Supliment al revistei

CULTURAvâlceană

Anul III • Nr. 1(8) • iunie 2017 • editat de INTOL PRESS sub egida ECOSTAR 21 • www.culturaarsmundi.ro

ECOSTAR 21 • ECOLOGIA ŞTIINŢEI ŞI ARTEI ÎN SECOLUL 21

ISSN 2393 - 1922ISSN-L 2393 - 1922

CUPRINS:TRAIAN, PĂRINTELE CUCERITOR ŞI AURUL DACILORConstantin ZĂTRNESCU.....................................pag.1

INCURSIUNI ÎN ISTORIA TIPARULUI ...Constantin CUBLEŞAN........................................pag.3

INTERVIU CU GIOVANNI SARTORI Luigi MASCHERONI...........................................pag.4

TITU GEORGESCU-OMUL DINTRE VREMURI Mihai SPORIŞ.......................................................pag.5

MUTILAREA ISTORICĂ, COMUNISTĂ...Csaky E POE.........................................................pag.6

FORUMUL CULTURAL AL RÂMNICULUI ÎN FAŢA UNOR EXIGENŢE NOIGh PANTELIMON.................................................pag7

PUNCT DE VEDERE AL UNUI PARTICIPANTLA ADUNAREA GENERALĂ A FORUMULUI CULTURALSimion PETRE.......................................................pag.8

GHEORGHE BONCIU: „TRIBUNALUL VÂL-CEA DE LA ORIGINI PÂNĂ ÎN PREZENT”Petre CICHIRDAN................................................pag.8

BÂRFIREA-Păcatul care ucide pe aproapeleArhim. Veniamin MICLE......................................pag.9

RIDICAREA POPORULUI DAC PENTRU REVENDICAREA DREPTURILOR LUIConstantin MĂNESCU-HUREZI.......................pag.10

O DEZBATERE PUBLICĂ EŞUATĂMarian PĂTRAŞCU............................................pag.11

CERŞETORUL FILOSOFElena AGIU-NEACŞU........................................pag.12

RAY BRADBURY: „FAHRENHEIT 451” SAU DESPRE FRICA ŞI TEAMA DE CULTURĂ! p cickirdan...........................................................pag.13

ASPECTE ALE OSPITALITĂŢII VÂLCENILORFAŢĂ DE FRAŢII LOR BASARABENISAUBUCOVINENIDan Constantin PETRE........................................pag14

O NOUĂ PREZENTARE A PROIECTULUI DEMODERNIZAREA “CĂII EROILOR”... Sorin Lory BULIGA............................................pag.16

TRAIAN, PĂRINTELE CUCERITOR ŞI AURUL DACILOR

Evaluându-se, de faţă cuÎmpăratul Traian prăzile de

război, tot ceea ce descopereau şi-iarătau ofiţerii, cercetaţi şi soldaţii, săi,era, în chip uluitor, aurul ascuns – înforma lingourilor, a monezilor în lăzi,a numeroaselor obiecte de lux, însă şi

de folosinţă imediată: tăvi, vase de ceramică, încercuitecu aur, amfore, cupe, farfurii, bijuterii, găsite subrădăcinile unor arbori, sau sub acoperământuri stufoase,de crengi, încă verzi... Traian a trecut, de la bănuielile şiîncurajările negustorilor, în vremea începutului con-flictelor, după anii 100, la o strategie militară, a faptelormăreţe de arme, ducând până la capăt ceea ce nu reuşisenefericitul său înaintaş Domiţian, timp de 20 de ani, asasi-nat în chip dramatic, depăşit în mod sigur şi dispreţuit,pentru pierderile suferite de Imperiu. Traian tăria, acum,după 7 ani, un sentiment de enormă satisfacţie, amestecatcu acela, ciudat şi rar, de stupefacţie. Acest popor, DACII,înconjurat de neamuri sălbatice nu fusese vreodată bătutşi nici cucerit de către nimeni. Ştiau nu numai să extragă,ci şi să prelucreze aurul! Vizitând cu fascinaţie, şi munţiiaceia auriferi (Apusenii), cu filoanele lor, galeriile, lavedere, şi chiar bucăţile de aur şi praf aurii, din nisipurileşi apele râurilor; pe urmă, auzind despre argint, bronz,

aramă, el, Traian, le-a dat un nume păstrat pentru totdea-una până azi: Munţii metalici; din fericire munţiiîntinzându-se până la Colinele, ce împrejmuiau CetateaApullum, numite, mai târziu: „Platoul Romanilor”.

Cum în astfel de clipe şi teribile instanţe istorice secultivă taina, secretul, nimeni nu a spus, vreodată, greu-tatea (massa) întregii cantităţi, capturată, găsită, darmedicul Criton va vorbi de sute de căruţe – trase de boi şide cai, îndreptându-se spre Noul Pod, spre Dalmaţia, şi,pe drumurile şi cărările spre Roma! Se va observa, imedi-at, în vară, de către agenţi, prozatori-istorici, satirici, uniilăudându-l, alţii ironizându-l, că Traian a început să con-struiască. Să edifice o nouă Sarmisegetuză, cu o frenezie,ieşită din comun; şi tot ceea ce s-a ruinat, sau crăpat,prăbuşit, la cutremurul din 104 – părţi întregi alePantheon-ului şi Colosseum-ului, în Roma, Arcul de tri-umf al lui Titus, portul urban Emporium, de pe malulTibrului, între podul Sablicius şi Aventin; Şcoala militarăde Simulări Navale (din Campo di Marte); Aqua Claudia,Odeonul etc.

Tot acum, o corporaţie numeroasă de constructoriîncep ridicarea celui mai gigantic For Împărătesc, ce s-aedificat vreodată în Capitală, în continuare a celuia al luiCezar, Augustus, Vespasian şi Nero. Un „cartier” auric,simbolic şi triumfal, la finalul războaielor dacice. Odeschidere centrală, luminoasă, o operă, după sistemulelenistic, întâlnire epifanică, fastă, a cetăţenilor cu înşişi

Constantin ZĂRNESCU

Compoziţie foto Petre Cichirdan

T

DACĂ AUTOSTRADĂ NU AVEM SĂ FIM MAI APROAPE DE TRANSILVANIA, NICI CALE FERATĂELECTRICĂ, MĂCAR SĂ ADUCEM DIN ARDEAL O LUPOAICĂ CAPITOLINA, SĂ ARĂTĂM CĂ NOI

SUNTEM ACEIA DE PE COLUMNA LUI TRAIAN ŞI IUBIM ZIUA DE 1 DECEMBRIE 1918!

Înainte cu un an şi jumătate de marea sărbătoare de la 1 Decembrie 2018, Râmnicu Vâlcea, şi doar el, poate să facăceva în vederea demonstrării trăiniciei unirii Regatului României cu Basarabia, Bucovina de Nord şi cu Transilvania,din 1918. Poartă terestră de intrare dinspre Oltenia şi Muntenia în Transilvania, şi, invers, dinspreTransilvania spreOrient în epoca contemporană dar şi în Antichitate, epoca daco-romană, Râmnicul trebuie să facă ceva cu totuldeosebit; şi dintre toate lucrurile bune care mai pot fi făcute, credem, cu prisosinţă, că montarea unei LupoaiceCapitolina pe strada Calea lui Traian este mai mult decât binevenită şi plină de sens...

NOTA...În numărul trecut al CULTURII vâlcene, nr 135, scriitorul Constantin Zărnescui-a scris, în acest sens, o scrisoare primarului Mircia Gutău. Aşteptăm reacţia.

nr.1/2017Forum vâlcean2 Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

zeii lor – întreaga suprafaţă va fi cât toatecelelalte foruri, la un loc, rectangulară, cuinstituţii esenţiale, pentru viaţa şi faptelepolitice, întâmplate sub gloriosul imperator:Basilica Ulpia (117 m, în lungime şi 59 înlăţime – „minister” al Justiţiei, Procuratura,aule ale proceselor şi arhivelor tribunalelor; sevor păstra undeva în bazilică; şi vor fi trei,solemne intrări: una cu patru coloane, avânddeasupra o cvadrigă, cu zeiţa Victoriei, ală-turi, din bronz aurit; celelalte două intrări voravea câte două coloane, înşirându-se, cu alter-nanţă, când ionică şi când în ordin corintic; şiavând deasupra alte două cvadrige!... Pe arhi-trava Bazilicii vor fi inscripţionate numelelegiunilor şi unităţilor militare, care au trium-fat, în războaiele dacice. Apoi, statui deînvinşi daci şi alte panouri, frize, pe care seaflau basoreliefuri, cu fragmente de luptă,împotriva războinicilor lui Decebal. Suntinscripţionate, ici-acolo şi contribuţiile mili-tarilor, pe lângă cea substanţială a Împăratu-lui, numite „manubiae”.

Înălţată, între colinele Quirinal şi Capito-liu, aşadar în centrul Romei, Bazilica Ulpia vaavea, la Parter, o aulă altă enormă, cel mai gi-gantic edificiu al Forului şi alte două săli deîntâlniri şi reuniune, la capete, sub formă desemicerc, iar deasupra lor trei etaje. Cândva,în istorie, aici, se făceau înainte de construcţiaBazilicii, eliberările de sclavi; şi piaţeta senumise Atrium Libertatis.

Zidurile Forului lui Traian vor avea 50 m,înălţime; deasupra fiecărei coloane din Forumva fi aşezată o statuie de războinic dac, captiv.Statuile, pentru orice istoric al artei, care le vaexamina, vor intra în categoria sculpturi mo-numentale, portrete de „prizonieri”. Ei bine,statuile de daci sunt 97, pe 97 coloane – olungă colonadă. Statuile de pe Bazilică vor ficele mai stranii, în concepţia lui Apolodor; voravea 3 m înălţime şi vor fi realizate din mar-mură albă, de Cararra, create spre a fi orân-duite în curtea interioară a Forului, pePorticuri. Şi, iată, ultimul rând de statui dedaci, vor fi sculptate în porfir, iar capetele şimâinile dacilor – un fenomen (şi stil) rar, înpractica şcolilor şi atelierelor de sculptură,oficiale, susţinute de însuşi Traian Împăratul.Acestea, necunoscându-se, nici după istoriciiantici, nici după arheologii de azi, vor fi celemai înalte: 3,40 m. Toate statuile sunt lucrate,în epoca Traian şi pentru Forul său. Ele vordepăşi toate canoanele obişnuite. Primulcanon în chip veşnic păzit, era ca nici unportret-statuie să nu depăşească pe aceea(acela) al Împăratului. Şi la Roma şi la muzeulLouvre, statuile reprezentându-l pe Traian vorajunge la 2,30 m; ale dacilor, la 2,60 m!

E o situaţie cu totul teribilă şi fără deprecedent. La fel ca şi materialele folosite.Numai Împăratul avea voie să fie sculptat înporfir, marmura cea mai scumpă şi mai rară,roşie, adusă tocmai din deşerturile din Egipt.

Piaţa (agora) Forului va fi în întregul ei,pavată cu marmură albă, de Luna. În spateleBazilicii Ulpia aveau să fie două spaţii rectan-gulare; într-una din ele se conservau actele,registrele, Arhivele imperiale (justiţie, comer-ciale, civile şi militare). În celălalt spaţiu –Bibliotecile, în limba latină; şi alta, în limbagreacă, amândouă în proprietatea ÎmpăratuluiTraian; ele vor deveni publice, cu volume,manuscrise şi portrete-sculpturi ale scriitorilorşi filosofilor de seamă greci şi romani. Va ficea mai formidabilă sugestie, ajunsă oficială,că Imperiul cel mai întins, din lume, la aceadată istorică, Imperiul Roman este şi vadeveni... bilingv!

În partea nord-estică a Forului lui Traian

vor fi înălţate Mercatele, aşa-numitele „Pieţeale lui Traian”, în halele, adâncite profund,imens, în subsol. Ele vor servi şi de depozite,spre colina Quirinal. La intrarea dinspre Forullui Augustus, spre Agora, însă, paradoxal, nuîn centrul ei, ci parcă întâmpinându-i pe călă-tori, peregrini, vizitatori, se va afla statuiaînaltă, ecvestră, din bronz aurit, a Împăratuluiglorios.

„Forul lui Traian” – un adevărat ansambluarhitectural-structural, fascinant, gigantesc şisimbolic – al Romei imperiale!...

*În vreme ce toate acesta se vor înălţa, de

zor, Traian va fi prezentneîncetat, alături de construc-tori-civili (lângă ei se vormai adăuga şi cei militari);grăbind muncile; Împăratulva schimba faţa Romei, dupăacel dramatic, devastatorcutremur. El va ridica aproa-pe în acelaşi timp apeductulAqua Traiana, termele luiTraian, deasupra Palatului,zis de aur al lui Nero; vasupradimensiona Circus Ma-ximus; va termina ambiţioasalegătură cu Ostia a portuluisău maritim – Ponto – cetatecomercială şi militară, cudebarcadere, for, temple, sta-tui şi terme, depozite – eibine, singurul care va rezista 400 de ani, pânăla invazia Barbarilor.

*Contemporanii lui Traian, atât prieteni, cât

şi oponenţi, vor ridica, de acuma o aspră pro-blemă rămasă tainică: aceea a cheltuielilor, deinvidiat, utilitare şi artistice-monumentale,uimitoare. Nici un împăratnu a construit, atât de multelucruri deodată.

Documentele oficiale vorrămâne, necontenit, ferite şităinuite şi vor spori, astfelştirile orale, zvonuri, şi le-gende, încă din zilele trans-portului prăzilor de război,în speţă a Aurului dacic;cărat cu încetul spre CaputMundi, în văzul tuturor:ţărani călători şi soldaţi.Medicul Criton va fi cel careva scrie şi va vorbi, poate celmai mult, sporind „fol-clorul”, poate chiar confuzi-ile, lansând veşti precumaceasta: l-ar fi auzit chiar el,pe împărat, asistând la cal-cule şi cântăriri: cifra păreade 500.000.000 – ce? Tone?Kile? Uncii? Drachme? Ovariaţiune de idee, ce păreastupefiantă, despre averea,acumulată de un poporînfrânt, iată, în chip defini-tiv; şi deposedat.

Există, însă şi documente(sau ipoteze), pe care isto-ricii s-au eschivat, sau pur şisimplu, nu au ştiut să le punăîn pagină, iată unul dintreele:

În 1938, decembrie, laParis, Jerome Carcopino adat, la Hachette-Librairie,spre publicare, un monu-mental volum, care să anunţe(şi) Expositione Universale

Roma (EUR), intitulat: La vie quetidienne aRome – à l’apogée de L’Empire (L’EpoqueTRAIAN), care a avut, prin acel prilej oficial,un eclatant succes, tipărindu-se în zeci deediţii; ultima: tot la Hachette Paris, Colecţia„Pluriel. Literture historique”, în 2016.Carcopino s-a exersat şi a reuşit să fie un nara-tor, un scriitor al măreţei memorii a IstorieiRomane, reînviind „viaţa romană cotidiană,fierbinte şi spectaculoasă! El citează (şi seautocitează), expunând în excelentă proză lat-ină, misterul moştenirilor, cuceririlor şi chiarafacerilor şi (şi averilor) Împăraţilor. Mai alescei adoptaţi - ale Împăraţilor fără copii; la

moarte, ei lăsau toată averea,sau o mare parte din ea,viitorului imperator, precum afăcut Nerva. Veneau, de laaceşti predecesori, nu numaibanii, acumulaţi într-o viaţă,ci şi imensele latifundii,„povesteşte” autorul nostru;din Asia şi Africa, zeci dehectare de viţă de vie, măs-line, cipreşi, oranj, grâne...Alte „averi” veneau din con-fiscări, totale sau parţiale, alecelor judecaţi (pentru subver-siuni, trădări, lezmajestate), şicondamnaţi la moarte, apoiexecutaţi! Se vorbea, pe urmă,şi despre posesiile personaleale Potentatului, ceea ce se va

numi, ceva mai târziu „Do-meniile Coroanei”.Sau pră-zile, jafurile, ce veneau din cuceriri şirăzboaie. „În parti-cular, adaugă Carcopino,Împăratul Traian, care, în 107, a pus mâna peTezaurul regelui Decebal, s-a hotărât să reor-ganizeze în beneficiul său, exploatareaauriferă şi metaliferă din Dacia, încât a

devenit cu adevărat milionar!Autoritatea şi puterea sa – erauaşezate pe obedienţă, pe care i-au jurat-o legiunile militare; şipe forţa şi acţiunile, nelimitate,pe care i le-au procurat – vic-toriile finale; şi o avere fără derival, cu neputinţă de a mai ficontrolată; şi prin exploatareapermanentă, în noua provincie,cucerită, peste Dunăre: o averefără de sfârşit!

Cum definiţiile, supranu-mele, chiar metaforele, careprin uzitarea excesivă se bana-lizează, ele devin, din noufierbinţi şi se reîmprospătează,introduse, rafinat, în proză.Carcopino numeşte Roma, fărăsă ne mai spună, cine a născutexpresiile: „Oraş mondial”,„Stăpâna Lumii” şi … „Bancă aUniversului”! Pentru că Romadeja avea o Plutocraţie! El,autorul se auto-citează, apoispunând că a mai publicat, în1934, pe tema Aurului dac,evaluat la 500.000.000 (kile?tone?) o carte: Points de vue surl’Imperialisme Romain, încolecţia „Le Divan” (Hachette),în care s-a folosit de informaţi-ile, asupra altor bogăţii aleoamenilor, negustorulor, Împă-răţiei! „Vă rog să vedeţi uncompendiu, o culegere, publi-cată de universitatea din Cairo(cu autori colectivi, coord. deprof. Univ. P. Graindor, 1933),şi intitulată „Un milliardaire

antique – Hérode Atticus”, continuăCarcopino. Este o tri-mitere abia sugerată,plină de fineţe!

Ca să nu-şi sperie cititorii săi mic-burghezi, nici pe admiratorii, din toate vre-murile, ai teribilului împărat Traian,Carcopino îl alătură, iată, pe un miliardarlocal-regional, din Alexandria Egiptului, carese îmbogăţise, după unii în chip rapid, dinspeculă, în vremi de secete şi foamete, cugrâu, peşte, sărat, fructe, dar şi stofe, mar-mură, mirodenii, mătase, şofran, călătorind întrăsuri aurite, cumpărându-i fiului săuabecedar de ivoriu, tabla adunării şi scăderii,din porfir; cai albi etc.

Pare o dezvăluire de senzaţie, asupra averiiîmpăratului Traian această naraţiune atrac-ţioasă, adăugită a lui Carcopino; însă, nici elnu spune cifrele exacte ale calculelor AuruluiDac. Momssen, istoricul-scriitor german, pre-miant al Nobelului pentru literatură, va fi dealtă părere! Rămâne, însă precisă informaţiacă Traian, începuse să ridice un palat personal,în Alexandria Egiptului, de care se va ocupaînsuşi generalul Hadrian. Acesta va produce şio opinie originală, ce va deveni celebră, şicare, se pare, ori nu a ajuns la urechileÎmpăratului adoptiv, ori i-a plăcut, continuân-du-i, sporindu-i faima de împărat-soldat, carea pornit, în lume, fără avere – un caporal degeniu şi care avea în raniţă, bastonul demareşal; ba chiar mai mult, pe acela (sceptrulauric!) de Împărat al Lumii întregi.

Hadrian ar fi spus o sentinţă asemănătoareunui proverb din Hispania natală: „Aurul,banii şi puterea, care provin din războaie – totîn războaie se vor duce!” O adevărată pro-feţie! Cât despre naratorul Carcopino, el intro-duce şi o realitate a setei de a colecţiona(colecţiile viitoare de antichităţi, surse deprestigiu), căci monumentele, sculpturile, por-ticurile palatului lui Traian, din AlexandriaEgiptului, au fost cumpărate, achiziţionate,secole mai târziu, de celebrul British Museumdin Londra.

*Tot ceea ce se bănuia de către contempo-

ranii maliţioşi ai împăratului, asupra Auruluidac, a ieşit la vedere, a explodat, când „Forullui Traian” a fost dus la capăt; şi a fost inaugu-rat, în prezenţa Împăratului, la 1 ianuarie 112.Atunci, s-a putut observa şi citi în inscripţii, înpiatră, deci oficial: Forul a fost înălţat, con-struit, edificat, din afacerile DomeniilorÎmpărăteşti (ale Coroanei), din cheltuieli per-sonale, şi din, iată, chiar şi această idee emenţionată: din manubiis – prăzile „de mână”ale armatelor şi legiunilor, la sfârşitulrăzboaielor dacice.

Generalul Hadrian ar fi ştiut, poate, multmai multe, decât bănuiau adversarii lui Traianşi toţi istoricii, la un loc; însă a cultivat, secre-tul, chiar şi el. Profeţia sa, plutind, parcă, însferele generale, ale zodiacelor şi astrelorcaldeene, consta în idealul, obsidional şi infer-nal, al Împăratului Traian, care-i va pune viaţachiar în pericol de moarte, gândind la o uriaşă,nemaivăzută campanie militară fără de prece-dent, pe drumurile, croite de împăratulAlexandru Macedon – „cel Mare”, extinzând,până unde?, „supremaţia” Romei şi aImperiului Roman. Deja, acum, la sfârşitulconstrucţiilor, Traian se gândea la un pretext;şi acela va avea să sosească: incursiunileparţilor, împotriva Armeniei – în Orient!...Întinzând Imperiul său până în Arabia şiGolful Persic, aproape de India!

(Din „ROMA SORGINTEI NOASTRE”)

În faţa Împăratului TRAIAN (Muzeuldin OSTIA – Roma): C. Zărnescu şi

Anita Zărnescu Leguay

Dou

ă co

lum

ne c

u ac

eaşi

ină

lţim

e, a

lui

Tra

ian

de l

a R

oma,

113,

şi

a lu

i C

onst

anti

n B

rânc

uşi,

Tg.

Jiu

, 193

8

3nr.1/2017 Forum vâlceanRespectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

În ciuda faptului căunii dintre cercetătorii

literaturii române de azisunt de părere că nu trebuiesă luăm în considerare ve-chile texte bisericeşti, eleneavând nici o calitate bele-tristică propriu-zisă, ceea cepoate fi acceptat până la un

anumit punct, realitatea este că promovarealor a stimulat apariţia tiparului pe teritoriulţării noastre, înlocuind copierea manufacturi-eră, şi difuzarea operelor (religioase) subaceastă formă, pentru a înlesni, în cele dinurmă, producţia literaturii laice şi dezvoltareaei. De aceea, nu este lipsită de interes cer-cetarea şi cunoaşterea temeinică a moduluicum a pătruns tiparul în spaţiile teritoriale dinTransilvania, Ţara Românească şi Moldova,nu mult după impunerea tehnologiei inventatede Johannes Gutenberg, în secolul al cinci-sprezecelea, în Germania (primele tipărituridatează din 1430, la Strasburg) şi identificareacorectă a acelora care l-au adus la noi,instalând primele tipografii în spaţiile mona-hale, cele mai propice la acea dată pentrunoua... industrie de carte.

Desigur, începuturile, ca toate începu-turile, nu sunt lipsite de momente incerte şi deconfuzii în privinţa personalităţilor care s-auimplicat în acest proces editorial. Una dintrecele mai controversate figuri ale acestorînceputuri a fost, pentru istoriografia noastră,Ieromonahul Macarie, considerat a fi venit,după tradiţie, în Muntenia, la solicitarea dom-nitorului Radu cel Mare, şi care a dat primacarte tipărită în ţara noastră, la 1508,Liturghierul, într-o locaţie, cum se spune azi,asupra căreia specialiştii au purtat disputevehemente adesea, opinând, cu argumentemai mult sau mai puţin autoritare, fie pentruMănăstirea Dealul, fie pentru MănăstireaBistriţa. Unul dintre cei mai recenţi şi presti-gioşi cunoscători ai istoriei tiparului bise-ricesc din România, Arhimandritul VeniaminMicle (din 1992 slujitor la MănăstireaBistriţa, distins în anul 2000 cu Diploma deOnoare din partea Societăţii Culturale „AntonPann” din Râmnicu-Vâlcea, numit „Membrude onoare” al Asociaţiei Arhiviştilor şi Pri-etenilor Arhivelor, pentru „psiunea şi profe-sionalismul dovedit în cercetarea docu-mentelor istorice”), pe baza îndelungatelorcercetări personale, se pronunţă lămuritor(probabil definitiv) în privinţa identităţiiprimului nostru tipograf din România, într-ocarte realizată sub formă dialogată, în compa-nia gazetarului Simion-Petre Cichirdan (di-rector şi fondator al publicaţiei Cultura vâl-ceană, din 2009, figură de intelectual cu ointeresantă formaţiune enciclopedică), avândbinecuvântarea Inaltpreasfinţitului PărinteVarsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului: Tipa-rul biseridcesc la români (Editura Praxis aArhiepiscopiei Râmnicului, Râmnicu-Vâlcea,2016).

