CUPRINS...CUPRINS Partea I Susþineri în cadrul conferinþei „Vulnerabilitãþi ale profesiei de...

CUPRINS

Partea ISusþineri în cadrul conferinþei „Vulnerabilitãþi ale profesiei de avocat. Cauze ºi remedii”

Cuvânt-înainte la Conferinþa „Vulnerabilitãþi ale profesiei de avocat. Cauze ºi remedii”(Avocat dr. Traian Briciu Preºedintele UNBR) ....................................................................................................... 4

Regimul juridic al susþinerilor avocaþilor în faþa autoritãþilor cu sau fãrã activitate jurisdicþionalã(Avocat dr. Ion Dragne, Decanul Baroului Bucureºti, Vicepreºedinte UNBR)................................................... 7

Cum poþi fi apãrat de abuzuri sau nedreptãþi, dacã nu ai un om priceput sã facã asta? (Claudiu Lucaci,Moderatorul conferinþei „Vulnerabilitãþi ale profesiei de avocat. Cauze ºi remedii”) ..................................... 10

Rolul avocatului în sistemul de justiþie (Renate Weber, Avocatul Poporului) ....................................................... 11

O ameninþare este incapacitatea sistemului de a pune în operã remediile pe care legiuitorul le-a creat(Victor Alistar, Membru CSM din partea societãþii civile) .................................................................................. 13

Niciodatã nu ne putem împãca cu nedreptatea (Robert Cazanciuc, Vicepreºedintele Senatului României) ...... 15

Ministerul Justiþiei are toatã preocuparea pentru a gãsi, împreunã cu reprezentanþii profesiei de avocat,cele mai bune mijloace pentru ca avocaþii sã nu fie identificaþi cu clienþii (Bogdan Ilea, Secretarde stat Ministerul Justiþiei) ...................................................................................................................................... 17

Protocolul nr. 15, de modificare a Convenþiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO), intrã în vigoarela 1 august 2021 (Avocat Nicoleta Popescu, Membru APADOR-CH) ............................................................. 19

Egalitatea de arme, ca principiu (Avocat Flavia Teodosiu, Prodecan al Baroului Bucureºti,Consilier UNBR)...................................................................................................................................................... 22

Aplicarea art. 91 CPP. Necesitatea corelãrii cu dispoziþiile Legii nr. 51/1995 republicatã ºi ale StatutuluiProfesiei de Avocat (Avocat dr. Sergiu I. Stãnilã, Decanul Baroului Timiº, Membru al ComisieiPermanente a UNBR, Membru al Consiliului UNBR) ......................................................................................... 24

Vulnerabilitãþi ale profesiei de avocat din jurisprudenþa CEDO ºi CJUE (Avocat Silvia Uscov) ........................ 29

Secretul profesional al avocatului în contextul Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea ºi combatereaspãlãrii banilor ºi finanþãrii terorismului (Avocat Danny Bârdan) ..................................................................... 32

Suntem în plinã erã a excepþionalismului juridic. Când drepturile ºi libertãþile sunt în pericol, avocatultrebuie sã îºi apere cetatea (Avocat Gheorghe Piperea) ...................................................................................... 34

Vulnerabilitãþi implicate de pãstrarea secretului profesional (Avocat Mihnea Stoica, Consilier UNBR,Consilier Baroul Bucureºti) .................................................................................................................................... 38

Câteva ipoteze de vulnerabilizare a avocatului, pe parcursul procesului penal(Avocat Dumitru-Irinel Samoilã) ........................................................................................................................... 41

Pandemia ºi vulnerabilitãþile avocaturii române în prezent (Avocat Ion Ilie-Iordãchescu, Consilier UNBR,Consilier Baroul Bucureºti) .................................................................................................................................... 43

Secretul profesional absolut în exercitarea profesiei de avocat (Av. dr. Iosif Friedmann-Nicolescu,Consilier UNBR ºi Consilier Baroul Bucureºti) ................................................................................................... 46

Dreptul avocaþilor sunt ºi drepturile cetãþenilor (Avocat Mihai Tãnãsescu, Consilier UNBR,Consilier Baroul Bucureºti) .................................................................................................................................... 49

Unele consideraþii privind percheziþia cabinetului de avocat ºi interceptarea convorbirilor profesionaleale acestuia (Avocat Vladimir Ciolacu) ................................................................................................................ 51

R E V I S T A A V O C A T U L 2 0 212

Susþineri în cadrul conferinþei „Vulnerabilitãþi ale profesiei de avocat. Cauze ºi remedii”

PARTEA a II aStandardele recunoscute internaþional privind libertatea de exercitare ºi protecþia profesiei de avocat

Recomandarea (2000)21 a Comitetului Miniºtrilor cãtre Statele membre privind libertatea exercitãriiprofesiei de avocat (adoptatã de Comitetul Miniºtrilor la 25 octombrie 2000, în cadrul celei de-a 727-areuniuni a Delegaþilor Miniºtrilor) ......................................................................................................................... 61

UNBR s-a alãturat Apelului la acþiune pentru promovarea Principiilor privind rolul barourilor, promovatde organizaþiile internaþionale ale avocaþilor ........................................................................................................ 64

Principiile de bazã privind rolul barourilor, adoptate de-al 8-lea Congres al Naþiunilor Unite pentruprevenirea crimei ºi tratamentul deþinuþilor, Havana, Cuba (27 august - 7 septembrie 1990)........................ 67

Presiunile cu care se confruntã avocaþii din România au fost detaliate în Raportul întocmit de ConsiliulBarourilor Europene (CCBE) privind statul de drept (2021), care a fost transmis Comisiei Europene ......... 70

Rezoluþia Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei nr. 2348 (2020) privind Principiile ºi garanþiileprofesiei de avocat ................................................................................................................................................... 73

Recomandarea Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei nr. 2188 (2020) privind Principiile ºi garanþiileprofesiei de avocat ................................................................................................................................................... 74

Raportul privind principiile ºi garanþiile profesiei de avocat (Raportul BASHKIN) ............................................. 75

Recomandarea Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei nr 2121 (2018) pentru elaborarea uneiConvenþii Europene privind profesia de avocat ................................................................................................... 84

Consiliul Europei, Comitetul Miniºtrilor a demarat proiectul privind elaborarea Convenþiei Europene aAvocaþilor ................................................................................................................................................................. 86

R E V I S T A A V O C A T U L 2 0 21 3


Partea I

Susþineri în cadrul conferinþei „Vulnerabilitãþi ale profesieide avocat. Cauze ºi remedii”



Stimaþi invitaþi,

Vã mulþumesc tuturor cã aþi rãpit o parte din timpuldumneavoastrã pentru a veni la aceastã conferinþã, alcãrei scop este sã conºtientizeze un lucru care devinedeja destul de evident pentru toatã lumea: cã dinmotive diferite, interne, internaþionale, unele ce þinde vremurile sub care trãim, între apãrare ºi acuzares-a creat o mare diferenþã, iar aceastã diferenþã este îndauna apãrãrii. În realitate, fie cã suntem judecãtori,fie cã suntem procurori, fie avocaþi sau alte categoriide juriºti, pânã la urmã toþi trebuie sã tindem cãtreceea ce se numeºte justiþie, iar justiþia tinde cãtreadevãr. Or, pentru a ieºi la ivealã adevãrul adevãrat,ºi nu adevãrul cuiva, este nevoie de un echilibru întreacuzare ºi apãrare.

„Când o civilizaþie începe sã oboseascã deatâta libertate, la depãrtare apar norii negri aiautoritarismului”

Acuzarea este din ce în ce mai ranforsatã de mij-loace, de tehnologii, de metode, de cunoaºtere ºi delegi, iar apãrarea a devenit din ce în ce mai vitregitãde mijloacele de care ar trebui sã dispunã.

Sigur cã lucrurile acestea nu reprezintã o chestiunecare sã fie pusã în sarcina cuiva anume, a unui perso-naj, unei categorii profesionale, unei categorii de poli-ticieni sau a unui stat. Din nefericire, aceste chestiuniau la bazã o succesiune de evenimente ºi mã tem cãacest declin al apãrãrii, pentru cã eu aºa îl percep laora actualã, intervine într-o perioadã în care drepturileºi libertãþile par a fi ajuns la maximum de dezvoltare.

Dar tot acum, poate cã civilizaþia actualã începe sãoboseascã de libertate. ªi când o civilizaþie începe sãoboseascã de atâta libertate, la depãrtare apar noriinegri ai autoritarismului. Autoritarismul, aºa cum ºtiþi,îºi face apariþia treptat, nu printr-o loviturã bruscã, cide multe ori chiar pe fondul încurajãrilor venite dinpartea unei largi mase de populaþie, care începe sã-ºicedeze drepturile, treptat, treptat, în favoarea unorpretinse, dorite protecþii pe care, evident, elementelede autoritarism le pot garanta mai bine.

„Egalitatea de arme dintre acuzare ºi apãrare aavut de suferit în ultimele douã decenii. Apãrarea apierdut teren, în contextul ºi sub pretextul crizelorterorismului ºi al luptei împotriva crimei organizate”

În continuare, mã voi referi la cauzele acestuidezechilibru ºi efectele sale într-o dimensiune inter-naþionalã, deoarece problemele cu care ne confruntãmnu sunt autohtone, ci apasã pe avocatura europeanãºi nu numai. Prin aceastã abordare, doresc sã subliniezfaptul cã nu arãtãm cu degetul cãtre nicio profesiedin sistemul judiciar, întrucât cauzele cu care se con-fruntã avocatura nu au o origine internã, ci este vorbade un trend mondial, în care cu toþii suntem expuºi,mai ales cetãþenii. Însã, prin dialog, putem gãsi soluþiiºi în plan intern.

Din pãcate, egalitatea de arme dintre acuzare ºiapãrare a avut de suferit în ultimele douã decenii. Apã-rarea a pierdut teren în contextul ºi sub pretextul crize-lor terorismului ºi al luptei împotriva crimei organizate.

Printre cauzele declinului dreptului la apãrare, aºidentifica douã momente-cheie în istoria recentã.Primul este marcat de 11 septembrie 2001, în urmacãruia s-a dezvoltat conceptul de „Patriotic Act”, cares-a rãspândit extrem de rapid ºi în Europa, confruntatãcu crize repetate ale terorismului. Oamenii au acceptatsã renunþe parþial la drepturile lor, în special dreptulla viaþã privatã, au acceptat supravegherea electronicãîn masã, crezând cã astfel le poate fi apãratã viaþa.Momentul a coincis cu prima breºã adâncã în secretul

CUVÂNT-ÎNAINTECONFERINÞA „VULNERABILITÃÞI ALE PROFESIEI DE AVOCAT.

CAUZE ªI REMEDII”

Av. dr. Traian BRICIUPreºedintele UNBR



profesional al avocatului, principalul pilon de susþinereal profesiei, având în vedere cã relaþia avocat - clientse bazeazã pe încredere.

Al doilea moment-cheie a fost scandalul mondial„Panama Papers”, din 2016, care a pus avocaturaîntr-o luminã proastã la Bruxelles, întrucât unii avocaþiau folosit secretul profesional pentru a ascunde ilega-litãþi. Chiar dacã a fost vorba doar de unii avocaþi,consecinþele s-au rãsfrânt asupra tuturor avocaþilor,întrucât autoritãþile au folosit aceastã speþã pentru aaduce noi breºe ºi mai mari în secretul profesional,prin legislaþia împotriva spãlãrii banilor ºi prin ceaprivind tranzacþiile transfrontaliere.

Aceste momente au fost acompaniate ºi de spec-tacolul judiciar ºi aºa s-a ajuns la consecinþele pe carele vedem astãzi, în privinþa (in)egalitãþii de arme întreacuzare ºi apãrare.

„Întãrirea încrederii în justiþie depinde de întãrireatuturor profesiilor juridice implicate, inclusivavocaþii”

Oamenii au ajuns sã creadã cã avocaþii apãrã in-fractori criminali ºi corupþi, cã apãrarea acestora nuar trebui sã fie susþinutã sau cã ei n-ar avea nevoievreodatã de apãrare, întrucât nu fac ºi nu vor facenimic ilegal. Însã numãrul mare de achitãri, discrepan-þele dintre hotãrârile judecãtoreºti pe gradele de juris-dicþie aratã cã existã greºeli ºi este nevoie de o apãrareputernicã pentru a se face dreptate.

Problemele cu care se confruntã avocatura, dar ºicelelalte profesii juridice, sunt un virus care afecteazãnu numai România, ci ºi alte þãri, cu tradiþie mai înde-lungatã privind justiþia liberã ºi independentã. Sãptã-mâna aceasta, Adunarea Naþionalã din Franþa a votat,în primã lecturã, proiectul de lege denumit „Legeaprivind încrederea în justiþie”, propusã de ministruljustiþiei, Eric Dupond-Moretti. Acest proiect întãreºtegaranþiile exercitãrii profesiei de avocat, în special prinextinderea secretului profesional ºi facilitarea accesuluila dosar. Proiectul mai are în vedere limitarea scurgeriiinformaþiilor în cadrul anchetelor în curs, prezenþaobligatorie a avocatului la percheziþii ºi încã un lucrufoarte important: prezenþa avocaþilor în cadrul cole-giilor de eticã ºi deontologie din Consiliul de stat ºidin Curtea de Casaþie.

Prin urmare, politica francezã a înþeles cã întãrireaîncrederii în justiþie (aºa cum este denumit proiectulde lege) depinde de întãrirea tuturor profesiilor juridiceimplicate, inclusiv avocaþii, fãrã de care nu poate existajustiþie.

Efecte ale declinului dreptului la apãrare

La puþin timp dupã momentele enunþate maidevreme (dar ºi altele), au început sã aparã ºi efectele,constând în încãlcarea tot mai frecventã a drepturiloravocaþilor. Acestea au intrat în atenþia Adunãrii Parla-mentare a Consiliului Europei, care a iniþiat o cerce-tare amplã asupra stãrii avocaturii, concretizatã înRaportul Bashkin privind „Principiile ºi garanþiileavocaþilor”.

Potrivit raportului, Adunarea rãmâne îngrijoratã denumeroasele cazuri de încãlcare a drepturilor avoca-þilor, inclusiv atacuri împotriva securitãþii ºi indepen-denþei acestora, comise în ultimii ani. Citez din Raport:

“ Avocaþii au fost identificaþi cu clienþii lor ºi,prin extensie, cu afilierile politice ale clienþilor lorsau infracþiunile de care aceºtia sunt acuzaþi. Una dintre cele mai frecvente încãlcãri ale drep-

turilor avocaþilor este convocarea avocaþilor la au-dieri de cãtre organele de anchetã în calitate demartori în cazurile în care avocaþii acordã asistenþãjuridicã clienþilor lor. (…) Avocaþii sunt chemaþi sã se prezinte ca martori

în procedurile împotriva clienþilor lor ºi li se cere sãexplice de ce ºi cum îºi reprezintã clienþii. (…) Avocaþii se confruntã cu hãrþuiri administrative

ºi judiciare, inclusiv ingerinþe abuzive asupra drep-turilor ºi privilegiilor lor profesionale, cum ar fi vio-larea comunicãrilor privilegiate dintre avocat ºiclient, percheziþiile corporale sau a sediilor lor pro-fesionale, confiscãri ale documentelor legate de caz,supraveghere ilegalã audio ºi video, necomunicareainformaþiilor esenþiale legate de caz, trecerea pe listecu persoane care au diverse interdicþii, inclusiv decãlãtorie. (…) Autoritãþile de aplicare a legii încearcã în mod

necorespunzãtor sã evalueze ºi sã reglementezeonorariile avocaþilor (…)”.

Sunã familiar!

Eforturi europene pentru apãrarea apãrãrii

Având în vedere aceste aspecte, la 23 octombrie2020, Comitetul Permanent al Adunãrii Parlamentarea Consiliului Europei a adoptat Rezoluþia 2348 (2020)privind principiile ºi garanþiile aplicabile avocaþilor,prin care îndeamnã toate statele membre ale Consi-liului Europei sã asigure protecþia eficientã a profesieide avocat, în special prin interzicerea interferenþeistatului în profesia de avocat ºi definirea clarã a acti-vitãþilor precise care constituie o interferenþã inter-zisã, precum ºi prin stabilirea unui cadru legislativ



naþional care garanteazã eficienþa, independenþa ºisecuritatea activitãþii avocaþilor.

De asemenea, tot la 23 octombrie 2020, ComitetulPermanent al Adunãrii Parlamentare a ConsiliuluiEuropei a adoptat Recomandarea 2188 (2020) privindprincipiile ºi garanþiile aplicabile avocaþilor, prin carereaminteºte Comitetului Miniºtrilor necesitatea de aasigura, prin mijloace legislative, dreptul la un procesechitabil, prin crearea condiþiilor de egalitate întreacuzare ºi apãrare în procedurile contradictorii, pre-cum ºi prin garantarea siguranþei avocaþilor ºi a altorparticipanþi la procedurile legale (inclusiv judecãtori,anchetatori ºi procurori) în cursul activitãþilor lor pro-fesionale.

Nu în ultimul rând, la 31 martie 2021, ComitetulMiniºtrilor a adoptat studiul de fezabilitate a unui nouinstrument juridic european privind profesia de avo-cat, precum ºi proiectul de mandat pentru un comitetde experþi însãrcinat cu elaborarea unui proiect euro-pean privind profesia de avocat. Este vorba de Con-venþia Europeanã privind profesia de avocat, al cãreiscop este consolidarea statului de drept ºi protecþiaavocaþilor, a cãror activitate este fundamentalã pentruadministrarea justiþiei ºi protecþia drepturilor funda-mentale.

Însã, pânã la adoptarea acestei Convenþii, cred cãtrebuie sã cãutãm soluþii ºi în plan intern ºi un primpas este dialogul cu cei implicaþi. Astãzi, încercãm sãidentificãm problemele avocaturii ºi soluþii, urmândsã continuãm procesul de comunicare cu toþi factoriiimplicaþi ºi sã iniþiem un dialog constructiv, spre binelejustiþiei ºi al cetãþeanului.

„Prin dialogul interprofesional, prin ideile carese dezvoltã, sã facem mai clar, mai coerent, ºi maisigur dreptul la apãrare”

Rolul acestei conferinþe este ca, dincolo de acesteeforturi europene, dincolo de ceea ce am vãzut dejacã poate sã se traducã, la un moment dat, printr-o

modificare a legislaþiei, într-o perfecþionare a legis-laþiei privind dreptul la apãrare, dacã e posibil, prindialogul interprofesional, prin ideile care se dezvoltã,sã facem mai clar, mai coerent, ºi mai sigur, dreptulla apãrare. Avocaþii trebuie sã ºtie care sunt cu ade-vãrat vulnerabilitãþile lor, sã ºtie exact care sunt limi-tele manifestãrilor activitãþilor lor ºi sã ºtie exact ceaºteptãri au ceilalþi parteneri judiciari de la ei. Pentrucã primul element de depãºire a unei situaþii de declineste conºtientizarea situaþiei în care ne aflãm.

De aici începe tratarea. Fãrã conºtientizareasituaþiei în care ne aflãm, niciun tratament nu poate fieficient. ªi în final, o sã spun cã aceastã chestiune, adeclinului dreptului la apãrare, nu e o problemã aavocaþilor, în esenþã. Aici, orice profesie juridicã, oricecetãþean trebuie sã gândeascã totul în altã cheie decâtcea în care a fost obiºnuit în ultima perioadã. Preaadesea am fost obiºnuiþi sã gândim totul în cheiaurmãtoare, greºitã fundamental: eu nu fac nimic rãu,eu nu o sã fac nicio ilegalitate, prin urmare nu o sãam niciodatã nevoie de avocat. De avocat au nevoienumai cei care fac ilegalitãþi, avocaþii îi ajutã sã scape,prin urmare ºi avocaþii sunt la fel de rãi, sau aproapela fel de rãi ca ºi clienþii lor. Aceastã cheie este funda-mental greºitã ºi filozofic, dar ºi practic. Mai devremesau mai târziu, viaþa dovedeºte cã mulþi oameni ajungsã aibã nevoie de avocat, la un moment dat. Iar dacãavocatul va fi slab, ºi situaþia lor va fi slabã ºi vorregreta momentele în care au ignorat cã investiþia înranforsarea, echilibrarea dreptului la apãrare este oinvestiþie pe care o fac inclusiv pentru sine.

Prin urmare, dreptul la apãrare este important nuatât pentru avocat. Noi ne vom descurca oricum, pentrucã ne-am descurcat în multe momente istorice, am trecutºi dictaturi de toate felurile ºi profesia a rãmas. Problemaeste cu ceilalþi, cu cei pe care îi apãrãm. Ei în generalsunt cei mai afectaþi de scãderea dreptului la apãrare.

Mulþumesc ºi sper ca aceastã conferinþã sã dezvoltecât mai multe idei.



Îmi asum toate riscurile sã folosesc cuvântul„imunitate” în contextul subiectului pe care îl voiprezenta, deºi acesta a dobândit conotaþii peiorativede ceva timp. Aud tot mai des, sub formã de acuzã,cã avocaþii, mai nou judecãtorii, vor imunitate atuncicând revendicã anumite drepturi, care, în ultimãinstanþã profitã cetãþeanului ºi statului de drept.

Însã e momentul sã restabilim înþelesul ºi semnif-icaþia acestui termen, care apare în legislaþia statelorsau în documentele internaþionale atunci când estevorba de susþinerile avocaþilor în exerciþiul profesiei.

Articolul 20 din Principiile de bazã privind rolulbarourilor, adoptate de al 8-lea Congres al NaþiunilorUnite pentru prevenirea crimei ºi tratamentul deþinu-þilor, Havana, Cuba (27 august - 7 septembrie 1990)consacrã expres sintagma „imunitate penalã ºi civilã”a avocaþilor: „Avocaþii beneficiazã de imunitate civilãºi penalã pentru orice declaraþie relevantã fãcutã cubunã-credinþã în pledoariile scrise sau orale sau înapariþiile lor profesionale în faþa unei instanþe, a unuitribunal sau a altei autoritãþi juridice sau admi-nistrative”.

Din pãcate, în ultima vreme, unele dosare larg me-diatizate au arãtat cã avocaþii s-au confruntat cu pre-siuni pentru opiniile exprimate în exercitarea profesiei,atât în faþa organelor judiciare, cât ºi a celor extraju-diciare. Avocaþii au fost chemaþi ca martori în dosareîndreptate împotriva propriilor clienþi ºi au fost inte-rogaþi sã-ºi argumenteze opiniile juridice expuse înapãrarea ºi reprezentarea clienþilor. Chiar ºi judecãtoriiau fost audiaþi pentru a-ºi argumenta opiniile juridice.

Cum a fost posibil aºa ceva? Ar fi momentul sãanalizãm care sunt breºele din legislaþia naþionalã carepermit interpretãri eronate.

„Imunitatea pledoariei nu este un privilegiu alavocatului, ci este un privilegiu al justiþiabilului”

Deºi învãþãm încã de pe bãncile ºcolii cã aceastãimunitate este o garanþie a dreptului la apãrare, careeste al cetãþeanului, acest lucru pare sã nu mai fie pedeplin înþeles în zilele noastre. De aceea, dezbatemde ce avocaþii trebuie sã aibã imunitate civilã ºi penalã,

de ce judecãtorii trebuie sã aibã imunitate, dacãpledoaria este sub protecþia imunitãþii, dacã dreptulde deliberare al judecãtorului este supus imunitãþii,dacã avocatul are dreptul sã tacã, dacã este sancþionatdacã ar tãcea.

Acum, sigur cã poate sã parã periculos într-osocietate tot mai cvasiegalitaristã sã vorbim despreimunitatea pledoariei avocatului. Din punctul meu devedere, trebuie sã avem tãria sã o facem, pentru cã nueste un privilegiu al avocatului, ci este un privilegiual justiþiabilului. Un avocat influenþat, un avocat timo-rat, timid, este un avocat care nu îºi ajutã clientul.

Nu existã ºi nu va exista niciodatã o imunitate aavocatului în privinþa rãspunderii pentru faptele lui,dacã acesta încalcã legea. Imunitatea pledoariei esteo garanþie cã avocatul va putea sã exprime liber oriceopinie în apãrarea clientului lui, fãrã sã se teamã derepercusiuni. Sau cã va putea sã tacã, alãturi de clientulsãu, pentru a nu-l incrimina.

„Precum zicala cã un pantofar nu-ºi face pantofiibuni, în legea de organizare ºi funcþionare a profesieide avocat avem o dispoziþie care, din nefericire, afost interpretatã în contra profesiei de avocat”

În art. 39 alineatul 3 se prevede cã avocatul nurãspunde penal dacã susþinerile sale sunt fãcute înlimitele deontologiei profesionale1. ªi evident cãoricine vrea sã interpreteze acest text împotriva pro-fesiei de avocat, spune cã dacã ai încãlcat reguliledeontologice, rãspunzi penal. Sigur cã existã un alineat

REGIMUL JURIDIC AL SUSÞINERILOR AVOCAÞILOR ÎN FAÞAAUTORITÃÞILOR CU SAU FÃRÃ ACTIVITATE JURISDICÞIONALÃ

Av. Dr. Ion DRAGNEDecanul Baroului Bucureºti

Vicepreºedinte UNBR



52, care prevede mai amplu dreptul avocatului de a fiprotejat pentru susþinerile sale, însã alineatul 3, de carevorbeam, se pune condiþia dacã nu se respectã deonto-logia profesionalã, poate constitui o bazã pentru repre-siunea împotriva avocatului care îºi exercitã profesia.

Precum zicala cã un pantofar nu-ºi face pantofiibuni, în legea de organizare ºi funcþionare a profesieide avocat avem aceastã dispoziþie oarecum neclarã,care, din nefericire, a fost interpretatã în contra pro-fesiei de avocat.

„Întrebarea este în ce mãsurã avocatul, capartener loial al justiþiei, este þinut de obligaþia de atãcea ºi dacã aceastã obligaþie de a tãcea poate fipremisa unei eventuale sancþiuni penale pentruavocaþi”

Un alt aspect pe care doresc sã-l aduc în discuþieîn legãturã cu imunitatea susþinerilor avocatului estedreptul la tãcere. Poate fi avocatul acuzat cã prin susþi-nerile sale a indus în eroare organele judiciare prinomisiunea de a da anumite declaraþii, de a denunþaclientul sau de a depune la dosar anumite înscrisuri,aºa cum s-a mai întâmplat?

Dreptul unui acuzat de a pãstra tãcerea cu privirela faptele ce îi sunt reproºate ºi de a nu contribui lapropria sa incriminare reprezintã o garanþie implicitã,aspecte esenþiale ale unei proceduri echitabile înprocesul penal3.

Art. 83, lit. a din Codul de procedurã penalã prevedecã, în cursul procesului penal, inculpatul are „dreptulde a nu da nicio declaraþie pe parcursul procesuluipenal, atrãgându-i-se atenþia cã dacã refuzã sã deadeclaraþii, nu va suferi nicio consecinþã defavorabilã,iar dacã va da declaraþii, acestea vor putea fi folositeca mijloace de probã împotriva sa”.

Dar dreptul de a nu da nicio declaraþie e totuºi destulde succint faþã de ceea ce prevede Directiva (UE)2016/343 a Parlamentului European ºi a Consiliuluidin 9 martie 2016 privind consolidarea anumitoraspecte ale prezumþiei de nevinovãþie ºi a dreptuluide a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale.Potrivit acesteia, dreptul de a nu se autoincriminareprezintã un aspect important al prezumþiei de nevi-novãþie. Atunci când li se solicitã sã dea o declaraþiesau sã rãspundã la întrebãri, persoanele suspectateºi acuzate nu ar trebui sã fie constrânse sã furnizezeprobe sau documente sau sã comunice informaþii carear putea sã conducã la autoincriminare.

Întrebarea este în ce mãsurã avocatul, ca partenerloial al justiþiei, este þinut de obligaþia de a tãcea ºidacã aceastã obligaþie de a tãcea poate fi premisa unei

eventuale sancþiuni penale pentru avocaþi. ªi se puneproblema ce se întâmplã în cazul în care inculpatulsau suspectul se prevaleazã de dreptul la tãcere, daravocatul cunoaºte anumite elemente care îl pot ajutape acuzator.

Are avocatul obligaþia sã spunã ceea ce ºtie înaceastã situaþie? Se expune la o consecinþã penalã,dacã nu o face?

În mod categoric, dacã o face, se expune la o con-secinþã, fiindcã încalcã secretul profesional! Dupã cumºtiþi, în 2016, pentru a nu fi tentaþi avocaþii sã îºirezolve problemele penale provenite din faptele pecare le sãvârºesc în afara exercitãrii profesiei, amprevãzut o sancþiune gravã: nedemnitatea avocatului,care pentru a se pune la adãpost de legea penalã, îºidenunþã clientul. Cu alte cuvinte, din perspectiva legiiprofesiei, am avut grijã sã protejãm secretul profe-sional. Dar dacã avocatul respectã secretul profesionalîn materie penalã, existã riscul sã fie urmãrit penal ºicondamnat pentru cã a încãlcat legea? În mod cate-goric nu, fiindcã atunci, funcþia de apãrare a avocaturiis-ar transforma într-o funcþie de acuzare ºi raþiuneade a fi a profesiei de avocat, ºi dreptul la apãrare ar fiiluzorii.

„În ipoteza în care înscrisul nu este depus ºi parteaadversã cere sã fie depus, sancþiunea este una emi-namente procesual civilã”

În materie civilã, s-a pus întrebarea ce se întâmplãdacã îndoim o paginã din dosar ºi spunem cã nu neavantajeazã clientul sã o folosim în instanþã. Poaterãspunde penal avocatul care nu depune la dosarulcauzei un document care se aflã doar în posesia clien-tului sãu ºi nu profitã acestuia?

În ipoteza în care înscrisul nu este depus ºi parteaadversã cere sã fie depus, sancþiunea este una emi-namente procesual civilã, instituind prezumþia legalãcã înscrisul existã ºi cã are conþinutul prevãzut departe. La fel, dupã cum bine ºtie toatã lumea, dacãdupã terminarea procesului se descoperã cã un înscriseste reþinut de partea adversã, partea îndreptãþitã poatesã formuleze cerere de revizuire. Avem dispoziþii înprocedurã, care dacã sunt citite cu bunã credinþã,concluzia ar fi cã avocatul nu rãspunde pentru ceeace nici partea nu rãspunde.

