· cuprinsă de tandrețea sfintei colinde a bucuriei. A înnoirii. O umbră plutește însă în...

11322 www.oglindaliterara.ro

OGLINDA literara

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare

şi Editurilor din România (APLER) şi Associazio-ne della Stampa Estera din Italia, membru fon-

dator al Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor din Europa (ARPE)

Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşani

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

REDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguSenior editori: Liviu Pendefunda, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Florentin Popescu, Liviu Comşia.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Constantin Miu, Laurenţiu Măgureanu, Petrache Plopeanu, Dorel Vidraşcu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, Mihaela Albu, Marlena Lica Masala.Foto: C. RăducTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

OGLINDA LITERARĂ o puteţi pro-cura şi descărca de pe site-ul

www.oglindaliterara.ro unde aflaţi şi modalităţile de abonare.

Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :

E-mail: [email protected]@gmail.com

[email protected] nu se face la redacţie.

ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,

Nr. 76 bis, Focşani, Jud. Vrancea

Mobil: 0722-2844300749188333

Revista se difuzeazăprin abonament la sediul redacţiei.

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund în mod direct de conţinutul materialelor publicate sub

semnătura proprie.

ISSN 1583-1647

În acest număr:

Agafia DrăganAlexandru CocetovAlexei Mateevici Atasiei GeorgianaAureliu GociBogdan C-tin

DogaruBogdan UlmuC. PavelCătălin G.

RădulescuConst. MiuConstantin StancuCornel GalbenCostinel SavuDan TipuriţăDorel VidraşcuDorin N. UritescuDumitru AnghelDumitru

CoșereanuDumitru IchimElena OlaruEugenia Rada

IoniţăFabian AntonFlorin DorcuFlorin T. RomanGeorge AncaGeorge CoşbucGeorgiana

DragomirGheorghe

Culicovschi H. BonafideIenăchiţă

Văcărescu Ioan NeniţescuIon CojaIon Pachia-Tatomi-

rescu

Ionel NeculaIordache Noni-EmilIsabela Vasiliu-

ScrabaIulian BitoleanuLazãr MaguLiviu PendefundaLucia PătraşcuLucian BlagaMaria CantuniariMariana Vicky

VârtosuMarilena MurariuMarius ChelaruMihai

Batog-BujeniţăMihai EminescuMihai MerticaruMilena MunteanuMioara BahnaMircea BrăiliţaMircea ColoşencoMonica MureşanNicolae DrăguşinNicoleta

HurmuzacheOana DuganOctavian MihalceaOttilia ArdeleanuPaula Mihaela

StegărescuPopa Ines VandaPopescu C.

GeorgetaRodian DrãgoiŞtefania OproescuTheodor CodreanuTudor CicuV.GhicaVasile GhineaVasilica Ilie

11323www.oglindaliterara.ro

Ştefania Oproescu

EDITORIAL

M-a rugat cineva, de curând, să vorbesc despre tandrețe. Am aflat astfel că, dincolo de definiția din dicționar, sentimentul care ne pare tuturor cunoscut este mai complex și mai dificil de tradus din viață într-un text, măcar pe aproape la fel de sensibil. Am fost tentată să încerc o metaforă, apreciind că tandrețea este aroma iubirii, urmând să dezvolt subiectul în diferitele nuanțe pe care iubirea le compune. Căutând să evit clișee, am ajuns să mă abat din drum și să trec puțin pe la rude. Ale tandreței, desigur. S-a întâmplat ca, în aceste zile, cea mai primitoare să fie mila. Rudă cu tandrețea printr-un element comun: duioșia.

În general, sărbătorile de iarnă vin cu bucurie. Sau așa ar trebui să vină. Pentru că, nu-i așa, viața merge înainte. Chiar şi în vremuri de război, în timp ce se murea pe front, în restaurante se mânca, se bea, se dansa. Poate că astfel se păstra aparența de normalitate. Poate normalitatea va fi puțin diferită anul acesta. Poate clopoțeii au să sune puțin mai apăsat, beteala și globurile colorate vor atârna sub colinde mai triste, iar artificiile ne vor străluci în ochi ca lacrimile.

Când Sienkiewicz scria Quo vadis, aducea din trecut un timp în care iubirea, credința și focul forțau granițele simțirii până când tandrețea și mila, cu greu reușeau să încolțească. Peste secole, spune Shopenhauer, filosoful care considera mila sigura latură (morală) a comportamentului uman: „Unde duce gândirea fără experimen-tare, ne-a arătat Evul Mediu; însă secolul acesta (!) e menit să ne lase să vedem unde duce experimentarea fără gândire și ce se alege din educația tineretului care se mărginește <numai> la fizică şi chimie”. Vedem azi, cum fizica și chimia s-au înhămat la vehiculul viitorului:VITEZA.

Privesc macheta trenului chinezesc. Unde sunt îmbrățișările, lacrimile, jalea

despărțirilor din gările lui Tolstoi? Chiar desueta batistă care, fluturând, prelungea vederea celui plecat cu aripa albă a tandreții? Cât de întregi mai suntem?

Psihosociologul, scriitorul și poetul francez Jaques Salome (n. 1935), militează de ani mulți pentru păstrarea tandreței în relațiile interumane. A pregătit un număr impresionant de asistenți sociali, medici, psihologi, consultanți, care să predea lecții în școli în cadrul E.S.P.E.R.E. (Energie Specială pentru Ecologie Relațională Esențială). Este autor a multor cărți de educație pentru copii sau adulți, în care tandrețea are întotdeauna rolul major. Multe din cărțile sale au fost traduse în limba Română. Reproduc un fragment scurt din volumul Trăind cu ceilalți: „Vizionarii cei mai periculoși sunt cei care nu văd nimic din ceea ce li se întâmplă celor care trăiesc aproape de ei”. Optimist, neobosit în lucrarea sa, autorul consideră că tandrețea ar fi „Forța firului de iarbă capabil să treacă printr-o dală de beton sau prin macadamul drumului”. Vreau să cred că așa este. Dacă nu, ne pierdem unii de alții.

Aș fi vrut să trec acest sfârșit de an, cuprinsă de tandrețea sfintei colinde a bucuriei. A înnoirii. O umbră plutește însă în realitatea recentă, din care se degajă tristeți. Văd cum tandrețea, agonizează pe șine, sfârtecată de viteză,iar ruda sa apropiată, mila, îi plânge puțin la căpătâi, după care se urcă în primul vehicul rapid spre un viitor mai rece. Văd deja mesajele electronice standard de felicitări, curgând impersonal pe ecranele telefoanelor. Mi-e dor să găsesc în cutia poștală o felicitare care să miroasă a cerneală, şi-a iarnă.

Mesajul meu de sărbători: să ne găsească Anul Nou pe toţi cu gânduri bune, cu înțelepciune și multă tandrețe în suflete!

DESPRE TANDREȚE De pe un înalt peron betonat, călători virtuali urcă sau coboară din cabine suspendate deasupra liniilor de cale ferată, pe care trenul de mare viteză le

culege din mers,ca pe niște căpușe uriașe, urmând a fi decuplate tot din mers, în stația de destinație. Așa este prezentată ultima invenție chinezească a trenului

care nu mai oprește în stații, economisind astfel două ore şi jumătate pe un traseu cu treizeci de opriri și porniri. Tot în acest timp, Japonia testează taxiul fără șofer, pentru Olimpiada din anul 2020, iar S.U.A. pregătește avionul de

luptă care costă peste jumătate de milion de dolari. Dar noi, oamenii, ce facem cu timpul economisit ? Îți vine să întrebi: „Quo vadis” omule?

În general, sărbătorile de iarnă vin cu bucurie. Sau

așa ar trebui să vină. Pentru că, nu-i așa, viața merge înainte. Chiar şi în vremuri

de război, în timp ce se murea pe front,

în restaurante se mânca, se bea, se

dansa. Poate că astfel se păstra aparența

de normalitate. Poate normalitatea va fi puțin diferită anul acesta. Poate

clopoțeii au să sune puțin mai apăsat,

beteala și globurile colorate vor atârna

sub colinde mai triste, iar artificiile ne vor străluci în ochi ca

lacrimile.


precum o constelaţiune e dată cu necesitate, tot astfel evenimentele de pe pământ se’ntâmplă într’un şir, pare că de mai nainte determinat.

Dacă, după c o n s t e l a ţ i u n e a împrejurărilor celor din urmă, am pune oroscopul anului ce vine, nu multă speranţă ne-ar inspira, nu multă bucurie ne-ar face.

Din nou chestiunea Orientului sau mai bine a împărţirii împărăţiei otomane e obiectul ce preocupă lumea politică şi se poate ca evenimentele din Egipet să fi fost cel dintâiu stadiu al desfăşurării chestiunii. În adevăr după înfrângerea insurecţiunei, a început a se desemna cu claritate alianţa austro-germană şi a se da pe faţă înarmările Rusiei.

Franţa, gata a fi privitoarea interesată la uriaşa ciocnire dintre lumea slavă şi cea germană, gata chiar a participa – şi fata favebunt – pierdut însă tocmai în preziua anului nou pe bărbatul care reprezenta politica ei de acţiune.

Cu toate acestea, nu credem ca moartea unui om, oricâtă însemnătate suspensivă ar avea pentru evenimente, să le poată înlătura cu totul.

În acest conflict, pe care viitorul îl indică cu claritate, ce se va alege de cei mici?Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muche de despărţire între furtuna ce vine din apus pentru a întâmpina pe cea din răsărit.

Oricare ar fi soarta armelor, oricare norocul răsboiului, oricât de înţeleaptă va fi politica micului popor, rezultatul evenimentelor va fi totuşi stabilirea unei preiponderanţe politice, pururea fatală nouă, chiar dacă nu ne-ar ameninţa cu nimicirea totală.

Oare în preziua unor evenimente, determinante pentru soarta noastră, fac bine oamenii ce ne guvernă de-a pune chestiunea revizuirii constituţiei? Fac bine a propune excluderea din viaţa publică a elementelor celor mai luminate ale poporului, cari s’au dovedit în toţi timpii a fi şi cele mai patriotice, prin suprimarea colegiului I?

Nu numai că nu fac bine, dar chiar şeful acestui guvern a recunoscut-o aceasta, căci însuşi tindea la amânare reformelor, întemeindu-se pe probabilitatea evenimentelor, ce bat la poarta cetăţii noastre.

Cu toate acestea curentul fatal de înoituri, care e caracteristic pentru epoca de spoială în care trăim, împinge pe majoritate la punerea unor chestiuni ce nu pot decât să turbure ţara şi să accentueze deosebirile de interes şi de partid între oameni.

Cu părere de rău cată să constatăm că, cu toată bătrâneţea prematură a năravurilor, inteligenţa politică a acestei ţări arată uneori semne de copilărie.

Ca un sfinx, mut încă şi cu ochii închişi, stă anul viitor înaintea noastră, dar ştim bine că multe are de zis, că cumplite sunt enigmele ce le va rosti, că în prăpastie va cădea cel ce nu va fi în stare să le deslege.

Iar Edipul destinelor noastre se uită în faţa acestui sfinx, şi în loc de a fi pătruns de seriozitatea adâncă, tragică poate a fizionomiei lui, el s’apropie de monstru pentru a-i răspunde cu… jucăriile noastre constituţionale… Fără îndoială ceea ce are să se’ntâmple se va ‘ntâmpla, dar e păcat şi nu e demn ca atunci, când timpurile sunt foarte serioase, un popor să joace mica comedie a luptelor sale dinlăuntru.”

Articolul “La un an nou”, scris de Mihai Eminescu, a fost publicat în “Timpul”, la 1 ianuarie 1883

“Legi eterne mişcă universul de-asupra noastră, legi eterne conduc şi societăţile omeneşti. Suntem mici pe un glob neînsemnat în univers, dar inventăm mereu mijloace ca să ne facem viaţa grea şi dureroasă.

Deşi ne dăm seama că viaţa-i ceva accidental, nu uităm patimile care ne mişcă.

E în sufletul omenesc o ordine de lucruri tot atât de fatală ca şi aceia din lumea mecanică, şi astfel evenimentele care sgudue istoria sunt inevitabile ca şi evenimentele în constelaţia cerească.

Anul ce ‘ncepe nu inspiră multă speranţă, nu anunţă multă bucurie. Poporul nostru este aşezat între furtuna ce vine din apus spre a întâmpina pe cea de răsărit.

Starea noastră nu depinde de noi, va fi determinată de alţii, şi totuşi guvernul se ocupă cu chestiuni care au menirea să agite opinia publică.

E păcat şi nedemn ca ‘n situaţia gravă în care ne aflăm, să mai jucăm comedia luptelor lăuntrice.

Se ‘ncheie şi după datina noastră cu ziua de astăzi un şir de evenimente măsurate după apuneri şi răsăriri de soare şi fixate în memoria noastră cu cifrele acestei măsurători.

Dacă privim regularitatea fenomenelor lumii siderale şi o comparăm eu nestatornicia sorţii omeneşti, am putea crede că altceva se petrece în ceruri, altceva pe pământ.

Cu toate acestea precum o lege eternă, mişcă universul deasupra capet elor noastre, precum puterea gravitaţiunii le face pe toate să plutească cu repejune în chaos, toţi astfel alte legi, mai greu de cunoscut, dar supuse aceleiaşi necesităţi, de la care nu este nici abatere, nici excepţie, guvernează oamenii şi societăţile.

Oricât de mici am fi pe acest glob atât de neînsemnat în univers,a cărui an întreg de câteva sute de zile nu e măcar un ceas pentru anul lui Neptun de şasezeci de mii de zile, totuşi ce multe şi mari mizerii se petrec în atât de scurt timp, cât de multe mijloace nu inventează oamenii spre a-şi face viaţa grea şi dureroasă!

S’ar crede că cu cât cunoştinţele înaintează, cu cât omul câştigă convingerea despre nimicnicia lui şi despre mărimea lui Dumnezeu, ar scădea deşertăciunea care este isvorul urei şi al desbinărilor;

că încredinţându-se că nu numai nimic este, ci chiar mai puţin decât nimic, de vreme ce viaţa omenirei întregi este ceva accidental şi trecător pe coaja pământului, mintea lui va fi isbită cu atâta adâncime de acest mare problem, încât să poată uita patimele mici cari-l mişcă, mai puţin înseninătoare decât o picătură în ocean, de cât o clipă în eternitate.

Dar nu este astfel.Se vede că aceeaşi necesitate absolută, care dictează în

mecanismul orb al gravitaţiutnii cereşti, domneşte şi în inima omului; că ceea ce acolo ni se prezintă ca mişcare, e dincoace voinţă şi acţiune şi că ordinul moral de lucruri e tot atât de fatal ca şi acel al lumii mecanice.

De aceea vedem că marile evenimente istorice, răsboae cari sgudue omenirea, deşi par a atârna de decretul unui individ, sunt cu toate acesteia tot atât de inevitabile ca şi un eveniment în constelaţiunea cerească.

E drept că cei vechi n’aveau cuvânt de-a pune oroscopul şi de-a judeca după situaţiunea aparentă a luminilor ceea ce se va petrece odinioară pe pământ, dar cu toate acestea, în naivul lor chip de-a vedea se ascundea un adevăr, acela, că

Un mesaj de Anul Nou 1883 al

domnului Eminescu Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani – d. 15 iunie 1889, Bucureşti).


Părintele Marcel Miron din Parohia „Sf. Toma” din Huşi, protopop al Protopopiatului Huşi între 1990 – 2011, este, în prelungirea harului preoţesc, un om dintre cei mai cultivaţi şi un poet de talent, care, după propria-i mărturie, scrie poezie încă de pe băncile şcolii, neluându-şi însă în serios vocaţia: „Nu cred că a fost vreo mare pierdere”, zice el cu modestie autoironică. De fapt, pasiunea poeziei l-a urmărit şi-n timpul Facultăţii de Teologie din Bucureşti, când a frecventat cenaclurile „G. Bacovia” şi „G. Călinescu”, ultimul cu tentă umoristică. La Seminarul Teologic de la Mânăstirea Neamţ, l-a avut ca emul într-ale poeziei pe Theodor Damian, viitorul poet şi teolog, ctitor, între altele, al revistei de prestigiu „Lumină Lină”. Prietenia lor a durat peste ani, soarta prilejuindu-le şi încuscrirea. De mai mulţi ani, îi citesc poeziile în revista newyorkeză şi, de mai multe ori, l-am îndemnat să se ia în serios şi să-şi adune versurile într-un volum, ceea ce se întâmplă acum cu placheta de faţă, cele mai multe texte apărute în „Lumină Lină” şi în publicaţii din Moldova. De altfel, creaţia lui a atras atenţia şi unor comentatori avizaţi, precum Mariana Terra, editoare a publicaţiei „Romanian Journal” din New York, care îi dedică un articol cu titlul Glas poetic românesc la New York, apreciind: „În actuala lume a culturii române, eterogenă şi, de multe ori, sufocată de creaţii îndoielnice valoric, Marcel Miron se distinge prin talentul cu care prezintă propria sa Cetate Interioară. El este un glas poetic original şi tulburător care respiră o prospeţime remarcabilă, demnă de a fi cunoscută.” Poemele de faţă, selecţie a autorului, confirmă diagnosticul doamnei Marian Terra, chiar dacă nu toate textele au aceeaşi expresivitate poetică şi tensiune lirică, cele „terne” având, totuşi, rostul de punţi în asigurarea variaţiei muzicale, încât, finalmente, devin necesare ansamblului.

Primele două poeme îndeplinesc rolul a ceea ce, de regulă, se numeşte artă poetică: Preotul şi Semn de carte. În tălmăcire: harul preoţesc se prelungeşte în carte, semn că între canonul biblic creştin şi canonul literar laic urma legăturii ombilicale există, în pofida a ceea ce cred raţionaliştii ispitiţi de trufia ateismului modern şi postmodern. Cu atât mai mult, cu cât autorul stăpâneşte bine tehnicile verslibriste moderne, fără a neglija structurile clasice. Misiunea cea grea a preotului este să meargă pe drumul Golgotei înaintea celor păstoriţi: „Înalţă-te puternic, Golgota vieţii-i mare/ acolo, doar acolo cunună vei primi/ şi nu uita de cruce, ridic-o în spinare/ să aibă credincioşii cu ce se mântui.” Semnul de carte implică o responsabilitate la fel de mare, fiind legătura abia văzută între cunoscut şi necunoscut, între bucurie şi suferinţă, arătându-se, deopotrivă, şi ca „şarpe al mustrării/ printre rânduri/ colţii veninoşi” care alungă „apetitul pentru lectură”, fiind, în realitate, „ochelarii bufniţei/ cu lentile colorate/ două tablouri diferite/ ale aceleiaşi existenţe/ în urmă câmp tomnatic/ în faţă o primăvară care întârzie/ pământul dezgolit de zăpadă/ cu pomii miraţi/ de florile care-i împodobesc”. În schimb, „Carte fără semn/ mare neexplorată/ cu o faună apocaliptică/ oricând/ de pe ţărmul însorit/ te poate culege Leviathanul.” Îmi place să cred că semnul de carte al părintelui Marcel Miron este făclia dintre nivelurile de realitate, acel terţ tainic al ethosului creştin transmodern. Aşadar, poetul este cel care pune în carte Semnul, poate chiar în sensul polemic eminescian din Criticilor mei: „E uşor a scrie versuri,/ Când nimic nu ai a spune,/ Înşirând cuvinte goale/ Ce din coadă au să sune.”

În preajma poeţilor, de aceea, e de preferat tăcerea, deşi el, creatorul, nu-şi poate reprima cuvintele: „A venit la mine Lucian Vasiliu/ cu o pleiadă de poeţi/ la festinul cântului nerostit/ el a tăcut/ Gelu a tăcut/ Omfalos a tăcut/ numai eu am vorbit în faţa Olimpului/ ce se cutremura de râs/ curgeau zeii pe pantele abrupte/ şi mioarele se prăvăleau pe pajişte/ spre strunga lui Cronos/ se auzea numai/ ţârcâitul laptelui de capră în găleată/ O, a lui Zeus Amalteie/ deschide-ne cornul abundenţei.” (Pateric, 2). Maniera de a scrie a generaţiei ’80, din care face parte, a lăsat urme în echilibrata îmbinare dintre imagistica realului şi limbajul simbolic, dintre ironia uşor parodică şi solemnitatea imnică, nu lipsită de gravitate (Imn, Şi tu ş.a.). Imaginea biblicului Iov este transpusă în banalitatea cotidianului postmodern: „Lui Iov din Uz/ în dizgraţie la marginea cetăţii/ cu un confort precar/ i-au telefonat pe mobilul ieftin/ trei prieteni din vremurile bune/ Bildad din Şuah/ Tofar din Namah/ Şi Elifaz din Taman/ sfat fariseic/ să blesteme/ să vorbească rău pe Dumnezeu/ ca să moară./ Dar de ce să moară/ Iov vrea să trăiască/ şi Dumnezeu vrea. // Fostul boier de pe vremuri/ agresat de muşte/ insecte/ nesătule libărci/ transpirat ca şi Bathor al Fefeleagăi/ într-o vreme asemănătoare altui perdant celebru /– Socrate –/ lua apărarea lui Dumnezeu şi nu hulea/ chiar dacă cei trei insistau/ că Dumnezeu l-a dat neprietenului/ să-l ispitească/ să-l piardă.” (Iov din Uz).

De remarcat că părintele Marcel Miron nu scrie poezie strict religioasă, ca Dosoftei, ci dozează, cum spuneam, în retorta laboratorului său, imagistica biblică şi mitologia greacă, plus deschiderea către concretul zilei. Din acest punct de vedere, el se apropie de lirica interbelică a lui Vasile Voiculescu sau de cea a prietenului său Theodor Damian. Iată o imagine originală, izvorâtă din trăire personală, de autentic dramatism hristic, care nu datorează nimănui nimic: „Mă plec în faţa chipului Tău Iisuse,/ o pânză cusută de mine când eram copil/ mama îmi alegea culorile şi îmi purta mâna/ pe ghergheful improvizat dintr-o veşcă/ a unei site pentru cernut făina./ De mii de ori ţi-am înţepat faţa/ ca să-ţi descopăr suferinţa/ pe frunte ţi-am pus nişte lacrimi de sânge/ parcă sunt vişinele coapte din fundul grădinii/ sau cheagurile de sânge de pe patul de zarcă/ unde părintele Cezar a fost bătut zile la rând./ Doar ochii Tăi, Doamne!/ nu aveam aţa albastră/ şi nu ştiam să fac alţi ochi/ la noi în casă toţi aveau ochi albaştri/ noroc că a venit părintele Visarion/ un călugăr dat afară din mănăstire cu „Decretul”/ cu anteriul zdrenţuit/ şi o bocceluţă în băţul de corn/ I-am deşirat vârful mănuşii dintr-o lână albastră/ şi ţi-am cusut ochii/ Doamne, ce ochi frumoşi ai şi acum/ când cerul se revarsă peste noi/ Numai călugărul bombănea/ prin gerul iernii/ răstignindu-şi fiinţa/ pe cruci de gheaţă/ Stau în genunchi şi aştept/ să-ţi curgă o lacrimă albastră/ mi-e sete Doamne!” (Chipul lui Iisus în goblen). Citabilă integral, ca şi aceasta, este La Marea Moartă, în prim-plan aflându-se altă figură biblică, Iona. Iată şi o formă inedită de trăire a Învierii, cu inflexiuni folclorice, la Mănăstirea Neamţului: „Paşii noştri plecaţi/ peste orizonturile speranţei/ acolo ne-am cufundat în Înviere/ până la glezne/ până la genunchi/ până la subsuori/ ne-a mai rămas în lumea aceasta capul/ ca să ne recunoaştem/ urechile să auzim trâmbiţa fulgerului/ şi gura să preguste/ izvorul ce picură din steiul de piatră/ al Golgotei/ ca iar şi iar/ să mărturisim/ ca cei dintâi această rostire/ «Hristos a înviat».” (Învierea la Mănăstirea Neamţului).

Nu doar matricea Mănăstirii Neamţului, întipărită în anii adolescenţei, şi-a pus amprenta asupra liricii părintelui Marcel Miron, ci şi toposul Huşilor, asimilat existenţial o viaţă întreagă, din 1982 încoace. O poemă evocă palatul episcopal, apărându-i „Ca un altar al arderii de tot/ pe muntele Moria de la Câmpia Prutului”, unde „încă se aduc jertfe curate/ fără prihană/ cu tămâie din Arabia/ în cădelniţe de argint/ şi vin în potire de aur” (Palat episcopal). Luminoasă îi apare figura episcopului Ioachim Mareş, memorat La ultimul festin, plecarea la Domnul. Huşul devine spaţiul mirific al unei noi Ithaca, aşteptând pe fiul/bărbatul rătăcitor ca o umbră de Basarabie: „Vino acasă bărbate/ la noi pe Prut miroase a pâine caldă/ şi fetele pleacă desculţe în viaţă/ prin colbul fierbinte al drumului către Huşi/ iar la şoseaua de piatră/ scot papucii din straiţe vărgate/ ca şi curcubeul din ochii/ nefericitei cântăreţe Maria Drăgan.” (O altă odisee…). Huşul îi aminteşte de plecarea lui Dimitrie Cantemir, după umilinţa de la Stănileşti, cu Petru cel Mare: „Bietul Cantemir/ nu s-a mai întors în Moldova/ numai nepoţii Ţarului cel Mare/ în năvala către Dardanele/ calcă Basarabia în copitele cailor.”

Cum se vede, tematica volumului e diversificată. Poetul închină „imne de laudă”, de bucurie şi suferinţă, casei părinteşti, părinţilor, porumbeilor, buchetului de flori, maratonului, New York-ului, toate tinzând către „lumina mare”, acolo unde „Coarnele berbecului s-au încurcat/ într-un desiş de lumină” (Ca un mire). Cartea părintelui Marcel Miron se încheie cu un Acrostih sintetizator, celebrând SFÎNTA LITURGHIE, inima pulsândă a celor două milenii de creştinism: „Sunt două milenii de când celebrăm/ farmecul cerului şi tăria Cuvântului/ înălţimea Golgotei pentru cei botezaţi/ nu ne mai înspăimântă dar/ trăim ca şi atunci zbuciumul/ Apostolilor speriaţi, care abandonând/ lopeţile invocau cu mâinile întinse spre Domnul/ Iisus să nu-i părăsească adâncului/ timpul istoric a fixat pe valurile înspumate/ urmele paşilor Drumeţului singuratic/ răstignit pentru inimile cuprinse de întuneric/ grăim acum ca şi atunci că El este Mesia/ Hristosul ce se înalţă din mormânt/ iar glasul Lui ne cheamă mereu: Veniţi/ Eu sunt cel ce sunt!”

P.S. Primesc vestea, în ultimul moment, că, la Editura Gens Latina din Alba Iulia, părintelui Marcel Miron i-a mai apărut o carte de poezie, Caiere de lumină, cu o prefaţă semnată de Ioan Holban şi o postfaţă a lui Virgil Şerbu Cisteianu, directorul casei editoriale.

SEMN DE CARTE

Theodor Codreanu


stabilită însă în România în anul 1945. În anii de după neuitatul Pod de Flori am mai făcut zeci de deplasări,

cu dorinţa de a-i cunoaşte mai bine pe fraţii noştri basarabeni. La Chişinău, Cimişlia, Soroca, Selemet, Hânceşti şi în alte localităţi vizitate mi-am făcut numeroşi prieteni. De la ei am aflat că aici, în Basarabia, e nevoie ca de aer de carte românească, bibliotecile fiind ticsite de cărţi în limba rusă. Nevoie acută şi acum, după mai bine de două decenii de o aşa-zisă independenţă şi suveranitate, când limba română îşi face cu greu loc în presă, şcoli, biblioteci, în viaţa de zi de zi a basarabenilor.

Numai cine ajunge să cunoască, pe viu, oamenii deosebit de primitori şi frumuseţea locurilor pline de istorie îşi poate face o impresie cât decât corectă despre R. Moldova, stat creat artificial, care a ajuns cel mai sărac din Europa. În ciuda acestui fapt, sau poate tocmai de aceea, basarabenii au speranţa revenirii cât mai repede la sânul Patriei-mamă, România. În fond, Basarabia e România, nu-i aşa!

Trebuie să recunosc însă că acţiunea mea de donaţie de carte a fost încurajată şi susţinută de o mare luptătoare pentru ReUnire, preşedinta Comisiei de Integrare Europeană din cadrul Consiliului Judeţean Prahova, Ludmila Sfârloagă, care va asigura transportul cărţilor la biblioteca din satul Dancu, raionul Hânceşti, oraşul cu acelaşi nume fiind înfrăţit cu municipiul Ploieşti”, a declarat cunoscutul ziarist ploieştean, care a mai ţinut să remarce: “ Pentru că în copilărie şi adolescenţă mi-a plăcut foarte mult să citesc – uneori şi la lumina lămpii cu gaz – am adunat o sumedenie de cărţi. Pe lângă cele care vor pleca spre Basarabia, intenţionez să mai donez, cel puţin 50 de volume, şi Fundaţiei “Constantin Stere” din Ploieşti, cea mai importantă dintre ele fiind “Istoria Unirii Românilor”, de Ioan Lupaş, carte scrisă la rugămintea Fundaţiei Culturale Regale “Principele Carol”, în anul 1937”.

Vocea poetică a dlui Dumitru Dumitrică, şi chiar şi destinul său literar, se realizează plenar, distrinctiv şi armonios datorită faptului că autorul nu are prejudecăţi şi nici ambiţii literare peste măsura talentului său. Ca atare, în poezia sa, chiar dacă se mai aud şi voci străine, se mai înregistrează versuri imperfecte şi sintagme reluate, chiar aspiraţii şi modele de personalizare cunoscute şi sub alte nume, rime şchioape şi sintagme imperfecte, discursul său rămâne ferm, robust, convingător şi textul merge înainte, sigur de sine. Autorul a fost autentic şi convingător încă de la primele sale apariţii în revista „Săptămâna” sub girul marelui prozator Eugen Barbu.

Autor a 22 de volume (dacă am numărat bine), dintre care 18 de versuri, trei romane şi un volum de povestiri, în 22 de ani de activitate literară consecventă – 1992–2014.

Ultimul rapsod al satului tradiţional care a supravieţuit miraculos epocii şi revoluţiei tehnicismului, un rapsod care a rezistat tuturor tentaţiilor de a părăsi edenul copilăriei, dl. Dumitru Dumitrică a rămas fidel poeziei, familiei, satului şi gospodăriei sale din Bolintin Vale. Astfel se tot amână ora când se exprimă „ultimul poet cu satu-n glas” care se considera Esenin, dar şi alţii după el.

Cifrele sunt impresionante, dar ele nu spun totul, mai ales că autorul şi-a pregătit o carieră literară printr-o ucenicie prelungită, îndrumată atent de chiar Eugen Barbu, scriitor uriaş, despre care, din păcate, la atâţia ani de la dispariţia sa nu se vorbeşte cât ar trebui, nefiind recunoscut în integritatea sa de scriitor fundamental, autor a trei capodopere: Groapa, Principele, Săptămâna nebunilor, cărţi care ar fi trebuit să aibă de mult un destin european.

Dumitru Dumitrică se afirmă convingător, extrem de productiv, egal cu sine, iar această carte (numărul 22), Albastrule cer, albastrule cer... confirmă toate datele sale sinoptice şi tipologice.

Exponenţială şi distinctivă pentru personalitatea poetului din Bolintin, cartea este extrem de selectivă, dar şi reprezentativă pentru un poet al câmpiei, al infinitului orizontal al Burnasului, satuul minunilor şi păstrat personalitatea şi autenticitatea în „timpul ateu” şi împotriva inovaţiilor şi modernizărilor prin care a trecut societatea românească.

Bucuria vieţii rurale şi farmecul redescoperit al naturii, existenţa

ciclică în satul metamorfozelor sezoniere, bucuria ierbii care creşte şi bucuria roadelor care cad de pe ramuri traversează existenţa poetului norocos că se află în ultimul colţ de Rai rămas până în vremurile noastre.

Pe lângă imaginea paradisiacă a satului, în poezie se mai percepe, ca temă secundară, ecoul încă viu al unei iubiri pierdute în valurile timpului.

În mod plenitudinar, dl. Dumitru Dumitrică se defineşte ca un poet al câmpiei, alături de scriitori confraterni precum George Alboiu, Tudor George, Gheorghe Istrate şi încă mulţi alţii, definiţi în spiritul unei teme aluvionare din poezia de tinereţe a unui Vasile Voiculescu.

În volumul cu un titlu excepţional, „Eternităţii tale, vremelnica mea clipă, descoperim un poem reprezentativ pentru specificul poeziei autorului, cu pitorescul şi melancolia spaţiului etern al câmpiei: „Ascult iar foşnetul câmpiei ca o carte, / ce-mi poartă-atâtea doruri fără nume / Şi drumul amorţit ce veşnic ne desparte / Pe unde paşii tăi s-au rătăcit în lume... // Şi-acelaşi plop de strajă depărtării / Ca un gigantic semn de întrebare / Purtând pe creştet nimbu-nsingurării / Şi freamătul nestins ca o chemare... // Ce gol de ani s-a-ntins pe căi rebele / Sub alcolada zării adâncă şi sihastră – / Deşi pe cer răsar aceleaşi stele / Pe un car de vânt se duce viaţa noastră... // Pe drumul scris de pana rătăcirii / Urmând al soartei tale legământ. / Oare-ai găsit fantoma fugară-a fericirii / Care trecu prin lume ca un vânt?...

Poetul iubeşte pădurea şi câmpia, apa repede a Sabarului, simţind fiorul eternităţii în sfinţenia lucrurilor apropiate, în poemul Vor rămâne-n urma mea din volumul „Pe o stea din Carul Mare” – 2008: „Vântul vieţii-a toamnă sună, / Dealul rezemat de-o stea... // Reverii de văi şi dealuri / Şesuri blânde, munţi şi ape, / Vis, speranţe şi idealuri, / Dorul cuibărit sub pleoape. // Iarba ce-mi va fi vestmântul / Pe-al tăcerilor Olimp, / Marea-şi va trimite cântul / Valurilor peste timp... / Şi pornind spre veşnicie, / Voi privi şi înapoi, / Căci presimt că o să-mi fie / Dor, nepotolit de voi... / Dar căzut în somnul greu / Voi dormi mereu, mereu...”.

Autorul selectează anumite evenimente şi viziuni cu încărcătură sentimentală ce pot fi convertite într-un discurs versificat şi pot transmite fiorii unei trăiri autentice, inconfundabile. Autenticitatea şi vibraţia trăirii poetice compensează întotdeauna meşteşugul simplu al autorului şi universul lexical redus.

Dl. Dumitru Dumitrică şi-a conturat teritorialitatea lirică, spaţiul său referenţial dar şi vocea sa distinctă cu vigoare şi directitudine către sufletul cititorilor de poezie adevărată.

Dumitru Dumitrică – un poet al câmpiei

Albastrule cer, albastrule cer!... poeme alese Editura „Rawex Coms”, Bucureşti, 2013

Aureliu Goci

Prin intermediul consilierului judeţean Ludmila Sfârloagă, cunoscutul jurnalist ploieştean Ioan Popescu, colaborator constant al revistei, a făcut o importantă donaţie de carte pentru românii de peste Prut. Astfel, un număr de peste 700 de cărţi semnate de mari scriitori, precum Caragiale, Eminescu, Nichita Stănescu, Al Buzura, Eugen Barbu, Camil Petrescu, Ion Minulescu, Sadoveanu, Alecsandri, Dinu Săraru, N.Dabija, Valeriu Matei, dar şi cărţi din literatură clasică universală, vor ajunge la biblioteca din satul Dancu, raionul Hânceşti, oraş înfrăţit cu municipiul Ploieşti. Totodată, donaţia mai cuprinde manuale şcolare de limbă română, matematică, istorie, fizică, almanahuri, mai multe reviste Magazin istoric, dar şi colecţia pe 10 ani a revistei „Oglinda literară”, una dintre cele mai prestigioase reviste literare din România post-decembristă, revistă iniţiată şi condusă de scriitorul Gheorghe Neagu, din Focşani.

„De ce fac aceasta donatie de carte? Ca să răspund la întrebare trebuie să mă întorc în timp, mai precis la anul 1990, în 6 mai, când, la invitaţia lui Mircea Cosma, am mers, ca jurnalist, la Podul de Flori de la Fălciu-Ţiganca, la întâlnirea românilor cu...românii, de pe ambele maluri ale Prutului, despărţiţi de soartă mai bine de o jumătate de secol.

Al doilea motiv de suflet ar fi faptul că tatăl meu şi-a pierdut viaţa, undeva dincolo de Prut, în luptele din cel de-al II-lea război mondial, pentru eliberarea Basarabiei. În plus, mama regretatei mele soţii era tot tot din Basarabia, refugiată şi

Donaţie de carte românească pentru Basarabia


î

am la îndemână încă multe alte exemple. Vreau, însă, să explic mai ope larg ce înseamnă ediția Murărașu din punct de vedere al textului eminescian – și, apoi, al datării și înlănțuirii cronologice a poeziilor. Voi porni de la un exemplu pe care l-am mai discutat de câteva ori, pe care am să-l discut nereu cu plăcere și răbdare.

Într-adevăr, nu cred că că este poem eminescian mai îndepărtat prin punctuație de intențiile autorului decât Te duci. El a fost publicat prima dată în ediţia princeps din decembrie 1883, apoi în numărul pe februarie 1884 al Convorbirilor literare. Toate cele 22 de poezii publicate în Convorbiri literare, ianuarie-februarie 1884, au diferenţefaţă de aceleaşi titluri din ediţia princeps, ceea ce ne îndreptăţeşte să considerăm că au la bază alte texte. Nici cele 8 poezii publicate la Familia (de fapt, sunt nouă, şi vom vedea cu altă ocazie de ce) nu seamănă cu cele din Convorbiri ori cu ediţia princeps. Aceste „zone rezervate” ale eminescologiei, cum ar fi situaţia poeziilor de după 1882, ar trebui să fie cu adevărat rezervate studiului, dar lucrurile sunt trecute cu vederea ca şi când nici n-arfi. Este vorba, aşadar, de vreo 20 poezii noi adăugate în ediţia princeps (prin intercalare) celor publicate de Eminescu până la Luceafărul, apoi de aceleaşi poezii noi publicate în Convorbiri literare - şi de o bună parte dintre ele publicate și la Familia: Eminescu iese din joc la 28 iunie 1883 şi lasă situaţia aşa, cu trei surse diferite pentru poeziile sale noi.

În cazul poemului Te duci avem o punctuaţie în ediţia princeps - şi cu totul alta în Convorbiri literare; cea din ediţie s-a generalizat prin preluarea ei de la editor la editor, având la bază prestigiul lui Maiores-cu. Discutăm, deocamdată, numai primele două strofe. Poemul cunos-cut este aşa: Te duci şi ani de suferinţă / N-or să te vază ochi-mi trişti, / Inamoraţi de-a ta fiinţă, / De cum zâmbeşti, de cum te mişti. // Şi nu e blând ca o poveste / Amorul meu cel dureros, / Un demon sufletul tău este / Cu chip de marmură frumos. Maiorescu are, în plus faţă de acest text, o virgulă în primul vers: Te duci, şi ani de suferinţă... În Convorbiri literare, însă, avem de-a dreptul alt poem: lipseşte virgula lui Maiorescu (la care au renunţat şi ceilalţi editori, inclusiv Murăra-şu), este punct după versul al doilea şi, lucru foarte important, lipseşte virgula după versul al treilea, rezultând enunţul: Inamoraţi de-a ta fi-inţă / De cum zâmbeşti, de cum te mişti, // Şi nu e blând ca o poveste / Amorul meu cel dureros... Diferenţele sunt enorme. Cu virgulă după vers, ca în ediţii, se repetă regimul verbului: inamoraţi de-a ta fiinţă, de cum zâmbeşti, de cum te mişti. Fără virgulă, ca în Convorbiri şi ca în toate manuscrisele (mai puţin 2279, 15, unde poate fi neatenţie sau intervenţie ulterioară a lui Eminescu sau a cine ştie cui) de cum din versul 4 are funcţie de adverb de mod (sau locuţiune conjuncţională, cum vor gramaticile): imediat ce, îndată ce. Pentru acest sens, vezi S-a dus amorul în acelaşi grupaj din Convorbiri, două pagini mai în faţă: Să mi se pară cumcă creşti / Decum răsare luna (în Familia: că tu creşti / De cum; la Maiorescu: cum-că creşti, / De cum...; deci tot pune virgulă; Botez-Perpessicius au cum-că / De cum, Ibraileanu De cum, Murăraşu-Zugun: cum că creşti /De cum; mss 2261, 120 are: cumcă creşti / De cum. Conjunct, Decum - numai în Convorbiri - are sensul pe măsură ce, împreună cu, precum; disjunct = imediat ce). Sensul acesta temporal este cu totul în acord cu marmura, chipul de marmură din întreg poemul, şi trimite fără nici o greutate la mitul lui Pigmalion (care şi-a sculptat în marmură o femeie şi s-a îndrăgostit de ea, iar Venus a dat viaţă omenească statuii - temă des reluată de Eminescu, vezi Dalila). În manuscrise strofa este urmată astfel: Nu e amorul lui Phiemon / Idil al liniştii duios, versuri refăcute de mai multe ori: O, nu idilul lui Phiemon / E’n ochii tăi adânci şi moi, etc. - dar în textul definitiv rămâne din aceste frământări doar: Şi nu e blând ca opoveste / Amorul meu cel dureros.

Mitul lui Filemon şi Baucis se regăseşte în Miron si Frumoasa fără corp, finalul: Un singur rău s-aveţi: d-a nu muri-mpreună. (Moartea împreună a îndrăgostiţilor, ca Filemon şi Baucis, este dovada supremă a iubirii împărtăşite; vezi şi balada Inelul si Năframa de V.Alecsandri). Pentru mitul lui Pigmalion, vezi Dalila: Orfeu / Pigmalion pot da viaţă statuii - dar nu-i pot controla destinul, nu-i pot da soartă. Vezi Criticilor mei şi atâtea alte poeme pe această temă. În Te duci, de

Nicolae Georgescu

Sunt, însă, şi virgule cu sens care n-ar trebui mişcate din rostul lor. La Rugăciunea unui dac (vol.III, p.165) Petru Zugun preia primele două versuri: Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, / Nici sâmburul luminii de viaţă dătător. Desigur, este după Murăraşu, Perspessicius, Botez etc. Convorbirile au, însă, aşa: Pe când nu era moarte, nimic nemuritor / Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, iar Maiorescu păstrează astfel în toate ediţiile sale. Virgula după primul vers a fost găsită de Scurtu într-un manuscris anterior publicării şi, instituită în ediţia sa, s-a păstrat la toţi editorii de după el. Ar trebui să ne dea de gândit pasajul din Convorbiri-Maiorescu. Într-adevăr, unde trimite poetul înapoi în timp ? Pe când nu era nici moarte, nici nemurire, nici simburul / sâmburul luminii ? Dar în cosmogonia eminesciană nu există momentul anterior luminii, aceasta se regăseşte ca sâmbur, ca arheu în acel totdeauna nemişcat al poetului. Or, fără virgula lui Scurtu (şi a lui Petru Zugun, desigur) textul trimite la vremea când nici sâmburul luminii nu era de viată dătător. Aşadar lumina era ca sâm- bur, ca sămânţă (vezi şi Călin: Arde-n candel-o lumină-cât un simbure de mac) - dar nu era dătător de viaţă, a trebuit să vină zeul să o scoată din noian de ape.

Astfel că ironia din fraza finală a lui Petru Zugun: ,,Cine va avea plăcere şi timp să facă referiri comparative va fi binevenit” pe noi ne lasă rece: facem de ani buni asemenea comparaţii între ediţiile lui Eminescu, cu multă plăcere - singurul dezagrement, ca să zicem aşa, fiind acela că acum aşternem pe hârtie observaţiile din fişe şi impresiile din memorie; dacă a răbdat hârtia velină a ediţiei bibliofile a d-sale atâtea îndreptări de text eminescian - poate va răbda şi vreo hârtie mai simplă, de ziar sau revistă, aceste ... goniometrii editoriale. Cum ziceam: dacă e bine să editezi, să compari e şi mai bine. Pentru că se întâmplă să cam știu pe dinafară locurile „litigioase” din poezia antumă eminesciană (ce să faci, umanioarele presupun și exersarea memoriei, altfel nu înveți latina, greaca ori eminescologia!), sunt curios să văd cum rezolvă editorul versul 171 din Luceafărul. Almanahul și Convorbirile au: S-a rupt din locul lin de sus, dar Titu Maiorescu și, după el, toți editorii preiau: S-a rupt din locul lui de sus, probabil după final: În locul lui menit din cer / Hyperion se-ntoarsă (mai ales că și manuscrisele au locul lui în ambele locuri; tirania manuscriselor este de-a dreptul torturantă pentru mulți editori; totuși, ultimul manuscris eminescian nu există pentru nuicio poezie publicată de poet: a rămas, probabil, în tipografie). Numai că primele tipărituri au valoare de martori – și, lucrul cel mai important, locul lin de sus are un sens deosebit: este contextul în care se anunță numele celuilalt pretendent la iubirea fetei, cel pământean: În vremea asta Cătălin… Cum să nu percutezu când vezi acest cuvânt și, nu minime cunoștințe culturale, înțelegi că este format din kata grecesc cu sensul în jos, de sus în jos. Hyperion este un hyper, un „de sus”, iar funcția lui este de a aduce liniștea, de a vărsa liniștea etc; iubirea aceasta, de acum, îl tulbură pe moment – dar el va redeveni liniștitorul lumii. Până una-așta, el are o „pereche” jos, în Kata-lin, „cel lin de jos”. În sensul umanioarelor, avem eponimia, numele semnificativ; Titu Maiorescu schimbă pentru că el și oamenii vremii lui erau saturați de limbi clasice, de cuvinte mai ales, și i se va fi părut părut un joc de cuvinte prea vizibil, poate chiar strident – dar autorul, Eminescu, folosește cu scop termenul într-un basm filosofic unde fiecare cuvânt are rost. Poate și pentru că a încadrat poemul între poeziile filosofice, Petru Zugun trebuia să păstreze locul lin de sus, din Almanah-Convorbiri, și chiar să-l comenteze; sau, cel puțin să atenționeze că aici a refuzat sursa tipografică primă.

10. Pigmalion şi Galateea

Cred că s-a înțeles, stimați cititori, că pentru noi edițiile sunt un pretext de discutare a textului, nu a editorilor. În „meliora” anterioară (îi spun așa, poate se naște un cuvânt nou în românește; cred că s-ar putea spune și „meliorul”) m-am abătut întrucâtva de la subiect, care era ediția față de afirmațiile editorului. Este limpede că nu a urmat Almanahul România Jună pentru Luceafărul, ci ediția Murărașu, și

Eminescu și editorii săi(urmare din numărul anterior)


(continuare în nr. viitor)

cum prinde viaţă Ea „se duce”, adică îşi urmează propriul destin, adică nu-1 iubeşte pe El - Pigmalion. Durerea metafizică a creatorului este că a dat viață pietrei – și aceasta nu-l iubește, creația nu-și iubește creatorul. Punctuaţia a făcut dintr-un mit foarte simplu de înţeles, dar comentat atât de insistent cu inflexiuni tragice – simplă psihologie, ca şi când ar fi întâmplări casnice descrise ca stări sufleteşti. Chiar aşa comentează. Murăraşu comparând poemul acesta cu Atât de fragedă: „Braţe goale şi buze moi arată senzualitate, pe când calde şoapte marchează convorbiri familiare, care puteau să fie nu numaidecât mărturii de dragoste, iar braţe reci ne aduc pur şi simplu pe terenul unor sentimente lipsite de elan. Spiritualizându-şi versurile, Eminescu s-a apropiat de ceea ce era în fond Mite...”

Dar să mai aşteptăm cu Murăraşu. Maiorescu are, mai departe: De-al genei tale gingaş tremur/Atârnă viaţa mea pe veci (ediţiile păs-trând astfel, doar cu schimbarea expresiei: de veci în loc de pe veci; numai Murăraşu şi Petru Zugun: pe veci). Convorbirile au, însă: De-al genei tale gingaş tremur / Atârna viaţa mea de veci. Acest imperfect, atârna, arată exact premoniţia - sau, dacă vrem, zbuciumul lui Pigma-lion până a-şi termina statuia. Maiorescu - Murăraşu se gândesc la vii-tor: atârnă pe veci = atârnă de aici înainte în vecii vecilor; textul are în vedere trecutul: atârnă de veci = de veacuri atârna. Aceste forme care au în vedere mitul prefigurat, de altfel, în manuscrise ca mit, rămas în textul definitiv ca „poveste” - trebuiesc restituite poemului eminesci-an. Ele sunt atestate în Convorbiri - şi în manuscrise (iar Perpessicius le reia în vol. III aşa cum sunt în manuscris; poemul restituit de noi mai sus se găseşte şi în variantele tipărite acolo). Ei bine, Murăraşu observă că manuscrisele pot fi datate anterior, la 1877, 1878 şi 1879 - şi pune poemul la anul 1879, după Atât de fragedă, deşi menţionează la note că a fost publicat prima dată în 1883-1884. Culmea este, însă, alta: la 1879 Murăraşu pune şi publică poemul psihologizat de Maio-rescu în 1883, nu pe cel care se află în manuscrise. Aşadar: inserţie în text, inserţie în timp. Aceste gesturi ar fi trebuit discutate mai ferm, nu e suficient ce a spus răposatul Gh.Bulgăr despre D.Murăraşu, şi anume că-1 editează necritic pe Eminescu luând emendaţii de text de peste tot fără să menţioneze: trebuia dat exemplul cu Te duci... poate se mai potolea şi zelul lui Petru Zugun și făcea minime investigații înainte de a-l editat pe …D. Murărașu. Repet, nu mă interesează (deocamdată) metoda Murărașu de construire a continuum-ului poetic eminescian – ci toar textul, și dacă am reușit prin aceste simple glosse să trezesc in-teresul pentru poemul eminescian Te duci… tot e bine, la urma urmei.

11. Pamflet fără aburi

Am văzut cu câtă seninătate pune Murăraşu un poem definitiv de Mihai Eminescu publicat în 1883 - printre ciornele din 1879 ale aceluiaşi poem. Cel puţin Murăraşu tipărea cu corp de literă diferit antumele faţă de postume. Dl Petru Zugun, editorul tematic al lui Murăraşu, afirmă tot senin: „Nu am păstrat cele două caractere de litere, diferenţiat după antume şi postume, modalitate de tipărire propusă de Murăraşu.” (21) De ce nu le-a păstrat? Mister! Ceva păstrează însă: datarea între paranteze drepte - pentru toate „poemele şi poeziile” lui Eminescu, fără excepţie, fie postume, fie antume, fie poeme, fie poezii. Astfel, Te duci este datată /1879/, pentru că variantele (de care nu ţine cont, precum modelul său Murăraşu) sunt din 1879 - iar Luceafărul este datat /1883/ - pentru că... a fost publicat în 1883. Ne întrebăm unde mai este logica, pentru că Luceafărul era chiar definitivat, după manuscrise, în 1882. D.Murăraşu avea acel răgaz din note pentru explicaţii; Petru Zugun nu pune nici o notă nicăieri.

Şi totuşi, noi credem că responsabil pentru această dezordine generalizată din poezia eminesciană este D.Murăraşu. Lui i s-a părut simplu ca Oul lui Columb să organizeze o cronologie internă a operei poetice eminesciene după manuscrise: pui totul în şir, antume şi pos-tume la un loc - şi ai drumul parcurs de poet de când a pus mâna pe condei până când i-a căzut acesta din mână, ai „evoluţia” , „progre-sul”, „creşterea naturală” a poeziei. Ideea ca atare vine de la Vladimir Streinu (după câte am citit şi eu), care-i propunea acest mod de editare lui Perpessicius însuşi. Dezvoltată din editor în editor, ideea a dus la babilonia de azi: nu se mai deosebeşte postumă de antumă, anii sunt otova, cei deduşi după vechimea manuscriselor. Iar în această - iată, tot babilonie este cuvântul care-mi vine în minte! - se vine cu ce?! - Nici mai mult nici mai puţin decât cu un criteriu tematologic, adică de ordine. Adică am dezorganizat, am amestecat totul - şi acum reor-donăm cum este mai bine. Adică: bine era şi ca până acum - dar mai bine este acum, este ordine în despărţituri. „Joaca” lui D.Murăraşu s-a

prelungit în „jocul” editorilor săi. Pe care i-aş întreba, totuşi: bine-bi-ne, ordine cronologică, dar cronologia înseamnă numai an de an, nu şi lună şi săptămână şi zi? Cum ordonaţi domniile voastre cele - să zicem - 87 de poezii ale lui Eminescu dintr-un an, care este prima, care este a doua etc., unde le puneţi pe cele publicate chiar de el în acel an, pe cele publicate mai târziu de el sau de editorii lui? Păstrăm ordinea dintr-un caiet? Dar era Eminescu ordonat, îşi numerota el paginile ca la conta-bili şi scria numai de la stânga la dreapta? Dar cu filele detaşate, legate de bibliotecari cum procedăm? - Iată unde duce „fundătura Murăraşu” în eminescologie. Practic, trebuie să ştii pe dinafară manuscrisele emi-nesciene (poeziile), tipăriturile din timpul vieţii sale, ediţiile succe-sive, comentariile - şi mereu câte ceva în plus. Acesta era Murăraşu, ştia acestea toate pe dinafară şi stăpânea deplin subiectul - dar azi, la peste 30 de ani de la despărţirea de Perpessicius, la aproape doi lustri de la despărţirea de Petru Creţia, când manuscrisele lui Eminescu s-au umplut de colb, ziarele şi cărţile vechi fac mucegai - azi, dacă mai sunt câţiva care ştiu ce trebuie să ştii ca să-1 poţi citi numai pe Murăraşu. În fine, eu nu fac, aici, pledoarii. Amintesc, doar, că Aristotel spunea că accidentele fiind infinite la număr nu pot constitui obiectul vreunei ştiinţe. Editori ca Petru Zugun nu fac altceva decât să transforme opera ordonată a lui Eminescu în accident perpetuu. Grav este că o ştiinţă numită eminescologie nu mai poate să apară în aceste condiţii; doar nu vom da drumul la un cârd de iepuri ca apoi să alergăm după ei?! Bine va fi, în schimb, că experimentul se va repeta. Nu se poate să nu apară replica la împărţirea tematică a lui Petru Zugun, adică o altă ediţie, tot tematică - ori şi mai tematică - iar apoi alta şi alta.

Ca să existe, dezordinea trebuie întreţinută - altă soluţie nu cred că este. Cu alte cuvinte: nici ştiinţă Eminescu - dar nici odihnă în vreun nume de editor, vor zbârnâi unul după altul amestecând care mai de care mai cu gust „poeziile şi poemele” după noi criterii cronologice ori după noi criterii tematice - toate acestea fiind victorii de-o clipă, fără glorie.

Şi totuşi, cum se poate să clasezi poemul De ce nu-mi vii? la anii 1882-1883? Dar acest poem are o istorie a lui, a fost trimis de la Mă-năstirea Neamţ, în 1886, toamna, la Convorbiri literare cu o scrisoare către Iacob Negruzzi. Eminescu fusese ridicat de pe străzile Iaşilor pentru ca trăgea femeile de eşarfă; în De ce nu-mi vii? el cheamă, din recluziune, femeia. Că poemul are însăilări din anii 1882-1883, chiar forme închegate - asta este altceva. Textul pe care-1 publică atât Murăraşu cât şi Petru Zugun este, însă, cel din 1886. Nu-1 putem noi sili pe Eminescu să facă o poezie, adică s-o încheie, cu patru ani mai înainte decât a făcut-o! La steaua, apoi, are de asemenea povestea ei. Un medic i-a cerut poetului să dea o probă de sănătate mintală ca să-i permită să facă baie la ştrandul de la Repedea, de lângă Iaşi. Lumea îl considera nebun şi i se interzicea accesul în locuri publice de acest fel (pericol de exhibiţionism, nu?!). Ei bine, Eminescu i-a cerut un condei și o foaie de hârtie – și i-a scris medicului acolo, pe loc, La steaua... acesta a citit-o şi a rămas uimit, poezia a făcut înconjorul ştrandului - poetul a fost primit să se scalde iar La steaua a fost dusă nu se ştie de cine la Convorbiri literare şi publicată. Era în 1885. Cum să publici această poezie datând-o 1883, când sunt databile manuscrisele ei an-terioare? Sunt întâmplări ale operei, care facf parte din operă. Orice mare creație are, în fond, mitul ei – și eu nu zic, de pildă, că Simfonia IX de Beethowen și-a câștigat faima și pentru că lumea știa că autorul a comopus-o fiind surd, dar nici nu pot rupe surzenia de această sim-fonie. Principiul Murăraşu poate lua, apoi, chiar viaţa operei, poate inversa vârstele poetului. El duce floarea învoaltă înapoi, la mugur - dar ca floare învoaltă; iar uneori chiar mai înapoi, la sămânţă. Darul pe care 1-a făcut D.Murăraşu eminescologiei este un nod gordian pe care urmaşii săi îl îngroapă în noduri şi mai mari.

Întreaga sa ediţie trebuie înţeleasă ca un studiu cu exemplificări despre ceea ce A.Guillermou numea „geneza internă” a poeziei eminesciene. A lua numai exemplele dându-le ca ediţie e incorect.

Desigur, stimaţi cititori, în sensul dur al acestor notaţii ale noas-tre cel mai bine ar fi ca Petru Zugun să-şi adune cărţile de prin librării singur şi să le dea foc pe lângă vreo statuie a lui Eminescu, în miezul iernii - poate o mai încălzeşte puţin. Acest bine suprem nu i s-a dat, însă, niciodată culturii româneşti - şi nici culturii în general. În locul lui, m-aş mulţumi cu un bine mult mai mic şi anume, ca editorul de azi să aibă înţelegere faţă de acest pamflet fără aburi - care nu este, nu se vrea altceva decât un biet oftat după aerul contemporanilor al trudito-rului ce sunt printre idei şi forme istoric eter(n)izate.


palma ei o zdreanță cerșind

imaginar nu cu dreptate Doamne mă judeca cu milăsunt fără domnie fără tron și slugitopit mi-e de vedere ochiul de argilăa tot văzut dreptatea murind de atâtea rugi atât de multă lege a-nmormântat dreptateanimic nu cântărește brațul ei întinspleoapa închide ochiul ca o copertă carteanumai Tu Doamne deschide-o la cuprins unde-i descrisă mila e un semn profundo lacrimă de floare uscată în ierbartrupul ei prin moarte pre moarte călcândpalma ei o zdreanță cerșind imaginar

somn mergeam cu sufletul împăturit sub șanu atingeam copitei calea cu tăpșanulde atâta multă singurătatese făcea că se împerechease ochiulcu timpanul murise-n mine verdele îndoliat în galbende aș fi fost pădure toamnă mă numeamaerul respirării îl plămădeamîn palme pe măsura năriiîn care-l sufocam drum săltat pe curcubeu de dealpașii dați memoriei să-i umbleîntr-un regat autumnal eramvis colorat cu hram de frunzeude somn dormit în vid de respirațiinezburat de nopțile perenesferă fără aripiprintre spații orbitam ca sângeleîn vene curgeam în pernă râul alb de carnesusur blând în zvon de epiteliialături fața goalăîncă-mi doarme cu un cearcăn dezbrăcatpe malul pielii

RUGA ÎN CARE M-AȘ SCULPTA

Apocalips rural

Auzi? Au apărut în vale lupii,prin râpele pădurii de salcâm.Cu colţ abrupt, mătuşile şi unchiiatacă saltul cerbului în Crâm.

Auzi cum urlă, către lună, lupii,ca înspre-un staul burduşit cu miei!Cioban de stele, mi-au albit zulufiişi simt că merg involuntar spre ei.

Opreşte ceasul, roata la fântână!Opreşte-mi pasul undeva-n zăvoi.Lupii m-atrag ... Muşcată mi-e o mânăşi mâinile îmi sunt turme de oi.

Atacă lupii piaţă şi oboriar lumea va sfârşi în colţii lor.

Lupul

E prieten statornic cu vântul –străbat împreună pădurea.În mână le cântă secureaşi horă încinge cuţitul.

El poartă război mondialcu foamea, cu setea, cu viaţa ...C-un urlet coboară el ceaţadin cer şi-o aşterne pe deal.

Şi, totuşi, parte-i din mine-în el sunt când prada sugrumă.Privim împreună spre lună,visând la popoare ovine.

E lupul doar partea păgânăa omului luat din ţărână.

Prietenie

Şi lupului cu ochii reci- nălucă vie pe poteci –i-am dat din pâinea mea de grâu,într-un decembrie târziu.

Mi-a mulţumit în felul lui,plecând prin crângul alb-gălbui.Cu ochii, însă, mă rugasă-l mai aştept în iarna grea.

Din când în când, mă-ntorc grăbit,c-un sac de pâini, în asfinţit,când luna-i bate în canini,muşcând din turma mea de pâini.

Şi parcă ochii-i de oţelclipesc umani când stau cu el.

Aşteptare

Aştept fiecare apus cu dorLa capătul oraşului gol,Aştept paşii lui ce îi simt uşorÎn liniştea simplului decor.Aştept răsuflarea arzândÎn inima mea triumfând.Iubesc speranţele ce mă poartăÎn lumea aceasta largă.

Tristeţe

Trotuarul ăsta îmi zgârie paşiiŞi inima mi-o intoxică cu dor,Mi se zbat dorinţe pe asfaltul uscatŞi plin amintiri văratice.Aştept cu disperare ploaiaCa să îmi spele gândurile ascunse.Vântul mă învăluie în sărutăriPierdute pe buzele timpului.Fiori infiniţi îmi absorb sufletul,Iar oricâte haine mă vor acoperiiTristeţea, însă, mă dezveleşte.

Dacă ştii

Dacă ştii unde te afli în lumea asta,Fă în aşa fel încât lumeaSă ştie unde te afli tu.Simte-te în stare să cutreieriFiecare meleag al vieţii,Fiecare colţişor,Culegând zâmbetePierdute în fiecare frunzăCe pâlpâie pe asfalt.Aruncă peste elePetale de iubire, dincolo dePriviri rănite şi inimi uscate,Vise scurse pe sub pleoapeŞi paşi spre absolut.

LAZãR MAGU Dan Tipuriñã

ELENA OLARU

plină-i moartea de atâta viațădar au rămas în lume morți uitațidin unii doar un plânsun brațo față cu doi ochi căprui și sprâncenați a mai rămas ca o cometă umbracea fără greutate și nevoicelor mai mulți doar inimarotunda care își cheamă sângele înapoi eu stau clădit în peștera ascezeisternul mi-e patcoloana e salteaașez rotulele pe orele amieziicioplindu-mi ruga-n care m-aș sculpta


î

Presa românească a anunţat Nobelul pentru Medicină al lui Tu You You în nuanţe de la sec, la înalt apreciative (site-urile cu „profil asiatic”) până la unele profund denigratoare, disimulate în uimire! Uimire produsă de un fenomen: un „nemedic” primeşte premiul pentru Medicină! Preluând din presa chinezească profund aservită „intereselor de partid şi de stat”, care doresc să scoată cultura şi civilizaţia chineză perfect ancorate în modernitatea ştiinţifică a Occidentului, ideea că Tu You You nu este doctor, nu este medic, nu are „studii” (adică acel cumpărat oriunde în lume Doctorat, fie el şi muncit „pe bune”!), se acreditează

ideea că, de fapt, medicina chineză nu există!Ba mai mult, publicaţii cu mare răspândire la „masele populoase”

(P. Goma) ne informează că aceasta nu are nici măcar licenţă! (http://www.click.ro/news/lume/primit-premiul-nobel-medicina-chiar-daca-nu-are-licenta) Iar fenomenul nu e singular presei româneşti! Ce fel de licenţă, nu pricepem, fiindcă femeia are totuşi studii superioare şi astfel dreptul să-şi exercite meseria în domeniu…

Pe toate site-urile publicate în limbi de circulaţie internaţională, ba chiar şi în a sa limbă chineză, Tu You You este prezentată ca specialist în medicină iar Wikipedia ne informează şi că este specialist în medicina culturii sale! Ceea ce ignoră aceste publicaţi este un specific al Chinei. Pentru generaţia lui Tu şi pentru mulţi conaţionali de-ai săi din perioada când Tu şi-a făcut studiile, Medicina din China era o facultate complexă, în care se studiau principiile medicinii occidentale nu independent de acele ale vechii medicini chineze. Pe lângă deficitul specialiştilor în medicină convenţională şi occidentală care să constituie nuclee solide de studiu al medicinii „convenţionale”, se considera (cum se întâmplă şi azi, de altfel) că nu există o altă medicină decât cea a culturii milenare a „Rasei Galbene” şi că medicina „vestică”, deşi eficientă mai ales prin profilaxia igienei pe care o impune şi mai apoi prin remarcabilele rezultate din intervenţiile de urgenţă şi marea chirurgie, rapidă, corectă şi dovedită „ştiinţific” nu e totuşi o medicină vindecătoare. Mai mult, persistă o ambiguitate cu privire la ceea ce înţelege orientalul prin medicină, chiar şi la ora actuală şi acest fenomen face ca mulţi specialişti şi practicanţi de MTC chinezi să fie consideraţi „medici” conform cu evidenţele din cărţile de muncă dar nu şi cu cele ale studiilor. Medicina, convenţională pentru noi, nu există sub denumirea de „medicină” în limba şi cultura lui Tu, ci de „medicină vestică”. Tot aşa cum pentru noi medicina sa nu există în limbile şi cultura noastră decât în prezenţa unui determinant: „chineză”! Pentru reprezentanţii celor două tipologii culturale, însă, ambele forme de medicină ar trebui să se reducă la arhetipul vindecării sintetizat de termenul comun yao (medicină), deoarece ambele forme au acelaşi scop – acela de a vindeca, de a scoate din boală, indiferent de metodele şi mijloacele folosite. Studiind o medicină complexă (vestică şi apoi tradiţională – la fel cum se studiază toate disciplinele în China!), Tu este „mai specialist” în medicină decât orice doctor occidental care se rezumă doar la studiul unei singure forme a vindecării, pe care, ulterior, o declară drept unica posibilă!

Se speculează că Tu You You, farmacist specializat în farmacologia sa tradiţională, nu are nimic de-a face cu medicina, cu ştiinţa, nu este medic! Ba mai mult, nu are nici doctorat! Desigur, acest „mesaj” este subliminal şi aici se acreditează două idei: anume că orice „nemedic” poate obţine un Nobel pentru Medicină, orice nemedic poate practica medicina, deci, să-i dăm înainte, să fim şi noi nemedici practicanţi de medicină, cine ştie, poate obţinem un Nobel în domeniu (iată, nici Tu nu e medic, e, ceva acolo, care nu înseamnă neapărat medicină!). Şi exemplele pot continua cu mulţi astfel de halucinaţi care practică „medicină tradiţională românească”, eventual „dacică” şi antică şi se aşteaptă astfel, nemedici

fiind, la recunoaşteri internaţionale de nivelul Nobelului… Mai ştii?! Click.ro ne dă speranţe! Şi a doua idee: un nespecialist, o persoană nelicenţiată, fără studii (unele publicaţii se corectează şi precizează: „postuniversitare”!) vine să ia Nobelul de la gura celor care muncesc enorm o viaţă întreagă şi trudesc pe altarul ştiinţei vindecării. În cazul lui Tu, au trudit înaintaşii săi, tot conaţionali şi consangvini, parte a aceluiaşi spirit, (şi aici a lucrat excepţional de bine Timpul şi şi-a dovedit valoarea constructivă!) Profitând rapid să se mai dea un şut medicinilor tradiţionale şi naturiste, qq.com o interpelează obraznic amintind câte „crime” se fac în numele farmacopeii tradiţionale chineze, câţi tigri, rinoceri, urşi şi alte animale sunt sacrificate pentru remedii „fără nici un rezultat”, necitând studii care să demonstreze temeinic că aşa ar fi, dar asigurându-ne că sinteza chimică a principiilor active precum dihidroartemisinina descoperită de aceasta şi rod al Ştiinţei! (sic) ar avea un rezultat net superior extrasului natural! (sic!) De ca şi cum vecile tratate menţionaseră virtuţile plantei qing hao ca rod al Prostiei şi nu al unui nivel de dezvoltare tot a Ştiinţei!

Oare chiar aşa să stea lucrurile cu această aproape nonagenară chinezoaică?

E de amintit faptul că termenul medic în limba română şi în limbile romanice, provine din latinescul medicus, la rându-i derivat din medeor, verb care însemna a vindeca, a găsi un leac. Însă etimologia populară mai propune un sens pentru medeor, anume „a vindeca prin farmec”, prin intermediul unei „medieri” sau „mediator/medium” < med (între lumea oamenilor obişnuiţi şi lumea spiritelor). (Vezi studiul lui László A. Magyar privitor la denumirea de digitus medicus a inelarului dar şi simbolismul sacru al inelarului în liturghia creştină!)

Or, ca farmacist dar mai ales ca specialist în medicina tradiţională (apelată în limba chineză Zhong Yao-, adică medicina căii de mijloc, a echilibrului!) Tu You You vindecă taman prin pharmakoi, fiind astfel mai „medic” decât medicii. Iar legătura dintre energie şi materie nu este mai bine evidenţiată de altă specializare medicală (psihiatrie, reanimare) decât de farmacie! De unde şi termenul atât de sugestiv din limbile bătrânei Europe. Un leac material, prin puterile „farmecului” (în fapt, metaforă pentru puterea, virtuţile curative) te transpunea în stare de bine plenar, te vindeca!

Dar să revenim la ambiguitatea special lansată în media cu privire la lipsa calităţilor lui Tu You You de a lua un Nobel pentru Medicină. De când Occidentul şi-a impus modul de vedere al lucrurilor în lumea largă, două direcţii majore au marcat arta vindecării răspândită la rându-i: caracterul ştiinţific şi modernitatea. Deşi absolventă a Facultăţii de Medicină din Beijing, Tu You You nu aparţine prin specializările sale sferei medicinii convenţionale şi de aici „obrăznicia” că nu are licenţă, că nu e doctor. Din contră, ea aparţine medicinilor vechi, admirabil conservate în Asia Rasei Galbene, scoase de la naftalina şi desuetudinea impuse de guvernarea Dr.-lui Sun Yat Sen (medic format la şcoala cartezianismului occidental!) de politicile lui Mao. Cine citeşte literatură chineză memorialistică ştie de ambiguitatea creată de nediferenţierea terminologică din titulatura colegiilor şi facultăţilor cu profil medical din China primei jumătăţi a secolului XX şi am explicat în primul paragraf de ce. (Vezi cărţile lui Jung Chang!)

