CUPRINS - srghnp2018.medical-congresses.rosrghnp2018.medical-congresses.ro/Content/Media/Volum de...

CUPRINS

1. CARENȚA DE FIER- RISC ASOCIAT PENTRU HIPOVITAMINOZA D ......................... 7

Salwa Addilami1, Szidonia Florea

2, Cristina Ungureanu

1, Alina Popp

1,3 ............................................... 7

2. PROFILUL CLINIC AL EPIDEMIEI DE HEPATITĂ ACUTĂ VIRALĂ A LA COPII ÎN

JUDEȚUL BIHOR 2017/2018.............................................................................................................. 7

Mihaela Bădulescu1, Mirela Indrieș

2, Alexandra Birta-Kenyeres

2 ..................................................... 7

3. IMPORTANTA SCREENINGULUI BOLII CELIACE LA COPILUL CU DIABET ......... 8

Adriana Bălașa, Irina Prună, Tatiana Chișnoiu, Cristina Maria Mihai ............................................... 8

4. CAZURI SEVERE DE BOALĂ INFLAMATORIE INTESTINALĂ LA COPIL -

OPȚIUNI TERAPEUTICE LA LIMITA PROTOCOLULUI ......................................................... 8

Cristina Becheanu, Roxana Smădeanu, Virginia Antoci, Iulia Ṭincu, Gabriela Leșanu .................... 8

5. DIETA FĂRĂ GLUTEN - ȊNTRE MODĂ ŞI NECESITATE ................................................ 9

Cristina Becheanu, Iulia Ṭincu ........................................................................................................... 9

6. DERMATITA PERIORALĂ CA FORMĂ DE ALERGIE ALIMENTARĂ –CAZURI

CLINICE ............................................................................................................................................... 9

Cătălina Bică1, Radu Diaconu

1, Liana Cismaru

1, Larisa Troi

2, Ligia Georgeta Stănescu

1 ................. 9

7. DIFICULTATI DIAGNOSTICE SI TERAPEUTICE IN RECTOCOLITA

ULCEROHEMORAGICA- CONSIDERENTE PE MARGINEA UNUI CAZ CLINIC ............. 10

Raluca Bogdan, Roxana Novitchi, Radu Clara, Andrei Lungu ........................................................ 10

8. IMPORTANŢA TRANSPLANTULUI HEPATIC ÎN PEDIATRIE: ................................... 11

REZULTATELE A 15 ANI DE EXPERIENŢĂ ÎN INSTITUTUL CLINIC FUNDENI ............ 11

Steluța Boroghină1, Mădălina Gîlice

1, Alexandrina Constantinescu

2 ............................................... 11

9. STUDIEREA AFECTĂRII HEPATICE ÎN BOALA WILSON LA PACIENŢII DE

VÂRSTĂ PEDIATRICĂ. EXPERIENŢA CLINICII DE PEDIATRIE A INSTITUTULUI

CLINIC FUNDENI ............................................................................................................................. 11



2 ............................................... 11

10. TRATAMENTUL BIOLOGIC ÎN BOLILE INFLAMATORII COLONICE LA COPII.

EXPERIENŢA CLINICII DE PEDIATRIE A INSTITUTULUI CLINIC FUNDENI ................ 12



2 ............................................... 12

11. CAUZĂ RARĂ DE OBSTRUCȚIE DUODENALĂ LA UN ADOLESCENT CU FENOTIP

MARFANOID ..................................................................................................................................... 13

Livia Brezeanu1, Oana Guta

1, Raluca Vlad

1,2, Anatolie Nidelcu

1, Daniela Pacurar

1,2 ...................... 13

12. COAGULAREA – O PROVOCARE IN BOLILE DE FICAT .............................................. 13

Lucia Burac....................................................................................................................................... 13

13. SINDROMUL ENTEROCOLITIC INDUS DE ALERGIA ALIMENTARĂ ...................... 14

Corina Elena Cazan, Luminita Dobrota ............................................................................................ 14

14. PARAZITOZELE INTESTINALE IN PRACTICA MEDICULUI DE FAMILIE ............. 14

Simona Cioc, Valeria Herdea, Laura Comnea, Mirela Stefan, Carmen Mirauta, Emiliana Costiug,

Claudia Pop, Raluca Ghionaru, Lidia Soldea, Eduard Egri, Elena Ruja, Petruta Tarciuc, A. Herdea

.......................................................................................................................................................... 14

15. STUDIUL HEPATOPATIEI ASOCIATE FIBROZEI CHISTICE ȘI FACTORII DE RISC

…………………………………………………………………………………………………15

Ioana M. Ciucă1,2

, Olga Diana3, Mihaela Dediu

3, Elena Margau

3, Liviu L.Pop

1,2............................ 15

16. EVALUAREA STARII DE NUTRITIE SI A STILULUI DE VIATA LA COPIII

PRESCOLARI .................................................................................................................................... 16

Simona Cosoveanu, Ileana Petrescu, Cristina Petrescu .................................................................... 16

17. CAUZA NEASTEPTATĂ DE SÂNGERARE RECTALĂ LA SUGAR ............................... 16

Irina Veronica Costache, Doina Anca Plesca ................................................................................... 16

18. BOLILE GENETICE DE METABOLISM ÎN PRACTICA PEDIATRICĂ -

EXPERIENȚA DIN ULTIMUL AN A UNEI CLINICI DE GASTROENTEROLOGIE

PEDIATRICĂ ..................................................................................................................................... 17

Alexandra Coroleucă1, Roxana Smădeanu

1, Irina Dijmărescu

1, Iulia Țincu

1, Ioana Oprescu

1,

Cristina Becheanu1 ........................................................................................................................... 17

19. EPIDEMIOLOGIE ȘI MANIFESTĂRI CLINICE ÎN BOALA WILSON LA COPIL -

DATE DIN SUD-ESTUL ROMÂNIEI ............................................................................................. 17

Alexandra Coroleucă1, Lăcrămioara Brîndușe


2, Daniela Păcurar

1 ... 17

20. STATUSUL NUTRITIONAL LA PACIENTII CU FIBROZA CHISTICA(

MUCOVISCIDOZA) .......................................................................................................................... 18

Olga Diana1, Mihaela Dediu

1, Liviu L.Pop

2,3, Ioana M.Ciuca

2,3 ...................................................... 18

21. MALFORMAŢIE VASCULARĂ COMPLEXĂ – O PROVOCARE DIAGNOSTICĂ ..... 19

Irina Dijmărescu1, Adrian Dijmărescu

2,3, Mihai Romaşcanu

1, Daniela Păcurar

1,2 ........................... 19

22. STUDIUL ASUPRA NEOFOBIEI LA COPII DE VĂRSTA 2-5 ANI .................................. 19

Dalia Dop, Elena Carmen Niculescu, Ileana Puiu, Desdemona Stepan, Aritina Morosanu, ............ 19

Laura Marinau .................................................................................................................................. 19

23. TESTELE IgG ALIMENT- SPECIFICE ÎN ALERGIILE ALIMENTARE ÎNTÂRZIATE

– UTILE SAU NU? ............................................................................................................................. 20

Simona Dumitra, Camelia Ciacli, Claudia Covaci, Carmen Stănculeț, Ozana Bălan, Adeline Horga,

Carmen Crișan .................................................................................................................................. 20

24. ZONULINA ȘI SINDROMUL DE HIPERPERMEABILITATE INTESTINALĂ.

CONSIDERAȚII PE MARGINEA UNUI CAZ DE DERMATITĂ ATOPICĂ SEVERĂ .......... 20

Simona Dumitra, Camelia Ciacli, Virginia Carozzo, Adelina Horga, Claudia Covaci, Carmen

Stanculeț, Carmen Crișan ................................................................................................................. 20

25. MANAGEMENTUL PANCREATITELOR ACUTE LA COPIL ........................................ 21

Felicia Galoș1,2

, Cristina Coldea1,2

, Mălina Anghel2, Anca Orzan

1,2, Cătălin Boboc

2, Mihai

Munteanu2, Mihaela Bălgrădean

1,2 .................................................................................................. 21

26. REFLUXUL GASTROESOFAGIAN GAZOS: DE LA DIAGNOSTIC LA

SEMNIFICAȚIE ................................................................................................................................. 22

Felicia Galoș1,2

Cătălin Boboc2, Mihai Stoicescu

1,2, Mihai Munteanu

2, Cristina Coldea

1,2, Mălina

Anghel2, Anca Orzan

1,2, Mihaela Bălgrădean

1,2 .............................................................................. 22

27. Etiologia insuficienţei hepatice acute la copil .......................................................................... 22

Alina Grama¹², Lucia Burac¹, Simona Căinap¹², Cornel Aldea¹, Aurel Bizo¹, Dan Delean¹, Bogdan

Bulată¹, Diana Păcurar¹, Laura Bodea¹, Romana Vulturar², Claudia Sîrbe¹, Tudor L. Pop¹² ........... 22

28. BOALA CELIACĂ STUDIU CLINIC DE DIAGNOSTIC COMPARATIV ÎNTRE COPII

ȘI ADULȚI .......................................................................................................................................... 23

Carlo Maria Cicerchia Lamberto, Oana Belei, Simona Dumitra, Raffaele Borghini, Martina Pirrone

.......................................................................................................................................................... 23

29. MANAGEMENTUL TULBURĂRILOR GASTROINTESTINALE FUNCȚIONALE LA

SUGAR ȘI COPIL - CONFORM CRITERIILOR ROMA IV ...................................................... 24

Gabriela Lesanu1,2

, Daniela Pacurar1,2

, Cristina Becheanu1,2

, Roxana Smadeanu1,2

......................... 24

30. TULBURARILE GASTROINTESTINALE FUNCTIONALE LA COPIL – CE ADUC

NOU CRITERIILE ROMA IV .......................................................................................................... 24

Gabriela Lesanu1,2

, Daniela Păcurar1,2


, Roxana Smădeanu1,2

......................... 24

31. MANIFESTARI DIGESTIVE PAROXISTICE LA DOI PACIENȚI CU PURPURA

HENOCH-SCHONLEIM ................................................................................................................... 25

Laura Daniela Marinau, Carmen Elena Niculescu, Ileana Puiu, Dalia Dop ..................................... 25

32. BILANȚUL CLINICO-PARACLINIC ȘI NUTRIAȚIONAL AL OBEZITĂȚII

PEDIATRICE ..................................................................................................................................... 25

Cristina Oana Mărginean, Lorena Elena Meliț, Maria Oana Mărginean .......................................... 25

33. PANCREATITĂ ACUTĂ RECURENTĂ LA UN ADOLESCENT DE SEX MASCULIN:

PREZENTARE DE CAZ ................................................................................................................... 26

Maria Oana Mărginean1, Lorena Elena Meliț

2, Cristina Oana Mărginean

2 ...................................... 26

34. DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT AL RCUH LA COPIL ..................................................... 26

Radu Miclea, Oana Belei .................................................................................................................. 26

35. ENTEROCOLITA NEUTROPENICĂ (TIFLITA) CA ȘI COMPLICAȚIE A

LEUCEMIEI LIMFOBLASTICE ACUTE ...................................................................................... 27

Ingrith Miron1,2

, Mirabela Subotnicu1,2

, Laura Trandafir1,2

, Anca Ivanov1,2

.................................. 27

36. TUMORILE PANCREATICE LA VARSTA PEDIATRICĂ ............................................... 27

Ingrith Miron¹,² ................................................................................................................................. 27

37. ADMINISTRAREA DE PROBIOTICE ASOCIATĂ INFECȚIILOR DIGESTIVE ȘI

RESPIRATORII ................................................................................................................................. 28

Alexandra Mititelu, Kinga-Cristina Slăvescu ................................................................................... 28

38. DIETA FĂRĂ GLUTEN: TRECUT, PREZENT ȘI VIITOR ............................................... 28

Dan Moraru1, Bogdan Stana

2, Laura Bozomitu

3, Dan Cristian Moraru

4 .......................................... 28

39. SINDROMUL DE INTESTIN IRITABIL ȘI INTOLERANȚA LA CARBOHIDRAȚI .... 29

Dan Moraru1, Laura Bozomitu


3,

Bogdan Stana

4 ......................................... 29

40. AFECTAREA STĂRII DE NUTRIȚIE LA SUGAR ȘI COPILUL MIC CU DIALIZĂ

PERITONEALĂ CRONICĂ ............................................................................................................. 30

Mihaela Munteanu, Magdalena Stârcea, Radu Russu, Cristina Gavrilovici..................................... 30

41. INFECȚIA CU HELICOBACTER PYLORI LA COPIII SIMPTOMATICI .................... 30

Irina Nedelea1, Viorel Dănilă

2,Roxana Smadeanu

3, Grațiana Alquadi

4, Gabriela Leșanu

5 .............. 30

42. GENETIC ASPECTS OF CHILDHOOD-ONSET PANCREATITIS WITH THE

SUPPORT OF APPLE (ANALYSIS OF PEDIATRIC PANCREATITS) MULTICENTER,

OBSERVATIONAL CLINICAL TRIAL ......................................................................................... 31

Andrea Párniczky1, Balázs Csaba Németh

1, Corina Pienar

2, Oana Belei

2 , Dóra Mosztbacher

1, Anna

Zsófia Tóth1, Natália Lásztity

1, Alexandra Demcsák

1, Andrea Szentesi

1, István Tokodi

1, Maisaim

1

Abu-el Haija1, Ibolya Vass

1, Alexandra Tészás

1, Orsolya Kadenczki

1, Judit Czelecz

1, Csilla

Andorka1, Kinga Kaán

1, Enikő Horváth

1, Félix Juhász

1, Gábor Veres

1, Laura Sándor

1, Ildikó

Guthy1, Erika Tomsits

1, László Gárdos

1, Krisztina Vörös

1, Emese Horváth

1, Miklós Sahin-Tóth

1,

Péter Hegyi1 ...................................................................................................................................... 31

43. PROVOCARI ÎN TERAPIA NUTRITIONALĂ A COPIILOR CU AFECȚIUNI

CRONICE HEPATICE ...................................................................................................................... 31

Daniela Păcurar................................................................................................................................. 31

44. CONNECTING THE RED DOTS. A CASE REPORT OF MULTIPLE SKIN AND

LIVER HAEMANGIOMAS IN A PREMATURE BABY .............................................................. 32

Alexandra Pelivan1, Imogen Storey

1, Vidya Garikapati

1 , Javeria Zahid

1, Radmila Costachescu

2 .. 32

45. UN CAZ DE CHIST HIDATIC HEPATIC ȘI TOXOCARIAZĂ LA UN COPIL CU

DURERI ABDOMINALE RECURENTE ........................................................................................ 32

Ana Maria Pitea, Horea Gozar, Emoke Horvath, Iunius Simu ......................................................... 32

46. PANCREATITELE EREDITARE LA COPIL ....................................................................... 33

Liviu Pop, Corina Pienar, Ioana Mihaiela Ciucă .............................................................................. 33

47. SINDROMUL RAPUNZEL – O CAUZĂ RARĂ DE VĂRSĂTURI PERSISTENTE LA

COPIL .................................................................................................................................................. 34

Radu Samuel Pop1, Flavia Huțanu

2, Daniela Pop

3, Carmen Asăvoaie

4, Rodica Mureșan

3, Dorin

Farcău3 .............................................................................................................................................. 34

48. HEPATITELE COPILULUI DE LA A LA …Z? ................................................................... 34

Tudor Lucian Pop ............................................................................................................................. 34

49. INDICAŢIILE TRANSPLANTULUI HEPATIC ÎN PEDIATRIE ...................................... 35

Tudor Lucian Pop ............................................................................................................................. 35

50. CE ESTE NOU ÎN HEPATOLOGIA PEDIATRICĂ ? - GHIDURILE ESPGHAN 2017-

2018 …………………………………………………………………………………………………35

Tudor Lucian Pop ............................................................................................................................. 35

51. ICTERUL FIZIOLOGIC ŞI PATOLOGIC LA SUGAR (Partea a II-a ICTERUL

COLESTATIC) ................................................................................................................................... 36

Eduard Egri1, Tudor Lucian Pop

2 ..................................................................................................... 36

52. MODALITATE INOVATOARE DE UTILIZARE A IMPEDANȚEI ESOFAGIENE ÎN

EVALUAREA TREZIRILOR NOCTURNE ȘI A TULBURĂRILOR DE SOMN LA COPII CU

BRGE - STUDIU RETROSPECTIV PE 124 CAZURI................................................................... 37

Laura Purcaru, Mihai Stoicescu, Mihai Munteanu, Felicia Galoș, Mihaela Bălgrădean .................. 37

53. PROBLEME DE DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT ÎN DISPEPSIA FUNCȚIONALĂ LA

COPIL ȘI ADOLESCENT ................................................................................................................. 37

Ioan Simedrea, Oana Belei, Laura Olariu, Adrian Simedrea............................................................ 37

54. CIROZA HEPATICĂ, CAPCANĂ DIAGNOSTICĂ LA PACIENT CU BOALA

CELIACĂ ............................................................................................................................................ 38

Claudia Sîrbe1, Alina Grama

1, Alexandru Pîrvan

1, Simona Căinap

1, Andreea Ștefan

1, Otilia

Fufezan2, Tudor L. Pop

1 ................................................................................................................... 38

55. INFECȚIA TBC– O ETIOLOGIE ÎNCĂ ACTUALĂ ........................................................... 39

Roxana Smadeanu, Daniela Pacurar, Gabriel Becheanu, Raluca Vlad, Alina Burcuta, Lesanu

Gabriela ............................................................................................................................................ 39

56. GASTROPATIA REACTIVĂ LA COPII ............................................................................... 39

Kinga Cristina Slavescu, Radu Razvan Slavescu ............................................................................. 39

57. DEBUTUL ÎN BOALĂ CROHN – CAPCANE DE DIAGNOSTIC - PREZENTARE DE

CAZ…………………………… .......................................................................................................... 40

Carmen Stanculet, Covaci Claudia, Crisan Carmen, Dumitra Simona............................................. 40

58. CIROZA HEPATICĂ LA SUGAR- O ENTITATE RARĂ ................................................... 40

Cătălina Alexandra Stupu, Laura Mihaela Trandafir , Otilia-Elena Frăsinariu ................................ 40

59. NOUTĂȚI ÎN MANAGEMENTUL BOLII INFLAMATORII INTESTINALE

PEDIATRICE: APORTUL GHIDURILOR ESPGHAN ................................................................ 41

Daniela Elena Șerban ........................................................................................................................ 41

60. GREȘELI FRECVENTE, DAR EVITABILE ÎN MANAGEMENTUL COPILULUI CU

BOALĂ INFLAMATORIE INTESTINALĂ ................................................................................... 42


61. PROBIOTICELE ÎN GASTROENTEROLOGIA PEDIATRICĂ: NU ORICE, NU

ORICÂND ........................................................................................................................................... 42


62. PARAZITOZELE INTESTINALE LA COPIL ...................................................................... 43

Bianca Vintilescu1, Desdemona Stepan

2 ......................................................................................... 43

63. ALERGIILE ALIMENTARE LA SUGAR – STUDIU ASUPRA IMPACTULUI

ISTORICULUI FAMILIAL DE BOLI ALERGICE ...................................................................... 43

Cristina Iolanda Vivisenco, Ana Stănescu, Coriolan Emil Ulmeanu ............................................... 43

64. TULBURĂRILE GASTROINTESTINALE FUNCȚIONALE – APLICÂND CRITERIILE

ROMA IV UNEI COHORTE DE COPII SUB 3 ANI ..................................................................... 44

Raluca Vlad 1,2

, Irina Dijmărescu1, Roxana Smădeanu

1,2, Valeria Herdea

3, Gabriela Leșanu

1,2 ...... 44

LUCRARE ORALĂ 1. CARENȚA DE FIER- RISC ASOCIAT PENTRU HIPOVITAMINOZA D

Salwa Addilami1, Szidonia Florea

2, Cristina Ungureanu

1, Alina Popp

1,3

1Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu”,

București 2Spitalul Clinic de Urgență Pentru Copii, Cluj-Napoca

3Universitatea de Medicină si Farmacie “Carol Davila”, București

Introducere. Observații recente sugerează că hipovitaminoza D se asociază cu risc crescut pentru anemia

feriprivă la copilul clinic sănătos.

Lucrarea iși propune evaluarea corelației între anemia feripiva și

hipovitaminoza D la copilul cu prezumția afectării nutriționale.

Material și metodă. Datele folosite pentru evaluare au fost colectate într-o manieră retrospectivă prin accesarea

rezultatelor investigațiilor derulate pentru un număr de 428 de copii internați în perioada ianuarie - mai 2016 în

INSMC, București cu prezumția de tulburare nutrițională. Criterii de excludere: copii care nu au urmat schema

de profilaxie cu vitamina D. Datele colectate au fost prelucrate în două grupuri separate (grupul A - copii cu

vârsta ≤ 2 ani si grupul B - copii cu vârsta > 2 ani).

Rezultate. Grupul A cuprinde 110 copii, cu ușoara predominanță a sexului masculin (56,4%) și mediana vârstei

1,08 ani. Grupul B cuprinde 318 copii, cu distribuție similară a sexelor și cu mediana vârstei 6,41 ani. Analiza

bivariată a datelor din grupul A valoarea hemoglobinei nu s-a corelat cu valoarea scăzută a vitaminei D (r=-0.63,

p=0.514). Nivelul seric al fierului și valoarea hemoglobinei nu sunt factori predictivi pentru nivelul seric scăzut

al vitaminei D (p=0,69). În grupul B rezultatele au fost similare la analiza bivariată (r=1,24, p=0,27) și testul

regresiei liniare între parametrii studiați (p=0,14).

Concluzii. Rezultatele studiului nu susțin asocierea între carența de fier și hipovitaminoza D la copilul cu

prezumție clinica de malnutriție; cele două variabile sunt independente. Rezultatele prezentului studiu se impun

a fi validate prin studii de evaluare a unui număr mare de participanți.

Cuvinte cheie: hipovitaminoza D, carența de fier, malnutriție.

