CURIERULde SudMiercuri, 24 august 2011, Nr.1 1

CURIERULMiercuri, 24 august 2011, Nr. 1Săptămânal independent de informaţii şi opinii

LA MULŢI ANI, REPUBLICA MOLDOVA!

Demonstraţie în sprijinul alfabetului latin şi a limbii române, Chişinău, iunie 1989 * Foto: www.europalibera.org

Cu 20 de ani în urmă, la 27 august 1991, Republica Moldova şi-a declarat inde-pendenţa, în contextul pro-cesului de fărâmiţare a colo-sului sovietic (URSS) în state naţionale.

Ajunşi la cârma noii ţării, politicienii de atunci (din-tre care unii sunt şi cei de acum), lipsiţi de experienţa guvernării fără „ucazuri” de la Kremlin, au învăţat din

mers cum se conduce un stat, călcând, de cele mai multe ori, prin străchinile istoriei, iar cioburile sparte le mai simţim şi noi, cei de o vârstă cu independenţa, apăsându-ne, greu şi ascuţit, sub coaste.

Declararea independenţei Republicii Moldova a fost, cu siguranţă, momentul cul-minant al Mişcării de Renaş-tere Naţională, al milioane-

lor de oameni care îşi doreau distrugerea regimului dicta-torial comunist şi începutul unei vieţi noi, o viaţă trăită în libertate, fără teama de a recunoaşte cine eşti, care îţi e credinţa şi ce valori împărtă-şeşti cu adevărat. Atunci, la sfârşitul anilor 80 – începu-tul anilor 90 ai secolului tre-cut, mii de moldoveni erau gata să moară pentru a-şi vedea idealul realizat, unii

chiar au trăit momente de-a dreptul îngrozitoare sau au plătit cu preţul propriei vieţi, dacă e să ni-i aducem amin-te, în această ordine de idei, pe poetul D. Matcovschi sau regretaţii Doina şi Ion Al-dea-Teodorovici.

În aceşti 20 de ani de independenţă, Republica Moldova a cunoscut suişuri şi coborâşuri (ce-i drept, cele din urmă au fost mai

multe decât cele dintâi). Oscilând între „democraţi” şi „comunişti”, între Uniu-nea Rusia-Belarus (pe care o promiteau comuniştii în 2001 ca pe un colac salvator pentru a ieşi din oceanul de haos şi sărăcie) şi Uniunea Europeană, am ajuns să constatăm astăzi că moldo-venescul car al tranziţiei nu s-a prea mişcat din loc, poa-te şi din cauza că noi avem o

tendinţă cronică de a pune boii înaintea carului.

Aşa sau altfel, un lucru e cert: Republica Moldova nu arată, după 20 de ani de exis-tenţă ca stat pe harta lumii, aşa cum şi-o imaginau înte-meietorii ei.

Să de dea Domnul ca după încă 20 de ani de acum înco-lo să putem spune altceva!

Petru BOTEZATU

Z i a r u l c a r e t e r e p r e z i n t ă !de Sud

“Acolo era un război adevărat”

Instruiţi în grabă, în-armaţi doar cu ceea ce aveau în dotare unităţi-le militare, rezerviştii au trebuit să ţină piept unor lupte inegale. „Acolo era un război adevărat”...

Monument înălţat în s. Brânza

Primăria s. Brânza a înălţat un nou monu-ment în amintirea săte-nilor căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial, dar şi a foştilor ostaşi decedaţi la baştină în anii de pace.

Bustul lui Gr. Vi-eru la Cahul

S-a lansat campania de colectare de fonduri pentru confecţionarea şi instalarea bustului poetului Grigore Vieru în Parcul Central care-i poartă numele din ora-şul Cahul.

Laptele de azi, muls mâine

Pe mai multe ambalaje de lapte şi smântână, data de producere indicată era ulterioară datei de comer-cializare. Prin urmare, consumatorul procura as-tăzi laptele care urma să fie produs mâine.

pag. 3 pag. 4 pag. 5 pag. 6

Curierul de SudSăptămânal independent de informaţii şi opiniiÎnregistrat la Ministerul Justiţiei, Nr. 253 din 18 august 2011Tipărit la Tipografia “Prag-3” SRLTiraj: 2000 ex.Adresa redacţiei: or. Cahul, b-dul Victoriei 1V

Tel: 0299 22940e-mail: infosudmedia@gmail.com

Redactor-şef: Petru BOTEZATURedactor responsabil: Agripina HIOARĂRedactor: Iurie CRĂCIUNEAC

CURIERULde Sud Miercuri, 24 august 2011, Nr.12

La 31 august vom marca două-zeci şi doi de ani de la adoptarea legislației lingvistice.Dispozițiile prilejuite de evenimentul menționat sunt minore din cauza că, în pofida anilor ce s-au scurs, realizările-s nesemnificative. Cu certitudine, vina este a noastră, a tuturor, dar mai cu seamă a celor din tagma intelectualilor.Putem afirma acum ca am manifestat în-totdeauna interesul şi respectul cuvenit față de limba maternă, o limbă „tragic de frumoasa”, cum o numeşte A.Busuioc?La tot soiul de şedințe, reuniuni, întruniri am pus-o în capul mesei?Ce-am fă-cut ca alolingvii să o învețe şi să

o vorbească?Am parcurs inerți cei douazeci şi doi de ani ce-au trecut de la adoptarea actelor legislative cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul republicii.Fi-ecare dintre noi are ce-şi reproşa. Și aici nu pot să nu-mi amintesc de revizorul şcolar Vasile Hondrilă, despre care publicistul Alexandru Manoil scria cu ceva timp în urmă în unul din numerele „Adverbul”-ui, publicația de odinioară a Con-siliului Raional.Acel Vasile Hon-drila care a inițiat acțiunea de colectare a mijloacelor financiare pentru edificarea, in oraşul Cahul, a monumentului lui Ion Voievod, domnitorul ce a plătit cu capul

pentru năzuința de a-şi vedea po-porul liber. Acel Vasile Hondrilă care prin anii 30 ai secolului trecut edita din resurse financiare pro-prii ziarul local „Graiul satelor”,o publicație ce sconta mai cu sea-mă impulsionarea proceselor de culturalizare a populației in acest spațiu din preajma Prutului.A plă-tit pentru curajul său cu ani grei de închisoare, dar n-a încetat să-şi sfideze destinul:„Plec la drum--şi drumu-i scurt/ spada-i frîntă—totuşi lupt” De douăzeci şi doi de ani avem o legislație lingvistică, dar lucrurile nu se schimbă din cauza indiferenței şi laşității noas-tre.„Un animator de anvergura lui

Vasile Hondrilă, la sacramentala întrebare:„Cu ce începem?”,ar fi răspuns prompt,decis să acționeze ferm în continuare:„Cu un ziar în limba română”—scria A.Manoil în articolul menționat.Am început.Vom avea suficient curaj şi voință de caracter să continuăm?Vom fi susținuți de toată lumea bună şi, mai ales,de intelectuali?

Timpul va răspunde la aces-te întrebări.Acum pot afirma cu convingere că ne vom strădui să trezim şi să stimulăm interesul şi respectul tuturor pentru limba română, că vom coborî zilnic, aşa cum ne îndemna Grigore Vieru, în minele de aur ale graiului matern.

ARGUMENT

Agripina Hioară,redactor responsabil

Sărbătoarea Independenţei - între bucurie şi neîmplinire

În a doua jumătate a ani-lor 80 ai secolului trecut, regimul totalitar comunist din URSS a intrat într-o criză economică, politică şi a conflictelor interetnice. O criză de sistem.