După un succint excurs în preistoriatiparului universal, vorbind despre tehnica im-primărilor, încă din timpurile cele mai vechi(sub formă de ştampile, reproduceri cu aju-torul gravurii etc), pentru multiplicarea detexte (în Sumer, în Babilon, în Egipt, apoi la

romani şi în Orient - tehnica numită tipăriretabelară - în China, de unde ajunge în Europaşi este utilizată la reproducerea cărţilor de joc.Aici, diferiţii meşteri caută mijloace de me-canizare în multiplicarea manuscriselor, fă-urind litere mobile de imprimat, astfel încât în1428 sunt menţionaţi la Nurnberg aşa numiţii„săpători de litere”; în Italia, la Florenţa, în1430 funcţionaează „tipare din lemn pentrufacerea cărţilor de joc şi a sfinţilor”, iar în1444, la Lyon, documentele reţin „gravori detipare”, pentru ca în 1452 la Viena să se ela-boreze chiar un „regulament” al gravorilor demodele „pentru imprimat stindarde şi stea-guri”. Meritul perfecţionării tipografiei mo-derne revine însă lui Johannes Gutemberg,care în 1438 experimenta tipărirea cărţilor, culitere mobile. Odată ajunsă aici, arta tipo-grafică cunoaşte o rapidă dezvoltare, cu o„acerbă concurenţă în stil comercial”. Arhim.Veniamin Micle face şi de data aceasta o ra-pidă trecere în revistă a evoluţiei tiparuluieuropean, din care reţinem că prima im-primerie este cea de la Strasburg din

1458 dar în următorii 30 de ani, în Franţa,se înfiinţează peste 40 de tipografii; în Italiameşteşugul pătrunde în 1464, prin călugăriibenedictini de la Mănăstirea Subiaco, de lân-gă Roma. In numai 15 ani peste 50 de oraşeitaliene au deja „tiparniţe”. După 1468 începsă funcţioneze tipografii în aproape toate capi-talele şi marile oraşe europene: în Germania,în Ţările de Jos, în Anglia, la Copenhaga, înAustria, Turcia, Rusia etc, etc, dar, importantpentru noi, în Muntenegru, la Cetinje, în 1494.

La Veneţia, tiparul este introdus în 1470 şide el se leagă începuturile tiparului din ţaranoastră. La 1483 aici se reali-zează „prima carte tipărită înlimba slavonă”. Este vorba deLiturghierul catolic, imprimat„cu litere gla-golitice, pentrucroaţii catolici din Slovenia şiDalmaţia”. Se presupune căacest Liturghier slavon esteopera ieromonahului Macariedin Muntenegru, însoţitorulaici a principelui GeorgeCernoievic, cel care înfi-inţează mai târziu o tipografiela Cetinje, unde se tipăresc,cu litere chirilice, trei cărţi în1494-95.„Toate tipăriturile sedatorează ieromonahului Ma-carie, cre şi-adesfăşurat activitatea între 1493-1496 (...)tipografia a fost adusă de la Veneţia,cumpărată de la Andreas Thorresano, undeMacarie învăţase meşteşugul tiparului”.

Corecţia opiniilor mai vechi vine acum:Arhimandritul Veniamin Micle e de părere cănu acest Macarie de la Cetinjie este primultipograf român. Domnia sa descoperă faptulcă în această perioadă „au fost trimişi laVeneţia artişti români ca să se desăvârşească”în arte, toţi fiind din Transilvania. Dintre aceş-tia „documentele menţionează câteva person-alităţi originare din Transilvania, care s-auconsacrat artei tipografice”. Şi precizează:„Printre primii tipografi veneţieni, menţionaţide cărţile tipărite între 1470-1490, se află înanul 1472 şi Thomas Septemcastrenis de civi-tate Hermani, adică Toma Transilvăneanu dinoraşul Sibiu”. Contemporani cu acesta mai

sunt Ioan Francisc din Braşov, la Modena şiBernard Secuiul, la Neapole. In anul 1485sunt menţionaţi, de asemenea, „AndreasCorvus Burciensis de Corona, adică AndreiCorbu Bârsanu din Braşov” şi „MartinusBurciensis de Cseidino, sau Martin Bârsanudin Codlea”, operele lor fiind păstrate în co-lecţiile Muzeului Brukenthal din Sibiu.

In 1491, după închiderea tipografiei dinCracovia, maestrul „Schweipoldt Fiol se refu-giază în Ungaria, stabilindu-se împreună cuucenicul său Martinus Burciensis de Cseidinola Mănăstirea Peri din comitatul Maramureş”unde sunt tipărite cinci cărţi între care „oEvanghelie în limba română”, Martinus fiindprimit în rândul monahilor. Deci: „năzuinţaBisericii noastre de a se folosi de tipar estemai timpurie decât activitatea lui Macarieieromonahul din parioada 1508-1512” (Seface aici o istorie a Mănăstirii de la Peri).

După încetarea activităţii tipografice dinMănăstirea Peri, „tipograful Martin Bârsanuvine în Ţara Românească, căutând un mediupropice dezvoltării meşteşugului său”.

De istoria tiparului românesc s-au ocupatde¬a lungul vremii Al. I. Odobescu, C. D.Fortunescu, Nicolae Iorga, P.P. Panaitescu, T.N. Manolache, Ioan Negrescu, Constantin C.Giurescu, Mircea Tomescu, Mircea Păcurariuş.a. Al. I. Odobescu propune ipoteza că primatipografie ar fi funcţionat la MănăstireaGovora; P.P. Panaitescu crede că „MănăstireaSnagov a fost un posibil loc al tipografiei luiMacarie”. Disputa altor cercetători are învedere localizarea la Dealu, Govora sau Bis-triţa. „Cercetările recente pe care le-am efec-tuat pe documente de arhivă”, precizează

Veniamin Micle „primul egu-men bistriţean” a fost „iero-monahul Macarie”. La Mă-năstirea Bistriţa a funcţionat şio Şcoală mănăstirească, delimbă slavonă, la care aînvăţat şi „Neagoe, viitoruldomn al Ţării Româneşti”.

De remarcat că numele deMacarie este foarte răspânditprintre monahii vremii, deunde şi toate incertitudinile înidentifigarea biografiei per-sonale a primului nostru tipo-graf:

„Ieromonahul Macarietipograful din Muntenegru; ieromonahulMacarie, egumenul Mănăstirii Bistriţa;ieromonahul Macarie, egumenul MănăstiriiGovora; Macarie, mitropolitul Ţării Româ-neşti; ieromonahul Macarie, egumenulMănăstirii sârbeşti Hilandar din MunteleAthos”, toţi aceştia fiind contemporani. Dar,zice Arhimandritul Veniamin Micle:„nici unuldintre aceşti omonimi, propuşi de istorici, nueste ieromanahul Macarie tipo-graful” nostru.Pentru a demonstra, pe scurt, acest fapt (dom-nia sa are numeroase comunicări şi studii peacest subiect), face o incursiune asupra intro-ducerii şi dezvoltării tiparului în ŢaraRomânescă, ajungând la concluzia că„tipografii Macarie din Muntenegru şiMacarie din Ţara Românească nu sunt identi-ci (...) ieromonahul Macarie din Muntenegrunu ar fi părăsit Zetta, când a fost cotropită deturci, ci a murit la Mănăstrirea Obod, de lângă

Cetinje (...) ieromonahul Macarie tipografuldin Muntenegru s-a stins din viaţă înMănăstirea Obod”, aşa că nu avea cum să vinăîn Ţara Românească pentru a-şi continuaactivitatea.

Urmând traseul tipăriturilor, prin Polonia(Cracovia) şi descriind asemănarea tipări-turilor slavone de acolo cu acelea veneţiene şiapoi cu cele de la noi, Veniamin Micleconchide: „ne permitem să identificam peMacarie cu Martinus Burciensis de Cseidino,român de origine (...) Centrul monahal sprecare s-a orientat Martin Bârsanu a fosuMănăstirea Bistriţa din Oltenia, cea mai renu-mită vatră de cultură slavonă la începutul se-colului al XVI-lea (...) pentru formareatipografiei, ieromonahul Macarie aplică tehni-ca veneţiană”. Analizând influenţele privi-toare la caracterele tipăriturilor, comparativ cucele veeţiene dar şi cu cele poloneze (fron-tispicii, vignete şi literele mari ornamentaleetc.), constată că „tipograful nostru a creatmodele noi”.

În încheiere, după amănunţite cercetăridocumentare şi de tehnică tipografică, iero-monahul Veniamin Micle se rosteşte tranşant:„se poate conclude că ieromonahul Macarietipograful a fost român transilvănean, originardin oraşul Codlea, judeţul Braşov, meniţionatîn documentele medievale sub numele deMartinus Burciensis de Cseidino; a învăţatarta tipografică la Veneţia, a cunoscut la Cra-covia pe tipograful Schweipold Fiol, de acărui operă tipografică a fost influenţat. Dupăun timp, petrecut în Mănăstirea Peri dinMaramureş, unde tipăreşte câteva cărţi împre-ună cu Fiol, s-a stabilit la Mănăstirea Bistriţadin Oltenia, unde a devenit ieromonahulMacarie şi a tipărit trei cărţi într-o perioadă decinci ani (1508-1512). Faptul că nici sârbii nuşi-l asumă pe tipograful Macarie din ŢaraRomânească, însuşi V. Iagic îl numeşte: «derwalachischer Macarius», ar fi o greşeală sănu-l recunoaştem ca român, transilvănean deorigine, din Codlea, identificat în persoana luiMartinus Buricensis de Cseidino, devenit«Macarie ieromonahul», prin adoptarea votu-rilor monahale şi primirea harului preoţiei”.

Am insistat anume pe acest episod dinistoria tiparului bisericesc la români, istorierealizată de Arhimandritul Veniamin Micle,întrucât consider a fi cu adevărat noutatea, demaximă importanţă, adusă în istoriografianoastră de specialitate. În rest, avem de-a facecu o pertinentă şi meticuloasă sinteză istoricăasupra apariţiei şi evoluţiei tiparului în spaţiulromânesc din Ţara Româneacă, din Moldova,Basarabia şi din Transilvania, cu aplicareasupra detaliilor semnificative ale diverselorcărţi tipărite aici, din secolul al XVI-lea pânăîn contemporaneitate, cu interesante şi dereţinut incursiiuni, de cercetare comparată, înistoria tiparului în ţările vecine, într-o peri-oadă a începuturilor europene ale acestuia.Incursiunea este cu atât mai de evidenţiat cucât, aşa cum obseva interlocutorul Arhiman-dritului Veniamin Micle, Petre Cichirdan„epopeea tiparului se încheie în începutulepocii calculatorului (...) o istorie de aproapeo mie de ani” a „luminii cărţii”, a „informaţieitipărite”.

(Apărut în revista “Argeş”, Nr. 12, decem-brie 2016)

INCURSIUNI ÎN ISTORIA TIPARULUI LA ROMÂNI(Arhim. Veniamin Micle şi Petre Cichirdan)

Constantin CUBLEŞAN

nr.1/2017Forum vâlcean4 Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

Il politologo Giovanni Sartori sul politica-mente corretto: “La sinistra non ha il cora-ggio di affrontare il problema”

Luigi MASCHERONI-Dom, 17/01/ 2016

Giovanni Sartori, fiorentino, 91 anni(quasi 92), considerato fra i massimi espertidi scienza politica a livello internazionale, da

anni è attento osservatore dei temi-chiave di oggi: immi-grazione, Islam, Europa.

Professore su queste parole si gioca il nostro futuro.«Su queste parole si dicono molte sciocchezze».

Su queste parole, in Francia, intellettuali di sinistra oracominciano a parlare come la destra. Dicono che il multi-culturalismo è fallito, che i flussi migratori dai Paesimusulmani sono insostenibili, che l’Islam non può inte-

grarsi con l’Europa democratica...«Sono cose che dico da decenni».

Anche lei parla come la destra?«Non mi importa nulla di destra e sinistra, a me importa il

buonsenso. Io parlo per esperienza delle cose, perché studioquesti argomenti da tanti anni, perché provo a capire i mecca-nismi politici, etici e economici che regolano i rapporti traIslam e Europa, per proporre soluzioni al disastro in cui cisiamo cacciati».

Quale disastro?«Illudersi che si possa integrare pacificamente un’ampia

comunità musulmana, fedele a un monoteismo teocratico chenon accetta di distinguere il potere politico da quello religioso,con la società occidentale democratica. Su questo equivoco siè scatenata la guerra in cui siamo».

(...)

EMIGRAŢIA ÎN EUROPAIL GIORNALE.IT - MONDO„Siamo al disastro perché ci siamo

illusi di integrare l’islam”

Politologul Giovanni Sartori, corect poli-tic: „Stânga nu are curajul să atace proble-ma”

Traducere din limba italiană: Petre CICHIRDAN

Giovanni Sartori, florentin, 91 de ani, unul dintre cei maicunoscuţi experţi în politică internaţională, de mulţi ani atentobsevator al temelor-cheie de astăzi: imigrarea, Islamul,Europa.

Domnule profesor aceste cuvinte se referă la viitorulnostru.

„Prin aceste cuvinte se spun multe prostii”

Prin aceste cuvinte, în Franţa, intelectualii de stânga auînceput să vorbească precum cei de dreapta. Spun că mul-ticultularismul este falimentat, că mişcarea migratoare aţărilor musulmane este nesustenabilă, că Islamul nu sepoate integra în Europa democratică...

„Sunt lucruri pe care le spun şi eu de decenii”

Şi dumneavoastră vorbiţi ca dreapta?„Nu are nici o importanţă dreapta sau stânga, pentru mine

important este sensul ... Eu vorbesc din experienţa întâm-plărilor, pentru că studiind aceste întâmplări-argumente atâţiani, şi înţelegând mecanismele politice, etice şi economicecare reglează raporturile între Islam şi Europa, am propussoluţii la dezastrul în care ne aflăm”.

Care dezastru? „Imaginaţi-vă că este posibilă integrarea fără deranjament

a unei comunităţi musulmane, fidelă monoteismului teocratic,care, nu acceptă disoluţia între puterea politică şi a celei reli-gioase din societatea occidentală democratică. În acestechivoc se găseşte războiul în care ne aflăm.

Cum aşa?„Pentru că Islamul în ultimii douăzeci-treizeci de ani s-a

retrezit în această formă acută-inflamată, gata în a exploda şiasista la noi tehnologii mereu tot mai periculoase-este unIslam incapabil în a evolua. Este un monoteism teocratic fixatîn Evul Mediu. Un Islam incompatibil cu monoteismul occi-dental. Pentru mult timp, de la bătălia de la cucerirea Vienei,aceste două realităţi au fost ignorate. Acum au apărut din nou”.

Perché non possono convivere?«Perché le società libere, come l’Occidente, sono fondate

sulla democrazia, cioè sulla sovranità popolare. L’Islaminvece si fonda sulla sovranità di Allah. E se i musulmani pre-tendono di applicare tale principio nei Paesi occidentali il con-flitto è inevitabile».

De ce nu pot convieţui?„Pentru că societăţile libere, precum Occidentul, sunt fon-

date pe democraţie, adică pe suveranitate populară. Islamul, înschimb este fondat pe suveranitatea lui Allah. Şi dacă musul-manii au pretenţia de a aplica asemenea principii în ţările occi-dentale, conflictul este inevitabil.”

Vreţi să spuneţi că integrarea islamică este imposibilă?„Spun că din anul 630 d.Ch. istoria nu cunoaşte cazuri de

integrare a islamicilor în interiorul societăţilor neislamice.Nici măcar în cazul Indiei sau Indonesiei..”

Deci, dacă în ţările lor musulmanii trăiesc în suverani-tatea lui Alahh, în altă parte...

„...în altă parte imigrantul sosit nu va putea niciodată să seintegreze. În fapt în Anglia şi Franţa noi vom regăsi o a treiageneraţie de tineri islamici mai fanatici şi mai înflăcăraţi caniciodată.”

Dar multiculturalismul...„Ce este multiculturalismul? Ce înseamnă el? Nu există

multiculturalism. Stânga care îmbrăţişează multiculturalismulnu ştie cu ce se mănâncă Islamul, vorbeşte în ignoranţă. Să negândim. Chinezii continuă să fie chinezi şi după două mii deani, şi trăiesc liniştiţi cu tradiţiile lor chiar şi în oraşele noastre.La fel şi evreii. Dar musulmanii, nu. În sistemul privat conti-nuă să profeseze propria religie, şi, neacceptând regula suvera-nităţii populare de la noi....ei trebuie să plece.”

Stânga a inventat pentru oricine care este împotrivamigranţilor apelativul xenofob.

„Stânga este o ruşine. Nu are curajul de a înfrunta proble-ma. A pierdut ideologia proprie şi pentru a rămâne în domeniulprogresismului se agaţă de causa vătămătoare a uşilor deschisepentru toţi. Solidaritatea dă bine. Dar nu este destul.”

Ce trebuie făcut?„Reguli. Emigraţia în Europa trebuie limitată. Cine intră,

oricine ar fi, trebuie să aibă paşaport, documente în regulă,carte de identitate. Clandestinii, persoane care vin ilegal, tre-buie expulzate. Iar cine rămâne nu trebuie să aibă drept de vot,altfel musulmanii vor fonda un partid politic şi cu tradiţia lorde înmulţire în 30 de ani vor avea majoritate absolută. Iar noivom ajunge să trăim în legea lui Alahh. Am văzut, treizeci deani în USA; au toate drepturile, numai drept de vot nu au. Şi efoarte bine...”

Şi debarcările masive de pe coastele noastre?„Orice caz de urgenţă are diverse stadii ale crizei. Acum

suntem în ultimul stadiu, cel al unui război-noi suntem ata-caţii, să fie clar-într-un război trebuie să te aperi cu toate

armele pe care le ai la dispoziţie, de la banalele drone laarmele de forţă.”

Ce vreţi să spuneţi?„Vreau să spun că într-un război nu se respectă apele teri-

toriale. Se trimit avioanele către coastele libiene şi se scufundăbărcile înainte de a transporta emigranţi. Este unica intimidarepentru a preveni asaltul împotriva Europei. Două trei lovituridin acestea şi emigranţii renunţă. Astfel emigranţii vor fi con-strânşi de a căuta alte căi mai controlabile.”

Şi totuşi auzim tot mai des că Occidentul poartă vina...„Intelectuali stupizi şi automutilaţi. Ştiu şi eu că Inchiziţia

a fost o oroare. Dar acea fază a fanatismului Occidentului afost depăşită de mult. Islamul, nu. Islamul nu are capacitateade evoluţie. Este, şi aşa va fi mereu, adică la fel ca acum zecesecole. Este o lume imobilă, care niciodată nu a făcut parte dinsocietatea industrială. Nici cele mai bogate ţări, precum ArabiaSaudită. Au petrol şi atâţia bani, dar nu fabrică nimic, cumpărătotul de afară, produsele finite. Pentru ei simbolul civilizaţieinu este industria, ci comerţul.”

Se spune că întâlnirea între diversele civilizaţii suntbenefice pentru ambele părţi.

„Există respectul reciproc şi dorinţa de convieţuire. Altfeltotul este pagubă, este război. Un război în care arma cea maiputernică este cea demografică.”

Şi Europa ce face?„Europa nu există. Nu s-a mai văzut un asemenea edificiu

politic, atât de stupid ca această Europă. Este un monstru. Nicimăcar nu este în stare de a opri imigraţia unor persoane carenu au capacitatea de nici 10 procente din costul manufacturi-erilor europeni, devastând economia continentală. Aceasta nueste Europa mea.”

Cum este Europa dumneavoastră?„O Europă federală formată din şase-şapte state membre, al

cărei preşedinte este şeful Băncii Europene astfel având pu-terea politică şi economico financiară, cu o supremă Curtecum este cea din USA. Europa Bruxelles-ului cu 28 de state şi28 de limbi este o entitate moartă. O Europă care vrea să seextindă până în Ucraina...Ridicolă. Nu ştie nici măcar să seapere de fanatismul Islamului.”

Cum se fa va sfârşi cu Islamul?„Când se va ajunge la omul-bombă, la martirul pentru

credinţă care explodează în mijlocul civililor, înseamnă că s-a ajuns la maximul de pericol.”

„Integrarea islamului în Europa, un dezastru!”

nr.1/2017 Forum vâlcean 5Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

TITU GEORGESCU – OMUL DINTRE VREMURI

Era, demult tare, unpopor robit de

faraoni. Celor de sub jugulsclaviei le-a dat Dumnezeu,un ales între aleşi, să-iscoată din necaz. Voia LuiDumnezeu, vorbeşte scrip-tura, s-a făptuit prin oa-menii aleşi, dar după o

caznă de patruzeci de ani, adică preţul a douăgeneraţii, încă inapte să poată să se eliberezede ceea ce se înstăpânise asupra-le.Obişnuinţele deprinse în veacuri de sclaviecurgea printr-un sânge, greu tămăduibil, pen-tru noua făgăduinţă. Nici călăuzei, omul alessă-şi trecă poporul prin deşert, nu i s-a datbiruinţa promisă, şi el, solidar alor săi s-a opritla poarta izbândei. Patruzeci de ani de trecere,exodul, ori numita Ieşire, pare un fapt legen-dar, un adevăr incontestabil al scripturii (pen-tru creştini!) este însă o modelare clară a unuiproces cu legitate în societăţile oamenilor, întimpul lor istoric. Totu-i vechi şi nouă-s toate,pare a spune poetul vizionar.

A căzut la mezat – să ne amintim de Yalta!- ţara noastră, sub robia unui stăpân venit„eliberator”, printr-o capitulare (lovitura destat, din ziua acelui August 1944, pe care amales-o sărbătoare naţională!) Cei mari, ca niştezei ai lumii vor fi hotărât. Împărţeala lor ne-adat în mâinile unui dictator, semănând cuanacronicii faraoni- acum recunoscut dreptcriminal, nu doar peste graniţele imperiuluisău, numita Uniune Sovietică, ci chiar înmăreaţa lui împărăţie! Urgia roşie ne-a dus înSiberia, în semn de prietenie, sute de mii detineri şi vârstnici, scavi la muncă silnică – ceputeau fi prizonierii, luaţi în semn de „priete-nie”? Dar comisarii, dresorii politici, armatade apostoli ai internaţionalismului proletarîncepuseră şi în ţara robită, patria română,opera de desnaţionalizare. Poruncile veneaude la noua Romă – Moscova, din care şiDumnezeu fusese trimis prin Siberia să-şipiardă urma. Capul plecat, cum ne învăţase însecole Patriarhul (captiv sultanilor!) nu eraretezat de sabie, dar putea lesne fi pus să tragăîn jug. S-a tras mult de ... zisele datorii derăzboi. Sovrumuri pe orice, cote, restricţii, darpeste toate gardurile de sârmă, fâşiile de nisip,zidurile etc., ne arătau într-un lagăr... dezmier-dat: socialist.

Privim acum întrebători, pentru că o istoriedecantată şi dusă în mintea oamenilor nuexistă, prin manualele şcolare: cum a fostposibil ca în lagărul acela de-o duritateextremă, românii să-şi declare dreptul de-areveni la valorile naţionale, doar în 20 de ani?Ne referim la anul 1964, la celebra Plenarădin Aprilie, în care Bucureştiul nu mairecunoaşte Moscova, ca nouă Romă imperi-ală, promotoare a internaţionalismului socia-list şi exclusivist faţă de politicile naţionale.Pare o minune! Dar ca să se poată face aceastămişcare, ea trebuia îndelung pregătită, inclu-siv cu militanţii de încredere. Nu se putea ieşidin lagărul mare (geopolitica ne spune acestlucru şi istoria post-Malta ne-o demon-strează!), dar o recâştigare a demnităţiinaţionale, să ne ţină departe de balaurulUniunii, putea fi o strategie nutrită de unliedership cu dragoste de ţară. Istoria nerămâne datoare cu multe, inclusiv cu resti-tuirea portretelor unor Gheorghe Gheorghiu,

Gheorghe Maurer, Nicolae Ceauşescu, IonIliescu trecuţi prin vârful piramidei, dar şi amultor personalităţi din marele anonim,ascunşi de propagandele cu scopuri partizane,chiar în vremea de azi. Schimbarea macazuluidin 1964 l-a costat pe Dej viaţa. Eram copil,dar îmi amintesc cât l-a plâns poporul. (Amcredinţa că în bunul lui simţ poporul nu seînşală niciodată!). Scoaterea armatelor deocupaţie din ţară fusese un succes diplomatic.Dar tăierea ombilicului politic cu Partidulfrăţesc, a fost un act de mare cutezanţă.Voturile Plenarei CC de la Bucureşti fuseserădemult numărate prin munca subtilă de for-mare în timp a unei partide naţionale (amin-tind de 1848 şi 1859!).

