CUPRINS

Supliment

REDACŢIA ARARAT

Redactor şef : Mihai STEPAN-CAZAZIANRedactori : Eduard ANTONIAN,

Vartan MARTAIANFotoreporter : Mihai GHEORGHIUColaboratori : Carmen DROPOL (Constanţa)

Arșaluis GURĂU (Constanța)Tiberiu COSOVAN (Suceava)

Corespondenţi din străinătate : Elena CHOBANYAN (Erevan)

Edvard JEAMGOCIAN (New York),Anton Lanis ŞAHAZIZIAN (Toronto),Giuseppe MUNARINI (Padova)Cristina POPA (Karabagh)Sergiu SELIAN (Australia)

Tehnoredactare : Laurențiu Alexandru POPESCU

Pagină web : www.araratonline.come-mail : redactia@araratonline.comAdresa redacţiei: Bd Carol I Nr. 43, Bucureşti – 2Tel. / Fax: (4021) 314.67.83

I.S.S.N.1220-9678Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

La 10 ani de La asasinarea Lui Hrant dink, Comunitatea armeană i-a adus un omagiu ............................................................................... p. 4s-a stins din viață antraniC saLgian .............................................................................................. p. 6e.s. HamLet gasparian, ambasador aL repubLiCii armenia a partiCipat La manifestăriLe priLejuite de Ziua unirii .................................................... p. 8ÎntÂmpinarea domnuLui .......................................................................................................................... p. 10pe 6 februarie s-a năsCut La Constanța mareLe CoLeCționar de artă krikor H. ZambaCCian ......................................................... p. 12ARARAT ACUM 75 DE ANI ................................................................................................................................. P. 13„pentru dL. pauL gHerasim a repreZentat un miraCoL dorinţa şi putinţa tatăLui meu de a LuCra” – Conf. univ. dr. giLda moLogHianu ............................................................................................... p. 14preZența armeniLor La veneția .......................................................................................................... p. 18ivan aivaZovskY – monedă Comemorativă Cu oCaZia aniversarii a 200 de ani de La nașterea piCtoruLui ................................. p. 21monedă aniversară La ÎmpLinirea a 300 de ani de La sosirea CăLugăriLor meHitariști pe insuLa san-LaZZaro ................................ p. 21note de LeCtormarjorie Housepian dobkin: smYrna 1922 – distrugerea unui oraș .................... p. 22festivități În onoarea sfÂntuLui grigorie armeanuL, proteCtoruL oraşuLui nardo' (LeCCe) 18-20 februarie 2017 ........................................... p. 24bibLiografia unei tragedii din seCoLuL XX: genoCiduL armean ............................ p. 26un CaZ de ConstruCție a memoriei prin anCHete jurnaListiCe ............................. p. 28erevan – strada aram .................................................................................................................................. p. 30

Un recent comunicat de laBruxelles ne atrage aten -ția că guvernul azer a

lansat mandate internaționale dearestare împotriva a trei membriai Parlamentului European. FrankEngel (Luxemburg), Eleni Theo -cha rus (Cipru) și Jaromir Stetina(Republica Cehă) sunt acuzațide a fi călătorit în Nagorno Kara -bagh. „Europarlamentarii nu aunici un fel de imunitate”, declarasenin purtătotul de cuvânt alMAE azer, Hikmat Hagiev. Ceitrei deputați europeni au fost înNagorno Karabagh ca să moni-torizeze un referendum consti tu -țional care are loc în aceste zile.După arestarea bloggerului ru -so-israelian Alexader Lapșin pe7 februarie, pentru același motiv,toate aceste măsuri antiar me -nești comise de de autoritățile dela Baku vin să întărească o agre -sivă și violentă propagandă. Din -colo de politica de „Engagementwithout recognition”, aplicatădeja de UE în Ciprul de Nord,Abhazia și Transnistria. Tocmaipentru a controla abuzurile carese pot naște în teritorii nerecu -noscute pe plan internațional.

Suntem la început de an. Ale -gerile din Statele Unite au adusla Casa Albă un președinte, multmediatizatul Donald Trump, carear putea da alt curs politicii inter -naționale. Care să privească șiatingă chestiuni importante alepoliticii internaționale. Care să-iprivească atât pe armenii de pre-tudindeni sau pe cei din Arme-nia. Republica Armeană, cât șiRepublica Nagorno Karabagh,oricât de nerecunoscută de comu -

nitatea internațională, ea exis tă,este supusă unei severe blo cade.Și a unui întreg lanț de presiuni,chiar agresiuni. De ani în șir. Nudoar economice. Nu doar mili -tare – așa cum s-a întâmplat înRăzboiul de 4 zile de anul trecut– dar și propagandistice. Auto ri -tățile de la Baku, mereu în co ni -vență cu eforturile autoritățilorde la Ankara, duc un război deuzură pentru a impune diver selorcentre de putere, de la Bruxellesla Washington, contestarea și ne-garea Genocidului Armean din1915. Și dorința de a contrabalan -sa suita de violente masacre șiprogromuri de la Baku și Sum-gait din 1988. Care au dus la inci -tarea la la crime oribile. Într-unrecent volum publicat în româ -nește, fostul mare campion mon -dial de șah Garry Kasparov (tatăevreu, mamă armeancă, naționa -litate azeră) povestește cum a spri -jinit cu bani proprii evacuarea maimultor familii din Baku, inclusiva sa, dintr-un spațiu devenit un coș -mar. Și Svetlana Alexievici, câști -gătoarea premiului Nobel pen truLiteratură în 2015, aduce câ tevamărturii zdro bitoare despre violen -țele de la Baku și Sumgait. Careau dus la schimburi de populație,o sută de mii de armeni au părăsitAzerbaidjanul, iar alte sute demii de azeri au devenit re fugiațidato ri tă conflictelor dintre ar-meni și azeri din Nagorno Kara -bagh. Par tea azeră a transformatun incident controversat, cel dela Kodjali, unde civili și mili tariazeri au fost implicați în dis putemilitare cu forțele armene în eva -cuarea unor locuitori din numita

așe za re și care a produs victime,într-o armă de propa gan dă antiar - me nească. Dincolo de toate mărtu - riile jurnaliștilor – stră ini, ruși sauchiar azeri (cazul Ei nu la Falula -ieva, care a făcut ani grei de în-chisoare pentru artico lele sale) –propaganda azeră a fost extremde activă. Banii, mulți, provenițidin uriașele rezerve de petrol șigaze natural ale Azerbaidjanului,nu folosesc doar la sponsori za -rea echipei Atletico Ma drid, darși alte numeroase forme de cap -ta re a sprijinului opiniei publi cein ternaționale. Numeroasele mo -nu mente ridicate în ultimii ani,în Turcia – Isparta, Adana (de cenu se ridică un monument și pen -tru armenii uciși acolo în faimoa -sele masa cre de dinainte de 1915?)Ușak sau Canakalle – Olanda,Germania, ba chiar și în Mexicși Israel, în memoria victimelorde la Khodjali sunt doar o partea uria șei mașinării propagandis-tice și manipulări a opi niei publi -ce in terna ționale pen tru a aco peridimensiunea Marii Tragedii din1915. În aceste zile de iarnă-pri -mă vară armenii își come morea zăvictimele de la Baku și Sumgait.Sumele puse în joc de autorită -țile de la Baku și nu puțini cei năi -miți și pe diverse meleaguri să-iservească, nu pot schimba adevă -rul. Care mereu va ieși la iveală,oricâți bani s-ar băga în teșche rea - ua unora sau altora.Cum intrămîn Postul Paștelui să credem căBu nul Dumnezeu îi va ierta petoți. Și pe cei buni, și pe cei răi,deopotrivă.

Bedros HORASANGIAN

fără șoapte, Ci Cu gLas tare

EDITORIAL

Duminica 5 februarie, la10 ani de la asasinareajur nalistului de origine

armeană Hrant Dink, Comunita -tea Armeană din România i-a de - dicat ziua comemorându-l. HrantDink, născut în Malatya, Turciaȋn 1954, jurnalist, scriitor, mem-bru proeminent al comunității ar -mene din Turcia a fost asasinat îndrumul de întoarcere de la publi -cația Agos în cartierul Osmanbeydin Istanbul.

La Bucureşti, I.P.S. Datev Ha -go pian a ținut slujba de pome ni -re în Catedrala Armeană „SfințiiArhangheli Mihail şi Gavriil”,subliniind în discursul său impor -tanța comemorării eroilor noştricare, prin curajul lor fără de tăga -dă ne duc faima în lume şi pesteorice graniță de timp.

După slujba de pomenire, Am -basada Armeniei la Bucu reşti prinreprezentantul ei Excelența SaHamlet Gasparian, Uniunea Ar -menilor din România prin Pre şe -dintele său Dl. Varujan Vosga ni an,deputatul, Varujan Pam buc cianprecum şi Arhiepiscopia Armea -nă prin I.P.S. Datev Hagopian audepus coroane de flori, simbolic,la Monumentul genocidului, înmemoria lui Hrant Dink.

La Biblioteca Dudian, în pre -zența unui numeros auditoriu, Ex -celența Sa Dl. Ambasador Ham letGasparian, I.P.S. Datev Hagopian,Dl. Preşedinte al Uniunii Arme-

4 ARARAT 03-04/2017

La 10 ani de La asasinarea Lui Hrant dink,Comunitatea armeană i-a adus un omagiu

COMEMORARE

nilor din România, Varujan Vos-ganian, istoricul Sorin Antohi şiscriitor Bedros Horasan gian prinmesajele lor au adus un omagiuacestui jurnalist, ferm în convin-geri şi în acțiunile sale, care nus-a lăsat intimidat de ame nințărişi procese.

Hrant Dink este în egală mă -sură simbol al luptei pentru drep -turile omului şi ale minorităților;a militat pentru recunoaştereaGenocidului Armean în ciudaArticolului 61 care incrimineazărecunoaşterea atrocităților din1915 socotit ca aducând atingeredemnității turceşti. A plătit cu via -ța în 19 ianuarie 2007. Dink vor -bea despre sine comparân du-secu un porumbel „la fel de obse-dat de ceea ce se întamplă înstânga şi în dreapta mea, din fațăşi din spate, capul meu este la felde rapid şi mobil”. Cu o săpta mâ -nă înainte de asasinarea sa, Dinka scris „Mă văd speriat, aşa cum

se simte şi un porumbel, dar euştiu că oamenii din această țară nuar putea face rău unui porumbel”.

Domnul Bedros Horasangianspunea „Nu ştiu câți mai ştiu as -tăzi de el dar ar fi bine să neamin tim că a fost. Avem nevoiede astfel de oameni. De memoria

lor. Nu doar armenii au nevo iede astfel de conştiințe, ci în trea -ga umanitate, aflată şi azi, ca ieriîn fața unor grave provocări”.

5ARARAT03-04/2017

Maria ERzIAN

Uniunea Armenilor dinRomânia anunță cu re - gret că în ziua de 23 ia -

nua rie s-a stins din viață ing. An tranic Salgian, mem-bru în comitetul director alU.A.R. încă de la reînființareaUniunii, în 1990.

Antranic Salgian a ocupatmulți ani funcţia de Inginer Şefad junct la Institutul de Studii şiProiectări Energetice Bucureşti(ISPE)

A absolvit Instituitului Poli -tehnic Bucureşti, facultatea deEnergetică, secţia Termoener geti -că, promoţia 1956. După absol -vire, s-a angajat în luna august aanului 1956, la Institutul de Stu -dii şi Proiectări Energetice (ISPE),secţia Termomecanic, unde a lu-crat până în aprilie 2013, 57 deani, deci o viaţă de om.

A început activitatea de proiec -tant de termocentrale ca inginerproiectant la Secţia Termomeca -nic, parcurgând treptele graduale

ale ingineriei până la aceea deInginer Proiectant Gr.1. Calită -ţile profesionale au condus lanumirea sa în funcţia de Şef deColectiv şi ulterior în funcţia deInginer Şef al aceleaşi secţii. Înaceastă calitate a condus şi coor-donat activitatea de proiectare aunui colectiv de peste 300 deper soane format din ingineri şitehnicieni. A fost membru în Con -siliul Tehnico – Economic, Con-siliu în care se aprobau toatepro iec tele de investiţii elaboratede ISPE, pentru termocentraledin ţară şi străinătate, centralecare produc energie electrică saucombinat energie electrică şi ter -mică, pentru termoficare urbanăşi industrială. A contribuit împre -ună cu alţi colegi din ISPE la ela -borarea şi dezvoltarea Sistemu luiEnergetic din Romania.

A coordonat elaborarea ma -jori tăţii proiectelor pentru termo -centralele din ţară din carea min tesc: Centralele termoelec-trice de la Fântânele, Doiceşti,Bucureşti sud, Bucureşti vest,Bucureşti Progresu, Grozăveşti,Bucureşti Titan, Craiova – Işalni -ţa, Rovinari, Turceni, Brăila, Su -ceava, Galaţi, Luduş, PalasCon stanţa, Paroşeni, Deva, Giur -giu cu grupuri energetice cu pu -teri cuprinse între 20 şi 330 MW.