Iar informaţiile privitoare la meritele lui Tu grăiesc de la sine. Tu You You a fost printre specialiştii în farmacologie (inclusiv) tradiţională – specializare rezervată dintotdeauna în facultăţile de MTC cu precădere celor cu „aptitudini” reduse pentru exercitarea actului medical în sine - selectaţi de guvernul lui Mao de a ajuta Vietnamul în lupta împotriva malariei care decima trupele lui Ho Chi Minh. Această specializare a dus la afirmaţia că nu e medic! (Cine a studiat medicina chineză după manualele franţuzeşti produse de medici vietnamezi tradiţionalişti imigraţi în Franţa şi nu după compilaţiile şi plagiatele doctorilor români din aproximativ aceeaşi epocă a Războiului din Vietnam, ştie despre ce este vorba. Acestea au fost produse la „cererea” Vestului pentru a putea lupta şi în plan medical cu aceleaşi arme, fiindcă de partea trupelor americane decimările malariei erau la fel de prezente, iar Sudul Vietnamului nu beneficia de ajutorul plantelor şi al remediilor tradiţionale chinezeşti trimise în Nord de Chairman Mao lui

Nobelul lui Tu You You, fina discreditare şi continua denigrare

Nobelul pentru Medicină al lui Tu You You în nuanţe de la sec, la înalt apreciative (site-urile cu „profil asiatic”) până la unele profund denigratoare, disimulate în uimire! Uimire produsă de un fenomen: un „nemedic” primeşte premiul pentru Medicină! Preluând din presa chinezească profund aservită „intereselor de partid şi de stat”, care doresc să scoată cultura şi civilizaţia chineză perfect ancorate în modernitatea ştiinţifică a Occidentului, ideea că Tu You You nu este doctor, nu este medic, nu are „studii” (adică acel cumpărat oriunde în lume Doctorat, fie el şi muncit „pe bune”!), se acreditează

Oana Dugan


î

Editura Ars Longa parcă mi-a ghicit gîndurile: de trei ani, de cînd frecventez restaurantul brăilean Terente, mă tot întreb de ce nu apare și o carte cu bucatele minorităților conlocuitoare.

Acolo, la Terente, găsești în meniu bucate ale acestor naționalități, excelent gătite. Ei bine, acum avem această carte și puteți să vă documentați, și inspirați, dragi gospodine, spre plăcuta surprindere a gospodinilor...

Vreau să vă reamintesc că-ntr-una din cele mai jucate piese de

teatru – Take, Ianke și Cadîr – găsim, pentru prima oară în literatura română, trocul culinar: primii doi eroi fac schimb de bucate (Take oferă tocăniță de purcel și primește știucă umplută). E un exemplu de pașnică viețuire și toleranță inter-etnică.

Cît despre mitul bucatelor naționale...oho, cine va citi prezentul volum va realiza că, așa cum susțin eu de peste două decenii, bucătăria românească este una a adaptărilor și asimilărilor, nu a originalității declarate. Chinezii au peste 9.000 de feluri de mîncare naționale; francezii se laudă cu 365 de tipuri de brînzeturi; noi...ne mîndrim cu talentul de-a găti și inova. Și de-a descrie culinăritul, apetisant, ca-n Manuscrisul brâncovenesc, în Bucatele cercate de Kogălniceanu și Negruzzi, ori în cărțile lui Păstorel, Sadoveanu, Vasile Voiculescu, Mihail Sevastos, Radu Anton Roman (care mi-a fost coleg de rubrică, în tinerețe, la România literară), chiar și...Bogdan Ulmu.

Totdeauna m-a consternat replica anumitor harnice împărătese ale cuhniilor: „nu știu ce să mai gătesc!”. Cartea de față, poftim,

oferă sugestii. Destule. De altfel, dacă punem cap la cap cărțile de gastronomie apărute-n lume, vom vedea că Șeherazada, pe lîngă povești, poate oferi în fiecare zi și-o altă delicatesă.

Din rețetele bucătăriei elene (cu care se deschide olfactivul op) aș încerca ceva migălos, dar sigur emitent de delicii – curmale umplute cu urdă și miere.

Din cea evreiască, sar peste știuca umplută (care cere timp, deși efortul merită!), sar și peste humîntașul care-mi aduce aminte de Purim (și care are forma tricornului lui Haman!), și m-aș opri la ceva incredibil de simplu: cvasul. Nu știu de ce vara, pe caniculă, niciun negustor nu s-a gîndit să producă bragă și cvas, minunate în acest anotimp...Și se prepară atît de simplu! Și atît de ieftin!

De la armeni vă propun dolma: e minunată! Și nu dificilă de executat. Desigur, la finele mesei, dacă găsiți, nu ratați celebrul coniac Ararat! (și acum simt în nări aroma cafelei proaspăt rîșnite, din magazinele armenești! Secretul era ca-ntotdeauna să se bage-n mașinile de aramă și-un bob de năut!).

La ucrainieni aș selecta minciunelele, pe care nu le-am mai gustat din vremea copilăriei: și doar o să vedeți, citind rețeta, că nu-s greu de făcut! Iar cititorii care vor să se inițieze, vor afla că borșul, celebrul borș românesc, este de fapt...ucrainian și vine chiar de la cuvîntul sfeclă (borș, în originar).

Dar, că tot vorovirăm de copilărie, mi-a stîrnit nostalgii mîncarea de castraveți murați (din rețetele ruso-lipovenești): unde-s vremile d-anțărț?!

Rețetarul se încheie cu propunerile țigănești: aici delectabil este stilu în care-s redactate, amuzant/oral: „ce să pune înăuntru, mo? Se șparlesc 17 ouă d-alea de casă dă pă unde să găsește, 25 linguri de zahăr găsești prin vecini, 9 linguri de făină de la moara aia unde e morarul chior” ș.a.m.d.

În rest, pofte bune, hăpăitori dumneavoastră!

O carte utilă și stîrnitoare de impunibile pofte

Ho Chi Minh!…). Prin urmare, Tu You You lucra în domeniul MEDICAL. Pentru cine „bântuie” spaţiul chinez contemporan, e de notorietate faptul că farmacistul tradiţionalist, la rându-i, are capacitatea de a compune o reţetă „uşoară” sau uzuală, fără ajutorul vreunui medic tradiţionalist, la fel cum şi farmacistul vestic poate recomanda remedii şi medicamente, poate face preparate fără neapărat acordul medicului, în anumite situaţii. Pe acelaşi model a lucrat şi Tu You You iar meseria-i şi specializarea de farmacist tradiţionalist nu s-a limitat doar la cântărirea materiae medicae sinensis cu o balanţă şi vânzarea ei la o tejghea! Cercetarea sa a fost orientată către răscolirea vechilor tratate de farmacologie tradiţională şi la găsirea remediilor şi a secretelor funcţionării acestora. Artemisinina nu a dat rezultatele scontate decât atunci când i-a fost potenţată „puterea” vindecătoare prin scăderea temperaturii „decocţiei” – printr-o macerare la rece şi nu prin tradiţionalul extract la cald. Iar încercarea medicamentului pe propria piele nu s-a constituit neapărat în atú fundamental pentru obţinerea Nobelului. Aceasta nu a fost numai din frica de a nu face lucrurile cum trebuie şi astfel de a suporta consecinţele unei orânduiri represive precum cea a epocii când îşi desfăşura activitatea. Nu a fost nici din teama de a nu face de râs China în lupta pentru întâietate în Asia extremă, în faţa celorlalte ţări, sau la plan macro, aşa cum le place asiaticilor să domine la nivel de subtilă fineţe, marele şi importantul Occident. Ci din dorinţa de a înţelege profund mecanismele de acţiune ale substanţei active, mai ales ale celei sintetizate - dihidroartemisinina. Iar medicul tradiţionalist are mijloacele de a afla acest lucru, pe sine, foarte uşor şi mult mai profund decât pe terţi!

Diminuarea meritelor lui Yu de către o anumită parte a presei, mai ales a celei larg răspândite la vulg, nu vine, însă, pe fondul unor argumente majore. Ci prin mijlocirea unor argumente specifice tendenţiozităţii şi denigrării subliminale. Durerile sunt mari. Vestul dă un Nobel pentru Medicină nu neapărat pentru vreo cercetare „ştiinţifică” în domeniu, o verigă într-un lanţ terapeutic mult mai amplu, mai complicat, mai

costisitor, ci pentru eficacitate şi costuri relativ reduse de producţie şi mai ales pentru tezaurizarea în timp a unor cunoştinţe! Dă pentru Tradiţie şi nu pentru modernitate, dă pentru eficienţă dovedită diacronic şi irefutabil! O alternativă la binecunoscuta clorochină sau la tradiţionala chinină, peliniţa lui Tu a salvat mii de oameni de febrele şi frigurile malariei. Însă schepsisul nu e aici în aceste argumentaţii rău intenţionate. Anul acesta, Nobelul pentru Medicină s-a disputat între un farmacist, un biochimist şi un biolog-parazitolog, dintre toţi taman chinezoaica având cele mai „medicale” studii, dacă ne putem exprima aşa. Prinsă într-o conjunctură politico-belicoasă foarte neplăcută Apusului, China a fost curtată cu un demult binemeritat Nobel pentru ceea ce face ea mai bine în lume – Medicina – din varii interese inclusiv politice, mai mult sau mai puţin oculte. Şi oricât ar avea nevoie Occidentul de un aliat subversiv în China în faţa expansivei politici ruse de la ora actuală, parcă tot te doare să urci pe „podiumul” Nobelului pentru eficacitate medicală doi asiatici contra unui vestic. Te „frige yang-ul la ficaţi” (vezi www.qz.com) întocmai ca atunci când nu ştiu care ministru secretar de stat, căsătorit cu o chinezoaică medic orientalist, a propus introducerea acupuncturii şi a metodelor medicinilor blânde pe lista decontărilor de la CAS. În faţa evidenţei unui Nobel, gurile flămânde de scandal nu au lătrat ca atunci când toţi gazetarii de la centru şi provincie se dădeau experţi cunoscători într-ale studiilor şi formării unui MTC-ist faţă cu adevăratul medic format la şcoala grea a medicinii ştiinţifice! Ei, iată, că a venit şi Chinei apa la moară şi evidenţele vindecărilor – atuul său în faţa rezistenţelor OMS de a-i recunoaşte meritele medicinii tradiţionale şi de a le

„omologa” – au pus o cizmă greu de ridicat de pe grumazul silniciei argumentative a „ştiinţificităţii” raţionaliste.

Poate că Nobelul lui Tu You You va ridica de acum blamul medicului format la şcoala tradiţionalismului să se mai prezinte precum Philippe Sionneau sau să fie mereu interpelat cu obraznicul „Dumneavoastră sunteţi medic?”, de către confratele occidental…

ghicit gîndurile: de trei ani, de cînd frecventez restaurantul brăilean Terenteși o carte cu bucatele minorităților conlocuitoare.

în meniu bucate ale acestor naționalități, excelent gătite. Ei bine, acum avem această carte și puteți să vă documentați, și inspirați, dragi gospodine, spre plăcuta surprindere a gospodinilor...

ntr-una din cele mai jucate piese de Bogdan Ulmu


a reînvia lumina ancestrală redată printr-un „ochi de pară” al triunghilui din icosaedru. Geometria în spaţiu, metafizica, astronomia şi alchimia, toate sunt preocupări străvechi prin care se caută dezlegarea misterului. Dar, cu cât sunt mai aproape de „lumina albă”, cu atât se afundă în „lumina neagră”, pentru că Dumnezeu nu e fiinţă, ci e o stare ce zace-n lucruri şi în suflet, e „vela vântului adânc”, e nadir al „valurilor romboide”, e curcubeu, e bobocul florii în iarbă, e „soare, cruce, stele”, e cel din urmă sumerian al Ur-ului, e Zamolxe, e înţelepciunea, e credința: „din întuneric doar lumina/ în puritatea ei s’o’ntrandafirez pe cruce”. Kronosul devine hrană spirituală pentru puiul de om care aşteaptă întâlnirea cu „magul cel bătrân”, „stăpân al misterelor şi stea a dimineţii”. Copilul va fi un Enkidu, însoţitor al regelui din Uruk, care săvârşind itinerariul vieţii va învăţa să eternizeze adevărul. Acest „copil al stelelor” va afla taina originii sale, va şti că macrouniversul e revărsat în microunivers („corpul tău e o planetă/ ce se învârte în jurul înţelepciunii”) şi că prin moarte îşi va desprinde aripile de trup şi va învaţa să zboare. Va fi prezent la hieros gamos, efemerul şi eternul, omul şi Dumnezeul unindu-se în infinit într-o conuntio alchimică. Înmânarea cheii presupune o întoarcere în timp, în ţinuturile îndepărtatului Mu când zeii trăiau pe pământ. Acum abia începe adevărata călătorie prin „templul invizibil”, omul fiind călăuzit de lumina interioară, primordială. Parcurgând până la capăt labirintul întunecat al Sinelui, Eul primește cheia templului. Lumina se respiră, se atinge, se priveşte înăuntru şi în afară, în Sine şi în univers, în şoapte de frunze, în murmurul picăturii de ploaie, în „fiori de’albine”, în parfumul amuşinat de ciută. Dar, retragerea în ceruri a luminii s-a datorat acelor oameni avizi de nemurire care l-au ucis pe magul neînţeles, lăsând în urmă un suflet văduvit, o Anima rănită. Sub imperativul „Ascultă vocea!”, omul întors către sine însuşi va înţelege esenţa Cuvântului, reverberaţia, misterul: „un soare’ascuns de soare/între petale şi o cruce, icosaedru trandafir”. Apoi, silabisind Cuvântul primit în dar, va paşi în templul înstelat unde domneşte Trinitatea: „putere, înţelepciune şi iubire”. Destinul frânt al „copilului de om de înger locuit” va fi legat mereu de thanatos, trupul va fi prefăcut iarăşi în lut, însă vrerea de a păşi în lumea dincolo de lume se va face prin renașterea sufletul antropomorf într-o nouă stare, formă şi culoare. Dobândirea conştienţei Sinelui rămâne ”taina cea

mai taină » dintre toate, acel Cuvânt ce nici nu se aude și nici nu se spune, o viziune a viziunilor prin care legenda Magului prinde contur.

Ultima parte a operei este o reluare fragmentară a incipitului fiecărui cânt cu adaosuri ce completează întreaga poveste a Magului, spusă prin Cuvânt, scrisă cu praf stelar, sculptată în suflet şi în abis. Finalul epopeii este redat în aceeaşi notă onirică ca şi în debutul operei „Am fost odată în neantul răstălmăcit de vise”, glasul Celui Neînţeles păstrându-şi taina identităţii sale şi asumându-şi rolul de magician al cărţilor Tarot.

Textul în sine este fabulos prin tematică şi viziune, e o destăinuire a Sinelui din noi, e fluviul alchimic al Logosului ale cărui simboluri susţin forţa şi vitalitatea materiei scripturale, e o cascadă de fraze alunecoase în care versurile se revarsă în rotocoale de idei abstracte, pur filosofice. Atâta vorbărie cu tâlc cheamă o stare de meditaţie și se rostește la unison cutuma rozicruciană „Tăcere după zarvă!”

Fiecare cânt al epopeii este redat policronic în tablouri expresioniste: Valea monadelor, Coloane de templu, Scara lui Iacob, Căile luminii, Spirala din clopot, Porţile luminii, Un artitect al Universului şi Arcanele. Toate aceste reverii picturale redau în mod sideral „Misterul Creaţiei” înscris în această carte a sufletului pentru suflete, Zohar ce poartă amprenta autorului:

…sunteţi cu toţii dincolo de timp într’un potirdin care aţi sorbit

nepreţuitul elixir dintr’o străveche floră…

Vine un timp când vrei să stai de vorbă cu tine însuți, să-ți aduni gândurile în căușul minții, să începi să-ți deșiri firul vieții, să-ți accepți umbra, să te apleci asupra ta, să te înstăpânești! Atunci, stai și te întrebi: Cine anume sunt?Această căutare lăuntrică aparține tuturor, este un Înscris din Cartea Misterului.

Nicoleta Hurmuzache (Hristu)Cartea lui Liviu Pendefunda este

un Opus alchimic al Sinelui autentic care ne iniţiază în misteriile civilizaţiilor sumeriene. Parabola verbală a scriiturii poartă pecetea Cuvântului, a glasului divin, a vocii nerostite care fiinţează în adâncul nostru. Cuvântul este prima

materia care există în formă latentă în Chaos, devine sămânţa sacră ce încolţeşte prin Geneză şi se stinge într-un dor de moarte nesfârşit, într-un dor de Dumnezeu. Extincţie. Această circumambulație este destinul omului. Ego-ul născut din Oceanus se crede etern şi unic, un Eu inflaţionist, cu timpul descoperă a doua sa natură, Sinele, devenind un Eu alienat, iar în final, prin individuație, Eul acceptă Sinele, îmbrăţişându-l pe Elohim. Trup, suflet, spirit. Reminiscenţă androgină a naturii rotunde, rotitoare, predeterminată cosmic în solar, selenar şi terestru. Nigredo, albedo, rubedo. Teza, antiteză, sinteză hegeliană. Tetraktys pitagoreic. „Cobor, mă’nalt şi mă întorc”.

Arhetipul Sinelui este reprezentat ca uroboros. Această monadă este Arhitectul lumii, Magul neînţeles, Magicianul, Preotul şi Regele, Vrăjitorul, Şamanul, Partea din cer şi Partea din vânt, Eonul, Zeul, Apostolul şi Profetul, Atoatezburătorul, Păstrătorul cheii, Hierofantul, Locuitor al îndepărtatului Mu care povesteşte Mitul Creațiunii.

De la timpul zero până la punctul terminus, de la alfa la omega, omul, descendent al lui homo cromagnon trece prin stadiul de hominizare şi, respectiv, umanizare, cel din urmă mizând pe cunoaşterea absolută construită în noosferă. Acest noos al fiinţei este piatra care arde, lapis philosopharum, aqua vitae, sursa înţelepciunii, Deus absconditus care există pretutinteni şi nicăieri, în numere şi arbori: „Unu întreit pentadic în şaptele - unui cedru“. Reprezentarea arhetipală a Marelui Anonim este dată de simboluri care pulsează în scriitura pendenfundeană: colopotul, piramida, templul dintre ape, cristalul, pasărea de foc, soarele, sfera, cornul de licornă, icosaedrul sfânt, irisul, trandafirul, punctul, magnetul, ankh, Aldebaran, Shekina, „pătratul ce’n triunghi şi sufletul îl ţine”. Vizualizarea figurii orfice se face prin proiecţia unei mandale care reprezintă „Tărâmul sinelui din noi”.

Astfel, această epopee surprinde actul creaţiei în 11 etape succesive ce conduc către desăvârşirea Operei, a marelui plan din vis: iniţierea, proba focului, asumarea timpului, naşterea tainei, dobândirea cheii, drumul către lumină, reverberaţia, construirea palatului înstelat, rotunjirea pământului, dobândirea viziunii şi revelaţia magicianului. Iniţierea din primul cânt se face prin Cuvântul sacru, Cel Atotştiutor coborând printre oameni şi sădind în trupul lor credinţă şi iubire, înţelepciune şi adevăr. Pledoaria cunoaşterii este mai curând un discurs alchimic despre misterul încă nedescoperit de muritori, dar care există din totdeauna în sufletele neprihănite. Este „neprețuitul elixir dintr-o străveche floră”, este roua florii de aur, este apa amniotică a procreației, este marea onirică a universului, este „focul etern”, „vibraţia din sfere”, „sâmburele crud”, ciobul de monadă rupt din „sufletul cel mare”, este dumnezeirea. Adevărul revelat este chiar naşterea omului pe pământ, un mister astral întrupat într-un chip cioplit din „colb şi tină”, „un braţ şi-apoi parte din trup,/ o jumătate de aripă (…) un ochi şi într-un an/ o aură strălucitoare şi cealaltă jumătate de aripă”. Acest mister vechi de când lumea trebuie păstrat neîntinat şi păzit în templul masonic clădit în trupul uman, în piramide, în zigurate, în piatra de hotar. Apariţia fulgurantă a Magului e percepută ca o muzică de sfere, un bem-bem, o armonie acustică a clopotului în consonanţă cu vibraţia apelor din fântâni. Elementul ignic reprezintă lumina născută din întuneric care se revarsă în univers, dar şi în sufletele oamenilor. Acei „fii ai luminii” cu dor de nefiinţă construiesc o lume în adâncuri, o lume care să redea paradisul pierdut. În tăcere, cavalerii mesei rotunde săvârşesc ritualuri oculte pentru

Dor de Dumnezeude vorbă cu tine însuți, să-ți aduni gândurile în căușul minții, să începi să-ți deșiri firul vieții, să-ți accepți umbra, să te apleci asupra ta, să te înstăpânești! Atunci, stai și te întrebi:sunt?tuturor, este un Misterului.

un care ne iniţiază în misteriile civilizaţiilor sumeriene. Parabola verbală a scriiturii poartă pecetea Cuvântului, a glasului divin, a vocii nerostite care fiinţează în adâncul nostru. Cuvântul este

Nicoleta Hurmuzache


- Raportul! Respectivul imperativ îl rostise în acea după-amiază mai calin ca de obicei, pentru că în acea zi dorise să fie mai blând decât în alte dăţi. Până şi la serviciu, unuia care fusese adus la post fiind surprins cum făcea pipi în amiaza mare ascuns după statuie fiindcă tufişurile erau prea departe iar toaleta publică închisă îi scăpase doar o palmă, nu cum ar fi procedat în alte dăţi, un balet întreg prin camera de anchetă. Iar altul care, coborâse în staţia de tramvai cu ţigara gata aprinsă se alesese doar cu un şut în fund în loc de o întreagă fezandare, ambilor dându-le drumul

imediat după aplicarea corecţiilor. Soţia stătea mai departe în poziţia drepţi lângă unul din pereţii sufrageriei. În ziua aceea dorise să intre când vine de la serviciu pe uşa principală a imobilului, care corespundea cu intrarea ca de gală în locuinţa lor, chiar în salon. – Arhitectură de casă boierească – salon, sufragerie, bideu la baie, de unde cu douăzeci de ani, imediat ce se mutaseră în locul exploatatorilor strămutaţi la loc sigur, băuse prima oară apă cu paharul, fiindcă pentru asta părea destinat. – Numai belele îi adusese respectivul articol sanitar, destinat exclusiv igienizării subsuorii piciorului: în urmă cu patru ani, la petrecerea de Revelion dată cu rudele sosite pentru acest eveniment din îndepărtata provincie unul din meseni, după douăsprezece noaptea, având şi dânsul nevoie „la baie”, nu văzuse prea mare diferenţă, mai ales prin aburii alcoolului, între mignona chiuveţică cu scop precis şi vasul de closet care avea alte două scopuri precise; şi chiar de n-ar fi fost la mijloc aburii respectivi, design-ul înşelător oricum ar fi produs deznodământul nedorit aşa că, respectivul, făcuse ce avea de făcut acolo. După ce o comisese, luând act şi de existenţa vasului de closet ce stătea cuminte în colţul său, realizase că ceva nu e-n regulă; avea două posibilităţi acum si anume: 1. fie să îndese cu arătătorul materialul abundent şi compact în vana de scurgere pe care totuşi o avea vasul. 2. cu palmele reunite, să-şi tranfere materia galbenă la destinaţie şi apoi să tragă apa. – Acela optase pentru cea de a doua soluţie iar igienizarea de după manevră efectuată stângaci nu reuşise să înlăture cu totul urmele din vasul-capcană, cât şi cele lăsate în urma transferului propriu-zis. Asta e, însă, o dată-i Revelionul pe an dar, de atunci, precaut, ori de câte ori cineva îi călca pentru prima oară pragul casei îl ducea prima oară la baie, chipurile ca să se laude cu ce avea el în plus acolo faţă de alţii, în realitate din pricina amintirii acelei nu prea îndepărtate nopţi de Revelion; aşa procedase şi cu tovarăşul căpitan superiorul său de la secţie, ce dacă respectivul era cu cinci grade mai în sus ca dânsul – las’ să ştie; lucru salutar încât o dată mers la baie tovarăşul căpitan doar urinase acolo, restul excretând unde trebuie, socotind mai apoi că nu are nimic de igienizat; după isprava asta se gândise să cheme un instalator spre a demonta vasul buclucaş, dar tot amânase până în acea zi. - Visarion iar i-a spus lui Vasilache du-te dracu’ porcule de chibiţ mameluc ceceist împuţit, coana Soveta din stânga iar a intrat pe scară zicând lua-v-ar dracu’ cu cincinalu’ vostru cu tot că a trebuit să stau trei ore la coadă ca să prind brânză de cinş’pe - iar Vidivodie, din dreapta noastră, din nou a ascultat la radio în dimineaţa asta, în reluare, ştii tu... în surdină, da’ io tot l-am dibuit, că am pus ţucalu ′cela de sticlă de pe bufet pe perete..., îi indică pocalul rustic de cristal de pe bufet, „moştenit” o dată cu bufetul şi tot ce era în el, ca de alfel şi tot ce era în casa etatizată. Lăsese lingura din mână în farfuria aburindă şi-şi aţinti privirile la soaţa care aproape se lipise de perete. - Ia ia tu totul şi du la bucătărie că nu mai mi-e foame, zise împingând farfuria aburindă spre supiera monumentală. – Şi cheamă-l până aci la raport. – A, ia taie mătăluţă mai întâi pe tocător nişte slană cu pâine şi ceapă, că parcă de asta aş avea chef – şi adu încoa! Cu sare! Ordinul fu executat întocmai şi la timp. După care pe coridor se auzi: - „ – Domnu’ Sachellan!... Domnu’ Vidivodie!... vin’ puţin pân’ la noi, că te cheamă soţu’ !...” Mesteca deja parcă fără convingere o bucăţică din slănina comandată

plus un dumicat de pâine. Lucrurile se mai înviorară niţel când luă şi o aşchie de ceapă. Cel solicitat intră cu privirea în pământ şi umerii lăsaţi. Nu îndrăzni să depăşească cu mai mult de un pas pragul sufrageriei. - Numitul Sachellan Vidivodie?..., interogă ca de obicei abuziv fără să aibă în fişa postului o asfel de atribuţiune. Celălalt încuviinţă cu gest pripit din cap. - Ce mai faci, bă, dom’ Sachellan?, reveni parcă la sentimente mai bune, adoptând un ton ceva mai familiar. – Ce auzii?... Tocmai ai ieşit la pensie... - Da, dom’ Potărăşcheu, să trăiţi, tocmai am ieşit... - Şi cum e la pensie? Cum îţi petreci tu atâta amar de timp liber?... - Păi, să trăiţi, dom’ şef, cu d-ale pe lângă casă – mai o coadă la brânzică de cin’şpe – că de aia de douăzeci se bagă mai rar – ba o codiţă la cărniţă, după care una la ouă... - Da’ ce vrei tu, mă, să spui acilea – că în comerţu’ nostru socialist nu se găseşte d-ale gurii aşa, oblu?... - Vaaai, tovarăşu’ grad, cum să spun eu una ca asta – se găseşte, se găseşte de-a dreptu’– da’ după ce-ţi ajunge rându’ la coadă în faţa tovarăşului lucrător comercial... - Ai înjurat şi tu de Cincinal?... - A, nuuu... declar cu toată răspunderea... - Mă!... ai fost auzit... te-am prins, te-am dat în fapt... - Nu, tovarăşu, nu... asta n-am făcut... pe crucea mea... cine a auzit a auzit doar glasul tovarăşei din stânga, poate aşa, al meu nu era acolo!... - Bine, mă... hai, apropie-te şi ia şi tu de pe tocătorul ăsta ca-ntre vecini. – Hai, ia cu ceapă... o tărie vrei? C-am de aia de la ţară, de la mama ei, bei una mică şi sari peste masă înainte să serveşti ciorba!... - Nu, tovarăşu’, mă iertaţi că trebuie să vă refuz, da’ eu sunt cu ficatu’!... - Da’ când asculţi Radio-Şanţ dimineaţa în reluare, pe şestulache, nu mai eşti cu ficatu’?... Celălalt rămase cu dumicatul din gură mestecat pe sfert. - Vai, tovarăşu’!... - Mă!... nu te face Gheorghe... că ai fot surprins în flagrant azi-dimineaţă... Renunţând să mai conteste, celălalt lăsă ochii în jos. - Mă, Sachellan, mă dom’ Vidivodie... că asculţi hai, treacă- meargă, ce se poate aştepta omu’ de la unu’ ca mata, da’ ce mă atacă pe mine este ca nu cumva să mai şi crezi ce auzi pe acolo... n-or să vină, mă, să vă elibereze, de voiau s-o facă, ajungeau de cinci ori pe jos până acu′ acilea şi mai plecau şi tot de atâtea ori tot pe jos înapoi!... – Atâta v-au eliberat în ultimii treizeci de ani – că până la urmă tot cu Amnistia din ′ 64 aţi scăpat de la-ntristare... – i-am prins pe unii, la ţară, acu’ douăj’cinci de ani că se strângeau în fiece seară la marginea satului, aveau lângă ei ruguri gata să le-aprindă, ziceau că-s martorii lu’ nu-ştiu-cine, că ei aşteaptă să coboare dintr-o clipă-n alta Ăl-de-Sus pe pământ, le-am făcut hatâru’, i-am băgat pentru asta la pârnaie nu pentru altceva – da’ tot i-am băgat!... Voi nu v-aţi săturat câtă puşcărie aţi halit? – Lăsaţi-vă, mă, băieţi de prostii – c-ăia are alte treburi – nu-şi frânge ei mâinile de grija voastră – c-o fi, c-o păţi... – Eraţi de la-nceput gata-vânduţi iar banii pe care i-am luat pe voi e mult timp de când i-am păpat şi apoi i-am căcat... Uşa apartamentului se dăduse viguros la o parte. În prag era tovarăşul căpitan, superiorul său, radios. - Potărăşcheule, e de bine! Ai auzit? Tu nu te uiţi la televizor? Cum aşa, mă, ca să te bucuri!.. Au ajuns la Actu′ Final, la Helsisanchiul ăla a lor!... Conferinţa pentru Securitate, mă!... adică pentru noi... ce mai e nevoie de cooperare, când au pus-o în faţă pe aia cu Securitatea!... – Vezi, mă?!.. Ce tot ziceau unu′ şi altu′, că mâr, că hâr, c-o fi, c-o păţi!... până şi ei au recunocut superioritatea orânduirii noastre, ba şi Organu′ cel mai reprezentativ, ce mai, mai au un pic şi se predau cu totu′... de ce am trecut pe la tine: de bucurie am băut o bere aci, aproape, la baraca Apolodor, ş-acu mă taie. – Unde era să fac, pe stradă? Sau în părculeţu de vizavi?... Las’ că e mai bun closetuţu ăla al tău, o bijuterie, facem o dată un chef la tine şi chemăm toţi colegii să se minuneze şi să facă toţi în el!... ... – - Da’ ştii că nu e rea ideea asta cu robinetele?..., se auzi prin uşa întredeschisă. - Poate-mi pun şi eu acasă, ia să vorbesc diseară cu administratorul, să cheme instalatorul. – Au, am mâncat şi trei mici şi tot de bucurie, parcă îmi vine s-o fac şi pe ailaltă... Şi, cu gest energic, gradul închise cu zgomot uşa.

Bideuri şi miliţie - Raportul! Respectivul imperativ îl rostise în acea după-amiază mai calin ca de obicei, pentru că în acea zi dorise să fie mai blând decât în alte dăţi. Până şi la serviciu, unuia care fusese adus la post fiind surprins cum făcea pipi în amiaza mare ascuns după statuie fiindcă tufişurile erau prea departe iar toaleta publică închisă îi scăpase doar o palmă, nu cum ar fi procedat în alte dăţi, un balet întreg prin camera de anchetă. Iar altul care, coborâse în staţia de tramvai cu ţigara gata aprinsă se alesese doar cu un şut în fund în loc de o întreagă fezandare, ambilor dându-le drumul

Cătălin G. Rădulescu


din copacul roditor/ al spaimelor,/ mirare până la sfârșit/ destin colorat/ amăgind speranțe/ mirare până la sfârșit/ până la sfârșit…” Meandrele sunt omniprezente. Muzici clarobscure animă multiple evaziuni ce par a reliefa esența nopților incandescente. Solitudinea violetului amprentează versurile. „Ispitele nebunești ale focului”, încadrabile bachelardian, propun o inedită sinteză cu fluiditatea spaimelor. Persistă starea cvasitorturantă a unor presiuni existențiale insurmontabile. Remarcabilele metaforizări etalate de Ștefania Oproescu posedă acel rar nimb propriu tristeților metamorfozate în formulări flamboaiante. Omniprezentul violet tutelează acest panteism înfricoșat. Predomină naturile moarte, răsturnate, întoarse către așteptata ruptură la nivel ontologic. Câteodată, visele pot conjura ființa întru bizarul strigătelor ce supliciază. Iată și o aparte reprezentare a thanaticului, consubstanțială stării poetice: „Se tot străduia poetul să moară/ de-o moarte frumoasă, picată din cer/ ca un înger cuprins de-o pornire barbară/ se străduia să pătrundă cumva în mister.// Săpa în cuvinte ca ocnașul în sare/ lanțul osârdiei îl rodea la grumaz/ n-avea voie să doarmă în pântecul tare/ al versului. prunc pedepsit și fără răgaz.// Cerceta în silabe filonul tristeții/ voia să-l despice de-o dată, în trei/ într-o parte ființa, ispită a vieții/ într-o parte odihna, iubită de zei.// Iar lui să-i rămână mai clară o clipă/ în care să intre cu ochii deschiși/ privind fără spaimă atâta risipă/ de nopți șerpuind versanți interziși.” Solitudinea ocultează abnormități inerente traseului prin labirintul culpelor rătăcitoare, tot ceea ce contează și va conta mereu fiind reprezentat de actul creator , de „cuvântul care sfințește tăcerea”.

Noua carte semnată de doamna Emilia Dabu – a douăsprezecea, în ordinea aparițiilor editoriale – Lotus stelar, Editura Ex Ponto, Constanța, 2015) dezvăluie sufletul luminos al unei poete, al cărei urcuș spiritual este unul de sorginte astrală.

Putem spune că întreg volumul este gândit și realizat ca un curriculum vitae spiritual, fiecare poezie relevând câte o treaptă în acel urcuș de care vorbeam, întru devenirea și afirmarea sinelui.

La Emilia Dabu, taina versului este indisolubil legată de rodul sublim: „Dintr-un secol de tăcere mă prefac în zori de stele/ Și-ntr-o taină prea frumoasă în lumina visului/ Aștern rod sublimului în tăcerea gândului” (Sporind misterul, p. 74).

Ființă astrală, Emilia Dabu are apetență pentru zborul ce are ca finalitate armonia – fața văzută a iubirii: „Mă ispitește zborul (…)/ (…) Și n-am în buzunar decât o poezie/ Ce-am închinat-o vieții ce-a fost ori va să fie/ Cuvintele frumoase-mi creșteau hotarele/ Lumina și-adevăru-mi sporeau iubirile/ (…) Și-am devenit apoi speranțelor solie/ Și-am învățat să zbor în tandră armonie/ Iubindu-mă n-am mai greșit sub soare/ Eliberată sunt de lacrimi zdrobitoare/ (…) Și-nțelepciunea armă-aveam de luptător/ (…) De-a-ntinerit deodată-n mine toată zarea/ Și-n ochii fericiți a înflorit iertarea. „ (Un lan de maci târzii, p. 5). În alt loc – Lacrima pribeagă (p. 33) – poeta mărturisește că iertarea este legată de dumnezeire: „Treptele iertării le-am urcat cu greu/ C-am zidit în ele dor de dumnezeu”. În zborul astral, lumina este preambul pentru iubirea în straie de sărbătoare. Aceasta este ideea fundamentală a poeziei Neștiutul de tine: „Străbătând înaltul mi-am găsit popas/ Și-am cules lumina magicului ceas/ Aripi mari purtând fost-am și fântână/ Ocrotită-n zbor de o zi senină/ Să fiu fericită măcar o privire/ Sărbătoare fiind ninsă de iubire.” (p. 71).

În lumina aceluiaș curriculum vitae spiritual, și iubirea este din aceeași plămadă: „El m=-ntreba de unde vin (…)/ Eu răspundeam plăcându-mi parcă jocul/ Că înger poate sunt ori poate-i sunt norocul” (Colinde călătoare, p. 77). De altfel, iubirea în volumul mai sus amintit este unaa retrospectivă: „Și prea târzii și prea frumoși am fost/ Complici în cea mai tânără iubire/ Sărmani în suferințe și cuminți/ Că ne-au crescut și aripe de sfinți” (Risipitorii viitorului, p. 28). Rememorarea unei astfel de iubiri are putere de a metamorfoza ambientul: „Lumina în cascade din cer se revărsa/ Și pasăre eram și zbor prin viața ta/ De

ne-am iubit sărută-mă să-mi treacă/ (…) Ninge și azi cu taine-arzătoare/ Te mai iubesc strig parcă demodată/ Dintr-un târziu de dragoste uitată/ Dar când ne regăsim pe banca înghețată/ Până și țurțurii bătrâni brusc se topesc/ Și toți copacii vieții înfloresc” (Taine arzătoare, p. 32).

Sunt în volumul Lotus stelar și poezii în care aspirațiile celor doi parteneri se despart. Judecățile sunt făcute din perspectiva a ceea ce a fost în sufletele celor doi, iar din perspectiva lui azi, imaginile/ aspirațiile nu se mai suprapun. De aici și ironia înțelegătoare în raportul aparență/ esență: „Tu ai fost prin vremi speranță și-ai fost lacrimă de foc/ (…) Tu amăgitor descântec și destin de poezie/ C-ai purtat la tine-n cântec un ocean de„armonie/ (…) Nu mai sunt a ta ursită mergi cu bine-n drumul tău/ Mi-ai ars inima pustie tu al meu imaginar/ Și-ai adus visului jale plin de stele și de dor” ( Tu îndepărtat târziu, p. 87). Portretistica este realizată în aceeași tonalitate, penelul autoarei reținând trăsăturile definitorii: „Niciodată n-ai știut ce înseamnă un tainic dor/ Ai trăit slujind absurd un tictac amăgitor/ (…) Tot țipând că ești speranță în grădina așteptăii/ Sufletu-n tăcerea nopții năștea clipele uitării/ (…) Te-am văzut ultima dată plâns de-o nouă disperare/ (…)…tu cobră avară rătăcind desăvârșirea/ Jinduind fatală umbră deziluzie, iubirea/ Și strigându-ți pretutindeni gara ultimă, sosită/ La ruleta vieții azi, despărțirea ți-e ursită” (Drumuri rătăcite-n cer, p. 59).

În creațiile Emiliei Dabu, iubirea este una sacrificială, ceea ce-i conferă puterea de transcendere a cotidianului și aspirația spre lumea astral-celestă: „Să pot să fiu cu tine rănit-am adevăruri/ Dintre peceți divine descătușat-am zboruri/ (…) Să pot să fiu cu tine venit-am de foarte departe/ Să poți să înțelegi durerea ce-o tăiam/ Am renunțat la tot ce-n lume mai aveam/ (…) Prin trandafiri sălbatici m-am cățărat spre cer/ Să poți fi ocrotit și tu și-al tău mister/ Să=ți mângâi rana sacră să uiți cât m-ai iubit/ Să pleci spre depărtarea din care ai venit” (Iluzii de zăpadă, p. 62).

Un loc aparte în acest curriculum vitae spiritual, se cuvine să-l acordăm poeziei Femeie, grație divină, care în opinia noastră, este un portret în oglindă al autoarei – cel mai frumos imn închinat femeii, din câte am citit până acum: „Femeie, grație divină, sfânt plămădită din lumină/ Din stele rupte chiar din cer, femeie taină și mister/ Desprinsă chiar din neam domnesc femeie viscol îngeresc/ (…)Femeie, grație divină, copilă, mamă și regină/ Tu înger într-un trup de tină, femeie de taină și lumină/ Tu ce străbați cărări de astre, frumoasa zărilor albastre/ Ce templu de credință ești când dragostea îți întâlnește/ Catapeteasmă arsă-n foc, când nu-ți găsești în lume loc/ (…) Femeie renăscând mereu, din sufletul lui Dumnezeu” (p. 16). Găsim aici un portret stilizat și spiritualizat, în care se recunoaște esența luminoasă, de sorginte astral-celestă a femeii, întrucipare a credinței venite din veșnicia dumnezeirii. O asemenea bijuterie lirică merită a sta la loc de frunte în orice antologie dedicată liricii feminine și, de ce nu, chiar în manualele școlare.

CURRICULUM VITAE SPIRITUALEmilia Dabu – a douăsprezecea, în ordinea aparițiilor editoriale – Ex Ponto, Constanța, 2015) dezvăluie sufletul luminos al unei poete, al cărei urcuș spiritual este unul de sorginte astrală.

gândit și realizat ca unspiritualtreaptă în acel urcuș de care vorbeam, întru devenirea și afirmarea sinelui.

este indisolubil legată de rodul sublim: „Dintr-un secol de tăcere mă prefac în zori de stele/ Și-ntr-o taină prea frumoasă în lumina visului/ Aștern rod sublimului în tăcerea gândului” (74).

Const. Miu

Octavian Mihalcea

Cromatica versurilor Ștefaniei Oproescu din volumul Delir în curcubeu și alte poezii (Editura Valman, Râmnicu-Sărat, 2009), este profund aspectată pe muchia unui cuțit metaforizant ce pătrunde adânc printre sintagme adeseori fulgerătoare. Puternice ecouri, pe o posibilă filieră J.-K. Huysmans – Oscar Wilde – Mateiu Caragiale, conferă aserțiunilor lirice acea patină inubliabilă proprie celor fascinați de crepuscul. Oglindirile decadente sunt inconfundabile: „Privirea aștrilor răsfrântă pervers/ în întomnări vegetale,/ chemare unduioasă de plantă carnivoră/ ademenind spre mlaștini mișcarea/ din ochiul fiarei sălbatice,/ din zbaterea insectei/ în lipiciul picăturii de miere,/ raclă a pietrei de chihlimbar/ montată în aur, flacăra lumânărilor/ de ceară/ însoțind muzica rece a clopotelor bătând în galben.” Toate aceste ample tribulații se petrec pe fondul unor hipertrofieri estetice de cea mai

bună calitate. Fiorurile sinestezice rimbaldiene descind adeseori din melancolii cotropitoare, cu știuta pecete a tainei adăugată omniprezentelor circumstanțe terminale. Regimul luxuriant al visului marchează desfășurarea cărții Ștefaniei Oproescu. Unele nedisimulate ermetizări întăresc complexitatea mesajelor: „Toate culorile mi-au trecut prin trup,/ mi-au respirat clipele oarbe,/le-au înălțat până la tăria întunecată/ a viselor,/ atâtea fragile năluciri explodând/ în bolți de vitralii./ M-au rănit cioburile căzute din tăcere,/ am sângerat puțin câte puțin în legenda/ zarului/ hazard amăgitor în alb-negru cu șase fețe,/ simt deja mirosul fulgerului violet/ care va despica locul trecerii/ spre fața a șaptea/ unde nu mai am nevoie de ochi/ să citesc cuvântul/ care m-a cules

O SOLITUDINE INCANDESCENTĂ


î

Portrete în friză – ca şi cele două volume de mai sus, şi aici citim despre cărţi semnate de Ioana Bud, Olga Duţu, Alexandru Birou, Aurica Văceanu, Ana Ruse, Mihaela Cojocaru, dar şi despre „Interrelaţionări biblionet” sau un text despre Iuliana Rusu.

În Povestea cărţilor – sunt reunite un interviu cu Olga Duţu, „portretul literar” al Floarei Cărbune, în viziunea autoarei, texte introductive/ postfeţe sau opinii despre cărţi ale lui Traian Brătianu, Vasilica Mitrea, Olga Duţu, Alexandru Birou, Aurel Lăzăroiu, Al. Bălan ş.a. Sau legate de o antologie alcătuită de Iulius Preduşel, Poezia românească şi primul război mondial, ori note despre o călătorie în Anatolia a subsemnatului, împreună cu Guner Akmolla.

Aşadar, creaţii originale, dar şi gesturi pe care Alexandra Flora Munteanu le face pentru alţi autori, dăruind din timpul ei pentru a le semnala scrierile munca, şi pentru cititorii care, poate, nu au ajuns în posesia acestor cărţi.

Alexandra Flora Munteanu, Haiku şi despre haiku/ Haiku and about haiku, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2007, Pe aripi de haiku/ On haiku wings, ediţie bilingvă, română – engleză, Editura VIF, Constanţa 2013, 56 p.; Povestea cărţilor, Editura VIF, 2015, 72 p.; Portrete în friză, Editura VIF, 2013, 54 p.; Idei amestecate, 78 p., Vibraţii în consonanţă, Editura VIF, 2013, 64 p.;

Umbra unei frunze

Radu Patrichi, membru al staff-ului SHC, este unul dintre autorii cunoscut şi apreciat, cu o operă de calitate. Prezentăm, pe scurt, trei cărţi, una a sa, o alta scrisă împreună cu Ion Untaru şi o antologie realizată împreună cu Ana Ruse.

Umbra unei frunze - este alcătuită după modelul ciclurilor sezonale/ anotimpurilor, are pentru fiecare anotimp drept moto un poem al lui Issa.

Câteva poeme ale lui Radu Patrichi, nu înainte de a nota doar diversitatea temelor şi motivelor, de la folclor la natură, de la cotidian la umorul discret: „Copil fericit –/ la geamul său/ a înflorit caisul”; „La geamul spart/ paingul paznic –/ nu trece nici musca”; „Cimitir în soare –/ pe cruce străluceşte/ cheia uitată”.

Din tainele prieteniei cuprinde poeme tanrenga, semnate de Radu Patrichi şi Ion Untaru. În prefaţă primul dintre autori reaminteşte cititorilor ce înseamnă genul poetic abordat (cel mai simplu poem în lanţ, apărut în Japonia perioadei Heian/ Heian-jidai – 794-1185; de fapt un poem tanka scris de doi autori, primul compune tristihul 5-7-5 silabe, adesea un haiku, al doilea aduce în completare distihul, 7-7), adăugând că, la noi, s-a practicat mai puţin, sporadic. Între cauzele pe care le vede Radu Patrichi: lipsa comunicării între poeţi, teama de confruntare/ analiză, chiar lipsa prieteniei.

Autorii acestei cărţi, cum scrie Radu Patrichi, locuiesc la peste 200 de km distanţă, nu s-au cunoscut decât prin intermediul poeziei reuşind să ne ofere prima încercare de acest gen pentru ţara noastră. Abordează o tematică variată (ecourile copilăriei,

Haiku, despre haiku şi despre alte lucruri

Alexandra Flora Munteanu face parte de ani buni din staff-ul SHC, semnează versiunea în limba engleză la creaţiile multor autori de haiku, şi, în ultima vreme, a publicat şi o serie de recenzii, cronici de întâmpinare ale cărţilor altor colegi. De aceea vom scrie câteva cuvinte despre câteva astfel de cărţi ale sale.

Haiku şi despre haiku - la Constanţa, în perioada 1-5 iunie 2007, a avut loc Primul Congres Internaţional de Haiku, la lucrările căruia au participat aproximativ 70 de creatori, români şi străini. Congresul a plecat de la ideea că haiku poate fi văzut ca o punte spirituală între Orient şi Occident; participanţii au încercat să descopere posibilităţile pe care literatura niponă le oferă azi, în contextul cultural românesc şi internaţional.

Alexandra Flora Munteanu a lansat cu acest prilej volumul Haiku şi despre haiku. Conceput (şi) în stil didactic, volumul, deschis de o secţiune haiku, mai cuprinde secţiunile: Eseuri despre crearea haiku-ului, Predarea haiku-ului în şcoală, Din haiku-urile elevilor. Consideraţiilor despre felul în care vede autoarea (profesor) predarea noţiunilor/ creaţiei haiku în şcoli (reguli, metodologie ş.a.) – cu rezultate relevate, în parte, în secţiunea cu creaţiile elevilor (de 12 – 13 ani) – li se adaugă poemele proprii, din care spicuim: „zboară într-un dans/ petale colorate –/ fără vreun ţel”; cutie goală/ numai scrisori de Paşti/ în E-mail”.

Pe aripi de haiku - o carte format mic, format A6, începe cu un „Argument”: gânduri ale autoarei despre haiku. Apoi sunt secţiunile: „Haikuuri marine înainte de Ziua Marinei”, „Haiku sezonal (primăvară, vară)”. Volumul se încheie cu un scurt CV şi informaţii despre celelalte titluri publicate până acum de autoare. Două poeme (exemple) din volum: „vas înnămolit/ în drum spre faleză –/ nici un pescăruş”; „drumul pe ploaie/ nesperată plăcere – / copilărie”.

Idei amestecate şi Vibraţii în consonanţă – de ceva vreme Alexandra Flora Munteanu a început să publice, în volum, în afara cărţilor proprii, fie ele creaţii originale (haiku etc.) sau traduceri, şi cărţi în care adună alte secvenţe ale activităţii sale – recenzii de carte, interviuri, cuvinte de început sau note de lectură pe marginea ale unor volume ş.a. În aceste două volume scrie despre cărţi citite de ea recent, ale unor autori aflaţi fie la prima carte, fie care au deja mai multe, de diverse tipuri, la activ. Sunt cărţi semnate de autori ca: Mihaela Burlacu, Vasilica Mitrea, Ioana Bud, Mihaela Cojocaru, George Adrian Bulumaci, Arşaluis Sarchisian Gurău, Petra Chia, Iuliana Rusu, o antologie a cenaclului „Soteris” ş.a. Sau gânduri despre diverse evenimente din urbea tomitană la cenaclul „Mihail Sadoveanu”, la „Liga navală”, interviu cu Olga Duţu ş.a.

Cu pasul, sufletul şi cartea prin Dobrogea

Munteanu face parte de ani buni din staff-ul SHC, semnează versiunea în limba engleză la creaţiile multor autori de haiku, şi, în ultima vreme, a publicat şi o serie de recenzii, cronici de întâmpinare ale cărţilor altor colegi. De aceea vom scrie câteva cuvinte despre câteva astfel de cărţi ale sale.Marius Chelaru

Despre haiku şi alte călătorii în vers, de pe ţărmul mării (II)


secvenţe de amintiri, bucuria de a trăi/ vedea/ simţi, frumuseţea naturii, femeii, a clipei care trece pe lângă noi lăsându-ne în suflet parfumul amintirii, umorul, uneori şi nuanţe de tristeţe – curgerea fără istov a timpului şi măcinarea vieţii ş.a.). Nu îmi dau seama dacă abaterile de la metrica genului abordat (sesizabile uneori în volum) este o propunere a autorilor sau nu, şi în ce sens. Aceasta ne duce la mai vechea temă de discuţie: cât şi până unde trebuie respectate regulile poeziei cu formă fixă (în cazul de faţă de inspiraţie niponă), şi ce anume înseamnă inovaţie fără alterarea majoră a unui tip oarecare de poezie. Oricum, probabil, acest lucru va atrage atenţia şi specialiştilor din România.

Lectura cărţii este un agreabilă, vădind, în opinia mea, certa afinitate poetică dintre autori, rezultatul fiind poemele sensibile, delicate, caligrafii de suflet speciale, din care spicuim spre edificare: „Rândunica/ îşi face cuibul - / pe faţa bunicului, lacrimi (I.U.)/ asta a văzut în copilărie/ şi acum, după două vieţi” (R.P.). „miez de noapte/ flăcări pe comori/ plopii străjuiesc misterul/ (I.U.) dar câte comori ascunse/ zac lângă noi” (R.P.); „o fată pe alee/ şi doi fluturi/ în jurul ei (R.P.)/ să fie aceasta/ o prevestire?” (I.U); „bătrânul şi visele lui -/ unde sunt/ aripile noastre? (I.U)/ cineva i-a spus totuşi/ să viseze mai aproape” (R.P.).

Rengay cu prietenii – antologatorii propun această selecţie de poeme rengay (poem în lanţ; de la „ren”: legat, şi „gay”: numele inventatorului), gen creat de poetul american Gary Gay; scris în notă de glumă. Varianta creată de Garry Gay (co-fondator şi primul preşedinte, între 1989-1990, al Haiku Poets of Northern California, fost preşedinte al Haiku Society of American) înseamnă 6 poeme haiku, scrise de 2-3 creatori, legate, pornind de la o temă/ imagine anume. În acelaşi timp, fiecare poem ar trebui să poată fi citit (să aibă sens) şi separat. Există şi „tipologii”/ reguli ale legăturilor probabile între aceste poeme (de pildă, când sunt doi participanţi, I şi II: versul 3 din primul haiku, pentru poetul I ar trebui să fie legat cu versul 2 din primul al celui de-al II-lea, apoi I –3, II 3 – I 2, I 2 – II 3 ş.a. în ce priveşte regulile – gruparea pe anotimpuri, de pildă, dar şi altele). De notat că poeţii americani,încă de la început, au avut variaţii în ce priveşte numărul de silabe din fiecare poem din rengay.

Primul rengay creat de doi poeţi, Deep Winter, a fost scris pe 9 august 1992 de Garry Gay şi Michael Dylan Welch (acesta l-a publicat în Welch’s Frogpond, Rengay Clarified, în vara lui 1995; tot în acest eseu Welch a inserat primul rengay la care au participat trei membri – A Rain of Leaves, compus la 18.11.1993 de către D. Claire Gallagher, Patrick Gallagher şi Michael Dylan Welch; de notat că deşi Deep Winter a fost primul rengay compus de două persoane, primul astfel de poem care a fost publicat este Canoe Through Autumni, scris de Garry Gay şi John Thompson). La noi în ţară primul rengay (semnat de Garry Gay şi John Thompson) a fost publicat foarte puţin după asta, în 1993, în revista Albatros, numărul 2 din acel an. Se făceau şi precizările necesare pentru receptarea corectă a acestui tip de poezie, cum de altfel face Radu Patrichi în cele două pagini „în loc de prefaţă” ale acestei antologii.

Re-amintim că rengay s-a revendicat ca „variaţiune” a „poemelor legate” japoneze, tip renga, adesea scrise în colaborare. Constă în două strofe/ ku, cel puţin dar adesea sunt mult mai multe. Reluăm, pe scurt câteva date despre acest tip de poezie: cea mai populară formă de renga în perioada Edo era kasen (36 de versuri); de regulă, trebuia să se refere la flori (termenul pentru procedeu: hana no za/ locul florilor) măcar de două ori. iar la lună (tsuki no za/ locul lunii) odată. Se spune că cea mai veche renga este în Man’yō-shū: Ōtomo no Yakamochi şi o călugăriţă budistă au compus împreună/ au făcut un schimb de poeme pentru ca, în Shin Kokin Wakashū / Noua colecţie de waka

vechi şi noi, datată în 1205 sau 1206, să se consacre definitiv ca stil (era hyakuin renga, un poem cu până la 100 de strofe); majoritatea regulilor/ shikimoku, se spune, au fost definite în perioadele Kamakura (1185-1333) şi Muromachi (1336-1573). În perioada Edo regulile s-au simplificat mult, căpătând o tentă mai pronunţată de umor – acest stil s-a numit haikai no renga / poeme comice înlănţuite. Popularitatea renga a scăzut mult în perioada Meiji (1868-1912). Exemple de noţiuni/ cuvinte care au căpătat şi putere de shikimoku: hokku: prima strofă din renga, 5-7-5- silabe; de regulă era creată de un oaspete special; include un cuvânt referitor la anotimp / kigo, ca şi kireji / cuvânt care taie, care genera o pauză în text; waki: a doua strofă, 7-7 silabe. Tradiţional compusă de cel care organiza/ prilejuia adunarea; daisan: strofa a 3-a, 5-7-5; ageku: ultima strofă; desăvârşea compoziţia; kuage: după ageku se spunea într-o notă câţi poeţi fuseseră şi câte ku spusese/ citise / compusese fiecare; ş.a.

În România renga este practicată de ceva vreme. În 1994 a luat fiinţă „Şcoala de Tanka şi Renga”, la Slobozia, girată de unul din cei mai importanţi creatori de gen de la noi, Şerban Codrin – a funcţionat până prin anul 2000.

Participă la poemele din aceste antologie, singuri sau în colaborare, poeţii: Radu Patrichi, Şerban Codrin, Vasile Moldovan, Ana Ruse, Ioan Găbudean, Dan Doman, Letiţia Iubu, Sonia Cristina Coman, Laura Văceanu, Constantin Păun, Elena Manta Ciubotariu, Bogdan Pascu, Iulian Dămăcuş, G. Groza-Genţiana, Nicolae Ştefănescu, Ecaterina Dărăban, Marc Orheianu. Astfel, sunt rengay create de un poet (Radu Patrichi, Dan Doman), doi poeţi (ex: Radu Patrichi cu Ana Ruse, Letiţia Iubu, Dan Doman, Sonia Cristina Coman, Laura Văceanu, Constantin Păun, Elena Manta Ciubotariu, Bogdan Pascu, Şerban Codrin, Iulian Dămăcuş; G. Groza-Genţiana şi trei (Şerban Codrin, Radu Patrichi, Vasile Moldovan).

Încheiem cu un rengay semnat de Şerban Codrin (Ş.C.), Radu Patrichi (R.P.) şi Vasille Moldovan (V.M.): „Ascultând orga/ lui Johann Sebastian - / o crizantemă” (Ş.C.); „De atâta linişte/ cade pocnind o nucă” (R.P.); „Bocitoarele/ amuţind dintr-o dată - / cântă un greier” (V.M.); „Numai temporar/ ni-i viaţa-ncredinţată - / amurg de toamnă” (Ş.C.); „te aştept la fereastră/ în tic-tacul pendulei” (R.P.); Prin perdea luna/ iluminează zloata: / - «Opreşte, clipă!” (V.M.); „Prizonieră - / o floare fără nume/ în gardul cu spini” (Ş.C.); „Drum prin Bărăgan - /trenul taie în două/ singurătatea” (V.M.).

Ulterior, în anul 2006, Ion Untaru şi Radu Patrichi, publicau Din tainele prieteniei – poeme tanrenga, la Editura Amurg sentimental, Bucureşti, 2006, despre care am scris în revista Poezia, în vara lui 2007.

Radu Patrichi, Umbra unei frunze, haiku, cuvînt înainte de Corneliu Traian Atanasiu, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2011, 186 p.; Ion Untaru şi R. Patrichi, Din tainele prieteniei, poeme tanrenga, Editura Amurg sentimental, Bucureşti, 2006; Rengay cu prietenii, antologie realizată de R. Patrichi şi Ana Ruse, Editura Europolis, Constanţa, 2004, 56 p.

Dintr-o eroare regretabilă, în numărul 167 din luna octombrie 2015, la pag. 11263, a apărut arti-colul „Hyoho - atingerea perfecţiuni interioare”, eronat sub semnătura domnului Marius Chelaru, în loc de Cristina Rusu. Facem cuvenita precizare cerându-ne scuzele de rigoare.


Taina acestei călătorii este una a odihnei, este pacea dintre om şi Divinitate, una care aduce relaxare pentru om, un termen teologic ( profund ) şi care scapă omului modern, răzvrătit şi incapabil să ducă călătoria până la capăt, incapabil să înţeleagă legea drumului, a căii: „drumul include / în uriaşa-i structură / mulţimea tuturor / drumurilor reale / mulţimea tuturor drumurilor / posibile / ba chiar / mulţimea fără număr a / tuturor drumurilor / imposibile / de fapt acesta e / drumul / de la trup către / suflet / de la suflet spre / duh / şi de la duh / către Duhul”.

Poemele formează poemul volumului, toate curg, e un râu care curge prin autor, prin cititor, prin lume, e râul vieţii, are o ţintă precisă: Tenerife. Aceasta presupune o geografie spirituală profundă, e călătoria spre Ierusalimul Ceresc, fără prea multe semne de ortografie, fără stil special, doar curgere, după modelul manuscriselor vechi. Deşi Eugen Dorcescu nu o spune explicit, implicit se poate înţelege că Iisus este Calea, Adevărul şi Viaţa, aceasta este exerciţiul, pentru că numai în felul acesta ne întoarcem, ajungem la Dumnezeu.

Dacă am căuta un termen de comparaţie a drumului spre Tenerife, un model preexistent, doar Apostolul Pavel, face unul asemănător, descris în cartea Faptele Apostolilor (Noul Testament), când, în lanţuri, ca prizonier, urcă pe corabie, însoţit de sutaşul roman şi comandantul corăbiei şi datorită furtunii de pe mare, ajunge de fapt cel care conduce corabia, cel care vede drumul prin furtună şi salvarea la care am fost predestinaţi. E drumul apostolului… e modelul de la care a plecat autorul volumului, un model înalt şi etalon pentru om.

Deşi poetul nu este teolog, trebuie să reţinem elementele profunde de teologie din poemul-râu, confirmându-se astfel susţinerile Sfântului Augustin care insista pe contribuţia creştinilor la susţinerea valorilor evanghelice în lume, dincolo de structurile eclesiastice specifice, prin menirea fiecărui om de a fi purtător de adevăr aşa cum l-a primit.

Eugen Dorcescu a înţeles misterul, dar, modest, rămâne eremitul, scribul… care descrie călătoria spre cer… ca artist, ca poet, ca om ce simte eternitatea ca pe un dar de la Dumnezeu, cu insula de frumuseţe din ochiul artistului…

Eugen Dorcescu, eremit şi scrib în timpul vieţii sale pe care o prinde şi care îi alunecă printre degete în acelaşi timp, ne propune o călătorie interesantă, o călătorie spirituală iniţiatică prin volumul de versuri DRUMUL SPRE TENERIFE – Editura Eubeea, Timişoara, 2009.

Cartea este o carte a misterelor şi una a tainelor şi vine dintr-o viziune cristică, o viziune a celui care ştie şi care doreşte bucuria apropierii de Dumnezeu ca şansă de a exista real şi imaginar în acelaşi timp, de a exista pur şi simplu în modul în care am fost creaţi, dincolo de limitele noastre impuse de carne (sarx) şi păcat .

Călătoria pe care ne-o propune este şi ea una reală şi imaginară în acelaşi timp, limitele nu par a exista între cele două. Doar cititorul neatent ar putea găsi limite, întrepătrunderea dintre cele două lumi este secretul volumului şi cheia pentru cititor şi pentru autor de a se elibera de zgura din fiinţă, pentru a accepta desăvârşirea la care am fost chemaţi ca oameni creaţi.

Drumul este necesar şi este autoimpus şi liber în aceeaşi măsură pentru că Dumnezeu ne-a lăsat liberul arbitru, dar tocmai prin acest lucru am devenit dependenţi de El. Autorul cunoaşte bine spiritul biblic al devenirii, duhul special care izvorăşte din textul biblic, spiritul cristic care marchează omul, istoria, universul. Operele anterioare ale lui Eugen Dorcescu, versificare unor cărţi ale Scripturii au fost un exerciţiu de cunoaştere şi autocunoaştere care i-au permis să înţeleagă şi să exprime taina vieţii, care este una spirituală copleşitoare.

Epilogul volumului defineşte această lucrare spre desăvârşire a fiinţei umane: „Tenerife / pumnul lui Dumnezeu / strângând laolaltă / ţinând împreună / infernul şi / paradisul”.

Poemele din volum au încărcătura spirituală specifică textului biblic, acolo unde scribul etalează mijloacele prin care ne putem apropia de Dumnezeu şi, din acest punct de vedere, nimic nu este gratuit, poezia adevărată este una necesară sufletului: „poezie de artă e / să afirmi şi să crezi că poezia / şi arta sunt gratuite”. Brusc descoperim nevoia de a ne hrăni sufletul mai mult decât nevoia de hrană fizică, călătorind spre Tenerife...

Eugen Dorcescu insistă pe ideea că fiecare are un drum al său: „ drumul spre emaus / drumul spre damasc / drumul spre tenerife / vai mie / bătrân şi uscat / eremit / ce mic / ce lumesc / ce nevrednic / ce unic / ce neînsemnat / ce trupesc / ce departe / ce zadarnic / ce tragic / ce singur / sunt Doamne / nenorocitul de mine / fericitul de mine”. Acest drum trebuie să-l străbată fiecare, este drumul propriu al individului prin infinit şi eternitate sub Ochiul atent a lui Dumnezeu.

Cititorul va înţelege că povestirea, simplă în esenţă, atrage lucruri profunde, scrisul poemelor are ceva din stilul Bibliei în care lucruri aparent simple, obişnuite indică spre lucruri neobişnuite din zona nevăzutului, a spiritului pur, atins de adevăr, acel adevăr care ne face mai liberi şi care ne purifică, ne sfinţeşte la modul necesar pentru a nu ne abate nici la stânga, nici la dreapta de la drum: „drumul este atât de / cuprinzător de / prezent încât copleşeşte / conştiinţa / iar noi vom afla ce este / el cu adevărat / abia atunci / când nu va mai / trebui să-l străbatem”.

Pe acest drum fiecare este singur, umil şi expus destinului, după un plan în care reperele duc spre viaţă sau spre moarte: „vechea mea traistă de / drumeţie / plină cu frunze din pomul / vieţii / plină cu viaţă / plină cu moarte / plină cu ierburi / amare”. Este drumul de esenţă apostolică, unul care vine din însărcinarea pe care Dumnezeu a dat-o omului, aceea de a duce mesajul şi de a fi martor.

Chiar dacă poemele au repere reale, descriu o cină sau un loc, o plantă sau soarele, întâlnirea dintre bărbat şi femeie sau întâlnirea cu natura, chiar dacă avionul care poartă călătorul spre cer este clar definit şi treapta pe scara spre avion are însemnătate, chiar dacă versurile sunt în limba română, în limba engleză sau spaniolă, călătoria cea mai palpitantă este cea spirituală, irezistibilă, imponderabilă şi care la capătul ei omul este altul: „încearcă să fii ceea ce vei deveni / iată Eu Cel ce sunt Eu singurul / care sunt / îţi ofer acum / şi pentru totdeauna şansa / aceasta”.

Călătoria este una personală şi se petrece în singurătate, Eugen Dorcescu insistă pe această singurătate: „spre insularitatea / la isla* / din mine însumi”. E călătoria care a început cu primul om şi continuă cu fiecare dintre noi, una pregătită de la creaţie, de care nu scăpăm: „aidoma primului om aidoma / omului primordial / căutând în sens invers / paradisul”. În această călătorie viziunea este una copleşitoare, nu aparţine omului, ci este viziunea lui Dumnezeu pentru om: „orizontul / dincolo de tot dincolo de / nimic / dincolo de toate / nimicul”.

Spre Tenerife, o călătorie spirituală cu Eugen Dorcescu

Constantin Stancu


sau viitor, ele îmbrăţişează gânduri, sentimente, senzaţii sau emoţii puternice care exista in acest moment, dar din perspectiva refracţiei, din cea a spectrului de cristal, desfăşurător al vibraţiilor, ele fiind, ele însele, spaţiul în care orice experienţă se desfaşoară în prezent. Dacă nu putem crea detaşarea de blestemul spaţiu-timp câştigat prin cunoaşterea pe care încă nu ne considera Dumnezeu capabili de a o înţelege accesând informaţia din mărul biblic, atunci nu ne putem aştepta la a trece dincolo, în clopotul următor prin porul fântânii iniţiatice, iar spirala ni se va părea o pierdere de timp.

Dacă acceptăm existenţa unor arcuri reflexe superioare celor primitive, din partea de jos a coloanei noastre vertebrale, atunci important este să aşteptăm a localiza conştiinţa pe care aspirăm s’o accesăm, putem doar sa fim ea. De aceea oglinda trecută dincolo de argintul ei în tenebre, creează ochiul care poate vedea totul în afară de sine însuşi. Abia atunci pătrundem în marea dilemă: dacă aceasta este conştiinţa (partea divină din noi) cine este conştient de acest lucru ?

Cea mai incomodă dintre legile universale este fără îndoială legea oglindirii: exteriorul reflectă interiorul, adică: în fiecare clipă a vieţii noastre, oamenii pe care-i întâlnim şi experienţele pe care le trăim ne reflectă ceea ce cuprindem în interiorul nostru. La o primă vedere ştiu că mulţi oameni acceptă funcţionarea acestei legi universale. Însă acceptul se realizează până la un punct, până exact în punctul când societatea şi întâmplările ne oglindesc aspectele pe care nu le acceptăm la noi înşine. În acest punct mulţi oameni încearcă o reinterpretare a legii, un fel de ocolire sau măcar inventarea unei excepţii imaginare, din cauza unei necunoaşteri suficiente a modului în care se aplică legea la viaţa reală, dar mai ales din cauza ego-ului nostru greu de controlat. Deci această lege hermetică este concept util în autocunoaştere, în cunoaştere universală, pentru regăsirea armoniei în relaţiile interumane şi comunicare, asemenea esenienilor a căror înţelepciune se regăseşte azi în catehismul rosicrucian. Debbie Ford scrie în Partea întunecată a căutătorilor de lumină cum să ne cunoaştem, să ne înţelegem şi să ne acceptăm pe noi înşine în modul cel mai profund ci şi să îi înţelegem mai bine şi să-i acceptăm pe cei dragi nouă dar şi în general, pe toţi cei din jurul nostru. Aici apar, fără a supăra cu nimic legile aduse de Moise de pe munte după întâlnirea sa cu Creatorul, misterele oglindirii: oglinda a ceea ce suntem, a ceea ce judecăm în acest moment, a ceea ce am pierdut/ oferit/ cedat, a celei mai mari iubiri pierdute sau temeri avute, oglinda mamei, a tatei şi respectiv a Creatorului, a cuceririi întunericului cunoscută şi sub numele de cucerirea nopţii negre a sufletului şi nu în ultimul rând, dar ca o concluzie a expunerii - oglinda modului în care ne percepem pe noi înşine, un act de cercetare a cugetului.

Al doilea luminător al cerului, Luna, constituie cel mai sugestiv exemplu de mişcare metafizică în oglindă şi în spatele acesteia. Reflexia razelor solare ne dă posibilitatea să vedem o singură dată pe lună secera sa la răsărit după care urmează aproape trei nopţi fără lună, până când, seara, secera apare la apusul soarelui, dar în partea opusă a cerului. În cele trei nopţi şi zile ea traversează lumea de dincolo, magia transferului dintre cele două puncte cardinale terestre uimind pământenii. Eroii antici coborau pe tărâmul celălalt pentru a se desăvârşi şi reveneau după trei zile învigoraţi şi învingători, asemenea celor trei zile cristice dintre moarte şi înviere din Biblie. Corabia milioanelor de ani a egiptenilor îl conduce pe Ra zilnic într’o călătorie prin spatele oglinzii, pentru ca apoi, revigorat să aducă viaţă pe pământ. Corabia lui ilustrează trecerea succesivă în spiralele iniţiatice pentru a reveni la lumină, cu un punct de cotitură relevat de solstiţiile din zodia Racului şi cel al Capricornului, cale a cunoaşterii dinspre stânga spre dreapta, dinspre profan spre iniţiat, asemeni Marilor arcane ale Tarotului în primele cifre (masculină), urmate de întoarcerea spre întuneric în următoarele arcane, drum urmat de la dreapta spre stânga, cale misterioasă (feminină).

