Cap.I GENERALITĂŢI, DEFINIŢII

1)NOŢIUNEA DE MONUMENT

Monument – de origine latină, provine din cuvântul MONUMENTUM

→care înseamnă amintire, memorie →din verbul moneo-ere – a aminti, a înştiinţa, a îndemna-monument creaţie a minţii şi a mâinilor omului care iese din comun, distingându-se prin valoarea sau amploarea sa-monument istoric – o mărturie a trecutului

1964 – Congres al arhitecţilor şi tehnicienilor de monumente de la Veneţia, unde s-a adoptat CARTA INTERNAŢIONALĂ A RESTAURĂRILOR – CARTA DE LA VENEŢIA -monument istoric – cuprinde atât creaţia arhitecturală izolată cât şi aşezarea urbană sau rurală care aduce mărturia unei civilizaţii anumite, a unei evoluţii semnificative sau a unui monument istoric

Clasificarea monumentelor, după: a) natură b)utilitate c)importanţăa)Clasificarea monumentelor după natura lor :– monument arheologic – ansambluri sau edificii căzute în ruină, din cauza vechimii, neîngrijirii sau a

unor cataclisme care au stat mult îngropate în pământ şi au fost descoperite prin săpături– monument de arhitectură – clădirile şi ansamblurile de clădiri, aparţinând antichităţii, feudalismului,

modernismului, păstrate întregi sau în ruină (se exclud cele arheologice)→programe diferite– monumente de artă plastică – opere cuprinse în compoziţia monumentelor de arhitectură– monumente memoriale sau comemorative – case în care au trăit oameni iluştrii– monumente de artă peisagistică – monumente de tehnică

EVOLUŢIA NOŢIUNII DE MONUMENT ISTORIC-în Renaştere a apărut interesul pt.monumente din antichitate-1789- datorită Revoluţiei franceze – ideea păstrării monumentelor, dar numai cele din antichitate, evul mediu ignorat-orientarea romanică – interes pt.monumentele din Evul Mediu-ca obiectele cu caracter de unicat, se înlătura ambianţa lor, stricarea texturii oraşului-s-au extins de la monument istoric la : – zonă istorică - centru istoric - oraş istoric

LOCURILE ISTORICE - VENEŢIA1964 – Carta internaţională a restaurărilor, adoptată la Veneţia – o noţiune nouă – LOCURILE ISTORICE

ex.: - Cîmpia Libertăţii de la Blaj - 1848 - întinderea Curţii domneşti la Suceava →zona feudală dintre ziduri - din categoria LOCURILOR ISTORICE, cele mai imporatnte: • NUCLEELE ISTORICE ale aşezărilor urbane şi rurale • CENTRU ISTORIC – când nucleul istoric este o zonă închegată, în care majoritatea clădirilor sunt valoroase istoric – Centru Istoric – miez al oraşului • ZONĂ ISTORICĂ – când nucleul istoric nu este ca o zonă închegată, monumentele cu caracter de unicat fiind prinse între altele, fără valoaremonumentele istorice – categorisite în monumente : moarte şi vii

1965 – pe plan mondial alături de CONSILIUL INTERNAŢIONAL AL MUZEELOR (ICOM) s-a constituit CONSILIUL INTERNAŢIONAL AL MONUMENTELOR ŞI LOCURILOR ISTORICE (ICOMOS)

-monumente moarte – au pierdut funcţia utilitară

-monumente vii – îndeplinesc o funcţie practic utilitară

c)Clasificarea monumentelor după importanţa lor -legislaţia fiecărei ţări -după importanţă : - interes internaţional - interes naţional - interes local

2)NOŢIUNEA DE RESTAURARE ŞI EVOLUŢIA EI

Noţiunea de restaurare – o evoluţie istorică, ca şi noţiunea de monument, modificându-se în funcţie de istoria şi teoria arhitecturii, privind modalităţile de păstrare a monumentelor exprimate într-o metodologie specifică.1790 – printr-un decret al Convenţiei Naţionale franceze, încep, de fapt, preocupările pt.restaurare I) ETAPA EMPIRICĂ – prima etapă a evoluţiei concepţiilor: - cuprinde primele 4 decenii ale sec.XIX - nu avea la bază o doctrină - restaurări la monumente din Roma AnticăII) ETAPA DOCTRINARĂ – a doua etapă a evoluţiei concepţiilor – 1840-1880 : - cultura franceză a formulat noţiunea de restaurare - noţiunea de stil ca o realitate estetico-temporală - concluzia: readucerea monumentelor istorice la o UNITATE STILISTICĂ PROPRIE ETAPEI INIŢIALE a existenţei lor, anulând suprapunerea unor momente succesive ale realizării “DOCTRINA UNITĂŢII DE STIL” promovată de şcoala arhitectului francez Eugène Emmanuel VIOLLET-LE- DUC -1814-1879 – în antagonism cu orientarea criticului de artă John RUSKIN (1819-1900) – o atitudine pasivă, fatalistăIII) a treia etapă – principiul restaurării ISTORICE ŞI ŞTIINŢIFICE Restaurarea istorică – 2 elemente fundamentale: -stilul aprofundat al istoriei monumentului care să permită reconstituirea elementelor dispărute pe baza unei documentaţii certe -păstrarea tuturor elementelor valoroase ale existenţei - teoreticienii : LUCA BELTRAMI şi CAMILLO BOITO

-Documentele fundamentale aparţin Congresului inginerilor şi arhitecţilor italieni de la Roma din 1883 - Conferinţa internaţională de la Atena din 1931 a elaborat CARTA DE LA ATENA

GUSTAVO GIOVANNONI – fundamentează restaurarea ştiinţifică -după cel de-al doilea Război mondial, din cauza distrugerilor, reconstituirea unor monumente – lucru respins până acum – Reconstituiri sau reîntregiri pe documentaţie certă