POSTER 2. PROFILUL CLINIC AL EPIDEMIEI DE HEPATITĂ ACUTĂ VIRALĂ A LA

COPII ÎN JUDEȚUL BIHOR 2017/2018

Mihaela Bădulescu1, Mirela Indrieș

2, Alexandra Birta-Kenyeres

2

1Secția Pediatrie, Spital Clinic Municipal Oradea

2Secția Boli Infecțioase I, Spital Clinic Municipal Oradea

Introducere: În perioada 01.03.2017-01.08.2018 la nivelul județului Bihor este în derulare o epidemie de

hepatită acută virală A (HAV-A). În 30 de țări din Europa în perioada 2012-2016 s-au confirmat între 12500 și

14100 cazuri de hepatită A , din care 35% in Romania si 15 % in Bulgaria. Începând cu data de 14 mai 2018, 12

țări din UE au înregistrat 1873 de cazuri pentru 2017. Din 01.08.2017 până în august 2018, sunt 1221 cazuri de

HAV-A în Kentacky America (6 decese), 334 cazuri în Indiana (1 deces) și 869 cazuri în Michigan (27 decese).

Material și metodă: Am efectuat un studiu observațional și retrospectiv al cazurilor de HAV-A internate în

perioada 01.03.2017-01.08.2018 în Secția Clinică de Boli Infecțioase I a Spitalului Municipal Oradea.

Rezultate: În perioada 01.03.2017-01.08.2018 în Secția Clinică de Boli Infecțioase I s-au confirmat 427 cazuri

de HAV-A la copii (între 7 luni și 16 ani), reprezentând 75,84% din totalul de 563 de cazuri confirmate, fără

diferență între genuri, cu vârsta medie de 7 ani, totalizând 4337 zile de spitalizare. Vârful de incidență s-a

inregistrat în perioada decembrie și iulie (36,53% din totalul cazurilor). Majoritatea au fost copii până la vârsta

de 10 ani (86,65%), din mediul rural, dintre care o treime au dezvoltat forme clinice ușoare, anicterice de boală.

Valoare medie a fost de 1023 U/l pentru ALAT (max 3774 U/l), 658 U/l pentru ASAT (max. 3043) și 3,03

mg/dl (max 16 mg/dl) pentru Bi Totală. S-a înregistrat și un singur caz de HAV-A cu Intoxicație cu ciuperci și

Insuficiență hepatică, cu evoluție favorabilă, cu un sindrom de hepatocitoliză maxim TGP=7421 U/l și

TGO=9581 U/L. De asemenea, se observă valori crescute ale GGT, inclusiv la copii.

Concluzie: Hepatita acută virală A reprezintă încă o problemă de sănătate publică în județul Bihor și nu numai.

Epidemia de HAV-A din ultimul an, din județul Bihor și faptul că România este fruntașă în Europa la acest

capitol, atrage atenția reevaluării schemei naționale de vaccinare a copiilor, mai ales în grupurile etnice cu risc și

care reprezintă în continuare un rezervor continuu de virus hepatitic A.

Cuvinte cheie: virus hepatitic A, hepatită acută virală A, vaccin.

LUCRARE ORALĂ 3. IMPORTANTA SCREENINGULUI BOLII CELIACE LA COPILUL CU

DIABET

Adriana Bălașa, Irina Prună, Tatiana Chișnoiu, Cristina Maria Mihai

Universitatea Ovidius Constanța

Introducere: Boala celiacă (BC) și diabetul zaharat de tip 1 (DZ tip 1) sunt boli de etiologie multifactorială,

rezultate din combinarea unor factori genetici, precum și de mediu.

Obiectivul acestui studiu prospectiv este de a arăta prevalența bolii celiace la copiii și adolescenții cu DZ tip 1

din județul Constanța, din ultimii 10 ani.

Material și metodă: Am efectuat un studiu monocentric, în care au fost incluși 171 de pacienți cu vârste

cuprinse între 1 și 17 ani diagnosticați cu DZ tip 1 în perioada ianuarie 2007 – noiembrie 2017. Conform

ghidurilor ESPGHAN și ISPAD, am efectuat un screening pentru BC. Am evaluat prezența anticorpilor anti-

transglutaminaza IgA ( anti-tTG IgA), anti-endomisium IgA ( EMA-IgA) și nivelul total al imunoglobulinei A

(IgA).

Rezultate: BC a fost diagnosticată la 15 pacienți cu DZ tip 1, cu o incidență de 8,7%, dintre care majoritatea de

sex feminin (60%). 5 dintre aceștia au fost diagnosticați la debutul diabetului, cu o vârstă medie a debutului de

5.1 ani (min. 2.2 ani; max. 13.2 ani). 6 pacienți au fost diagnosticați la un an după debutul diabetului, 3 pacienți

la 2 ani dupa debutul DZ1, iar 2 pacienți după 3, respectiv 4 ani de la debut. Episoade recurente de hipoglicemie

au fost întâlnite în toate cazurile. S-au efecuat puncții biopsii la 10 pacienți. Rezultatele histologice au fost

clasificate conform stadializării Marsh. S-a evaluat nivelul vitaminei D. S-a constatat asocierea cu alte boli

autoimune: tiroidita autoimună. 3 pacienți au fost diagnosticați cu cele 3 boli autoimune, toți având eutiroidie.

Concluzii: BC este o boală autoimună care apare persoanelor cu predispoziție genetică și poate avea conexiuni

cu alte boli autoimune precum DZ tip 1. Screening-ul serologic al BC la pacienții cu DZ tip 1 are o importanță

deosebită, acesta ajutând la diagnosticarea și tratarea BC, chiar și în lipsa simptomatologiei gastrointestinale.

Cuvinte cheie: boala celiacă, diabet, copil.

LUCRARE ORALĂ 4. CAZURI SEVERE DE BOALĂ INFLAMATORIE INTESTINALĂ LA COPIL -

OPȚIUNI TERAPEUTICE LA LIMITA PROTOCOLULUI

Cristina Becheanu, Roxana Smădeanu, Virginia Antoci, Iulia Ṭincu, Gabriela Leșanu

SCUC "Grigore Alexandrescu", Bucureşti, România

Introducere. Multe dintre studiile actuale au indicat faptul că boala inflamatorie intestinală la copil are anumite

particularităţi faţă de patologia adultului, vȃrsta la debut fiind un factor important de prognostic. Copiii de vȃrstă

mică cu boală Crohn (BC) au frecvent afectare colonică, ȋn timp ce o vȃrstă mai mare este caracterizată de

localizare la nivelul intestinul subţire, ȋn arii neaccesibile pentru colonoscopie.

Material și metodă. Cazurile de colită ulcerativă (CU) severă încă de la debut impun escaladarea rapidă a

terapiei atât pentru inducţia cât şi pentru menţinerea remisiei. Pacienții cu boală refractară precum şi cei cu

recăderi frecvente trebuie evaluați privind aderența la tratament. Nu în ultimul rând, toţi pacienţii pediatrici cu

boală inflamatorie intestinală ar trebui să urmeze un program de adaptare cotidiană la o boală cronică, având în

vedere vulnerabilitatea deosebită a vâstei pediatrice. Ne confruntăm tot mai des cu pacienți având forme severe

de CU sau BC de la debut a căror îngrijire ne ridică probleme mari nu numai prin lipsa unei echipe calificate dar

şi deoarece experiența noastră este limitată şi de multe ori protocoalele pe care le accesăm sugerează

particularizarea terapiei pentru acești pacienţi.

Rezultate și concluzii. Ȋn ciuda progresului terapiei medicale pentru BC şi CU la copil, un număr mare de

cazuri necesită intervenție chirurgicală sau dezvoltă complicații severe ale bolii. Vom prezenta două cazuri de

boală inflamatorie intestinală care ne-au pus în faţa acestor probleme.

LUCRARE ORALĂ 5. DIETA FĂRĂ GLUTEN - ȊNTRE MODĂ ŞI NECESITATE

Cristina Becheanu, Iulia Ṭincu

SCUC "Grigore Alexandrescu", Bucureşti, România

Introducere. Dieta fără gluten reprezintă o metodă de tratament foarte importantă pentru indivizii cu boală

celiacă – o afecțiune autoimună pentru care nu este disponibil tratament curativ. Creșterea gradului de alertare la

nivelul comunității științifice ȋn ceea ce privește diagnosticul bolii celiace a contribuit la modificarea prevalenței

acesteia. Chiar şi ȋn aceste condiţii, numărul pacienților cu boală celiacă nu explică evoluția rapidă a producției

şi comercializării produselor fără gluten, existȃnd un procent important din populaţie care îşi autoexclude

glutenul din dietă.

Material și metodă. Ȋn expunerea de faţă, ne propunem analiza indicaţiilor dietei fără gluten, a beneficilor și

riscurilor impuse de aceasta, ȋn raport cu ghidurile de specialitate dar și ȋn contextul noilor tendinţe legate de stil

de viaţă. Potrivit unor comunicări anterioare, 35% din populația americană a adoptat această dietă în afara unor

recomandări medicale, 26% o consideră o opțiune sănătoasă şi pentru 19% dintre aceștia, dieta fără gluten

contribuie la sănătatea sistemului digestiv.

Rezultate și concluzii. Cele mai noi studii desființează însă câteva mituri legate de dieta fără gluten. Ipoteză:

excluderea glutenului este benefică pentru sănătate fără a prezenta dezavantaje. Ȋn realitate însă, pentru indivizii

care nu suferă de boală celiacă, alergie la gluten sau sensibilitate la gluten non-celiacă, nu sunt date științifice

care să susțină beneficiile excluderii glutenului din alimentație. Necontrolată de către un specialist, această dietă

poate conţine o cantitate mai mare de lipide şi de carbohidrați, determinând creșterea prevalenței obezității şi a

diabetului zaharat după inițierea dietei de excludere. Restricțiile nutriționale legate de gluten ar trebui să

constituie o indicație medicală, care să se bazeze atȃt pe afecțiunea pacientului, cȃt și pe eventualele consecințe

nutriționale, sociale și financiare asupra individului.

POSTER 6. DERMATITA PERIORALĂ CA FORMĂ DE ALERGIE ALIMENTARĂ –

CAZURI CLINICE

Cătălina Bică1, Radu Diaconu

1, Liana Cismaru

1, Larisa Troi

2, Ligia Georgeta Stănescu

1

1UMF Craiova, Clinica de Pediatrie, Spitalul Municipal "Filantropia" Craiova.

2Medic rezident Pediatrie, Spitalul Județean de Urgență Craiova.

Dermatita periorală este o formă cronică papulopustuloasă de dermatită a feței, cu etiologie necunoscută ce

apare mai ales la sexul feminin si la copii și ce pare a avea o incidență mai mică în țările slab dezvoltate.

Leziunile au aspect papulos sau pustulos pe un fond eritematos, nepruriginoase cu tendință la cronicizare și

impact negativ asupra calitații vieții pacientului. Pe de altă parte, alergia alimentară se poate manifesta cu

semne cutanate, digestive, respiratorii sau chiar anafilaxie. Majoritatea alergiilor alimentare apar în primii ani de

viață când sistemul digestiv și cel imunitar nu sunt pe deplin dezvoltate și pot coexista cu alte manifestări

atopice precum astmul, dermatita sau rinita atopică. Se estimează că incidența alergiilor alimentare să fie până la

8% la copiii până în 5 ani și aproximativ 3,5% în populația generală și cele mai frecvente alergii alimentare la

copii sunt laptele de vacă, oul si nucile.

Prezentăm două cazuri clinice, ambele de sex feminin și de vârstă școlară, cu istoric heredo-colateral si personal

de atopie, cu manifestări respiratorii bronho-obstructive în antecedente ce au prezentat leziuni cu aspect de

dermatită periorală ca manifestare secundară la diverși alergeni alimentari (lapte de vacă, oul și ceaiul de tei).

Cuvinte cheie: dermatită, perioral, alergie, alimentara, copii.

POSTER 7. DIFICULTATI DIAGNOSTICE SI TERAPEUTICE IN RECTOCOLITA

ULCEROHEMORAGICA- CONSIDERENTE PE MARGINEA UNUI CAZ

CLINIC

Raluca Bogdan, Roxana Novitchi, Radu Clara, Andrei Lungu

Introducere: Desi cu o incidenta relativ redusa in populatia pediatrica Rectocolita ulcerohemoragica

(RCUH)reprezinta prin dificultatile de diagnostic, raspunsul impredictibil la tratamentul clasic, prin posibilitatile

de evolutie severa si dezvoltare a complicatiilor amenintatoare de viata o importanta problema de sanatate a

copilului si adolescentului cat si a adultului.

Obiectiv: Prezentarea si analiza cazului unei adolescente cu RCUH ingrijita in clinica pentru o exacerbare a

bolii cu scopul de imbunatatire a practicii medicale in domeniul diagnosticului si ingrijirii acestei patologii.

Material si metoda: S-au identificat date din anamneza si analiza documentelor medicale ale copilului . S-a

evaluat clinic si biologic starea la momentul internarii. S-a instituit tratamentul acutizarii conform

recomandarilor din ghiduri. S-au identificat particularitatile evolutive cu scopul unui mai bun management pe

termen lung al bolii.

Rezultate: Se prezinta cazul unei adolescente de 15 ani al carei diagnostic de RCUH se sustine pe datele de

anamneza debutul cu artralgii ulterior cu artrita,momentul aparitiei manifestarilor intestinale- dureri abdominale,

scaune cu mucus si sange, evaluarile medicale anterioare care au exclus cauze infectioase, concluziile

colonoscopiei care au incadrat afectarea colonica ca si “ colita nespecifica” , elementele tipice exacerbarii de

RCUH la momentul prezentarii in clinica noastra: febra, artrita, dureri abdominale, scaune cu mucus si sange si

controlul manifestarilor bolii prin tratament specific: corticosteroizi intravenos ulterior oral, derivati

aminosalicilati(5 ASA). Debutul cu manifestari extraintestinale altele decat “Colangita sclerozanta” a intarziat

diagnosticul. Lipsa afectarii hepatice poate fi considerate un factor de prognostic bun. Evolutia bolii sub

tratament de fond cu 5 ASA a fost ondulanta ajungandu-se la exacerbarea pentru care a fost spitalizat copilul.

Raspunsul la tratamentul corticosteroid a fost insa unul bun permitand remiterea simptomelor.

Concluzii: Diagnosticul bolilor inflamatorii colonice pune dificultati datorita evolutiei lor cronice si

simptomatologiei comuna cu alte patologii. Cunoasterea datelor din literatura medicala si adaptarea lor fiecarui

caz in parte sunt esentiale pentru succesul terapeutic.

POSTER 8. IMPORTANŢA TRANSPLANTULUI HEPATIC ÎN PEDIATRIE:

REZULTATELE A 15 ANI DE EXPERIENŢĂ ÎN INSTITUTUL CLINIC

FUNDENI



2

1U.M.F.Carol Davila, Catedra Pediatrie, București

2Clinica de Pediatrie,Institutul Clinic Fundeni,Bucuresti

Introducere: În acest studiu clinic am urmarit evaluarea spectrului clinic și etiologic al bolilor hepatice cronice

la copii care se adresează unui centru terțiar pentru înscrierea pe lista de așteptare pentru TH (transplant hepatic)

și evaluarea specificului evoluției in funcție de patologia iniţială.

Materiale si metoda: Am inclus copiii cu afectare hepatică din evidența Clinicii de Pediatrie a Institutului

Clinic Fundeni care au fost listați TH (transplant hepatic) în cadrul Clinicii de Chirurgie în perioada 2002-

2017:155 cazuri, cu efectuarea a 76 intervenții de TH. Pacienții au fost investigați etiologic prin: teste hepatice

funcționale, ultrasonografie abdominală, endoscopie, biopsie hepatică, markeri serologici, virali, imuni şi teste

metabolice. S-a urmărit evoluţia post TH monitorizând complicaţiile postchirurgicale, cele legate de patologia

inițiala şi de imunosupresie, precum și cele la distanță. S-a calculat scorul de predictibilitate ( PELD-Pediatric

End Stage Liver Disease), s-a urmarit evoluția până la TH sau excluderea de pe listă (fie datorită evoluției

favorabile prin taratament medicamentos, fie adresarea unui alt centru de TH, fie datorită decesului).

Rezultate şi concluzii: Majoritatea pacienţilor au primit grefon de la donator viu înrudit, restul grefon prin

metoda split-liver de la donator aflat în moarte cerebrală. Rata de supraviețuire la 5 ani a copiilor transplantați a

fost de aproximativ 65%.

Principala cauză de boală hepatică cu evoluție severă la copii care a impus efectuarea TH este boala colestatică

(atrezia de căi biliare), urmată de ciroza de cauză infecțioasă și bolile metabolice (mai ales boala Wilson).

Majoritatea copiilor s-au prezentat în stadii avansate de boala hepatică, având prognostic sever. Evoluția

ulterioară a fost grevată de etiologia inițială a bolii (cel mai bun răspuns, fără reapariția bolii inițiale a fost

observat la pacienții cu boală Wilson, spre deosebire de cei cu etiologii infecțioase). Mortalitatea în perioada de

așteptare a copiilor incluși în studio a fost de 24, 81%.

Cuvinte cheie : ” transplant hepatic pediatric”.

POSTER 9. STUDIEREA AFECTĂRII HEPATICE ÎN BOALA WILSON LA PACIENŢII

DE VÂRSTĂ PEDIATRICĂ. EXPERIENŢA CLINICII DE PEDIATRIE A

INSTITUTULUI CLINIC FUNDENI



2



Introducere: Boala Wilson este o boală genetică transmisă autosomal recesiv caracterizată prin alterarea

metabolismului cuprului. Scopul studiului a fost evaluarea tipului de prezentare clinică la diagnostic, specificul

evoluţiei clinico-biologice în funcţie de tipul de afectare şi evolutia pe termen lung( funcţie de tratament) a

pacienților de vâstă pediatrică cu boală Wilson.

Material şi metodă: Am analizat retrospectiv 41 pacienți cu boală Wilson tratați în secţia noastră în perioada

2012-2017 (17 fete şi 24 băieți, cu vârsta între 4 ani 8luni-17 ani2 luni). Criteriile de diagnostic au fost: dozarea

ceruloplasminei plasmatice, cupremia, cupruria pe 24 de ore , cupruria pe 24 de ore dupa administrarea D-

penicilaminei, prezența inelului Kayser-Fleischer, semne histologice de afectare hepatică specifice, prezența

anemiei hemolitice, iar diagnosticul conform scorului Leipzig. Medicamentele utilizate pentru chelare au fost:

D-Penicilamina; săruri de Zinc; Trientine. Pentru a determina complianța la tratament am măsurat cuprul

excretat în urina de 24 de ore la fiecare 6 luni.

Rezultate şi concluzii: La debutul bolii, pacienţii au prezentat în proporții variabile simptomatologie hepatică

(26), mai ales la vârste mici, neuropsihiatrică (6) și 1 caz cu anemie hemolitică. În evoluţia pacienţilor cu

simptomatologie predominant hepatică am observat: insuficiență hepatică (8), hepatită cronică (16), hepatită

autoimună (2), ciroză hepatică (11), hepatocitoliză minimă (4). Inelul Kayser Fleischer a fost prezent la 4

pacienți.

La pacienții cu afecare hepatică tratați cu D-Penicilamină și Zinc megadose s-a observat o promptă ameliorare a

functiei hepatice; la cei cu afectare neurologică supraadaugată s-a observat o remitere parțială a acesteia și o

stabilizare a gradului afectării hepatice. Au fost monitorizate reacţiile adverse,mai ales cele hematologice și

autoimune.13 cazuri au necesitat transplant hepatic, dintre acestea 10 cazuri cu evoluție foarte bună de lungă

durată, fără a mai necesita tratament chelator. Pacienții cu insuficiență hepatică și anemie hemolitică au avut o

evoluție favorabilă după transplantul hepatic.

Cuvinte cheie: hepatopatie; Wilson; copii.

POSTER 10. TRATAMENTUL BIOLOGIC ÎN BOLILE INFLAMATORII COLONICE LA

COPII. EXPERIENŢA CLINICII DE PEDIATRIE A INSTITUTULUI CLINIC

FUNDENI



2



Introducere: Au fost incluși în studiu pacienții aflați în tratament cu Infliximab (copii și adolescenți) cu boală

Crohn formă refractară si colită ulcerativă. S-a recurs în principal la tratamentul cu Infliximab, (anticorpul

monoclonal IgG al factorului de necroză tumorală alfa) iar în ultimii ani și la tratamentul cu Adalimumab, în

cazuri atent selecționate.

Material şi metodă: Din totalul pacienților cu BIC (boli inflamatorii colonice) internați în perioada februarie

2004 -februarie 2018, au fost selecționați cei cu formă refractară sau steroid dependentă de boală Crohn și cu

colită ulcerativă care au fost tratați cu tratament biologic (31). Toți pacienții au primit un tratament ( inițial ) cu

trei perfuzii intravenoase de Infliximab (0, 2 și 6 săptămâni), 5mg / kg și apoi terapie de întreținere cu

Infliximab, perfuzii la fiecare 8 săptămâni. Pacienții primiseră anterior tratament pe termen lung a azatioprină

sau corticosteroizi. Indicele pediatric activitate al bolii Crohn (PCDAI), variabilele serice nutriționale și de

activitate inflamatorie au fost evaluate înainte si după începerea tratamentului și de asemenea s-a practicat

tuturor ileocolonoscopie (cu histologie).

Rezultate şi concluzii: După 8 săptămâni de tratament s-a evaluat remisiunea clinică ( PCDAI <sau = 10

puncte). La toți pacienții medicația steroidiană a fost oprită la 8 săptămâni de la începerea tratamentului cu

Infliximab, unii necesitând reintroducerea acesteia în asociere cu terapia biologică.Au fost monitorizate reacțiile

adverse imediate (controlate prin ameliorarea tehnicii de administrare) și, evolutiv, cele la distanță. De asemenea

a fost monitorizat răspunsul la terapie ( în principal remisiunea de lungă durată, apariția recăderilor) și

modularea terapiei biologice. Infliximab este un tratament eficace la copii și adolescenții cu forme severe,

refractare de boala Crohn si colita ulceroasă (chiar și în formele cu complicații asociate de genul psoriazis sau

artropatii). Este un tratament sigur și valoros în inducerea remisiei și promovarea unei bune evoluții staturo-

ponderale.

Cuvinte cheie: Infliximab; Crohn; copii.

LUCRARE ORALĂ 11. CAUZĂ RARĂ DE OBSTRUCȚIE DUODENALĂ LA UN ADOLESCENT CU

FENOTIP MARFANOID

Livia Brezeanu1, Oana Guta

1, Raluca Vlad

1,2, Anatolie Nidelcu

1, Daniela Pacurar

1,2

1 Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Grigore Alexandrescu", București

2 Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București

Introducere: Sindromul de arteră mezenterică superioră (pensa aorto-mezenterică, sindrom Wilkie) este cauză

rară de obstrucție a tractului gastro-intestinal superior. Până în prezent sunt raportate în literatură aproximativ

400 cazuri.