Conducerea sovietică a încercat prin perestroika şi glasnosti să redreseze re-gimul, să dea o mai largă autonomie coloniilor. Dar acest proces a eşuat şi regi-mul comunist s-a prăbuşit.

În Republică a luat am-ploare Mişcarea de Renaş-tere şi Eliberare Naţională. Viaţa politică din RSSM a fost marcată puternic şi de alegerile pentru un nou Soviet Suprem, care au avut loc la 25 februarie şi 10 martie 1990. Partidul Comunist din RSSM a fost nevoit să renunţe la mono-polul său asupra vieţii poli-tice şi să accepte în calitate de concurenţi electorali egali în drepturi candidaţii reprezentând forţele de-mocratice, grupate în jurul Frontului Popular. Alegerile parlamentare au fost câşti-gate de forţele democratice. Din momentul constituirii sale – 17 aprilie 1990 – So-vietul Suprem şi-a început activitatea având în compo-nenţă 366 de deputaţi.

Locuitorii Republicii ce-reau insistent paramenta-rilor moldoveni din acea perioadă democratizarea societăţii, promovarea va-lorilor culturale şi spirituale româneşti, ruperea de tre-cutul comunist şi distanţa-rea de imperiu, restabilirea adevărului istoric ca bază pentru eliberarea de sub ju-gul colonial sovietic.

Mai întâi a fost adop-tat Tricolorul ca Drapel de Stat. La 23 iunie 1990 a fost adoptată Declaraţia Suve-ranităţii RSS Moldoveneşti. Aceasta a trasat cursul stra-tegic spre independenţă.

Autorităţile de la Chişi-nău au refuzat ca Republica să participe la referendumul privind menţinerea URSS-ului. Republica Moldova se

solidariza cu alte republici de a ieşi din imperiu. Căde-rea puciului de la Moscova din perioada 18-21 august 1991 a pecetluit definitiv soarta imperiului. După condamnarea puciului şi luarea unor măsuri de pre-cauţie împotriva forţelor proimperiale din interior, conducerea de la Chişinău şi-a fixat ca scop imediat proclamarea independenţei Republicii Moldova. Con-vocat în regim de urgenţă, Parlamentul a adoptat, la 21 august, o declaraţie în care acţiunea puciului era califi-cată drept lovitură de stat, ca o tentativă de restaurare a trecutului prin înşelăciune şi violenţă.

La 23 august 1991, Pre-zidiumul legislativului a interzis activitatea Parti-dului Comunist, din motiv că, de-a lungul istoriei, a promovat o politică anti-

populară, a organizat re-presiunile şi deportările în masă, foametea planificată, colectivizarea forţată, a pro-vocat o catastrofă ecologică, au contribuit la formarea a două pseudorepublici ma-rionete ale imperiului, a blocat înfăptuirea reforme-lor economice şi politice.

La 24 august 1991, prezi-diul legislativului şi-a anun-ţat public decizia de a con-voca, pe 27 august 1991, ora 12.00, şedinţa extraordina-ră a Parlamentului, dedica-tă proclamării independen-ţei, tot atunci s-a propus şi convocarea, în aceeaşi zi, la

ora 10.00, a unei Mari Adu-nări Naţionale.

La Adunare au participat sute de mii de oameni, piaţa centrală şi străzile capitalei devenind, astfel, neîncăpă-toare. Toţi îşi manifestau susţinerea pentru cei care urmau să adopte Declaraţia de Independenţă.

În cuvântul de deschide-re a şedinţei Parlamentului, deputaţii au fost îndemnaţi să voteze independenţa „pentru a lăsa urmaşilor o moştenire pe care demult o merită neamul nostru”.

Momentul culminant l-a constituit prezentarea

proiectului Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova şi votarea nomi-nală a acesteia. Declaraţia a fost votată unanim de către cei 278 de deputaţi prezenţi în sală. A urmat Hotărârea privind Imnul de Stat, care a fost votat de 203 deputaţi.

Dintre toate documente-le adoptate de Parlamentul anilor 1991 – 1994, De-claraţia de independenţă a exprimat cel mai fidel aspi-raţiile de libertate şi unitate naţională a românilor de la est de Prut, valori dobân-dite de aceştia prin luptă şi sacrificiu. Importanţa is-torică a documentului de la 27 august 1991 este de netăgăduit. Proclamarea Independenţei a consfinţit încheierea perioadei jugu-lui colonial ruso-sovietic îndurat de românii din Ba-sarabia timp de 154 de ani, a pus temelia pentru crearea

unui stat democratic, a ofe-rit posibilitatea reveniorii la marea familie europeană.

Parlamentul anilor 1991-1994 a pus începutul proce-selor de edificare a statului de drept şi a economiei de piaţă. În anii repsectivi a avut loc o ajustare a legisla-ţiei naţionale la actele juri-dice internaţionale, au fost luate decizii privind adera-rea Republicii Moldova la cele mai importante con-venţii şi tratate.

Guvernele din aceşti ani au promovat reformarea economiei prin elaborarea şi aplicarea concepţiilor de privatizare în domeniul industriei, agriculturii, ser-viciilor, activităţii bancare. S-a edificat un nou sistem educaţional, bazat pe valori naţionale.

Venirea lui Petru Lucin-schi la conducerea Parla-mentului a cauzat întoarce-rea în viaţa politică a parti-dului comunist, care a lăsat o amprentă negativă asupra societăţii moldoveneşti.

Parlamentul 1991-1994 şi-a încheiat activitatea la 27 februarie 1994. Acest for legislativ ales în mod democratic, în ciuda tutu-ror greutăţilor cu care s-a confruntat în cei patru ani de activitate, a fost princi-pala instituţie care a contri-buit la procesul istoric de transformare a unei colonii sovietice, condusă de un regim totalitar comunist, într-un stat suveran, inde-pendent, democratc şi cu aspiraţii europene. Rolul său de consfinţire şi legi-ferare a schimbărilor epo-cale de la sfârşitul anilor 80 – începutul anilor 90, obţinute prin lupta sute-lor de mii de participanţi la Mişcarea de Renaştere şi Eliberare Naţională, este de netăgăduit şi va rămâne pentru totdeauna în istoria acestui neam.

Nicolae TODOS,semnatar al Declaraţiei de

Independenţă

Andruşeanul Nicolae Todos, al doilea din stânga, aplaudă, alături de colegii deputaţi, Declararea Independenţei Republicii Moldova

“”

Dintre toate documentele adoptate de Parlamentul anilor 1991 – 1994,

Declaraţia de independenţă a exprimat cel mai fidel aspiraţiile de libertate şi unitate naţională a românilor de la est de Prut...

CURIERULde SudMiercuri, 24 august 2011, Nr.1 3

„M-am gândit la copiii şi nepoţii mei, la viitorul lor...”

În aprilie 2005, cu prilejul împli-nirii unui deceniu şi jumătate de la prima şedinţă, cu adevărat istorică, a Parlamentului ales în primăvara lui 1990, Andrei Vartic a scris în Timpul artico-lul Un parlament magnific şi durerea

de azi, întrebându-se pe sine şi pe cei care puneau, cu insolenţă, problema parlamen-tului anilor `90: „Deputaţii de atunci au fost tot „businessmeni politici”? De ce nu trăim ca nemţii, aşa cum au visat mulţi-mile la uriaşele demonstraţii din 1989 - 1991? De ce nu suntem în UE ca şi Ţările Baltice înrudite cu noi prin consecinţele odiosului pact Ribbentrop – Molotov şi prin idealurile naţionale, umaniste şi an-ticomuniste de la 1989? De ce ne unim cu Europa democratică, şezând „creştineşte” pe temeliile ideologiei comuniste, cea mai tenebră ideologie a secolului XX?”