De asemenea a desfăşurat obogată activitate şi pentru rea -lizarea unor obiective situate înafara României printre care amin -

tesc: Termocentrala EL-MEXdin apropierea oraşului Alexan-dria – Egipt la care a fost atâtşeful de proiect cât și coordona-torul grupului de specialişti ro -mâni, care au acordat asistenţătehnică de specialitate pe o pe rioa -dă de aproape 4 ani; Termocen-trala Pucheng China, pro iec tatăîn ISPE şi dotată cu echipa-mente şi materiale fabricate înRomânia, centrală dotată cu do -uă grupuri cu o putere de 330MW; Termocentrala SingareniIndia; Termocentrala aferentă ra -finăriei Banias din Siria.

Un capitol special din activi-tatea de proiectare a DomnuluiSalgian l-a constituit proiectareapărţii clasice a Centralei Nuclea -re din Cernavodă, singura centra -lă nucleară din Romania, cefuncţionează cu uraniu natural şiapă grea ca moderator, proiectde succes şi foarte sigur. Tur-binele de 700 MW cu care estedotată centrala, sunt realizate înRomânia. Trebuie menţionat fap -tul că pentru aceste turbine, Dom -nul Salgian împreună cu alţi patrucolegi ingineri, au realizat o in -venţie, înregistrată în România,SUA şi Canada, invenţie careconstă în modificarea turbineipen tru a livra abur pentru siste -mul de termoficare a oraşului Cer -navodă.

A conlucrat cu firme din do -meniul energetic ca Siemens,Elec­tricite­de­France, Ansaldo –

6 ARARAT 03-04/2017

s-a stins din viață antraniC saLgian

IN MEMORIAM

Italia, TEP­– Moscova, TEPSCOdin Japonia, Vatech din Austria,Amoco şi Bechtel din USA etc.

Domnul inginer Salgian, a par -ticipat la diverse întâlniri cu fir -me din ţări precum: Rusia,Unga ria, Republica Cehă, Ger-mania, Suedia, Franţa, Japoniaşi altele, pentru schimb de infor -maţii tehnice în proiectarea cen-tralelor termoelectrice.

A făcut parte din colectivulde specialişti care a elaborat lu-crarea „Electrificarea în Roma-nia 1951-1992”, la care s-a lucrattimp de 10 ani.

Pentru întreaga activitate îndomeniul energeticii din Româ-nia, a fost decorat cu diverseordi ne şi medalii, cea mai im -por tantă fiind Ordinul Naţional„Pentru Merit” în gradul de Ca -valer, Ordin primit de la Preşe -dintele României domnul Ionlliescu în mai 2004, ca semn deapreciere pentru rezultatele ştiin -ţifice importante în domeniul e -ner geticii româneşti, pentru roluldeosebit avut în proiectarea unordezvoltări calitative şi durabile aSistemului Energetic Naţional.

Într-un interviul acordat re-vistei Ararat Antranig Şalgianvorbea de familia sa care a locuitla Gherla: „Tatăl meu, Gas parŞalgian, împreună cu cumnatulsău Avedis au deschis în 1921 ofabrică de covoare care a func -ţionat până în anul 1939. Foartemulţi oameni de vază cumpăraucovoare de la noi, de exemplumitropolitul Hossu. La noi a fostţesut şi un covor cu Stema Re -gală care acum este la MuzeulNaţional de Artă a României.Apoi ţesătoria s-a mutat la Bucu -reşti în Calea Victoriei 110”.

Antranic Salgian, a fost căsă -torit și a avut doi copii deose -biţi, o fată căsătorită şi stabilităîmpreună cu familia în Canadaşi un băiat căsătorit şi stabilit îm -preună cu familia în SUA, copiicu o educaţie aleasă primită înfamilie şi continuată în şcolileromâneşti.

A fost deosebit de respectatîn comunitatea armeană fiind

membru în comitetul directorUAR și în Consiliul Eparhial alArhiepiscopiei Bisericii Armenedin România.

În anul 2014 i s-a decernat,Premiul UAR și în anul 2015 Hri -sovul de Binecuvântare Patriar -hală din partea KatolicosuluiKa rekin II.

Dumnezeu să-l odihnească!

7ARARAT03-04/2017

8 ARARAT 03-04/2017

e.s. HamLet gasparian, ambasador aL repubLiCii armenia

a partiCipat La manifestăriLe priLejuite de Ziua unirii

ANIVERSARE

Invitaţii municipalităţii focşă - nene la manifestările dedica -te Unirii Principatelor Ro m âne

au fost primiţi oficial, chiar deZiua Unirii, în sala de şedinţe aPrimăriei, în prezenţa consilieri -lor locali şi reprezentanţilor massmedia. Oaspeţii din Lituania, Ser -bia, Olanda, Republica Moldo va,dar şi Excelenţa Sa Am basa -dorul Armeniei la Bucureşti autransmis focşănenilor şi reprezen -tanţilor administraţiei publice lo -cale mesajele de felicitare pentru

această zi istorică, dar şi mulţu -mirile pentru invitaţie şi onoareade a fi prezenţi la o aşa mare săr -bătoare. Primarul Cristi Misă ilăa adresat, de asemenea, mulţu -miri pentru vizită şi a promis ce -lor prezenţi că îşi doreşte „săde ru leze pe termen lung proiecteîmpreună, să importe experien ţe,în special în domeniul adminis tra -ţiei publice”.

Excelenţa Sa Domnul Ham-let Gasparian, Ambasador al Re-publicii Armenia în România a

transmis în limba română gân-durile bune şi a reamintit celorprezenţi istoria acestei zile, câtşi aspecte despre importanţa stra -tegică a României în regiune,atât ca membră a Uniunii Eu-ropene, dar şi a N.A.T.O.. A maitransmis, de asemenea, felicităridin partea primarului oraşuluiarmean înfrăţit cu Focşani, în spe -cial pentru faptul că în oraș maiexistă, încă, o comunitate armea -nă. „Eu reprezint un oraş din Ar-menia înfrăţit cu Focşani în ur mă

cu patru ani şi am adus cu minefelicitări din partea primaruluipentru această zi importantă dinistoria oraşului şi a ţării. Poporulromân are o mare şansă acum săpreţuiască Independenţa şi Uni -rea”, a spus E.S. Domnul Ham-let Gasparian.

Oaspetele din oraşul olandez‘s-Hertogenbosch, Herman LO-ERAKKER, a spus că se simtefoarte norocos că a avut ocaziasă vină la Focşani pentru a şapte -sprezecea oară. „În toată aceastăperioadă cred că am învăţat foar -te multe de ambele părţi. Pentrumine este un eveniment impor-tant pentru că pot vedea cumevoluează această prietenie. Înacest moment, în Focşani pot ve -dea o mică Europă şi felicit mu-nicipalitatea pentru noii parte neripe care îi va avea în viitor”, a spusreprezentantul olandez.

La această întrunire au maitransmis mesaje de felicitare şiganduri bune oaspeţii din Aly-tus, Lituania, cu care municipali -tatea doreşte să se înfrăţească încel mai scurt timp, delegaţia dinOrhei, Republica Moldova, pre-cum şi invitaţii din Majdanpek,Serbia. Primarul Cristi ValentinMisăilă a transmis, în final, repre -zentanţilor sârbi şi lituanieni cădelegaţiile focşănene care au vi -zitat aceste oraşe vara trecută aurămas foarte impresionate de ce -ea ce au văzut acolo şi că vortranspune aceste experienţe şi înproiecte locale. „Este foarte im-portant pentru noi să fim o marefamilie, să fim parteneri în proiec -te şi să finalizăm toate formali -tăţile de înfrăţire”, a mai precizatprimarul municipiului Focşanila finalul reuniunii. (A.T.)

după http://www.ziaruldevrancea.ro

9ARARAT03-04/2017

Întâmpinarea Domnului esteuna dintre sărbătorile cu datăfixă ale Bisericii Armene și

se sărbătorește la patruzeci dezile după Crăciun, în ziua de 14februarie. Întâmpinarea Domnu-lui înseamnă „Venirea înainteaDomnului” sau „Ieșirea ÎnainteaDomnului”, iar mesajul acesteiaeste chemarea de a-L întâmpinape Domnul. Așa cum Hristos aplecat din ceruri și a venit însprenoi întru mântuirea noastră, totastfel și noi trebuie să mergemîn întâmpinarea Lui.

După patruzeci de zile de lanașterea lui Hristos, conform le -gii evreiești de curățare a mame -lor și noilor născuți, Iosif și Mariaau plecat la Ierusalim pentru a-Lduce la Templu pe Hristos (Luca2. 22). Potrivit legii lui Moise,după naștere, mamele erau con-siderate a nu fi curate pentru operioadă de timp. Dacă noul năs -cut era băiat, perioada de necură -țenie era de 40 de zile, dacă erafată, de 80 de zile. Odată acesteperioade trecute, părinții noului

născut mergeau la Templu ducândcu ei un miel de un an, pentruarderile de tot, și o pereche deporumbei sau turturele, pentruispășirea păcatelor. Familiile săra -ce, așa cum era și familia lui Iisus,puteau să jertfească la templudoar o pereche de porumbei sauturturele, una dintre ele pentru ar -derile de tot, cealaltă pentru ispă -șirea păcatelor. (Leviticul 12)

Pentru Maria și Iisus, prezen -tarea la Templu era, în exclusiv-itate, doar un gest de respectarea ritualului, deoarece ei nu erausupuși acestei Legi: În cazul Sfin -tei Născătoare de Dumnezeu, a -ceas tă Lege nu avea sens, dato rităfaptului că Iisus a coborât înpântecele mamei Sale prin mi-jlocirea Duhului Sfânt. PentruSfânta Fecioară nu exista nece-sitatea respectării legii purifi cării,așa cum era necesară pentru fe-meile obișnuite. Iisus a mers laTemplu conform Legii instau-rate de El însuși, pentru a dovediprin acest gest umanitatea Sa.

Conform sfintelor tradiții, pecând Maria și Iisus se apropiaude Templu pe poarta de răsărit aIerusalimului, care era închisădupă porunca lui Dumnezeu, a -ceastă poartă s-a deschis singurăcu mare zgomot. Potrivit profe -ției lui Ezechiel, care trăise șasesecole înainte de Hristos „Poartaaceasta va fi închisă; nu se va des -chide şi nici un om nu va intra peea, căci Domnul Dumnezeul luiIsrael a intrat pe ea. De aceea vafi închisă. Cât priveşte pe rege,el se va aşeza acolo, ca să mănân -

ce pâine înaintea Domnului; pecalea porţii va intra şi pe aceeaşicale va ieşi”. (Iezech. 44:2-3).Auzind acest zgomot, locuitoriiIerusalimului purtând torțe s-augrăbit să-L vadă pe Cel adus latemplu, spunându-și unul altuia:„Domnul a trecut prin aceastăpoartă” și, ajungând acolo, l-auvăzut pe pruncul Iisus împreunăcu părinții Săi. Când aceștia auintrat în templu, înaintea lor aieșit un bătrân, Simeon. Evanghe -lia mărturisește despre el că eracredincios și cu frică de Dum-nezeu (Luca 2:25). Corespun ză -tor tradiției, el făcuse parte dingru pul celor 72 de traducătoricare, din porunca regelui egip -tean Ptolemeu al II-lea (285-247î.e.n), au tradus în AlexandriaPentateuhul și celelalte cărți aleVechiului Testament din ebraicăîn greacă. Datorită numărului tra -ducătorilor, această traducere estecunoscută sub numele „Septua -ginta”.

În timpul traducerii VechiuluiTestament, se spune că Simeon,atunci când a întâlnit profeția luiIsaia: „Iată, Fecioara va lua înpân tece şi va naşte fiu.” (Isaia7:14), plin de îndoială, deoarecenimeni nu credea acest lucru, așters această propoziție. A douazi, după ce în somn l-a frământatacest lucru, a observat că propo -ziția ștearsă de el se regăsea înacelași loc, scrisă cu litere deaur. Simeon a dat slavă lui Dum-nezeu și i-a fericit pe aceia careîl vor vedea pe acel prunc și îlvor ține în brațe. Văzând această

10 ARARAT 03-04/2017

ÎntÂmpinarea domnuLui

CREDINTÃ,

dorință arzătoare, Sfântul Duh îipromite că nu se va înfățișa mor -ții până când nu Îl va vedea peUnsul lui Dumnezeu. Precumsfinții apostoli, bătrânul Simeonse face vrednic de fericirea de-spre care Domnul zice: „Dar feri -ciţi sunt ochii voştri că văd şiurechile voastre că aud. Căciadevărat grăiesc vouă că mulţiprooroci şi drepţi au dorit să vadăcele ce priviţi voi, şi n-au văzut,şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.” (Matei 13:16-17).La momentul întâmpinării luiIisus, după cele socotite de sfințiipărinți, bătrânul Simeon aveavârsta de 344 de ani. Văzându-Lpe Hristos la Templu, Simeon îidă slavă lui Dumnezeu și se roa -gă, spunând: „Acum slobozeştepe robul Tău, după cuvântul Tău,în pace, Că ochii mei văzurământuirea Ta, pe care ai gătit-oînaintea feţei tuturor popoarelor,Lumină spre descoperirea nea-murilor şi slavă poporului TăuIsrael.” Și, continuă spunându-iSfintei Fecioare: „Iată, Acestaeste pus spre căderea şi spre ridi-carea multora din Israel şi ca unsemn care va stârni împotriviri.Şi prin sufletul Tău va trece sa -bie, ca să se descopere gânduriledin multe inimi.” (Luca: 29-35).În aceste versete se face referireși la cele ce vor veni, la cele ce sevor întâmpla pe cruce. Prin profe -ția lui Simeon se face cunoscutHristos ca Mântuitor și Luminăa lumii nu numai evreilor, ci atuturor popoarelor păgâne.