În acest proces de recucerire, din interior,a patriei uzurpate, se poate citi viaţa unuitânăr, Titu Georgescu, chemat de dragoste deţară... la lupta cea mare. Numai că aceasta numai căuta, privind lagărul şi lumea de dincoloîn căutarea unei globalizări... socialiste, cipatria proprie, într-un partizanat care nucârtea (nu avea cum!) ideea globalismuluiacela doctrinar (cum este şi cel de azi, dar într-un amestec de culori şi obiective : roşu (încă!), albastru (en vogue), galben, cel corporatist şialtele, nu prea la vedere!). Şi astăzi ideeaenunţată mecanic, cu pierderea identităţii, nearată o îngrijorare legitimă. Schimbarearaportului de forţe între alogen (coloana colo-nizatoare venită şi cei care o aşteptau!) şi ele-mentul românesc cerea timp şi o ridicarerapidă a unei noi inteligenţe româneşti (săînlocuiască pe ceea exterminată, convertită,ori pe cea aflată în exil!). Tinerii recrutaţi noiicauze, luaţi din talpa ţării (cu dosare curate,adică fără antecedente politice incomodemoştenite!), au schimbat în timp balanţa deforţe. Cei remarcaţi prin şcoli, universităţi –prin capacitatea lor, revelând adevărate per-sonalităţi au intrat în scenă – acei militanţi,tineri, credincioşi patriei şi în mod firesccauzei politice. Între vremuri, începuse să seconstruiască o punte. Cei aleşi erau pregătiţisă străbată deşertul eliberării.

Am asistat la reuniunea omagială, de laBiblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”, pen-tru Prof. dr. Docent Titu Georgescu, ocazie cucare i s-a dedicat un volum „Un om, unistoric, un destin- Omagiul Profesorului TituGeorgescu”, Editura „Meşterul Manole”/Tipografia CONPHYS, Râmnicu Vâlcea,2017, autori: Ileana Georgescu şi GheorgheDumitraşcu. Lume multă a venit să fie mar-toră unei pomeniri de suflet. Chiar în 23Februarie, 2017, cel omagiat ar fi împlinit 88de ani, dacă nu ne-ar fi părăsit în 2004. S-auspus cu această ocazie lucruri importante, desuflet. Un film de prezentare va fi cuprins într-o esenţializare biografia, cu o cronologie şi oscară a devenirii, până la dimensiunea perso-nalităţii remarcabile. Eram pregătit să spun,mă simţeam chiar obligat, însă potopirea desentimente, judecăţi de valoare, amintiriunice, uneori redundanţa unor dedicaţii (neob-servate de... atenţii cititori ai discursurilor!),au dus evenimentul peste puterea de asimilare( toate au o limită şi pentru concentrarea încele serioase!). Am hotărât să spun, ceea cevoiam acolo, dintr-o datorie pentru un omiubit, special, în alt fel şi tot public: scriptamanent! Remarc cu respect, laudatio-ul dis-cipolului Dumitru Preda. Mărturisirea luiDumitru Lazăr, a carui mazilire, de laBiblioteca judeţeană ( Blestemul politizării de

azi şi a ceea ce ar trebui să rămână echidistantpolitic!) a amânat cu peste 10 ani creareaFondului „Titu Georgescu”. De! Nu a avutdiscipolii de nişă, foarte revoluţionari acum,cum a avut norocul „Mihai Pop”. De fapt şialtă personalitate a culturii române, GeorgeMirea, a stat ceva în anticameră, iar AurelConstantin Zorlescu îşi mai aşteaptă şi acum oreparaţie morală, pentru importanta sa donaţiede lucrări de artă. Să nu ne mai supărăm peForumul nostru (aici fiind unul dintre organi-zatorii evenimentului!), care îşi vede de tre-burile lui, fără să vadă în jur? A sesizat, în tre-cere, domnul Gheorghe Dumitraşcu, călucrurile nu-s la locurile lor, doar subcozorocul unora prea localişti – vezi concep-

tul localismului creator, fetişizat anapoda!- şia propus aducerea unor personalităţi cu vi-ziune... peste mai multe localisme creatoare,dacă s-ar putea cu viziuni asupra lumii, cădoar suntem globalizaţi. Spunem asta pentrucei care nu observă spaţiul global în care amintrat şi de care suntem legaţi neuronal prinmii de fire – vezi doar reţelele informatice, online!

Vâlcea are o intelectualitate performantă,va fi remarcat în mod corect profesorul TituGeorgescu. Dar el a mai observat un lucru.Sunt personalităţi vâlcene, remarcabile, carestrălucesc în domenile lor. Ştiu totul desprenimic, după spusa lui Pico Dela Mirandolla.Etnografi, Filologi, Arhivişti, Scriitori,Publicişti, Istorici, Pedagogi, Teologi, Oameniai culturii... tehnice, Artişti din toate sec-toarele... Adevăr incontestabil! Dar fiecare,scos din „imperiul personal”, ori încearcă săimpună regula nişei personale, ori nu cola-borează. Am avut o discuţie cu domnia sa,prin 2000, după o şedinţă a ConsiliuluiJudeţean. Era preocupat de coagularea acestorenergii de cunoaştere şi punerea lor într-unproiect. Da, era un vizionar! Nu era un utopiccum s-a spus la reunirea omagială. Ştia cumtrebuie să arate tărâmul făgăduinţei, ştia călungimea procesului (această tranziţie care nuse mai termină, să-i spunem şi integrare!) estemai lungă decât deşertul primit să-i dea tablede legi, să-i stârpească idolii din mental.Văzuse prin libertatea de mişcare multe feţeale lumii, studiase procesele de transformare

ale societăţii, studiase mecanismul revoluţiei.Ba îşi dăduse seama şi de ceea ce era Europa,ca devenire istorică şi făcea un studiu compa-rativ cu istoria României, şi pregătea generaţi-ile de studenţi care îi vor fi supraviţuit şi vorfi devenit cetăţeni europeni, în 2007. Nu erautopie în gândul şi acţiunea sa. Ştia că trudasemănătorului răsplăteşte culegătorul şi căalţii vor tăia panglica. Reamintim că Moise nuva fi trecut Iordanul în Ţara Făgăduită. Ştia cetrebuie făcut şi spiritul său proactiv, bazat petrecutele fapte (Magazinul Istoric, anul acestala jubileu; Universitatea Craiovei în peisajulacademic românesc, etc.) se va fi manifestat şila Râmnicu Vâlcea. Înfinţarea ForumuluiCultural (unde ne-am cunoscut şi ne-am des-tăinuit părerile despre stări de lucru!) ne-a pusîmpreună ca oameni, competenţe diferite şi capoziţii în structuri instituţionale.

A fost bine cât a trăit pentru că Forumul nuva fi avut derapajele unor lideri care nu-şiputeau permite... Everestul. Titu Georgescuera peste toţi, cu îndreptăţită înrâurire. Eraechidistant politic, condiţie necesară să-i ţinăpe toţi aproape, şi să intimideze pe oricine arfi vrut să subordoneze Forumul. Era conştientde nevoia de o anume protecţie european şi deNATO, acestea fiind obiectivele de ţară. Măva fi felicitat pentru Conferinţa susţinută încadrul Forumului în 2001, privind „Româniaşi Cultura Europei”. Tot din nevoia unui cercde armonizare a mai multor opinii, în 2001vom fi înfiinţat Cercul de la Râmnic :România :„ Grădina Maicii Domnului”. Ni s-au întâmplat apoi, tras la indigo, aceleaşilucruri, după... plecarea la cele eterne a inspi-ratorului, cu adevărat vizionar ( utopic, doarprin cei incomplet treziţi şi care abia acumdau semne de trezie/ vezi spiritul rev-oluţionar... târziu, de parcă nu le-am atrasatenţia public, asupra autorilor de manualealternative... premiaţi şi onoraţi de FORUM(?!!). Forumul a derapat în euroscepticism şipartizanat politic (uneori servilism necesar...bugetării!), abandonând echidistanţa impusăde Titu Georgescu. Spun lucrul acesta, repetatşi în 2011, cu ocazia şedinţei festive, prilejuităde cei 10 ani de Forum. Cercul de la Râmnica fost abandonat, imediat, de foştii şefi de lainstituţiile publice cu care pornisem la drum,acum redeveniţi revoluţionari... Sediul de laBiblioteca Judeţeană, Buletinul, reuniunile,secretariatul, în echidistanţa pe care ne-amimpus-o, s-au pierdut instantaneuu lamazilirea directorului Dumitru Lazăr. Nu măîntrebaţi cine au fost „complotiştii” şi ceîntorsătură au luat bunele intenţii ale noastreşi ale mentorului, vizionar, Titu Georgescu.Am înţeles atunci că şi drumul prin deşertultranziţiei noastre este plin de obstacole,întoarceri din drum, cârtiri de tot felul,revenirea la idolii aboliţi şi câte altele. TituGeorgescu a fost înţeles în viaţă, apoi uitat ovreme. Slavă domnului că Doamna IleanaGeorgescu, de-o tenacitate remarcabilă caexecutor testamentar, purtătoare a adevăruluidespre soţul său, ţine spiritul profesorului,flacără aprinsă şi puternică atragere de atenţie.Superb cuvântul acestei Doamne la eveni-mentul omagial. Exemplu de elocinţă. Încuvinte puţine s-a revărsat emoţia esenţială.Viaţa alături de un om remarcabil, a dat con-turul altei personalităţi pilduitoare. Să opreţuim cu dublă măsură să-l avem lângă noipe profesorul cu tricolorul arborat... treime,într-o singură istorie, mai altfel decât, ispitelealternative.

Preţuire eternă PROFESORULUI.

Mihai SPORIŞ

nr.1/2017Forum vâlcean6 Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

MUTILAREA ISTORICĂ, COMUNISTĂ, A RÂMNICULUIŞI NEPĂSAREA PREZENTULUI. SHOW MUST GO ON!

În 1951 mă năşteam la Râmnicu Vâlceaîn relativ noul cartier, încă de atunci, zis

Ţigănie şi redenumit nu se ştie de cine daravând un scop bine precizat, undeva, „Ver-sail”! după celebra denumire a localităţii dereşedinţă a regilor Franţei, Versailles! Demenţionat, că, în şatra din Ţigănie, de pe stra-da Daniil Ionescu, adiacentă Căii lui Traian(fosta V. I. Lenin şi pentru scurt timp, în inter-belic 1934-1937, I. G. Duca) erau frecventenume ca... Napoleon date unor copii de etniciţigani din şatră, stabiliţi aici. Iată, toponimefranţuzeşti în cartierul Ţigănie. Mă năşteampe strada V. I. Lenin, nr. 298, în cartierulVersail, loc astăzi denumit Calea lui Traian „laPiaţa Mică”, staţie Călimăneşti, chiar pe loculîn care s-a ridicat Biserica Sf Apostoli. 298,număr de casă, neschimbat între 1935-1973 şicare arăta numărul de case dintre Troianu şiacest punct terminus al străzii, până laCimitirul Eroi, nemaifiind decât vreo cincize-ci de case (pe o parte şi alta). Total 348.Lucrul acesta ne arată că şi populaţia eraaceeaşi, neschimbată, arhitectura oraşului, lafel, în aceeaşi perioadă...Această populaţie, decând o ştiu eu, îşi sărbătorea în intimitatea eidomnia vechiului şi primului mare voievodMircea cel Bătrân, dar, mai intens, prezent înfiecare casă, domnia lui Al.Ioan Cuza...La nr.298 exista, probabil, a şasea casă, ca mărime,din acest Versail, dacă nu chiar prima cumveneai din centru (prima era casa lui Parlapan,a doua casa lui Melcică, a treia a lui Bordea,socrul lui L Stilea, a patra cea de peste drumde Bordea, a cincea casa lui Sergiu) şi eaaparţinea vestitului negustor de vite VasileVlad, cap de clan, care a dat Râmniculuiaproape pe toţi marii măcelari. Eu m-am năs-cut în casa lui unde părinţii au stat cu chirieşi,după înfăţişare i-am zis ţigan voievod dinAustro-Ungaria, nefiind de origine vâlceană,existând documente care atestă construireaimobilelor acestora după 1900, şi vădind, toţi,o educaţie sănătoasă, de muncă, aş zice libe-rală, casele fiind moderne pentru acea dată, lastandarde europene, cu WC-uri incluse în caseşi nu în dosul curţii precum obişnuiau şiobişnuiesc ţiganii. Vasile Vlad, cu cele maimulte terenuri cumpărate pe stânga străziiTraian, cum vii din Sibiu, semăna, chipul şiînfăţişarea sa cu un adevărat voevod ţigan,baron, comparat de mine cu acel personaj dinopereta „Voevodul Ţiganilor” de Franz Lehar.Era elegant, purta pălărie, ceas de aur-de

buzunar-şi baston... Nu lucra nimic, ci toatălumea lucra pentru el, toţi, în vreo zecegospodării: măcelari, frizeri, muzicanţi! Erafoarte apropiat de fraţii mei, singurii învăţaţi,elevi, din acel sector de cartier, între DaniilIonescu şi str. Taufer (mai spre nord de str.Matei Basarab) sector de...nici 300 de metri..O altă trăsătură, de “ţigan vienez” era şiînrudirea sa cu fam. Cernea, în casa CoaneiAnica, vis a vis de frizeria lui Chichi, existândun tablou de domnişoară a acesteia din sec IX.Reamintesc, că aceste case din Versail (Calealui Traian) erau toate construite după 1900,când, în 1910, începe vânzarea terenurilor dinaceastă zonă de grădinărit a Râmnicului.Ţigănia era veche, şi, probabil, după istoriculTamaş, populată pe strada Daniil Ionescu,numită înainte “Furnicari” numită şi a“Fierarilor” în documente numită şi Ţigănieprobabil după locul celor trei şatre aflate pedreapta străzii Daniil Ionescu cu grădini co-respondente cu strada Traian. Aceste şatreaveau corespondente în Inăteşti, şi după 1950,în Ostroveni vis a vis de târgul de vite...Ţiganii robi de pe moşia Episcopiei pot fivăzuţi şi astăzi, pe Daniil Ionescu, şi mani-festându-se ca grupuri învrăjbite în scuarul delângă Biserica SF Apostoli...În 1958, când ammers la şcoala construită de Copetti, ŞcoalaGenerală Nr. 2-Cetăţuia; dimineaţa, în zi desărbătoare, 1 Mai sau 23 August, ne sculam înzori şi zăream prin fereastra larg deschisă stra-da cu piatră cubică din granit strălucind, fiindspălată înainte de măturarea marginilor ei...înVersail! sau Ţigănie! Nu credeam, atunci, căse va schimba ceva, vreodată. Ne făcean fraţide cruce, jurându-ne pe piatra din curte, peDumnezeu, pe vreun cui mai acatări din gard!Ne juram pe pisică sau câine...Coboram încentrul oraşului, fiindcă acest centru, şi Oltul,şi insula dintre Oltul Mic şi Oltul Mare, ni sepăreu unice şi de mare valoare, mai ales pen-tru inimă. Atunci, nu îndrăzneam nici unul săînjurăm conducătorii oraşului şi ţării, care neerau precum sfinţii, probabil, fiindcă nuaveam televizoare şi alte cele de luat minţileromânilor...Coboram în centrul oraşului undeîncercam să-mi împlinesc toate visurile; săcumpăr o jucărie, o papiotă de aţă colorată,din care papiote, aveam o teribilă colecţie. Săvăd oraşul care mă impresiona atât de mult!şi, unde, în faţa clădirii cu balcoane sus-pendate lucra tata ca merceolog. Era o modăatunci ca în prima zi de şcoală, clasa întâi, să

spui învăţătorului unde lucrează tata, căci maitoate mamele erau casnice. Eu am spus dinprima că tata este merceolog şi că a fost„muncitor” tâmplar; în schimb, DorobanţuMaria, spre exemplu, la întrebarea „Ce estetatăl tău?”, a răspuns, spunând: „Tatăl nos-tru”!...După colţ, mai la vale, era Librăria decărţi şi caiete şcolare a cărei duşumea mi sepărea mereu proaspăt unsă cu păcură, proba-bil, să fie exclus praful! Odată, prin clasa aşasea, doamna dirigintă Carmen Farcaş ne-adus să cumpărăm cărţi, fiecare cu bani dinpuşculiţă, aduşi de-acasă, şi eu mi-am cum-părat un album Leonardo da Vinci, frumos detot, format A5; şi Anca Ionescu, şefa clasei,m-a întrebat oarecum ironic (între noi fievorba, Ancuţa avea o minte cu care depăşisecu mult nivelul clasei şi, pe deasupra, era şifebleţea doamnei diriginte): - „Dragă Şachyînţelegi tu ceva din cartea asta?”... Astăzi, şieu, şi Anca Ionescu, avem cărţi scrise de noi,dar nu mai avem librării speciale pentru cărţişi pentru rechizite şcolare! Lângă librărie,„Anton Pann” se chema, erau „Confecţiile”lui Mihai Smeadă, fostul magazin de confecţiial lui Câmpeanu (Mihai fusese băiatul lui deprăvălie) şi mai apoi era ceea ce mai rămăsesedin fosta Bărăţie, singura instituţie, mare,unică, ce conducea biserica catolică dinOltenia sau, cum i se mai spunea, Ungro-vlahia! Acum de dată recentă a apărut revistaSeniorii şi pe coperta 1 şi 2 am pus imaginidin Râmnicul de altădată, exact ce am descrismai sus şi imagini din Cernăuţiul de astăzi,din Ucraina, fost capitală a Bucovinei din tim-pul interbelic...Doamne, câtă asemănare întrecele două arhitecturi, iată, amândouă de alurăromano germană, central europeană!

În 1968 oraşul începea să fie invadat cuoameni dinspre părţile prahovene, urmaşi aiÎntrepriderii Româno-Americană din Ploieştisau dinspre părţile imediat nord dunărene, dela Dunăre. Ca şi la începutul secolului XX,precum România a fost „El Dorado” pentruitalieni, artiştii şi spiţerii vienezi, Vâlceadevine în 1968 tărâm al făgăduinţei oferindtuturor pâine şi sare, spaţiu vital pentru ceicare lucrau în industria chimiei şi în energie...În zece ani, populaţia Râmnicului creşte dezece ori!!! lucru nemaiântâlnit în secolul XXdeceniile cinci, şase, şapte...ca şi Şanhaiulchinezesc în primele decenii ale mileniuluiIII. Odată cu populaţia, numărul şcolilor pre-universitare creşte de zece ori. Dar ce este mai

rău, aceste creşteri au avut loc pe un fondsocial politic ruşinos, aproape mârşav, acelacare a dus la demolarea centrului vechi alRâmnicului... În nici un oraş din România saude aiurea, exceptând poate Lidice oraş ceh“demolat” de Hitler sau Hiroşima şi Nagasaki,oraşe rase de pe faţa pământului de bombaatomică lansată de americani... Oare cine să-ifi sprijinit pe cei la putere în 1970 pentru ca săpierdem centrul istoric al Râmnicului? Să fiidorit râmnicenii stradă de şase benzi ca sămotiveze demolarea „Terasei” sau clădireaBărăţiei? Aiurea, minciuni, ci, mai bine vor-bim de ştergerea unei memorii...Să fi fostrâmnicenii mai puţin români decât cei ce ve-niseră aici şi să le fi dat voie să demoleze cen-trul vechi al Râmnicului? Doamne, Doamne,în orice vreme politrucii trebuie alungaţiprimii din comunitate, ca să nu zicem altfel,dar, aşa cum spune şi Dumnezeu în Biblie,când îi pregăteşte pe evrei să cucereascăCanaanul: să le nimiceşti cetăţile precum pra-ful şi să-i treci pe toţi, unul să nu rămâie, printăişul sabiei; toţi, de la copii şi femei, labătrâni, fie om, fie animal domestic! Cât să fisuferit şi părinţii noştri, dacă nu au trecut niciunul de şaptezeci şi trei de ani?...şi ca ainoştri, câţi nu vor mai fi fost? Şi când te gân-deşti că nici atunci, şi nici astăzi, nu s-a găsitnimeni să-i judece pe derbedei, care se cre-deau nemuritori, dumnezei, mama lor de atei,altfel, cred că s-ar fi temut de Dumnezeu! Nus-a găsit nimeni să răzbune oraşul! Tot lavechii evrei, în Biblie, pedeapsa divină nu seaplică părinţilor care păcătuiesc, ci fiilor şinepoţilor, fiilor şi nepoţilor, iarăşi! Desigurnici noi nu putem fi ca fiii lui Israel, fiindcădacii şi romanii s-au amestecat între ei şi arezultat românii, care, iarăşi, să nu uităm călegiunile romane, iudaică şi macedoneană aufost aduse în Dacia l-a sud şi la nord deCarpaţi! Iată ce popor blând şi bun la suflets-a născut din poporul dac şi poporul roman,şi ce creştin! direct din Saul şi din Simon! Îşidă şi haina de pe el când nimeni nu-l aţâţă, aşacum nimeni dintre râmnicenii care nu locuiauîn centrul vechi nu s-au opus mizerabililor,din contră, aşazişii la seral sau fărăfrecvenţăînvăţaţi, aplaudau, căci, iată ce spuneau chiaratunci: „ce case? ce arhitectură clasică?...nişte adăposturi pentru şobolani” (nu le dămnumele, decât la o adică)! Adevărul, însă, estealtul. Viaţa a răzbunat Râmnicul vechi, prinfaptul că nici astăzi nu s-a construit nimic pe

7nr.1/2017 Forum vâlceanRespectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

locul viran, tăpşan cum a fost în ultiniipatruzeci de ani, după demolare. El pareblestemat, părând a fi ca o gură ştirbă demajoritatea dinţilor, el, centrul actual alRâmnicului, neputând fi la ora actuală com-parat cu nici un oraş din ţara noastră, oraş fărăcentru vechi şi, care, odată fusese oraş! Oraşde piatră (granit) romană şi nu „Oraş de car-ton” cum i-am dat denumirea în cartea pe careo scriu acum, „Oraşul de carton” (care aremodel o poveste din timpul ţarului Nicolae alII-lea în care şobolanii primeau locuinţe dincarton care erau puse pe apă! locuinţe lacustredin hârtie). Câtă prostie în capul unora din2006, când apare şi legea monumentelor defor public, o lege a prostiei, şi care vorbeau(să nu moară de tăcere) că trebuie să depunemcerere ca după Sibiu să fim următoarea capi-tală culturală europeană!...vai de mămăligadin capul lor, cum au pierdut, şi ne-au pierdut,ne-au irosit timpul!

În 2004, la “Cafeneaua lui Monu”, cea maiizbutită asociere civică şi culturală a timpului,propuneam refacerea centrului vechi în chiarperimetrul adiacent, unde acum, troneazăaceastă groapă a ruşinii şi incapacităţii gân-dirii vâlcene, procomuniste, căci pe cea comu-

nistă, valabilă, cea de la Institutul deProiectări pe care l-a desfinţat Universitatea(!) Spiru Haret, a demolat-o cu totul, imediatdupă 1989, ca pe orice lucru bun şi util... Vezigama de demolări în care se pare că avem dejatradiţie şi din cauza căreia ne cuprinde groaza:CPL, Piele şi Încălţăminte, când tocmai sevorbea oficial de Simian! Armamentul de laMihăeşti şi Drăgăşani, IAS-urile, Gospodări-ile de Partid! Ole, ole, armata e cu noi, dar amdemolat şi prăpădit iremediabil acea colosalăaşezare a Garnizoanei Vânătorii de Munte!dinspre Vlădeştii de Vâlcea! Acum se va pră-pădi şi Motelul Capela? aşa cum s-a prăpăditşi Calea Ferată Râmnic-Vâlcele! Cum s-aprăpădit şi Gara Râmnicului...În mod siguram fost blestemaţi de proprietarii centruluivechi al Râmnicului, din 1945 ajunşi în mor-minte prin cimitirele catolice şi evreieşti, alţiipe la Sfântul Ion după ce şi-au schimbat nu-mele sau care nu şi l-au schimbat de loc, ade-văraţi vâlceni...aşa cum le-am spus şi laCernăuţi “patrioţilor” basarabeni şi nordbucovineni: „Fraţilor, terminaţi cu regionalis-mele ăstea mai ales când sunteţi în afaraţării!... Toţi suntem români şi nu olteni, ba-sarabeni sau bucovineni...şi nu a râs nimeni!