La cei 20 de ani de la adoptarea Declara-ţiei de independenţă pot să-i repet cuvin-tele, pentru că întrebările rămân aceleaşi. Îmi amintesc că am candidat pe circum-scripţii uninominale şi fiecare dintre noi reprezenta în organul suprem al ţării inte-resele şi aspiraţiile alegătorilor din câteva sate, care ne acordaseră votul lor de încre-dere. Eu am candidat în circumscripţia electorală numărul 143 Colibaşi. Ne-am lansat în cursa pentru obţinerea mandatu-lui de deputat cu platforme electorale, te-zele cărora au devenit ulterior premise ale formării statului Republica Moldova. Aşa cum un stat civilizat este un stat de drept, bazat pe respectarea strictă a legilor, m-am

angajat în faţa alegătorilor să optez pentru adoptarea unor acte legislative bazate pe principii democratice şi răspunderea în faţa legii a oricărei persoane, indiferent de funcţie şi rang, pentru respectarea dreptu-

Ajuns la anii când „bă-trâneţe haine grele” nu este doar o zicală, ci o realitate crudă a vieţii, moş Evstafie Iuraşco din satul Tătărăşti îşi plânge de milă. De la 21 mai 1992 încoace, când unicul fecior i-a fost îm-puşcat la Cocieri, nu mai are linişte în suflet, şi nici bucurie. În el îşi pusese toate speranţele pentru vi-itor, lângă el ar fi vrut să-şi trăiască anii de la urmă. Nu

“”

Când mi-am pus sem-nătura pe Declaraţia de

independenţă am făcut-o în nu-mele alegătorilor care m-au vo-tat. M-am gândit atunci la co-pii şi nepoţii mei, la viitorul lor. Emoţiile ce ne copleşeau în acele timpuri nu pot fi retrăite. Cred, totuşi, că ne va lumina Dumne-zeu minţile şi vom alege forţele politice care vor scoate ţara din impasul în care se află.

s-a gândit că o să-i supra-vieţuiască...

După o scurtă perioadă de instruire la unitatea mi-litară din oraş, Batalionul 5 Cahul, în care a fost încor-porat şi profesorul de edu-caţie fizică al şcolii din sa-tul Huluboaia Ion Iuraşco, a ajuns pe câmpul de ope-raţii de la Cocieri. Instru-iţi în grabă, înarmaţi doar cu ceea ce aveau în dotare unităţile militare, rezerviş-

tii au trebuit să ţină piept unor lupte inegale. „Aco-lo era un război adevărat”, îşi aminteşte moş Evstafie, care a fost la Cocieri să-şi vadă fiul, mânat, poate, de o presimţire neagră. La scurt timp după aceea i-a fost adus acasă în sicriu. Locotenentul superior în rezervă a căzut în cea de-a cincia zi de aflare la Coci-eri. N-a apucat bine să lup-te şi nici sa-şi vadă copiii mari. Taică-său a încercat să-l convingă să nu ple-ce, dar zadarnice i-au fost strădaniile. „Cum să nu mă duc, dacă sunt chemat?!”, i-a răspuns fiul. A fost în-tâiul dintre rezerviştii Ba-talionului 5 Cahul care îşi pierdu viaţa în conflictul de la Nistru. După el au mai căzut încă şapte. Îi mai trebuia doar un singur an pentru a atinge vârsta lui

Hristos. În urma sa a lăsat doi părinţi îndureraţi, o so-ţie tânără şi doi copii mici.

Moş Evstafie este sigur că dacă nu-i murea fiul bătrâ-neţile îi erau mai uşoare. Acum se simte singur şi părăsit. Nora Ludmila, îm-preună cu cei doi copii, este

a luptat şi şi-a pierdut viaţa cel care le-a fost tată şi soţ, nu şi-au putut asigura un trai decent, un viitor. Cu o săptămână în urmă a pără-sit pentru totdeauna ţara şi una din cele două surori ale lui Ion Iuraşco. Și-a vândut casa, acareturile şi a plecat

că-i conştient că durerea al-tuia nu doare. Este speriat în faţa unui viitor care nu-i promite nimic bun. Nora şi cei doi nepoţi vin în fie-ce an la mormântul lui Ion Iuraşco, locotenentul su-perior în rezervă, căzut la Nistru în primăvara anului 1992, cavaler al Ordinului Ștefan cel Mare, iar pentru ei – fiinţa cea mai scumpă, chipul căreia se şterge din memorie. Ordinul a fost furat din casă în perioada când în ea nu mai locuia nimeni.

După 20 de ani de la proclamarea independen-ţei, Moldova este ţara din care toţi pleacă. De două decenii ea e independen-tă şi suverană, liberă să-şi decidă viitorul, dar săracă prăpădenie. Iar de sărăcie fug toţi...

Paulina HIOARĂ

rilor omului, să pledez pentru noi legi şi reforme sociale, politice, economice, care ar asigura independenţa tării. În platforma electorală insistam şi asupra faptului ca orice lege unională să aibă putere juridică pe teritoriul republicii numai după ce va fi ratificată de parlament. Ne frământa şi pe atunci problema corupţiei din învăţământ, ocrotirea sănătăţii, organele de drept, din structurile de stat, dar ne aflam la etapa formării statului şi am acordat prioritate edificării temeliei acestuia. Cu regret idea-lurile, bazele cărora au fost puse de Parla-mentul anilor `90, s-au diminuat în timp. Am multe întrebări pentru deputaţii care au venit în organul legislativ al ţării după noi. În faţa Parlamentului anilor `90 ar fi trebuit să-şi dea darea de seamă toate fo-rurile legislative ce l-au succedat, pentru a ne convinge că obiectivele stabilite în Declaraţia de independenţă sunt realizate.

Deputaţii din acea perioadă au fost o pleiadă de aur. În organul suprem al ţării

„ACOLO ERA UN RĂZBOI ADEVĂRAT”

plecată demult în Franţa şi stabilită cu traiul aco-lo. Au fost nevoiţi să plece din cauza că în Republica Moldova, pentru indepen-denţa şi integritatea căreia

în Turcia din cauza că, zice ea, aici viaţa e tot mai grea. Moş Evstafie a refuzat să o însoţească, s-a reîntors la Tătărăşti. Nu aşteaptă ajutor şi milă de la nimeni pentru

Instruiţi în grabă, înarmaţi doar cu ceea ce aveau în dotare unităţile militare, rezerviştii au trebuit să ţină piept unor lupte inegale. „Acolo era un război adevărat”...

au fost promovaţi adevăraţi patrioţi. În general, pledez pentru alegeri uninomina-le, din cauza că pe liste de partid ajung în funcţii de răspundere persoane cărora le sunt străine idealurile poporului.

Când mi-am pus semnătura pe Decla-raţia de independenţă am făcut-o în nu-mele alegătorilor care m-au votat. M-am gândit atunci la copii şi nepoţii mei, la vii-torul lor. Emoţiile ce ne copleşeau în acele timpuri nu pot fi retrăite. Cred, totuşi, că ne va lumina Dumnezeu minţile şi vom alege forţele politice care vor scoate ţara din impasul în care se află.

Sărbătoarea de la 27 august o aştept ca pe o zi de naştere. Am aceleaşi emoţii, sen-timente. Sper să reuşim să facem o analiză obiectivă a celor 20 de ani de independen-ţă şi să păşim cu paşi siguri spre un viitor cât mai bun.