În Evanghelia după Luca esteamintită și profetesa Ana, o vădu -vă credincioasă în vârstă de 84de ani, care își petrecea tot tim-pul în Templu în post și rugă ciu -ne. Văzându-L pe pruncul Iisus, îidă și ea slavă lui Dumnezeu șivorbește cu cei prezenți acolode spre El. Astfel, din exegeza

sfinților părinți, Simeon și Anareprezintă toată omenirea Vechiu -lui Testament ieșită înaintea Dom -nului.

Obiceiul de a duce pruncii depatruzeci de zile la Templu și dedăruire și închinare a acestoralui Dumnezeu, a prins un nousens și s-a păstrat și la creștini.Fiecare familie care are un nounăscut, la patruzeci de zile îl adu -ce la biserică unde se săvârșeșteo slujbă de îmbisericire rânduităde părinții Bisericii.

Slujbele prilejuite de sărbătoa -rea Întâmpinării Domnului, începîn seara de 13 februarie cu sluj -ba de seară și slujba de ajun, cândse aprind toate candelele și lumâ -nările, lucru ce simbolizează veni -rea în templu a lui Iisus la ceasde seară. Pare a fi o sărbătoare aluminilor, înfățișând numele deLumină dat de către bătrânulSimeon lui Iisus.

Sărbătoarea Întâmpinării Dom - nului este una dintre acele săr -bători în care, credincioșii, dupăieșirea din biserică, petrec prinobiceiuri și festivități proprii. Obi -ceiuri numeroase și tradiții dinVechiul Testament și epoca pre -creștină, s-au transformat prinveni rea lui Hristos în lume, luândînțelesuri creștinești. Unul dintreaceste obiceiuri este focul dinziua sărbătorii de Întâmpinare aDomnului. Acesta este un obiceicare ne-a parvenit din cele maivechi timpuri. Popoarele din ve chi - me dădeau o foarte mare im por -tanță focului, atribuindu-i pu teripurificatoare. După obiceiul creș -ti nesc, în seara de ajun a acesteisărbători, se aprinde focul încurtea bisericii și în curțile case -lor credincioșilor. Peste foc sarnoii căsătoriți, precum și rudeleacestora și vecinii. Se credea căsăritul peste foc îndepărtează boa -

la, ghinionul și toate celelalterele.

Totuși, focul sărbătorii În-tâmpinarea Domnului are și altînțeles. În primul rând, așa cumexplică Krikor Datevați, aprinde -rea făcliilor simbolizează ieșirealocuitorilor din Ierusalim înain-tea lui Hristos cel în vârstă depatruzeci de zile cu făclii și torțeaprinse, obicei după care crești -nii aprind lumânări și candele înziua acestei sărbători. Dacă înperioada păgână aprinderea focu -lui, săritul peste el și obiceiulpopular al dansului în jurul săufăceau parte din ritualul de vene -rare a focului ca Dumnezeu, înperioada creștină, aceste manifes -tări dau focului calitatea de crea -ția a lui Dumnezeu, este închinatlui Dumnezeu Care a spus: „Focam venit să arunc pe pământ şicât aş vrea să fie acum aprins!”(Luca 12:49). Dacă păgânii ono-rau focul ca pe Dumnezeu, crești -nii îl închină lui Dumnezeu cape o unealtă a lui Hristos, punân -du-l în slujba Acestuia. Săritul șicălcatul în foc arată ca acesta nueste un Dumnezeu, ci Acela esteDumnezeu care a venit la pa-truzeci de zile în Templu și careva veni a doua oară în lume, a -vând focul înaintea Sa.

Conform Bibliei, focul arecali tatea de a curăța, a sfinți și ada putere. Acesta este privit cape o calitate a Sfântului Duh șisimbolizează prezența lui Dum-nezeu. Acesta are de asemenea,puteri distructive și punitive, așacum, spre exemplu, Profetul Ilie,care a coborât foc din cer pentrua-i pierde pe soldații care veni -seră să-l prindă (IV Regi 1:1-11).De asemenea, este profețit căjudecata cea de apoi a lumii seva săvârși prin foc. Prin urmare,focul din timpul sărbătorii În-tâmpinarea Domnului, a intrat

11ARARAT03-04/2017

pe 6 februarie s-a năsCut La Constanța mareLeCoLeCționar de artă

krikor H. ZambaCCian

CALENDAR

12 ARARAT 03-04/2017

între obiceiurile Bisericii Arme -ne probabil avându-se în vedereînsemnătatea biblică a acestuia.

Sărbătoarea Întâmpinării Dom -nului este o invitație adresată tu-turor de ieșire înaintea Dom nului.Aceasta este manifestarea supre -mă dăruită de Dumnezeu omuluidepărat de la El. Hristos ni seadresează în fiecare clipă: „Veniţila Mine toţi cei osteniţi şi împo -văraţi şi Eu vă voi odihni pe voi”.Pasul următor ne aparține. Fie -care dintre noi trebuie să auzimglasul Domnului, fiindcă cel cemerge după El va avea parte delumina vieții: „Cel ce Îmi ur mea -ză Mie nu va umbla în întuneric,ci va avea lumina vieţii”. Hristosa venit în lume ca Lumină, noiam crezut Luminii și am devenitfii ai Luminii. Stârnind focul,cerem de la El focul iubirii Salepentru ca acesta să ne curețe depăcate și să ne lumineze minteași sufletul.

Prin grija Sanctității Sale, Ka -rekin al II-lea, Catolicosul și Pa-triarhul Suprem al TuturorAr me nilor, ziua de 14 februarie,când se sărbătorește Întâmpina -rea Domnului, a fost declarată șiziua de binecuvântare a noilorcăsătoriți, pentru ca noile fami -lii, venind înaintea lui Dumne -zeu, să primească lumina viețiipentru a nu cunoaște căderea înrău. În această zi, toate perechilede tineri căsătoriți vin la bisericăși participă la Sfânta Liturghie,după care se săvârșește slujbaspecială de sfințire a lor.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bisericii

Armene din România

Krikor H. Zambaccians-a născut pe 6 fe bruarie1889, la Constan ța și a

decedat la 18 septembrie 1962 înBucurești. A fost un colec ționar șicritic de artă român, de etnie ar-meană. A fost membru cores-pondent al Academiei Române.A scris monografiile lui NicolaeGrigorescu, Gheorghe Petrașcu,Nicolae Tonitza, precum și vo-lumele de eseuri „Pagini deartă”, „Însemnările unui amatorde artă”, etc.

Sprijinitor al multor artiști deseamă, Zambaccian a adunat ovaloroasă și bogată colecție detablouri, care se regăsește în Mu -zeul Zambaccian. Mai mult decâtatât, Krikor Zambaccian a inven -tat conceptul de consignație deartă dupa cel de-Al Doilea Răz-boi Mondial, deschizând primulmagazin de acest tip pe CaleaVictoriei, în București, denumitRomarta (Arta Românească).

Krikor H. Zambaccian s-anăscut în Constanța într-o fami-

lie de armeni, Hagop K. Zam-baccian și Anita. A avut un frateOnik care a fost tatăl lui MarcelZambaccian. Tatăl lui Krikor (n.1860), era originar din CezareeaCapadociei și era de meserie con -tabil la o casă de negoț de fire șițesături de import din Occident.Primul contact cu viața antică printeatru, așa cum declară el însuși,a avut-o la vârsta de unsprezeceani cu ocazia unei reprezentanțiia piesei Ovidiu de Vasile Alecsan -dri, dată de o trupă de artiști dinIași, din care făceau parte și Agla -ia Pruteanu și State Dragomir.

Krikor a făcut cursurile se-cundare la București, în acelașitimp ducând o viață boemă încare frecventa festivitățile de laAteneu, expoziții de artă și Pina-cotecă. Ajunge astfel la vârsta deșaisprezece ani, când era exta-ziat de Wagner și Beethoven darnu înțelegea grandoarea lui Mi-chelangelo, Rembrandt sau Ve-lasquez. Prima sa achiziție a fosto cromolithografie numită Bee­-thoven, după Balastrieri, pe carea cumpărat-o cu cinci lei și aagățat-o deasupra patului. A douaachiziție a sa, a fost un ghipsexecutat de către un italian am-bulant ce reprezenta masca luiBeethoven și care a costat doi lei.Cele două piese au reprezentatînceputul de colecție lui Krikor.

https://ro.wikipedia.org

Iarnă lungă, friguroasă, de -cepții, lipsuri și victorii într-un război în care și armeniidin România erau implicați.Fizic, moral, financiar și chiarideologic. Unii dintre armeniirefugiați în România se năs -cuseră într-un război, copilă -riseră în altul și probabil totîntr-un război aveau să moară.Istoricii numesc aceste des-tine cu un termen specific –Victime­Colaterale. În ceea ceprivește revista noastră Ara­-rat, totul se desfașura în perfec -tă ordine specifică propa gandeiîn vreme de război. Primelepagini sunt dedicate M. S. Re -gelui Mihai, Mareșalului An-tonescu, mărețelor victoriie ro ice ale bravului soldat ro -mân etc. Abia în ultimele pa -gini ajung știrile cu adevăratimportante pentru comunita -tea armeană. Astfel aflăm șinoi:

„Din Basarabia – Cu oca ziaCrăciunului, Părintele Mam -pre Biberian a fost la Chiși -nău unde a slujit în prezențamuțimii de credincioși lipsițide atâta vreme de cosolare su -fletească. Situația numerică a

armenilor din Basarabia se pre -zintă astfel – în Chișinău sunt120 de familii armenești, laBălți 106 suflete, la Hâncești18 suflete, și 3 familii la Orhei.S-a format o epitropie subpreșidenția Dl. Christoforici.Mai sunt armeni în CetateaAlbă și Ismail lipsiți cu totulde preoți. Dl. TechirdalianPreședintele comunității dinIsmail a fost dus de bolșeviciîn interiorul țării. Nu se știenimic de dânsul cum nu seștie nici de Dnii. Avocați M. Muratov și Gr. Ohanovambii membri ai AdunăriiEparhiale. În Odessa și împre-jurimi trăiesc câteva mii dearmeni. Biserica armeană dinOdessa e situată în Bdv. Puș -kinskaia una din principaleleartere ale orașului. În 1924biserica a fost transformată debolșevici în bibliotecă evre -iască. La intrarea in Odessa atrupelor române victorioase,evreii au dat foc edificiului.Armenii folosindu-se de pri -lejul prezenței la Odessa a Ma -reșalului Antonescu l-au rugatprintr-o delegație să dispunărestaurarea bisericii lor. Con -

ducătorul Statului a făgăduit aface tot posibilul spre a satis-face pioasa lor dorință.“ Întretimp, la București „ComitetulEparhial aflând de existențaunui număr de prizonieri ar-meni din armata sovietică a -flați în lagăre a făcut cuve niteledemersuri pe lângă autori tă -țile competente ca să fie au-torizat a-i ajuta și mai ales dea îngriji de nevoile lor sufle -tești și materiale. “

Iată și o știre cel puțin ine -dită: „Dl. Kr. Caracașian cu -nos cutul industriaș din Capi talăa oferit 100.000 Lei Asocia -ției sportive HMIM. Aceastădonație a fost făcută cu ocaziaîmplinirei a 25 de ani de lasalvarea sa miraculoasă și afamiliei sale pe o mica șalupăpescărească cu care a isbutitsă părăsească țărmul turcescal Mărei Negre și să se adă -postească pe un vas rusesc. “

Tot la București: „Dl. K. H.Zambaccian cunoscutul colec -ționar a ținut o prea intere san tăconferință la Institutul Fran -cez din Capitală vorbind despremarele pictor francez Renoir.Sala arhiplină a aplaudat fre-netic și a cerut infor ma ții su-plimentare con feren țiaruluii lus tru.“

Iarna, în vreme de răz boi…

Eduard ANTONIAN

13ARARAT03-04/2017

ACUM 75 DE ANIFEBRUARIE 1942

În perioada studiilor la Fa -cultatea de Medicină Carol Da -vila din București au existatpersonalităţi care au contri bu -it în mod esenţial la formareadumneavoastră?