Ne-am demolat, în 1988, Bulevardul TudorVladimirescu, punct terminus între Tribunal şiJudecătorie! distrugând singura posibilitate dea descongestiona centrul vechi, în fapt, uniculcentru al Râmnicului. ...Eu am mai văzutinocenţi cu voia lor, dar precum cei de patrucinci ani, nu am să mai văd niciodată....Noiputem, cei care venim din Nord să ocolim (şisă venim înapoi ) pe la sensul girator cu formăde pătrat pe cele două poduri, prietene, depeste Râul Olăneşti, dar cei care vin de laOlăneşti nu pot trece pe la acelaşi sens giratorşi să vină înspre Nord...A fost mai bine, dis-trugând parcările naturale, de pe o stradă cusens unic, să o ia direct de pe Regina Mariasau Ştirbei Vodă la stânga şi să urce pe stradaCarol!...Stimaţi concetăţeni, se spune căCentrul vechi s-a demolat pentru ca strada V.I Lenin să fie mai lată, să fie mai socialistă,mai urbană, deşi o făcuseră pietonală!! mon-tând panseluţe pe asfalt!...să aibă şase benzi!să nu staţioneze nimeni pe ea, măsură care s-a luat şi pentru Bul. Tudor Vladimirescu! Maibine să moară locatarii de pe Carol (ce bine senumea înainte Argeş-căci nu mai conta faptulcă beţivii se pişau noaptea pe trotoare şi prin-tre intrândurile de bloc, şi spuneau că „fac” pe

Carol) de zgomot şi vibraţie şi, care, au treipatru metri de la fereastră la bordura străzii...Bine, bine, nu se poate muta strada, dar de ceîn acest oraş-comună-cu tăpşan în centrulvechi-cu stradă de şase benzi de circulaţie sănu oprescă nimeni, şi să nu fie deviat, de pe ea(str. Carol), un sens cum a fost aproapemereu? Cât este distanţa legală, domniloredili, din axul străzii şi până la zidul unei con-strucţii civile? Sunt douăzeci de metri stimaţicetăţeni! Am mai propus ca reparaţie pentrunenorocitul nostru de trecut imediat, pestrăzile centrale Traian şi Vladimirescu să sestaţioneze longitudinal pe ambele sensuri, şitot mai rămân două sensuri pe ultima, şi patrupe prima! Şi vorba aceea de ce să urle câinii amoarte la fiecare oră din zi şi din noapte, cândtrec maşinile poliţiei, ambulanţei şi pompie-rilor? când au atâtea şi atâtea costisitoare sem-naliări vizuale, luminoase!? Politica străzii înclipa actuală este de parcă ea a rămas singurasă bage frica în inima oamenilor...Aţi trecuttovarăşi edili pe la trecerile de pietoni de lasensurile giratorii, nesemnalizate pentrupietoni, când se întunecă, seara?

Csaky E POE

FORUMUL CULTURAL AL RÂMNICULUI ÎN FAŢA UNOR EXIGENŢE NOI

În 2016 s-au împlinit 15ani de la înfiinţarea pe 3

mai 2001 a Forumului Culturalal Râmnicului, o asociaţie cupersonalitate juridică, cu ca-racter neguvernamental, apoli-tică şi nonprofit, care a fun-

cţionat ca un cadru organizat de promovare avalorilor culturii reprezentative, de dezvoltarea vieţii spirituale în municipiul RâmnicuVâlcea şi în judeţul nostru. Aşa cum subliniaÎnaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhie-piscopul Râmnicului, preşedinte de onoare alForumului Cultural au fost 15 ani de apostolatcultural, perioadă în care organizaţia s-aimplicat cel mai mult în promovarea culturii şiştiinţei pe plan local şi chiar naţional.Partereniatul cultural cu Primăria Municipiu-lui Râmnicu Vâlcea s-a dovedit viabil şi util şia generat dinamizarea şi diversificarea vieţiicultural-ştiinţifice locale, fiind iniţiate multi-ple manifestări, consemnate şi în volumul

aniversar editat cu acest prilej. Sub aceste aus-picii, pe 30 martie 2017, la BibliotecaJudeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea s-au des-făşurat lucrările adunării generale, care a făcutbilanţul activităţii din 2016, eveniment la careau participat 29 de membri cotizanţi, dintotalul de 39 aflaţi în evidenţă anul trecut.Fiind în Postul Sfintelor Paşti, cea mai mare şimai însemnată sărbătoare a creştinătăţii, îm-preună cu părintele Nicolae State Burluşi şipărintele Nicolae Moga, participanţii au rostito rugăciune. Părintele consilier Nicolae Mogaa transmis Cuvântul ÎnaltpreasfinţituluiVarsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, careapreciază contribuţia Forumului Cultural laîmbogăţirea vieţii cultural-spirituale şi stră-daniile membrilor săi pentru finalizareaproiectelor asumate în 2016. Preşedinteleexecutiv al organizaţiei, Alexandru PopescuMihăeşti a subliniat importanţa vieţii cultural-ştiinţifice pentru comunitate şi a propus spreaprobare ordinea de zi: informare privindactivitatea desfăşurată de Forumul Cultural în2016; proiectul programului de activităţi pen-

tru anul 2017; execuţia bugetului de veniturişi cheltuieli pe 2016; dezbateri pe margineamaterialelor prezentate şi completarea lor cupropunerile rezultate din discuţii; alegera con-siliului de conducere, pentru o perioadă depatru ani şi acordarea distincţiilor Forumului,pentru anul 2016. În raportul prezentat,Gheorghe Dumitraşcu, secretar general a rele-vat că în 2016, activitatea s-a desfăşurat încontextul marilor evenimente cultural-ştiinţi-fice naţionale, al problemelor actuale, com-plexe, de la nivel european şi internaţional, avizat, în mod prioritar, integrarea culturiilocale în circuitul valorilor naţionale şi a pur-tat amprenta păstrării identităţii istorice a nea-mului românesc, a Râmnicului şi a Vâlcii, abogatelor tradiţii culturale de pe acestestrăvechi meleaguri. Gheorghe Pantelimon ainformat adunarea cu principalele manifestăricultural-ştiinţifice care vor fi organizate înanul în curs, iar Nicolae Dobrică, preşedintelecomisiei de cenzori a înfăţişat execuţia finan-ciar-contabilă pe anul trecut. Discuţiile auvizat eliminarea unor neajunsuri şi per-

fecţionarea activităţii viitoare a asociaţiei.Gheorghe Dumitraşcu s-a referit, printrealtele, la situaţia mai dificilă prin care treceForumul Cultural din punct de vedere finan-ciar. Petre Cichirdan a atras atenţia căForumul Cultural al Râmnicului nu este un„ONG special” cum a fost denumit în darea deseamă, ci unul ca oricare altul din arealulONG-urilor vâlcene sau de pe teritoriulRomâniei. Ştefan Stăiculescu a completattabloul preocupărilor din perioada analizată,când membri ai Forumului, printre care MihaiSporiş, Petre Cichirdan, Gheorghe Cărbu-nescu, domnia sa, şi alţii, au fost prezenţi şi laalte manifestări de anvergură naţională şiintrenaţională dedicate marelui artist Con-stantin Brâncuşi, excursia în RepublicaMoldova, la unele evenimente istorice iniţiatepe plan naţional de Filiala Vâlcea „MateiBasarab” a Asociaţiei Naţionale Cultul -Ero-ilor „Regina Maria” ş.a. A reluat solicitarea săse amenajeze un stand pentru expunerea şivânzarea publicaţiilor Forumului, la sediulacestuia, şi a propus organizarea mai multor

Gheorghe PANTELIMON

nr.1/2017Forum vâlcean8 Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

acţiuni în licee. Şi Nicolae Dinescu a insistatpe atragerea unui număr mai însemnat detineri, care să preia mesajele educative care setransmit. Directorul revistei on line „Arte-mis” Râmnicu Vâlcea, Ion Măldărescu, a relu-at ideea unei prezenţe mai slabe la unele mani-festări ale Forumului, care se repetă de la unan la altul. Forumul trebuie să ia atitudinefermă împotriva unor legi care desfiinţeazăvalorile naţionale şi să acorde mai multăatenţie limbii române. De asemenea a opinat

că activitatea Direcţiei Judeţene pentruCultură Vâlcea nu se ridică la nivelul exi-genţelor actuale.

Adunarea generală a operat şi unele modi-ficări în componenţa Consiliului de Condu-cere, care coordonează activitatea curentă.Petre Cichirdan, Marian Pătraşcu, MihaiSporiş şi Vasile Ene au fost eliberaţi, la cerere,din organul executiv, fiind cooptaţi noi mem-bri: Antonie Chelcea, Ionuţ Dumitrescu,

Cătălin Siiulescu şi Gheorghe Sporiş, iarGheorghe Pantelimon a fost ales în funcţia devicepreşedinte al Forumului Cultural. Înpartea finală a adunării, Alexandru PopescuMihăeşti a înmânat distincţiile Forumului,celor care s-au remarcat în 2016, prin creaţiilelor în diferite domenii.

Considerăm că adunarea generală anualăşi-a atins scopul propus. Materialele supusedezbaterii au avut un conţinut concret, discuţi-ile s-au axat pe propuneri, iar întrunirea s-a

desfăşurat în mod operativ şi eficient.Problemele abordate au fost aprofundate ulte-rior de Consiliul de Conducere, care a stabilitmăsuri şi răspunderi precise pentru revi-talizarea întregii activităţi, într-un contextnou, generat de realităţile actuale.

Responsabilităţi importante ne revin şi dinAcordul de parteneriat cu Primăria Munici-piului Râmnicu Vâlcea, care trebuie îndepli-nite în mod exemplar, în 2017.

La 15 ani de existenţă a FCR, credem cătrebuia sancţionată apariţia acestei aşa

zise cărţi „Forumul Râmnicului la 15 ani...” oruşine editorială, carte, menită să cheltuiascăfondurile pentru cultura scrisă prevăzute delege şi pe care, onor, Primăria Râmnicu Vâl-cea le-a dăruit Forumului Râmnicului ca s-otipărească...Carte, care are cinci! autori dincare doi coordonatori!... dovadă că şi Forumulera politic la acea dată, un autor coordonând„stânga” şi celălalt coordonând „dreapta”,ceilalţi, săracii, neştiind că şi ei sunt autoriiacestei nesimţite antologii scrisă pe bază demateriale autolaudative (membrii şi le-au scrissinguri mai puţin pagina scrisă despre sub-semnatul, de fapt, întocmită de inimosul Ion

Soare) al doilea sau primul coor-donator... Con-secinţa?...Astăzila FCR lucrea-ză fără de arginţiechipa „Ni-meni”, cei serioşi,dându-şi de-misia....

Trebuia, de asemenea, refe-ritor la articolul precedent, des-pre Adunarea Generală a Foru-mului Râmnicului (a nu se con-funda cu Forum vâlcean -revistăeditată de Intol Press în semn deprotest pentru dispariţiţia revis-tei Forum 11, a FCR până în2012, şi care arăta activitateanuală, culturală, a FCR, nu eraanuar-cum tot motiva artizanul

numărul 1 al desfinţăriiacestei reviste -acelaşi IonSoare) criticat, biroul deconducere, pentru dispa-riţia unei reviste, pe care oconducea chiar acestbirou; şi care trebuia săapară în 2013. Iată, 2013,anul în care Cultura vâl-ceană a fost pusă la zid decel mai odios regim...instalat la Primărie! şi carea şuşotit în această ches-tiune cu „dreapta” dinFCR!...

Mai completăm că anul 2013 coincide cuanul în care România s-a împărţit, mai dihaica altă dată, în două, datorită cozilor de toporde sorginte KGB-istă; una promoscovită şicealaltă pur românească-pe fond-şi care, întreele, se luptă şi astăzi!...una să întărească min-ciuna, cealaltă s-o slăbească, despre economiaşi arta în cădere liberă; despre realitatea în rozvopsită, dar prin care jumătate din noi trebuiesă dispară...Mizerie mare domnilor, mizeriemare, de aceea am înfiinţat Forum vâl-cean!...nu de alta dar ca să se ştie de acestemizerii...

Simion PETRE

PUNCT DE VEDERE AL UNUI PARTICIPANT LAADUNAREA GENERALĂ A FORUMULUI CULTURAL

GHEORGHE BONCIU: „TRIBUNALUL VÂLCEA DE LAORIGINI PÂNĂ ÎN PREZENT”

Noua carte publicatăde Gheorghe Bon-

ciu cu titlul de mai sus ne-aatras imediat atenţia: pecopertă vedeam reprodusăo fotografie cu această mo-numentală clădire, a Tribu-nalului, din 2016, lângăcare se găsesc două imagini

care trimit direct la memorie: parafa Tribu-nalului la 1831 (balanţa deasupra viului vege-tal, uman şi animal) şi o imagine dinainte de1968 (Tribunalul şi Bulevardul Tudor Vladi-mirescu în toată splendoarea sa care venea dela Podul de Fier şi ajungea la...Statuia Monu-ment al Independenţei României!) Problemaera (şi este) că nu din orice direcţie trebuia,prin vechiul şi istoricul centru, să ajungi laOlăneşti; şi, edilii deştepţi de atunci puneaupuţinele maşini şi trăsuri să ocolească centrul,când acestea doreau să ajungă la Baia publică,în Zăvoi sau la Vlădeşti. Vedeţi şi dumnea-voastră, intelectuali vâlceni, ce ne-au făcut doiani de zile, trei, cum ne-au înghesuit pe douăsensuri, pe strada Carol, strivindu-ne nervii,fiindcă în anii 1988 au distrus bulevardul T.Vladimirescă şi, în capul său, la monument,au făcut un scuar cu trepte spre... lumina de larăsărit! (ceea ce nu e chiar rău, de la Est laVest, ca să urci!...) să urci în ritmul imnelor„goangiste” şi „ţărniste”! fiindcă acolo au vrutei, cei amatori de asemenea „splendori”sonore, să se monteze tribuna oficialităţilor de23 August ...În replică, dar coborând, de la Estla Vest au confecţionat, aceiaşi, un alt scuar cutrepte, de data aceasta urcătoare de la Vest laEst, iar acum cu o gaură imensă, de doi-trei

ani! ca o gură ştirbită de babă, în centrulRâmnicului, scuar de patruzeci de ani, expri-mând răutatea şi dispreţul, şi ineficienţa,aceloraşi edili; aceiaşi după culoarea rubaşcăiatunci şi acum...Cei de atunci au şters memo-ria Râmnicului, iar cei de acum, nici măcar,limitându-se în a se arăta plânşi după ea...Văzând cartea domnului conf. univ. dr. GhBonciu, fost preşedinte de Tribunal, şi om despirit, şi suflet (încă din 1991, reimprimândRâmnicului calitatea de „capitală a tipo-grafilor”, a cărţilor şi revistelor, comandându-ne, atunci, zeci de studii şi cărţi de drept civil,şi penal, şi nu ca acum, când puterea, de patru-cinci ani, batjocoreşte legea care protejeazăcultura scrisă, Legea 186 din 2003). Puterea,poate, se va autosesiza şi va remedia (cel maibine ar fi din iniţiativa unei instanţe) un imensrău făcut societăţii civile vâlcene, muncii şiprosperităţii locuitorilor acestor meleaguri,neaplicând această lege...

Cartea lui Gh Bonciu editată la „UniversulJuridic”, 2016, Bucureşti (iată domnilorpoliticieni cât au dat înapoi lucrurile, cândbanii investiţi în cultură, de la RâmnicuVâlcea se duc în altă parte) este una de cel maimare interes, conţinutul ei, care se traduceprin cunoaşterea istoriei acestor locuri şi nuoricare, istoria Tribunalului Vâlcea, memoriadrepului civil şi penal din toate timpurile aşacum au fost ele scrise, înţelese şi aplicate înacest teritoriu. Cartea intră în spaţiul culturalvâlcean istoric, al ştiinţei dreptului, şi se ală-tură celor nu de mult lansate în RâmnicuVâlcea, referindu-ne doar la „PârâieniiValahiei”, Editura Paralela 45, 2014, autoriConstanţa Badea, Petronela Badea şi MihaiPârâianu; şi la „Pravila de la Govora” ediţialui Emil Catrinoiu, 2016, Editura Fortuna, mai

apropiată de timpul prezent; neuitând săamintim şi de „Pravila de la Govora” a lui GhPetre Govora, ediţia 1995, Editura Petras,îngrijită de Petre Tănăsoaica...

„...Palatul de Justiţie în care funcţioneazăTribunalul Vâlcea are sediul în Rm.Vâlcea,Scuarul Revoluţiei nr. 1, monument de arhi-tectură înscris în Lista Monumentelor Istoricedin anul 2004, la nr.259; Cod VL-II-m-B-09623.

Construcţia a fost edificată între anii 1898-1900, pe terenul proprietatea judeţului, aşacum rezultă din Situaţia Judeţului Vâlcea dinanul 1898, prezentată de prefectul Al.

Crăsnaru, în faţa Consiliului General, în careapare următoarea informaţie: Casele cusăliştea lor numite Munteanu. Pe aceastăsălişte este a se construi Palatul Justiţiei, încare scop judeţul a cumpărat şi sălişteavecină a decedatului Băbeanu. Anterior,potrivit informaţiei din dosarul nr. 128/1879din arhiva Prefecturii Judeţului Vâlcea, fu-seseră cumpărate de către judeţ casele domnu-lui Petre Munteanu, de la doamna MasincaMunteanu, la 17 iulie 1879, cu suma de25.000 de lei.

Lucrările de construcţie au început la datade 27 februarie 1898, dirigintele lucrărilorfiind inginerul-şef Panait, iar antreprenor delucrări Ioniţă Năstăsescu.

La data de 15 martie 1900, aceste lucrăriau fost încheiate, iar pe 1 septembrie 1900, ora10,00, a avut loc festivitatea de inaugurare aPalatului Justiţiei, în faţa oficialităţilorlocale”.

Potrivit unei informaţii din Expunereasituaţiunei Judeţului Vâlcea, Sesiunea 1900 şiprezentată de prefectul C. N. Herescu, pagina14: „Palatul de Justiţie s-a construit de judeţ şicare s-a inaugurat la 1 septembrie a.c., a costatsuma de lei 229.145 bani 02.

În acest edificiu, şi-a desfăşurat activitateatribunalul până în anul 1955, când imobilul aprimit alte destinaţi, în local funcţionând Casade Cultură Rm.Vâlcea şi Biblioteca Jude-ţeană. Prin Decizia 121 din 23 februarie 1980,se transmite localul Casei de Cultură şiBibliotecii Judeţene Rm.Vâlcea şi terenulaferent, în administrarea directă a MinisteruluiApărătorii Naţionale, aici desfăşurându-şiactivitatea Casa Armatei.

Prin Sentinţa civilă nr. 2527 din 26 martie

Petre CICHIRDAN

9nr.1/2017 Forum vâlceanRespectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

1997, pronunţată de Judecătoria Rm.Vâlcea îndosarul nr. 2197/1997, rămasă irevocabilăprin Decizia civilă nr. 772/R din 5 mai 1997,pronunţată de Curtea de Apel Piteşti îndosarul nr. 1091/1997, s-a dispus evacuareaGarnizoanei Vâlcea - U.M. 01744 din imobil,dată de la care clădirea a revenit în propri-etatea Ministerului Justiţiei, aici funcţionândTribunalul Vâlcea” (Ministerul Justiţiei,Portal Tribunal Valcea, 27 12 16).

Conchidem, fără a supăra pe nimeni, darsupărându-ne pe toate publicaţiile tipăritepână acum, inclusiv Lista de MonumentePublice, 2004, că, ne pare rău că nu ştim careeste numele arhitectului care a proiectat a-ceastă clădire fără seamăn în arealul Olteniei,poate doar Universitatea din Craiova să o con-cureze!...

Ne dăm seama, însă, că e vorba de o

meteahnă, iată, încă una la cele arătate maisus, edilii acestui oraş nu vor să executeproiecte prezentate în diverse timpuri, care săse materializeze prin nişte plăci aplicatefaţadelor clădirilor mai importate din care săaflăm anul construirii şi numele arhitectului...Arhitectura este o artă cu mult mai serioasă şiimportantă decât arta scrijilării pietrelor, pre-cum cele ce ornează Râmnicul şi alături aunişte table în „Z” pe care sunt inscripţionate

numele aşa zişilor artişti (căci scrijelirea nueste artă) şi numele aşa ziselor opere de artă.Credem că Tribunalul Vâlcea, este întradevăro operă de artă; desigur, şi de arhitectură! şieste necesar să ştim, şi să memorăm, numelecelui care a creat-o...

...Şi nu ca la Biblioteca Judeţeană, unde nuştim cine este autorul acestei clădiri pe care olaudă toată lumea!?

Bârfirea este ponegrirea, defăimarea,calomnierea, clevetirea sau vorbirea

de rău a unei persoane care nu este prezentă,urmărind înjosirea sa în faţa celorlalţi. Atât demare este gravitatea bârfirii, încât unii oasemănă cu un cancer al cuvintelor, avândefecte sociale dezastruoase. Indiferent, dacăsubiectul bârfirii este adevărat sau nu, eaurmăreşte răspândirea unei imagini negativedespre o persoană care este absentă, atribuin-du-le fapte ticăloase şi rele, inventate de bâr-fitor. Din nefericire, bârfirea este unul dintrecele mai ucigătoare păcate, fiind asemeneaunei săbii cu trei tăişuri, care ucide trei per-soane dintr-o singură lovitură: pe bârfitor, peascultător şi pe cel bârfit.

Cine se pretează la bârfire? Din experienţazilnică, se constată că bârfa este dovadasufletelor josnice, a celor laşi, lipsiţi de curajşi de sentimentul onoarei. Un laş este totdeau-na şi un bârfitor. Acest fapt se explică foarteuşor: în sufletul laşului mocneşte totdeauna ostare de duşmănie împotriva celor care îiimpun respect şi teamă, dar mai ales împotri-va acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, dincauza laşităţii, nu are curajul să spună în faţălucrurilor pe nume, recurge la atacul pe furiş,sperând prin aceasta că va fi totdeauna la adă-post de pedeapsă. Laşul suferă când vede pealtul respectat, iar el este umilit şi dispreţuit.

Care este motivul, că un bârfitor vorbeştede rău pe o anumită persoană?

Cauza principală a bârfei este invidia.Atunci când cei laşi văd că un coleg de servi-ciu sau de la locul de muncă, valorează maimult decât ei, sunt profund umiliţi, ştiind căniciodată ei nu vor reuşi să iasă din obscuri-tatea pe care o merită, şi în care ei îşi târăsczilele. Faptul că un om, care a ocupat aceiaşi

poziţie socială ca a lor, începe să se ridice,prin muncă şi merite personale, îi revoltă pro-fund; iar cum ei sunt nişte laşi, revolta lor semanifestă sub forma bârfei împotriva celuicare a dovedit că este un om de valoare sauchiar de o mare personalitate spirituală.

Bârfitorii încearcă să-şi formeze o imaginebună, prin ponegrirea altora că ar fi mai răidecât ei, dar în realitate sunt nişte oameni jos-nici care nu reuşesc să se integreze în soci-etate.

Potrivit învăţăturii biblice, bârfitorul esteun nebun, adică un om care se împotriveştebinelui: „Cel ce răspândeşte defăimarea esteun nebun” (Pilde 10, 18).

Însă, de cele mai multe ori, bârfirea se aso-ciază cu o stimă de sine scăzută sau senti-mente de inferioritate pe care cel care bârfeşteîncearcă să şi le acopere, bârfind pe alţii.Astfel, în comparaţie cu cel bârfit, el crede căîşi va îmbunătăţi imaginea în ochii celorlalţi.De multe ori, în spatele bârfei se mai ascundedorinţa de răzbunare şi de răutate faţă de per-soana denigrată.

Adevărul este că oamenii care au succes înviaţă, care înfăptuiesc mari realizări, care pro-duc ceva ce valorează cu adevărat, aceia nubârfesc, dimpotrivă mărturisesc totdeauna căurăsc bârfirea. Nici nu-i de mirare! Dacă estecineva om de calitate, înţelept şi vrednic, nicinu se poate altfel! Din această cauză, SfântulApostol Petru învaţă pe creştinii care sunt bâr-fiţi, că trebuie să continue să facă fapte bune,sperând în îndreptarea celor care îi bârfesc,scriind: „Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, caîn ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe nişte făcă-tori de rele, privind ei mai de aproape faptelevoastre cele bune, să preamărească peDumnezeu, în ziua când îi va cerceta” (I Petru2, 12).

Dar să vedem, ce zice Sfânta Scripturădespre bârfire? Cum a apărut ea?