Călătoria noastră este căutarea permanentă cu toate vicistitudinile întâlnite în drum, este aşa cum spunea Carl Gustav Jung o tradiţie aflată dintotdeauna sădită în sufletul omului. Aici pot fi găsite caracteristici universale şi proprii fiecăruia. El vedea această sferă interioară ca inconştient colectiv, fiind ceea ce leagă omenirea într’o plasă infinită. Aici se găsesc imagini imprimate dintru începuturi şi nu trebuie descoperite prin experienţe de viaţă. Arhetipul său este înţeleptul, îngerul care ne îndrumă într’un cerc de acţiune surprinzător de familial şi totuşi conducându-ne spre înălţare, nuntă alchimică, oglinda transparentă a marilor arcane, desăvârşirea omului fiind un proces de individuaţie, conducând la un model cristalizat de fiinţare pentru a găsi calea spre sine. Drumul iniţierii este similar celui al luminatorilor cu etape ce servesc propriei dezvoltări şi creşterii în exterior, urmată de întoarcerea în interior cu întâlnirea umbrei în cea de-a doua parte a vieţii, trecând prin misterul transformării şi regăsirea paradisului pierdut în lumina Cuvântului. De asemenea in Advaita Vedanta, regăsim termenul de origine sanscrită “Neti, Neti”, care înseamnă “nu aceasta, nu aceasta”, un termen folosit pentru a ne găsi drumul înapoi spre casă, călătorie între soare şi lună, creditând imaginea muntelui sacru unde focul aprins între coloane puternice ajută spiritul să vadă departe, peste oceanul care înconjoară muntele sub protecţia ochiului divin.

„Calea nu este în cer. Calea este în inimă.”Buddha Sindartha

„In cer nu există nicio deosebire între est şi vest, oamenii creează distincţii in mintea lor şi apoi cred că sunt adevărate”, spunea marele învăţat al orientului cu jumătate de mileniu înainte de Cristos. In limba sanskrită, cuvântul pentru „illuminare” este „bodhi”, care înseamnă „trezire”, dar trezire faţă de ce? Pentru a răspunde acestei intrebări este necesar să intelegem pentru ce, privindu-ne în oglindă, să devenim conştienţi de sinele nostru, de vicii şi calităţi, de lumina şi umbra care ne reprezintă iar în aceasta din urmă ce este illuminarea spirituală. Aceasta poate fi definită ca fiind trezirea faţă de realitatea pe care cei mai mulţi dintre noi nu o percepem, o realitate mult mai profundă decât cea pe care o simţim cu ajutorul minţii care transformă orice într’o etichetă mentală. În înţelegerea buddistă aceasta nu are nicio legătura cu o trezire intelectuală şi nici nu înseamnă atingerea unui stadiu în care să fim în extaz sau dobândirea unei stări de viziuni supranaturale. Illuminarea, aşa cum a definit-o Buddha este „sfârşitul suferinţei”, nici mai mult, nici mai puţin. Iată, preluate din diverse surse cinci dintre cele mai comune mituri cu privire la illuminarea spirituală:

Iluminarea este o călătorie lungă, atingerea acesteia durează ani, decenii sau chiar vieţi. Ea reprezinta realizarea profundă a ceea ce suntem, a ceea ce am fost întotdeauna, conştiinţă pură şi realizarea faptului ca nu suntem “imaginea de sine”, imaginea pe care o avem despre noi înşine, ci conştientizarea potrivit căreia gândurile şi corpul pe care-l ocupăm nu ne aparţin. Illuminarea este cea care ne conduce la realizarea naturii noastre adevărate, a esenţei necondiţionate, de conştientizare atemporală, realizând ca suntem de fapt ceea ce căutăm dintotdeauna, ajungând să acceptăm faptul ca nu putem întreprinde nimicoti face nimic pentru a ajunge acolo. Astfel, drumul catre illuminare nu implică timp, nu reprezintă un eveniment viitor. O simplă analogie ar fi: cât de departe ar trebui să caute oceanul pentru a găsi apă? Aceasta intrebare nu are nevoie de un răspuns, oceanul având nevoie să recunoască ceea ce este. Motivul pentru care este atât de dificilă trezirea este condiţionarea pe care am primit-o din primii ani de viaţă, potrivit căreia noi suntem corpul şi imaginea pe care o avem despre noi, imaginea de sine zărită ca atare în oglindă – reflexia simplă şi nu refracţia. Dacă nu suntem corpul si nici imaginea pe care o avem despre noi, atunci: ce suntem? Suntem cel din spatele oglinzii, cel care observă în tăcere, cel care este conştient de tot ceea ce experimentează în viaţă, incluzând gândurile, sentimentele, senzaţiile, imaginile şi percepţiile care apar în lumea interioară şi exterioară (nu noi suntem cei care se afla în lume, lumea se află ţn noi), adică întreaga interacţiune a sinelui prin arcurile reflexe constituite în acte ce definesc natura noastră ca însăşi conştiinţa. Cu toate acestea, ea definind partea din divinitate, din forţa spiritului universal, nu poate fi înţeleasă prin intermediul gândirii aşa zis logice, umane, ci prin intermediul minţii, ceea ce este altceva.

A doua idee este aceea că illuminarea s’ar putea obţine de îndată ce învăţăm să ne controlăm gândurile, dar controlul înseamnă încetarea identificării cu aceste emanaţii care ne controlează precum un şuvoi de apă izvorât din munte şi care, aparent, nu poate fi stăvilit. Este important doar să le interpretăm de la distanţă, creând un spatiu intre noi şi ele, în timp realizând că fiinţăm înainte de apariţia gândului, în timpul lui şi după dispariţia sa. Acesta e secretul continuităţii existenţei noastre în afara gândurilor. Şi el face parte din teoria oglinzii.

Cea de-a treia presupune că illuminarea e o eliberare a ego-ului atât de necesar supravieţuirii noastre, el fiind cel care ne avertizează când apare un pericol şi ne îndrumă asupra atitudinii în faţa acestuia. Ei, bine, detaşarea faţă de acţiunile acestui act reflex, prin crearea unui spaţiu intre noi şi acesta, ne ajută să nu fim dependenţi de reflexele primare datorate arcurilor ce influenţează dezvoltarea ontologică. Nimeni nu îndeamnă la eludare în ceea ce priveşte ego-ul ci la observarea sa, a acestei mantre care întăreşte puterea sinelui în raport cu mediul înconjurător, în relaţiile cu semenii. Dar legea se apleacă asupra lui aducând din arcurile superioare iubire care să îi crească încrederea şi siguranţa, aşa cum se simte un copil aflat lângă poala mamei.

Greşită este şi ideea că illuminarea conduce la o viaţă lipsită de griji. Pe măsură ce inaintezi în vârstă realizezi că viaţa trece foarte repede şi astfel, nevoia de a te plânge şi de a te văita pentru fiecare lucru minor este privită ca fiind ceea ce este cu adevărat, o risipă enormă de energie. La fel e şi cu illuminarea care determină o viziune neutră, lucrurile nemaifiind pozitive sau negative deoarece tot ceea ce se desfaşoară la momentul prezent este viaţa însăşi, bucurându-ne de această călătorie şi de fiecare clipă a acesteia cu toate suişurile şi coborâşurile ei. Fiecare dintre noi suntem buni căpitani atunci când mările sunt calme, şi pentru că navele nu sunt proiectate pentru a rămâne în port, ştim să facem faţă oricărei furtuni. La fel cum spune Bhagavad-Gita în ceea ce priveşte natura adevărată a omului: “Sabia nu o poate tăia, focul nu o poate arde, apa nu o poate uda şi nici vântul nu o poate usca.”

În ultimul rând, ştiu, sunt mulţi care cred că sunt illuminaţi când simt o stare interioară plină de extaz şi fericire, dar nu conştientizează că deşi fericirea supremă este o experienţă minunată, la fel ca toate experienţele, ea vine şi pleacă. Ideea este deci falsă pentru că fiinţele illuminate nu trăiesc în trecut

Liviu Pendefunda

Legea oglindirii


î

Octavian Mihalcea – tensiuni lirice într-un peisaj cu ideiRareori mi s-a întâmplat să primesc o carte de la un autor pe care să

nu-l pot defini – recepta de la prima lectură. Iată că trebuia să se întâmple şi aşa ceva şi să caut o cale sau o cheie prin care să am acces la acest suflet liric tulburător dar şi inaccesibil, complex şi încifrat. Dar cum nimic nu e chiar aşa de simplu cum pare la început, mă pomenesc că stau uitându-mă la cheie fără a găsi nicio uşă, deci nicio broască. Interesant şi palpitant ar fi fost să fie prea multe uşi, prevăzute cu încuietori la care aceasta să nu se potrivească. Îmi zic atunci că nu cu ajutorul lucrurilor celor materiale voi putea pătrunde şi deschide uşa de acces şi că un portal energetic poate fi străpuns cu ... cheia minţii. Care este cel mai nimerit şperaclu neconvenţional.

Am aşadar volumul „Poezii” *) de Octavian Mihalcea, autor pe care nu îl cunosc propriu-zis şi aş avea şansa de a-l cunoaşte prin intermediul producţiei sale poetice. Încerc să-mi sistematizez pe coala de hârtie impresiile, notând ceea ce ar putea fi stratul de bază – ce înţeleg din prima lectură şi ajung a lucra în paralel cu da şi nu, pe două coloane, pe care le înlocuiesc cu real şi imaginar, apoi le tai şi le redenumesc – concret / abstract - iar notiţele se îndreaptă mai mult spre a doua. Dar tot este ceva: am găsit repere categoriale. Textele nu par a avea structură, sunt scurte, dar nu aceasta pare a fi cauza pentru care nu au structură şi par enunţuri eliptice. E de fapt o tehnică. Aşa vrea autorul şi până la urmă voi afla de ce. Până la urmă însemnând chiar ultima poezie din carte: „traiul serilor în vernil/peste orice vene albe plutitoare /...// prin pădurea somnului secret // cifrul adoarme deja trăit/pietre negre/oase sub cerul adânc” (Vene plutitoare) În loc de concluzie, găsim o avertizare! Semn că de fapt această carte este rotundă şi finalul doar relativ, ca parte din întreg.

Dintre teme, două ies în evidenţă în „Poezii”: visul şi actul creaţiei – atât în poezie cât şi în pictură.

Dar mai întâi câteva cuvinte despre tehnică. În plin spaţiu imaginar ai impresia de film fotografic, poezia devenind

acea moving picture. Există un „miez al fotografiei”, impresiile devenind detalii iar acea imagine secvenţială poate fi dată fie mai repede fie cu încetinitorul. Simbolurile sunt inserate uneori ca mesaj subliminal. Tot aşa cum tristeţea, desperarea şi dezolarea străbat printre cuvinte aparent fără legătură, de parcă fotografia ar fi decupată intenţionat iar versurile formează un colaj. Această tehnică a colajului ajută sau face posibilă ermetizarea textului, restrângerea operându-se pentru scoaterea detaliului. Aspiraţia către infinit pleacă tocmai din finitul cotidian. Aspirăm la o bogăţie infinită, dragoste şi tinereţe infinite, dar le trăim înlăuntrul ori în ramele finitului, în graniţele simţurilor şi ale trupului – aşadar într-o fotografie la care degeaba ne tot uităm, că nimic nu mai poate fi adăugat şi nici colorat. Dacă nu te mulţumeşte o poţi tăia şi remonta, alăturând chipuri ori elemente altfel complet disparate.

Pe de altă parte, Poeziile îţi dau acea senzaţie pe care o ai când după ce vezi o poartă întredeschisă, intri şi te pomeneşti nu într-o curte, nu într-o casă ci undeva într-un peisaj ireal, între nisip şi piatră, cactuşi roşii şi ierburi albastre. Pe măsură ce dai pagina, apare un nou element ori detaliu al acestui peisaj impresionist pus în operă de autor. De unde te aşteptai să fii întâmpinat cu un surâs şi pus la masă, te pomeneşti singurul ajuns acolo. Ai zice un decor scenografic auster pentru o piesă cu un singur personaj. Pentru a nu deranja reprezentaţia, rămâi acolo pe acea scenă, imobil şi tăcut. Observi că nu este un solilocviu, pe lângă acea fiinţă apare şi o umbră căreia i se adresează iar aceasta răspunde monosilabic, uneori râzând, alteori plângând sau bătând un soi de cod Morse. Piesa începe cu o tăcere întreruptă doar de nişte bătăi insistente de parcă cineva ar ciocăni la uşă. Personajul recită dintr-o carte, iar umbra reacţionează ciocănind când mai rar când mai repede ori insistent.

Ajuns în spaţiul scenic al cărţii, ca un cititor de cursă lungă devenit spectator, îmi pun întrebări, cum ar fi: ce vrea să spună autorul, unde vrea el să mă trimită, dacă mă emoţionează, are mesaj şi dacă nu, de ce, schimbă el ceva în mine, ş.a.m.d. Şi mă întorc la teme.

Există lucruri pe care ţi-ai dori să le vezi şi nu le suportă realitatea, în schimb ele se află şi se transformă altundeva, trecând acea linie fină şi invizibilă de partea nevăzută ori cealaltă parte a realităţii, care nu este ireală cât mai degrabă non-reală. Ele există odată ce ţi se revelează şi întocmai ca la întoarcerea dintr-un vis le poţi reproduce în fiecare detaliu şi amănunt pornind de la locul în sine şi reproducând detalii de sunet şi culoare, de portrete făcute unor oameni pe care în realitate nu i-ai cunoscut ori văzut niciodată. Cum e posibil, afli abia după ce ani de-a rândul citeşti zeci şi sute poate mii de pagini consacrate de alţii acestui domeniu. Încetul cu încetul – însă după mulţi ani în timp uman – găseşti cele mai bune explicaţii (în varianta optimistă!) şi ajungi să-ţi faci o părere pe potriva propriei capacităţi de a înţelege. Până la urmă reuşeşti să-ţi explici cu propriile cuvinte, folosind propriile expresii acordate cu modul tău de gândire, mai succint ori mai arborescent, sau cu înflorituri (nu şi în cazul de faţă) mecanismele unor taine precum este cea a visului. Nici autorul nu a procedat altfel, versurile

sale trădând preocupări pentru acest domeniu: dacă în „Numai o pânză ruptă” e confesiv: „uşi bântuite în miezul fotografiei//relativ târziu acasă împotriva organelor ce mă ţin treaz/am invidiat mormântul apei fără tine”, în „Pariu” are revelaţia unor „întoarse lipsuri insomniace/a doua zi prin vis”. Visul este văzut (ori explicat) aşadar metaforic ca o pânză ruptă, prin care se strecoară a doua zi doar frânturi dintr-o fotografie, adică doar cele ce reuşesc să se întoarcă prin uşa dimineţii, a trezirii. Într-un alt text găsim bine definită și acea stare de regret de după întoarcerea din vis: „după dispariţie va rămâne cornul/rana supraomului nisipos/presând tainicele respiraţii/nevăzute ziua” (s.n.) (Va rămâne cornul)

Chiar dacă poezia sa ermetică nu-l duce pe cititor spre o zonă misterioasă şi atrăgătoare, ea îl aduce ori conduce prin simboluri într-un univers altfel inaccesibil oricui; asistăm la proiecţia unor stări poetice, reverii, meditaţii... comparabile în general unor fotograme în sepia, cu rare tuşe de culoare. Culoarea predominantă – ori fondul nisipiu - ne dă ea însăşi indicii asupra unei aproximări a duratei ori a vechimii preocupărilor poetului pentru această codificare/decodificare. „trebuia să fie simplu”, îşi recunoaşte el sieşi (mai bine zis umbrei sale), într-o tentativă de a explica dar şi de a (se) înţelege: „glisez pe cărţile condamnării/a fi cel mai adorat/sau cel mai urât/dintre locuitorii acestei părţi simple (...)// sunt umbra mea” – aşadar în acest proces al unei autoevaluări este conştient de faptul că mesajul său s-ar putea să nu fie înţeles şi că există riscul de a nu fi iubit de prezumtivul său cititor.

Iată-l pe poet căzut pradă frământărilor şi temerilor privitoare la actul artistic. De cealaltă parte, stă cititorul care nu are cunoştinţă despre toate acestea. Ba chiar nu are nevoie de problemele altuia, îi ajung ale sale, cu prisosinţă! Şi atunci, cum să aibă loc întâlnirea... ?! De cele mai multe ori, din păcate, nici nu are. Ambii ratând acea unică şansă a unei experienţe nemijlocite şi de a face un transfer de opinii, de a dărui şi a primi, a asculta şi a înţelege. Undeva, în colţul său, poetul va rosti că ar fi putut fi o împărtăşire, dar aşa... e „o cununie tăiată/de îngeri captivi”. Iată cât de puţine cuvinte, dar cât de multe sensuri se pot dezvolta, nuanţe şi legături între ele... descoperindu-ne în autor urme ale unui romantism pur, un neo-romantic, fiinţă neînţeleasă, deşirată de pasiune şi condamnată la singurătate şi lipsă de iubire. Găsim chiar un autoportret sfâşietor, definitoriu poetului damnat: „suflet închis între fluidele fascinului” – iată ce tensiuni lirice într-un singur vers! -, după cum se pare că a fost predestinat de nişte muze îndoliate: „cu dantelă neagră pe umerii goi/fiecare muză poartă alături/blestemele cele mai lungi”.

După ce a pătruns dincolo, cum-necum, am crede că cititorul nostru va rătăci în acel spaţiu al imaginarului ce lasă următoarea impresie: „vremea ne face să intrăm în ascunzători/roşul nostru din transele de noapte//căutăm malul//două lacuri vecine//încă arde steaua princiară/(...)//încercare a nisipurilor arse” (Transe în noapte). Ne găsim conduşi de un ghid imaginar printr-un spaţiu al unor proiecţii, un peisaj cu idei şi impresii gata maturate: „podul pe sub care am trecut /...// culorile somnului variază întâlnirile/dincolo de veghea simţului poţi deschide ochii//pe linia intrării nu este decât tunelul/cald cald cald în extaz//intrarea lumii noastre se vrea singură/etapă jubiliară dus-întors/simbol deschis pe veci” (Singura intrare). Chiar dacă e nevăzut, el a lăsat totuşi nişte repere pentru noi: „umbre la capul patului/se preling urme roşii//pulsez peste drumul închis/de acolo/îngheaţă-mi trecerea/în jurul porţilor” (Am lăsat urme). Respirăm uşuraţi, în acel „acolo” al autorului (poate planeta lui, de ce nu?) putem respira, există viaţă! Ba ni se face „Deschis” o invitaţie foarte clară – astfel aflăm când: „spre sfârşitul oricăror săptămâni”, unde: „luna înşelătoare sus” cât şi cum: „aproape tremurând”. Există şi o descriere succintă a evenimentului: „ai păşit ai fost trimis/pe uşa deformată/din faţa triunghiului”. Eşti îndemnat să ai „Curaj”: „fugi cu mine în lume/pe aspre încercuiri /...// curajul nu e decât un regret/rupt din sufletul echilibrului”.

E floare la ureche, aşadar, să te conformezi acestei invitaţii, cu singura condiţie de a găsi triunghiul. Pentru a-l găsi, mergi la Dicţionarul de simboluri şi afli că „Simbolismul triunghiului se suprapune cu acela al numărului trei. ... stă la baza formării piramidei... Corespondenţele dintre numere şi figurile geometrice sînt absolute. Cîtă vreme omul este jocul contrariilor, el nu poate da nici un înţeles cercului (...) Toate îi scapă: triunghiul, pătratul, steaua cu cinci colţuri şi pecetea lui Solomon cu şase

Monica Mureşan


Uniţi în dragoste“Amplasată în mijlocul Bibliei, Cântarea ridică la înălţimi marea imagine

fundamentală, mergând de la primele capitole ale Genezei la ultimul capitol al Apocalipsei: omenirea a devenit mireasa lui Dumnezeu”,

Origene

Dragostea de-a lungul timpului a fost examinată de filozofi, înfrumuseţată de poeţi şi înălţată de muzicieni, însă nimic nu se compară cu perspectiva pe care Biblia o dă acestui sentiment (Marius Zarnescu). Cea mai intimă relaţie este relaţia dintre un bărbat şi o femeie, iar această relaţie trebuie să fie una caracterizată în mod profund de acest sentiment. Biblia vede această relaţie materializată în căsătorie iar relaţia soţ –soţie concretizată pe respect si devotament.

Cartea Cântarea Cântărilor sau Cântarea lui Solomon ne ofera un model de dragoste, o perspectivă corectă a ceea ce ar trebui să fie dragostea în cuplu. Această carte este prima din colecţia Ketubim, Maghilot sau Sulurile Sfinte. Se citea în cadrul programului de sărbătorire a Paştelui, cea mai sacră sărbătoare mozaică. [1]

Trecand cu atentie de la primele capitole la ultimele, observam o mare lucrare de dragoste. Primele capitole incep cu: nasterea dragostei si terminand cu credinciosia dragostei. Capitolul 7 al cartii Cantarea Cantarilor este un capitol de incercare, caci tema acestui capitol suna in felul urmator, “Dorinta de a fi impreuna/incercarea dragostei”, de ce, caci versetul 12 spune: “…acolo iti void a dragostea mea”.

Ca si la inceput, Solomon continuă s-o copleșească pe Sulamita cu laude, scoțând în evidență aspectul fermecător al trupului ei, comparând-o cu locuri renumite din ținuturi îndepărtate: Heșbon, Bat Rabim, Damasc, Muntele Carmel. Apoi o înfățișează sub imaginea unui palmier falnic, exprimându-și dorința de a o îmbrățișa. Iar când o îmbrățișează, constată că sânii ei sunt ca niște ciorchide de struguri iar suflul gurii ei ca mirosul de miere. Sărutarea ei mai dulce ca vinul... [2, pag. 841], (1. Ce frumoase iti sunt picioarele in incaltamintea ta, fata de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca niste lantisoare de pus la gat, lucrate de mainile unui mester iscusit. 2. Pantecele tau este un pahar rotund de unde nu lipseste vinul mirositor; trupul tau este un snop de

grau incins cu crini. 3. Amandoua tatele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei caprioare. 4. Gatul tau este ca un turn de fildes; ochii tai sunt ca iazurile Hesbonului de langa poarta Bat-Rabim; nasul tau este ca turnul Libanului care priveste spre Damasc. 5. Capul tau este cum e Carmelul,

si parul capului tau este ca purpura imparateasca: pana si un imparat ar fi inlantuit de pletele tale!… 6. Ce frumoasa si ce placuta esti, tu, iubito, in mijlocul desfatarilor! 7. Statura ta este ca finicul, si tatele tale ca niste struguri. 8. Imi zic: „Ma voi sui in finic si-i voi apuca cracile!” Atunci tatele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflarii tale ca al merelor. 9. Si gura ta toarna un vin ales care curge lin ca raspuns la dezmierdarile mele si aluneca pe buzele noastre cand adormim! 10. Eu sunt a iubitului meu, si el doreste de mine). Fecioara completează propoziția, spunându-i că vinul ei nu e pentru Solomon, ci pentru iubitul ei. Ea este a lui, a celui drag, iar nu a regelui. Si pe când rostea acestea cuvinte, ea era conștientă că păstorul tânjea de dor după ea. [2, pag. 841].

Coplesita de atatea complemente, Sulamita, este gata sa-si lege toata viata cu iubitul sau Solomon. Ea i-i raspunde cu aceasi dorinta, „Vino, iubitule, haidem sa iesim pe camp, sa ramanem noaptea in sate! 12. Dis-de-dimineata ne vom duce la vii sa vedem daca a inmugurit via, daca s-a deschis floarea si daca au inflorit rodiile. Acolo iti voi da dragostea mea. 13. Mandragorele isi raspandesc mirosul, si deasupra usii avem tot felul de roade bune, noi si vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am pastrat”.

Pe masură ce învăţătura biblică despre dragostea fizică s-a emancipat din ascetismul sub-creştin, frumuseţea şi puritatea dragostei maritale a ajuns să fie înţeleasă mai bine. Cântarea Cântărilor, deşi se exprimă într-un limbaj prea îndrăzneţ pentru gustul apusean, oferă un echilibru sănătos între extremele exceselor şi pervertirilor sexuale şi negarea ascetică a binelui esenţial al dragostei fizice. Pe lângă limbajul plin de dragoste, cartea conţine şi cuvinte de avertizare. Ca un refren apare implorarea „Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea” (2:7;3:5;8:4). Acest lucru înseamnă că manifestarea dragostei trebuie să fie făcută la timpul ei, printr-un proces natural şi etic-moral corespunzător fără să fie stimulată artificial prin diferite modalitati. Aceste practici nu fac decât să denatureze dragostea şi să o transforme în curvie. Deşi este o carte ce exprimă dragostea, Cântarea Cântărilor susţine cu claritate castitatea deplină înainte de căsătorie (4:12;8:8-12), fiind în ton cu mesajul general al Bibliei. [1]

Bibliografie:1. http://mariuszarnescu.com/2009/05/21/cantarea-cantarilor/2. Comentariul Biblic al credinsiosului. Comentariu,

Alexandru COCETOV

braţe. Dacă omul nu s-a născut din punct de vedere spiritual, aceste figuri geometrice îşi ţin secrete simbolurile, care corespund numerelor 3,4,5, şi 6. (...) cu vârful în sus simbolizează focul şi sexul bărbătesc; cu vârful în jos, apa şi sexul femeiesc. Pecetea lui Solomon este alcătuită din două triunghiuri inversate şi semnifică îndeosebi înţelepciunea omenească. În iudaism, triunghiul echilateral îl simbolizează pe Dumnezeu, al cărui nume nu este voie să fie rostit. (...) în alchimie, simbolul focului, ca şi acela al inimii.” **)

Exact ca atunci când după ce ai văzut ceva doar în treacăt întorci capul, spre a fixa mai bine o imagine, şi în cazul de faţă simţi nevoia de a te întoarce recitind textele din paginile dinainte: „gestul poate înnopta la infinit/îndoire peste ramele respiraţiei/trebuia să te îneci/când comprimai suma limitei//estetică efemeră” (Trebuia să te îneci) şi alunecând din acesta, următorul: „mereu împleteşti piatra vechiului oraş//spui că ploaia ar trebui să renască/de trei ori în inima pământului” (De trei ori în inimă)

Octavian Mihalcea iese din realitate şi parcă face o operaţie pe cord deschis poeziei. Ori o anestezie. În acea stare poeziei îi trec prin minte flashuri, nume, chipuri, râsete, ţipete. Până adoarme. Apoi brusc rolurile se inversează: autorul e anesteziat de poezie. Partea dreaptă i-a amorţit; atunci scrie cu cea stângă: „ai spune că planeta focului e blondă/ca pielea arsă

pe trupul mării gol” (Poem cu mâna stângă) Îşi zice că trebuie să înfrunte realitatea încă o zi până ce se va putea descotorosi de ea şi o va pune în cui. Unde e normalul, în narcoza poeziei ori în trezirea visului? Mai ales dacă posezi capacitatea de a vedea în infraroşu, ai o vedere termică - nu şi una obişnuită fiindcă nu ţi-ar folosi la nimic, mai ales noaptea: „un bulgăre tânăr/pământean/se poate masca doar/pe întuneric/lângă tortura pereţilor goi” (Bulgăre).

Dar cititorul nostru face parte din Universul cititorilor absoluţi, tot aşa cum autorul face parte din Universul căutătorilor absoluţi. Amândoi fac parte din Universul colecţionarilor de absolut. La terminarea cărţii, cititorul o pune deoparte şi simte nevoia să se culce. Poate a obosit. Alături găseşte o foaie cu o notiţă. Nu îi aparţine, a reţinut-o de undeva de pe Internet: „Fiecare gând, cuvânt sau emoţie provoacă o vibraţie în fiecare celulă a corpului şi lasă acolo o impresie adâncă”. Iată un final bun, îşi mai spune... adoarme şi în vis autorul îi răspunde prin cuvintele din Cele mai frumoase naufragii: „cunoaşte-mă doar/sub acea margine/închisă departe”.

*) Octavian Mihalcea, Poezii, Ed. Fundaţia Culturală Antares, Galaţi, 2012

**) Dicţional de simboluri, vol. 3, Ed. Artemis


Despărţirea de Matiora, pe care o evocă romanul lui Valentin Rasputin, prezintă agonia unei lumi vechi, animate de convingerea că e ancorată pe vecie într-un spaţiu paradiziac, durat în sânul unei naturi generoase de nişte strămoşi care au avut inspiraţia de a se aşeza în acest spaţiu, până când se vede silită de comunism să dispară, sub pretextul / din dorinţa înfăptuirii aşa-numitei sistematizări, în acord cu aspriaţiile de înnoire ale regimului comunist.

Matiora, „personajul” eponim al romanului, este un ostrov şi un sat cu acelaşi nume, un univers idilic, în care trăieşte o comunitate suficientă sieşi, aparent atemporală, deşi Matiora s-a aflat în pas cu toate schimbările săvârşite în natură, fără să rămână în urmă şi fără s-o ia înaintea niciunei zile. Locuită – ca urmare a plecării celor mai mulţi tineri în noua aşezare, unde lucrează în sofhoz, sau la oraş – mai ales de bătrâni, aceasta se încăpăţânează să existe, chiar dacă râul Angara pe care se află urmează, din voinţa autorităţilor comuniste, s-o acopere, ca pe aici să treacă şlepuri, vapoare etc. şi chiar să se construiasă o hidrocentrală.

Romanul dezvăluie prezenţa unui puternic conflict între cei care apără Matiora, dreptul pe care şi l-a căpătat aceasta de a exista (mai ales bătrâni, în frunte cu Daria, Nastasia cu Egor al ei, Katerina, înspăimântătorul Bogodul etc .), şi cei care, lipsiţi de orice fel de înţelegere şi de sentimente, îi ironizează pe primii, care nu vor pieirea tărâmului lor. Pentru Daria, de pildă, ceea ce află de la fiul ei, care locuieşte înntr-una dintre aşezările spre care sunt orientaţi toţi cei din Matiora, în condiţii urbane, e cvasi-apocaliptic: a nu avea propria baie de aburi şi a folosi în comun una, a avea subsolul locuinţei inhndat, a nu avea spaţiu pentru a creşte o vacăetc. Sunt câteva neajunsuri cu totul inacceptabile, din punctul ei de vedere.

Tărâmul acesta este, în viziunea celor care-l locuiesc, perfect, dar nu e salvat, totuşi, de trecerea timpului şi de atacurile istoriei. Firul narativ al operei e limitat la prezentarea evenimentelor precedente inundării Matiorei şi dezrădăcinării locuitorilor ei care fac tot ce le stă în putinţă pentru a tergiversa fatalitatea. Imaginea Matiorei însă se încheagă şi din povestirile unora dintre locuitorii ei, între care, în afară de Daria, Sonia, nora ei, imediat adaptabilă la viaţa de la oraş, Katerina, cu povestea ei de dragoste de demult, alături de Alioşa Zvonnikov, din care s-a născut zvânturatul de Petruha, un netrebnic, în stare să dea foc izbei natale şi să-şi abandoneze mama în grija Dariei etc.

Personajele fac parte din trei generaţii şi, ca urmare, manifestă cel puţin trei atitudini faţă de ce li se pregtăteşte: a bătrânilor, care nu pot accepta că viaţa lor, aici, ar putea dispărea, a fiilor care, dezrădăcinaţi, sunt deja la oraş sau în noua aşezare de pe malul Angarei, unde se trăieşte aproape ca în oraş (la bloc, în comun, chiar dacă apa şi-o aduc încă în casă cu găleţile) şi a nepoţilor, care nu au aproape niciun fel de sentiment faţă de lumea care urmează să apună.

Deşi alcătuiesc un personaj colectiv, în multe momente ale derulării acţiunii, dintre cei care alcătuiesc universul uman al cărţii se individualizează câţiva cu personalităţi conturate atent, între care liderul de opinie incontestabil e Daria, mama lui Pavel şi bunica lui Andrei. Ea dă echilibru celorlalţi în momentele de cumpănă prin care trec cu toţii.

Remarcabil e că, în versiunea românească a lui Mircea Aurel Buiciuc, spre a se consolida imaginea patriarhală a Matiorei din romanul lui Valentin Rasputin – Editura Univers, Bucureşti, 2000 –, traducătorul apelează pe larg la graiul moldovenesc, dând lectorului iluzia savorii limbii vorbite de personaje.

Romanul îşi dezvăluie lumea din perspectiva naratorului auctorial, omniscient, dar, pe ansamblu, subiectiv, prin încărcătura lirică a enunţurilor care-i subliniază empatia cu personajele, al căror atribut e naturaleţea, dublată, adeseori, de naivitate, venind din arealul în care vieţuiesc, dar fiind, totodată, şi manifestări structurale.

Prin personajele pe care le detaşează de masă, punându-le în prim-plan, naratorul aduce imagini en abîme ale acestei societăţi care şi-a construit propriile cutume, adaptându-le pe cele aduse din locurile lor de baştină de către strămoşi, dar şi creând altele, a căror funcţionare le-a durat prin timp sentimentul solidarităţii, dar şi pe cel al statorniciei.

Materialul epic al romanului cuprinde, pe de o parte, evenimentele strict legate de iminenta strămutare a matiorenilor, redate prin intermediul naratorului auctorial, şi, pe de altă parte, un număr incalculabil de alte întâmplări, situaţii de viaţă, portrete ale locuitorilor ostrovului de altădată, tezaurizate de urmaşii lor, ajunşi, majoritatea, nu doa la apusul uni mod de existenţă, ci şi la cel al propriei vieţi.

Creaţie de talie universală, cartea lui Valentin Rasputin este o pledoarie pentru păstrarea rosturilor alcătuite prin timp, pentru conservarea

normalităţii, dar, dincolo de aceasta, se regăsesc în roman şi date general-umane, care-i sporesc verosimilitatea, între care, de pildă, relaţia dintre generaţii, atitudinea fiecăreia faţă de tradiţie, dar, mai ales, faţă de nou.

Alături de personaje, naratorul, fără a face direct rechizitoriul noilor transformări, pune mereu în balanţă Matiora, devenită, în acest context, imagine emblematică a tradiţiei – cu aspectele care i-au conferit durabilitatea de până în prezent, bunul-simţ, dragostea de viaţă autentică, preţuirea omului, aşa cum e el de la Dumnezeu (bun sau rău, frumos sau urât, surd, olog, vorbăreţ sau tăcut, harnic sau leneş, timid sau prea îndrăzneţ etc.) fiind doar câteva dintre acestea – cu noul, care li se impune oamenilor, cu titlu de civilizaţie, bunăstare etc.

Ca în cazul oricărei lumi tradiţionale, nu lipsesc nici de-aici eresurile, iar prezenţa lor e firească, după cum e firească şi amonia dintre oameni şi elementele naturii. De aceea, apariţia episodică a unui fel de duh al locului, Stăpânul, nu este explicată de narator, însă contribuie, la rândul său, la amplificarea imaginii monografice a Matiorei, mai ales că perspectiva lui – o jiganie micuţă, ceva mai răsărită decât o pisică şi nesemănând cu nicio altă jivină –, care îşi străbate ritualic proprietatea, se face evaluând pezentul acestui colţ de pământ şi comparându-l cu vremurile dinainte. Urmărind traseul pe care-l străbate Stăpânul, naratorul etalează configuraţia geografică a ţinutului, arhitectura, dar şi structura socială, sugerând opoziţia dintre

voinţa naturii de a-şi perpetua existenţa (Ostrovul se gătea de viaţă lungă) şi planurile devastatoare ale autorităţilor.

Dramatismul copleşitor al paginilor care descriu frământările trăite de locuitorii Matiorei în preajma părăsirii satului şi, implicit, a ostrovului, e accentuat de vârsta înaintată a celor mai mulţi dintre aceştia. În stil indirect liber, sunt construite pasaje cu un înalt grad de lirism, care transmit disperarea unei umanităţi simple, incapabile să înţeleagă o hotărâre îndreptată, aşa cum o percep cei mai mulţi, împotriva rostuilor lor, drept care ajung chiar să pună totul pe seama fatalismului ori a absurdului, aşa cum reise din vorbele bătrânei Nastasia – unul dintre personajele reprezentative pentru alienarea pe care o trăieşte satul întreg, din cauze interne, accentuate de valul de transformări cvenit asupra tutror –, adresate prietenei ei o viaţă: Of, Doario, of, cu ce-om fi păcătuit noi? Şi naratorul transmite gândurile ei tulburătoare: Să stai în izba goală, pustiită, nu-ţi venea la îndemână – un simţământ de vină şi de amărăciune te-neca stând în casa aceea lăsată-n izbeşiştea morţii. Şi n-ai cum să-i vii într-ajutor, căci orice strădanie ar fi

zadarnică, şi-ţi e peste puteri să te uiţi cum îi orbesc pereţii şi prin ferestre se prelinge o lumină de care nimeni nu mai are nevoie.

De la duioşia îndreptată spre tot avutul care se împrăştie şi care, indiferent cât de neînsemnat ar fi, văzut din afară, e aproape toată viaţa acestor oameni (găinile vândute unora care mai întârzie pe ostrov, prelungindu-şi agonia, juncuţa dată la sovhoz etc.), la imprecaţie (Alege-s-ar praful... că de-acum tot una-i!), naratorul aduce în prim-plan, pe rând, fiecare gest, fiecare formă de manifestare a personajelor, susţinând şi în felul acesta realismul romanului.

Aşadar, romanul lui Valentin Rasputin surprinde zbaterea dramatică – până în ultimul moment pe care îl pot smulge bunăvoinţei sau milei celor care au primit sarcina de a pregăti acest ostrov cu toate ale lui pentru a fi inundat – a unei mâini de oameni care, deşi ştiu că hotărârea mai marilor, în care sunt prinşi involuntar, e implacabilă, nu renunţă la convingerile lor, la credinţele moştenite de la înaintaşi, legate de acestă palmă de pământ de care generaţie după generaţie, timp de trei veacuri, şi-au legat speranţele şi viaţa. Ca o perpetuare a speranţei lor, fianalul romanului e deschis, fiind învăluit în ceaţa care, pe de o parte, îi împiedică pe salvatori să zărească ostrovul, întârziind, astfel, recupararea celor rămaşi pe insulă, şi, pe de altă parte, îi determină pe aceştia să se întrebe dacă mai sunt în viaţă ori, deja, au trecut în altă lume, ceea ce nu-i înspăimântă însă, câtă vreme au rămas împreună.

Valentin Rasputin: Despărţirea de Matiora

Mioara Bahna


Un minut

Dimineaţa a rupt o bucată de catifea/e galbenă ca ochii cerşetorilor ocoliţi În fiecare minut/strada respiră umilinţa oamenilor de carton Se izbesc de copaci/şi trag hainele pe umeri/să nu dezvelească pulsul de fier

Un sfert

Fereastra arată chipurile Au devenit roboţi ţac/închid cu ei zâmbetul în maşina lucioasă/e sfertul lor de rai Dinspre răsăritul camerei/noaptea trosnesc degete/sunt strânse Pentru o rugăciune bâlbâită

Fără cruce

Vecina mea îşi numără/ petele maronii/pielea vorbeşte cu ea în fiecare seară fără teamă!/moartea vrea sânge lin şi limbă roz Din pântec e viaţă/acolo se opreşte semnul crucii La doctora cu halat roşu, Miroase a de carne de om Uite/ şi porumbelul alb a rămas fără aripi/ca pântecul femeilor fără cruce

Bunico, eşti frumoasă!

Din degetele tale răsar muşcate,Tu le ştii limbajul/şi le strigi Bunico, eşti frumoasă! Când zâmbeşti printre petale Pentru tine noaptea e un anotimp Sufli în foc/copilul creşte dormind Bunico, când mă săruţi pe gene Frica se transformă într-un animal Iar tu îl alungi, iar şi iar Cu palmele reci

Joi

Fără zece, joi/miere în soare, Roţile maşinii traversează rugina lui septembrie/la semafor Iubirea noastră împarte haine pentru îngerii coborâţi pe Pământ

Iubirea fugarită

Femeia în roşu aleargă/ iubirea/s-a zibit De zidul gri/Numai el ştie unde Stă ascunsă Sorry, you re just a wallPalmele care au lovit-o Poartă mănuşi albe Şi măştile oamenilor/de şobolani

Similia similibus curantur

s-a îndrăgostit de păcatul meu

mi-a luat toate rădăcinile ochilorle-a mângâiatsă nu se grăbească nicăierisă poată poată prividirect în ochi ochii săi şi mi-a dăruit umbre nedumerite ale unei forme îmblânzitesuspendate de un la-ce-bun


mi-a luat buzeleşi mi-a mângâiat pumnalulcu caretot scriam în mijlocul îndoieliica un deţinut mângâiat de otravă


mi-a scris o poezieca o trombă pe străzilesubţiri ca frunzelepe care tot parcheazălinişteasă-mi vină răspunsulîmpachetatal nopţii ce ne obligăsă ne singularizăm

i-am luat coapsele mâinilori le-am mângâiatşi i le-am sculptatîn sincretismul dimineţiiinegal şi plăcutpână mi-am putut ridicaochiisă văd cum toţii copaciide pe umerii săiîşi schimbaseră culoarea

mi-am scos plămânii

i-am luat buzele două umbrecare se ţineau de mânăca buchetele de liliacpe care le vânam în parcşi le-am devoratsă pot respira lalele

o să-i scriu că m-am sfârtecat în bucăţim-am pus pe şnur şica un fugarmi-am făcut jumătate de inimădin două treimi de coapse

martie

tăcerea este un bărbat

tăcerea se închide în bolboroseala întunericului care ne fumeazăîn jilţul său perturbat de

GEORGIANA Dragomir IORDACHE NONI-EMIL

Popa Ines Vanda

Popescu C. Georgeta

DE CE MĂ CHEMI? E-o zbatere-ntre goluri, tăceri care îngheață, S-a stins întregul cer din ochii ce-i iubeam, O toamnă vlăguită, un labirint de ceață, Stau mărturii secunde-n clepsidre de-amalgam! Ridic spre tine ochii, cu greu te recunosc, La porțile-ntristării văpaia unei veri, Nu-mi cere să-nțeleg ecouri ce doinesc! De ce trimiți în stoluri egrete de tăceri? Reinventezi un zbor din aripi obosite, Dar ploi de neputință în lacrimi îl destramă, Curând ninsori eterne din temeri nesfârșite Ne vor preface-n îngeri cu trupuri de aramă. Bem picături de rai îmbrățișați în vise, E-un joc de stele scrise, de cer, din înălțimi, Clipește luna blândă prin uși întredeschise. Dacă nu surpi tăcerea, atunci de ce mă chemi?

Ţara firului de iarbă

Azi noapte s-au întors cinci macarale, e semn că alte-nfrigurate ziduri vor sparge soarele în resturi de sezon ca-ntr-un concurs de-nchidere în griuri a curcubeului, care în premieră a fost lansat de vârfuri de creion, că alţi maeştri de ceremonii nepăsători, în graba lor vor folosi paleta de culori pe post de radieră.

Până mai ieri mă întrebam uimit de ce sunt numai patru anotimpuri, acum mă -ngrijorează ochii triști care se-nghesuie într- unul singur, ştiu că se vor întinde, ca un chin, să vadă ce e dincolo de-nghesuiala cu care intră chipul blocului vecin, că vor să simtă cine mai închide yala când geamul ne ascunde de destin.

Oraşul meu nu ştie ce-o să spui când o să vezi că sufletu-i aleargă cu-n liliac ţinut în braţe de-un gutui spre ţara soră-a firului de iarbă. La ultimul etaj o fată va visa că a scăpat cumva de condamnare şi-o face găuri în tavan, ca un inel, sperând că soarele mai e celibatar şi poate se va mărita cu el .

strigătul nisipului albit cu umbre

tăcerea este! :orgasmul cel mai durerosal nebunieicare nu a apucat să facă încă gălăgie

în tăcere e părereeste trădarea cu mărturisire a lumiiprin care mă pierd în răsucita fugă

tăcerea este fâlfâirea evidentăa neliniştii... culoare şi imaginaţiepe pânza care-şi înghite sec amarulpe-acelaşi tempo al pensulei rărite


Volumul „Copilul nedorit”, roman semnat de soţii Ion C. Gociu şi Nelly Gociu, iniţial apărut la Editura Societatea scriitorilor militari, Bucureşti 2015, cu o „Scurtă (şi neprofesionistă) Predoslovie”, semnată de doctorul în istorie, profesor Gheorghe Gorun, cuprinde în cele 240 de pagini o istorie de viaţă, o adevărată saga a unei familii care traversează praguri de vremuri zbuciumate şi tulburi. A fost reeditată şi în ediţia a II-a revăzută la Editura Tipo-Moldova, Romanul de azi, 287 pagini.

Scriitorul Ion C. Gociu este autorul altor volume: „Din Văianu la Toronto”, bidungsroman - 2010, Editura Paper Print București; „Cireşe amare” - nuvele - 2011, Editura Fundația Constantin Brâncuşi; „Maia” vol.I, 2012 şi volumul II, 2013

- Editura Societatea Scriitorilor Militari - București; „La vârsta senectuţii” - 2014, Editura Societatea Scriitorilor Militari şi, iată, noul volum, „Copilul nedorit”, 2015, Editura Societatea Scriitorilor Militari, având-o alături, ca şi coautor, pe soţia sa, Doamna Nelly Gociu.

Romanul „Copilul nedorit” este format din două părţi, aşezate fiecare pe un anumit palier temporar, scrise cu o anumită încrâncenare, pe o tematică de o acurateţe gravă.

În Partea întâi acţiunea începe din perioada de după Primul război mondial, pe la 1919, când Ion Găvănescu, fost „copil de ţărani şi bun de minte”, devine învăţător la Şcoala primară din comuna Măru Roş. Va fi un adevărat „membru al obştii”, care se căsătoreşte cu Vetuţa cea „gingaşă, bine făcută şi manierată în vorbire”, fiica unică a negustorului Alexe Grofu, fată şcolită la un „pension de prestigiu” şi împreună au, pe parcursul timpului, şase fete şi un băiat. Învăţătorul Ionică Găvănescu este un membru activ în viaţa comunităţii şi apoi, fiind unul dintre liderii liberali ai judeţului, paricipă la activitatea politică. Familia sa este o familie frumoasă, bine gospodărită, cu părinţi grijulii, care-şi trimit toţi copiii la şcoli bune şi cu bunici ajutători, o familie care ar fi putut duce o viaţă tihnită şi onorabilă. Însă istoria, (şi cei doi autori fac un adevărat recurs la memorie, adunând şi prezentând amănunţit, cu date şi nume reale, evenimentele importante petrecute de-a lungul a peste 30 de ani şi apoi până în zilele noastre), a influenţat soarta unei ţări întregi, deci şi devenirea personală a acestei familii.

Deoarece, după anii 1950 începuse prigoana împotriva chiaburilor, a oamenilor gospodari, care refuzau să se înscrie în gospodăria agricolă colectivă, să renunţe la munca lor de o viaţă, fapt ce va conduce la confiscări forţate, exmatriculări ale copiilor din şcoală, la tot felul de vicisitudini. Sunt împrejurările în care, alături de celelalte surori, păşeşte în viaţă Cornelia, ultima născută, „copilul nedorit” al acestei familii copleşită de atâtea necazuri neaşteptate. Este vremea invectivelor de tot felul: „Marş din calea noastră burjoaica dracului, că, acum te calc în picioare!” Fata trece greu prin toate aceste încercări (jigniri, exmatriculare, marginalizări), astfel că, deprimată, gândeşte: „Mai bine mă lepăda atunci. N-am cerut eu să mă aducă pe lume, ca să sufăr acum!” Este, de fapt, o revoltă interioară, ce o va îndârji să lupte mai departe pentru viitorul său. Căci acest copil nedorit nu va permite nimănui să-i fure viitorul!

Parte a doua a romanului, cuprinzând anii de după 1950-52 (când începea o perioadă de umilinţe, de neputinţe şi de lipsă de curaj) până în zilele noastre, are un titlu sugestiv „Dezbrăcarea doliului”. Este o schimbare care se petrece la propriu, după împlinirea unui an de la decesul mamei iubite, dar este şi o lepădare a deprimării, ca o mânuşă aruncată pe terenul de luptă pentru supravieţuire de către membrii familiei atât de greu încercată, când cei trăitori în vremurile noi sunt nevoiţi să accepte ideea că au datoria să privească spre viitor. Tatăl văduv se recăsătoreşte, cele două fete mai mici, Magda şi Cornelia, îşi întemeiază şi ele o familie. Celelalte surori căsătorite sunt deja plecate în lumea albă a altor meleaguri. Şi viaţa merge mai departe!

Toţi actanţii acestui roman îşi trăiesc viaţa potrivit stării lor sociale. Autorii romanului, orientaţi spre interiorul, dar şi spre exteriorul lor, fac observaţii, constată stări şi situaţii, scot din memorie amintiri din care extrag întâmplările trăite, pe care le translatează în acţiunea romanului.

COPILUL NEDORITION C. GOCIU şi NELLY GOCIU

Măiestria scrierii acestui roman constă în veridicitatea faptelor, întovărăşite cu descrieri plastice care îmbogăţesc firul epic al romanului, dându-i specificul realist, autentic. Poate fi vorba despre descrierile fizice ale persoanelor în diferite stări de viaţă sau de moarte: „Bărbat chipeş, domol, flăcău cu educaţie aleasă şi bun simţ, dacălu’Ion Găvănescu...”, sau despre soţia decedată „Pielea frunţii nu mai era încreţită de suferinţă, se întinsese şi ochii, ochii aceia visători erau deschişi, parcă priveau undeva departe, poate la viaţa ei care se încheiase pentru totdeauna!”, alături cu descrieri de comportament pliat după starea ocupaţională, (agricultori, negustori, dascăli, medici, farmacişti sau activişti de partid), după caracterul dobândit (prin naştere, educaţie sau în vâltoarea schimbărilor politico-sociale).

Talentul scriitoricesc al autorilor acestui roman, construit prin armonizarea diferitelor întâmplări mai mult sau mai deloc fericite, ţese un covor de amintiri, pe care cititorul păşeşte captivat şi plin de pioşenie. Întâlnim deasemenea descrieri minuţioase, până la detaliu, ale locurilor, ale camerelor de locuit, ale mobilierului şi, nu în ultimul rând, ale întâmplărilor petrecute în comunitate, ale praznicelor bisericeşti la care participă toată suflarea comunei, ale obiceiurilor şi datinilor prilejuite de nunta de trei zile, ca-n poveşti, cu alergători, cu muzica lui Angheluţă, cu lada de zestre, cu nelipsitul cumnat de mână, cu nuntaşii îmbrăcaţi în straie tradiţionale de sărbătoare lucrate manual sau alte haine făcute din materialele atât de cunoscute atunci: ia de marchizet, pânza de crepdeşin sau de americă, stofa gabardin. Naşterea, botezul, sunt alte prilejuri de bucurie! Apoi, înmormântarea mamei, care generează stări de deznădejde „De spaimă, fetele fugiseră în fostul salon şi, zgribulite de frigul ce se instalase acolo, cu feţele îndreptate spre icoana cu chipul Maicii Domnului, plângeau cu sughiţuri, smulgându-şi părul din cap”, urmată de parastasul de un an, ca un fel de Cina cea de taină, când toţi membrii familiei discută despre ceea ce va fi. O reuniune care marchează momentul din care fetele educate şi bine pregătite, plecate în viaţă, vor veni din ce în ce mai rar acasă, rostul lor ţesându-se definitiv alături de soţii lor, în alte locuri. Doar „copilul nedorit” rămâne veşnicul vizitator al bătrânului tată însingurat.

Nu mai puţin importante sunt exprimările lingvistice din text pe care cei doi autori, cu intenţia de a păstra culoarea locală a vocabularului presărat cu regionalisme (tâlvura de orătănii, mârtan, livejul de la cazanul cu ţuică, a murit de inimă ră), nu pregetă să le împletească într-un melanj neaşteptat cu exprimări moderne (bulversat, m-ai lăsat fără replică, ai lăsat la latitudinea mea).

Acţiunea acestui roman începută într-o linişte armonioasă cu iz patriarhal, de „trecute vremi de doamne şi domniţe”, se prăvale brusc într-o istorie cumplită şi nedreaptă, descrisă de autori cu obidă şi încrâncenată revoltă; pentru ca apoi să se ridice cu înţelepciune şi cu nonşalantă detaşare la nivelul înţelegerii faptului că „oamenii sunt sub vremi”, şi pot rămâne astfel, atâta timp cât ei nu ştiu sau nu pot să supună vremurile şi să le schimbe într-un mod fericit.

Este cunoscut faptul că omul transcede copilăria, tinereţea, senectutea chiar, fiecare în felul său. Şi este lăudabil când totul se întâmplă cu înţelepciunea maturităţii spirituale. Ştim deasemenea că fiecare condeier, porneşte în frumoasa aventură a scrierilor sale începând cu o pioasă închinăciune adusă predecesorilor săi fireşti. Nu se putea ca Doamna Nelly Gociu să nu respecte acest ritual, ce vine din sentimentele adelfic înflorite în inima sa! Şi nici nu se putea ca Domnul Ion C. Gociu să n-o însoţească în acest demers al întoarcerilor printre amintiri! Ca o reverenţă adresată trecutului! Şi ca o recuperare pentru cititori. Recuperare în care sentimentele autorilor sunt gestionate cu moderaţie, chiar dacă acestea s-au dezvoltat într-o lume subversivă, plină de adversităţi, ce au condus la asemenea experienţe. Izvorând din acel univers cu potenţial reprobabil, astăzi, trăirile autorilor se redimensionează într-o reconciliere luminoasă, dincolo de pragul esenţial al existenţei umane.

În fond, pe firul întâmplărilor aşezate într-o perioadă de ideologie agresivă, această scriere ce ar putea avea drepturi depline în spaţiul „literaturii de sertar” de factură epică, aduce în faţa cititorului, într-o ţesătură măiestrită armonios, povestea unei familii încercate şi, totuşi, binecuvântată, prin toate acele evenimente petrecute în viaţa lor la zile importante, înscrise în Calendarul ortodox, spre înţelegerea vorbelor înţelepte: „Să privim înapoi cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelegere şi în sus cu recunoştinţă!”, alese drept motto al romanului cu un titlu-metaforă, „Copilul nedorit”, ca un „testament sentimental” lăsat urmaşilor de către cei doi autori – Ion C. Gociu şi Nelly Gociu.

Lucia Pătraşcu


î

În oglinda literară, nr. 167, noiembrie 2015, p.1172 „istorisitorul” literar Georgescu Nicolae – fapt unic în cariera sa de atoateştiutor în domenii diferite, cum se crede – recunoaşte limitele putinţei sale de înţelegere a sensului unor secvenţe lingvistice, în cazul de faţă a unui concept psihosociologic consacrat în studiile actuale:

„prost-cult (habar nu am ce înseamnă)”.Iată explicaţia pe care o dă Moliére în comedia Femeile

savante, actul IV, scena 3:„Trisotin:Crezut-am până-acuma că ignoranţa-i toatăPricina neghiobiei; ştiinţa niciodată.Clitandru:V-aţi înşelat că lucrul e cunoscut de mult,Un prost savant, mai prost decât un prost incult”.(Traducerea: Nina Cassian, Editura Albatros, 1974)Prostia şi inteligenţa sunt trăsături native. Te naşti prost sau

inteligent. Cultura se dobândeşte. Sunt mulţi proşti cu o oarecare cultură (acumulată printr-o şcolarizare chinuită sau cumpărată, pe care nu o mai expun aici). S-a înţeles?

La determinările calificative pe care i le-am adresat individului identificat, acesta adaugă în articolul indicat: „sunt gras, urât, am fost şi membru de partid” – prostănacul este prin definiţie şi impertinent! Dacă a fost şi informator al securităţii politice, nu se spune.

Tovarăşe Nicolae, eu nu am fost membru de partid ca dumneata că aveam origine nesănătoasă, tata a fost declarat sabotor al cooperativizării agriculturii şi din cauza aceasta am fost încadrat învăţător suplinitor, deşi absolvisem două facultăţi cu o situaţie şcolară strălucită şi publicasem în Editura Ştiinţifică, 1986, volumul Aspecte ortografice controversate – mă opresc aici ca răspuns la calitatea etalată cu obrăznicie că aţi fost comunist.

Tovarăşul Nicolae, ca la partid altădată, întoarce reproşurile, pe care i le fac, împotriva mea cu scopul de a şterge urmele atitudinii sale subiective, prosteşti, rău intenţionate, şi zice:

„De ce nu vrea acest musiu (adică eu, D.N.U.) să discute idei şi se cramponează în adjective?”

Este exact ceea ce-i reproşez eu într-un articol anterior celui care cuprinde pseudoinformaţia sa: „(despre) conţinutul capitolului Floare albastră de Mihai Eminescu; De ce-aş fi trist de Tudor Arghezi. Nicolae Georgescu nu formulează concret nimic în 3782 de cuvinte, 2 pagini de revistă literară”!!!

De reţinut! Partinicul Nicolae Georgescu nu coboară la obiectul cercetat aşa cum procedează oricare om de ştiinţă adevărat, el ignoră faptul că Dorin N. Uritescu face analiza literară la poema Floare albastră în forma cu care aceasta apare în Mihai Eminescu, Poezii I, Editura Minerva, Ediţie critică de D. Murăraşu, Bucureşti, 1982, p. 221, în care demonstrează cu argumente ştiinţifice că tema creaţiei literare este: condiţia umană tragică, una filosofică.

Individul în discuţie afirmă: „ilogic aş fi pentru că nu ştiu ce însemnă dialog, adică nu-l folosesc verbal, ci în scris” – eu am zis că ai produs o contradictio in adiectum de tipul conexiunii prin folosirea improprie a termenului, ceea ce duce la o exprimare ilogică, absurdă – greşeală de exprimare, dar şi de gândire totodată.

Să fim bine înţeleşi, dialogul (gr. dia – între + gr. logos – vorbire) este o convorbire între persoane, deci se produce verbal cu sinonimele oral, rostit, prin viu grai iar nu în scris; în scris se reproduce discuţia/convorbirea care este orală înşiruire de întrebări şi răspunsuri spontane. În operele literare dialogul este închipuit de autor ca un schimb de replici în momentul vorbirii perceput astfel şi de către cititori. Dacă scenele dramatice sau epice sunt filmate, se poate percepe fără greutate că replicile au caracter spontan,

transfigurarea artistică a realităţii orale surprinde momentul vorbirii.

Georgescu Nicolae fabulează penibil, construieşte din închipuire o abordare în capitolul dat a relaţiei lexicale totuşi/totul întrucât zice ex abrupto fără legătură cu textul meu analitic: „Mai întâi despre această dilemă totuşi/totul […]”. Apoi adaugă „În discuţie era totuşi sau totul din finalul Florii albastre de M. Eminescu” – în ce discuţie, a cui, unde – minciună abjectă! Infatuare de prostănac: „şi-i explicam omului nostru că aceasta nu este o dilemă («Pe prostănac ştiinţa îl face şi fudul» – Clitandru, şi «prostul dacă nu-i fudul, ăla nu e prost destul», n.n. D.N.U.)” …pentru că discuţia se bazează pe o greşeală de tipar din ediţiile târzii (neglijente) Maiorescu şi că, deci, odată descoperită greşeala, tot eşafodajul de raţionamente se dezafectează de la sine”.

Să revenim la observaţia mea că dilemă este o noţiune folosită impropriu, ceea ce a scandalizat pe făptaş. Să urmărim definiţiile:

1) „dilemă înseamnă «obligaţia de a alege între două soluţii, de obicei ambele neplăcute», nu «încurcătură, greutate în general»” (Alexandru Graur, Dicţionar al greşelilor de limbă, Editura Academiei, 1982, p. 38);

2) „dilemă s.f. raţionament disjunctiv ipotetic care pune două posibilităţi dintre care trebuie aleasă una, deşi ambele duc la aceeaşi consecinţă”. (Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. Coordonator Emilia Dima, colectiv, Editura Arc; Gunivas – Chişinău, 2007, p. 1072);

3) „dilemă s.f. raţionament silogistic care pune două premise contradictorii dintre care trebuie aleasă una, deşi amândouă duc la acelaşi rezultat; situaţie cu două ieşiri, ambele defavorabile”. (Dicţionar actualizat de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2013, p. 317);

4) „dilemme, n.m., Argument comprenant deux prémisses contradictoires, menant á une même conclusion (1578 d’Aubigné, du lat. dilémma, empr. au gr. dis, deux fois, et lémma, argument, Larousse étymologique et historique par Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Librairie Larousse, 1971, p. 2036).

Orice prost, consultând aceste definiţii şi textul în care folosiţi noţiunea dilemă poate înţelege că o folosiţi impropriu. Folosiţi ca un neinstruit elementul de compunere fără accent şi fără semnul grafic care îi identifică funcţia lexicală -léma, deci folosiţi impropriu termenul independent din punct de vedere gramatical şi semantic „lemă, s.f. 1. enunţ preliminar care serveşte demonstrativ unor teoreme. (fil.) propoziţie pe care o ştiinţă o presupune adevărată fără a o demonstra, preluând-o de la o altă ştiinţă, 2. cuvânt explicat într-un vocabular; element lexical (fr. lemme, gr. lemma)” (Dicţionarul actualizat de neologisme de Florin Marcu, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2013, p. 569). Pentru conformitate dăm textul împricinatului: „[…] că nu ştiu ce înseamnă dilemă, că ar fi o alternativă cu ambele capete tragice. A fi într-o dilemă nu înseamnă a te vedea la un capăt sau altul al lemei, ci pur şi simplu a fi aici, a sta în ea, hamletian” – aşa face Hamlet? observaţia deviată merită un articol aparte. Ar fi trebuit să fi scris -lémă (element de compunere, alternativă – fr. -lémme, cf. gr. lemma, premisă), ori tu ai scris pe româneşte grecescul lemma, premisă, adică lema, la genitiv: lemei.

Furibundul mitoman continuă cu o minciună (nu-i prima şi nici eu nu sunt primul gratulat astfel) care-l prezintă nu numai ca fiind prost, dar şi abject, întrucât nici în capitolul Floare albastră şi nici în dreptul la replică nu există ceea ce susţine el: „îmi răspunde (adică eu D.N.U. îi răspund) tocmai cu acest eşafodaj: că Vladimir Streinu a zis, G. Călinescu a zis, cutare profesor inspector judeţean doctor în filologie zice la fel, altul îl întăreşte sau îl combate – deci lumea este frământată de alternativa totul/totuşi” – colosală potlogărie, care, descoperită, descalifică fără tăgadă pe oricare recenzent.

Teribilul paparazzo limbist se ocupă în alte 41 de rânduri în

Dorin N. Uritescu

III

NON ES MULIER, STULTUS AUTEM EXCULTUM ES!


î

coloana de revistă, fără legătură directă cu textul poeziei amintite de mine, de formele v-om/vom şi-mi reproşează că „exalt oponim” (?) normele ortografice din 1953, „îndreptare staliniste”. Şi pentru nu ştiu câta a oară foloseşte iar impropriu un termen: oponim cu o valoare semantică imaginată în capul lui de fudul şi dă explicaţii pedante, bombastice, aiurite, altele inutile. În poezia Floare albastră de Mihai Eminescu, din ediţia D. Murăşanu este selectat pentru marcarea categoriei gramaticale de persoană şi număr afixul mobil specific pentru pers. I, pl. a verbului şedea şi vorbi la viitorul propriu-zis, afix provenit de la verbul a vrea: (voi, vei, va) vom (veţi, vor). Comentariul care urmează după ce remarcă forma „v-om”, din care text numai el ştie, ca fiind atipică, este zăpăcitor când vorbeşte despre un dezacord, sărind în greceşte, apoi în latină şi revine în limba română unde este facultativ (?), despre „apostroful larg (sau cu blanc, sau disjunct, iar versul este accentuat grafic sub ritm)” şi încheie sentenţios că „dacă vreau valoare epistemologică sau stilistică a ortografiei, s-o caut acolo, în texte, nu în studii…” – habar neavând de cele două aspecte ale ortografiei. Mai zice o tâmpenie: „Limba română actuală nici nu are deverbativul de la punctuaţie”. Ocoşule, care-ţi bagi nasul unde nu te pricepi; deverbativ (rar), -ă, adj., s.n. (cuvânt) derivat de la un verb, or punctuaţie este substantiv! după fr. ponctuation. Produci etimologii populare (false, eronate): a puncta nu vine de la punct, ci este neologism după fr. pointer, iar a punctua înv. (fr. ponctuer, după punct) înseamnă a puncta (învechit) a pune semne de punctuaţie, or neologismul a ponctua pe care-l fabricaţi este inutil şi fără şansele de a se fixa în limba română atât timp cât punctua, mai explicit, a expirat – surescitare lexicală inutilă.

Că procedaţi la fel şi cu alţi autori, cu alte cărţi, rezultă din recenzia pe care aţi făcut-o la volumul Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor, autori: un colectiv de 13 „medici aici adunaţi” (adică medici consacraţi la nivel naţional şi internaţional sunt pentru tovarăşul Georgescu Nicolae o adunătură s.n. D.N.U.) apărută la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2015 şi lansată la Biblioteca Academiei Române (oful amar al istoricului literar! s.n. D.N.U.) şi prezentată ca un eveniment cultural (cum? fără avizul eminescologilor?). Articolul a apărut cu titlul Morfeii moderni şi Eminescu în revista Oglinda literară, nr. 160, aprilie 2015, p. 10810, 10811.

Se susţine încă în prima parte a articolului că ideile şi ipotezele cuprinse în cartea dată nu pot fi luate în consideraţie întrucât „nu avem de-a face” (corect: nu avem a face – traducerea corectă din franceză) cu autorităţi în eminescologie.

Idee preconcepută, de o rară nocivitate pentru cercetarea ştiinţifică în general.

Autorul n.g. produce multiple şi diverse greşeli de exprimare şi de gândire, în timp ce analizează intransigent şi arogant aceleaşi greşeli altora.

De pildă, citez:„Cel de-al patrusprezecilea (paisprezecilea, mai pe

româneasca vorbită) autor semnează «viziunea grafică a ei». Este vorba, desigur, de Mircea Dumitrescu, deja un bibliograf cunoscut.”

Nicolae Georgescu este profan, departe de a şti „amănunţit” formarea cuvintelor în limba română întrucât redactează „patrusprezecilea” şi „paisprezecilea”, dar corect este paisprezece + suf. -lea Þ paisprezecelea! Se vede clar că paisprezeci nu este în limba română, iar forma patrusprezecilea nu este admisă nici în scriere, nici în vorbire, fiind considerată pedantă (vezi DOOM2, p. XCII).

Formularea „româneasca vorbită” este vulgară, uşor ireverenţioasă deoarece românesc, -ească, adj., nu este surprins în nici un dicţionar substantivat, ci numai ca determinant al unui substantiv feminin, de pildă: limba românească = limba română (vezi DEXI, p. 1697 şi DOOM2, p.692).

Contextul:„Se poate lua oricare dintre cronologiile canonice – ultima

apărută, cea a lui Săluc Horvart, fiind foarte competentă” cuprinde folosirea improprie a termenului competent, -ă, adj., care nu poate fi pus decât în legătură cu o persoană/persoane, care este bine informată într-un domeniu, care este capabilă, care are autoritatea să facă sau să aprecieze ceva; (despre organisme, funcţionari publici etc.) care este autoritate legală să facă ceva (fr. compétent, lat.

competens, -entis), or cronologie canonică (după anumite norme, bine stabilite) era suficient exprimat. Se poate spune că autorul este competent, iar creaţia sa este antologică, altfel nu.

Nicolae Georgescu, într-un articol ulterior publicat, făcea ironii stupide pe seama valorii epistemologice a ortografiei – dacă ar fi tratat cu seriozitate ştiinţifică problema, nu ar fi greşit scriind:

„Bine înţeles că n-are cum să-i aparţină lui G. Călinescu această «opinie». Şi tot a autorilor este, desigur, această sinteză între două surse”.

Grafia secvenţei lingvistice bine înţeles, cu care începe fraza este greşit utilizată întrucât înseamnă priceput bine (adv. + participiu) şi nu are cum să-i urmeze o completivă directă introdusă prin conjuncţia că – nu sună româneşte, este o abatere sintactică şi, totodată, o deviaţie semantică. Argumentul solid că în loc de bine înţeles trebuia folosită forma omofonă bineînţeles, fireşte, este folosirea acesteia după „Şi tot”, care notează coordonarea a două judecăţi, prin sensul sinonim „desigur”.

Paprazzo-limbistu,l fals recenzent, este revoltat de „prezenţa a sute de greşeli tipografice” în cartea analizată, dar apar şi în textul pe care-l semnează destule astfel de aspecte:

„[…] autorul atrage atenţi că mercurul i-a dăunat mult […].” – corect grafic: atenţia!;

„[…] până ar fii vorba de un maculator […]” – corect grafic: ar fi vorba!

Lipsa „informaţiei elementare” de care acuză pe alţi autori se observă şi la el:

„Acest studiu nu pune sub semnul întrebării intoxicarea cu mercur a poetului, dar spune, sec, cumcă acesta era tratamentul […].”

Nu „pentru a informa cititorii”, ci pe Nicolae Georgescu, precizez: „că conj. […] 8 (în compunere cu un adv., cu o prep., cu o prep. şi un subst., cu o prep. şi un adj substantivizat, cu o formă verbală, formează loc. conj.). Cum că, după ce că, măcar că […] / lat. quod.” (DEXI, p. 314). Prin urmare grafia din context „cumcă”, pe care am mai întâlnit-o şi în alte publicaţii ale sus-numitului, este rezultatul unei fantezii rizibile.

Nu numai că aţi fost membru de partid, dar vă dovediţi şi un simpatizant al neocomuniştilor şi criptocomuniştilor postrevoluţionari în cele declarate mai jos:

„ […] omisiunea ghilimelelor dintr-un text ştiinţific – care omisiune dacă autorul ar fi ministeriabil (poate ministerial! care aparţine/ţine de un minister, de un ministru, s.n. D.N.U.) i-ar aduce un frumos (poate faimos – s.n. D.N.U.) scandal de «plagiat» - pun ghilimelele pentru că folosesc termenul în modul grosolan în care se discută la noi azi de către presa politizată”. – Chiar aşa?! Plagiatele descoperite şi popularizate de presa democrată sunt pentru stupidul kulturnic g. nicolae, mofturi (caragialean!) politice?

În legătură cu acordul gramatical „Salve Sanctissima Papa” şi răspunsul iritat, prompt, al înaltului prelat „Non sum mulier”, cu intervenţia aşa-zisului sol (?) „Habemus documenta”, adevărul istoric este altul. Politica antipapală şi anticlericală dusă de biserica ortodoxă (sute de ani), de eliminare a bisericii greco-catolice din Transilvania, a fabricat această anecdotă profitând şi de faptul că papa în cauză era suspectat de homosexual pasiv. Delegaţia de preoţi greco-catolici nu avea de ce să dovedească latinitatea noastră, culmea!, primind în rândurile ei pe un ţăran ardelean care să semene cu dacii de pe Columna lui Traian, cum zice povestirea.

Apoi trebuie ştiut că ţăranii sunt ignoranţi, dar nu proşti!, iar în Transilvania se făcea latină în şcoala generală datorită unirii bisericeşti cu Roma. Mă opresc aici.