3)NOŢIUNEA DE RESTAURARE ŞI CONSERVARE

-în concepţia modernă – 2 trepte distincte: -lucrări de conservare – întreg şir de măsuri care au drept obiectiv păstrarea monumentului în bună stare, prelungirea existenţei sale: -întreţinere -reparaţii -consolidare →nu modifică aspectul -lucrări de restaurare – categorie de lucrări înglobând şi obiectivele conservării, urmăresc readucerea fie la înfăţişarea sa iniţială, fie într-o etapă considerată valoroasă a existenţei sale, reintegrându-l în limita documentelor, sub aspectul unităţii plastice-CAZURILE de intervenţie asupra unui monument →în funcţie de amploare, sarcini calitative→măsuri de întreţinere→măsuri de reparaţii curente→măsuri de reparaţii capitale

→lucrări de restaurare propriu-zise a) de eliberare b) de reîntregire c) de reconstituire d) de inovaţie

a)Restaurarea de eliberare – degajare de suprapuneri, adaosuri lipsite de valoareb)Restaurare de reîntregire – înlocuirea unor părţi degradate - completarea unor părţi lipsă pe bază de documente sau analogiec)Restaurarea de reconstruire – reeditarea unui monument dispărut din cauze fortuite pe baza unor documente care permit reconstrucţia sa integralăd)Strămutarea – prin demontare şi recompunere - prin translataree)Restaurarea de inovaţie – desăvârşirea unui monument rămas neterminat, reeditarea unor componente funcţionale dispărute (de la care nu avem documente)

Cap.II CAUZELE DEGRADĂRII MONUMENTELOR ŞI ALE ALTERĂRII ASPECTULUI LOR ORIGINAL

Cauzele:1)Acţiunea permanentă a unor factori naturali -pavitatea – tasarea în timp -creşterea stratului vegetal – decapări pt.a scoate nivelul de călcare -agenţi atmosferici – apele meteorice

- diferenţele de temperatură zi-noapte- diferenţele dintre anotimpuri- vânturile- atmosfera viciată- apele subterane

agenţi atmosferici

eroziune şi coroziune efect mecanic efect fizico-chimic interdependenţă

-factori biologici : - bacterii- ciuperci- muşchi- licheni- insecte

2)Acţiune accidentală violentă a unor factori naturali: -cutremure -inundaţii -uragane -trăznete3)Deficienţe iniţiale de construcţie4)Intervenţiile oamenilor -distrugerea unor clădiri

-modificări sub aspect funcţional, constructiv, plastic *modificarea gusturilor estetice

Agenţi atmosferici şi climatici :-apele din precipitaţii, infiltraţie-sub formă de umiditate atmosferică se propagă prin capilaritate şi electroosmoză pe mari întinderi în masa materialelor-odată cu apa migrează în sens invers, din interior spre exterior, diferite săruri-lasuprafaţă, apa se evaporă, iar sărurile se recristalizează. Cristalele acţionează ca o asupra stratului superficial, provocând fenomenul de exfoliere sau eflorescenţă-dezagregarea se produce în decursul anilor-îngheţ-dezgheţ-atmosfera viciată cuprinde degajări nocive de bioxid şi trioxid de sulf, care, în combinaţie cu umiditatea atmosferică crează microparticule acide foarte virulente care produc coroziune-eroziune eoliană – vânturi puternice-bacteriile – degradează piatra-tiobacteriile oxidează sulful din atmosfera umedă – ionii SO3 şi SO4 – se combină cu calciul din rocă rezultând sulfat de calciu care cristalizează sub formă de ghips dezagregând piatra-ciupercile, muşchii, lichenii – cărămidă, piatră, ceramică, tencuieli, lemn – provoacă dislocări ↓ ↓ acizi-insectele, la lemn, pătrund şi fac canale şi deschid calea agenţilor atmosferici-Transformări de natură funcţională: -deschideri de galerii noi -separări pe verticală şi orizontală -mărirea spaţiilor interioare ale bisericilor

Cap.III EVOLUŢIA CONCEPŢIILOR DE RESTAURARE

1)Succesiunea şi suprapunerea stilurilor, sursă a valorii monumentelor-modificarea gusturilor estetice-adăugarea în acelaşi stil a unor corpuri din motive funcţionale – care au contribuit în bine-nu se socoteşte un lucru negativ -catedrale romano-gotice care s-au întins de-a lungul secolelor: Uhm, Köln, Notre Dame, Sf.Mihail –Alba Iulia2)Etapa restaurărilor empiricea) Revoluţia franceză fundamentează ideea păstrării monumentelorb) Primele acţiuni de restaurare de monumente – la Roma – Raffaele Stern (1771-1820) - Giuseppe ValadierStern execută restaurare la Coloseum Roma - , contraforţiValadier – Arcul de Triumf al lui Titus – completare prin epanataj – profile învăluitoare3)Formularea primelor teze teoretice1837 – o circulară a comisiei care s-a ocupat de clasificarea monumentelor în Franţa4)Etapa restaurărilor doctrinare-în deceniul 4 al sec.XIX , monumentele antice pe planul 2, monumentele gotice, prin apariţia Romantismului ca reacţie imp.clasicismului -VIOLLET-LE-DUE – istoric şi teoretician al arhitecturii - tezele sale “Entretiens sur l'architecture” -ideea restituirii unui edificiu sau porţi din edificiu dispărute pe bază de fragmente, ruine, vestigii (Cum după forma frunzei deduci planta întreagă, după osul unui animal, animalul) -restaurează Notre Dame –Paris, se mai contrazice câte o dată -preocuparea şcolii lui Viollet – le – Duc pt.a reda monumentelor aspectul iniţial, cât şi stabilirea etapelor de construcţie şi a caracteristicilor stilistice5)Manifestările extreme ale restaurării stilistice