Desigur, am avut în primulrând profesori celebri sau disci poliai acestora şi dau câteva e x em -ple: profesorul Valentin Stro escula catedra de farmacologie, pro-fesorul Simion Purice, colabora-tor apropiat al marelui IonBruck ner, la Institutul de Boli In -terne N. G. Lupu, profesorul Cos -tin Carp cu care am avut ocaziasă lucrez la Spitalul Caritas, îm -preună cu întregul colectiv şi carem-au introdus în tainele medi-cinei interne, profesorul FlorinCăruntu la Spitalul de Boli Infec -ţioase Matei Balş, profesorulGoldis, celebru pediatru şi mulţialţii. Sunt doar câteva nume ce -

lebre care au contribuit la forma -rea mea ca medic pe par cursulfacultăţii. Apoi, eu am fost bene -ficiara unui stagiu de trei ani du -pă absolvire, stagiu pe par cursulcăruia am aplicat practic cunoş -tinţele teoretice învăţate şi dinaceastă perioadă, ţin să amintesccâteva nume: profesorul Alexan-

dru Câmpeanu, internist şi car-diolog, doamna doctor GabrielaŞerban Părâu, profesorul Du-mitru Orăşanu, unul dintre vâr-furile medicinei pentru copii dela Spitalul Gr. Alexandrescu,doamna dr Predoviciu de la spi-talul de boli infectioase MateiBalş. Le port o adâncă recunoş -

14 ARARAT 03-04/2017

„pentru dL. pauL gHerasim a repreZentatun miraCoL dorinţa şi putinţa

tatăLui meu de a LuCra” – Conf. univ. dr. giLda moLogHianu

INTERVIU

Gilda Mologhianu este medic primar, doctor în medicină, la Institutul Naţional de Recupera -re, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie din Bucureşti, conferenţiar universitar la UMF„Carol Davila”, la disciplina de Recuperare Medicală. De peste treizeci de ani ignoră faptul

că mulţi medici părăsesc România pentru a lucra în alte ţări europene sau SUA şi îşi trateazăpacienţii cu tandreţe şi respect. Preocupările sale ştiinţifice legate mai ales de recuperarea medicalăs-au concretizat în numeroase articole şi participări la manifestări ştiinţifice naţionale şi inter na -ţionale.

În plus, din 2014, după moartea tatălui său, pictorul de origine armeană, Ervant Nicogosian, aorganizat cinci expoziţii în diferite oraşe ale ţării. La începutul anului 2017 i-am adresat câteva în -trebări privind cariera sa medicală şi proiectele legate de omagierea activităţii cunoscutului artistvizual.

tinţă şi îmi amintesc cu maredrag de acele vremuri.

În ce an aţi absolvit şi la cespitale aţi lucrat? De ce aţi alessă vă specializaţi în domeniulrecuperării medicale?

Am absolvit facultatea înanul 1981, acum 36 de ani. Apoiam facut acel stagiu de trei anicompus din şase secvenţe (medi -cina internă, boli infecţioase, pe-diatrie, ginecologie-obstetrică,chi rurgie generală, medicină ge -ne rală) în clinci universitare dinBucureşti, perioadă menită să neconsolideze cunoştintele dobân-dite în facultate. Am așteptat învă -ţând, împreună cu colegii mei,să putem susţine un concurs deintrare în specialitate dar am fostprima generatie de ghinionişti,adică din 1984 până în 1990 nus-a mai organizat nici un con-curs. Prin urmare am fost cu toţiirepartizaţi la ţară. Pentru că a -veam o poziţie destul de bună înordinea mediei de absolvire, amprimit repartitie la DispensarulMedical Comunal Mircea Vodă-Deduleşti, jud. Brăila, comunăaflată pe linia ferată directă Bu -cureşti-Brăila. Având copil mic(10 luni), după doar 5 luni delucru la ţară, am căpătat dupăintervenţii serioase, detaşare petimp de 2 ani, la Bucureşti la unCentru de Igienă şi ErgonomiaMuncii unde am lucrat în dome-niul bolilor profesionale, într-uncolectiv deosebit de primitor.Din păcate, acele detaşări aveauo perioadă maximă de 2 ani şi atrebuit să întrerup activitatea pen -tru în grijirea fetiţei sub 7 ani.Dar nu puteam sta acasă fiindcămă deprofesionalizam. Trebuiasă-mi mențin mintea trează, decinu m-am lasat. Am lucrat cu ju -mătate de normă la DispensarulMedical al Intreprinderii de Medi -

camente Bucureşti timp de treiani şi am facut gărzi la spitalulCaritas la medicală. Îmi menţi -neam tonusul intelectual şi pro-fesional şi mă pregăteam pentruun eventual concurs care întâr -zia să apară. Era mare criză despecialişti în toate oraşele ţării.În 1988 a avut loc un concurs derezidenţiat (se numea secundariat)dar au putut concura doar medi -cii din judeţe. Noi, cei din Bu cu -reşti, nu am avut ocazia săpar ti cipăm. Din fericire, ne-asalvat revoluţia în urma căreiaa fost organizat primul concursde rezidenţiat în 1990. Am alesspecialitatea de „balneofizioter-apie şi recuperare medicală”, aşase numea atunci, cu post la Si -naia mai mult pentru oraşul demunte unde petrecusem multevacanţe împreună cu părinţii, unfel de al doilea oraş natal, aceas -ta şi datorită Casei de Creaţie oadevarată oportunitate pentru ar -tişti în vremea comuniştilor. Apoiam început să îndrăgesc din ceîn ce mai mult specialitatea alea -să şi am avut maeştri de marcăîn domeniu: profesor dr. NicolaeTeleki, Dr. Ileana Baican, Dr. Tu -dor Sbenghe şi profesor dr. Adria -na Sarah Nica, sunt doar câtevanume care au contribuit la forma -rea mea în specialitate. Acumîmi dau seama că mi s-a potrivitfoarte bine deşi nu este o spe-cialitate uşoară, dar satisfacţiilelegate de recuperarea pacientilorcu afecţiuni ale aparatului neu-romioartrokinetic, de multe oritineri şi activi profesionali înain -te de producerea bolii genera-toare de dizabilitate, sunt teribilde provocatoare. În 1994 am ocu -pat prin concurs un post în In-stitutul Naţional de Recuperare,Medicină Fizică şi Balneoclima-tologie. În 2006 mi-am susţinutteza de doctorat cu titlul: „Studiumetodologic privind recuperarea

bolnavilor cu osteoporoză verte -brală”, sub coordonarea dlui pro -fesor Teleki.

Am căutat să mă perfecţionezpermanent participând la cursuripostuniversitare, la manifestăriştiinţifice naţionale şi internaţio -nale. În plus, din 2002, mai co-laborez şi cu o clinică privatăMed Life, care mi-a oferit posi-bilitatea să consult şi să tratez pa -cienţi cu alte tipuri de patologiicaracteristice ambulatoriului.

De mult timp v-aţi dedicatşi formării tinerilor medici.Sunt şi armeni printre ei?

Din 1998 lucrez în învăţă mân -tul universitar împreună cu o echi -pă de tineri entuziaşti, subîn dru marea dnei Prof. Dr. Adri-ana Sarah Nica. M-am dedicatnu numai formării tinerilor me -dici dar şi fizioterapeuților, mem -bri redutabili ai echipei dere cu perare medicală. Am o boga -tă activitate de cercetare ştiinţi -fică medicală participând şicon ducând câteva proiecte şistudii multicentrice, internaţio -nale. Mai am şi o semnificativăactivitate publicistică încercândsă îmi fac cunoscute cercetărileefectuate de multe ori cu ajuto -rul studenţilor şi tinerilor medicirezidenţi publicându-le în revis -te de specialitate din ţară şi străi -nătate. Am publicat şi o carte caunic autor şi sunt coautor al maimultor cărţi de specialitate. Amavut printre studenţi şi rezidenţitineri de diverse nationalitaţi: fran -cezi, greci, turci, arabi, israe li eni.Am şi un colaborator de originearmeană, dr. Gh. Mur gu leţ.

Fiica dumneavoastră, la rân -dul ei, este doctor în medicină.Aveţi şi o nepoată; sunt ele a -propiate de valorile arme neşti?

15ARARAT03-04/2017

Da, fiica mea este medic psi-hiatru şi doctor în medicină ladoar 31 de ani. Sunt foarte mân -dră de ea. Deşi doar parțial ar -meancă, a dorit să oficiezecu nunia religioasă la BisericaArmeană din Bucureşti şi şi-abotezat şi fetiţa armeneşte. Dinpăcate, lipsa timpului ne-a împie -dicat să frecventăm mai des bis-erica şi clubul, dar comunitateaprin intermediul Redacţiei Araratşi în special a dlui Mihai StepanCazazian şi cu nepreţuitul spri-jin al dlui Bedros Horasangian,m-a ajutat să organizez douădintre manifestările expoziţiona -le dedicate tatălui meu, pictorulErvant Nicogosian şi au facutposibilă şi apariţia primului cata -log postum cu lucrări prezentatela expoziţia organizată în Bucu -reşti, la galeria Bogdan MihaiRadu, în noiembrie 2014. Maes -trul Harry Tavitian a susţinut unrecital de jazz cu ocazia aceleiexpoziţii, în memoria tatălui meu.

Deşi lucrați în două clinicişi sunteţi prezentă la multe ma -nifestări ştiinţifice aţi avut pu -terea să organizaţi mai multeexpoziţii cu lucrări ale picto -rului Ervant Nicogosian. Câtde dificil a fost să găsiţi spaţiile

expoziţionale necesare, cura-torii şi să realizaţi panotareatablourilor? Aţi beneficiat şide sprijinul Uniunii Armenilordin România?

Într-adevăr, am organizat dupămoartea tatălui meu cinci expo -ziţii dintre care una în Bucureşti,una în Bârlad, la Sinaia o alta,apoi la Timişoara şi în toamnaanului trecut, la Râmnicu Vâl-cea. Peste tot am avut parte deorganizare impecabilă, de oamenide cultură inimoşi care cunosc şiapreciază opera tatălui meu şi audorit să participe la menţinereatrează a memoriei lui. În fiecaredintre aceste locuri am facutdonaţii de lucrări care vor rămâ -ne în patrimoniul muzeelor saugaleriilor organizatoare. Expozi -ți ile au fost amplu mediatizate şiau stârnit interesul unui numerospublic. Aşa cum am mai spusam beneficiat de sprijinul Uniu-nii Armenilor din România şi departiciparea unui numeros pub-lic de origine armeană între carenume cu rezonanţă: Varujan Vos -ga nian, Vartan Arachelian, HarryTavitian, Bedros Horasangian,Madelaine Karacașian precumşi ambasadorul Armeniei la Bu -cureşti, Excelenţa Sa dl. Hamlet

Gasparian, care a avut amabili-tatea să susţină un discurs la de-schiderea primei expoziţii pos tumede la Bucureşti. Nu a fost uşor,având în vedere aşa cum bine aţiobservat şi multitudinea sarci -nilor profesionale, să mă im plicîn această activitate dar m-a cap-tivat şi nu m-a obosit deloc. Spersă reuşesc să continui să orga-nizez expoziţii în ţară şi, de cenu, în strainătate.

În octombrie 2016 jurna -lista Madeleine Karacaşian adonat tabloul intitulat „Fereas -tră” şi semnat de Ervant Nico-gosian Galeriei Naţionale aAr meniei unde sunt expuse şilucrări ale altor artişti dinRomânia, precum Cik Dama-dian şi Hrant Avachian. Inten -ţionaţi să-i urmaţi exemplul?

Ştiu şi mă onorează gestuldoam nei Karacaşian. Sigur cădoresc să îi urmez exemplul şidoresc să încerc să fac demersuripentru deschiderea unei expozi -ţii în Armenia. Nu am vizitatniciodată ţara natală a stră bu -nilor mei. Tata a fost foarte bineprimit în Armenia, în cursul sin-gurei vizite ce a avut loc prinanii ’80 la Erevan împreună cuun grup de artişti. Povestea me reucu entuziasm despre cele vă zuteşi despre ospitalitatea ar meni lor.Tata a avut, cum probabil ştiţi,fiindcă s-a scris mult despreasta, o adolescenţă tare grea fiinddeportat împreună cu întreagafamilie în cinci lagăre din Kaza-stan, URSS, începând din 1941până în 1948. Şi asta pentru vinade a fi fost cetăţeni români. Bu -nicul, Ovanez Nicogosian, inginermecanic, cu studii la Munchen,stabilit în Odessa unde fuseserefugiat ca rănit în timpul Pri -mului Război Mondial, a cunos-cut-o pe bunica acolo, şi ea

16 ARARAT 03-04/2017

re fu giată din Galaţi. Acolo au în-temeiat familia şi tot acolo s-aunăscut şi cei patru copii întrecare şi tatăl meu. Din păcate, eicetăţeni români de naţionalitatearmeană, nu s-au mai putut în-toarce în România după Revo -luţia rusă care i-a surprins înUcraina. Patrioţi, nu au renunţatla cetăţenia română şi au speratmereu că vor reveni acasă, adicăîn România, unde aveau toaterudele, case şi acareturi. Din pă -cate, declanşarea ostilităţilor ro -mâno-sovietice în 1941 a fosturmată de deportarea lor. Tata apictat mult în lagăr împreună cufratele lui, Leonard. Au între ţi -nut familia pictând pentru că ruşii,mari amatori de artă, le creau oserie de facilităţi care au făcut săpoată supravieţui în cele maipotrivnice condiţii. Iată de cetata, după Revoluţia din 1989, laîndemnul prietenului său, mare lepictor Paul Gherasim, a înce putsă aştearnă pe pânză a min tirilelui din lagărele prin care a tre-cut. Şi în plin comunism, tatălmeu s-a exprimat liber prinpictură. Ciclul „ferestrelor” carel-a obsedat o bună bucată de timp,era inspirat din aceaşi perioadaa detenţiei în gulag. Din păcate,către finalul vieţii, glaucomul i-aluat ce avea mai de preţ, vede -rea. S-au încercat tratamentesofisticate şi intervenţii, toatefără succes. Cu toate acestea acontinuat. Pictura era viaţa lui.A găzduit doi tineri în ateliercare l-au ajutat să picteze: dlCristian Diţoiu şi dl Marian Do -bre. Îi aşezau culorile într-o anu -mită ordine, pe care el şi-oamin tea şi lucra. Picta cu pasi-unea şi cu nervozitatea celuicare nu poate să-şi vadă opera.În ultimii trei ani de viaţă a pic-tat acasă într-o cameră mică trans -formată în atelier. Am încercateu să îl ajut când aveam timp şi

cât puteam. Pentru dl Paul Ghe -rasim a reprezentat un miracoldorinţa şi putinţa tatălui meu dea lucra până în ultima clipă a vie -ţii, în ultimii ani, complet orb.