Ion EREMIA, semnatar al Declaraţiei de Independenţă

CURIERULde Sud Miercuri, 24 august 2011, Nr.14

La Marea Adunare Naţi-onală de la 27 august 1991 au participat sute de locu-itori ai oraşului şi raionu-lui Cahul. Alături de miile de conaţionali prezenţi la acest eveniment istoric, ei şi-au adus obolul la adop-tarea, în aceeaşi zi, de către parlament a Declaraţiei de Independenţă. Aceasta a avut la bază vrerea mulţimii adunate în piaţa din inima Chişinăului. Două zile mai târziu, la 29 august, Comi-tetul executiv orăşenesc a decis ca piaţa din centrul urbei noastre să fie numi-tă în cinstea evenimentu-lui din 27 august 1991. La scurt timp după aceea, pe unul din pereţii Universi-tăţii de Stat „B.P. Hasdeu” a fost instalată o placă come-morativă. Până la aceasta piaţa purta numele lui V.I. Lenin, cel mai mare bolşe-vic din Rusia. Respectiva denumire i s-a atribuit în anul 1987, când au fost re-denumite mai multe străzi, pieţe, parcuri ale oraşului.

IACA NU-I, IACA... ESTE

La acel moment, Comite-tul executiv orăşenesc îşi argumenta decizia astfel: „În legătură cu faptul că oraşul Cahul este staţiune balneară de importanţă re-publicană şi pentru a face ordine în acest domeniu”. Noile denumiri de străzi erau la fel de străine băş-tinaşilor ca şi cele vechi: Armatei Roşii, Comsomo-lului, Iscra, Docuceaev, M. Coţiubinschi. Schimbările s-au produs după 27 au-gust 1991. Spaţiul din faţa universităţii se numeşte Piaţa Independenţei deja de două decenii şi, cu toate acestea, mulţi orăşeni nu-i cunosc denumirea corec-tă. Rezultatele sondajului efectuat recent demon-strează con-cludent acest lucru: din 15 cahuleni in-t e r v i e v a ţ i doar unul singur a ştiut denu-mirea co-

rectă, restul au „botezat-o” Piaţa Universităţii, Repu-blicii, Centrală, Ștefan cel Mare, Marii Adunări Naţi-onale. Am constatat, stupe-fiaţi, că şi placa comemo-rativă nu mai e la locul ei, unde s-a aflat ani de-a rân-dul. Administraţia urbei se afla în totală neştire: unde-i placa şi cine a scos-o.

Toată istoria asta are un happy end. La un moment dat, nu se ştie de unde şi cum, placa a reapărut la loc. Din surse neoficiale, am aflat că ar fi fost găsită prin depozitele universi-tăţii. Cum a ajuns acolo – unul Dumnezeu ştie.

Vlada HAIDUCU

Primăria satului Brânza a înălţat un nou monu-ment în amintirea sătenilor căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial, dar şi a foştilor ostaşi decedaţi la baştină în anii de pace. A făcut-o cu sprijinul Guver-nului Republicii Moldova, Întreprinderii de Stat Căile Ferate ale Moldovei, con-săteanului Ion Bostan, în prezent rector al Univer-sităţii Tehnice a Moldovei. Monumentul este consti-tuit din opt segmente, cel mai impunător dintre ele fiind crucea cu înălţimea de cinci metri şi patruzeci de centimetri. Primarul Leonid Catera zice că este cel mai înalt monument din regiunea de sud. Toa-te detaliile, luate la un loc, ating greutatea de patru-zeci şi opt de tone. De o parte a crucii este instalată o piatră cu dimensiunea de peste doi metri cu inscrip-ţia „Eroilor slavă!”; de cea-laltă – cinci plăci de granit pe care sunt caligrafiate numele tuturor consăte-nilor care au participat la cea mai mare conflagraţie mondială şi s-au înălţat la ceruri de pe câmpul de luptă sau în anii de pace. Somptuoasa cruce este des-picată în două. Respective-

„PATRIA NU E PĂMÂNTUL PE CARE-L TRĂIM DIN ÎNTÂM-

PLARE...” În luptele de la Nistru din primăvara anului 1992 au căzut opt combatanţi din raionul Cahul. Sinistra listă a celor răpuşi în-cepe cu locotenentul superior Ion Iuraşco din satul Tătărăşti care a fost împuşcat la 21 mai. Rezerviştii Anatolie Pavlenco, Constantin Munteanu şi Vasile Sevcenco din oraşul Cahul au căzut la 20 iunie. Tot în iunie şi-a pierdut viaţa colonelul de poliţie Vladimir Reuţchi din satul Cucoara, precum şi Vasile Granea, Vasile Cociu, Vasile Acriş din satul Pelinei. Ei au fost înmormântaţi cu toate onorurile militare în cimitirele din localităţile de baştină. Cel mai în vârstă dintre ei avea treizeci şi opt de ani, iar cel mai tânăr – douăzeci şi

doi. La 27 august, de Ziua Independenţei, la mormintele lor vor fi depuse flori, oficiate parastasuri şi date pomeni.

ÎN SATUL BRÂNZA ESTE ÎNĂLŢAT CEL MAI ÎNALT MONUMENT

le detalii sculpturale au o semnificaţie pe care prima-rul satului Brânza n-a dorit să o divulge din teama de a nu-i nemulţumi pe anumiţi tovarăşi. Dar cui îi este dat să vadă, i-i dat şi să pricea-

pă. Spaţiul dintre cele două segmente ale crucii repre-zintă Prutul care desparte Basarabia de România.

Monumentul este execu-tat din piatră de Cosăuţi de către meşterii Victor şi

Alexandru Cojocaru. El a fost deja instalat, au mai rămas lucrările de finisa-re, care vor fi efectuate în timpul cel mai apropiat. Autoritatea publică locală intenţiona să-l inaugureze chiar de Ziua Independen-ţei, dar meşterii au dat-o de sminteală. Primarul zice ca evenimentul va avea loc cel târziu la începutul lunii septembrie.

Cheltuielile implicate de edificarea monumentului se ridică la 180.000 lei.

CURIERULde SudMiercuri, 24 august 2011, Nr.1 5

Chiar de Ziua Independenţei, locuitorii satului Vă-leni, inclus de curând în itinerarele turistice, vor avea oaspeţi în bătătură. Cu mare alai vor întâmpina cel de-al treilea grup de turişti din Austria, sosiţi în Portul Liber Internaţional Giurgiuleşti cu nava de croazieră Princess Mary. Turiştii vor fi aşteptaţi în port de bunica cu toba, bunicul care-i zice bine la mai multe instru-mente muzicale şi de ansamblul etnofolcloric Crăiţele, după care se vor deplasa spre Văleni. Aici vor fi primiţi

cu mare fast într-o gospodărie ţărănească, special ame-najată, unde vor gusta din bucatele tradiţionale: sărmă-luţe în foi de viţă, tochitură de carne cu mămăliguţă, plăcinţele. Ca acestea să se ducă mai uşor pe gât, li se va oferi şi câte un păhărel cu vin. Și întrucât turiştii vor zăbovi la Văleni, respectivei destinaţii turistice, intitu-lată Moldova necunoscută, fiindu-i rezervate patru ore, în curtea casei ţărăneşti îşi vor expune lucrările meşteri populari din zonă. Vor veni la Văleni şi apicultori cu

LA VĂLENI VIN AUSTRIECII

produsele lor, viticultori cu vin ţărănesc. Toate vor fi nu numai de privit şi de gustat, dar şi de vânzare. An-samblul etnofolcloric Crăiţele le va prezenta oaspeţilor obiceiurile populare legate de creşterea pâinii cu ge-nericul Drumul pâinii, după care îi vor invita la sârbă, horă, alte dansuri care-i reprezintă.

Și deoarece turiştii vor sosi la Văleni chiar de Ziua Independenţei, fiecăruia dintre ei i se va prinde la piept câte o panglică tricoloră.