La Notre Dame din Paris, Viollet-le-Duc şi Lassus introduc modificări arbitrare recurgând la analogie.-se abţine totuşi să construiască cele 2 fleşe care, de fapt, nu s-au construit niciodată6)Reacţie împotriva şcolii lui Viollet-le-Duc“Partheonul curăţat de defectele sale “- Gustavo Giovannoni7)John Ruskin şi dictatura neintervenţiei-esenţă romantică – 2 ramuri : - atitudine activă - atitudine pasivă, negativistă1883 – Ruskin – fără să se intervină, distrugerea monumentului şă o facă timpul8)Etapa Restaurărilor istorice şi ştiinţifice-restaurarea stilistică în cursul unei jumătăţi de secol-în deceniul 9 al sec.XIX – noi poziţii teoretice care nu acceptă nici dictatura unităţii de stil, nici atitudinea fatalistăLUCA BERTALAMI (1854-1933) – CONCEPŢIA RESTAURĂRII ISTORICE

-reconstituirea unor elemente dispărute pe baza unor documente sigure (certe)-a dus şi la dezvoltarea istoriei arhitecturii ca ştiinţăCAMINO BOITO – formularea principiilor restaurării istorice1883 – aceste teze au fost însuşite de către “CONGRESUL ARHITECŢILOR ŞI INGINERILOR ITALIENI” care a avut loc la Romaa)monumentele – documente ale popoarelor, de aceea renunţarea la o etapă a lor constituie un prejudiciu-deci se vor păstra toate etapele, cu excepţia celor mai puţin valoroase artistice şi istorice sau care maschează părţi importante →esenţa concepţiei restaurării istoriceb)Este mai bine ca monumentele să fie consolidate decât reparate, reparate decât restaurate, restaurate decât înfrumuseţate, evitându-se adăugiri şi înnoiric)elementele distruse sau ştirbite – pe baza documentului certd)când este nevoie de completări sau adăugiri, să fie executate într-o arhitectură diferiă de cea a monumentului, dar să nu contrasteze cu aspectul acestuia9)CARTA DE LA ATENA –1931 – document internaţional al restaurărilor-9 puncte –•documentul face distincţie între ruine şi monumentele întregi -ruinele se păstrează în forma lor, doar reasezonarea lor -monumentele întregi, înainte de consolidare sau restaurare – o cercetare atentă a racilelor lor•se acceptă utilizarea betonului armat şi a tehnicilor moderne -pt.păstrarea în situ a elementelor -se recomandă ascunderea mijloacelor moderne pt.a nu altera aspectul•în cadrul oraşelor vechi – includerea unor noi edificii, a căror ambianţă să constituie obiectul preocupărilor10)1932 – Gustavo Giovannoni – reelaborează tezele restaurării istorice. Restaurarea ştiinţifică-el limitează şi mai mult intervenţia restauratorului, în sensul de a accepta în exclusivitate măsurile de conservare şi respinge restaurarea -restaurarea trebuie să ţină seama de istoria monumentului şi să nu anuleze nici una din etapele existenţei sale -se respinge readucerea monumentului la o funcţie sau o linie artistică unitară11)Etapa restaurărilor de după cel de-al doilea război mondial-daune importante-3 opinii: - refuzul de a reface monumentele distruse (considerate ca ireparabile) - acceptarea reconstruirii integrale a părţilor distruse sau chiar a monumentelor dispărute (ducând până la cartiere şi zone istorice) -restauratoriii polonezi Storc Moasto după Canatella -păstrarea monumentelor sub formă de ruină-Sistematizând procedeele – următoarele situaţii: -refacerea formei iniţiale a edificiilor avariate -sugerarea volumetrică -renunţarea la aspectul de dinainte de distrugere recurgând la o structură precedentă de mai mare interes sau mai uşor de restaurat -reconstrucţia totală – când monumentele erau din piatră de falie – o recompunere prin anastiloză -restaurarea ştiinţifică – păstrarea oricărei componente oricărui timp, indiferent de valoarea artistică, ca documente istorice, combătând idea revenirii la forma iniţială

-sarcina restauratorului – stabilirea critic a valorii artistice a diverselor sale componente pt.perceperea plasticăROBERTO PANE – definirea restaurării ca un act critic şi act creator – restaurarea o artă12)Restaurarea identică – renunţarea la marcerea intervenţiei restauratorului – aspecte distonante-încă după primul război mondial s-a conturat metodologia Restaurării identice-în cazul în care nu există documente→elemente noi elaborate în spiritul arhitecturii contemporane13)CARTA DE LA VENEŢIA (1964) – un congres al arhitecţilor şi tehnicienilor de monumente a elaborat o nouă Cartă-posibilităţi mai largi în aplicarea principiilor de restaurare la caracterul specific al patrimoniului arhitectural din diferite ţări-cerinţa conservării atât a monumentelor cât şi pt.cadrul lor, interzicerea distrugerii sau amenajării care ar altera raportul de volum şi culoare între ele-Restaurarea – un caracter excepţional →conservarea – se opreşte unde apare ipoteza →aici se va înţelege ca o compoziţie arhitecturală →se acceptă folosirea tuturor mijloacelor moderne de conservare şi construcţie pt.consolidarea unui monument – atunci când mijloacele tehnice tradiţionale se dovedesc inadecvate →respinge unitatea de stil →îndepărtarea etapelor – când sunt minore, iar prin ele degajează elemente ascunse de o înaltă valoare istorică, arheologică sau estetică →prevedere generală privitoare la locurile istorice→precizând succesiunea de măsuri: -păstrarea integrităţii -asanarea -amenajarea -punerea în valoare

Cap.IV TEORIA ŞI PRACTICA RESTAURĂRILOR ÎN ROMÂNIA

-preocupările pt.păstrarea monumentelor cu valoare simbolică sau folosinţă-unele reparaţii (asemănătoare restaurării ) s-au făcut încă din timpul lui MATEI BASARAB, C-TIN