Formularea mea este pamfletară „[…] dicţionar în care Domnia sa, Nicolae Georgescu, nu este cuprinsă!” conţine intenţionat dezacordul ca aluzie la caracterul de fătălău al celui numit: caută nod în papură tuturor, nu-i convine nimic (văr bun cu Mitică), este obraznic, fandosit, fanfaron, are apucături de muiere înţepată pentru afronturi închipuite, subiectiv până la ridicol etc.

Un lucru cert, georgescu nicolae, rămâi cum am spus: un paparazzo-limbist şi-un prost-cult fără pereche. Dacă tăceai, istoric literar rămâneai.

Cu condescendenţă,Prof. dr. Dorin N. Uritescu


„...este obraznic, fandosit, fanfaron, are apucături de muiere înţepată pentru afronturi închipuite, subiectiv până la ridicol, un paparazzo-limbist şi-un prost-cult fără pereche...”

Imaginați-vă, stimați cititori, ce poate construi o minte cu ghimpi, un gasterofron mai degrabă, cu asemenea termeni (am redat doar câțiva, mai suportabili hârtiei). Grecii cei vechi spuneau că ne este suficient, ca să construim enunțuri, să folosim substantivul și verbul, celelalte părți de vorbire fiind adiacente. Substabntivul este ceea ce stă dedesupt, hypokeimene pe grecește (vezi Caragiale al nostru: ipochimen) iar verbul este ceea ce se mișcă, rema tot acolo, de la a curge, vezi râu. În rest: adjectiv, adverb, prepoziție, conjuncție, interjecție – sunt cuvinte de legătură, esențială este mișcarea și starea pe loc. Ei bine, din aceste cuvinte de legătură își face eponimul d. Urâtescu ghiveciul său gastric. Ce e solid și ce curge în aceste dejecții? Totul pute – mai ascuțit sau mai păstos. L-am rugat pe Redactorul șef al acestei reviste, Dl. Gheorghe Neagu, să dea drumul la tipar acestor lichide frenice – numai ca să se vadă cum „polemizează” un specialist între literați. Cunosc fenomenul – și vreau doar să trag un semnal de alarmă. Pe vremea sa, Mircea Eliade spunea: „Lucrurile acestea au fost foarte obişnuite la noi, de

la începutul culturii noastre moderne. Pamfletul politic a fost singurul gen de pamflet cunoscut şi practicat cu pasiune, chiar între savanţi. Când doi savanţi români se ceartă, fiţi siguri că fiecare neagă celuilalt orice urmă de ştiinţă. Nu mai e vorba de critică, de ajustare, de completare – ci pur şi simplu de bătaie ca la mahala. Domnul Iorgu Iordan, profesor universitar la Iaşi, a publicat în 1921 în „Arhiva” un studiu în care încerca să demonstreze că domnul Ovid Densuşianu „nu ştie să distingă părţile unei propoziţii, adică nu cunoaşte subiectul, complementul etc. dintr-o propoziţie.” Va să zică, domnul Densuşianu este un ignorant pur şi simplu, care n-ar fi trebuit să treacă clasa I secundară… Cam aşa se face pamflet şi „critică” între filologii noştri.” (Mircea Eliade : „Să ne închipuim că…”, în Vremea, 15 dec.1934).

Azi, după 80 de ani, nu se mai atacă studiile – ci simțul olfactiv de-a dreptul. Cunosc vreo 5 sau 6 specialiști în gramatică ce s-ar putea lua la întrecere, cu mare plăcere, cu eponimul. De ce, oare, produce gramatica atâta pasiune în indivizii care o cultivă?! Știți, stimați cititori, că după 1944 printre cei mai fanatici adepți ai noii ordini s-au numărat și ei, grămăticii? Vreți nume?- Legiune. Iată un specimen în carne și oase.

Cu altă ocazie, și eu am vorbit, pe urmele lui Al. Rosetti, boierul filologiei românești, dspre pudiciția limbii române, dănd exemle din onomastică și din toponimie. Păstrătorul steagului lui Tudor Vladimirescu, de pildă, se numea Cacalețeanu – și, în 1880, când Hasdeu l-a determinat să-l doneze Muzeului Armatei, acesta a acceptat cu câteva condiții – între care și aceasta: să i se schimbe în acte numele, să-l cheme Calețeanu ca să nu mai râdă lumea de el. S-a acceptat. Întreaga comună Scacaleți din județul Romanați (scacalete înseamnă lăcustă) a vrut să se cheme pe latinește: Locusteni – și de la modernizarea țării noastre foștii boieri Scacalețeanu s-au numit Locusteanu. Au pierit, apoi, cu zecile, cu sutele, vechile denumiri de cătune și de sate, cam păstoase, fiind înlocuite cu denunmiri decente. Numai cine n-a vrut sau n-a știut nu și-a schimbat numele în cursul acestei lungi campanii culturale. Sau, mă rog, cine nu și l-a simțit – precum eponimul.

Ca să închei această discuție cu un grăjdar care-i face homosexuali pe papi, și crede că Molière a scris românește – dar, atenție, are decența, cel puțin, să declare că a fost considerat „de originea nesănătoasă”. L-am rugat să meargă la bibiliotecă și să observe că una dintre edițiile târzii Maiorescu are, la Floare albastră, o greșeală de tipar, nu se imprimă pe hârtie ultimele trei litere din totuși, așa (ar trebui să scanez, dar nu pot lua exemplarul, așa că reproduc): Floare-albastră! floare-albastră!...

Tot este trist în lume. În ediția următoare spațiul este eliminat prin apropierea cuvintelor, așa:Floare-albastră! floare-albastră!...Tot este trist în lume. În ediția încă următoare, simțund că lipsește un picior în vers, se articulează tot, așa:Floare-albastră! Floare-albastră!...Totul este trist în lume. Este modul curent, oarecum, de îndreptare a trextelor de către Titu Maiorescu, și am în vedere finalul la

poezia Rugăciunea unui dac: Convorbirile literare (1 sept. 1879, p. 242) scapă negaţia, într-un vers: Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte plec, pentru nu plec. Ediţia princeps are la fel: Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte plec, / Spre ură şi blăstemuri aş vrea să te înduplec (p.24), cu al doilea vers corect, dar având, firesc, un picior în plus şi cerând accent nefiresc pe îndupléc. Ediţia a doua Maiorescu (1885) are aceeaşi greşeală în primul vers (lipsa negaţiei) – dar versul următor: Spre ură şi blăstămuri aş vrea să te ’nduplec, editorul dându-şi seama că trebuie să elimine un picior pentru ritm, şi forţând, astfel, accentul: să te ’ndupléc. În ediţia a treia Titu Maiorescu depistează greşeala, pune negaţia: genunchi şi frunte nu plec, dar păstrează versul următor scurtat: aş vrea să te ’nduplec. Şi în ediţia a patra, din 1889 (imediat după moartea lui Eminescu) se păstrează astfel, abia în ediţia a cincea (1890) editorul găsind, prin deducţie, versurile corecte: nu plec - să te înduplec. Ceea ce fac eu, aici, este un dialog cu textul în diferite ediții. Nu, zice eponimul, eu nu știu ce este acela dialog: „ Să fim bine înţeleşi, dialogul (gr. dia – între + gr. logos – vorbire) este o convorbire între persoane, deci se produce verbal cu sinonimele oral, rostit, prin viu grai iar nu în scris; în scris se reproduce discuţia/convorbirea care este orală înşiruire de întrebări şi răspunsuri spontane.” E drept că bietele litere tipărite nu mi-au vorbit, dar e limpede ce-ar fi spus ele dacă ar avea grai. Vorba aceea: dacă tac eu, vorbesc pietrele.

Dar... despre asta este vorba?! Pe mine m-a interesat finalul de la Floare albastră, pe care eponimiul îl interpretează fără a-l urmări în prefacerile de text din ediții. Îi arăt, îi spun că teoriile s-au fondat pe o greșeală de tipar independentă de Eminescu (adică: s-a comis după moartea sa) – și-mi răspunde cu același ecou: „Nu despre asta este vorba.” El face „analiza literară la poema Floare albastră în forma cu care aceasta apare în Mihai Eminescu, Poezii I, Editura Minerva, Ediţie critică de D. Murăraşu, Bucureşti, 1982, p. 221, în care demonstrează cu argumente ştiinţifice că tema creaţiei literare este: condiţia umană tragică, una filosofică.” Vorbe, vorbe...Hic Rhodos, hic salta : să facă demonstrația, cine-l oprește, mai află cititorii ceva nou. Nu poate, pentru că trebuie să se delimiteze de ... ceea ce pretinde că nu reprezintă obiectul discuției. Da, despre asta este vorba: comentează ediția Murărașu, nu face confruntări, nu intră în dialog cu textul – pentru că textul nu are grai să-i vorbească. Îi mai aduc tot eu un argument: formele v’om șede și v’om vorbi din prima tipăritură a poemului. Aici și acum exclamă că am luat aceste forne:„ din care text numai el știe”. Cum, domnule, îi vorbesc de zece ori, de paiș’pe ori de sursele prime, de „Convorbiri literare” – și zice că acum aude de ele?! Înseamnă

că nici n-a citit ce-i spun eu, a fost atent doar să-și extragă adjective și expresii de grăjdar intelectual, ba chiar de terorist al spiritului: „Tovarăşul Nicolae, ca la partid altădată, întoarce reproşurile, pe care i le fac, împotriva mea cu scopul de a şterge urmele atitudinii sale subiective, prosteşti, rău intenţionate”; „Partinicul Nicolae Georgescu nu coboară la obiectul cercetat aşa cum procedează oricare om de ştiinţă adevărat” „Georgescu Nicolae fabulează penibil, construieşte din închipuire”; „Mai zice o tâmpenie”; „Ocoşule, care-ţi bagi nasul unde nu te pricepi”; „Chiar aşa?! Plagiatele descoperite şi popularizate de presa democrată sunt pentru stupidul kulturnic g. nicolae, mofturi (caragialean!) politice?”

Ce-s astea, dom-le?! Ce-are-a face c-am fost membru de partid? Ce are asta de-a face cu discuția despre un text?

Dar...de ce-oi fi acceptând eu să stau de vorbă cu grajdanin eponimul (fie chiar ca etimologie populară, de isto fabula narratur) și-oi fi uitănd vorba înțeleaptă a părinților cu porcii și lăturile?

- Este numai și numai pentru că vreau să le comunic cititorilor ceva științificește dobândit despre textul eminescian – și nu scap niciun prilej. Iată, am putut să comunic acest adevăr, că Eminescu este mișcat din textul lui de către ediții, am putut să dau chiar și exemple, – și chiar să ating adevărul adiacent: grămăticii, în loc să urmărească aceste mișcări, iau de bună orice li se vâră sub nas.

Acest gasterofron iar mă învață românește după dicționare și după grajdanească mintea sa. Ei, nu! Eminescu scrie din abundență cumcă legat (Biblia ne povestește de Samson, cumcă muierea...etc.), bine înțeles este diferit de bineînțeles (accentul dictează), a avea a face este cacofonic în românește (te îngâtui, parcă-l înghiți pe a, cum ar zice Costache Negruzzi), și, iarăși, este diferit de eufonicul a avea de-a face, româneasca poate fi foarte bine substantiv, etc., etc. (iar în grecește accentul este dìlemma, nu știu de unde a luat pe latinescul dilémma pentru că în latină nici nu se pune accent). Etimologiile populare sunt sarea și piperul literaturii, eu le teoretizez ca paronomasii și le urmăresc la Eschil, Platon, Aristotel, Cicero, Quintilian, etc. Dinu Păturică, Tipătescu, Farfuridi-Brânzovenescu, Othelo, Desdemona, Grue Sânger: acestea sunt paronomasii, F. De Saussure studiază altele, destule, în caietele sale. Poate să strige lingvistul cât o vrea, vor exista asemenea „etimologii populare” cât îi hăul, ele nu sunt științifice – dar antrenează spiritul în construirea miturilor și mitemelor, sunt culturale prin excelență, ne duc cu gândul chiar și la numele noastre.

Câteodată calculatorul îmi mai joacă feste, eponim este grajdanin grăjdarul meu, nu oponim – câteodată mă mai influențează limba vorbită și nu reușesc să mă cenzurez... Uneori greșelile noastre ne trădează intenții mai adânci, pe care nu ni le putem corecta, care rămân martori – nu ai neștiinței de carte, ci ai stării de spirit: când zic, de pildă, al patrusprezecilea mă gândesc, fără să vreau, la zeci, nu la zece, adică sunt cu zecile cei care greșesc, nu doar 14 la număr...Există și greșeli subliminare, știți cazul revistei Viața romînească a lui Ibrăileanu cu poza reginei pe front, subtitrată „Regina dă pildă soldaților”, dar cu nefericita greșeală de tipar, z în loc de l, pentru răzuirea căreia redactorul șef și-a ținut o noapte întreagă subalternii...Dacă ar fi avut curiozitatea să-mi citească studiul despre edițiile Maiorescu, eponimul ar fi descoperit că în ediția princeps Eminescu se păstrează vreo 20 de greșeli de tipar din Convorbiri literare, ceea ce arată limpede că s-a dat la cules textul deja tipărit în revistă (tăieturi) – deci, cade mitul că Maiorescu, sau fiica lui, ar fi întocmit manuscrisul, etc. Greșelile martor se interpretează, nu se denunță; dacă n-ai fost securist în lumea care avea nevoie de tine – nu e cazul, acum, să fii un securist liber...

În fine, astea sunt chestiuni omenești, socotesc. Și a te înrola în marșul k.k.-narilor este omenesc, la urma urmelor – dar nu e neapărat literar. „Trageți la pompe, hasnaua s-o goliți” rămâne doar un non sens...sisific, pentru că n-are grăjdarul atâta putere în pompă cât să depășească izvoarele...

ba chiar de terorist al spiritului: „Un grăjdar la curtea muzelorînţepată pentru afronturi închipuite, subiectiv până la ridicol, un paparazzo-limbis

un gasterofron mai degrabă, cu asemenea termeni (am redat doar câțiva, mai suportabili hârtiei). Grecii cei vechi spuneau că ne este suficient, ca să construim enunțuri, să folosim substantivul și verbul, celelalte părți de vorbire fiind adiacente. Substabntivul este ceea ce stă dedesupt, hypokeimeneverbul este ceea ce se mișcă,rest: adjectiv, adverb, prepoziție, conjuncție, interjecție – sunt cuvinte de legătură, esențială este mișcarea și starea pe loc. Ei bine, din aceste cuvinte de legătură își face eponimul d. Urâtescu ghiveciul său gastric. Ce e solid și ce curge în aceste dejecții? Totul pute – mai ascuțit sau mai păstos. L-am rugat pe Redactorul șef al acestei reviste, Dl. Gheorghe Neagu, să dea drumul la tipar acestor lichide frenice – numai ca să se vadă cum „polemizează” un specialist între literați. Cunosc fenomenul – și vreau doar să trag un semnal de alarmă. Pe vremea sa, Mircea Eliade spunea:

Nicolae Georgescu


în mod abuziv anulată, socotită oficial, de o instituţie a statului român, ca fiind de propagandă. Nu mi s-a comunicat de către inteligenţele care se adăpostesc sub mantaua militară nici în favoarea cărui partid fac eu

această propagandă, nici pentru care dintre personalităţile satirizate în această expoziţie tematică am depus tot efortul.

În cazul în care Ministerul Apărării Naţionale şi Cercul Militar Naţional continuă ostracizarea acestui eveniment strict cultural, mă voi vedea nevoită să acţionez această măsură de tip stalinist, eminamente politică, laşă la modul absolut, în total dezacord cu virtutea şi onoarea militare, în instanţă, voi ajunge până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cazul în care absurdul va trece şi prin

marilena.murariu

Luni, 16 noiembrie 2015, la ora 17.00, în Galeria Artelor din bulevardul Elisabeta a Cercului Militar Național ar fi trebuit să aibă loc vernisajul expoziției mele de pictură, expoziţie intitulată „Mulțumesc maître Bosch”. Această sală a fost aprobată încă de anul trecut, contractul fiind semnat în 4. 11. a.c., suma fiind încasată de către Armată în momentul semnării acestui document. În cursul zilei de vineri, 13 noiembrie 2015, mi s-a comunicat telefonic că expoziţia mea este interzisă, aceasta fiind o acţiune unilaterală de încălcare a contractului dintre noi. Motivul invocat

de Cercul Militar Naţional este halucinant pentru nivelul de gândire şi de cultură plastică din acest mileniu: „Armata nu face propagandă politică.” Adică arta mea a fost

sistemul juridic românesc.Din respect pentru public şi pentru

prietenii artei mele, voi deschde această expoziţie tot luni, 16 noiembrie, însă la sediul CASEI DE LICITAŢII GOLDART, Intrarea I. L. Caragiale, nr. 1, (în apropierea străzii Batiştei), începând cu ora 19.00, unde vă aştept să vedeţi de ce s-a speriat neînfricata Armată Română, prin reprezentanţii ei culturali...

Întreaga săptămână lucrările mele vor fi expuse aici, perioadă în care îi ofer Cercului Militar Naţional, Ministerului Apărării Naţionale, timp de reflexie asupra acestei măsuri specifică anilor ’50. Dacă nici după acest răgaz autorităţile nu se vor sincroniza cu sistemul de gândire corespondent anului 2015, voi acţiona în instanţă, cerând daune morale şi materiale.

Marilena Murariu, pictor profesionist şi expert de artă, acreditat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

COMUNICAT DE PRESĂ

de C. Pavel


FLAUT PRINTRE FRUNZE ROSII

De la frunza ce a căzut până la cea tremurând să nu cadă, că răsărit nu are s-o cuprindă, e-aceeași distanță, ce doare de-atâta cântec toamna adâncă, așa cum pentru noi, codrii freamătă încă pierzătoru-nflorit al Grădinii, rămas la primul sărut, precum într-o ghindă întreaga poveste-a luminii.

Foto: Luis Morales – Piedad

”și s-a auzit ca o suflare de vânt”De când era mic jucăria lui preferată era o moară de vânt.O cioplise dintr-un lemn cioturos de ciomag.Băiețelul dulgherului le spunea copiilor că nimeni n-o să mai fie flămând niciodată, în nici un sat pe pământ.Moara de vânt va fi măciniș pentru pâinea cea vie din lanurile cerului.Într-o seară oamenii i-au pus în spate propria lui moară. Cu cele patru aripi… Ce mare se făcuse acum, înaltă cât neopritul de drum.Fecioara duhului sfânt, deasupra lui se coboară, deasupra inimii, adumbrirea de mamă, ca lebăda peste ultimul cânt, ca durerea soarelui aplecându-și rodirea în spic: ”Cât de mult seamănă

(urmare din numărul anterior)

ATASIEI GEORGIANA Florin T. Roman

Dumitru Ichim

INIMĂ DE PLASTIC

Mi se-ncălzește inima de plastic și prinde rădăcini, Inima, precum fructele decorative așezate în vasul de sticlă, fructiera bunicii, fructiera copilăriei mele, fructul gonflabil, inima.

LuNI

Trei cartofi la cuptor, trei roșii reci și un 10 pe primul rând al tabelului. Atât mi-a oferit canicula zilei de luni… Stresul mi-a sleit puterea, curajul. Nu văd nicio diferență între câinele tolănit în praful din curte și mine. Trei catofi la cuptor, și un zâmbet cu un pahar cu apă. trei roșii reci și un zâmbet cu un pahar cu apă

SE ZBATE INIMA ÎN GROPIȚA TA

August 1, 2015Mi se zbate inima, în gropița feței tale ca un mustang, un armăsar înfometat, când alb, când negru. Mi se zbate inima în ochii tăi, dulci, reptilieni, zâmbitori, albaștri? Mi se țes noduri în gât, în inimă, în minte, pe nemâncat. Secetă mare, mi se îneacă în gropițele tale, simțurile.

Au ÎNTINERIT RIDuRILE

Au întinerit. Ale mele riduri, cenușa în care, mi-am scăldat amintiri: reci, umede,

STROPI DE PLOAIE

Cu fiecare strop de ploaiecade câte o tristeţepe umerii dezgoliţi ai verii.

Cu fiecare strop de ploaiecerul e tot mai aproape de noi,în ingenue prelingeride iarbă, de frunze, de petale,de pene de păsări în zbor.

Cu fiecare strop de ploaiese zdrobeşte câte o steade umerii dezgoliţi ai munţilor.

Se năpustesc în jos stropii de ploaieîngemănându-se incestuos şi solemnîn spirala veşnic perpendicularăpe zborul păsărilor cu umerii dezgoliţi.

Şi plouă şi plouă şi albastru şi plouăşi cad clipele şi cad zileleşi cad lunile şi cad vieţilecu fiecare strop de ploaiecâte două, câte trei,câte şapte, câte noaptepe umerii dezgoliţide iarbă, de frunze, de petale,de vară şi de munţi şi de păsărişi de mine şi de tineşi de noi toţi,ai veşniciei.

DECEMBRIE

Despre această ultimă lunăîn care soarele desenează cu dinţiiflori de gheaţă pe ferestreşi urlete de haite înfometate pe discul lunii,în care plutoane întunecate de corbipunctează imaculatul somn al câmpiilorşi crengi pustii şi negresunt scuturate şuierândde vifor înteţit şi de datinicu origini în veacuri pierdute,

Despre această ultimă lunăîn care ninge cu armonii de colindeîmpletite gravitaţionalcu puf de zăpadă şi de of,în care arhanghelii îşi scutură aripilede frig, de fulgi, de ţurţuri,

Despre această ultimă lunăîncărcată de daruri şi de doruriîn care copiii zboară pe sănii de visîntre Moş Nicolae şi Moş Crăciunla fel cum nu demultcocorii zburau printre nori pribegiîntre cuiburi natale şi ţări îndepărtate,

Despre această ultimă lunăîn care pe uliţi şi pe bulevardemiroase a fum de lemn de focşi-a sânge de erou,care începe cu naşterea ţării meleşi se termină cu naşterea Anului Nou,

Despre această ultimă lunăîn care se naşte primul sfânt, sub pietre,în care se nasc şi mii de îngeri sub săbiiîntr-o veche şi îndepărtată ţarăşi în care alte mii de sfinţi şi îngerise nasc, în fiecare an, sub gloanţe

şi-n mica mea ţărişoară,

Despre această ultimă lunăîn care iată, o stea nouăîncurcă, derutează, bulverseazăcântecul imuabil, ancestralal cerului de până atunci,

Despre această ultimă lunăîn care începe, pentru veşnicie,povestea magilor, a păstorilor,a peşterii, a ieslei, a boilor,a aurului, smirnei, tămâieişi-a Copilului ce taie istoria în douăşi-aduce pământenilor o Împărăţie nouă,

Despre această primă lunăîn care părinţii şi copiii şi fraţii se strâng iar împreunăşi-n care se bucură laolaltă fetele şi băieţii,ce-ar mai putea scrie poeţii?


Antologia publicată de editura Humanitas cu o parte dintre poeziile lui Mircea Cărtărescu are darul de a oferi literaturii române o mărturisire senzaţională: poetul recunoaşte după 35 de ani plagiatul din volumul său de debut, care a şi primit Premiul USR! Este lămurită în acest fel una dintre marile controverse din anii ’80.

Antologia de faţă (Mircea Cărtărescu – „Poezia”, ed. Humanitas, 2015) conţine majoritatea poeziilor publicate de Mircea Cărtărescu în volumele sale de versuri de pînă acum. El a debutat în anul 1980 cu volumul de poezie „Faruri, vitrine, fotografii”, apărut la editura „Cartea românească”.

Cartea sa de debut a beneficiat de o cronică extrem de elogioasă din partea mentorului său Nicolae Manolescu, numai că, imediat după apariţia sa, în presa literară a apărut acuzaţia de plagiat, autorului fiindu-i imputat furtul unui pasaj din romanul lui Laurence Sterne cu titlul „Viaţa şi opiniunile lui Tristram Shandy Gentleman”, pe care poetul doar l-a reaşezat sub forma versurilor! Romanul lui Laurence Sterne a apărut la „Editura pentru literatură universală” în anul 1969.

Scandalul a fost imens, chiar dacă pe atunci autorul era un ilustru necunoscut, fiind poate amplificat şi de excesul laudativ al lui Nicolae Manolescu, care era şi profesorul lui Cărtărescu, dar şi conducătorul „Cenaclului de luni”, pe care autorul îl frecventa.

În acelaşi timp, toată lumea literară a remarcat faptul că, în cronica sa din „România literară”, Manolescu a încercat să-şi justifice laudele tocmai cu pasajul ce avea să fie remarcat ca plagiat! Practic, şi autorul şi cronicarul s-au pus singuri la zid, mai ales că această carte avea să primească Premiul Uniunii Scriitorilor din acel an, premiu care, în mod normal, acum ar trebui să-i fie retras lui Cărtărescu! Pînă la urmă, Mircea Cărtărescu avea să publice o „Precizare” în „România literară”, nr. 7 din 12 februarie 1981, în care a încercat să mai dreagă busuiocul, invocînd faptul că a folosit în carte „cîteva texte cu caracter de citat cultural”, adăugînd că „valoarea acestor citate nu este una literară, ci una de aluzie literară”! Sigur că explicaţiile erau formale, căci cele două pasaje erau identice, plagiatul fiind evident.

În „Precizarea” lui Cărtărescu există totuşi un pasaj care, după cum veţi vedea, se dovedeşte a fi extrem de important, mai ales acum, după apariţia acestei Antologii editată de editura Humanitas: „Am considerat ca neadecvată interpretării poemului marcarea prin ghilimele sau caractere diferite a pasajelor respective, preferînd mărci de alt gen”. Să vedem cele două texte faţă în faţă:

Se vede cît se poate de limpede că textele sînt identice şi că Mircea Cărtărescu nu foloseşte ghilimele care să indice că „versurile” sale ar fi fost preluate de undeva. Dar, dacă atunci, pentru a ascunde intenţia de a plagia pasajul din romanul lui Laurence Sterne, „uitase” semnele citării, în volumul „Poezia”, apărut acum la Humanitas, în mod miraculos, acelaşi pasaj este pus în ghilimele! Practic, după 35 de ani, Mircea Cărtărescu recunoaşte, în sfîrşit, că a plagiat fragmentul din romanul lui Laurence Sterne! Iată cum apare el în Antologia de la Humanitas:

Obsedat, desigur, de acuzaţia de plagiat adusă la debutul său, Mircea Cărtărescu renunţă în Antologia aceasta la primele 8 versuri ale pasajului furat din romanul lui Laurence Sterne, ca să nu se vadă dimensiunea lui reală, păstrînd, totuşi, restul versurilor, tocmai pentru a nu părea preocupat de ascunderea plagiatului! Cu toate acestea, prin folosirea, de data aceasta, a ghilimelelor, este cît se poate de evidentă recunoaşterea plagiatului!

Desigur, rămîne ca şi Nicolae Manolescu să ne explice măcar acum cum a fost posibil nu numai să nu recunoască un text atît de cunoscut şi să-l laude pentru frumuseţea lui pe Cărtărescu, cînd, de fapt, el îi aparţine lui Laurence Sterne! Ca să nu mai spunem că, pentru un critic atît de mare cum se crede, să nu faci diferenţa între roman şi poezie e cam ruşinos, nu?

Mircea Cărtărescu a plagiat şi din cîntările slujbei de

înmormîntarePasajul din romanul lui Laurence Sterne nu este singurul plagiat din

cartea de debut a lui Mircea Cărtărescu. Speriat de efectul dezvăluirilor din 1981, autorul este acum mai prevăzător şi pune, în Antologia de la Humanitas mai multe texte în ghilimele! Poate că ar fi necesar, ţinînd cont de numărul textelor plagiate, să publice o Anexă în care să le recunoască pe toate. Să trecem în revistă cîteva pasaje plagiate pe care le prezentăm aici pentru prima oară, ca un material necesar pentru istoria literaturii române contemporane.

Cărtărescu, în poemul „Căderea”, din acelaşi volum „Faruri, vitrine, fotografii”, a plagiat chiar un text dintr-o cîntare din slujba de înmormîntare, mai exact din Glasul al 8-lea din Cîntarea a 9-a, specific înmormîntării mirenilor:

Primul verset al acestei excepţionale cîntări este preluat de Mircea Cărtărescu fără absolut nici o justificare estetică pentru poemul său, ci tocmai „pentru valoarea sa literară”, adică exact ceea ce nagase acum 35 de ani cînd a fost descoperit ca plagiator. Reproducem mai jos „versurile lui Cărtărescu”, precizînd încă o dată că ghilimele se întîlnesc DOAR în Antologia de la Humanitas, ele lipsind în volumul din 1980:

Teama lui de a nu fi acuzat iarăşi de plagiat l-a făcut să pună şi aici ghilimele, însă tocmai această grijă excesivă înseamnă recunoaşterea plagiatului. Pentru cei mai puţin familiarizaţi, precizăm că uneori poţi prelua o astfel de cîntare fără teamă, cum ar fi într-un roman în care este descrisă scena unei înmormîntări sau chiar în poezie dacă s-ar face trimitere la o asemenea scenă. Nu este, însă, acceptată preluarea unor astfel de versete

„pentru valoarea lor literară”, căci atunci orice poet ar face un colaj din „Cîntarea cîntărilor”, ar reaşeza versetele sub forma unei poezii şi ar spune că noul text ar fi creaţia lui genială care ar merita Premiul Nobel!

Profesorul Cărtărescu poceşte grav limba latină

Dar partea cea mai hazlie a plagiatului lui Mircea Cărtărescu este reprezentată de textele în limba latină, pe care, în mod surprinzător, nimeni nu le-a remarcat pînă acum, deşi ele prezintă grave erori de scriere! Cum Cărtărescu este filolog şi profesor de literatură, asemenea erori spun multe şi despre calitatea

lui de dascăl. În acest sens, este de mirare că acel „Corp profesoral al Facultăţii de Litere de la Universitatea din Bucureşti”, care a sărit recent în apărarea lui Cărtărescu în „Observator cultural”, ar fi făcut mai bine dacă îl ajuta să corecteze textele în latină pe care le-a plagiat! Înainte de vi le prezenta în premieră absolută, şi în cazul lor se cuvine să precizăm că ghilimele au apărut DOAR în Antologia de la Humanitas, ele lipsind în prima ediţie a volumului „Faruri, vitrine, fotografii”, apărut în 1980.

La p. 26 a Antologiei recent apărută la Humanitas, întîlnim următorul pasaj:

Textul din limba latină este preluat de Mircea Cărtărescu din volumul lui Heimito von Doderer – „Ferestre luminate”, apărut la „Editura pentru literatură universală” în anul 1969. Vă rog să citiţi cu atenţie textul lui Cărtărescu şi să observaţi cum este scris cuvîntul „SUSSURANT”, adică avînd un dublu ”S”. Acum, să vedem şi textul lui Doderer, unde cuvîntul „SUSURRANT” este scris corect, adică avînd un dublu „R”:

Se poate, dom’ profesor? Şi asta nu e de ajuns! Un alt pasaj pe care Mircea Cărtărescu l-a plagiat din latină şi pe care, în ediţia Humanitas, îl pune în ghilimele, spre deosebire de ediţia din 1980, este cel furat dintr-un document extrem de cunoscut şi de important, o Scrisoare a lui Gaio Plinio Cecilio Secondo, mai cunoscut sub numele Pliniu cel Tînăr, către Împăratul Traian. Desigur, Cărtărescu a preluat citatul din acelaşi roman al lui Laurence Sterne, „Viaţa şi opiniunile lui Tristram Shandy Gentleman”, din care a plagiat şi fragmentul despre care s-a scris atît de mult acum 35 de ani. Veţi observa că şi aici, latina îi joacă feste profesorului Mircea Cărtărescu. Dar iată „versurile” sale:

Există aici un cuvînt surprinzător: „EXCURSIUS”, care nu ştim ce înseamnă! În textul lui Pliniu cel Tînăr există acest citat, fiind preluat şi de Laurence Sterne, însă acolo întîlnim cuvîntul „EXCURSUS”! Poate că Mircea Cărtărescu a folosit cuvîntul inexistent „EXCURSIUS” fiind preocupat de „excursiile” sale viitoare pe banii ICR, cînd a fost plimbat prin toate ţările pentru a fi legitimat drept candidat la Premiul Nobel!

Mircea Cărtărescu recunoaşte, după 35 de ani, că a plagiat în cartea lui de debut

Eveniment în istoria literaturii române contemporane


Cotidianul.ro (luni, 22 iunie 2015)


a cunoscut un accentuat proces de scădere numerică, în proporţie de 12% comparativ cu 7% populaţia de etnie maghiară din judeţ.

În cadrul reuniunii, dar şi în finalul Memorandumului, reprezentanţii românilor din judeţul Covasna au adresat concetăţenilor de etnie maghiară un apel la conlucrare şi dialog, subliniind că „singura soluţie rezonabilă este convieţuirea paşnică, bazată pe respectul reciproc, în spiritul valorilor comune creştine şi europene”.

Memorandumul va fi trimis şi Consiliului Europei.

La întâlnirea organizată de Forumul Civic al Românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş şi Primăria Întorsura Buzăului, cu sprijinul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, au participat, printre alţii, episcopul Andrei Moldovan, parlamentari, prefecţi, consilieri judeţeni, preoţi, directori ai şcolilor cu predare în limba română, şefi ai unor instituţii deconcentrate, instituţii de cultură, politicieni, reprezentanţi ai unor asociaţii culturale şi civice.

Printre altele, cer Preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului României să elaboreze o strategie specială pentru sprijinirea şi conservarea acestor comunităţi şi pentru stoparea exodului românilor din Covasna şi Harghita, înfiinţarea unui departament care să faciliteze legătura între organele administraţiei centrale şi societatea civilă românească, numirea unui consilier prezidenţial, respectiv, guvernamental, care să monitorizeze situaţia comunităţilor româneşti numeric minoritare şi care să prezinte rapoarte periodice, precum şi finanţarea din bugetul de stat a proiectelor promovate de asociaţiile şi fundaţiile culturale, religioase şi civice din această zonă.

De asemenea, în memorandum se solicită reprezentanţilor statului român să-şi exercite „mai clar şi mai hotărât” prezenţa în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, prin instituţiile sale specifice, respectiv prefectură, instituţii deconcentrate, armată, forţe de ordine publică.

„Datorită configuraţiei demografice, administrative, educaţionale, economice şi politice actuale din judeţele Covasna şi Harghita, românii au statut de facto de minoritate numerică locală, discriminată negativ în plan local, în mass-media şi în politica naţională, fără putere politică şi fără mijloace de exprimare eficiente în raport cu societatea în mijlocul căreia trăieşte. Populaţia românească din zonă este nesocotită, marginalizată şi tratată ca o populaţie aservită, neexistând egalitate de şanse la obţinerea unui loc de muncă. În judeţele Covasna şi Harghita, contrar cadrului legislativ european, minoritatea dominantă maghiară, devenită majoritate numerică, este protejată prin măsuri evidente de discriminare pozitivă, în vreme ce majoritatea românească din cele două judeţe, devenită minoritatea numerică locală dominată, este condamnată la deznaţionalizare sau la emigrare (…) Cerem Guvernului să adopte măsuri pentru a stopa sau măcar a încetini declinul demografic şi plecarea în masă din zonă, mai ales din rândul tinerilor, datorită discriminărilor la care sunt supuşi şi lipsei de orizont profesional şi de respect a demnităţii. Solicităm politicienilor şi tuturor reprezentanţilor românilor din judeţ să se angajeze plenar la toate nivelurile de decizie pentru îmbunătăţirea situaţiei românilor din zonă’, se arată în documentul citat.

Participanţii la adunare au evidenţiat că românii din zonele în care sunt minoritari numeric nu dispun de instrumente legale şi pârghii eficiente pentru a contracara, prin forţe proprii, efectele negative ale descentralizării în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale aflate „sub autoritatea perpetuă a formaţiunilor etnice maghiare”.

Totodată şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că, în ultimii zece ani, populaţia românească din judeţul Covasna

MEMORANDUM transmis președintelui Iohannis, prin care ROMÂNII din Covasna vor

să-și salveze identitatea națională

Președintele Klaus Iohannis / Foto: Facebook Klaus Iohannis

Reprezentanţii comunităţii româneşti din judeţul Covasna, reuniţi sâmbătă la Întorsura Buzăului, au adoptat un Memorandum prin care solicită sprijinul autorităţilor statului pentru prezervarea culturii şi identităţii naţionale a românilor din zonele în care sunt numeric minoritari, arată Agerpres.


Succesul lor a fost amar,Că le-ai băgat în buzunar…Şi eu aştept![4] AceluiaşiEşti om de duh, dar ce folosCă pe poet apreciezi!Deşi eşti spirit

luminos…Nu «eclerezi»![5] UltimatumVăzând că nu te

mişcă-avântul,Nici verva mea

prietenească, –Eu tac şi ţie-ţi dau

cuvântul:– Viţelul de-aur să

vorbească!Unui ministru care,

pentru a-mi da două bilete de tren, îmi ceruse să-i fac petiţia-n versuri

Motto: Când visezi ceva rău, ţi se întâmplă ceva bine.

Am visat o diligenţă,Praf, drum lung şi nişte ghete:Asta-nseamnă, excelenţă,C-o să-mi dai două bilete!În ultimii ani ai vieţii, Cincinat a

trebuit să apeleze la susţinerea materială a celor ce aveau amabilitatea de a-l vizita la locuinţa sa din Braşov.

Avem în blioteca noastră al 150-lea exemplar din susmenţionatul unic volum de epigrame al maestrului conţinând o epigramă inedită, datată 31 decembrie 1931, Braşov, şi un autograf dat de Cincinat Pavelescu, localizat “Braşov 22 Decembrie 1932” în care se adresa “Distinsului avocat şi om politic Mircea Ştefănescu, afectuos omagiu şi amintire de la Braşov, din ziua când mi-a făcut cinstea să vie în sihăstria mea din strada Neagră”.

Pe penultima pagină a acestei cărţi apar două catrene. Primul, notat XI, scris cu litere de tipar:

O strig, s-audă tot văzduhul:Acest volum de epigrameN-o să-l dau gratis nici la dameCi doar săracilor, cu duhul.C.P.Al doilea, cu scrisul olograf al

maestrului, precizează:Apropos de preţ:Prostimea or ce-o vrea să spună:5 lei o epigramă bună

Scrierile lui Cincinat Pavelescu aduc dovada că şi pe vremea sa, unii dintre oamenii de cultură trebuiau să apeleze la sprijinul bănesc al semenilor lor pentru a-şi putea publica operele. Se pare însă că nu le era cunoscută denumirea de sponsorizare, anglicism apărut la noi după al doilea război mondial şi pe care n-o întâlnim în Dicţionarul explicativ al limbii române din 1975, în Micul dicţionar enciclopedic din 1978, nici în Dictionaire actuel de la langue française, apărut în mai 1995, Flamarion, ci dedus din Dicţionarul de neologisme, ediţia III, publicat în Editura Academiei, Bucureşti, 1978 de către Florin Marcu şi Constant Maneca, pagina 1014, în care este amintit doar termenul de «Sponsor s.m. (anglicism) persoană care răspunde de turişti; protector, garant.»

Abia în anul 1911, la aproape 40 de ani de viaţă şi la peste 3 ani de când era primul preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, magistratul Cincinat Pavelescu publică, în sfârşit, primul şi unicul său volum de poezii, la îndemnul prietenilor şi pe cheltuiala unui binefăcător, volum care a fost foarte bine primit.

Au trebuit să treacă alţi 14 ani până la momentul în care Cincinat a putut deasemeni obţine sprijinul necesar pentru ca să-şi tipărească unicul – din timpul vieţii – volum de epigrame, critica socotindu-l, în unanimitate, drept «maestru al epigramei româneşti».

Ne-au rămas, de la maestrul Cincinat, adevărate dovezi, privind felul în care trebuia să-şi folosească talentul de epigramist pentru a «convinge» unele personalităţi ca să-i dea un modest sprijin bănesc:

Unui bancher[1] (Căruia îi solicita în acest fel , în

timpul unui joc de bacara, un împrumut)În ţara asta de nimic,Unde talentul e o crimă,Mai lesne-i de găsit o rimăDecât cinci lei la un amic![2] Post scriptumAm scris «cinci lei» pentru contrast,Dar eu fiind un spirit vastŞi cu capriţii de-mpărat…– Îmi trebui suma la pătrat.[3] AceluiaşiSunt fericit că ţi-au plăcutCele opt versuri ce-am făcut,Dar pentru mine, ce e drept –

Cincinat Pavelescu despre sponsorizare

E scumpă doar pentru zevzeci.Şi-aici sunt bune… 40!C.P.Se pare că volumul, tipărit în condiţii

grafice excepţionale, nu ar fi fost preţuit la data apariţiei, dar, precum constatăm din textele mai sus citate, prin catrenul său, maestrul l-a evaluat la cel puţin 200 lei, atâta cât rezulta din sumara înmulţire a celor 40 de epigrame, socotite de autor ca fiind bune, cu preţul de 5 lei stabilit ca fiind datorat pentru fiecare dintre ele.

De altfel, cel mai însemnat epigramist român, încă la data tipăririi acestei cărţi, în anul 1925, în prefaţa ei, cu deosebită jenă

s-a explicat, scriind:Să nu se mire deloc

prietenii mei că m-am hotărât să public aceste epigrame.

Flori libere, răsărite în vântul capricios al vieţei mele odată statornice şi astăzi risipite pe drumuri, nu credeam că o să fiu silit să le strâng în buchete şi să le întind trecătorilor.

Ele creşteau sălbatice în grădina unui castel astăzi părăsit şi ruinat de năvala răsboiului.

Castelanul ospitalier de odinioară e nevoit să rătăcească stingher prin

colţurile parcului părăginit şi să culeagă florile împrăştiate pretutindeni, să-şi sgârie mâinile smulgându-le dintre bălăriile înalte şi grase, pentru ca din preţul acestor mănunchiuri însângerate să-şi ridice iar turnul năruit, în care păstra cu sfinţenie portretele părinţilor, cărţile rare, relicvele copilăriei, nimicurile scumpe – toată comoara de poezie şi de amintire a unei vieţi închinate frumosului.

*Situaţia din anii noştri este tot atât –

dacă nu cumva şi mai mult – nefavorabilă celor ce scriu epigrame care pot publica numai în tiraje de cel mult 3-400 de exemplare şi numai dacă reuşesc să obţină salvatoare sponsorizări dedicând binevoitorilor madrigale de natură a sublinia generozitatea acestora.

Maestrul epigramist Dan Căpruciu a scris, încă în urmă cu un deceniu, cu un talent ce-l egalează pe al ilustrului înaintaş, un text care pune în adevărată lumină amărăciunea creatorului nevoit să ceară un sprijin absolut necesar pentru ca să dăruiască lumii rezultatele trudei sale de zi şi de noapte, cu gândul şi condeiul:

Cerşetor şi scriitor sponsorizatCerşim mereu şi azi şi mâine,Dar într-un mod cumva aparte:El să îşi cumpere o pâine,Iar eu să tipăresc o carte.

Gheorghe Culicovschi


De sub pledul de frunze moarte, de sub ţărâna umezită de roua nopţii, seminţe purtate de vânt absorbeau prin toţi porii apa dătătoare de viaţă ajunsă cu greu acolo, la marginile pustiului. Lujeri plăpânzi străpungeau scoarţa subţire crăpată de uscăciunea ce cuprinsese întregul ţinut. Printre rarele tufe şi lăstărişuri despletite, nisipul alergat de vânt, zburda bezmetic lăsând în urmă răni minuscule care vor fi mai apoi cicatrizate de sevele miraculoase ale... vieţii. Căci asta este blestemul vieţii; de a supravieţui! De dincolo de dealuri, în zarea tremurândă, un rotocol firav, abia părelnic, un nor pufos ca botul unui iepure, aluneca leneş, recompunându-şi forma în mii de nuanţe pe care ochiul nici nu le poate sesiza. Dinspre partea aceea, de sub norul care părea a fi iepure amuşinând miresmele vaste ale cerului, dinspre apus, se năzărise un punct, o excrescenţă măruntă care creştea încet, încet, învăluit în pâcla străvezie scurmată de mişcare. Săgeţile piezişe ale soarelui strecurate de blana diafană a iepurelui ce cutreiera cerul, se înfigeau în peisajul tulburat de vibraţia căldurii. Aerul se dinamiza subtil şi antrena cu sine mici rotocoale, închipuind părelnice fuioare smulse dintr-un imens morman de lână aurie şi se pierdeau apoi în albastrul nefiresc al văzduhului. Ce ţi-i şi cu lumea asta! Toate câte se văd şi câte nu se văd, toate, se împletesc de-a valma, într-o tainică simfonie de nuanţe şi culori, şi se îngemănează în palide sclipiri ale atracţiei, atracţie a golului asupra plinului. Ce este la un moment dat acolo, mai târziu îl vei găsi în golul dinaintea sa. Va fi să se găsească în golul care tocmai l-a absorbit şi aşa, pe vecie. În ochii lui Elm forma aceea lipsită de consistenţă căpătase de la o vreme contur şi substanţă. Un bătrân vlăguit, purtat de un cal la fel de părăginit ca şi stăpânul său, apăruse de nicăieri spre a-i schimba toate rosturile lui Elm. Veşminte simple purtate de prea multă vreme, de culoare incertă, fluturau anapoda pe trupul uscat al bătrânului din care nu mai rămăsese decât sclipirea ciudată din ochii săi înalbăstriţi de-albastrul cerului. Fără direcţie şi ţintă de atins, bătrânul şi calul său rătăciseră de cine ştie când până ce, sfârşiţi de sete şi de oboseală nimeriseră peste singurătatea lui Elm.

- Fii bun tinere, mai este mult până la o aşezare omenească?Calul cu ochii săi violeţi se oprise în faţa lui Elm, la doi trei paşi, căutând cu buzele

tremurătoare şi uscate de arşiţă un smoc de iarbă care de prea mult timp fusese verde.- Dar apă este pe undeva, prin apropiere? Nu de alta, dar pentru cal, săracul... N-a mai

băut de ieri de dimineaţă.- Mult n-ar mai fi, de-alegi drumul care se cuvine. Iar apă, şi apă este, dacă ştii unde

să o cauţi.- Atunci, ai putea să mă îndrumi spre locurile alea, să nu orbecăiesc prin noaptea care

stă să vină? Dar,...ştiu ce te frământă. Nu sunt la vremea-n care puteam fi un pericol. Fii fără grijă. Chiar dac-aş vrea, n-aş fi în stare să fac rău nici unei muşte, nu ţi se pare?

Aşa îl întâlnise Elm pe bătrânul aproape orb care, în perioada scurtă ce a urmat, a adus cu sine multele întrebări la care întreaga viaţă o să le caute răspuns.

* **

Toată furia se concentrase în pumnul ridicat spre a lovi. Ar fi lovit cu toată puterea, cu sete, aşa încât adversarului să îi închidă gura aia spurcată. Se oprise ca fulgerat din avântul plin de ură instantanee şi furie, rămânând suspendat în aer, încremenit în gestul brutal al luptei. Stropi mari şi calzi au ţâşnit ca dintr-un robinet deschis de undeva din zona gâtului, învolburând rotocoale de fum ce se unduiau paşnic în salonul invadat de razele străvezii ale apusului de soare. Ai ramas înmărmurită, Gloria. Ai văzut exact cum s-a înfipt cuţitul în trupul nefericitului ăla. O pată de sânge ţi s-a lipit de obraz cu o plesnitură năvalnică, să se scurgă apoi leneş, vâscos, către claviculă, peste umăr. Ţi-au fost paralizate toate simţurile şi reacţiile. O paloare de piatră s-a instalat pe chipul tău, iar Ullf, în faţa ta, rămase şi el stupefiat de întorsătura dramatică a acelei situaţii care nu prevestise nimic. Te încremenise o frică paralizantă fixându-te pe scaunul ăla, iar când trupul ce-şi dădea ultima suflare s-a prăvălit peste masa de alături, în alunecare, ai fost şi tu răsturnată ca un vreasc. Ca o cârpă căzuse trupul masiv al bărbatului care, cu sângele şiroind peste tot trupul, se rostogolise antrenând cu sine scaunul pe care stăteai, Gloria. Revenindu-şi din stupoarea momentului, Ullf se repezi către tine, te-a prins cu braţele încercând să te trezească din amorţeala care te cuprinse.

- Gloria, revino, hai, încearcă să te ridici. Nu ţi s-a întâmplat nimic ţie...Dincolo, la masa celor care au declanşat evenimentul, proaspătul asasin, cuprins de un

calm suspect de-a dreptul, se aşezase la masă şi, după ce îşi bău restul de bere, şi-a îngânat sieşi;

- Păi,nu i-am spus boului să mă lase în pace! I-am spus. Vezi bine că i-am spus!Cu fularul făcut ghem, Ullf îţi tampona faţa încercând să îndepărteze urmele de sânge

Dumitru Coşereanu

Gloria... unui erou închipuit

care se întinseseră pe tot pieptul. Te duse mai târziu la baie unde, cu apă rece reuşise să te trezească din amorţeala care te cuprinsese. Stăteai rezemată de perete, în faţa oglinzii care îţi etala în toată splendoarea paloarea feţei şi groaza din ochi. Dar nu te uitai la tine Gloria, te uitai în golul memoriei tale invadat de gestul ucigaş al asasinului care, în urma unui conflict stupid de-a dreptul, îşi ucisese amicul de pahar. Imaginea se repeta, se repeta, simţind acum cum sângele te plesnise peste faţă, cum se târâse peste claviculă, scurgându-se şi îmbibând sutienul, sânii, cămaşa, lipindu-se vâscos de trupul tău şi te simţeai pângărită, murdară pentru totdeauna. Te simţeai îngrozitor, Gloria.

- O să fiu nevoit să-ţi scot bluza să o clătesc. E plină de sânge, îmi pare rău. Şi, în halul ăsta nu o mai poţi purta. O să ţi-o dau pe-a mea, să nu-ţi fie frig.

N-ai spus nimic Gloria. Erai statuie a consternării lipsită de simţuri, vie dar inertă, amorţită şi paralizată, priveai în memoria ta desfăşurarea evenimentului reluat cu încetinitorul şi te vedeai cât de neajutorată te afli în faţa... morţii. Ullf ţi-a deschis bluza când, de undeva din lateral, se trezise lovit ca de un ciocan drept în plex şi să cadă cuprins de un vârtej de imagini invălmăşite, chiuvete, accesorii, Gloria rezemată de pereţi oblici, urme, lumina neonului scăpărând nefiresc, amestecate toate într-un carusel ameţitor din care mai reţinu o injurătură şi în sfârşit, cioburile unei oglinzi sparte care păreau a cădea cu încetinitorul traversând o materie vâscoasă, umedă şi surdă, din care dispăruseră sunete culori şi mirosuri, şi nuanţe...

- Nemernicule! Ce faci? Te-ai apucat de violuri, în budă!

A căzut Ullf încovoiat şi înecat de durerea loviturii. S-a prăbuşit cu faţa îndreptată către tine Gloria, fiind ultima imagine pe care o mai ţii minte din ziua aceea.

* **

(fragment de roman)


demnitate şi mare încredere în sine. Se întoarce la Lugoj, pe meleagurile natale, dar din lipsă de bani pentru punerea în aplicare a proiectelor sale tehnice este nevoit să plece la Paris în luna iulie a anului 1902. Nici aici nu prea reuşeşte mare lucru la început deoarece Academia de Ştiinţe din Paris, căreia îi trimisese proiectul său pentru promovare şi sprijin material, i-l respinge pe motiv că „ar fi prea utopic” şi că „problema zborului cu un aparat ce cântăreşte mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată şi nu este decât un vis”. Bănăţeanul se încăpăţânează, perseverează şi reuşeşte ca la 18 martie 1906, lângă Paris, pe câmpul ce poartă numele Montesson, să se desprindă de la sol în aparatul construit de el şi să zboare pe o distanţă de 12 metri la înălţimea de un metru. A mai efectuat, apoi, câteva zboruri în lunile august şi octombrie 1906 pe câmpul de la Issz-lesMoulineaux, iar în anul 1907 a construit modelul numărul 2 echipaat cu motor Antoinette-Levasseur de 24 cai putere. Primul aparat, Vuia 1, cel care este expus la Craiova, este un cvadriciclu cu voalura sub formă de aripi de liliac, fiind primul monoplan cu structura din tuburi de oţel. Acesta este echipat cu un motor cu aburi Serpollet modificat pentru vapori de bioxid de carbon sub presiune şi are puterea de 20 cai putere pentru 20 de minte de funcţionare. Căruciorul cvadriciclu a fost prevăzut, pentru prima dată la un avion, cu roţi pe pneuri, iar volanul acţiona concomitent, atât roţile cât şi cârma avionului. Lipsit de mijloace financiare Traian Vuia a trebuit să-şi abandoneze munca, dar nici rezultatele absolut spectaculoase nu i-au fost recunoscute. Totul deoarece, un tânăr brazilian cu tată francez, Alberto Santos Drumont a zburat în ziua de 23 octombrie 1906 cu un naparat făcut de el, pe distanţa de 60 de metri, la înălţimea de 2-3 metri şi a repetat performanţa pe data de 12 noembrie 1906 când şi-a bătut propriul record zburând 220 de metri în mai puţin de 22 de secunde. Deşi prima performanţă a fost realizată de Traian Vuia

cu 6 luni înaintea lui Alberto Drumont autorităţile franceze l-au ignorat fiind străin şi sărac, în timp ce adversarul său era pe jumătate francez şi plin de bani. Totuşi, Traian Vuia a mai apucat să trăiască momente de satisfacţie, la data decesului său, în anul 1950, fiindu-i recunoscute meritele şi ales pe vecie în rândurile Academiei de Ştiinţe a României. Aşteptăm ca grupul de specialişti să scoată în faţa publicului realizarea unui alt „francez”, primul avion cu reacţie, creat de celebrul Henri Coandă, cel care-şi trage originea de la 30 de kilometri sud-vest de Craiova, din comuna Perişor, unde mai dăinuie conacul familiei sale, iar curtea este înţesată cu avioane de vânătoare clasice, din cel de al doilea război mondial, care nu prea au legătură cu realizările sale.

Trebuie să precizăm, mai întâi, ce reprezintă denumirea din titlu, când ştim bine că acolo se fabricau avioane în trecutul apropiat. Ei bine, acesta este numele atribuit iniţial de olteni importantului obiectiv industrial, construit în zona de nord-est a oraşului Craiova, deoarcece primele avioane ce au ieşit din hale s-au prăbuşit, unul după altul, în încercările de zbor. Dar, în final, lucrurile au fost puse la punct şi avioanele cărora li s-a dat numele de „IAR 99 ŞOIMUL” au început să brăzdeze cărările cerului nu doar la noi ci şi prin alte părţi. Ultima mare relizare a colectivului fabricii de aviooane a fost coloana de

oameni care a pornit din incintă, pe jos, îndreptându-se spre centrul Craiovei în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, mobilizând întreaga populaţie ce i-a ieşit în cale. De atunci, uzina se zbate între viaţă şi moarte, singurele activităţi concrete fiind o serie de reparaţii efectuate la avioane aflate în posesia armatei române, aparate construite tot acolo, în anii săi de glorie, bineînţeles. Recent, se pare că treaba a luat o nouă întorsătură datorită unui brav colectiv de ofiţeri şi comandori în retragere, membri ai grupului Asociaţia Română pentru Propagande şi Istoria Aeronauticii Române filiala Craiova care au zis: Hai s-o luăm de la zero! Sau, mai bine, să trecem direct la UNU. Aşa că au reconstruit, cu migală, primul model al avionului denumit VUIA 1 pe care l-au expus în spaţiul generos al complexului AUCHAN din oraş, nu departe de fabrica în care şi-au exercitat profesiile. Aparatul este primul model de avion care s-a înălţat de la sol prin forţe proprii, construit de savantul român Traian Vuia, care s-a născut în anul 1872 în satul Surducu Mic din comuna Bujoru, provincia Caraş-Severin, care pe atunci aparţinea Imperiului Austro-Ungar, astăzi comuna Traian Vuia din judeţul Timiş. Tânărul Traian Vuia a făcut studiile liceale în Lugoj, apoi s-a înscris la Politehnica din Viena. Nu a terminat facultatea deoarece nu avea bani, aşa că a trecut la Drept, a practicat avocatura în Banat, iar în anul 1900 şi-a luat doctoratul în ştiinţe juridice cu teza „Militarism şi industrialism, regimul de Status şi contractus”, fapt ce denotă că nu renunţase la visele sale din fragedă tinereţe. Nu s-a aflat cine i-a fost conducător de doctorat, dar trebuie să fim siguri că era cineva stăpân pe materie, nu doar plin de

ce reprezintă denumirea din titlu, când ştim bine că acolo se fabricau avioane în trecutul apropiat. Ei bine, acesta este numele atribuit iniţial de olteni importantului obiectiv industrial, construit în zona de nord-est a oraşului Craiova, deoarcece primele avioane ce au ieşit din hale s-au prăbuşit, unul după altul, în încercările de zbor. Dar, în final, lucrurile au fost puse la punct şi avioanele cărora li s-a dat numele de „IAR 99 ŞOIMUL” au început să brăzdeze cărările cerului nu doar la noi ci şi prin alte părţi. Ultima mare relizare a colectivului fabricii de aviooane a fost coloana de

Costinel Savu

Cu cel de-al doilea volum de poezie „Meleagul verde” (2014), vom pătrunde în galaxia poeziei lui Pavel Găgeanu, în zariştea poematică a satului-sanctuar, care prin povestire, dialog, anecdotă, Sorescu aducea în prim plan lumea satului dintr-o perspectivă cu totul nouă, una în care refuzul convenţiilor lirice, tragicul şi comicul coexistau într-o cheie considerată ironică, dar nu lipsită de afecţiune. Dacă cele două titluri amintite („Naufragiaţi” şi „Emisiunea de duminică”), sunt etape distincte în demersul poetic al lui Pavel Găgeanu, din păcate „Meleagul verde” continuă lumina vie din fereastra propriei case în care a mai „locuit” în volumul anterior, cu accente într-o lume ruptă de forfota repezită în care oamenii satului de la Dunăre îşi trăiesc vieţile. Caracteristica dominantă a poemelor şi din acest ultim volum, e că se situează la graniţa

La Craiova „Fabrica de avion” îşi continuă în voie activitatea şi nimic nu o poate pune la pământ

Forfota satului-sanctuar din câmpia Dunării

dintre poezie şi proză. Coexistă în lumea satului de câmpie din Meleagul verde două sisteme de demarcaţie: unul cu un rol de satirizare (prin poemele „Bătut cu urzici”; „Orezăria”; „N-am fire albe în cap”; „Artistul”) şi altul cu rol povăţuitor spre parabolă („Oala”; „Patru pogoane”; „Îl căuta cu felinarul”; „Îmi place”; „Acasă”). Întreg ciclul de poeme din Meleagul verde redă imaginea exactă a satului de la câmpie, dunărean (vezi şi: „Degeaba te duci”; „Cu vaca ce mai avea”). De aceea sistemul oral popular (pe un ton grav, rece) de rostuire a frazării, predomină în text. Spre exemplu: „Nici astăzi nu a făcut temele băiatul holbat/şi pistruiat a lui Dinu Buruiană./-Zi şi tu ceva! îl îndeamnă învăţătorul/că şi la colţ pe şanţ sătencele zic ceva/

când răscolesc ţărâna ca de exemplu:/-Seceta se va prelungi, o să coste o mie de/lei sacul de porumb, a lui Vasilache Podeanu nu/se ţine de treabă, hoinăreşte când alţii lucrează/şi a spus că a stat nemâncat patru zile,/că a lui Mircea Pleşuvu munceşte mult şi deşi/este din familie săracă a venit pe acasă frumos/îmbrăcat şi cu ceas la mână, că de ieri suflă/vântul rece parcă iarna este pe aproape, adică/mai zi şi tu ceva, că ne apucă seara!” (Soseşte seara). Sătenii lui Pavel Găgeanu poartă numele lor oficial, prevăzut în actele de stare civilă atunci când intră în legătură cu viaţa satului şi infrastructură (munca la câmp ori uzină, obiceiuri, primărie, şcoală, armată ). Revăzute şi cu o selecţie riguroasă, cele două volume ar putea coexista într-o antologie gândită să redea forfota satului-sanctuar din câmpia Brăilei.

Tudor Cicu


Din veacul meu, în veacul tău – o pată:E sângele-mi ce-a curs şi nu s-a şters.

Şi-i nebunie cadenţată-n vers.(text descifrat de Stela Covaci)

Este vorba de o creaţie literară inedită a lui Nicolae Labiş,poetul „luptei cu inerţia”, în care Binele şi Răul sunt personalizaţi sub numele de Frunte – Senină şi, respectiv, Frunte – Încruntată, care se vor candidaţi la mâna unei Fete-Fecioară, dintr-un palat de sticlă rotundă cu comoară.

„Marea înfruntare” dintre cele două personaje ale basmului, cu titlu omonim, are în sine o marjă ezoterică, căci elementele componente acţiunii propriu-zise sunt pline de necunoscut, de efecte fabuloase cu structuri hermetice, de speculaţii estetice / etnologice / sociologice.

Textul olograf se află între celelalte manuscrise labişiene de la Muzeul Bucovinei din Suceava (caiet nr. inv. 166, nedatat,neterminat).

Publicarea lui întregeşte opera poetului de la Mălini, care în anul acesta ar fi împlinit, în decembrie, 80 de ani, dacă nu i-ar fi fost curmată viaţa printr-un asasinat oribil la 21 de ani!

Credem că „marea înfruntare” nu este decât o analogie a propriei sale vieţi văzută / întrevăzută de poetul vizionar, blestemat de societatea comunistă de a nu-i fi respectat ritualurile, deşi i-a dedicat „primele iubiri”!

Mircea Coloşenco

î

„Marea înfruntare” – un basm ezoteric în versuri de Nicolae Labiş

personalizaţi sub numele de Fete-Fecioară, dintr-un palat de sticlă rotundă cu comoară.

elementele componente acţiunii propriu-zise sunt pline de necunoscut, de efecte fabuloase cu structuri hermetice, de speculaţii estetice / etnologice / sociologice.

nedatat,neterminat).

nu i-ar fi fost curmată viaţa printr-un asasinat oribil la 21 de ani!

blestemat Mircea Coloşenco

80 de ani de la naşterea lui Nicolae Labiş: 2 decembrie 2015

Nicolae Labiş

Marea Înfruntare(inedit)

I

Pe un tărâm neştiut, se afla o comoară,Pe-o comoară, se află o Fată - Fecioară,Singura Fata – Fecioară.

Nu cunoscuse privirile acelor ce-o vor,Nici atunci când lunecase în visele lor,Singura Fată – Fecioară.

Trăia în Palat de sticlă rotundă,Unde nici un dor n-a putut să pătrundă,Singura Fată – Fecioară.

Nici ierburi, nici gâze rodind din păcatNu puturăSămânţa iubirii s-o lase-n Palat,Să turbure liniştea purăA singurei Fete – Fecioară.

Pe-un tărâm neştiut, se afla o comoară,Pe-o comoară, se afla o Fată – Fecioară,Singura Fată – Fecioară. II

Frunte – Senină a visat-o cu ochiul deschisŞi-a pornit într-o zi după vis.

El se simţea cel mai mic dintre toate.De-aceea, n-avea niciodatăSprâncenele negre-ncruntate.

Când, prin codri trecea, alergau căprioareleSă-i sărute picioarele;

Când gonea peste râpa cu rouă stropită,Capătă o mantie de rouă vrăjită.

El se simţea cel mai iubit dintre toate.De-aceea, n-avea niciodatăSprâncenele negre-ncruntate.

A visat o Fecioară cu ochiul deschisŞi-a pornit într-o zi după vis. III

A izbit în porţi de argint, de aramă şi aur?A izbit şi fără gând ascuns – Şi i s-a răspuns,.

Vântul l-a trecut mările şi colnicile Şi l-au ajutat albinele şi furnicile.

Zmeii-l uciseră în bătălie.l-a înviat Pământul cu apă moartă şi vie.

Zânele i-au înnodat iţele minţii.I le-a deznodat Cerul cu dinţii.

Gândul copleşit n-a mai putut să-nţeleagă.Lumea i-a desfăcut inima, cât mai întreagă.

Ajuns, nu i-a mai rămas decât să pătrundă În Palatul de sticlă rotundă.

IV

Când la poarta cea greu ferecată,S-a întâlnit cu Frunte – Încruntată.

Şi el o visase pe Fată cu ochiul deschisŞi a pornit într-o zi după vis.

- De ce-ai bătut, Frunte – Senină, cărări nebătute?- Vreau să intru.- Şi eu vreau,deci, du-te.

- Ba, de vrei, să ne-nfruntăm, întâi.- Să-ţi pun trei întrebări de căpătâi!

Îmi vei răspunde. Ţie ţi se dăruie ceea ce eu smulg.Tu îmi vei răspunde la întrebări,Dar să-mi pui mie alteleNu vei putea niciodată.Să ne batem? Te voi ucide, Frunte – Senină,Dar te vor învie,Tu, însă, nu mă poţi ucide pe mine.Eu mă simt cel mai înalt dintre toateŞi, de aceea, urăsc.

- Eu mă înţeleg cel mai departe de toateşi, de aceea, iubesc totul cu mintea.

- Dar mă simt cel mai înalt dintre toateŞi, de aceea, mă urăsc pe cel înţeles de mine.

- Tu iubeşti fără să înţelegi,Tu înţelegi cu mintea tuturor,Dar nu cu a ta.


De la o ispravă literară la alta, scriitoarea din Mândreştii Tecuciului, Lina Codreanu, îşi surprinde cititorii prin realismul său clasic, prin stilul său sprinţar şi zglobiu, şi prin dialogurile vii, alerte şi seducătoare. Să precizăm însă că realismul, maniera clasică de abordare a faptului narativ, subliniate de noi şi în comentarea celorlalte lucrări anterioare, nu alterează modernitatea, cum s-ar crede la prima vedere. Răscolite de obsesii şi coşmaruri simptomatice, personajele Linei Codreanu sunt marcate de refulări freudiene tăinuite în adânc şi nu-şi găsesc liniştea până nu-şi împlinesc obsesia şi până nu se eliberează de o anumită idee prădalnică. Abilitatea cu care autoarea răscoleşte prin firidele ascunse ale personajelor, prin tainele lor nemărturisite şi prin felul cum le aduce în partitură narativă conferă deja scrierilor sale o anumită tentă modernă. Dacă-i adevărat că literatura, proza în general înseamnă fabulaţie şi ficţiune, epica Linei Codreanu nu-şi activează funcţia imaginativă decât pentru a scotoci prin sipetul cu taine, prin istoria personală a personajelor pentru a le devoala subteranele şi ceea ce le macină viaţa.

Oricum, ultimul său volum, de povestiri, Proprietarii de amintiri (Editura Rafet, Rm Sărat, 2015) reprezintă o nouă dovadă că autoarea şi-a găsit vocaţia, că chiar are ceva de spus în proza noastră contemporană şi că dup-atâtea exerciţii la sol se va încumeta într-un zbor mai înalt şi se va hotărî pentru o dispunere romanescă. De

altfel, povestirea care dă şi titlul volumului este, într-un fel, o saga şi putea articula un microroman, dacă autoarea şi-ar fi propus această finalitate. De ce n-a dezvoltat-o până la dimensiunea unui roman, nu mai ştiu, dar, poate, va reveni asupra acestei povestiri.

Să precizăm însă că cele trei povestiri care alcătuiesc conţinutul recentului volum îşi recoltează pretextele epice din alveola unor realităţi captivante, vascularizate de personaje învăpăiate şi bine tipizate. Apostol Fântânaru, bunăoară, personajul principal din povestirea Fântâna din Valea Mândrei este obsedat de ideea săpării unei fântâni în locul unde păştea oile când era copil şi faptul acesta nu-i dă pace, îi produce apucături de posedat, nu de om cu mintea acasă (p. 17). Însemnează locul şi se apucă de săpat până când, încet şi sigur, apa urcă scâncind susurat ca un prunc sosind în lumină (p. 21).

La fel povestirea care dă titlul volumului, tânărul podgorean Petru Pivniceru, cel cu un neg albicios la mână, un fel de al şaselea deget la mâna stângă, căsătorit cu tânăra profesoară de franceză, Camelia Armescu duce cu el taina copilului din flori, pe care-l concepuse într-un moment de euforie, sedus de dorinţele pătimaşe ale fetei paznicului, Sulfina. Ar fi fost singurul moştenitor al averii lui Petru Pivniceru, numai că istoria care s-a abătut peste ţară, cu desfiinţarea proprietăţii şi cu trecerea ţărănimii la forma colectivistă, l-a privat de drepturile lui de moştenitor şi l-a transformat într-un simplu proprietar de amintiri. Amintirile unei lumi de demult, lumea care a fost destrămată după preţioasele indicaţii de partid şi care nu se va mai întoarce niciodată, decât într-o formă desfigurată, fracturată şi în contradicţie cu normalitatea devenirii româneşti. Tainele rămaseră amintiri şi amintirile deveniseră poveşti despre care târgoveţii din Podgoreni vor fi vorbit multă vreme de atunci încoace… (p. 89).

Tot dintr-un areal citadin patriarhal se decupează şi povestirea Aşteptări în clepsidră – o frumoasă poveste de dragoste înfiorată de frământările fiinţiale activate de Artemisa, o tânără apetisantă, dar bântuită în egală măsură de nădejdi şi de nenoroc. Ca

Lina Codreanu într-o nouă dispunere epică

Ionel Necula

şi în alte povestiri, autoarea conferă femeii rolul de factor activ şi decizional într-o relaţie. De voinţa ei depinde închegarea unui cuplu şi tot ea îi asigură combustia necesară pentru ca flacăra să ardă ca o vestală, să-i asigure funcţionalitate şi trăinicie. Şi Camelia Armescu şi Artemisa din Husieni se irizează ca nişte Don Juani care joacă în travesti, dar, fireşte, cu un plus de delicateţe, de candoare şi eleganţă, de care năbădăiosul erotic francez n-ar fi fost capabil.

Nu ştiu dacă eternul feminin, cum spunea Goethe, ne duce spre cer, dar autoarea, în construcţiile sale narative, mizează pe acest element, îi conferă drept de iniţiativă şi funcţii active în cadrul cuplului. Petru Pivniceru sau pălăriosul Ionaşcu Dobrin, din familia Galencu îşi pun simţămintele în palmă, dar decizia ultimă nu le aparţine lor. După ce au făcut carieră literară cu frivolitismul lor, Don Juanii s-au reciclat, au cedat iniţiativa, iar autoarea nu i-a adoptat din legendă, ci mai mult din partitura scenică în care îi adusese George Bernard Shaw.

Un lucru e sigur, Lina Codreanu se dovedeşte o excelentă cunoscătoare a psihologiei feminine, în devenirea ei, de la condiţia fragilă, de nubilă cu glamur şi cu nuri, la cea de matură planturoasă, când îşi dă arama pe faţă şi cedează bârfei şi vulgarităţii. De altfel, latura psihologică a personajelor feminine este punctul forte al prozei sale ruminate – cu ştaif, cu fistic şi cu bemoli afectivi la cheie.