A P E L pentru colectarea de fonduri pentru instalarea

bustului lui Grigore Vieru la CahulÎn contextul acţiunilor de comemorare a

poetului naţional Grigore Vieru, anul 2011 a fost declarat Anul Grigore Vieru prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr.44 din 02.02.2010 cu privire la aprobarea Programului de acţiuni pentru comemorarea poetului Grigore Vieru pe anii 2010-2013. Astfel, ne propunem să contribuim la edificarea în Parcul Central „Grigore Vieru” din oraşul Cahul a unui bust al marelui poet. În acest sens, ca urmare a iniţiativei noastre, a fost adoptată şi Decizia Consiliului orăşenesc Cahul „Cu privire la edificarea monumentului în memoria poetului Grigore Vieru” Nr.1/23(51/23)-XXIII din 25.01.2011. Iniţiativa este argumentată şi de faptul că poetul Grigore Vieru a participat la ultima activitate din viaţa sa pe scena Palatului de Cultură din oraşul Cahul, în cadrul unui spectacol consacrat lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 2009, aceste clipe rămânând a fi vii în memoria cahulenilor.

În acest context, lansăm campania de colectare de fonduri pentru confecţionarea şi instalarea bustului poetului Grigore Vieru în Parcul Central „Grigore Vieru” din oraşul Cahul şi facem apel la toţi oamenii de bună credinţă de a contribui financiar la realizarea acestui proiect deosebit de important pentru cultura şi istoria naţională.

Bustul consacrat poetului va înveşnici în memoria cahulenilor rolul şi meritul pe care această personalitate l-a avut în cultivarea dragostei faţă de neam, faţă de istoria şi limba română.

Campania presupune activităţi menite să implice întreaga comunitate, iar cei interesaţi să se alăture acestei campanii, cât şi să doneze, ne pot contacta la:

Tel/fax: + 373 (299) 2 14 13; 3 33 03; E-mail: dialog.cahul@gmail.comGrupul de iniţiativă este format din:Centrul Pro-Europa Cahul, reprezentat de Directorul – Dl Nicolae Dandiş Centrul CONTACT Cahul, reprezentat de Directorul executiv - Dna Silvia Strelciuc Fundaţia Comunitară Dezvoltare Durabilă Cahul, reprezentată de Directorul – Dl

Anatol NebunuPrimăria oraşului Cahul, reprezentată de primarul oraşului – Dl Petru Burlacu Secţia Cultură a raionului Cahul, reprezentată de Șeful Secţiei – Dl Gheorghe MîndruUniversitatea de Stat „B.P.Hasdeu” din Cahul, reprezentată de Rectorul – Dl

Andrei PopaDirecţia Generală Învăţământ Cahul, reprezentată de Directorul interimar – Dna

Liubovi HolostencoBiblioteca pentru Copii „Grigore Vieru” din Cahul, reprezentată de Directorul –

Dna Vera CurjosTeatrul Muzical Dramatic „B.P.Hasdeu” din Cahul, reprezentat de Directorul –

Dna Rodica ZbîrciogMuzeul Ţinutului Cahul, reprezentat de Directorul – D-ra Marina MafteiZiarul „Cahul Expres”, reprezentat de Redactorul şef - Dl Tudor PascalSăptămânalul „Curierul de Sud”, reprezentat de Redactorul şef – Dl Petru

Botezatu, membru al Uniunii Scriitorilor din MoldovaDonaţiile pot fi făcute la următoarele rechizite bancare:Fundaţia Comunitară Dezvoltare Durabilă Cahul; Cod fiscal: 8629346Banca beneficiară: JSCB ENERGBANK, CHISINAU, MOLDOVA, SWIFT

ENEGMD 22Codul băncii: ENEGMD22405Corespondent Bank: COMMERZBANK AG, FRANKFURT/MAIN,

SWIFT:COBADEFF (pentru contul în Euro)Corespondent Bank: THE BANK OF NEW YORK, USA, SWIFT:IRVTUS3N

(pentru contul în dolari SUA)Cont în lei: 222446074; Cont în Euro: 222446074.978; Cont în Dolari SUA: 222446074.840În perioada 27 august - 01 septembrie 2011 în Piaţa Independenţei va fi amplasată o urnă pentru doritorii de a face donaţii.

ANUNŢCompania “Trigor AVD” SRL anunţă concurs pentru ocuparea postului vacant de

AGENT COMERCIAL

Salariul lunar: 3000 - 4000 de leiTel. 069400342

CURIERULde Sud Miercuri, 24 august 2011, Nr.16

Donmule Ion Neagu, aţi fost ales în calitate de de-legat al Asociaţiei Prima-rilor din raionul Cahul în cadrul Agenţiei de Dez-voltare Regională „Sud”. Care sunt atribuţiile Dum-neavostră în această pos-tură?

Statutul ADR „Sud” pre-vede ca membri din oficiu ai Consiliului de Adminis-trare al Agenţiei preşedin-tele raionului, preşedintele Asociaţiei Primarilor, în urma delegării Asociaţiei, care au atribuţii legate de stabilirea strategiei de dez-

voltare a regiunii, evaluarea proiectelor care urmează să fie finanţate pe parcur-sul mandatului respectiv şi elaborarea unui plan de acţiuni de durată. În cadrul întrunirii de astăzi, în ca-litatea mea de preşedinte, am fost delegat să reprezint primarii in raion în Con-siliul de Administrare al ADR „Sud”.

La finele fiecărui mandat, Asociaţiile Primarilor din ţară îşi aleg preşedinţii, lucru pe care trebuie să-l facă şi primarii din Cahul. Ion Neagu va mai fi delegat

al acestei structuri la ADR „Sud” dacă nu va fi reales în fruntea Asociaţiei?

Da, deoarece în şedinţă a fost întrunit cvorumul ne-cesar pentru a fi ales dele-gatul şi chiar dacă nu voi fi reales preşedinte, voi deţi-ne în continuare această funcţie, fiindcă nu este sti-pulat că în această postură trebuie să se afle exclusiv preşedintele Asociaţiei.

Sunteţi primar al comunei Manta deja al doilea man-dat. Cum apreciaţi rolul şi contribuţia ADR „Sud” în activitatea primarilor?

Agenţiile de Dezvoltare Regională au o semnifica-ţie majoră în dezvoltarea Republicii Moldova. Ele ar trebui să contribuie la dez-voltarea infrastructurii, la renovarea mediului, la îm-bunătăţirea serviciilor co-munale, care cad în sarcina primarilor. Noi deja am be-

Interviu cu Ion Neagu, primarul comunei Manta, preşedintele Asociaţiei Primarilor din raionul Cahul şi reprezentant al acesteia în Consiliul de Administrare al ADR “Sud”

Peste 40 tineri reprezentând grupuri de scouţi din locali-tăţile Zârneşti, Giurgiuleşti, Andruşul de Sus, Crihana Veche, Chircani, Colibaşi (r-nul Cahul) şi s. Hârtop (r-nul Taraclia), cât şi vo-luntari din ONG-uri, tineri de la specializarea Arte de la Colegiul-Industrial Pe-dagogic din Cahul au rea-lizat, împreună cu adulţii, o campanie a activităţilor de voluntariat la Tabăra de odihnă pentru copii „Ro-mantica” din s. Moscovei. Scopul campaniei a fost implicarea tinerilor în acti-vităţi de voluntariat pentru sporirea atractivităţii Tabe-rei prin pictarea căsuţeor şi blocurilor administrative. Suprafaţa taberei a fost re-partizată în câteva cartiere: Cartierul Naţional, al Arte-lor Frumoase, al Sporturi-