BRÎNCOVEANU, PETRU RAREŞ, ALEXANDRU LĂPUŞNEANU, GABRIEL BETHALEN, care au refăcut şi împodobit edificii.-sfârşitul sec.al XVIII-lea şi primele decenii ale secolului următor (1774-1848) – noi cerinţe materiale şi ideologice, şi se caracterizează, în general, prin lipsa de înţelegere a valorii patrimoniului monumental moştenit -prin evoluţia perioadei moderne a României, prin poziţii exprimate de literaţi ca : Ghe.Asachi, Alecu Russo, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu în favoarea monumentelor -includerea României în circuitul economic european, ca urmare a slăbirii suzeranităţii turceşti, în special după Tratatul de pace de la Adrianopol (1829), permite pătrunderea din Apusul Europei,culturaPrimele măsuri care vizează restaurarea monumentelor sunt prevăzute în Regulamentul Organic, prima constituţie a Moldovei şi a Ţării Româneşti-prevederile au un caracter strict utilitar-ferirea monumentelor religioase de degradare ţi înăbuşirea lor prin construcţii parazitare, rezultat al creşterii şi îndesirii oraşelor-1834 – Departamentul Pricinilor din Moldova – cere Ispravnicului de Neamţ să ia măsuri urgente pt.a împiadica ditrugerea şi utilizarea materialului provenit din ruinele Cetăţii NeamţPrimele acţiuni importante (intervenţii în stil neogotic) în vederea restaurării monumentelor realizate între anii 1840 şi 1870, când doctrina lui Viollet-le-Duc era dominantă în Europa, nu este o aplicare a principiilor acestora, ci un reflex al curentului romantic în arhitectură, prin folosirea stilului neogotic-austriacul Schlatter modifică sau reface complet o seamă de monumente după cerinţele acestui stil -Mănăstirea BISTRIŢA – este dărâmată şi reconstruită după 1840, din temelii, în stil neogotic, fără ca edificiul nou să reia înfăţişarea celui dispărut -Mănăstirea TISMANA – o parte din clădirile de incintă sunt înlocuite cu altele noi, neogotice

-Mănăstirea ARNOTA – 1856, acelaşi lucru, refăcută aripa vestică -Biserica mănăstirii ANTIM – capătă pe faţada de vest o rezetă monumentală – GOTICĂ

-Turnul CHINDIEI din Complexul Curţii Domneşti de la Tîrgovişte – se reface în acelaşi stil -Palatul lui C-tin Brîncoveanu de la MOGOŞOAIA

-CURTEA – VECHE din Bucureşti, biserica suferă modificări căpătând în stânga şi dreapta pronaosului două anexe în stil neogotic -Biserica RADU VODĂ din Bucureşti – complet îmbrăcată, prin căptuşirea exterioară a zidurilor şi supraînălţare, într-o haină neogotică, care îi modifică integral proporţiile şi plastica iniţială, ascunzându-I totodată paramentul original-la fel, şi în Transilvania, aceeaşi orientare romantică-restaurarea castelului de la HUNEDOARA , încheiată în 1875 se caracterizează prin numeroase modificări aduse monumentului, ca o neglijare a urmelor păstrate sau o proiectare în stil neogotic a unor componente care nu au existat →arhitectul STEINDL construieşte, aici, o galerie exterioară cu arcade şi o scară monumentală în curtea castelului alipită aripei Bethlen şi închide cu un portal neogotic, una din deschiderile etajului inferior al loggiei lui Matei Corvin-către sfârşitul aceluiaşi secol, biserica Sf.Mihail din Cluj este îmbogăţită cu un monumental turn neogotic de aproape 80m înălţime care se alipeşte faţadei de nord a edificiului (Concepţia iniţială a bisericii prevedea 2 turnuri în colţurile de nord-vest şi sud-vest, într-o parte şi alta a intrării)1863 – CUZA VODĂ – datorită prestigiului bisericii Curtea de Argeş , Consiliul de Miniştrii ia hotărârea de a o restaura -o serie de proiecte – Graetano Burelly - un început de execuţie F.Moutoreaun1874 – apel la arh. Viollet-le-Duc(restaurare stilistică, a unităţii de stil), acesta îl trimite pe elevul şi colaboratorul său A.de Baudot, care după ce cercetează monumentul, îl recomandă pe arh.André LECOMTE DU NOUŸ care va desfăşura o activitate din 1875 până în 1914, când moare →a dus la extremă exagerare a şcolii lui VIOLLET-LE-DUC

→a dărâmat din temelii : biserica Sf.Dumitru din Craiova vechea mitropolie din Tîrgovişte biserica Sf.Nicolae Domnesc din Iaşi -reconstruite în forme cu licenţe →modificări arbitrare : biserica mănăstirii Argeşului biserica Trai Ierarhi din Iaşi →culmea: Lecomte de Nouÿ şi-a desfăşurat această activitate într-o perioadă când în restaurare se manifesta o poziţie contrarie procedeelor utilizate de către şcoala lui Viollet-le Duc →la Mănăstirea Argeşului dărâmă clădirile de incintă care asigură perceperea monumentului la o scară corespunzătoare, construind în schimb, la est de biserică, un palat episcopal prevăzut cu un paraclis • la biserică înlocuieşte ancadramentele de piatră ale ferestrelor care erau în stare bună • adaugă un atic corpului clădirii, un coronament turlelor în spirală, cât şi o ornamentaţie în metal la baza învelitorilor tuturor turlelor • frescele din interior din timpul lui Radu de la Afumaţi au fost extrase şi înlocuite cu o pictură nouă care contrastează în mod defavorabil -cel mai neplăcut, înnoirea monumentului prin înlocuirea vechilor materiale de parament cu patina lor, cu materiale noi1882-1890 – Lecomte du Nouÿ restaurează biserica Trei Ierarhi , cu excepţia picturii interioare, refăcută mai târziu -dărâmă clopotniţa şi clădirea care includea sala gotică (o reface dar mult deosebită) -biserica – reface integral paramentul, respectând vechea ornamentaţie - coboară contraforţii la vest cu 1,20m, introducând asize(…?) - înalţă contraforţii laterali peste brâu - supraînalţă turlele cu un rând de ocniţe şi o cornişă cu profilatură bogată - înlocuieşte învelitorile în formă de bulb cu învelitori piramidale - în interior, dărâmă bolţile pridvorului şi le reface mult mai jos - în naos şi pronaos modifică arce