Intrată în literatură mai târziu, Lina Codreanu, în cazul când va păstra cadenţa apariţiilor în vitrina cu noutăţi literare din ultimii ani, are toate şansele să-şi recupereze întârzierile. Este, oricum o prozatoare reconfortantă, care ne propune o lectură aferată şi te îmbie să-i urmăreşti prestaţiile în continuare.


î

au dispărut, iar dacii nu s-au mai reunit într-un Regat, condus de un Rege, după moartea lui Decebal, sau după plecarea romanilor din Dacia în anul 271, e. n, şi au trăit în sătucele lor risipite pe teritoriul fostei Dacii, de la Nistru până în sudul Boemiei, atât cât se întindea regatul lui Decebal. Şi pentru că dacii nu s-au mai unit după plecare aureliană din Dacia, iar popoarele migratoare, care erau de fapt nişte hoarde dezlânate ce se împingeau unele pe altele, i-au găsit atomizaţi, risipiţi, incapabili şi să se adune şi să formeze o armată care să-i alunge pe invadatori, protoromânii ca să-şi salveze pielea s-au ascuns în păduri, de unde ieşeau după un timp cu daruri pe care le dădeau celor care se înstăpâniseră în pământurile lor.

Gestul acesta s-a tot repetat pe parcursul mileniului întâi, astfel că l-am asimilat în subconştientul nostru colectiv, ne-a intrat în codul genetic. Aşa s-a format poporul român ca un popor slab, defensiv, fără coloană vertebrală, care se pleacă în faţa duşmanului (de aici proverbul „Capul aplecat sabia nu-l taie”) ca să scape cu viaţă. Care îi dăruieşte duşmanului ce are mai bun ca să fie acceptat de Duşman (de aici proverbul „Pupă-l în bot şi papă-i tot), gest repetat care ne-a învăţat să fim vicleni, dedublaţi. Din aceste patologii centrale ale psihologiei poporului român s-au format alte „scheme adaptative” secundare, cum ar fi şmecheria, demagogia, lenea, lăudăroşenia („Prostul până când nu este fudul nu e prost destul”), trădarea. Toate aceste patologii, „scheme atitudinale şi comportamentale asimilate” de subconştientul colectiv comunică între ele, se susţin una pe alta, augumentându-se. Aceste patologii, aşa cum spune autorul cărţii, dacă ne-au ajutat să supravieţuim în istorie, şi am supravieţuit târâş, grăpiş, plătind un tribut prea mare, ne-au făcut mult rău formându-ne (de-formându-ne) ca un popor slab, defensiv, laş, care şi-a plecat capul în faţa Stăpânitorilor, când ar fi putut să se unească, să se organizeze şi să-i alunge pe duşmani. Puţinele dăţi când ne-am ridicat împotriva Cotropitorilor sunt excepţii care confirmă regula. Am fi avut nevoie în istorie de un mare Conductor ca Burebista care să ne unească, să ne motiveze, să ne dea încredere în noi, să ne formeze ca un popor viteaz, unit, dârz, de oameni patrioţi, cu vocaţia onoarei şi care din cuceriţi să ne înveţe să fim un popor mândru şi demn care nu se lasă călcat în picioare. Or ce vedem acum în perioada postcomunistă ? Că indivizii umani cei mai hoţi, setoşi de putere au încălecat pe grămada de bucate a ţării şi au jefuit cât au putut. Iar restul populaţie ce a făcut? În loc să se adune, să se organizeze şi să arunce peste bord clasa politică jefuitoare, muncitorii, românii ceilalţi aruncaţi în şomaj, medicii au fugit în afara ţării, la mai bine, unde s-au băgat slugi la cei care ne-au distrus Economia şi ne-au transforma ţara în piaţă de desface. Aceiaşi schemă comportamentală învăţată în primul mileniu se repetă şi acum ca un act reflex. Exact ca în primul mileniu, acum în loc să fugim în păduri din faţa popoarelor migratoare, am fugit din faţa greutăţilor, a încercărilor istoriei la muncă în străinătate (au plecat muncitorii cei mai buni, tehnicienii, cercetătorii ştiinţifici, medicii, au fugit ca potârnichiile în străinătate, la mai bine) şi ne-am băgat singuri slugi la cei care nea-au asuprit şi ne-ai jefuit în istorie.

Cred că acum în perioada aceasta foarte grea şi periculoasă pentru poporul şi naţiunea română, când a fost distrus mai mult de jumătate din Organismul naţional românesc, aşa cum era el în anul 1989, poporul român chiar avea nevoie de un mare diagnostician ca profesorul Ştefan Dumitrescu. De un Medic şi de un Profesor care să-l înveţe să se însănătoşească. Să se formeze ca un popor curajos, unit, care îşi ia soarta în mâinile lui. Pentru prima dată după

Şi totuşi dacă suntem cel mai bătrân popor european şi unul dintre popoarele foarte inteligente şi creative ale istoriei cum se explică faptul că după înfrângerea dacilor în cele două Războaie daco-romane, după autojertfa lui Decebal, poporul dac nu s-a mai regăsit pe sine decât foarte târziu ? Cum se explică faptul că poporul dac a fost prin excelenţă un popor ofensiv, mândru, demn, viteaz, iar poporul român, care este acelaşi popor dac văzut în continuitatea sa, a fost şi este un popor slab, defensiv, un popor care a fugit în codri din faţa năvălitorilor sau şi-a plecat capul şi s-a lăsat jefuit fără să schiţeze nici un gest de împotrivire, aşa cum se întâmplă acum în perioada postcomunistă. (cu rare excepţii, când Domnul ne-a dăruit Conducători mari şi Viteji am fost şi un popor ofensiv. Ceea ce înseamnă că atunci când avem în frunte Conducători mari putem să fim un popor excepţional, şi aceasta datorită zestrei latente din fiinţa noastră individuală şi naţională) Şi dacă am fost și suntem un popor dotat, care i-am dat pe Eminescu, pe Brâncuşi, pe Nicolae Densuşanu, pe Enescu, pe Eliade, pe Cioran, pe Coandă, etc cum de se face ne-am mâncat și ne distrugem valorile ? Și cum se face că am dat această clasă de politicieni care ne-a făcut şi ne face mai mult rău decât bine în istorie ! Care este mai mult decât ticăloasă şi execrabilă?

Acel plus de cunoaştere al psihologiei poporului român, din profunzimile sale până în contemporaneitate, pe care îl aduce în domeniul Ştiinţelor sociale şi în cunoaşterea psihologiei poporului daco-român domnul profesor Ştefan Dumitrescu ne ajută pe noi, românii, să înţelegem ce s-a întâmplat cu noi în istorie. De ce am evoluat aşa de contraproductiv în istorie, de ce am ratat cele mai multe din şansele pe care ni le-a oferit istoria, de ce suntem acum un popor victimă, incapabil de orice reacţie în faţa agresiunilor de tot felul, în faţa problemelor pe care ni le pune viaţa şi Istoria ? De ce suntem un popor ai cărui indivizi suntem dezbinaţi şi ne mâncăm între noi, şi care îşi aşteaptă într-o inconştienţă totală dispariţia de pe scena istoriei?

Credem că aici este genial autorul acestei lucrări. Pentru că Ştefan Dumitrescu pătrunzând în profunzimile psihologiei poporului daco-român, investigându-i pliurile acestei profunzimi, reinterpretând dintr-o perspectiv ştiinţifică (de fapt din mai multe perspective) şi modernă miturile, care sunt fundamentele memoriei colective ale poporului daco-român, el reuşeşte să ilumineze, ca să spunem aşa, tainele profunde ale acestui neam daco-românesc atât de mare şi totuşi atât de nefericit, de tragic, de umilit în istorie. Pentru că dl profesor Ştefan Dumitrescu (intuiţie, clarviziune, inspiraţie divină ?) pune, ca să spunem aşa, după două mii de ani diagnosticul psiho-moral cel mai corect al poporului român. Iluminează, din punct de vedere epistemologic, dinspre interior către nivelul conştient, dinspre trecut către prezent destinul impresionant de uman şi de tragic al unuia dintre cele mai vechi popoare ale lumii.

Pornind de la o cercetare cazuistică foarte bogată, de la evenimentele istoriei (fericite şi nefericite), de la notele şi meditaţiilor oamenilor de cultură, străini şi locali (exemplu Paul de Alep, Dimitrie Cantemir) profesorul Ştefan Dumitrescu descoperă şi studiază în profunzimea sa ceea ce am numi Sistemul de patologii al Psihologiei poporului român. Subliniem că această descoperire a sindromului de patologii al psihologiei poporului român este una dintre cele mai mari descoperiri din istoria şi din cultura poporului român. Că ea explică într-o mare măsură comportamentul poporului daco-român de la înfrângerea regelui Decebal în anul 106, în urma confruntării cu armata romană, până astăzi. Aceste patologii s-au format şi s-au dezvoltat pe parcursul primului mileniu, când populaţia dacă, trăitoare în sătuleţe ce se întindeau pe teritoriului vechii Dacii fugea îngrozită din faţa hoardelor năvălitoare salvându-se în întunericul codrilor. Și s-au întărit pe parcursul celui de al doilea mileniu...Plecând de la datele istoriei, ale realităţii şi ale vieţii de zi cu zi din spaţiul românesc, observând că noi, românii, ne mâncăm valorile, că aceasta este o tendinţă aproape generalizată a comportamentului nostru, scriitorul Ştefan Dumitrescu a descoperit şi a teoretizat patologia psihologiei poporului român pe care a denumit-o Axiofagie. De la Axios, valoare, fagos, a mânca. Invidia, bârfa, ironia, marginalizarea, pâra sunt forme ale Axiofagiei. Când bârfim pe cineva noi îl „distrugem”, îl compromitem în plan mental. Marginalizarea, îndepărtarea, pedepsirea unei valori, ura împotriva ei, toate acestea sunt reacţii de anihilare a valorii şi ne dezvăluie că în subconştientul nostru acţionăm împotriva valorii tocmai pentru că „ne dăm seama” că suntem mici în comparaţie cu ea.

Această „micime” a noastră în comparaţie cu Valoarea este descoperită în subconștientul nostru, iar reacţiile împotriva valorii au scopul de a o anihila, astfel ca în subconştientul nostru noi să ne simţim în continuare „mari”. Aţi observat, după căderea Dictaturii comuniste foarte mulţi oameni setoşi de putere, pentru că în subconştientul lor colectiv credeau că aşa sunt ei mari, aşa devin ei mari, au intrat în partidele politice înfiinţate după 1989. Există deci, ne spune autorul, o tipologie umană formată din indivizi care „se cred mari”, care vor să fie mari, (au egoul dilatat, cancerizat) şi care în marea lor majoritate oamenii aceştia sunt bolnavi de putere. Ei bine, oamenii aceştia sunt bolnavi de Egoplasm, aceasta fiind cea mai gravă, cea mai importantă patologie a Psihologiei poporului român. Oamenii aceştia nu pot să trăiască dacă nu se simt ei mari, şi dacă nu fac tot ce pot ca să fie mari..Intră în politică, fac orice ilegalitate și orice gest imoral ca să aibă „puterea şi bogăţia”, CARE LE DĂ LOR SENTIMENTUL CĂ SUNT MARI. Din rândul acestora se recrutează „bolnavii de putere”, politicianismul fiind una dintre cele mai grave patologii ale Psihologiei poporului român, boală care i-a făcut foarte mult rău acestui popor şi acestei Ţări. Politicianismul, la noi, la români a fost şi este o mare nenorocire, un cancer social și psihologic. Atomita este o altă patologie (aceasta fiind dată de tendinţa din subconştientul românilor de a se dezbina între ei) a psihologiei poporului român, căreia autorul îi acordă o mare atenţie, şi care ne-a făcut rău pe durata întregii istorii. Datorită acestei patologii (pentru că au avut în ei tendinţa, înclinaţia către dezbinare şi nu către unire) tracii

PSIHOLOGIA ŞI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN

CARTE EVENIMENT ÎN ISTORIEI PSIHOLOGIEI, A PEDAGOGIEI ŞI A LITERATURII ROMÂNE


Maria Cantuniari


Nevoia de evadare

Numele Gabrielei Pădureț e o necunoscută pentru iubitorii de literatură, până la apariția plachetei Misterioasa cădere (Editura Itinerar, Bacău, 2005) doar prietenii apropiați având, probabil, știință despre preocupările sale.

Răsfoindu-i paginile, prea multe nu aflăm nici de această dată, criticul literar Theodor Codreanu, cel ce semnează prefața, dezvăluindu-ne doar că e vorba de un „debut târziu“, că volumul său e „categorisit în ceea ce se numește literatură de amator“, dar și că prezenta carte atestă „germenii unui talent care s-a ignorat până acum“, știința versificării în „cheie clasică și modernă“, precum și autenticele momente de poezie depistate, „uneori cu versuri memorabile“, îndrituindu-l în cele din urmă să accepte că autoarea nu-i exclus să se „profesionalizeze“ și că, evitând „primejdiile care o pândesc“ și dând „prioritate expresivității proprii“, am putea avea de a face cu nașterea unui „nou poet“.

Unul care, intuind parcă nevoia noastră de informație, încearcă să lege o primă punte cu cititorul: Scriu de fericire, pentru a contrazice viziunea pesimiștilor sau încăpățânarea unora de-a epata prin nihilism. Scriu de durere, de neputință, de scrâșnet pentru a-mi lumina sufletul. Negrul neeliberat adăpostește hidoasa creatură a iadului, care plămădește în noi ura, invidia, lăcomia, nimicnicia. Scriu de dor, de drag, de alb și roz, ca-ntr-o facere nouă, limpede, fecundă. Scriu de mulțumire Celui ce mi-a pecetluit soarta și-a sădit în mine Focul.

În pofida ușurinței cu care mânuiește cuvântul și a dibăciei prozodice, procesul de elaborare a

manuscriselor e, după propriile spuse, mult mai dificil, iar slovele devin „de piatră“: Tot cuvinte-ngemănate / cos cu lacrimi pe-un tapet / și cu mâini împreunate / rog să-mi iasă un sonet. // Dar când muza este moartă / și când visu-a-mbătrânit, / valsul slovelor de piatră / e un dans descumpănit.

Rătăcind printre „oameni meschini“, ajunge la un moment dat să se confunde cu ei, așa încât se întreabă: Ce să fac eu aici, cu un suflet pustiu? / Ei nu vor sau nu pot să-nțeleagă / Din ce rai am căzut, cu viața-mi întreagă, / Și să plec – pe ce drum? – nu mai știu... Misterioasa cădere e strâns legată de cea a îngerului care o ținea trează nopți în șir și consideră nedreaptă pedepsirea acestuia pentru propriile greșeli: Căzuse îngerul meu... Și-am căzut și eu într-o lume pe care n-o puteam recunoaște din nici o trăire anterioară. Era ca un labirint pretențios. Oboseam de multe ori rătăcind drumul și luând-o de la capăt. Și tot cădeam în fiecare zi, de prea multe ori și pietre colțuroase îmi răneau genunchii și podul palmelor.

Furia și uimirea care o cuprind nu le poate stopa decât după ce-și domolește glasul într-o rugăciune și abia atunci când ajunge iarăși la ea Lumina conchide că fiecare cădere e, de fapt, o ușurare, un „prag spre lămurire. Lămurirea venirii mele, înțelegerea căderii mele în acest labirint.“

Dar cum în fiecare zi o „pălmuiesc neputințele“, sătulă să-i tot plângă cerul pe frunte, pe „obraji, pe umerii obosiți de povara crucii“, simte „nevoia de evadare într-un alt destin“ și atunci caută, ca și altădată, „punctul stabil“ pe care să clădească „temelia unui alt început“. Ariditatea mediului, dublată de această „muncă de Sisif împleticit“ o dezgustă însă, silind-o nu de puține ori să

abandoneze lupta.O salvează atunci prietenul cu care-și „împart(e)

plictiseala“ ultimilor ani, dar și în acest caz nu e scutită de emoții, întrucât o nouă „Teamă“ i se cuibărește în suflet: Nici nu mai știu cine ești, / nici nu mai știu cine umblă / prin întâmplări nelumești / să te închidă-ntr-o umbră. // De câte ori te-am chemat, / halucinantă

două mii de ani apare în istoria acestui popor un Medic, un Psiholog care se apleacă asupra sufletului, a psihologiei, a fiinţei poporului român, îl studiază atent, privind în străfundurile sale, analizează conexând toate datele între ele, având o capacitate de sinteză ieşită din comun şi ne arată pe ecranul minţii noastre (al conştiinţei celor care vor citi cartea) atât calităţile care au făcut din acest popor un mare creator de cultură cât şi bolile de care a suferit în istorie, moştenite de la strămoşii noştri traci, care l-au condamnat să aibă destinul nefericit de victimă a Istoriei. Ştefan Dumitrescu este un fel de Dostoievski şi de Yung al poporului daco-român, un analist de o fineţe şi profunzime remarcabile al istoriei şi al universului nostru interior. Puţine popoare au norocul să le dea Dumnezeu o Minte care să le ajute să se cunoască atât de profund şi de complex şi care să le arate metoda, calea, strategia pe care trebuie să o urmeze ca să iasă din această stare patologică de letargie care le poate fi fatală.

Partea a doua a cărţii (deşi analizele şi raţionamentele care ţin de domeniul psihologie, al sociologiei coexistă, conlucrând cu analizele, judecăţile şi raţionamentele care ţin de domeniul pedagogiei şi al economiei) încearcă şi reuşeşte să descifreze laturile slabe ale poporului român în istorie, cauzele educaţionale care au făcut să fim un popor defensiv în istorie („Dă, Doamne, mintea românului a de pe urmă”). Partea aceasta de Pedagogie se apleacă asupra cărţilor şi a autorilor care au încercat în perioada interbelică să fundamenteze ceea ce s-ar numi O PEDAGOGIE A POPORULUI, ducându-le cu succes opera mai departe antecesorilor să-i pentru care are o preţuire sacră. Analizând situaţia Sistemului socio-economic românesc din

diferite perioade ale istoriei, ca şi starea Sistemelor socio-economice naţionale în general, profesorul Ştefan Dumitrescu credem că se găseşte în situaţia de a pune bazele unei noi discipline a Pedagogiei generale pe care el o numeşte „Pedagogia popoarelor” (Psihologia şi Pedagogia popoarelor). Ceea ce reuşeşte, având sentimentul că brodează cu ideile şi gândurile, dl profesor Ştefan Dumitrescu este faptul de a fi dus mai departe limitele, sau orizontul de cunoaştere al acestor ştiinţe, Psihologia şi Pedagogia. Iar cel mai important lucru mi se pare acela de a fi sculptat, sau de a fi proiectat pe ecranul acestei perioade de timp Portretul cultural şi psihologic al poporului daco-român. Pe timpul lecturii am fost impresionată de acribia cu care pătrunde, ca un fel de batiscaf care merge pe fundul oceanului filmând pliurile, gropile, ridicăturile reliefului, ca şi de capacitatea lui de a se „ridica la suprafaţă” şi de a privi totul de sus, reuşind să creeze o frescă a psihologiei şi pedagogiei poporului român, pe cât de profundă pe atât de cuprinzătoare. „Psihologia şi Pedagogia poporului român”, cartea profesorului şi a scriitorului Ştefan Dumitrescu este una din cele mai mari realizări ale gândirii psihologice şi pedagogice la noi, unul din marile evenimente culturale ale acestei perioade „de tranziţie către distrugerea definită a poporului romîn şi a Românie”). Monografia aceasta, căci o Monografie este cartea profesorului Ştefan Dumitrescu, analizată aici, creşte, ca să spunem aşa, din solul social şi cultural românesc, este o proiecţie profundă şi lucidă a sufletului românesc pe suprafaţa Ecranului care este prezentul şi viitorul acestui neam. După lectura cărţii ai sentimentul că intenţionat Dumnezeu a făcut ca această carte să apară în această perioadă când poporul romîn, după 1990 Obiectul şi Victima unui mare Război economic, se află într-o stare jalnică, introdus pe o cale negativă, autodistructivă, aflat în cea mai periculoasă Fundătură istorică, distrus într-o mare măsură. În finalul cărţii credem că ne aflăm în faţa unuia din evenimentele cele mai importante din istoria Psihologiei şi a Pedagogiei româneşti, când aceste ştiinţe îşi dau mâna ca să ajute poporul român să se salveze din criza istorică în care ne găsim de foarte mult timp.

-------------------------PS. O dată cu această admirabilă şi memorabilă carte care este „PSIHOLOGIA ŞI PEDAGOGIA

POPORULUI ROMÎN”, dl profesor Vasile Mănuceanu, Preşedintele Fundaţiei Culturale Ajutorul românesc, mi-a dat spre lectură, o altă carte a domnului profesor Ştefan Dumitrescu, de data aceasta o carte de versuri intitulată „Calul Troian al Lumii, America sau Luceafărul”, pe care o voi recenza cât de curând. Am citit-o de mai multe ori în timp ce lecturam „Psihologia şi Pedagogia poporului romîn”. Mărturisesc că am rămas consternată, stupefiată. Cele trei mari poeme ale cărţii, „Naşterea Poetului”, „Calul Troian al Lumii, America sau Luceafărul”, şi „Ana strigam”, tot un fel de Luceafărul lui Eminescu”, sunt printre cele mai mari poeme din literatura română şi îl plasează pe Ştefan Dumitrecsu direct sub Eminescu, alături de Arghezi şi de Blaga. Nu-l cunosc personal pe dl profesor Ştefan Dumitrescu dar cum i-am lecturat mai înainte romanele „Feodor Mihailovici Dostoievski s-a sinucis la București”, „Prea adânc m-ai rănit, femeie!”, „Şi tu vei fi Văzduh” şi „Marea dragoste” cred că ne găsim cu siguranţă în faţa unei dintre cele mai mari Minţi şi a unuia dintre cele mai mari Talente pe care le are România la ora actuală.

venire, / în vis de alb te-au schimbat / și m-au gonit în trezire. Și-ar pune, tocmai de aceea, viața rămășag numai să-l vadă, dar „clipa cea fierbine“ nu pare să se mai repete, cu toată șoapta eminesciană a dorinței din urmă: Șoapta ultimei dorințe, / obsedantă și străină, / parcă-i plata de căințe, / de păcate și de vină. // Nu rămâi și nici nu pleci, / dulce vină-i de te văd – / minte scurtă, brațe reci / și în sufletu-mi, prăpăd. // Cum să cumințesc ușor / gându-rile-mi nerostite, / când venirea ta e-un dor / de iubiri necumințite?

Deși în umbra lui mai înflorește și-acum, se-amăgește cu „nesfârșiri / De clipe mult dorite“, orbecăie în neștire, lasă noaptea să umble, „despuiată, / peste sufletu-(m)i cărunt“, dar nu mai vede nicio „cărare / sau un licăr sângeriu“ care s-o-ntoarcă „pe-o vagă cale / înspre viață, din pustiu“.

Punând leac pe-o „rană fără nume“, găsește tăria să zâmbească și să râdă, conștientă că „Fericirea trece deseori pe lângă noi, mirosind a primăvară“, că iubirea poate fi privită ca un joc și că timpul, „măsura cinică a trecerii noastre“, le va rezolva pe toate.

Să sperăm că splendidele versuri din „Știe iarna...“ (Dac-ar ști, ar ninge floare / peste fruntea-mi de răcoare / și mi-ar bate-n geam cu muguri / și mi-ar rătăci-n-amurguri...) își vor găsi corespondențe și în alte poeme, iar „misterioasa cădere“ va fi urmată de un suiș ce deja se întrezărește.

venire, / în vis de alb te-au schimbat / și m-au gonit

Cornel Galben


“... inteligenţe tinere îşi risipesc zadarnic vremea în a critica, în loc să şi-o întrebuinţeze în a face mai bine decât au făcut aceia pe care îi critică?... „

Ion Luca Caragiale - Scrisoare către Alexandru Vlahuţă

«Frate Vlahuţă,De ce să ne facem spaimă şi inimă rea degeaba? La noi nu

e nici mai multă nici mai puţină stricăciune decât în alte părţi ale lumii, şi nici chiar nu s’ar putea altfel. Calităţile şi defectele omeneşti sunt pretutindeni aceleaşi; oamenii sunt peste tot oameni. Limbă, costume, obiceiuri, apucături intelectuale şi morale, religiuni - precum şi toate celelalte rezultate ale locului unde au trăit, ale împrejurărilor prin care au trecut - îi pot arăta ca şi cum s’ar deosebi mult cei dintr’un loc de cei dintr’altul; ei însă, în fundul lor, pretutindeni şi totdeauna sunt aceiaşi. Nu existăpe pământ speţă zoologica mai unitară decât a regelui creaţiunii. Între un polinezian antropofag şi cel mai rafinat european, alta deosebire hotărâta, nu există decât modul de a-şi găti bucatele. Nici un neam de oameni nu-i mai bun sau mai rău, nici unul mai inteligent ori mai prost; unul e mai aşa, altul mai altminterea; dar, la urma urmelor, toţi sunt la fel. Zi-le oameni şi dă-le pace!

Aşadar, să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne ca lumea româneasca ar fi mai stricată decât altele. Nu, hotarât; neamul acesta nu e un neam stricat, e numai nefăcut înca; nu e pân›acum dospit cumsecade. E încă nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura frântă; încă nu crede în dreptate; înca nu poate scoate din sânu-i pe cine să-i poata comanda; înca nu ştie de cine să asculte - fiindcă nu are deocamdată încredere în nimeni... Fript cu lapte, suflă şi ‹n brânză. N›a ajuns să cumpăneasca bine ceea ce i se pune împotrivă; şi astfel înca nu înţelege că în mâna lui ar sta să-si îndrepteze soarta şi să dispună apoi de ‹ntregul de ea - precum e drept şi precum are să şi fie odată.

În fine, nu are înca destula îndrazneală să-şi răfuiască socotelile cu „binevoitorii lui epitropi”. Dar cu vremea, trebuie să vină şi asta; trebuie să vină şi înţelegerea fără de care nu poate fi o naţiune sigură de avutul ei, nici de onoarea, nici de viitorul ei.

Românii sunt astăzi un neam întreg de peste zece milioane de suflete, având una şi aceeaşi limbă (nu ca s›o lăudăm noi), extraordinar de frumoasă şi de ... grea, având un mod de gândire deosebit al lui, o comoara nepreţuită de filosofie morală, de humor şi de poezie - cu atât mai originala avutie cu cât este un amestec de mosteniri si de dobândiri antice, grecesti, slave, orientale si altele, pecetluite toate cu netăgăduită lui nobila pecetie romanică, latină, care-l arată bun şi netăgăduit stăpân al lor.

Din aceasta stăpânire seculară a lui rezultă şi puterea nebiruită de asimilare a acestui popor, ce încă d›abia pe departe încep a-şi simţi importanţa în lumea europeană. Şi de aceea, este aşa greu de ‹nţeles teama ce o au unii de «înstrăinarea neamului românesc», «de alterarea spiritului naţional», de... «pierderea românismului»!

Să se piarza neamul românesc! - Auzi dumneata! ... Dar să ne temem că are să se prapadească, să se piarza, aşa de azi pe mâine, până nici nu s›a ridicat încă bine ‹n picioare, un neam de zece milioane!...

De ce?... Fiindca un Fănică oarecare, sec, n›are destul respect pentru antemergatorii progresului nostru cultural?... fiindcă un muţunache maimuţeşte apucăturile şi tonul de boulevardier parisien?... fiindcă inteligenţe tinere îşi risipesc zadarnic vremea în a critica, în loc să şi-o întrebuinţeze în a face mai bine decât au făcut aceia pe care îi critică?... Tânăr, bătrân, face omu, individual, ce-i place şi ce ştie face... Ei, şi? Aici nu e vorba de ce-i place unuia sau altuia să facă; e vorba de ce poate face o lume întreagă... Şi lumea îşi vede înainte de mersul ei; facă oricine ce-o pofti... Cine nu merge cu ea înainte şi stă, cu gândul la sine - să-şi facă în ceafă cărarea, să critice tot fără a face nimica, să tâfnească de necaz că alţii au făcut ceva înainte-i ori că alţii vor însemna ceva pentru dânsul - acela îşi crede ziua lui eternă; şi, mâine, lumea o să fie departe de el înainte, şi el o să se afle înapoi, departe de ea. Ba, adesea, lumea trebuie să dea câţiva paşi înapoi, ca să-şi ia vânt spre a merge mai sigur înainte.

Caragiale şi VlahuţăVai de cel ce n›a luat seama la mişcarea ei prudentă!... se va găsi rătăcit, că s›a bizuit a merge cu capul înainte fără socoteala. Oamenii toţi mor; unii mai de timpuriu, alţii mai târzior... Dar, toţi mor; dar numai unii îmbătrânesc: aceia cari nu simt că lumea merge şi că omul nu trebuie să se înţepeneasca ‹n călcâe pe loc, ci trebuie să se lase dus, în pasul lumii. De aceea vedem atâţia tineri bătrâni şi atâţia bătrâni tineri... atâţia sdraveni şi verzi până la chemarea de sus

şi atâţia ofiliţi şi muceziţ înainte de a fi legat rod...

Să se prăpădească neamul românesc? Dar întoarca-se Oltul si Mureşul de-a›ndaratelea către obârşia lor în creerii munţilor Cicului, neamul românesc tot el, neam românesc va fi, lucrând cuminte, aşteptând cu răbdare vremea când să dea şi el culturii şi civilizaţiei europene concursul lui specific, pe cât va fi fost înzestrat pentru asta de Pronia cerească - fiindcă oricum ne-om învârti şi ne-om răsuci noi oamenii, legile care stăpânesc mersul omenirii tot în mâna Proniei cereşti sunt şi trebuie să ramâna; căci a puterii acesteia nepătrunse de noi este şi omenirea o arătare.

Fie dată în omenire parte cât mai frumoasa şi neamului românesc!

Dumnezeu să te ţină în sfânta lui pază!Al tău vechiu,

Caragiale»


„Dorinţa” vine cu imagini deosebit de frumoase şi expresive, într-o inedită poveste de dragoste. E de mirare, în această „mare de lacrimi”, în acest tragism, mai are loc o asemenea dorinţă:

„Să mă răsucesc/ ca iedera/ în jurul coapselor tale// curate şi albe/ ca lumina în zori// Sau să mă aştern/ sub tălpile tale/ ca un covor de otavă/ proaspăt cosită/ cu greieri ţârâind/ printre rouratele fire de iarbă// Să mă amestec/ cu razele de lună/ în părul tău cel blond/ Cascadă de aur/ căzând în

şuvoi/ peste umăr// De unde răsări-vor/ aripile tale de înger”. „Singurătatea-n doi” este o altfel de declaraţie de dragoste, a

unui suflet pustiu, sui-generis, stil Vasile Tărâţeanu, prin care autorul ne nominalizează încă un punct cardinal al personalităţii sale:

„Sunt singur, doamnă, singur/ mi-e sufletul pustiu/ aş vrea ca să te chem/ dar e de-acum târziu/ Sunt singur, doamnă, singur// Din ceruri triste cad/ zăpezi întârziate/ şi-n linişte se-aştern/ pe lespezi de cetate// Sunt singur, doamnă, singur/ de când nici nu mai ştiu/ şi nu mă-aude nimeni/ altfel nu ştiu să fiu/ Sunt singur, doamnă, singur// Din ceruri triste cad/ zăpezi întârziate/ şi-n linişte se-aştern/ pe lespezi de cetate// Sunt singur, doamnă, singur/ şi de-aceea-ţi scriu/ doar gânduri sugrumate/ cu gust amar-sălciu/ Sunt singur, doamnă, singur// Din ceruri triste cad/ zăpezi întârziate/ şi-n linişte se-aştern/ pe lespezi de cetate// Sunt singur, doamnă, singur/ dar dac-am fi în doi/ tot vechea-ne iubire/ ar sta zid între noi/ Sunt singur, doamnă, singur”.

Tristeţea din aceste versuri, care au frumuseţea lor, mă fac să scap, fără voie, un „of” şi mă duc cu gândul la ce spunea Victor Hugo: „Omul are nevoie de iubire... Viaţa fără duioşie şi fără iubire nu e decât un mecanism uscat, scîrţâitor şi sfâşietor”.

LUMINI ÎNTÂRZIATE, stă sub semnul lui Eminescu al cărui motto: „Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici” este edificator pentru atmosfera din ultima secvenţă a volumului, care se deschide cu „Flăcări divine”, amintind, prin rezonaţa gerunziului verbului „a fi”, de Nichita Stănescu: „M-am trezit fiind, voi aţipi nefiind” şi întrebarea unei personalităţi puternice, comparată cu „flacăra divină în noaptea de Paşti”:

„Voi fi sau nu voi fi fiind/ precum am fost/ nainte de-a mă naşte// După ce am ars de tot/ voi mai putea să mă aprind/ ca flacăra divină/ în noaptea de Paşte?// Voi fi sau nu voi fi fiind/ precum nu sunt/ şi cin’ m-a recunoaşte?// Că sunt aşa cum sunt/ într-un străvechi colind:/ un Duh Prea Curat/ peste sfintele moaşte”.

În „Iluminări” întâlnim o imagine sugestivă, comparaţia între umbră şi lacăt, autorul simţind nevoia de însingurare, aude dangătul chemării la slujba de seară, dangăt „lăcrimând trădarea de neam şi vânzarea de ţară”:

„În umbra mea mă-nchid ca într-un lacăt/ şi cheia o arunc pe geam afară/ lăsaţi-mă aşa în miez de vară/ să stau uitat chiar şi de mine însumi// Nu cercetaţi cu lupa plânsu-mi/ Buga mă cheamă la slujba de seară/ în dangătul lui se aud lăcrimând/ trădarea de neam şi vânzarea de ţară/ din una în alta venind rând pe rând// Din atâtea păcate căutându-mi salvare/ mătănii nu bat în străinite altare”.

În periplul nostru liric întâlnim o „Rugă” sui-generis, în spiritul moralei creştine, dar şi a celei populare:

„Înmulţeşte-mi, Doamne, anii/ Ca să pot iubi duşmanii.// Luminează-mi, Doamne, faţa,/ Ca să-mi pot împlini viaţa// Înzileşte-mi, Doamne, cântul,/ Să nu-mi fie trist mormântul.// Nici acum, nici după moarte/ Dorul meu să mă tot poarte// Dinspre pagini vii de carte/ Drum bătut înspre nemoarte”.

„Cămaşa de forţă a realităţii” este, în viziunea poetului Vasile Tărâţeanu caracterizarea condiţiilor în care trăieşte şi se zbate omul Vasile Tărâţeanu:

„Cine mi-a tras peste împuţinatul trup/ cămaşa de forţă/ a unei realităţi/ bolnave?/ Mă lupt cu ea/ fără sorţi de izbândă/ Încătuşat îmi este/ nu doar trupul/ ros dinspre margini/ spre centru// dar şi sufletul// Uită-te la el cum se zbate/ ca o pasăre-n laţuri/ Până unde şi până când

sunt obligat/ să port cămaşa asta/ simţind cum îmi trosnesc/ oasele-n îmbrăţişarea ei/ ca nişte crengi uscate sub picioare –/ nu ştiu/ dar îi simt îmbrăţişarea rece/ sufocându-mi până şi visele/ sfâşie-o, Doamne!/ şi aruncă-mi-o ca pe-o cârpă/ la picioare// să pot păşi prin rai/ cu tălpile curate”.

„Legătura supremă” este o dovadă de cunoaştere catafatică, cunoaştere de care uzează şi care-i însoţeşte discursul liric, în sensul moralei creştine:

„Dezleagă-l, Doamne/ pe robul tău Vasile/ de păcatul mândriei// Până la izgonirea din rai/ a mai rămas/ imponderabil, un pas// Slobozeşte-i sufletul/ din chingile trufiei/ în care ar putea să cadă/ şi i-l redă cum l-a avut/ dintru-nceput:// Nepângărit ca legătura supremă/ dintre cer şi pământ/ dintre pământ şi cer/ pân’ la cântatul al treilea”.

„Născut în lumină”, cel însemnat cu har, în drum spre Olimp, pentru a nu cădea pe drum, un „aleluia” Ziditorului pentru susţinere:

„Mă-ntreabă umbra ce-o să fac/ în clipa mult prea sumbră/ când o să fiu ca un copac/ fără de umbră// Nu ştiu i-am spus contrariat/ de întrebarea-i tristă/ pe dinăuntru-mi luminat/ că nu există// Şi nici nu poate fi, mi-am zis/ un loc sub soare/ să nu se-ntâmple ce-i prescris/ a fi-ntâmplare.// Printre atâtea ce apar/ în viaţă şi în lume/ când cel ce e-nsemnat cu har/ învinge-va anume// Trecând prin vaduri şi prin foc/ prin forţa cea divină/ va fi cu umbra-mi la un loc/ Născutul în lumină.// Întreg în orice loc şi timp/ în dăruita-mi soartă/ n-aş vrea să cad în drum spre Olimp/ în glorie deşartă// Prin Tine datul mi-l sporesc/ de Tine sunt mai plin/ doar pentru Tine loc găsesc/ în inimă// Amin!”

„Ab iniţio” este în viziunea autorului, o expresie clasică, la o disertaţie lirică, prin care ridică punctul la rangul de piramidă. Ne este cunoscută expresia: „punct şi de la capăt”, pe care o cultivă, aici:

„Nu întotdeauna, punctul de la sfârşit de frază/ spune că s-a spus totul ce era de spus// El mai poate fi şi o pauză de respiraţie// O pauză de respiraţie între cuvinte/ cu care creştem copii şi construim case: mamă/ patrie/ neam/ viaţă/ Nu pot renunţa la ele// Nici de bună voie/ Nici forţat de alţii// Cât o clipire de gene-i punctul acesta/ între două priviri îndrăgostite/ sau cât un bob de rouă atârnând de geana zorilor de zi/ sau poate cât o picătură de ploaie/ sau un bob de mac// Iubirea de-aproapele/ nu poate avea alt sfârşit decât/ răstignirea// Dar cum să-mi iubesc duşmanul/ şi să nu pun punct între mine şi el/ sau între el şi mine?/ Pentru a putea relua totul de la început/ avem nevoie de o foaie albă/ s-o aşternem între noi/ ca un prosop curat/ pe care să înşir/ comândul Iertărilor şi Învierilor noastre”.

„În aşteptarea ecoului” este o altfel de rugă, o rugă între cântec şi ecoul cântecului, o expresie verbală, „nu mă mai muri”, ca un laitmotiv, cu o rezonanţă, parcă, à la Nichita, care îi dă un farmec specific:

„Nu mă mai muri–n atâtea/ timpule, din goana ta/ ca pe-un firicel de apă/ seacă-mă. Nu mă usca// Nu mă mai muri în şoapte/ tu, iubito, draga mea/ că şi-aşa e plină noapte/ făr-de lună, făr-de stea// Nu mă mai muri în vise/ că şi-aşa s-o spulbera/ tot ce mi-am dorit odată/ când mi-or bate scândura// Nu mă mai muri, tu viaţă/ lasă-mă cât pot cânta/ şi apoi să-ascult ecoul/ ce din munţi va învia”.

„Încă”, lasă loc unui optimism, optimism sugerat de literatura populară, „din palme să nu te vezi, curajul să nu ţi-l pierzi”, ca un lait motiv, brăzdează mesajul liric: „Încă nu e totul pierdut”:

„Încă nu e totul pierdut/ Încă/ Mai putem vedea/ mai putem respira/ deşi peste noi/ se prăvale/ o stâncă/ Încă nu e totul pierdut/ Încă/ De există-un abis/ mai există şi-un vis -/ rourat curcubeu/ peste o vale/ adâncă/ Încă nu e totul pierdut/ Încă/ Printre nori/ se deschide o poartă/ iarba-i lance înfiptă/ în piatră// În creastă de stâncă/ Încă nu e totul/ pierdut”.

Ca o concluzie la acest periplu liric, voi aduce în sprijin cuvintele lui Epictet: „Există printre realităţile care ne stau în faţă: unele în puterea noastră şi altele independente de voinţa şi puterea noastră. Dacă ai să doreşti ceva din cele ce nu stau în puterea noastră, în mod obligatoriu vei fi nefericit. Doreşte numai ce este cu putinţă. Nu căuta ca întâmplările să se desfăşoare aşa cum vrei tu, ci doreşte ca evenimentele să se petreacă în mod obişnuit şi astfel cursul vieţii îţi va fi liniştit”.

Vasile Tărâţeanu poartă în suflet şi în slovă durerea unui neam, neamul „Limbii Române”, este transpunerea în timp a celui ce a fost Badea Cârţan, un Badea Cârţan modern, cel ce îşi caută identitatea cântând cu dor „pre” linba lui, „Limba Română”.

PARCELE VESTESC CĂ ÎNCEPUTUL E-N CERURI ŞI SFÂRŞITUL ÎN NOI

de frumoase şi expresive, într-o inedită poveste de dragoste. E de mirare, în această „mare de lacrimi”, în acest tragism, mai are loc o asemenea dorinţă:

jurul coapselor taleca lumina în zorisub tălpile taleproaspăt cosită/ cu greieriprintre rouratele fire de iarbăamesteccel blond

Vasile Ghinea



economice şi mai ales, morale, cât şi de o împletire ludică între realitate şi imaginar, un joc constructiv şi bine stăpânit. Autorul îmbracă unele texte în subtilităţi, cu bună ştiinţă, tăind cu briciul pur şi simplu în partea dintre intrigă şi deznodământ, în aşa fel, încât, cititorul îşi imaginează diverse scenarii de desfăşurare a acţiunii, pe două planuri paralele, până la finalul abrupt. Stilul pe care îl adoptă Georgi Cristu este unul clar, aproape modern, tineresc, păstrând totuşi trăsături autohtone românești (vorbim aici de unele expresii uzuale), cu fraze scurte, cu verbe, un stil vioi şi concis în naraţiune, fără prea multe descrieri stilistice şi nici nu se opreşte îndelung la portretizarea personajelor. Pe parcursul firului naraţiunii, autorul lasă cititorul să intuiască ce fel de personaje sunt, după felul cum le implică în acţiune. Destinele lor, de multe ori, se sfârşesc tragic, ca atunci când pierzi la cazinou sume mari de bani, casele sau viaţa. Aşteptăm cu interes şi alte volume ale scriitorului Georgi Cristu.

Pentru Georgi Cristu Viaţa ca un cazinou, Editura Semne-2015, este al doilea volum personal, primul fiind un debut în poezie, intitulat, Clepsidra cu silabe, la Editura Betta, în acelaşi an. Iată, anul 2015 este un an prolific pentru debutul autorului cu două volume personale. Îl felicit sincer că a ales să scrie şi proză scurtă, dat fiindcă la noi s-a scris mai puţin acest gen literar; abia după 1990 a devenit un fel de „dezgheţ” în literatura contemporană. Pot spune că titlul ales al volumului, Viaţa ca un cazinou, îşi merită pe deplin această denumire, în contextul în care, aproape în fiecare text, personajele îşi joacă viaţa pe roata norocului, ca la cazinou.

Subiectele textelor din volumul mai sus menţionat se desfăşoară pe perioada de după revoluţie până în zilele noaste. Ele sunt atât de un real autosuficient, cu scenarii cotidiene, ancorate în perioadele când societatea românească nu era şi încă nu este aşezată pe temelia adevăratelor valori, fiind în continuă transformare, tranzitată de evenimente politice,

Destinele în proza scurtă a autorului Georgi Cristu Pentru Georgi Cristu cazinoudoilea volum personal, primul fiind un debut în poezie, intitulat, silabeIată, anul 2015 este un an prolific pentru debutul autorului cu două volume personale. Îl felicit sincer că a ales să scrie şi proză scurtă, dat fiindcă la noi s-a scris mai puţin acest gen literar; abia după 1990 a devenit un fel de „dezgheţ” în literatura contemporană. Pot spune că titlul ales al volumului, cazinoudenumire, în contextul în care, aproape în fiecare text, personajele îşi joacă viaţa pe roata norocului, ca la cazinou.

Vasilica Ilie

Şi eu i-am sfătuit pe mulţi tineri să scrie capodopere.

*După accident, mi-au pus trupul în ghips. Iar el, nătângul, credea că e bronz.

*Arta nu poate face rotunde capetele pe care moaşa le-a lăsat pătrate.

*Păşesc pe marginea mării ca pe streaşina cosmosului.

*A cerut să fie incinerat. Ca să existe bănuiala că a fost şi el o torţă.

*De la Hamlet încoace, toţi groparii se consideră filozofi.

*Numai când dau sfaturi, înţeleg ce lucru mare e să fii filozof.

*Nu spera în clemenţa judecătorului , când eleste fiu ; iar tu, părinte.

*Omul s-a născut liber.Apoi,firesc a evoluat.

*Nu în orice copac se poate ascunde un Stradevarius.

*În privinţa femeilor,bărbaţii se pot teme de orice.De solidaritatea lor însă-niciodată.

*Despre cartea mea aş vrea să se vorbească ca despre morţi. Adică numai de bine.

*În puţ pot cădea căscaţii .Dar şi visătorii.

*Cinstea continuă să fie regina însuşirilor nerentabile.

*A început să creadă în genialitatea ideilor lui.Prea nu i le acceptă nimeni.

*Copiii au devenit atât de deştepţi, că nu te mai

poţi înţelege cu ei.

Naivii ţin trena mortului.Vizionarii,pe cea a moştenitorului.

*Numai făcând exerciţii fizice în fiecare zi, ai şansa să mori sănătos.

*Mulţi dintre cei care îşi depăşesc epoca o aşteaptă la răcoare.

*Cultiv îndoiala şi când lucrurile sunt clare.Şi mă simt mai filozof.

*Vinul nu rezolvă necazurile.Le mută doar din faţă, mai în spate.

*Cui i-o fi trecut prin minte să facă spânzurătoarea sub formă de fântână?

*Tot lavă e şi bătrâneţea.Dar ,sleită.

*Puiul de găină are garantată hrana; cel de vultur-libertatea.

*Uneori pot trece drept curajoşi şi cei care nu au înţeles întrebarea.

*Alcoolul asigură verva discuţiilor ,nu şi calitatea lor.

*Prea mult geniu înmgazinat în vin se duce pe apa sâmbetei.

*S-a dus libertatea de acum câteva milioane de ani!

*Geniile nu sunt prea uşor de suportat nici în familie.

*Mai poţi gusta ironia, când eşti etichetat drept mare scriitor?

*Unii cred că pentru a fi Napoleon, le lipseşte

Cristale de fum

V.Ghica

numai bicornul.*

Optez pentru toate direcţiile. Una trebuie să fie bună.

*Întotdeauna vârstnicii au mâncat coji, fiind convinşi că miezul este rezervat generaţiilor următoare.

*Cu lira lor dezacordată, poeţii minori nu reuşesc să cânte. Dar fac un zgomot infernal..De la Demostene încoace, niciodată nu ştim ce au oratorii în gură.

*Uimirea poate fi produsul revelaţiei. Dar şi al sclerozei.

*Dumnezeu a dat toată cota de talent criticilor literari. Iar ei o repartizează pe scriitori.

*Orice prozator actual este convins că a scris o variantă îmbunătăţită a romanului „Război şi pace”.

*În cazul creatorilor de artă, e greu să fii şi mare şi viu.

*Orice tânăr creator are impresia că a transformat cerul în şvaiţer.


Alexandru Dragomir: Ce e un interviu? O pendulare intre lipsa, intre golurile de memorie și bucuria ca-ti amintesti…

Fabian Anton:Haideti atunci sa incepem cu amintirile. Noica spunea despre dumneavoastra ca aveti un alt mod, „strength“, de a concepe filozofia și că, în acelasi timp, uneori aveti „obiectii brutale, trădind aproape lipsa organului filozofic“. Sintem în anul 2000, aveti 84 de ani, si, pina acum, ati ramas un retras sau, cum spunea cineva, un „tip accesibil doar initiatilor“. Pentru toate acestea, și pentru multe altele, spuneti-ne, pentru inceput, cine sunteti

dumneavoastra, domnule Dragomir?A.D.: Cine sint? Un nimeni! Nu am notorietate fiindca n-am calitati

social-vizibile. Si, îndeosebi, fiindcă n-am urmărit asta niciodată (sau îmi fac iluzia că pentru asta, și că, dacă as fi făcut-o, cine stie ce ar fi iesit). Dar, cum nici n-am scris nimic, sunt de fiecare data foarte mirat cind mi se spune ca sunt stiut sau cunoscut sau pomenit ici-colo. Nu se inghesuie lumea, dar… în fine.

Sigur ca asta mi se trage din pricina prietenilor pe care i-am avut, indeosebi Dinu Noica și Mircea Vulcanescu și mulți alții.

Cu Cioran n-am fost prieten, în intelesul că, desi nu era o diferenta mare de virsta intre noi, diferenta se marise destul de mult în epoca tineretii, cind 6–7 ani ajung sa reprezinte o generatie. L-am cunoscut pe Emil Cioran, Luț, cum i se spunea în familie, la o cafenea care era pe Calea Victoriei, „Corso“ se chema. Se intilneau mai toti acolo, iar Cioran venea regulat. Era Cioran, era compozitorul Tudorel Ciortea, Dinu Noica și Mircea Vulcanescu. Si cu Mircea am fost acolo, Mircea Vulcanescu al cărui elev am fost.

[Născut în 1916, Alexandru Dragomir a fost student la Filozofie si Litere între 1933-1939. In anul 1933, Asociația „Criterion” organizase cel de-al treilea ciclu de „simposionuri” pe tema tendințelor spirituale ale tinerei generații (ciclu coordonat de profesorul Nae Ionescu), în care au conferențiat Mircea Eliade (Autenticitate), Paul Sterian (Ortodoxia), Petru Comarnescu (Neoclasicismul) și Mircea Vulcănescu (Istorismul prin resemnare, vezi și Isabela Vasiliu-Scraba, Doi străluciți discipoli ai lui Heidegger : Al. Dragomir și Octavian Vuia, în rev. „Jurnalul literar”, București, Anul XV, nr. 21-24, nov.-dec., 2004, p.13, sau http://www.scribd.com/doc/188004276/Isabela-Vasiliu-Scraba-Doi-filozofi-prieteni-Alexandru-Dragomir-si-Octavian-Vuia ). În noiembrie 1933 la Sala Dalles fusese al IV-lea Symposion despre Neo-clasicism în care vorbiseră Dan Botta, Petru Comarnescu, Petru Manoliu, Paul Sterian și Mircea Vulcănescu (vezi afișul în rev. „Manuscriptum”, Anul XXVII, numărul special Mircea Vulcănescu, nr.1-2/1996, p.233). În perioada când Mircea Vulcănescu a publicat (din toamna lui ‘33 până în primăvara lui ‘34), revista „Criterion” (de artă, litere și filozofie) a aparut Întoarcerea din rai, romanul lui Mircea Eliade în personajele căruia s-au recunoscut prietenii acestuia de la „Criterion”: „tel personnage réunit en lui Comarnescu et Mircea (Vulcănescu), par exemple, tel autre est un résultat de la fusion des caractères de Polychroniade et de Paul (Sterian), peut-être, et ainsi de suite. Par téléphone, de vive voix, les copains comentent leurs portraits ... Mircea (Vulcănescu), qui s’amuse de tout, trouve qu’on devrait changer le titre du roman: au lieu de „Întoarcerea din rai”, mettre „Întoarcerea de la Corso”. Le roman y correspondrait mieux” (notație din Jurnalul Mărgăritei Ioana Vulcănescu (soția filozofului Mircea Vulcănescu) în Memorii-Jurnal, vol. I, Ed. Vitruviu, București, 2013, p. 245). La cafeneaua „Corso” criterioniștii au discutat pe 15 februarie 1934 până după ora 1 noaptea minunata conferință despre Ion Creangă ținută de M. Vulcănescu la Fundația Carol, impresionați mai ales de observația după care lui Creangă „Eminescu i-a

ținut loc de sat” (op. cit., p.250) ].

I. „ERAM UN GRUP FOARTE INFLUENTATI DE MIRCEA VULCANESCU”

Alexandru Dragomir : Mircea Vulcanescu era asistent la Univer-sitate, la catedra de sociologie a lui Dimitrie Gusti. Mircea preda acolo Etica. Am fost un grup în anul acela, printre care și Mihai și Mariana Sora – care mi-au fost colegi și prieteni –, care am fost foarte influentati de Mircea Vulcanescu. A fost primul care si-a dat osteneala sa ne invete cum sa facem fișe din lecturile noastre, cum sa facem fise de autor, cum sa conspectam o lucrare. Si, mai ales, ne-a invatat regula ineluctabila : „Filozofie nu se citeste decit cu creionul în mina și hirtia în fata, ca sa-ti iei notite ».

Ei, și acolo, la „Corso“, l-am intilnit pe Cioran… Mai erau citiva acolo, mai putin cunoscuti.

Fabian Anton : Cu care dintre acestia v-ati simtit cel mai apropiat sufleteste? Cu Noica? Cu Eliade? Cu Ionescu ? Banuiesc ca l-ati cunoscut și pe Nae Ionescu.

{Aici redacția «Observatorului Cultural», nr. 275/2005 cenzurează numele lui Nae Ionescu, înlocuind pe Nae cu «Eugen», probabil sub influenta masivei mediatizari a unei carti mediocre și rauvoitoare la adresa lui Cioran, Eliade și Eugen Ionesc scrisa de o comunista franceza după 1990. Din continuarea interviului se vede ca în realitate filozoful A. D. avea prezent în memorie timpul studentiei, cand audiase cursurile lui Nae Ionescu și ale suplinitorului acestuia la catedra de metafizica, dar nu și seminarul tinut de Mircea Eliade. Alexandru Dragomir isi va aminti de «personalitatea, foarte sugestiva, a lui Nae Ionescu după ce va povesti ( în continuarea ideii cu intalnirile de la «Corso») de ce a ajuns sa-l cunoasca pe Mircea Eliade la cafeneaua «Corso» și nu la seminariile despre Metafizica lui Aristotel, iar ceva mai incolo de ce crede el ca ar fi scapat de influenta naeionesciana. Ceea ce era foarte departe de adevar. Din jurnalul unei foste colege de facultate (Jeni Acterian) se poate constata limpede aceasta influenta (p. 434): « Alexandru Dragomir spune : «-Nu ma intereseaza în viata decat un lucru : filozofia, filozofia, filozofia »). Or, interesul pentru filozofie se regaseste la toata Scoala trairista fondata de Nae Ionescu: la Vasile Bancila, la ganditorul crestin care a fost Mircea Vulcanescu, la sclipitorul Petre Tutea, la poetul filozof Horia Stamatu, la romancierul filozof Vintila Horia, la filozoful religiilor Mircea Eliade, la filozoful sceptic Emil Cioran, la Stelian Mateescu și la Constantin Noica. (I. V.S.)}

A.D. : Nu!!! Stati putin! In timp ce eu eram student la Filozofie noi faceam o asa-numita „para-militarie“, adica, o data pe saptamina, trebuia sa mergem la pregatirea para-militara. Mergeam pe cimp, sub comanda unui ofiter, și faceam și noi instructie, miscari din astea cu stinga-imprejur, drepti, și asa mai departe. Asta faceam noi exact în timpul în care Mircea Eliade tinea un seminar la catedra lui Nae Ionescu. Era un seminar despre „Metafizica lui Aristotel“ la care Mihai Sora și Mariana mergeau. Asta fiindca Mihai n-avea pregatirea para-militara simbata, ci duminica. Asa l-am scapat pe Eliade. Desigur, l-am vazut și eu la cafeneaua „Corso“. Dar iti dai seama ca noi, astia micii, studentii care eram acolo, stateam mai la marginea mesei și aveam rolul de «acousmatos» de ascultatori, cum era în scoala lui Pitagora. Nu aveam rolul de vorbitori, fiindca aveam bun-simt.

Pe Dinu [Noica] l-am cunoscut tot asa, exact asa. Dar Dinu era mult mai sociabil și tinea sa cunoasca tineri studenti, „studenti de viitor“ cum se spune. L-am cunoscut la Biblioteca Facultatii de Litere, unde era bibliotecară domnisoara Marcela Bedreag, un om foarte bun sufleteste. Asta cred ca era prin ’34 – ’35. și asa am ramas prieten cu Dinu Noica pâna la moartea lui. Deci am fost prieteni din 1935 si pina prin ’86. Vreo 50 de ani. Chiar socotisem ca ne-a legat o prietenie de peste 50 de ani.

«Eu mă simt acasă numai în filozofie»Interviu ALEXANDRU DRAGOMIR :

(Interviu din 15 iunie 2000 refăcut de Isabela Vasiliu-Scraba conform celor înregistrate pe casetă audio și însoțit pe alocuri de comentarii, după cenzurarea operată de «Observatorul Cultural», nr. 275/ 2005 ;

Sursa : www.isabelavs.go.ro )

interviu? O pendulare intre lipsa, intre golurile de memorie și bucuria ca-ti amintesti…

incepem cu amintirile. Noica spunea despre dumneavoastra ca aveti un alt mod, „strength“, de a concepe filozofia și că, în acelasi timp, uneori aveti „obiectii brutale, trădind aproape lipsa organului filozofic“. Sintem în anul 2000, aveti 84 de ani, si, pina acum, ati ramas un retras sau, cum spunea cineva, un „tip accesibil doar initiatilor“. Pentru toate acestea, și pentru multe altele, spuneti-ne, pentru inceput, cine sunteti

Isabela Vasiliu-Scraba



î

Tu, ce-ti porti tumulturile sus,Mândrele mâini aeriene,Unic ostrov în văzduhuri pusAripilor ostenite pe noiene.

Si ridici minunea la zenit,Subterane, negre reveriiSă-ti prefacă lemnu-n florării,Leagăn pentru cerul adormit.

Sfîntul Grigore Palama, ca si Sfîntul Grigore de Nyssa afirmă că „îndumnezeirea ridică natura umană deasupra greutătilor ei (…): natura umană a devenit tot ce era natura divină, în care se afla: nemuritoare în cel nemuritor, lumină în lumină, nestricăcioasă în cel nestricăcios…”10) Natura umană ridicată

deasupra greutătilor ei apare exprimată metaforic în ultimele trei strofe ale poeziei în discutie:

Cel mai mare, limpedele rod,Dăruie-l acelui ce se suieÎn a foilor cerească cetătuieUnde-ai prins azurul în năvod.

Unde n-ajunge piatră, nici braț bont,Peste vastul vânt zvârlit avuzuri,Să culeagă-naltele auzuriOchi zămislitor de orizont.

Exilatul fruct biruitor,Vârful neatins îl tine,Dar sămnta încă grea de sineCade-n trist pământ interior.

Caracteristic misticii este recurgerea la imagini sensibile, spre a putea să se exprime continutul pur al cunoasterii lui Dumnezeu. De aceea, si limbajul uzitat e unul simbolic. Din această perspectivă, se cuvine să arătăm semnificatiile câtorva metafore din strofele mai sus citate: „limpedele rod”, respectiv „fructul biruitor” reprezintă credinta; „cereasca cetătuie” este Casa Domnului ; „azurul ” pe care Sufletul îl prinde în „năvod” semnifică vesnicia. Ultima strofă are o usoară notă pesimistă, în sensul că „vârful slavei” spre care tinde Sufletul rămâne „neatins”, iar sământa credintei „Cade-n trist pământ interior”. Versul acesta anticipează „scenariul” poeziei Taumaturgul (volumul Întrezăriri):

Tot mai încearcă sufletul să zboare,Dar tese sumbre aripi de amurg:Nu mai se-ncrede în azur si soareAdânc-puternicul taumaturg.

Fum crud de rug ori iz de groapă acru,Acelasi fund de viată netrecut.El unelteste zborul la un sacruLiman de mare gând necunoscut.

În această poezie, sufletul înaripat este simbolul omului care mai e încă animat de urcusul spiritual, desi – după cum se poate observa din prima strofă citată – a intervenit o oarecare stare de oboseală, ce prefigurează amurgul vietii. Primele două versuri ale strofei întîi dezvăluie nostalgia Paradisului. Acest aspect este evidentiat la nivel gramatical: constructia iterativă „tot mai încearcă” reliefează, pe de o parte latura descendentă a acestuia („tese sumbre aripi de amurg” – elocventă pentru focalizarea atentiei cititorului spre latura descendentă fiind dubla determinare a substantivului „aripi”). După cum se poate vedea si din strofa a doua, accentul e pus pe latura descendentă a sufletului taumaturgului, aspect schitat în strofa anterioară si detaliat în cea de care ne ocupăm acum, unde se conturează cu pregnantă imposibilitatea depăsirii conditiei umane. Asa vom putea explica prezenta mai multor simboluri, care amplifică latura descendentă de care vorbeam: „fum crud de rug”, „iz de groapă acru”, „fund de viată netrecut ”. Nostalgia Paradisului rămâne: „El unelteste zborul la un sacru/Liman de mare gând necunoscut.” Nostalgia aceasta ia forma dorului, în strofa a treia, iar zbaterea între cer si pământ (având drept corespondent sufletul si, respectiv, trupul) capătă accente dramatice în ultima strofă:

Sfîntul Grigore de Nyssa afirmă că „îndumnezeirea ridică natura umană deasupra greutătilor ei (…): natura umană a devenit tot ce era natura divină, în care se afla: nemuritoare în cel nemuritor, lumină în lumină, nestricăcioasă în cel nestricăcios…”

deasupra greutătilor ei apare exprimată metaforic în ultimele trei strofe ale

Const. Miu

Îsi simte semn: grav duhul se supune,Pe culmi de chin cunună de zăpezi…Dar a uitat în dorul să s-adune,Că dorul e vremelnică minuneSi că durerile nu sunt dovezi…

Cum vine noaptea fără vesnicie,Si iar sământa soartei intră-n lut,El, birnic cărnii, aripa-si sfîsie,Trist nemurirea luând de la-nceput.

După Sf. Grigore de Nyssa, omul este „deiform în natura sa, ceea ce îl predestinează la Îndumnezeire”11) (s. n.). Aceasta e si ideea fundamentală a poeziei Taumaturgul, detectabilă în ultima strofă. Teologul Nicolae Arseniev vorbeste de o luptă lăuntrică între suflet si trup,12) iar Arhimandritul Sofronie de un „război duhovnicesc”.13) Această luptă lăuntrică, acest război duhovnicesc reprezintă conditia esentială întru dobândirea nemuririi sufletului atras de iubirea lui Dumnezeu.

Motivul sufletului călător transpare din poezia Cîntec sufletului (volumul Poeme cu îngeri). Acesta, „navă călătoare” – cum spune poetul – trebuie pus în legătură cu apa si imaginarul. Acesta din urmă „conferă apei sensul patriei celei mai îndepărtate, al unei patrii ceresti.”14) (s.n.).

Având în vedere declaratia din versul al treilea al primei strofe („Nu-mi zvârli patimile-n vîltoare…”), s-ar putea crede că sufletul eu-lui poetic „si-a slăbit, prin iesirea din comunicarea cu Dumnezeu, functiile de închegare si sustinere a materiei în trup.”15) Însă, în contextul larg al poeziei, vom întelege că declaratia aceasta ascunde, de fapt, tactica retardatiei: eu-l poetic se va lepăda de patimi (căci acestea sunt „forme ale egoismului, ale închiderii omului în sine, ale reducerii sale mai mult sau mai putin la trup”,16) iar păstrarea lor, nelepădarea de acestea contravine scopului călătoriei – unirea cu Domnul, când va fi nevoit să plătească vamă „corsarilor” – tentatiilor de orice fel.

Strofa a treia evidentiază antinomia dintre trupul năpădit de osânză (dedat plăcerilor si, prin aceasta, păcatului) si sufletul aspirînd spre urcusul spiritual, elocventă în acest sens fiind imaginea desfăsurării pe vergi a pânzei visurilor. Regimul climateric e favorabil unui astfel de periplu, iar furtunile reprezintă, din acest punct de vedere, o dovadă a atractiei pe care o exercită Cârmaciul Etern asupra sufletelor: „…pe suflete din eternitate/Le poartă spre tel furtunilor”.

Antinomia dintre suflet (exponent al luminii, al zărilor senine) si trup (exponentul întunericului, al umbrelor si ruinelor) transpare din poezia Bufnita (volumul Gînduri albe):

Vorbesc cu sufletul în soapte:Oh, iesi în zările-mi senine,Nu sta ca pasărea de noapteÎn fundul umbrelor din mine,Sălășluit doar prin ruine.

De-ai fi măcar privighetoareA întunericului meu;În înstelata sărbătoareSă-mi cânți când lumea grea mă doare…Ca o bufnită de soare,

În bezna mea strălucitoareTu te ascunzi de Dumnezeu.

În volumul al II-lea al cărtii sale Teologia morală ortodoxă, Părintele Stăniloaie opinează că „Dorinta care animă toate activitătile noastre este un elan al sufletului spre cucerirea unei frici întrevăzute.”17) Aceasta e si tema poeziei reproduse mai sus. Tocmai fericirea întrevăzută, pe care o presupune urcusul spiritual, îl face pe eroul liric să-si îndemne sufletul să iasă în zările-i senine, renuntînd la starea de pasivitate. Elocvente, în acest sens, sînt si verbele la imperativ: „iesi”, „nu sta”.

De cu totul altă natură este registrul verbal în strofa a doua. Din perspectiva dorintei eu-lui poetic, în ceea ce priveste fericirea întrevăzută, verbele la conditional si conjunctiv traduc o ipoteză („de-ai fi măcar privighetoare”, „să cânti”). Din perspectiva posibilitătii de actiune a sufletului, verbul la indicativ prezent – „te ascunzi” –, prin natura sa, relevă o negatie fată de „obiectul” dorit de către eu-l poetic. Acest aspect e pus în evidentă si la nivel sintactic: conjunctia adversativă si având rolul de a reliefa antinomia dintre aparentă si esentă, dintre dorintă si neputinta de concretizare a acesteia.

Sufletul care a atins plinătatea unirii cu Dumnezeu, prin iubire, e inundat de bucurie: „Extazul dragostei sau sentimentul unirii cu Dumnezeu, sentimentul că formează cu Dumnezeu un NOI (…) devine tot mai prelung, producând o bucurie, o căldură sufletească tot mai fericită.”18) Sub aspectul acesta, expresia unei profunde bucurii lăuntrice e poezia Împărtăsirea (volumul Gînduri

MOTIVUL SUFLETULUI ÎN POEZIA RELIGIOASĂ A LUI V. VOICULESCU



Consiliul Județean Bacău și revista de cultură „Ateneu” a organizat joi, 8 octombrie 2015, Colocviile revistei „Ateneu”, manifestare de tradiție, inițiată în anul 1971. Biblioteca Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău a găzduit dezbaterea “Portret de grup cu scriitoare de azi”, unde s-a discutat despre literatura feminină vs. literatura femeilor, raportul masculin-feminin în critica literară, experiența feminină în literatură, ficțiune și autoficțiune, prejudecăți și clișee etc.

Au participat Gabriela Adameșteanu, Bianca Burța-Cernat, Svetlana Cârstean, Andreea Mironescu, Florina Pîrjol, Doina Ruști, Elena Ciobanu, acad. Valeriu Matei, Radu Cârneci (inițiatorul seriei noi al revistei), Paul Cernat, Doris Mironescu, Vasile Spiridon, Nicolae Scurtu, Mircea Radu Iacoban, Emil Nicolae, Constantin Călin, Ion Tudor Iovian, scriitori și artiști plastici din Bacău și din țară, colaboratori ai revistei, iubitori ai literaturii și redactorii revistei „Ateneu”, Carmen Mihalache, Dan Perșa, Marius Manta, Violeta Savu și Ștefan Radu. Moderatorul întâlnirii a fost Adrian Jicu.

Seara, de la ora 18.00, la Centrul de Cultură „George Apostu”, în cadrul „Galei Premiilor Revistei ATENEU”, a avut loc lansarea volumului “Anii romantici”, de Gabriela Adameșteanu (Iași, POLIROM, 2014), despre care au vorbit Vasile Spiridon și Adrian Jicu. De asemenea, au fost decernate premiile anuale ale revistei. Juriul, alcătuit din redactorii „Ateneu”, a ales astfel:

î

NOTE:

11. Paul Evdokimov, op. cit., p. 36.12. Nicolae Arseniev, Mistica si Biserica Ortodoxă, Editura Iri, Bucuresti,

1994, p. 50.13. Arhimandritul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Editura Adonai,

Bucuresti, 1995, p. 44.14. Gaston Bachelard, Apa si visele, Editura Univers, Bucuresti, 1995, p. 58.15. Pr. Prof. Dr. D. Stăniloaie, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura

Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1987, p. 84.16. Idem, p. 93.17. Pr. Prof. Dr. D. Stăniloaie, Teologia morală, volumul al II-lea, Editura

Institutului biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1980, p. 93.18. Pr. Prof. Dr. D. Stăniloaie, Spiritualitatea ortodoxă, ed. cit., p. 273.19. Arhimandritul Sofronie, op. cit., p. 104.20. Cf. Pr. Prof. Dr. D. Stăniloaie, Spiritualitatea ortodoxă, ed. cit., p. 259.21. Arhimandritul Sofronie, op. cit., p. 114.22. Idem, p. 117.23. Pr. Dr. Ioan Mircea, op.cit., ed. cit., p. 234.24. Arhimandritul Sofronie, op. cit., p. 123.

albe). Punctul de plecare în interpretarea acestei poezii îl aflăm în Ioan, 8:12, unde citim: „Eu sunt Lumina lumii, cel ce vine după Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vietii.” Această Sfîntă Lumină atrage la sine inima credinciosului, astfel încât „iubirea se contopeste cu Lumina si Lumina pătrunde în suflet.”19) De aici si explozia de bucurie si starea de betie, detectabile în strofa întâi. Sfântul Ioan Scărarul dă o explicatie exactă acestor două moduri de manifestare, spunînd: „Iubirea este, după calitatea ei, asemănătoare cu Dumnezeu (…); după lucrarea ei, e o betie a sufletului; după efectul ei, este izvor al credintei.”20) Si aici recunoastem extazul iubirii credinciosului care-l caută pe Dumnezeu cu sufletul. Asa se explică îndemnul din primul vers al strofei întîi: „Suflete, ia pasul stelelor tăriei”. Iar Lumina aceasta Sfântă, „care îi apare omului pentru credinta în Hristos, mărturiseste despre El (…), mărturiseste despre Dumnezeirea lui.”21)

Puterea de transfigurare pe care o are Lumina dumnezeiască transpare din strofa a doua. Fiind ea însăsi Viată nepieritoare, „În această Lumină se face comuniunea noastră cu El: o comuniune personală.”22) Comuniunea aceasta personală pe care o sesizăm în primele trei versuri ale strofei a doua si care explică si titlul poeziei – Împărtăsirea – trebuie corelată cu versetul 54, capitolul 6 din Sf. Evanghelie după Ioan : „Cel care mănâncă Trupul Meu si bea Sîngele Meu (în Sfânta Împărtăsanie – n.n.) are viată vesnică, si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” Prin „stropul din strălucitul sânge”, eu-l poetic se încorporează Bisericii lui Cristos, devenind, prin Sf. Taină a Euharistiei, corporal cu Hristos.23) Inhabitarea divinului („Mările luminii s-au vărsat în mine”) redimensionează universul umanului: „Simt că sunt un soare ce nu se mai stinge/Dăntuind în cosmos, Doamne,-n drum spre Tine”. Imensa bucurie a stării unitive între sacru si profan, concretizată în dănțuiala în cosmos – formă inedită a urcusului spiritual –, eu-l poetic o simte „ca pe o atingere a vesniciei”.24) Aceasta e o modalitate de manifestare a extazului mistic.