TABĂRA DE VARĂ „ROMANTICA” - UN PARADIS AL COPIILOR DIN

RAIONUL CAHULlor, al Naturii, al Universu-lui, al Apelor, al Poveştilor şi Desenelor animate. Denu-mirea cartierului a fost izvo-rul de inspiraţie şi tematica desenelor murale aplicate. La tabără au fost organiza-te mai multe activităţi dis-tractive şi de agrement în cadrul ”Nopţii Albe a Vo-luntariatului” – jocuri de cunoaştere reciprocă, acti-vităţi interactive organizate de voluntarii Corpului Pă-cii, întâlniri cu personalităţi din raionul Cahul, muzică şi dansuri. În ziua a doua, tinerii au început pictarea căsuţelor. Timp de o zi, Ta-băra din Moscovei a deve-nit mai atractivă. Porţile de la intrare te cheamă acum într-un colţişor de rai, iar de pe căsuţe îşi aruncă razele calde un soare care te tre-zeşte la viaţă. Tinerii au fost

foarte inspiraţi desenând plante, animale, păsări, atri-bute naţionale, eroi din po-veşti, sportivi... sirene, chiar şi o corabie naufragiată. Pe parcursul activităţilor, la tabără a fost creată o zonă de protecţie pentru un fur-nicar, unde muncesc sute de furnici. În acest scop, asociaţia obştească „Arti-zana” din c. Manta, Cahul, împreună cu beneficiarii proiectului „O şansă pen-tru fiecare”, implementat la CONTACT-Cahul, au împletit un gard din fibre vegetale, prin care au pro-tejat furnicarul de trecătorii neatenţi, care l-ar fi putut distruge.Proiectul „Tabăra de vară „Romantica” – un paradis creat de noi!” se implemen-tează de Centrul Contact-Cahul, în parteneriat cu Direcţia Generală Învăţă-mânt Cahul, filiala Cahul a Asociaţiei Naţionale a Sco-uţilor din Moldova, Centrul Raional de Creaţie a Copi-ilor „Universul” şi Centrul de Resurse pentru tineri „Egreta” din satul Zârneşti. Realizarea acestui proiect este posibilă graţie finan-ţării din partea Ambasadei SUA în Moldova, Progra-mul de granturi mici.

Silvia STRELCIUC, coordonator de proiect,

director executiv Centrul CONTACT-Cahul

Nu e în firea noastră să stăm şi să aşteptăm…

neficiat de susţinere finan-ciară din partea Agenţiei. Regulamentul de evaluare şi implementare şi gestio-nare a proiectelor ar trebui să fie puţin mai adecvat stării de lucruri şi cadru-lui legal. Nouă ar trebui să ne revină rolul de a im-plementa proiectele şi de a dezvolta, prin Agenţie, ca-pacităţile umane în terito-riu. Acest lucru, cu părere de rău, nu se întâmplă, de-oarece proiectul care chiar este implementat de ADR „Sud” – „Aprovizionarea cu apă potabilă a localităţi-lor din bazinul râului Prut (Cahul, Crihana Veche, Paşcani şi Manta)” – astăzi este gestionat, prin con-tract, de către Agenţie. Noi nu ne dezvoltăm capacită-ţile umane, ba din contra, suntem puşi într-o situaţie de aşteptare că nouă cine-va ne va face. Sigur că nu e în firea noastră să stăm şi să aşteptăm, noi ne impli-căm la capacitatea maximă.

Prin aceste Agenţii, încep să se contureze proiecte infrastructură, de mediu şi asta ne bucură şi noi, ca au-torităţi publice locale vom putea aplica, chiar de la 1 septembrie, cereri pentru următoarele proiecte care sunt prevăzute în raionul Cahul.

Zilele acestea, primarii din raionul Cahul au par-ticipat, cadrul ADR „Sud”, la o şedinţă de informare privind actualizarea Stra-tegiei Socio-Economice. Ce prevede aceasta?

Sunt două raioane pilot, fi-nanţate de GIZ – Cahul şi Râşcani –, în care, strategii cu participarea primarilor, se vor elabora strategii de îmbunătăţire a serviciilor comunale, componenta Aprovizionare cu apă şi ca-nalizare.

Citeam pe site-ul Agenţi-ei că pentru actualizarea

acestei strategii au fost in-vitaţi şi câţiva studenţi din Germania. Înseamnă acest lucru că noi nu avem ex-perţi suficient de pregătiţi în domeniul respectiv?

Cred că vă daţi seama că finanţatorul este în drept să selecteze specialiştii aşa cum consideră el de cuvi-inţă. În cazul dat, s-a dorit studenţii care sunt antre-naţi aici să fie implicaţi într-un schimb de expe-rienţă. Desigur că au fost angajaţi şi specialişti de-ai noştri, sunt nişte domni-şoare care au absolvit in-stituţii din România şi din Moldova. Ele sunt implica-te în acest proiect cot la cot cu studenţii germani pen-tru a facilita transferul de cunoştinţe privind elabora-rea şi implementarea stra-tegiilor de aprovizionare cu apă potabilă şi canalizare.

Pentru conformitate,Petru BOTEZATU

Piaţă de păsări şi animale în faţa caselor de locuitÎn societate, adesea se vor-

beşte despre problemele cu care se confruntă fermierii din raionul Cahul. Aceste probleme sunt cauzate, în mare parte, şi de faptul că reforma agrară implemen-tată de guvernanţii noştri de pe timpuri are unele lacune generatoare de ineficienţă şi regres. Întrucât aceste lacu-ne sunt foarte multe, nu le voi enumera aici. În opinia mea, o problemă-cheie este piaţa de desfacere pentru producătorii agricoli.

La cei 20 de ani de Inde-pendenţă, care vor fi marcaţi zilele acestea, producătorii noştri nu dispun de o pia-ţă agricolă bine amenajată, care ar corespunde tuturor cerinţelor necesare comerci-alizării produselor agro-ali-mentare.

Despre situaţia de la Piaţa Centrală din Cahul s-a vor-bit în repetate rânduri la şe-dinţele consiliilor orăşenesc şi raional, însă, cu părere de rău, vedem că aşa şi nu se mai urneşte carul din loc.

Sub orice critică este însă situaţia de la Piaţa de păsări şi animale din Cahul, unde nu sunt create măcar con-diţiile elementare pentru ca crescătorii să-şi poată vinde rodul muncii lor. Cu siguranţă, nicăieri în lume nu veţi mai găsi o piaţă de păsări şi animale vii ampla-sată în faţa caselor de lo-cuit şi, culmea, în imediata apropiere a unei gunoişti neautorizate. Această stare de fapt, care nu ar mai tre-bui tolerată de către noua administraţie a oraşului, provoacă nemulţumiri şi în rândul crescătorilor de pă-sări şi animale, şi în cel al cumpărătorilor.

LAPTELE DE AZI, MULS MÂINELaptele cumpărat

azi a fost produs mâine

La sesizarea unor consu-matori finali, Agenţia Sanitar Veterinară şi pentru Sigu-ranţa Produselor de Origine Animală (ASV şi PSPOA) a depistat nereguli în activi-tatea SA „Fabrica de brân-zeturi din Cahul” şi anume etichetarea necorespunză-toare a produselor lactate, cu prelungirea artificială a ter-menului de valabilitate. Pe mai multe ambalaje de lapte şi smântână, data de produ-cere indicată era ulterioară datei de comercializare. Prin urmare, consumatorul pro-cura astăzi laptele care urma să fie produs mâine. Această abatere este una gravă, întru-cât există riscul ca un produs expirat să fie consumat ca fi-ind unul valabil.

În urma descinderii in-spectorilor ASV şi PSPOA la fabrica de lactate, au fost întocmite acte de control şi prescripţii prin care admi-nistraţia unităţii de produce-re a fost avertizată şi obligată să îndepărteze neregulile sus-menţionate.