Material și metodă: Prezentăm cazul unui adolescent în vârstă de 17 ani internat în secția Pediatrie, Spitalul

"Grigore Alexandrescu" în iulie 2018 pentru vărsături recurente și epigastralgii.

Rezultate (prezentare de caz): Pacientul prezintă de 5 ani dureri abdominale, aparent cu debut după

apendicectomie. In ultimul an asociază pirozis, disgeuzie, vărsături alimentare recurente, senzație de plenitudine

gastrică postprandial. S-a stabilit initial diagnosticul de Gastrită acută cu H.Pylori, a primit triplă terapie cu

ameliorare temporară. Ulterior s-au luat in discuție: boala de reflux gastroesofagian, tulburări de motilitate

esofagiana. In contextul suferintei digestive cronice, prezintă anxietate legată de alimentatie cu apetit mult

diminuat, selectivitate alimentară și stagnare ponderală. Examenul clinic evidențiază fenotip marfanoid,

hiperlaxitate ligamentară, hipotrofie ponderală marcată, deformare toracică, abdomen excavat, dureros în

epigastru, clapotaj. Investigațiile de laborator sunt în limite normale. Tranzitul esogastroduodenal decelează

stază gastrică importantă cu stomac alungit, pol inferior distal de creasta iliacă, duoden II dilatat, cu pasaj distal

lent. La ecografia abdominală se observă distanța redusă dintre artera mezenterică superioară și aorta

abdominală în dreptul celei de-a treia porțiuni duodenale. Endoscopia digestivă superioară evidențiază resturi

gastrice de bariu la 24 de ore de la efectuarea tranzitului, stază gastrică importantă, cu pilor spastic ce nu permite

trecerea endoscopului în duoden. Tomografia computerizată abdominală confirmă obstrucția prin compresia

porțiunii a treia a duodenului în unghiul aorto-mezenteric, aspect caracteristic sindromului de arteră mezenterică

superioară. Se indica tratament chirurgical, dar părinții refuză.

Concluzii: Deși este o entitate rară, obstrucția duodenala prin pensă aorto-mezenterică trebuie luată în

considerare în diagnosticul diferențial al vărsăturilor recurente. Un diagnostic imagistic precoce scutește

pacientul de suferință digestivă cronică cu afectarea statusului nutrițional și a calitații vieții.

Cuvinte cheie: obstrucție duodenală, pensa aorto-mezenterică.

LUCRARE ORALĂ 12. COAGULAREA – O PROVOCARE IN BOLILE DE FICAT

Lucia Burac

Spitalul Clinic de Urgenta Cluj-Napoca – Clinica Pediatrie 2

In bolile de ficat s-a lansat un concept nou: reechilibrarea hemostazei, avand in vedere echilbrul precar rezultat

din reducerea factorilor procoagulanti dar si a factorilor anticoagulanti (fibrinolitici). Datele actuale ne schimba

modul de a privi bolnavul hepatic si ne atrag atentia ca acesta poate avea si hipercoagulabilitate nu numai

sangerare (hipocoagulare), cu care eram obisnuiti, in mod clasic. Astfel, un mare numar de pacienti cu boli de

ficat suporta interventii chirurgicale majore fara sa necesite transfuzii. De asemenea, ciroticul este considerat ca

avand risc crescut pentru tromboze, in speta pentru tromboza de vena porta, avand in vedere reducerea factorilor

anticoagulanti: antitrombina III, proteina S si C si cresterea factorilor procoagulanti: factorul VIII si factorul von

Willebrand. Complicatiile trombotice pot apare la pacientii cu ciroza chiar daca timpul de protrombina si INR

sunt prelungite, modificari pe care le-am asocia cu tendinta la sangerare. Timpul de protrombina prelungit nu

poate fi folosit pentru aprecierea riscului de sangerare la pacientii cirotici; el ne semnaleaza doar faptul ca

pacientul are un deficit de proteine procoagulante dar nu si daca acest deficit este contrabalansat de un deficit in

proteine anticoagulante. De fapt, testele standard de laborator: timpul Quick, APTT, INR nu sunt utile pentru

aprecierea hemostazei la pacientii cu boala hepatica. Unii autori (Tripodi A si colab., 2011) arata ca riscul de

tromboza venoasa este mult mai crescut la pacientii cu boli hepatice, comparativ cu cei care nu au boala de ficat.

Exista dovezi in favoarea faptului ca starea de hipercoagulabilitate poate favoriza si fibroza hepatica (Roberts

LN si colab., 2010). Chiar daca folosirea medicatiei anticoagulante in bolile de ficat pare un paradox, acest

lucru trebuie facut la acesti pacienti, daca exista factori de risc pentru tromboza, decizia acestui tratament

luandu-se pentru fiecare pacient in parte.

LUCRARE ORALĂ 13. SINDROMUL ENTEROCOLITIC INDUS DE ALERGIA ALIMENTARĂ

Corina Elena Cazan, Luminita Dobrota

Facultatea de Medicină Sibiu, Clinica Pediatrie Sibiu, România

Introducere. Alergia alimentară non mediată IgE determină manifestări gastrointestinale care se identifică în

entități distincte și anume sindromul enterocolitic, enteropatia indusă de proteinele alimentare și proctocolita

alergică.

Material și metodă. Raportul prezintă date epidemiologice, forme clinice, aspecte patogenice, diagnostic

diferențial, criterii de diagnostic, prognostic și strategia terapeutică în sindromul enterocolitic indus de alergia

alimentară non IgE mediată cu referire la cele mai recente considerații privind Consensul Internațional publicat

în 2017.

Rezultate. Sindromul enterocolitic indus de proteinele alimentare este definit ca formă potențial severă de

alergiei alimentară nemediată IgE care survine predominant la vârsta de sugar. Forma acută, recunoscută ca

urgență medicală, include manifestari clinice gastrointestinale: vărsături repetitive, cu debut la 1-4 ore de la

ingestia alimentelor cu potențial alergenic, paloare, letargie, distensie abdominală urmat de diaree apoasă,

scaune cu sânge, deshidratare moderată sau severă și acidoză metabolică. Forma cronică este raportată cu

vărsături intermitent, diaree și creștere inadecvată cu hipoalbuminemie. Alimentele cu potențial alergenic care

induc sindromul enterocolitic sunt laptele de vacă, formula pe bază de lapte de vacă sau soia, cereale în special

orez și ovăz, carne de pui, pește, ou. Proctocolita alergică manifestă prin scaune cu sânge survine la sugar

alimentat natural sau cu formulă în primele 2 luni. In mecanismul patogenic imun este demonstrat rolul celulelor

T, citokine proinflamatorii TNF-α și IFN-γ, IL10 și IL8, neutrofile, eozinofile, mastocite, suprimarea expresiei

receptorilor TGF-β care participă la raspunsul inflamator local și creșterea permeabilității intestinale.

Diagnosticul diferențial presupune excluderea altor entități: gastroenterita virală, bacteriană, parazitară, sepsis,

boli de metabolism, enterocolita ulcero-necrotică, invaginație. Prognosticul este favorabil cu toleranță

alimentară până la vârsta de 3-5 ani. Strategia terapeutică include intervenția suportivă, dieta de excludere,

formula extensiv hidrolizată, formula pe bază de aminoacizi.

Concluzii. Datele clinice și tipul de alimentație sunt esențiale pentru diagnostic în absența biomarkerilor

specifici. Recomandarea este pentru intervenția multidisciplinară: gastroenterolog, alergolog și nutriționist.

Cuvinte cheie: sindromul enterocolitic, alergia alimentară non IgE mediată.

14. PARAZITOZELE INTESTINALE IN PRACTICA MEDICULUI DE FAMILIE

Simona Cioc, Valeria Herdea, Laura Comnea, Mirela Stefan, Carmen Mirauta, Emiliana

Costiug, Claudia Pop, Raluca Ghionaru, Lidia Soldea, Eduard Egri, Elena Ruja, Petruta

Tarciuc, A. Herdea

OMS recomanda:

• administrarea anuala a tratamentului in arealul geografic in care incidenta infectiilor parazitare atinge

20-50%

• administrarea bi-anuala a tratamentului in zonele in care incidenta infectiilor parazitare atinge 50%

Strategie OMS

• administratre periodica antihelmintice in zonele cu risc inalt de parazitare

• imbunatatirea sanitatiei

• educatia pentru sanatate

• la nivelul Romaniei se estimeaza o incidenta in populatia infantila >15 %=problema de sanatate

publica(www.cnscbt.ro)

Algoritm de interventie in cabinetul medicului de familie in 10 pasi

http://www.cnscbt.ro/

• 1.Pastrati obiceiul igienei riguroase a mainilor inainte de a manca/ dupa folosirea toaletei.

• 2.A cordati atentie igienei corporale zilnice(schimbarea lenjeriei intime dimineata si seara).

• 3.R enuntati la obiceiuri daunatoare:rosul maiinilor, rontaitul capetelor de creioane.

• 4.Acordati atentie curateniei zilnice in locuinta.

• 5.Zilnic: 3 mese de fructe si 2 mese de legume proaspete, spalate sub jet de apa,

• 6.Initiati un program alimentar sanatos, cu hrana biologic vie si fibre,

• 7.Tratati animalele de companie periodic (blana, tract digestiv).

• 8.Obisnuiti-va sa utilizati in loc de hartie igienica dus vulvo-anal.

• 9.Zonele endemice pentru parazitoze- tratament bi-anual(OMS).

• 10.Acordati atentie tratamentului recomandat de catre medicul Dvs.

Bibliografie 1. Dan Steriu. Infectii produse de protozoare. In Infectii parazitare, Editura Ilex Bucuresti, 2003, 32- 33.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Giardia lamblia, Direct

Detection by EIA. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication

4. World Health Organisation Geneva. Basic Laboratory Methods in Medical Parasitology.

5. Frances Fischbach. Immunodiagnostic studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott

Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 530-651.

6. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A

Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 1188-1238.

7. Jacques Wallach. Analize de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiinţelor Medicale,

Romania, 7 Ed., 2001, 49-121.

8. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

9. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Immunoglobulin E, Total.

www.labcorp.com .2010. Ref Type: Internet Communication.

10. Giardia | Parasites | CDC https://www.cdc.gov/parasites/giardia/

11.Clinical consequences of new diagnostic tools for intestinal parasites .van Lieshout1M.Roestenberg

12

https://doi.org/10.1016/j.cmi.2015.03.015

12. Parasites - Enterobius (also known as Pinworm Infection)

https://www.cdc.gov/parasites/pinworm/index.html

POSTER 15. STUDIUL HEPATOPATIEI ASOCIATE FIBROZEI CHISTICE ȘI FACTORII

DE RISC

Ioana M. Ciucă1,2

, Olga Diana3, Mihaela Dediu

3, Elena Margau

3, Liviu L.Pop

1,2

1Departamentul de Pediatrie, UMF Victor Babeș , Timișoara

2Centrul Național de Mucoviscidoză(Fibroză Chistică) Timișoara

3Clinica Pediatrie II, Spital Clinic Județean Timișoara

Introducere: Fibroza chistică (FC) este cea mai frecventă boală genetică monogenă, potențial letală,

autosomală recesivă transmisă, caracterizată printr-un polimorfism clinic impresionant. Hepatopatia asociata

FC(HFC), este a doua cauză de deces in FC, după boala pulmonară. Cu creșterea speranței de viață, HFC crește

ca frecvență, devenind o problemă importantă de gestionare a complicatiilor posibile. Studiul a avut ca obiectiv

evaluarea relatiei dintre hepatopatie la grupul de studiu, precum si identificarea prevalenței și a factorilor de risc.

Metode: Studiu a evaluat transversal 89 pacienti. Acestia au fost evaluati clinic, prin teste biochimice hepatice,

ultrasonografie , si elastografie . Rezultate: Șaizeci și trei de pacienți, cu vârsta medie la diagnostic de 4,33 ani

au fost diagnosticați cu CFLD, fără diferențe semnificative de gen. HFC a apărut mai frecvent la pacienții cu

insuficiență pancreatică, în vârstă de peste 10 ani. Insuficiența pancreatică și mutațiile severe au fost puternic

asociate cu CFLD.

Concluzie: Copiii cu vârste mai mari de 10 ani, cu antecedente de ileus meconium, insuficiență pancreatică și

mutații severe au fost mai predispuși la ciroză hepatică. Studiile suplimentare ar trebui să urmărească factorii de

risc asociati pentru dezvoltarea HFC și modul în care acestia pot fi influențati, pentru a preveni dezvoltarea

cirozei și o calitate mai buna a vieții acestor copii.

https://www.cdc.gov/parasites/giardia/



https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1198743X15003791




https://doi.org/10.1016/j.cmi.2015.03.015

POSTER 16. EVALUAREA STARII DE NUTRITIE SI A STILULUI DE VIATA LA COPIII

PRESCOLARI

Simona Cosoveanu, Ileana Petrescu, Cristina Petrescu

UMF Craiova, Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, Clinica II Pediatrie

Introducere. Am efectuat un studiu privind urmarirea unor corelatii intre starea de nutritie si stilul de viata

(comportament alimentar si activitate fizica) la copiii prescolari, dintr-o gradinita din Craiova.

Material și metodă. Lotul de studiu a cuprins 98 copii prescolari. Am inregistrat pentru fiecare copil greutatea,

talia, indicele de masa corporala (IMC), am urmarit ancheta alimentara, ancheta activitatilor fizice, relatia

activitate fizica-aport alimentar. Am alcatuit 4 subloturi de studiu: sublotul O (copii cu obezitate) IMC≥

percentila 95/sex/varsta, sublotul S (copii cu suprapondere) cu 85≤IMC<95 percentila/sex/varsta, sublotul N

(copii normoponderali) cu 5≤IMC<85 percentila/sex/varsta si sublotul H (copii cu hipotrofie ponderala) cu

IMC≤ percentila 5/sex/varsta.

Rezultate și concluzii. Prevalenta supraponderii a fost 27%, a obezitatii 6%, a hipotrofiei ponderale 2%. Copiii

cu suprapondere si obezitate, comparativ cu normoponderalii, consuma zilnic dulciuri concentrate, mancare de

tip fast-food, sucuri carbogazoase, alimente cu concentratie mare de amidon si ocazional (cantitate redusa)

fructe, legume, cereale. 48% din prescolarii cu suprapondere si obezitate au 3 mese+2 gustari/zilnic, 51% au 3

mese/zi, 1% doar 2 mese/zi. 71% din baietii cu obezitate si 62% din fetele supraponderale petrec in faţa

computerului/ tabletei/ televizorului >4 ore zilnic, comparativ cu normoponderalii, iar lipsa activitatii

fizice/sport a fost prezenta in 32% din cazuri la copiii cu obezitate. Consumul de alimente in timpul privitului la

TV/tableta a fost asociat cu supraponderea si obezitatea.

Cuvinte cheie: comportament alimentar, stare de nutritie, prescolar.

LUCRARE ORALĂ 17. CAUZA NEASTEPTATĂ DE SÂNGERARE RECTALĂ LA SUGAR

Irina Veronica Costache, Doina Anca Plesca

Introducere: Constipatia cronica este o patologie relativ frecventa la varsta pediatrica, pana la o treime dintre

copiii sub 12 ani au fost diagnosticati macar o data cu constipatie. O atentie speciala trebuie acordata sugarilor,

mai ales daca patologia debuteaza in prima luna de viata.

Materiale și metodă: Va prezentam cazul unui sugar in varsta de 5 luni, nascut din sarcina dispensarizata,

genitori sanatosi, tineri, la varsta gestationala de 34 saptamani, urmare a patologiei materne (hipertensiune

arteriala), prin operatie cezariana, cu greutate 1900g, scor Apgar 9. Pe durata celor 30 de zile de spitalizare in

maternitate a necesitat antibioterapie, oxigenoterapie, nutritie enterala, fiind ulterior alimentat cu lapte de mama

muls, cu trecere treptata catre lapte matern la san. La varsta de 5 luni prezinta in conditiile unei curbe ponderale

favorabile si a alimentatiei exclusiv naturale scaune cu striuri sangvinolente. Pentru stabilirea diagnosticului

pozitiv se iau in considerare infectia (infirmata prin culturi repetate), proctocolita (alergia la proteina laptelui de

vaca non mediata IgE) si fisura anala. In cadrul consultului chirurgical se ridica suspiciunea de stenoza anala,

confirmata ulterior de irigografie, impunandu-se interventia chirurgicala.

Rezultate și concluzii: Fiind in majoritatea covarsitoare a cazurilor o patologie stabilita in perioada perinatala,

stenoza anala diagnosticata la varsta de 5 luni, in cazul unui sugar alimentat exclusiv natural, care nu a acuzat

niciodata constipatie, avand in vasta majoritate a timpului cel putin un scaun zilnic, de consistenta apoasa

reprezinta o surpriza de diagnostic.

Cuvinte cheie: constipație, stenoza, sângerare.

LUCRARE ORALĂ 18. BOLILE GENETICE DE METABOLISM ÎN PRACTICA PEDIATRICĂ -

EXPERIENȚA DIN ULTIMUL AN A UNEI CLINICI DE

GASTROENTEROLOGIE PEDIATRICĂ

Alexandra Coroleucă1, Roxana Smădeanu

1, Irina Dijmărescu

1, Iulia Țincu

1, Ioana Oprescu

1,

Cristina Becheanu1

1 SCUC “Grigore Alexandrescu” București

Introducere: Afecțiunile genetice metabolice sunt rare și au manifestări clinice nespecifice la debut.

Diagnosticul pozitiv este laborios și necesită o varietate de investigații specifice, care adesea nu sunt disponibile

sau au costuri ridicate.

Material și metodă: Prezentăm o serie de patru cazuri, internate în secția Pediatrie II – Gastroenterologie

pediatrică a SCUC “Grigore Alexandrescu”, în ultimul an, care au fost diagnosticate cu boli genetice de

metabolism.

Rezultate: Pacienții sunt sugari, cu vârste cuprinse între 3 și 5 luni internați în clinică în perioada menționată,

pentru vărsaturi recurente, care au asociat acidoză metabolică. Deși cazurile au fost similare ca modalitate de

debut, manifestările asociate ulterior și rezultatul investigațiilor paraclinice au conturat diagnostice diferite.

Primul caz a prezentat convulsii tonicoclonice generalizate recurente în context de hipoglicemie determinată de

episoade scurte de vărsături. În urma investigațiilor s-a stabilit diagnosticul de Tulburare a beta-oxidării acizilor

grași cu lanț scurt prin deficit de SCAD. Cazul al doilea prezenta de la internare stare generală gravă,

microcefalie, hipotonie generalizată, acidoză lactică (pH 7,10, lactat=16 mmol/l, AnGap=27,3 mmol/l,

Bicarbonat 7 mmol/l); neuroimagistic s-a evidențiat agenezia totală a corpului calos. Această asociere a sugerat

deficitul de piruvat dehidrogenază. Al treilea pacient asocia acidoză metabolică (pH=7,05, EB =-24 mmol/l,

bicarbonat = 6,8mmol/l) cu hipoglicemie severă, hepatomegalie, citoliză hepatică, valori crescute ale lipidelor

serice și afectare renală, fiind diagnosticat cu Glicogenoza I A. Al patrulea caz internat pentru falimentul

creșterii, tulburări de alimentație, întârziere în dezvoltarea neuropsihomotorie și cataractă congenitală bilateral, a

fost diagnosticat cu Galactozemie.

Concluzii: Simptomatologia de debut în bolile genetice de metabolism este nespecifică și adesea interpretată în

context infecțios (infecții localizate, sepsis), întârziind diagnosticul. Screening-ul metabolic extins este util și

poate reduce atât timpul de diagnostic cât și costurile. Clinicianul trebuie să aibă în vedere în diagnosticul

diferențial această patologie în astfel de cazuri.

Cuvinte cheie: acidoză, hipoglicemie, boli de metabolism.

LUCRARE ORALĂ 19. EPIDEMIOLOGIE ȘI MANIFESTĂRI CLINICE ÎN BOALA WILSON LA

COPIL - DATE DIN SUD-ESTUL ROMÂNIEI

Alexandra Coroleucă1, Lăcrămioara Brîndușe


2, Daniela

Păcurar1

1 SCUC “Grigore Alexandrescu”București

2 Institutul Clinic Fundeni București

Introducere: Boala Wilson (BW) este o tulburare severă a metabolismului cuprului, determinată de mutații

genetice la nivelul genei ATP7B, care conduc la acumulatea tisulară a cuprului. În ultimii ani incidența

afecțiunii a fost în creștere. BW este o afecțiune multisistemică, cu un tablou clinic polimorf. Manifestările

clinice sunt important de recunoscut și de investigat pentru stabilirea unui diagnostic precoce.

Material și metodă: Am efectuat un studiu observational în care am introdus pacienții diagnosticați cu BW în

perioada 2004-2018 în două centre universitare din București: Spitalul “Grigore Alexandrescu” și Institutul

Clinic Fundeni. Diagnosticul a fost stabilit conform criteriilor. Pacienții au avut scor diagnostic ≥4.

Rezultate: Au fost incluși 66 pacienți diagnosticați în perioada menționată, dintre care 35 pacienți (53%)

diagnosticați în Spitalul “Grigore Alexandrescu”, respectiv 31 pacienți (47%) în Institutul Clinic Fundeni.

Vârsta medie la diagnostic a fost 10,59±3,85 ani, mediană de 11 ani, sex ratio M:F=1,3, fără diferențe

semnificative statistic în ceea ce privește distribuția lotului în funcție de gen(p=0,268). Un număr de 45 pacienți

(68,2%) aveau numai afectare hepatică, 4 pacienți (6,1%) afectare pur neurologică, 9 (13,6%) pacienți cu

afectare hepatică și neurologică și 8 (12,1%) pacienți asimptomatici. Cei mai mulți pacienți prezintă citoliză

hepatică asimptomatică (32 pacienți; 48,5%). Alte manifestări clinice frecvent întâlnite sunt hepatomegalia (27

pacienți; 40,9%), splenomegalia (15 pacienți; 22,7%), afectarea neurologică (13 pacienți; 19,7%) și icterul (11

pacienți; 16,7%). Prezența unor simptome diferă semnificativ în funcție sexul pacienților: icterul este mai

frecvent la pacienții de sex masculin (p=0,014). Splenomegalia (p=0,034), ascita (p=0,037), insuficienta

hepatică (p=0,023), ciroza hepatică (p=0,033) sunt semnificativ statistic mai frecvente în mediul rural.