Lupta dintre suflet si patimi transpare din poezia Ostrov încins de ape (volumul Poeme cu îngeri). Din poezie se desprind două aspecte definitorii pentru suflet – acest „ostrov încins de ape ”: propria conditie (sufletul asaltat de patimi – având drept corespondent imaginile-simbol ale valurilor si vânturilor) si, respectiv, propria conditie în raport cu semenii („celelalte ostroave”).

Prin natura sa, eu-l poetic apartine conditiei umane („…prin asprele lui vine/Se leagănă-n adâncime de vastele pământuri”; „Aceeasi coajă-l leagănă-n adîncuri nevăzute/Cu toate celelalte ostroave si pămînturi”); prin suflet, care e atras de Tatăl Ceresc, apartine sacrului: „E, nevăzut, un munte cu temelii profunde,/ Ce repezit din funduri, străpunge-ntreg oceanul”; „E pisc si culme tintită fără preget,/ Solie spre viată…” Poezia are echilibru structural: prima strofă conturează o situatie de exceptie, si anume sufletul eu-lui poetic e asaltat de noianul de patimi. Acest aspect e ilustrat atît la nivel imagistic (elocvente fiind imaginile-simbol: valurile si vânturile), cât si la nivel gramatical (participiile „mâncat”, „bântuit” si „măcinat” fiind grăitoare în acest sens). Asaltul acesta e aproape perpetuu, iar poetul îl sugerează atît prin folosirea iterativului „mereu”

(„mâncat mereu de valuri”), cât si prin reluarea imaginii sufletului-ostrov prins în chingile valurilor si ale vânturilor: „Ostrov încins de ape e sufletul din mine,/ Mâncat mereu de valuri si bântuit de vânturi” si „Ostrov încins de valuri si măcinat de vânturi”. De retinut că nu este vorba de o simplă reluare, ci de una cantitativă si calitativă, tocmai spre a evidentia zbaterea sufletului între sacru si profan.

Partea mediană a poeziei – strofele a doua si a treia – evidentiază, cu ajutorul unor simboluri, calitătile unui suflet animat de urcusul spiritual. De observat că ordinea în care apar aceste simboluri ilustrează treptele urcusului spiritual:

- „Piticul bulz de stîncă” („ce-i gata să s-afunde”) - „E (…) un munte cu temelii profunde” („nevăzut”)

- „El petecul de tină ” („abia-năltat de-un deget Peste robia apei ce-l sapă să-l dărîme”) - „E pisc (…) si culme” („ajuns”); („tintă fără preget”)- „Solie spre viată”

Toate aceste trepte constituie tot atâtea momente ale devenirii întru fiinta duhovnicească – „Solia spre viată ” – viata vesnică.

Colocviile revistei „Ateneu”

MarelePremiu „George Bacovia” – Gabriela ADAMEȘTEANU

PremiulpentruProză – Doina RUȘTIPremiulpentruPoezie – Svetlana CÂRSTEANPremiul pentru Critică și istorie literară – Bianca BURȚA-

CERNATPremiulpentru Debut – Florina PÎRJOL &Andreea

MIRONESCUEvenimentul a fostorganizatînparteneriat cu Universitatea

„VasileAlecsandri” din Bacău, Centrul de Cultură „George Apostu” șiLibrăria „Glissando”, cu sprijinulunorprieteniadevărațiaiculturii: ELITEMOB, EVIAL FLOWER ART și PAMBAC. Parteneri media – Radio România Cultural șicotidianul „Deşteptarea”.


poemul va continua să se scrie singur

va fi iarnănopți în șir voi călători printr-o lupoaică albastrăcu tristețe vei spune călătorul a ajuns dar sufletul său încă mai umblă pe drumziua va fi atât de mică încât va putea să încapă în cutia poștalăva ninge mult încă un poet va muri cu capul pe masa de scrispoemul abia început va continua să se scrie singur în timp ce vai poetul va continua să moară

POEM DE SUPRAFAȚĂ

De când văzură din singurătateîntreg viitorul cu gheare cu totrăcoare de floare în gabii le batede după cârmă matrozii îi scot

pe țărm în poiene fetele-i plângcă vor fi spânzurați în verzi caraibepirați ai tăcerii cu sufletul stângcârligul puterii mâncat de amibe

ehei! chihlimbarul din creier și vinulfestinul pe care puteam să-l mănâncla prova cu spumă se sparge destinulși steaua se-ntoarce râzând din adânc

BLASFEM

Nu s-a schimbat nimic. steagul pirațilorflutură mort amenințări crucișecorăbii inventate despică oceanele vechinu numai în mintefecioarele încalecă dorințadegeaba trăimca vulpile albe în hiperboreea

se spune că uniiau descoperit degetul lui Dumnezeu

vai și vaisau și sauori și ori

GLAS DE MINER

Ard în întuneric rochiile de balmoartea iar întinerește

pintenii lumii eghileții se topescsub răsuflarea ta amețitoare

ascuțită de fricălimba mea calpă taie ca un clește

în adâncimea vorbelor de voalumplem vagoane straniicu melasa și cu neagra sare

E atât de târziu tată

sap să te adun din mine cu amânările mele niciodată nu te-am văzut color doar umbrele tale aşteptau la porta deschisă prea târziu te-am secătuit în rădăcinile mele mi te cuveneai până nu ai mai fost acum ai rămas un corp înţepenit într-un răsărit inutil pleoapa ta aripă frântă pulsa în clipă suspendată de care îmi agăţasem frica într-o scândură de brad nu ştiu ce mă doare mai mult plecarea ta sau străinul rămas blocat în neputinţa de-al afla înfipt în zbaterea acuzării mele în care pluteşte dragostea ta pentru mine nu vroiam lacrima mea să cadă în ochii tăi întoarcere un ţipăt doar de mine tradus să nu mă uiţi cum să te uit tată cum să nu te uit străine deschide ochii şi priveşte-mă care din noi a murit mai mult scrâşnetul lopeţii sapă în timpul definitiv în care trăieşti de acum.

Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăti Cum să facem Mall-uri, vile, scotând piatra din cetăti Pe Vlad Tepes cum să-l facem personaj de film de groază Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează Ne învată idiotii că Bălcescu a fost las Si că Decebal batrânul a fost un sinucigas Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii Nesimtiti cât să-si permită a ne ponegri eroii? Niste dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate Si ni le aruncă-n fată ca pe legi adevărate Bieti defăimători de stirpe,lacomi si periculosi Ce-am fi noi fără istorie?Ce-ar fi ei fără strămosi? Fără urletul lui Horea am fi sclavi si azi pe roată, nobilime elevată! Fara palosul lui Stefan am fi pasalâc turcesc Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc! Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine! Nu trecurăm peste veacuri ca o natie coruptă Ci cu aspre sacrificii, si cu jertfă, si cu luptă! Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul Sângele lui Brâncoveanu să inunde esafodul Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâsie-n bucăti Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăti Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni Ca un preambul la imnul ”Desteptati-vă români” Fierul scos din pieptul tării ne-a fost arma si necazul Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul Muntii nostri aur poartă, am putea să fim bogati Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădati Biciuiti de monstrii vremii si răpusi de neputintă Am trecut peste milenii cu sperantă si credintă Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci... Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru tară? Grosii si libidinosii, snobii si analfabetii, Banii multi si burta plină,pentru ei sunt sensul vietii Niste lacomi fără scoală, niste scârbe,niste javre Care pentru-o spagă calcă fără milă pe cadavre Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentantii Si-am trimis toti imbecilii, proastele si arogantii Să ne facă de rusine cerând mită pe la toti Si să fim priviti prin dânsii ca o natie de hoti Poticnindu-se-n discursuri insipide si banale Fără dictie sau noimă, cu greseli gramaticale Pitipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume? Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul De-ai lua de ciuf, de guler,si-a spăla cu ei pavajul? Nu mai sunt eroi in tară, oameni demni si responsabili Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili? Creierele geniale sunt trimise la străini Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acesti avortoni cretini Cincisprezece milioane, câti am mai rămas prin tară Să fim pentru haimanale animale de povară Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar Cam cât lasă ei pe seară spagă la

Agafia Dragan

Rodian DrãGoi

Nicolae Drãguçin

MIRCEA BRãILIñA

LECȚIE DE ISTORIE Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram Că sunt Om, că am o tară si o Limbă si un Neam Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri mortii meim Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este tară Azi ne-nvată imbecilii intereselor perfide

vreun ospătar Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii Si nici mame disperate,”ce le dau la ăia micii” Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenti de tratamente Si cu banii pentru hrană cumpărând medicamente Nu mai vreau să-mi văd sotia umilită la ghisee Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie Cum trăiesc în lux netotii iar capabilii-n mizerie Eu astept Reînvierea, când din marile morminte Vor iesi din nou Eroii inarmati c-un bici fierbinte Si vor face curătenie printre cei ce ne-au furat Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!


Irezistibilă invitaţia pe care Bianca Marcovici ţi-o adresează, aceea de a sta de vorbă, cu1 un expreso în faţă, pe o ipotetică&imaginară terasă din Haifa. Irezistibilă din două puncte de vedere. Poeta şi prozatoarea care te-a invitat este un personaj fermecător, inteligent, cult şi plin de spirit, un analist fin şi profund al realităţilor înconjurătoare, dar şi un om care a avut şansa de a vedea mai mult din această lume în toată complexitatea ei, de cele mai multe ori copleşitoare şi chiar

neliniştitoare. În al doilea rând, te afli în Haifa, oraşul cu o istorie cât să umple mai multe rafturi de bibliotecă, la poalele muntelui devenit un simbol al libertăţii pentru mulţi dintre cei care au ajuns în Israel în ultimele şase decenii. Iar despre frumuseţea acestui oraş în care trăieşte şi activează o importantă comunitate intelectuală de creatori şi cunoscători ai limbii române nici nu mai trebuie să vorbim. O fac, mult mai bine, în numele nostru, al tuturor, faptele.

Dar despre ce am putea conversa într-un asemenea mirific context?

Cel mai bine, aşa cum ne propune şi Bianca Marcovici în acest volum intitulat: Espresso dublu la Haifa, despre lumea în care trăim, cea care, aparent, nu are nici un fel de ascunzişuri sau taine, dar privită prin ochii poetei se dovedeşte a fi plină de mistere sau lucruri ce ar trebui lămurite. O face încă din prima poezie: Patria, un concept de adâncă spiritualitate şi care, consideră ea, trebuie scos din vorbăria fără rost în care a fost folosit până la epuizare de politicieni, cei care l-au şi golit de sens, folosindu-l doar ca mijloc de influenţare, conform intereselor, a emoţionalului public. „Patria e limba în care/visezi şi scrii, e cernoziomul/adăugat în doze mici,/compartimentarea inimii… Patria e orizontul pe care l-ai lăsat în urmă, mai ieri,/iar acum e casa în care trăieşti imprevizibilul,/iubeşti! Patria e poezia,/lumina ochilor copiilor noştri, în veci!” Atât de cald şi de omenesc! Dar şi atât de greu de înţeles după secole de minciuni sforăitoare!Parcă nici nu mai ştiai că acest cuvânt este atât de simplu şi de cuprinzător, atât de aproape de tine încât chiar dacă o lacrimă ţi se furişează în colţul ochiului ştii că-şi are rostul şi menirea ei. Ai prilejul să simţi, poate pentru prima oară, ce este patria şi chiar să-ţi dai seama că până acum ai învăţat despre ea numai cuvinte fără acoperire. Dar de ce este aşa? Îţi răspunde tot poeta: „Veştile monopolizează presa/manipulează, trebuie să citeşti printre rânduri,/să descifrezi viaţa celebrităţilor,/să te ascunzi după deget,/să-ţi acordezi vioara mereu/să nu distonezi”... Cortinele brocate.

Departe de imaginea poetului aflat în turnul de fildeş, o invenţie răutăcioasă a unora care nu înţeleg poezia şi nici condiţia poetului adevărat, Bianca Marcovici dovedeşte în multe din versurile sale un caracter puternic ancorat în realităţi, un ochi critic şi o fermitate remarcabilă în aprecierea adevărului: ”câte un fascicol ne luminează/conul de umbră/şi noi surâdem când evadăm din noi. Conul de umbră. Sau: „în turnul meu, fildeşul s-a scumpit enorm,/cimitirul elefanţilor e deja îngrădit/mi-e frică de

hoți,/sunt mulţi, Doamne!/care vor să smulgă fildeşul pe viu,”… Turnul de fildeş.

Şi pentru că tot vorbeam de frumuseţea oraşului străjuit de muntele Carmel, să vedem cum este el acum, în inima unui contemporan lucid cel care ştie să privească partea nevăzută a lucrurilor şi care are şi curajul de a ne spune cu sinceritate dar şi multă tristeţe ce vede: ” Jurnale de război, din adăposturi şi saloane/De pe drumuri şi servicii obligatorii,/de dincolo şi de la noi,/de oriunde unde nu suntem iubiţi/politica defăimării lui Paganini!/…

Haifa sub bombe... necontinuare, absurdul…/Miroși aerul priveşti Muntele Carmel şi identifici fumul şi focul provocat/De katiuşe, cartierul, zgomotul, luminile mele diafane/Urechile-mi ţiuie de fiecare dată/Orice zgomot mă scoală de pe scaun, mă aruncă în/abis,… Transmisie directă.

Se întunecă partea idilică a locului şi putem chiar să ne întrebăm: o fi oare bine că Bianca ne spune aceste adevăruri dureroase? Ar fi fost oare mai rezonabilă varianta unei tăceri convenabile pentru noi cei de astăzi, dar mai ales pentru cei de mâine? Sunt convins că nu, măcar pentru faptul că poetul este considerat dintotdeauna glasul cetăţii iar vocea lui, singura care va străbate veacurile, nu are dreptul să mintă nici măcar prin omisiune!

Şi observăm, vorbind despre versurile ei, că „turnul de fildeş” al autoarei este pământul fierbinte pe care calcă, lupta

cotidiană pentru demnitatea oamenilor din întreaga lume, pentru a nu mai fugi cu copiii în braţe pe scările adăpostului antiaerian, pentru ca muntele Carmel să nu mai fie acoperit de norii exploziilor, pentru ca nepoţii noştri, ai tuturor, să nu se mai teamă, pentru ca…

Adică ori „turnul ei de fildeş” este încă himeric la fel cam ca toate visele noastre, ale trăitorilor pe această planetă încă nefericită, ori ea îşi găseşte sursa de inspiraţie în realităţile înconjurătoare, în ceea ce numim viaţă de zi cu zi. Sau poate ambele şi atunci Bianca Marcovici nu mai este doar glasul cetăţii ci al omenirii. Risipindu-se ea, aşa cum fac poeţii adevăraţi, cu generozitate şi fără răsplată, pentru ca noi să putem călca pe drumul luminii ascuns încă privirilor profane.

Ca să ne păstrăm/dragostea târzie/trebuie să ne dozăm forţele/ca şi cum am degusta un vin vechi/să-i simţim tăria în cerul gurii/cu ochii întredeschişi/să-i vedem bănuţul clătinându-se/şi cercul gradelor legănându-se/

ca un hamac sofisticat. Vinul roşu.Acest volum publicat de Editura Familia în anul 2015 şi

prezentat în ediţie bilingvă are, ca adaos de valoare, traducerea lui Tomy Sigler (ZL), un fin cunoscător al celor două limbi, făcându-l astfel abordabil cititorului care nu cunoaşte limba română dar care este interesat de creaţia literară cu rădăcini în această cultură. Voi aminti şi postfaţa doamnei Grete Tartler, ea însăşi muziciană precum autoarea, prin urmare ataşată ritmului aproape alchimic al versurilor, desluşitoare perfectă a subînţelesurilor care se relevă numai prin ascultarea lor precum o incantaţie liturgică.

Este un alt gest de minunată risipire al poetei, unul din acelea asemănătoare recitării poemelor antice pe malurile mării pentru ca vorbele să fie duse în cele patru zări, iar sunetul lor, chiar dacă necunoscut urechii, să încânte sufletul şi să ne facă mai buni.

Am convingerea că Bianca Marcovici reuşeşte şi de această dată!

PESTE TIMP ZBOARĂ DOAR CUVÂNTULcare Bianca Marcovici ţi-o adresează, aceea de a sta de vorbă, cu1 un expreso în faţă, pe o ipotetică&imaginară terasă din Haifa. Irezistibilă din două puncte de vedere. Poeta şi prozatoarea care te-a invitat este un personaj fermecător, inteligent, cult şi plin de spirit, un analist fin şi profund al realităţilor înconjurătoare, dar şi un om care a avut şansa de a vedea mai mult din această lume în toată complexitatea ei, de cele mai multe ori copleşitoare şi chiar

neliniştitoare. În al doilea rând, te afli în Haifa, oraşul cu o istorie mai multe ori copleşitoare şi chiar

neliniştitoare. În al doilea rând, te afli în Haifa, oraşul cu o istorie mai multe ori copleşitoare şi chiar


Somnul în zbor peste ochii pruncului – ştie careva de unde vine? Da, e un zvon că-şi are locaşul undeva în feericul sat dintre umbrele pădurii palid luminate de licurici, acolo atârnă doi muguri sfioşi de vrajă. De acolo vine a săruta ochii pruncului.Surâsul licărind pe buzele pruncului când doarme – ştie careva unde s-a născut? Da, e un zvon că tinere raze de lună nouă atinseră marginea unui pierind nor de toamnă, iar acolo întâi se născu surâsul în visul unei dimineţi scăldate în rouă - surâsul licărind pe buzele pruncului când doarme.Dulce prospeţimea blândă înflorind pe mădularele pruncului – ştie careva unde atâta timp s-a ascuns? Da, de când mama-i era codană i-a cuprins inima

în gingaşul mister tăcut al iubirii - dulce prospeţimea blândă înflorind pe mădularele pruncului. Când îţi aduc jucării colorate, copilul meu, înţeleg ce e cu jocul de culori în nori, pe apă, de ce sunt florile pictate în tente – când îţi dau jucării colorate, copilul meu.Când cânt să te fac să dansezi ştiu adevărat ce e cu muzica frunzelor, de ce-şi trimit valurile corurile de voci spre inima ascultătorului pământ - când cânt să te fac să dansezi.Când pun lucruri dulci în lacomele-ţi mânuţe ştiu ce e cu mierea în cupa florilor, de ce sunt pline cu tainic suc poamele - când pun lucruri dulci în lacomele-ţi mânuţe.Când faţa îţi sărut a surâde, dragul meu, precis înţeleg ce plăcere se revarsă din cer în lumina dimineţii, ce e cu încântarea de trupului mi-o aduce adierea verii - când faţa îţi sărut a surâde.

Tu m-ai făcut cunoscut prietenilor ce nu-i ştiam. Tu mi-ai dat scaune în case ne ale mele. Tu ai adus depărtarea aproape şi ai făcut frate din străin.N-am tragere de inimă a-mi părăsi adăpostul obişnuit; uit că acolo locuieşte ce e vechi în ce e nou, că însuţi acolo locuieşti.Prin naştere şi moarte, în lumea aceasta şi în altele, oriunde Tu m-ai purta este Tu, Acelaşi, unul Companion al nesfârşitei mele vieţi mereu legându-mi inima cu lanţurile bucuriei către nefamiliar.Când cineva Te cunoaşte, atunci alien nu e nimeni, atunci nicio uşă nu e închisă. Oh, împlineşte-mi ruga de a nu pierde vreodată binecuvântarea atingerii de unu în jocul multora.

Pe coasta unui râu pustiu printre ierburi înalte am întrebat-o, ‚Fată, unde te duci ferindu-ţi candela cu manta? Casa mi-e întunecată şi pustnică – împrumută-mi mie lumina ta! Ea-şi înălţă o clipă ochii negri şi mă privi în faţă prin înserare. ‚Am venit la râu’, spuse ea, ‚să-mi plutească lampa pe val când lumina zilei scapătă spre vest.’ Singur şedeam printre ierburi înalte şi mă uitam la sfioasa flacără a candelei ei lunecând fără folos în maree.În liniştea lăsării nopţii am întrebat-o, ‚Fată, îţi sunt toate luminile aprinse – atunci unde te duci cu lampa ta? Casa mi-e întunecată şi pustnică – împrumută-mi mie lumina ta.’ Ea-şi înălţă ochii negri spre faţa mea şi căzu pe gânduri o clipă. ‚Am venit’, spuse ea pe urmă, ‚să-mi închin lampa cerului.’ Am stat şi mă uitam la lumina ei arzând fără folos în gol.În bezna fără lună a miezului de noapte o întreb, ‚Fată, care îţi este căutarea, ţinând candela lângă inimă? Casa mi-e întunecată şi pustnică – împrumută-mi mie lumina ta.’ Ea se opri o clipă gânditoare privindu-mi faţa în întuneric. ‚Mi-am adus lumina’, spuse, ‚să ajungă la carnavalul lămpilor.’ Am stat şi mă uitam la lampa ei mică arzând fără folos printre lumini.

Ce licoare divină ai putea avea, Doamne al meu, din această preaplină cupă a vieţii mele?Poet al meu, a Ta e încântarea a-Ţi vedea creaţia prin ochii mei şi a sta la portalurile urechilor mele în linişte spre a asculta propria-Ţi eternă armonie?Lumea Ta unduie vorbe în mintea-mi şi bucuria Ta le adaugă muzică. Tu mi Te dărui însuţi în iubire şi apoi simţi întreagă propria-Ţi dulceaţă în mine.

Aceea rămasă mereu în adâncul fiinţei mele, în amurgul licăririlor şi privirilor; aceea ce nicicând nu şi-a desfăcut vălurile în lumina dimineţii, ea va fi ultimul meu dar către Tine, Doamne al meu, înfăşurat în cântecu-mi de pe urmă.Vorbele o peţiră ci n-au putut-o învinge; spre ea în van se întinseră mâinile dornice ale persuasiunii.Am rătăcit din ţară în ţară păstrând-o în miezul inimii mele şi împrejuru-i au urcat şi-au căzut creşterea şi putrezirea vieţii mele.Peste gândurile şi faptele mele, adormirile şi visurile mele ea a domnit, ci locuit-a singură şi aparte; atâţia bărbaţi au bătut la uşa mea cerând-o şi s-au întors în disperare.Nimeni pe lume n-a fost a o vedea faţă la faţă, iar ea rămâne în singurătatea-i aşteptând recunoaşterea Ta.

Tu eşti cerul, Tu eşti şi cuibul.O Tu, frumos, acolo în cuib e iubirea Ta cuprinzând sufletul în culori, sunete şi miresme.Acolo vine dimineaţa cu auriul coş în mâna dreaptă purtând cununa frumuseţii, în linişte a încorona pământul.Şi acolo vine seara peste luncile singuratice pustiite de cirezi, pe cărări fără semne, purtând reci sorbituri de pace în urcioru-i de aur din vesticul ocean al odihnei.Ci acolo, unde risipeşte infinitul cer pentru ca sufletul ei să-şi ia zborul, domneşte nepătată alba radianţă. Nu e zi nici noapte, nu formă nici culoare, ci niciodată, niciodată o vorbă.

Raza Ta de soare coboară pe acest pământ al meu cu braţele desfăcute şi stă la uşa-mi ziua de-o viaţă spre a purta înapoi la picioarele tale norii duraţi din lacrimile, suspinele, cântecele mele.Duios încântându-Te acoperitu-Ţi-ai pieptul înstelat cu manta ceţosului nour, prefăcând-o în chipuri şi falduri fără număr, colorând-o în mereu schimbătoare nuanţe.E-atât de uşoară şi aeriană, tandră, lăcrimoasă şi întunecată, de aceea o iubeşti Tu, O Tu, nepătat şi senin. Şi de aceea va fi coperind grozavă lumina Ta cu umbrele-i înduioşătoare.

Acelaşi val de viaţă curgându-mi prin vine noapte şi zi aleargă prin lume şi dansează în ritmice măsuri.Aceeaşi este viaţa mijind în bucurie prin praful pământului în fără de număr fire de iarbă, spărgându-se în tumultoasele unde ale frunzelor şi florilor.Aceeaşi este viaţa balansându-se în leagănul-ocean al naşterii şi morţii, în reflux, în flux.Îmi simt membrele glorioase la atingerea acestei lumi a vieţii. Iar mândria mi-i din palpitaţia vieţii de veacuri dansându-mi prin sânge în clipa aceasta.

E dincolo de Tine a fi vesel cu veselia acestui ritm? a fi zguduit-pierdut-frânt în vâretjul acestei înfricoşate bucurii?Toate lucrurile se grăbesc, nu se opresc, nu se uită în urmă, nicio putere nu le poate da înapoi, se grăbesc.Ţinând pasul cu acea iute muzică fără tihnă, anotimpurile vin, dansează şi trec – culorile, tonurile şi parfumurile se revearsă nesfârşite cascade în bucuria abundentă ce aruncă şi cedează zarurile în orice clipă.

Mai mult din mine însumi întors pe toate părţile, astfel aruncând umbre colorate peste radianţa Ta – aşa este maya Ta.Pus-ai zăgaz în propria-Ţi fiinţă şi apoi chemat-ai al Tău Sine despicat în miriade de note. Această auto-separare a Ta a luat fiinţă în mine.Muşcător cântecul are ecou prin tot cerul în multicolore lacrimi şi surâsuri, alarme şi speranţe; valuri se ridică, se reîneacă, visuri se sparg, se formează. În mine se află a Ta proprie înfrângere de Sine.Pe acest paravan ridicat de Tine sunt pictate varii figuri cu pensula zilei şi a nopţii. În spatele lui locul Tău se ţese în minunate curbe de mistere, aruncând de-o parte toate liniile sterpe ale linearităţii.Marea paradă a Ta şi a mea acoperit-a cerul. Cu tonul Tău şi al meu tot aerul vibrează şi veacurile trec de-a v-aţi ascuns Tu şi eu.

El este Acela, Cel mai dinăuntru, Care îmi trezeşte fiinţa cu ale Sale adânc ascunse atingeri.El este Acel ce pune desfătarea-I pe aceşti ochi şi bucuroase acorduri pe corzile inimii mele în multe cadenţe de plăcere şi suferinţă.

Mântuirea nu mi-e în renunţare. Simt îmbrăţişarea libertăţii în o mie de lanţuri ale desfătării.Tu mi-ai turnat mereu proaspătă duşcă din vinul tău de variate culori şi parfum, umplând acest vas pământesc până peste cap.Lumea mea îşi va aprinde cele o sută de candele diferite cu flama Ta şi le va aşeza înaintea altarului templului Tău.Nu, niciodată nu mi-oi închide porţile simţurilor. Desfătările văzului-auzului-pipăitului vor purta încântarea Ta.

Rabindranath Tagore: GITANJALI

(Cântare de jertfă)


Somnul în zbor peste ochii pruncului – ştie careva de unde vine? Da, e un zvon că-şi are locaşul undeva în feericul sat dintre umbrele pădurii palid luminate de licurici, acolo atârnă doi muguri sfioşi de vrajă. De acolo vine a săruta ochii pruncului.Surâsul licărind pe buzele pruncului când doarme – ştie careva unde s-a născut? Da, e un zvon că tinere raze de lună nouă atinseră marginea unui pierind nor de toamnă, iar acolo întâi se născu surâsul în visul unei dimineţi scăldate în rouă - surâsul licărind pe buzele pruncului când doarme.Dulce prospeţimea blândă înflorind pe mădularele pruncului – ştie careva unde atâta timp s-a ascuns? Da, de când mama-i era codană i-a cuprins inima

George Anca


Nota Redacţiei. Am mers și eu la textul dlui Manolescu, taxat cu finețe și delicatețe de fosta sa studentă, dna Floarea Mihai. Ar fi trebuit să fie mai explicită, mai severă. Domnul Manolescu nu este persoana potrivită să discute despre religie, despre Biserica Ortodoxă Română. Nu știu de ce a făcut-o. A vorbi în termenii lui Manolescu despre Biserică („tenacitatea cu care BOR îşi apără ograda dogmatică”!) ne face să-l simțim că vorbește, de fapt, din afara acesteia. Și, să nu fie cu bănat, opera prestigioasă a marelui critic literar – mai puțin istoric!, nu mă contrazice câtuși de puțin! De aceea mă și miram, de unde și până unde opinii despre religie, despre ora de religie, despre menirea religiei în școală la un ins mai degrabă liber cugetător, ca fostul său model post-decembrist.

Este de-a dreptul descalificant pentru un intelectual european, român, să vii cu nu știu ce recomandare a Uniunii Europene ca să contrazici Biserica. Asta înseamnă să acorzi acelei recomandări un statut moral indiscutabil, superior Bisericii Ortodoxe Române… Subiect care nici nu merită discutat! Uniunea Europeană nu poate fi izvor de autoritate dinaintea Bisericii, oricare ar fi aceea! Cu atât mai mult dinaintea Bisericii Ortodoxe Române!…

Iar a spune că prin introducerea orei de religie Biserica Ortodoxă Română țintește să facă prozelitism este iar o dovadă că Manolescu, cât o fi el de competent pe subiectul SEX, la religie, la starea națiunii din acest punct de vedere, nu știu câtă informație are, dar sigur nu are și priceperea, înțelegerea a ceea ce va fi știind! Nu știe pe ce lume trăiește! BOR nu este biserica majoritară, este Biserica Făuritoare de suflet național, stimați colegi!

Intervenția lui Manolescu bate toate recordurile de inadecvare la realitate – ca să nu-i spun pe nume!, atunci când, spre finalul inoportunului text, acuză Biserica Ortodoxă de fanatism religios, încununând demonstrația cu apelul la istorie, la lumea de azi, unde vedem cu toții la ce a putut duce fanatismul religios!… Câte războaie, câte vărsări de sânge!…

Domnule Manolescu, datoria dumitale ca profesor de limba și literatura română, ca specialist în spiritualitate și mentalitate românească, ar fi să te minunezi cât mai sonor că pe tărâmurile acestei limbi nu se cunoaște fanatismul religios, să te miri că încă nu s-a descifrat în totul mecanismul sufletului românesc, al ortodoxiei noastre, care a delimitat net în peisajul european și planetar un spațiu, spațiul românesc, ca pe o oază de normalitate, de toleranță – îndeoebi religioasă, de OMENIE! Ai pomenit vreodată de acest miracol? L-ai pus în ramă? L-ai făcut capitol sau subiect de prelegere?!

E trist, e grav, este inacceptabil pentru un profesor de limba și literatutra română să vorbească despre religie, despre Biserică, cu ușurătatea și golătatea lui Nicolae Manolescu…

*Mă întreb, că veni vorba, există vreo deosebire între cei doi liberi

cugetători, Manolescu și Iliescu?! S-ar părea că ar fi una singură. Domnul Iliescu se declară liber cugetător și atât! Nu ar îndrăzni să spună vreo necuviință la adresa Bisericii. În schimb, Manolesu nu se declară liber cugetător, dar acționează ca atare! Deci este! Și scrie texte precum cel de mai jos!

Dar dosebirea cea mai mare pare a fi alta! Domnul Iliescu este acolo unde se știe dintotdeauna: un om fără religie! Este ateu de câteva generații, se pare! În vreme ce Manolescu este acolo unde a decăzut cândva. Când? De când s-a înstrăinat Manolescu de „benefica educație creștină”? După sau înainte de 1990?…

Dar, deh! Nimeni nu l-a întrebat pe Manolescu dacă vrea să fie botezat! Așa că are circumstanțele sale atenuante… Simte omul că a fost manipulat încă din fragedă pruncie! Și cum nu acceptă să fie manipulat prin botez, ore de religie sau alte metode, omul ia atitudine!… E dreptul său! Ar trebui să-l înțeleg! Păcătosul de mine…

Numai că eu, ca ortodox, onorat auditoriu, nu dau două parale pe drepturile mele și ale lui Manolescu! Mai presus de ele sunt obligațiile, datoriile noastre!… Știu, mai e până când Uniunea Europeană a domnului Manolescu va scoate a Cartă a Datoriilor cu care te încarcă condiția de om! Până atunci, va trebui să ne mulțumim cu ce învățăm la orele de religie…

i.c.Religie și sex

Articol scris de Nicolae Manolescu și publicat în AdevărulÎn ce mă priveşte, nu consider religia şi sexul ca incompatibile. Mai

ales când avem în vedere, ceea ce e cazul observaţiilor de faţă, educaţia

Religie și sex, în concepția despre lume și viață

a lui Nicolae Manolescu

religioasă şi sexuală. Cu alte cuvinte, rostul lor în şcoală. Flagrant delict „Weekend Adevărul“ de acum o săptămână a reluat, şi bine a făcut, discuţia pe această dublă temă. Mai ales că discuţia s-a purtat de obicei în paralel. Eu însumi, chiar în aceste pagini, m-am referit la educaţia religioasă, nu însă şi la aceea sexuală, deşi legătura este absolut evidentă, dovadă că argumentele în favoarea unei anumite forme de educaţie religioasă sunt exact argumentele contra educaţiei sexuale. Despre ce e vorba? Patriarhia a solicitat şi a obţinut eliminarea din proiectul Legii Educaţiei din 2010 a articolului 17, aliniatul 30, care prevedea introducerea unor cursuri opţionale de istoria religiilor, a culturii şi a artelor. Motivul era că prevederea „scade importanţa orei de religie între celelalte discipline şcolare şi poate genera forme de abuz“. În realitate, abuzul constă tocmai dimpotrivă, în transformarea orei de religie într-o ocazie de a face prozelitism. Numai informându-i pe elevi că există numeroase şi diferite culte religioase şi convingându-i să le respecte, educaţia religioasă îşi atinge scopul principal. Şi numai istoria religiilor (atenţie la pluralul substantivului!), asociată cu istoria culturii şi a artei, poate realiza acest deziderat. E cazul să atrag luarea aminte a ierarhilor BOR şi totodată a parlamentarilor că Recomandarea 1720 din 2005 a Consiliului Europei tocmai la acest deziderat se referă. Spuneam că argumentul privitor la ora de religie al Patriarhiei se regăseşte, dar răsturnat, în apelul unor asociaţii creştin-ortodoxe la eliminarea din şcoală a orei de educaţie sexuală: educaţia în spirit creştin ar crea tineri responsabili, în vreme ce educaţia sexuală ar crea derbedei. Se remarcă lesne opinia conform căreia criteriul absolutist-dogmatic este singurul care ar face ca educaţia religioasă să aibă consecinţe fireşti; criteriul relativist-istoric ar avea, din contra, consecinţe nefireşti. (Am reluat referinţele şi citatele din paginile 4-5 ale „Weekend Adevărul“ din 2-4 octombrie). Îndoctrinare forţată Ceea ce mi se pare de neînţeles nu este neapărat tenacitatea cu care BOR şi celelalte organizaţii (de tineri ortodocşi!) îşi apără ograda dogmatică, ci bâlbâiala Ministerului Educaţiei şi a Parlamentului. Reglementările celui dintâi nu sunt totdeauna clare. Reacţia directorilor de şcoli se explică prin faptul că niciodată directorii instituţiilor şcolare n-au ţinut să aibă iniţiativă. Cu minime excepţii, ei s-au învăţat să aştepte ordine. Şi când ministerul le transmite că predarea religiei poate fi pusă, la cererea părinţilor, în alternativă cu predarea istoriei religiilor sau cu alte materii înrudite, pretind să li se spună băbeşte ce şi cum trebuie să procedeze ei. Vorba omului leneş din povestea lui Creangă: „Muieţi-s posmagii?“. Am mai scris despre titulatura actuală a Ministerului Educaţiei: dacă s-ar numi al Informaţiei şi Educaţiei, şi-ar putea afirma cu mai multă vigoare principiul pedagogic natural că nu poţi educa, dacă n-ai informat, în contra principiului dogmatic al BOR, care refuză informaţia în numele educaţiei. Educaţia fără prealabilă informaţie se cheamă manipulare, fie ea ideologică, ieri, fie ea religioasă, azi. Sau mai pe limba noastră: îndoctrinare forţată. În definitiv, dacă şcoala e publică, nu confesională, toată dezbaterea se opreşte aici: nu formarea de prozeliţi ai ortodoxiei, chiar dacă e cult majoritar în România, ci formarea de oameni capabili să aleagă liber; nu crearea de fanatici, ci de credincioşi toleranţi. Găsesc de prisos să amintesc consecinţele nefaste ale fanatismelor religioase care au transformat planeta într-un teatru de război. De aceea consider că nu e o joacă de-a v-aţi ascunselea când ne referim la educaţia religioasă, ci o chestiune vitală pentru societatea de mâine. La rândul ei, educaţia sexuală trebuie privită cu maximă seriozitate. Să mă ierte liderii Asociaţiei Ortodoxia Tinerilor care acuză educaţia sexuală ca fiind „secularizată“ (auzi vorbă!) şi ca având malefice efecte „pentru viaţă“, spre deosebire de benefica educaţie creştină, să mă ierte, zic, dacă îi bănuiesc de o naivitate vecină cu prostia. Nu poţi trăi în secolul XXI şi susţine asemenea enormităţi. Psihologii şi sociologii au înşirat zeci de argumente în favoarea necesităţii educaţiei sexuale la timp, în şcoală, adică, relevând totodată riscurile lipsei ei pentru sănătatea tinerilor, a populaţiei, în general. Ce se întâmplă în medii defavorizate, unde copiii neşcolarizaţi sunt majoritari, ştie toată lumea, mai puţin, s-ar zice, cei din Asociaţia Ortodoxia Tinerilor. Se vede cu ochiul liber că nu educaţia le prisoseşte, ci informaţia, de care fug ca dracul de tămâie. Postscriptum. Scriind despre „Cetăţenia lui (Paul) Goma“ în numărul din 2-4 octombrie al „Weekend Adevărul“, doamna Flori Bălănescu, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, reprezentanta editorială a scriitorului în România, afirmă că „statul român (ca noi toţi) are obligaţia morală, istorică, de a-l repune pe Paul Goma în drepturile cetăţeneşti, fără a-l trimite pe la diverse ghişee“. Grija doamnei cu pricina pentru persoana şi timpul lui Goma este înduioşătoare, dar, dată fiind legea care prevede o solicitare în nume propriu de redare a cetăţeniei, frecventarea ghişeelor este inevitabilă. Din fericire, stimată doamnă, nu şi în cazul Goma, a cărui cetăţenie n-a fost niciodată retrasă de statul comunist. Când, cu puţin timp în urmă, Goma a redevenit membru al Uniunii Scriitorilor şi beneficiar al unei indemnizaţii de merit, am descoperit că scriitorul emigrat în Franţa în 1977 continua să aibă cetăţenie română. Şi, din câte am aflat cu această ocazie, „apatridul“ scriitor ştia acest lucru.

Citeste mai mult: adev.ro/nvyora

Ion Coja


Ca unul care colaborez frecvent la revista Oglinda literară din Focşani, numele secretarului de redacţie, Ştefania Oproescu mi-a devenit destul de familial şi nu ştiu să fi lipsit vreodată din prima pagină a revistei, unde ţine o rubrică personală, pe care o alimentează număr de număr cu zel şi cu o tenacitate mai puţin obişnuită. I-am urmărit rubrica cu interes şi chiar mi-a trecut acest gând, de a-i propune adunarea depoziţiilor ocazionale într-o alcătuire livrescă şi pot spune că

aşteptam această carte. Deşi îmi erau cunoscute în mare parte, nu aveam perspectiva de ansamblu a subiectelor abordate de autoare, aşa că re-lecturarea lor din volumul recent apărut, Dezordinea galopului (Editura Atec, Focşani, 2015), mi-a dat prilejul să constat că de fapt autoarea, prin rubrica sa lunară, se ataşa problemelor curente care frământau ţara într-un anumit interval al evoluţiei sale. Adunate la un loc, într-o ordine cronologică, eseurile d-nei Oproescu reconstituie de fapt un fragment de istorie românească, aşa cum le-a văzut şi le-a filtrat autoarea în râvna sa de a ţine revista conectată la problemele acestui veac. Se vede bine că autoarea chiar a pus suflet şi bună-credinţă în scrierea lor. Ca orice intelectual cu pupila deschisă problemelor cetăţii, s-a bucurat odată cu ţara şi s-a întristat odată cu ea. Aşadar, timp de patru ani, (august 2011-iulie 2015), lună de lună, Ştefania Oproescu concede să ia pulsul vremii, să asculte bătăile inimii neamului – adesea marcat de platitudini, de indolenţă şi nepăsare. De multe ori, diatribele sale pornesc de la un text decupat de pe unde se întâmplă să-l găsească şi admite să se poziţioneze faţă de el - adeziv sau insurgent - dar cu toate dovezile la vedere. O raită prin localităţile Vrancei, bunăoară, îi oferă prilejul să constate neglijenţa autorităţilor faţă de monumentele ţinutului, starea de neglijenţă şi apatie faţă de ceea ce generaţiile anterioare ne-au lăsat spre păstrare. La Mărăşeşti, clădirea Mausoleului, solidă, impunătoare, bine conservată, copleşeşte. Generalul Eremia Grigorescu odihneşte în veşnicie, alături de eroii săi (p.10). În drum spre Mărăşti e consternată că nici un indicator nu orientează puţinii vizitatori spre monumentul închis pentru renovare. La ieşirea din localitatea Străoane, monumentul Ecaterinei Teodoroiu, proaspăt văruit, asezonat cu ceva buruieni împrejur sfidează timpul. Cu spiritul său de observaţie, ager şi nealterat notează totul în notaţii frânte şi le furnizează cititorilor ca pretexte de meditaţie adâncită. O observaţie a scriitorului vrâncean Gabriel Funică despre divertismentul acultural a unor emisiunie TV este prelungit de autoare cu alte motive de consternare, din alte emisiuni, cu petreceri sardanapalice, cu ştiri şi mondenităţi indigeste. . O ţară tristă… în care un fost candidat la preşedinţie şi-a înghiţit gălbenuşul eşecului, datorat în mare parte campaniei media până la iritare, prost gust şi dezgust, în favoarea celuilalt, care a prins mişcarea şi a folosit-o, - hă,hă,hă – cu vârf şi îndesat. Nu e singurul text în care ironia şi sarcasmul coexistă şi se complinesc reciproc. Cum era de aşteptat, multe din editorialele autoarei au ca pretext iritant viciile mai noi ale culturii româneşti, marcată nu de valori, ci de o administrare defectuoasă, care-o drenează pe un trend de la rău la mai rău. A reacţionat cu vigoare la desfiinţarea postului de televiziune TVR – Cultural şi-a proclamat cu convingere fermă

Dezordinea galopului

Căi ale fericirii Mitologie şi transformare personală

de Joseph Campbell

Joseph Campbell, autorul bestsellerului Eroul cu o mie de chipuri, definea candva mitul ca fiind „religia altor popoare”. Dar a mai spus totodata ca una dintre functiile de baza ale mitului este aceea de a ajuta fiecare individ pe parcursul vietii, punandu-i la dispozitie un fel de ghid de calatorie sau harta pentru atingerea implinirii sau, in cuvintele sale, a fericirii. Pentru Campbell, multe dintre cele mai puternice mituri ale lumii sustin calatoria eroica a individului catre fericire.

In Cai ale fericirii, Campbell cerceteaza aceasta latura personala si psihologica a mitului. Asemenea altor renumite carti ale sale, Myths to Live By si The Power of Myth, Cai ale fericirii cuprinde prelegeri si dialoguri ale lui Campbell care evidentiaza abilitatile sale de povestitor si capacitatea de a aplica marile teme din mitologia lumii la nivelul dezvoltarii si framantarilor personale. In acest volum, autorul ancoreaza intelepciunea simbolica a mitologiei indivituale, aplicand cele mai poetice metafore mitice la provocarile vietii noastre cotidiene. Campbell se ocupa de intrebarile importante ale vietii. Combinand povestiri transculturale cu invataturile psihologiei moderne, Campbell cerceteaza modul in care miturile noastre ne modeleaza si ne imbogatesc viata si arata in ce fel mitul ne poate ajuta pe fiecare sa identificam cu adevarat si sa ne urmarim fericirea.

Ca unul care colaborez frecvent la revista Focşani, numele secretarului de redacţie, Ştefania Oproescu mi-a devenit destul de familial şi nu ştiu să fi lipsit vreodată din prima pagină a revistei, unde ţine o rubrică personală, pe care o alimentează număr de număr cu zel şi cu o tenacitate mai puţin obişnuită. I-am urmărit rubrica cu interes şi chiar mi-a trecut acest gând, de a-i propune adunarea depoziţiilor ocazionale într-o alcătuire livrescă şi pot spune că

Ionel Necula

ideea ca TVR Cultural să fie reorganizat, împrospătat şi păstrat, cu tot ratingul lui scăzut ca un reper al normalităţii (p.49). Şi mai spune ceva, care ar fi trebuit să dea de gândit directorilor de programe TV. Orice siluire a bunului gust, născută în mintea vreunui saltimbac de zero bani, are loc în grila de programe absorbante de producţii underground. Literatura română, admite şi autoarea urmând un gând exprimat de N. Manolescu, candidat pentru un nou mandat la fotoliul de preşedinte al Uniunii Scriitorilor, a fost bântuită, din totdeauna de orgolii, dispute şi polemici, dar conchide eseista de la Oglinda Literară, toate acestea nu s-au consumat pe cauze mărunte, iar cei ce vorbesc despre nevoia de armonie în cadrul breslei scriitoriceşti ar trebui să revadă numele celor l-au exclus pe Paul Goma din Uniune şi vor constata că nu lipseşte nici Ana Blandiana, nici Ştefan Aug. Doinaş şi nici veşnicul abonat la funcţii şi demnităţi, Nicolae Manolescu. Ne oprim aici, deşi cartea d-nei Oproescu musteşte de idei şi teze actuale care ar merita să fie tratate cu mai multă generozitate de spaţiu.Pentru prima dată abilităţile mele de cronicar au fost puse la grele încercări. Cum să comentezi o carte plină de esenţe, care trebuie citită din doască-n doască şi cu toată luarea-aminte? O recomand cu căldură tuturor cititorilor doritori de esenţe tari şi-o felicit pe autoare pentru ideea de a-şi aduna risipirile între două scoarţe, spre bucuria puţinilor cititori care se încăpăţânează să rămână conectaţi la zăbava cititului.


muzica patologică, drumul spre o ştiinţă a conştiinței: Adam şi Eva, gorila politică, între pasiunea istorică şi universul monden, toate într-o manieră incitantă întru aprofundarea şi înţelegerea mai bună a operei lui Rebreanu.

În capitolul ultim, ”Obiectivitate, ambiguitate, seminificație: Einstein și Ion al Glanetaşului”, ni se propune o privire critic-realistă asupra întregului operei lui Rebreanu în contextul marilor literaturi europene, oferindu-ni-se noi chei pentru lectura operei, cu toate pretenţiile – şi, uneori, nonconformismul bine temperat – ale Secolului 21. ”Rebreanu – autor canonic sau inovator experimentalist?”, se întreabă domnul Aureliu Goci; de fapt, ne întreabă, pentru că domnia sa a răspuns în cartea de faţă.

Creaţia literară a lui Rebreanu s-a impus în prima jumătate a secolului 20, continuîndu-şi strălucirea pe firmamentul beletristicii şi după plecarea autorului din lumea terestră, în 1 septembrie 1944, la numai 59 de ani. Opera lui şi-a urmat remarcabilul parcurs prin traducerea ei în alte limbi, prin reprezentarea dramaturgiei sale pe marile scene ale ţării ori prin transpunerea cinematografică a cîtorva dintre romanele sale.

Sfîrşitul secolului trecut şi începutul mileniului trei, cu toate învolburările şi viiturile nefaste, au răsturnat scara valorilor, au înceţoşat multe priviri, au tulburat şi mai multe gînduri. Încet, încet, ne revenim, privim cu oarecare detaşare la trîmbiţaşii nimicului gonflat în valori false, repunem statuile la loc pe soclurile meritate şi reechilibrăm scara valorilor. Cititorii adevăraţi se vor interesa şi apropia mai mult, în acest secol, de opera lui Rebreanu, poate prin Adam şi Eva, prin Gorila (foarte actuală politic), ori Jurnalul sau, cine ştie ce surprize ne oferă noua generaţie de cineaşti, care vor privi prin noile teleobiective, ajutaţi de o tehnică de ultimă generaţie, cu alţi ochi şi altă mentalitate Magna Opera lui Rebreanu în toată complexitatea şi profunzimea ei. Vor face – de ce nu? – un excepţional film despre fondatorul romanului romănesc avînd la bază cartea Neamul rebrenilor către Liviu a domnului Ilderim Rebreanu.

Pînă atunci, cartea domnului Aureliu Goci, apărută la Editura Betta din Bucureşti, va sta la îndemîna tuturor liceenilor şi studenţilor, ca un ajutor de neînlocuit în cunoaşterea creației lui Rebreanu. Va fi un instrument de lucru pentru tinerii literaţi împătimiţi de critica şi istoria literară şi, deloc de neglijat, îi va pilota pe cei îndrăgostiţi de lectură spre o înţelegere mai profundă a întregii creaţii a celui care a fost, este şi va rămîne unul din cei mai mari scriitori ai romanului românesc şi, în lumina mileniului trei, una dintre impunătoarele valori ale literaturii europene.

Rebreanu în luminile mileniului trei

În avalanşa apariţiilor editoriale, cînd raftul întîi al comercialităţii este ocupat de te miri cine şi cu te miri ce, un volum de critică literară îşi află cu greu locul meritat şi dorit, iar cititorul mai puţin avizat se orientează cu greu în alegeri. De multe ori trece pe lîngă o carte bine scrisă şi necesară cu acea nepăsare izvorîtă din ignoranţă, dar nu e numai vina lui.

În aceste condiţii, cartea binecunoscutului critic literar din prim-planul actualităţii, Aureliu Goci, s-a bucurat de curiozitatea şi preţuirea cititorilor, dispărînd foarte repede din rafturile librăriilor, poate şi datorită titlului ”LIVIU REBREANU. Centrul

operei şi distribuţia tipologică”, dar, în mod cert, și datorită cărţii de vizită a celui care a scris-o. Dincolo de copertă, cartea se impune printr-un cuprins bogat, în esenţa lui, şi bine structurat în cele cinci capitole susţinute cu bogăţia argumentelor de subcapitole. Autorul, chiar din incipitul volumului, ne avertizează asupra manierei sale de a ni-l prezenta pe Liviu Rebreanu în plenitudinea personalităţii şi operei sale, cu acribia unui cercetător dornic să pună în lumină obiectul cercetării efectuate.

După un curriculum vitae şi o cronologie, se opreşte asupra ”Încheierii ediţiei naţionale Liviu Rebreanu”, în anul 2005, cînd s-au împlinit 120 de ani de la naşterea romancierului și, ca un gest de gratitudine, face un laudatio domnului Nicolae Gheran pentru munca titanică depusă la editarea celor 23 de volume din seria Opere Liviu Rebreanu.

Capitolul ”Paradigma reprezentării textuale” face un avizat comentariu asupra ”Secvenţei minimale a prozei”, continuă cu nuvelistul, ziaristul şi redactorul de reviste literare pînă la

”Romanul familiei Rebreanu” al domnului Ilderim Rebreanu, nepotul marelui romancier; patru volume de memorialistică apărute la Editura Academiei, în anul 2011.

Următorul capitol porneşte de la afirmaţia lui Edgar Papu, ”Un Eminescu al romanului şi capodopera prozei obiective: Răscoala”. Suntem conduşi cu precizie şi claritate prin realism şi vulgarizare, mitul românesc şi morala colectivă, pînă la intimitatea lui Rebreanu între baricadă şi turnul de fildeş, dar şi către conexiunile flaubertiene.

În capitolul ”ION – Între tradiţie şi încercare psihanalitică” ni se prezintă psiho-drama în provincia romanului politic, Ciuleandra sau

cînd raftul întîi al comercialităţii este ocupat de un volum de critică literară îşi află cu greu locul meritat şi dorit, iar cititorul mai puţin avizat se orientează cu greu în alegeri. De multe ori trece pe lîngă o carte bine scrisă şi necesară cu acea nepăsare izvorîtă din ignoranţă, dar nu e numai vina lui.

binecunoscutului critic literar din prim-planul actualităţii, Aureliu Goci, s-a bucurat de curiozitatea şi preţuirea cititorilor, dispărînd foarte repede din rafturile librăriilor, poate şi datorită titlului ”

Dorel Vidraşcu

Cine-s eu...Eu în nimic nu-s tehnolog,În om deștept n-am să pozez;Ajuns, cu viața,-n epilog,Cu ironia cochetez.

BuruienireaMulți poetiști și multe poetiste,Cu muzele prin funduri de pahar,Împrăștiind imagini defetiste,Buruienesc Ogorul Literar.

Pixul epigramistO epigramă dintr-un pix istețConține, în subtext, și o morală;Întrebă pe mai marii din Județ:Unde se-ascunde Vrancea Culturală?

Asistenta medicalăNu-ți dă nici un pahar cu apăO prea fițoasă asistentă,Mai lesne-ți dă un brânci în groapă,Când șpaga nu e consistentă.

La medicul specialistBlând l-a consultat pe tataȘi i-a prescris o aspirină;Când a văzut cât e coplataI-a dat și o… cimitirină.

Unui poet anumeMi-ai dat o carte numai de sonete,Cu dragoste și stimă de confrate;Dar Op-ul tău, aș vrea să știi, poete,Și insomnia, sigur, o combate.

Șarje amicale Premiile literare pănceneLa Panciu s-au dat multe premiiPentru-autorii galonați;Toți s-au crezut, o clipă, geniiDe Ușurelu cartonați.

Guvernamentală 1Dă guvernul ordonanțe De uimește-un continent:Să mai scape de creanțe,Pune bir și pe… talent.

Guvernamentală 2S-a propus, în taină mare,La guvernul cel pontos:Să plătească fiecareTaxă pentru mers pe jos.

Ciripeaua coloratăȚi-ai revopsit aripataPolicrom, pe fond mangalȘi vrei să te creadă gloataCând îi spui că-i papagal?

H. Bonafide

Premiu pentru poezieLa Ministerul zis Culturniciei,A fost propus, dar s-a și aprobat,Un premiu pentru cei ce-n poezieVor da metafore din ce-au mâncat.

El și Ea – doi poeți îndrăgostițiÎndrăgostiți pentru vecie,Cum nu s-a mai văzut vreodată,S-au înstâlpit în Poezie,El sonetist și Ea... sonată.

Tristă constatareMulți suntem niște lingăi – Cât ne-ajută și potența – Guduriști printre dulăi;Ne obligă subzistența.

AutodefinireCronicar de patru rânduriPrintre scriitori… puzderii,Până-oi fi-n cvartet de scânduri,Sunt imun și la mizerii.


î

Atât opera nuvelistului / romancierului (Duios Anastasia trecea, nuvelă, 1967, şi romanele: Vânătoarea regală, 1973; F, 1969; Viaţa şi opera lui Tiron B – I – Iepurele şchiop, 1980 / II – Podul de gheaţă, 1982; Oraşul îngerilor, 1985; Săptămâna de miere, 1999; Întoarcerea tatălui risipitor, 2009; etc.) cât şi opera de dramaturg (Vara imposibilei iubiri, Aceşti îngeri trişti, Pasărea Shakespeare, Pisica în noaptea Anului Nou, Ca frunza dudului din rai, Luminile paradisului, Maimuţa nudă sau Războiul de la 8 la 10, Hoţul de vulturi, Rugăciune pentru un disc-jockey sau Ziua de pe insulă, Studiu osteologic asupra unui schelet de cal dintr-un mormânt avar din

Transilvania etc.), ivite de sub înrăzărit-măiastra pană a lui Dumitru Radu Popescu (născut în zodia Leului, la la 19 august 1935, în localitatea Păuşa – cea din judeţul Bihor, nu în cea de Sălaj şi nici în cea de pe malul stâng al Oltului, de lângă Călimăneşti-Vâlcea – , din Dacia Nord-Dunăreană, cu studii liceale la Oradea, cu trei ani de studenţie, 1953 – 1956, la Facultatea de Medicină de la Univesitatea din Cluj-Napoca, abandonată în favoarea Literelor, încât, din anul 1961, este licenţiat al Facultăţii de Filologie tot din cadrul aceleiaşi universităţi, după care-l aflăm angajat la importante reviste din Ţară – în Cluj-Napoca, redactor la Steaua, din 1970, redactor-şef la Tribuna; în Bucureşti: din 1980, redactor-şef la Contemporanul şi, din 1988 şi până la Revoluţia Anticomunistă Valahă din Decembrie 1989, redactor-şef la România literară, între anii 1981 şi 1990, înrăzărindu-se şi în postul de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România), au impus în literatura valahă estetica unui paradoxism al „riscului de falie“de lume (ori de „felie de real“) ca „viaţă în colcăitoare saturaţie“ (ceea ce reverberează şi în „spaţiul“ / „încăperea“ unei fraze / replici de personaj din piesa Păpuşarii cehi sau moara de pulbere: Gabor: «Instinctele colcăie în mine, se dau peste cap, îşi… dau poalele peste cap!» – p. 466), lăsând nu de puţine ori impresia de prolixitate / „stufoşie“, evident, receptorului-critic neatent, ori „grăbit“ ca la guşa pelicanului din „rezervaţie“.

În perimetrul „morii de ciment“. De altfel, „marele paradox“ – decorticat şi apoi înrăzărit-conjugat epic / dramaturgic în toată opera lui Dumitru Radu Popescu – este acela al angajării mimesis-ului (în accepţiunea platoniciană / aristotelică) prin cuvânt şi prin „culoarea“ / „marmura“ sferelor cuvântului (înrăzărite pe corzile Lyrei, fie muzicale, fie parţial-sonore), în întrecere de real, până la re-naşterea respectivului real prin „ecritură“ (deziderat estetic paradoxist: Materia decurge din Cuvânt).

Această realitate estetică îşi pune pecetea auriferă şi pe „întregul“ noii antologii de şase piese de teatru (intrate în raza analizei noastre, infra), publicate de Dumitru Radu Popescu în Moara de pulbere (Bucureşti, Editura Cartea românească [ISBN 973-23-0049-3], 1989; pagini A-5: 524):

(I) „Zeiţa Gramatica“ sau Legenda amanţilor nebuni (pp. 5 – 103), (II) Dalbul pribeag sau Vinerea verde (pp. 104 – 168), (III) Farul sau Oul orb (pp. 169 – 232), (IV) Nori lungi pe şesuri sau Coţofenele îndrăgostite (pp. 233 – 306), (V) Carul verde vopsit (pp. 307 – 439: I. Poştaşul mut; II. Cerşetorul chel; III. Războiul de ţesut) şi (VI) Păpuşarii cehi sau moara de pulbere (pp. 440 – 520).

Dumitru Radu Popescu ieşit din „pulberea morii de piatră“.

În aceste şase piese din volumul Moara de pulbere (1989), ca şi în anterior-nemumăratele-i, Dumitru Radu Popescu demonstrează („practic“, „pe scenă“) că genul epic şi genul dramatic sunt „fraţi gemeni“, că pe scenă – ca şi în viaţa din cosmosul nostru cel de toate zilele – „eroii“ dintr-o povestire / nuvelă, sau dintr-un roman, marcându-li-se „intrările“ / „ieşirile“, în / dintr-o unitate de text, devin

(prin simpla punere a numelui de erou epic / romanesc în locul „liniei de dialog)

„personajele“ piesei de teatru ca „maestre tăifăsuitoare“ / „logoreice soiuri“ de „Ianus Bifrons“, care se comportă aidoma vestitului rege al Latium-ului, ori, mai degrabă, ca vietăţile din arca lui Noe – dacă avem în vedere şi pestriţeria onomastică „internaţională“ / „multietnică“ din teatrul lui Dumitru Radu Popescu –, individualizarea tragicomică a ens-ului din text / scenă făcându-se prin bombardarea la nesfârşit cu vocabulele de se sparg de oglinda-limită „acţională“ precum bulele de aer ale scafandrilor ajunse la suprafaţa mării, fluviului, râului, lacului etc. „Tensiunea“, „intriga“ („reţeaua-Kirchhoff a intrigii“) etc. se ivesc din concret-aleatoria putere a

Aurul paradoxismului şi cosmosul cotidian al morii de ciment

rostirii dintâi a Cuvântului ca „rostuire“ de falie („felie“) de viaţă, de fiinţare etc.

*Domnuţi-consoane dansează vocale-fecioare. Piesă cu unsprezece

personaje, „Zeiţa Gramatica“ sau Legenda amanţilor nebuni îşi desfăşoară „acţiunea“ / „nonacţiunea“ în şapte „franje“ dramaturgice („acte“ / „tablouri“).

Prima („franjă“) / primul („tablou“) îşi atrage drept fundal, sau „panoul central“ o «piaţetă, într-un târg, [de] la marginea de apus a Ţării» (p. 5), dis-de-dimineaţă (pe la al treilea cântat de ziuă al cocoşilor şi imediat după), cu o primă „scenă“ (precizăm că scenele nu sunt marcate „clasic“, se lasă „modernist-paradoxist deduse“) în care eroii matinal-zgomotari, „filosofoidalul“ patron de frizerie, Tibi – afică Tiberiu Kant –, şi „boemuţul târgului“, veşnic-însetatul Lunilă, – ce, «spălându-se pe faţă la fântâna din răscruce» – „se înfruntă“ după un ritual, mai întâi pe „tema trăscăului ultramatinal“, spre a ajunge iute la tema teatrului / tragediei „din antichitate“, întru atragerea atenţiei asupra „noii unităţi de loc“, imperiala („romana“ / „austro-ungara“, n-are importanţă) urbe Oradea-de-Dacia: «Tibi: (bate şi el cu palma în fundul unui lighean) Aici are loc o tragedie – şi voi dormiţi ! Unui om îi este sete – şi voi dormiţi ! Asta chiar că-i o tragedie antică, mai grozavă decât aia pe care ne-a prezentat-o la Oradea înainte de război Teatrul din Cluj (Lunilă ia de pe cuşca sa o tobă uriaşă) Cum se chema?... / Lunilă: (duce toba în faţa ferestrei cârciumarului) Cine? (A, piesa?) Nu ştiu, eu nu mă duc decât la filme cu lei şi tigri… (bate în tobă) Când mi-e sete, nu-mi aduc aminte de nimic !» (p. 5 sq.; s. n.).

De-aici, „în lanţ“, eroii / personajele epice / dramaturgice – „individualizându-se“ (în abordarea macrotemelor iubire / dragoste – viaţă – moarte etc.) ca pentru „banalul spaţiu cotidian“ – intră pe „valea piesei de teatru“ din Moara de pulbere: cârciumarul Ignat, Ecaterina – cârciumăreasa, Domnica – „fata pădurarului“ (despre care Lunilă spune clar Ecaterinei: «Taci, tu ! Ea a rupt steagul… Ea cu Ioachim, băiatul morarului» – p. 8); din secunda („franjă“) / secundul („tablou“), unde «nu după mult timp, [când] se aude o fanfară [ce] se apropie încet… [cu] cântece de înmormântare» (p. 17), şi până într-a şaptea franjă, „lanţul viu“ sporeşte cu încă şase personaje „acţional-propulsoare“, amplificatoare de „sacră gălăgie acţională“: Zambila, Nikolaus, Onisifor, Corina, Rolando şi Despina.

În „actul“ / „tabloul“ final (cu un umor paradoxist în „gemănare soresciană“) este proiectat concursul de teatru local, „Periuţa de argint“, în al cărui generos cadru intră şi piesa pregătită de eroii lui Dumitru Radu Popescu, Zeiţa Gramatica…, unde „domnuţi-consoane“ dansează cu „vocale-fecioare“ în cosmosul „morii de ciment“: «Domnica: Mănâncă şi tu alune. Iar dacă nu, vino-n curte. / Despina: Mănânc alune. (din nou, aproape brusc, în stânga : veselie, muzică etc.) Bunico, o consoană m-a luat la dans ! / Domnica: Foarte bine, dansează cu... el. / Despina: Păi nu dansează, mă strânge în braţe. / Domnica: Dar acuma nu te strânge, dacă vorbeşti. / Despina: (în timp ce din dreapta apare Corina, cu arma... cu pălăria lui Tibi ciuruită...) Dar m-a strâns, şi chiar m-a pupat pe gât. / Domnica: Pe gât ? / Despina: Pe gât, că e mai scund. / Domnica: (în timp ce Corina încearcă să vorbească la telefon) Găseşte-ţi şi tu unul mai înalt... / [...] / Despina: (îi pune Domnichii coiful pe cap – coiful ce-l avusese ea pe cap) Ţine-l bine... c-a-nceput piesa !... (se aude începutul piesei „Zeiţa Gramatica“... Vocalele, consoanele – băieţi şi fete, cu coifuri pe cap – joacă „Zeiţa Gramatica“)» (p. 103).

Casa sufletului în idilismul din Vinerea Verde. Actul I al piesei Dalbul pribeag sau Vinerea verde, de Dumitru Radu Popescu, îşi desfăşoară „acţiunea“ într-un han – «două încăperi. O uşă, în spatele scenei: dă în camera din stânga. O altă uşă, în dreapta, spre o terasă… Lumină. Păsări cântând. Meri înfloriţi etc. Spre seară» –, pe fundal mitic-muzical-jeluitor al Marii Treceri, al Dalbului-de-Pribeag – segmentul sfâşietoarei cântări, Z(i)orile, dar nu tradiţional-rostit de bocitoare, ci viersuit de un bărbat, pare-se, din „preajma uşii din stânga“:

«„Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiţi, Să ne năvăliţi, până şi-o găsi Dalbul de pribeag Un cuptor de pâine, Altul de mălai, Nouă buţi de vin, Nouă de rachiu Şi-o văcuţă grasă, Din ciread-aleasă Să-i fie de masă“… Pendula bate alandala o oră doar de ea ştiută.» (p. 104).

Îşi fac intrările eroii de „panou central“, de „prima scenă“, Lucică („spumuit“, ce-şi întrerupe „rasul de pe obrazul stâng“ ca „să pună

la punct limbile pendulei“ – ceea ce face ca vocea bărbătesc-jeluitoare să devină mai puternică: «„Scoală, Ioane, scoală, Scoală-te-n picioare! A venit un cal mohorât, Cu scări de argint, Cu chinga poleită, Cu totul pe el cernit, Cu şaua boltită Şi cu frâul de mătasă… Ioane, a venit Să te ia de-acasă!“…) şi Dobromir (ce, pe fondul muzical-jelitor de Dalb-de-Pribeag, «intră cu foarte mare greutate pe uşă, plin de saci cu boarfe etc. E într-o vestă roşie. Peste ea, un loden verde. Desface un rucsac plin cu obiectele cele mai

romancierului (nuvelă, 1967, şi romanele: regalăTiron B – II – îngerilor1999; Întoarcerea tatălui risipitor, îngerilor1999; Întoarcerea tatălui risipitor, îngerilor

2009; etc.) cât şi opera de dramaturg (Vara imposibilei iubiritriştiîn noaptea Anului Noududului din raiMaimuţa nudă sau Războiul de la 8 la 10un disc-jockey sau Ziua de pe insulăStudiu osteologic asupra unui schelet de cal dintr-un mormânt avar din

Ion Pachia-Tatomirescu


năbădăioase, Printre ele – şi o oală de noapte. O tablă neagră, şcolară… Suluri de hârtie. Pendula bate iarăţi aiurea…» – ibid.), personaje construite din acelaşi „material sensibil“ ca şi „tandemul Tibi – Lunilă“ din deschiderea piesei anterioare, „Zeiţa Gramatica“ sau legenda amanţilor nebuni, însă vectorizându-şi dialogul într-alt soi de nebunie, „o nebunie idilică“, unde resorturile frazelor se încordează / detensionează nu în Joia Verde, din Săptămâna Luminată, săptămâna dintre praznicul Învierii Domnului Iisus Hristos şi Duminica Tomii (când, potrivit credinţelor Pelasgimii > Valahimii, porţile Raiului stau deschise şi pentru sufletele ajunse în Iad, de la Adam şi până în anotimpul prezent), ci în „Vinerea Verde“.

Dobromir şi Lucică desemnează eroi-suflete, doi Dalbi-de-Pribegi, ce aşteaptă la hanul – mai mult ca sigur – de lângă Rai, să vină a lor Vinere Verde; ei se angajează într-un monolog / dialog paradoxist, bătând câmpiile semantice cu tot farmecul, de la „reglarea“, ori „punerea la punct“ a pendulei (de către Lucică), la „alergia pricinuită de flori de măr“ (poate, dintre cele edenice), la „crima“ (nu la „jertfa“, ori la statutul nemuritor Mesager Celest-Zalmoxian al protagonistului mioritic, după cum ar fi fost corect spus), „crimă“ care-i bănuită în „Gura de Rai“, la cunoaşterea lor din alte existenţe (Dobromir spune că Lucică, în 1527, la Galaţi, a fost „paşă tucesc“, pe când el, însuşi, era „doge veneţian“, că altădată, la Ierusalim, pe pământul sfânt, Lucică – „decăzut din funcţia de paşă“, a devenit „vânzător de cuie“), la ireversibilitatea Timpului, la Herodot, sau la Plutarh, la «crapă ţâţa mâţei Miţa» (p. 107), până la matematică, până la „strecuratul prafului printre cifre“, până la Lope de Vega, până la „capătul drumului din aria Habar-Nu-Am“ / „Habarnam“ etc.

Înainte de „intrarea în scenă“ a Fetei „cu cadoul pentru cel de la camera 17“ (a doua scenă, desigur, cu conexiune / trimitere şi la rolul „numerologiei de limb“, în accepţiune teologal-creştină, din La Ţigănci, de Mircea Eliade), se lămureşte că Dobromir este de fapt Dalbul-de-Pribeag (dat afară din casă / garsonieră, „pe drumuri rămas“) pornit în căutarea („nu a timpului pierdut“, ci) a autorului piesei Vinerea Verde, Lucian Mocioiu (adică „prefăcut-amnezicul“ Lucică), deoarece numai în „piesa de teatru“ îşi mai poate afla un loc de vieţuire etc.:

«Dobromir: …Singurul loc în care mai pot trăi este piesa lui Mocioiu…» (p. 108).