În Vechiul Testament, citim că bârfirea îşiare originea în invidia diavolului faţă de omulcreat de Dumnezeu pentru fericirea veşnică.Cartea Facerii relatează cum diavolul, prefă-cut în şarpe, vorbeşte în grădina Raiului cuEva, bârfindu-L pe Dumnezeu: „Şi a zisşarpele către femeie: Dumnezeu a zis El, oare,să nu mâncaţi roade din orice pom din Rai?Iar femeia a zis către şarpe: Roade din pomiiRaiului putem să mâncăm, numai din rodulpomului celui din mijlocul Raiului ne-a zisDumnezeu: Să nu mâncaţi din el, nici să văatingeţi de el, ca să nu muriţi! Atunci şarpelea zis către femeie: Nu, nu veţi muri! DarDumnezeu ştie că în ziua în care veţi mâncadin el vi se vor deschide ochii şi veţi fi caDumnezeu, cunoscând binele şi răul. De aceeafemeia, socotind că rodul pomului este bun demâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednicde dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi amâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şiel“ (Facerea 3, 1-6). Aici găsim esenţa bârfei:răspândirea unor zvonuri rele despreDumnezeu, cu scopul de a-l defăima.Diavolul lasă de înţeles Evei că Dumnezeueste un mincinos, doar pentru a reuşi să oînşele şi să o determine să mănânce din pomuldin care Dumnezeu îi interzisese. Din aceastăcauză, Dumnezeu urăşte bârfa, considerând-oun mare păcat. Pentru a-i determina peoameni, să nu o practice, El intervine mereu înscrierile Sfintei Scripturi.

În cărţile Vechiului Testament, existămulte sfaturi cu privire la bârfire. Astfel,încercând să vindece sufletul şi societatea deacest păcat, Legea lui Moise spune clar: „Sănu iei aminte la zvon deşert” (Ieşirea 23, 1) şi„Să nu umbli cu clevetiri în poporul tău”(Levitic 19, 16). Bârfitorii sunt, de regulă, din-tre cei apropiaţi: „Păziţi-vă fiecare de pri-etenul vostru şi nu vă încredeţi în nici unul dinfraţii voştri, că fiecare frate pune piedicăceluilalt şi fiecare prieten împrăştie clevetiri”(Ieremia 9, 4). Cu bârfitorul nu trebuie să teasociezi: „Cine trădează taina umblă ca undefăimător şi nu te întovărăşi cu cel ce aremereu buzele deschise” (Pilde 20, 19).

Pentru ilustrare, iată câteva exemple: „Sănu răspândeşti zvonuri neadevărate. Să nu te

uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire min-cinoasă pentru el” (Exod 23, 1); „Să nu umbliniciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău”(Levitic 19, 16); „Pe cel ce cleveteşte înascuns pe aproapele său, îl voi nimici”(Psalmul 101, 5). Mai ales, în Cartea prover-belor, găsim numeroase versete, care arătăpericolele bârfirii: „Cine ascunde ura, arebuze mincinoase, şi cine răspândeşte bârfeleeste un nebun” (Proverbe 10, 18); „Cineumblă cu bârfe dă pe faţă lucrurile ascunse; şicu cel ce nu-şi poate ţine gura să nu te ameste-ci” (Proverbe 20, 19); „Cine defaimă peaproapele său este fără minte, dar omul cu pri-cepere primeşte şi tace. Cine umblă cu bârfedă pe faţă lucrurile ascunse, dar sufletul cre-dincios ţine ce i s-a încredinţat” (Proverbe 11,12-13). „Omul neastâmpărat stârneşte certuri,şi bârfitorul dezbină pe cei mai buni prieteni”(Proverbe 16, 28); multe prietenii au fostdestrămate după o neînţelegere care a începutcu o bârfă. Cei ce dobândesc un astfel de obi-cei nu fac altceva decât să întărâte, săprovoace necazuri şi mânie, amărăciune şisuferinţă între prieteni. Trist, dar unii rămân înobiceiul bârfei şi caută ocazii să-i distrugă pealţii, deşi Scriptura spune limpede, că„Martorul mincinos nu rămâne niciodatănepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni,până la urmă va pieri” (Proverbe 19, 9).

Mai mult, Noul Testament arată limpedecă Iisus Hristos a fost una dintre persoanelecele mai bârfite din istorie, fiind bârfit şi la oraactuală, deoarece reprezintă Calea luiDumnezeu, care este bârfită de cei necredin-cioşi. Bârfirea este una din temele importanteale Sfintelor Evanghelii şi face obiectulcuvântărilor lui Iisus Hristos şi ale SfinţilorApostoli.

Bârfele despre Iisus Hristos au determinatarestarea şi uciderea Sa. Sfintele Evangheliispun că, mai întâi arhiereii au căutat bârfitori,care să-L acuze de erezie: „Arhiereii şi totsinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturieca să-L dea la moarte, dar nu găseau. Că mulţimărturiseau mincinos împotriva Lui, dar măr-turiile nu se potriveau” (Marcu 14, 55-56).Apoi, căpeteniile poporului îl bârfesc pe Iisusîn faţa lui Pilat, acuzându-L de instigarea

BÂRFIREA,Păcatul care ucide pe aproapele

(I)

Arhim. Veniamin MICLE

Acesta este motivul pentru care s-a scurtatbulevardul Tudor Vladimirescu şi s-a construit

actualul scuar!

10 nr.1/2017Forum vâlcean Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

poporului la revoltă, „zicând că întărâtăpoporul” (Luca 23, 5). Tot bârfa a stat şi labaza procesului prin care Baraba, un tâlhariudeu, căpetenie de răzvrătiţi şi ucigaş, esteales în locul lui Iisus, pentru a fi eliberat(Marcu 15, 11). În cele din urmă, pe Crucefiind, Hristos este bârfit iar de către căpetenii,cum scrie Evanghelistul Marcu: „De aseme-nea şi arhiereii, batjocorindu-L între ei, împre-ună cu cărturarii, ziceau: Pe alţii a mântuit,dar pe Sine nu poate să Se mântuiască!”(Marcu 15, 31).

Gravitatea păcatului săvârşit prin bârfireeste arătată de Sfântul Apostol Pavel înEpistola către Romani, unde descrie fireapăcătoasă a celor care resping Legea divină şis-au întors de către Dumnezeu, au fost lăsaţiîn voia minţii lor păcătoase, peste careDumnezeu îşi revarsă mânia Sa. În listapăcatelor prezentate de marele Apostol, esteinclusă şi bârfa, scriind: „Dumnezeu i-a lăsatla mintea lor fără judecată, să facă cele ce nuse cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, dedesfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate;plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, deînşelăciune, de purtări rele, bârfitori. Grăitoride rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori,semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele,nesupuşi părinţilor. Ne-înţelepţi, călcători decuvânt, fără dragoste, fără milă; Aceştia, deşiau cunoscut dreapta orânduire a luiDumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea suntvrednici de moarte, nu numai că fac ei aces-tea, ci le şi încuviinţează celor care le fac”(Romani 1, 29-32). Deci, din acest text vedemcă bârfirea se înscrie în rândul celor mai urâtepăcate, iar bârfitorul cade sub mânia lui

Dumnezeu. Tot în acest sens, Sfântul Apostol Pavel

scrie creştinilor din Corint: „Fiindcă mă temca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşacum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiugăsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nugăsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vor-biri de rău, bârfe, îngâmfări, tulburări” (IICorinteni 12, 20).

Sfântul Apostol Pavel învaţă pe creştini săevite bârfirea, scriind: „Din gura voastră să nuiasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun,spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea harcelor ce ascultă” (Efeseni 4, 29). De aseme-nea, creştinii trebuie să evite pe orice bârfitor,pentru că „acela e un îngâmfat, care nu ştienimic, suferind de boala discuţiilor şi a cer-turilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă,pizmă, defăimări, bănuieli viclene; gâlcevinecurmate ale oamenilor stricaţi la minte şilipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia esteun mijloc de câştig. Depărtează-te de unii caaceştia” (I Timotei 6, 4-5).

Sfânta Scriptură învaţă că totdeauna,cuvântul, ca forţă creatoare a omului, trebuiegândit şi rostit cu atenţie, căci, pe cât este deziditor, pe atât poate fi de distrugător. „Iată şicorăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse devânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmăfoarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciu-lui. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cumari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi câtcodru aprinde! Foc este şi limba, lume afărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădu-larele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncăîn foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost eade flăcările gheenei. Pentru că orice fel de

fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi dinmare se domoleşte şi s-a domolit de fireaomenească, dar limba, nimeni dintre oameninu poate s-o domolească! Ea este un rău fărăastâmpăr; ea este plină de venin aducător demoarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şiTatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care suntfăcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Dinaceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul.Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa”(Iacov 3, 4-10). Ideea este regăsită şi înVechiul Testament: „Limba dulce este pom alvieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima”(Pilde 15, 4); „Inima înţeleaptă caută ştiinţa,iar gura celor nebuni se simte mulţumită cunebunia” (Pilde 15, 14); „Cuvintelor tale făjug şi cumpănă şi gurii tale fă-i uşă şi încu-ietoare. Ia aminte ca nu cumva să aluneci cuea şi să nu cazi înaintea celui ce te pândeşte cuvicleşug” (Isus Sirah 28, 28-29). Cinereuşeşte să-şi controleze cuvintele, acela estedesăvârşit, cum zice Sfântul Apostol Iacov:„Dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela estebărbat desăvârşit” (Iacov 3, 2).

Văzând gravitatea păcatului bârfirii, creş-tinul trebuie să se gândească mereu la urmă-toarele cuvinte ale lui Iisus Hristos: „Vă spuncă pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vorrosti, oamenii vor da socoteală în ziuajudecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsitdrept, şi din cuvintele tale vei fi osândit”(Marcu 7, 21-23). Deci, să ne înfrânăm de lapăcatul bârfirii. Dacă ne încredinţămDomnului, El ne va ajuta să rămânem nepri-hăniţi.

Din punct de vedere moral, bârfitoriidovedesc că întunerecul le-a cuprins sufletul

şi au devenit împlinitori inconştienţi aifaptelor diavoleşti. Din această cauză, haruldivin şi binecuvântarea lui Dumnezeu nu semai revarsă asupra lor. Dimpotrivă, ei trebuiesă suporte consecinţele şi fructele amare alefaptelor rele. Mai mult, în ciuda rugăciunilorpe care ei le adresează uneori lui Dumnezeu,dorinţele lor nu se împlinesc atât timp cât con-tinuă să se complacă în această stare detesta-bilă.

Fie ca noi toţi să ascultăm învăţăturileSfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi aiBisericii noastre despre bârfire şi să ne ţinemgura închisă când trebuie şi s-o deschidemcând este de folos.

RIDICAREA POPORULUI DAC PENTRU REVENDICAREA DREPTURILOR LUI

Lungul răstimp almileniului I î.Hr.,

aria carpatică-istro-ponti-că, este caracterizată dedesfăşurarea amplului pro-ces al etnogenezei dacilor.În secolele VI – V î.Hr., înoperele literare şi icono-grafice greceşti (Hecateusdin Milet, Sofocle, Hero-

dot, Tucidide ş.a) apar primele informaţii des-pre geţi ca populaţie autohtonă a ţinuturilordintre Dunărea de Jos şi Munţii Balcani. Patrusecole mai târziu, izvoare latine (prima dată laIulius Caesar, Razboiul gallic, VI, 25; apoiPompeius Trogus, Horaţiu, Vergiliu, ş.a.) vordesemna triburile autohtone din ţinutul car-pato-dunărean sub numele de daci. Dacii şigeţii, ramura nordică a tracilor care populaucea mai mare parte a Peninsulei Balcanice,erau unul şi acelaşi popor - fapt recunoscut deautorii antici şi vorbind aceeaşi limbă (Stra-bon, VII, III, 13). În anul 513 î.Hr. (după alţii,514) are loc expediţia reuşită a regelui persanDarius I (521 – 486) împotriva sciţilor dinnordul gurilor Dunării. În drumul său de laBosfor la Dunăre în timpul traversării Dobro-gei, singurii dintre traci, care i-au opus rezis-tenţă au fost geţii. Înainte de a ajunge laHistria, Darius birui mai întâi pe geţii care secredeu nemuritori; căci tracii, locuitorii dinSalmydessos şi cei care ocupau ţinutul aşezat

mai sus de oraşele Apollonia şi Mesambria –pe nume scirmiazi şi ripseeri – s-au predat luiDarius fără luptă. Geţii însă, fiindcă s-au pur-tat nechibzuit au fost îndată înrobiţi, măcar căei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintretraci ( Herodot, Istorii, IV, 93). Această infor-maţie rămane cea dintâi menţiune a geto-daci-lor în istoria antichităţii.

Încă de la începutul istoriei sale, poporulgeto-dac a trebuit să stea cu sabia în mână şisă se ridice la luptă pentru apărarea pământu-lui şi a drepturilor sale. La scurt timp dupămoartea lui Filip al II-lea, Macedoneanul, fiulşi moştenitorul său, Alexandru cel Mare ( 336– 323 î.Hr.), întreprinde o expediţie împotrivatribalilor, un neam tracic de la nord deBalcani, în dreptul Olteniei, pentru că aflasecă vor să se răscoale. Învinşi într-o primăluptă, tribalii, conduşi de regele Syrmos, s-auretras într-o insulă din mijlocul Dunarii şisprijiniţii de geţii de pe malul stâng al fluviu-lui, reuşesc să respingă toate atacurile mace-donene. Alexandru hotărăşte să atace prin sur-prindere forţele geţilor de pe malul nordic alfluviului, în regiunea gurii Oltului. Descriereaexpediţiei, realizată de un martor ocular, gene-ralul Ptolemaios Lagos, viitorul suveran alEgiptului, s-a păstrat în opera lui Arrian(Expeditia lui Alexandru). ”Trecând Dunăreanoaptea, macedonenii merseră prin locuriunde holdele de grîu erau îmbelşugate”. Geţii,care adunaseră o armată de vreo 4000 de călă-reţi şi mai bine de 10.000 de pedestraşi,” nuţinură piept nici măcar primului atac al cava-

leriei, pentru că nu se aşteptară de fel laîndrăzneala lui Alexandru, care, fără să facăpod peste apă, trecuse aşa uşor, într-o singurănoapte pester Istru, cel mai mare dintre toaterâurile, iară de altă parte şi încheietura falan-gei era înspăimântătoare şi atacul cavalerieiirezistibil. De aceea, dintru întâi, ei fugiră

către oraşul lor, care era ca la o parasangă (5,5km) de Istru, apoi părăsiră şi oraşul lor care nuera bine întărit. Alexandru luă oraşul geţilor şitot avutul pe care aceştia îl părăsiseră, iar el,după ce dărâmă din temelii oraşul, aduse jertfepe malul Istrului… şi în aceeaşi zi, aduse îna-poi, la grosul oastei, pe toţi cei cu care ple-case, sănătoşi şi teferi. Cu ocazia acestei de-monstraţii de o zi sunt menţionaţi pentruprima dată în scrierile antice geţii din CâmpiaMunteniei.

Dar calătoria lui Alexandru nu este decâtînceputul unui şir de conflicte dintre macedo-neni şi geţi. În anul 327 – 326 î.Hr., generalulZopyrio, care fusese numit guvernatorulmacedonean al Traciei pontice, face o expe-diţie de-a lungul Mării Negre, vizând cuceri-rea coloniei greceşti Olbia, de la gurileBugului. La întoarcere, Zopyrion este surprinsîn ”Pustiul getic” de importante forte getice,sprijinite probabil şi de sciţi, care nimicescîntreaga armată (circa 30.000 de luptători),conducătorul însuşi găsindu-şi moartea pecâmpul de luptă.

După moartea lui Alexandru Macedon,fostul său general Lisimah devine rege alTraciei. Acesta intră într-un conflict de lungădurată cu marele rege al geţilor, Dromihete..Acesta este cel dintâi monarh însemnat algeţilor pe care-l recunoaşte istoria şi poate fipus pe acelaşi plan cu marele Burebista şi cueroicul Decebal. Sunt cele trei figure repre-zentative din istoria strămoşilor noştri. Ne-mulţumit de sprijinul dat cetăţilor greceşti de

Constantin MĂNESCU

Strivirea lui Isus, între Caiafa şi Pilat,pictură pe sticlă, P. Cichirdan, 2002

Fra

gmen

t di

n C

olum

na l

ui T

raia

n...

cuce

rire

a D

acie

i

nr.1/2017 Forum vâlcean 11Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

pe litoralul vest-pontic, răsculate împotrivaautorităţii sale, pe la 313 – 309 î. Hr., Lisimahorganizează o expediţieîmpotriva regelui get.Au avut loc mai multe lupte, toate nefericitepentru regale macedonean. Într-una din ele,întâmplată probabil prin anul 300 î.Hr. şicondusă de Agatocle, încercatul fiu al luiLisimah, armata elenistică este înfrântă şiAgatocle cade prizonier. Regele get s-a purtatînsă foarte bine cu el-o anticipare a celor ceaveau să se întâmple opt ani mai târziu cuînsuşi tatăl prizonierului-ba l-a trimis chiar,după câtva timp, îndărat la Lisimah, în nădej-dea – spune istoricul grec Diodor din Sicilia –de a căpăta înapoi prin omenia asta pământulpe care i-l răpise Lisimah. Dar regele macedo-nean voia cu tot dinadinsul să - şi întindă stă-pânirea la nordul Dunării. De aceea, după ce-şi rotunji-se regatul prin cuceriri în Asia, elpregăteşte o armată importantă şi porneşte, înanul 292 î.Hr., împotriva lui Dromihete. Pro-vizii nu-şi luase, destule, crezând că le va găsila duşman. Armata macedoneană trece Dună-rea şi înaintează în interiorul ţării, unde începeînsă, în curând, să sufere de foame şi de sete.Geţii, aşa cum vor face şi românii mai târziu,arseseră şi pustiiseră totul în calea năvălitori-lor. Situaţia armatei lui Lisimah devine cri-tică, el însuşi este sfătuit de prieteni să fugă,dar, refuză. În cele din urmă, geţii îi încon-joară şi-i iau pe toţi prizonieri. Dromi-hete s-a purtat şi de data aceasta foarte frumos cu ceiprinşi. Pe Lisimah îl întâmpină-ne spune izvo-rul grec – cu mare respect, îl numeşte tată şi-l conduce, împreună cu familia sa, în oraşul

Helis, cetatea de scaun a lui Dromihete. Aici,geţii cer zgomotos uciderea regelui macado-niţilor. Dromihete le spune însă că e mai binesă-l lase în viaţă, fiindcă astfel le va da, dinrecunoştinţă, cetăţile care au fost mai înainteale lor, iar pe de altă parte, daca piereLisimah, se va ridica un alt rege în locul lui şiva veni, desigur, cu mai ultă mânie împotrivalor. În faţa acestor argumente, geţii cedează.Se face apoi un mare banchet, macedonenilorli se serveşte deosebit. Într-o sală mare, avândpe jos covorul regal luat ca pradă de război dela Lisimah, se aşează o masă de argint, cuvase şi cupe tot de argint, mâncările sunt dicele mai bune. Geţii, în schimb, stau alături pepaie, la nişte mese de lemn, mănâ-ncă mâncă-ruri simple-puţine legume şi carne - din vasede lemn-şi beau din pahare de lemn sau decorn de vită. În toiul ospăţului Dromiheteumple cel mai mare dintre cornurile de băut şise adresează lui Lisimah, pe care-l numeşteîncă o dată tată, întrebându-l ce masă i separe mai regească, a macedonenilor sau ageţilor? A macedonilor, fireşte, răspunseLisimah. Dacă este aşa, de ce ţi-ai lăsat toateale tale, atât de strălucite, ca să vii în sărăcianoastră? A recunoscut atunci Lisimah greşealafăcută şi a zis că pe viitor “va căuta să fie prie-ten şi aliat, şi să nu se lase întrecut în celebune de binele pe care i l-a făcut acumDromihete”, după cum spune Strabo. Iarregale get a primit cu dragoste făgăduialamacedoneanului şi i-a luat înapoi cetăţile pecare i le răpiseră oamenii lui Lisimah şi l-a eli-berat pe regale Macedoniei cu cinste. Un isto-

ric şi arheolog grec, Pausanias, afirmă căLisimah iar fi dat lui Dromihete şi pe fiica sade soţie, fapt care poate fi credibil, deoareceastfel de căsătorii între casele regale illyro-thrace de o parte şi cea macedoneană de altăparte, erau o veche tradiţie, după cum afirmăVasile Pârvan în lucrarea sa ”Getica. O pro-toistorie a Daciei”. Victoria lui Dromiheteasupra lui Lisimah reprezintă prima afirmare ageto-dacilor în istoria spaţiului sud-este euro-pean.

Epocii de glorie şi de putere a luiDromihete îi urmează însă în istoria politică adacilor, o epocă de scădere şi tulburare. Esteepoca năvălirii celţilor, care începuseră încămai dinainte mişcarea lor spre răsărit şi careajung acum, după anul 300 î.Hr., în ţinuturilenoastre. Puterea lor durează mai bine de douăsecole, până la domnia marelui Burebista.Strabon din Amaseia, geograf şi istoric grec,care îşi redactează opera la puţin timp dupădispariţia lui Burebista, ne spune despre acestconducător dac: ”Ajuns în fruntea neamuluisău, care istovit de războaie dese, getul Bure-bista l-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţi-nerea de la vin şi ascultarea faţă de porunci,încât în câţiva ani a făurit un regat puternic şia supus geţilor cea mai mare parte a populaţii-lor vecine, ajungând să fie temut chiar şi deromani”. Se pare că a avut o domnie foartelungă, 80 sau 70 î.Hr. - 40 î.Hr., timp în carea reuşit să unifice formaţiunile daco-gete dinspatiul carpato-danubiano-pontic şi să punăbazele unui puternic regat cu central înPodişul Transilvaniei. În întreaga sa activitatea fost sprijit de marele preot Deceneu, sfetni-cul său cel mai apropiat. El a ridicat poporul

dac la luptă în primul rând pentru înlăturareasupremaţiei celtice din Pannonia, apoi pentrua supune coloniile greceşti de pe litoralul denord şi de vest al Mării Negre, ajungând ”stă-pânul tuturor ţinuturilor de dincolo de dincoloşi de dincoace de Dunăre şi devenind cel din-tâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia”,cum îl caracterizează o inscripţie greacăcontemporană. Peste 1000 şi aproape 500 deani, Mircea cel Bătrân se va intitula de aseme-nea: ”stăpânitor pe amândouă malurile Dună-rii până la Marea cea Mare.

Acestea sunt doar câteva exemple de ridi-care a poprului dac, înainte de Hristos, până ladomnia lui Decebal, la luptă pentru apărareagliei salel, a drepturilor de a stăpâni locurilepe care I le-a dat Dumnezeu. Din toate acestelupte, razbate vitejia, curajul, spiritual desacrificiu al strămoşilor noştri geto-daci, carese va transmite în întreaga istorie multimile-nară a poporului nostru greu încercat.

Bibliografie

Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civi-

lizației, vol. I, Editura Științifică și Enciclo-

pedică, București, 1984;

Constantin C. Giurescu, Istoria

Românilor, vol. I, Editura Bic All, București,

2007

Dinu C. Giurescu, Istoria României în

date, Ediția a III-a revăzută și adăugită,

Editura Enciclopedică, București, 2010

Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a

Daciei, Editura Meridiane, București, 1982

În ziua de 9 iunie a. c., însala mare a Consiliului

Județean Vâlcea, a avut loc odezbatere/consultare publicăinițiată de Primăria RâmnicuVâlcea, privind propunereaacesteia din urmă, în speţă, aprimarului Mircia Gutău, de a

ceda Universităţii din Piteşti Liceul Tehno-logic “Oltchim”, în schimbul celor 24 dehectare, cu clădirile aferente, ale fostei UMVlădeşti, unde actualmente funcţionează osecţie a Facultăţii de Litere din universitateamenţionată mai sus, care are… 30 de studenţi!Liceul Tehnologic “Oltchim” ar urma să fierelocat în diverse unităţi şcolare care au ungrad de ocupare mult sub 100%. Argumentulprimarului Gutău a fost acela că PrimăriaRâmnicu Vâlcea ar urma să facă şi să dreagăceva nemaipomenit şi nemaiauzit cu cele 24de hectare plus clădirile aferente de la fostaUM Vlădeşti, desigur, numai şi numai îninteresul râmnicenilor. Un alt argument alaceluiaşi primar a fost acela că primăria numai este dispusă să susţină financiar unităţilede învăţământ din Râmnicu Vâlcea care au ungrad de ocupare mult sub 100%, practic, toateliceele din acest municipiu sunt în aceastăsituaţie.

M-am distrat teribil când am constatat căprimarul nostru era surd, orb şi mut la toateargumentele pe care le aduceau împotrivarelocării Liceului Tehnologic “Oltchim” pro-fesorii din această unitate de învăţământ, bachiar, şi nişte elevi aduşi să-l îmbuneze peedil; acesta o ţinea însă “langa”: este o afacerebună pentru municipiul Râmnicu Vâlcea şi că

ea se va face indiferent ce-i va sta împotrivă!O primă nedumerire: atunci la ce dracu ne-amai convocat să ne ceară părerea?