Tata a fost un cuget liber, darobsedat de copilăria şi adoles -cenţa lui petrecute în detenţie.

Ce va bucură în timpul li -ber? Judecând după fotografi-ile postate pe Facebook vă pla cesă călătoriţi, dar sunt convinsăcă aveţi şi alte hobbyuri.

Da, îmi place să călătoresc,să văd cât mai multe din aceastălume minunată, să cunosc oamenişi creaţiile lor, locuri, obiceiuri,să cunosc istoria meleagurilorpe unde călătoresc, totdeauna în -soțită de soţul meu şi de prieteni.Am mulţi prieteni, câţiva foarteapropiaţi, împreună cu care îm-part bucuriile şi necazurile. Neîndemnăm unii pe alţii şi mer -gem la concerte, la spectacole,la film, citim, conversăm, petre-cem, călătorim, ne bucurăm îm -pre ună. Îi preţuiesc foarte multşi îmi dau speranţă şi încredereatunci când obosesc sau când suntdeprimată. Ne susţinem unii pealţii şi legat de întrebarea dvs, credcă pentru mine prietenia este unhobby. Îmi place să urmăresc

evoluţia nepoţelei mele care areaproape 8 ani şi alături de ea mairetrăim odată copilăria deşi e al-tfel faţă de cea trăită de noi şimai îmi place să mă ocup de zes -trea lăsată de tatăl meu, lucrărilelui şi să încerc să le valorificspiritual. La mijlocul lunii maivoi deschide o expoziţie la Bis -triţa, cu ajutorul marelui om decultură Oliv Mircea, critic de artăşi preşedinte al filialei UniuniiArtiştilor Plastici, Bistriţa. Maiam încă multe de făcut şi de aceeaîncerc să mă menţin sănătoasă.

Intenţionaţi să organizaţi şio amplă expoziţie în Armeniadacă aţi primi ajutor dinpartea statului român?

Ar fi extraordinar dacă aş pu -tea participa la organizarea uneiexpoziţii în Armenia. Costurilesunt însă foarte mari pentru mine,persoană fizică. Dacă comuni-tatea armeană sau chiar statulromân s-ar implica ar fi foartefrumos. Nici nu îndraznesc săsper. Aş dona câteva lucrări pen-tru că un artist de calibrul tatăluimeu trebuie să rămână în istoriaartelor lumii.

Interviu realizat de Andreea BARBU

17ARARAT03-04/2017

Poate că nimic nu esteîntâmplător în aceas -tă lume. Citisem nu

cu multă vreme în urmă, cumari voluptăți și lungi pa-ranteze istorico-culturale o

rafinată carte despre „Ve -neția” (editura Polirom, 2016,traducere de Laura Ciochi -nă) a lui Jan Morris, din1960, reeditată în 1974 și1983, semn de prețuire pen-

tru un vajnic călător și re-porter, nu mai puțin înzes-trat observator și analist allocurilor pe unde a umblat.Autorul, galez la obârșie, astrăbătut lumea în lung șilat, a făcut cinci copii, șiapoi s-a decis să-și schimbesexul, devenind autoare șiîntr-o emisiune de la BBCdin 8 octombrie 2016 a de-clarat, simplu, că toate căr -țile ei sunt despre locuri șioameni, afirmație ce se și re -găsește în paginile acesteiVeneții – cel mai frumosoraș din lume, cum spuneautorul/autoarea, chiar dacăe locul unde se consumă omare pagină a literaturiiuniversale. Despre „Moar-tea la Veneția” este vorba,faimoasa nuvelă a lui Tho-mas Mann, care s-a substi-tuit literar în ceea ce orașula trăit și trăiește pe viu. Șiastăzi, nu suntem departede zilele carnavalului, care,peste secole conservă bucu-ria de a trăi a unui oraș mul-ticultural. Căci la Venețiaau trăit – și încă mai există,considerabil diminuat ca nu -măr – și greci, și evrei, șianglo-saxoni, musulmani,

18 ARARAT 03-04/2017

preZența armeniLor La veneția

MÃRTURII

balcanici de tot felul, mainou, americani, ceea ce adat orașului un aer cosmo-polit. Așa cum au fost șimarile metropole ale Medi-teranei, de la Alexandria șiBeirut, până la Casablanca,Marsilia și Barcelona. Daracum ne-am oprit cîtevaclipe la Veneția. La cartealui Jan Morris, de unde amextras și cîteva pasaje des-pre armenii stabiliți în ora -șul Dogilor. Numeroși ne -gus tori și cărturari, călugăriși oameni politici, implicațiîn viața bătrînei doamne. Pa -gini extrem de interesanteîmi spuneam. Și cu acesteimpresii de lectură în cap –să vedem cât putem publicaîn paginile din ARARAT,

am dat de curînd peste unreportaj de dedicat armeni-lor din Veneția, într-un ex-trem de închegat peripluis torico-cultural, semnat deRoy Arakelian Roy și Ma-xime Yevadian în numărul236, din ianuarie 2017, allui Nouvelle­Armenie­Ma-gazine, scos de energicul șimereu activului Ara Tora-nian. Două pagini cu po veștifabuloase despre prezența șiactivitatea familiilor istori cearmenești din Veneția – ceamai veche biserică, Sfân taCruce, din 1434, unde slu jescși azi părinții mehitariști – șidouă fotografii,ce marchea -ză vechimea armenilor înacest colț de lume.Cum în2017 se vor sărbători 300 de

ani de la venirea la Veneția,în 1715, Părintelui Mehitarși a celor 11 discipoli, careulterior s-au instalat în car-tierul Arsenal înainte de ase muta în 1717 în insulaSan Lazzaro, se va mai scrie,comenta și comemora, în -cer căm doar să atragem a -ten ția asupra bogăției defapte și întîmplări prin careși-au marcat prezența, nudoar vechile familii Mir-man, Serpos și Sceriman,dar și miile de elevi care austudiat la Colegiul Moorat-Raphael sau zecile de miide cărți și publicații princare călugării-cărturari dela San­Lazzaro­degli­Armeniau înzestrat cultura euro-peană. Recomand cu căl-

19ARARAT03-04/2017

dură aceste pagini dedicateVeneției de către oameni ca -re dovedesc că o iubesc fărărezerve. Să urmărim deci se -ria de articole pe care NAMle va consacra Veneției, subautoritatea MonsenioruluiLevon Zekyian.

În­Veneţia­ au­mai­ rămas­ şicâţiva­armeni.­Aceştia­au­o­mă­-năstire­faimoasă­pe­una­dintreinsulele­din­lagună.­Au­şi­o­bise­-rică,­Santa­Croce­degli­Armeni,înghesuită­ undeva­ pe­ StradaArme­nilor,­în­apropiere­de­SanGiuliano.­Armenii­au­constituitcea­mai­veche­comunitate­de­stră­-ini­din­Veneţia.­La­începutul­se­-colului­ al­ XII-lea­ erau­ dejasta­biliţi­ aici,­ iar­ poziţia­ lor­ s-aconso­lidat­când­un­doge,­care­seîm-­ ­bo­găţise­ în­ ţara­ lor,­ le-acedat­o­parte­din­avere­pentru­acon­strui în­ Veneţia­ un­ cartierarmenesc.­ Armenii­ eraunegustori,­finan­ţa­tori,­cămătari,proprietari­de­case de­amanet­(îşi

plăteau­depo­nen­ţii­în­bani,­darşi­în­vin­alb,­aşa­cum­şi­zilieriinegri­din­Cape­Town­erau­plătiţicu­mici­ can­tităţi­de­băuturi­al­-coolice).­Se­spu­ne­că­imigranţiiar­meni­sunt­cei­care­au­adus­pen­-tru­prima­dată­ciuma­în­Veneţia,însă­nu­au­fost­niciodată­hărţuiţisau­perse­cu­taţi­din­această­cau­-ză.­în­Vene­ţia, aşa­cum­a­obser­-vat­ un­ englez­ în­ secolul­ alXVI-lea,­ nu­ avea­ nicio­ impor­-tanţă­„dacă­erai­turc,­evreu, pro­-testant,­papistaş­sau­dacă­cre­deaiîn­ diavol­ şi­ nimănui­ nu-i păsadacă­erai­sau­nu­căsătorit­şi­da­-că­ mâncai­ carne­ sau­ peşte­ a­-casă­la­tine”.Pe­Strada­Armenilor­încă­lo­-

cuiesc­câţiva­armeni,­iar­în­di­-mineţile­de­duminică,­vreo­şaptesau­opt,­majoritatea­femei,­pot­fivăzuţi­ în­ biserică,­ asistând­ laslujbă.­(Biserica­Armenească,­ceamai­veche­din­lume,­este­astăziîmpărţită­de­catolici­şi­orto­docşi.Armenii­din­Veneţia­ţin­de­Roma.)Biserica­ lor­este­o­construcţiemică­şi­bizară.­Clopotniţa,­acumtăcută,­este­înconjurată­de­clă­-

diri­înalte­şi­coşuri­de­fum,­încâtabia­se­vede.­Faţada­ei­e­ascun­-să­discret­în­spatele­unui­şir­decase­şi­doar­crucea­de­pe­uşă­a­-rată­că­este­vorba­de­o­biserică.Interiorul­e­sărăcăcios,­dar­deco­-raţiunile­sunt­strălucitoare,­iarpodeaua­din­pronaos­este­aco­-perită­cu­lespezi­memoriale­carepreamăresc­ virtuţile­ iluştrilorarmeni­veneţieni­–­„A­trăit­ase­-menea­ unui­ leu,­ a­ murit­ ca­ olebădă­şi­va­reînvia­ca­o­pasărePhoenix”,­spune­una­dintre­ele.Enoriaşii­sunt­de­obicei­îmbră­-caţi­ sărăcăcios­ şi,­ cu­ toate­ căveşmintele­preotului­sunt­foartefrumoase,­ iar­slujba­pe­care­oţine­are­o­graţie­divină,­tânărulşi­ solemnul­ său­ acolit­ poartăprobabil­blugi­şi­un­pulover.­Sluj­-ba­degajă­un­aer­de­con­tinuitateantică­ întrucât­ biserica­ SantaCroce­se­află­acum­exact­pe­lo­-cul­oferit­comunităţii­armene­deacel­doge­mărinimos,­în­urmă cuopt­secole.

20 ARARAT 03-04/2017

Bedros Horasangian

Cu ocazia aniversării a200 de ani de la naș te -rea pictorului Ivan Ai-

vazovsky, Banca Centrală aAr meniei a emis luni, 16 ianua -rie 2017, o monedă comemo-rativă din aur în valoare de10.000 de drami.

Renumitul pictor s-a născutîn anul 1817 într-o familie de ar-meni care locuiau în orașul Feo-dosia din Crimeea. În registrulPa rohiei Bisericii armene SurpSarkis din Feodosia, copilul a fostînregistrat cu numele Hovha -nnes, ca fiu al lui Gevorg și Rip-sime Aivazian. În timpul stu diilorsale la Academia de Arte dinSankt Petersburg, viitorul pictorera cunoscut în limba rusă caIvan Gaivazovsky. A devenit cu-noscut ca Ivan Aivazovsky înjurul anului 1840 în timp ce seafla în Italia.

În 1840 a fost trimis de Aca-demie să își continue studiile înEuropa. Prima oprire din traseulsău european a fost la Veneția un -de a vizitat și insula San Lazzaro– sediul congregației mehita riș -tilor armeni. Acolo s-a întâlnit șicu fratele său mai mare Gabrielși cu scriitorul rus Nikolai Gogol.A ramas în Italia între anii 1840-1842, muzeele italiene deveninda doua Academie pentru el. S-aîntors în Rusia unde Aivazovskya fost numit profesor la Acade-mia de Arte din Sankt Peters -burg și pictorul oficial al Mari neiRuse. S-a stabilit în orașul natalFeodosia și a dus o viață foarteretrasă, păstrând doar un cerc res -trâns de prieteni. A fost profundafectat de masacrele hamidienecare s-au comis între anii 1894-1896 în regiunile locuite de ar-meni în Imperiul Otoman, regi uni

cunoscute ca Armenia istorica.În această perioadă a desfășurato susținută activitate de binefacere,ajutând mulți refugiați armeni săse stabilească în Crimeea.

S-a stins din viață pe 19 apri-lie 1900 în Feodosia. Pe mormân -tul său din marmură albă estegravată în limba armeană clasicăo inscripție din Movses Khore-natsi care se traduce in românăastfel: „S-a născut muritor, dar alăsat o moștenire nemuritoare”.