Mai către sfârşitul „actului I“, cu începere de la „scena a doua“ din camera 17, a intrării Fetei „cu darul / cadoul de seară din partea hanului“, pentru Dobromir (Fecioară ce, pentru Lucică, este «O fetişcană… prostuţă.», ce, pentru Dobromir, se relevă drept întruchiparea ispitei, demonul deghizat în fecioară etc.: «Avea un chip de fată, dar putea să fie un demon înşelător… Ai auzit de câinele fără cap? Nu? E un demon rătăcitor…, deşi unii spun că e un demon divin… Sau e centaurul-centaura? […] Are-n ceva ţâţă de mâţă ! Straşnică !» – p. 114 ; la apariţia „fecioarei cu darul hanului“, Dobromir – spre a nu cădea în vreo ispită, în vreun păcat – îşi neagă numele / identitatea în trei rânduri, mai întâi pe cea de Iosif, apoi pe cea de Iosifa Aretia Para şi, în ultimă instanţă, pe „cea din vremea textului“, Dobromir“ / „Pace / Lume-Bună“, dar recunoscându-şi identitatea Iosefa...), scenele sunt marcate de apariţia altor interesante personaje feminine „în tuşă paradoxist de expresionistă“ (în ordinea intrărilor în text / scenă pentru „înviorarea“ actelor / tablourilor al II-lea şi al III-lea):

Doamna («regina Danemarcei, cea cu ochi verzi»; «…chiar regina Gertruda

din „Hamlet“», „chiar, «în carne şi oase; […] actriţa care-o joacă pe regină», Iosefa, bănuită de Dobromir a fi fiind Iosefa Aretia Para, drept pentru care, între cei doi, se angajează o intersant-tragicomică discuţie despre posibilitatea repartizării lor de la recepţia hanului „în aceeaşi cameră“, chiar şi „în acelaşi pat“, căci – spune Doamna – «…la înghesuială pot dormi şidoi oameni într-un pat» – p. 117),

Doctoriţa (ce-l îndeamnă pe Dobromir „să elibereze fiarele“, îndemn la care

Dobromir «o strânge în braţe şi-o sărută pe gură», dându-şi imediat seama că-i vorba de „strigoire“, exclamând: «N-ai nici un gust ! Jozefa!... Căci Jozefa i se spunea…, deşi în cataloage o chema Iosifa… […] Taică-său, beat, o înscrisese la primărie… Iosif ! Crezuse că i se născuse un băiat ! [Doctoriţei] Observi, dau drumul fiarelor ! Jozefa, da, respecta până şi strugurele pe care-l mânca… Se închina în faţa lui…» – p. 122; etc.),

Aretia (personaj-filosof, ca şi Dobromir, cu citate din Socrate, dar şi cu

inducţii semantice în „jocul ideilor“, adică în Jocul Ielelor, de Camil Petrescu, dar şi în aria Eriniilor lui Eschil, ori Euripide: «„Nimeni nu face rău dinadins.“ […] Socrate. Naivul. […] Un zeu ? Un daimon? Ursita? […] Ceva străin ţi-a modificat firea… Te-au lovit Ielele…» – p. 143 ; prin Aretia şi Dobromir este construit „binomul“ / „tandemul“ simbolic-strigoit „Filosoafa – Filosoful“) şi

Iozefa (ce-şi face apariţia în finalul actului al III-lea, potrivit didascaliei:

«pe uşa ce dă spre terasă, în stânga, apare în rochie verde, Jozefa Aretia Para», „strigoita“, iubită / luată de Lucică drept «o altă actriţă…, o altă

cursă» – p. 167; cu Jozefa intră în „dialog strigoit“ Dobromir, cel ce face „elogiul sinuciderii“ – «Dacă şi-a tăiat beregata […] înseamnă c-a însemnat să îndrepte ceva… […] Acest om e mai presus decât un rege! Singur, cu sângele lui a plătit…»; Iozefa îşi face „ieşirea“ tot „prin stânga“, pe unde-a „intrat“, „cu strigoire“, «în norul de praf, [în] zbaterea vie a luminii», «de pe terasa [de] unde-a dispărut şi Dobromir», în «idilismul dimineţii» – p. 168).

„Închiderea“ – prin „lirosofia“ Jozefei – este edenică, „de Vinerea Verde“, dar, paradoxist, „cu primăvară-n toamnă“, adică „invers“ (ca „drumul“ / „dao“ din drama de întemeire a paradoxismului, din 1968, Iona, de Marin Sorescu):

«Păsărelele cântă, merii sunt plini de roade şi de flori etc. – natura încă o dată îşi arată în dimineaţa de toamnă superbă indiferenţa ei superbă, destul de cunoscută.» (ibid.).

*Magnetica mare şi orbul spermatozoid. Şi titlul acestei piesei

de teatru, Farul sau Oul orb, de Dumitru Radu Popescu, conţine o plasticizant-revelatoriu-paradoxistă metaforă-simbol cu polivalenţă lirico-semantic-sincretică, în cazul de faţă, oul orb, tâlmăcindu-se, fie dintr-o direcţie autohton-valahă, prin „dragostea / iubirea este oarbă“ (id est: „oul“ / „spermatozoidul“ în „marea magnetică“ / „marea iubirii“ este orb), fie dinspre circuitul sapienţial-universal al expresiei / sintagmei „oul lui Columb“, mai întâi ca „simbol“ fericit al oarbei căutări cu înrăzărire de „continent“, apoi ca simbolic ou care stă pe unul din vârfuri, „vertical şi în poziţie de echilibru“ (evident, fiert fiind):

«Max: (Priviţi-l !) Acum e convins de ce spune, acum şovăie… acceptă nunta… nu mai crede (că va muri)… speră. / Vasile: Nefericit este

cel ce spune ce nu simte… (deşi el va trăi în vecii vecilor şi va izbândi!) Oul…(arată un ou)… / Hidrogeniu: Nu vă fie frică, nu e grenadă. Ce e cu oul? / Popuţa: Oul lui Columb… era…» (p. 209 sq.).

Chiar din actul I / prima scenă, a piesei Farul sau Oul orb, se face remarcat protagonistul Max (Maximilian, în post-existenţă „strigoită“) pentru „panoul central“, acompaniat de o Voce feminină (Vocea Anamariei, voce care şi în „închiderea“ piesei reapare), simbolic-polivalent-viersuitoare de admirabil poem paradoxist al „mării magnetice“ (reamintindu-ne că autorul galaxiedric este şi un mare poet certificat de volumul Câinele de fosfor, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1982):

«Se clătina lumina între noi, / La sud de farul de lângă ghiol, în vară, / Marea magnetic ne chema / – marea magnetică – / Să dormim cu peştii la subţioară… // […] // Dar iată a-nceput să ningă / La sud de farul de lângă ghiol, în iarnă, / Marea magnetic a-nceput să doară, / Marea magnetică strălucea / Chemând zăpada să ne-nvingă. // […] // Şi vine primăvara, alunecând. La sud de farul de lângă ghiol, ca o fregată, / Marea magnetic lumina sub ploi, / Marea magnetică, grohăind sugrumată, / Să ne despartă

voia, voia, neînduplecată… // […] // Toamna îmbătrânea timid prin foi, / La sud de farul de lângă ghiol, galbenă şi beată criţă, / Marea magnetic, între orizonturi moi, / Marea magnetică – se legăna / Leneşă, locvace, rece – palidă zeiţă…» (p. 169 sq.).

Dacă în prima parte a actului I se individualizează în forţă tandemul Max – Anamaria, evident în deja-cunoscutul spaţiu-capcană, „hotelul Marii Treceri“, „simetric“, spre finalul „actului“ respectiv se ivesc – drept „replică la tandem“ – personajele Soldatul („subordonatul“) şi Caporalul („superiorul în grad“), simbolic-expresioniste personaje „în tandem“, dar cu „valenţe“ care-antrenează multă lamură estetic-paradoxistă.

În „economia estetică a piesei“, mai în aval de tandemul Max – Anamaria, cunoaştem şi alte personaje construite în spiritul paradoxismului: Clovnul, Găman, Hidrogeniu, Ilarie, Maria, Pavel, Popuţa, Smaranda şi Vasile.

Personajul de „panou central“, Max, bine se individualizează atât ca receptor-comentator de lirică paradoxistă («Mereu încurci anotimpurile…» – p. 170) – este vorba de „poemul“ inclus de D. R. P. în textul acestei piese, poem pe care-l întitulăm până trecem de „referinţă“, Marea magnetică, din viersuirea Anamariei (la primele replici ale lui Max, auzindu-se doar Vocea „absentei“ ce, după rostirea strofei a patra, „strigoit“ se întruchipează în „eterna“ iubită / iubire „de vis“, în „îngerul-pereche“, Anamaria, şi intră în scenă) – cât şi prin preponderent-savanta-i replică de mare forţă argumentativ-matematică, dinspre sănătoasa logică a istoriei (personajul făcându-se astfel „purtătorul de voce din planul diacronic“, evident trecându-i-se cu vederea mustos-caragialeanul oximoron – infra –, „probabil, sigur…“):

«Schmidt din Essen… a descoperit în biblioteca de la Atena… mărturia – scrisă ! – a existenţei lui Pilat. Dacă istoricii neagă existenţa – vreunui indiciu în ce priveşte viaţa lui Christos… iată că Schmidt descoperă un manuscris în care Pillat… se-ntâlneşte cu Maria – probabil, sigur Fecioara Maria – într-o corabie, pe apele mării… Şi-şi cere iertare pentru cum i-a judecat fiul… şi… pe urmă…» (p. 169).



Pe George Roca nu îl cunoscusem personal, deşi am colaborat repetat la revistele dumnealui, în special la „Confluenţe Literare”. Intuisem un om plin de farmec, cu simţul umorului, care simte sufletul celui din spatele literei scrise. Îl ştiam ca pe un mare român, un „maven”, un rezonator, un transmiţător al valorilor noastre, care duce mai departe, în spaţii diverse, simţirea românească, precum şi dulcele grai de acasă. Pentru mine a fost şi este o inspiraţie, ba chiar am beneficiat de sfatul expert, de sugestiile oferite ca urmare a lecturii micilor mele încercări literare. Am aşteptat, aşadar, cu emoţie, întâlnirea în persoană, facilitată de generozitatea scriitoarei Rodica Elena Lupu, directorul editurii „Anamarol”, care a organizat pe data de 28 septembrie 2015 la librăria „Mihai Eminescu” din Bucureşti o lansare de carte ce includea, pe lângă mai multe volume colective publicate la editura sa, cartea poetului George Roca, „Poeme cifrate multilingve”. La sfârşitul serii am fost onorată să prezint şi eu volumul „Departe de ţara cu dor”, în faţa unei astfel de companii selecte, care includea multe alte nume notabile din lumea scrisului.

Ajung la Toronto şi deschid volumul „Poeme cifrate multilingve”, care m-a încântat din varii motive. Cartea conţine (doar) opt poezii pe parcursul celor 208 pagini! Fiecare e tradusă în mai multe limbi, de la originalul în română, la franceză, italiană, spaniolă, portugheză, albaneză, maghiară, germană, olandeză, suedeză, engleză, ebraică şi chineză. Poeziile sunt scurte şi merg direct la suflet, indiferent de limbă, apoi, în fiecare limbă, pe o altă pagină, anumite litere din traducere sunt înlocuite de cifre. Înveţi astfel repede că 4 este încifrarea literei „A”, 5 este egal cu „S”, 7 este „T”, etc... şi ajungi să parcurgi cursiv şi poezia încriptată, deşi e plină de cifre în loc de litere. Un exemplu: „M-4M ÎNDRĂ605717 D3 8U23L3 74L3/ FRUM0453, R0Ş11, V0LU970453,/ 41D0M4 UN31 913R51C1/ 4L70173 CU 0 C1R34ŞĂ.// CÂND 4M ÎNC39U7 5Ă 73 5ĂRU7/ 6UR4 74 4V34 6U57UL/ FRUC7ULU1 9451UN11.// 707UL 3R4 47Â7 D3 4C71V Ş1 R34L/ D3 94RCĂ D01 ÎN63R1/ FĂC34U DR460573 93 L1M84 M34.// 47UNC1 4M ÎNŢ3L35/ D3 C3 4 9ĂCĂ7U17 4D4M...// (Sărutul).

Pentru cine nu ştie, eu vin, aşa cum bine spune scriitoarea canadiană de origine română, doamna Elena Buică, dintr-un „spaţiu cultural exact”, cu alte cuvinte am de-a face cu codificarea în viaţa de zi cu zi. M-am bucurat să remarc în cartea domnului George Roca mai multe niveluri de încifrare. Mai întâi sentimentul, trăirea poetică este exprimată în

Milena MUNTEANU

ÎNTÂLNIRE CU GEORGE ROCA ŞI CU POEMELE SALE CIFRATE MULTILINGVE

vorbe - de obicei în graiul învăţat la mama acasă, adică în limba maternă. Apoi, criptarea poeziilor e făcută în diferite alte limbi străine. Aşa cum demonstrează cartea, se folosesc chiar mai multe alfabete. Latin, ebraic şi cel chinezesc!

Nu în ultimul rând, cifrarea se face folosind un cod nou, astfel încât şi dintre cei ce înţeleg aceeaşi limbă se selectează doar cei ce ştiu codul cu care poeziile au fost încriptate. Surpriza este că totuşi poeziile ni se relevă în mod natural deşi sunt traduse sau criptate. Experimentul demonstrează că anumite niveluri de încriptare nu ne împiedică să conectăm aproape firesc la poezie. Acesta e un testament al complexităţii creierului uman, dar şi al creativităţii autorului. Mi se pare extrem de interesant. E demonstrat ştiintific că avem o abilitate naturală de a compensa litere ce lipsesc în text, sau să creăm imagini mentale din cioburi vizuale. Avem abilitatea de a completa imagini noi pe baza imaginaţiei noastre... iar jocul cu iluziile optice, cu „fallacies”, dar şi cu efectele compensatoare ale creierului uman mi se par fascinante.

Într-una din călătoriile mele prin Spania am vizitat la muzeul din Figueres o expoziţie extrem de imaginativă în care Salvador Dali se juca cu iluziile vizuale, compunând şi recompunând realitatea în feluri extrem de creative. Volumul lui George Roca face un experiment similar, primul în lumea largă care se ocupă de criptarea/decriptarea acestui gen literar, cum spune autorul, testând flexibilitatea şi limitele înţelegerii umane. Cum George Roca este şi poet/scriitor dar şi grafician, poate că următorul experiment va fi legat de combinarea cuvântului cu efectele grafice. Rămâne de văzut. Vom fi mereu surprinşi de activitatea lui George Roca, ce ne propune de această dată câteva titluri de poeme colorate în „roşu”,

„negru”, „alb”, etc., ce sunt relevante oricărui suflet, de oriunde ar fi. Indiferent de limba în care gândeşte. Volumul, ca un mozaic multilingv, multicolor, cifrat în fel şi chip (în limbi străine, dar şi cu litere codificate în cifre) este însă simplu de înţeles.

Învăţăm astfel că în cazul limbajului universal al trăirilor umane, criptografia nu încurcă nici lizibilitatea textului şi nu descurajează nici dorinţa cititorului de a se bucura de poezie, de a o înţelege. Ba dimpotrivă, criptografia pare îmbrăţişată de cititor cu o curiozitate copilărească, de parcă ar fi o jucărie nouă. Cititorul, incitat să decodifice misterele, ajunge negreşit la poezia ce vorbeşte tuturor. Astfel, acest volum, care poate fi prima încercare de pe mapamond de a cifra acest gen literar, ne face să ne simţim din nou copii – bucuroşi ca în faţa unei descoperiri noi, incitaţi şi curioşi, dar mai ales încântaţi de creativitatea autorului. George Roca împinge graniţele artei poetice în spaţii nepătrunse până acum. El este genul de inovator ce redefineşte arta şi îmbinarea ei cu alte domenii ale cunoaşterii umane. Volumul „Poeme cifrate multilingve” reprezintă un „experiment” inedit. Vorbim aici despre o carte

unică, nemaiîntâlnită până acum, o carte-eveniment. Autorul ni se relevă în acest volum şi ca traducător al poemelor în

limba engleză. El este un prezentator al trăirilor umane fundamentale în alte limbi şi alfabete, al trăirilor ce vorbesc universalului din noi, care nu se împiedică de o cifrare sau alta, căci claritatea sentimentelor umane este universal traductibilă. Pe limba sufletului. Iar eu, de departe, rămân încântată de cunoştinţă, cu noul volum „Poeme cifrate multilingve”, precum şi cu autorul lor, George Roca.

• Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.• Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult

decât încape, devine vorbă goală.• De ce prostul e mărginit, când

prostia e nemărginită?• Bănuitorul se trezeşte înaintea

ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.

• În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează „vezi rândunelele se duc”.

• Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.

• Dragostea.. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.

• Femeile nu înşeală, compară.• Lanţurile au redactat definiţia

libertăţii.• Idee bine clocită trebuie să facă

adepţi, nu pui.• Când stai de vorbă cu proştii numai

duminica e o adevărată sărbătoare.• De ce au militarii acte de stare

civilă?

• Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai un fost.

• Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.

• Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.

• E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.

• Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.

• Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.

Mușatescu....savori intelectuale!


Rutină... Aici ar putea fi încadrate întâlnirile noastre de lectură. S-ar putea spune şi aşa... Dar, oare nu minimalizăm prin acest cuvânt ascensiunea unora? Spunând ,,rutină,, mă gândesc la tenacitatea Marina Raluca Baciu care, ne surprinde cu poezie inedită, cu un discurs nou, maturizat, cu imagini absolut picturale şi, mai ales cu rezultatul, efectul produs de munca ei în literatură. Diplomele şi premiile obţinute la concursurile la care a participat sunt mărturie a recunoaşterii talentului, harului ei de creatoare serioasă. Mă gândesc mai apoi la Adelina Cristiana Bălan care, s-a smuls pentru o clipă din mirajul înfloririi şi,... Scrie, scrie bine şi vrea să se afirme. Mă gândesc la ...Petrache Plopeanu, Constanţa Cornilă, inepuizabila editorialistă Ştefania Oproescu, Elena Stroe-Otavă, Moni-Simion Constantin, Petre Abeaboeru, Dumitru Coşereanu, Gheorghe Sucoverschi, Nicoleta Hurmuzache, Virgil Răileanu, şi la toţi colegii grupării noastre neobosite...graţie moderatorului ei, scriitorul Gheorghe Andrei Neagu. Rutină, da...dar una de calitate. E toamnă, cad frunzele. Ei şi? Ar fi pentru prima sau ultima oară? Ascultăm poezie... Poeziile Marinei Raluca Baciu. Şi dacă lui Moni Constantin i-a atras atenţia frazarea, pentru Petrache Plopeanu poezia Marinei Baciu a însemnat o creştere valorică, permiţându-i un clasament ierarhic. Neinsistând asupra discursului poetic şi nici asupra calităţii textului, poetul Petrache Plopeanu s-a oprit asupra stângăciilor, sugerându-i Ralucăi Baciu ,,lucru pe text,,. O analiză minuţioasă pe text a realizat Ştefania Oproescu comentând fiecare poezie în parte. Sugestii, sugestii...pe care Raluca şi le-a notat grijuliu. Despre Petrache Plopeanu şi poezia sa cenaclul a cerut... ,,time-out,, . Cu temă istorică(şi religioasă) poezia este inconfundabilă,

supunând cititorul la interpretare. Decodificare. Scriitorul Gheorghe Andrei Neagu îl felicită pentru reuşită, avertizându-l(oare a câta oară?) de...păcatul manierismului? Dumitru Coşereanu şi fragmentul său Gloria unui erou închipuit au stârnit vii comentarii. Dincolo de sugestii (retuşuri pe text asupra unor mici confuzii strecurate) autorul a beneficiat de multe şi diverse păreri. Sintetizând, Gheorghe Andrei Neagu l-a clasat aici: ,,James Joyce, Kafka, Saint Exupéry,,. Alăturarea este mai mult decât onorantă, nu? Nicoleta Hurmuzache a citit un fragment din ,,Poveste de mărgean,, - mai exact cap.3. Stilul, limbajul, atmosfera vorbesc despre o mare sensibilitate. Cu abilitate şi măiestrie Nicoleta Hurmuzache şi-a propus un traseu al perlei, personaj al poveştii care va cunoaşte mai multe ,,opriri,,. Ce-am ascultat a fost plăcut. Să vedem întregul. Poate ar trebui, în treacăt, amintit şi textul citit de Mariana Vârtosu ,,Filosoful,, text dedicat lui Gabriel Funică...No comment! Surpriza cenaclului a fost Moni-Simion Constantin şi poezia sa patriotică:Anatomia.Inedită şi bine scrisă, gen de poezie tributar, iată reproduc mai jos prima strofă:

,,Istoria se regăseşte-n mine/Globulele-mi sunt pline de strămoşi/Arcaşii de din vale de Rovine/Sunt anticorpii mei victorioşi./

În finalul comentariului să urăm celor doi octombrişti La mulţi ani! doamnă Constanţa Cornilă şi , La mulţi ani, domnule Dumitru Coşereanu!a

CRONICA TOAMNEI

Mariana Vicky Vârtosu

SIMPLITATEA RISIPIRII Este poezia un mod de risipire? Unul spiritual, desigur. O risipire în beneficiul

altora. Ziua Mondială a Poeziei, 21 Martie, a fost însemnată în calendarul anului 2015 printre alte evenimente, şi prin editarea acestui volum:Simplitatea risipirii. Nu voi insista în mod expres asupra regiei proiectului. Actul final, volumul antologic, a solicitat atenţia specială a unora dintre poeţi. Este vorba despre poetul Marian Ilie, ce deconspiră secrete ale proiectului pe coperta IV, Gloria Precup, care s-a ocupat de copertă şi tehnoredactare, cât şi a celorlalţi doi coordonatori, Victoria Milescu şi Mircea Lungu, neuitându-l pe redactorul de carte, dl. Ovidiu Dunăreanu care, s-a ocupat în parte, atât de partea tehnică a volumului, semnând şi câte o pagină poetică. Volumul conţine şaizeci şi două de nume. Pe cititor, volumul îl interesează dintr-un singur motiv:cel literar. Iar pe noi, vrâncenii, ne interesează întâlnirea cu poeziile semnate de: Gheorghe Andrei Neagu, Ştefania Oproescu, Constanţa Cornilă, George A. Stroia, Petrache Plopeanu şi Gheorghe Sucoverschi, textele lor captându-ne în mod expres atenţia – prezenţa domniilor lor în volum, fiind de fapt şi motivul semnalării mele. Toţi aceşti poeţi vrânceni(născuţi vrânceni sau nu) prin risipirea lor, îmbogăţesc pe alţii, dornici de înavuţire spirituală. Pe fiecare dintre aceste nume, dumneavoastră

vrâncenii, aţi avut bucuria şi plăcerea să-i vedeţi, să-i ascultaţi. Iată, aveţi ocazia să-i reîntâlniţi şi în acest volum antologic, bucurându-vă inimile cu alesele lor cuvinte. Cartea a fost lansată şi prezentată la Constanţa, acolo unde a şi fost tipărită(ExPonto/2015). Din păcate, scriitorii vrânceni nu au putut fi prezenţi la lansare(ştim cu toţii, poeţii au buzunarele doldora de figuri de stil, metafore, mai puţini bani şi, din acest motiv, ei nu au putut urca în trenul spre Constanţa, să se bucure alături de colegii-poeţi-ai-ţării de evenimentul lansării). Mă bucur să semnalez apariţia lui, să-i felicit pe scriitorii vrânceni menţionaţi(şi pe toţi poeţii cuprinşi în volum) să ne bucurăm alături de ai noştri, pentru o altă mică fărâmă a recunoaşterii talentului lor. Se spune despre Gheorghe Andrei Neagu că ar fi un recunoscut poet contemporan al poeziei de dragoste. Calificativul a fost determinat de poemul ,,Nunta neagră,,. Vă invit să citiţi din alte volume ale poetului, să vă edificaţi şi, dacă doriţi şi alt gen, cercetaţi numele (mai sus) amintite: Ştefania Oproescu, Constanţa Cornilă, George Stroia, Gheorghe Sucoverschi, Petrache Plopeanu. Aşa cum spune în postfaţa sa Nicolae Georgescu, spun şi eu:,,Dacă nimeni nu întreabă, ştim;dacă întreabă cineva, însă, nu mai ştim. Citiţi, aşadar, fără să întrebaţi, ca să ştiţi precum că înainte de toate este.,,

Semnal editorial


POEZII DEDICATE LIMBII ROMÂNE

Limba noastră-i foc ce ardeÎntr-un neam, ce fără vesteS-a trezit din somn de moarteCa viteazul din poveste.Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintecNouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii, Când de vânt se mişcă vara;În rostirea ei bătrâniiCu sudori sfinţit-au ţara.Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veşnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierdeAi luceferilor sfeşnici.Nu veţi plânge-atunci amarnic, Că vi-i limba prea săracă, Şi-ţi vedea, cât îi de darnicGraiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.Povestiri din alte vremuri;Şi citindu-le ‘nşirate, -Te-nfiori adânc şi tremuri.Limba noastră îi aleasăSă ridice slava-n ceruri, Să ne spuie-n hram şi-acasăVeşnicele adevăruri.Limba noastră-i limbă sfântâ, Limba vechilor cazanii, Care o plâng şi care o cântăPe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme, Ştergeţi slinul, mucegaiulAl uitării ‘n care geme.Strângeţi piatra lucitoareCe din soare se aprinde -Şi-ţi avea în revărsareUn potop nou de cuvinte.Răsări-vă o comoarăÎn adâncuri înfundată, Un şirag de piatră rarăPe moşie revărsată.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumiişi nu ucidcu mintea tainele, ce le-ntâlnescîn calea meaîn flori, în ochi, pe buze ori morminte.Lumina altorasugrumă vraja nepătrunsului ascunsîn adâncimi de întuneric,dar eu,eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -şi-ntocmai cum cu razele ei albe lunanu micşorează, ci tremurătoaremăreşte şi mai tare taina nopţii,aşa înbogăţesc şi eu întunecata zarecu largi fiori de sfânt misterşi tot ce-i neînţelesse schimbă-n neînţelesuri şi mai marisub ochii mei –căci eu iubescşi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Testament literar de Ienăchiţă Văcărescu

Urmaşilor mei Văcăreşti!Las vouă moştenire:Creşterea limbei româneştiŞi-a patriei cinstire.

Limba româneascăde Gheorghe Sion

Mult e dulce şi frumoasăLimba ce-o vorbim,Altă limbă-armonioasăCa ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcereCând o ascultăm,Și pe buze-aduce miereCând o cuvântăm.

Românașul o iubeșteCa sufletul său,Vorbiți, scrieți românește,Pentru Dumnezeu.

Frați ce-n dulcea RomânieNașteți și murițiȘi-n lumina ei cea vieDulce vieţuiți!

De ce limba româneascăSă n-o cultivăm?Au voiți ca să roșeascăȚărna ce călcăm?

Limba, țara, vorbe sfinteLa strămoși erau;Vorbiți, scrieți românește,Pentru Dumnezeu!

Ce-ți doresc eu ție, dulce Româniede Mihai Eminescu

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,Țara mea de glorii, țara mea de dor,Brațele nervoase, arma de tărie,La trecutu-ți mare, mare viitor!Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc;Căci rămîne stânca, deși moare valul,Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântulSpada ta de sânge dușman fumegând,Și deasupra idrei fluture cu vântulVisul tău de glorii falnic triumfând,Spună lumii large steaguri tricoloare,Spună ce-i poporul mare, românesc,Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,Pe altarul Vestei tainic surâzând,Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,Când cu lampa-i zboară lumea luminând,El pe sânu-ți vergin încă să coboare,Guste fericirea raiului ceresc,Tu îl strânge-n brațe, tu îi fă altare,Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!Tânără mireasă, mamă cu amor!Fiii tăi trăiască numai în frățieCa a nopții stele, ca a zilei zori,Viață în vecie, glorii, bucurie,Arme cu tărie, suflet românesc,Vis de vitejie, fală și mândrie,Dulce Românie, asta ți-o doresc!

Patria Românăde George Coşbuc

Patria ne-a fost pământulUnde ne-au trăit strămoşii, Cei ce te-au bătut pe tine, Baiazide, la Rovine, Şi la Neajlov te făcurăFără dinţi, Sinane, -n gură, Şi punând duşmanii-n juguriEi au frământat sub pluguriSângele Dumbrăvii-Roşii. -Asta-i patria românăUnde-au vitejit strămoşii!

Patria ne e pământulCelor ce suntem în viaţă, Cei ce ne iubim frăţeşte, Ne dăm mâna româneşte:Numai noi cu-acelaşi nume, Numai noi români pe lumeToţi de-aceeaşi soartă dată, Suspinând cu toţi odatăŞi-având toţi o bucurie;Asta-i patria românăŞi ea sfântă să ne fie!

Patria ne-o fi pământulUnde ne-or trăi nepoţii, Şi-ntr-o mândră RomânieDe-o vrea cerul, în vecie, S-or lupta să ne păzeascăLimba, legea româneascăŞi vor face tot mai mareTot ce românismul are:Asta-i patria cea dragăŞi-i dăm patriei româneInima şi viaţa-ntreagă.

Ţara meade Ioan Neniţescu

Acolo unde-s nalţi stejariŞi cât stejarii nalţi îmi crescFlăcăi cu piepturile tari,Ce moartea-n faţă o privesc;Acolo, unde-s stânci şi munţi,Şi ca şi munţii nu clintescVoinicii cei cu peri cărunţiÎn dor de ţară strămoşesc;Şi unde dorul de moşieÎntotdeauna drept a statŞi bărbăteasca vitejieA-mpodobit orice bărbat;Acolo este ţara mea,Şi neamul meu cel românesc!Acolo eu să mor aş vrea,Acolo vreau eu să trăiesc!Acolo unde întâlneştiCât ţine ţara-n lung şi-n latBătrâne urme vitejeştiŞi osul celor ce-au luptat;Şi unde vezi mii de mormaneSub care-adânc s-au îngropatMulţime de oştiri duşmane,Ce cu robia ne-au cercat;Acolo este ţara meaŞi neamul meu cel românesc!Acolo eu să mor aş vrea,Acolo vreau eu să trăiesc!

Limba Noastrăde Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoarăÎn adâncuri înfundatăUn şirag de piatră rarăPe moşie revărsată.


î

31 AUGUST – ZIUA LIMBII ROMÂNE

GENERAŢIA INTERBELICĂ ŞI LIMBA ROMÂNĂ

Generaţie ce a amprentat substanţial evoluţia culturii, artei şi literaturii, cea interbelică, oferă un reconfortant evantai de puncte de vedere diverse, temerare şi sintetice, novatoare şi clasicizate, oricum interesante, memorabile, expuse într-o maniera incitantă, nu liniară, protocolară.

Dezinhibaţi, corifeii modernişti, parţial avangardişti, ca la un turnir ideatic şi mediatic abandonează „roba” encomniastică şi stabilesc perseverent punţi spre literatură, spre domeniul frumosului.

O concepţie temperată prezintă Lucian Blaga în operele: Trilogia valorilor, Geneza metaforei şi sensul culturii, Gândirea în Transilvania în secolul al XVIII-lea, Ceasornicul de nisip şi Izvoade.

În principiu, te întâmpină o poziţie axată pe două concepte: graiul poetic şi graiul filosofic. Dincolo de graiul comun ca vorbire explicită, limpede, cu termeni familiari, clari şi denotaţie superextinsă, se manifestă şi un grai poetic, promovat de poeţii

adevăraţi, izvorât din metafore, purtând „hlamida” imaginilor plastice, tropul de mai sus fiind singurul apt a decoda misterele (Trilogia valorilor, pp.654-657).

Nu toţi creatorii au o sensibilitate pronunţată; dacă ar avea-o, s-ar ajunge la un grai magic ce ar eclipsa literatura universală. Graiul poetic poate fi generat şi de cantabilitatea textuală. De pildă, poezia grecească gestionează inteligent un anume ritm ce o individualizează. Există şi altceva, Cartea cântărilor, detaşată de prozodie, uluieşte totuşi prin împerecherile măiastre de vocabule. Ca şi Jean Cohen (Structura limbajului poetic), L. Blaga are o intuiţie formidabilă şi decretează: limbajul poetic ca abatere de la normă, regulă.

În Geneza metaforei şi sensul culturii (pp. 92-95) se renunţă la graiul poetic şi se operează cu limbajul poetic, concept european, mult mediatizat după 1960. O mostră de poeticitate o oferă cine altul decât poetul Absolutului, Eminescu: „Mai suna-vei dulce corn/ pentru mine vreodată?”. Asimilarea unor teze iluministe şi romantice şi adaptarea lor la noile realităţi din debutul veacului 20 produc un adagio parcă desprins din panoplia heiddegeriană: “limba este întâiul poem al unui popor”.

Evoluţia limbii române a fost posibilă pentru că graiul poetic a fost acompaniat de cel filosofic, a cărui temelie au pus-o reprezentanţii Şcolii Ardelene, în frunte cu Samuel Micu, constata Blaga în Gandirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea (1966, pp.164-166): „Eforturile lui Samuil Clain merg spre întemeierea unui grai filosofic românesc… ce încearcă să regândească lucrurile filosofic.”

Un alt nivel de emancipare a limbii literare i s-ar datora lui Sadoveanu, „a cărui frază e totuşi măsurată şi armonioasă.” (Ceasornicul de nisip, 1973, p.202).

Progresul limbii literare n-ar fi fost posibil fără contaminarea cu folclorul, în special cu „admirabilele poezii în forma populară” (ibidem p.222).

Doi reprezentanţi de marcă ai exilului românesc, M. Eliade şi E. Ionescu au opinii criticiste, antitetice despre limba română. Primul deplânge evoluţia lentă şi atitudinea cosmopolită a intelectualilor şi scriitorilor din epoca burgheză, tributari contaminării cu franţuzisme şi neogrecisme. Noroc cu Cezarul Eminescu, căruia i se acordă prinosul de recunoştinţă: „Dar aproape nimeni până la Eminescu nu îndrăznea să scrie limba vorbită, ţărănească. Limba noastră scrisă urma modele străine.” (Mircea Handoca, Mircea Eliade, 1992, p.394).

Şansa unei culturi de a evada din anonimat este aceea de a se exprima fluent, dezinvolt, făurind o limbă literară fondată pe limba populară, gest nobil, matricial săvârşit de Eminescu.

Ceea ce particularizează viziunea eliadescă rezidă în rolul major acordat lingviştilor, fini diagnosticieni ai fenomenului limbajual (Oceanografie, 1934, p.153).

De la o atitudine mai rezervată, gânditorul Eliade ştie să propage şi idei luminoase, înnoitoare: Bogăţia de sensuri a limbii române, capacitatea acesteia de a exprima „orice subtilitate, orice nuanţă”. Ca şi Maiorescu, acesta taxează „beţia de cuvinte” de după 1927, „dezmăţul lexicat” şi „orgiile semantice”. Cu toate acestea, neajunsurile pot fi eradicate dacă ţinem cont că aici s-a înfăptuit o capodoperă a literaturii populare, Mioriţa.

Pentru M. Eliade nu există limbi majore (franceza, engleza, italiana, germana...) şi limbi minore, dihotomia este abandonată în favoarea unei pledoarii pro sua casa: limba română fiinţează sub emblema perfecţiunii, chit că este insuficient de cunoscută şi instrumentată. Totuşi, comfesiunea lui este mişcătoare: „Patria este pentru mine limba pe care o vorbesc cu ea (soţia, n.n.) şi cu prietenii, limba în care visez şi în care îmi scriu Jurnalul.” (M. Handoca, op. cit., p. 395). În altă parte oferă o revelaţie cititorului mărturisind că opera lui favorită a fost concepută tot în limba lui Eminescu: „Noaptea de sânziene este opera mea literară cea mai importantă... în plus este şi cea mai bine scrisă”.

Pe scurt, o limbă emblematică, am concluziona noi.Tot la polul pozitiv se situează şi Eugen Ionescu , dramaturg şi critic literar vestit în toată lumea,

care enumeră câteva din calităţile limbii române, printre care şi muzicalitatea. Transferând această dimensiune la alte culturi, el sesizează negativismul cuvântului sonor, element ce alungă poezia, iar „floricelele” (figurile de stil) sunt „mofturi stilistice” în alte literaturi. Brusc dând curs exigenţei, se profilează o sentinţă care i-ar şoca până şi pe criticii literari contemporani: romantismul francez ar fi clacat – afirmaţie riscantă! – exact din motive de melodicitate. Practic, estetismul limbajual francez

este repudiat... De asemenea, scriitorul româno-francez incriminează excesul de cuvinte banale din opera literară, nealunecând în tabăra adversă, a importatorilor de neologisme fără nicio noimă. Din nou are dreptate fie şi în plan pesimist când constată că vocabulele, cu timpul, se uzează, se automatizează, ori devin clişeice. Opiniile despre limba maternă intră pe făgaşul memorabilităţii atunci când avangardistul semnatar al Rinocerilor admite că scriitorii au făurit limba literară, că limbajul lor cu conotaţii stridente/discrete a determinat elevaţia în literatură, în artă (Note şi contranote, 1992, p.152). Aşadar, cuvântul scris modelează limba română, îi conferă altă turnură, şi doar un management nu prea inspirat în traduceri nu a schimbat destinul acestui idiom. Teoreticianul Ionesco activează cu fervoare tandemul limbaj-teatru, decretând că totul în teatru este „langage”, punct de vedere, poate, simplist, pentru detractori, dacă s-ar invoca definiţiile mai ample ale lui W. Kayser (Opera literară) şi R. Wellek & Austin Warren (Teoria literaturii) pentru care opera de artă este un amplu edificiu imagistic, o ţesătură fină de semnificaţii, un binom luminat fond-formă.

Limba română este percepută de către Emil Cioran din perspectiva stilisticii şi a esteticii. În mod cert ea ştie să se prevaleze de funcţia artistică, astfel că multe opere semnate de românii talentaţi, au traversat Europa şi Oceanul, impunându-se în conştiinţa publicului de elită. Cu o condiţie, zice eseistul din Răşinari, stabilit la Paris: să aibă stil. Dacă se adevereşte stilul ca aventură a cuvântului, iar artistul trecut prin experienţe deosebite, ştie să le transfigureze, se va ajunge la reprezentări emoţionante care ajung direct la inima cititorului „Artistul porneşte de la cuvânt la trăit.” (Eseuri, antologie, traducere de Modest Morariu, 1988, p. 72) - garantează scepticul Cioran. În general, se vehiculează teze obiective, tuşante, care nu aduc nicio atingere graiului carpato-danubian, deşi în alte contexte, gânditorul francez şi-a devoalat mefienţa, nu o dată în faţa lui Gabriel Liiceanu în nişte dialoguri nepieritoare. Cioran surprinde iarăşi prin inferiorizarea filosofiei faţă de literatură: „Doctrinele mor prin ceea ce le-a asigurat succesul, prin stil” (Ibidem, p. 96). Magistral se arată în reflecţiile despre limbă atunci cănd creatorul este comparat cu un demiurg în stare a vrăji prin intermediul cuvintelor, semn că scriitorul este învestit cu rolul de regenerator de sensuri, de cuvinte. O limbă se rafinează graţie poeţilor, prozatorilor, dramaturgilor. Cât de departe sunt aceste frânturi de gânduri faţă de nihilismul autorului de aforisme!... O operă de artă – mai zice Cioran – ia fiinţă, se dezvoltă pe seama lucidităţii, or ea constituie o probă a fanteziei (Ibidem, p.117).

Cu un doctorat în estetica teatrală, scriitorul total Camil Petrescu şi-a permis axiome, profeţii despre limba română. Există, desigur, la scriitori de frunte o limbă literară care s-a detaşat şi a depăşit aspectul de limbă îngrijită, corectă gramatical. Peste un arc temporal, cărturarul şi ziaristul Camil Petrescu revine şi îi reabilitează pe cei mulţi necunoscuţi, care de-a lungul secolelor ar fi avut şi ei un aport oarecare în emanciparea limbii noastre: „Teza mea este că adevărata limbă literară nu este cea scrisă, ci cea vorbită de popor...”. Deja la 1848 am fi avut o limbă literară cristalizată, centrată pe limba populară, o limbă realmente „perenă” (Contemporanul, 1957, nr.24, pp.1-2).

Ca şi alţi congeneri, nu sunt uitaţi filologii, care ar avea sarcina de a veghea la calităţile

artei şi literaturii, de puncte de vedere diverse, temerare şi sintetice, novatoare şi clasicizate, oricum interesante, memorabile, expuse într-o maniera incitantă, nu liniară, protocolară.

un turnir ideatic şi mediatic abandonează „roba” encomniastică şi stabilesc perseverent punţi spre literatură, spre domeniul frumosului.

Trilogia valorilorîn Transilvania îIzvoade.

graiul poetic vorbire explicită, limpede, cu termeni familiari, clari şi denotaţie superextinsă, se manifestă şi un grai poetic, promovat de poeţii

Iulian Bitoleanu


FANTASTICUL - O ARHITECTURĂ COMPLEXĂ DE SISTEME Interesul pentru fantastic s-a

manifestat din perioada romantică spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Fantasticul devine obiect al reflecţiilor sistematice începând cu teoria literară modernă, înţelegând prin aceasta, într-o accepţiune mai largă a sintagmei, corpusul de observaţii teoretice privind arta şi literatura.

Irina Mavrodin în Prefaţa la Proza fantastică franceză distinge două noţiuni, şi anume: fantastic şi miraculos. În acest sens, evidenţiază următoarele exemplele din operele scriitorilor francezi: Pierre-Georges Castex, Claude Roy, Louis Vax şi Max Milner. Primul crede că fantasticul „ se caracterizează, dimpotrivă, printr-o intruziune brutală a misterului în cadrul

vieţii reale”1, cel de-al doilea subliniază ruptura care se produce într-un sistem perfect echilibrat.

Cei doi teoreticieni, Louis Vax şi Claude Roy folosesc acelaşi termen de „ruptură” care marchează în mod definitoriu literatura fantastică. Max Milner scrie despre arta fantastică că include supranaturalul. De altfel, o delimitarea clară nu prea există deoarece literatura fantastică înglobează straniul, miraculosul sau supranaturalul.

Considerațiile teoretice ale lui Sorin Alexandrescu din Dialectica fantasticului (prefaţă la Mircea Eliade, La Țigănci şi alte povestiri), se referă la tehnica insolitării fantastice şi efectele ei.

Fantasticul începe să apară când evenimentele relatate sunt supuse unui dublu sistem de semnificare, când se manifestă dilema prezenţă-absenţă a evenimentelor, dilema semnificaţie profană-semnificaţie sacră sau dilema real-ireal.

În definitiv, scria Sorin Alexandrescu: „Fantastic nu mai este dialogul între două lumi, ori suspendarea între ele, ci prezenţa neştiută a uneia în cealaltă. Cu alte cuvinte, pentru a intra în terminologia lui Mircea Eliade însuşi, fantastica este prezenţa neştiută a Sacrului, camuflată în Profan, fantastică pentru ca raţiunea noastră, aparţinând ea însăşi Profanului, n-o mai poate integra firesc unui Cosmos Total, ci o refuză, adică o proiectează în lumea de dincolo.“�

Contaminarea celor două ordini bine stabilite pare nefirească iar camuflarea sacrului în profan devine imperceptibilă. Dialectica sacru-profan este complexă, iar forma de manifestare a sacrului în profan se concretizează într-o hierofanie. Simţurile noastre nu sunt capabile, nici chiar raţiunea, să delimiteze sacrul ascuns în spatele profanului. Pentru că nu poate delimita graniţele, omul preferă să proiecteze totul într-o altă lume numită simbolic de „dincolo“. Astfel, fantasticul rezultă din înglobarea unei lumi în cealaltă fără măcar să fie percepută aşa-zisa operaţiune. Acesta se constituie într-un proces de deghizare inconştient. Elementele sacre sunt dosite în profan, iar rezultatul va conduce la efectul fantastic.

Adrian Marino, în studiul consacrat fantasticului din Dicţionar de idei literare, este de părere că „fantasticul nu reprezintă o calitate a obiectelor în sine, ci o calitate a raporturilor dintre obiecte. ”2 Astfel: „orice raport fantastic distruge un echilibru preexistent, o stare anterioară de armonie ori stabilitate, înlocuită printr„un nou echilibru, ce i se substituie şi care deschide posibilitatea unei noi rupturi”3.

Marino observă faptul că prin raportare unele la altele, obiectele provoacă fantasticul, mai degrabă o situaţie fantastică. Trăsătura fantastică

nu este proprie unui obiect, ea se transformă dacă îndeplineşte anumite condiţii. Termenul folosit pentru a descrie situaţia fantastică este substantivul „ruptură”. Ea creează o nouă ordine, şi, ca într-un lanţ trofic, se generează noi sisteme care se vor rupe, însă vor avea ca punct coagulant echilibrul. Apariţia dezechilibrului este generatoare de fantastic, care va deschide noi posibilităţi. Tărâmul vast al fanteziei include multiple forme de fantastic. Teama, spaima presupune se încadrează în acest tip de literatură, numită fantastică.

De altfel, scrie criticul „Când un text „ ne place”, suntem înclinaţi să-l definim „ poetic”. Când ne surprinde violent sau ne înspăimântă, el devine „fantastic”. Dar ne dăm seama că această senzaţie de „spaimă” ne place, ne atrage totuşi, uneori chiar ne fascinează, şi astfel disociaţia dispare. Când acest raport ne apare excesiv, extravagant, exacerbat, realizat printr-o deschidere enormă a compasului fanteziei, ne pare firesc să-l definim „fantastic”. ”4

Elementul fantastic trebuie să se supună unor condiţii deosebite care pot provoca sentimentul de frică, iar imaginaţia joacă un rol important în această ecuaţie „spaimă+frică= factor fantastic”.

În concluzie, după Marino, fantasticul presupune o stare de confuzie, de criză având tendințe de nelinişte, frică sau spaimă. Participarea receptorului la ideea că universul operei este o ficţiune, o construcţie a fanteziei, o suprarealitate, cu alte cuvinte, adeziunea la adevărul potrivit căruia comunicarea literară se întemeiază pe o convenţie, acceptată de emiţător care devine creator şi de destinatar în calitate de receptor.

Raţiunea nu-şi are locul locul în literatura fantastică, deoarece logica şi bunul simţ au fost înlocuite cu supranaturalul care presupune îndoială, nelămuriri sau neclarităţi.

„Anormalul şi inexplicabilul suspendă subit logica, sensul curent ori previzibil al lucrurilor. De unde senzaţia de supranatural, de „ criză” a semnificaţiilor, o stare de indecizie, de incertitudine. O lege naturală a fost înfrântă. Explicaţiile pot fi mai multe. Fantasticul creşte tocmai din această ezitare, motiv de confuzie şi

perplexitate.”5. Teoreticianul distinge, între fantastic şi feeric, cu care se identifică,

în cadrul noţiunii generale de miraculos sau fabulos. În cazul feericului din povestirile tradiţionale, eroii şi cititorii se complac în ficţiune, nu au conştiinţa rupturii dintre ficţiune şi realitate, nimic nu-i tulbură, nimic nu le provoacă spaimă sau teroare, pentru că văd o ordine răsturnată, ce-i drept, acceptată.

Fantasticul, dimpotrivă, aduce o ordine răsturnată, însă generatoare de nelinişte, spaimă, teroare, nu de confort.

Având în vedere procedeele întâlnite în “mecanismul fantastic”, Marino propune următoarea tipologie a situaţiilor fantastice:

- fantasticul în care ruptura „se produce în ordinea realităţii, în cotidian; misterul irumpe direct, brutal, în existenţa obişnuită”;

manifestat din perioada romantică spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Fantasticul devine obiect al reflecţiilor sistematice începând cu teoria literară modernă, înţelegând prin aceasta, într-o accepţiune mai largă a sintagmei, corpusul de observaţii teoretice privind arta şi literatura.

Proza fantastică francezădouă noţiuni, şi anume: fantastic şi miraculos. În acest sens, evidenţiază două noţiuni, şi anume: fantastic şi miraculos. În acest sens, evidenţiază două noţiuni, şi anume: fantastic şi

următoarele exemplele din operele scriitorilor francezi: Pierre-Georges Castex, Claude Roy, Louis Vax şi Max Milner. Primul crede că fantasticul „ se caracterizează, dimpotrivă, printr-o intruziune brutală a misterului în cadrul

Paula Mihaela Stegarescu

limbii române, flexibilitatea sintactică, precizia şi proprietatea termenilor, corectitudinea gramaticală...

După cum se observă, limba literară se identifică cu limba vorbită şi nu cu cea scrisă. Argumentele: în Evul Mediu, poporul român nu a vorbit nici limba bisericească, nici limba cronicilor, nici o română paşoptistă împestriţată cu franţuzisme. Neamul acesta a vorbit încă de la 1500 o limbă cursivă, simplă, aproape orală, fără pedanterii, cu reticenţă la neologisme. Pentru a fi şi mai persuasiv, se subliniază că în romanele şi nuvelele lui Sadoveanu vorbeşte poporul nostru. Limba literară n-a apărut o dată cu Eminescu, crede publicistul Petrescu, ci cu câteva secole înainte, cizelându-se prin istoriografie, prin letopiseţele moldoveneşti şi prin textele mitropoliţilor. Este şi aceasta, dacă vreţi, o lecţie de patriotism izvorâtă dintr-un entuziasm sincer care extrage din negura timpului meritele românilor.

Intelectualul G. Călinescu, mai clement cu mult decât criticul, opinează că problemele de limbă au preocupat întreaga societate românească, dar că legitimă este doar activitatea lingviştilor, un fel de „doctori” ai pacienţilor numiţi „cuvinte”. Nu uită să reliefeze tenacitatea scriitorilor care au preluat din normativ doar ceea ce le-a trebuit şi care au folosit un lexic bogat cu sinonime, paronime, expresii, proverbe etc.

Călinescu are o atitudine rezervată faţă de neologism, nefiind un partizan înflăcărat. Esteticianul (în Principii de estetică şi alte lucrări) recunoaşte că marile opere fie scandalizează, irită, fie entuziasmează, smulg lacrimi, în fine, trezesc din letargie cititorul. Limba română ar fi limba scriitorilor, proces dificil dar reconfortant şi necesar. Până la urmă cel care a câştigat bătălia cu pleonasmul, cacofonia, dezacordul, a fost nu lingvistul, ci scriitorul care şi-a promovat un idiom înţeles de către toţi chiar dacă l-a particularizat prin oazele de artisticitate.

____________________1 Apud Irina Mavrodin, 1982: Proza fantastică franceză, Prefaţa,

Bucureşti, Editura Minerva, p.XIII.2 Sorin Alexandrescu, Dialectica fantasticului, studiu introductiv

la Mircea Eliade, La ţigănci şi alte povestiri, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969, p. XXXVIII-XXXIX.

3 Adrian Marino, 1973: Dicţionar de idei literare, Bucureşti, Editura Eminescu, p.661.

4 Adrian Marino, op.cit., p.662.5 Adrian Marino, 1973: Dicţionar de idei literare, Bucureşti,

Editura Eminescu, p.662.



î

Eliade era oarecu m solidar cu Cioran dar el avea oarecum rădăcini mai adînci în culturile generaţiilor anterioare şi avea relaţii personale bune cu oameni din generaţia bătrînă.

Fabian Anton :Domnule Paleologu, dacă tot am ajuns în punctul

acesta în care discutăm de ceea ce dumneavoastră numiţi „generaţia tînără” şi „generaţia bătrînă” daţi-mi voie să vă citez dintr-un articol scris în 1927 de Nae Ionescu. Spune aşa aici: „La toate răscrucile care comandă drumurile activităţii s-au instalat bătrînii; sterpi, neputincioşi, cu mentalitate de vagmistru, umil cu cei mari, tiranic cu cei mici; invidioşi, lipsiţi de generozitate, neştiind ce însemnează bucuria de a

avea un elev; alegîndu-şi creaturile dintre toţi cei lipsiţi de demnitate şi de libertate de spirit; nevăzînd în tinerii învăţaţi decît „negri” de muncă, buni a le scoate reviste pe care bătrînii le „diriguiesc”, a le purta geanta, a le organiza conferinţe, a le face reclamă în gazete, sau a scrie studii pe care „bătrînii” le iscălesc. (Aş vrea să mi se spună că am calomniat!). Aşa e! Incapacitatea de adaptare a bătrînilor la noile condiţii de viaţă, neputinţa lor creatoare, înăbuşe viaţa noastră publică şi închirceşte energiile naţiunii. Nu există astăzi – decît cu disparent de rare excepţii – în ţara românească om trecut de 50 de ani, care să nu ocupe locul unuia mai tînăr şi mai capabil. Cei mai mulţi

dintre ei o simt. Dar cine este aşa de nebun încît să renunţe la „drepturi cîştigate”? Stau deci. Stau şi fac şcoală tinerimii. Şcoala lor: a rutinei şi a ruginei, a lipsei de curaj şi de demnitate personală, a „cuminţeniei” şi lipsei de generozitate. Şi aşa creştem cu toţii; în mentalitatea oamenilor de casă, a lipsei de personalitate, a laşităţii de gîndire şi de creaţie. Suntem, prudenţi – şi îmbătrîniţi înainte de vreme. Şi cum suntem noi, – aşa ne este şi ţara. Să ne mirăm că popoarele din jurul nostru duc viaţa în cu totul alt ritm, în ritmul victorios al creaţiei?”

Şi, încheie Nae Ionescu acest articol spunînd: „Alte neamuri au avut norocul ca în război să le moară şi bătrînii. Nouă ne-au murit numai tinerii...”

Alexandru Paleologu:Acest text al lui Nae Ionescu, text pe care nu-l cunoşteam şi pe care îmi pare bine că l-am aflat astăzi, nu-mi infirmă o părere (căci opinia mea este că Nae Ionescu a fost unul din cei mai inteligenţi oameni de pe planeta asta. Foarte mulţi nu cred asta fiindcă nu l-au cunoscut sau fiindcă nu ştiu ce este inteligenţa.)… Ştiu că Nae a afirmat multe prostii la viaţa lui – de aceea şi scria numai la gazetă, adunînd puţin în volume – dar acest text, pe care mi l-ai citit, este de o idioţenie formidabilă, formidabilă, şi de o tîmpenie fără pereche. Dar… este interesant de văzut un lucru… Textul acesta se numeşte „Bătrîneţe” dar ar fi trebuit să fie intitulat „Despre proşti” căci foarte mulţi tineri erau de o prostie colosală…

Fabian Anton :Domnule Paleologu, credeţi că un asemenea

text, publicat în 1927, a pornit lupta lui Cioran, a lui Eliade şi a celorlalţi împotriva bătrînilor?

Alexandru Paleologu:Nu cred, deşi s-ar putea… S-ar putea să fi împărtăşit şi ei acea stare de febrilitate şi de orgoliu idiot ce o aveau tinerii la vremea aceea. S-ar putea să fi avut şi ei asta… Am citit însă şi texte bune, scrise tîrziu, cînd oamenii ăştia erau bătrîni şi deştepţi. Nu erau deştepţi fiindcă erau bătrîni. Erau deştepţi şi bătrîni. Un deştept este deştept, bătrîn sau tînăr. Dar un idiot e idiot mai ales cînd e tînăr. Iar, cu vîrsta, devine autoritar – ceea ce dă idioţeniei lui un anumit aplomb. Dar tot idiot este. Iar textul acesta al lui Nae Ionescu mi se pare de o tîmpenie fără pereche. Şi îmi pare bine că am, înainte de moarte, dovada asta clară că epoca aceea era o epocă de imbecilitate. Nu Eliade, care era un om foarte inteligent dar care avea marota aceasta juvenistă, ideea asta stupidă cu „să faceţi loc tinerilor!” E o prostie cu ideea juvenismului!

Acum cîţiva ani am cunoscut la Bucureşti pe ambasadorul Germaniei. Acest om vorbea cea mai frumoasă franceză pe care am auzit-o, avea o cultură europeană clasică de mîna întîi, o cultură germană şi franceză în primul rînd şi era un om formidabil de inteligent. Ultimul lui post a fost cel de la Bucureşti şi, fiindcă împlinea 65 de ani urma, în

„Generaţia ‘27 a fost un triumf al cretinilor“

Fabian Anton: Domnule Paleologu trebuie, pentru început să spunem că această convorbire a fost născută datorită unor atitudini ostile, mai ales în presa occidentală, privindu-l pe Mircea Eliade şi ceea ce aici numim „generaţia ’27”. Vă mulţumesc întîi de toate că aţi acceptat să purtăm acest dialog şi, înainte de a începe, trebuie să menţionăm că, de fapt, dumneavoastră nu faceţi parte din „generaţia ’27”…

Alexandru Paleologu:Absolut nu! Fabian Anton:În 1927 aveaţi vreo 7 ani… Alexandru Paleologu:În 1927 împlineam 8 ani. Fabian Anton:Cu toate acestea

tinerii, poate datorită prieteniei ce v-a legat întotdeauna de reprezentanţii acestei generaţii, de Eliade, de Noica, de Cioran, vă consideră ca unul ce face parte din „generaţia ’27”…

Alexandru Paleologu:Sincer să fiu nu am avut o mare prietenie… Cu Eliade a fost pentru mine, în viaţa mea, un antecedent interesant. El era născut pe Strada Melodiei nr. 1 iar eu, 12 ani mai tîrziu, pe Melodiei nr. 8, care erau nu chiar vis-a-vis dar erau aproape, în acelaşi fragment de stradă. Eliade a făcut şcoala primară la Şcoala Mîntuleasa, ca şi mine şi liceul la „Spiru Haret”, ca şi mine. Apoi a debutat, căci acolo a debutat efectiv, fiindcă e clar că a scris cît era în liceu, la revista „Vlăstarul”, revistă în care avea un rol important.

E, toate acestea le-am avut şi eu…Am fost şi eu elev la Şcoala Mîntuleasa, am fost şi eu la „Spiru

Haret”, am fost şi eu în redacţie la „Vlăstarul”. Şi am considerat toate împrejurările acestea ca ceva auroral şi augural socotindu-l pe Eliade ca pe un frate mai mare, ca pe un frate pe care nu+l urmăream, căci nu eram deloc un eliadist. Mă interesa ce scria fiindcă scria întotdeauna atrăgător.

Aveam 15 ani cînd a apărut volumul „Oceanografie” pe care l-am citit şi răscitit toată viaţa, pînă nu demult. Acum nu mai citesc nimic, dar asta-i altceva… Mi se pare una din cele mai inteligente cărţi care există în limbile curente, de cultură, ale pămîntului. Dar n-am fost eliadist niciodată, nu am fost nici solidar cu generaţia tînără de atunci, eu fiind mai tînăr cu cam un deceniu şi ceva…

Fabian Anton:Erau 12 ani diferenţă între el şi dumneavoastră… Alexandru Paleologu:Da. Nu am fost deci niciodată eliadist. Am

fost anti-eliadist şi, mai ales, anti-generaţia tînără. Eu ţineam cu bătrînii. Fabian Anton:Cînd spuneţi „generaţia tînără” vă referiţi la

ceea ce se numea „generaţia ’27”? Alexandru Paleologu:Da. Îi spunem noi acum „generaţia ’27”

fiindcă aşa s-a nimerit pînă la urmă, să fie în 1927… Dar e mai corect să o numim tînăra generaţie din epoca aceea.

Îmi aduc aminte un articol al lui Mihail Sebastian, publicat în „Revista Fundaţiilor”, articol intitulat „Paul Zarifopol şi tînăra generaţie”. Dar, în momentul acela, cînd a fost publicat articolul, dispăruse polemica şi adversitatea dintre Paul Zarifopol, ca bătrîn, ca om ce a murit la 59 de ani, nu a murit mult prea bătrîn, şi tînăra generaţie. Căci Paul Zarifopol era, la început, un fel de oaie neagră a acestor tineri, cărora li se părea că el este raţionalist, că e bătrînatec, că este cu lucruri răsuflate, că nu aspiră la simţul pateticului, la patosul şi la dramatismul generaţiei tinere şi, mai cu seamă, la mentalitatea aceasta – după mine ridicolă – a „disperaţilor”. Fiindcă toţi se dădeau disperaţi, toţi erau sub efectul volumului lui Cioran, volum care mie mi-a displăcut şi care m-a oripilat atunci.

Fabian Anton :Vă referiţi la „Pe culmile disperării”… Alexandru Paleologu:Da. E un volum care nici acum nu-mi place.

Cioran îmi place ca scriitor francez. El este un mare artist al prozei franceze şi un lamentabil publicist român scandalagiu. Asta este! Din fericire a plecat în Franţa şi s-a franţuzit. Altfel ar fi rămas un caraghios. Asta era opinia mea şi mi-o păstrez şi acum.

Alexandru Paleologu


îî

şi se va duce întotdeauna chiar ipocrită şi fandosită şi, mai cu seamă, capitulînd şi folosind deştepţi care să facă pe proştii ca să nu jignească pe proşti. Inutil! Prostul are un singur lucru sigur: detectează inteligenţa infailibil şi se mobilizează, operant şi funcţional, contra ei. Prostul urăşte inteligenţa! O urăşte! La noi, de pildă remarc că totdeauna prostul îl bănuieşte pe cel inteligent de planuri machiavelice, de planuri sinistre, de planuri demoniace. Teza asta cu „e periculos de inteligent!”, cu „pericolul inteligenţei” este o obsesie veche a cretinilor. Asta este politica lor! Ori toată epoca aceea ’27 a fost un triumf al cretinilor!

Fabian Anton :Păi ei nu ştiau asta? Nu realizau că sunt stupizi,

că sunt penibili şi idioţi?Alexandru Paleologu:Că îşi dădeau sau nu seama este o chestie fără

importanţă căci la vîrsta aia că îţi dai seama sau nu nu ducea la nimic. Un om tînăr rareori este activ şi creator. Auzi: „A, e un mare poet tînăr…” Se poate asta… Se poate. Dar marele poet e, de regulă, poetul bătrîn. Dar să zicem că ar fi aşa… Însă calităţile acestea intelectuale nu se distribuie pe vîrste, le are omul cînd le apucă să le aibă. Apucă să le aibă toată viaţa înseamnă că le are şi la bătrîneţe şi la tinereţe. Dacă le apucă să le aibă numai la tinereţe înseamnă că este un tînăr imbecil glorios…

Fabian Anton :Dar aceşti „cretini” dăduseră „Pe culmile

disperării” – volum premiat pe atunci… Alexandru Paleologu:Premiat de nişte bătrîni… Fabian Anton :Eugen Ionescu dăduse un fabulos „Nu”, care, în

fond era tot o bravadă…Alexandru Paleologu:Era o carte bravadă dar măcar era o farsă

sinceră. Era un farsor sincer, onest prin sinceritate. Adică el nu credea altceva dar vroia să epateze, vroia să sperie, vroia să facă impresie…

Fabian Anton :Dar şi asta era o carte premiată tot de bătrîni…

Ca şi „Mathesisul” lui Noica… Toate aceste erau doar cărţi de bravadă? Doreau doar să epateze cu ele?

Alexandru Paleologu:Cred că mai era ceva… Era o anume vetustate a cadrelor universitare importante. Mulţi cărturari importanţi, nu atît prin talent cît prin munca lor – care este, a fost utilă – ce este şi acum de referinţă, au îmbătrînit. Iar îmbătrînirea lor le dădea o dizgraţie camuflată. Adică dizgraţia se discernea numai de oamenii foarte perspicace, altfel fiind ascunsă de autoritatea lor ştiinţifică, presupusă şi pretinsă.

Este foarte adevărat că mulţi bătrîni sunt imbecili. E limpede asta! Dar nu-i fiindcă sunt bătrîni ci fiindcă sunt imbecili. Nu se întîmplă niciodată ca un om care este deştept în tinereţe să devină imbecil la bătrîneţe. Ramolit da, ramolit poate să fie. Dar imbecil nu. Sigur, ramolismentul este o formă de imbecilizare – în sensul latinesc al cuvîntului, imbecilitatea fiind o neputinţă. Dar această bravadă de juventute este o obrăznicie. Aici sunt însă anumite nuanţe… De pildă bravadele lui Nae Ionescu erau, în primul rînd, amuzante. Îi amuzau pe ei în primul rînd să facă toate aceste şi să se laude apoi că le-au făcut. Îi amuza, mai cu seamă, pe bătrînii care erau deştepţi, căci nu lipseau nici ăia…

Să mai remarcăm un lucru…Bătrînii cu care se luptau, cu care pretindeau a se lupta, pe care-i

atacau şi pe care-i condamnau la dispariţie acei tineri erau oameni cam de 40 de ani, cam în jurul acestei vîrste şi chiar mai puţin de atît. De pildă Mihai Ralea care, în epoca aceea, avea în jur de 40 de ani, şi care era tipul bătrînului, detestat ca bătrîn căci avea o cultură veche, o cultură cu trimiteri la secolul anterior, adică o cultură serioasă.

Fabian Anton :Textul din care v-am citit, textul lui Nae Ionescu,

este scris pe cînd autorul avea 37 de ani, un om nici el foarte bătrîn… V-aş întreba totuşi, dacă Nae Ionescu nu ar fi deschis această luptă, dacă nu dădea tonul în acest război, credeţi că ucenicii lui, Eliade, Cioran, Ţuţea, s-ar mai fi războit cu bătrînii? Sau, dacă Nae Ionescu i-ar fi temperat puţin, s-ar mai fi născut un volum precum „Pe culmile disperării”?

Alexandru Paleologu:Acum, faptul că mai exista sau nu un volum precum „Pe culmile disperării” mie îmi este indiferent. Este o carte mediocră, ce mă plictiseşte mortal. O carte care nu are nici o valoare literară, sau are una foarte modestă. Marea creaţie a lui Cioran este cea franţuzească, făcută atunci cînd el era deja un bătrîn.

Fabian Anton :Dar fără atitudinea aceasta a tinerilor de atunci

credeţi că mai existau cărţi precum „Maitreyi” sau „Isabel şi apele diavolului”?

Alexandru Paleologu: „Isabel şi apele diavolului”? E o carte de o

mod implacabil, să se pensioneze. Să facă „loc pentru cei tineri”! „Să terminăm cu bătrînii!” cam asta-i mentalitatea şi acum în occident.

Fabian Anton :Nu-i vorba numai de occident. A fost întotdeauna

şi la noi…Alexandru Paleologu:La noi a fost întotdeauna dar mai mult la

nivel de gargară verbală. Punerea în acţiune a acestui principiu stupid cu „daţi afară bătrînii şi puneţi tinerii” este o colosală barbarie. Fiindcă nimic nu spune că tinerii sunt mai deştepţi. Personal vă spun că nu este aşa. Omul tînăr este prost chiar cînd este deştept! Chiar cînd are însuşiri de remarcabilă inteligenţă tinereţea îl împinge la stupiditate din cauza exagerării, din cauza retoricii. Nu mai spun că mulţi tineri, la început, cînd fac pe grozavii, sunt luaţi ca buni şi abia mai tîrziu se vede cît de idioţi erau. Dar erau idioţi fiindcă erau idioţi. Erau idioţi fiindcă erau idioţi. Repet: Idiotul rămîne idiot la orice vîrstă. Deci există mulţi bătrîni idioţi. Majoritatea bătrînilor sunt idioţi nu fiindcă sunt bătrîni ci fiindcă sunt idioţi. Eu am ţinut cu bătrînii în cultura română fiindcă îl admiram pe Paul Zarifopol şi îl admiram pe Titu Maiorescu, care era bătrîn faţă de mine şi care murise de mult, cînd m-am născut eu. Aveam foarte multe relaţii personale, prin familie, cu intelectuali bătrîni. Adică ce însemna „bătrîni”? Oameni care atunci aveau 40, 45, 50 de ani. Ăştia erau bătrînii… Iar ceilalţi aveau de la 18 la 20 – 30 maximum şi se credeau mai deştepţi fiindcă aveau numai tinereţea. Îmi revine acum această furie de atunci, oroarea de tineri. Am oroare de aceşti tineri cretini! Şi asta nu pentru că, acum, sunt foarte bătrîn şi că găsesc în asta o satisfacţie – că nu este nici o bucurie să fii bătrîn, nu e nici o bucurie să te apropii de moarte, însă este normal să accepţi apropierea de moarte şi să îţi modifici existenţa la vremea care trebuie pentru a te pregăti de moarte. E singurul lucru inteligent pe care îl poate face un om de la o vîrstă încolo. Ori aceşti activi tineri, majoritatea, nu au încetat, nici dacă au îmbătrînit, să continue să se creadă oameni ai vieţii şi nu ai morţii. Idioţi! Evident idioţi!

Fabian Anton :Dar, domnule Paleologu, Mircea Eliade, care

era numit „şeful generaţiei ’27” (deşi Arşavir Acterian, de pildă, spunea că adevăratul şef al generaţiei 1927 era de fapt Mircea Vulcănescu), păşea totuşi pe linia trasată de Nae Ionescu în articolul din care v-am citat, pornea şi el lupta împotriva bătrînilor. Un alt celebru reprezentant al acestei generaţii, Emil Cioran, avea chiar un articol numit „Dictatura reumatismului”…

Alexandru Paleologu:Titlul nu e rău… Mă amuză titlul acesta… Dar tot tîmpit este…

Fabian Anton :Bun… Însă toţi aceştia, Eugen Ionescu de pildă

ce se fălea cu faptul că, mergînd pe Calea Victoriei, cînd vedea o mutră mai acră, de nu-i plăcea, scotea pălăria în faţa lui şi îi spunea tare: „Boule!” de unde credeţi că aveau comportamentul acesta… Doreau să epateze, doreau să…

Alexandru Paleologu:Din dorinţa de a epata, din nevoia de a se reliefa, de a se pomeni un gest remarcabil şi profetic poate… Dar e o prostie!

Fabian Anton :Evident că este o prostie…Alexandru Paleologu:Un tînăr fudul are o fudulie – îmi place

cuvîntul şi ştiu ce înseamnă – inoperantă, care nu funcţionează multă vreme. Asta durează puţin şi se termină înainte să te gîndeşti. Şi aşa rămîi tîmpit cum ai fost… Pentru că, în general, dacă suntem atenţi în jurul nostru, vedem că juvenismul este o veche boală mentală, care nu a apărut în anii ’20. Este ideea aceea că „frumoasă-i tinereţea”. Nu e frumoasă deloc! Bătrîneţea nu e nici ea urîtă. E frumoasă bătrîneţea fiindcă aduce nişte perspective, nişte corectări în mentalitate, nişte toleranţe, nişte tandreţi şi nişte severităţi pe care le impune persistenţa morţii, impunătoare şi importante pe care tinerii habar nu au de ele. Eu nu sunt un anti-tînăr căci omul deştept este deştept, tînăr sau bătrîn tot aia e… Nu există deosebire decît între proşti şi deştepţi. Unica deosebire fundamentală, din care se nasc toate conflictele lumii şi toate suferinţele omenirii, de mii şi mii de ani vin din contradicţia şi din inadaptarea pe care o instaurează existenţa şi coexistenţa deştepţilor şi proştilor. Asta este marea problemă! Şi aici nu este de găsit un modus vivendi. Proştii trebuie dispreţuiţi, trebuie denunţaţi şi trebuie scoşi din lume (acum exagerez eu, bineînţeles… ce ne-am face fără proşti?) Nu-i vorba că ne folosesc proştii ca să-i fraierim noi pe ei. Tot ei ne fraieresc pe noi!

Uite, am observat un lucru foarte interesant… Românul s-a învăţat să admire pe escroci. Escrocul şi şmecherul par mari reuşite intelectuale. Mă frapează foarte tare că am auzit de sute de ori, poate chiar de mii de ori, sintagma „e periculos de inteligent!” Dar numai prostul este periculos, păcatele mele!!! Inteligentul este benefic. Însă lupta cu proştii s-a dus


îî î

slăbiciune… E ilizibilă, o prostie!!! Fabian Anton :Însă prindeau la public, aveau succes…Alexandru Paleologu:Nu ştiu. Erau comentate şi, cred eu, dădea

bine să te faci că-ţi plac. Dădea bine să citeşti textele acestea, făceai pe revoluţionarul.