1885 – dărâmă biserica Sf.Dumitru din Craiova şi o reconstituie în forme arbitrare-reacţii împotriva acestei restaurări1890 – Prima “Comisiune onorifică a monumentelor publice” formată din 8 membrii – M.Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Grigore Tocilescu-biserica Sf.Nicolae din Iaşi dărâmată fără avizul comisiei, de către Lecomte du Nouÿdupă 1900 – “Comisia monumentelor publice” devine “Comisia monumentelor istorice” – preşedinte I.Kalinderu1923-1940 – Nicolae Iorga-în aceste comisii activează, în primele decenii ale secolului N.Ghika-Budeşti, Ghe.Balş-un moment de cotitură, restaurarea de către Grigore Cerchez a bisericii Sf.Nicolae din Curtea de Argeş care s-a făcut între 1919-1920; ea trebuia să fie restaurată de Lecomte du Nouÿ, noroc că nu!Arh.Grigore Cerchez : -restaurează conform principiilor restaurării istorice -înlătură adaosuri parazitare -a marcat etapele istorice ale monumentului -a marcat unde a intervenit – la cornişă, în locul zidăriei de piatră de râu, tuf vulcanicArh.AL.Băicoianu, deşi îl combate pe Lecomte du Nouÿ, procedează la fel cu Sf.Gheorghe din Hîrlău -înlătură tencuiala şi resturile de pictură din timpul lui Petru Rareş -înlătură paramentul vechi şi îl înlocuieşte cu piatră şi cărămidă nouă →la fel procedează cu biserica Sf.Nicolae din Popăuţi – Botoşani-Palatul de la Mogoşoaia –1912 - restaurat de un italian şi continuat de un francez -se înlătură elementele neogotice - acoperiş, învelitoare, coşuri -se face o nouă cornişă, subliniată cu arcuşoare lombarde, coşurile au caracter veneţian -modifică ferestrele la partea superioară de la forma de mâner de coş la o formă trilobată -balcoanele compuse cu elemente luate de la Potlogi-Clădirile Mănăstirii Mihai Vodă sunt înlăturate şi se refac de către diverşi arhitecţi: Al.Băicoianu, N.Gabrielescu, P.Antonescu, Cristofi Cerchez→restaurări de eliberare şi reîntregire executate corect→nu depăşesc caracterul unor reparaţii capitale -la Biserca Domnească din Tîrgovişte – N.Ghika-Budeşti -la Patriarhie şi mănăstirea Hurez – Trajanescu-arhitectul austriac C.A.ROMSTORFER în Bucovina -denotă o înţelegere şi un interes deosebit faţă de monumentele româneşti din această regiune -biserica Sf.Ioan cu hramul Sf.Gheorghe – acoperiş smălţuit -la Putna a înălţat turla cu încă un tambur mai mic -biserica Mirăuţi – refacere integrală-mănăstirea Cozia (arh.N.Ghika-Budeşti) – un exemplu de aplicare a principiilor restaurării istorice -înlătură îmbrăcămintea neoclasică -lucrări de consolidare, reîntregire de paramentHORIA TEODORU – lucrări de eliberare a paramentelor bisericii Sf.Treime din Siret – a înlăturat tencuială - biserica Sf.Ilie de lângă Suceava – pictată în exterior - a pus în evidenţă resturile primului strat de tencuială – cărămizi pictate al doilea strat – cu scene figurative →şi aspectul exterior al monumentului - biserica Curtea Veche din Bucureşti – exemplul cel mai elocvent al principiilor enunţate în Carta Atenei - înlătură adaosurile neogotice alipite pronaosului şi naosului marcându-le prin trotuare - reface proscoundia şi deoconiconul - pardoseala în interior – cărămida înlocuită cu elemente identice de marmură - marcate pe pardoseală, fundaţia zidului despărţitor dintre naos şi pronaos - foloseşte ancadramente neogotice, cele vechi au dispărut - se readuce monumentul la imaginea sa iniţială -Em . COSTESCU - restaurarea bisericii Mihai Vodă -preocupare pt.elementele originale, dar reîntregirea sa d.p.d.v.plastic

1722-biserica Kreţulescu din Bucureşti – Şt.Balş a reconstruit pe bază de urme păstrate în plan şi prin analogie cele două turle ale monumentului →în locul cărămizilor degradate cărămizi păstrate aparent →traforuri executate prin analogie cu alte monumente din acea epocă →câştigă ca plastică rămânând cărămidă aparentă

-Restaurarea după 23 August 1944

Cap.V CERCETĂRI LEGATE DE LUCRĂRILE DE RESTAURARE

Procesul de restaurare a unui monument include 4 operaţii esenţiale : cercetarea, releveul, proiectarea, execuţia, ultimile două împreună.-operaţii decalate în timp-arhitectul –coordonator al colectivului complex de specialişti -cunoştinţe de funcţiune, structură, plastică-cercetare – arhitectul ajutat de istorie, istoricul de arhitectură şi de artă - săpăturile arheologice – arheologul - cercetările de laborator – al materialelor: chimişti, ingineri de rezistenţă-în proiectare – arhitect+inginer+-la monumentele arheologice – rolul de coordonator îi revine arheologului-restaurării picturii – artistul plastic, specializat