Rafaela CAzAzIAN

21ARARAT03-04/2017

ivan aivaZovskY – monedă ComemorativăCu oCaZia aniversarii a 200 de ani

de La nașterea piCtoruLui

ANIVERSARE

Banca Centrală a Armenieia emis pe 16 ianuarie ome dalie aniversară cu

oca zia împlinirii a 300 de ani dela fondarea Congregației cato-lice mehitariste la Veneția și in-

stalarea lor pe insula San-Lazza -ro (Sfântul Lazăr) în anul 1717,Mehitar fiind recunoscut de Vat-ican ca șef al ordinului religiosal armenilor catolici. În anul1732 o școală a fost fondată înSan-Lazzaro și o tipografie în1789. Călugării mehitariști audifuzat în întreaga lume nume -roase cărți și reviste despre Ar-menia și poporul armean. InsulaSan Lazzaro rămâne unul din

centrele cele mai importante derăspândide a culturii armene.

Moneda din argint, cu o va -loare nominală de 1000 de dramiare, pe o parte, gravată insulaSfân tul Lazăr cu însemnele ora -șului Veneția și inscripții în ar -meană și italiană. Pe cealaltă par teeste reprezentat turnul clopot -niței bisericii Sfântul Lazăr și sta -tuia părintelui Mekhitar dinSe bastia.

monedă aniversară La ÎmpLinirea a 300 de ani de La sosirea CăLugăriLor

meHitariști pe insuLa san-LaZZaro

Marjorie Housepian Dob -kin (1922-2013) a fostprofesoară de engleză

la Colegiul Barnard al Univer -sității Columbia din New York,pe care ea însăși îl absolvise în1944. A obținut doctoratul ono -rific la Colegiul Wilson. A câști -gat Premiul Anania­Șiracațí alAcademiei de Științe a Armeniei.Pe lângă articole de specialitate,între care The­ UnrememberedGenocide în publicația „Com-mentary”, a scris cărți, romanulA­Houseful­Love (1957) fiind unbestseller al revistei „New YorkTimes”. Lucrarea sa de că pă tâieste, însă, o carte despre in-cendierea orașului Smyrna dinAsia Mică. Publicată inițial înSUA de EdituraHarcourt­BraceJovanovich sub titlul The­Smyr­-na­Affair și considerată una din-

tre cele mai bune cărți ale anului1971, iar apoi în Marea Britaniede Editura Faber­and­Faber cutitlul Smyrna 1922, fiind decla -rată Cartea anului 1972 la Lon-dra, ea a fost retipărită în 1988 șiîn 1998 de Editura NewmarkPress din New York, care a inti-tulat-o Smyrna­1922:­Destruc-tion­ of­ a­ City (Smyrna­ 1922:Dis­trugerea­unui­oraș).

Smyrna (actualmente İzmirîn Turcia) este un oraș portuarpe coasta egeeană a Anatoliei. Afost, până la ocupația otomană,o localitate grecească, alcătuitădin două părți alăturate: cea ve -che, situată pe o mică peninsulăși întemeiată de populația indi -genă în secolul XI î. Hr., și ceanouă, întinsă pe versanții mun -telui Pagos și fondată de Alexan -dru Macedon în secolul IV î. Hr.

Ca un preludiu la marele in-cendiu din 1922, cu mai bine deoptzeci de ani înainte de acesta,la 10 iulie 1841, turcii au dat foccartierului armenesc din Smyr -na. Din populația de 200.000 deatunci, numai 43% erau turci,alți 45% fiind greci și armeni,iar 10% – evrei. În urma incen -diului, au ars 12.000 de locuințeși au rămas fără adăpost 20.000de persoane. Armenii se stabili -seră în Smyrna încă de prin anii1260 și numărul lor crescuse cu300 de familii venite din Arme-nia răsăriteană după deportareaimpusă de șahul pers Abbas în

1605. Buni negustori și mește -șugari, contribuind la prosperi-tatea orașului care concura cafaimă cu Constantinopolul, ei austârnit invidia turcilor, mai alescând reforma din 1839 (Tanzi-mat) a proclamat egalitatea îndrepturi între toate etniile, in-diferent de religie. Reacția de ră -bufnire a turcilor a fost unaspe cifică lor, distructivă: focul.Și ea avea să se repete pestevreme, cu sporită încrâncenare.

Cu două luni și jumătate înain -te de a se naște Marjorie la NewYork, bunicul ei a fost ucis de unsoldat turc în timpul incendiuluidin Smyrna, în septembrie 1922,iar bunica ei a reușit să scape,refugiindu-se. După aproape ojumătate de secol, nepoata aveasă scrie povestea tragediei care,printre altele, răpusese viața bu -nicului ei. Iar acea poveste eramenită să fie o mărturie istoricăriguroasă, obiectivă, scrupu loa -să și detaliată. Pentru acuratețeadocumentării, ar fi destul să men -țio năm că, în primele șapte capi-tole dintr-un total de 21, Smyrnaabia dacă este pomenită în trea -căt, după o sumară prezentare in -tro ductivă a ei. În schimb, Mar -jorie Housepian Dobson se adân -cește într-o relatare minuți oasă aevenimentelor istorice din epocă,mai mult sau mai puțin aflate înconexiune cu aria geografică dinjurul localității. Ca preambul lafaptele care aveau să se deru -

22 ARARAT 03-04/2017

note de LeCtor

marjorie Housepian dobkin: smYrna 1922 – distrugerea unui oraș

RECENZIE

leze, inclusiv Genocidul armean,ea expune politica otomană ini -țiată în secolul XV, aceea de amanipula elemente rebele cumerau kurzii, pentru a destabilizasituația din cele șase vilayetenord-estice populate de armenioricum supuși unor excesivetaxe arbitrare.

Derulând în paralel evoluțiapopulației grece sub stăpânireainvadatorilor otomani, autoarease oprește asupra unui aspect in-teresant, care ar putea constituio posibilă explicație parțială aatitudinii refractare și punitive aguvernanților față de armeniiprosperi, ca și grecii, din co mer -țul făcut de ei: în a doua jumă -tate a secolului XIX, misionariamericani au invadaat Turcia,„occidentalizând” mase de ar-meni și stârnind furia autori tă -ților musulmane. Misionarii, careveniseră în Orientul Apropiat casă-i convertească pe musulmani,au înțeles că n-aveau sorți deizbândă, deoarece Coranul sanc -ționa prin pedeapsa cu moarteape cei care se converteau, și a -tunci, decizând să rămână pe locca să-și justifice efortul și chel-tuiala, și-au îndreptat interesulasupra armenilor, ca elementenative care ar fi putut deveni eiînșiși misionari. Dornici să sebucure de binefacerile instruc -ției oferite de americani, armeniin-au pregetat că treacă la ramuraevanghelică a creștinismului șii-au primit cu ospitalitate pe mi-sionari. Occidentalizarea care s-aprodus în rândurile populațieiarmene, mult mai amplă decâtnumărul celor convertiți la pro -testantism, a provocat resentimen -te printre musulmani și a adâncitdecalajul dintre ei și armeni.

O altă demitizare făcută deautoare este cea a deportării arme -nilor începând din 1915, depor -tare care – conform ambasa do-rului american Henry Morgen-

thau – ar fi fost sugerată oto ma -nilor de către germani. Astfel,social-democratul german JuliusKaliski a replicat apelurilor desalvare a armenilor, motivate deposibila degradare a situației eco -nomice în imperiu, argumentândcă locul armenilor pricepuți laafaceri putea fi lesne preluat deevrei. Ca un ecou al neliniștiicercurilor financiare germane căexterminarea armenilor însemnao pierdere de resurse, oficia lită -țile germane se lamentau că celmai rău era că lumea întreagăavea să învinuiască Germaniapen tru ororile făptuite de oto mani.

După război, situația politicădin regiune s-a complicat în func -ție de interesele marilor puterieuropene și de cele ale Rusiei. Îninteriorul fostului Imperiu Oto -man, ambiția lui Mustafa Kemalde a instaura o republică a tur-cilor a dus la modificarea rapor-tului de forțe față de predo minanțagreacă. Trupele lui Atatürk aureușit să respingă ofensiva gre-cilor care ajunseseră la 80 km deAnkara și în cele din urmă să-iscoată din țară pe greci. În cursulmarșului triumfal care a atinsSmyrna, în ciuda ordinului nu seștie cât de sincer al lui Atatürkde a nu fi atacată populația civilă,soldații turci s-au năpustit șiasupra armenilor, sprijiniți dehoar dele musulmane locale dez -lănțuite. Declanșat la 9 septem-brie 1922 odată cu intrarea tru -pelor în oraș, vandalismul a avutca rezultat – cum nota un ofițerfrancez – transformarea cartie -rului armenesc într-un cavou:„În trei zile, acest cartier bogat afost în totalitate pustiit. Străzileerau sufocate de saltele, mobilădistrusă, geamuri sparte, tablo -uri sfâșiate. Femei și fete, îndeo -sebi cele drăguțe, au fost luatecu sila și duse într-o clădire păzi -tă de sentinele turce, aflându-sela discreția patrulelor. În fața

caselor, zăceau stive de cadavre.Duhoarea lor era insuportabilă șiroiuri de muște le acopereau.”

Când, la 13 septembrie, a iz -bucnit incendiul, brigada de pom -pieri a orașului n-a izbutit să-ifacă față. Deși ulterior aveau săcircule supoziții asupra autorilorfocului pus, există suficiente do -vezi ale unor martori oculari careau văzut turci cărând bicoane cugaz și intrând în case, iar apoi,în urma lor, totul fiind cuprinsde flăcări. Un pompier care sestrăduia să stingă focul la clubularmean, a văzut doi soldați careturnau petrol pe un pian și i-areproșat gardianului turc: „Pe deo parte noi încercăm să oprimfocul și pe de alta voi îl ațâțați”.

Reporterul american JohnClayton consemna: „Cu excep -ția sordidului cartier turcesc,Smyrna a încetat să existe. Pro -blema minorităților este aici re -zolvată pentru totdeauna. Nu e -xistă nicio îndoială asupra origi -nii focului. Torța a fost aprinsăde soldații turci.” La rândul său,Constantine Brown scria în „Chi -cago Daily News”: „O crimă careva marca Turcia pe veci a fostcomisă ieri, când soldați turci,după ce au isprăvit de prădat, auincendiat orașul”.

La 24 septembrie, începea săse lase cortina peste ultimul actal tragediei din Smyrna: flota gre -cească salva 15.000 de oamenidin iadul de pe țărm, care durasedouă săptămâni. La 26 septem-brie, pe alte 17 vase s-au îmbar-cat 43.000 de exilați, ducân du-sela Militini. A treia zi, o flotăbritanică de cargouri s-a alăturatoperației de salvare. Până la 1octombrie, 180.000 de refugiațiau fost scoși din Smyrna, ulti -mul vas ridicând ancora cu șaseore înainte de expirarea terme -nului de evacuare acordat deturci. Dar termenul a fost extins,la cererea aliaților, cu opt zile,

23ARARAT03-04/2017

festivități În onoarea sfÂntuLui grigorie armeanuL,

proteCtoruL oraşuLuinardo' (LeCCe)

18-20 februarie 2017

DIASPORA

24 ARARAT 03-04/2017

pentru ca vasele britanice și gre -cești să evacueze și porturile în-vecinate. Alte 60.000 de persoa neau fost salvate de pe țărmul pecare așteptau de două săptămâni.Numărul total al refugiaților aatins cifra de un sfert de milion.Pe de altă parte, în populațiainițială de 800.000 a Smyrnei,incluzându-i și pe refugiați, aufost făcute 120.000 de victime.

Până în anul 1927, când re -lațiile diplomatice dintre SUA șiTurcia aveau să fie restaurate, omulțime de cărți și de articole auconsemnat catastrofa de la Smyr -na. Consulul american la Sa-lonic, George Horton, în Neno­-rocirea­din­Asia, a oferit, ca mar-tor, numeroase detalii, conchi zâ -nd: „Focul a fost pus în neferi cituloraș pe care l-au incendiat sis-tematic soldații lui Mustafa Ke-mal”, dar cea mai tristă și maisemnificativă imagine a întreg-ului tablou, după el, era cea avaselor aliate și americane urmă -rind neputincioase scena milto -niană. Ziaristul turc Falih Rıfkı,care s-a întrebat „De ce am in-cendiat Smyrna?” (a se remarcapersoana întâi), a decis că uncomplex de inferioritate și-a a -vut partea de contribuție, așa cumviolența cu care localnicii musul -mani au dat foc caselor de ar-meni deportați în 1915-18 fu sesealimentată de teamă.

Dincolo de felul în care Mar-jorie Housepian Dobkin expune,printre altele, fără a le ignora,ipotezele contradictorii, ambi -guitățile opiniilor, privind origi -nea incendiului din Smyrna, estedemn de remarcat efortul autoa -rei de a reconstitui fără părtinireși cu rigurozitate, în toate as-pectele istorice, o epocă soldatăcu mult prea multe victime in-ocente pentru a fi uitată.

Sergiu SELIAN

Anii trecuți (în mod deose -bit 2009, 2012 şi 2016)au fost ani teribili pen-

tru Italia din cauza cutremurelorcare au devastat mai întâi regiu-nile Abruzzo, Emilia-Romagnaşi vara trecută, Lazio şi Umbria,provocând multe pierderi de viețiomeneşti şi pagube enorme maiales în patrimoniul artistic-cultu -ral. În sudul Italiei, în Salento,exis tă un oraş numit Nardo’ la40 de km distanţă de Lecce, careîn 20 februarie 1743 a fost aproa -pe în întregime distrus de uncutremur simțit în toată regiuneaşi până în Grecia, care a provo-

cat moartea a 250 de persoane înmare parte copii, căci adulţii lu-crau la câmp.