Concluzii: La vârsta pediatrică predomină manifestările hepatice ale BW. Sunt prezente și forme neurologice în

absența afectării hepatice. Semnele de gravitate au fost mai frecvent întâlnite la pacienții din mediul rural.

Cuvinte cheie: Boala Wilson, ciroză, epidemiologie.

POSTER 20. STATUSUL NUTRITIONAL LA PACIENTII CU FIBROZA CHISTICA(

MUCOVISCIDOZA)

Olga Diana1, Mihaela Dediu

1, Liviu L.Pop

2,3, Ioana M.Ciuca

2,3

1Clinica Pediatrie II, Spital Clinic Județean Timișoara

2Centrul Național de Mucoviscidoză (Fibroză Chistică) Timișoara

3Departamentul de Pediatrie, UMF Victor Babeș , Timișoara

Introducere: Fibroza chistică (FC) este cea mai frecventă boală monogenică autozomală recesivă cu potențial

letal, manifestată printr-un polimorfism clinic mare. Hepatopatia asociată cu fibroza chistică (HFC) este a doua

cauză non-pulmonară a decesului în fibroza chistică, care, pe lângă exacerbarile pulmonare, a devenit cea mai

importantă problemă de management. Funcția pulmonară este influențată de starea nutrițională, fiind bine

cunoscut faptul că există o corelație pozitivă între creșterea indicele de masă corporală (IMC) și ameliorarea

respiratorie; prin urmare, ar fi important de evaluat efectul starii de nutritie asupra HFC. Scopul acestui studiu

este de a evalua relația dintre hepatopatia asociată fibrozei chistice și starea nutrițională.

Metode: Studiul, cu design transversal, a inclus șaizeci și unu de pacienți cu fibroză chistică. Au fost urmăriți în

mod obișnuit prin evaluarea clinică, teste biochimice hepatice, examinări cu ultrasunete și, în multe cazuri,

elastografie. CFLD a fost diagnosticat utilizând criteriile ECFS. Toți pacienții cu CFLD au primit acid

ursodeoxicolic și suplimente de enzime conform ghidului. Indicele de masă corporală a fost utilizat pentru a

evalua starea nutritivă exprimată prin procente și z-scoruri.

Rezultate: Prevalența CFLD a fost de 53% dintre pacienți fiind diagnosticati cu HFC si deficit ponderal, fără

diferențe semnificative intre sexe. Copiii cu greutate redusă au asociat diferite deficite de vitamine și IMC redus

(25%), care a si reprezentat un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea unui grad sever de hepatopatie (p

<0,01). HFC cu hipertensiune portală, a fost frecventa la copii subponderali, intr-un procent de 81,06% dintre

pacienți.

Concluzie: Cei mai mulți dintre copiii noștri cu hepatopatie asociata fibrozei chistice au asociat, in procent

important, deficit ponderal. Dacă malabsorbția este cauza principală a stării nutriționale slabe sau alte

complicatii, ca hepatopatia, rămâne de vazut în viitor. Trebuie luate măsuri suplimentare pentru îmbunătățirea

nutriției copiilor cu FC și prelungirea unei vieți bune pentru acestia.

LUCRARE ORALĂ 21. MALFORMAŢIE VASCULARĂ COMPLEXĂ – O PROVOCARE

DIAGNOSTICĂ

Irina Dijmărescu1, Adrian Dijmărescu

2,3, Mihai Romaşcanu

1, Daniela Păcurar

1,2

1 Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” Bucureşti

2 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti

3 Institutul Clinic Fundeni

Introducere: Malformaţia Abernethy (şuntul porto-sistemic congenital) este o entitate rară (incidenţa 1:30.000-

1:50.000). Reprezintă o anomalie vasculară în care sângele portal drenează către circulaţia sistemică,

scurtcircuitând ficatul. Malformaţia apare în contextul unor anomalii în dezvoltarea embriologică a circulaţiei

splahnice sau prin persistenţa unor elemente specifice circulaţiei fetale.

Material şi metodă: Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 9 ani diagnosticat cu Sindrom Abernethy tip Ib.

Rezultate (prezentare de caz): Copil în vârstă de 9 ani fără antecedente heredocolaterale şi personale

patologice semnificative, a fost evaluat ecografic la vârsta de 2 ani când s-a ridicat suspiciunea de cavernom de

portă. Investigaţiile de laborator şi endoscopia digestivă superioară au fost în limite normale. În perioada de

evaluare a malformaţiei portale se stabileşte diagnosticul de Astm bronşic (tuse cronică, wheezing recurent).

Reevaluarea ecografică a arătat deversarea venei porte latero-lateral în vena cavă inferioară. La nivelul lobului

stâng hepatic se descrie o imagine sugestivă pentru hiperplazie nodulară focală. S-a efectuat angio-CT

abdominal care a evidenţiat drenajul unui trunchi spleno-mezenteric scurt la nivelul venei cave inferioare,

absenţa vizualizării venei porte. Artera hepatică prezintă bifurcaţie precoce. Se identifică de asemenea 2 artere

renale drepte, ambele emergente de la nivelul aortei. Ecocardiografia pune în evidenţă persistenţa de venă cavă

superioară stângă. Reviziuind literatura de specialitate se stabileşte diagnosticul de malformaţie Abernethy tip

1b. În contextul diagnosticării malformaţiei sistemului porto-cav diagnosticul de astm bronşic devine incert şi se

pune problema dacă manifestările respiratorii nu sunt secundare hipertensiunii pulmonare. Nu a fost luată in

considerare corecţia chirurgicală întrucât malformaţia a fost o descoperire incidentală.

Concluzii: Copilul a fost diagnosticat incidental cu o boală rară cu prezentare atipică prin comparaţie cu

cazurile raportate în literatura de specialitate. Cazul prezentat pune probleme de diagnostic diferenţial, chiar

dacă nu se pretează pentru corecţia chirurgicală.

Cuvinte cheie: malformaţie vasculară, şunt porto-sistemic, hipertensiune pulmonară.

LUCRARE ORALĂ 22. STUDIUL ASUPRA NEOFOBIEI LA COPII DE VĂRSTA 2-5 ANI

Dalia Dop, Elena Carmen Niculescu, Ileana Puiu, Desdemona Stepan, Aritina Morosanu,

Laura Marinau

Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova

Neofobia alimentară este în general considerată ca reticența de a mânca, sau evitarea alimentelor noi. Neophobia

nu este o aversiune permanentă pentru alimente noi; acceptarea poate fi promovată prin expunerea repetată sau

modelarea consumului produsului alimentar respins.

Material si metoda. Studiul a urmarit un numar de 168 de copii cu vărsta cuprinsa intre 2 si 5 ani. Parintii

copiilor au completat un chestionar privind datele anamnestice fiziologice ale copiilor, obiceiuri alimentare

(cantitative si calitative). Neophobia a fost masurata utilizând Child Food Neophobia Scale (CFNS). Studiul a

urmarit asocierea dintre neofobie și sexul pacientului, calitatea produselor alimentare, dieta copiilor(prezenta

fructelor, legumelor), greutatea pacienților, durata alaptarii, nivelul educational al mamei.

Rezultate. Fetele prezinta scoruri mai mari pe scala CFNS decat baietii.Copiii ale căror mame au varsta peste

32 ani ( p = 0,004) și cu studii superioare ( p <0,005) au fost susceptibile de a avea o mai mare varietate de

fructe în dieta lor. Copiii cu un scor mai mare pe scala CFNS ( p = 0.004) și cei cu frații (p < 0,05) au fost

susceptibili de a avea o varietate mai mică de fructe în dieta lor. Nu a existat nici o asociere semnificativa intre

scorul CFNS si greutatea copiilor.

Concluzii. Rezultatele evidentieaza necesitatea expunerii precoce a copiilor la o mare varietate de alimente

nutritive si nevoia de educare a parintilor cu privire la strategiile care se impun pentru depasirea neofobiei

alimentare.

LUCRARE ORALĂ

23. TESTELE IgG ALIMENT- SPECIFICE ÎN ALERGIILE ALIMENTARE

ÎNTÂRZIATE – UTILE SAU NU?

Simona Dumitra, Camelia Ciacli, Claudia Covaci, Carmen Stănculeț, Ozana Bălan, Adeline

Horga, Carmen Crișan

Introducere: Alergiile alimentare reprezintă un răspuns imun inadecvat față de proteinele alimentare.

Clasificarea lor grosieră identifică reacții alergice imediate (IgE mediate), întârziate (non IgE mediate) și mixte.

Reacțiile alergice alimentare întârziate apar după o perioadă mai lungă de timp, cu o simptomatologie intricată,

predominant gastrointestinală și cutanată, greu de evidențiat, de aceea un diagnostic acurat reprezintă o

provocare pentru clinician.

Material și metodă: Există astăzi o avalanșă de teste pentru "intolerantele alimentare" cum se denumesc greșit

alergiile alimentare întârziate. Majoritatea testelor se bazează pe depistarea IgG4 la alimente (NATGE pentru

176 alergene alimentare, York test-ul pentru până la 490 teste alimentare, Pinner test-ul la 200 alergene

alimentare, Imupro la 270 alimente și aditivi, Food detective la 46 grupe de alimente, etc).

Rezultate și discuții: Testele IgG4 aliment-specifice sunt numeroase, oferă oportunitatea testării pentru un

numar impresionat de alimente - de la simple la exotice sau rar folosite, fiind extrem de costisitoare. Pe baza

acestor paneluri se alcătuiesc diete de excludere pentru alimente esenţiale, uneori restricțiile alimentare fiind

dăunătoare pacienţilor cu vârsta mică. Titrurile IgG4 la vârsta pediatrică sunt greu interpretabile, neexistând

valori de referinţă acceptate. Alergologii pediatri explică aceste creşteri printr-un sindrom de intestin

hiperpermeabil tranzitoriu. Mai mult, augmentarea acestui subtip de clase IgG4 este legată de inducerea

toleranţei, nu a alergiei.

Concluzii: Termenul de intoleranţă alimentară nu are la bază un mecanism imunologic, fiind folosit nejustificat

în locul alergiilor alimentare întârziate cu mecanism nonIgE. Testele IgG4 aliment-specifice nu prezintă o

argumentare ştiinţifică solidă pentru diagnosticul alergiei alimentare întârziate. Deprivarea nutriţională

nejustificată pe baza unor teste nevalidate ştiinţific poate avea consecinţe negative asupra creşterii şi

dezvoltării normale. Prin irelevanţa clinică şi posibilul impact negativ, experţii alergologi contraindică folosirea

testelor IgG4 aliment- specifice în alergiile alimentare întârziate.

Cuvinte cheie: alergii alimentare, teste IgG4 aliment- specific.

POSTER 24. ZONULINA ȘI SINDROMUL DE HIPERPERMEABILITATE INTESTINALĂ.

CONSIDERAȚII PE MARGINEA UNUI CAZ DE DERMATITĂ ATOPICĂ

SEVERĂ

Simona Dumitra, Camelia Ciacli, Virginia Carozzo, Adelina Horga, Claudia Covaci, Carmen

Stanculeț, Carmen Crișan

Introducere: Permeabilitatea intestinală este un termen ce descrie transferul substanțelor din interiorul tractului

gastro-intestinal, prin peretele intestinal, în mediul intern al organismului. Zonulina este o prehaptoglobulină

HP2, o proteină multifuncțională care in forma ei monocatenară regleaza permeabilitatea intestinală prin

transactivarea EGFR prin receptorul 2 al proteinazei activate. Factorii din mediu ce stimulează descarcarea de

zonulină sunt : infectiile enterale, sindromul de intestin subțire contaminat (SIBO) si glutenul. Afecțiunile

majore asociate cu creșterea zonulinei ca biomarker sunt anumite boli autoimune - celiachia, boala Crohn, artrita

reumatoidă, LES, DZ tip 1, anumite cancere, boli ale sistemului nervos (polineuropatia cronică inflamatorie

demielinizantă, scleroza multiplă), dermatita atopică, astmul, autismul.

Material și metodă: Prezentare de caz: VD, 5 ani, dermatita atopică severă SCORAD 70,7. Testele Alergeni–

IGE specifice sunt negative- panel 4 pediatric. Anticorpii antitransglutaminaza sunt negativi. Testul genetic este

negativ pentru alelele de predispozitie HLA DQ2 si DQ8. Testul de disbioză intestinală evidențiază un deficit de

Bifidobacterium spp. Zonulina, indicator al permeabilității intestinale, este crescută (valori normale sub

38ng/mL). Se introduce terapie probiotică timp de 3 luni Bifidobacterium BB-12 și Lactobacillus rhamnosus

GG.

Rezultate și discuții: la trei luni de tratament, simptomele dermatitei atopice se atenuează considerabil,

ajungând la un SCORAD de 17,2. Zonulina a scăzut la 10,1ng/ml. Se observă că ameliorarea permeabilității

intestinale asociază o evoluție favorabilă a dermatitei atopice.

Concluzii: Descoperirea zonulinei si certificarea sindromului de hiperpermeabilitate intestinala stau la baza

unor corelatii clinice particulare, mai greu de acceptat în literatura medicala clasică. Repararea controlului

joncțiunilor stranse intercelulare prin reglarea nivelului zonulinei poate reprezenta primul pas în abordarea

moderna a dermatitei atopice. Corectarea disbiozei implică asigurarea unei microbiote echilibrate, fiind o

alternativă terapeutică în hiperpermeabilitatea intestinală.

Cuvinte cheie: zonulină, hiperpermeabilitate intestinală.

LUCRARE ORALĂ 25. MANAGEMENTUL PANCREATITELOR ACUTE LA COPIL

Felicia Galoș1,2

, Cristina Coldea1,2

, Mălina Anghel2, Anca Orzan

1,2, Cătălin Boboc

2, Mihai

Munteanu2, Mihaela Bălgrădean

1,2

1 Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila București

2 Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii M S Curie București

La copil, pancreatitele sunt clasificate în pancreatite acute, pancreatite acute recurente și pancreatite cronice.

Cu toate că incidența pancreatitelor acute la copil este în creștere, primele ghiduri în ceea ce privește clasificarea

și managementul acestora în populația pediatrică au fost recent publicate. Gestionarea cazurilor de pancreatită

acută la copil, a fost făcută, în general, prin extrapolarea datelor din experiența adultului, chiar dacă etiologia

diferă între cele două populații.

Pancreatita acută este o urgență pediatrică, 10-30% dintre cazuri dezvoltând forme severe de boală. Cu toate că

au fost elaborate criterii clare de definiție a pancreatitei acute și de încadrare în grade de severitate, utilizând

criterii pediatrice, managementul lor rămâne o provocare pentru clinician.

Prezentarea va fi o sinteză a datelor recente din literatura de specialitate, în ceea ce privește pancreatita acută la

copil, cu accent pe etiologie, diagnostic și tratament, dar și discutarea cazurilor dificile din experiența secției.

Abordarea pancreatitelor acute la copil trebuie să fie multidisciplinară și multicentrică pentru un diagnostic

etiologic corect și opțiune terapeutică optimă, având în vedere numărul mic de cazuri la nivelul unui centru

pediatric. Este necesar formarea de specialiști în pancreatologie pediatrică care să gestioneze acești pacienți, în

episodul acut, dar și înafara lui.

Cuvinte cheie: pancreatită acută, copil.

LUCRARE ORALĂ 26. REFLUXUL GASTROESOFAGIAN GAZOS: DE LA DIAGNOSTIC LA

SEMNIFICAȚIE

Felicia Galoș1,2

Cătălin Boboc2, Mihai Stoicescu

1,2, Mihai Munteanu

2, Cristina Coldea

1,2,

Mălina Anghel2, Anca Orzan

1,2, Mihaela Bălgrădean

1,2

1Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila București

2Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii M S Curie București

Mecanismele care determină simptomatologia în boala de reflux gastroesofagian, în special în cea neerozivă, nu

sunt încă pe deplin elucidate. Prezența gazului în materialul refluat ar putea avea un rol relevant în patogeneza

simptomelor descrise de micii pacienți.

Impedanța electrică esofagiană este o tehnică nou introdusă în practica clinică, care permite evidențierea tuturor

tipurilor de reflux (acid, ușor acid, ușor alcalin) și felul acestora (lichidian, mixt sau gazos).

În prima parte, lucrarea trece în revistă noutățile privind boala de reflux gastroesofagian, cu accent pe refluxul

gazos, importanța diagnosticului său, metodele diagnostice și implicațiile sale clinice și terapeutice.

În partea a doua va fi prezentată experiența clinicii, prin prezentarea datelor unui studiu retrospectiv.

Cuvinte cheie: reflux gazos, copil.

LUCRARE ORALA 27. Etiologia insuficienţei hepatice acute la copil

Alina Grama¹², Lucia Burac¹, Simona Căinap¹², Cornel Aldea¹, Aurel Bizo¹, Dan Delean¹,

Bogdan Bulată¹, Diana Păcurar¹, Laura Bodea¹, Romana Vulturar², Claudia Sîrbe¹, Tudor L.

Pop¹²

1 Clinica Pediatrie 2, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii, Cluj-Napoca, România

2 Universitatea de Medicina şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, România

Introducere: Insuficienţa hepatică acută (IHA) la copil se caracterizează prin alterarea rapida a funcției

hepatice, icter, coagulopatie şi encefalopatie hepatică la un pacient fără boală hepatică cunoscută anterior. La

copil etiologia IHA variază în funcţie de vârstă.

Material şi metodă: În acest studiu am analizat retrospectiv cauzele de IHA la pacienții internați în perioada

ianuarie 2012 - septembrie 2018 în Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj-Napoca. Au fost excluși din

studiu pacienții oncologici, care frecvent dezvoltă hepatotoxicitate secundară chimioterapiei şi pacienții cu

hepatita acuta A, care sunt urmăriţi în Spitalul de Boli infecțioase.

Rezultate: În ultimii 7 ani, au fost urmăriți în serviciul nostru 97 de copii cu IHA. Principala cauză a fost cea

toxică (46.39%): 39 copii cu IHA după ingestie de medicamente şi 6 după consum de ciuperci otrăvitoare.

Medicamentele care au determinat IHA au fost: paracetamol (18 pacienţi), albendazol (11 pacienţi), izoniazidă

(2 pacienţi) şi acid valproic, fluconazol şi colchicină (câte un pacient). Infecțiile virale şi bacteriene au fost a

doua cauză de IHA la copil în lotul nostru (28.87%), cu o rata mare a mortalităţii (55%). Bolile de metabolism

au reprezentat 15% din cazurile de IHA (6 sugari cu erori înnăscute de metabolism şi 6 copii cu boala Wilson).

Dintre aceştia, 3 au beneficiat de transplant hepatic: (1 sugar şi 2 adolescente cu boala Wilson şi IHA). Hepatita

autoimună (8 pacienţi, 8,24%) au fost mai frecvente în rândul şcolarilor/adolescenţilor.

Concluzii: Etiologia IHA la copil este diferită faţă de adult şi este asociată cu mortalitate mare în ciuda

masurilor terapeutice de urgenţă, dar în absenţa transplantului hepatic de urgenţă. Managementul acestor cazuri

necesită o echipa multidisciplinară alcătuită din pediatru, hepatolog, anestezist, nefrolog şi chirurg specializat în

transplantul hepatic.

LUCRARE ORALĂ

28. BOALA CELIACĂ STUDIU CLINIC DE DIAGNOSTIC COMPARATIV

ÎNTRE COPII ȘI ADULȚI

Carlo Maria Cicerchia Lamberto, Oana Belei, Simona Dumitra, Raffaele Borghini, Martina

Pirrone

Introducere: 35 de pacienți care suferă de boala celiacă. 15 pacienți pediatrici din Spitalul Liviu Turcanu din

Timișoara, Departamentul de Gastroenterologie Pediatrică ținut sub îngrijirea dr. Oana Belei. 20 Pacienți adulti,

din Spitalul Policlinico Umberto I din Roma, Departamentul de Gastroenterologie Urmat de Prof. Antonio

Picarelli și Doctor. Raffaele Borghini.

Materiale și metode: efectuate prin compararea algoritmului de diagnostic și a rezultatelor pentru boala celiacă

în ambele grupuri. Am subliniat asemănările și diferențele diagnostice și clinice.

Date colectate:

- Simptomatologie

- B.M.I.

- Serologie: anticorpi: TTG IgA - IgG IgG; EMA IgA - IgG; AGA IgA – IgG

- Cultura Organe

- Genetica:

- - HLA DQ2

- - HLA DQ 8

Endoscopie: aspectul macroscopic:

- Bulb al duodenului

- A doua porție duodenală

Marsh – Oberhuber.

Concluzii: Acest studiu comparativ vizează demonstrarea abordării diagnostice, analizând asemănările și

diferențele diagnostice și clinice.

- Sexul feminin este cel mai afectat de boala celiacă

- Algoritmii de diagnosticare care utilizează genetica sunt utilizați mai mult la pacienții pediatrici

în timp ce la adulți aceștia sunt utilizați numai pentru pacienții borderline sau cu familiaritate directă

- Utilizarea serologiei: Anticorpi

- - TTG IgA/IgG: pentru prima intenție de diagnosticare.

- - EMA IgA - IgG: corelația dintre leziunea macroscopică și gradul de morfopatologie a leziunii pentru

clasificarea Marsh - Oberhuber

- - AGA Iga - IgG: Monitorizarea după 1 an de dietă fără gluten

AGA sunt mai utilizate la pacienții pediatrici

Endoscopie:

- La pacienții adulți, descrierea leziunilor macroscopice este mai diversificată.

- Marsh - Oberhuber: Pacienții adulți din clasele TIP 3B și 3C au o degenerare tisulară diversificată în

comparație cu grupul pediatric.

- Endoscopia după ce dieta fara gluten a fost efectuată numai în grupul de copii

- Cultura de organe a fost efectuată numai grupului de adulți.

Cuvinte cheie: Marsh – Oberhuber, Endoscopie, dieta fara gluten.

LUCRARE ORALĂ 29. MANAGEMENTUL TULBURĂRILOR GASTROINTESTINALE

FUNCȚIONALE LA SUGAR ȘI COPIL - CONFORM CRITERIILOR ROMA

IV

Gabriela Lesanu1,2

, Daniela Pacurar1,2


, Roxana Smadeanu1,2

1Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii “Grigore Alexandrescu” Bucuresti

2Universitatea de Medicina si Farmacie “ Carol Davila” Bucuresti

Tuburarile gastrointestinale funcționale (TGIF) reprezintă o combinație de simptome gastrointestinale cronice

sau recurente care nu pot fi explicate prin anomalii structurale sau biochimice.