A)CERCETAREA – cercetările vizează următoarele aspecte: a)Cercetarea izvoarelor şi a documentelor b)Cercetarea nemijlocită a monumentului cu caracter arhitectural, arheologic, istoric c)Cercetări arheologice, în zona monumentului d)Cercetări de laborator asupra str.şi materialelora)Cercetarea izvoarelor şi documentelor: -heraldice -literare -cartografice -iconografice -folclorice -caracter tehnic (relevee) -arheologice-toponinvă – denumirea de Adamclisi – monumentul omului-sălişte – satb)Cercetarea monumentelor în natură b.1)Cercetare preliminară, nemijlocită -desene, fotografii, starea fundaţiilor, cauzele degradării b.2)Cercetarea arhitectural-arheologică -cercetare făcută de arhitect şi arheolog urmărind două obiective: -cum îşi îndeplineşte structura sarcinile, defecte, cauze -stabilirea aspectului original al monumentului →îndepărtarea tencuielii – alegerea locului sondajului b.3)Fundamentarea direcţiei de cercetare pe baza analogiei tipologice -biserica lui Ştefan cel Mare – ornamentaţie cu ceramică smălţuităc)Cercetări arheologice în zona monumentelor -arheologia – mijloc de investigare asupra componentelor dispărute -elemente componente ale monumentului căzute în jur, resturi îngropate în pământ -arheologul realizează o serie de secţiuni atât în interior cât şi în exterior -metodele arheologiei: -metoda stratigrafică – elementele mai noi în straturile vegetale, de suprafaţă, cele vechi, mai jos - stabileşte preexistanţa, succesiunea, contemporaneitatea -metoda tipologică – resturi de cultură materială, monezi, unelte – datare exactă

-prin săpăturile arheologice→ nivelul de calcare; revine la iniţial şi proporţia monumentuluid)Cercetări de laborator →cercetări care privesc consolidarea în situ -gradul de uzură -compoziţia mortarelor -factorii biologici de acţiune *→studiul privind natura pigmenţilor utilizaţi în diferite lucrări de pictură, liantul – dau →nu s-au găsit mijloace pt.conservarea pietrei – expuse în aer liber →stabilirea cauzelor umezelii →cauzele care au dus la pătarea paramentelor -lemnul – gradul lui de rezistenţă şi natura factorilor care au provocat deteriorarea: bacterii, insecte B)Fixarea rezultatelor cercetărilor - RELEVEUL -stadiul în care se află monumentul cât şi rezultatele cercetărilor se fixează grafic cu ajutorul releveuluiReleveul – un sistem de măsurători prin care realitatea tridimensională, pe care o reprezintă arhitectura, se transpune în proiecţii octogonale: planuri, elevaţii, secţiuni-în funcţie de scop, releveul poate fi mai sumar sau mai exect-necesităţile unui studiu preliminar, unei măsurători sau unui deviz de reparaţii pot fi satisfăcute de un releveu sumarOperaţii complexe – un RELEVEU EXACT, o precizie încât să permită reconstituirea monumentului pe baza sa, în cazul în care monumentul a dispărutEx.: refacerea vechiului nucleu feudal al oraşului Varşovia – distrus de hitlerişti – după releveele întocmite de studenţii Facultăţii de Arhitectură1)RELEVEU SUMAR – care limitează cotele generale ale exteriorului şi interiorului unui edificiu2)RELEVEU ARHITECTURAL – cotarea tuturor dimensiunilor unui edificiu – fără verificarea unghiului verticalelor şi orizontalelor, ritmicitatea unor spaţii se egale.3)RELEVEU ARHITECTURAL ARHEOLOGIC – cel mai exact, surprinde absolut toate deformaţiile monumentului

Operaţiile de restaurare – pretind să existe un releveu al monumentului, înainte de intervenţieReleveul însuşi constituie o sursă de descoperire. Prin întocmirea releveului apare nucleul vechi, goluri astupate – deci Releveul, mijloc de cercetarea)Relevarea fără aparate optice -nivela, firul cu plumb, ruleta, panglica -metoda triangulaţiei – triunghiuri nedeformabile -etapele diferite de construcţie, marcate prin culori – DESENE CRONOLOGICE

b)Fotografia -surprinderea pe peliculă a paramentului şi decoraţiei -diferite degradări sau crăpături cu forme extrem de neregulate -este bine să se facă cu o scară gradată -fotografiile cu teleobiectivul sunt aproape în ortogonal şi permit aproximarea -pt.monumente distruse în timpul războiului, metode de restituirea ortogonalelor pe baza unor fotografii care reprezentau perspectivec)Fotogrametria – o metodă de restituire a vederilor fotografice sub formă de ortogonaled)Sterefotogrametria – redarea formei efective pe baza unor fotografii în care nu trebuie dispunerea frontală a obiectivului în raport cu suprafaţa fotografiată-se pot trasa “curbele de nivel ale monumentului” care corespund profilelor şi decoraţiilor-admit erori foarte micie)AEROFOTOGRAMETRIA – o restituire similară a planului în baza fotografiilor aeriene