În această ordine de idei, îi îndemnăm pe toţi consu-matorii să fie foarte vigilenţi, mai ales în perioada caldă a anului, la calitatea produse-lor pe care le procură. Sănă-tatea e cea care contează în primul rând.

Dumitru ZAGORSCHI,şeful Secţiei Siguranţa Pro-

duselor Alimentare a ASV şi PSPOA

Aşa arată Piaţa de păsări şi animale din Cahul

CURIERULde SudMiercuri, 24 august 2011, Nr.1 7

Ansamblurile Folcloricice „Perliciki” şi „Soldveiceata” ale comunităţilor cehă şi, re-spectiv, bulgară din raionul Cahul şi ansamblul „Izvor-ce” al comunităţii bulgare din raionul Cantemir au participat, în perioada 11-19 august, la Festivalul Interet-nic al Euroregiunii „Dună-rea de Jos”, care s-a desfăşu-rat în Galaţi. Ansamblurile cahulene au evoluat pe sce-na din Târgu Bujor, iar bul-garii din Cantemir pe cea a oraşului Schela. Alăturii de etnicii cehi şi bulgari din Republica Moldova, la fes-tival au participat formaţii ale comunităţilor rromilor, turcilor, grecilor, tătarilor, ruşilor, cazacilor, găgăuzilor şi moldovenilor din Odesa, Brăila, Tulcea şi Reni.

Contactat de „Curierul de Sud”, Gheorghe Mân-dru, şeful Secţiei Cultură Cahul a confirmat partici-parea formaţiilor artistice

la festival şi ne-a asigurat de prestaţia ireproşabilă a acestora în cadrul aces-tui eveniment cultural. „Asemenea activităţi sunt deosebit de importante, întrucât ne ajută să ne cu-noaştem reciproc şi să con-ştientizăm că, indiferent de specificul etnic pe care-l avem, facem cu toţii parte dintr-un spaţiu comun – cel al valorilor universal-umane”, a conchis şeful pe cultură. Tot el ne-a spus că artiştii au fost însoţiţi la festival de către Avram Micinschi, preşedintele ra-ionului Cahul, Vladimir Calmâc, vicepreşedinte, şi de Petru Burlacu, edilul oraşului Cahul.

Festivalul Interetnic este organizat în cadrul proiec-tului „Promovare culturală comună – mijloc de dez-voltare a cooperării eurore-gionale la „Dunărea de Jos”, finanţat prin Programul

Operaţional Comun Ro-mânia – Ucraina – Repu-blica Moldova 2007-2013 şi are ca aplicant principal Consiliul Judeţului Galaţi, partener fiind Consiliul raional Cahul – Republica Moldova.

Cehii şi bulgarii din Cahul şi Cantemir la Festivalul Interetnic al Euroregiunii „Dunărea de Jos”

Bugetul total al proiec-tului este de 167.492 de euro, din care 149.955,59 euro reprezintă grantul, iar 17.536,41 euro cofi-nanţarea.

Proiectul „Promovare culturală comună – mijloc

de dezvoltare a cooperării euroregionale la Dunărea de Jos” se derulează pe o pe-rioadă de 12 luni, obiectivul general al acestuia fiind sus-ţinerea cooperării euroregi-onale, prin creşterea capa-cităţii autorităţilor publice

din regiunile membre ale Euroregiunii „Dunărea de Jos” de a gestiona în comun proiecte cu impact trans-frontalier şi intensificarea relaţiilor de colaborare la nivel cultural.

Petru BOTEZATU

Havuzuri independente de PrimărieZiua Independenţei nu vine cu ciomagul şi nici cu sacul cu bani! Probabil că aşa

şi-a spus administraţia orăşenească atunci când a fost vorba despre reparaţia havu-zurilor din Piaţa principală a oraşului, care poartă numele celui mai mare eveniment din istoria tânărului nostru stat – Declararea Independenţei faţă de Uniunea Sovie-tică. Havuzurile din faţa Universităţii, care au devenit imagini-simbol ale Cahulului, se află într-o stare fără de stare, iar speranţa locuitorilor urbei că acestea vor fi resta-urate în preajma Independenţei-20 a fost, irevocabil, spulberată. Nu sunt bani, spun cei care au sărit iute în apărarea administraţiei locale.

Străzi dependente de peşteDeşi noul edil al oraşului, Petru Burlacu, se bătea cu pumnul în piept, la şedinţa

Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Consiliului raional, că s-a reuşit lichidarea comerţului stradal, în dimineaţa zilei de luni a acestei săptămâni, pe prospectul Re-publicii (porţiunea dintre str. Al. Mateevici şi b-dul Ștefan cel Mare) cel puţin zece persoane vindeau peşte pe marginea drumului. Imaginea nu afecta atât simţurile vizuale ale trecătorilor, cât pe cele olfactive, mirosul specific indicând de departe natura produselor comercializate.

Întrebaţi de corespondentul Curierului de Sud de ce îşi vând marfa pe marginea străzii, comercianţii, aproape toţi într-un glas, au răspuns întrebând unde să-şi vân-dă peştele, dacă nu sunt create condiţii pentru aceasta. „Noi am plăti, numai să avem unde să ne vindem munca, nu pe asfalt, la o temperatură de 30 de grade”, s-au arătat nemulţumiţi aceştia.

Peştii au tăcut mâlc. Nici măcar nu s-a zbătut în semn de protest. Probabil, erau morţi de mult. (P.B., curier de serviciu)

SCURT pe 2 Icoana Maicii Domnului din Ierusalim la Cahul

Joi, 25 august, în Catedrala episcopală “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din oraşul Cahul va fi adusă Icoana Maicii Domnului Făcătoa-re de Minuni din Ierusalim, care se va afla aici până la data de 29 august. Icoana a fost adusă de la Ierusalim şi reprezintă una dintre cele co-pii după modelul original. Originalul icoanei a fost pictat de un monah grec din Cetatea Sfân-tă. După acest model, au fost pictate încă trei copii, care au aceeaşi putere de îndeplinire a minunilor. Două dintre aceste icoane se află la două biserici Ucraina şi Rusia.

La 1840 marele arhitect al statului român, M. Kogăl-niceanu edita revista Dacia Literară, în al cărei prim număr apare celebra Intro-ducţie, prevestind unirea politică, spirituală a tuturor românilor.

Istoria se repetă... Avem nevoie sau nu de o

publicaţie în limba română? E o rană şi o mare durere această întrebare. E ca şi cum a-i întreba are copilul nevoie de mama sau nu?

Istoria se repetă... Copilul in vitro poţi să-l concepi, limba – nu.

Vicisitudinile istoriei au fost aspre cu noi. Poate e o iluzie să cred că nu suntem un popor chiar atât de rătă-cit de suflet. „Limba este în-săşi floarea sufletului etnic al românului”, spune Poetul nepereche Mihai Eminescu.

Această floare trebuie culti-vată, crescută cu foarte multă grijă, cu foarte multă dragos-te şi cu foarte multă respon-sabilitate.

Dacă e să fim curajoşi până la capăt putem spune cu îndrăzneală că lipsa unei publicaţii în limba română e şi vina noastră, a intelectua-lilor. Noi, cei chemaşi să ne îngrijim de floarea vieţii spi-rituale a neamului nostru, din laşitate sau comoditate n-am făcut prea multe efor-turi să o avem. De aceea sa-lut apariţia acestei publicaţii care va încerca să ne adu-ne, să ne purifice pe altarul Cuvîntului – Dumnezeu, căci toate prin El s-au făcut:

şi lumina, şi viaţa oameni-lor, şi pamîntul, şi patria, şi istoria, şi tradiţiile, obiceiu-rile. Sper să fie o publicaţie inteligentă, să ocolească sindromul „mătuşii Chiva” de care s-au îmbolnavit mai multe publicaţii de la noi şi nu numai.