Deși s-au realizat progrese remarcabile în cunoașterea mecanismelor responsabile de apariția TGIF, sunt încă

multe aspecte neelucidate. Sunt implicate: tulburari de motilitate, hirpersensibilitatea viscerală, anomalii ale

funcțiilor imune și mucosale, anomalii ale microbiotei intestinale, anomalii ale procesarii SNC.

Diagnosticul se bazează pe anamneză și examen clinic; trebuie să se acorde o atenție deosebită identificării

semnelor de alarmă care sugerează afecțiuni organice. Utilizând criteriile Roma IV, stabilite în 2016, clinicienii

pot stabili un diagnostic specific și implicit terapia adecvată.

TGIF întalnite la sugar/copil mic sunt: regurgitățiile sugarului, ruminatia, sindromul vărsăturilor ciclice, colicile

sugarului, diareea funcțională, dischezia sugarului, constipația funcțională. În primul an de viață cele mai

frecvente TGIF sunt regurgitațiile, colicile și constipația funcțională.

Regurgitațiile au incidența crescută la vârsta 4-6 luni, apoi frecvența scade. Se ameliorează spontan, dar 25%

dintre părinți sunt îngrijorați și solicita ajutor medical. Nu este necesar tratamentul medicamentos; se recomandă

liniștirea părinților, evitarea supraalimentației, reducerea volumului meselor, administrarea unor formule de

lapte îngroșate.

Conform criteriilor Roma IV, colicile sugarului se referă la simptome care apar și dispar înaintea vârstei de 5

luni; se caracterizează prin perioade repetate și prelungite de plâns, agitație sau iritabilitate, fără cauza evidentă

și care nu pot fi prevenite sau rezolvate de părinți. Nu se recomandă tratament farmacologic medicul trebuie să

aibă în vedere liniștirea, susținerea familiei sugarului.

În managementul constipației funcționale prima treaptă este reprezentată de educarea și liniștirea părinților

urmată de tratamentul farmacolgic (sunt recomandate polietilen glicolul sau lactuloza).

Managementul TGIF pediatrice implică o abordare biopsihosocială. Astfel pediatru va utiliza tratament

medicamentos pentru ameliorarea simptomatologiei și va asocia o realație terapeutică cu familia copilului pentru

a ameliora suferința și disfuncțiile care pot genera sau pot fi generate de TGIF.

Cuvinte cheie: tulburari functionale, criteriile Roma IV.

LUCRARE ORALĂ 30. TULBURARILE GASTROINTESTINALE FUNCTIONALE LA COPIL – CE

ADUC NOU CRITERIILE ROMA IV

Gabriela Lesanu1,2

, Daniela Păcurar1,2


, Roxana Smădeanu1,2

1

Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Grigore Alexandrescu” București 2

Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” București

Tulburarile gastrointestinale functionale (TGIF) pot fi intalnite la orice varsta si se refera la un spectru larg de

tulburari atribuite tractului gastrointestinal , care nu pot fi explicate prin anomalii structurale sau biochimice. In

urma cu cateva decenii un grup de experti (Grupul de lucru Roma care a devenit ulterior Fundatia Roma) a

formulat criteriile ce au permis clasificarea si diagnosticul TGIF la adult. S-a renuntat la clasificarea bazata pe

fiziopatologie si s-a adoptat clasificarea bazata pe simptome. In perioada 1995- 1999 gastroenterologii pediatri

au elaborat criteriile pentru TGIF la copii, publicate in cadrul criteriilor Roma II. Conform criteriilor Roma III

(2006) TGIF pediatrice au fost clasificate in functie de varsta : TGIF la sugar si copil mic si TGIF la copil si

adolescent.

In 2016 au fost publicate criteriile Roma IV pediatrice care au adus cateva noutati impuse de cunostiintele

actuale, consecinta a cercetarilor stiintifice desfasurate in ultimii ani . Criteriile pentru colicile sugarului au fost

modificate. Referitor la TGIF la copil si adolescent au fost incluse si definite doua entitati noi: greata

functionala si varsaturile functionale. Criteriile pentru ruminatie si dispepsia functionala au fost revizuite. In

ceea ce priveste TGIF caracterizate prin dureri abdominale, au fost definite durerea abdominala functionala –

care nu este specificata altfel, precum si subtipurile de dispepsie functionala si sindrom de intestin iritabil.

Criteriile Roma IV contribuie la imbunatatirea diagnosticului TGIF pediatrice , faciliteaza recunoasterea

diferitelor entitati clinice

Cuvinte cheie: tulburări funcționale, Roma IV.

POSTER

31. MANIFESTARI DIGESTIVE PAROXISTICE LA DOI PACIENȚI CU

PURPURA HENOCH-SCHONLEIM

Laura Daniela Marinau, Carmen Elena Niculescu, Ileana Puiu, Dalia Dop

Purpura vasculara definita ca vasculita imuna Henoch-Schonlein poate include in tabloul sau clinic pana la patru

sindroame. Intotdeauna este prezenta pe tegumente purpura petesiala (cu tendinta la confluenta in placarde)

patognomonica asociata cu edeme subcutanate, si, in grade variabile pot fi afectate: articulatiile mari si/sau

tractul gastro-intestinal, interesarea renala fiind foarte rara.

Autorii prezinta un studiu privitor la doi copii cu diagnosticul de vasculita H-S, care au fost internati in Clinica I

Pediatrie din Craiova, in anul 2008, respectiv 2010.

Primul caz clinic: C F, pacienta in varsta de 15 ani, internata in 2008, cu vasculita H-S si cu hemoragie gastro-

intestinala si al doilea caz -un prescolar care a prezentat un tablou clinic de abdomen acut chirurgical. CF a

necesitat corticoterapie iv 7 zile din perioada de 18 zile de internare si tratament de gastrita (cu Controloc), in

timp ce pacientul prescolar, dupa laparotomia exploratorie, a reactionat favorabil la cura cu Prednison de 10 zile,

vindecandu-i-se atat purpura cutanata cat si sindromul articular asociat. Particularitatile pacientilor avand

predominenta sindromului digestiv au fost: ASLO a fost cu valori mari-2500 U la paciena CF cu HDS,

respectiv aspectul clinic de caz chirurgical al celui de-al doilea pacient, impunand laparotomia de urgenta.

Interventia chirurgicala nu a influentat negativ evolutia pacientului prescolar. Corticoterapia a facilitat

vindecarea purpurei si a sindromului gastro-intestinal la pacientii descrisi, dovedindu-se totusi ineficienta in

situatiile de afectare renala asociata purpurei H-S descrise in literatura medicala.

Cuvinte cheie: digestiv, purpura, vasculita, copii.

LUCRARE ORALĂ 32. BILANȚUL CLINICO-PARACLINIC ȘI NUTRIAȚIONAL AL OBEZITĂȚII

PEDIATRICE

Cristina Oana Mărginean, Lorena Elena Meliț, Maria Oana Mărginean Introducere. Obezitatea a devenit o problemă majoră de sănătate publică în majoritatea ţărilor dezvoltate.

Conform studiilor recente, 1 din 4 copii din România sunt supraponderali sau obezi. Este bine cunoscut faptul că

obezitatea este un factor de risc pentru diabet de tip 2, dislipidemie, hipertensiune arterială şi ateroscleroză.

Etiologia obezităţii este complexă şi constă din interacţiunea factorilor genetici, dietei și activității fizice, fiind

influențată și de factorii de mediu, socio-economici şi comportamentali. Perioadele critice în determinismul

obezității sunt: sarcina, perioada „rebound-ului” adipozității (3–6 ani) și pubertatea.

Material și metodă. Am efectuat un studiu prospectiv pe 95 de copii internați în Clinica Pediatrie I Tg. Mureș,

care au fost împărțiți în funcție de BMI în 2 grupuri: copii obezi (58) și lotul martor – copii cu BMI normal (37).

Evaluarea copiilor a constat în: anamneză nutrițională, măsurători antropometrice, de bioimpedanță, investigații

ale metabolismului lipidic, precum și ecografie abdominală asociată cu elastografie hepatică pentru a cuantifica

gradul fibrozei hepatice.

Rezultate. În cazul copiilor obezi, parametrii antropometrici (BMI, mid-upper arm circumference - MUAC și

grosimea pliului cutanat tricipital – TST) au fost semnificativ mai mari comparativ cu lotul martor (p <0,001).

În mod similar, valorile transaminazelor (AST, ALT) și ale colesterolului au fost mai semnificativ mai crescute

în cazul copiilor obezi (p <0,001). Am identificat, de asemenea corelații între BMI și elasticitatea hepatică, iar

gradul de fibroză a fost semnificativ mai mare la lotul de copii obezi versus lotul martor (p=0,001).

Concluzii. Alimentația are un rol esențial în perioadele critice de dezvoltare ale obezității. Elastografia hepatică

poate reprezenta un parametru non-invaziv important în evaluarea gradului de fibroză hepatică la copiii obezi.

Astfel, elucidarea factorilor cu rol în determinismul obezității este crucială pentru a preveni și a diagnostica

precoce această patologie.

Cuvinte cheie: obezitate, copil, elastografie hepatică.

LUCRARE ORALĂ 33. PANCREATITĂ ACUTĂ RECURENTĂ LA UN ADOLESCENT DE SEX

MASCULIN: PREZENTARE DE CAZ

Maria Oana Mărginean1, Lorena Elena Meliț

2, Cristina Oana Mărginean

2

1Universitatea de Medicină și Farmacie Tîrgu Mureș, Disciplina Pediatrie III

2Universitatea de Medicină și Farmacie Tîrgu Mureș, Disciplina Pediatrie I

Introducere: Pancreatita acută recurentă, rară la copil, se caracterizează prin prezența a cel puțin două episoade

de pancreatită acută la același individ, la distanță de cel puțin o lună între ele.

Material și metodă: Prezentăm cazul unui adolescent în vârstă de 15 ani diagnosticat cu pancreatită recurentă,

cu scopul de a sublinia particularităţile legate de evoluţie şi prognostic, evaluând cele mai recente date din

literatură.

Rezultate: Pacientul, în vârstă de 15 ani, cunoscut cu episoade de pancreatită acută în antecedente, aflat pe

tratament cu Kreon, a fost internat în clinica noastră pentru dureri epigastrice intense, care nu au cedat la

tratamentul simptomatic administrat la domiciliu. Analizele de laborator au pus în evidență valori crescute ale

amilazei serice. Ecografia abdominală a evidenţiat dimensiuni uşor crescute ale pancreasului şi aspect inomogen

al acestuia. S-a decis sistarea alimentației orale, instituirea alimentaţiei parenterale (Kabiven), reechilibrare

hidroelectrolitică şi s-a administrat tratament simptomatic, cu evoluţie clinică şi paraclinică favorabilă după

aproximativ 24 de ore. Pacientul a fost externat după 5 zile, cu recomandarea de a continua regimul dietetic şi

tratamentul cu Kreon.

Concluzii: Cauzele pancreatitei acute recurente sunt incomplet elucidate. În cazul de față, etiologia pancreatitei

acute recurente ramâne necunoscută.

Cuvinte cheie: pancreatită, recurentă, adolescent.

POSTER 34. DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT AL RCUH LA COPIL

Radu Miclea, Oana Belei

RCUH Este o boală inflamatorie care afectează în principal mucoasa rectului şi a colonului stâng, caracterizată

episoade de diaree cu mucus şi sânge, alternând cu perioade de acalmie.

LUCRARE ORALĂ 35. ENTEROCOLITA NEUTROPENICĂ (TIFLITA) CA ȘI COMPLICAȚIE A

LEUCEMIEI LIMFOBLASTICE ACUTE

Ingrith Miron1,2

, Mirabela Subotnicu1,2

, Laura Trandafir1,2

, Anca Ivanov1,2

1UMF “Grigore T. Popa” Iași (ROMÂNIA)

2 Spitalul de urgență pentru copii "Sf Maria" Iași (ROMÂNIA)

Enterocolita neutropenică (tiflita) este o complicație gastrointestinală rară, amenințătoare de viață, observată la

pacienții cu malignități hematologice. Neutropenia severă, infecțiile sau chimioterapia modifică suprafața

mucoasei intestinului, care poate conduce la necroză și perforare. Descriem 4 cazuri de pacienți pediatrici

diagnosticați cu leucemie limfoblastică acută, tratați cu chimioterapie agresivă mielosupresivă, care au dezvoltat

enterocolită neutropenică severă. În conformitate cu stratificarea riscului BFM ALL 2002, 3 pacienți au fost

incluși în grupul cu risc înalt și unul în grupul cu risc standard. Toți copiii au primit chimioterapie înainte de

diagnosticul de tiflită; la momentul diagnosticului, 2 pacienți au prezentat recăderi leucemice la nivelul măduvii

hematopoietice, în timp ce ceilalți 2 au avut aplazii medulare induse de chimioterapie. 3 pacienți au prezentat

triada tipică de neutropenie, febră și durere abdominală. Cele mai frecvente trăsături clinice au inclus dureri

abdominale, distensie abdominală și diaree. Ultrasonografia abdominală identifică caracteristicile de diagnostic

compatibile cu tiflita. Un pacient a prezentat o afecțiune chirurgicală, perforarea intestinului. 3 pacienți au

decedat în ciuda diagnosticului prompt și a tratamentului cu antibiotice cu spectru larg, agenți antifungici, factor

de stimulare a coloniilor de granulocite, repaus intestinal, nutriție parenterală , unități de trombocite concentrate

și transfuzii de masa eritrocitară. Diagnosticul tiflitei a fost determinat de caracteristicile clinice și a fost susținut

prin evaluarea radiologică. Evoluția acestei afecțiuni poate fi spre sepsis, insuficiența organică multiplă și deces.

Pacienții oncologici care prezintă febră, durere abdominală și neutropenie sunt predispuși să dezvolte tiflită. În

cazuistica noastra un risc crescut îl prezintă adolescenții, care în plus de premizele constituirii acestei

complicații, prezintă și o complianță redusă la nivelul respectării nutriției speciale din neutropenia severă.

Cuvinte cheie: enterocolită neutropenică, leucemie, copil.

LUCRARE ORALĂ 36. TUMORILE PANCREATICE LA VARSTA PEDIATRICĂ

Ingrith Miron¹,²

1Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași

2Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sfânta Maria” Iași

Tumori relativ rare ale adultului, afectările neoplazice pancreatice în pediatrie sunt chiar și mai rare, incidența

lor la pacienții sub 30 de ani fiind în jur de 0,46 la 1 milion. Tumorile pancreatice maligne pediatrice sunt

reprezentate de pancreatoblastoame, carcinoame acinare, tumori solide pseudopapilare, tumori neuroendocrine

pancreatice (funcționale și nonfuncționale), sarcoame, limfoame și chistadenocarcinoame pancreatice.

Tumorile pancreatice (TP) epiteliale, tumora pseudopapilară solidă (SPT), pancreatoblastomul, carcinomul

acinar și carcinomul ductal apar din celulele ductale și acinare sau celulele de origine necunoscută și sunt mai

frecvente decât tumorile nonepiteliale cum ar fi limfoamele, tumorile neuroectodermice primitive și tumorile

mezenchimale. Tumorile endocrine sunt, de asemenea, cunoscute ca și tumori neuroendocrine

gastroenteropancreatice (GEP-NET) fiind subclasificate în continuare ca insulinom, gastrinom, glucagonom și

VIPOM. Diagnosticul TP la copii este de obicei întâmplător prin descoperirea unei mase abdominale, având în

vedere natura relativ " benignă", indolentă a acestor tumori. Simptomul tipic de prezentare este durerea

abdominală, rar fiind raportate raportate cazuri de hemoperitoneu secundar rupturii traumatice sau spontane a

TP la copii. Sunt utilizate modalități multiple de imagistică pentru a identifica aceste leziuni, inclusiv

ultrasunografia(US), tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică

(RMN).Controversele legate de diagnosticul si managementul acestor tumori sunt multiple: controverse asociate

cu gestionarea acestor tumori, inclusiv tipul de chirurgie aplicabilă: deschisă sau laparoscopică? ; chirurgie ca

procedură de diagnostic?; necesitatea biopsiei care să preceadă excizia completă? ; conservarea splinei

în pancreatectomie? șansele unei conservări splenice sunt mai mari cu o procedură deschisă versus

laparoscopică? Toate aceste întrebari la care specialistii încearca să gasească răspunsuri își găsesc cu dificultate

un nivel de recomandare, deoarece studiile randomizate de terapie sunt puține și strategia se orienteaza mai

curând pe particularizări individuale, comparativ cu aceeași patologie a adultului. Prognosticul acestor pacienți

este variabil și depinde de tipul histologic, stadiul și terapeutica aplicată. Deși aceste tumori au potențial mare de

diseminare, prognosticul pacienților pediatrici afectați este superior adulților. Diagnosticul precoce și rezecția

chirurgicală completă sunt asociate cu supraviețuire pe termen lung.

Cuvinte cheie: tumori pancreatice, copil, oncologie.

POSTER 37. ADMINISTRAREA DE PROBIOTICE ASOCIATĂ INFECȚIILOR

DIGESTIVE ȘI RESPIRATORII

Alexandra Mititelu, Kinga-Cristina Slăvescu

Clinca Pediatrie II, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii, Cluj-Napoca

Introducere: Probioticele s-au demonstrat a fi eficiente în combaterea diareei asociate antibioterapiei la copii.

Totodată, ele pot reduce durata și frecvența infecțiilor digestive, dar și respiratorii. Acest studiu își propune să

evalueze modul în care probioticele sunt prescrise la pacienții cu infecții acute digestive și respiratorii într-o

unitate spitalicească.

Material și metodă: În studiu au fost incluși 253 de copii internați în Clinica Pediatrie II Cluj-Napoca, pentru

infecții respiratorii și digestive, în perioada ianuarie-aprilie 2018. Cele două loturi de pacienți (cu infecții

digestive, respectiv respiratorii) au fost comparate din punct de vedere al modului de administrare a

probioticelor asociat sau nu cu antibioterapia,.

Rezultate: 63,40% dintre pacienții cu infecții respiratorii au primit tratament cu antibiotice; la 92,78% dintre ei

s-au asociat și probiotice. S-au folosit Saccharomyces boulardii (>50% din cazuri), Bifidobacteria BB-12 sau

asocierea Bifidobacterium infantis, Lactobacillus acidophilus, Lactobacillus rhamnosus. Durata medie a

tratamentului probiotic a fost de 6,44 zile, similară cu cea a antibioterapiei. 37,29% dintre pacienții externați au

primit tratament cu probiotice (durată medie: 7,5 zile). Pacienții cu infecții digestive au fost împărțiți în 3

categorii în funcție de etiologie: gastroenterite virale (30%), enterocolite bacteriene (12%), respectiv de cauză

nedeterminată (nu s-a putut identifica agentul etiologic) (58%). Toți pacienții cu gastroenterite virale au primit

tratament cu probiotice pe perioada spitalizării, respectiv 96,55% dintre cei cu infecții bacteriene si de cauză

nedeterminată; în peste 80% dintre cazuri s-a administrat Saccharomyces boulardii. Durata medie a

tratamentului probiotic a fost de 4 zile. La externare s-a recomandat continuarea terapiei la 87% dintre pacienți

(durată medie: 14 zile).

Concluzii: Asocierea probioticelor cu tratamentul antibiotic este o practică curentă, demonstrată a fi eficientă în

prevenirea diareei asociate antibioterapiei. Durata tratamentului probiotic în spital este corelată cu durata

internării. Numărul pacienților și durata tratamentului probitic la externare este dublă în cazul infecțiilor

digestive.

Cuvinte cheie: Probiotice, infecții digestive, respiratorii.

LUCRARE ORALĂ 38. DIETA FĂRĂ GLUTEN: TRECUT, PREZENT ȘI VIITOR

Dan Moraru1, Bogdan Stana

2, Laura Bozomitu


4

1UMF “Grigore T. Popa” Iași, Arcadia Hospital Iași, Departament Pediatrie

2UMF “Grigore T. Popa” Iași, Spitalul de Copii “Sf. Maria Iași”, Clinica II Pediatrie

3UMF “Grigore T. Popa” Iași, Spitalul de Copii “Sf. Maria Iași”, Clinica V Pediatrie

4UMF “Grigore T. Popa” Iași, Spitalul “Sf. Spiridon” Iași, Clinica de Chirurgie Plastică,

Reconstructivă și Arsuri Dieta fără gluten este folosită la pacienții cu afecțiuni în relație cu glutenul conținut în grâu și cereale înrudite.

Sunt mai multe clasificări ale plantelor care conțin gluten și plante fără gluten. Componentele imunologice ale

glutenului sunt reprezentate de prolamină și glutenine. Prolaminele mai importante sunt: gliadina (grâu),

hordeina (orz), secalina (secară) și în discuție avenina din orez, iar gliadinele sunt: α. Β, γ, ω.

Pe lângă efectele toxice ale glutenului, se discută toxicitatea altor componente ale bobului de grâu precum

proteinele ATI (amilase tripsine inhibitor) cu puternic efect imunostimulator înnăscut. Dieta gluten free este

folosită în boala celiacă unde pacienții trebuie să fie foarte complianți. În prezent, paleta indicațiilor regimului

fără gluten s-a lărgit prin descoperirea relațiilor glutenului cu o varietate de afecțiuni.

Dieta gluten free poate deveni o alternativă de tratament în unele boli inflamatorii digestive și extradigestive:

boli inflamatorii intestinale, sindromul de intestin iritabil, sensibilitatea la gluten non celiacă, alergia la grâu,

artrita reumatoidă, diabetul zaharat, ataxia cerebeloasă, schizofrenia, autismul, dermatita herpetiformă.

Produsele gluten free sunt supuse unei legislații care respectă standardele Codex Alimentarius (revizuit în 2008).

Regimul fără gluten are o serie de aspecte nutriționale pe termen scurt precum recuperarea malnutriției și

implementarea practică, iar pe termen lung aspectele restrictive ale dietei care generează deficite nutriționale. Se

discută aspectele industriale privind prepararea produselor gluten free, aderența la regim, ajutorul acordat

consumatorului celiac prin strategii de sprijin.