Nu am luat cuvântul, intervenţia mea ar fifost inoportună, eu sunt pensionar şi “handi-capat” pe deasupra, nu m-ar fi mirat să fi fostluat cu huooo dacă aş fi făcut-o; dar dacă l-aşfi luat iată ce aş fi spus. Înainte de asta încă oprecizare: toţi vorbitorii, fără excepţie, au re-levat importanţa faptului de a existaînvăţământ superior de stat la RâmnicuVâlcea.

În primul rând aş fi spus că la RâmnicuVâlcea există deja învăţământ superior de stat.Unde? Păi, la Vlădeşti! Apropo, m-a mai dis-trat încăpăţânarea cu care primarul Gutău setot referea la înfiinţarea “unei facultăţi de statla Râmnicu Vâlcea”. I-aş fi sugerat o modali-tate foarte simplă de a rezolva dilema: cei 30de studenţi de la litere să se mute la LiceulTehnologic “Oltchim”, care are un grad deocupare de dor 60%, dacă am reţinut eu bine.Da, dar atunci care ar mai fi fost “şpilul” pen-tru domnul primar? Căci, de fapt, altele suntdedesupturile acestei “afaceri” propusă de pri-mar şi susţinută chiar de doamna inspectorgeneral, cu care, de altfel, a şi venit demânuţă, şi care a onorat asistenţa cu tăceriprelungite, care în nici un caz nu erau odovadă de înţelepciune; apropo, m-am totîntrebat ce caută fiinţa asta în funcţia deinspector general al învăţământului vâlcean,căci eu m-am lămurit de mult că ea nu arenicio tangenţă cu această funcţie. Vă rea-mintesc aici o parafrază la Principiul lui Peter(“Într-o ierarhie, orice salariat tinde să seridice până la nivelul său de incompetenţă.Corolar: cu timpul, toate posturile vor fi ocu-pate de câte un salariat incapabil să-şi asume

exigenţele postului său”), pe care, după revo-lta muncitorilor de la Braşov, din 1977, amafişat-o în biroul meu de la Centrul deCercetări Râmnicu Vâlcea, în care am păstratprima parte, iar partea a doua am înlocuit-ocu: “Dezastrul începe atunci când acest niveleste atins venind la putere!”. Şi, da, pentruacel afiş am fost anchetat de Securitate,norocul meu a fost maiorul Victor Popescu,Dumnezeu să-l odihnească!

Aş mai fi spus că această tranzacţie are labază două motive. Primul este acela căUniversitatea din Piteşti a pus ochii pe LiceulTehnologic “Otchim” deoarece unitatea estesituată în oraş şi este dotată cu toate faci-lităţile necesare unui învăţământ liceal, inclu-siv fiindcă bunurile imobile arată cu mult maibine decât unitatea de la Vlădeşti lăsată înparagină. Cel de-al doilea motiv este acela căprimarul Gutău, cel mai probabil, are în per-spectivă inclusiv un interes personal. Bagmâna-n foc că, dacă tranzacţia se va perfecta,în mai puţin de 10 ani, cele 24 de hectare şiclădirile aferente, odată intrate în domeniulpublic, vor fi în mâini private.

Să ne reamintim. Ani de zile locul undeastăzi se află ditamai mall-ul, era o mlaştinăcând ploua şi o prăfăraie cumplită când erasecetă. Fireşte, a fost lăsat intenţionat înparagină! Tot ani de zile, urmaşii celor patrufamilii care-şi avuseseră gospodăriile acolo, s-au luptat în justiţie să intre în posesiaterenurilor care le aparţineau de drept. Fărăsuccess, evident, căci pentru Coana Justiţicade la Românica dreptatea continuă să fie şiastăzi o marfă care se vinde la licitaţie: o arecine dă mai mult! Dar, ce să vezi, când fostulsubprefect Viorel Popescu a cumpărat pe nim-ica toată drepturile litigioase, a doua zi a şi

fost proprietarul acelui teren, iar la puţin timpdupă aceea a început construcţia mall-ului.Sau, vă mai amintiţi ce era înainte pe Terasă,acolo unde astăzi este restaurantul “Kyoss”,fost “Ariel”? Când a început construcţia s-aspus că acolo va fi un centru cultural şi aţivăzut ce a ieşit: un restaurant, particular,fireşte!

Pe de altă parte, mi s-au părut penibile şijelaniile profesorilor şi elevilor de la LiceulTehnologic “Oltchim”. Oamenii aceştia sunttotal rupţi de realitate! În primul rând că acolonu se formează specialişti, cum la un momentdat au pretins câţiva dintre ei, ci cel multmeseriaşi. Şi pentru cine produc ei aceştimeseriaşi? Pentru Oltchim, desigur, doaracesta le este şi numele, nu? Dar câţi salariaţiare astăzi Oltchim-ul, care, în plus, “trage sămoară”? Nici 8% din câţi avea până a fi deva-lizat de Roibu pe-o mână cu politicieni, zia-rişti şi acoliţi! Iar domnii profesori au pre-tenţia să aibă acelaşi număr de personal şi deelevi ca înainte? Faină logică, n-am ce spune!

La fel, câţiva dintre aceeaşi profesori aususţinut că ei sunt o unitate de elită aînvăţământului vâlcean, un adevărat “brand”.Ei, nu zău! Cred că mie mi-ar fi ruşine să fiudascăl la acest liceu cu un nume ajuns de“râsul curcilor”! Căci, ce mai reprezintă astăziOltchim-ul? În locul dumnealor, eu aş fischimbat demult numele acestui liceu, deşisunt dispus să admit că acolo se face şcoalăbună; dar, tocmai de aceea numele îi afecteazăreputaţia!

Să venim acum şi la mult clamata necesi-tate de a exista şi în Râmnicu Vâlceaînvăţământ superior de stat. Din câte ştiu fi-liala Universităţii “Spiru Haret” are lacătulpus pe uşă, iar de filiala Universităţii“Constantin Brâncoveanu” nu s-a mai auzitnimic, semn că ori are şi ea lacătul pus pe uşă,ori că, în cel mai bun caz, este şi ea pe ducă.

O DEZBATERE PUBLICĂ EŞUATĂMarian PĂTRAŞCU

(continuare în pag.14)

12 nr.1/2017Forum vâlcean Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

TEATRU

Decor: În fundal, etajulunui bloc. În dreapta,învelit între două plăpumivechi un bătrân, de bunăseamă un cerşetor pripăşitîn acel loc datorită neca-zurilor ce l-au adus laaceastă condiţie mizeră deom al străzii şi al nimănui.

Personaje: Jurnalistul, 35 de ani; Cerşetorul,60 de ani

Jurnalistul: Bună dimineaţa! V-aţi făcut un cul-cuş pe cinste!Cerşetorul: Dacă ziceţi dumneavoastră, aşa ofi! Mai sunt şi oameni cu inimă.Jurnalistul: Ba chiar cred că este cald întreastea două plăpumi...Cerşetorul (Chiteşte plăpumile şi se aşază peele): Ei, se învaţă omul cu multe. Habar nu arecât poate duce. Doar în momentele critice îşicunoaşte puterile. O femeie cu inimă mare s-azbătut şi mi-a făcut rost. Una dintre plăpumieste chiar a ei. Mai sunt şi oameni cu suflet.Rar, dar sunt. Jurnalistul: Da, sunt.Cerşetorul: Stai să le pun la locul lor! (Intră cuplăpumile în scară) Jurnalistul: Cum ştiţi...Cerşetorul: Aci le păstrez să nu-mi fie furate.Oamenii sunt înţelegători, ba chiar m-au rugatsă dorm înăuntru lângă caloriferul de subscară.Jurnalistul: Foarte frumos din partea lor! Şi dece nu aţi acceptat? Ar fi o idee bună.Cerşetorul: De când a luat foc parterul bloculuide vis a vis îmi este teamă. Jurnalistul: Înţeleg.Cerşetorul: Poţi să ştii cine pune focul şi pic euvinovat!?Jurnalistul: Ei, uite la asta nu m-am gândit.Cerşetorul: Trăim într-o lume în care totul esteposibil. Ba de multe ori viaţa...Jurnalistul: Bate filmul.Cerşetorul: Vedeţi că ştiţi!? Am ajuns să nu mămai mire nimic. Dar haideţi să facem câţivapaşi ca să nu îngheţăm! Mişcarea este pentrumine secretul sănătăţii. Ea mă ajută şi să nuîngheţ pe vremea asta câinească. (Pe fundal sederulează imagini ale blocurilor şi ale unuiparc dând impresia de mişcare a celor doi pro-tagonişti. Aceştia merg la pas până la un capătal scenei, oprindu-se în dreptul parcului, undese află o bancă)Cerşetorul: Parcul... Aici vin în fiecare zi.Chiar şi acum iarna are farmecul lui.Jurnalistul: Corect!Cerşetorul: Mai ales că brazii predomină. Artrebui să fim mândri că trăim într-un oraş mi-nunat.Jurnalistul: Eu chiar sunt mândru.Cerşetorul: Nu despre noi este vorba aici. Eumă refer la cei cu putere de decizie, la aleşiinoştri care nu fac ceea ce trebuie pentru urbe şipentru cetăţenii ei.Jurnalistul: Să ne aşezăm pe bancă.Cerşetorul: Bine ziceţi! Oricum, s-a maiînmuiat gerul. (Iau loc pe bancă)Jurnalistul: Am înţeles unde dormiţi, pe unde

vă petreceţi timpul. Şi totuşi din ce trăiţi?Cerşetorul: Eu nu cerşesc. Oamenii sunt aceiacare doar privindu-mă înţeleg că am nevoie deajutor. Nu sunt mulţi, dar îmi oferă îndeajunsîncât să îmi pot duce traiul. Jurnalistul: Interesant...Cerşetorul: Nu mă plâng. Toate sunt lăsate cuun rost şi cred că nu este o întâmplare încer-carea prin care trec. Are ea un scop, nu sepoate altfel. E drept, nu îl văd deocamdată,dar cu timpul se poate să mă dumiresc.Jurnalistul: Dar sunteţi un veritabil filozof.Nu sunt mulţi aceia care se pot lăuda cu unasemenea mod de gândire, cu un asemeneafel de a privi viaţa, cât ar fi ei de trecuţi prinşcoli ...Cerşetorul: Să ne înţelegem. Viaţa este oşcoală mult mai aspră. Dacă ai rămas repe-tent, nu mai poţi repeta clasa, ai rămas cori-gent, nu mai dai corigenţa. Viaţa este o şcoalămai presus decât orice învăţătură. Jurnalistul: Din ce în ce mai interesant...Cerşetorul: Nu poţi învăţa dintr-o mie de cărţiceea ce înveţi din propriile greşeli. De ce?Din simplul motiv că pentru greşeală plăteşti.De aceea, zadarnic îi repeţi unui copil ce estebine şi ce este rău. Până ce nu se loveşte el cucapul de pragul de sus, nu îl vede pe cel dejos. Jurnalistul: Asta cam aşa e...Cerşetorul: Vedeţi!? Fiecărei generaţii i separe că reinventează roata, dar ea nu facedecât să experimenteze pe propria piele, adicăsă înveţe iar şi iar. Jurnalistul: Mare dreptate aveţi! Dar cum deaţi ajuns în stradă căci văd în faţa mea un omînţelept? Sunt minus 15 grade şi, cu sigu-ranţă, azi-noapte a fost şi mai frig. Pe gerulăsta nemilos nu se poate să...Cerşetorul: Dacă nu am unde să mă duc?Jurnalistul: Cum aşa? Cerşetorul: Foarte bine! Soţia şi copiii au ple-cat în Spania, am rămas fără serviciu, apoifără casă...Jurnalistul: S-o luăm încet, vă rog! Nu sepoate ca viaţa unui om să fie redată doarprintr-o frază. Poftiţi! V-am adus un ceaicald!Cerşetorul: Vă mulţumesc! Chiar îmi prindebine!Jurnalistul: S-o luăm cu începutul!Cerşetorul: Cum doriţi!Jurnalistul: Aşadar, aţi ajuns să trăiţi sub cerulliber. Concret, când s-a întâmplat asta? Şi,mai ales, cum a fost posibil?Cerşetorul: Foarte bine! Fabrica de cheresteaunde lucram a intrat în faliment, nu am maiputut plăti creditul la bancă şi am fost execu-tat silit.Jurnalistul: Nu se poate! Şi familia? Soţia,copiii ce au făcut în acest timp? Căci din câteam înţeles, aţi avut o familie...Cerşetorul: Bine spus, am avut. Soţia a rămasîn Spania cu concubinul, iar copiii nu m-auajutat fiindcă au şi ei greutăţile lor.Jurnalistul: Dar ei cunosc situaţia dumnea-voastră?Cerşetorul: Nu ştiu exact, dar bănuiesc că auaflat de atâta timp.Jurnalistul: Concret! Le-aţi scris?Cerşetorul: Nu!

Jurnalistul: De ce?Cerşetorul: Nu le ştiu adresa. Jurnalistul: Şi atunci de ce credeţi că arcunoaşte viaţa grea în care vă zbateţi? Dinpunctul meu de vedere, mi se pare că porniţidin start de la o premisă total greşită. Cerşetorul: Nu se poate să nu fi aflat! CuscraIlonka sigur ştie şi, cu siguranţă, şi-a anunţatfata.Jurnalistul: Dar dacă atât cuscra, cât şi noranu le-a spus copiilor!? Nu v-aţi pus niciodatăproblema şi aşa!? Nu vi se pare o variantăcredibilă?Cerşetorul: Tot ce se poate! În vremurile pecare le trăim nu mă mai miră nimic. Dar chiaraşa de rele să fie!? Nu mi-am închipuit acestscenariu. Cum să ascunzi asemenea lucru!?Ce minte diabolică poate face una ca asta?Jurnalistul: Şi dacă totuşi este aşa şi ele autăinuit deliberat adevărul crud, tomai pentruca băieţii să nu vă ajute?Cerşetorul: Sincer să fiu, nu m-am gânditnicio clipă la asta. Chiar aşa de rău să fieomul!? Să se înjosească într-atâta pentrubani!?Jurnalistul: Încă nu v-aţi lămurit cum staulucrurile atunci când e vorba de ban? Chiar,vi se pare drept ca o bancă să poată punesechestru pe locuinţa unei familii care nu are,în fond, din ce plăti ipoteca? Vi se pare ungest omenesc?Cerşetorul: Bineînţeles că nu, dar omul şi-aasumat un risc când a făcut acel credit şi, pre-cum vedeţi, băncile sunt bănci.Jurnalistul: Dar băncile nu fac oare parte dinsistemul în care trăim? Vi se pare corect săpoată lăsa pe drumuri oameni, familii cucopii, de vreme ce însuşi sistemul pune pebutuci fabrici şi uzine lăsând oamenii fărălocuri de muncă?Cerşetorul: Şi dacă văd şi ştiu că nu e corect,ce pot face eu, un om de rând, şi rămas pedrumuri pe deasupra!?Jurnalistul: Puteţi! Dacă toţi am ieşi în stradăşi am lua atitudine împotriva abuzurilor ce secomit, lucrurile s-ar schimba cu siguranţă. Nuar mai face legea clanurile mafiote, baroniilocali and co. Cerşetorul (retractil) : Dumneavoastră insti-gaţi la revoltă şi nu cred că este cazul. Nusunt eu acela care să pună piciorul în prag şisă strige „Pân-aici!” Sunt atâţia oameni carear putea s-o facă.Jurnalistul: Vedeţi!? Aici e greşeala. Aşa gân-deşte şi Gheo, şi Ion, şi Mărie. Se mulţumescsă trăiască de pe o zi pe alta dintr-o pensieamărâtă! De-aia nu dăm înainte!Cerşetorul: Vreţi să spuneţi că eu aş avea pu-terea să!?...Jurnalistul: Dacă aţi da voinţă, aţi primi şiputere, o putere nebănuită, dar fără intenţia dea vă jigni, trebuie să recunoaşteţi că nu aveţivoinţa de a schimba ceva, de a schimbalumea asta putredă. Pur şi simplu vă com-placeţi în situaţia dată! Aşteptaţi, dacă sepoate, să pice para mălăiaţă.Cerşetorul: Aici sunt de acord.Jurnalistul: Ei, şi această atitudine nu vi separe că ne face complici la tot ceea ce ni seîntâmplă? Ce părere aveţi? Nu am dreptate?Cerşetorul: Aveţi, cum nu, dar vedeţi că nu

sunt tocmai eu omul potrivit pentru a fi porta-vocea mulţimii. Nu mă văd în rolul ăsta...Jurnalistul: Şi, mă rog, de ce nu? Ce aveţi depierdut? Nu aveţi casă, nu aveţi masă. La oadică, o noapte-două la secţie v-ar prindebine. Acolo este, oricum, mai cald decâtafară, fie şi între două plăpumi.Cerşetorul: Asta chiar nu mi-a trecut prin cap,dar nu mi se pare tocmai onorabil.Jurnalistul: Asta-i bună!? Aţi fost călcat înpicioare de o societate nedreaptă, azvârlit ca omăsea stricată. Plătiţi-i cu aceeaşi monedă!Cerşetorul: Ştiu eu ce să zic!? Dacă aş maiavea douăzeci de ani, poate m-aş lăsa încân-tat, dar viaţa m-a făcut mult mai circumspect.Nu mai înghit pe nemestecate toate gogoşile.Sunt conştient că de multe ori aparenţeleînşeală.Jurnalistul: Adică gerul ăsta năprasnic vi separe o gogoaşă, şi încă fierbinte!?Cerşetorul: Nu, departe de mine acest gând.Jurnalistul: Sau faptul că sunteţi nevoit sădormiţi în stradă, sub cerul liber în vreme cealţii se lăfăie în palate poleite cu aur!?Cerşetorul: Nicidecum.Jurnalistul: Şi atunci? Despre ce vorbim aici?Cerşetorul: V-am spus şi vă repet. Nu sunt euomul care să-i reprezinte pe cei mulţi!Jurnalistul: Frumos ne şade! ’Mneata, nu,ăla, nu, ăla, nu... Atunci aveţi soarta pe care omeritaţi.Cerşetorul: V-am contrazis eu!?Jurnalistul: Şi dacă nu mă contraziceţi, cu cene încălzeşte!? Sau vă încălzeşte, poftim!?Cerşetorul: Corect, dar v-am mai spus, numai sunt la vârsta la care să mă aventurez înnecunoscut. Dacă nu aş fi atât de hârşit, poatem-aş lăsa păcălit.Jurnalistul: Adică? Ce vreţi să spuneţi? Ceicare au făcut revoluţii, cei care au schimbatlumea aducând progresul de-a lungul timpuluiau fost nişte copii fără minte? Explicaţi-mi,că, zău, dacă pricep...Cerşetorul: Departe de mine de a face oasemenea afirmaţie, dar, oricum, nu mai suntla vârsta avântului revoluţionar.Jurnalistul: Înţeleg! Vă mulţumiţi cu firimi-turile de la masa împăratului, cu bucata depâine de azi pe mâine. V-aţi împăcat cu ideeacă nu poate fi schimbat nimic în bine înaceastă ţară, dar v-o spun că vă înşelaţi amar-nic. Şi la fel se înşeală şi toţi aceia careasemenea dumitale acceptă o stare de lucruride condamnat. Cerşetorul: Să zicem că da! Aveţi dreptate. Econdamnabilă situaţia în care am ajuns. Fărălocuri de muncă, unii ca mine şi fără unacoperiş deasupra capului, dar cui crezi că îipasă!? Parlamentarilor care îşi votează salariişi pensii nesimţite, miniştrilor ajunşi înfuncţii prin diverse învârteli, clanurilor cefac legea, baronilor locali? Să fim serioşi!Interesul ne poartă fesul... Aşa a fost şi aşa vafi mereu, fie că vrem, fie că nu vrem...Jurnalistul: Aici nu vă pot contrazice, dar săştiţi că dacă ar exista solidaritate, lucruriles-ar putea schimba.Cerşetorul: Solidaritatea cui? Despre ce vor-bim aici? Că de 25 de ani în frunteaSindicatului, (al cui sindicat oare, de vremece muncitorii au îngroşat numărul şomerilor,fabricile ajungând pe butuci?), de 25 de ani,zic, în fruntea Sindicatului se află aceiaşioameni. Chiar aşa de naivi ne consideră încâtsă înghiţim găluşca asta cu reprezentareadrepturilor de către un sistem, el însuşi

Cerşetorul filozofDespre ce vorbim aici? Lecţii necesare

(scenetă)

Elena AGIU-NEACŞU

13nr.1/2017 Forum vâlceanRespectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

putred!? Haide să nu ne mai facem sânge răude pomană, zău aşa...Jurnalistul: Mă rog... Cum doriţi! Dar măcaraveţi asigurată o masă caldă pe zi? Ştiţi,voiam...Cerşetorul: Da! Prin bunăvoinţa şi milosteniapărintelui Gheorghe de la Sfântul Spiridon.Jurnalistul: Este foarte bine că în aceste vre-muri grele biserica îşi îndeplineşte rolul pecare îl are, în fond, de binefăcător şi prote-guitor al omului.Cerşetorul: Abia aştept să vină primăvara sămerg la Medgidia la tăiat de vie. Omul fără

ocupaţie este bolnav. Nu are linişte, stare. Jurnalistul: Haideţi că m-aţi dat gata.Cerşetorul: Acum, iarna, pe timpul zilei nustau o clipă locului şi în felul ăsta nici nuîngheţ, nici nu mă las bântuit de gânduri. Jurnalistul: I-auzi!? Cerşetorul: Poate vă surprinde, dar de multeori mă învinuiesc că nu am făcut tot ce tre-buie, că nu am luptat pentru ceea ce am avut,dar în cele din urmă tot eu mă liniştesc şi mălas încrezător în voia Domnului. De ce?Pentru că trăiesc cu convingerea că tot ceeace mi se întâmplă este o lecţie necesară pe

care viaţa mi-o dă şi că prin puterea luiDumnezeu voi depăşi acest moment de criză. Jurnalistul: Mă bucur că sunteţi optimist! Cerşetorul: Şi totuşi aş vrea să ştiu cu cineam stat de vorbă, dacă nu vă supăraţi?Oamenii, în general, nu îmi dau prea multăatenţie. Nu ştiu, sunt atât de grăbiţi. Încotrose grăbesc, doar ei ştiu. Eu m-am grăbit oviaţă şi la ce mi-a folosit!?Jurnalistul: Sunt jurnalistul X de la televi-ziunea Y şi vă mulţumesc pentru interviulacordat... Cameraman!Cerşetorul (surprins, îşi pune mâinile la

ochi): !?Jurnalistul: Vă mulţumesc şi mă voi străduisă vă găsesc un cămin! (îi strânge mâna) Cerşetorul: Mulţumesc, dar nu trebuie să văderanjaţi.Jurnalistul: Nu e niciun deranj! Dimpotrivă,mă bucur că pot ajuta un om aflat la nevoie.Cerşetorul: Dacă ziceţi!? Vă mulţumesc! Dinsuflet vă mulţumesc!Jurnalistul: O zi bună!Cerşetorul: Asemenea şi dumneavoastră! (îşistrâng mâinile încă o dată)

CORTINA

RAY BRADBURY: „FAHRENHEIT 451” SAU DESPRE FRICA ŞI TEAMA DE CULTURĂ!