Să dăm mînă cu mînă, noi, cei cu inima română, să fim înţelepţi ca să le in-suflăm respect faţă de gra-iul nostru şi celor rătăciţi, şi mancurţilor. Să-i facem să uite sintagma „Net, net i eşio raz net!”.

Sunt convinsă că toţi ele-vii mei, colegii mei şi toţi acei care au îndrăgit acest popor blînd şi cuminte ne vor susţine. De aceea drum bun în lumea mare a Lumi-nii şi Adevărului. La mai mult şi la mai mare, mult succes şi mari realizări!

Maria MARCOVEANU, profesoară de limba româ-

nă la liceul teoretic „M. Eminescu”

CURIERULde Sud Miercuri, 24 august 2011, Nr.18

Ea este Stela Botez. S-a născut la 11 septembrie 1989, în satul Pleşeni, ra-ionul Cantemir, iar din 2001 locuieşte cu familia în oraşul Cahul, localitate de care a reuşit să se ataşe-ze puternic. Aici a absolvit şcoala medie generală „Mi-hai Eminescu” şi, în acelaşi timp, Școala de Arte pen-tru Copii „Maria Cebotari”. După aceasta, şi-a făcut stu-diile la Colegiul Industrial-Pedagogic din Cahul, Secţia Arte, specializarea Instruire Muzicală. Elevă la Colegiu, Stela a fost remarcată de că-tre profesorii de muzică din oraş pentru capacităţile sale vocale deosebite, dar şi pen-tru tenacitatea cu care asi-mila zilnic cunoştinţele din domeniu şi a fost angajată la Școala de arte „M. Cebo-tari”, în calitate de profesoa-ră de canto pentru copii de vârstă şcolară.

Cântă pe scenă de la vâr-sta de 11 ani, iar numărul premiilor obţinute îl depă-şeşte cu mult pe cel al anilor de când evoluează. Cu toate

că în palmaresul său se în-scriu numeroase premii lo-cale, naţionale şi internaţi-onale, Stela ne-a mărturisit că ţine cu tot dinadinsul la următoarele: •Victoria 57 (Cahul 2002

– Premiul I);•Victoria 59 (Cahul 2004

– Premiul I); • Cahul Star 2005 (Cahul

– Premiul I).• Ceata lui Piţigoi 2002

(România, Galaţi – Premiul special);• Concursul profesional al

elevilor din colegii pedagogi-ce, la secţia canto academic (Călăraşi 2006 – Premiul I şi Simpatia juriului);• Faces of Friends 2006

(Cahul - Premiul special din partea sponsorului R.A.I.V. ESPRESSO);• Сребърна янтра 2006

(Bulgaria, Велико Търново – Trofeul);• Concursul Republican

„Nicolae Sulac” 2007 (Chişi-nău – Premiul III);• Festivalul-concurs de

tineri interpreţi „Faces of Friends” 2008 (Cahul –

Am obţinut totul prin muncă...Premiul II);• Festivalul folcloric inter-

naţional de Port-sur-Saone 2008 ( Franţa – Premiul I);• Festivalul-concurs de

folclor „Малешего пее и танцува” 2008 (Bulgaria - Premiul I);• Concursul cântecului

popular „Tamara Ciobanu” 2008 (Chişinău – Premiul pentru cea mai bună in-terpretare a cântecului din repertoriul Tamarei Cioba-nu);•Concursul cântecului

popular „Dobroge, mîndră grădină” 2009 (România – Premiul I şi Trofeul);• Concursul cântecului

popular „Nicolae Sulac”2009 (Chişinău – Premiul pentru cea mai reuşită interpretare a cântecului din repertoriul lui Nicolae Sulac);• Concursul Republican

“Jocurile Delfice” 2010 (Chişi-nău – Medalia de argint) etc.

Stela Botez este câştigă-toarea concursului televizat Trei minute de noroc de la postul autohton Noroc TV, în urma căruia a realizat, alături de Noroc Media, vi-deoclipurile la primele ei cântece – „Stă moşneagul la butoi” şi „Am venit din nou acasă”. De mare succes s-a bucurat cântecul “Stă moş-neagul la butoi”, fiind solici-tat de public la Noroc TV şi Radio Noroc. Cu acest cân-tec, Stela s-a menţinut în Top 10 mai bine de patru luni şi a participat în Concertul de gală al decernării Potcoavei

de Aur 2010, cântând, la Pa-latul Naţional, alături de Or-chestra fraţilor Advahov.

În prezent, Stela este stu-dentă la Academia de Mu-zică Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, la Catedra Canto Popular, în clasa profesorului Ioan Paulenco.

Până acum, Stela a obţi-nut totul prin multă muncă şi doar datorită dragostei pentru muzică, aceasta fi-ind pentru ea aerul cu care respiră, gândul ce-i vine-n minte, vocea cu care ne în-cântă, natura care o inspiră,

iubirea. Într-un cuvânt, aşa cum ne-a mărturisit însăşi tânăra interpretă, cântecul este sensul vieţii ei.

Nu are în spate vreun im-presar care să aibă grijă de cariera ei muzicală, dar are mulţi prieteni printre per-sonalităţile noastre cultu-rale care o susţin cu un sfat bun, cu care colaborează întru realizarea proiectelor sale artistice.

Are planuri mari şi spe-ră să atingă culmi înalte în cariera pe care şi-o constru-ieşte treaptă cu treaptă, pas

cu pas întru realizarea visu-lui de a cânta pentru lumea toată şi de a alina sufletele oamenilor prin cea mai fru-moasă Artă – Muzica!

La cei 22 de ani pe care îi va împlini curând, „Curie-rul de Sud” îi doreşte să es-caladeze, cu aceeaşi dârze-nie, piscurile devenirii pro-fesionale şi să demonstreze lumii întregi că Republica Moldova (deşi e cu doi ani mai mică decât Stela Botez) dispune de valori culturale incontestabile.

P. Paraschiv

Domnişoara pe care vreau să v-o prezint în primul număr al „Curierului de Sud”,

face parte din categoria oamenilor cu care comunitatea se mândreşte. La doar 22 de ani pe care îi va împlini la jumătatea lui septembrie, ea a devenit o figură emblematică a culturii cahulene şi îşi construieşte, rapid şi sigur, o imagine inconfundabilă în muzica populară românească din Republica Moldova şi de peste Prut.

Baza de Odihnă şi Agrement se pretinde a fi o destinație agroturistică complexă, care a fost

concepută în anul 2008 pe o suprafață de 2,0 ha de teren privat în satul Cotihana din raionul

Cahul, Republica Moldova. Realizarea lucrărilor de îmbunătățire funciară

a terenului-păşune a permis identificarea mai multor mici activități economice în

scopul asigurării condițiilor bune şi relevante pentru clienții dornici de odihnă şi relaxare în mijlocul naturii. Amenajarea terenului asigură

prezența condițiilor naturale necesare de creştere a plantelor de apă şi uscat, care bucură

prin frumusețea şi diversitatea lor.Astfel pot fi oferite posibilități pentru pes-cuit, pregătirea de frigărui, diverse bucate naționale la grătar şi cuptor, inclusiv din

peşte,păsări,legume şi verzături crescute pur eco-logic pe teritoriul bazei.

Deasemenea dispunem de foişoare pe apă a cîte 12 locuri, terasă pentru 60 persoane, piscine pentru

copii şi adulți, căsuțe simple pentru cazare, 4 lacuri cu peşte şi raci, barcă.

Vă salutăm şi Vă invităm la odihnă ”La Coti-hana”!

CONTACTE:tel. (299)22940, 93528, tel.mob.069119360;

ww.cotihana.com

Baza de Odihnă şi Agrement «La Cotihana»