Citind documentele vremii,aflăm că statuia în piatră a Sfân-tului Grigorie Armeanul cu mânaridicată în semn de binecuvân ta -re, aşezată într-un loc înalt în Pia -ța publică a localității, în modmiraculos, la un moment dat, s-amişcat spre Vest, în direcția epi-cen trului cutremurului, fără să ca -dă, moment în care mişcarea telu -rică s-a oprit. De atunci SfântulGrigorie Luminătorul este Pro-tectorul oraşului Nardo’ fiind săr -bătorit pe 20 februarie în fiecare

an, deşi calendarul catolic şi or -todox îl aminteşte pe 30 septem-brie. Figura Sfântului GrigorieArmeanul face parte din identi-tatea locuitorilor oraşului Nardo’care-l amintesc şi-l onorează înfiecare an, neuitând că este unbine făcător pentru naţiunea sade origine, pentru că a înrădă ci -nat în conştiinţa poporului cre -dinţa în Hristos! În baza tradițieiistorice, locuitorii din Nardo’ s-au adresat Sfântului în caz dene vo ie cât şi pentru bine cuvân -

tarea recol telor. Răspândirea cul -tului se datorează în bună parteacti vităţii Catedralei în care auslujit doi preoți, unul otodox şialtul de rit catolic, un exemplude adevărat ecume nism, de echi -libru între tradiția orientală şicea occidentală, de legătură cuvia ţa socială şi eco nomică dinzona mediterană.

Acum o săptămână pe 18 fe -bruarie am vizitat Nardo’ în com -pania prietenilor care locuiescacolo, Anna şi Giuseppe, făcândfotografii, culegând informaţii şiasistând în aceeaşi dimineață laprezentarea cărții „Karastan. Ar-menia terra delle pietre” (Karas-tan. Armenia pământul pietrelor)editura Besa, scrisă de Alessan-dro Pellegatta. Autorul, pasionatcălător (a vizitat şi Albania, Ye -men, Oman, Eritrea) a explorat înArmenia trasee mai puțin cunos-cute, a descoperit ospitalitatea po -porului, vrednicia bătrânelor, în -demânarea manuală a feme i lor,răspândirea Khacikarului şi multealte lucruri autentice ale vieții dezi cu zi, trecute şi pre zen te.

Cartea după cuprins şi biblio -grafie, prezintă informaţii şi sfa-turi, pentru toți cei care după

ce-o citesc, intenționează să vizi -teze locurile descrise în pagineei. Din publicul atent, la tot ce s-a povestit, câteva persoane auluat cuvântul, printre care şi sub-semnata. Eu personal, i-am invi-tat pe toți cei prezenți în sală săvină la Bari pentru a vedea Kha-ci karul poziționat pe faleză, mă -rturia prezenței Comunității Ar -mene în oraş, să viziteze şiBu cu reştiul unde vor putea ad-mira Catedrala Armeană, spunân -du-le totodată, că evreii care aucomemorat pe 27 ianuarie 2017,Shoah, au ales să amintească zi -ua revoltei de la Auschwitz, îndata de 24 aprilie 2017, care coin -cide cu cea a Genocidului Arme-nilor.

Împreună cu cei prezenți amvizitat splendida catedrală dinNardo’ de unde vă trimit semni-ficative fotografii în legătură cucele scrise mai sus. Festivitățilecivile şi religioase în onoareaSfân tului Grigorie Armeanul,Sfânt Protector al oraşului Nar -do’ au continuat în zilele de 19şi 20 februarie 2017 spre bucu-ria localnicilor şi a vizitatorilor.

Simona Paula DOBRESCU

25ARARAT03-04/2017

Sunt peste 25 de ani decând alimentez acestdosar. Cu comen tarii, anali -

ze, scotociri prin biblio teci șicolecții de reviste, pre zentări și re-cenzii de carte, documente șifragmente și informații culesepe zi ce trece din mai multe sur -se. Internetul este deja o uriașăarhivă, bibliotecă și mijloc decomunicare (dacă în antichitatear fi exsitat telefoane mobileacel soldat grec care a alergat ceipeste 40 de kilometri ca să co-munice acel concis Am­învins!,nu ar mai fi murit de epuizare).De aceea putem spune că avemla îndemână deja un imens ma-terial documentar și bibliograficpentru a exprima un punct deve dere avizat despre ceea ce s-aîntâmplat în 1915. Strict sub ra-portul faptelor, tot materialul

probator este de necontestat. Afost, în terminologia deja cu-rentă, Genocid. Se mai pot adu -ce noi mărturii – ele apar și ebine că mereu apar, te miri undeprin arhive sau colțuri ale lumii –dar bătălia, dacă se poate spuneașa, se dă acum în plan politic.Sunt pregătite opinia publică dinTurcia și autoritățile de la An-kara să-și asume, curajos și prag -matic întregul adevăr al proprieiistorii? Din păcate răspunsul es -te NU! Diferitele interese geo -strategice ale diferitelor state, dela SUA și Marea Britanie, pânăla Israel, fac, cel puțin deocam-dată abordarea la unison a re cu -noașterii genocidului din 1915.Chiar dacă 2015 a însemnat unan nu doar comemorativ. Re -cunoaș terea de către Germaniași Austria, fostele aliate ale Im-periului Otoman în anii PrimuluiRăzboi Mondial a genociduluiArmean, este esențială și semni-ficativă. Studiile și cercetărilediverșilor istorici au continuat.Continuă să apare studii specia-lizate, la înalt nivel academic aleunor intelectuali turci care-și asu -mă responsabilitatea de a spu neadevărul și a merge cu el până lacapăt. Istoria Republicii Turcianu poate evita momentul abor-dării frontale a aneantizării unuipopor. Care, practic, a dispărutde pe teritoriul ei – un interesanteseu despre urmele rămase încăne oferă profesorul de științe po-

litice Nicolae Drăgușin, cel carea parcurs drumul de la ignorareaunui subiect la înțelegerea lui –dar care, cum vedem, încă maioferă mărturii. Care pot fi pusecap la cap și cu altele, mult maivechi, care abia acum ajung lanoi. La cititorii revistei ARA-RAT care găzduiește cu genero-zitate (în fond se puteau publicarețete de keșkek, immam baildîși cataif etc, bune și ele) comen-tariile noastre. Până să prezentămmai pe larg cele trei lucrări re-cent achiziționate să le amintim:

– Captanian Pailazou – Me-moires­ d’une­deportee­ armen-niene, Edition M. Flinkowski,1919, (reeditare Edition J. Fla-ment, 2010, cu o prefață de Ana-hid Ter Minassian)

– Sulim Granovky – Arme-nian­Genocide.­The­Silent­Exter-minasion, translated by Elisa bethBikes, by request of the Wallen-berg Foundation, 2011)

– (Edited) by Ronald GrigorSunny, Fatma Gocek and Nor-man Naimark,­A­Question­of­ge-nocide.­Armenians­and­­Turks­atthe­End­of­the­Ottoman­Empire,Oxford University Press, 2011

Vom încerca să prezentămmai multe fragmente din acestelucrări de facturi diferite în nu-merele viitoare ale revistei. Vomzăbovi de această dată doar pu -țin asupra ultimului volum, caredupă opinia mea, are și capătă oimportanță deosebită. Este o lu-

26 ARARAT 03-04/2017

bibLiografia unei tragedii din seCoLuL XX:genoCiduL armean

DOSAR 1915

crare colectivă, la care s-a mun-cit mai mult de șase ani, punândlaolaltă istorici și universitariturci, americani, britanici, sue-dezi, olandezi, elvețieni, nu înultimul rând armeni. Lista auto-rilor este impresionantă. Apoi,studiile diferite acoperă o vastăabordare a genocidului din mul -te perspective, inclusiv cele tur -cești, inclusiv cele negaționiste.Se obține astfel o imagine maicomplexă a tragediei, se deru-lează sub ochii noștri – toate tex-tele sunt citabile și interesan tissimcitibile – analiza pe fond a eve-nimentelor care au condus la de-zastrul umanitar din 1915. Lafenomenele sociale, economiceși politice din Imperiul Otomancare încerca la sfârșit de secolXIX și început de secol XX săse modernizeze. Pe fondula cu-telor dispute între marile puterieuropene, pe fondul acutizăriiproblemelor sociale din Impe-riul multinațional Otoman. A -vem o lucrare care nu opereazăcu speculații, avem studii ale u -nor prestigioși istorici puși ală-turi. Faptul că peste doar câțivaani Ronald Gregor Sunny va da

propria sa lucrare The­Armeniangenocide,­2015, cumva în siajulpropriei sale cariere științifice șiuniversitare americane este celpuțin de apreciat și admirat. Încampusurile univesitare ameri-cane perspectiva este alta decâtîn axaltatele luări de poziție –emoționante altminteri – ale ti-nerilor dașnagi de la Atena, cumrecent am văzut într-o postare penet. Întregul volum este dedicatIn­ tribute­ to­ One­ Who­ BuiltBridges,­Hrant­Dink­(September15,1954­–­January,19,2007).

Să amintim pentru începutlista profesorilor care au contri-buit la aceste remarcabil studiu.Și să nu nu uit, articolul Arme-nian­Genocide din EnciclopediaBritannica este realizat de pro-fesorul Ronald Gregor Sunny. Osingură nedumerire, la o sumarălectură. Se spune că între 1918-1920 armenii au ucis peste40.000 de cetățeni turci, ca unfel de răzbunare pentru cele pă-timite. Foarte ciudată informa ție,nu se oferă nici o sursă docu -mentară și nici la rândul meu num-am lovit de o asemenea infor -mație. Vom mai căuta să vedemce și cum.

Autorii lucrărilor cuprinse învolum:

Fikret Adamir – SabanciUniversity, Istanbul

Margaret Anderson – Uni-vesity of California

Aram Arkun – Zohrab Cen-ter, NYC, USA

Stephan Astourian – Uni-versity of California,Berkeley

Donald Bloxham – Edin-burgh University

Fuad Dundar – TechnicalUniversity Istanbul, istoric

David Gaunt – StockholmUniversity

Fatma Muge Gocek – Uni-versity o f Michigan

Peter Holquist –Univesityof Pennsilvania

Hans-Lukas Kieser – Uni-versity of Zurich

Gerard J. Libaridian – Uni-versity of Michigan, fost consi-lier al Președintelui Armeniei

Norman M. Naimark –Stanford University

Ronald Gregor Sunny –Profesor Emeritus la Universityof Chicago

Ugur Ümit ÜngorEric D. Weitz – University

of MinnesotaErick Jan Zurcher – Leiden

UniversityNume sonore din lumea stu-

diilor otomane și turcești, uni-versitari de prestigiu care oferăpuncte de vedere diverse pentrua contura, prezenta și mai ales apercepe în detaliu dimensiuneagenocidului din 1915.

Vom reveni...

Bedros HORASANGIAN

27ARARAT03-04/2017

Cartea jurnaliștilor fran-cezi Laure Marchand șiGuillaume Perrier despre

genocidul armean se (re)citeșteaproape întotdea una într-un modla care inima nu poate fi indife-rentă. Puține relatări despre tre-cut suscită o așa ma re emoțieprecum această carte. Dar oaredoar despre trecut e vorba? Deșieditorul român (Edi tura Corint)a inclus cartea Turcia­și­fantomaarmeană.­Pe­ur­mele­genocidu-lui în colecția „Istorie,” aceastăapartenență s-ar putea să fieînșelătoare. Iar autorii sunt fermiîn a recu noaș te că lucrarea lornu reprezintă o „carte de isto-rie,” poate și pentru faptul că einu sunt istorici, ci jurnaliști. Maicorect ar trebui să se spună că nueste o carte doar de istorie, ci șidespre prezent, iar amesteculunic dintre trecutul îndepărtat șiprezentul apropiat ori contem-poran se face în ceea ce senumește „istorie socială”, reali-zată cu metodele spe cifice jurna-lismului – reportajul și ancheta.

Istoria socială este domeniulîn care, cu instrumente specifi -ce, autorii explorează „realitateafoarte vie a genocidului” ar meandin 1915, mai precis „conse cin -țele lui asupra societății turce șiarmene” dintr-un prezent carenu este doar contemporan, ci șicontinuu. Genocidul reprezintăo realitate odioasă, fără prece-dent pe scara ierarhică a răului,care, în mod jenant pentru noi,este specifică modernității. Suntautori (Reynald Secher bună -

oară) pentru care cel dintâi ge-nocid s-a produs o dată cu Revo -luția Franceză, prin masacrareavandeenilor. Dar pentru cei maimulți (dacă nu toți), primul ge-nocid este cel care i-a vizat pearmenii din granițele ImperiuluiOtoman. Acesta poate fi exploratcu instrumente juridice (geno -cidul și crimele împotriva u ma - nității ca fiind cele mai graveinfracțiuni, fiind situate în multesisteme juridice la sfârșitul codi-ficării penale), istorice. Însă celmai potrivit, aș îndrăzni să spun,este cu instrumentele complexeale istoriei sociale.