ªi acum, întrebarea care se pune, dacã sancþiunilerespective sunt prevãzute pentru partea necooperantã,avocatul care le cunoaºte poate sã se expunã la o rãs-pundere mai mare? Evident cã nu, fiindcã, din nou,nu ar mai avea sens sã fie avocat, cãci ar deveni unpericol pentru parte. ªi dacã partea ar putea sã ascundã



înscrisul, cãci ar fi mai în siguranþã fãrã avocat, înmod categoric ar fi tentatã sã nu mai angajeze unavocat care sã-i apere drepturile.

„Imunitatea pledoariei avocatului ºi imunitateadeliberãrii judecãtorului constituie elemente pentrubuna funcþionare a justiþiei”

În concluzie, când vorbim despre imunitate, ºi dinpunctul meu de vedere trebuie sã admitem ºi sã fimstãruitori, nu trebuie sã rãspundã avocatul pentru ple-doarie, nu trebuie sã rãspundã judecãtorul pentru deli-berare. Cãci pledoaria înseamnã propunerea adevã-rului judiciar. Iar dacã pledoaria ºi propunerea deadevãr judiciar sunt acceptate de judecãtor ºi setransformã în adevãr judiciar, ambele trebuie sã fieprotejate. Deci din aceastã perspectivã, imunitateapledoariei ºi imunitatea deliberãrii avocatului ºi jude-cãtorului constituie elemente pentru buna funcþionarea justiþiei.

NOTE1 Art. 39, alin. 3 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea

ºi funcþionarea profesiei de avocat: „Avocatul nu rãspundepenal pentru susþinerile fãcute oral sau în scris, în formaadecvatã ºi cu respectarea prevederilor alin. (2), în faþainstanþelor de judecatã, a organelor de urmãrire penalã saua altor organe administrative de jurisdicþie ºi nici dacã suntîn legãturã cu consultaþiile oferite justiþiabililor ori cuformularea apãrãrii în acea cauzã ori pentru susþinerile fãcuteîn cadrul consultaþiilor verbale sau consultaþiilor scriseacordate clienþilor, dacã ele sunt fãcute cu respectareanormelor de deontologie profesionalã”.

2 Art. 39, alin. 5 din Legea nr. 51/1995: „Nu constituieabatere disciplinarã ºi nici nu pot atrage alte forme derãspundere juridicã a avocatului opiniile juridice aleacestuia, exercitarea drepturilor, îndeplinirea obligaþiilorprevãzute de lege ºi folosirea mijloacelor legale pentrupregãtirea ºi realizarea efectivã a apãrãrii libertãþilor,drepturilor ºi intereselor legitime ale clienþilor sãi”.

3 DECIZIA CCR nr. 519 din 6 iulie 2017, referitoare laexcepþia de neconstituþionalitate a dispoziþiilor art. 118 tezaîntâi din Codul de procedurã penalã. Publicatã în MONI-TORUL OFICIAL nr. 879, din 8 noiembrie 2017



M-am întrebat deseori cum ar aratã lumea fãrãavocaþi? Ca sã-mi reprezint mai bine aceastã situaþie,m-am întrebat cum ar fi lumea fãrã jurnaliºti?

În vremurile moderne, aºa ceva pare utopic. Cumpoþi fi apãrat de abuzuri sau nedreptãþi, dacã nu ai unom priceput sã facã asta? Fãrã acest tip de apãrare amtrãi în haos ºi fricã permanentã. Iar frica naºte, larândul ei, abuzuri.

Dar iatã cã nu trãim într-o astfel de societate. ªitotuºi, pornind de la titlul acestei conferinþe cu tema:„Vulnerabilitãþi ale profesiei de avocat. Cauze ºiremedii”, mi-am pus întrebarea dacã este suficient sãexiste avocaþi ºi jurnaliºti pentru ca dreptatea ºiadevãrul sã triumfe.

Ei bine, se pare cã nu! Pe terenul de joc lupta numai este onestã ºi nici proporþionalã. Neîncrederea înjustiþie devine un fenomen periculos în societãþiledemocratice. Din cauzã cã la noi, ºi în multe alte þãridemocratice, drepturile ºi libertãþilor individului suntîn primejdie. La fel ºi apãrãtorii lor.

Iar în cazul dumneavoastrã, al avocaþilor, suntsemnale tot mai intense cã vã expuneþi unor pericolecare altãdatã nici nu erau luate în considerare. Riscurilemeseriei devin posibile infracþiuni. Iar imunitatea pe

care altãdatã o aveaþi ºi egalitatea de arme în faþamagistratului încep sã fie contestate.

Despre aceste riscuri ºi vulnerabilitãþi mã aºtept sãvorbim. Vorbim despre cetate, nu suntem în logicamedievalã, ci a cetãþii noastre în care suntem cu toþiiniºte cetãþeni responsabili. Iar fãrã acest dialog, fãrãputerea expunerii unor argumente am fi izolaþi, ºi lapropriu, ºi la figurat, printre lucruri abstracte ºi, sã lespunem, imobile.

CUM POÞI FI APÃRAT DE ABUZURI SAU NEDREPTÃÞI,DACÃ NU AI UN OM PRICEPUT SÃ FACÃ ASTA?

Claudiu LUCACIModeratorul conferinþei

„Vulnerabilitãþi ale profesiei de avocat. Cauze ºi remedii”



Bunã dimineaþa! În primul rând, vreau sã vã mul-þumesc din suflet cã m-aþi invitat. Pentru prima datã,dupã foarte mulþi ani, parcã mã simt ºi eu acasã,printre avocaþi, pentru cã avocat am fost toatã viaþa.Îmi aduc aminte cã unii mã apelau cu „doamnaministru”, ºi mi-am simþit timpanele zgâriate rãu detot. Le-am spus tuturor colegilor cã dacã mi se adre-seazã cu „doamna avocet” este absolut perfect, pentrucã asta sunt eu, avocat.

„Cuvântul avocat era nomina odiosa. Aºa cã dacãerai tovarãº, erai apãrãtor”

Dacã mã uit în salã, cred cã dacã mai sunt vreo doicolegi din generaþia mea. Dar asta are ºi avantaje,pentru cã pot sã vã spun, extrem de pe scurt, câtevadin lucrurile pe care le-am trãit ºi simþit înainte de1989.

ªtiþi cã ºi la data aceea, clienþii ne spuneau „avocat”,noi între noi aºa ne adresam, dar judecãtorii ºi procu-rorii se adresau nouã cu „apãrãtor”. Cuvântul avocatera nomina odiosa, aºa cã dacã erai tovarãº, erai apã-rãtor. Ce fel de apãrãtor ºi al cui, era foarte neclarpânã la urmã, în funcþie de ce doreau unii sau alþii.

Mi s-a întâmplat, bineînþeles, ºi mie, cum probabilli s-a întâmplat ºi altor colegi, sã mi se spunã în timpulºedinþei, inclusiv în dosare din oficiu, cã îºi schimbãclientul declaraþia datã la Miliþie ºi sã mi se spunã„tovarãºa apãrãtor, veniþi la pauzã la mine în cabinet,cã poate dupã aia o sã staþi în boxã alãturi de clientuldv.”. Am mai fost ameninþatã ºi cu transfer disciplinarprin diferite locuri.

Pe noi ne-au cãlit cumva vremurile acelea. Surprizamea totalã a fost dupã 1990, când pe ecranul singureiteleviziuni care exista la data aceea, erau vreo doi corifeiai avocaturii, oameni care aveau acoperire mediaticãlargã ºi care promovau ideea cã rolul avocatului estede a contribui la aflarea adevãrului. Iar eu stãteam înfaþa ecranului ºi simþeam nevoia sã urlu, sã se audãpânã în studioul de televiziune. Pentru cã nu acestaeste rolul avocatului într-un sistem de justiþie.

„Acestea nu sunt chiþibuºãrii, sunt drepturifundamentale pe care cineva le are ºi este firesc caun avocat sã le apere ºi pe baza lor, evident, sã poatãcâºtiga”

Spuneaþi, domnule preºedinte al Uniunii, cã oa-menii ar trebui sã se gândeascã în mod pragmatic cãs-ar putea ca ei înºiºi, la un moment dat, sã aibã nevoiede avocat. Chiar dacã nu ar fi aºa, e o chestiune deprincipiu. Dreptul la apãrare face parte din categoriadrepturilor fundamentale. Drepturile se apãrã dinprincipiu. Din principiu, se apãrã drepturile celorlalþi.Cu cât sunt mai vulnerabili, cu atât mai mult au nevoiesã le apãrãm drepturile. Abia în subsidiar gândindu-necã s-ar putea sã ajungem ºi noi vreodatã în situaþia încare sã avem nevoie sã ne fie apãrate propriile drep-turi. Îmi aduc aminte de aceastã neînþelegere. Ani dezile, când cineva era achitat, scos de sub urmãrirepenalã, lumea revãrsa valuri de urã ºi vorbea dechiþibuºãrii avocãþeºti. ªi eu tot încercam sã le spun:acestea nu sunt chiþibuºãrii, sunt drepturi fundamen-tale pe care cineva le are ºi este firesc ca un avocat sãle apere ºi pe baza lor, evident, sã poatã sã câºtige.

Sigur cã ne referim aici cel mai mult la dreptulpenal, pentru cã ºtim cu toþii cã aici consecinþa estepierderea libertãþii. Dar, în realitate, aceeaºi este situaþiaºi dacã ne referim la civil, comercial, administrativº.a.m.d.

ROLUL AVOCATULUI ÎN SISTEMUL DE JUSTIÞIE

Renate WEBERAvocatul Poporului



„Nu ºtiu sã mã gândesc altfel la rolul avocatului,decât din perspectiva egalitãþii armelor”

Pe de altã parte, e o realitate cã lumea nu vrea sãînþeleagã rolul avocatului. Eu mi-o aduc aminte pepropria mea fiicã, atunci când era adolescentã ºi nuînþelegea cum pot avocaþii sã-i apere pe unii sau alþii.A trebuit sã treacã anii, sã citeascã mai mult, sã stãmde vorbã mai mult, ca sã înþeleagã niºte chestiuni deprincpiu.

Pe mine ºtiþi ce m-a uluit cel mai mult? Nu neapãratvalul de urã revãrsat la adresa profesiei ºi a avocaþilordin partea unui public mai mult sau mai puþin educat,ºtiutor de cum se comportã un stat de drept ºi odemocraþie cu oamenii care trãiesc acolo. Pe mine m-asurprins foarte mult atitudinea unor avocaþi. Ceea ce

s-a întâmplat cu colegul nostru, nu de multã vreme, ºiceea ce a determinat o revãrsare de postãri în socialmedia, a fost însoþit de niºte comentarii – eu chiarmi-am luat timpul necesar sã mã uit pe ele – niºtecomentarii care m-au terifiat, din partea unor avocaþi.

Aici cred cã avem o problemã uriaºã, e o problemãde cine intrã în aceastã profesie, ce tip de instruire seface cu cei care pãtrund în aceastã profesie. E maiprofund decât ceea am vedea la suprafaþã.

Nu ºtiu sã mã gândesc altfel la rolul avocatului,decât din perspectiva aceasta a egalitãþii armelor. Nudoar în procesul penal, ci în orice altã cauzã. ªi tot cevã rog e sã aveþi grijã de profesia asta, pentru cã înafara acestei profesii eu nu vãd niciun viitor pentruvreo democraþie ºi vreun stat de drept. Vã mulþumesc.



Mulþumesc, în primul rând, pentru invitaþiatransmisã la consiliu, invitaþie care a ajuns ºi la colegiimei, nu numai la cei doi reprezentanþi ai societãþiicivile. Cred cã discuþia este mult mai importantã decâtpare la prima vedere. Pentru cã ,aºa cum în mai multerânduri am spus, chiar în ºedinþele plenului, publice,ale Consiliului, independenþa judecãtorului nu este unadaos la salariu, este o garanþie pentru membrii socie-tãþii cã se aflã în faþa unei instanþe independente. Unalt element este acela de a demantela o marotã, ºianume cã judecãtorul este, de fapt, cel care înfãptuieºtejustiþia. Nu este adevãrat!

„Avocatul este profesionistul care nu face altcevadecât exerciþiul drepturilor”

Instanþele judecãtoreºti sunt cele care înfãptuiescjustiþia. Judecãtorul este un funcþionar calificat încadrul instanþei, echipat cu un set de garanþii, astfelîncât realizarea rolului sãu sã fie în afara oricãrei inge-rinþe extreme.

Art. 126 din Constituþie ne spune cã justiþia se înfãp-tuieºte prin ÎCCJ ºi prin celelalte instanþe organizatepotrivit legii.

Super-personalizarea funcþiei judiciare în stat a dusla o desconsiderare a tuturor celorlalþi participanþi laprocesul elaborat, de stabilire a adevãrului judiciar.De aceea vedem nu numai în materie penalã, dar ºi înmaterie civilã, situaþia în care, din pãcate, din ce în cemai mult, magistratul are convingerea cã are pãrereaformulatã deja, dupã ce s-a fãcut regularizarea cererii,astfel încât vedem un abuz de aplicare a unei normeimperfecte cu privire la utilitatea, pertinenþa ºi rele-vanþa probelor, încãlcând pânã la urmã, sau golindde conþinut principiul disponibilitãþii. Al cui este acestprincipiu? Al pãrþilor, al membrilor societãþii. Avocatuleste profesionistul care nu face altceva decât exerciþiuldrepturilor.

„Se face o gravã confuzie între independenþã ºiimunitate, concluzie care duce foarte uºor la transfor-marea imunitãþii în impunitate”

Este limpede cã din ce în ce mai des vedem oîncãlcare a dreptului la apãrare, o justiþie selectivã,

vedem cum situaþii identice aduse în atenþia publiculuide mass-media, chiar cu probe, cu documente, sunttratate în mod diferit. Vedem cum se opereazã cu listelealbe, listele negre, ceea ce pânã la urmã goleºte justiþiade misiunea ºi rolul sãu ºi de legitimitatea sa. Dacã eanu e capabilã sã asigure dreptatea, sã asigure echilibrulaplicãrii normelor de convieþuire în societate, ºi-a ratatmisiunea.

O chestiune la care am reflectat a fost aceea a ame-ninþãrilor pe care le avem. Pe lângã practica neunitarã,care de multe ori ascunde dublul standard, o amenin-þare este incapacitatea sistemului de a pune în operãremediile pe care legiuitorul le-a creat. ªi mã referaici la rãspundere. Se face o gravã confuzie între inde-pendenþã ºi imunitate, concluzie care duce foarte uºorla transformarea imunitãþii în impunitate. Or, acestaeste un viciu grav, care îi afecteazã pânã la urmã pecei care sunt chemaþi sã exercite funcþiile judiciare.

În schimb, vedem la avocaþi, aºa cum domnuldecan a arãtat, cã legislaþia permite dubii cu privire la

O AMENINÞARE ESTE INCAPACITATEA SISTEMULUI DE A PUNE ÎNOPERÃ REMEDIILE PE CARE LEGIUITORUL LE-A CREAT

Victor ALISTARMembru CSM din partea societãþii civile



garanþiile pe care profesia le are în interesul cetãþea-nului ºi nu în interes propriu. Ce ar fi de fãcut? Probabilsã ne uitãm la sistemul anglosaxon ºi sã observãm cãnu de pe bãncile ºcolii, cu o formare profesionalã ini-þialã, intri pentru a judeca adevãrul faptic, a-l declinasub imperiul normei, pentru a stabili adevãrul juridic.Pentru cã ai nevoie sã clarifici chestiunile ce þin deconflictul între pãrþi. Pentru asta ai nevoie de înþelep-ciune. Poate nu mai intrãm la 23 de ani la INM ºi la25 de ani sã pronunþãm deja hotãrâri în materia divor-þului sau în materii care privesc minori, sã spunem.Poate ne gândim la un 35 de ani, dupã un exerciþiu de10 ani într-o profesie juridicã. Tot prin examen. ªiasta ar duce, pânã la urmã, la un echilibru, inclusiv înmentalitate, întrucât comunicarea publicã reflect, pânãla urmã, mentalitãþi.

Ar mai fi un lucru. Avocaþii au la dispoziþie - ºi amtransmis UNBR ºi îi mulþumesc cã a diseminat cãtrebarouri, solicitarea ca avocaþii sã contribuie, conformlegii, la procesul de selecþie a judecãtorilor de la ÎCCJ,acolo unde vãd candidaþi ºi cunosc lucruri care artrebui sã fie în analiza celor care întocmesc raportulprivind profesia. Probabil cã teama de a nu te punerãu cu un magistrate, pentru cã faci rãu clientului tãupe viitor, sau viitorilor clienþi, a fost cea care a dictat.S-ar putea totuºi, sub umbrela Consiliului UNBR, sãfie centralizate ºi transmise oarecum impersonal, dartransmise. Cel puþin sancþiunea moral-profesionalã acomunitãþii juridice ar putea sã aparã exact când sedoreºte încununarea carierei, doar pentru cei care cuadevãrat cu avut o exercitare ºi o conduitã care aupus în discuþie drepturile justiþiabililor.

„Trebuie sã fie reechilibrate, pentru cetãþeanul derând, acele mecanisme care sã garanteze o egalitateºi din perspectiva armelor”

Un alt element cu care trebuie sã ºi închei, pentrucã ne apropiem de expirarea timpului, este legat deegalitatea de arme. Ne aflãm în revoluþia a 4-a indus-trialã, digitalizarea. Acele chichiþe avocãþeºti – cumle mai spun unii – nu sunt decât niºte garanþii dereechilibrare faþã de capacitatea pe care jurisdicþiileadministrative, inspecþiile administrative sau Parchetulle au la dispoziþie. Trebuie sã fie reechilibrate, pentrucetãþeanul de rând, acele mecanisme care sã garantezeo egalitate ºi din perspectiva armelor, pentru cã atuncidoar o prezumþie de interpretare a legii, cu tot ceînseamnã instrumentele din spate, duc la o soluþie deadevãr juridic. Or dreptatea se bazeazã pe echitate ºipe proporþie. Cred cã este necesar sã se punã presiunepe celelalte categorii juridice, pe magistraþi, sã res-pecte, pânã la urmã, vocaþia justiþiei, sã nu mai contri-buie la abordãri din acestea revanºarde, iacobine, aºspune medievale, în ceea ce priveºte securitatea juri-dicã în societate. ªi cred cã bãtãlia este una comunica-þionalã. Cred cã profesia ar avea nevoie de sprijin profe-sional de specialitate, sã se reaºeze acele elementefundamentale la care fãcea trimitere ºi doamna Avocatal Poporului, principiile de bazã, elementele funda-mentale, care sunt distorsionat vãzute de opinia pu-blicã, din pãcate, ºi prin inacþiunea profesiilor ºi prininacþiunea ºcolilor de drept, dar ºi prin dorinþa depublicitate a mass-media, care serveºte senzaþionalul„no matter what”.



„Uºa se închide în spatele meu. Sunt în stradã, iesdin penitenciar. Sunt liber. Nu întorc capul sã vãdcum aratã clãdirea. Nu mã intereseazã. Sunt fericit,sunt liber sã merg pe stradã. Grãbesc pasul. Spremine vine o bãtrânicã aproape târând dupã ea o plasãîncãrcatã de cumpãrãturi. Mã opresc cu intenþia são ajut. Fuge. Mã priveºte speriatã peste umãr. Râd.Crede pesemne cã sunt un hoþ, cã vreau sã fur ceva.Oare cum arãt? Cum sã arãt? Pãi, cum sã arãt? Decâtca un hoþ. Trãiascã bãtrânica, de fapt nu este niciodeosebire între un hoþ ºi unul luat pe nedrept. Eu aºaam fost condamnat. Sunt tot un fel de hoþ, dar sunt cuadevãrat un infractor? Rãspunsul, pentru altã datã”.

Am citat un pasaj dintr-o carte, care se numeºte„Întoarcerea”, scrisã de un avocat care nu mai esteprintre noi de câþiva ani de zile, Romulus Cojocaru,din Craiova. Eram în liceu în clasa a X-a sau a XI-a,când am citit aceastã carte ºi am decis atunci sã urmezFacultatea de Drept. Pentru cã mi s-a pãrut cã nu estelumea în care vreau sã trãiesc. ªi atunci, în minteaunui tânãr de 16-17 ani s-a produs ceva, care a zis „tutrebuie sã fii o rotiþã dintr-un mecanism care sã numai permitã asemenea lucruri”. Povestea este din 1987,apãrutã la o editurã din Craiova. Aproape ireal cã afost posibil sã aparã aºa ceva la vremea respectivã.Este povestea unui avocat care a fost condamnat penedrept, a executat o parte din pedeapsã în penitenciarºi ulterior a fost reabilitat pentru cã cineva nu s-aîmpãcat niciodatã cu nedreptatea ºi a demonstrat acestlucru. Pentru cã, pânã la urmã, despre nedreptate estevorba în aceastã viaþã. Niciodatã nu te poþi împãca cunedreptatea.

„Poate reuºim sã fim un angrenaj care sã îm-piedice în mod real nedreptatea”

Cum ne apãrãm de nedreptate? Fiecare dintre ceicare sunteþi aici v-aþi gândit probabil cã vreþi sã fiþi orotiþã care sã facã lucrurile sã meargã bine în viaþafiecãruia, în viaþa cetãþii, cum spunea Claudiu (Lucaci,n.n.) ceva mai devreme, cetate care de vreo 20 de ani

este cumva sub un asediu al nedreptãþii, al incompe-tenþei, al prostiei, al nemerniciei, din pãcate, de celemai multe ori, al dorinþei de putere fãrã margine pecare cineva o are la un moment dat, cu orice preþ.

Ce putem sã facem, cei care suntem aici? Dacãfiecare e o rotiþã, cred cã la un moment dat putem sãfim chiar un angrenaj, care nu doar sã se învârtã îngol ºi sã fie luat în râs.

Poate reuºim sã fim un angrenaj care sã împiediceîn mod real nedreptatea. Cum facem acest lucru? Suntcâteva idei care au fost spuse în spaþiul public în ulti-mul timp. Au fost dezbateri, evident, accelerate de cei s-a întâmplat lui Robert Roºu, dar mi se pare în conti-nuare cã sunt foarte multe rotiþe care merg în gol. Nulucreazã ca un angrenaj care sã împiedice cu adevãratnedreptatea. Pentru cei de astãzi, dar mai ales pentrucei care vor veni dupã noi.

NICIODATÃ NU NE PUTEM ÎMPÃCA CU NEDREPTATEA

Robert CAZANCIUCVicepreºedintele Senatului României



„Eu cred cã aveþi un rol extrem de important nunumai în apãrarea profesiei, ci în apãrarea ideii decetate care sã trãiascã în echilibru”

Eu sper ca ºi dupã aceastã întâlnire, ºi dupã celecare vor urma în perioada urmãtoare, sã reuºim sãpunem la punct mecanisme care sã împiedice nedrep-tatea. Sigur, nu e un lucru uºor de fãcut. ªi dacã negândim de unde începe rãul, el începe de la origine.Care sã fie originea, de cele mai multe ori, dacã vorbimde sistemul judiciar, de cei care sunt chemaþi sã împartãdreptatea? Pãi, poate sã înceapã de la selecþia iniþialã.Poate sã înceapã din Facultatea de Drept.

M-am întrebat cu voce tare de ce la Facultatea deDrept din Bucureºti nu reuºim noi sã aducem doar300 de studenþi ºi e nevoie sã aducem sute. Doar casã aducem resurse în Facultatea de Drept. Oare nugãsim o formulã, de exemplu, în care sã sprijinimºcoala de drept sã nu mai aducã sute de studenþi pentrua aduna resurse ºi sã aducã un numãr suficient, în aºafel încât la finalul facultãþii sã aibã o ºansã realã sã-ºigãseascã drumul, calea, acei tineri? Baza de selecþiepentru viitorii magistraþi sã fie altfel cumva. Dacã bazade selecþie din ºcoalã este altcumva, ºi selecþia poatela ºcoala de magistraturã, dacã va rãmâne în aceastãformulã, poate sã fie altfel.

Atâta timp cât noi facem selecþia pe X ºi 0 de ce?Ca sã-i fie uºor examinatorului?

Nu ne intereseazã deloc discuþii halucinante cumembrii CSM, nu este nimeni interesat de forma-lismul unor examinãri. Nu intereseazã ce este maideparte. Sã fie la adãpost examinatorul! Facem X ºi 0ca sã nu spunã cineva cã a intervenit cumva? Pãi,atunci de ce ne mirãm cã avem decizii date de jude-cãtori, decizii luate de procurori, care nu au niciunfel de legãturã cu nevoia cetãþii de echilibru? Suntjudecãtori îndrãgostiþi de lege, cum spunea distinsulavocat la un moment dat, fost judecãtor. Da, darlegea are imperfecþiuni. Nu ar fi mai bine sã-i învã-þãm pe judecãtori, poate în ºcoala de magistraturã,sã fie îndrãgostiþi de oameni? De nevoile lor? Deceea ce trebuie sã se întâmple într-o societate, deechilibrul de care are nevoie societatea? Eu cred cãaveþi un rol extrem de important nu numai în apãrareaprofesiei, ci în apãrarea ideii de cetate care sã trãiascãîn echilibru. ªi de aceea, cred cã una dintre cãi este sãcontribuiþi într-un fel sau altul la formarea viitorilorjudecãtori ºi procurori.

Îi mulþumesc lui Daniel Fenechiu cã a insistat sãvin aici, mulþumesc domnului decan ºi domnuluipreºedinte Briciu. Mã bucur cã sunt astãzi aici, vin defiecare datã cu plãcere. Am vorbit despre DanielFenechiu pentru cã pasul urmãtor este sã ajungem înParlament cu câteva acte normative care sã protejezeîn mod real aceastã profesie ºi, cum spuneaþi domnuleDragne, nu în interesul avocaþilor, ci în interesul cetã-þeanului, sã aibã garanþia cã este protejat. Mulþumesc.



Temele care se circumscriu acestui eveniment ºicare genereazã laitmotivul preocupãrii avocaþilor, acelui mai reprezentativ barou din România, BaroulBucureºti ºi a UNBR sunt de interes ºi pentruMinisterul Justiþiei. Din aceastã perspectivã, consoli-darea parteneriatului UNBR – Ministerul Justiþiei esteun element important în contextul activitãþii generalea celor douã instituþii.

Cele mai recente subiecte au necesitat ºi necesitão abordare conjugatã, vizând problematica provocã-rilor pe care viaþa de avocat pledant le genereazã zide zi, dintre care unele sunt din categoria provocãrilorcomune, iar altele intrã în categoria ºtirilor de presã,a evenimentelor extraordinare ºi, în general, a eveni-mentelor care creeazã trãiri, pentru cã schimbã destine.

Din aceastã perspectivã, adresez UNBR, BarouluiBucureºti ºi profesiei de avocat, în general, un mesajde extindere a eforturilor, în sensul identificãrii provo-cãrilor pe care aceastã profesie le întâmpinã.

Când folosesc noþiunea de provocãri, o folosescîntr-un sens larg. Sunt sigur cã înþelegeþi acest lucru.Provocãri curente, generale ºi provocãri care trebuiesã fie avute în vedere, astfel încât avocaþii români sãîºi poatã exercita profesia în aceleaºi condiþii ca ºiavocaþii din alte state membre ºi din lumea civilizatã,la care ne raportãm, în general.

Din aceastã perspectivã, în vederea intervenþiei deazi, mi-am permis sã identific douã situaþii în careCurtea de Justiþie a Uniunii Europene (CJUE), pe deo parte, ºi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului(CEDO), pe de altã parte, abordeazã subiectul libertãþiiexercitãrii profesiei de avocat.

CJUE: Avocatul nu ar putea fi în mãsurã sã-ºiexercite misiunea, dacã ar fi obligat sã coopereze cuautoritãþile publice, transmiþându-le informaþiiobþinute de la clienþi

Prin hotãrârea Marii Camere a CJUE, în cauzaC-305/05, Ordinul barourilor francofone ºi germano-

fone contra Consiliului de miniºtri, Curtea a statuatcã „Avocatul nu ar fi în mãsurã sã îºi îndeplineascãmisiunea de consiliere, de apãrare ºi de reprezentarea clientului sãu într-un mod corespunzãtor, iar acestaar fi, prin urmare, lipsit de drepturile care îi suntconferite prin articolul 6 din CEDO, dacã avocatul,în cadrul unei proceduri judiciare sau al pregãtiriiacesteia, ar fi obligat sã coopereze cu autoritãþilepublice, transmiþându-le informaþii obþinute cu ocaziaconsultaþiilor juridice acordate în cadrul uneiasemenea proceduri”.

Este doar un paragraf din interiorul acestei hotãrâricare mã pune pe gânduri, în perspectiva recentelorevenimente care au avut loc ºi care sunt de naturã ailustra cã este nevoie de o mai bunã circumstanþiere a

MINISTERUL JUSTIÞIEI ARE TOATÃ PREOCUPAREA PENTRU A GÃSI,ÎMPREUNÃ CU REPREZENTANÞII PROFESIEI DE AVOCAT,

CELE MAI BUNE MIJLOACE PENTRU CA AVOCAÞIISÃ NU FIE IDENTIFICAÞI CU CLIENÞII

Bogdan ILEASecretar de stat Ministerul Justiþiei



felului în care exercitarea profesiei, cu toate compo-nentele acesteia, trebuie supusã atenþiei ºi protecþieiautoritãþilor. Mã refer nu numai la activitãþile concrete,ci ºi cele de preparare, de pregãtire a pledoariei ºiactivitãþii avocaþiale.

Din aceastã perspectivã, aºa cum am arãtat ºi cuocazia unei alte intervenþii publice, instituþia pe careîn acest context o reprezint are toatã preocupareapentru a gãsi, împreunã cu reprezentanþii profesiei deavocat, cele mai bune mijloace pentru ca, pe viitor,avocaþii sã nu poatã fi identificaþi cu clienþii pe care îireprezintã.

Fiecare avocat trebuie „sã aibã un propriu baro-metru în ceea ce priveºte distincþia dintre intereseleclientului ºi interesele apãrãrii drepturilor clientului”

Este nevoie ºi de o nuanþare. Spun cã avocaþii nutrebuie sã fie identificaþi cu clienþii pe care îi repre-zintã, pânã la limita la care ei înºiºi nu se identificã cuclienþii ºi aici este o chestiune de liber arbitru ºi dedeontologie profesionalã, pe care fiecare avocat trebuiesã o aibã vie ºi sã aibã un propriu barometru în ceeace priveºte distincþia dintre interesele clientului ºi inte-resele apãrãrii drepturilor clientului. Vã mulþumescpentru ocazia de a adresa acest mesaj.