Fabian Anton :Era o modă…Alexandru Paleologu:Era o modă idioată dar o modă… Ca orice

modă, era idioată. Acum, modele sunt idioate fiindcă sunt mode dar sunt şi mode mai agreabile, mai graţioase şi mai frumoase. Altele sunt mai urîte şi mai tîmpite. Modele nu sunt de aceeaşi valoare în timpul unei epoci. Au fost mode pline de farmec şi pline de idei ingenioase cum au fost şi mode de o tîmpenie cumplită. Cum vedem noi acum: suntem înnebuniţi de modele actuale care sunt de o idioţenie fără pereche.

Fabian Anton :Deci Cioran, Eugen Ionescu, Arşavir Acterian

sau Jenny Acterian citeau toate acestea „ca să dea bine”?Alexandru Paleologu:Era o emulaţie şi un fel de solidaritate…

Acum, trebuie să spun că Jenny Acterian era cu desăvîrşire la antipod faţă de generaţia tînără de atunci. Ea nu gusta deloc gargara asta patetică pe care o aveau şi Cioran, şi Arşavir…

Fabian Anton :Existenţialismul lor…Alexandru Paleologu:Îţi povesteam cîndva despre o reuniune

de tineri burgheji, confortabili instalaţi, cu mijloace materiale de viaţă foarte rafinate şi foarte subţiri şi, printre ei, aflîndu-se şi Arşavir Acterian. Domina acolo un climat de disperare intelectuală şi, cel mai disperat, era Arşavir, adică tocmai cel ce o ducea, materialiceşte, cel mai bine. Sigur, poţi fi disperat într-o circumstanţă oarecare de viaţă, nu din cauză că ai o filozofie a disperării – că aia nu e o filozofie ci o prostie – dar poţi să o ai fiind foarte bogat sau fiind foarte sărac. Sigur că mai mare este disperarea săracului, e mai legitimă decît a bogatului – care este impostură, cvasi-impostură.

Însă îmi pare bine că avem discuţia aceasta acum, îmi pare bine că este înregistrată, căci îmi readuce în suflet revolta mea de atunci, de cînd aveam 16-17 ani, 20 de ani, şi cînd eram un înverşunat anti-juvenil. Iar iubirea şi admiraţia ce o aveam pentru Eliade era „cu toate că”… Acum, într-un fel, mi-am găsit compensaţia. Am putut să-l atac pe Eliade la vîrsta matură, pentru slabele lui creaţii literare, mai bine zis încercări nu creaţii, pentru slaba lui literatură. În afară de un singur roman al lui, o foarte bună carte de proză, ingenioasă, convingătoare şi frumoasă, o carte normală, absolut normală, adică bătrînească, singura carte care nu este stupidă din toată creaţia lui epică. „Huliganii” de pildă e un roman interesant documentar dar, în rest, ca mai toate romanele lui, este de o perfectă stupiditate.

Fabian Anton :Eliade considera „Noaptea de sînziene” drept

cel mai bun roman al său… Alexandru Paleologu:El spunea că-i capodopera lui. E o carte

scrisă la bătrîneţe, a scris-o după bombardamentele de la Londra, la care a asistat. E o carte în care are cîteva pasaje reuşite. Căci omul, odată cu vîrsta, pricepuse cîte ceva din viaţă şi luase cîteva elemente autentice care le putea identifica în realitate. Însă este o carte cu părţi bune, nu-i o carte bună.

Fabian Anton :Domnule Paleologu, o altă problemă ce se ridică

referitor la „generaţia ’27” este dacă a fost sau nu o generaţie cu credinţa în Dumnezeu…

Alexandru Paleologu:Unii credeau că cred însă nu cred că credeau! Cred că credeau dar credeau că dă bine să te faci că nu crezi. Credeau oricum în alt Dumnezeu decît în Dumnezeul la care se referă religiile tradiţionale.

Fabian Anton :Cioran spunea: „Suntem toţi, în frunte cu

Eliade, nişte foşti credincioşi, suntem toţi nişte spirite religioase fără religie”.

Alexandru Paleologu:Citatul este din volumul „Exerciţii de admiraţie”, o carte frumoasă şi bună, scrisă la bătrîneţe. O carte ce nu putea în nici un caz să o scrie la tinereţe. Era prea tîmpit să scrie un asemenea volum la tinereţe. Era prea tîmpit ca stare, sau ca condiţie momentană. Era, în germen, la el o genialitate care s-a văzut mult mai tîrziu, după ce a învăţat ca lumea franţuzeşte, citind pe marii autori. Citindu-i bine, cu memorie vizuală şi afectivă. Şi aşa a ajuns mare scriitor, însuşindu-şi arta matură a genialităţii franţuzeşti.

Fabian Anton :Dar erau ei „nişte spirite religioase fără religie”?Alexandru Paleologu:Nu! Cred că erau nişte oameni care nu dădeau

doi bani pe religie dar care dădeau destul de mulţi bani pe afectarea ei. Fabian Anton :Credeţi că Nae era un tip credincios?Alexandru Paleologu:Da! Asta cred! Fabian Anton :Şi atunci ei de ce ar fi fost doar „nişte spirite

religioase fără religie”?Alexandru Paleologu:Ar fi fost sau nu, nu putem ştii. Erau ipocriţi.

Făceau pe grozavii.Cu unul care face pe grozavul nu poţi să ştii care este gîndirea lui reală. Face pe grozavul şi pentru el principala chestie este a face pe grozavul nu a fi inteligent.

Fabian Anton :Mulţi se întreabă dacă Eliade era un om

credincios, dacă era ortodox. Tot Cioran spune că faptul că Eliade a scris un tratat de Istorie a Religiilor, că a făcut un „inventar al sfinţilor” nu dovedeşte atitudine religioasă…

Alexandru Paleologu:Sigur, nu înseamnă. Fabian Anton :Şi atunci, era Eliade un om credincios? Era un

ortodox veritabil?Alexandru Paleologu:Problema de a fi ortodox sau a fi neortodox

ar trebui redusa la lucruri mai simple. Problema nu se pune a fi ortodox sau a fi catolic.

Fabian Anton :Problema este: era un om credincios sau nu?Alexandru Paleologu:Eu cred că era. Dar era cum este credinţa la

omul tînăr: ea este, dacă omul nu e tîmpit. Căci eu cred că necredinţa este dovadă de tîmpenie. Asta-i clar şi trebuie repetat! A te declara necredincios este o probă de stupiditate. Şi văd acum asta la generaţia mea, la oameni care au rămas cramponaţi de incredulitatea lor de atunci. Încăpăţinaţi să nu creadă ca să nu fie consideraţi nişte fraieri, nişte persoane ce iau în serios nişte iluzii. Însă, a nu crede e semn de prostie. E clar asta! Iar prostul nu poate crede în Dumnezeu, chiar dacă el îşi imaginează că crede.

Fabian Anton :Citeam un studiu pe tema asta. Se spunea

acolo: Eliade era credincios? Sigur că nu. Nu avea cum să creadă în Dumnezeu atîta timp cît a vrut să fie incinerat după moarte, cît timp nu a făcut nici un gest că ar fi un om credincios…

Alexandru Paleologu:Problema cu Eliade este ceva mai complexă… Întîi de toate, a fi incinerat se decide nu numai de cel care moare ci şi de supravieţuitori.

Fabian Anton :Se pare că Eliade a decis asta…Alexandru Paleologu:Poate să fi decis… Dacă este aşa este cea

mai buna dovadă că a persistat prostia juvenilă în el. Eu cunosc oameni, apropiaţi mie din familie, care – din fericire – au fost înmormîntaţi creştineşte fiindcă, pînă la urmă, le-a venit mintea la cap pînă la urmă. Erau înscrişi, abonaţi, la crematoriu… Se abonaseră avînd ideea în cap că este mai igienic, că în loc să putrezeşti arzi. Ceea ce este o tîmpenie maximă căci putrezirea nu se produce la vedere, se produce în pămînt.

Fabian Anton :Am auzit chiar glasuri din Biserica Ortodoxă ce

propuneau sanctificarea lui Eliade… Alexandru Paleologu:Eu cred aşa: aici nu este vorba să judecăm

precum ipocriţii, şi fariseii, şi bigoţii. Trebuie să judecăm omeneşte. Omul este capabil de a păcătui pentru că asta este o ispită perpetuă în firea omului. Acest păcat, păcatul necredinţei, atacă pe cel mai credincios. Dacă acela mai este şi reclamagiu sau om care dă spectacole sau dă reprezentaţii de virtuozitate, acela se mai joacă şi de-a necredinţa. Dar poate să fie întru totul un om credincios. Un gest semnificativ nu înseamnă nimic. Tocmai că gesturile semnificative sunt insignifiante pînă la urmă.

Fabian Anton :Şi o ultimă temă pe care aş vrea să o dezbatem,

pe care nu se putea să nu o discutăm atunci cînd vine vorba de Eliade şi de „generaţia ’27”, este aşa-zisa apartenenţă fascistă, legionară, a lor. S-au scris zeci de volume pe tema aceasta… Vă întreb, domnule Paleologu, a fost Eliade fascist?

Alexandru Paleologu:Sigur nu! Sigur nu! Fabian Anton :Există un text, apărut în Italia, în care se spune:

„În scrierile lui Eliade din anii ’30–’40, dar şi în opera succesivă, chiar dacă într-un mod mai puţin evident, este cu putinţă de sesizat


nu numai distrugerea lumii moderne ci şi întemeierea noului Reich prin sacrificarea evreilor.” Este un text semnat de Fernando Nessi în 1998.

Alexandru Paleologu:Este un text fără importanţă. Fabian Anton :Da, dar mulţi mi-au spus, mai ales în străinătate:

„Nu-l putem recupera pe Eliade, nu-l putem tipări, din cauza climatului acesta, din cauză că era fascist…”

Alexandru Paleologu:Asta-i o tîmpenie! Există mulţi tîmpiţi şi ăştia probabil fac parte din ei. E evident! Ce fascist? Nu există fascist la un om inteligent! A, există oameni inteligenţi ce admiră poate o politică mai autoritară. Un om inteligent care nu gustă sistemul electoral sau toată gargara aceasta aşa-zis democratică. Un om care nu crede în democraţie. Se poate accepta această chestie fiindcă democraţia e un lucru destul de puţin convingător. Şi toţi ăştia care fac din fascism o culpă sunt nişte idioţi. Cartea doamnei Alexandra Laignel-Lavastine, „Cioran, Eliade, Ionesco: l’oubli du fascisme” este o carte cretină, de parcă oamenii asta au problema lor, să nu uite fascismul. Nu e problema mea fascismul. Alta e fascismul, a fost oribil, ştiu precis că trebuie evitat dar nu mă preocupă mereu să fac investigaţii „cine o mai fi fascist”. Nu sunt securist şi nu-mi place problema securistică de a investiga conştiinţele oamenilor.

Fabian Anton :Însă, toate aceste idei distrug o operă. Sunt

editori englezi care spun: „Nu-l putem edita pe Eliade căci este fascist!”

Alexandru Paleologu:Tîmpit este acel editor. Şi gata! Nu mai discut despre acel dobitoc. E clar. E limpede.

Fabian Anton :Şi toate aceste idei ajung apoi la noi… Alexandru Paleologu:Astea sunt polemici politizante idioate. Că

numai idioţii gîndesc politiceşte mereu. Fabian Anton :Prin asta încercîndu-se distrugerea lui Eliade?

Sau a lui Cioran?Alexandru Paleologu:Poate că unii năzuiesc la asta dar ei sunt

stupizi şi nu-şi dau seama că nu vor putea. Fabian Anton :De ce credeţi că nu vor putea?Alexandru Paleologu:Fiindcă n-au talent! Fiindcă-s idioţi! Clar! Fabian Anton :Credeţi că acceptă un asemenea motiv? Nu

trebuie să lămurim mai clar?Alexandru Paleologu:Nu! Idiotul n-are motive. Idiotul este idiot! Fabian Anton :Dar vin apoi studenţii, tinerii, ce au în cap ideea

asta: „Nu-l putem citi pe Eliade! Eliade era fascist!”Alexandru Paleologu:Cum să nu-l poţi citi dacă eşti inteligent.

Poţi citi, că ai ce citi! Romanele mai puţin, că sunt slabe, dar ai ce citi. Eseurile de pildă, care sunt formidabile.

Fabian Anton :În volumul lui Claudio Mutti se spune că Eliade

promova „românismul”…Alexandru Paleologu:Nu promova nici un românism! S-ar putea să

fi recurs la ideea asta fiindcă a fost un fel de nadă: „a fi român”, „a fi bun român”… „A fi bun român” înseamnă de fapt „a fi sau a nu fi idiot”…

Fabian Anton :Nae Ionescu scria pe tema aceasta cu „Român

şi bun român”… Spunea că Iţic de pildă poate fi român dar că bun român nu va fi niciodată.

Alexandru Paleologu:Bun român nu poate fi? Iţic poate fi la fel de bun român ca orice Stan Păpuşă. N-are nici o importanţă asta… A fi bun român sau rău român, sau bun francez sau rău francez, a fi neamţ bun sau neamţ rău este o prostie! Unii sunt mai preocupaţi de această mîncărime patriotică sau patriotardă care este stupidă. Fiindcă patriotismul duce la foarte mari prostii. Nu am prea mare preţuire pentru patriotismul împins la retorică. Dar trebuie să-ţi iubeşti ţara fiindcă este ţara ta, fiindcă e normal să-ţi iubeşti ţara şi oamenii, fiindcă-i cunoşti mai bine, le ştii mai bine păsurile, ai venit printre ei, poate că ai prieteni printre ei, te înţelegi numai prin simţ, numai prin privire cu unul sau cu altul şi ai aceeaşi critică – severă deseori – fiindcă este ţara ta. A face însă din patriotism o dogmă este însă o culme de dobitocie!

Fabian Anton :Dar generaţia ’27 a făcut din patriotism o

dogmă… Alexandru Paleologu:E şi ce-i cu asta? E o prostie!

Fabian Anton :Însă tinerii, dacă îşi aleg modele, de acolo îşi aleg.

Alexandru Paleologu:Foarte rău! Dar ştii, prostiile sunt recurente, reapar. Dar tot prostii sunt!

Fabian Anton :Eliade spune despre românism, într-un articol

din 1934: „Termenul de românism este cu desăvîrşire compromis. Însă cine mai are curajul să spună în public că-i naţionalist? I se răspunde îndată că este hitlerist, că-i huligan, că-i rasist, e fascist, e mercenar şi că vrea război. Ar trebui să se ştie că românismul nu înseamnă nici fascism, nici şovinism ci pur şi simplu dorinţa de a realiza un stat organic, unitar, etnic şi echitabil”…

Alexandru Paleologu:Aici se pot discuta amănunte: ce înseamnă un „stat etnic”? De ce face asta un criteriu fundamental pentru un stat? Nu mi se pare interesant… Etnicitatea este o valoare de altă natură, care se luptă să coincidă cu naţionalitatea cuiva dar nu este un element epuizant al problemei.

Fabian Anton :Deci probleme de tipul celor care se ridică

acum: era sau nu Eliade un om credincios sau era sau nu Eliade un fascist, un legionar, nu sunt importante?

Alexandru Paleologu:Sigur că nu. Asta cu legionarismul… Nici Nae Ionescu nu a fost legionar, e o prostie cumplită…

Fabian Anton :Sunt documente care atestă că ei au candidat pe

listele Mişcării Legionare… Alexandru Paleologu:Or fi candidat… Candidatura este pofta de a

ajunge la ceva, la o funcţie parlamentară sau mai ştiu eu la ce… A candida nu înseamnă însă nimic, decît ambiţie.

Fabian Anton :Deci Eliade avea ambiţii legionare? Alexandru Paleologu:Da de unde… da de unde… Fabian Anton :Şi atunci de unde toată aceste atacuri? Alexandru Paleologu:Îşi aduc aminte de epocă şi pun în conexiune

lucruri care între ele sunt eterogene. Fabian Anton :Şi neimportante… Alexandru Paleologu:Poate că le-au dat importanţă cei în cauză, la

epoca respectivă dar… Fabian Anton :Dar pentru tineri asta e important? E important

ca tinerii să stea să studieze documentele pe la Biblioteca Academiei pentru a vedea clar dacă Eliade a fost sau nu legionar?

Alexandru Paleologu:Asta-i o prostie! E o dovadă de prostie crasă! Fabian Anton :Deci nu-i important, nu ajută la nimic…Alexandru Paleologu:Sau e important pentru a detecta imbecilitatea. Fabian Anton :Dar se spune că nu poţi să vorbeşti despre opera

lui Eliade pînă nu-i cunoşti viaţa…Alexandru Paleologu:Asta-i o altă chestie… Nu poţi vorbi despre

cineva pînă nu-i cunoşti viaţa, întreaga lui viaţă, cu toate avatarele ei, dar asta nu înseamnă să fii părtinitor şi pătimaş.

Fabian Anton :Şi atunci, în memoria dumneavoastră, acum, ce

rămîne din Eliade?Alexandru Paleologu:Inteligenţa! Asta spune şi el de fapt chiar

la începutul volumului „Oceanografie”: „Aceasta este o carte de inteligenţă!” De inteligenţă! Repet, repet, repet!!! Totul contează numai prin inteligenţă! În rest e zero!

Fabian Anton :Deci asta-i tot…Alexandru Paleologu:Nu! Asta e totul! Toată valoarea scrisului

este chestie de inteligenţă, nu de altceva. Inteligenţa este totul! Ce nu, este idiot şi trebuie respins (acum nu putem respinge totul fiindcă este prea multă prostie pe lume. Suntem constrînşi să-i recunoaştem existenţa invincibilă şi non-eliminabilă). Nu-i putem extermina pe proşti. Din păcate nu putem! Şi, dacă am putea, ar fi rău căci am rămîne prea puţini.

Fabian Anton :Vă mulţumesc mult domnule Paleologu!Alexandru Paleologu:N-ai pentru ce!

Fabian AntonInterviu realizat in februarie 2015



de 48 de ore pentru a se odihni. De obicei, spiritele erau

invocate pentru a dezvălui viitorul, pentru a ajuta magicianul în anumite probleme, pentru a afla viitorul etc. Evocarea magică implică, înainte de toate, chemarea fiinţei, de aici rezultând necesitatea cunoaşterii numelui care, în magie, are proprietăţi supranaturale. Acesta are o mare importanţă, atât în relaţiile sociale ale individului, cât şi în raporturile sale cu magia, deoarece, după cum ne spun unele texte iudaice, numele unui om este esenţa fiinţei sale, este persoana lui, sufletul lui2. Carl Gustav Jung scria, în Puterea sufletului, despre importanţa numelui în diferitele epoci şi societăţi: astfel, faraonului egiptean i se scriau sau i se pictau adevăratele nume ale zeilor pe mormânt pentru ca, ştiindu-le numele, să-i poate conjura. Pentru primitiv, prin nume este luat în posesie însuşi obiectul, iar pentru practicanţii Cabalei, deţinerea adevăratului nume al lui Dumnezeu înseamnă puterea magică absolută.3 Cunoaşterea numelui unei persoane sau a unei fiinţe îi conferă magului puterea de a-şi exercita asupra acesteia puterea sa. A chema pe nume înseamnă a acţiona legătura aceasta care-l va aduce pe cel chemat în prezenţa celui ce cheamă. Spiritul îşi aude numele aşa cum îl aude şi omul, iar atenţia lui se trezeşte. În exemplul din Biblie, vrăjitoarea, înainte de a face invocaţia, trebuie să afle numele celui pe care îl va conjura. Conştiente de puterea pe care magii o au asupra lor prin intermediul cunoaşterii numelui, spiritele evită să-şi facă cunoscut numele. Iacob, îi cere îngerului cu care se luptă să-i spună numele, însă acesta evită întrebarea: „Pentru ce întrebi de numele meu? El e minunat!” (Gen 32,29).

Kostas cunoaşte acest principiu magic: „cine cunoaşte adevăratul nume al îngerilor va dobândi, prin ajutorul rugăciunii, stăpânire asupra acestora”. Aleppo Aleppi, în cadrul unui număr de magie, recurge la anumite sortilegii pentru a impresiona publicul. Acesta le spune spectatorilor că va chema, din fundul unui mormânt, spiritul lui Robespierre. Pentru aceasta, el se foloseşte de motivul divinaţiei cu ajutorul pocalului (hidromanţia), prezent şi în opera germanului Ludwig Tieck (Pocalul) şi la Eminescu în Avatarii faraonului Tlà.

Aşadar, cele trei faze ale iniţierii lui Kostas Venetis în tainele magiei au rolul de a-l ajuta pe acesta să cunoască toate faţetele pe care le îmbracă răul. Lumea înfăţişată de Octavian Soviany în romanul său este o lume a catacombelor, a subteranei, a templelor în care se oficiază pe ascuns liturghii satanice. Romanul este o enciclopedie a răului, a păcatelor şi viciilor care stăpânesc omul în toate etapele vieţii. Soviany prezintă în acest roman un pot-pourri de vicii, de păcate, de patimi ale personajelor.

Magia,o formă de manifestare a răului în

romanul lui Octavian Soviany

Apogeul iniţierii magice îl constituie cercetarea sufletului lui Kostas de către Aleppo Aleppi. Cu ajutorul unor semne misterioase şi uitându-se fix în ochii acestuia, Kostas trăieşte o experienţă groaznică, deoarece din străfundurile minţii se aud glasuri fioroase de animale, care reprezentau „glasuri de demoni, vocile pline de spaimă ale iadului adunat în inima mea, muzica înfricoșătoare a duhurilor care mă bântuiseră încă din copilărie”. Vedeniile care i se perindă în faţa ochilor au efect cataleptic asupra personajului care cade într-un somn adânc sau un leşin. A doua experienţă duce la bilocaţie, la trasmigrarea sufletului lui Kostas în odaia din dosul măcelăriei pentru a afla adevărul despre moartea lui Léon, cu ajutorul catoptromanţiei. Prin intermediul unei oglinzi magice, Kostas vede flirtul lui Léon cu Marcelline şi decapitarea acestuia: „din apele tulburi ale oglinzii îşi holba acum la mine ochii ieşiţi din orbite capul lui Leon”.

Participarea lui Kostas la aceste ritualuri magice, răul care stăpânea inima acestuia îi vor fura liniştea sufletească. Nemţoaica redă lupta acestuia din vis „pe viaţă şi pe moarte cu Dumnezeu sau cu diavolul”. În această luptă, chipul lui Kostas se transfigurează, ajungând să fie de nerecunoscut pentru ibovnicul său, care vede în el chipul ucigaşului Cain sau al Anticristului. În momentul în care acesta face semnul crucii spre Kostas, acesta din urmă scoate un urlet, apoi „se lasă să cadă pe spate greoi, bătând aerul cu braţele lui ca nişte cioturi negre de aripi”.

Kostas Venetis nu se ocupă numai cu simple elemente de iluzionism, ci, atunci când situaţia o cere, acesta se foloseşte de „ştiinţa tainică a kabbalei pentru a atrage atenţia” protectorului său, Rudolf von Habsburg: „Mi-am încordat aprig voinţa, am chemat în gând ajutorul unor puteri nevăzute al căror nume de spaimă îmi fusese dezvăluit de Aleppo Aleppi, apoi am făcut câteva pase magice în direcţia pianului uriaş de concert”. Consecinţele acestei invocaţii nu s-au lăsat aşteptate: clapele pianului au început să se mişte, redând un cântecel săltăreţ, iar după un timp, un motan mare şi negru a ieșit din cutia pianului şi a început să danseze. Acesta îşi continuă numărul de magie furând acul de la cravata musafirului pe care-l transformă într-un copac. Consecinţele oricărui act de magie sunt periculoase. Kostas se simte stors de putere, deoarece şi-a supus voinţa unei încordări extreme, încordare care „tulbură uneori mintea până aproape de nebunie şi istoveşte trupul în aşa măsură, încât poate fi urmată de leşinuri şi chiar de paralizii trecătoare a mădularelor.” De aceea, Kostas a avut nevoie

Florin Dorcu

Despre domnul Ionel Zlota n-aţi auzit. Este locuitor al comunei Boloteşti din judeţul Vrancea şi avea două hectare de teren, care i-au fost confiscate prin decretul nr.494 din 15 septembrie 1956, emis de Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române.

Cine credeţi că era vicepreşedinte al acestui prezidiu? Nimeni altul decât Mihail Sadoveanu. Din spusele domnului Zlota, am aflat că un hectar, din cele două confiscate, au rămas totuşi în folosinţa familiei.

Gestul era impresionant, mai ales că pe vremea aceea satul de astăzi a lui Ion Cristoiu era comună şi se numea Găgeşti, aparţinând de raionul Vrancea, unde confiscările fuseseră ample şi minuţioase.

Din documentul anexat de domnul Zlota, am aflat că viile de pe aceste meleaguri „cu întreg inventarul, construcţiile şi produsele care au fost preluate de Banca de Stat în anul 1953”, au fost date „în folosinţă unităţilor de stat”, iar datoriile

proprietarilor sau deţinătorilor acestor bunuri , pentru care a avut loc preluarea, se consideră stinse pe aceeaşi dată”.

Dacă ar fi să comentez gestul prozatorului, de a fi omenos cu familia prietenului meu, sunt sigur că aş irita pe mulţi dintre aceia care îi defăimează personalitatea marelui scriitor. Dar anexez, în facsimil, toată tărăşenia, spre dreaptă judecată.

Vrâncenii și Sadoveanucomunei Boloteşti din judeţul Vrancea şi avea două hectare de teren, care i-au fost confiscate prin decretul nr.494 din 15 septembrie 1956, emis de Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române.

Nimeni altul decât Mihail Sadoveanu. Din spusele domnului Zlota, am aflat că un hectar, din cele două confiscate, au rămas totuşi în folosinţa familiei.

de astăzi a lui Ion Cristoiu era comună şi se numea Găgeşti, aparţinând de raionul Vrancea, unde confiscările fuseseră ample şi minuţioase.

viile de pe aceste meleaguri „cu întreg inventarul, construcţiile şi produsele care au fost preluate de Banca de Stat în anul 1953”, au fost date „în folosinţă unităţilor de stat”, iar datoriile

Gheorghe Andrei Neagu

Port

ret d

e O

vidi

u Şa

ghin


lună din miere de salcâm turnată în vas

maritim

prin geamul meu trec tot felul de chestii nici nu gândiţi am fost la fel de singură ca un inel cu diamante în vitrina unui magazin de lux din lume venea o senzaţie de nelinişte pe care o îndepărtam cu o cârpă din când în când abuream şi eu sticla cu urme de praf prietenul meu de o viaţă fiindcă îl îndepărtez şi el tot aici se întoarce îmi umple casa aşa cum lumina de sus taie copacii de pe alee până într-o zi în care ne trezim cu toţii că nu avem niciun rost ne pare rău de viaţă dar nici cu moartea nu facem pact suntem un convoi de acasă la serviciu şi înapoi bucuroşi că ne mişcăm alţii fac din asta afaceri ne implică ne promit ne dau un şut mai facem o reverenţă o pasăre scutură florile şi-mi spune ceva pe note fantezisteiar eu pe muzica asta a ei portată în maşină pe drumuri cu gândul la lipsurile mele din care faci parte ca dintr-o blacklist completată cu fiecare zi care mă lasă în urmă fără să-mi dea impresia că voi ajunge prima măcar în cea din urmă care mă va însoţi în maratonul vitalnorii suferă de obezitate cu burţile lor mă sufocă îmi toarnă ploaia în trup de parcă aş fi albia unui râu care calcă strâmb pe toate pietrele aruncate în păcătoşi nu există remuşcări nu caută un drum anume ce se nimereşte intră prin geamul întredeschis de o rază serioasă de soare păzind atent lucrurile din viaţă nu le port cu mine le las în grija unui timp mort resuscitat prin muncă şi uitare de sinela mine în casă e o pisică răsucită coada ei de la natură o face şireată nu m-am gândit că poate fi victimă ba chiar părtaşă la furtul identităţiiumbrele au pătruns peste tot chiar şi în hainele cele mai intime cu gânduri murdare s-au strecurat prin găurile cerceilor mei prin lanţurile de aur ale iubirii hrana noastră zilnică fără niciun fel de depozit în afara fiinţei au terfelit patul despicând culorile trupurilor noastre armonizate perfect au răsturnat ordinea interioară tot ce era artistic simţurile linişteadin port doar hainele tale rămase în coşul de rufe al dragostei neatinse

în fulare de fum oraşul

dimineaţa lunecă pe şosea mai ceva decât în mare într-o linişte lucie lumina ca o cârpă moale ne şterge ghetele ne perie hainele în picouri nişte roiuri de

Ottilia Ardeleanu

MIHAI MERTICARU

Eugenia Rada Ioniñã

CURRICULUM VITAE

Când mama mă smulse gata cioplitdintr-o coastă a unei întâmplări memorabile,țipătul albastru al cerurilor a săgetat veacul,înțepenindu-se într-un tunet

până ce s-a înăsprit teroarea întrebăriiîn boțul acela de fericire disperată,în bucata de neodihnă vremelnicind prin codrii uimirilor,pentru ca să devin apoi un veșnic aspirantla gloria vidului din haos și la veșnicia dintre două clipe,un pasionat colecționar de himerecare sărută cu voluptate buzele umilinţei, ale deriziunii şi ale amărăciunii,

un pelerin prăfuit, amăgit de toate punctele cardinale,rătăcind prin labirintulfrunzei tremurătoare de plop,un înnăscut vânător deeşecuri, nenoroace, nevolnicii şi dezastre,

o pradă ușoară pentru șarpele cu solzi de argint,care mă ispitește cu mărul de aural curiozității,

un lunatic care vopsește cerulcu azur,un zugrav care văruiește fiecare secundăcu altă culoare,

un constructor de piramideprin deșertul deziluziilor,

o fotografie voalată într-un happening…

DE N-AI FI FOST...

n-ai fi bandajat fiecare frunză căzută,nu ţi-ai fi vândut sufletul neantului,

n-ai fi vegheat la păstrarea echilibruluidintre fragilitatea și uimitoarea rezistențăa firului de iarbă,

nu ți-ai fi făcut cetate inexpugnabilăîntr-o coajă de cuvânt,

nu te-ai fi încumetat să călătoreştiprin pustiul sufletelor rănite,

n-ai fi făcut salturi mortalepeste lăcomoasa gură a iadului,

n-ai fi escaladat atâția munțide urgii şi de blesteme,

HAI MInu ți-ai fi transformat coșmarurile într-un modus vivendi,

n-ai fi sondat sinele tăupentru a descoperi păcate ancestrale,

n-ai fi tăiat în aisbergul scârbeiatâtea labirinturi cu sensurisuprapuse,

n-ai fi fost învingător la spartachiadaculegătorilor de stele,a scrutătorilor de zăriși a vânătorilor de tristeți...

Linişte

N-ai auzit unduirea ierbii,cerbii când se adapă,când pădurile îşi închid porţileşi dintr-odată, lin, clopotele ca o chemarefrâng zborurile.Trupuri albe de lunăScăldate în marea de stele.

Clipa

Pe seară, s-au spart gândurile în fluturi,tăceri ce înfloresc pe buze de deşert;se înnegrise cumpăna fântâniidinspre grădini venea miros de busuioc.Înlemnise pajiştea cea plină,îndemn să te întâlnesc undeva între vii.Vremea să o ţin pe loc, să stea inima-n bătăişi umbrele să fie pături de argint.

Declaraţie

Păpădiile poartă umbrele peste munţişi păsările înving barierele,însăşi primăvara învăluie zăpadacu drumuri de flori,morţii întineresc pe sub iarbă.În dimineţi elegante,visul despică faldurile nopţiiîn perle de rouăcu săruturi din palma luminiipe umerii florilor.

molii care sparg tiparelene ţinem strâns avem suflări diferite mici năluci cuvintele nespuse în timp se dezintegreazăscârţâie altfel acest alb care se lasă călcat în picioare mergem aşa ca dintr-o necesitate gerul consimte împrejur nimeni şi pâclele de vegheam putea părea statuia iubirii în faţă la primărie câteva becuri halogen împrăştie lumină gălbuie la păsăricând se vor trezi copiii vor vrea să încalţe urmele noastre perechi şi se vor bucura să găsească ceva din noiajungem la destin(aţie) nişte oameni în alb interior găsim un grad hai să-l împărţim la doi se şoptesc buzele


Volumul de versuri „Privegherile vulturului orb”, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2014, 160 de pagini, semnat de scriitorul Emilian Marcu, adună 122 de poeme marcate lexical şi liric de un nou simbol-metaforă, „vulturul orb”, ca un segment poetic, şi tematic, şi prozodic, altul decât „linia melodică”, consacrată şi reprezentativă, a operei sale literare, din zona „poeziei de formă fixă”, Sonetul; dar completează, convingător, portofoliul său editorial alcătuit din peste 30 de cărţi de lirică, cele mai multe; de proză, opt romane; şi de critică literară, cu

aproape 1.000 de volume recenzate (în celebra sa rubrică, „Vitrina cărţilor”, de la revista „Convorbiri literare”).

Revenind la noua carte de poezie a domnului Emilian Marcu, există în „Privegherile vulturului orb” o nestăvilită fervoare de antic, de mitologie şi de vremuri apuse, pe o simbolistică uşor preţioasă: vulturul, semn al semeţiei, al înălţimilor şi al cutezanţei, dar este orb, marcat de un destin poetic în impas: „La poalele tronului pulbere fină, / Vulturul orb în genunchi se închină / ... / Fără de vlagă, un morman de pulbere fină / Vulturul orb ochilor lui se închină” („Poemul, vulturului orb i se închină”, pag. 5); ca o redescoperire a înfrângerii şi a neşansei, venite intempestiv dintr-”o genetică” a fiinţării, după un A.D.N. mitologic: „În giulgiul curat precum lacrima - / Din rouă făcut şi din coajă subţire de ou - / Vulturul orb se îmbracă” („În giulgiul arzând ca un rug”, pag. 13).

Un Zamolxis - obsesie induce volumului „Privegherile vulturului orb” un tipic de ceremonial din vremuri apuse, cu o religiozitate venită dinspre zeităţi anacronice şi de pe pământurile Daciei străbune, intuite de poetul de secol XXI ca un scut de apărare împotriva unui „cal troian” islamic asupra Europei creştine: „Numai patriei tale tu te poţi închina / ... / Ca pe un castru ridicat pe pământurile Daciei Felix... / ... / Numai patriei tale / Care îţi este soţie şi mamă / Zice Zamolxis” („Umerii tăi poartă...”, pag. 14), o poezie ca dintr-un Ev istoric, dintr-o Eladă eroică şi mitologică, ca o... „paradă” de patriotism din generaţia de la 1848.

Dar este opţiunea spectaculoasă a domnului Emilian Marcu în arealul poeziei „moderne” (care... „plezneşte” de... atâta impertinenţă verbală şi de terfelire a sentimentelor omeneşti decente, eşuate în erotică porno), când promovează literatură lirică din timpuri străvechi şi cuminţi, cu mituri şi simboluri dintr-o lume învăluită în mantia Eposului antic. O lirică istorică şi religioasă, cu impact asupra unei culturi naţionale de început, de la Zamolxe la Arca lui Noe, între zeităţi păgâne şi zorii Creştinismului, de la muntele Ararat la munţii Carpaţi, de la... „muntele sacru / Cogaionon / Şi fluviul cu nume de fată - Donaris / ... / Casa voastră în cântec se scaldă” („Zamolxis către poporul dac...”, pag. 41).

Zamolxis şi Dacia Felix mi se par deja... obsesii lirice, laitmotive poetice spre „vulturul orb”, metafora primară, decisivă, dar ca o breşă surprinzătoare şi... incomodă pentru poetul E. Marcu: „Zamolxis, în zori va veni, va veni...” („Strigăt”, pag. 46), care modifică registrul liric al sonetistului, poetul obişnuit cu echilibrul şi rigoarea poeziei de formă fixă...

Surprinzător şi, repet, posibil incomod pentru un poet obişnuit cu simetria şi stabilitatea prozodică a Sonetului, dar, s-ar părea, că „înoată” (!?) cu gândul la performanţă spre o nouă formulă poetică!?! Deşi mie, personal, îmi place mai mult sobrul, elegantul şi zglobiul sonetist, cu arpegii pe o melodică riscantă de Paganini...: „Cum să te-acopăr, tăcută mirare, / Cum să te-acopăr cu umbra, / Cu umbra mea şi cu veghea / Când arborele nins este icoana unui înger?” („Un arbore nins, peste marea libaţie...”, pag. 54), deşi a uitat de rima clasică, împerecheată, încrucişată sau îmbrăţişată, care-i asigurau orchestraţia prozodică...

„Privegherile vulturului orb”, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2014, 160 de pagini, semnat de scriitorul Emilian Marcu, adună 122 de poeme marcate lexical şi liric de un nou simbol-metaforă, „vulturul orb”, poetic, şi tematic, şi prozodic, altul decât „linia melodică”, consacrată şi reprezentativă, a operei sale literare, din zona „poeziei de formă fixă”, convingător, portofoliul său editorial alcătuit din peste 30 de cărţi de lirică, romane; şi de

Dumitru Anghel

Ba chiar mi se pare că „vulturul orb”, metafora-obsesie din actualul său volum de versuri, tinde să acapareze Sonetul, brandul său tematic şi prozodic, prin formule, evident originale, dar altele (!?), dominate nu de structura fixă ci de imaginea barocă a lexicului special, de efect, în exces, pentru că, în cele 122 de poeme ale volumului, metafora-simbol „vulturul orb” apare de 48 de ori; zeul Zamolxis, de 18 ori; Dacia Felix, de 6 ori; şarpele Phylon, de 6 ori; în aproape toate poemele.

De pildă, cu imaginea unei Istorii zbuciumate, cu manifestări primitive, brutale, terifiante, ca-ntr-un „Muzeu Antipa”: „Vulturul orb va sosi, / Pe aripile lui purtând - / Marea cea Moartă şi / Sarcofage de păsări / Învelite în pânza subţire a Spaimei...” („Pe plăcuţe de os poţi citi...”, pag. 85), ca să-şi păstreze „discursul liric”, şi patriotic, şi uşor mistic, pe aceeaşi simbolistică a „vulturului orb”, pe Istorii vechi, de la Burebista la Decebal: „Capul vulturului ca un steag / Tremură în zori, / Omoplaţii tăi scârţâind ca un fel de descântec / Semnul acestui Hristos aşteaptă” („Trestia aceasta de aur...”, pag. 93).

Pentru ca, până la urmă, echilibrul şi împlinirile de tot felul, ca şi înfrângerile, să se topească într-un existenţialism primar, al unei naturi tutelare: „În ochiul pământului, / odihnă-şi găseşte / ochiul bourului. / În ochiul bourului / doarme / ochiul vulturului” („În ochiul pământului”, pag. 106); iar poezia poetului Emilian Marcu, cu toate surprinzătoarele sale ipostaze tematice - de la Zamolxe şi Dacia Felix la nedefinitele orizonturi existenţiale şi filosofice - se păstrează constant şi intim în lumea satului copilăriei sale, vechi şi tradiţional, pe filonul unui creştinism pravoslavnic şi „al jertfei pentru creaţie” din zona legendarului Meşter Manole: „Curte de Argeş îşi face ţăranul - / casa şi-o împrejmuieşte cu această curte, / peştii să-i fie aproape şi prundul şi apa / să-şi vadă şi rănile şi copiii / şi pântecul fecundat al femeii...” („Curte de Argeş îşi face ţăranul...”, pag. 109).

Adică, o conştiinţă a condiţiei străbune, de început de lume şi de statornicie roditoare, harnică: „E linişte pe pământ, în cer e tăcere, / Umblă ţăranul, în braţe, cu stupul de miere / ... / El aduce stupul, ca pe un copil, şi se-nchină: / - Fă, Doamne, ca această lucrare să fie deplină!” („Rugă pentru lucrarea deplină”, pag. 132).

Un alt reper-metaforă, pe care l-am semnalat şi în alte recenzii despre cărţile şi lirica domnului Emilian Marcu, pare a fi... biblioteca, noţiune comună de instituţie culturală sau metaforă-simbol a unei „veşnicii născută la sat” şi cu tonalitatea spiritual-lirică a „Psaltirii în versuri” a Mitropolitului Dosoftei: „Ca o bibliotecă deschisă-i câmpia, / Când brusc ţăranului tânăr i se arată / Fumegă frunzele-ntre straturi de ţărnă / Cum cuvintele fumegă-n închise psaltiri” („Ca o bibliotecă deschisă-i câmpia”, pag. 136), şi-l trimite pe poetul modern spre epoca revoluţionară a poeţilor paşoptişti, care au pus „cărămidă” durabilă la temelia limbii române: „Dulce limbă, fagure de miere, / Leagănul atâtor scrieri clare / Ce s-au zămislit în munţi lângă ciubere / Şi-au ţâşnit de-a dreptul în tipare” („Doamna noastră limbă românească”, pag. 140), şi a dragostei de ţară: „Patria noastră-i o zidire de inimi / Patria ni-i vatră, prin timp, şi cetate / Aici grâul se simte acasă la el, / Aici unde patria este eternitate” („Patria, cetatea eternă”, pag. 150).

Volumul „Privegherile vulturului orb” se distinge, aşadar, ca o nouă formulă lirică, şi prozodică, şi tematică, după exerciţiul convingător cu „poezia de formă fixă” a Sonetului, iar domnul Emilian Marcu se remarcă, în peisajul literaturii române contemporane, ca un poet serios, talentat şi autentic, cu o personalitate artistică în clocot, cu o operă literară de-o diversitate ale cărei dimensiuni le tot modifică, după canonul exploziv al criticii literare pe care o promovează în paginile revistei „Convorbiri literare”, din vârful cunoscutelor „peniţe”!

PRIVEGHERILE VULTURULUI ORB

RECENZIE

de Emilian MARCU


Premiile Festivalului-Concurs Naţional de Creaţie Literară „Avangarda XXII”, ediţia a XIV-a, Bacău, 2 - 3 octombrie 2015

Sâmbătă, 3 octombrie a.c., la Sala „Ateneu” a Filarmonicii „Mihail Jora”din Bac\u a avut loc festivitatea de decernare a premiilor celei de-a XIV - a ediţii a Festivalului-Concurs Naţional de Creaţie Literară „Avangarda XXII“.

Juriul, alcătuit din scriitorii Ioan Holban - preşedinte, Ioan Es Pop, Paul Aretzu, Gheorghe-Andrei Neagu şi Victor Munteanu - membri, a acordat urm\toarele premii:

Pentru tinerii care nu au debutat editorial în anul 2014 şi nu au depăşit vârsta de 47 de ani:

PoeziePremiul I: nu s-a acordatPremiul II şi Premiul Revistei „Viaţa Românească”: Ştefania

Carmen Luca, inginer, Bacău .Premiul II şi Premiul Revistei „Poesis”: Ana Sofian, profesor,

Bârlad Premiul III şi Premiul Revistei „Oglinda literară”: Violeta

Preda, lector univ., Bacău, Liviu Dorobăţ, profesor, Bacău.

ProzăPremiul I: nu s-a acordatPremiul II şi Premiul

Revistei „Oglinda literară”: Mihai-Bogdan Ionescu-Lungu, avocat, Bucureşti

Premiul II şi Premiul Revistei „Discobolul”: Gabriela-Geanina Laslău, profesor, Bacău -

Premiul III şi Premiul Revistei „Pro Saeculum”: Claudiu-Nicolae Şimonaţi, funcţionar, Geoagiu – Hunedoara..

Critică literară/eseu: Premiile I, II şi III: Nu

s-au acordat.

Pentru tinerii care au debutat editorial în anul 2014 şi nu au depăşit vârsta de 47 de ani:

Poezie: Premiul Revistei „Mişcarea literară” : Raluca Oana-Ciceu. Sfaturi pentru tinerii muribunzi, Ed. „Grinta”, Cluj-Napoca, 2014.

Proză: Nu s-a acordat. Scriitori profesionişti:

Premiul de Excelenţă pentru calitatea prestaţiei culturale la Revista „Viaţa Românească” în anul 2014: Marian Drăghici.

Premiul de Excelenţă pentru cartea de poezie a anului 2014: Aurel Pantea. O înserare nepământeană, Ed. „Arhipeleag XXI”, Tg. Mureş, 2014, George Vulturescu. Negură şi caligrafie, Ed. „Eikon”, Cluj, 2014.

Premiul de Excelenţă pentru cartea de proză a anului 2014: Nicolae Dabija. Nu vă îndrăgostiţi primăvara, Ed. Pentru Literatură şi Artă, Chişinău, 2014, Maria Niţu. Reciclare la cubul Rubik: prozoeseme şi alte farafastâcuri, Ed. „Eubeea”, Timişoara, 2014.

Premiul de Excelenţă pentru cartea de eseu a anului 2014: Simona-Grazia Dima. Micelii Solare, Ed. „Tracus Arte”, Bucureşti, 2014, Olimpiu Nuşfelean. Să furi raiul cu ajutorul cuvântului, Ed. „Charmides”, Bistriţa, 2014.

Premiul de Excelenţă pentru revista de literatură, artă şi cultură a anului 2014: „Pro Saeculum” - Focşani, director executiv: Nina Deşliu.

Premiile Anuale ale Fundaţiei Culturale „Georgeta şi Mircea

Cancicov” pentru Literatură, Cultură, Arte şi Învăţământ

Juriul Fundaţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov”, alcătuit din Victor Munteanu - preşedinte, Calistrat Costin [i Dumitru Brăneanu - membri, a acordat următoarele premii:

Pentru cartea de proză a anului 2014: Dan-Gabriel Arvătescu. Eu, Chirurgul... monologuri dialogate, Ed.

„Papirus Media”, Roman, 2014 şi Adrian Lungu. Eroarea, Ed. „Rovimed Publishers”, Bacău, 2014;

Pentru cartea de critică literară a anului 2014: Liviu Chiscop. Destine literare. Portrete şi medalioane, Ed. „Rovimed Publichers”, Bacău, 2014;

Pentru cartea de învăţământ a anului 2014: Gabriel Stan (coordonator). Strategii de consiliere educaţională pentru părinţi, Ed. Casei Coprului Didactic, Bacău, 2014

Pentru promovarea folclorului românesc: Nicolae Popa, dirijor al Ansamblului

Folcloric „Privighetorile Zeletinului” şi Mitică Pricopie, instructor al Ansamblului Folcloric „Ciucurelul” al Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” Bacău;

Pentru cartea de memorii a anului 2014: Eduard Ştraub. Puterea de a dărui, şansa de a te împlini, Ed. „Egal”, Bacău, 2014;

Pentru cartea de monografie a anului 2014: Col (r) Mihai Purcaru. Cartea de aur a comunei Pârjol din judeţul Bacău, Ed. „Magic Print” Oneşti;

Pentru calitatea cronicilor de cenaclu din „Viaţa băcăuană”: Ion Moraru Delacăiuţi.

Premiile Anuale ale Asociaţiei Culturale „Familia Lecca”

Comitetul director al Asociaţiei Culturale „Familia Lecca” din Bucureşti (preşedinte, Dumitru G. Lecca) a acordat următoarele premii:

Pentru cartea de istorie culturală a anului 2014: Daniel Nicolescu. De gardă la Avangardă. Ed. Fundaţiei Culturale Cancicov, Bacău, 2014;

Pentru cartea de debut editorial în poezie a anului 2014: Mioara Băluţă. În cădere voi râde, Ed. „Eurostampa”, Timişoara, 2014.

Juriul condus de Ioan Holban


Unul din principalii informatori ai lui Mihail Moruzov pe linia Francmasoneriei a fost chiar vărul lui Jean Pangal, Gheorghe Kintescu, francmason de grad 33. Acesta lucra ca agent informativ al Serviciului Special de Informaţii cel puţin din 1929.

În memoriile sale, Nicolae D. Stănescu, director general al S.S.I. în perioada 1945-1950, amintind de un caz de spionaj din 1935, precizează că dosarul a fost judecat de Consiliul de Război din Constanţa, instanţă militară prezidată de colonelul Ion Nicolaide care fusese anterior profesor la Şcoala Superioară de Război. Referitor la acesta, Stănescu consemna: Persoana acestuia ne era cunoscută din dosarele francmasoneriei al cărei membru era şi a cărui “iniţiere” ne fusese semnalată, atunci când ea s-a produs cu câţiva ani mai înainte, de informatorul “Craiu”1. Deci la data iniţierii ofiţerului2 respectiv, Gheorghe Kintescu era deja informatorul lui Moruzov, având numele conspirativ ”Craiu”.

În notele sale informative3 Kintescu îl denumeşte pe Jean Pangal Prea puternicul stăpân.

Iată ce consemna agentul “Craiu” în data de 7 martie 1937, la scurt timp după ce Francmasoneria Română trecuse în adormire:

“Prea puternicul stăpân” a spus M.S. Regelui că este foarte trist de a constata că Suveranul nu vrea să-l mai întrebuinţeze în politica internă şi că regretă că s-a plasat pe o linie în care nu mai poate să mai fie folositor ţării, cu atât mai mult cu cât regretul este provocat de faptul că Dsa. a fost totdeauna un entuziast apărător al Ţării şi Regelui.

Cum Suveranul tăcea Dl. Pangal a adăogat că s-a convins de aceste lucruri mai ales când Dsa. a adus în ţară pe şeful masonilor din America pe care M.S. Regele a refuzat să-l primească în audienţă.

Atunci Suveranul a spus Dlui. Pangal că nu putea face altfel şi se miră cum el, Pangal, nu vede care este politica de viitor a tuturor ţărilor şi cum nu înţelege că Majestatea Sa nu poate merge pe altă linie.

La această atât de categorică replică a Suveranului, Dl. Pangal a spus că şi el şi-a dat seama de aceste lucruri şi de aceea, dorind să rămână acelaşi credincios slujitor al Majestăţii Sale, se gândeşte serios la retragerea sa din Masonerie sau chiar la dizolvarea ei.

M.S. Regele a spus atunci că “mai bine dizolv-o”.Dl. Pangal a spus că aşa va face şi a adăogat că îndrăzneşte

să roage pe Majestatea Sa pentru o chestiune personală: să-i dea un post în diplomaţie, să-l întrebuinţeze în politica internă sau să-i dea un loc într-un consiliu de administraţie şi acestea, a spus “prea puternicul stăpân”, numai ca să am cu ce trăi.

Suveranul a răspuns că în diplomaţie nu are niciun loc vacant, în politica internă nu are cum, dar că-i va da un consiliu de administraţie.

Cu acestea a luat sfârşit audienţa la Suveran, iar ce a urmat: dizolvarea, se ştie.

După ce descrie evenimentele prezentate mai sus, Gheorghe Kintescu face o analiză proprie referitoare la acţiunile vărului său Pangal pe care îl acuză în mod direct că ar fi conspirat în secret la detronarea lui Carol al II-lea:

Scriind această notă nu pot să nu adaug mirarea mea cum poate un om să mintă aşa cum a făcut Dl. Pangal în această audienţă: oare nu este acelaşi Pangal care acum doi ani aducea rezoluţii de la congresele mondiale ale Masoneriei pe care le prezenta Suveranului şi altele – pentru eventualitatea că acesta

Agentul conspirativ “Craiu”

(note informative privind Francmasoneria)

nu le va satisface - pe cari numai fostul subsecretar al informaţiilor le ştia şi care aveau de scop nici mai (mult), nici mai puţin decât provocarea revoluţiei şi detronarea M.S. Regelui ?

Nu este acelaşi domn Pangal, care înfiinţase o cutie după sistemul “Boca di Lione”, întrebuinţat pe vremuri de Veneţieni şi în care toţi masonii, din orice instituţie ar fi fost, trebuiau să aducă informaţii şi, păstrând anonimatul, să le introducă în acea cutie, cu acelaşi scop: provocarea revoluţiei ?

O altă notă informativă din 19 august 1937 aminteşte de scrisoarea lui John Cowels, Suveranul Comandor al Masoneriei Americane prin care îi face aspre reproşuri lui Jean Pangal pentru că a trecut în adormire Francmasoneria Română mai ales că, de multe ori, ajutase cu importante sume de bani Ordinul din ţara noastră.

În a doua parte a documentului, Kintescu prezintă din nou teza, conform căreia, Pangal ar fi conspirat la răsturnarea regelui:

De nenumărate ori am afirmat în notele mele că Dl. Pangal pimeşte însemnate sume de bani din străinătate pentru a intensifica propaganda revoluţionară a Masoneriei din strada Câmpineanu, propagandă care avea (şi totul pledează că mai are încă) ca prim obiectiv Capul Statului (Monarhia).

Trebuie să amintesc, cu acest prilej, că avocatul Carcali-recent arestat pentru atentat contra siguranţei statului-este unul dintre principalii masoni-de care m-am ocupat adeseori-şi care, împreună cu inginerul Nicolae Bosie Codreanu, tot de la Calea Ferată, erau sfătuitorii cei mai intimi şi mai influenţi ai lui Pangal.

Nota informativă din 31 august 1937 aminteşte de unele acțiuni politice ale lui Pangal, ocupându-se totodată şi de propaganda cercurilor diplomatice franceze făcută pe lângă Carol al II-lea pentru readucerea în fruntea Ministerului de Externe a lui Titulescu care părăsise portofoliul de la Afacerile Străine în 1936:

Un intim al d-lui Pangal spune că fostul subsecretar al informaţiilor a desfăşurat în ultimul timp o foarte prodigioasă activitate, ale cărei roade se vor vedea în curând. (…)

Este vorba ca Dl. Argetoianu să fie chemat, împreună cu Dl. Vaida, să înlocuiască actualul guvern.

În continuare se relatează efortul depus de cercurile diplomatice franceze pentru readucerea în fruntea Ministerului de Externe a lui Nicolae Titulescu. Regele a spus însă că Titulescu reprezintă un capitol închis şi chiar i-a replicat lui Delbos, cu prilejul unei vizite efectuate la Paris: De exemplu (…) Vaida sau Argetoianu nu sunt oare tot atât de capabili ca Titulescu ?

Notele lui Gheorghe Kintescu, deși pe alocuri subiective, oferă o nouă perspectivă asupra istoriei Francmasoneriei Române.

___________________1 Nicolae D. Stănescu, 1930-1940: Întâmplări şi oameni din

Serviciul Secret (IV) în “Magazin Istoric”, Anul XXV, nr. 4(289)/aprilie 1991, p. 24.

2 În fapt este vorba despre Nicolaescu Ion, inițiat în Loja Ilfov la 29 mai 1929 la propunerea comandorului Păiș. La data respectivă avea gradul de locotenent-colonel, ocupînd funcția de director de studii la Școala Superioară de Război. Vezi Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia ilustrată a Francmasoneriei din România, vol. 2, Ed. Phobos, București, 2005, p. 409.

3 Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, fond Informativ, ds. I310682, f. 307-308.

Bogdan C-tin Dogaru


î

Cafeneaua literară nr. 9 2015

Simpaticul redactor şef ne anunţă că nu mai primeşte revista noastră, deşi nu dă seamă ca ar fi interesat de un parcurs prin reviste. Rubrica Absurdistan îmi aminteşte de volumul meu Aesopicae, unde Absurdistanul se afla în largul lui. Remarcăm poezia de calitate sub traducerea doamnei Maşala, ce ne-a reprezentat revista Oglinda Literară la Paris sau poezia lui Vasile Proca. Interesant suplimentul revistei semnat V. Diaconu, precum şi colaborările maeştrilor Gheorghe Grigurcu, Alex Ştefănescu, Valeria Manta Tăicuţu, Ovidiu Dunăreanu şi Daniel Corbu.

Litera 13 nr. 4 din trim. IV, 2015

Face parte tot din categoria celor care nu vorbesc de alte reviste, deşi acordă un spaţiu amplu Festivalului Balcanica, iar Mihai Vintilă, Armanda Filipine şi Virgil Andronescu punctează cu onestitate câteva elemente demne de luat în seamă din cultura dunăreană. Aflu că la Brăila există şi un cenaclu Panait Istrati, care s-a ocupat şi de Festivalul omonim, pentru care merită felicitări. De bun gust sunt materialele semnate de Dumitru Anghel, A. Secară şi Mihai Vintilă. Poezia din Basarabia poartă amprenta lui T.Vasilcău şi Nina Macarie.

Bucureştiul literar şi artistic nr. 10 din oct. 2015

Ne dovedeşte că domnul Fl. Popescu, în calitatea sa de redactor şef, îl admiră pe Caragiale, regăsit în viaţa societăţii contemporane, fapt care nu-l împiedică să participe cu dăruire şi la Congresul Mondial al Eminescologilor şi la Festivalul Poeţilor din Balcani şi la Libris Neamţ, 2015 şi la evenimentele din Sala Calderon din Bucureşti. Interesant dialogul realizat cu seniorul Barbu Cioculescu, dar şi prezentarea Premiului Nobel din 1983. Şi această revistă îl sărbătoreşte pe D.R.Popescu, iar „dintre sute de reviste” s-au citit doar două: Viaţa Basarabiei şi Familia Română. Probabil că domnul „cititor” are timpul sever drămuit. Frumoase nedumeririle maestrului Valeriu Râpeanu, vizavi de Festivalul George Enescu.

Litere, nr. 9 sept.2015

Editorialul domnului Tudor Cristea stârneşte interes, iar o surpriză plăcută o face B.Cioculescu atunci când ne semnalează că, Al. Duiliu Zamfirescu s-a născut la Roman, pentru ca mai târziu să devină proprietar în comuna Faraoanele, jud. Vrancea. Acad. Mihai Cimpoi dă glas unui discurs despre Eminescu. Henri Zalis deplânge dispariţia prietenului Nicolae Neagu din capitala dâmboviţeană, care a fost ucis de nişte spărgători de case. Iar excelenţa sa Marian Popa ne propune un „excurs despre libertate şi cenzură”, în timp ce Liviu Grăsoiu se apleacă asupra volumului Nous al lui Liviu Ioan Stoiciu. Ana Dobre, Emil Lungeanu, Lina Codreanu, Liviu Ofileanu, Titi Damian, Florentin Popescu şi Iulian Filip sunt de departe semnăturile de bază din acest număr. Nu pot să nu remarc traducerea făcută de George Anca sau poezia lui Ion Iancu Vale, aşezate într-un loc onorant în pagină. Victor Petrescu, George Coandă alături de reactorul şef Mihai Stan încheie plutonul de forţă al acestui număr. Aflu că a existat şi un salon editorial Ion Eliade Rădulescu la Târgovişte, cum şi zilele cetăţii târgoviştene.

Discobolul nr. 211-213 sept. 2015

Ne aduce la cunoştinţă că a împlinit un sfert de veac. Îi dorim mulţi ani! Lecturăm cu plăcere materialele semnate de Mircea Bârsilă, Leo Butnaru, Gellu Dorian, Cassian Maria Spiridon, Liviu Ioan Stoiciu, George Vulturescu şi alţii. Îl găsim pe Varujan Vosganian la fel de îndrăgostit de poezie .

Sud, nr. 9-10 octombrie 2015

Florentin Popescu îşi face şi aici simţită prezenţa alături de Nicolae Dan Fruntelată, Ion Andreiţă, şi Nicolae Scurtu. Interesant testamentul lui Bolintineanu, din care nu rezultă că i-ar fi dat lăsat lui Cărtărescu, dreptul de a-i îmbunătăţi opera.

Mişcarea Literară nr.2 2015

Frumoasă revistă care citeşte şi alte reviste, dar, mai ales, oferă şi un editorial referitor la revistele literare sub semnătura lui Olimpiu Nuşfelean, care este şi directorul publicaţiei. Apar în paginile revistei aspecte din viaţa şi opera lui Vladimir Beşleagă sub semnăturile lui Eugen Lungu, Emilian Galaicu Păun, Mircea V. Ciobanu. Mai sunt prezenţi şi Iulian Bitoleanu,

Vistian Goia, Andrei Moldovan, Zorin Diaconescu, Adrian Ţion şi alţii. Revista merită a fi citită şi pentru că Adrian Lesenciuc, Menuţ Maximilian şi mulţi alţii ne propun recenzii şi referate dintr-un spaţiu geografic interesant, plin de o românitate sănătoasă, despre care celelalte reviste nu prea mai vorbesc. Poezia stă la loc de cinste sub semnătura lui Ion Scorobete, Valentin F. Radu, Vasile Macoviciuc, Constantin Pădureanu. Aflu cu mirare că a existat un „Colocviu naţional al Revistelor de Cultură la Arad” în mai 2015, şi, văd din galeria de fotografii, mai mult reprezentanţi din nordul ţării, plus o mulţime de oameni care n-au făcut în viaţa lor o revistă literară.

Arcade, nr.3 septembrie 2015.

Revista pare să fie sosit prin bunăvoinţa Eugeniei Rada Ioniţă. Este prezent în paginile revistei: Virgiliu Tătaru vorbind despre Gib Mihăiescu, Constantin Rădulescu-Motru şi poeta Ada Umbră sau Gheorghe Ţiţeica. Scrie despre Festivalul Internaţional Adrian Păunescu, ed. a III-a, Craiova, 17-19 iulie, Tudor Nedelcu. Au mai fost şi alţi scriitori care au dat substanţă acestei întâlniri. Interesant că, redacţia ne surprinde printre poezii, cu diverse teme, precum: Originea şi evoluţia vertebratelor, Unirea face puterea, Semnificaţia numelor, Bolile cu transmitere sexuală.

Convorbiri literare nr. 9 2015

Începe cu un editorial de opt pagini, sub semnătura redactorului şef Cassian Maria Spiridon. Nu pot să nu remarc faptul că, Elvira Sorohan a găsit în poetul Sorin Cerin „un poet existenţialist din sec. XXI”. Mă bucur că am fost alături de această voce a poeziei contemporane. Prietenul nostru Valentin Talpalaru, s-a oprit cu multă graţie asupra revistei Oltart Scriptor şi altora asemenea. Frumoase Reconfigurări Culturale semnate de Bogdan Mihai Mandache, sau Istoria Anecdotică a Teatrului, semnată de Bogdan Ulmu. Peniţele prietenului Emilian Marcu sunt tot mai puţine, dacă şi lui Daniel Corbu i-a dat numai 4. Proza lui Ştefan Mitroi anunţă pregătirea unui roman, iar convorbirea dintre Basarab Nicolescu şi Edgar Morin ne umple de satisfacţie. Foarte interesante însemnările lui E. Negrici, ca şi relatarea

Re-presia presei literareBa-cal, Ba-şa


lui V. Andru despre întâlnirea cu regina Ana. Th. Codreanu, Ioan Holban, Liviu Papuc alături de Ion Papuc, Constantin Coroiu, Florentin Faifer, Adrian Dinu Rachieru, Constantin Dram sunt de departe stâlpii de bază ai publicaţiei. Se publică şi programul Festivalului Costachi Conachi, unde poeta noastră Marina Raluca Baciu a luat premiul de anul acesta. Mă bucur că românul din Cernăuţiul ocupat de ucraineni, Vasile Tărâţeanu este sărbătorit la vârsta de şapte zeci de ani. Interesantă şi convorbirea ecleziastică cu episcopul Ambrozie (aşa fac toţi bătrânii) ca şi prezentarea cărţii străine sub semnătura lui Marius Chelaru, alături de serialul eseistic despre James Yoyce al Simonei Graţia Dima. Caius Tranian Dragomir dă de gândit cu dilema sa, iar tânărul Mircea Platon ne reaminteşte de existenţa lui Ben Corlaciu.

Spaţii culturale nr. 42 2015

Ne anunţă cu bucurie că poetul Nicolai Tăicuţu a luat Premiul pentru Poezie la Festivalul Naţional Toamna bacoviană, acordat de Filiala USR Bacău. Valeria Manta Tăicuţu ne oferă un editorial plin de sensibilitate autumnală iar Virgil Diaconu rosteşte o filipică despre canonul literar postmodern. Radu Cârneci ne oferă câteva rondeluri pline de splendori din „Ţara lui Lal” iar Doina Cernica ne duce acum o jumătate de secol prin locuri demne de a fi văzute. Frumoasă poezia lui Valeriu Mititelu dar şi plin de interes materialul semnat de Daniel Drăgan. Din când în când, V.M. Tăicuţu ne mai îndulceşte lectura cu câte o poezie, iar Florin Dochia şi Mihai Merticaru îi ţin companie. Am descoperit cu surprindere în „Trubadurul Della Vrancea” semnat de Diana Vrabie, că, multe elemente din viaţa acestui mare prozator sunt şi astăzi prizabile, deşi N. Manolescu a afirmat în sens peiorativ că: „ a scris de toate şi despre orice”. Nina şi Petrache Plopeanu aduc în paginile revistei proze excelente. Nu pot să nu remarc respectul manifestat de această publicaţie faţă de majoritatea revistelor primite la redacţie. Cât despre „raftul cu cărţi” al lui N. Tăicuţu: Chapeau-bas!

Poesis nr. 7-8-9 sept. 2015

Rămâne în continuare o revistă elegantă şi acordă spaţii largi pentru Gala poeziei române contemporane - Lista lui Manolescu - , ce s-a desfăşurat anul acesta la Alba-Iulia. Oare când o include pe lista sa câteva volume de proză la fel de celebre? Aflu cu stupoare că a murit Salah Mahdi, născut în Babilon în 1955, trecut prin Vrancea în primii ani de

democraţie, unde făcea faţă provocărilor oferite de vestitul restaurant Căprioara, plin pe vremea aceea de basarabence dornice de „poezie”. Mai ştiu că a făcut şi un pic de puşcărie încă de pe vremea când nu era DNA. Mă bucur că au dispărut din redacţie mânuitorii de bani de pe vremea ministeriatului unguresc, dându-i voie lui George Vulturescu să respire elegant şi substanţial. Gh. Mocuţa îi acordă atenţie poetesei E. Bogăţan publicată la noi de mai multe ori, prin Paulina Popa. Surprinzător de tineri poeţii Horia Zilieru, Adam Pusloljjć, care alături de Dorel Vişan, Angela Baciu, Mircea Florian, fac din această revistă o voce importantă în peisajul literar românesc.

Antim nr. 14 iulie 2015

Scoate în evidenţă câte ceva din cartea demnă de luat în seamă. Interesante epigrame semnate de H. Bonafide precum şi miniinterviul dat de Geo Călugăru. Doi gălăţeni Ionel Necula şi Luminiţa Zaharia îşi aduc contribuţia la definirea tematică a revistei.

Cetatea lui Bucur nr.5 sept. 2015

Revista scoasă de cenaclul omonim din Bucureşti găzduieşte cu dărnicie pe scriitorul vrâncean Adrian Botez, pe redactorul nostru din Australia George Roca, pe care l-am întâlnit la Festivalul Internaţional de Poezie de la Craiova din anul acesta şi chiar pe doamna Elisabeta Iosif, care pe lângă poezie prezintă şi câteva lucruri interesante despre Paris. Interesantă este abordarea cărţii lui Adrian Botez de către Retuţa Dascăl. Nora Iuga, Elena Buică îi ţin companie lui Geo Călugăru atunci când este vorba de eseuri sau recenzii.

Caietele de la Ţinteşti nr. 1 decembrie 2015

Revista începe cu o punere în temă a lui Marin Ifrim despre această nouă publicaţie buzoiană. Continuă cu o poezie deosebită semnată de Gh.Istrate, care îşi aduce aminte şi de Ion Gheorghe, considerat de Marin Ifrim ca drept un ultim mohican al poeziei, alături de Liviu Ioan Stoiciu. Omul de cultură George Vioreanu aflat deja în Canada îşi publică o proză de prin 1992. Mihai Ştefan începe să prezinte câte ceva din Ţinteşti, cum ar fi biserica din Pogonele. Interesant Nistor Tănăsescu în poemul „Azi aici, mâine în Focşani”, secondat de Genovel Frăţilă şi Girel Barbu. Aflăm chiar de la Ion Gheorghe, că „limba română are ţâţe pentru toţi”. Nicolae Cabel contribuie cu mai multe poeme iar Năstaca Pişcoran se ocupă de evazionismul literar şi Băieşu. Mai vechea noastră colaboratoare Marilena Maşala se ocupă de opera lui Marin Ifrim iar Liviu Ioan Stoiciu face mărturisiri despre viaţa de bucureştean, cunoscută mie aproape până la detalii, despre teatrul frecventat de domnia sa, fie şi pentru faptul că ar fi fost rudă cu prozatorul

Constantin Stoiciu. Interesant interviul cu Dan Tărchilă.. Îi dorim publicaţiei, cât mai multe numere.

Ateneu nr. 553 sept.2015

Revista este aproape neschimbată prin semnăturile mai vechilor colaboratori, cu câteva mici excepţii: prima este renunţarea la prezentarea altor reviste. Îl întâlnim pe Ovidiu Dunăreanu cu o proză interesantă alături de Marius Manta, Vasile Spiridon, Ion Fercu, Nicolae Scurtu şi redactorul Carmen Mihalache. Ioan Dănilă îl prezintă pe Nicu Enea. Poezia este rară în această publicaţie.

IKI AYLIK ŞIIR DERGISI nr. 29 iulie 2015

O revistă turcă, pe care am primit-o la Festivalul Internaţional de Poezie al Academiei Mihai Eminescu de la Craiova. Mesagerul publicaţiei a insistat să-i ofer la rândul meu Oglinda Literară. Mărturisesc că îmi fac datoria s-o semnalez din respect pentru scriitorii turci care au tipărit-o. Cred că, printre cunoscătorii de limbă turcă din România se află şi iubitori de literatură.

Literatura şi arta nr. 37 din sept.2015

Primită în dar de la acad. Nicolae Dabija, care, spre surprinderea mea a afirmat în scris că Oglinda Literară este cea mai bună revistă de gen din România. Mărturisesc la rândul meu că am citit această revistă mai ales pe timpul comunismului pentru deschiderea şi curajul lui Nicolae Dabija, care rămâne de departe un luptător. Dovadă, chiar editorialul „Fabrică de deznaţionalizare”. Aflăm cu stupoare că buletinele şi paşapoartele din Moldova cu guvernanţi pro-europeni, se scriu doar în limba română şi rusă în loc de engleză cum era până acum. Probabil că va intra şi Putin în U.E. Raisa Ciobanu rămâne contrariată că ruşii au devenit tuciurii în Găgăuzia, vorbind exclusiv limba rusă. Interesant în această publicaţie este faptul că scriitorii îi iau la întrebări pe guvernanţi cu adevărat. Th. Codreanu îl prezintă pe Ion Druţă ca pe un luptător pentru slujirea limbii române. Mai aflăm că Nicolae Dabija a primit sceptrul poeziei de la Uniunea Scriitorilor din Macedonia şi că eminescologii s-au întâlnit la un congres desfăşurat la Academia de Ştiinţe din Chişinău. Boris Movilă vine cu un material cutremurător sugerat încă din titlu „Păzea, fiţi vigilenţi, a apărut Ostap Bender”! Efim Josanu face o analiză cutremurătoare a societăţii literare la fel ca Nina Josu. O publicaţie de toată lauda!

Date post:	10-Feb-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	8 times
Download:	0 times

· cuprinsă de tandrețea sfintei colinde a bucuriei. A înnoirii. O umbră plutește însă în...

Documents