Cap.VI CATEGORIILE LUCRĂRILOR DE RESTAURARE

Restaurare – eliberare - reîntregire - reconstrucţie - inovaţie1)Cercetările precizează etapa iniţială de construcţie a unui monument sau a unui ansamblu.-biserica mănăstirii SECU (1602) – monument moldovenesc de factură muntenească – fiind alungită către sfârşitul sec.XVIII, edificiul→ s-a înălţat cornişa,s-au închis la nord şi sud laturile pridvorului (la vest fiind demolată)-s-a înlocuit învelitoarea turlei naosului cu una în formă de bulb, ca cea de-a doua turlă ridicată pe pronaosul modificat-la Cluj – biserica gotică a mănăstirii Franciscanilor, transformată în stil baroc-restaurarea poate adopta soluţii diferite în funcţie de alăturarea şi suprapunerea etapelor de construcţie-Etapa optimă a monumentului – reprezentând acea fază când se oreşte evoluţia sa pozitivă, după care încep componentele care îi diminuează valoarea2)Restaurarea – 2 trepte distincte – lucrări de conservare - lucrări de restaurare propriu-ziseCONSERVAREA – drept obiectiv : păstrarea monumentului în stare bună, fără să-şi propună modificarea aspectului său pt.a reveni la înfăţişarea iniţialăRESTAURAREA – rezolvă şi obiectivele conservării, selecţie a etapelor eşalonate cronologice – propune soluţionarea unor probleme de valorificare istorică şi estetică→arhitecturalăCONSERVAREA – cuprinde următoarele categorii de lucrări : →întreţinere, reparaţii (curente şi capitale) şi consolidare →operaţii foarte simple şi lucrări complicateRESTAURARE – Carlo Perogalli – categoriile de restaurare : - consolidare, eliberare, reîntregire, reconstrucţie, inovaţie, la care se adaugă mutarea şi reproducerea monumentelor (categorie diferenţiată de reconstrucţie) şi restaurarea restaurărilor - Alfredo Barbacci – următoarea categorie de restaurare incluzând şi cele de conservare →întreţinere, consolidare, recompunere, eliberare, reîntregire, întregire (terminare sau completare), extindere, reconstrucţie şi mutarelucrările de întregire (terminare sau completare), extindere, cuprinse într-o singură categorie: a restaurărilor de inovaţie →nu există o graniţă între diferitele categorii de lucrări→4 categorii epuizează variantele posibile: RESTAURAREA –eliberare, reîntregire, reconstrucţie şi inovaţie, consolidarea făcându-se oricum

2.a)RESTAURAREA DE ELIBERARE ŞI DE REÎNTREGIRE

-lucrările se referă la orice componentă a unui monument sau a unui ansamblu-lucrările de eliberare – degajarea monumentului de adaosuri lipsite de valoare - trebuie să aibă o bază, o apreciere a valorii istorice şi estetice a elementului ce urmează a fi înlăturat Ex. – degajarea turlelor la partea inferioară de învelitoare – la biserica lui Ştefan cel Mare - biserica Curtea Veche din Bucureşti – eliberat de corpurile parazitare – în stil neogotic-tablourile votive – principale documente-în cazul bisericii mănăstirii Moldoviţa, baza turlei a fost eliberată -streaşina iese cu 2,40m-biserica mănăstirii Neamţ – acoperiş de aramă deşi poate era şindrilă sau ţiglă – conform principiului →înlocuirea unor materiale perisabile cu altele mai durabile -refacerea acoperişului după tabloul votiv-biserica mănăstirii Cotmeana îşi pierduse învelitoarea originală – de ceramică direct pe extradosul bolţilor avea un acoperiş de lemn-biserica Densuş – sub învelitoarea de ţiglă-problema reîntregirii monumentelor cu turlele căzute la cutremur şi care nu mai există ex.biserica Kreţulescu

-Eliberarea şi reîntregirea unor soluţii spaţiale -Sala Dietei de la Castelul Hunedoara, refăcut în spiritul Renaşterii, distrus şi refăcut gotic-Eliberarea şi reîntregirea unor deschideri -portice, arcade, uşi – Castelul Banfi-Eliberarea şi reîntregirea paramentelor-Intervenţii asupra învelitorilor şi pardoselilor -arama sau plumbul în locul şindrilei-Restaurarea arheologică (ANASTILOZA) -o reîntregire parţială, nu totală-Anastiloza monumentelor antice templul Nike Aptenos – de 3 ori reconstituit prin anastiloză refacere parţială-Anastiloza monumentelor feudale – aunor monumente din materiale dure -ansamblul de la cu ajutorul unui schelet de beton armatOperaţii de reîntregire gradate:1)recompunere totală sau parţială a unui monument prin aşezare în situ a elementelor originale2)Elemente deteriorate refăcute pe baza martorilor păstraţi în operă sau urme lăsate3)reîntregirea elementelor lipsă, prin analogie cu o regulă de compoziţie – ritm, simetrie4)reîntregirea unor elemente asupra cărora nu este nici un fel de indiciu, analogie cu monumente de acelaţi tip5)Reîntregirea unor elemente dispărute în spiritul arhitecturii moderne – restaurare de inovaţie

2.b)RESTAURAREA DE RECONSTITUIRE (RECONSTRUCŢIE)

Reconstrucţie stilistică şi reconstrucţie istorică ↓ ↓ Viollet-le-Duc refacerea periodică a unor temple japoneze

Reconstrucţia – prăbuşite de bătrâneţe - distruse din cauze violente - demantelate de restaurator: - Sf.Gheorghe de la mănăstirea Neamţ - Ada-Kaleh 2.c)RESTAURAREA DE INOVAŢIE

-lucrări de inovaţie (terminare, extindere) în trecut-restaurări de inovaţie în etapa actuală

Cap.VII TEHNICA TRADIŢIONALĂ ŞI CONTEMPORANĂ ÎN RESTAURĂRI

-până în sec.XIX – demontări şi refaceri integralea)Utilizarea tehnicii contemporane, mijloc de a păstra autenticitatea structurii -Carta Atenei – folosirea betonului armat, dar disimulatb)Cazurile de folosire în restaurări a betonului armat: -la consolidarea fundaţiilor -sistem constructiv auxiliar în sprijinul elementelor de structură originale -executarea şarpantei şi teraselor -câteodată betonul armat folosit aparentc)Substituirea structurii tradiţionale printr-o structură modernă, caz excepţionald)Valoarea de monument istoric a structurii originaleConcluzii:1)consolidarea structurii constructivă tradiţională2)un sistem auxiliar care să permită păstrarea “în situ” a elementelor constructive originale3)o tehnică tradiţională de construcţie pt.a transmite posterităţii documentul