Datorită faptului ca dieta este percepută ca un important factor cultural asociat cu sănătatea și boala, tendințele

dietetice actuale arată că există un număr în creștere de persoane care adoptă dieta gluten free, iar în viitor se

preconizează că piața gluten free va crește semnificativ.

LUCRARE ORALĂ 39. SINDROMUL DE INTESTIN IRITABIL ȘI INTOLERANȚA LA

CARBOHIDRAȚI

Dan Moraru1, Laura Bozomitu


3,

Bogdan Stana

4

1 UMF “Grigore T. Popa” Iași, Arcadia Hospital Iași, Departament Pediatrie

2 UMF “Grigore T. Popa” Iași, Spitalul de Copii “Sf. Maria Iași”, Clinica V Pediatrie

3 UMF “Grigore T. Popa” Iași, Spitalul “Sf. Spiridon” Iași, Clinica de Chirurgie Plastică,

Reconstructivă și Arsuri 4 UMF “Grigore T. Popa” Iași, Spitalul de Copii “Sf. Maria Iași”, Clinica II Pediatrie

Sindromul de intestine iritabil (IBS) este o tulburare intestinală funcțională cu prevalență înaltă în lume (12% în

Europa). Diagnosticul de IBS este stabilit pe baza criteriilor simptomatice Roma III care identifică 4 subtipuri

după simptomul predominant: IBS cu constipație (IBS-C), IBS cu diaree (IBS-D), IBS tip mixt (IBS-M) și IBS

nedeterminat (IBS-U). Prevalența subtipurilor variază după diverse studii. La copil aceste studii sunt puține.

Se constată că 60% dintre pacienți asociază ingestia anumitor alimente cu apariția simptomelor sau exacerbarea

lor.

Datorită faptului că alimentele sunt considerate a fi cauza sau trigger-ul simptomelor IBS, acest fapt a dus la

folosirea terapiilor dietetice pentru acești pacienți precum: carbohidrat free sau diete de excludere complete

pentru: fructoză, lactoză, gluten, cafea. Alimentele nu sunt cauza bolii, ci sunt triggeri în apariția simptomelor.

Ingestia de carbohidrați complecși cu lanț scurt – FODMAP (fermentable oligosaccharides, disaccharides,

monosaccharides, and polyols) induc simptome la bolnavii IBS. FODMAP nu sunt bine absorbite și ajung în

colon, unde fermentează.

S-a observat că 70% dintre pacienții care urmează dieta fără FODMAP au o ameliorare semnificativă a

simptomelor încât dieta low FODMAP a fost inclusă în ghidul englez în 2010 și în cel australian în 2011. Acești

carbohidrați complecși sunt osmotic activi, acumulează apa și alterează peristaltica, declanșând apariția

simptomelor IBS și sunt rapid fermentabili de către flora intestinală cu eliberare de gaz și distensie intestinală.

Modelul dietetic anterior viza eliminarea anumitor alimente, de exemplu lactate pentru lactoză, pe când modelul

actual se bazează pe excluderea globală și simultană a FODMAP.

Durata tratamentului dietetic de atac este de 6-8 săptămâni, apoi are loc introducerea treptată a diverselor

categorii de alimente după toleranța individuală. Se descriu trei faze ale acestei diete. Dieta low FODMAP

restricționează consumul de fructoză, lactoză, FOS, GOS și polioli.

În concluzie, malabsorbția carbohidraților produce simptome gastrointestinale prin efectul fiziologic direct în

tubul digestiv. Restricția FODMAP la copilul și adultul cu IBS este o strategie terapeutică bună. Dieta low

FODMAP reprezintă un obiectiv principal în îngrijirea pacienților cu IBS dintre care 70% se ameliorează

semnificativ.

LUCRARE ORALĂ 40. AFECTAREA STĂRII DE NUTRIȚIE LA SUGAR ȘI COPILUL MIC CU

DIALIZĂ PERITONEALĂ CRONICĂ

Mihaela Munteanu, Magdalena Stârcea, Radu Russu, Cristina Gavrilovici

Malnutriția protein-calorică severă, cunoscută și drept cașexie, este o problemă comună la copiii aflați în

program de dializă peritoneală cronică (PD) și adese reprezintă o sursă semnficativă de morbiditate se

mortalitate. Studiile au evidențiat mai mulți factori implicați în patogenie – acidoza metabolică, scăderea

răspunsului la hormonii anabolizanți, inflamația cronică,în asociere și cu dezechilibrul și creșterea ratei

metabolice. Având în vedere complexitatea și natura multifactorială a cașexiei, evaluarea stării nutriționale la

copiii cu PD necesită un istoric complet și un examen fizic amănunțit, precum și evaluarea aportului dietetic, a

indicatorilor biochimici ai stării de nuriție și a parametrilor antropometrici.

Supravegherea trebuie să fie, de asemenea, multidisciplinară și să includă asigurarea unui aport adecvat și

caloric și proteic, asigurarea unui metabolismul optim, cu corectarea acidozei, anemiei și hiperparatiroidismului

secundar. Este importanta obținerea unei doze optime (sau cel puțin adecvată) de dializă. In unele cazuri,cand se

încadrează în recomandări, se poate administra hormonul de creștere recombinant uman.

În concluzie, tratarea malnutriției la sugarul și copilul mic cu dializă peritoneală necesită experiență, resurse

umane și materiale și constituie o provocare continuă atât pentru echipa medicală cât și pentru familie.

POSTER 41. INFECȚIA CU HELICOBACTER PYLORI LA COPIII SIMPTOMATICI

Irina Nedelea1, Viorel Dănilă

2,Roxana Smadeanu

3, Grațiana Alquadi

4, Gabriela Leșanu

5

1Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ,,Grigore Alexandrescu”

2Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Carol Davila”

Introducere. Infecția cu Helicobacter pylori (Hp) reprezintă o problemă de sănătate publică mai ales in țările în

curs de dezvoltare în care prevalența este semnificativ mai crescută la vârsta pediatrică comparativ cu țările

occidentale.

Materiale și metode. Studiul realizat în Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii,,Grigore Alexandrescu”este de

tip observațional,retrospectiv. Au fost analizate comparativ date demografice și rezultatele endoscopice la copiii

cu simptome gastrointestinale în perioada iulie2011-iulie2012 respectiv iulie2017-iulie2018.

Rezultate obținute. În prima perioadă s-au efectuat 477 de endoscopii digstive superioare (EDS); s-au prelevat

biopsii pentru Hp la 342 cazuri dintre care 20,8% pozitive (16,4% prezentând gastrită asociată). Majoritatea

pacienților sunt de sex feminin(55,3%), aflați în intervalul de vârstă 12-18 ani(44,4%). În a doua perioadă din

totalul de 457 EDS s-au prelevat biopsii pentru Hp la 427 cazuri dintre care 68,62% au fost pozitive (64,2%au

gastrita asociată). Pacienții de sex feminin reprezintă 56,9%,majoritatea aflându-se tot în intervalul de vârsta 12-

18 ani.

Concluzii. În prezent se constată o creștere semnificativă a frecvenței infecției cu Hp la pacienții simptomatici

la care s-a efectuat EDS (comparativ cu perioada anterioară - cu 6 ani în urmă). Procentul fetelor este mai mare

decât procentul băieților și frecvența infecţiei creşte cu vârsta.

LUCRARE ORALĂ 42. GENETIC ASPECTS OF CHILDHOOD-ONSET PANCREATITIS WITH THE

SUPPORT OF APPLE (ANALYSIS OF PEDIATRIC PANCREATITS)

MULTICENTER, OBSERVATIONAL CLINICAL TRIAL

Andrea Párniczky1, Balázs Csaba Németh

1, Corina Pienar

2, Oana Belei

2 , Dóra Mosztbacher

1,

Anna Zsófia Tóth1, Natália Lásztity

1, Alexandra Demcsák

1, Andrea Szentesi

1, István

Tokodi1, Maisaim

1 Abu-el Haija

1, Ibolya Vass

1, Alexandra Tészás

1, Orsolya Kadenczki

1,

Judit Czelecz1, Csilla Andorka

1, Kinga Kaán

1, Enikő Horváth

1, Félix Juhász

1, Gábor Veres

1,

Laura Sándor1, Ildikó Guthy

1, Erika Tomsits

1, László Gárdos

1, Krisztina Vörös

1, Emese

Horváth1, Miklós Sahin-Tóth

1, Péter Hegyi

1

1University of Medicine and Pharmacy Szeghed, Hungary

2University of Medicine and Pharmacy "Victor Babeș" Timișoara, Romania

The incidence of pediatric pancreatitis has increased in the last 10 years. According to our current knowledge,

the occurrence of genetic risk factors in pediatric pancreatitis could be significantly, even 10 times higher, than

in adults. The Hungarian Pancreatic Study Group (HPSG) was established in 2011 in order to improve the care

of patients suffering from pancreatic diseases. The APPLE study is a multicenter clinical study aimed at

evaluating pediatric patients with pancreatitis. The genetic analysis includes the cationic trypsinogen (PRSS1),

chymotrypsin C (CTRC), cystic fibrosis transmembrane conductance regulator (CFTR), serine peptidase

inhibitor Kazal type 1 (SPINK1), carboxypeptidase A1 (CPA1) and carboxyl-ester lipase (CEL). Our aim is to

present the genetic aspects of childhood-onset pancreatitis with the support of APPLE study.

Key words: hereditary pancreatitis.

LUCRARE ORALĂ 43. PROVOCARI ÎN TERAPIA NUTRITIONALĂ A COPIILOR CU AFECȚIUNI

CRONICE HEPATICE

Daniela Păcurar

Ficatul este un organ complex, implicat în numeroase procese metabolice de sinteză, în detoxifierea substanțelor

exogene și endogene, în producerea și stocarea de energie in excreția bilirubinei și colesterolului. Afectarea

cronică hepatică este definită drept distrugerea progresivă timp de minim 6 luni a parenchimului hepatic cu

modificări arhitecturale și funcționale ireversibile având drept consecință apariția fibrozei și cirozei. Malnutriția

reprezintă o problemă serioasă comună a copiilor cu afectare cronică hepatică, cu repercursiuni și asupra

dezvoltării neurocognitive. Copiii sunt, în mod special, susceptibili la malnutriție datorită necesităților

energetice mai importante. Mecanismele apariției malnutriției la copiii cu afectare cronică hepatică constau în

reducerea aportului de energie, creșterea consumului energetic, disfuncții enndocrine și prezenta malabsorbției

sau a unor tuburări metabolice de substrat.

Aprecierea prezenței tulburarilor nutriționale și a severității acestora folosește numeroși parametri: măsurarea

standard a greutății și înălțimii, velocitatea creșterii taliei și greutății indicatori care evaluează mai fidel si mai

precoce pierderea grăsimii corporale și scăderea nivelului proteinelor: circumferința brațului în zona medie,

grosimea pliului cutanat la nivelul tricepsului sau subscapular.

Malnutriția necesită o gestionare agresivă și adecvată pentru recuperarea nutritionala, cu atât mai mult cu cât

pentru pacienții care necesită transplant hepatic starea de nutriție reprezintă un factor de predicție al rezultatelor.

Regimul dietetic al copilului cu afectare cronică hepatică nu mai este atât de restrictiv ca în trecut presupunând:

dietă largă, nutriţie completă, variată. Nevoile calorice ale unui copil cu afecţiune hepatică cronică sunt cerscute

cu 140–200% față de nevoia zilnică pentru vârstă, iar variațiile cantitative sau modificările calitative ale

proteinelor, glucidelor și lipidelor sunt adaptate capacității de digestie, absorbție sau sinteză corelate cu

severitatea afectării hepatice. Suplimentarea cu vitamine liposolubile (vitamina A, D, E, K) este esențială în

afecțiunile cu colestază prezentă, iar suplimentele de vitamine hidrosolubile și miconutrienti (calciu, seleniu,

zinc, magneziu) pot fi administrate sub formă de multivitamine.

Copilul cu afecţiune hepatică cronică trebuie sa duca o viaţă normală din punct de vedere social: şcolarizare și

activități fizice conform vârstei și toleranței la efort.

Copii cu afectare cronică hepatică pot beneficia de intervenția terapeutică timpurie a unei echipe

multidisciplinare, pentru a încerca să se realizeze reabilitarea nutrițională, precum și optimizarea rezultatelor

pentru transplantul de ficat.

LUCRARE ORALĂ 44. CONNECTING THE RED DOTS. A CASE REPORT OF MULTIPLE SKIN

AND LIVER HAEMANGIOMAS IN A PREMATURE BABY

Alexandra Pelivan1, Imogen Storey

1, Vidya Garikapati

1 , Javeria Zahid

1, Radmila

Costachescu2

1 Neonatal Intensive Care Unit, University Hospitals Birmingham NHS Foundation Trust,

United Kingdom 2 Paediatrics Department, “Victor Babes” University of Medicine and Pharmacy Timisoara,

Romania Introduction: Infantile haemangiomas (IH) are considered the most common benign tumour of infancy. We

present a case of multiple skin haemangiomas associated with liver haemangiomas.

Case report: An ex-premature infant, was found to have increasing number of skin haemangiomas. She was

born at 24+3 weeks gestation from an IVF twin pregnancy that was complicated by gestational diabetes,

obstetric cholestasis and placental abruption. The baby was ventilated for 50 days, followed by non-invasive

ventilation for 57 days. She had a ventricular sept defect and a patent ductus arteriosus (PDA). At 36 weeks

corrected gestational age, she was noted to have more than eight 1-2 mm diameter haemangiomas on her torso,

lower limbs and face. Due to the high number of lesions, dermatology opinion was sought and the advice

received was to perform a liver ultrasound scan. The ultrasound scan showed a liver normal in size and outlines.

There were scattered hyperechoic foci through the liver without posterior shadowing suggestive of multiple tiny

haemangiomas. Further investigations of the liver function showed normal transaminase levels, a raised GGT of

179 iU/L (normal values: 9-36) and an alpha-fetoprotein > 16600 KU/L (normal values 0.7-7.3). Propranolol 1

mg/kg/day in three divided doses was commenced.

Conclusion and discussions: The current literature suggests that both prematurity and low birth weight are

being associated with having >5 cutaneous IH. Also, a few studies and working groups suggest that every infant

less than 6 months old with multiple IH should have a liver ultrasound performed, in order to rule out hepatic

haemangiomas. This is particularly important in an expremature infant with significant co-morbities, where

increased respiratory distress caused by cardiac failure could easily be overlooked and thought to be caused by

chronic lung disease or PDA.

Key words: haemangioma, prematurity, liver.

LUCRARE ORALĂ 45. UN CAZ DE CHIST HIDATIC HEPATIC ȘI TOXOCARIAZĂ LA UN COPIL

CU DURERI ABDOMINALE RECURENTE

Ana Maria Pitea, Horea Gozar, Emoke Horvath, Iunius Simu

Universitatea de Medicină și Farmacie Tîrgu Mureș, Spitalul Clinic Județean de Urgență

Tîrgu Mureș

Introducere. Echinococcoza(Echinococcus granulosus și speciile înrudite) este o infestaţie gravă a omului, iar

toxocariaza o infecție aberantă, omul fiind incidental gazda parazitului Toxocara canis(mai rar Toxocara catis).

Material și metode. Prezentăm un caz complex de infestație parazitară la un școlar cu dureri abdominale

recurente și problemele de abordare diagnostică și terapeutică.

Rezultate. BL(7 ani) se adresează în martie2017 pentru dureri abdominale; din antecedente: se află în evidența

neurologului pentru cefalee, trecând prin două traumatisme cranio-cerebrale; recent avea prezentări în urgență,

unde ecografic s-a decelat o formațiune chistică hepatică și se instituise tratament cu Albendazol; consultul de

Boli Infecțioase recomandă dozarea anticorpilor (atc) IgG anti-Echinococcus granulosus și multilocularis

negativi. În serviciul nostru prezenta eozinofilie(17%), iar examinarea computer-tomografică a descris leziunea

hepatică cu caracteristici sugestive de chist hidatic. Se continuă tratamentul cu Albendazol, titrul IgGanti-

Echinococcus pozitivându-se (iulie2017). În septembrie 2017 se intervine chirurgical (evacuarea chistului,

chistectomie parțială). Histopatologic se descrie chist hidatic hepatic cu reacție granulomatoasă nespecifică

perichistică. La 5 luni post-intervenție pacientul revine pentru apariția unor formațiuni submandibulare, cu

semne clinice de infecție respiratorie acută; hemoleucograma era normală, cu limfocite moderat reactive în

frotiul periferic, atc IgM antiCMV echivoc(11,5U/ml), IgG pozitiv(25,9U/ml)); ulterior asociază febră, fiind

tratat prin medicul de familie, afirmativ cu remiterea formațiunilor submandibulare. La reevaluare(iunie 2018),

clinic prezintă formațiuni ganglionare laterocervical bilateral de până la 25 mm, iar atc IgM anti-CMV negativi,

iar IgG cu titru mai mic(20,4U/ml). Având în vedere reapariția eozinofiliei(14,7%), am retestat IgG anti-

Echinococcus (slab pozitiv), determinarea atc anti Toxocara relevând valoare mare.

Concluzii: Parazitozele nu sunt afecțiuni banale la pacientul pediatric, implicând abordare multidisciplinară.

Educația pentru sănătate și implementarea măsurilor profilactice ar putea diminua consecințele acestora.

Cuvinte cheie: copil, echinococoză, toxocariază.

LUCRARE ORALĂ 46. PANCREATITELE EREDITARE LA COPIL

Liviu Pop, Corina Pienar, Ioana Mihaiela Ciucă

Disciplina Pediatrie II, Universitatea de Medicină și Farmacie "Victor Babeș" Timișoara

Pancreatitele ereditare sunt afecţiuni rare, cu moduri diferite de transmitere, autosomal dominat/recesiv, dar și

prin mutații de novo, cu o penetranţă de aproximativ 80%. Reprezinta aproximativ 41% din etiologie și daca se

adaugă și cazurile idiopatice, se ajunge la mai bine de jumătate dintre cauze, respectiv 52%. Istoria definirii

concrete a cauzelor ereditare de pancreatită este foarte recentă, 1996 fiind anul primei gene idintificate și

caracterizate. În timp s-au identificat mai mai multe mutații, dar modul concret în care intervin în modificarea

structurilor proteice încă nu este pe deplin definit cel puțin la unele dintre aceste mutații. Astfel, s-au identificat

factori de risc genetic, responsabili de susceptibilitatea pentru pancreatită, în relație directă cu metabolismul

tripsinogenului (tripsinogenul cationic -PRSS1, tripsinogenul anionic - PRSS2, inhibitorul serin-proteazei Kazal

1 -SPINK1) și/sau fără o relație directă cu acesta (cystic fibrosis transmembrane conductance regulator –CFTR,

chimotripsinogen C - CTRC), receptorul cu sensibilitate la calciu -CASR). Un aspect important este legat de

corelația dintre alterarea CFTR și determinarea pancreatitei, în condițiile în care pancreatitele recurente având ca

substrat alterarea CFTR sunt încadrate la ceea ce denumim CFTR related disorders și care nu este definită ca și

o formă particulară de fibroză chistică. Referatul vizează o actualizare a informațiilor legate de acest segment de

patologie, din punct de vedere a definirii și implicit a opțiunilor de management.

Cuvinte cheie: pancreatită ereditară, CFTR related disorders.

POSTER 47. SINDROMUL RAPUNZEL – O CAUZĂ RARĂ DE VĂRSĂTURI

PERSISTENTE LA COPIL

Radu Samuel Pop1, Flavia Huțanu

2, Daniela Pop

3, Carmen Asăvoaie

4, Rodica Mureșan

3,

Dorin Farcău3

1Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii, Clinica Pediatrie III

2Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii, Clinica Pediatrie I

3Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca

4Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii, Departamentul de Imagistică

Introducere. Tricobezoarul reprezintă o masă de păr ingerat, situată intragastric. Sindromul Rapunzel este o

entitate rară caracterizată de prezența unui tricobezoar în stomac cu extensie transpilorică în intestinul subțire.

Material și metodă. Pacientă în vârstă de 14 ani, aflată în plasament, cunoscută cu tulburare din spectrul autist

s-a internat în clinica noastră pentru vărsaturi matinale, inapetență, dureri abdominale, simptomatologie debutată

în urmă cu 6 luni. Endoscopia digestivă superioară a evidențiat prezența unui tricobezoar care ocupa întreg

stomacul, cu pasaj transpiloric, fără a se putea aprecia gradul de extensie intestinală. Computer tomografia

abdominală descrie un stomac de dimensiuni crescute, mult destins cu o formațiune intracavitară gastrică cu

extensie în intestinul subțire.

Rezultate. Pe baza endoscopiei digestive superioare și tomografiei computerizate abdominale s-a formulat

diagnosticul de Sindrom Rapunzel. Cazul a fost transferat pentru a se efectua tratamentul chirugical și îndrumat

spre Clinica de psihiatrie pediatrică pentru urmărire.

Concluzii. Sindromul Rapunzel trebuie să reprezinte un posibil diagnostic diferențial la copiii cu tulburări din

spectrul autist care prezintă vărsaturi și dureri abdominale cronice atunci și atunci când anamneza nu este

sugestivă pentru tricofagie.

Cuvinte cheie : Tricobezoar, Rapunzel, Vărsături.

48. HEPATITELE COPILULUI DE LA A LA …Z?

Tudor Lucian Pop

Clinica Pediatrie 2, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca

Infecţia hepatică de cauză virală reprezintă o importantă parte a patologiei hepatice la copil. Obiectivul acestui

curs este de a prezenta o actualizare a modului de abordare a hepatitei virale la copil, subliniind aspectele

importante pentru medicul pediatru.

Hepatita virală A este frecvent întâlnită în România, cele mai multe cazuri având o evoluţie benigna. În unele

cazuri, evoluţia poate fi fulminantă, cu insuficienţă hepatică acută şi chiar deces. Hepatita acută A poate avea o

evoluţie persistentă, cu pozitivitatea anticorpilor VHA IgM timp de peste 6 luni, asociată uneori cu elemente de

autoimunitate. Cea mai bună metodă de prevenţie o reprezintă vaccinarea anti-VHA, mai ales în cazul copiilor

cu alte afecţiuni hepatice cronice.

Hepatita cronică B este mult mai rară decât în urmă cu 20-30 de ani datorită vaccinării, dar totuşi reprezintă o

problemă de sănătate publică în România. Cea mai bună metodă de prevenţie a transmiterii materno-fetale o

reprezintă vaccinarea postnatală şi administrarea de Ig specifică. Cel mai frecvent hepatita B are forme cronice

în copilărie, dar există rar cazuri de insuficienţă hepatică fulminantă care pot avea evoluţie fulminantă.