Scris în 1953, romanul a devenit subiectde film, şi l-a transformat pe Ray

Bradbury, după ce a primit aproape toate pre-miile posibile şi imposibile, în star literar şi decinema, marcă de premiere a elitelor realis-mului contemporan care măsoară deja pestejumătate de secol...„Acest roman reuşeşte per-formanţa de a fi deopotrivă o capodoperă a li-teraturii universale, un clasic al genului şi unbest-seller. Publicat în februarie 2013. Tra-ducere din limba engleză şi note de PetreSolomon. Ilustraţia copertei: Jon Hunt...Opoveste tulburătoare, şi poetică, Fahrenheit451 este o parabolă a unei societăţi în carevalorile pe care le cunoaştem au fost răstur-nate, în care statul interzice cititul şi legife-rează arderea cărţilor. Cetăţenii acestei lumidistopice trăiesc într-o indiferenţă indusă dedroguri şi de mass-media. Unul dintre ei esteGuy Montag. El are o sarcină simplă: trebuiesă dea foc tuturor cărţilor şi caselor în careacestea sunt ascunse. Îi place meseria pe care-o practică de zece ani, simte că-şi face pedeplin datoria şi nu are niciodată îndoieli...până în momentul în care o adolescentă(Clarisse n.n) îi povesteşte despre un trecut încare oamenilor nu le era teamă.” (www.editu-ra-paladin.ro)

Da, iată, ceea ce astăzi li se pare unora otragedie, altora un lucru absolut normal-politi-cienilor-controlul puterii prin mass media,controlul maselor, au fost puternic resimţiteîncă din imediata perioadă postbelică, perioa-da de după Al Doilea Război Mondial, aniişaizeci, anii în care arta afişului şi a reclameia devenit mai importantă decât arta din spatelelor...Pop Art, şi, prin excelenţă, mijloacele depropagandă ale mass mediei cuplate cu po-liticul au răsturnat lumea cu fundul în sus.Desigur, cartea, cum spunea şi citatul prezen-tat, este o parabolă care ne reprezintă ura faţăde carte, adică, cu alte cuvinte, ura faţă deadevăr şi dreptate fiindcă, nu aşa, doar dupăapariţia tiparului, era Gutenberg, dreptatea şiadevărul s-au ascuns în carte şi au fost răspân-dite în lumea largă...Parabolă cu acţiune jal-nică, inumană, ruşine pentru categoria oa-meni, şi cu final luminos!...aceeia care au iu-bit cartea continuând să existe într-un paradisreîmplinit. Desigur câţiva, căci, doar câţiva,într-o masă de idioţi, reuşesc, au curajul, să fieadevăraţi şi drepţi! În parabola cărţii se dă focla cărţi şi caselor care ascund cărţi! foarteimportant, fiind posibilă şi situaţia de a existacărţi de care fariseilor să nu le fie teamă (nune vorbeşte autorul de aşa ceva) cărţi minci-noase, cărţi de panegiric deşănţat, cărţi pe carenu le comandă decât autorul...Această carte

nu ar avea nici o valoare, astăzi, după 64 deani dacă parabola de atunci nu ar fi devenit,mai ales în ţările foste comuniste, România înclar, Vâlcea noastră dragă în special, simbol alurii faţă de cultura scrisă, faţă de adevăratapublicistică, adevărata carte...În această lumeîn care copiii nu învaţă decât cum să facă sex,politică, cum să vopsească pereţii de la stradăcu sprey-uri colorate, să scuipe, să mestecegumă şi s-o arunce pe jos şi pe bănci, săcâştige olimpiade (învăţătură sport)!...se poatespune că totul acum este mai rău ca în aniişaizeci şi va fi şi mai rău. De ce, fiindcăaceastă societate, populaţie, a fost furată decozile de topor ridicate din gunoaiele sociale ,furată de tot ce avea mai scump şi mai valabilpe lume: libertatea prin muncă şi cinste, odih-na opţională, obligaţia faţă de acestea... Restuleste apă de ploaie şi poveste pe care nu o maipoate crede nici copiii. Am citit această cartepe foi copiate la xerox, am notat câte ceva, daraşa cum se aşteptau amicii care mi-o trimi-seseră, nu m-a emoţionat şi nici impresionat;nici revoltat fiindcă ea mi s-a părut simplăfantezie, jucărie, un lucru ireal care ar putea săfie! Păi, cum să nu fie când tot pe atunci, nucărţi se ardeau, ci se aruncau evrei în foc!...şinu plângea nimeni! când Sartre striga ca unnebun la Moscova alături de Brigăzile Roşiidin ţara lui Leonardo da Vinci că secolul XXva sfârşi prin revoluţia prin violenţă, sex şicrimă...Când în 2003 am transformat ţara într-o ţară a pensionarilor, forţă de muncă neră-mânând de loc, ci numai bătrâni şi copii, ca sănu stricăm dezechilibrul european...când în2006 au apărut legi care anulau cultura, artasau, altefel spus, le naţionalizau prin uniunilede creaţie apărute în 1949 şi înmulţite ca ciu-percile după 1989! Pentru noi cei câţiva de pemalurile Oltului cartea lui Ray Bradbury eraacum, aşa, ceva, ca o ficţiune, i-am mai adău-gat noi termenului, indecentă! Realitatea dinjurul nostru fiind indiscutabil mult mai gravădecât ura de carte! Să arzi cărţi căci le urăşti...Oricum nu poţi să le arzi pe toate iar alţii încei şapte mii de ani au învăţat să renască dincenuşă! Nouă, mult mai grav ni se pare săîncurajezi facerea de cărţi neserioase, să des-fiinţezi instituţia de reglat producţia de carte,piaţa cărţii, şi nu ca olimpiadele şcolare, caciupercile după ploaie, să tot faci târguri decarte şi să trâmbiţezi dragostea faţă de ea...Păicum să fie adevăr şi dreptate când banul pu-blic se duce tot la editorii, publiciştii şi scri-itorii care au girat revoluţia din 1989 şi pupa-tul în cur... de politician!

*Să scriem despre conţinutul cărţii...Iată ce

am notat pe paginile ei aşa cum ne este obi-ceiul pe aceste produse subculturale la care nucâştigă bani decât... tiparul! Notiţă: „În searazilei de 28 mai 2017, ora 21, pe România TV(deşi e lege că nimeni nu poate avea pe fron-tispiciu numele de România!!!) Ion Cîrstoiu,fost ce a fost la Scânteia Tineretului, nu ştia căorice instituţie din România are, utilizează şistochează documente secrete, are un birouBDS!” Am notat de trei ori: „Incredibil! I-aexplicat de mai multe ori Traian Băsescu culux de amănunte...20 de minute!” Altă notiţă:„Copilul poate să-şi omoare părinţii şi el totnu ştie ce face. Dragostea de tată este mult

mai importantă decât dragostea de mamă!ultima, putând naşte monştri...” Acum, chiar,un citat: Luni ardem Millary, miercuri ardemWhitman, vineri Faulkner, le facem scrum,apoi ardem şi scrumul. „Are dreptateAlexandru Trifu, pictorul: omul pe zi ce trecedevine tot mai legumă sau zarzavat...aproxi-mativ”, am notat, după citatul: Trebuie sămerg la psihiatru. Mi s-a impus să merg. Îmipregătesc răspunsurile dinainte. Nu ştiu cecrede despre mine. Cică sunt „ţicnită” (spuneClarisse şi explicaţie jos în pagină „ceapă”,„onion” în loc de ţicnită n.n). Îi dau de lucru,să mă cojească strat cu strat. Altă notă: „Dince în ce mai mulţi tineri au cădere psihică şi seîngraşă din medicamente tari care se dis-tribuie gratuit!”. Am notat la pagina 53:„Golul pe dinăuntru-groază modernistă,abstract nedefinit; fovism, gestualism, Jakson

Pollok, altele...dicanism. Lipsă de învăţăturăşi lipsă de măiestrie în meserie...Nu plinul,materialul îndeammnă la abstract, ci golul!”Cum de ajungi să fii atât de gol pe dinăuntru?se întrebă el. Cine te goleşte astfel? se gândeaMontag privind-o pe Mildred, neputincioasăşi golită de dragoste... În spatele fiecărei cărţiexistă un om. Da, dar omul nu mai contează.El este un număr şi are zeci de carduri, şiconţine o genă pe care i-o poate găsi oricinedupă mii de ani, desigur, în sensul luiAdam...Deci, dacă vrei să scadă populaţiapământului arde cărţile...distruge culturascrisă! bag-o în întregime pe dischete! Esteimposibil să trăieşti în ireal, doar cu ziua demâine în gând. Cu ziua de mâine trebuie sătrăieşti doar noaptea, când eşti dispus să ador-mi, şi când ştii că te trezeşti a doua zi! Lumeaeste condusă prin mass media, ne sugereazăRay Bradbury, ne sugera! imediat dupădeclanşarea războiului rece! Contextul euro-pean este, după avansul tehnologic pe care l-aluat America în interbelic, acum, după 1953,că, lumea, după apariţia şi dezvoltareafotografiei, filmului şi mai ales a televiziunii,a crescut de mai multe ori, că creşte mereufiindcă munca fizică scade şi lenea, tot fizică,creşte...Această lene s-a impus şi în faţa cine-matografului şi, culmea, radioului, semn că şiauzul oboseşte! Apoi însă lumea s-a umplut deochi, de coate şi de guri. Populaţia globului s-a mărit de două, de trei, de patru ori.Cinematograful şi radioul, revistele, cărţile s-au redus la nişte norme convenţionale...Contează viaţa imediată, slujba, după muncăai la îndemână tot felul de plăceri. De ce sămai înveţi şi altceva în afară de a apăsabutoane, a învârti comutatoare, a fixaşuruburi şi piuliţe?...Fermoarul înlocuieştenasturii, iar omului îi lipseşte exact acelrăgaz de a gândi în timp ce se îmbracă în zoriizilei, oră filozofică, deci predispusă la melan-colie. Notă: „Pop Art în 1950 şi cartea ono-mastică, şi olimpiadele şi doctoratele, şi mas-teratele după 2000, şi pensiile speciale.Numai muncă şi valoare nu! după 70 de ani decomunism! Traiectoria spre autodistrugereeste sigură. Liceele s-au transformat încolegii, şcolile au crescut, intelectualii auscăzut, prostimea-pulimea a crescut! aceastaeste o sinusoidă periculoasă de care trebuia săne păzim, mai ales după cunoaşterea realităţiioccidentale, şi cartea era un argumentsufuicient în anii şaizeci şi, nu era singura! Sespune la pag. 66: Şoselele pline de lume caremerge undeva, undeva, undeva, nicăieri.Refugiaţii benzinei. Amănunt important. S-arînţelege că tehnologia şi maşina e de vină!

nr.1/2017Forum vâlcean14 Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

Exclus, căci după şaptezeci de ani, în ţărilecare au suferit din lipsă de tehnologie şimaşină, foste comuniste, benzina, carburantulîn general, căldura şi întreţinerea, aerul sănă-tos, a devenit instrument de exploatare a omu-lui de către om. În aceste ţări, şi România înspecial, pe aceste produse se crează bugetelenaţionale!...faţă de cele douăzeci de procentedin venitul mediu pe familie cât este acestconsum în ţările care se aglomerau pe străzi şiîn care este descrisă acţiunea romanului luiRay Bradbury!...Paginile 66 şi 67 sunt de oacurateţe ireproşabilă şi, care, împreună cualtele intră în concurenţă stilistică şi veridicăcu paginile scrise de un Arthur Hailey-Roţile-sau cu un Virgil Gheorghiu-Ora 25-sau cunăucitoarele romane ale lui Vasile Gavrilescueditate după 1990, sau Ştefan Dumitrescu-Calul Troian al omenirii America, poem scrisîn 1978 şi editat după 1990. Un alt autor carea ştampilat trecutul şi prezentul Europei,lumii, chiar, este, desigur, Alexandru Trifu,pictorul român din Geneva, care, de curând, adat publicului larg, românesc, romanul auto-biografic, Revolta!

Mesajul cărţii lui Ray Brodbury trebuieînţeles şi aşa cum încercăm noi acum să-l for-mulăm!...nu este refuzul societăţii dezvoltatefaţă de carte, ci refuzul şi frica de ceea cecunosc mai puţin politicienii, cultura reală!cea care oferă adevăr şi dreptate, culturascrisă, căci oratoria a dispărut de mult ca artă,deci, şi ca parte din cultură... Aliniat acestuimesaj trebuie să arătăm cititorului vâlcean căîn 1960 aveam 10 000 de locuitori cuminţi cudragoste de muncă şi învăţătură, concurându-se cu alţii prin cele două, enumerate; şi careiubeau arta, muzica, teatrul...făcute-createchiar de ei! în speranţa maturizării civice.Astăzi, după 1980, suntem 100 000 şi ne com-placem în sute de minorităţi care au în comunoroarea de şcoală, de muncă, de memorie şiestetic...Şi ne complacem în mizeria naţiona-lismului şovin, trâmbiţând sus şi tare că nu e

nimeni, ca noi, mai român!...ce ruşine, parcăacum o sută şaizeci-şaptezeci de ani îi găz-duiam pe evrei şi pe ardeleni-austro ungari săvină să ne construim case şi străzi, să ne pin-gelim boii (fierarii, potcovarii şi măcelarii,lăutarii, croitorii şi curelarii veniţi toţi dinMărginimea Sibiului-Austro-Ungaria...ca şipe la începutul secolului XIII! Mai departecitim: Eşti un romantic iremediabil, spuseFaber....Nu de cărţi ai nevoie ci de ceea ce segăsea odinioară în cărţi. Şi cât de real, căciastăzi tocmai acest gen de cărţi nu sunt ajutatesă apară, cartea necontând decât poate dacăpoate să-ţi aducă un supliment la pensie sausă-ţi mângâie orgoliul!...în ambele cazuri fiindun rău!

În carte apare asociaţia Montag-Faber,anunţând revoluţia prin carte, prin reîn-toarcerea la cultură. Luni (Montag) este ziuadintâi de muncă a săptămânii. Ei i se asociazăomul faber, lucrătorul!..obligatoriu. La geanade lumină şi speranţă a anului 1990 am scrisarticolul „Impas OPM” dorind să sugerez înmarasmul acelor ani că atunci era momentulschimbării de calitate şi nu de cantitate. Ştiamcu toţii ce a fost prost în organizarea şi pro-ducţia muncii...De aia ne-am apucat artunci descris la ziar. La fel şi în 2003, când am intuitimediat că ne îndreptăm prin fals către Uni-uniea Europeană! şi trebuia să arătăm acestlucru, că nu ne va ierta niciodată comunitateainternaţională, mai ales cea viitoare, a noastră,să rămânem în continuare într-o lume a min-ciunii...Câtă prostie în jurul nostru, ca şi a-tunci, pe vremea lui Ray Bradbury, în beletris-tica! sa. Atunci oamenii se gândeau să salvezecultura prin acţiunea bătrânilor, care maiaveau cunoştinţe...Cruciada bătrânilor, cumam numit-o noi pe cea din România, când li s-a adoptat legea unică a pensiilor prin pensiileparalele!...Lege în dauna unui tineret rămas încontinuare în minciună, lui, neputându-i-seasigura nici salariul minim pe economie sta-bilit în baza standardului bugetar! Pensiile

creşteau şi salariile tinerilor scădeau...Lucrusau alternanţă extrem de periculoasă. .Pompierii, ca în „Fahrenheit 451” (Montag şiFaber), nu au sărit să ardă statul, şi nu cartea,dar s-au aruncat să folosească semnalizareasonoră ucigătoare, ca în carte, a Poliţiei şiAmbulanţei! Farsă a anilor 50-60 de intimi-dare publică. De unde prezenţa pompierilor înbancuri şi în ...neseriozitate, maşinile lor gre-oaie nefiind pe ultima linie tehnologică, darfăcând în continuare parte pe lângă minciună,şi din marea şi neruşinata intimidare în masă!Sugerează cartea, că, societatea umană, cul-tura ei, trebuie să se întoarcă la antichitate, laclasicism, ca şi postmodernismul, care tot campe atunci s-a întremat în cultura europeană...Decât nebun în cuşcă mai bine veveriţă înumbrosul pom al nucului şi alunului!...simbolperfect în pag. 98! „Fahrenheit 451” Oare ceare focul de e atât de frumos? Ce ne atragecătre el, indiferent de vârstă? (pag. 127,partea a III-a)...Animalul fuge de foc. Omuleste atras de foc. Dumnezeu apare în/ prin foc.Galileo Galilei a pierit prin foc. Tăria oţeluluise produce prin foc. Este antibiotic, estetic,practic. Anticariatul este o lume moartă,cartea, nu este vie, nu tresaltă de bucurie decâtîn biblioteca personală, decât în mâna cititoru-lui. Cartea este o bucurie potenţială şi ea tre-buie citită îndelung! Cartea trebuie oprită săprolifereze, nu trebuie să ajungă la Auschwitz.Cartea trebuie păzită, ziarul la fel. Ele nu auvoie să mintă. Altă notă: „Căştile din urechi,semn al îndobitocirii, deşi, aparent a fost unsemn de civilizaţie. Numai că civilizaţia nutrebuie să ducă la izolare, fuga de oameni,surzenie voită... Deşi în zilele noastre practictotul este aeropurtat şi majoritatea acestorlinii sînt dezafectate, totuşi calea ferată con-tinuă să ruginească acolo.... se zice că pecalea ferată dintre oraşul nostru şi LosAngeles s-au aciuat o mulţime de absolvenţiai Havardului. Majoritatea sînt căutaţi şivânaţi de poliţie prin oraşe...Plec în această

dimineaţă cu autobuzul de ora cinci, ca să-lvăd pe tipograful retras acolo. Havardul,tipograful, partizani încă ai căii ferate! atunci.Şice a rezultat, în anii optzeci- nouăzeci când-toate ţările avansate aveau căi ferate pe care secircula cu 300 km pe oră prin rulare şi suspen-sie magnetică...Şi la noi, după 1990, calea fe-rată a fost batjocorită, lăsată în paragine, după1990, demostrându-se astfel, că, România s-aîntors la anii ‘50! Pe aceşti golani şi trădătoride neam, care au întors spatele căii ferate,nepedepsindu-i nimeni! Şi completăm înfinal: Calea Ferată a fost destinată morţiifiindcă ea a fost cel mai bun produs al rega-lităţii, şi nu numai atât...

Oamenii vor viteză. Calea ferată existădatorită frecării şi, culmea, lumea se izoleazătot mai mult faţă de această condiţie a vieţii.Lumea vrea viteză şi renunţă la frecare...Ceprostie. Nu degeaba Einstein nu şi-a susţinutbacalaureatul! ...era un foc străin, fiindcă pen-tru el însemna cu totul altceva. Focul nuardea. „Încălzea”. Altă notă: „Naturalul.Înapoi la natural” Nu a spus-o numaiBrâncuşi, dar o repetăm şi noi; sau, înainte cuînvăţătura naturalului! Focul natural, şi acum,pentru cei mai mulţi...o revelaţie! Da, existăfocul domestic şi focul sălbatic. Focul de casă,nu ştie, ca şi animalul domestic, decât săofere... Alte note: „Cu televizorul aţi minţitpoporul” Odiseea minciunii continuă, s-atransformat în calvar, care, însă, pentru ceimai mulţi s-a transformat în ...oxigen! Tele-vizorul cel mai subiectiv, partizan, destabi-lizator, instrument strict, de media! ...

Eroarea lumii moderne: Apocalipsa dupăIoan. Apocalipsa lui Ioan a fost imediată şi nupoate dura 2000 de ani! Lumina este esenţavieţii şi a naturalului. Şi ea există şi ziua, maimult, şi noaptea prin reflecţie, dar, în intensi-tate, mult mai puţin. Zi şi noapte, seară şidimineaţă lumina este însăşi viaţa!...

p cickirdan

Filiala din Râmnicu Vâlcea a Universităţiidin Piteşti, care funcţionează la Vlădeşti, are30 de studenţi mare şi lat, şi aceia la… litere,căci, vezi Doamne, de literaţi are nevoieVâlcea! S-o spunem pe-aia dreaptă:învăţământ superior de stat în RâmnicuVâlcea este o glumă proastă! Învăţământul

superior are menirea de a forma specialiştipentru diverse domenii de activitate. Măîndoiesc, iar la acea consultare n-am auzit penimeni să abordeze acest subiect, mă îndoiesc,spuneam, că există un studiu sociologicprivind domeniile de specializare şi necesarulde specialişti pentru economia vâlceană. Mi se

pare hilar ca, atunci când, în Top 500 cele maibune universităţi din lume, nu există nicio uni-versitate din România (Univ. “Babe;-Bolyai”din Cluj Napoca, Univ. “A. I. Cuza” din Iaşi,Univ. Bucureşti şi Univ. de Vest din Timişoarasunt pe poziţiile 701+), să pretinzi că laRâmnicu Vâlcea se vor forma specialişti într-

o universitate de stat!

Cam asta aş fi spus dacă aş fi luat cuvântulla acea dezbatere. Aaa, da, recunosc: dupăaproape trei ore m-am plictisit şi am plecat, nuştiu cum a rămas, “ca-n gară” sau ”cum amstabilit”? Cred că aşa cum a stabilit primarulGutău!

(urmare din pag.10) O DEZBATERE PUBLICĂ...

ASPECTE ALE OSPITALITĂŢII VÂLCENILOR FAŢĂ DEFRAŢII LOR BASARABENI SAU BUCOVINENI

Tot ceea ce relatez în cele ce urmeazăreprezintă părerea şi percepţia personală

cu privire la dureroasa problemă a refugiuluipopulaţiei din Basarabia şi Bucovina de Nord dincalea Armatei Roşii cotropitoare, în judeţulVâlcea.

Cu satisfacţie am constatat păreri asemănă-toare şi din partea altor vâlceni cu care am abor-dat acest subiect atât de delicat din istoriapoporului român, ceea ce mă face să cred că nusunt lipsit de obiectivitate în consideraţiile pecare le fac.

În acea tristă perioadă pentru România eramun tânăr elev vâlcean, mai exact govorean, care aurmat şcoala primară în Govora Sat, apoi Liceul,,Alexandru Lahovari" din Râmnicu Vâlcea şi, în

final, Institutul Politehnic din Bucureşti,devenind inginer mecanic.

Mă numesc Petre Dan Constantin, sunt născutîn anul 1934 şi sunt fiul cel mic al preotului-arhe-olog Petre Gheorghe Govora. Mi-am desfăşurataproape întreaga perioadă activă, de inginermecanic (până la pensionare), în oraşul Oneştidin judeţul Bacău, localitate în care trăiesc şi înprezent, ca pensionar.

Percepţia mea despre evenimentele petrecuteatunci dar şi despre oamenii care le-au trăit atun-ci dureros de adevărat începe când abiaîmplinisem vârsta de 6 ani.

,,Într-o seară în pragul iernii ne-a bătut înpoarta casei un necunoscut, preotul ConstantinBacinschi, împreună cu soţia şi cu cei doi copii ailor. Căruţa cu care veniseră în pribegie la noi eraconstruită diferit de cele ale gospodarilor dincomuna noastră, Govora-Sat din judeţul Vâlcea:

era mai lungă şi mai încăpătoare. Caii erau fru-moşi, trupeşi şi bine hrăniţi astfel încât nu lăsausă se vadă pe ei drumul lung pe care îl străbă-tuseră.

Erau refugiaţi din Basarabia în căutarea unuiloc în care să se aşeze. Pe unde or mai fi umblatîn cele câteva luni care trecuseră dela plecarea lordin Basarabia, numai bunul Dumnezeu putea şti.Când au sosit la noi era o vreme de toamnă târzie,răcoroasă, aşa că atât părinţii cât şi copii lor erauînveşmântaţi în paltoane din blăniţă neagră demiel, Astrahan, iar pe cap purtau căciuli aseme-nea paltoanelor.

În timp ce părinţii stăteau de vorba în cameranoastră cea mobilată mai acatării, noi, copiii - euşi sora mea mai mare - în bucătărie, încercam sălegăm cu copii lor o discuţie pe măsura priceperiinoastre.Îi descoseam pe cei doi băieţi - Jenia şiVitea - încercând să aflăm de unde vin şi de ce

porniseră la un drum atât de lung, tocmai atunci,în prag de iarnă?

Am aflat astfel că erau originari din Basarabiaşi că ştiu să vorbească şi ruseşte, dar că părinţii îipreveniseră să nu mărturisească acest adevăr şinici să nu folosească acea limbă străină, intuindcă astfel ar putea produce impresii nefavorabilegazdelor.

Între timp mama a pregătit cina, pe care amservit-o împreună, după care oaspeţii au înnoptatla noi.

În ziua următoare şi-au continuat calătoria.Însoţiţi de tata au ajuns în staţiunea BăileGovora, unde de fapt s-au şi stabilit, şi au vieţuitpentru ceva mai mult de un an de zile.

În vara următoare trupele româno-germaneau trecut Prutul şi au eliberat Basarabia, dupăcare unii dintre refugiaţi s-au întors la rosturilelor. Nu pentru multă vreme însă, întrucât în anul

Dan Constantin PETRE

15nr.1/2017 Forum vâlceanRespectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

1944 Armata Roşie a întors cursul războiului,determinându-i pe basarabenii şi bucovineniicare de acum cunoşteau locurile şi drumurilecătre România să revină pe meleagurile noastre,vâlcene, punându-se din nou la adăpost. Odată cufamilia preotului Bacinschi au venit şi părinţiisoţiei sale, părintele Rădvănescu fiind capul fa-miliei şi care era preot pensionar.

Părintele Constantin Bacinschi (devenit pen-tru vâlceni Constantin Baciu) a slujit ca preotajutător în parohia păstorită de tatăl meu înGovora-Sat; soţia sa, Taisia, fiind încadrată caînvăţătoare în Băile Govora, iar copiii lor - penumele lor românizate Jan şi Victor - s-au înscrisla Liceul ,,Alexandru Lahovari" din RâmnicuVâlcea, pe care l-am absolvit împreună.