Una din „vulnerabilitãþile” profesiei de avocat estesã nu fim la curent cu toate modificãrile legislativeinterne sau internaþionale.

Convenþia Europeanã ºi Regulamentul Curþii sebucurã de o anumitã stabilitate a reglementãrilor, însãîn anul 2021 suntem în faþa unei schimbãri impor-tante.

România a semnat la data de 24 iunie 2013,Protocolul nr. 15 la Convenþia pentru apãrarea drep-turilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, publicatîn Monitorul Oficial nr. 886 din 5.12.2014.

Protocolul nr. 15 este un protocol de reformã, carecuprinde o serie de amendamente procedurale menitesã eficientizeze funcþionarea Curþii Europene aDrepturilor Omului (CEDO).

Protocolul nr. 15, de modificare a ConvenþieiEuropene a Drepturilor Omului (CEDO), intrã învigoare la 1 august 2021 ºi astfel termenul de sesizarea Curþii se scurteazã de la 6 la 4 luni, începând cu 1februarie 2022.

Conform informaþiilor oficiale, publicate pe site-ulConsiliului Europei, Protocolul nr. 15 de modificarea Convenþiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO)a fost ratificat ºi de Italia (ultimul stat care mai trebuiasã-l ratifice, pentru a intra in vigoare), la data de 21aprilie 2021, astfel cã acest Protocol urmeazã sã intreîn vigoare la data de 1 august 2021.

Termenul în care trebuie sesizatã Curtea Euro-peanã a Drepturilor Omului a fost redus de la 6luni la 4 luni

Pentru viitorii reclamanþi, dar ºi pentru noi, avo-caþii, cei care doresc sã se adreseze Curþii Europene,cea mai importantã modificare adusã CEDO de cãtreacest Protocol este cea din articolul 4, prin caretermenul în care trebuie sesizatã Curtea Europeanã aDrepturilor Omului a fost redus de la 6 luni la 4 luni.

Voi rãspunde la douã întrebãri importante pentruviitorii reclamanþi la Curtea Europeanã:

1. De când se aplicã termenul de 4 luni?2. Care sunt plângerile (cererile) pentru care se

aplicã termenul de 4 luni?

De când se aplicã termenul de 4 luni?Deºi Protocolul nr. 15 va intra în vigoare la 1

august 2021, nu toate prevederile sale vor intra învigoare la aceastã datã. Unele prevederi vor intra învigoare mai târziu. De exemplu, prevederea privindtermenul de 4 luni va intra în vigoare dupã 6 luni dela data intrãrii în vigoare a Protocolului nr. 15.

Din coroborarea art. 4, 7, 8 par. 3 din Protocolulnr. 15 ºi art. 35 al. 1 din CEDO, rezultã cã termenulde 4 luni se va aplica începând cu data de 1februarie 2022.

Aceasta deoarece art. 8 par. 3 din Protocol prevedecã termenul de 4 luni, prevãzut în art. 4 din Protocol,se aplicã dupã 6 luni de la intrarea în vigoare aProtocolului. Deoarece Protocolul nr. 15 va intra învigoare la 1 august 2021, cele 6 luni de la intrarea învigoare a Protocolului vor expira la data de 1 februarie2022. Pânã atunci, rãmâne în vigoare termenul actual,de 6 luni.

PROTOCOLUL NR. 15, DE MODIFICARE A CONVENÞIEI EUROPENEDREPTURILOR OMULUI (CEDO),

INTRÃ ÎN VIGOARE LA 1 AUGUST 2021

Avocat Nicoleta POPESCUMembru APADOR-CH



2. Care sunt plângerile (cererile) pentru care seaplicã termenul de 4 luni?

Din art. 8 par. 3 din Protocolul nr. 15, rezultã cãtermenul de 4 luni nu se va aplica plângerilor (cere-rilor) adresate Curþii Europene în cauzele în caredecizia internã definitivã a fost pronunþatã de instanþanaþionalã la o datã anterioarã celei de la care se aplicãtermenul de 4 luni. Cu alte cuvinte, dacã în cauza încare se face plângere (cerere) la Curtea Europeanã,decizia internã definitivã a fost pronunþatã de instanþanaþionalã sau comunicatã pânã la data de 1 februarie2022, termenul de sesizare a Curþii Europene rãmânede 6 luni.

Pentru plângerile (cererile) adresate de reclamanþiCurþii Europene în cauze în care decizia internãdefinitivã este pronunþatã sau comunicatã începândcu data de 1 februarie 2022, termenul de sesizare aCurþii Europene va fi de 4 luni, ºi nu de 6 luni.

Alte mãsuri menite sã simplifice procedurile, sãaccelereze ritmul de analizã a cauzelor ºi sã conducãla clarificarea jurisprudenþei Curþii

Aceste mãsuri privesc:· Simplificarea respingerii ca inadmisibilã a unei

cauze, în temeiul criteriului prejudiciului minim, prineliminarea condiþiei de examinare anterioarãcorespunzãtoare a acesteia de cãtre instanþelenaþionale;

· Înlãturarea posibilitãþii statelor pãrþi de a se opunedesesizãrii unei Camere a Curþii în favoarea MariiCamere, în caz de risc de divergenþã jurisprudenþialã;

· Înlocuirea actualei limite de vârstã de 70 de anipentru exercitarea mandatului de judecãtor al Curþii,printr-o limitã de vârstã de 65 de ani aplicabilã candi-daturilor pentru funcþia de judecãtor.

Urez succes turor colegilor care formuleazã ocerere în faþa Curþii Europene de la Strasbourg!

TEXTE OFICIALE – EXTRAS

Protocolul nr. 15 de modificare a ConvenþieiEuropene a Drepturilor Omului (CEDO)

Art. 4In Article 35, paragraph 1 of the Convention, the

words „within a period of six months” shall be

replaced by the words „within a period of fourmonths”.

[Traducere în limba românã – La articolul 35,paragraful 1 al Convenþiei, cuvintele „într-o perioadãde ºase luni” se înlocuiesc cu cuvintele „în termen depatru luni”]

„Article 7This Protocol shall enter into force on the first day

of the month following the expiration of a period ofthree months after the date on which all HighContracting Parties to the Convention have expressedtheir consent to be bound by the Protocol, inaccordance with the provisions of Article 6".

[Traducere în limba românã – Prezentul protocolva intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoareexpirãrii unei perioade de trei luni de la data la caretoate Înaltele Pãrþi Contractante la Convenþie ºi-auexprimat consimþãmântul de a fi obligate prin Protocol,în conformitate cu dispoziþiile din articolul 6.]

„Article 83. Article 4 of this Protocol shall enter into force

following the expiration of a period of six monthsafter the date of entry into force of this Protocol.Article 4 of this Protocol shall not apply toapplications in respect of which the final decisionwithin the meaning of Article 35, paragraph 1 of theConvention was taken prior to the date of entry intoforce of Article 4 of this Protocol”.

[Traducere în limba românã – Articolul 4 dinprezentul protocol intrã în vigoare dupã expirareaunei perioade de ºase luni de la data intrãrii învigoare a prezentului protocol. Articolul 4 dinprezentul protocol nu se aplicã cererilor pentru caredecizia finalã în sensul articolului 35 alineatul (1)din convenþie a fost luatã înainte de data intrãrii învigoare a articolului 4 din prezentul Protocol.]

Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului(CEDO)

„ARTICOLUL 35 – Condiþiile de admisibilitate1. Curtea nu poate fi sesizatã decât dupã epuizarea

cãilor de recurs interne, aºa cum se înþelege dinprincipiile de drept internaþional general recunoscute,ºi într-un termen de 6 luni [va fi de 4 luni de la1.02.2022 – n.n.] începând cu data deciziei internedefinitive”.





Vã mulþumesc foarte mult. Mã bucur cã am reuºitsã facem o asemenea întâlnire ºi sã abordãm acestediscuþii. Cred cã erau foarte necesare pentru profesiade avocat în zilele noastre. Am ales o temã – egalitateade arme, ca principiu.

Dragi colegi, din pãcate am vrut sã strâng lucruripozitive. Ei bine, ieri m-am gândit foarte bine dacã sãmã refer ºi la aspecte teoretice efective ale acestui prin-cipiu care expresis verbis nu existã nicãieri. El esteprevãzut, de fapt, în articolul 6 din CEDO la alineatul3, cu litera d. ªi aº fi vrut sã nu fiu poate atât de abruptãºi directã, dar voi fi.

„Este o iluzie cã existã egalitate de arme”

În opinia mea, este o iluzie cã existã egalitate dearme. Este o iluzie pe care noi, avocaþii, vrem sã ocredem în continuare. În realitate, în procesul penalcel puþin, aceastã egalitate nu existã. Chiar dacã ne-ambucurat cã în Codul de procedurã penalã avemanumite dispoziþii care ar fi trebuit aplicate sau carear fi trebuit sã acorde justiþiabilului acea ºansã de a fiapãrat în condiþiile în care avocatul are toate armeleîn mânã pentru a se afla pe un picior de egalitate cucel care acuzã, în realitate vedem cã lucrurile seîntâmplã cu totul altfel.

Aºa cum se desfãºoarã procedura penalã în zilelenoastre, în niciun caz nu asigurã acest principiu alegalitãþii de arme. O sã exemplific din proprie expe-rienþã, fãrã a da, bineînþeles date concrete din dosarepenale.

„Administrarea probelor nu se face aºa cumprevede Codul de procedurã penalã, adicã într-unmod loial, ci într-un mod complet neloial”

Poate cel mai important lucru este cã în ciuda fap-tului cã acest principiu reprezintã garanþia unui procesechitabil, din pãcate administrarea probelor nu se faceaºa cum prevede Codul de procedurã penalã, adicãîntr-un mod loial, ci într-un mod complet neloial. Ceeace iarãºi pune avocatul într-o poziþie defavorabilã

pentru propriul client. ªi vã dau un exemplu concret.Într-o cauzã penalã, începe urmãrirea in rem acum 3ani, se desfãºoarã pe toatã perioada, sunt audiaþi toþimartorii, clientului îi este adusã la cunoºtinþã incul-parea, dobândeºte calitatea de inculpat ºi evidentde-abia atunci avem ºi noi, avocaþii, dreptul sã apãremîn ceea ce reprezintã urmãrirea penalã. Ce se întâmplãulterior? Faci cerere la Parchet pentru reaudierea tutu-ror sau unei pãrþi dintre martorii audiaþi doar de procu-rori. ªi þi se respinge cererea cu motivarea cã au fostpuse suficiente întrebãri de cãtre procurori ºi au fostlãmurite problemele. ªi sigur, se trimite ºi în judecatãîn aceastã condiþie. Acesta este un exemplu din ceeace reprezintã încãlcarea evidentã a acestui principiu.

O altã situaþie este inculparea unor oameni doar înbaza unor probe obþinute, de pildã, în baza unui denunþsau a unor înregistrãri. ªi acelea nelegal obþinute!Sigur cã textul de lege spune cã orice fel de probãobþinutã nelegal va fi înlãturatã. Ei bine, nu este aºa.Din pãcate, avocatul este în situaþia de a nu se afla peaceeaºi poziþie de forþã pe care o are partea adversã,care, în aceastã situaþie, este statul.

EGALITATEA DE ARME, CA PRINCIPIU

Avocat Flavia TEODOSIUProdecan al Baroului Bucureºti

Consilier UNBR



„De la articolul 88 pânã la articolul 96 suntdrepturile avocatului în ceea ce îl priveºte pe suspectsau inculpat. Dar în marea lor majoritate acestea nusunt respectate”

Este dureros sã vezi cã oamenii te întreabã ºi spun:„Bun, dar tu ca avocat chiar nu ai la îndemânã nimic,nu poþi sã faci nimic?”. ªi sigur te uiþi ºi observi cãprocurorul ab initio are o altã forþã. Prin simplul faptcã se poate autosesiza. Se sesizeazã din oficiu. ªipractic, tu, ca justiþiabil, nu ai nicio ºansã în toatã peri-oada în care acesta, la libera lui alegere, face urmãrireain rem, iar tu, ca om, ce faci? Nu ai ce sã faci. Pentrucã nici nu ºtii, iar aceastã urmãrire in rem, care nueste limitatã prin Codul de procedurã penalã, se poatedesfãºura un an, doi, trei. Iar omul este lipsit de apã-rare. ªi atunci când intervine avocatul, ce se întâmplã?Se restricþioneazã dosarul, nu se pune la dispoziþie.Chiar dacã am text de lege!

De la articolul 88 pânã la articolul 96 sunt drepturileavocatului în ceea ce îl priveºte pe suspect sau inculpat.Dar în marea lor majoritate acestea nu sunt respectate.ªi nu sunt aplicate ca atare.

„Condamnarea unui om pentru cã s-a prevalatde dreptul la tãcere”

ªi un alt aspect la care chiar vreau sã mã refer,pentru cã este tot dintr-un dosar de care m-am lovitacum câteva luni – am vãzut o condamnare a unuiom pentru cã s-a folosit de dreptul la tãcere. S-a pre-valat de un drept. Scrie negru pe alb într-o condamnarela fond. Îl condamnãm pentru cã s-a prevalat dedreptul la tãcere. Pãi, dragi colegi, dacã acest Cod deprocedurã penalã permite justiþiabilului sã nu declarenimic, sã nu spun cã este la libera lui alegere, noi,avocaþii, comunicãm inculpaþilor acest drept pe careîl au. Este reinterpetat, este aplicat într-un mod abso-lutamente discreþionar ºi aici trebuie sã sar în urmã-toarea fazã, cã vorbim deja de judecatã, de un jude-cãtor care aplicã o condamnare pentru cã omul s-aprevalat de dreptul la tãcere.

„Martorilor nu li se aduce la cunoºtinþã faptul cãau dreptul sã nu se acuze în propria declaraþie”

Sigur, sunt foarte multe lucruri la care aº vrea sãfac referire. De pildã, un alt element care iarãºi încalcã

acest principiu este faptul cã martorilor nu li se aducela cunoºtinþã faptul cã au dreptul sã nu se acuze înpropria declaraþie. Pãi, organele judiciare au aceastãobligaþie. El existã. Este un drept consacrat. Darcredeþi-mã cã de cele mai multe ori oamenii suntchemaþi sã depunã o mãrturie în calitate de martor,dau o declaraþie, dupã care li se aduce la cunoºtinþãcalitatea de suspect. ªi imediat urmãtorul pas calitateade inculpat. Iarãºi mi se pare cã este o încãlcare adrepturilor pe care le are un om, iar noi, avocaþii, nuavem sub nicio formã posibilitatea sã gãsim vreosoluþie efectivã. Sigur, ca remedii, pentru cã în finalvorbim de remedii sau poate de asta ne-am adunat, sãgãsim soluþii.

„Soluþia cred cã ar fi sã înþeleagã odatã toatãlumea cã profesia noastrã reprezintã apãrareadrepturilor ºi libertãþilor, ºi intereselor legitime aleoamenilor”

Soluþia cred cã ar fi, exact cum am spus ºi puþinmai devreme, sã înþeleagã odatã toatã lumea cã pro-fesia noastrã reprezintã apãrarea drepturilor ºi liber-tãþilor, ºi intereselor legitime ale oamenilor. Noisuntem, în final, niºte intermediari, niºte reprezentanþiai oamenilor care sunt acuzaþi în mod special cã ar fiîncãlcat niºte valori sociale. Din pãcate, nu se înþelegeacest lucru ºi cred cã pânã când nu vom ajunge camagistraþii, vorbesc aici, în primã fazã, cel puþin cafuncþie juridicã ºi anume procurorii, sã ne acordeacea... dacã vreþi acel respect direct în care nu noitrebuie sã fim cei care sã ne afirmãm, ci, repet, drep-turile oamenilor pe care îi reprezentãm. Pe scurt, credcã acest principiu ar fi trebuit, fiindcã el vine din timp,nu este apãrut acum, nu discutãm acum de egalitateaarmelor, discutãm dintotdeauna de faptul cã avocatulºi partea adversã în aceastã situaþie trebuie sã apereniºte valori. Parchetul apãrã interesul public, noiapãrãm interesul privat al omului. Nu am un remediureal, nu ºtiu în acest moment ce sã spun, dacãîntr-adevãr Codul de procedurã penalã ar putea ficompletat în aºa mod încât avocatului sã i se permitãsã îºi exercite profesia la fel de bine aºa cum celuilalti se permite sã abuzeze, poate. Mulþumesc.



Abordarea acestei teme porneºte de la necesitateade a trage un semnal de alarmã în legãturã cu modulîn care în anumite cazuri (tot mai multe în ultimaperioadã) se aplicã greºit dispoziþiile procesual penale.Dintre acestea, ne vom opri asupra dispoziþiilor art.91 CPP. Plecãm de la premisa potrivit cãreia preve-derile procesuale sunt de strictã ºi imediatã aplicare.

Art. 91 CPP are urmãtorul conþinut:Art. 91: Avocatul din oficiu(1) În cazurile prevãzute în art. 90, dacã suspectul

sau inculpatul nu ºi-a ales un avocat, organul judiciaria mãsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

(2) În tot cursul procesului penal, când asistenþajuridicã este obligatorie, dacã avocatul ales lipseºtenejustificat, nu asigurã substituirea sau refuzã nejus-tificat sã exercite apãrarea, deºi a fost asiguratã exer-citarea tuturor drepturilor procesuale, organul judi-ciar ia mãsuri pentru desemnarea unui avocat dinoficiu care sã îl înlocuiascã, acordându-i acestuiaun termen rezonabil ºi înlesnirile necesare pentrupregãtirea unei apãrãri efective, fãcându-se menþiunedespre aceasta într-un proces-verbal ori, dupã caz,în încheierea de ºedinþã. În cursul judecãþii, cândasistenþa juridicã este obligatorie, dacã avocatul aleslipseºte nejustificat la termenul de judecatã, nu asi-gurã substituirea sau refuzã sã efectueze apãrarea,deºi a fost asiguratã exercitarea tuturor drepturilorprocesuale, instanþa ia mãsuri pentru desemnareaunui avocat din oficiu care sã îl înlocuiascã, acor-dându-i un termen de minimum 3 zile pentru pregã-tirea apãrãrii.

(3) Avocatul din oficiu desemnat este obligat sã seprezinte ori de câte ori este solicitat de organuljudiciar, asigurând o apãrare concretã ºi efectivã încauzã.

(4) Delegaþia apãrãtorului din oficiu înceteazã laprezentarea apãrãtorului ales.

(5) Dacã la judecarea cauzei avocatul lipseºte ºinu poate fi înlocuit în condiþiile alin. (2), cauza seamânã.

Deºi denumirea marginalã a acestui text aratã cãse aplicã numai avocatului din oficiu, legiuitorul a

înþeles sã reglementeze sau chiar (mai bine spus) sãsancþioneze ºi avocatul ales.

În practica judiciarã am întâlnit multe situaþii încare, încercând sã justifice celeritatea procesului penalsau sã evite o posibilã conduitã viitoare necorespun-zãtoare a avocatului (ales ºi uneori chiar ºi din oficiu),judecãtorul aplicã greºit dispoziþiile de mai sus.

A. În prima tezã, art. 91 alin. 1 statueazã cã încazurile1 prevãzute în art. 90, dacã suspectul sauinculpatul nu ºi-a ales un avocat, organul judiciar iamãsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

Deºi distincþia între avocatul din oficiu ºi, respectiv,cel ales, nu este una de ordin profesional ºi nici nuproduce dezechilibre în ceea ce priveºte asigurareadreptului la apãrare al justiþiabilului, totuºi observãmo ordine stabilitã de legiuitor, respectiv prioritatea avo-catului ales în cazurile în care asistenþa judiciarã esteobligatorie în procesul penal. Justificarea se gãseºteîn Constituþie, dar ºi în prevederile care guverneazãprofesia de avocat, fiecare persoanã având dreptul sãîºi aleagã liber avocatul.

Atunci ºi numai atunci când suspectul sau incul-patul nu ºi-au ales un avocat, organul judiciar (in-stanþã, parchet, organ de poliþie) ia mãsuri pentrudesemnarea unui avocat din oficiu.

Sesizãm aici intenþia clarã a legiuitorului de a regle-menta atributul desemnãrii avocatului din oficiu ex-

APLICAREA ART. 91 CPP. NECESITATEA CORELÃRIICU DISPOZIÞIILE LEGII NR. 51/1995 REPUBLICATÃ

ªI ALE STATUTULUI PROFESIEI DE AVOCAT

Avocat dr. Sergiu I. STÃNILÃDecanul Baroului Timiº

Membru al Comisiei Permanente a UNBR, Membru al Consiliului UNBR



clusiv în sarcina Barourilor, prin intermediul Servi-ciilor de Asistenþã Judiciarã (procedura fiind pe largdetaliatã în Legea nr. 51/1995 republicatã ºi, respectiv,în Statutul Profesiei de Avocat).

Dacã s-ar fi dorit altceva, respectiv ca organuljudiciar sã fie cel care desemneazã avocatul din oficiu,textul analizat avea o altã formã ºi, probabil, dispo-ziþiile la care am fãcut referire mai sus se regãseau înCodul de procedurã penalã.

În lumina celor prezentate mai sus, se nasc douãîntrebãri legitime:

1. Practica instanþelor de judecatã de a transmitecãtre Barouri adrese de desemnare a avocaþilor dinoficiu în toate cauzele penale înregistrate pe rolulinstanþelor de judecatã (fireºte în cele în care asistenþajudiciarã din partea unui avocat este obligatorie) esteuna corectã, legalã? Procedural, rãspunsul la aceastãîntrebare este „nu”, întrucât numai dacã suspectul sauinculpatul nu ºi-a ales un avocat, judecãtorul aredreptul sã ia mãsuri pentru desemnarea unuia din ofi-ciu. Or, acest lucru se poate constata numai la primultermen de judecatã. Justificarea invocatã de instanþepentru a proceda în sens contrar este doar una de ordintemporal, asigurarea celeritãþii soluþionãrii cauzei,precum ºi necesitatea asigurãrii dreptului la apãrare,însã niciunul dintre cele douã argumente nu esteancorat în dispoziþiile procedurale.

2. Din modul în care se procedeazã descris maisus rezultã a doua întrebare ºi anume, mai poate jude-cãtorul cauzei sã facã demersuri pentru desemnareaunui avocat din oficiu, dacã în cauzã se prezintã unavocat ales? Evident, ºi la aceastã întrebare rãspunsuleste tot „nu”.

Procedând în contra dispoziþiei art. 91 alin. 1 CPP,se creeazã o serie de consecinþe nedorite, dintre careidentificãm:

f) nesocotirea dreptului constituþional al suspec-tului sau inculpatului de a-ºi alege un avocat în modliber ºi neasigurarea dreptului la un proces echitabil;

g) ingerinþa în atribuþiile Barourilor - SAJ, a cãrorfuncþionare este fundamentatã exclusiv pe dispoziþiilelegale;

h) demersurile pentru desemnarea sau menþinereaavocatului din oficiu genereazã probleme în stabilireaºi acordarea onorariului cuvenit acestuia; potrivit Pro-tocolului din 14.02.2019, singurul caz în care organuljudiciar poate reduce cuantumul onorariului cuvenitavocatului din oficiu este atunci când delegaþia luiînceteazã la prezentarea avocatului ales. Desemnareasau menþinerea avocatului din oficiu peste acest

moment obligã judecãtorul cauzei sã acorde onorariulavocaþial stabilit de Protocol integral, deºi avocatuldin oficiu nu a prestat niciun fel de activitate în cauzã.

B. În a doua tezã, art. 91 alin. 2 statueazã cã întot cursul procesului penal, când asistenþa juridicãeste obligatorie, dacã avocatul ales lipseºte nejusti-ficat, nu asigurã substituirea sau refuzã nejustificatsã exercite apãrarea, deºi a fost asiguratã exercitareatuturor drepturilor procesuale, organul judiciar iamãsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu,care sã îl înlocuiascã, acordându-i acestuia un ter-men rezonabil ºi înlesnirile necesare pentru pregãtireaunei apãrãri efective, fãcându-se menþiune despreaceasta într-un proces-verbal ori, dupã caz, în înche-ierea de ºedinþã. În cursul judecãþii, când asistenþajuridicã este obligatorie, dacã avocatul ales lipseºtenejustificat la termenul de judecatã, nu asigurãsubstituirea sau refuzã sã efectueze apãrarea, deºi afost asiguratã exercitarea tuturor drepturilor proce-suale, instanþa ia mãsuri pentru desemnarea unuiavocat din oficiu care sã îl înlocuiascã, acordându-iun termen de minimum 3 zile pentru pregãtireaapãrãrii.

În tot cursul procesului penal, când asistenþa juri-dicã este obligatorie, dacã:

- avocatul ales lipseºte nejustificat,- avocatul ales nu asigurã substituirea,- avocatul ales refuzã nejustificat sã exercite apã-

rarea, deºi a fost asiguratã exercitarea tuturor drep-turilor procesuale,

organul judiciar ia mãsuri pentru desemnarea unuiavocat din oficiu care sã îl înlocuiascã, acordându-iacestuia un termen rezonabil ºi înlesnirile necesarepentru pregãtirea unei apãrãri efective, fãcându-semenþiune despre aceasta într-un proces-verbal ori,dupã caz, în încheierea de ºedinþã.

În cursul judecãþii, când asistenþa juridicã este obli-gatorie, dacã:

- avocatul ales lipseºte nejustificat la termenul dejudecatã,

- avocatul ales nu asigurã substituirea,- avocatul ales refuzã sã efectueze apãrarea, deºi a

fost asiguratã exercitarea tuturor drepturilor pro-cesuale,

instanþa ia mãsuri pentru desemnarea unui avocatdin oficiu care sã îl înlocuiascã, acordându-i un termende minimum 3 zile pentru pregãtirea apãrãrii.

Prima reglementare se referã la faza urmãririipenale, cea de-a doua, la faza judecãþii. Aplicareaacestui text este de multe ori greºitã, urmând a analizasuccint fiecare ipotezã.



Recunoscând, cel puþin teoretic, dreptul suspec-tului sau inculpatului de a-ºi alege în mod liber unavocat, legiuitorul permite organului judiciar/instanþeide judecatã sã ia mãsuri pentru desemnarea unuiavocat din oficiu care sã îl înlocuiascã în toate cazurileîn care avocatul ales lipseºte sau nu exercitã apãrarea.Deºi sunt enumerate expres împrejurãrile în careavocatul ales poate fi înlocuit cu unul din oficiu, înrealitate, textul prezentat mai sus permite, chiar obligãorganul judiciar, sã procedeze în acest mod în toatecazurile, aºa cum vom vedea în continuare.

Prima ipotezã – avocatul ales lipseºte nejustificat.

Evident, caracterul justificat sau nejustificat al lipseiavocatului ales este stabilit de organul judiciar, ceeace nu este legal. Legiuitorul nu enumerã ºi nici nuexemplificã situaþiile care ar determina caracterul jus-tificat al absenþei avocatului ales, astfel încât organuljudiciar sã poatã constata, în celelalte cazuri, cãabsenþa este una nejustificatã. De aceea, de multe ori,organul judiciar poate stabili în mod absolut cã oricemotiv de absenþã, indiferent de natura lui ºi de mij-loacele de probã depuse, este unul nejustificat.

A doua ipotezã – avocatul ales nu asigurãsubstituirea.

Menþionãm aici ºi dispoziþia din art. 283 alin. 3CPP, potrivit cãreia lipsa nejustificatã a avocatuluiales sau desemnat din oficiu, fãrã a asigura substi-tuirea, în condiþiile legii, sau refuzul nejustificat alacestuia de a asigura apãrarea, în condiþiile în cares-a asigurat exercitarea deplinã a tuturor drepturilorprocesuale, se sancþioneazã cu amendã judiciarã dela 500 de lei la 5.000 de lei. Baroul de avocaþi esteinformat cu privire la amendarea unui membru albaroului.

Aºa cum este edictatã aceastã normã, rezultã cãavocatul ales este obligat sã îºi asigure substituireaori de câte ori lipseºte ºi indiferent de motivul absenþeisale, respectiv dacã lipsa este sau nu justificatã.Uitându-ne însã la norma sancþionatorie, observãmcã amenda judiciarã se aplicã numai dacã avocatulales sau desemnat din oficiu lipseºte nejustificat ºi nuîºi asigurã substituirea sau refuzã nejustificat sã asigureapãrarea.

Norma intrã în contradicþie cu dispoziþiile Legiinr. 51/1995 ºi ale Statutului Profesiei de Avocat,nesocotind modul în care se încheie ºi poate încetacontractul de asistenþã juridicã, afectând dreptulavocatului de a asista ºi reprezenta orice persoanãfizicã sau juridicã2, afectând contactul dintre avocat

ºi clientul sãu3, afectând însãºi activitatea profesionalãa avocatului, care nu poate acþiona decât în limitelecontractului încheiat cu clientul sãu4 ºi care nu poateasigura substituirea atunci când clientul sãu îi interziceîn mod expres acest lucru5. Mandatul avocaþial, maiales în procesul penal, este unul intuitu personae. Ale-gerea avocatului este rezultatul experienþei, probitãþiiprofesionale, numãrului de cauze instrumentate, poatechiar a rezultatelor obþinute. Scopurile urmãrite deorganul judiciar, asigurarea dreptului la apãrare cuorice preþ, celeritatea procesului penal, se transformãîn acest mod în obiective formale, pur teoretice, lipsitede orice substanþã.

În lumina celor de mai sus, nici Decizia CCRnr. 20/2021 din 19 ianuarie 2021 referitoare laexcepþia de neconstituþionalitate a dispoziþiilor art. 283alin. (3) ºi ale art. 284 din Codul de procedurã penalã7,nu oferã o explicaþie satisfãcãtoare:

19. De asemenea, Curtea a reþinut cã legiuitorula prevãzut, pe lângã posibilitatea rãspunderii disci-plinare a avocatului, sancþionarea avocatului carenu ºi-a îndeplinit obligaþia profesionalã prin aplicareaunei amenzi judiciare. Împrejurarea cã avocatul nua obþinut acordul clientului pentru posibilitateasubstituirii nu echivaleazã cu absenþa justificatã,deoarece raporturile contractuale dintre avocat ºiclient nu pot duce la paralizarea procedurilor judi-ciare. Drept urmare, simpla imposibilitate justificatãde prezentare nu este suficientã pentru înlãturareaabaterii (cum ar fi faptul cã avocatul în cauzã trebuiesã fie prezent în faþa altei instanþe), întrucât avocatultrebuie sã indice motivul care a stat la baza acesteiimposibilitãþi (de exemplu, termenul de la altãinstanþã are ca obiect propunerea de arestare pre-ventivã, care nu putea fi în mod rezonabil prevãzutãde avocat). Aºa fiind, dacã avocatul cunoºtea exis-tenþa imposibilitãþii de prezentare ºi a avut un termenrezonabil pentru a-ºi asigura substituirea, simplajustificare a imposibilitãþii de prezentare va fi sancþio-natã cu amendã judiciarã.