Tratamentul antiviral în copilărie pune probleme deosebite legate de momentul administrării, de tipul medicaţiei

şi de rezultatele aşteptate. Infecţia cu virusul hepatitic D este posibilă doar în cazul infecţiei cu VHB.

Comparativ cu alte ţări din Europa, în România prevalenţa infecţiei cu VHD este mai mare. Evoluţia este mai

severă, iar tratamentul trebuie să fie cu o durată mai lungă.

Hepatita cronică C are în general o evoluţie fără complicaţii în perioada copilăriei, dar la adult asociază ciroză şi

apoi carcinom hepatocelular. Astfel tratamentul hepatitei cronice C este important încă de la vârsta copilăriei.

Pentru adulţii cu hepatită cronică C există noi medicamente antivirale directe care asigură o rata de vindecare

aproape de 100%. Începând din 2017, FDA şi EMA au autorizat utilizarea unor astfel de medicamente şi la

adolescenți, cu vârsta peste 12 ani.

Infecţia cu VHE este mai frecventă în țările din Asia, Africa sau Orientul Apropiat. Transmiterea este fecal-

orală, iar pentru prevenirea acestei infecţii trebuie luate măsuri igieno-dietetice sau tratamentul prompt cu

ribavirină la femeile gravide.

Cunoaşterea aspectelor importante legate de infecţiile virale hepatice la copil va permite o mai bună abordare a

diagnosticului şi tratamentului la această vârstă.

Cuvinte cheie: hepatita, virus hepatitic A, virus hepatitic B, virus hepatitic C, antivirale directe, vaccinare.

49. INDICAŢIILE TRANSPLANTULUI HEPATIC ÎN PEDIATRIE

Tudor Lucian Pop


Transplantul hepatic reprezintă tratamentul standard al bolilor hepatice aflate în stadiu final. Indicaţia precoce,

îmbunătăţirea suportului nutrițional pre-transplant, precum şi o mult mai bună utilizare a medicaţiei

imunosupresoare şi a tehnicilor chirurgicale moderne au permis creşterea ratei de supraviețuire post-transplant şi

în pediatrie.

Principalele indicaţii ale transplantului hepatic în pediatrie, conform datelor din Registrul European de

Transplant Hepatic (ELTR) în perioada 1988-2015, au fost bolile colestatice (71,2% la 0-2 ani şi 34,1% la 2-18

ani) şi bolile metabolice (8,5% la 0-2 ani şi 23,4% la 2-18 ani). Principala boală care beneficiază de transplant

hepatic este atrezia de căi biliare.

Indicaţiile transplantului în pediatrie sunt bolile colestatice cronice cu insuficienţă hepatică, insuficienţa hepatică

acută, bolile metabolice ereditare, bolile hepatice cronice, erorile înnăscute de metabolism cu manifestări extra-

hepatice şi tumorile hepatice. Transplantul hepatic în bolile cronice hepatice este indicat în fazele finale ale

afecţiunii, cu supravieţuire redusă, cu calitate necorespunzătoare a vieţii, cu sinteza hepatică alterată, cu

tulburări metabolice severe, cu hipertensiune portală importantă, cu prurit sever. Momentul transplantului

depinde de vârstă, etiologie, calitatea vieţii, retardul de creştere şi antecedentele medicale şi chirurgicale.

În atrezia de căi biliare, principala indicaţie de transplant hepatic, mai ales la cei sub 2 ani, transplantul se

realizează în următoarele situaţii: eşecul intervenţiei Kasai, diagnosticul tardiv al atreziei (prima indicaţie),

deficit nutriţional sever, colangite bacteriene repetate, complicaţiile hipertensiunii portale, prurit sever,

complicaţii pulmonare (sindrom porto-pulmonar si hipertensiunea pulmonară), sindrom hepatorenal şi

malignitate.

În concluzie, transplantul hepatic este un tratament standard, cu indicaţii precise în bolile hepatice pediatrice,

momentul fiind foarte important din punct de vedere clinic, al statusului mental şi al implicării cardiovasculare

şi renale, iar rezultatele foarte bune de supravieţuire pe termen lung sunt determinate de vârstă şi diagnosticul

bolii iniţiale.

Cuvinte cheie: transplant hepatic, colestază, atrezie de căi biliare, supravieţuire.

50. CE ESTE NOU ÎN HEPATOLOGIA PEDIATRICĂ ? - GHIDURILE ESPGHAN

2017-2018

Tudor Lucian Pop


Una din activităţile importante ale ESPGHAN este realizarea de ghiduri de diagnostic şi tratament în

gastroenterologia, hepatologia şi nutriţia pediatrică. În ultimii 2 ani, ESPGHAN, în asociere cu NASPGHAN, a

publicat mai multe ghiduri în hepatologia pediatrică.

Ghidul ESPGHAN/NASPGHAN pentru evaluarea icterului colestatic neonatal face recomandări importante în

ceea ce priveşte bolile colestatice neonatale. Sunt prezentate principalele boli colestatice neonatale, principalele

aspect importante ale anamnezei care pot direcţiona diagnosticul. Este menţionată importanţa evaluării

bilirubinei totale şi directe la orice copil cu icter la 3 săptămâni, precum şi importanţa urmăririi culorii scaunelor

pentru diagnostic. Evaluările paraclinice, imagistica şi histologia sunt importante pentru diagnostic, ghidul

menţionând rolul acestora în diagnosticul corect.

Anula acesta, ESPGHAN a publicat poziţia Comitetului de Hepatologie privind boala Wilson, aceasta

reprezentând cea mai actualizată revizuire a literaturii privind managementul bolii Wilson la copil. Sunt

prezentate 17 recomandări privind diagnosticul şi tratamentul bolii Wilson. Este prezentată abordarea

diagnostică în 3 paşi, precum şi indicaţiile terapeutice la copil.

Tratamentul hepatitei cronice C la copil a beneficiat de o atenţie deosebită, având în vedere aprobarea de către

FDA şi EMA a utilizării antiviralelor directe la adolescenţi cu rezultate coarte bune. Recomandarea Comitetului

de Hepatologie este de a nu mai utiliza tratamentul cu interferon şi ribavirină la adolescenţi, iar în cazul celor

sub 12 ani se poate amână tratamentul sau pot fi referiţi unor centre unde se efectuează trialuri clinice cu noile

antivirale. Rezultatele bune ale tratamentului cu antivirale directe şi lipsa efectelor adverse serioase fac ca acest

tratament să fie indicat în defavoarea tratamentului anterior cu interferon şi ribavirina.

Bolile autoimune hepatice pediatrice sunt mai frecvent diagnosticate în ultimul timp. Pe lângă hepatita

autoimună, tipul 1 sau 2, colangita sclerozantă autoimună si hepatită autoimună de novo sunt incluse în

patologia autoimună hepatică. Diagnosticul colangitei sclerozante autoimune este posibil cu ajutorul

colangiografiei. Este prezentat un scor diagnostic adaptat pentru vârsta pediatrică pentru a fi validat.

Toate ghidurile ESPGHAN sunt disponibile gratuit pentru a fi descărcate de pe site-ul ESPGHAN

www.espghan.org la secţiunea Societal Papers.

Cuvinte cheie: ESPGHAN, colestaza neonatală, hepatita cronică C, boala Wilson, patologia hepatică

autoimună.

51. ICTERUL FIZIOLOGIC ŞI PATOLOGIC LA SUGAR (Partea a II-a ICTERUL

COLESTATIC)

Eduard Egri1, Tudor Lucian Pop

2

1Cabinet Medicină de Familie Dr. Eduard Egri, Sibiu

2Clinica Pediatrie 2, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca

Icterul neonatal prelungit reprezintă principala indicaţie pentru care un nou-născut este trimis într-un centru de

hepatologie pediatrică. Icterul neonatal care persistă peste 14-21 de zile este considerat prelungit şi trebuie

investigat pentru a diagnostica corect şi precoce afecţiuni importante. Majoritatea nou-născuţilor cu icter

prelungit prezintă hiperbilirubinemie indirectă, dar 1 din 2.500 de nou-născuţi prezintă o boală colestatică.

Icterul neonatal prelungit poate fi determinat de o alimentaţie deficitară, în cazul alăptării, cu deshidratare sau să

fie asociat cu factori din laptele matern care împiedică conjugarea bilirubinei indirecte şi eliminarea acesteia

prin bilă. Este foarte importantă diferenţierea icterului neonatal fiziologic de cel prelungit, asociat cu alimentaţia

naturală, precum şi diferenţierea unui icter cu bilirubină indirectă de cel cu bilirubină directă, colestatic.

Colestaza pune probleme deosebite de diagnostic şi tratament. Atrezia de căi biliare reprezintă peste 50% din

indicaţiile de transplant hepatic sub vârsta de 2 ani. Datorită evoluţiei severe posibile, recunoaşterea şi

diagnosticul prompt al colestazei neonatale sunt necesare pentru a putea iniţia terapia corespunzătoare, cu

ameliorarea supravieţuirii.

Medicul neonatolog, medicul de familie şi medicul pediatru au un rol foarte important pentru recunoaşterea

precoce a naturii icterului neonatal prelungit. Diferenţierea între natura fiziologică şi patologică a icterului

reprezintă primul pas în diagnosticul corect. Dozarea bilirubinei directe şi totale trebuie efectuată la toţi sugarii

cu icter neonatal persistent peste vârsta de 14-21 zile, fiind urmată apoi de extinderea examinărilor pentru

stabilirea unui diagnostic precis (evaluarea secvenţială). Scaunele acolice, alături de urina colurică şi de alte

semne posibile ale suferinţei hepatice, reprezintă manifestări clinice foarte importante de alarmă pentru natura

colestatică a icterului.

Diagnosticul prompt şi intervenţia rapidă într-un centru specializat va permite o evoluţie favorabilă şi în multe

cazuri evitarea unui transplant hepatic în condiţii medicale nefavorabile.

http://www.espghan.org/

Cuvinte cheie: icter neonatal, alimentaţie naturală, colestază, atrezie de căi biliare, scaune acolice.

LUCRARE ORALĂ 52. MODALITATE INOVATOARE DE UTILIZARE A IMPEDANȚEI

ESOFAGIENE ÎN EVALUAREA TREZIRILOR NOCTURNE ȘI A

TULBURĂRILOR DE SOMN LA COPII CU BRGE - STUDIU

RETROSPECTIV PE 124 CAZURI

Laura Purcaru, Mihai Stoicescu, Mihai Munteanu, Felicia Galoș, Mihaela Bălgrădean

Boala de reflux gastroesofagian are un impact negativ recunoscut asupra somnului, ceea ce conduce la afectarea

calității vieții pacienților. Printre acestea, privarea de somn la făt și sugarul mic are consecințe profunde asupra

constituirii de circuite neuronale pentru sistemele senzoriale primare. Am încercat prin prezentul studiu să

stabilim legătura dintre prezența BRGE, a esofagitei de reflux și trezirile nocturne ale copiilor și să evaluăm

utilitatea impedanț-pH-metriei ca metodă de substituție în locul polisomnografei pentru a detecta episoadele de

treziri ale pacienților.

Material și metodă. Am analizat retrospectiv traseele înregistrărilor de impedanț-pH-metrie esofagiană ale unui

număr de 124 pacienți pediatrici. Pacienții au fost investigați prin impedanț-pH-metrie, endoscopie digestivă

superioară și prelevare de biopsii de mucoasă esofagiană. Analiza a presupus examinarea manuală a traseelor în

software-ul dedicat, în timp ce pe acesta magnificația afișa intervale de câte 5 minute. S-au consemnat numărul

de treziri detectate astfel și durata perioadelor de somn. Având în vedere că durata episoadelor de somn prezintă

diferențe circumstanțiale, individuale, precum și de vârstă, s-a calculat indexul de treziri nocturne (ITN =

numărul de ferestre cu minim 2 deglutiții / numărul total de ferestre de câte 5 minute incluse în perioada de

somn). În încercarea de a stabili criterii obiective pentru numărul normal maxim de treziri nocturne, am efectuat

o analiza ROC raportată la prezența esofagitei, ce a furnizat valori cut-off utile clinic pentru grupele de vârstă

studiate.

Rezultate și concluzii. Indexul de treziri nocturne s-a dovedit a fi corelat el statistic cu prezența esofagitei (Sig

<0,001), pacienții cu esofagită având un index mediu de treziri nocturne de 0,210, mai mare decât în cazul celor

fără esofagită (0,130). Având o semnificație prognostică pentru dezvoltarea neurocomportamentală și

psihosocială ulterioară, impedanța esofagiană permite așadar, încă de la o vârstă preverbală, identificarea

pacienților ce înregistrează tulburări ale ciclurilor somnului pe baza unor criterii obiective. Ea poate fi, astfel,

folosită ca metodă de substituție în locul mult mai complicatei polisomnografii.

Cuvinte cheie: impedanță treziri somn.

LUCRARE ORALĂ 53. PROBLEME DE DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT ÎN DISPEPSIA

FUNCȚIONALĂ LA COPIL ȘI ADOLESCENT

Ioan Simedrea, Oana Belei, Laura Olariu, Adrian Simedrea

Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “ Louis Țurcanu ”. Clinica I Pediatrie. UMF ”

Victor Babeș ” Timișoara

Incidența și prevalența tulburărilor funcționale gastrointestinale (TFGI) sunt într-o continuă creștere și ridică

probleme particulare de diagnostic și tratament, atât la copil, cât și la adult. Prevalența dispepsiei funcționale în

populația generală variază între 7 % și 34.2 % și reprezintă în jur de 40 % din totalul TFGI la școlar și

adolescent.

TFGI sunt diagnosticate și clasificate, folosind criteriile ROMA, criterii clinice, care se schimbă în timp, în

funcție de apariția noilor date științifice. Patofiziologia TFGI este complexă. Astăzi se acceptă că TFGI au la

bază modelul bio-psiho-social al bolilor care implică dezordini multifuncționale: factori genetici, disfuncția axei

creier-intestin, disfuncții motorii și senzitive gastrointestinale , dereglari neuroimune, inflamația post-

infecțioasă, factori psiho-sociali etc.. Conform modelului bio-psiho-social, TFGI sunt considerate ca un produs

clinic al interacțiunii dintre factorii psiho-sociali și alterarea fiziologiei tubului digestiv, prin axa cortico-

enterală.

Criteriile de diagnostic pentru dispepsia funcțională trebuie să includă unul sau mai multe simptome, provenite

din tractul gastro-duodenal( ROMA IV 2016 ):

-Plenitudine postprandială

-Sațietate precoce

-Durere sau arsură epigastrică

-Simptomele nu pot fi explicate pe deplin de un alt medic ( se elimină dictumul din ROMA III – ” Lipsa

evidențelor de boală organică ” )

Criteriile trebuiesc îndeplinite cel puțin cu 2 luni înainte de diagnostic, acestea neaplicându-se copiilor sub

vârsta de 4 ani. În plus, se impune inventarierea modificărilor psihopatologice, utilizând ” Hospital Anxiety and

Depression Scale ”, precum și efectuarea unor explorări paraclinice specifice fiecărui caz ( endoscopie digestivă

superioară, ecografie abdominală, manometrie antro-duodenală, testul respirator cu acid octanoic marcat cu

C13, electrocardiografia, scinfigrafia gastrică, evaluare hematologică, biochimică și parazitologică ș.a. ).

La copil, endoscopia digestivă superioară nu este indicată de primă intenție în sindromul dispeptic, doar dacă

există semne de alarmă și anume: copil cu vârsta mai mică de 5 ani, febră inexplicabilă, scădere ponderală,

diaree cronică severă, istoric familial de boală ulceroasă sau boală inflamatorie intestinală, precum și prezența

unor anomalii la examenul fizic general.

Strategia de tratament în dispepsia funcțională, la copil și adolescenți se realizează în funcție de structura și

severitatea simptomelor, gradul tulburărilor funcționale, problemele psiho-sociale care pot influența evoluția

bolii către o asistență psihologică adaptată fiecărui caz.

Cuvinte cheie: dispepsie funcțională, diagnostic, tratament, copil.

LUCRARE ORALA 54. CIROZA HEPATICĂ, CAPCANĂ DIAGNOSTICĂ LA PACIENT CU BOALA

CELIACĂ

Claudia Sîrbe1, Alina Grama

1, Alexandru Pîrvan

1, Simona Căinap

1, Andreea Ștefan

1, Otilia

Fufezan2, Tudor L. Pop

1

1Clinica Pediatrie 2, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca,

România 2Clinica de Radiologie, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii, Cluj-Napoca, România

Introducere. Boala celiacă este o enteropatie imună datorată ingestiei de gluten la persoanele cu predispoziţie

genetică şi are o prevalenţă globală în creștere. Frecvent, această boală este caracterizată de simptome

nespecifice care pot duce la un diagnostic tardiv dacă nu sunt interpretate corespunzător.

Prezentare de caz. Prezentăm cazul unui băiat în vârstă de 12 ani, care a fost transferat în serviciul nostru

pentru investigarea unei ciroze hepatică decompensată, cu suspiciunea de boală Wilson (nivel scăzut al

ceruloplasminei). Manifestările clinice au debutat cu circa 18 luni anterior şi au evoluat progresiv cu edeme

periferice și distensie abdominală importantă (suspiciunea de ascită). În plus, pacientul a prezentat intermitent

scaune diareice, scădere ponderală (8 kg), dureri abdominale cronice și astenie. Examenul obiectiv a arătat un

pacient cu hipotrofie staturo-ponderală severă (IMC 13,7 kg/m2), tegumente palide şi uscate, degete hipocratice,

bradicardie și abdomen mult destins. Analizele de laborator au evidențiat transaminaze ușor crescute,

hipoalbuminemie, INR crescut (2,5), timp Quick prelungit, ceruloplasmină scăzută și cupru urinar scăzut. După

administrarea intravenoasă de vitamina K (test Koller), parametrii coagulării s-au normalizat. Ecografia

abdominală a descris hiperecogenitate hepatică difuză și anse intestinale mult destinse. Pe baza analizelor de

laborator și a ecografiei, s-a exclus ipoteza unei ciroze hepatice decompensate și a bolii Wilson. Scaunele

diareice intermitente, scăderea ponderală importantă, hipoalbuminemia și testul Koller pozitiv au indicat un

posibil sindrom de malabsorbție. Anticorpii anti-transglutaminază Ig A (>200 U/ml) și anti-endomisium

pozitivi, în prezența HLA-DQ2, au confirmat diagnosticul de boală celiacă. S-a instituit dietă fără gluten,

albumină i.v. și suplimente de calciu și magneziu, cu ameliorarea clinică rapidă.

Concluzii. Hipoproteinemia și tulburările de coagulare pot conduce spre un diagnostic greșit de boală hepatică,

cu întârzierea diagnosticului corecte și a instituiri tratamentului adecvat. În aceste situații, trebuie luat în calcul

sindromul de malabsorbție, boala celiacă fiind una din posibilităţile etiologice.

Cuvinte cheie: ciroza hepatică, sindrom de malabsorbție, boala celiacă.

LUCRARE ORALĂ 55. INFECȚIA TBC– O ETIOLOGIE ÎNCĂ ACTUALĂ

Roxana Smadeanu, Daniela Pacurar, Gabriel Becheanu, Raluca Vlad, Alina Burcuta, Lesanu

Gabriela Introducere. Deși tuberculoza pulmonară este încă frecventă în țara noastră, tuberculoza intestinală rămâne

diagnostic de excludere. Prezentăm prin două cazuri clinice experiența noastră cu tuberculoza intestinală la

copil.

Material și metodă. Raportăm cazurile a doi pacienți cu patologie digestivă diferită –suspiciune abdomen acut

și boală inflamatorie intestinală - internați în Clinica de Pediatrie a SCUC ”Grigore Alexandrescu”.

Rezultate: Primul caz este cel al unui băiat de 3 ani cu dureri abdominale; clinic prezenta afectarea creșterii,

edeme, distensie abdominală, scaune semiconsistente.Investigațiile relevă anemie feriprivă, hipoproteinemie,

sindrom inflamator, calprotectina fecală crescută. Ultrasonografic se vizualizează cadrul colic cu perete gros și

mezenter difuz edemațiat. Colonoscopic mucoasa colonului prezintă zone ulcerate cu margini edemațiate si bază

curată. Mama copilului îi administrează alimentele după ce le triturează în gură. Testul Quantiferon este pozitiv.

Radiografia pulmonară este normală, dar a mamei este sugestivă pentru tuberculoză pulmonară.Histopatologic

se evidențiază granuloame numeroase iar colorația auramină-rodamină (Au-Ro) este pozitivă. Se stabilește

diagnosticul de tuberculoză intestinală. Se inițiază tratament tuberculostatic cu evoluție favorabilă.

Al doilea caz este reprezentat de un băiat de 10 ani cu diaree sanghinolenta. S-a efectuat colonoscopie ce a

cuprins și ileonul terminal, aspectul histopatologic fiind sugestiv pentru boala Crohn cu evolutie buna.

Intradermoreacția la tuberculină a fost pozitivă iar tatăl primește tratament tuberculostatic pentru tuberculoză

pulmonară. Fragmentele biopsice sunt reevaluate, colorațiile Au-Ro și Ziehl-Niessen identificând bacili acid-

alcoolo-rezistenți; s-a inițiat tratament tuberculostatic 6 luni. Se consideră tabloul clinic în contextul asocierii

bolii Crohn și a tuberculozei intestinale; sub tratamentul tuberculostatic și ulterior imunomodulator se obține o

remisiune clinică incompletă.

Concluzii: Tuberculoza intestinală este o provocare diagnostică, în special în absența afectării pulmonare,

mimând tabloul clinic altor afecțiuni conducând la întârzierea diagnosticului. Un înalt grad de suspiciune trebuie

avut în fața unor manifestări abdominale atipice.

Cuvinte cheie: Tuberculoza intestinala, copil, boală inflamatorie.

LUCRARE ORALĂ

56. GASTROPATIA REACTIVĂ LA COPII

Kinga Cristina Slavescu, Radu Razvan Slavescu

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, România

Introducere. Gastropatia reactivă este al doilea diagnostic dezvăluit de biopsiile gastrice, după infecția cu H.

pylori. Scopurile acestui studiu au fost evaluarea prevalenței gastropatiei reactive la copiii din grupul studiat,

investigarea corelatiei dintre simptomele clinice și aspectul endoscopic; precum și asocierea acestora cu alte boli

digestive.