În acelaşi an a venit şi s-a stabilit în comunanoastră Govora–Sat o familie de basarabeni -Ştefănescu - formată din mama şi cei şase copii aisăi, trei fete şi trei băieţi. Tatăl, subofiţer de jan-darmi, a plecat odată cu ei din Chişinău, dar s-apierdut de ei pe drum şi, enigmatic, nu a mai datnici un semn de viaţă până în ziua de azi.Valentina, fiica lor cea mai mică mi-a devenitcolegă de clasă; a absolvit şcoala primară în satulnostru, apoi o urmat o şcoală medie în Sibiu şi adevenit tehnician chimist la Combinatul Chimicdin oraşul Victoria. Tantara, fiica mijlocie s-aîntors în Basarabia, unde şi-a întemeiat o familie,iar cea mare, Toaca, stabilită definitiv în BăileGovora, a lucrat ca laborantă de farmacie în BăileGovora până la vârsta pensionării. Doi dintre ceitrei băieţi au devenit fotografi profesionişti, iarcel de-al treilea a devenit operator chimist înoraşul Oneşti.

Profesorii mei basarabeni şi bucovineni

În perioada în care am urmat cursurile licealeîn Râmnicu Vâlcea am avut mai mulţi profesorirefugiaţi. Între aceştia a fost o doamnă profesorcare ne-a predat Ştiinţele Naturii timp de 3 ani(botanica, anatomia, geologia) pe numele săuTatiana Cantemir, soţia profesorului TraianCantemir, ambii fiind la origine bucovineni. S-auremarcat prin seriozitate, competenţă, exigenţă şiobiectivitate, calităţi care au făcut-o să se impunăcu uşurinţă în faţa elevilor, ajutându-ne să asi-milăm cu plăcere cursurile pe care ni le preda.

Un alt profesor refugiat basarabean, cu caream făcut cunoştinţa purta un nume de rezonanţă,Hariz Celibidachi. Pe vremea aceea nu ştiam deexistenţa renumitului dirijor cu acelaşi nume. Amafalat mai recent că nu s-a confirmat nicicândideia unei legături de rudenie între ei. Am începutcu el limba rusă în cadrul unui curs la care noielevii ne-am înscris voluntar, în timp ce urmamclasa a IlI-a gimnazială. Cursurile le urmamsuplimentar, după încheierea programului normalde şcoală. Acest curs extraşcolar ne-a fost utilunora dintre noi pentru că ne-a familiarizat cualfabetul chirilic şi cu pronunţarea acestei limbi,ba am deprins chiar şi un vocabular minim. Înclasa a VIII-a l-am avut din nou pe profesorulHariz Celibidache, dar de astă dată ca titular laorele de limba rusă, care devenise între timp dis-ciplină obligatorie în toate clasele de liceu.

În acelaşi an, la disciplina lucru manual amavut un alt profesor basarabean, al cărui numenu-l mai reţin (?). Printre cunoştinţele căpătate dela el au fost, prin noutatea lor pentru mine, celelegate de arta sculpturii. Urmăream cu mareplăcere mânuirea de către maestru a unor cuţite şidălţi speciale ale căror lame tăiau asemănătorunor bisturie şi pe care le aducea într-o trusă demărimea unei serviete. Îi văd şi acum mâinile deom în vârstă,dar delicate, încrustând în plăcile delemn de tei modele asemănătoare celor existentepe uşile altarelor din bisericile ortodoxe vechisau pe porţile maramureşene.

În anii de liceu am făcut limba rusă cuVladimir Gaghel, profesor refugiat şi el dinBasarabia, care stăpânea în egala măsură obiectul

predat, cât şi ,,clasa", şi, în plus, comunica foartebine cu elevii; cine a dorit a înregistrat progresenotabile în învăţarea limbii ruse. De necesitateaînvăţării acestei limbi străine ne-am dat seama înspecial în timpul învăţământului universitar cândne-a fost de mare folos, deoarece atunci cărţile deliteratură importate din Rusia, precum şi ma-nualele şcolare, culegerile de probleme şialbumele de artă scrise în limba rusă erau va-loroase în conţinut, deosebit de ieftine şi cu obună calitate grafică.

Matematica am făcut-o timp de un an, înclasa a X-a, cu profesorul basarabean Pavel Guţu.Am avut în el un profesor competent, un omsobru şi obiectiv. După cum răspundeai când eraiascultat puteai primi într-o zi nota 10 şi pestecâteva zile nota 2.

Profesorul Guţu avea o pasiune, pescuitulsportiv, aşa că în timpul liber ,,bătea" malurileOltului spre Nord până la intrarea în defileu, încăutarea peştilor, care nu se lăsau prea uşor prinşiîn cârligele undiţelor sale. Când careva dintre noireuşea să deschidă cu profesorul subiectul pes-cuitului, constata că faţa i se lumina şi timp decâteva minute ne relata câte ceva despre perfor-manţele sale la pescuit, dar şi despre frumuseţeaacestui ,,sport”. În clasele a VIII-a şi a IX-a amcam ,,şchiopătat" la matematică, dar în clasa aX-a, când ne-a predat trigonometria, parcă mi s-a luminat mintea. Am luat primul 10 la acelobiect şi de atunci am fost cotat printre eleviibuni la matematică, până la terminarea liceului.

La unele clase paralele din liceul nostru limbarusă a fost predată de un alt refugiat basarabean,profesorul Nicolae Loteanu. Peste mulţi ani amaflat că acel mare regizor basarabean EmilLoteanu era văr cu profesorul Nicolae Loteanu şică ei şi familiile lor sosiseră ca refugiaţi dinBasarabia. Dacă profesorul s-a stabilit definitiv înRâmnicu Vâlcea, vărul său, regizorul de mai târ-ziu, s-a întors în Basarabia, a studiat cine-matografia şi a devenit unul dintre cei mai mariregizori ai cinematografiei sovietice, creator alcelebrei pelicule cinematografice ,,Şatra” , dar şia multor altora.

Un alt profesor basarabean, Constantin Bragane-a predat geografia, dovedindu-se şi el un ped-agog de înaltă clasă. Nu puteai să nu fii atent laorele sale, aşa încât cei mai mulţi dintre noi amdescoperit frumuseţea materiei predate, acu-mulând o serie de cunoştinţe folositoare în viaţă.Îşi presăra mai întotdeauna discursul cu micipovestiri. Iată una dintre ele transcrisă în plăcutuldialect basarabean:,,Când ţe urşi pi munţiliJumalăului, băi frate suflă un vânt, şâ suflă, şâsuflăă…" Ne-a mai spus între altele că omulatunci când merge face un pas ceva mai scurtdecât următorul, aşa, încât, în lipsa unor reperefaţă de care sa fie aleasă direcţia de mers, el seînvârteşte în cerc; dreptacii fac cercul rotindu-sespre stânga, iar stângacii spre dreapta. Dinaceastă cauză, de cele mai multe ori, noaptea,omul nu reuşeşte să găsească ţinta pe care ocaută. O fi adevărat sau era doar părerea Domnieisale?

În ultima clasă de liceu l-am avut ca profesorla limba română pe Traian Cantemir (soţul profe-soarei noastre de ştiinţe naturale TatianaCantemir) refugiaţi bucovineni. Pentru noi, ele-vii, a fost un mare noroc să-l avem ca profesor peTraian Cantemir, care s-a dovedit a fi un foartebun pedagog, un erudit om de litere, posesor altitlului de doctor în Litere şi Filologie alUniversităţii din Cernăuţi.

O întreagă serie de scriitori români care înaceea perioadă erau consideraţi proscrişi din raţi-uni politice au fost eliminaţi din manualele şco-lare. Deşi despre ei nu ştiam mai nimic ne-au fostprezentaţi totuşi de el, deşi erau consideraţi scri-itori decadenţi (Octavian Goga, Tudor Arghezi,Tristan Ţara ş.a.) completându-ne astfel nesperatşi ,,ilegal" cunoştinţele de literatură română.

Mai târziu am aflat că atât profesorul TraianCantemir cât şi profesorii Lucian Mănescu şiMarin Trincă, din liceul nostru, au primit înaltul

titlul de Profesor Emerit. Am primit cu deplinăsatisfacţie acea veste, care ne-a făcut să devenimşi mai mândri de valoarea corpului profesoral suba căror îndrumare ne-am făcut educaţia.

Profesorul Cantemir s-a transferat apoi, prinanii 70, la Universitatea din Bacău, unde adevenit profesor universitar şi Decan al Facultăţiide Litere şi Filozofie, aflându-se la încheiereacarierei universitare care începuse cu multînainte de refugiu, în Cernăuţiul său drag.

Colegii mei de şcoalăbasarabeni şi bucovineni

După absolvirea clasei a III-a, în anul 1948,ca urmare a primei reforme a învăţământuluiprin care a trecut generaţia noastră, elevii dinclasele a III-a gimnazială şi a IV-a liceală aususţinut împreună examenul de capacitate, ceireuşiţi la examen fiind înscrişi în clasa a VIII-a.Nu pot trece cu vederea faptul că noi, cei cu treiclase, atât ca grad de maturizare cât şi ca nivelgeneral şi volum de cunoştinţe ne-am prezentatcu un handicap important, regăsindu-ne într-unprocent redus în componenţa clasei a VIII -a încare am promovat.

Reforma învăţământului a adus însă şi altenoutăţi: eliminarea din învăţământul liceal a soci-ologiei, religiei, limbii latine şi a uneia dintrelimbile moderne (în cazul liceului nostru, limbaitaliană) menţinându-se doar limbile franceză şigermană (în funcţie de preferinţa elevilor), intro-ducerea obligatorie a limbii ruse şi a cunoşt-inţelor politice, materii devenite obligatorii intoate clasele liceale şi în primii doi ani aiînvăţământul superior.

Promoţia mea a absolvit liceul după clasa aXI–a; la următoarele două promoţii liceul s-aredus la zece clase şi în felul acesta şcolile dinRomânia au fost aduse la acelaşi numitor cu şco-lile din Rusia. Din fericire, după 2-3 ani s-arevenit la liceul cu XII clase...

Între colegi am avut în clasă a VIII –a unbasarabean, Ion Pavel, un elev bun, situat dupăînvăţătură în prima jumătate a clasei. A fost unbun coleg şi ne-a fost de folos între altele la uneleactivităţi extrașcolare artistice spre exemplu înînvăţarea unor dansuri populare ruseşti. Când aajuns în clasa a X - a a parcurs materia şcolară dindoi ani, într-un singur an calendaristic, astfelîncât a absolvit liceul cu un an înaintea serieinoastre şi a intrat student la Facultatea deEnergetică din Institutul Politehnic din Bucureşti.Un frate al său, Octavian şi o soră Lucia au urmatşi ei cursurile liceale în alte şcoli vâlcene:Octavian, Liceul Comerical (S.M.T.C.) iar Luciaa început Liceul de fete în Râmnicu Vâlcea, dar,pe care l-a continuat înTimişoara, unde a urmat şiFacultatea de Ştiinţe Naturale şi Geografie. Princăsătorie s-a stabilit definitiv în Timişoara.

Tot în clasa a-VIII-a, dar într-o clasă paralelăl-am avut coleg pe elevul refugiat basarabeanIgorTănăsoiu, ajuns pe meleagurile noastreîmpreuna cu părinţii: tatăl său inginer petrolist,devenit şeful unei schele de foraj care prospectaposibila existenţă a unor resurse de ţiţei în comu-na Govora Sat şi mama sa casnică. Am mai fostcoleg, cu elevul basarabean Mihai Nelu(?) darnumai în cursul inferior al liceului, deoarece pecel superior l-a absolvit la S.M.T.C.F, (LiceulComercial). El a urmat apoi Institutul de EducaţieFizică şi Sport, în Bucureşti devenind profesor desport în Oneşti- Bacău, oraş în care s-a stabilitdefinitiv.

Sora lui, Lidia Mihai, cu trei ani mai maredecât noi a urmat liceul de fete din RâmnicuVâlcea, făcându-se remarcată pentru activitateasa în organizaţia orăşenească de tineret(U.A.E.R.). Pentru merite deosebite în muncapolitică ea a fost desemnată ca delegat laFestivalul Mondial al Tineretului care a avut locla Budapesta în vara anului 1951. La începutulanului şcolar următor, într-o adunare a elevilordin întregul oraş ea ne-a prezentat o serie de

impresii cu care s-a întors de la acel evenimentdeosebit. Pentru noi au fost interesante în specialinformaţiile despre tineretul din ţările capitaliste,despre care se amintea rar şi puţin în presa comu-nistă a vremii.

Încă din cursul gimnaziul ne-a venit un noucoleg basarabean, Leonida (Loni) Sorbală, careavea şi o soră (Tamara, şi ea ,elevă la liceul defete din oraş). El s-a situat printre cei mai bunisportivi ai liceului. A devenit căpitan al echipeide volei a liceului, câştigătoare a fazei regionalea campionatului naţional şcolar din anul 1951, înanul următor ocupând locul III pe ţară. Ulteriora făcut parte din echipa naţională de tineret aRomâniei la volei şi concomitent a urmat cur-surile Institutului de Educaţie Fizică şi Sport dinBucureşti. După absolvire a fost profesor de sportîn diverse licee bucureştene, dar şi antrenor alechipei naţionale feminine de volei şi al echipeide fete a clubului Rapid Bucureşti.

Un mare succes a obţinut şi echipa de gim-nastică a liceului, în care unul dintre componenţiide frunte era elevul basarabean Grigore (Grişa)Afteni. După absolvirea liceului şi a Universităţiiîn Bucureşti a revenit în Râmnicu Vâlcea unde aprofesat chiar în liceul pe care-l absolvise, atât caprofesor de matematică, cât şi ca director adjunct.

Cu un an mai mare decât mine, dar coleg depromoţie a fost şi elevul basarabean AndreiSangheli, care s-a făcut remarcat de noi prin fap-tul că în urma unui accident îşi pierduse braţulstâng, dela umăr. Cu toate acestea era un talentatfotbalist, un bun jucător de tenis de masă şi unbun atlet (săritor la înălţime). După absolvirealiceului a urmat cursurile Universităţii dinTimişoara unde cu timpul a devenit profesor uni-versitar de biologie. Fratele său, Nicolae aabsolvit şi el Liceul,,Alexandru Lahovari".

În liceu am fost coleg, deşi era cu câţiva animai mare decât mine cu fiul preotului Baciu,refugiat basarabean despre care am relatat maiînainte. După absolvirea liceului şi ulterior a fa-cultăţii s-a întors pe meleagurile vâlcene unde alucrat până la pensionare.

Printre elevii de liceu mai mari decât noi,remarcabil a fost basarabeanul Cornel Vulpe,absolvent al Institutului de Teatru, apoi unul din-tre cei mai buni actori ai Teatrului Giuleşti, aiTeatrului de Comedie, şi ai Teatrului Evreiesc deStat din Bucureşti.

Coleg de promoţie cu el la liceu a fost un altbasarabean, Petre Frujină, care împreună cu el,dar şi cu Dem Rădulescu-Bibanul, Emil Resnauerşi cu alţii au jucat în câteva spectacole de teatrusau de revistă puse în scenă la sala de festivităţi aliceului sau în sala teatrului ,,Adreani”.

Elevi ai liceului Lahovari au fost şi fraţiiBaconschi, fiii unui preot basarabean refugiat, pecare însă nu i-am cunoscut atunci şi despre acti-vitatea cărora am aflat mult mai târziu, la aniimaturităţii mele.

Într-una din întreprinderile industriale dinOneşti-Bacău în care am lucrat, am fost coleg deserviciu cu un inginer basarabean, AlexandruUrsu, care mi-a relatat că s-a refugiat din Sorocaîmpreună cu familia în comuna Grădiştea dinjudeţul Vâlcea şi că a urmat liceul tot în RâmnicuVâlcea. De atunci, de fiecare dată când ne întâl-neam îmi vorbea despre căldura cu care au fostprimiţi de către o familie de ţărani din aceacomună şi la care a locuit mai mulţi ani, fără a lise pretinde plata unei chirii. Ba mai mult, de la eiprimeau cam tot ce le trebuia pentru traiul zilnic.Relaţiile cu cei care i-au găzduit în acel refugiuau fost păstrate de familia inginerului Ursu ani înşir. De alt fel, o parte din concediu o petreceau înfiecare an la Grădişte, unde mergeau ca la nişterude apropiate.

Atât profesorii veniţi de dincolo de Prut cât şicolegii de promoţie, mai mari sau mai mici ca nois-au situat pe poziţii onorante pentru ei, dar şipentru noi, contribuind la prestigiul de care s-abucurat întotdeauna în primul rând liceul vâlceanşi în al dolilea rând râmnicenii, laolaltă cu restulvâlcenilor.

nr.1/2017

NOTĂZiarul apare cu 16 pagini şi respectă Legea 186/2003! Ziarul se adresează cetăţenilor cu diverse pre-

ocupări culturale de la sat şi de la oraş. Articolele, grafica, fotografiile nesemnate aparţin editorului.Autorii păstrează responsabilitatea conţinutului.

Tipărit la Prodcom, Tg. Jiu, 30.06.17

Forum vâlcean16 Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

Ziar de cultură realizat de Asociaţia ECOSTAR 21Editura INTOL - PRESS, prin SC INTOL SRL, şi

SENATUL EDILILOR VÂLCEA

Director: Bogdan CICHIRDANSeniori editori: Arhim. Veniamin MICLE

Constantin ZĂRNESCURedactor şef: Petre CICHIRDANPublicişti: Felix SIMA

Mihai SPORIŞGheorghe SPORIŞGheorghe DUMITRAŞCU Simona Maria KISGheorghe PANTELIMONAdina DUMITRESCUGheorghe MĂMULARUConstanţa BADEAIlie GORJAN

Tehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN.Adresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, E-mail: cichirdan@yahoo.comParteneri media: www.culturaarsmundi.ro

Preţ: 3 lei

S.C. NTX CONCEPT SRLProiectare și Execuție Infrastructuri Rutiere, Construcții Civile și Industriale

Contact: 0740.035.985

O NOUĂ PREZENTARE A PROIECTULUI DE MODERNIZAREAŞI REABILITARE A ZONEI PROTEJATE A ANSAMBLULUI

MONUMENTAL „CALEA EROILOR” DIN TÂRGU-JIU

În data de 16 martie2017, în sala de con-

ferinţe a Universităţii„Constantin Brâncuşi” s-auderulat mai multe eveni-mente culturale legate deAnsamblul Monumental„Calea Eroilor” din Târgu-Jiu, sub genericul ampleimanifestări „Brâncuşi eter-

nul”, la 60 de ani de la moartea creatoruluisculpturii moderne (organizatorii principali aufost Centrul de Cercetare, Documentare şiPromovare „Constantin Brâncuşi”, Primăria şiConsiliul Local al Municipiului Târgu-Jiu şiFiliala Târgu-Jiu a Uniunii Artiştilor Plastici).

Cu acest prilej, arhitectul Dorin Ştefan aprezentat o sinteză a proiectului „Moder-nizarea şi reabilitarea zonei protejate aAnsamblului Monumental Calea Eroilor dinMunicipul Târgu-Jiu”, pe bază de imagini.După cum se ştie, propunerea realizată deDorin Ştefan Birou de Arhitectură (DSBA) înasociere cu Atrium S.R.L. din Târgu-Jiu (aarhitectului Mihai Maicovschi) a câştigat con-cursul pentru Modernizarea şi Reabilitareazonei protejate a Ansamblului Monumental„Calea Eroilor” (concursul pentru desemnareacelui mai bun proiect cu această temă a fostorganizat de Primăria Târgu-Jiu în anul 2015).Dorin Ştefan este un arhitect renumit, a parti-cipat la multe competiţii pe care le-a câştigatcu proiecte importante, inclusiv în plan inter-

naţional (Dubai, Malaezia).Conform proiectului iniţial, traseul ce duce

de la Masa Tăcerii la Coloana fără Sfârşit seva schimba în mod esenţial odată cu constru-irea unei zone pietonale cu spaţii verzi, prinrealizarea de pasaje, parcări subterane, scuareşi piaţete, reducerea la minim a circulaţieiauto pe strada „Calea Eroilor” şi intervenţii latrecerea de cale ferată.

În cadrul manifestării „Brâncuşi eternul”,arhitectul Dorin Ştefan a făcut următoareaspecificaţie: „Conceptul pe care se bazeazăintervenţiile (care pleacă de la expresia luiIonel Jianu: „nu monumentul este în oraş, cioraşul este în monument”) este de a se crea ointerfaţă, pe orizontală şi verticală, care sălase o anumită transparenţă spre oraş”. Deasemenea, a menţionat punctiform „ele-mentele principale de intervenţie” (care „estede dorit să fie foarte discrete”) pe care leprezentăm în cele ce urmează.

În general, „Calea Eroilor” va deveni o axăpreponderent pietonală şi de aceea trebuierezolvată problema vehiculelor care circulă înzonă. Pe parcursul ei va fi o zonă verde (ceaactuală necesitând reamenajări), iar mobi-lierul urban (stâlpi de curent electric, cabluri,coşuri de gunoi etc.) va fi adus la o anumităunitate. Pentru pardoseală se vor folosi maimulte materiale (pământ stabilizat, piatră şicalupuri de lemn în zona centrului civic), înscopul evitării monotoniei. În ceea ce priveşteiluminatul ansamblului sculptural, există unconcept unitar în acest sens ce va fi implemen-tat pe toată lungimea axului „Căii Eroilor”.

În jurul Mesei Tăcerii se va modifica este-tica vegetaţiei, modul de iluminare, tipul depardoseală (care va fi din „pământ stabilizat”,în locul actualului pietriş mărunt, nu foartecomod), renunţându-se în acelaşi timp latreptele existente în faţa ei şi lăsându-se doaro pantă lină.

Pe Aleea scaunelor se renunţă la bordurasituată între aceasta şi iarba din parc, cu scop-ul de a se crea „un loc organic”, aşa cum a fostiniţial.

Aleea va fi la nivelul soclului PorţiiSărutului, în prezent existând o diferenţă decâţiva centimetri între ele.

La intersecţia cu axul „Căii Eroilor”, bule-vardul „Constantin Brâncuşi” va fi ridicat laaceeaşi înălţime cu trotuarul (pe o lungime decca. 15 metri), iar viteza de circulaţie amaşinilor în această zonă va fi limitată la 5-15km/oră, în scopul realizării unui spaţiu depacurgere continuu al axului respectiv.

Lângă Hotelul Gorj se va crea unui parcajsubteran pentru a se decongestiona zona demaşini, iar deasupra sa se va amplasa unuiscuar (cu un umbrar care să „filtreze” faţadablocurilor).

În zona de intersecţie a axului cu Str.General Gheorghe Magheru (care este înrelaţie foarte apropiată şi directă cu centrulcivic) se va realiza un pasaj rutier, un parcajsubteran şi o piaţetă strict pietonală.

Zona din jurul Bisericii Sf. Apostoli va fireamenajată, dar cu păstrarea pavajului cubicce se va extinde şi în zona trotuarelor, pentrua se da unitate şi continuitate.

Gardurile de pe strada „Calea Eroilor” vorfi mascate prin simularea unui gard nou,amplasat la cca. 30 – 40 cm faţă de cele exis-tente (cu un spaţiu verde între ele).

La intersecţia axului cu calea ferată se varealiza un pavaj din şine de cale ferată intro-duse într-o masă de piatră cubică şi se vaamplasa barieră pentru pietoni, care gliseazăîn pământ. Instalaţiile electrice aferente vor fiintroduse în subteran.

În jurul Coloanei fără Sfârşit se vor crea„cercuri concentrice” (respectându-se o schiţăa lui C. Brâncuşi, unde pe o fotografie el adesenat o coloană şi astfel de cercuri) cu cir-cumferinţa foarte subţire, de ordinul cen-timetrilor, construite din aşchii de piatră co-lorate, pentru a se realiza „o anumită stareatunci când te apropii de monument”, dar şi „obarieră, mai mult psihică”.

Aleile din parc vor fi realizate din acelaşimaterial, de data aceasta însă integrat într-omasă de liant (în acest caz materialul respectiveste stabil şi nu instabil ca în cazul cercurilordin jurul Coloanei). Arborii vor fi reajustaţi caînălţime pentru a nu fi obturată imagineaColoanei fără Sfârşit.

Mai există şi propunerile de a se realiza opasarelă (o belvedere) pe Hotelul Gorj, deunde se poate vedea de sus şi integralAnsamblul Sculptural „Calea Eroilor” şi „undig de sticlă” în spatele Mesei Tăcerii, pentrua se vedea luciul de apă al Jiului (aşa cum eraîn perioada 1937-1938, când Brâncuşi a real-izat aici lucrările de piatră din Grădina pu-blică).

Sorin Lory BULIGA