20. Curtea a reþinut cã în practicã se invocã uneori,de cãtre avocaþi, neîndeplinirea obligaþiei de substi-tuire prin aceea cã cei pe care îi reprezintã refuzã sãfie asistaþi de un alt avocat sau cã niciun coleg avocatnu a dorit sã îi substituie, din varii motive: comple-xitatea dosarului, lipsa de timp etc. Cu toate acestea,reglementarea legalã oferã cadrul necesar pentru caun avocat diligent sã îºi poatã asigura substituirea încvasitotalitatea situaþiilor. Astfel, în ceea ce priveºteopunerea clientului de a fi asistat/reprezentat la untermen de un alt avocat cu care el nu a încheiat uncontract de asistenþã juridicã, aceasta poate fi depã-ºitã în condiþiile în care, cu ocazia încheierii contrac-



tului de asistenþã juridicã/reprezentare, avocatulpropune includerea unei clauze potrivit cãreia, în cazde imposibilitate temporarã de exercitare amandatului dat, clientul va fi de acord cu substituireade cãtre un alt avocat, desemnat de avocatul titular.Dreptul pãrþii în proces de a fi asistatã de un anumeavocat se întinde pânã la limita la care intrã în con-flict cu interesul general al parcurgerii cu celeritatea procesului. În ceea ce priveºte imposibilitatea gãsiriiunui avocat substituent, Curtea a reþinut cã acestaspect þine de modul de organizare a profesiei deavocat, legea specialã cuprinzând dispoziþii de orga-nizare colectivã, care ar presupune susþinerea reci-procã a avocaþilor în astfel de situaþii.

Argumentele CCR nesocotesc evident dispoziþiaart. 196 alin. 2 din Statutul Profesiei de Avocat tezafinalã, potrivit cãreia: Raportul juridic civil se naºteîntre client ºi societatea civilã profesionalã, serviciileprofesionale urmând sã fie îndeplinite de oricaredintre avocaþii desemnaþi de avocatul coordonator,fãrã a se cere opþiunea clientului, cu excepþia situaþieiîn care serviciile profesionale constau în asistenþã ºireprezentare juridicã la instanþe, parchete, organede cercetare penalã sau alte autoritãþi, când în con-tractul de asistenþã juridicã se menþioneazã numeleavocatului desemnat ori acceptat de client, precumºi dreptul sau interdicþia de substituire a acestuia.

Nu putem fi de acord cu argumentele privind inte-resul general al parcurgerii cu celeritate a procesuluipenal, în condiþiile în care lipsa judecãtorului titularatrage amânarea fãrã niciun fel de discuþie a dosarului,judecãtorul de permanenþã neputând soluþiona cauza,datoritã principiului continuitãþii completului. În acesteîmprejurãri, nu mai urmãrim celeritatea?? (exempludosar penal: 28 de termene – 9 amânãri fãrã discuþiepentru respectarea principiului continuitãþii comple-tului. Poate absenþa avocatul ales de 9 ori în pro-cesul penal, generând astfel amânarea judecãþii?).

A treia ipotezã - avocatul ales refuzã nejustificatsã exercite apãrarea, deºi a fost asiguratã exerci-tarea tuturor drepturilor procesuale.

Fireºte, ºi în acest caz organul judiciar este cel careconstatã caracterul nejustificat al refuzului de a exer-cita apãrarea, precum ºi modul în care au fost asiguratedrepturile procesuale.

C. A treia tezã a art. 91 alin. 3 CPP, avocatuldin oficiu desemnat este obligat sã se prezinte ori

de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigu-rând o apãrare concretã ºi efectivã în cauzã, ridicãprobleme în situaþiile în care organul judiciar dispunedemersuri în vederea desemnãrii avocatului din oficiu,cu nesocotirea dreptului suspectului sau inculpatuluide a-ºi alege liber avocatul sau cu nesocotirea roluluiºi poziþiei avocatului ales în procesul penal, analizatemai sus.

D. Teza a 4-a, art. 91 alin. 4 CPP, delegaþia apã-rãtorului din oficiu înceteazã la prezentarea apãrã-torului ales, este una extrem de clarã ºi, paradoxal,tot mai încãlcatã în ultima perioadã.

Din modul în care este redactatã aceastã normã,rezultã indubitabil cã nu existã nicio excepþie de laîncetarea delegaþiei avocatului din oficiu la momentulprezentãrii avocatului ales. De asemenea, încetareadelegaþiei avocatului din oficiu se produce prin efectullegii, independent de constatarea sau neconstatareaorganului judiciar ºi independent de momentul la careacesta constatã încetarea. În consecinþã, apreciem cãde la momentul încetãrii delegaþiei avocatului dinoficiu, acesta nu mai are nicio calitate în cauzã, nu semai poate ºi nici nu poate fi obligat sã se prezinte, numai poate exercita apãrarea, nu mai poate beneficiade drepturile procesuale. Orice altã interpretare aacestui text de lege este greºitã.

E. În fine, teza a 5-a, art. 91 alin. 5 CPP, dacã lajudecarea cauzei avocatul lipseºte ºi nu poate fiînlocuit în condiþiile alin. (2), cauza se amânã.

Aparent contradictorie în raport cu dispoziþia de laalin. 2, norma se referã la împrejurãrile în care în urmademersurilor efectuate de organul judiciar, Baroul -SAJ nu desemneazã un alt avocat din oficiu saususpectul ori inculpatul nu îºi angajeazã un alt avocat,soluþia fiind amânarea judecãþii.

PROPUNERI DE LEGE FERENDA:

Urmare a analizei efectuate mai sus, apreciem cãse impun unele modificãri de lege ferenda ale textuluiart. 91 CPP, modificãri care sã asigure în mod realdreptul la apãrare ºi, în acelaºi timp, sã respecte rolulºi poziþia avocatului în procesul judiciar.

Art. 91: Avocatul din oficiu(1) În cazurile prevãzute în art. 90, dacã suspectul

sau inculpatul nu ºi-a ales un avocat, organul judiciaria mãsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

(2) În tot cursul procesului penal, când asistenþajuridicã este obligatorie, dacã avocatul ales lipseºte



nejustificat ºi nu asigurã substituirea sau refuzãnejustificat sã exercite apãrarea, deºi a fost asiguratãexercitarea tuturor drepturilor procesuale, organuljudiciar ia mãsuri pentru desemnarea unui avocatdin oficiu care sã îl înlocuiascã, acordându-i acestuiaun termen de minim 5 zile ºi înlesnirile necesarepentru pregãtirea unei apãrãri efective, fãcându-semenþiune despre aceasta într-un proces-verbal ori,dupã caz, în încheierea de ºedinþã. În cursul judecãþii,când asistenþa juridicã este obligatorie, dacã avocatulales lipseºte nejustificat la termenul de judecatã ºi nuasigurã substituirea sau refuzã sã efectueze apãrarea,deºi a fost asiguratã exercitarea tuturor drepturilorprocesuale, instanþa ia mãsuri pentru desemnareaunui avocat din oficiu care sã îl înlocuiascã, acor-dându-i un termen de minimum 5 zile pentru pregã-tirea apãrãrii. Nu se considerã lipsã nejustificatãlipsa avocatului ales sau din oficiu în urmãtoarelesituaþii:

- cauze medicale care fac imposibilã deplasareaacestuia;

- deces, intervenþie chirurgicalã soþ/soþie sau rudãpânã la gradul 4 inclusiv;

- prezenþa într-o altã cauzã penalã având ca obiectluarea, prelungirea ori menþinerea unei mãsuri pre-ventive.

Avocatul ales poate lipsi la un termen de judecatã,fãrã sã asigure substituirea, datoritã interdicþieiexprese a clientului sãu, menþionatã în contractul deasistenþã juridicã încheiat în condiþiile legii, dacã latermenul respectiv nu se discutã luarea, prelungireasau menþinerea unei mãsuri preventive.

(3) Avocatul din oficiu desemnat este obligat sã seprezinte ori de câte ori este solicitat de organuljudiciar, asigurând o apãrare concretã ºi efectivã încauzã.

(4) Delegaþia apãrãtorului din oficiu înceteazã dedrept la prezentarea apãrãtorului ales.

(5) Dacã la judecarea cauzei avocatul lipseºte ºinu poate fi înlocuit în condiþiile alin. (2), cauza seamânã.

NOTE1 Art. 90 CPP: Asistenþa juridicã este obligatorie:a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat

într-un centru de detenþie ori într-un centru educativ, cândeste reþinut sau arestat, chiar în altã cauzã, când faþã de acestaa fost dispusã mãsura de siguranþã a internãrii medicale, chiarîn altã cauzã, precum ºi în alte cazuri prevãzute de lege;

b) în cazul în care organul judiciar apreciazã cã suspectulori inculpatul nu ºi-ar putea face singur apãrarea;

c) în cursul procedurii în camerã preliminarã ºi în cursuljudecãþii în cauzele în care legea prevede pentru infracþiuneasãvârºitã pedeapsa detenþiunii pe viaþã sau pedeapsa închisoriimai mare de 5 ani.

2 Art. 28 din Legea nr. 51/1995 republicatã: (1) Avocatulînscris în tabloul baroului are dreptul sã asiste ºi sã reprezinteorice persoanã fizicã sau juridicã, în temeiul unui contractîncheiat în formã scrisã, care dobândeºte datã certã prinînregistrarea în registrul oficial de evidenþã. (2) Avocatul,precum ºi clientul au dreptul sã renunþe la contractul deasistenþã juridicã sau sã îl modifice de comun acord, încondiþiile prevãzute de statutul profesiei. Renunþareaunilateralã a clientului nu constituie cauzã de exonerarepentru plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocaþialeprestate, precum ºi pentru acoperirea cheltuielilor efectuatede avocat în interesul procesual al clientului.

3 Art. 35 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 republicatã:Contactul dintre avocat ºi clientul sãu nu poate fi stânjenitsau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului.

4 Art. 108 alin. 3 din Statutul Profesiei de Avocat: Avocatulnu poate acþiona decât în limitele contractului încheiat cuclientul sãu, cu excepþia cazurilor prevãzute de lege.

5 Art. 196 alin. 2 din Statutul Profesiei de Avocat: Raportuljuridic civil se naºte între client ºi societatea civilãprofesionalã, serviciile profesionale urmând sã fie îndeplinitede oricare dintre avocaþii desemnaþi de avocatul coordonator,fãrã a se cere opþiunea clientului, cu excepþia situaþiei încare serviciile profesionale constau în asistenþã ºi reprezen-tare juridicã la instanþe, parchete, organe de cercetarepenalã sau alte autoritãþi, când în contractul de asistenþãjuridicã se menþioneazã numele avocatului desemnat oriacceptat de client, precum ºi dreptul sau interdicþia desubstituire a acestuia.

7 Publicatã în Monitorul Oficial nr. 473, din 6 mai 2021.



Libertatea exercitãrii profesiei de avocat presupunemulte valenþe, printre care ºi libertatea de exprimarea avocatului. Cauza clasicã citatã pe acest subiect esteMorice c. Franþei, dar m-am gândit sã vã aduc în faþão cauzã mai puþin mediatizatã, care poate reprezentaun reper optimist pentru avocaturã:

1. Cauza Amihãlãchioaie c. Republicii Moldova(hotãrâre din 20 aprilie 2004)1

Reclamantul, dl Amihãlãchioaie, de profesie avocatºi preºedinte al Uniunii Avocaþilor din RepublicaMoldova, a fost condamnat la plata unei amenzi admi-nistrative pentru cã a afirmat într-un interviu acordatunui ziar cã, în urma unei hotãrâri a Curþii Constitu-þionale, „o anarhie totalã se va instaura în organi-zarea profesiei de avocat” ºi cã, prin urmare, se puneîntrebarea dacã Curtea Constituþionalã este constitu-þionalã, dar ºi pentru cã a declarat cã judecãtorii CurþiiConstituþionale „nu ar considera Curtea Europeanã aDrepturilor Omului o autoritate”.

CEDO a apreciat cã restrângerea libertãþii de expri-mare a reclamantului nu a constituit „o necesitatesocialã imperioasã” ºi cã a existã o violare a art. 10din Convenþie.

Dincolo de motivarea opiniei majoritare, opiniaparþial disidentã a judecãtorului Loucaides, reprezintão veritabilã nestematã juridicã. Acesta afirma: Într-osocietate democraticã modernã, critica acestor insti-tuþii, chiar dacã ea este echivalentã cu o lipsã «derespect», constituie o valoare mult mai importantãdecât protecþia prestigiului unei instituþii de stat,oricare ar fi ea.

Apoi reaminteºte cele spuse de un eminent jude-cãtor britanic, Lordul Denning, în anul 1968, cureferire la un articol care critica dur o hotãrâre a Curþiide Apel, articolul respectiv fiind calificat drept„contempt of court” (sfidare a instanþei de judecatã)”.

Articolul redat: „Recenta hotãrâre pronunþatã deCurtea de Apel constituie un exemplu straniu deorbire care pune stãpânire uneori pe cei mai bunijudecãtori. Legislaþia adoptatã în anul 1960 ºi dupãaceasta, ulterior, a devenit aproape inaplicabilã din

cauza hotãrârilor irealiste, contradictorii ºi eronateîn cauze importante, pronunþate inclusiv de Curteade Apel. Atunci ce fac ei? Îºi cer oare scuze pentrucheltuielile ºi problemele cauzate poliþiei? Pentrunimic în lume”.

Lordul Denning face o analizã extinsã a articolului,dar încheie aºa: „Comentatorii pot vorbi despre totceea ce se întâmplã într-o instanþã de judecatã. Eipot spune cã noi ne înºelãm ºi cã hotãrârile noastresunt eronate, cã ele sunt sau nu supuse apelului”.

În opinia judecãtorului CEDO Loucaides seconcluzioneazã astfel: „Mai mult decât atât, termenul«autoritate» semnificã dreptul de a conduce, putereade a impune respect. Încã o datã, eu nu vãd cum osimplã lipsã de «respect» faþã de o instanþã de jude-catã ar putea diminua autoritatea puterii judiciarede a impune respect faþã de hotãrârile sale sau alteacte judecãtoreºti. O asemenea «autoritate» poate fiefectivã, chiar ºi în cazul lipsei de «respect» dinpartea persoanelor asupra cãrora ea este exercitatãsau de cãtre orice altã terþã parte”.

A doua cauzã la care vreau sã fac referire, pentrucã este de aplicabilitate în sistemul nostru actual ºipoate conduce la o serie de vulnerabilitãþi este:

2. Deli c. Republicii Moldova – Încãlcareadreptului la un proces echitabil prin afectarea

VULNERABILITÃÞI ALE PROFESIEI DE AVOCATDIN JURISPRUDENÞA CEDO ªI CJUE

Avocat Silvia USCOV



imparþialitãþii judecãtorului, deoarece l-a amendatpe avocatul din cauzã (hotãrârea din 22.10.2019)2

Dl Deli a obiectat faþã de acþiunile judecãtorului încauza clientului sãu, apreciind cã acesta încerca sã îiintimideze clientul. Judecãtorul l-a ameninþat peavocatul Deli cu îndepãrtarea din salã sau cu luareamãsurii arestului administrativ ºi, deoarece fuseseavertizat în repetate rânduri, a fost amendat pentrumanifestarea unei lipse de respect faþã de instanþã. DlDeli l-a recuzat pe judecãtor, iar cererea i-a fostrespinsã.

Ca o parantezã, amendarea avocatului pentrumotive similare celor din aceastã cauzã se dispun ºiîn faþa instanþelor din România, potrivit art. 188NCPC.

Prin urmare, avem o vulnerabilitate în privinþaprocedurilor civile.

În procedura penalã însã, în cuprinsul art. 283alin. 4 lit. h NCPP, se menþioneazã cã nerespectareade cãtre avocaþii pãrþilor a mãsurilor luate de cãtrepreºedintele completului de judecatã (n.a., privinddispoziþiile de menþinere a ordinii ºi solemnitãþiiºedinþei) se sancþioneazã cu amendã, cu excepþiasituaþiilor când aceºtia susþin cereri, excepþii, con-cluzii pe fondul cauzei, precum ºi atunci când proce-deazã la audierea pãrþilor, martorilor ºi experþilor.

CEDO reþine în cauza Deli c. Republicii Moldovao încãlcare a art. 6 CEDO pentru cã, în analizacriteriilor de imparþialitate obiectivã a judecãtorului,se observã cã, în procedura împotriva dlui Deli, jude-cãtorul cauzei a acþionat atât din postura de acuzator,cât ºi de judecãtor al faptelor avocatului. De asemenea,faptul cã hotãrârea sa a fost supusã reexaminãrii lainstanþa superioarã în grad nu a remediat lipsa deimparþialitate a instanþei care l-a condamnat pe dl Deli.

O a treia hotãrâre CEDO se referã tot la libertateade exprimare a avocatului ºi prezintã relevanþã încontextul actual, mai cu seamã cã se referã la un statvest-european:

3. L.P. ºi Carvalho c. Portugaliei (hotãrâre din08.10.2019)3

În 2009, douã persoane de origine romã, reprezen-tate de domnul Carvalho, au depus plângeri împotrivaunui judecãtor pentru defãimare ºi discriminare rasialãdin cauza comentariilor fãcute de judecãtor într-o hotã-râre în care clienþii dlui Carvalho erau pãrþi.

Plângerile au fost clasate, dar aceste douã persoane,reprezentate din nou de domnul Carvalho, au introduso acþiune civilã pentru defãimare, solicitând 10.000de euro de la judecãtor, acþiune ce a fost respinsã cafiind în mod vãdit nefondatã.

Ulterior, judecãtorul a intentat o acþiune civilã îm-potriva avocatului Carvalho, argumentând cã, în cali-tatea sa de reprezentant, a depus cu bunã ºtiinþã oplângere penalã nefondatã împotriva lui.

Problema tocmai acum se ridicã deoarece soluþiainstanþei a fost de a admite acþiunea judecãtorului ºide a-l obliga pe avocat sã plãteascã 10.000 de eurocãtre judecãtor.

În acest caz, bineînþeles, CEDO a reþinut o încãlcarea art. 10.

Dincolo de libertatea de exprimare, aceastã cauzãse referã, mai degrabã, la unul dintre principiile de bazãale rolului avocatului, adoptat la Congresul al Optuleaal Naþiunilor Unite de la Havana (Cuba), potrivit cãruiaavocatul nu va fi identificat cu clientul sãu.

Prin urmare, cauza Robert Roºu nu a fost prima,dar cu siguranþã cea mai gravã încãlcare a acestuiprincipiu.

4. Nu în ultimul rând, chiar dacã este vorba doardespre o cerere de decizie preliminarã la CJUE în cauzaCauza C-694/204, ºi nu o hotãrâre, evoluþia acesteiatrebuie urmãritã, în contextul în care avocaþii suntentitãþi raportoare nu numai în materia spãlãrii banilor,unde, aºa cum am mai spus în repetate rânduri, moda-litatea de implementare a directivei în România încalcãcele deja statuate în cauza Michaud c. Franþei5, res-pectiv raportarea ar trebui sã fie mediatã de Barou/UNBR6, nu realizatã direct la un organism al statului,ci ºi în materia schimbului automat de informaþii îndomeniul fiscal.

Conform OG 5/2020 pentru modificarea Coduluide procedurã fiscalã, în mãsura în care avocatul acordãconsultanþã privind un aranjament transfrontalier, areobligaþia de raportare. Aceasta se realizeazã cu acordulclientului, iar în mãsura în care acesta nu este obþinut,avocatul trebuie sã notifice fãrã întârziere un alt inter-mediar (pe care, deºi s-au depus eforturi de cãtreUNBR, în Ghidul publicat de ANAF, nu se menþio-neazã ºi modalitatea în care acest intermediar ar puteafi identificat), intermediar care sã îndeplineascã obli-gaþia de raportare, iar, în mãsura în care el nu existã,îºi notificã clientul cu privire la obligaþie.

Problema care s-a pus de Ordinul BarourilorFlamande ºi de Belgian Association of Tax Lawyersa fost urmãtoarea: notificarea unui alt intermediar,care nu este clientul sãu, ar avea drept consecinþãdezvãluirea de informaþii de cãtre avocat, pe care leobþine în exercitarea activitãþilor esenþiale ale profe-siei sale, încãlcând, astfel, secretul profesional, res-pectiv dreptul la respectarea vieþii private garantatprin art. 7 din Carta drepturilor fundamentale aUniunii Europene ºi la un proces echitabil garantatprin art. 47 din Cartã?



Potrivit reclamanþilor, aceºtia spun cã obligaþia denotificare ar trebui sã fie exercitatã direct de cãtreclient, care poate sã notifice intermediarii sãi, iarguvernul flamand a rãspuns cã, dacã avocatul nu îlcunoaºte pe intermediar, atunci contribuabilul rãs-punde pentru raportare, dar ºi clientul îl poate puneîn legãturã pe avocat cu un alt intermediar, neidenti-ficând nicio problemã.

Aceastã lipsã de previzibilitate a normei din direc-tivã ºi modalitatea în care ea poate fi implementatã ºi,ulterior, interpretatã de fiecare dintre cele 27 statemembre poate constitui o vulnerabilitate pentru pro-fesia de avocat.

Urmeazã sã vedem limitele trasate la nivel euro-pean asupra secretului profesional, care suferã restrân-geri din ce în ce mai mari în contextul actual, ceea cetinde la transformarea avocatului de consultanþã într-unfuncþionar.

Concluzia la care eu am ajuns, ºi cu care îmiînchei intervenþia, e cã o lege nu e bunã sau rea înesenþa ei, ci totul þine de buna-credinþã a persoaneicare se întâmplã sã o interpreteze ºi cum suspectul,contra firii, a ajuns sã îºi dovedeascã nevinovãþia,cum cei sãnãtoºi, tot contra firii, au ajuns sã probezecã nu-s bolnavi, aºa nici noi nu ne putem baza pebuna-credinþã, prezumatã în teorie.

Astfel, s-a ajuns ca vulnerabilitãþile pentruprofesia de avocat sã nu vinã din sfera legiferãrii,ci mai degrabã din zona jurisdicþionalã, ceea cereprezintã un paradox tocmai pentru cã aceºtia dinurmã sunt, prin excelenþã, profesioniºti ai dreptului,ai lui jus est ars boni et aequi.

NOTE1 Cauza Amihãlãchioaie c. Republicii Moldova, Cererea

nr. 60115/00, http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/AMIHALACHIOAIE%20(ro).pdf

2 Cauza Deli c. Republicii Moldova, Cererea nr. 42010/06, http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-196887

3 Cauza L.P. ºi Carvalho c. Portugaliei, Cererile nr. 24845/13 ºi 49103/15, http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-196399

4 Cererea de decizie preliminarã în Cauza C-694/20 poatefi accesatã aici: https://curia.europa.eu/juris/showPdf.jsf?text=&docid=237708&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=10477538

5 Cauza Michaud c. Franþei, Cererea nr. 12323/11, http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-126338

6 A se vedea articolul publicat pe Juridice.ro, Un pericolla adresa secretului profesional al avocaþilor: Noul Proiectal legii privind prevenirea ºi combaterea spãlãrii banilor,autor Silvia Uscov, publicat la data de 6.03.2018, https://www.juridice.ro/566731/un-pericol-la-adresa-secretului-profesional-al-avocatilor-noul-proiect-al-legii-privind-prevenirea-si-combaterea-spalarii-banilor.html



SECRETUL PROFESIONAL AL AVOCATULUI ÎN CONTEXTUL LEGIINR. 129/2019 PENTRU PREVENIREA ªI COMBATEREA SPÃLÃRII

BANILOR ªI FINANÞÃRII TERORISMULUI

Avocat Danny BÂRDAN

Dinamica procesului legislativ la nivel europeanºi naþional a condus la apariþia unor vulnerabilitãþi înLegea 51 din 1995 în ceea ce priveºte independenþaexercitãrii profesiei de avocat.

Prezintã relevanþã în acest sens dispoziþiile art. 11din Legea nr. 51 din 1995 care prevãd:

„Avocatul este dator sã pãstreze secretul profe-sional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fostîncredinþatã, cu excepþia cazurilor prevãzute expresde lege”.

Ultima sintagmã din cuprinsul normei juridiceenunþate, respectiv: „cu excepþia cazurilor prevãzuteexpres de lege” a permis ca, prin acte normativedistincte faþã de legea care reglementeazã organizareaºi exercitarea profesiei de avocat, derogarea de la unadintre regulile fundamentale ale profesiei de avocat,secretul profesional.

Transformarea avocatului în denunþãtor alclientului este o situaþie de neacceptat

De actualitate, în acest sens, este Legea nr. 129din 2019, care transformã avocatul într-un denunþãtoral clientului sãu. Apreciez aceastã situaþie ca fiind deneacceptat independent de raþiunea ce a stat la bazastabilirii în sarcina avocatului a unor obligaþii deraportare.

Este adevãrat cã Legea nr. 129 din 2019 reprezintãtranspunerea în dreptul naþional a unor directiveeuropene, dar învederez cã în art. 34 alin. (2) dinDirectiva (UE) 2015/849 a Parlamentului Europeanexistã o derogare expresã ºi neechivocã de la obligaþiade raportare în vederea respectãrii secretului profe-sional al avocatului ºi al altor profesii juridice liberale,teza utilizatã în cuprinsul directivei fiind aceea cã înraport cu persoanele care exercitã profesii juridiceliberale, statele membre nu aplicã obligaþiile deraportare.

Aºadar, se observã cã legiuitorul european a iden-tificat o soluþie ce stabileºte un just echilibru întreinteresul autoritãþilor de a preveni sãvârºirea unor fapteantisociale de o anumitã gravitate ºi respectarea secre-tului profesional.

Apreciez cã Legea nr. 129 din 2019 transpune tezaexprimatã în cuprinsul directivei într-o formãneinspiratã. Astfel, art. 33 alin. (5) din Legea 129 din2019 prevede cã: „Avocaþii vor aduce la îndepliniredispoziþiile prevãzute de prezenta lege, cu respectareadispoziþiilor prevãzute de Legea nr. 51 din 1995 pentruorganizarea ºi exercitarea profesiei de avocat, repu-blicatã, cu modificãrile ulterioare, privind pãstrareasecretului profesional”.

Prin urmare, observãm cã se insistã cu privire laîndeplinirea de cãtre avocat a obligaþiei de raportare,aflându-ne în prezenþa unei trimiteri formale ladispoziþiile privind pãstrarea secretului profesionalcuprinse în Legea nr. 51 din 1995, dat fiind faptul cãse poate deroga de la dispoziþiile legii noastre specialeastfel cum am arãtat anterior.

„Avocatul care pune obligaþia de a raporta acti-vitatea clientului sãu mai presus de obligaþia de apãstra secretul profesional poate sã predea legiti-maþia la sediul baroului”

În acest moment, avocatul se aflã în situaþia în caredacã nu se conformeazã obligaþiilor stabilite în sarcinasa prin Legea nr. 129 din 2019, obligaþii ce contravincrezului profesional ºi tuturor principiilor ce regle-menteazã profesia de avocat, se expune unor sancþiunipecuniare semnificative sub aspectul cuantumului ºi



încredinþatã, cu excepþia cazurilor prevãzute expresde prezenta lege ºi de Statutul profesiei de avocat”.

Orice excepþie de la obligaþia de pãstrare a secre-tului profesional trebuie stabilitã doar în legea carereglementeazã profesia de avocat, respectându-se art.1 al actului normativ menþionat anterior, care prevedecã profesia de avocat este liberã ºi independentã, cuorganizare ºi funcþionare autonome.

De subliniat cã respectarea secretului profesionalnu trebuie vãzutã doar din perspectiva unei obligaþiistabilite în sarcina avocatului, aceastã normã repre-zentând prioritar un drept care garanteazã indepen-denþa avocatului.

totodatã riscului de a fi asociat cu clientul sãu, subaspectul activitãþii desfãºurate de cãtre acesta, curepercusiuni inclusiv de naturã penalã. Personal,consider cã avocatul care pune obligaþia de a raportaactivitatea clientului sãu mai presus de obligaþia de apãstra secretul profesional, odatã cu denunþul respectivpoate sã predea la sediul baroului legitimaþia de avocat.

Pentru a apãra secretul profesional, ce profitã atâtavocatului, cât ºi justiþiabilului se impune modificareaîn procedurã de urgenþã a Legii 51 din 1995, repu-blicatã, mai precis a art. 11, astfel:

„Avocatul este dator sã pãstreze secretul profe-sional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost



Motto:„Roma arde. Problema nu este cu cei care i-au

dat foc. Sunt irecuperabili. Problema e la noi. Cã nufacem nimic sã îi oprim. Ne ocupãm viaþa cu slalomulprintre flãcãrile oraºului, sperând cã se vor stingede la sine. La final, oraºul nu va mai fi” (replicã a luiRobert Redford din filmul „Lions for lambs”, 2007).

Suntem în plinã erã a excepþionalismului juridic,în care crize reale sau inventate, dar repetate ori decâte ori este „necesar”, devin motive de îngheþare sauchiar de abandon al drepturilor ºi libertãþilor omului.În cazul României, principiile relative la caracterulexcepþional ºi temporar al restricþiilor de drepturi ºilibertãþi, prevãzut de art. 53 din Constituþie, sunt deani de zile ignorate (anii pandemici sunt doar o ex-presie a caracterului cutumiar al acestei sfinte igno-ranþe). În cazul celor 48 de state europene care auratificat CEDO, clauzele referitoare la derogarea dela drepturile omului ºi libertãþile cetãþeneºti, în caz destare de urgenþã, clauze prevãzute la art. 15, rãmânde faþadã.

Crize care duc la degradarea drepturilor ºilibertãþilor

Originea acestui excepþionalism juridic esteevenimentul din 11 septembrie 2001, în care au fostdistruse turnurile gemene World Trade Center din NewYork. America a declarat atunci „rãzboi contraterorismului” ºi a rãmas, de atunci, în stare permanentãde alertã de rãzboi, ceea ce a dat „justificare” excep-þiilor perpetue de la regulile normale ale statului dedrept1. Prin imperialism juridic american, regulaexcepþionalismului (oximoron intenþionat) a fost, deatunci, importatã peste tot în lume, inclusiv în stateleteoretic inamice ale SUA (China ºi Rusia).