Material și metode. Au fost incluși 3257 de copii (2058 fete) internati in clinica Pediatrie II, Cluj-Napoca, cu o

vârstă medie de 13 (9-16) ani. În ceea ce privește leziunile endoscopice, gastropatia reactivă a fost împărțită în

forme erozive și non-erozive. Gastropatia reactivă din punct de vedere histologic a fost definită conform

descrierii lui Dixon.

Rezultate. 1494 copii au avut gastropatie reactivă (45,9%) cu o vârstă medie de 11 (7-16) ani. Durerea

epigastrică și durerea abdominală recurentă au fost mai frecvente la copiii cu gastropatie reactivă versus alte

tipuri de gastrită (RR=1.25, IC95%=1.12-2.41, p<0.001, respectiv RR=1,19, IC 95%=1.01-1.31, p=0.00).

Gastrita erozivă apare la 9,15% dintre pacienții cu gastropatie reactivă, spre deosebire de 5,53% dintre copiii cu

alte gastrite (RR=1,31, 95%IC=1,15-1,49, p=0,001). 36,81% dintre pacienții cu gastrită de reflux au avut, de

asemenea, o esofagită de reflux comparativ cu 31,42% dintre pacienții cu alte tipuri de gastrită (RR=1,17,

IC95%=1,06-1,29, p=0,007).

Concluzii. Prevalența gastropatiei reactive în grupul studiat a fost relativ mare. Durerea abdominală (epigastrică

și recurentă) a fost semnificativ mai frecventă la copiii cu gastropatie reactivă comparativ cu cei cu alte tipuri de

gastrită. Aspectul endoscopic a leziunilor erozive a fost legată de gastrită reactivă. Diferite grade de esofagită au

fost asociate în mod semnificativ cu gastropatia reactivă.

Cuvinte cheie: gastropatie reactivă, esofagită, durere abdominală.

POSTER 57. DEBUTUL ÎN BOALĂ CROHN – CAPCANE DE DIAGNOSTIC -

PREZENTARE DE CAZ

Carmen Stanculet, Covaci Claudia, Crisan Carmen, Dumitra Simona

Introducere: Boala Crohn este o boală inflamatorie cronică cu localizare la nivelul peretelui tractului digestiv,

putând afecta teoretic orice segment de la esofag până la anus, din această cauză poate împrumuta elemente

clinice de afectare gastrică, intestinală sau colică, diagnosticul nefiind unul facil sau rapid.

Material și metodă: Copil, de sex masculin, în vârstă de 13 ani, din mediul rural, se internează acuzând

epigastralgii, toleranță scăzută la alimente, modificări de tranzit intestinal. Se evidențiază antigen fecal

Helicobater Pylori pozitiv, cazul fiind interpretat inițial ca o gastrită Helicobacter Pylori. Se inițiază tripla

terapie, cu evoluție aparent favorabilă pentru o perioadă scurtă de timp. După 3 luni se prezintă din nou cu febră,

epigastralgii intense, vărsături, tenesme intermitente și modificări de tranzit intestinal- diaree alternând cu

constipație, pe fondul unei scăderi ponderale severe (24 kg de la prima internare). Biologic se evidențiază probe

inflamatorii intens pozitive, trombocitoză cu anemie hipocromă, hemoragii oculte pozitive, calprotectina intens

pozitiva. Se ridică suspiciunea unei boli inflamatorii intestinale, investigațiile suplimentare decelând pANCA

negativ, ASCA pozitiv, Quantiferon TBC negativ, Clostridium difficile negativ. Endoscopia digestivă

superioară decelează o mucoasă gastrică de aspect normal, fără reflux duodeno-gastric, iar colonoscopia

certifică prezența unor ulcerații multiple circumferențiale la nivelul colonului transvers, ascendent, cec și aprox.

20 cm din ileonul terminal cu îngroșări parcelare ale calibrului. Diagnosticul se reconfigurează în Boală Crohn.

Concluzii: Fiind o boală cu multiple expresii clinice, debutul în Boala Crohn poate fi grevat de erori de

diagnostic. O gastrită rebelă la terapia corect administrată, asociată cu scădere ponderală severă trebuie să ridice

suspiciunea unei Boli Crohn.

Cuvinte cheie: Crohn, debut, copil.

LUCRARE ORALĂ 58. CIROZA HEPATICĂ LA SUGAR- O ENTITATE RARĂ

Cătălina Alexandra Stupu, Laura Mihaela Trandafir , Otilia-Elena Frăsinariu

Spitalul de Urgență pentru Copii “Sfanta Maria”, Iași

Universitatea de Medicina si Farmacie “Grigore T.Popa”, Iași

Introducere: Hepatita virală C afectează 3% din populația globului,fiind una dintre principalele cauze de

hepatită virală cronică la copil.Transmiterea verticală,materno-fetală constituie principala modalitate de

infectare cu VHC la această categorie de vârstă.Istoria naturală diferă de cea la adult, 30% din cazuri prezentând

clearance spontan ,iar dintre cei cu infecție cronică doar 4-6 % putând evolua spre fibroză avansată sau ciroză

hepatică.

Material și metodă: Prezentăm cazul unui sugar de 5 luni de sex feminin,care se prezintă pentru febră,sindrom

funcțional respirator.Din antecedente reținem că provine dintr-o sarcină nedispensarizată, născut prin operatie

cezariană.La vârsta de 2 luni a prezentat sepsis cu evoluție trenantă de aproximativ o lună, iar pe parcursul

internării s-au decelat Ac anti VHC pozitivi, fără a se efectua serologia și/sau viremia la mamă.Examenul clinic

a relevat maculo-papule cu centru violaceu cu diametrul între 3-6 cm la nivelul regiunii anterioare a trunchiului

și la nivelul membrului inferior stâng,ficat la 10 cm sub rebordul costal și splenomegalie grad II.Biologic s-a

decelat leucopenie,anemie normocromă normocitară, trombocitopenie,fibrinogen scăzut și indici de coagulare

crescuți,sindrom de hepatocitoliză și de colestază.Ecografia abdominală a identificat ficat cu dimensiuni la

limita superioară a normalului,cu structură neomogenă și noduli hiperecogeni;splina cu diametrul bipolar de 78

mm.Evolutia a fost fulminantă ,cu extensia leziunilor cutanate, dispnee importantă cu polipnee,balans toraco-

abdominal, instalând ulterior stop cardio-respirator neresponsiv la manevrele de resuscitare și deces în mai puțin

de 12 ore de la internare.Examenul anatomopatologic a relevat multipli micronoduli cu benzi groase de

fibroză,iar examenul microscopic a pus în evidență plaje extinse de fibroză cu celule inflamatorii și importantă

steatoză hepatică.

Concluzii: Ciroza hepatică reprezintă o complicație rar întâlnită la copil, iar evoluția fulminantă a acesteia la

pacientul nostru poate sugera faptul că afectarea hepatică a debutat intrapartum. De aceea, este esențială

investigarea corectă a sarcinii cât și identificarea copiilor cu risc ce necesită screening.Detectarea cât mai

precoce a infecției virale și adresarea către o Clinică de Hepatologie Pediatrică pentru monitorizare și eventuala

terapie poate influența prognosticul vital al acestor copii.

Cuvinte cheie: ciroza hepatică, sugar.

LUCRARE ORALĂ 59. NOUTĂȚI ÎN MANAGEMENTUL BOLII INFLAMATORII INTESTINALE

PEDIATRICE: APORTUL GHIDURILOR ESPGHAN

Daniela Elena Șerban

Clinica Pediatrie II, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii, Universitatea de Medicină și

Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca

Rezumat: În vederea unui management optim al pacienților pediatrici cu boală inflamatorie intestinală (BII),

este imperios necesar de a fi permanent la curent cu cele mai recente progrese în domeniu. În absența unor

ghiduri naționale specifice vârstei, cele mai utile sunt cele elaborate de ESPGHAN (European Society for

Pediatric Gastroenterology, Hepatology and Nutrition), bazate pe evidența științifică. Desigur, existența

ghidurilor nu impietează asupra libertății medicului de a gestiona abordarea diagnostică și terapeutică pe care o

crede necesară la fiecare caz, doar oferă un real ajutor în adoptarea deciziilor. În acest sens, în anul 2018 a fost

publicată o nouă versiune a ghidului de management al colitei ulcerative, atât pentru cazurile ambulatorii, cât și

pentru cele severe. Tot în anul 2018, au apărut primele ghiduri privind rolul endoscopiei digestive în

diagnosticul și monitorizarea pacienților cu BII, respectiv importanța aspectelor nutriționale (inclusiv

terapeutice). În anul 2017, a fost publicat ghidul referitor la tratamentul chirurgical al bolii Crohn. Prezentarea

va menționa cele mai noi și importante recomandări pentru practică, aplicabile în țara noastră, în speranța că

acestea vor oferi un update adecvat medicilor curanți, conducând la o abordare eficace a diagnosticului și

terapiei copiilor cu BII, ameliorându-le astfel și calitatea vieții.

Cuvinte cheie: endoscopie, nutriție, chirurgie.

LUCRARE ORALĂ 60. GREȘELI FRECVENTE, DAR EVITABILE ÎN MANAGEMENTUL

COPILULUI CU BOALĂ INFLAMATORIE INTESTINALĂ




Rezumat: Boala Crohn (BC) și colita ulcerativă (CU), forme de boală inflamatorie intestinală (BII) sunt

incurabile și grevate de complicații severe (somatice, psihologice, sociale). Prezentăm erorile frecvente în

managementul copiilor din România, detectate la pacienții internați ulterior în Clinica Pediatrie II Cluj-Napoca

(2006-2018). Erorile diagnostice apar din neconsiderarea criteriilor ESPGHAN (nerecunoașterea BII,

diagnosticul de extensie incomplet al CU și confundarea BC cu CU), conducând la tratament inadecvat. În

terapie, greșelile apar din necunoașterea obiectivelor, principiilor și mijloacelor actuale. Erorile frecvente în

inducția remisiei sunt: neconsiderarea remisiei profunde (doar clinice și biologice) (în BII), subdozarea 5-

aminosalicilaților (5ASA) și neutilizarea terapiei combinate (orale și topice), folosirea pulsterapiei cortizonice

(în CU), neutilizarea nutriției enterale exclusive în doză și perioadă corespunzătoare, utilizarea nutriției enterale

parțiale, a 5ASA (oricum subdozați) în forme moderate și severe, a Budesonide în forme extinse colonice și a

Prednisonului în forme fistulizante (în BC). Pentru menținerea remisiei, următoarele greșeli trebuie evitate:

prelungirea / repetarea terapiei cortizonice de atac în absența unui preparat de menținere, neintroducerea

Azatioprinei de la debut în formele moderat/severe sau subdozarea pe parcurs, amânarea intervenției

chirurgicale în caz de eșec medical, neverificarea aderenței terapeutice, nedozarea nivelului seric de biologic (și

a anticorpilor săi) în cazul unei evoluții nefavorabile (în BII), neverificarea menținerii remisiei prin markeri

microscopici (în BII) și imagistici (în BC), neadministrarea nutriției enterale parțiale, neutilizarea

Metotrexatului în caz de eșec la Azatioprină sau neverificarea introducerii fumatului (în BC). Este absolut

necesar ca managementul să fie condus de o echipă multidisciplinară (pediatru gastroenterolog,

psiholog/psihiatru, chirurg, nutriționist, medic de familie), absența acesteia constituind o greșeală frecventă.

Doar prin cunoașterea și aplicarea protocoalelor actuale de management al BII, se pot evita complicațiile severe,

uneori definitive, cu efect negativ asupra calității vieții pacienților și conducând la creșterea costurilor în

sistemul de sănătate.

Cuvinte cheie: inducție, menținere, remisie profundă.

LUCRARE ORALĂ 61. PROBIOTICELE ÎN GASTROENTEROLOGIA PEDIATRICĂ: NU ORICE,

NU ORICÂND




Probioticele (PRO) reprezintă microorganisme vii care, când sunt administrate în cantități adecvate, conferă un

beneficiu sănătății organismului gazdei. PRO reprezintă un subiect de mare actualitate, peste 19000 articole

fiind publicate în PubMed. Consecutiv, producția și consumul PRO au luat o amploare explozivă pe întregul

glob. În România, există aproximativ 100 de produse, fiecare fiind etichetat ca “cel mai bun”, “cel mai

inovativ”, “numărul 1”, etc. Astfel, orice tip de PRO este administrat fie preventiv, fie în diferite patologii, fără

nicio evidență științifică, doar pentru că sunt la modă (mass-media, forumuri) și sunt “bacterii bune” pentru

sănătate. Mai mult, PRO sunt confundate cu prebiotice sau sinbiotice. Eficacitatea unui PRO este însă specifică

fiecărei tulpini, respectiv condiții medicale iar extrapolarea indicațiilor specifice la toată gama de produse este

total eronată. Un mit care trebuie desființat este creșterea eficacității PRO o dată cu numărul de microorganisme

conținut. Contrarul poate fi adevărat, datorită antagonismului dintre componente. Industria farmaceutică

prezintă deseori studii cu eficacitate separată a diferitelor tulpini, fără dovezi științifice pentru mixturi. Toți

medicii trebuie să știe că puține PRO au eficacitate dovedită științific, în câteva indicații clinice clare: prevenirea

diareii asociate antibioterapiei (Lactobacillus [L] GG și Saccharomyces boulardii [SB]), a diareii nosocomiale

(L GG) și a enterocolitei ulcero-necrotice (tip de tulpină neprecizat), precum și în terapia gastroenteritei acute

(mai ales L GG și SB). Date mai puțin robuste există pentru terapia infecției cu Helicobacter pylori (SB), a

colicilor la cei alăptați la sân (L reuteri), a durerii abdominale funcționale (L GG) și inducția remisiei în colita

ulcerativă (Escherichia coli Nissle și VSL#3). Aspectele legate de siguranța utilizării PRO trebuie, de asemenea,

cunoscute. Doar aprofundarea și difuzarea acestor cunoștințe în comunitatea medicală poate, în ciuda presiunilor

industriilor farmaceutice, să contribuie la utilizarea de produse cu eficacitate certă.

Cuvinte cheie: diaree, Lactobacillus GG, Saccharomyces boulardii.

LUCRARE ORALĂ

62. PARAZITOZELE INTESTINALE LA COPIL

Bianca Vintilescu1, Desdemona Stepan

2

1Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, Clinica Pediatrie I

2Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, Disciplina Pediatrie şi Puericultură

Introducere. Parazitozele intestinale reprezintă afecțiuni de actualitate în practica pediatrică, cu factori

etiopatologici multiplii și incidență crescută. Factorii epidemiologici, statusul imun al gazdei și tipul parazitului

determină manifestări clinice variabile, care pot pune probleme de diagnostic și tratament.

Material şi metodă. Studiul retrospectiv efectuat a inclus 152 de copii internați în intervalul 2016-2017 în

Clinicile de Pediatrie ale Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova și diagnosticați cu parazitoză intestinală.

Studiul s-a realizat integrat, datele epidemiologice și clinice fiind analizate statistic prin testul de comparație chi

pătrat (χ2).

Rezultate. Analiza epidemiologică a indicat că majoritatea pacienților investigați au fost de sex masculin

(55.2%), cu vârsta între 4-16 ani (69.5%), din mediul rural (67.8%), fiind diagnosticați mai ales primăvara

(30.3%). Analiza clinică a indicat prezența deficitului ponderal în 22.4% din cazuri, a rahitismului în 14.5%, a

statusului alergic în 10.5%, cazurile asociind mai frecvent patologia respiratorie (54.6%). Deficitul ponderal și

statusul alergic au predominat la pacienții de sex masculin, cu vârsta de 7-10 ani, din mediul rural, în timp ce

rahitismul a predominat la pacienții din mediul rural de vârstă 1-3 ani, aspect semnificativ statistic. Cele mai

frecvente parazitoze identificate în acest studiu au fost reprezentate de blastocistoză (42.7%), giardioză (21.7%)

și oxiuroză (21.7%). Deficitul ponderal, rahitismul, statusul alergic, precum și valorile scăzute ale hemoglobinei

și fierului seric au fost asociate în special cu Blastocystis hominis, Giardia lamblia și Enterobius vermicularis.

Am constatat diferențe semnificative statistic sau la limita semnificației ale tipului de parazitoză în raport cu

vârsta pacienților, mediul de proveniență, prezența deficitului ponderal și patologia asociată.

Concluzii. Rezultatele obținute în acest studiu reflectă aspecte particulare clinico-epidemiologice ale

parazitozelor intestinale la copii. Relațiile statistice identificate pot fi utilizate pentru îmbunătățirea

managementului profilactic și terapeutic al acestor afecțiuni.

Cuvinte cheie: parazitoze, epidemiologie, patologie asociată.

POSTER 63. ALERGIILE ALIMENTARE LA SUGAR – STUDIU ASUPRA IMPACTULUI

ISTORICULUI FAMILIAL DE BOLI ALERGICE

Cristina Iolanda Vivisenco, Ana Stănescu, Coriolan Emil Ulmeanu

Introducere. Alergiile alimentare au devenit problemă de sănătate publică remarcabilă prin faptul că s-au

constituit într-un “al doilea val” al marșului alergic, după bolile alergice respiratorii. Mai puțin studiatele alergii

alimentare au devenit o patologie cu caracter epidemic prin prevalența acestora ce a crescut exponențial în

ultimele 2 decade.

Material şi metodӑ: Lucrarea de față constituie o analiză observațională, retrospectivă, ce a studiat

caracteristicile reacțiilor alergice declanșate alimentar – prin coroborarea datelor anamnestice și paraclinice,

într-o perioadӑ de 6 ani. Lotul studiat a inclus 58 de sugari internați într-o secție de urgențe pediatrice cu

diagnosticul de accident alergic acut, punând accent pe istoricul personal și familial de boli alergice.

Rezultate: Incidenţӑ crescutӑ pentru sugarii în grupa de vârstă 3-5 luni (31%), respectiv 8-10 luni (34,5%) şi

pentru mediul de provenienţӑ urban (70.7%); incidență crescută a formelor clinice de urticarie acută (96.5%) și

angioedem (62.1%); diversitate a alergenilor alimentari dar cu prevalență majoritară a proteinelor din laptele de

vacă (PLV)(52%) – cu vârf de incidență a acestui subgrup în intervalul de vârstӑ 3-5 luni (43%); în lotul total,

37% dintre sugari aveau istoric personal pozitiv pentru boli alergice, chiar 60% în subgrupul pacienților cu

alergie la PLV, cea mai frecventă patologie asociată fiind dermatita atopică; constatăm agregarea familială a

bolilor alergice, majoritatea sugarilor incluși în studiu având cel puțin o rudă de gradul I cu boală alergică

cunoscută (84% în lotul total, respectiv 93.3% în subgrupul sugarilor cu alergie la PLV).

Concluzii: Considerând impactul major al bolilor alergice asupra calității vieții, rezultatele studiului personal

ne îndreptățesc să considerăm că elaborarea unor strategii nutriționale de prevenție primară a alergiilor

alimentare în primul an de viață este fundamentală, iar selectarea populaţiei ţintӑ cӑreia îi putem adresa aceste

mӑsuri trebuie sӑ ţinӑ cont de istoricul familial de boli alergice.

Cuvinte cheie: alergii alimentare, agregare familială, sugar.

LUCRARE ORALĂ 64. TULBURĂRILE GASTROINTESTINALE FUNCȚIONALE – APLICÂND

CRITERIILE ROMA IV UNEI COHORTE DE COPII SUB 3 ANI

Raluca Vlad 1,2

, Irina Dijmărescu1, Roxana Smădeanu

1,2, Valeria Herdea

3, Gabriela Leșanu

1,2

1,2Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, București

1,2Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București

3Asociația Română pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie

Introducere: Tulburările gastrointestinale funcționale sunt adesea descrise la copil, reprezentând o formă

frecventă de prezentare în cabinetele de pediatrie sau medicină de familie. Ne-am propus evaluarea prevalenței

acestor afecțiuni la copiii sub trei ani conform criteriilor Roma IV.

Material și metodă: Am efectuat un studiu prospectiv în perioada mai-iulie 2018. S-au recrutat pacienți cu

vârsta <3 ani din cabinetele medicilor de familie; părinții au completat un chestionar cuprinzând criteriile Roma

IV de diagnostic pentru tulburări gastrointestinale funcționale.

Rezultate: Au fost incluși 308 pacienți, vârsta medie 12,2 luni. Majoritatea provin din mediu urban, din părinți

cu studii superioare. 21,4% dintre pacienți au îndeplinit criteriile pentru cel puțin o tulburare gastrointestinală

funcțională (una, două, trei tulburări la 75,7; 21,2; respectiv 3,1%). Acestea au fost, în ordinea descrescătoare a

frecvenței: regurgitația (8,7%), constipația funcțională (7,4%), dischezia (3,9%), ruminația (3,2%), colicile

(2,9%), vărsăturile ciclice (0,9%). Paradoxal, nici un pacient nu a îndeplinit criteriile pentru diaree funcțională.

Pacienții au fost împărțiți in două categorii: sugari (n1=174) și copii 1-3 ani (n2=134). Tulburările funcționale au

fost mai frecvente la sugari (29,3 vs 11,2%), la aceștia decelându-se și mai mult de o astfel de afecțiune. Sub

vârsta de un an, afecțiunile decelate au fost: regurgitația (15,5%), dischezia (6,9%), constipația funcțională

(6,3%), ruminația (5,2%), colicile (5,1%), vărsăturile ciclice (0,5%). La categoria 1-3 ani au fost îndeplinite

criterii pentru constipația funcțională (8,9%), urmată la distanță de vărsături ciclice (1,5%) și ruminație (0,7%).

Concluzii: Aceste afecțiuni sunt frecvente, afectând o cincime dintre copiii sub 3 ani. Sugarii îndeplinesc uneori

criterii pentru mai multe astfel de tulburări. Tipul de afecțiune diferă în funcție de vârstă (cel mai adesea

regurgitații la sugar vs constipație funcțională la 1-3 ani). Adresarea corectă a acestor situații este esențială

pentru îmbunătățirea calității vieții pacientului și a familiei, evitarea investigațiilor, tratamentelor inutile.

Cuvinte cheie: tulburări gastrointestinale functionale, copii 0-3 ani.

Date post:	30-Aug-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times

CUPRINS - srghnp2018.medical-congresses.rosrghnp2018.medical-congresses.ro/Content/Media/Volum de...

Documents