3 Cuprins Vulpea și cocorul ......................... 4 Cei trei purceluși .......................... 8 Iepurele și ariciul .........................16 Rățoiul cel urât ...........................20 Cocoșul și vulpea .........................39 Broasca guralivă ...........................43 Scufița Roșie ..............................47 Bufnița și corbul ...........................55 Heidi, fetița munților ......................58 Narcisa galbenă din Poiana-Verde ...........68 O lume nouă ..............................73 Lupii speriați ..............................78 Peștișorul de aur ...........................88
e povestește că odată, o vulpe s-a împri e -tenit cu un cocor. Într-o bună zi, ce i-a dat vulpii prin
cap? Și-a zis că trebuie să îl ospăteze pe jupânul cocor, aşa că l-a invitat la ea acasă:
– Vino, drăguțule! Vino! Te vei simţi nemaipo-menit de bine!
Cocorul nu s-a lăsat mult rugat şi s-a dus la masă. Vulpea gătise nişte griș pe care l-a servit pe farfurii întinse. Apoi, ea a început să mănânce liniș-tită, zicându-i cocorului:
– Ia, mănâncă, drăguțule! serveşte-te, prietene, am gătit chiar eu cu mânuţa mea.
Cocorul s-a chinuit cu ciocul lung în blid, a ciocănit şi a tot ciocănit în vas, dar nu a fost chip să apuce vreo firimitură. În schimb, vulpea hăpăia, lin-gea de zor tot ce prindea. Așa că... în fața cocorului
6
nu a mai rămas nici fărâmă de griș. După ce a înfu-lecat tot, vulpea s-a lins pe bot și a spus:
– Nu te supăra, dragă cocorule, dar nu mai am nimic să îţi dau de mâncare.
– Ei, nu-i nimic, mulţumesc, cumătră, pentru masă. Vino şi tu la mine în vizită. Chiar mâine pof ește, te invit.
A doua zi, vulpea s-a înfăţişat la casa cocoru-lui, care a adus la masă o supă gustoasă.
Cocorul a turnat supa într-un clondir cu gâtul lung şi îngust şi şi-a îndemnat prietena:
– Mănâncă, vulpițo, mănâncă. E supă bună! Eu însumi am gătit-o, în cinstea dumitale.
Vulpea s-a tot învârtit în jurul urciorului acela, i-a dat ocol când dintr-o parte, când din cealaltă, a încercat să lingă şi să soarbă, dar nu s-a ales cu nicio picătură. Vezi bine, botul nu-i încăpea în urcior. În astă vreme, cocorul a sorbit cu ciocul său lung, şi a tot sorbit, până când a isprăvit toată supa.
– Nu te supăra, cumătră, dar nu mai am nimic altceva cu care să te servesc! a spus el după ce a terminat de ospătat.
7
Vulpea era foarte supărată, căci gândise că va mânca pentru toată săptămâna. Dar nu a avut ce face, şi s-a întors acasă cu burta goală... Pe cât se știe, de atunci s-a cam stricat prietenia dintre cu mătra vulpe și cocor.
8
Cei trei purceluși
răiau odată, într-o pădure îndepărtată, trei frați purceluşi.Cât a fost vara de lungă, purceluşii s-au
zbenguit, s-au jucat prin iarba verde şi s-au bucurat de căldura soarelui. De o vreme însă, soarele nu mai încălzea cu aceeaşi putere, iar la poalele copa-cilor se aşternuse un covor de frunze îngălbenite. Sosise toamna peste pădure și poieni!
– E vremea să ne construim o căsuţă, a spus într-o zi cel mai mic dintre purceluși. E toamnă de-acum și nu peste multă vreme va veni frigul!
Dar fraţii lui nu aveau de gând să se apuce de muncă. Continuau să se joace prin pădure.
– Mai avem destul timp până la iarnă – i-a răspuns mijlociul în timp ce făcea o tumbă.
– Când va sosi gerul, îmi voi construi singur o căsuţă – s-a lăudat și cel mai mare dintre ei.
9
– Cum vreţi, a mai adăugat cel mic. Eu, unul, n-am de gând să aştept ninsoarea ca să mă apuc de lucru! Şi a plecat.
Zilele treceau și se făcea tot mai frig. Însă, fra-tele cel mare împreună cu mijlociul nu se îndurau să se apuce de treabă. Umblau haihui prin pădure şi trândăveau...
– Astăzi, doar astăzi ne mai jucăm, îşi spuneau ei din când în când, de mâine ne apucăm de treabă.
Dar nu se ţineau niciodată de promisiune şi a doua zi o luau de la capăt: se jucau, ţopăiau şi aler-gau printre tufe.
Într-o dimineaţă însă, purceluşii au văzut că băltoaca mare de lângă drum se acoperise cu o pojghiţă de gheaţă. De-abia atunci, speriați că a venit frigul peste ei, s-au apucat, în sfârşit, de construit.
Purcelușul cel mare era foarte leneș. Aşa că s-a gândit că ar fi mult mai ușor și ar termina mai repede dacă şi-ar ridica o căsuţă din paie. Fără să ceară sfatul cuiva, s-a apucat de treabă. Spre seară, coliba lui era gata.
Nu prea departe, fratele lui, mijlociul, îşi con s truia şi el o căsuţă asemănătoare, dar din