A fost, mai întâi, criza teroriºtilor. Patriot Act apermis atât ridicarea drepturilor ºi libertãþilor celorsuspectaþi de terorism, cu sau fãrã temei, cât ºi supra-vegherea în masã a tuturor cetãþenilor – dintr-odatãam devenit toþi suspecþi de ceva ilegal. În treacãt fie

spus, supravegherea atotprezentã ºi constrângãtoareimpusã de „lupta” contra terorismului a dus la naºtereaºi ascensiunea capitalismului de supraveghere, sus-þinut de serviciile secrete ºi de statul adânc – de aiciau apãrut Big Tech, care au scos din groapã BigFinance ºi Big Pharma ºi, împreunã, au transformatlumea într-un sat global al captivilor lor fericiþi, subblajina mângâiere pe creºtet a lui Big Brother. Intercep-tarea ºi stocarea comunicaþiilor tuturor a devenit unimperativ economic, iar segregarea cetãþenilor lumiiîn supuºi „liberi” intra muros ºi periculoase elementesociale extra muros, unul geopolitic.

A fost, dupã aceea, criza bancarã, care a dus lasalvarea bãncilor cu bani publici sau cu banii depo-nenþilor ºi la suspectarea noastrã, a tuturor, de fapteca spãlarea de bani, evaziunea fiscalã, finanþarea tero-rismului sau corupþia.

A venit apoi criza imigranþilor, care a produs, lapropriu, ziduri la graniþa SUA cu Mexic ºi garduri desârmã la graniþele care nu ar trebui sã existe între statelemembre ale Uniunii Europene.

Azi trãim criza sanitarã, care a readus în Europa ºiîn lume segregarea – mai precis, segregarea pe criteriide suspiciune de boalã –, cenzura ºi propagandanazisto-comunistã, determinând îngheþarea pe peri-oade nelimitate a drepturilor omului ºi a libertãþilorcetãþeneºti, desigur, pentru „siguranþa noastrã” în faþaameninþãrii unei boli contagioase de care s-auvindecat, totuºi, peste 99% dintre cei atinºi de infecþie(bolnavi sau doar purtãtori sãnãtoºi).

SUNTEM ÎN PLINÃ ERÃ A EXCEPÞIONALISMULUI JURIDIC.CÂND DREPTURILE ªI LIBERTÃÞILE SUNT ÎN PERICOL,

AVOCATUL TREBUIE SÃ ÎªI APERE CETATEA

Avocat Gheorghe PIPEREA



„Este esenþial sã reafirmãm cã libertatea este undat de la naturã ºi un stâlp al societãþii democratice,ºi nu o concesiune pe care ne-o acordã autoritãþile,fãcându-ne vreo favoare”

Evident, România nu face excepþie de la regulaexcepþionalismului juridic (oximoron intenþionat). Defapt, din punct de vedere juridic, România este ocolonie judiciarã americanã – FBI are birouri în cadrulparchetelor antimafia ºi anticorupþie de la noi, iarambasadorii „importanþi” se implicã direct în „lupta”anticorupþie sau antipandemie. Aºa-numitul Meca-nism de Colaborare ºi Verificare (MCV) este nimicaltceva decât instrumentul cu care se menþin stareade crizã, blamul public asupra sistemului „nostru”judiciar ºi excepþionalismul juridic importat de la BigBrother-ul american. Instanþele, mai ales cele decontencios administrativ sau cele penale, nu mai vãdnimic rãu în acest excepþionalism, de vreme ce rejec-teazã orice acþiune contra statului prin care se tinde larestabilirea normalitãþii drepturilor ºi libertãþilor sau,dupã caz, condamnã pe bazã de intuiþii, prezumþii devinovãþie, delaþiuni ale captivilor sistemului ºi inter-ceptãri secretizate asigurate de serviciile secrete ºi decapitaliºtii de supraveghere.

E util sã ne reamintim cã, în anul 2016, un fostministru al justiþiei, în funcþie la data afirmaþiei, a spuscã „discuþia despre drepturi ºi libertãþi este un luxteoretic”, în condiþiile glorioasei „lupte” anticorupþie.

De aceea, aproape nimeni nu se mai mirã, aproapenimeni nu se mai simte ultragiat în 2021, a.D., cãautoritãþile ne aruncã „relaxãri” de restricþii ca pe niºtegrãunþe, ca ºi când drepturile ºi libertãþile noastre arfi în proprietatea lor.

Este esenþial însã sã reafirmãm cã libertatea esteun dat de la naturã ºi un stâlp al societãþii democratice,ºi nu o concesiune pe care ne-o acordã autoritãþile,fãcându-ne vreo favoare.

„Un guvern de care cetãþenii se tem – când, defapt, guvernul ar trebui sã tremure de fricã în faþacetãþenilor”

Acelaºi stat pe care opinia publicã naþionalã sauglobalã îl considerã corupt, nepriceput în ale admi-nistrãrii afacerilor (remember – „statul este cel maiprost administrator”) ºi mincinos prin omisiune pre-tinde supunere faþã de regulile excepþionalismului, chitcã aceste reguli tind sã „rezolve” crize perpetue, maimult sau mai puþin reale.

Mai ales în anii pandemici 2020-2021, aceiaºicetãþeni care formeazã, de regulã, opinia publicã mai

sus enunþatã, se supun, generând aberaþia unui statcondus de impostori, corupþi ºi proºti, cu tendinþe tota-litare, care cere ºi obþine supunere pe tavã. Un guvernde care cetãþenii se tem - când, de fapt, guvernul artrebui sã tremure de fricã în faþa cetãþenilor!

Mai mult chiar, aceastã supunere necondiþionatãse caracterizeazã prin datoria de semnalizare a virtuþii,noua tuºã a totalitarismului impus de minoritate majo-ritãþii – masca de „protecþie”, proba vaccinãrii, de-monstraþia implicãrii eroice în „lupta” anticorupþie,chezãºia lepãdãrii ritualice de concurenþii politici aicorecþilor politici, trebuie purtate ºi afiºate permanent.„Port mascã pentru cã mã face sã mã simt în siguranþãºi pentru cã îi fac ºi pe ceilalþi sã o poarte”; „mã vacci-nez pentru cã sunt responsabil ºi salvez vieþi”; „mãinformez numai din surse oficiale”; votez contra ciumeiroºii pentru cã nu mai vreau penali în funcþii publiceetc. Vietãþile extra muros, dacã nu îngenuncheazã ºinu îºi cer iertare cã existã ºi cã vor sã fie liberi, ºi cãau dubii faþã de informaþiile oficiale, fãrã stele distinc-tive pe piept, ºi cã au alte opinii politice decât cele lamodã, „corecte”, sunt stigmatizate ºi satanizate ºisupuse segregãrii.

Discriminarea majoritãþi de cãtre o minoritateguralivã de supuºi ai aceluiaºi stat pe care îl considerãcorupt ºi prost ca administrator ºi semnalizarea „vir-tuþii” supuºeniei feudale faþã de stãpâni sunt efectelecelei mai bizare forme de totalitarism, puritanismulgecii roºii, al ºepcii pe dreapta ºi al tricoului cu „nuluãm prizonieri”.

Sã apere drepturile ºi libertãþile aflate la ananghiea devenit un comportament blamabil pentru avocatul„dator” sã îºi semnalizeze virtutea

Sã luãm episodul protestelor stradale din ianuarie- februarie 2017. Minoritatea militantã a fost fãcutãsã creadã, iar preºedintele republicii (garantul Consti-tuþiei…) a decretat cã nu existã prezumþie de nevino-vãþie pentru politicieni ºi nici pentru suspecþii ºtam-pilaþi ca atare de DNA, ANI, DIICOT, ANAF etc. saude presa militantã ori de influencerii corectitudiniipolitice. Acestei minoritãþi militante i s-a alãturat, spresurprinderea multora, o mulþime de avocaþi care,pentru a-ºi semnaliza „virtutea”, au devenit „luptãtorianticorupþie”, alãturi de magistraþii sau de ONG-uriledin rolurile principale, sponsori ºi seminariºti aiscenariºtilor crizei ºi ai revoltei regizate, consecutive.Tot pentru „necesitãþi” de semnalizare a virtuþii,avocaþii implicaþi în cauzele aflate pe rolul instanþelorau fost fãcuþi datori sã „contribuie la aflarea adevã-rului”, ºi nu sã îºi apere sau sã îºi asiste ori sã îºi



reprezinte clienþii, adicã duºmanii de serviciu, necesaricrizei ºi excepþionalismului juridic consecutiv. Sãapere drepturile ºi libertãþile aflate la ananghie a de-venit un comportament blamabil pentru avocatul„dator” sã îºi semnalizeze virtutea. Iar acest gen deapãrare a migrat underground, a devenit „conspira-þionist”. Aceia dintre noi, foarte puþini, care auîncercat sã pãstreze echilibrul ºi sã identifice pericolulacestui curent la adresa drepturilor ºi libertãþilor aufost satanizaþi ºi stigmatizaþi ca „rusofili”, bolºevici,simpatizanþi ai „ciumei roºii” (sintagmã nazistã…) etc.

De la infractor, vinovãþia iradiazã cãtre avocatulcare, în speþa penalã sau într-o speþa de altã naturã,anterioarã celei penale, l-a apãrat/reprezentat/asistat

„Luptãtorii” anticorupþie din 2017-2018 suntaceiaºi cu cei care susþin acum „lupta” contra pan-demiei, oricât de absurdã ºi de ineficientã ar fi. Eoarecum normal – la putere sunt acele „forþe” politiceminoritare care s-au forjat în plin scenariu al protes-telor din februarie 2017.

Din acest tip de semnalizare a virtuþii a rãsãrit, caîntr-un coºmar care repetã experienþele totalitare alenazismului ºi comunismului, vinovãþia prin asociere.

De la infractor, vinovãþia iradiazã cãtre avocatulcare, în speþa penalã sau într-o speþa de altã naturã,anterioarã celei penale, l-a apãrat/reprezentat/asistat.Avocatul îi este alãturat sau chiar i se substituie infrac-torului, pentru cã a avut curajul sã îl apere/asiste. Adicã,pentru cã a fost avocat. În 2020, a.D., avocatul careapãrã un infractor a ajuns sã fie ºtampilat ca infractorel însuºi, ºi asta pentru cã ºi-a permis sã depunã preamult zel în apãrarea intereselor clientului (ºi a mai ºipretins onorariu de succes), adicã, pentru cã ºi-a fãcutmeseria. Cruntã ironie pentru breslaºii care s-au duscu vântul „luptei” contra corupþiei.

O societate totalitarã este închisoarea profesiilorliberale, apusul lor

Profesia, breasla noastrã, a avocaþilor, fie prin mili-tantismul unora dintre „confraþi” (sunã ciudat, dar esteun cuvânt vetust care încã circulã prin Bucureºti, cutot cinismul luptei de interese dintre breslaºi), fie printãcerea vinovatã a majoritãþii a contribuit consistentla aceastã stare de lucruri.

De condamnarea avocatului pentru cã este avocat,toþi aceºtia sunt vinovaþi, într-o mãsurã mai micã saumai mare.

Avocatul, tocmai pentru cã ºtie dreptul, nu are voiesã tacã atunci când drepturile ºi libertãþile cetãþii suntsub asediu ºi în pericol sã se piardã. Mai mult chiar,avocatul nu trebuie sã treacã cu vederea niciunul

dintre paºii, mai mult sau mai puþin gravi, care se facîn direcþia sabotãrii democraþiei.

Totalitarismul se instaureazã pas cu pas, ºi nu depe o zi pe alta, ºi se consolideazã pentru cã cei maimulþi dintre noi preferã sã întoarcã privirea de lalucrurile urâte, grave, periculoase.

Iar o societate totalitarã este închisoarea profesiilorliberale, apusul lor.

Avocatul este câinele de pazã al democraþiei, stâlpulstatului de drept, stat ale cãrui cãrãmizi ultime suntdrepturile ºi libertãþile. Nu supuºenia, nu lupta contraereziei (pe rug, Galilei a spus „ºi totuºi, se învârte”,sfidând Inchiziþia), nu rãspândirea fricii, nu semna-lizarea virtuþii fac statul de drept, ci respectul ºi conso-lidarea permanentã ale drepturilor ºi libertãþilor.

Diabolizarea celor care vorbesc, acþioneazã, povã-þuiesc vine mai întâi de la avocaþii complici ai totalita-rismului prezent sau viitor. De aceea, autoritarismul,tendinþele totalitare nu trebuie sã ne mai mire, ci sãne facã sã ne trezim. Reacþia organelor profesiei esteesenþialã în acest sens.

Magistraþii nu ar trebui sã fie „îndrãgostiþi” delege, ci de dreptate, drepturi ºi libertãþi

Ne-am complãcut într-un soi de inevitabilismjudiciar – am ajuns sã credem cã MCV va exista pentrutotdeauna ºi cã ne va sancþiona ºi arãta cu degetul înmod perpetuu. Dar nu am observat, oficial, institu-þional, cã acest MCV ignorã total avocaþii, principalulsegment al societãþii civile. Nu am fost luaþi în consi-derare niciodatã ca o voce care ar fi putut arãta cãsistemul nostru judiciar nu mai este în starea dindecembrie 2006 ºi cã este grevat de cu totul alteprobleme ºi vulnerabilitãþi decât cele repetate la infinitde magistraþii ºi de ONG-urile militante. Cã, deexemplu, legile justiþiei nu sunt fãcute pentru cetãþeni,ci pentru magistraþi, cã magistraþii nu ar trebui sã fie„îndrãgostiþi” de lege, ci de dreptate, drepturi ºi liber-tãþi. Cã avocaþii nu sunt adversarii, ci realizatoriiprimordiali ai dreptului ºi ai actului de justiþie.

Cetatea însã, drepturile ºi libertãþile noastre suntsub asediu, iar noi nu putem rãmâne în continuarepasivi. Dacã otomanii sunt la porþile cetãþii, nu trebuiesã ne pierdem timpul cu problema de a ºti care estesexul îngerilor.

Starea de libertate devine, treptat, o stare deexcepþie

Cel puþin teoretic, CEDO nu permite derogarea dela regimul normal al drepturilor ºi libertãþilor funda-mentale, decât în condiþiile excepþionale ale art. 15.



Starea de alertã, declarativ, nu este o stare deurgenþã, deci nu ar trebui sã intre sub incidenþa art.15 din CEDO, care se referã la rãzboi sau alte pericolepublice care ar putea ameninþa viaþa naþiunii. O boalãinfecþioasã cu o fatalitate mai micã de 0,1% nu poatefi consideratã pericol care ameninþã viaþa naþiunii –în caz contrar, fumatul, consumul de alcool, ºofatulpe drumurile publice, infecþiile nozocomiale, politicaguvernamentalã etc. ar însemna tot atâtea cazuri dederogare de la regulile CEDO… Interesant este cã art.15 alin. 3 din CEDO obligã statul membru sã anunþesecretariatul general al Consiliului Europei dacãînþelege sã deroge de la Convenþie pentru stare deurgenþã, explicând ºi motivele intenþiei de derogareºi, în plus, sã anunþe neîntârziat data la care înceteazãstarea de urgenþã ºi drepturile care redevin efective.Nimic din aceste obligaþii de loialitate faþã de CEDOºi faþã de celelalte state semnatare nu a fost respectatde guvernul pandemic al României – dimpotrivã,restricþiile de drepturi au devenit perpetue, starea delibertate devenind, treptat, o stare de excepþie. O astfelde atitudine arogantã ºi cinicã face aplicabilã inter-dicþia abuzului de drept, edictã de art. 17 din CEDO.Statul Român nu are dreptul sã urmãreascã distrugerea

sau limitarea drepturilor ºi libertãþilor prevãzute deCEDO în favoarea cetãþeanului2. De exemplu, interzi-cerea suspendãrii unui act administrativ pentru cã sereferã la epidemie sau interzicerea accesului la docu-mente „secrete” care fac obiectul probatoriului înprocesele civile sau penale intrã sub incidenþa acestuiart. 17, fiind norme care ar trebui abandonate deurgenþã. Potrivit art. 18 din CEDO, restricþiile dedrepturi ºi libertãþi nu pot fi utilizate decât în scopulîn care au fost prevãzute – aºadar, nu se poate utilizastarea de alertã pentru a crea, din mers, prin acteadministrative (ºi nu prin lege), segregarea pe criteriimedicale sau împãrþirea populaþiei în persoanepublice/politice ºi restul, care sunt sau nu sunt penaliîn funcþie de „judecata” corect politicã a strãzii/TV-urilor/paginilor de socializare.

NOTE1 Ex-preºedintele american Donald Trump spunea, în

toamna lui 2019, într-o postare pe Twitter, cã rãzboiul dinIrak s-a bazat pe minciuna armelor chimice irakiene ºi cã acostat Orientul milioane de vieþi, America, trilioane de dolariºi mii de soldaþi uciºi, iar lumea, culturi ºi civilizaþii distruse.

2 Potrivit art. 12 din CEDO, bãrbatul ºi femeia au dreptul lacãsãtorie…



Cei mai mulþi mã îndeamnã sã fiu optimist. ªi audreptate, pentru cã pesimiºtii spun cã „mai rãu de atâtnu se poate”, iar optimiºtii spun „ba se poate”. Aºa cãvoi fi optimist. Ei bine, în 2017, legea noastrã s-a modi-ficat ºi a apãrut Legea nr. 25, care a asigurat un veri-tabil progres, imprimând opozabilitate actelor atestatede avocat ºi relaxând regimul publicitãþii avocaþilor.ªi ne-am bucurat. Dar aceastã lege a fost ºi un caltroian.

Interpretãri ascunse în art. 34 din legea profesiei

Vã spuneam cã aceastã lege este un cal troianpentru cã a venit cu articol 34, care completeazãsecretul profesional al avocatului. Nu cred cã eranevoie de o asemenea completare. Avem o dispoziþie,articolul 306 din Codul de procedurã penalã, carespune cã secretul profesional al avocatului este opo-zabil procurorului, spre deosebire de secretul bancarºi de secretul fiscal despre care aceeaºi dispoziþiespune cã nu îi mai sunt opozabile procurorului dupãînceperea urmãrii penale.

Aceeaºi dispoziþie o gãsim ºi în Legea 78/2000privind prevenirea, descoperirea ºi sancþionarea fap-telor de corupþie. O dispoziþie identicã, care ne asigurãcã, spre deosebire de secretul bancar sau cel fiscal,secretul profesional al avocatului nu poate fi violat.

În contextul în care avem o asemenea protecþie, aapãrut Legea 25/2017 care a venit cu articolul 34,potrivit cãruia cã sunt exceptate de la mãsura ridicãriide înscrisuri ºi de la mãsura confiscãrii înscrisurilecare conþin comunicãri cu clientul – aºa cum e absolutfiresc – ºi înscrisurile care conþin consemnãri efectuatede avocat cu privire la modalitatea în care îºi va pregãtiapãrarea. Iarãºi, este absolut firesc. ªi ne-am bucurat,dar ele ce ascund?

Ele ascund interpretarea potrivit cãreia restulactelor ºi datelor pot fi ridicate. Înscrisurile pe careclientul mi le încredinþeazã ca sã le studiez sau sã lefolosesc pot fi ridicate de la mine.

„Iatã cum, în loc sã fiu un apãrãtor, trebuie sãmã erijez într-un colaborator al organelor judiciare”

ªi, atenþie, mã duc la Codul penal, unde aveminfracþiunea de obstrucþionare a justiþiei. ªi aceastãnormã ne spune cã persoana care e avertizatã cores-punzãtor ºi refuzã sã punã la dispoziþia unor organe,enumerate acolo, datele, înscrisurile sau bunurile careîi sunt solicitate în mod explicit, sãvârºeºte o infracþiu-ne. ªi ce-i mai grav este cã aceastã infracþiune are ocauzã de exonerare pentru inculpat ºi pentru suspect,dar nu are una similarã ºi pentru avocat. Astfel,suspectul ºi inculpatul sunt scutiþi sã punã la dispoziþiaprocurorului, instanþei, judecãtorului actele care i-arputea incrimina. În schimb, avocatul lor e chemat sãle depunã. ªi dacã nu le depune, sãvârºeºte o infracþiu-ne. Adicã textul acela trebuia evident completat cudispoziþia cã nu se aplicã nici avocatului acestorpersoane. Nu poþi sã le iei de la inculpat, dar poþi sãle iei de la avocatul lui. Or, aceasta constituie o vulne-rabilitate majorã a secretului profesional.

ªi în articolul 271 din Codul penal aveam o garanþiela fel de firavã cum este cea evocatã de decan în ceeace priveºte articolul 39, „dacã respectã legea”. Eibine, aici, în dispoziþiile articolul 271, îmi spune „încondiþiile legii”. Însã sintagma „în condiþiile legii” mã

VULNERABILITÃÞI IMPLICATE DE PÃSTRAREASECRETULUI PROFESIONAL

Avocat Mihnea STOICAConsilier UNBR

Consilier Baroul Bucureºti



conduce fix la acest articol 34, care îmi spune cã nupot fi ridicate înscrisurile care conþin comunicãri sauînscrisurile care consemneazã strategia de apãrare.Dar restul pot fi ridicate! ªi iatã cum, în loc sã fiu unapãrãtor, trebuie sã mã erijez într-un colaborator alorganelor judiciare, cã trebuie sã le pun la dispoziþieacte, date, bunuri – stickuri cu date. Fiindcã este in-fracþiune sã refuzi, invocând secretul profesional.

„Degeaba ne garanteazã în articolul 34 cã nu neridicã corespondenþa cu clientul, pentru cã exactarticolul 39 le permite accesul fix la consultaþiileverbale ºi scrise”

Avem ºi alte dispoziþii care imprimã naturã de dargrecesc acestei legi. Avem dispoziþia articolului 39,pe care l-a citat decanul la debut. ªi decanul s-a referitla pledoarie, care este la vedere, se desfãºoarã înºedinþã publicã. Dar am sã vã rog sã urmãriþi subli-nierile pe care le-am fãcut eu pe text, articolul 39 nespune cã avocatul nu rãspunde nici pentru afirmaþiilepe care le face în cadrul consultaþiilor verbale sauscrise acordate clienþilor. Or, acestea sunt confiden-þiale, cum ar putea sã ºtie cineva ce discut eu cuclientul? Cum aº putea rãspunde pentru ceva ce nu arputea fi dezvãluit? Fiindcã am tot felul de dispoziþiiprocesuale ºi prin legea noastrã specialã, care zic cã eîmpiedicatã supravegherea tehnicã a raportului dintreclient ºi avocat. ªi atunci, cum pot sã ºtie ei ce discutcu clientul fãrã sã mã asculte? Ce rost avea garanþiacã nu rãspund pentru conþinutul consultaþiei, dacã eaera sacrã, inviolabilã? Se pare cã nu este. ªi aici e ovulnerabilitate majorã. O interpretare în sensul acestaar permite ascultarea tuturor avocaþilor, sã verifice statulce discutã cu clientul. Degeaba ne garanteazã în articolul34 cã nu ne ridicã corespondenþa cu clientul, pentru cãexact articolul 39 le permite accesul fix la consultaþiileverbale ºi scrise, potrivit acestui text.

„Ca avocat, rãspund mai grav pentru divulgareaunor informaþii din sfera privatã sau în ceea cepriveºte secretul operaþional ori comercial alclientului decât funcþionarul public care face acelaºilucru”

Mai departe, vine o agravare a rãspunderii pentrudivulgarea secretului profesional cu care în principiusunt de acord. Am aplaudat-o, pentru cã ne responsa-bilizeazã ºi ne împiedicã pe noi, ca avocaþi, sã ne încãl-cãm obligaþiile de a pãstra secretul profesional. ªiagraveazã rãspunderea profesionalã. Perfect de acord,dar mã uit la altã chestiune. Mã uit la infracþiunea

pentru care constituie o calificantã la articolul 227 dinCodul penal, ºi mã uit ºi la articolul 304, la divulgareainformaþiilor nepublice, unde funcþionarul public rãs-punde mai puþin decât avocatul. Eu înþeleg cã subli-niem importanþa secretului nostru profesional, dar sãrãspundem mai grav decât un funcþionar public? Încazul ãsta chiar îmi doresc sã moarã ºi capra vecinului.Ca avocat, rãspund mai grav pentru divulgarea unorinformaþii din sfera privatã sau în ceea ce priveºtesecretul operaþional ori comercial al clientului decâtfuncþionarul public care face acelaºi lucru. Depunniºte acte la OSIM, iar ei discutã la o bere „ia uite ceinventeazã ãºtia” ºi rãspund mai puþin decât mine.Concurenþa preia invenþiile ºi ei rãspund mai puþindecât mine. Mi se pare de domeniul incredibilului.

„Aº accepta un text care spune: avocatul e obligatsã denunþe infracþiuni contra vieþii, infracþiuni degenocid ºi infracþiuni de sprijinire ºi finanþare aterorismului în desfãºurare, care nu ºi-au epuizat încãefectele”

Legea 25/2017 a introdus o obligaþie a avocatuluide a denunþa infracþiuni contra vieþii, contra umanitãþiiºi cele prevãzute pentru legea specialã de combaterea terorismului. Ei bine, care este problema? Legea cereavocatului sã denunþe asemenea fapte, dar nu prevedeºi o limitã în timp. Eu aº accepta un text care spune:avocatul e obligat sã denunþe infracþiuni contra vieþii,infracþiuni de genocid ºi infracþiuni de sprijinire ºifinanþare a terorismului în desfãºurare, care nu ºi-auepuizat încã efectele. E normal, nu poþi sã permiþi sãcontinue un genocid, trebuie sã-l reclami, ca sã fiesistat. Nu poþi sã laºi o persoanã sã fie ucisã. Valoareasupremã în þara asta încã este viaþa omului (libertatea,aºa ºi aºa). ªi atunci nu poþi sã laºi pe cineva sã-ºiducã la capãt planul de a ucide soacra, dau un exem-plu. Pânã aici este rezonabil, dar ce te faci cu faptaconsumatã?

Ei bine, dacã la început dispoziþia pare rezonabilã,ce te faci cu fapta consumatã? Ce faci în ipoteza încare organele de urmãrire penalã sunt deja sesizate,au gãsit un cadavru întins pe jos ºi clientul în birouzice „e mâna mea”. Suni la 112 sã le spui: „domnule,vedeþi cã aºa ºi pe dincolo”... Ei sunt sesizaþi, s-ausesizat din oficiu, au gãsit cadavrul. Mai trebuie sã-isun ºi eu? Sau este inutil, fiindcã denunþul nu maideterminã sesizarea organului?

În al doilea rând, instrumenteazã o urmãrire penalãin rem, dar nu descoperã autorul. Nu gãsesc crimi-nalul. Între timp, eu aflu la mine în birou, de la propriulclient, cã el este criminalul. Sunt chemat sã-mi dau



concursul organelor de urmãrire penalã ºi sã zic:„vedeþi, Cutãricã este criminalul, mi-a mãrturisit înbirou, la consultaþie”. Rãspund penal cã nu fac treabaasta? Pentru cã legea asta nu mã lãmureºte. Nu-miimpune pânã când trebuie sã raportez, nu-miimpune ce trebuie sã raportez, pentru cã îmi spunesã denunþ. Dar nu îmi spune ce conþine denunþul.Denunþ simplu, se pare cã domnul Cutãricã ºi-a ucisvecinii, sau trebuie sã spun în amãnunt? Ce trebuie sãfac, trebuie sã contribui la probarea lui Cutãricã saunumai sã informez autoritãþile cã s-a comis un omor?Calificat, mã rog. Este o chestiune în legãturã cu carene va lãmuri Irinel Samoilã.

„Cum sã mai vorbesc despre secret profesionalîn þara asta, când mi se cere sã raportez ceea ce doarpresupun cã provine dintr-o faptã de corupþie”

Eu mai am slide-ul urmãtor pe care l-am intitulat„bomboana pe colivã”. Vorbesc despre o dispoziþiecare împlineºte 21 de ani. Majoratul, pe stil vechi. Odispoziþie care ne impune ca, atunci când participãmla diverse operaþiuni vizând, bunãoarã, circulaþia decapitaluri, plasamente, dacã suspectãm cã acesteaantreneazã bunuri provenind din fapte de corupþie,trebuie sã le raportãm, sã le denunþãm. ªi omisiuneaavocatului de a denunþa asemenea presupunericonstituie infracþiune, potrivit articolului 25 din Legea78 din 2000.

ªi daþi-mi voie sã vã atrag atenþia asupra formulãriinefericite alese de legiuitor. Persoanele care „cunoscoperaþiuni ce antreneazã circulaþia de capitaluriprivind sume de bani, bunuri sau alte valori ce se

presupune cã provin din infracþiuni de corupþie sauasimilate acestora”, au obligaþia sã sesizeze.Credeþi-mã, facem parte din persoanele de la articolul1, litera e, care sunt subiecþi ai acestei obligaþii. Cumsã mai vorbesc despre secret profesional în þara asta,când mi se cere sã raportez ceea ce doar presupun cãprovine dintr-o faptã de corupþie?

ªi dau un simplu exemplu. Asist un profesoruniversitar de medicinã. Omul zboarã în toatã lumeaºi e milionar din conferinþe. Trece clasa vreun cumãtrude la þarã ºi primeºte de la ãla o damigeanã cu vin.Iatã fapta de corupþie. Acum, trebuie sã raporteztranzacþiile financiare în care este implicatã aceastãilustrã personalitate?

Nu vã daþi seama ce vulnerabilitate implicã legeafiindcã prevede cã presupun cã provin ºi nu îmi ceresã cunosc, sã am certitudini. Nu îmi cere sã îmi zicãclientul „ce sã fac cu banii aceºtia pe care nu îi potjustifica?”. Dacã sesizez într-adevãr o relaþie, exa-minez actele lui ºi vãd un extras de cont, constat cãeste o mitã care provine de la o persoanã cu care arelaþionat în temeiul atribuþiilor de serviciu... mã retragdin operaþiune ºi nu mã implic într-o spãlare de bani.ªi atunci mi se pare forþat ca eu, avocat, sã raportez.Dar admit cã alte persoane, contabili, consultanþifiscali, ar fi condiþionate sã raporteze. Însã, în privinþamea, a avocatului, nu numai cã legea nu-mi cere sãdenunþ când am certitudini, îmi impune sã raportez încontra secretului profesional atunci când presupun.Nu când ºtiu cu certitudine. ªi atunci, acest text caretrebuie suprimat, fiindcã el constituie o vulnerabilitatemajorã, dar care a împlinit 21 de ani.