Sunt multe rațiunile pentrucare istoria socială, cel puțin așacum o practică cei doi jurnaliștifrancezi, ne ajută să pătrundemîn adâncimile întunecate ale a -ces tui fapt totuși omenesc și nupur diavolesc. În primul rând,pentru motivul că negarea geno-cidului reprezintă o continuare aacestuia. Atunci când existențaunui genocid nu este recunos-cută, prezentul acestuia este con -tinuu. Iar genocidul armean,dată fiindu-i negarea, reprezintăstudiul de caz pentru a exploraamestecul inextricabil dintre fap -tele istorice consumate în timp(acțiunea de masacrare a unuigrup etnic, cu intenție directă) șiconsecințele inepuizabile asuprasupraviețuitorilor. Este foarte in-teresant de remarcat cum autoriiutilizează frecvent categoria su -praviețuitori, fără a deosebi întrecontemporanii genocidului careastăzi pesemne că nu mai există

și urmașii acestora (fii, nepoți),chiar dacă reiese cu claritate căsubiecții anchetelor jurnalisticesunt în special nepoții genoci -daților. Cu alte cuvinte, este vor -ba despre legătura dintre faptaconsumată și persistența aces-teia, fie sub forma obsesiei nega -ționiste (specifică statului turc),fie sub cea a perseverenței afir-mative (specifică armenilor). Înal doilea rând, deoarece absențaunui consens minimal asupranaturii juridice a faptelor pe careguvernul Junilor Turci le-a să -vârșit asupra unei minorități et-nice de pe cuprinsul ImperiuluiOtoman, adică recunoașterea aces -tor fapte ca fiind genocid, pro-duce efecte multiple asupraet nicilor armeni, dar și asuprarelației dintre armeni și turci înstatul turc, precum și asupra re -lației dintre statele armean șiturc. Raportarea la aceste fapte,departe de a întruni condițiileconsensului minimal (adică recu -noașterea caracterului de geno-cid), fără a mai vorbi desprecon sensul maximal (adică inter-zicerea negării, sub forma sanc -țiunii penale care poate presu puneamenda penală ori chiar pedeap -sa privativă de libertate), esteputernic emoțională, oscilând în -tre negare și afirmare. Dacă pre -zența armenească pe teritoriulTurciei în contextul unei „indus-trii a negaționismului” (după cumîl caracterizează Taner Akçam)este un dat, aceasta se manifestăîn mai multe feluri, toate fiindconsecințe ale refuzului de a

28 ARARAT 03-04/2017

un CaZ de ConstruCție a memoriei prin anCHete jurnaListiCe

DOSAR 1915

atinge acel prag al consensuluiminimal care constă în recu noaș -tere și de la care se poate pornipe căile multiple ale reconcilieriisociale. Autorii identifică treiastfel de categorii: supravie țui -tori, convertiți cu forța, cripto-armeni. Dar negarea nu produceefecte doar pentru prezența ar-menească, ci și asupra prezențeiturcești deoarece negarea naturiigenocidare a faptei istorice pro-duce o categorie specifică pe careautorii, probabil după modelulmemoriei Holocaustului, îi nu-mesc „Drepții,” adică acei turcicare înțelegând caracterul fapte-lor săvârșite de autoritățile poli-tice de la acea vreme au încer cat,în măsura puterilor, să ofereprotecție celor vizați. Și bineîn -țeles, mai există vestigiile mate-riale care se încăpățânează sădăinuie („biserici, unelte, mori,case”) și care dau seama asuprafaptelor consumate în 1915. Toateaceste categorii, deopotrivă uma -ne și materiale, constituie obiec-tul interpelării și al reașezăriiîn tr-un mozaic al efectelor pecare o faptă din trecut o are asu-pra prezentului. Pentru autori, con -fruntarea dintre aceste indicii șinegarea faptelor dă naștere unei„nevroze colective,” în urma că-reia „Turcia este continuu bân -tuită de fantoma unui poporasa sinat.” Această concluzie du - re roasă pe care autorii o demon -strează indică încă un motiv deinteres: cât de important este săai curajul de a te reconcilia cutrecutul prin analiză critică, princăință și, nu în ultimul rând, prinvoința de a porni către viitoravând la bază valori comune.

Memoria este problema com-plicată deoarece nu implică doaramintirea. Cine reduce memoriala amintire riscă să exalte senti-mentele, negative sau pozitive,în dauna rațiunii care este dacănu unica, atunci cu siguranță cea

mai eficientă garanție a mode -rației. Memoria, în tradiția con-servatoare moderată a lui EdmundBurke, înseamnă deopotrivăanaliza conflictului dintre drep-turile celor răposați (materializa -te sub forma omagierii publi ceprin statui, denumiri, ceremo-nialuri) și drepturile celor vii.De asemenea, analiza relațieidintre victime și făptuitori, etc.Multe din aspectele care țin dememorie sunt atent explorate decătre cei doi autori, uneori sco -țând la iveală cazuri puternic în-cărcate emoțional. Așa, de pildă,se întâmplă cu dramatica „isto-rie a nepoților:” întâlnirea dintreHasan Cemal, nepotul unui cri-minal turc, și Armen Gevorkyan,nepotul victimei acestuia. Aceas -ta este, probabil, cea mai emoțio -nantă relatare din carte pe carepur și simplu ți-ai dori-o multi-plicată de mii și zeci de mii deori la scara societății, dincolo dereacțiile extreme, de o parte șide alta. Căința nepotului luiCemal Pașa a fost în primul rânduna intelectivă, căci regretultransgenerațional pentru faptelebunicului a pornit de la cu noaș -terea semnificației adevărate afaptelor. Trebuie spus că dacă seneagă ceva, acel ceva nu suntfaptele în sine, ci natura aces-tora, iar de aici și bătălia pe cu-vinte: dacă aceleași fapte pentruunii sunt genocid, pentru alțiisunt masacre, ori „mare catas-trofă” în vocabularul președin -telui american. Nu e întâmplă tor,căci cuvintele angajează și justi-ficări: dacă masacrul se justificămai bine prin contextul războiu-lui, genocidul reprezintă o infrac -țiune care în structura ei cuprin deintenția directă, ca element al la-turii subiective, ceea ce aruncăîn derizoriu orice încercare de ao justifica. Povestea lui Cemalvine să mai arate și altceva: re-sortul negaționismului nu este

doar voința de a nega, ci și ne -cunoașterea. De aici rezultă, iată,importanța cunoașterii istorice,dar și justețea afirmației că „lu-crarea memoriei este un pream-bul necesar pentru a spera într-oreconciliere.”

În sfârșit, ar mai trebui spuscă genocidul armean, ca oricegenocid, nu este ceva pe caretrebuie să-l cunoască părțile im-plicate, în calitate de făptuitor șide victimă, precum și urmașiiacestora. Rațiunea pentru caregenocidul, alături de crima îm-potriva umanității și crima derăzboi, este o infracțiune impres -criptibilă este aceea că prinsăvârșirea lor se aduce atingereînsăși calității de om. Junii turci,la fel ca și fasciștii de mai târziu,nu au urmărit să-i anihileze doarpe armeni și, respectiv, pe evreica etnie, ci și pe umanitateaînsăși. În virtutea acestui fapt,„lucrarea memoriei” se săvâr -șește nu atât în spațiul privat, câtmai ales în spațiul public. Poli-tica statului de a interzice aceas -tă „lucrare a memoriei” prinprac tici negaționiste nu face al-tceva decât să confiște dreptulsocietății la spațiul public și laistoria pe care acesta, cu bune,dar mai ales cu rele, o are detransmis. Uriașul val de partici -panți la ceremonia funerară carea avut loc după asasinarea luiHrant Dink, întâmplată pe 19 ia-nuarie 2007, deci în urmă cuexact 10 ani, demonstrează în sensrestrâns „strigătul de fraternitateal turcilor,” iar în sens larg con-flictul dintre societate și stat, adicădintre predispoziția societății dea se reconcilia, de a trăi în soli-daritate, căci omul pe care-l ailângă tine este în primul rând totun om, indiferent de calitățileparticulare și de voința statuluide a nega. În același sens poatefi văzută și practica încetățenităîncepând din 2010, ca pe fiecare

29ARARAT03-04/2017

erevan – strada aram

30 ARARAT 03-04/2017

24 aprilie (ziua genocidului) săaibă loc „comemorări cu carac-ter public,” dar „cu înțelegereatacită de a nu folosi cuvântul ge-nocid.” Pedagogia cunoașteriigenocidului se consumă în pri-mul rând în spațiul public, căciacesta aparține deopotrivă gene -rațiilor trecute, prezente și vii-toare.

Memoria Holocaustului și me -moria Hayots­tseghaspanutyunsunt două cazuri diametral o -puse. N-am cum să uit impresiape care mi-au lăsat-o micile plă -cuțe, amplasate din loc în loc pestrăzile berlineze, pentru a sem-nala trecătorilor că odinioară,acolo, au fost locuințele unor oa-meni care, în mod absurd, aucăzut pradă furiei oarbe a ideo-logiei naziste. După cum impo-sibil de șters este și emoția cares-a născut la întâlnirea diacro-nică a lecturii acestei cărți cuamintirile personale de la Sivas.Citind în 2015 despre locuri pecare le văzusem cu aproape 10ani în urmă și despre care n-avu-sesem șansa să aflu atunci, chiaracolo, m-am simțit oarecum lezatîntr-un drept pe care ca om îlaveam: acela de a ști câte cevadespre o realitate pe care doarnorocul de a nu fi fost armean în1915 m-a făcut să nu o trăiesc.La finalul dezbaterii publice cares-a iscat în jurul corespondențeiepistolare dintre Umberto Eco șicardinalul Carlo Maria Martini,mediată în 1996 de revista libe-ral, iar ulterior recuperată de vo-lumul În­ce­cred­cei­care­nu­maicred? (Polirom, 2001, 2011)există o un fel de concluzie carese aplică și în aceste împrejurări:etica nu se poate lipsi de adevăr.Aceasta este substanța reconci-lierii nepoților.

Nicolae DRăGUșIN

Problemele oraşelor trebu -ie diagnosticate corect, iarclădirile de patrimoniu re-

abilitate pentru că timpul le ata -că implacabil. Edificiile reno vatecât mai aproape de funcţiona -litatea lor originală reprezintă unplus, un pas creativ pentru spa ţiulurban. În acest secol al schim -bărilor neaşteptate acută este şisituaţia caselor vechi care ne reco -nectează la trecut şi ne seducprin farmecul lor.

În 2005 Consiliul PrimărieiErevanului a propus un plan dereabilitare pentru clădirile con-struite la sfârşitul secolului alno uă sprezecelea şi începutul se -colului al douăzecilea mai alespe strada Aram, avându-se învedere, evident şi problema iden -tităţii. Planul iniţial prevedeareconstrucţia edificiilor istoriceaşezate între strada Abovyan şiparcul Mastoţ, pe o lungime deaproape patru sute de metri. A -ceastă operaţiune laborioasă derecuperare a trecutului după re -

gimul comunist şi un cutremurdevastator s-a amânat din lipsaresurselor financiare. În schimbau fost construite numeroase apar -tamente de lux, iar centrul Ere-vanului ca şi cel al Londrei (şicom paraţia nu este deloc exge -ra tă) riscă să fie sufocat de clă dirirezidenţiale. Strada Aram însămerită atenţie şi datorită vechi -mii sale. Inaugurată în 1837 a fostnumită Ţarskaia, fiind vizitatăde Nicolae I al Rusiei. În 1919numele străzii s-a modificat, de-venind Aram pentru puţin timp.În perioada 1917-1919 la numă -rul nouă a locuit Aram Manu kianconsiderat de istorici fonda torulPrimei Republici Armene într-ocasă construită în 1910 după pla-nurile arhitectului Boris Mehra -byan. Această casă cu etaj i-afost donată lui Manukian decătre Fadey Kalantaryan posesoral unei averi considerabile. Înacea vreme aici puteau fi admi-rate case tradiţionale care însăulterior au fost distruse. Sovieti-

ARMENIA

zarea Armeniei a implicat rede-numirea străzilor şi pieţelor pen -tru a reflecta realităţile istorice.În urma acestui proces până în1991 această stradă s-a numitSuren Spandaryan. După a ceas -tă dată, Aram a redevenit numeleei, dar a însemnat şi înce putulunei serii de schimbări urbane ma -

jore. Sin gurul bust al lui Aramrealizat în 2009 de sculptorulLevon Tokmajian nu se află aici,fiind amplasat în faţa sediuluiPoliţiei Ar meniei, pe strada Nal-bantyan.

Nici acum nostalgicii nu auputerea să privească cu îngădu -in ţă clădirile rezidenţiale, restau -

rantele, berăriile şi cafenelele si -tuate pe străzile Abovyan, Aramşi Paronyan. Aceste edificii, din-tre care unele cu puţin pestezece etaje sunt de fapt obişnuitecon strucţii care se străduiesc săara te diferit din orice unghi suntprivite. Vestea bună pentru toatălumea este faptul că s-a păstrat,chiar aici în inima Erevanului,un mic atelier în aer liber undeartizanii sculptează khacikaruri.Efortul lor niciodată pe deplinrecompensat atestă faptul căaceastă tradiţie trebuie pastratăcu orice preț. Ca atare înainte dea merge la berăria Dargett, larestaurantul Il Conti sau la cafe-neaua Simone ar fi de dorit săvizitaţi acest modest atelier şi săpovestiţi cu meşterii despre Ţarade Piatra.

Andreea BARBU

31ARARAT03-04/2017

San­Lazzaro­degli­armeni­(Veneția)