4)înlocuirea sistemului constructiv tradiţional, prin sistem constructiv modern, în condiţiile păstrării nemodificate al aspectului plastic exterior, numai excepţional

Tehnica contemporană în restaurările din România

1)consolidări de fundaţii – subzidiri cu beton simplu, centuri din beton armat2)consolidări de ziduri -pt.ziduri de incintă -şape subţiri de beton slab armat mascate cu ştraifuri de zidărie de 20-50cm, rostuite minuţios cu mortar de ciment -armătură flexibilă (plasă rabit)Consolidări locale1)injectări cu mortar de ciment fluid sub presiune după o rostuire a întregii zone2)ancorări cu agrafe de beton prefabricat sau turnate pe loc3)teşiri şi plombări în parament prin înlocuire locală – înglobarea lui într-o masă d beton-consolidarea şi reconstituirea sistemelor de boltire -turnarea unui strat de beton armat peste extradosul bolţii după o prealabilă curăţire a rosturilor →suprabetonare + agrafe introduse în rosturi -biserica Sf.Mihail Cluj – un grătar de beton armat aşezat peste faţa superioară a zidurilor – structura suspendată cu grătar-consolidări şi reconstituirea elementelor verticale ale clădirilor (turle, turnuri)-refacerea şarpantelor – forme de lemn înlocuite cu o placă de beton armat-refacerea scărilor Conservarea materialelor vechi

Piatra – s-au folosit mai des roci sedimentare, mai rar metamorfice - roci dure rezistă unui climat dur, dar se distrug într-un climat dulce1)îndepărtarea cauzelor care provoacă dezagregarea lor -prin îndepărtarea umidităţii (subscriere, izolaţie) -proiectare aunor goluri de aerisire, electrodrenare-instalaţie cu conductori de cupru uniţi printr-o centură2)pt.îndepărtarea sărurilor cu efect exfoliant -spălarea abundentă cu apă curgătoare, atunci când apa nu este potabilă -îmbrăcarea cu hârtie filtru-sugativă, care defibrează prin umezire şi scoate şi sărurile -spălarea pietrei, de praf şi fum,prin utilizarea de detergenţi, cu apă călduţă, frecându-se cu o perie de păr de porc, să nu se ia crusta protectoare -vopseaua de ulei, de pe piatră se ia prin solvenţi organici, nu prin ardere-se distruge crusta -nu este indicată curăţarea pietrei cu sablare, sau perii de sârmă – se distrug crustele naturale -cercetările nu au dus la o soluţie sigură -Silicatizarea – nu este eficace, împiedică schimbul interior-exterior, duce la o degradare mai grabnică Crustele protectoare - apa pătrunde în pori cu bioxid de carbon, provocând o dizolvare a stratului ei superficial - când se evaporă apa, se elimină pe aceeaşi cale, însă calcarul dizolvat se depune sub formă compactă de crustă care protejează piatra-pt.tratarea pietrei ajunsă în stadiu de degradare se foloseşte: -împregnarea (băi cu substanţe protectoare) -injectarea (prin presiune în interiorul pietrei) -vacuun – o baie unde se produce vid, intrând lichidul din baie - răşina şi solventul se aleg în funcţie de natura şi porozitatea pietrei - răşini epoxidice, polieterice-Conservarea tencuielilor şi mortarelor -injectarea cu lapte de ciment sau cu un amestec de părţi egale de emulsie din latex de cauciuc cu apă şi o soluţie de siliconat de metil

-la la o presiune de 1atm. – amestec egal de emulsie de poliacetat de vinil şi silicat de sodiu-Conservarea tencuielilor pictate -fresca în 2 moduri → pictarea la 10-30 ore după refacerea tencuielii de var

- fresca uscată pe tencuieli de var uscat- tempera pt.retuşuri sau repictare (cu liant din gălbenuş de ou sau cazeină)- pictura în ulei

→conservarea pe lac sau prin extragere- remedieri de detaşări locale – agrafe din şină de aluminiu fixate în găuri cu

diametrul de 5mm în zidărie în câmpurile neutre ale picturii

- stabilizarea suportului prin împrejmuirea cu răşini sintetice, siliconi, epoxidele, polibutilul polimetaacrilatul de metil -un grad de porozitate să nu expulzeze prin migraţia umidităţii -injectarea de var pur sau cazeiat de calciu (var+cazeină) dar apar pete albicioase după 30-40 ani -îndepărtarea sărurilor – comprese locale cu solvenţi benzen, alcool etilic, toluen - nu se recomandă de fructe, oţet, - se formează microorganisme pe ce fermenteaz →tempera se şterge -soda – nu la picturi suprapuse – acţionează ca bază cu suportul, liantul sau pigmenţii -extragerea picturii – împreună cu stratul de tencuială suport – un şanţ de 2-3 cm lame elastice – se lipeşte cu mortar special - un strat de tifon şi pânză , apoi cu multe foi suprapuse→un de şipci se lipeşte cu un ulei de natură animală - extragerea peliculei de pictură -un clei special cu care se lipesc 2 straturi textile (tifon şi apoi pânză groasă), după uscare se jupoaie pelicula de pictură -nu apar crăpături -cu un clei sintetic se pune un suport nou, se spală cu apă călduţă straturile textileLemnul – împotriva ciupercilor şi insectelor xilofage -lemnul putrezit – injectare sau îmbăiere (solvenţi organici) →pt.xilofage – fumegare şi gazare →când nu este pictat bine, prin îmbăiere în ceară de albine, răşini de uree, epoxidice →dezinfectare – gazeificarea, iradiereaMetalele - oxidează→decapare electrolitică, dar nu la bronz şi cupru, distruge patina →curăţirea mecanică, cu spălare cu apă distilată →pt.a nu oxida – răşini sintetice, translucide