Vã mulþumesc frumos pentru atenþie!



Aº avea câteva menþiuni proprii de fãcut în aceastãprivinþã (n.a. – a subiectului legat de obligaþia avo-catului de a denunþa infracþiuni despre care a luatcunoºtinþã în exercitarea profesiei). Am încercat sãgãsesc ºi eu o raþiune acelei modificãri, a acelei insti-tuiri de obligativitate spre denunþare din partea avoca-tului, ºi m-am gândit, vãzând textul, cã pânã la urmã,legiuitorul a avut în vedere niºte infracþiuni de o seve-ritate deosebitã (n.a., ºi de aici, necesitatea de protejarea valorii sociale superioare, recte – înfãptuireajustiþiei).

„Criteriul severitãþii sau al gravitãþii infracþiuniinu e tocmai cel care a fost avut în vedere de cãtrelegiuitor, când a prevãzut obligaþia de denunþ aavocatului”

Totuºi, cercetând un pic mai profund chestiunea,am constatat cã nu e tocmai aceasta ipoteza avutã învedere de cãtre legiuitor, întrucât norma legalã sereferã acolo la orice infracþiune ce a avut ca urmaremoartea victimei. Printre infracþiunile care au avut caurmare moartea victimei se poate regãsi, spre exemplu,ºi o infracþiune caracterizatã de un oarecare act uma-nitar, cum este cazul asistãrii persoanei la un suicid(înlesnirea sinuciderii – art. 191 Cod penal), cu atâtmai mult cu cât, aceastã faptã poate nici sã nu producãurmarea cea mai periculoasã (caz în care se pedepseºtepotrivit art. 191 alin. 4, Cod penal, cu o pedeapsãîntre 1 an ºi 6 luni ºi 3 ani ºi 6 luni). Aceasta este oinfracþiune care trebuie denunþatã în mod obligatoriude cãtre avocatul care a luat cunoºtinþã (n.a. – deºi nupoate fi caracterizatã de o periculozitate extremã). Deasemenea, este vorba de o ucidere din culpã (lucrucare mie mi se pare oarecum sinistru: dacã vine opersoanã la mine ºi-mi spune cã a ucis din culpã opersoanã, eu, ca avocat, am obligativitatea sã denunþ).

În concluzie, acest criteriu al severitãþii sau algravitãþii infracþiunii nu este tocmai cel avut în vederede cãtre legiuitor. Iar aceastã concluzie rezultã ºi dinfaptul cã se face referire ºi la infracþiunile din Legea

535/2004, privind combaterea terorismului. Or, celpuþin douã dintre aceste infracþiuni (este vorba deinfracþiunea prevãzutã de art. 33 indice 2 din aceastãlege1 ºi infracþiunea prevãzutã de art. 32, e o faptã deinstigare publicã2, care are ca limitã de pedeapsã 3luni, 3 ani sau amendã), nu pot fi caracterizate ca fiindinfracþiuni grave. Pedepsitã alternativ cu amendã, prinînsãºi voinþa legiuitorului, fapta poate fi caracterizatãca fiind de o intensitate un pic mai micã, drept pentrucare nu poate fi asimilatã unei infracþiuni grave, caresã atragã, dupã sine, obligativitatea de a denunþa, dinpartea avocatului.

Consider, ca sã conchid pe acest subiect, cã estesinistrã aceastã modificare (n.a. – a legii 51/1995).Persoana care vine la avocatul sãu pentru o confidenþãse trezeºte, prin voinþa legiuitorului, chiar în faþa unuipotenþial denunþãtor. ªi acum, ca ºi soluþie de avarie(pentru cã singura soluþie optimã este abrogarea inte-gralã a textului), ar fi aceea de a interpreta respectivasintagmã („...ia cunoºtinþã”) ca denotând cel mai înaltstandard probaþional posibil ºi anume, standardul decertitudine. În aceastã cheie de interpretare, textul arfi aplicabil doar avocaþilor care au certitudinea abso-lutã cã persoana prezentatã în faþa dumnealor asãvârºit una dintre infracþiuni. Aceasta ar fi o oarecareuºiþã de scãpare pentru avocaþii puºi în aceastã situaþie.

CÂTEVA IPOTEZE DE VULNERABILIZARE A AVOCATULUI,PE PARCURSUL PROCESULUI PENAL

Avocat Dumitru-Irinel SAMOILÃ



„O foarte simplã modalitate de a scãpa de avo-catul indezirabil dintr-o anumitã cauzã, fiindcã totce trebuie sã faci este sã-l citezi”

Cea de-a doua problemã majorã pe care o gãsesc(specializarea subsemnatului fiind în materie penalã),ce constituie vulnerabilitatea avocatului, poate firegãsitã în cuprinsul 88 alin. 2 lit. b) din Codul deprocedurã penalã, care se referã la faptul cã esteincompatibil a exercita activitate profesionalã avocatulcare a fost citat în cauzã în calitate de martor. Aceastãreglementare constituie un regres legislativ ºi o foartesimplã modalitate de a scãpa de avocatul indezirabildintr-o anumitã cauzã, fiindcã tot ce trebuie sã faci,ca organ judiciar, este sã-l citezi.

Foarte important: legislaþia noastrã specialãfoloseºte o altã terminologie, care denotã o protecþiemai amplã a avocatului, în sensul cã, nu mai poateexercita activitãþi profesionale avocatul care a fostaudiat în cauzã. Or, legea specialã (fiindcã Codul deprocedurã penalã, în materie procesual penalã, secomportã ca o lege specialã faþã de Legea 51/1995),derogã de la aceste norme ºi spune cã avocatul, prinsimpla citare, nu mai poate presta activitãþi profesio-nale. ªi acum, se pune problema în felul urmãtor: dacã,spre exemplu, vreau sã-l întreb pe avocat ce ºtie înlegãturã cu cauza asta, pentru cã am informaþii cã el aasistat la niºte evenimente anterioare dobândirii cali-tãþii de avocat?! Indiferent cã avocatul ºtie sau nu ºtieceva în legãturã cu cauza, care sã-l facã sau nu incom-patibil, trebuie sã fie citat. Iar prin simpla citare, numai poate presta activitãþi profesionale în respectivacauzã.

Consider cã trebuie cumva fãcutã o corelare aacestei norme (n.a. – cu reglementarea din Legea 51/1995). Este foarte simplu ºi foarte facil sã citezi, sãemiþi o simplã citaþie. Nici nu conteazã cã se prezintãpersoana la citaþie sau nu. Acea persoanã va fi exclusãde la a mai asigura asistenþã/reprezentare juridicã.

Existã un exemplu în acest sens, de notorietate, undomn profesor universitar care a fost pus în aceastãsituaþie. A invocat în camera preliminarã tocmaiaceastã problemã. Judecãtorul, bineînþeles, s-apronunþat, a exclus probele respective, dar pânã unaalta, domnul avocat a fost inoperant în respectivacauzã, cât a durat urmãrirea penalã, pânã la camerapreliminarã.

„În ipoteza în care o societate comercialã îºi aresediul la avocat, se percheziþioneazã firma sauavocatul care gãzduieºte firma?”

Trec la urmãtorul exemplu, dacã se mai poate, maiam încã unul singur foarte relevant. Este vorba despredispoziþiile care reglementeazã, de aceastã datã, oactivitate de percheziþionare a avocatului. Normeledin legea noastrã specialã (art. 34, alin. 1 din Legea51/1995) sunt cumva derogatorii de la normele dedrept comun (art. 200-201 din Codul de procedurãpenalã), ºi spun cã sediul avocatului poate fi perche-ziþionat doar de cãtre procurori. Problema se pune înfelul urmãtor: într-o speþã, am constatat cã un avocatgãzduia sedii ale unor societãþi comerciale, mandatelede percheziþiei fiind emise împotriva respectivelorsocietãþi comerciale, la sediile astfel cum erau declarateîn acte. Întâmplarea a fãcut cã respectivele sedii profe-sionale se regãseau în cabinetul de avocat ºi se puneproblema acum, percheziþionez firma sau avocatul caregãzduieºte firma, fiindcã aici intervine nuanþa: dacãpercheziþionez firma, activitatea poate fi delegatãorganelor de cercetare penalã; dacã însã merg peipoteza cã percheziþionez un cabinet de avocaturã,activitatea trebuie fãcutã întotdeauna doar de cãtreprocuror, caz în care, dacã nu este respectatã aceastãcondiþie suplimentarã, intervine nulitatea absolutã ºiproba urmeazã sã fie exclusã.

A fost tranºatã aceastã chestiune ºi, într-un final,cu o opinie majoritarã, s-a mers pe ipoteza cã, chiar ºiîn ipoteza în care este gãzduit în cadrul sediuluiprofesional al avocatului o societate comercialã, înfapt, se percheziþioneazã tot un avocat, drept pentrucare, prezenþa procurorului este o garanþie suplimen-tarã a faptului cã nu sunt ridicate ºi alte documente,care sã exceadã cumva intereselor respectivei cauze.

NOTE 1 Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin

orice alte mijloace, sã sãvârºeascã infracþiuni prevãzute deprezenta lege se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la 3 aniori cu amendã, fãrã a se putea depãºi pedeapsa prevãzutã delege pentru infracþiunea la sãvârºirea cãreia s-a instigat

2 Comunicarea de informaþii false, care pun în pericolsiguranþa zborului sau navigaþiei unei nave ori aeronave.



În perioada pandemiei, avocaþii români au fost puºiîn faþa unor situaþii deosebite. Corpul profesional alavocaþilor a încercat, cu resurse proprii, sã depãºeascãgreutãþile întâmpinate în condiþiile în care avocaturaromânã în pandemie a fost marcatã de incertitudine.Raportat la problemele iscate de pandemie, a fostnecesarã crearea unui nou cadru legislativ sau com-pletarea normelor existente. Organele de conducereale profesiei au întreprins demersuri pentru:

- includerea avocaþilor în mãsurile de sprijin aleGuvernului;

- siguranþa sanitarã a avocaþilor;- neperceperea penalitãþilor pentru plata cu întâr-

ziere a contribuþiilor profesionale;- asigurarea plãþii onorariilor din oficiu;- efectuarea plãþilor din fondul de solidaritate

pentru avocaþii aflaþi în nevoie.

Problema indemnizaþiilor acordate avocaþilor,conform O.U.G. 30/2020

Starea materialã a avocaþilor s-a depreciat înperioada de referinþã. În acest sens, s-a acþionat pentrususþinerea financiarã a avocaþilor. Astfel, în vedereaacordãrii indemnizaþiei de sprijin COVID-19, Direcþiageneralã de legislaþie fiscalã ºi reglementãri vamaleºi contabile din cadrul M.F.P a emis, la solicitareaC.A.A., un punct de vedere cu privire la procentul decalcul incident pentru contribuþia de asigurãri socialepe care avocaþii sunt obligaþi sã-l achite la sistemulpropriu pentru indemnizaþiile încasate în baza O.U.G.30/2020 modificatã ºi completatã prin O.U.G. 53/2020 ºi O.U.G. 132/2020. În sensul solicitãrii fãcute,autoritatea financiarã a precizat cã persoanele fizicebeneficiare ale indemnizaþiei acordate potrivit art. XVdin O.G. 30/2020, care nu au obligaþia asigurãrii însistem public de pensii potrivit legii, au obligaþia plãþiicontribuþiilor de asigurãri sociale pentru aceste indem-nizaþii la sistemul propriu de pensii în cotele prevãzutede Legea 227/2015 Cod Fiscal. Cotele, în situaþiaactualei epidemii, se datoreazã pentru impozit pe venit,contribuþia la asigurãri sociale ºi contribuþia de asigu-rãri sociale de sãnãtate. În cazul în care avocaþii sunt

beneficiari ai indemnizaþiei acordate în baza O.U.G.132/2020, plãtesc contribuþia la asigurãrile sociale încota prevãzutã de Legea 72/2016, ºi anume de 11%.

Într-un asemenea context, a rãmas de soluþionatproblema indemnizaþiilor acordate conform O.U.G.30/2020, modificatã prin O.U.G. 53/2020, indemni-zaþii pentru care procentul de platã a contribuþiei eracel prevãzut de Legea 227/2015 – Codul fiscal ºianume 25% ºi nu cota prevãzutã de Legea 72/2016,de 11/%.

Comisiile parlamentare ale Camerei Deputaþilorurmeazã a lua în dezbatere proiectul de lege privindO.U.G. nr 53/2020. În declaraþia unicã (D212), cutermen de depunere la 25 mai 2021, avocaþii trebuiausã declare sumele primite în baza O.U.G. 30/2020 ºia O.U.G. 132/2020. Ca urmare a incertitudinii createprivind cuantumul contribuþiei datorate de avocaþipentru indemnizaþia de sprijin, Consiliul U.N.B.R aadoptat Hotãrârea nr. 153/14-15 mai 2021. Conformacestei hotãrâri, avocaþii care au beneficiat de indem-nizaþia de sprijin, potrivit O.U.G. 30/2020 completatãulterior, trebuie sã plãteascã contribuþia de asigurãrisociale la sistemul propriu de pensii în cota de 11%,în baza Hotãrârii Consiliului U.N.B.R. nr. 117/2021.

Pe cale de consecinþã, dupã adoptarea respecti-vului proiect de lege urmeazã sã se stabileascã cuan-tumul sumelor de platã, în funcþie de prevederile adop-tate. Menþionez cã prin O.U.G. 211/2020 s-a stabilitcã indemnizaþia de sprijin COVID-19 acordatãprofesioniºtilor (inclusiv avocaþilor) se acordã pânãla 30 iunie 2021.

PANDEMIA ªI VULNERABILITÃÞILE AVOCATURII ROMÂNEÎN PREZENT

Avocat Ion ILIE-IORDÃCHESCUConsilier UNBR




Avocaþii care au beneficiat de acest ajutor au fostdezamãgiþi de situaþia creatã, deoarece ulterior înca-sãrii acesteia au trebuit sã plãteascã contribuþii de peurma ei, punând în discuþie clarificarea caracteruluiacestei indemnizaþii primite. Avocaþii sunt de pãrerecã indemnizaþia primitã sub formã de ajutor de stat însituaþii de necesitate/deosebite trebuia sã facã partedin categoria veniturilor neimpozabile.

Extinderea la avocaþi a mãsurilor de sprijinprevãzute pentru întreprinderile mici ºi mijlocii

Pentru identitate de raþiune, U.N.B.R. a consideratcã este necesarã extinderea la avocaþi a regimului decreditare preferenþialã prevãzut pentru întreprinderilemici ºi mijlocii în O.U.G 29/2020. În acest sens, aapreciat ca în aceastã perioadã grea este oportunãacordarea de credite în condiþii preferenþiale, garantatede stat în proporþie de 90%. Aceeaºi acordare de cre-dite, în concepþia U.N.B.R., s-ar impune ºi pentrustructurile organelor profesiei de avocat în scopulbunei desfãºurãri a activitãþii acestora.

Suspendarea plãþii impozitului pe venit, a majo-rãrilor de întârziere ºi a dobânzilor aferente acestora,precum ºi a contribuþiilor de asigurãri sociale ºi desãnãtate aferente pentru perioada de referinþã au fostdeziderate avute în vedere pentru suportarea condi-þiilor impuse de pandemie.

Problematica legatã de sistemul de videocon-ferinþã ºi a unor comunicãri electronice în justiþie

Pandemia a determinat þinerea ºedinþelor de jude-catã în sistem de videoconferinþã. Pentru depãºireainconvenientelor generate de acest sistem, s-a reco-mandat asigurarea prezenþei avocatului la locul undese aflã partea audiatã în acest fel. Totuºi, comunicareaîn sistem de videoconferinþã limiteazã dreptul la asis-tenþa confidenþialã din partea avocatului.

Tot ca o consecinþã a efectelor pandemiei actuale,s-a recomandat implementarea la nivelul instanþelorºi parchetelor a programului de petiþii on-line. Proce-durile derulate în sistem de videoconferinþã sunt folo-site ºi în alte state. Astfel, în Germania, conform proce-durilor civile în vigoare, instanþele de judecatã auoportunitatea de a stabili modalitatea în care îºi organi-zeazã activitãþile cu justiþiabilii. Au apãrut sãli virtualede judecatã în Estonia, iar în Italia conexiunile videosunt folosite în situaþia cauzelor în care este necesarãdoar prezenþa avocaþilor sau a pãrþilor.

Pandemia a încurajat în România folosirea siste-mului videoconferinþelor. Evident, nu au fost pro-bleme deosebite în privinþa folosirii serviciilor deconsultanþã pentru societãþile mari. Activitatea instan-

þelor de judecatã nu a fost paralizatã, aºa cum secredea la începutul pandemiei, în condiþiile în careunele ºedinþe de judecatã au fost ºi sunt realizate prinsistemul de teleconferinþã. Accesarea dosarului elec-tronic la unele instanþe reprezintã o alternativã prag-maticã la activitatea pe care avocaþii ar desfãºura-o lacompartimentul arhivã. Vizualizarea on-line a ordiniiºedinþelor de judecatã ºi a listelor de ºedinþã a fost ºia rãmas utilã activitãþii avocaþiale.

În momentul de faþã, reglementãrile din legislaþiacivilã ºi penalã permit folosirea digitalizãrii în justiþie.Problema care a apãrut este de cu totul altã naturã, ºianume, într-o atare situaþie nu se mai respectã princi-piile solemnitãþii ºi publicitãþii ºedinþei de judecatã.

Drepturile procedurale ale suspecþilor ºi ale incul-paþilor au fost lezate ca urmare a folosirii sistemuluide videoconferinþe. Ca o consecinþã a folosirii video-conferinþelor, comunicarea directã dintre avocaþi ºisuspecþi/inculpaþi este dificilã în momentul în careaceºtia sunt privaþi de libertate. Într-o atare situaþie,se impune, cu puterea evidenþei, necesitatea ca dero-gãrile de la drepturile procedurale ale suspecþilor/inculpaþilor sã nu afecteze echitabilitatea procedurilor.

În scopul degrevãrii instanþelor de judecatã ar fide dorit ca sistemul proceselor on-line sã fie folosit ºiîn viitor, chiar dacã nu mai este prelungitã starea dealertã. Stabilirea unor intervale orare aferente dosareloraflate pe rolul instanþelor de judecatã trebuie menþi-nutã ºi pe viitor, deoarece asigurã optimizarea mana-gementului timpului în desfãºurarea ºedinþelor dejudecatã.

Apreciez cã, în viitor, consultanþa tradiþionalãoff-line va fi înlocuitã cu consultanþa on-line. Totuºi,pandemia a generat ºi oportunitãþi pentru avocaturã.Cu titlu de exemplu, mã refer la modul de comunicaredintre instanþe, parchete ºi avocaþi, precum ºi laapariþia unor speþe penale noi, determinate de zãdãr-nicirea combaterii bolilor, sau cazuri privind amenzilepentru nerespectarea mãsurilor dispuse.

Consultanþa juridicã ilegalã ºi alte tendinþedãunãtoare, favorizate de pandemie

Pandemia a generat ºi practici negative relative laoferirea de consultanþã juridicã în mod ilegal. Stãmãrturie, în acest sens, multitudinea de pagini peinternet în care apar oferte de consultanþã cu caracterjuridic publicate de cãtre persoane ºi entitãþi din afaracadrului legal privitor la exercitarea profesiei de avocat.Este necesar ca toþi justiþiabilii sã verifice identitateaavocaþilor pe care doresc sã îi angajeze în tabloulavocaþilor. Organele profesiei urmeazã sã identificeaceste persoane care oferã servicii juridice fãrã drept,în vederea aplicãrii sancþiunilor legale ce se impun.



Totuºi, buna desfãºurare a activitãþii profesionalea avocaþilor este obstaculatã de atitudinea necorespun-zãtoare a unor magistraþi ºi poliþiºti faþã de avocaþi;existenþa unor spaþii necorespunzãtoare în cadrulsediilor instanþelor de judecatã; impactul negativasupra onorariului mediu net, dar ºi o conduitã nega-tivã din partea unor avocaþi în exercitarea profesiei.

În condiþiile în care, în perioada stãrii de urgenþã,CSM ºi Curþile de Apel, stabilind tipurile de cauzecare s-au judecat, au adãugat în mod nepermis altesituaþii la decretul de instituire a stãrii de urgenþã,ajungându-se, astfel, la o jurisprudenþã neunitarã. Cao consecinþã a acestor hotãrâri, justiþiabilii aflaþi însituaþii identice au beneficiat de un tratament juridicdiferit.

Într-un asemenea context, apare ca o necesitateîmbunãtãþirea legislaþiei actuale, prin crearea unor

proceduri speciale relative la prevenirea ºi sancþio-narea conflictelor de interese în justiþie, majorarea ono-rariilor pentru asistenþa juridicã din oficiu; realizareaunor spaþii corespunzãtoare destinate desfãºurãrii acti-vitãþii avocaþiale în sediile tuturor instanþelor de jude-catã; intensificarea demersurilor pentru construireaspaþiilor destinate avocaturii în viitorul cartier aljustiþiei; identificarea unor noi cazuri care sã permitãaplicarea realã a recursului în casaþie în materie penalã;extinderea procedurii relative la stabilirea intervalelororare orientative pentru strigarea fiecãrei cauze înparte; folosirea audierii prin sistemul videoconferinþãa altor persoane aflate în stare de libertate sau în arestla domiciliu ºi poziþionarea realã a profesiei de avocatîn societate.

Toate aceste neajunsuri vor fi, probabil, depãºiteodatã cu eradicarea pandemiei.



MOTTO:„ªtiinþa fãrã conºtiinþã este ruina sufletului”

Francois RABELAIS

ArgumentumDezbaterea profesional-ºtiinþificã în cadrul Con-

ferinþei Naþionale „Vulnerabilitãþi actuale ale profesieide avocat: cauze ºi remedii”, de la 29 mai 2021, de laSala RONDÃ a Hotelului Intercontinental dinBucureºti, în organizarea Uniunii Naþionale a Barou-rilor din România ºi a Baroului Bucureºti, mi-a oferitprilejul de a reflecta asupra unor aspecte dintre tradiþieºi inovaþie, în interdisciplinaritate privind starea ac-tualã a Justiþiei din România, din perspectiva dreptuluila apãrare.

Apreciez cã se impune o analizã dintr-o perspectivãspecificã profesiei de avocat, anume a secretului profe-sional, care este absolut din unghiul încrederii omului– justiþiabil în valorile etice ale Statului de Drept.

Aspectele deontologice ºi cele legale în exercitareaprofesiei de avocat în Statul de Drept, între realitate ºideziderat au ca finalitate creºterea încrederii în actulde justiþie ºi în instituþiile angrenate în apãrarea drep-turilor ºi libertãþilor cetãþeneºti.

Secretul profesional absolut în exercitarea profesieide avocat este un drept al cetãþeanului – justiþiabil înfaþa Justiþiei ºi a societãþii umane, ca valoare funda-mentalã esenþialã în Statul de Drept.

Diferenþa dintre „Statul de Drept” ºi „Statul de...drepþi, totalitar sau autoritar” este modalitatea princare organizarea statalã trateazã secretul profesionalîn domeniile care, prin tradiþie, presupun acest atributca valoare moralã supremã.

Secretul confesional al spovedaniei este unanimrecunoscut în toate timpurile.

Secretul medical este recunoscut ca fiind o valoareeticã care aparþine relaþiei „pacient” – „medic”, fiindun atribut al încrederii în actul medical pe care îl arepacientul când se adreseazã medicului.

Din perspectiva secretului profesiei de avocat întretradiþie ºi inovaþie, am plecat de la un citat din operaunui cunoscut renascentist umanist francez al secoluluiluminilor din Europa unui ev mediu conectat la valorile

etice absolute, care este mottoul prezentului studiu înactualul context al exercitãrii profesiei de avocat înRomânia.

Fãrã a epuiza subiectul, aceastã dezbatere profesio-nal-ºtiinþificã abordeazã realitatea contemporanã ºi vaevidenþia cãile ºi metodele de remediere a fenome-nului care încearcã destabilizarea uneia dintre cele maivechi profesii din lume: avocatura.

Cercetarea noastrã din perspectivã ºtiinþificã ana-lizeazã anumite aspecte, urmând ca în studii viitoaresã abordãm problema vulnerabilitãþilor profesiei ºi dinalte unghiuri.

Analiza vulnerabilitãþilor actuale a profesiei deavocat, în eseul de faþã, are în vedere vechimea înprofesie a autorului de patru decenii, pe de o parte,iar pe de altã parte, a faptului cã am exercitat profesiaºi înainte de 25 decembrie 1989.

Avocatul ºi secretul profesional

Profesia de avocat nu este o profesie în sensul pecare noi îl percepem atunci când vorbim de profesii.

Profesia de avocat este un apostolat.Avocatul apãrã ceea ce este creaþia sublimã, OMUL

scris cu majuscule.OMUL care este dupã chipul ºi asemãnarea

Creatorului.Iatã cã aceste aspecte de deontologie profesionalã

ºi legalã în exercitarea profesiei de avocat în statul dedrept trebuie sã fie analizate între realitate ºi deziderat,fiindcã nu este mai puþin important cã secretul pro-

SECRETUL PROFESIONAL ABSOLUT ÎN EXERCITAREA PROFESIEIDE AVOCAT

Avocat dr. Iosif FRIEDMANN-NICOLESCUConsilier UNBR ºi Consilier Baroul Bucureºti



fesiei de avocat este identic cu cel al medicului, adicãal secretului medical ºi nici mai prejos de secretulconfesiunii în faþa preotului.

Secretul profesional absolut în exercitarea profesieide avocat aparþine cetãþeanului justiþiabil în faþajustiþiei ºi a societãþii, ca valoare eticã supremã într-unstat de drept.

Secretul profesiei noastre nu este apanajul avoca-tului, ci este un beneficiu ºi încrederea pe care o arecetãþeanul justiþiabil în valorile etice ale statului dedrept.

Sigur, într-o analizã a secretului profesiei de avocatîntre tradiþie ºi inovaþie, ca istoric al dreptului, amidentificat cã delaþiunea a fost pentru prima datã legi-feratã în cel de-al Treilea Reich, în care toþi „arienii”erau obligaþi sã-ºi denunþe vecinii ºi prietenii, în cazcontrar ajungeau în sistemul „lagãrelor de con-centrare”.

Cel de-al Treilea Reich era un regim autoritar, încare sistemul urmãrea ca sã nu existe un drept laapãrare al cetãþeanului german, sistemul judiciar fiindpentru „arieni” ºi alþii.

În cadrul prezentei dezbateri, repun în circuitulprofesional-ºtiinþific unele lucrãri de specialitate, penedrept uitate.

Una din aceste lucrãri, apãrutã în 1932, sugestivintitulatã: „Cariera de avocat”, scrisã de avocatulGeorge P. Nemetescu, la prestigioasa editurã CurierulJudiciar din Bucureºti.

O altã lucrare ºtiinþificã din anii interbelici aisecolului trecut este „Cum se comit erorile judiciare”,scrisã de profesorul de psihologie ºi avocat de laCurtea din Paris G. Guilhermet, în care regãsim preo-cupãrile celor care au militat pentru o profesie liberã,fiind preocupaþi de erorile judiciare.

În 1937, apare la Bucureºti o interesantã lucrare adoctorului în drept Teodor Mandrea, cu prefaþã deEugen Heroveanu, intitulatã: Rolul ºi misiuneajudecãtorului modern.

Avocatul între exercitarea unei profesii libere ºiuna îngrãditã de opreliºti artificiale, avem exclusivLegea ºi deontologia profesiei.

Dacã delictul de opinie sancþionat pentru avocat ºicondamnarea unui avocat s-ar fi întâmplat înainte de25 decembrie 1989, vã garantez cã orice represiuneîmpotriva avocaturii ar fi fãcut ca posturile de radioEuropa Liberã, Vocea Americii, Radio Londra ºi multealte asemenea posturi de radio din „lumea liberã” sãdedice multe ore cu emisiuni care sã „înfiereze”România socialistã.

Mi-am propus sã gãsesc un motto potrivit cu esenþasecretului profesiei de avocat ºi am ales din opera eticã

a unui medic, cãlugãr ºi filosof, care a studiat, printrealtele, ºi dreptul bisericesc, anume Francois Rabelais,care acum 500 de ani spunea: „ªtiinþa fãrã conºtiinþãeste ruina sufletului”.

Constatãm cã mulþi dintre cei care împart dreptatea,au ºtiinþã, dar fãrã conºtiinþã, care este ruina sufletuluiºi, din pãcate, pe fondul unei insuficiente educaþiijuridice a populaþiei în general, în ultimul timp existãun atac asupra profesiei de avocat, cu încãlcãri aleunor norme de drept internaþional, în condiþiile în caream arãtat cã originea profesiei noastre este de naturãdivinã, pentru cã-l apãrãm pe OM.

Îl apãrãm pe OM, noi, avocaþii, suntem oameni.Din pãcate, istoria se repetã.Verificând practica Comisiei centrale de disciplinã

a Uniunii Avocaþilor din România, de prin anii ‘50,am descoperit o speþã interesantã în care a fost sancþi-onat avocatul pentru cã nu se putea altfel. La Tribu-nalul Militar Bucureºti, în sala de judecatã, avocatulºi-a scos ochelarii, i-a pus pe biroul din faþa comple-tului de judecatã ºi a mai pus lângã notiþele sale dindosar ºi o ciocolãþicã.

Erau acolo mai mulþi gardieni, câþiva miliþieni ºi,desigur, inculpatul.

Inculpatul a sãrit din boxa acuzaþilor ºi a luatciocolãþica de la bara avocaþilor ºi a înghiþit-o.

Cel care a fost gãsit ca unic vinovat, desigur a fostavocatul ºi nu gardienii ºi miliþienii care erau obligaþisã-l pãzeascã în boxa acuzaþilor.

Cele ce se întâmplã astãzi sunt acte ºi fapte careafecteazã grav libertatea profesiei ºi, deopotrivã,drepturile ºi libertãþile justiþiabililor, dreptul la apãrare.

Un aspect al încãlcãrii dreptului justiþiabilului laapãrare ºi la un proces echitabil este cel al substituirilorºi al schimbãrilor intempestive ale orei de prezentarela instanþe.

Avem colegi care primesc telefon – în penal cu ojumãtate de orã înainte sau o orã, când instanþa, poliþiasau parchetul stabilesc – invitând avocatul sã seprezinte la instanþã sau la organele de cercetare. „Dacãnu veniþi, punem avocat din oficiu”.

Delicat, colega sau colegul avocat rãspunzând latelefon spune: ªtiþi sunt la o altã instanþã la 100 de km.

Absurditatea de a fi solicitaþi de pe o zi pe alta sãfim substituiþi, fiindcã scade calitatea actului de apãrare.

Oare cum poþi sã dai o împuternicire de substituireîntr-un dosar cu multe volume unui coleg de pe o zipe alta? În felul acesta se pericliteazã calitatea apãrãrii,pentru cã nu înseamnã doar o apãrare formalã prinexistenþa unui avocat care sã „acopere procedura”.

O altã încãlcare gravã a drepturilor avocaþilor esteprevãzutã în aºa-zisul Ghid de Bune Practici privind



relaþia sistemului judiciar cu celelalte profesii, înspecial avocaþii, pe care, personal, am repudiat-o tottimpul.

Prevede reducerile de onorarii ale avocaþilor în modabsurd sau încãlcãri ale confidenþialitãþii raporturilordintre avocat ºi clientul-justiþiabil în ceea ce priveºtecontractul de asistenþã juridicã, anume cuantumul ono-rariului, în condiþiile în care instanþele, în baza acestuighid de aºa bune practici, fac cunoscute în salã onora-riile ºi tot ceea ce existã în contractul de asistenþã juri-dicã, care e confidenþial...

Dacã acceptã acest ghid, evident pentru identitatede tratament juridic, sã aparã ºi retribuþia pentru acestdosar a membrilor completului.

Oare în „lumea civilizatã” secretul profesiei deavocat este încãlcat ca la noi ?

În America de Sud, într-un cod deontologic alprofesiei de avocat am gãsit o interesantã motivare:avocatul exercitã profesia în aºa fel, ca ºi cum s-arapãra cetãþeanul dacã ar avea studiile ºi experienþaacestuia.

Un aspect care trebuie sã dea de gândit.Avocaþii deveniþi magistraþi sunt cei mai severi cu

foºtii lor colegi, pentru cã au ajuns acolo în condiþiileîn care profesia din care au plecat este liberã de oriceconstrângere, practicã o nouã profesie care arenumeroase constrângeri.

Propun ca dezbaterile de astãzi sã fie urmate de odezbatere la nivel naþional, sub formã de sesiune decomunicãri ºtiinþifice, pe drept comparat al legislaþiilorprivitoare la avocaþi ºi avocaturã în legislaþiile euro-pene ºi ale principalelor state din lume, pe care noi leconsiderãm cã au un sistem juridic avansat.

Închei prin a vã spune cã, într-adevãr, aºa cum aspus distinsa doamnã Avocat al Poporului, RenateWeber – care este avocat de carierã –, în aceastã salã

mai suntem dintre cei care am fost înainte de 1990 înprofesie, vreo 6 colegi.

Îmi amintesc cã înainte de 1990, când puneamconcluzii în faþa Tribunalelor militare, unde pedeapsaera 25 de ani, pe viaþã sau cu moartea, eram lãsatsã-mi susþin pledoaria, nefiind limitat în niciun mod.

Astãzi pledoaria este limitatã abuziv de completelede judecatã, câteodatã la un minut sau la douã minute,ori se solicitã note scrise, pe care nimeni nu le citeºte.

În loc de concluzii:

Se impune un nou cadru procesual la nivel naþio-nal, stabilit prin norme legale imperative, sub sancþi-unea nulitãþilor absolute în cazul încãlcãrii dreptuluila apãrare ºi al secretului profesional.

Totodatã trebuie sã repunem în circuitul profesio-nal-ºtiinþific lucrãri scrise de-a lungul timpurilor decãtre colegii avocaþi privitoare la minunata noastrãprofesie.

Bibliografie- selectivã –- George N. LUÞESCU – Rolul Judecãtorului în

interpretarea ºi aplicarea legii – Editura ScrisulRomânesc, Bucureºti 1941.

- Buletinul Uniunii Avocaþilor din România –întreaga colecþie din perioada interbelicã.

- Andrei MARGA – Justiþia ºi Valorile, EdituraRatio et Revelatio, Oradea, 2017.

- Jacques CHEVALLIER – Statul de Drept, EdituraUniversul Juridic – Universitaria Craiova, 2012.

- Jane M. FRIEDMANN – Americans First WomanLawyer – The Biography of Myra Bradwell,Prometheus Books – Guilford, Connecticut, 1993;(prima femeie AVOCAT din Statele Unite a trãit între1831 – 1894, practicând doar din 1870 avocatura).



Tema mea se numeºte „Drepturile avocaþilor suntºi drepturile cetãþenilor”. Eu aº roti un pic, aº spunedrepturile cetãþenilor sunt garantate prin respectareadrepturilor avocaþilor.

A zis foarte bine colegul meu, avocatul Piperea,cã 9/11 a schimbat faþa lumii, din pãcate. DomnulPiperea nu este singurul care luptã împotriva acesteiîncercãri prin care trece lumea. La nivelul UnionInternationale des Avocats existã o comunitate deavocaþi care se ocupã de „defence de la defence”. Lanivelul International Bar Association este iar un grupde avocaþi care discutã despre „Defending theDefense” ºi în mod sigur lucrurile acestea sunt fãcuteºi la nivelul UNBR ºi la nivelul barourilor, prin acelaºiconcept tradus „apãrarea apãrãrii”.

Ceea ce ne constrânge sunt douã elemente – legeaºi clienþii –, pentru cã nu putem reacþiona social înafara legii ºi nici împotriva intereselor clienþilor.

„Generaþia mea, care a trãit mult în dictaturã, ºtiecã democraþia este o luptã de zi cu zi”

Din ceea ce am observat la colegii mai tineri,precum ºi la colegii de vârsta mea din Europa de Vest,existã credinþa cã democraþia este un dar de laDumnezeu. Când s-a întâmplat în Grecia, recent, crizaprin care a venit Syriza la putere, oamenii aceia seîntrebau cum e posibil sã nu fie democraþie, pentru cãei s-au nãscut în democraþie. La fel ºi colegii cei dinEuropa de Vest, care au democraþia de dupã anii celuide-al Doilea Rãzboi Mondial. Or, generaþia mea, carea trãit mult în dictaturã, ºtie cã democraþia este o luptãde zi cu zi ºi nu trebuie sã-l citeºti neapãrat peMontesquieu ca sã ºtii cã statul tinde spre autoritarismoriunde în lume. Iar rolul avocatului este tocmai acelade contrapondere la stat, contrapondere legalã larespectarea drepturilor cetãþeanului.

Din acest punct de vedere, îmi place sã spun cãprofesia de avocat este o oglindã a democraþiei. Cucât e mai democratic un stat, cu atât profesia de avocate mai dezvoltatã. Mulþi dintre dumneavoastrã nu eraþinãscuþi în perioada lui Mao Tze Dong în China, încare profesia de avocat nici nu exista. Justiþia o fãceamiliþianul, procurorul, iar judecãtorul trebuia sã-l

apere pe cetãþean. Avocaþii nu existau ca profesie.Uitaþi unde e China acum, cu milioane de avocaþi!

Faptul cã profesia de avocat este extrem de im-portantã pentru democraþie reiese ºi din istoria noastrã.Regele Mihai I a abdicat la 30 decembrie 1947. În 18ianuarie 1948, nici trei sãptãmâni de la abdicare, s-aadoptat decretul prin care a început epurarea în pro-fesia de avocat, când au dispãrut 12.000 de avocaþidin Bucureºti, nu mai spun ºi câþi judecãtori de ÎnaltaCurte. Or, dispãrând toate aceste categorii social-profe-sionale au apãrut notarii, care pânã în 1948 erau poli-þiºti de sat ºi aveau cunoºtinþe de drept civil ºi atunciau venit în Bucureºti ºi în celelalte mari oraºe ca sãfacã ceea ce fãceau înainte avocaþii, judecãtorii ºigrefierii.

„Noi trãim într-o vreme a transparenþei, care seopune evident secretului profesional”

Profesia noastrã a ieºit din comunism slãbitã ºi dinpunct de vedere material. Nu ne putem compara cuun avocat din Italia sau Franþa, de exemplu, ºi dinpunct de vedere social, întrucât comuniºtii au avutinteresul sã scadã prestigiul profesiei de avocat ºi acest

DREPTURILE AVOCAÞILORSUNT ªI DREPTURILE CETÃÞENILOR

Avocat Mihai TÃNÃSESCUConsilier UNBR




lucru este evident pentru toatã lumea. Sunt câtevacauze care au dus la aceastã situaþie, am încercat eusã le gãsesc – mai sunt câteva lucruri ºi cu asta voiîncheia – care ne privesc în mod direct în viitor. Unuleste aceastã transparenþã! Noi trãim într-o vreme atransparenþei, care se opune evident secretuluiprofesional ºi contribuim la aceastã transparenþã.Punem totul pe Facebook, ce mâncãm, cu cine neîntâlnim, unde ne ducem. Foamea asta de transparenþãîn subconºtient afecteazã ºi secretul profesional.

„În 10 ani vom avea probleme majore cumodalitatea de exercitare a dreptului cetãþeanuluifaþã de inteligenþa artificialã”

Un alt lucru la care sã ne gândim: cum soluþionãmce este inteligenþa artificialã. În 10 ani vom avea

probleme majore cu modalitatea de exercitare adreptului cetãþeanului faþã de inteligenþa artificialã.Deja, dupã experienþa aceasta din pandemie, colegiiteoretizeazã ceea ce se numeºte „remote justice”, adicãjustiþie cu telecomandã. Justiþia fãrã prezenþã fizicã –ºi asta deja se teoretizeazã ºi se încearcã sã se spunãcã e mai ieftinã, mai directã, mai clarã decât cea fãcutãde om – este iar o cauzã a vulnerabilitãþii actuale aprofesiei de avocat.

Închei spunându-vã cã sunt absolut convins cã cenu a reuºit generaþia mea de avocaþi va reuºi generaþiacare urmeazã. Important este sã reþinem ºi sã þinemminte cã valorile sunt aceleaºi, indiferent de forma încare sunt îmbrãcate ºi cã trebuie sã le apãrãm aºa cumse poate, cu armele noastre, în spiritul ºi în litera legii.

Vã mulþumesc.



Motto: „LIBERTAS INAESTIMABILIS RES EST”Paulus

Secretul corespondenþei profesionale a avocatuluiºi inviolabilitatea sediului sãu profesional beneficiazãde o protecþie specificã, atât în legislaþia internã, câtºi în tratatele ºi convenþiile internaþionale la careRomânia este parte, dar, din pãcate, remarc cã acesteaspecte rãmân la nivelul unei teorii sterile, în condiþiileîn care legislaþia este sãracã, iar tendinþele autoritaristeale organelor judiciare sunt dese ºi tot mai intruzive.

Motivele unei protecþii specifice sunt acelea cã,indiferent dacã facem trimitere la etimologie(advocatus – cel pe care îl chemãm în ajutor într-unconflict) sau la funcþia acestuia, rolul avocatului esteesenþial într-o democraþie.

„Avocatul trebuie sã dispunã de o independenþãtotalã faþã de puteri ºi sã fie la adãpost de ameninþãri,întrucât exercitarea liberã a drepturilor apãrãrii esteo garanþie majorã a libertãþilor individuale”.

Aceastã profesie este o veritabilã contraforþã înserviciul libertãþilor individuale, iar cel puþin în ceeace priveºte aplicarea dispoziþiilor Convenþiei Europenea Drepturilor Omului, avocatul reprezintã un„asociat”1. Prin urmare, avocatul trebuie sã dispunãde o independenþã totalã faþã de puteri ºi sã fie laadãpost de ameninþãri, întrucât exercitarea liberã adrepturilor apãrãrii este o garanþie majorã a libertãþilorindividuale. Protejarea eficace a corespondenþei ºicabinetului avocatului sunt, aºadar, de o importanþãcapitalã ºi constituie o garanþie a existenþei statuluide drept.

În legislaþia internã, inviolabilitatea domiciliului ºisecretul corespondenþei sunt prevãzute de art. 27 ºiart. 28 din Constituþia României ºi de art. 34 ºi art. 35din Legea 51/1995. Astfel se aratã cã actele ºi lucrãrilecu caracter profesional aflate asupra avocatului sauîn cabinetul sãu sunt inviolabile. În ceea ce priveºtepercheziþionarea avocatului, se aratã cã acesta nupoate fi percheziþionat decât de procuror, în baza unuimandat emis de judecãtor. Arãt cã legiuitorul a înþeles

sã facã o distincþie între actele ºi lucrãrile cu caracterprofesional ºi orice alte acte sau bunuri ce s-ar aflaasupra avocatului sau la domiciliul ori sediul profe-sional al acestuia.

În Statutul profesiei de avocat, la art. 228, se aratãcã secretul profesional al avocatului se referã la toateinformaþiile ºi datele de orice tip, formã sau pe oricesuport furnizate avocatului de cãtre clientul sãu ºi înlegãturã cu care clientul a solicitat pãstrarea confi-denþialitãþii. De asemenea, se aratã în mod explicit cãdocumentele redactate de avocat, care conþin infor-maþii sau date furnizate de cãtre client, sunt confiden-þiale. La alin. 4 al art. 228 din Statutul profesiei deavocat se aratã cã actele ºi lucrãrile profesionale suntinviolabile ºi cã avocatul are obligaþia sã se opunã lapercheziþionarea domiciliului, a sediului sãu principal,secundar ºi al biroului de lucru, precum ºi la percheziþiacorporalã, cu privire la actele sau lucrãrile cu caracterprofesional aflate în aceste locuri sau asupra sa. Înþele-gem prin acest text cã avocatul poate fi percheziþionat,dar nu cu privire la actele sau lucrãrile cu caracterprofesional. Spre exemplu, un avocat ar putea fipercheziþionat cu privire la infracþiuni în care el estefãptuitor, aceasta însã cu obligaþia organelor de urmã-rire penalã de a pãstra condiþia inviolabilitãþii actelorºi lucrãrilor cu caracter profesional.

UNELE CONSIDERAÞII PRIVIND PERCHEZIÞIA CABINETULUIDE AVOCAT ªI INTERCEPTAREA CONVORBIRILOR PROFESIONALE

ALE ACESTUIA

Avocat Vladimir CIOLACU



În doctrina naþionalã, în materia procedurii penale2,se aratã cã percheziþia unui cabinet de avocaturãreprezintã o situaþie cu totul specialã, care nu încalcãdoar dreptul la viaþã privatã – art. 8 din ConvenþiaEuropeanã –, ci ºi garanþiile cuprinse în art. 6 din Con-venþie, existând riscul încãlcãrii obligaþiei profesionalea avocatului la confidenþialitate, cu repercusiuniasupra unei bune administrãri a actului de justiþie.

Revenind asupra distincþiei arãtate de legiuitor întreteza I ºi teza a II-a din art. 34, alin. 1, din Legea 51/1995, se poate trage concluzia cã actele ºi lucrãrileprofesionale au un regim cu totul derogator de la oricefel de percheziþie. Prin urmare, procurorul în cadrulpercheziþiei ar putea sã ridice doar obiecte ºi înscrisurice nu pot fi caracterizate ca acte ºi lucrãri profesionale.Asupra corespondenþei ºi convorbirilor telefonice aleavocatului nu poate impieta niciun fel de ingerinþã,cu excepþia celor impuse în cazuri cu totul ºi cu totulexcepþionale ºi dispuse numai prin mandatul emis deun judecãtor.

În lumina alin. 1 al art. 35 din Legea 51/1995, sepoate desprinde ideea cã în ceea ce priveºte contactuldirect dintre avocat ºi clientul sãu, acesta nu poate fiinterceptat, înregistrat sau supravegheat în niciun fel,de niciun organ al statului.

O situaþie deosebitã ce se impune a fi tratatã esteaceea a notiþelor sau însemnãrilor pe care ºi le iaavocatul în urma discuþiei cu clientul sãu. Poate exista,de asemenea, cazul în care avocatul poate înregistradiscuþia directã cu clientul sãu pe un reportofon saualt mijloc tehnic de înregistrare, dacã clientul sãu arede transmis o multitudine de date ºi informaþii. Asupraacestor notiþe sau înregistrãri, cred cã nu se poate dis-pune niciun fel de mandat de percheziþie ori de ridicarede obiecte ºi înscrisuri, pentru cã ele sunt urmareadiscuþiei directe asupra cãreia poartã confidenþialitateaabsolutã.

Abordând din punct de vedere istoric reglementareanoþiunii secretului profesional, în legislaþia internã auexistat ºi alte dispoziþii procedurale care vizeazã apã-rarea secretului profesional al avocatului. Astfel, laart. 19 alin. 2 din Legea 508/2004, privind înfiinþarea,organizarea ºi funcþionarea în cadrul MinisteruluiPublic a Direcþiei de Investigare a Infracþiunilor deCriminalitate Organizatã ºi Terorism, se aratã cãsecretul bancar ºi cel profesional nu sunt opozabileprocurorului D.I.I.C.O.T. dupã începerea urmãririipenale ºi nici instanþei de judecatã, cu excepþiasecretului profesional al avocatului. ªi în O.U.G. 43/2002, privind Direcþia Naþionalã Anticorupþie, la art.20, alin. 1, se aratã cã secretul bancar ºi cel profesionalnu sunt opozabile procurorului D.N.A., dupã înce-perea urmãririi penale, cu excepþia secretului profe-

sional al avocatului. Ambele texte de lege anteriorcitate au fost abrogate tacit sau expres prin O.U.G.76/2016, ce abrogã Legea 508/2004, ºi respectiv, deart. 58, pct. 3, din Legea 255/2013, ce abrogã art. 20din O.U.G.43/2002. Este important cã legiuitorulromân a înþeles sã înlãture aceste garanþii instituite înfavoarea avocatului, realizând distincþii între secretulprofesional al avocatului ºi orice alt tip de secretprofesional, ignorând practica Curþii Europene. Deºiaceastã distincþie între corespondenþa avocatului cucaracter profesional ºi, per a contrario, alte tipuri decorespondenþã a avocatului, nu era prezentã decât înlegislaþia internã, legiuitorul, prin modificãrile legis-lative ulterioare, a optat în sensul înlãturãrii opozabi-litãþii secretului profesional al avocatului faþã deprocurorul D.N.A. ºi D.I.I.C.O.T.

Practica Curþii Europene în aceastã materie nu facenicio distincþie între diferitele categorii de corespon-denþã a avocatului3 ºi alte tipuri de corespondenþã,instituind un tip de protecþie globalã, ceea ce este legi-tim, întrucât aceste corespondenþe, oricare ar fi finali-tatea lor, se referã la subiecte de naturã confidenþialãºi privatã4.

Aceastã protecþie a corespondenþei priveºte nu doarscrisorile, ci ºi corespondenþa efectuatã prin mijloacemoderne de comunicare, cum ar fi faxul sau poºtaelectronicã5. Din perspectiva Convenþiei Europene aDrepturilor Omului, problema protejãrii corespon-denþei avocatului cu clientul sãu s-a putut pune maiexact în cazul în care acesta din urmã era deþinut, înfapt corespondenþa deþinuþilor putând fi controlatã decãtre autoritãþile penitenciare. Cu privire la aceastãcorespondenþã scrisã, între deþinut ºi avocatul sãu,instanþa europeanã a admis cã autoritãþile penitenciarepot deschide scrisorile adresate deþinutului de cãtreavocatul sãu, dacã au motive plauzibile sã considerecã acestea conþin elemente ilicite, care nu au fost puseîn evidenþã cu ajutorul mijloacelor normale de detecþie.Totuºi autoritãþile pot numai sã deschidã scrisorile,fãrã a le citi, iar deþinutul trebuie sã beneficieze degaranþii adecvate pentru a fi împiedicatã citirea scri-sorii care i-a fost deschisã; spre exemplu, deschidereascrisorii sã fie fãcutã în faþa deþinutului.

Mai nou, în contextul luptei antiteroriste, CurteaEuropeanã a admis cã se poate face o excepþie de laregula generalã a confidenþialitãþii corespondenþeidintre deþinut ºi apãrãtorul sãu, cu luarea unor mãsuriadecvate împotriva abuzurilor. Într-o cauzã6, Curteaa constatat cã autoritãþile naþionale au supus controlulcorespondenþei urmãtoarelor condiþii: premisele fiinddate de existenþa unor dispoziþii legale clare ºi precisecu privire la persoanele supuse controlului, respectivdeþinuþii bãnuiþi cã aparþin unor organizaþii teroriste,controlul era exercitat de un magistrat independent,



care nu avea nicio legãturã cu ancheta penalã. Acestmagistrat era obligat la a pãstra secretul cu privire lainformaþiile de care lua cunoºtinþã prin citirea cores-pondenþei. Controlul era în acest caz restrâns, pentrucã normele interne permiteau deþinutului sã discuteliber cu avocatul sãu. Curtea Europeanã a apreciat înacest caz cã, faþã de toate aceste mãsuri, prin raportarela marja de apreciere ce poate fi recunoscutã statelorcontractante ºi însoþit de garanþiile enunþate, nu se maipoate vorbi despre ingerinþe nejustificate în exerciþiuldrepturilor deþinutului la corespondenþã, drept protejatde art. 8 din Convenþie.

Curtea Europeanã a arãtat, într-o cauzã împotrivaRegatului Unit7, cã citirea scrisorilor unui deþinut caresunt destinate avocatului sãu sau provin de la acestanu trebuie sã fie autorizatã decât în cazuri cu totulexcepþionale ºi numai dacã autoritãþile penitenciareau suficiente motive plauzibile sã creadã cã în conþi-nutul acestora s-ar gãsi elemente care ameninþãsecuritatea locului de detenþie, a altor persoane saualte elemente de ordin infracþional. Aceste motiveplauzibile trebuie sã fie apreciate din punctul devedere al credibilitãþii de ansamblul circumstanþelor.Totuºi, motivele plauzibile trebuie sã conþinã faptesau informaþii de naturã a convinge un observatorobiectiv cã deþinutul ori avocatul abuzeazã de liber-tatea comunicãrii.

„Informarea deþinutului de cãtre avocatul sãu însensul cã are dreptul sã pãstreze tãcerea cu privirela faptele care i se imputã nu constituie un pericol deconivenþã între expeditorul corespondenþei (avocat)ºi destinatarul ei (deþinut) ºi nu riscã a pune în pericoldesfãºurarea procedurii de urmãrire penalã”.

Într-o altã cauzã8 Curtea a apreciat cã pe liniaasigurãrii protecþiei confidenþialitãþii comunicãrii întreavocat ºi client, informarea deþinutului de cãtre avo-catul sãu în sensul cã are dreptul sã pãstreze tãcereacu privire la faptele care i se imputã nu constituie unpericol de conivenþã între expeditorul corespondenþei– avocat – ºi destinatarul ei – deþinut – ºi nu riscã apune în pericol desfãºurarea procedurii de urmãrirepenalã.

Într-o altã cauzã contra Elveþiei9, Curtea aratã cãeste conºtientã cã anumite abuzuri sunt întotdeaunaposibile, dar considerã cã respectarea confidenþialitãþiicomunicãrii dintre avocat ºi client este o valoare ceprevaleazã asupra eventualitãþii producerii unui abuz.

Se poate pune întrebarea ce se înþelege prin cores-pondenþã. Aºa cum aratã ºi doctrina în materie, princorespondenþã se înþelege orice comunicare scrisã sauverbalã, prin scrisori, telegrame, fax, telex, mesaje

transmise prin pager, mesaje SMS sau MMS, con-vorbiri telefonice, e-mail sau chat prin care douã saumai multe persoane schimbã un mesaj sau o idee. Ceeace caracterizeazã noþiunea de „corespondenþã”, faþãde noþiunea de „exprimare” din art. 10 al ConvenþieiEuropene, este caracterul direct al comunicãrii10.

Curtea Europeanã, încã din 1978 prin prima hotã-râre pronunþatã în materie11, a admis cã ºi comunica-þiile telefonice sunt cuprinse în noþiunea de corespon-denþã, indiferent dacã este vorba despre apeluritelefonice care emanã de la domiciliul unei persoane,fie cã acestea sunt emise din localuri profesionale. Înaceastã cauzã Curtea aratã, printre altele, cã deºi art.8 din Convenþie nu menþioneazã conversaþiile tele-fonice, ele sunt subînþelese noþiunilor de viaþã privatãºi corespondenþã din textul acestuia.

Existã însã cazuri12 în care interceptarea corespon-denþei dintre avocat ºi clientul sãu, efectuatã printelefon, nu a fost consideratã de Curte o ingerinþã înexerciþiul dreptului apãrat de art. 8 din Convenþie.Pentru a lua aceastã hotãrâre, Curtea a avut în vederecircumstanþele de fapt ale comunicãrii, clientul folo-sind un telefon fãrã fir, conectat pe o bandã de frec-venþã rezervatã aviaþiei militare, astfel cã comunicaþianu mai poate fi consideratã privatã ºi prin urmare, eanu mai este supusã art. 8 din Convenþie.

Referitor la percheziþionarea cabinetului de avocat,trebuie sã avem mai întâi în vedere cã acest sediu estecuprins, în accepþiunea Curþii Europene în noþiuneamai largã de domiciliu prevãzutã la art. 8 dinConvenþie. De altfel, în jurisprudenþa sa13 Curtea aratãcã noþiunea de domiciliu se extinde cãtre locul undeo persoanã îºi desfãºoarã activitatea profesionalã,precum ºi la sediile ºi agenþiile unei societãþi comer-ciale. Este în firea lucrurilor ca noþiunea de domiciliusã cuprindã un loc ce poate avea multiple denumiri,precum locuinþã, cãmin, domiciliu, casã, reºedinþã,sediu profesional ori comercial. Noþiunea de domi-ciliu, în sensul Convenþiei nu se suprapune pesteaccepþiunile pe care ea le are în sistemele de dreptintern ale statelor semnatare. Este de remarcat cã ver-siunea în limba englezã a Convenþiei foloseºtecuvântul „home”, care are o semnificaþie mult mailargã în dreptul englez decât noþiunea de domiciliudin dreptul continental.

Dincolo de Convenþia Europeanã a DrepturilorOmului, reamintesc cã dreptul la domiciliu ºi larespectarea vieþii particulare este prevãzut ºi de PactulInternaþional cu privire la Drepturile Civile ºi Politiceadoptat de Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite la16 decembrie 1966 ºi intrat în vigoare la 23 martie1976. România a ratificat acest pact la 31 octombrie



1974 prin Decretul nr. 212, publicat în BuletinulOficial al României din 20 noiembrie 1974. Art. 17 alacestui pact aratã cã nimeni nu va putea fi supusvreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaþa saparticularã, în domiciliul sau corespondenþa sa. Deasemenea, se aratã cã orice persoanã are drept laprotecþia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sauatingeri.

Pornind încã din dreptul roman, locuinþa era consi-deratã un refugiu al persoanei. O lege specialã14

pedepsea nu numai pãtrunderea prin violenþã înlocuinþa unei persoane, dar ºi fapta unui particular dea smulge din locuinþã pe cineva pentru a-l predajustiþiei. Legislaþia britanicã numeºte locuinþa uneipersoane drept „fortãreaþa sa”, iar Revoluþia francezãproclama din primele clipe „casa fiecãrui cetãþean esteun loc inviolabil”. Constituþia României, în art. 27,alin. 1, aratã cã domiciliul ºi reºedinþa sunt inviolabile.

Aºadar, existã la nivelul dreptului internaþional oopinie generalã în sensul în care, pe de-o parte domi-ciliul este inviolabil, bineînþeles cu excepþiile prevãzutede lege, iar pe de altã parte, cabinetul de avocat ca ºisediu profesional este integrat noþiunii de domiciliu.

Percheziþia domiciliarã, în sensul Codului deProcedurã Penalã, este activitatea procesualã ce constãîn cercetarea unei persoane sau a domiciliului acesteiapentru gãsirea ºi ridicarea unor obiecte sau înscrisuricunoscute ºi solicitate de organul judiciar, dar nepre-date de bunãvoie, precum ºi pentru eventuala desco-perire a unor mijloace de probã necesare aflãrii adevã-rului în cauzã15. Deoarece percheziþia reprezintã oactivitate procesualã prin intermediul cãreia se potprocura în cursul procesului penal probe indispen-sabile, legiuitorul a permis folosirea constrângerii realesau personale în efectuarea acesteia, având ca efectrestrângerea unor drepturi sau libertãþi fundamentaleconstituþionale, precum libertatea individualã,inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea secretuluicorespondenþei ori dreptul de proprietate personalã.

Exigenþele constituþionale cu privire la percheziþiisunt diferite, dupã cum este vorba de percheziþiecorporalã sau domiciliarã. Pentru efectuarea perche-ziþiei corporale, Constituþia face trimitere, în art. 23,alin. 2, la cazurile ºi procedura prevãzutã de lege,aceasta urmând a se conforma, prin urmare, exigen-þelor generale prevãzute de art. 53 din Constituþie, cuprivire la restrângerea exerciþiului unor drepturi saual unor libertãþi16 ºi jurisprudenþei CEDO în materie.

În ceea ce priveºte percheziþia domiciliarã, Consti-tuþia cuprinde, în art. 27, alin. 3 ºi alin. 4, exigenþespecifice în sensul în care percheziþia poate fi dispusãdoar de cãtre un judecãtor ºi efectuatã în condiþiile ºiîn formele prevãzute de lege, respectiv interzicerea

percheziþiilor pe timp de noapte, cu excepþia infracþiu-nilor flagrante. Prevederile art. 27 din Constituþiecuprind, printr-o enumerare completã, toate excepþiilepermise de la inviolabilitatea domiciliului, astfel încât,pe lângã cele necesare desfãºurãrii instrucþiei penalesunt permise ºi altele necesare înlãturãrii unei primejdiiprivind viaþa, integritatea fizicã sau bunurile uneipersoane, apãrãrii securitãþii naþionale sau a ordiniipublice, ori prevenirii rãspândirii unei epidemii.

Toate aceste tipuri de percheziþii, în cazul avoca-tului ori a sediului sãu profesional, trebuie circum-scrise atât garanþiilor generale valabile pentru oricecetãþean, cât ºi garanþiilor specifice care vizeazã res-pectarea secretului profesional.

O situaþie ºi o analizã specialã o comportã controlulvamal ºi acþiunile desfãºurate de serviciile de infor-maþii. În prima situaþie, cea a controlului vamal17, auto-ritãþile vamale au dreptul sã controleze mijloacele detransport, mãrfurile, bunurile ºi valorile aparþinândpersoanelor fizice sau sã efectueze un control vamalcorporal sumar. Din redactarea textului se înþelege caacest control vamal urmãreºte preîntâmpinarea contra-venþiilor sau infracþiunilor vamale ºi descoperirea unormãrfuri nedeclarate sau ascunse. Este evident cã înmod uzual controlul vamal nu poate sã vizeze actelesau lucrãrile cu caracter profesional ale avocatului.Se poate pune însã întrebarea ce se întâmplã în cazulîn care avocatul transportã asupra sa un obiect supuscontrolului vamal, dar care i-a fost încredinþat de cãtreclientul sãu ºi care ar putea sã constituie probã într-unproces. Consider cã în acest caz, legislaþia naþionalãeste incompletã ºi cã ea ar trebui sã conþinã garanþiiprin care autoritãþile vamale care iau cunoºtinþã despreun astfel de obiect sã pãstreze, la rândul lor, confi-denþialitatea.

O situaþie cu totul aparte comportã acþiunile desfã-ºurate de serviciile de informaþii18, activitatea acestoraconstând, printre altele, în cãutarea unor informaþii,documente sau înscrisuri, prin accesul la o anumitãlocaþie, la un obiect sau un document, examinarea luisau extragerea informaþiilor pe care acesta le conþine.Atât în privinþa Legii 51/1991, privind siguranþa naþio-nalã, cât ºi în privinþa Legii 535/2004, ca urmare amodificãrilor aduse art. 20 prin Legea 255/2013, con-sider cã garanþiile prevãzute la art. 13 sunt îndeajunsde serioase. Anterior modificãrilor aduse Legii 535/2004 prin Legea 255/2013, potrivit art. 22 (formainiþialã a acestui text de lege) prevedea cã, în situaþiiurgente, serviciile de informaþii sau alte organe de statspecializate cu atribuþii în domeniul prevenirii ºi com-baterii terorismului, pot efectua percheziþii în condiþiileart. 20 din aceeaºi lege, fãrã autorizarea unui jude-cãtor, urmând ca, ulterior, mãsurile întreprinse sã fie



supuse confirmãrii. Cred cã în acest caz apreciereaoportunitãþii unei astfel de percheziþii, chiar ºi în sediulprofesional al unui avocat sau asupra acestuia, trebuieinterpretatã în raport de fiecare situaþie în parte. Spunaceasta pentru cã, pe de-o parte, este important dreptulla apãrare ºi respectarea secretului profesional al avo-catului, dar, pe de altã parte, trebuie avutã în vederesituaþia generatoare de pericol care poate afecta viaþacetãþenilor sau siguranþa naþionalã. Aceastã diferen-þiere ºi menþinerea în echilibru a acestei balanþe întreinteresul public ºi cel particular pot fi apreciate doarde cãtre un judecãtor, în raport de probele concreteexistente în cauzã, sens în care legiuitorul a înþeles sãînlãture în integralitate ipoteza posibilitãþii efectuãriipercheziþiei domiciliare fãrã autorizarea prealabilã ajudecãtorului, indiferent de calitatea persoanei vizate.

„Percheziþia, de orice tip ar fi ea, se constituie cao realã interferenþã la viaþa privatã, protecþia domi-ciliului fiind un drept care se raporteazã la siguranþaºi prosperitatea personalã”.

Raportând normele constituþionale ºi de procedurãinternã la jurisprudenþa CEDO, trebuie observat, înprimul rând, cã percheziþia, de orice tip ar fi ea, seconstituie ca o realã interferenþã la viaþa privatã,protecþia domiciliului fiind un drept care se raporteazãla siguranþa ºi prosperitatea personalã19. Aceastã inter-ferenþã are a fi analizatã prin prisma a trei elementeesenþiale: legalitatea interferenþei, legitimitatea aces-teia ºi proporþionalitatea mãsurii.

Legalitatea interferenþei impune ca mãsura sã fieprevãzutã de lege ºi executatã conform prevederilorlegale, care trebuie sã fie accesibile justiþiabililor,previzibile, detaliate ºi sã conþinã garanþii împotrivaabuzurilor. În legãturã cu calitatea prevederilor legale,Curtea Europeanã a menþionat cã expresia „potrivitlegii” din art. 8 par. 2 al Convenþiei presupune, înprimul rând, ca mãsura sã aibã temeiul într-o regle-mentare internã, iar aceasta sã fie accesibilã persoaneivizate ºi îndeajuns de clarã încât persoana vizatã sãpoatã prevedea consecinþele acestei norme. Acelaºiparagraf citat mai sus enumerã limitativ scopurilelegitime pe care agenþii statului le pot urmãri atuncicând se ia o astfel de mãsurã împotriva persoanei,acestea fiind: securitatea naþionalã, sãnãtatea publicã,apãrarea ordinii ºi prevenirea faptelor penale, prote-jarea drepturilor ºi libertãþilor altora.

În ceea ce priveºte cerinþa proporþionalitãþii mãs-urii, Curtea a precizat cã aceasta trebuie raportatã lasintagma „necesarã într-o societate democraticã”, încare termenul „necesar” nu este sinonim cu cel de„indispensabil”, dar nici nu are flexibilitatea unor

termeni precum „admisibil”, „normal” sau „util”, ciimplicã faptul cã ingerinþa în cauzã trebuie sã cores-pundã unei nevoi sociale imperioase, excepþiileurmând a fi de strictã interpretare20.

Protejarea cabinetului avocatului, în interpretareaunor autori de doctrinã consacraþi pe cuprinsul întregiiEurope21, este o necesitate ºi o garanþie a respectãriidrepturilor omului ºi, prin urmare, a existenþei unuistat de drept. În opinia altor autori22, cabinetul avo-catului trebuie sã fie un „azil sacru”, în care se regã-sesc ocrotite toate drepturile ºi garanþiile procesualeale cetãþeanului. Întrebãrile cu privire la convenþiona-litatea percheziþiilor la cabinetul unui avocat au fosttratate cu deosebitã seriozitate în alte sisteme dedrept23 ºi poate prea puþin în România.

Cu ocazia percheziþiilor, pot fi confiscate docu-mente, astfel încât se pune problema respectãriicorespondenþei dintre avocat ºi clientul sãu. Sesizatãcu aceastã problemã24, fosta Comisie a DrepturilorOmului a apreciat cã legislaþia care autorizeazã perche-ziþiile ºi confiscãrile de documente, în scopul utilizãriilor ca probe într-o procedurã penalã urmãreºte unobiectiv conform cu interesul general. Totuºi,ilegalitatea confiscãrii poate antrena o încãlcare a art.8 din Convenþie25, ceea ce este semnificativ pentruvoinþa de a pune în aplicare o protecþie specialã acorespondenþei primite de cãtre avocat, în calitatea sade apãrãtor26.

În concret, asupra problemei privind percheziþiacabinetului avocatului, Curtea s-a pronunþat înfavoarea aplicabilitãþii art. 8 extinzând aceastã soluþiela activitãþile profesionale în general27. Aceasta esteºi poziþia abordatã de unii autori de doctrinã28, anali-zând profesia de avocat prin prisma jurisprudenþeicurþii. Asigurând astfel protecþia vieþii profesionaleîntr-un cadru mai larg, judecãtorii opteazã pentru oabordare extensivã, percheziþia unui cabinet de avocatputând constitui o încãlcare a art. 8 din Convenþie.

În cauza Niemietz29, reclamantul avocat s-a plânscã percheziþia efectuatã de autoritãþile judiciare lacabinetul sãu constituie o ingerinþã nejustificatã aacestora în exerciþiul dreptului sãu la domiciliu. Înfaþa curþii, guvernul german a susþinut cã nu poate fivorba despre o asemenea ingerinþã deoarece art. 8trebuie interpretat în sensul cã domiciliul este legatde viaþa privatã a unei persoane, nu ºi de locul undeaceasta îºi exercitã activitatea profesionalã. Curtea astatuat cã biroul avocatului îndeplineºte cerinþele art.8 din Convenþie pentru a fi considerat domiciliu ºi cãîn cazul domnului Niemietz autoritãþile judiciare ger-mane au încãlcat Convenþia.

O soluþie asemãnãtoare a fost adoptatã de curte încazul doamnei Kopp30, aceasta plângându-se în faþa



instanþei europene cã doamna avocat Hauser, asociatãcu ea în cadrul firmei de avocaturã, a fost perchezi-þionatã ºi i-au fost interceptate convorbirile telefoniceºi corespondenþa pe care o purta cu clientul sãu,cetãþean american care dorea sã îºi transfere o partedin fonduri din Statele Unite în Elveþia în scopul uneitaxãri mai mici. În acest caz, în virtutea înþelegeriiprivind combaterea spãlãrii banilor adoptatã întreElveþia ºi Statele Unite, autoritãþile elveþiene au inter-ceptat corespondenþa profesionalã a doamnei avocatHauser ºi au dispus o percheziþie la sediul profesionalal societãþii de avocaturã Kopp ºi Asociaþii, chestiunecare încalcã art. 8 din Convenþia Europeanã.

Pe aceleaºi considerente, Curtea Europeanã aconstatat încãlcarea art. 8 din Convenþie într-o cauzãîn care, cu ocazia percheziþiei efectuate la biroul unuiavocat31, a fost ridicat hard-disk-ul calculatoruluiacestuia ce conþinea informaþii schimbate între avocatºi clienþii sãi. În acest caz, instanþa europeanã a apre-ciat cã reglementãrile naþionale în vigoare nu eraucompletate de norme metodologice sau de reglemen-tãri de aplicare prin care sã se specifice cu un gradcorespunzãtor de precizie, circumstanþele în careanumite materiale privilegiate pot constitui obiectulunei percheziþii.

„Percheziþia se poate face doar în prezenþa unuiavocat, ºi trebuie menþionate expres în autorizaþiade percheziþie elementele privind natura infracþiunilorcercetate, motivele care justificã mãsura ºi obiectulpercheziþiei”

Din aceastã perspectivã se naºte întrebarea dacãprevederile specifice din art. 34 din Legea 51/1995pentru organizarea ºi exercitarea profesiei de avocatºi art. 228 din Statutul profesiei de avocat oferãsuficiente garanþii în legãturã cu percheziþionareaavocatului, a domiciliului ori a cabinetului sãu ori curidicarea de înscrisuri ºi bunuri. În sensul acesta, arãtca un exemplu de bunã practicã prevederile specialedin art. 56-1 al Codului de Procedurã Penalã francezcare reglementeazã detaliat percheziþia la cabinetulavocatului. Acest articol aratã cã percheziþia se poateface doar în prezenþa unui avocat, cã trebuie menþio-nate expres în autorizaþia de percheziþie elementeleprivind natura infracþiunilor cercetate, motivele carejustificã mãsura ºi obiectul percheziþiei. Protecþiamerge mai departe, legiuitorul francez arãtând ºi faptulcã nu pot fi ridicate documente sau obiecte privindalte infracþiuni decât cele menþionate, sub sancþiuneanulitãþii. Totodatã se instituie ºi controlul ulterior almãsurii efectuat de cãtre un judecãtor.

O situaþie specialã a apãrut într-o cauzã32 în cares-au efectuat percheziþii la biroul unui jurnalist, dar ºial avocatului acestuia, în scopul dezvãluirii identitãþiipersoanelor din cadrul unei instituþii publice care audezvãluit publicului prin intermediul presei aspectenegative privind neplata T.V.A.-ului de cãtre un mi-nistru. Aceste percheziþii au fost efectuate în vederearidicãrii tuturor obiectelor sau documentelor care arfi servit la aflarea adevãrului în cauzã sau a cãrorfolosire ar fi putut prejudicia desfãºurarea urmãririipenale, în special a unui anumit document identificatîn mandatul de percheziþie.

CEDO a subliniat, pe de-o parte, cã percheziþio-narea biroului jurnalistului în scopul dezvãluiriisurselor acestuia a fost disproporþionatã ºi a afectatlibertatea de expresie a acestuia. Pe de altã parte, per-cheziþionarea biroului avocatului sãu, deºi efectuatãîn condiþii legale speciale, a fost motivatã de neces-itatea descoperirii surselor jurnalistului prin interme-diul avocatului sãu, ceea ce a determinat încãlcarealibertãþii de expresie ºi pentru avocat, dar ºi încãlcareaart. 8 din Convenþie, deoarece percheziþia, fiinddispusã la un moment iniþial procedurilor de urmãrirepenalã, a fost disproporþionatã faþã de scopul urmãrit.

„În Luxembourg percheziþionarea cabinetului deavocat se face doar în prezenþa judecãtorului deinstrucþie, a procurorului ºi a preºedintelui Barouluidin care face parte avocatul percheziþionat”.

De menþionat, dincolo de încãlcarea art. 8 dinConvenþie este reliefarea modalitãþii în care legiuitoruldin Luxembourg a înþeles sã reglementeze percheziþio-narea cabinetului unui avocat. Astfel, în Luxembourgpercheziþionarea cabinetului de avocat se face doarîn prezenþa judecãtorului de instrucþie, a procuroruluiºi a preºedintelui Baroului din care face parte avocatulpercheziþionat.

Doctrina româneascã a abordat timid aceastãsituaþie a percheziþiei unui cabinet de avocat, prezenþastudiilor care ating acest subiect fiind inclusã în specialîn comentarii mai largi ale Convenþiei Europene aDrepturilor Omului33.

Opinia susþinutã de doctrinarii români, în situaþiapercheziþiilor dispuse la sediul unui avocat, cu scopulde a identifica elementele vreunei infracþiuni comisede unul din clienþii lor este în concordanþã cu practicaCurþii Europene. Pe bunã dreptate, atât Curtea, cât ºiautorii români considerã cã interesul protejãrii secre-tului profesional ºi al încrederii care trebuie sã existeîn raporturile unui avocat cu clienþii sãi, impune cãacceptarea unor astfel de situaþii sã fie limitatã la cazuricu totul excepþionale ºi sã ofere garanþii proceduraleabsolute34.



Chiar dacã curtea nu a precizat expres, mã raliezla opinia exprimatã de un autor român de prestigiu35,în sensul în care situaþia percheziþionãrii avocatuluisau cabinetului acestuia poate fi dispusã doar în ipo-teza în care, abuzând de privilegiul confidenþialitãþii,un client ascunde probe în cabinetul avocatului sãu.Într-o astfel de ipotezã, în realitate, avocatul comite oinfracþiune de favorizare, astfel încât, percheziþia sepoate justifica pentru urmãrirea ºi sancþionarea acesteifapte a avocatului ºi nu neapãrat a faptei clientului.

De principiu, dreptul român oferã la nivelul proce-durii interne, la nivel cel puþin teoretic, garanþii con-forme cu exigenþele Convenþiei Europene ºi a pactelorinternaþionale la care România este parte. Existã însãsituaþii în care percheziþia cabinetului de avocat esteefectuatã fãrã garanþiile specifice. Cu titlu de exemplu,am putea califica ca încãlcare a prevederilor ºi juris-prudenþei Convenþiei situaþia în care organele de con-trol fiscal ridicã anumite înscrisuri din sediile cabine-telor de avocaturã.

Am preferat sã tratez, spre sfârºitul acestui studiu,o chestiune care nu a fost avutã în vedere de niciundoctrinar ºi nici de jurisprudenþa în materie. Mã referaici la procedura dãrii în urmãrire reglementatã laart. 521 ºi urmãtoarele din Codul de procedurã penalã.Conform acestor prevederi, darea în urmãrire sesolicitã ºi se dispune pentru identificarea, cãutarea,localizarea ºi prinderea unei persoane în scopul adu-cerii acesteia în faþa organelor judiciare ori punerii înexecutare a anumitor hotãrâri judecãtoreºti. Laart. 523, alin. 1, se aratã cã, în vederea identificãriicãutãrii, localizãrii ºi prinderii persoanelor date înurmãrire se pot efectua activitãþi constând în suprave-ghere tehnicã, reþinerea, predarea ºi percheziþionareacorespondenþei ºi a obiectelor, percheziþie ºi altele.Cu toate acestea, dispoziþiile art. 524, alin. 2 Codprocedurã penalã prin trimiterile la dispoziþiile art. 138,alin. 4 ºi 147, alin. 2, ambele din Codul pe procedurãpenalã derogã de la posibilitatea percheziþionãriicabinetului unui avocat ºi supravegherea tehnicã aacestuia. Subliniem faptul cã dispoziþiile vechiuluiCod de procedurã penalã privind procedura dãrii înurmãrire nu conþineau niciun fel de prevedere dero-gatorie care sã priveascã situaþia avocaþilor, motivpentru care se poate înþelege cã organele care executãordinul de urmãrire pot percheziþiona cabinetul unuiavocat ºi intercepta convorbirile acestuia.

Sunt de pãrere cã interceptarea comunicãrilordintre avocat ºi clientul sãu dat în urmãrire nu poatesã priveascã decât situaþia în care avocatul ar acordaacestui urmãrit consultanþã în vederea sustragerii desub mandatul de urmãrire. În alt caz, presupunând cãexistã un contract de asistenþã juridicã între avocat ºi

client, care, spre exemplu, poate sã priveascã chestiunide naturã civilã ori comercialã, interceptarea acestorconvorbiri sau comunicãri încalcã secretul profesionalal avocatului.

Este evident cã organele judiciare pot dispunepercheziþia cabinetului sau interceptarea comunicãriloravocatului, dacã acesta oferã consultaþii în legãturãcu sustragerea de la urmãrire pentru cã, în acest caz,pe de-o parte, nu existã un contract de asistenþãjuridicã, pentru cã acesta ar conþine clauze ilegale,iar pe de altã parte, avocatul ar comite o infracþiune.

În noul Cod de procedurã penalã, din nefericire,nu se aflã niciun fel de prevedere expresã cu privirela situaþia percheziþionãrii cabinetului de avocat. Deºilegiuitorul român ar fi avut surse de inspiraþie, atâtdin legislaþia altor þãri europene, cât ºi din jurispru-denþa Curþii Europene a Drepturilor Omului, a preferatsã nu introducã în acest nou cod prevederi specialecare sã apere avocatul ºi pe clientul sãu de imixtiuneailegalã a agenþilor statului, în exercitarea dreptului laapãrare.

„Ca propuneri de lege ferenda, consider cã seimpune modificarea Codului de procedurã penalã,în sensul reglementãrii situaþiei speciale a percheziþieiºi interceptãrii comunicaþiilor avocatului în fazadesfãºurãrii instrucþiei penale, în sensul oferirii unorgaranþii speciale care sã conducã la respectareasecretului profesional, similare celor existente înart. 56-1, din Codul de procedurã penalã francez”.

Sunt surprins de aceastã abordare, cu atât mai multcu cât existã prevederi care vizeazã percheziþia desf-ãºuratã la sediul unei persoane juridice, fãrã a se vorbiînsã despre profesiile liberale, în general, ºi despreavocaþi, în special. România este chiar obligatã sã facãreferire în legislaþia internã la aceste „localuriprofesionale” ale avocaþilor, având în vedere nu doarpractica CEDO, ci ºi practica Curþii de Justiþie a UniuniiEuropene. Ezitantã o perioadã36, CJUE a urmatjurisprudenþa CEDO din cauzele Societe Colas Est ºiNiemietz ºi a extins protecþia conferitã domiciliului ºiasupra sediilor societãþilor comerciale ºi a sediiloravocaþilor37. Aceastã dezvoltare a jurisprudenþei CJUEa avut ca scop asigurarea în dreptul comunitar a uneiprotecþii efective împotriva intervenþiilor arbitrare ºidisproporþionate ale autoritãþilor publice în sferaactivitãþilor private ale persoanelor fizice sau juridice,cu consecinþa protejãrii vieþii comerciale ºi profesio-nale în cadrul Uniunii Europene.

Ca propuneri de lege ferenda, consider cã seimpune modificarea Codului de procedurã penalã, însensul reglementãrii situaþiei speciale a percheziþiei



ºi interceptãrii comunicaþiilor avocatului în fazadesfãºurãrii instrucþiei penale, în sensul oferirii unorgaranþii speciale care sã conducã la respectarea secre-tului profesional, similare celor existente în art. 56-1,din Codul de procedurã penalã francez.

Privitor la reglementãrile speciale din Codul Vamalal României ºi din legile privind siguranþa naþionalã,acestea trebuie puse în acord cu jurisprudenþa CurþiiEuropene în materie ºi sã conþinã garanþiile necesarepãstrãrii secretului profesional.

Consider cã acest domeniu are a fi în continuarecercetat, cu atât mai mult cu cât categoriile socio-pro-fesionale care trebuie sã respecte o formã de secretprofesional sunt mult mai multe decât avocaþii. Putemvorbi despre secretul profesional al jurnalistului, almedicului, al notarului public ori al preotului. Acesteprofesiuni sunt asemenea celei de avocat, liberale ºicu o importanþã deosebitã în viaþa socialã.

România se poate alinia la dispoziþiile europeneprivind protecþia avocatului, în caz contrar, dacã ampermite percheziþionarea liberã a cabinetelor de avocatºi interceptarea în orice condiþii a avocatului, arînsemna sã destructurãm întreg edificiul dreptului laapãrare, fapt inacceptabil într-o societate democraticã.

NOTE1 S. Rudloff Droits et libertes de l’avocat dans la Conven-

tion Europeenne des droits de l’homme, Bruylant, 19952 Nicolae Volonciu, Alina Barbu Codul de procedurã

penalã comentat, Hamangiu, 20073 Campbell vs Regatul Unit, CEDO, 25 martie 19924 S. vs Elveþia CEDO 28 noiembrie 19915 S. Rudloff Droits et libertes de l’avocat dans la Conven-

tion Europeenne des droits de l’homme, Bruylant, 19956 Erdem vs Germania, CEDO, 5 iulie 20017 Fox, Campbell ºi Hartley vs Regatul Unit, CEDO, 30

august, 19908 Schonenberger ºi Durmaz vs Elveþia, CEDO, 20 iunie,

19889 S. vs Elveþia, CEDO, 28 noiembrie 199110 F. Jacobs, C. Ovey, R. White The European Convention

of Human Rights, Oxford University Press, 200611 Klass ºi alþii vs Germania CEDO, 6 septembrie 197812 X. vs Elveþia, CEDO, 27 februarie 199513 Societe Colas Est ºi alþii vs Franþa, CEDO, 16 aprilie

200214 Lex Cornelia de iniuriis 81 î.Hr.15 V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu,

R. Stãnoiu Explicaþii teoretice ale Codului de ProcedurãPenalã român, Editura Academiei, 1975

16 Art. 53 Constituþie - Restrângerea drepturilor poate fidispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã,iar mãsura sã fie proporþionalã cu situaþia care a determinat-o,sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu ºi sã nu aducã atingereexistenþei dreptului.

17 Potrivit art. 10 din Legea 86/2006, privind Codul Vamalal României

18 Cu titlu de exemplu, activitãþile descrise la art. 13 dinLegea 51/1991, privind siguranþa naþionalã ºi cele din art.20-22 din Legea 535/2004, privind prevenirea ºi combatereaterorismului.

19 Gillow vs Regatul Unit, CEDO, 24 noiembrie 198620 Stefan Trechsel Human Rights in Criminal Proceedings,

Oxford University Press, 200621 Jean-Francois Renucci Tratat de drept european al

drepturilor omului, Editura Hamangiu, 200922 H. Ader, A. Damien Les regles de la profession d’avocat,

Dalloz, 200723 P. Remillieux Perquisition d’un cabinet d’un

avocat:respect du secret prefessionnel ou efficacite de la jus-tice, A.J. Penal, 2006

24 G.S. ºi M. vs Austria, Comisia Europeanã, 1 octombrie1983

25 Naviflora Sweden Aktiebolag vs Suedia ComisiaEuropeanã, 12 octombrie 1993

26 S.Rudloff Droits et libertes de l’avocat dans la Conven-tion Europeenne des droits de l’homme, Bruylant 1995

27 Niemietz vs Germania, CEDO, 16 decembrie 199228 Adde P. Wachsmann L’image de la profession d’avocat

dans la jurisprudence de la Cour Europeenne des droits del’homm, Compendiu Pettiti

29 Niemietz vs Germania, CEDO, 16 decembrie 199230 Kopp ºi Asociaþii vs Elveþia CEDO, 25 martie 199831 Petri Sallinen ºi alþii vs Finlanda, CEDO, 27 septembrie

200532 Roemen ºi Schmit vs Luxembourg, CEDO, 25 februarie

200333 A se vedea Corneliu Bîrsan Convenþia Europeanã a

Drepturilor Omului comentariu pe articole, Editura All Beck2005, Radu Chiriþã Convenþia Europeanã a DrepturilorOmului comentarii ºi explicaþii Editura C.H. Beck 2008 ºiMihail Udroiu, Ovidiu Predescu Protecþia europeanã adrepturilor omului ºi procesul penal român, Editura C.H. Beck2008

34 Andre ºi alþii vs Franþa, CEDO, 24 iulie 200835 Radu Chiriþã Convenþia Europeanã a Drepturilor

Omului comentarii ºi explicaþii, Editura C.H. Beck, 200836 Hoechst vs Comisia Europeanã, CJUE cauzele C-46/87

ºi C-227/88 1989 ºi Dow Chemical Iberica vs ComisiaEuropeanã cauza C-97/87 1989

37 Roquette Freres S.A. CJUE cauza C-94/00 2002



Partea a II a

Standardele recunoscute internaþional privind libertateade exercitare ºi protecþia profesiei de avocat




Standardele recunoscute internaþional privind libertatea de exercitare ºi profesia de avocat

Comitetul Miniºtrilor, în virtutea articolului 15.bdin Statut

În scopul prezentei recomandãri, termenul „avo-cat” desemneazã o persoanã calificatã ºi abilitatã înconformitate cu dreptul naþional sã pledeze, sã acþio-neze în numele clienþilor sãi, sã practice dreptul, sãexerciteze o acþiune în justiþie sau sã consulte ºi sãreprezinte în materie juridicã clienþii sãi.

Principiul I – Principii generale cu privire lalibertatea de exercitare a profesiei de avocat

1. Trebuie luate toate mãsurile necesare pentru arespecta, proteja ºi promova libertatea de exercitare aprofesiei de avocat fãrã discriminare ori intervenþienejustificatã din partea autoritãþilor sau publicului, înspecial în lumina dispoziþiilor pertinente aleConvenþiei europene a Drepturilor Omului.

2. Deciziile cu privire la autorizaþia de a practicaprofesia de avocat sau de a avea acces la ea trebuie sãfie luate de cãtre o instanþã independentã. Oricare arfi ele, aceste decizii, luate de cãtre o instanþã indepen-dentã sau neindependentã, ar trebui sã poatã constituiobiectul unui recurs în faþa unui tribunal independentºi imparþial.

3. Avocaþii ar trebui sã se bucure de libertatea deopinie, exprimare, deplasare, asociere ºi întrunire, ºi,în special, sã aibã dreptul de a participa la dezbateripublice referitoare la lege ºi la administrarea justiþiei,sã sugereze reforme legislative.

4. Avocaþii nu ar trebui sã sufere sau sã fie am-eninþaþi de aplicarea unor sancþiuni sau sã fie obiectulunor presiuni atunci când ei acþioneazã în conformitatecu deontologia profesiei lor.

5. Avocaþii ar trebui sã aibã acces la clienþii lor, înspecial la persoanele private de libertate pentru a leputea consulta în mod individual ºi a le reprezentaconform deontologiei profesiei lor.

6. Trebuie luate toate mãsurile necesare pentru asupraveghea respectarea secretului profesional în

relaþiile dintre avocaþi ºi clienþi. Referitor la acest prin-cipiu, ar trebui fãcute anumite excepþii, dacã ele suntcompatibile cu Statul de drept.

7. Avocaþilor nu ar trebui sã li se refuze accesul laun tribunal în faþa cãruia ei sunt abilitaþi sã se înfãþiºezeºi ar trebui sã aibã acces la toate dosarele pertinenteatunci când ei apãrã drepturile ºi interesele clienþilor,conform deontologiei profesiei lor.

8. Toþi avocaþii implicaþi într-un proces trebuie sãbeneficieze de acelaºi tratament din partea tribuna-lului.

Principiul II – Instruirea juridicã, instruireacontinuã ºi accesul la profesia de avocat

1. Instruirea juridicã, accesul la profesia de avocatºi exercitarea ei nu trebuie sã fie refuzate nimãnui dinmotive fondate în special pe sex sau preferinþãsexualã, rasã, culoare, religie, opinii politice sau oricealtã opinie, origine etnicã sau socialã, apartenenþã lao minoritate naþionalã, avere, naºtere sau incapacitatefizicã.

2. Trebuie sã fie întreprinse toate mãsurile necesarepentru a garanta ca instruirea juridicã ºi un înalt nivelal moralitãþii sã fie condiþiile prealabile pentru accesulla profesie ºi pentru asigurarea formãrii continue aavocaþilor.

3. Formarea juridicã, inclusiv programele deformare continuã, trebuie sã tindã spre consolidareacompetenþelor juridice, spre ameliorarea cunoºtinþelorîn problemele eticii ºi ale drepturilor omului ºi spreformarea avocaþilor pentru respectarea, protejarea ºipromovarea drepturilor ºi intereselor clienþilor ºi sãcontribuie la o bunã administrare a justiþiei.

Principiul III – Rolul ºi îndatoririle avocaþilor.1. Asociaþiile de barouri ºi alte asociaþii profesionale

ale avocaþilor ar trebui sã stabileascã reguli profesio-nale ºi coduri de deontologie ºi ar trebui sã suprave-gheze ca avocaþii sã apere drepturile ºi interesele

RECOMANDAREA (2000)21 A COMITETULUI MINIªTRILOR CÃTRESTATELE MEMBRE PRIVIND LIBERTATEA EXERCITÃRII PROFESIEI

DE AVOCAT (ADOPTATÃ DE COMITETUL MINIªTRILORLA 25 OCTOMBRIE 2000, ÎN CADRUL CELEI DE-A 727-A REUNIUNI

A DELEGAÞILOR MINIªTRILOR)



legitime ale clienþilor într-un mod absolut independent,echitabil ºi conºtient.

2. Avocaþii ar trebui sã respecte secretul profesionalîn conformitate cu legislaþia internã, cu regulamenteleºi deontologia profesiei lor. Orice încãlcare a acestuisecret, fãrã consimþãmântul clientului, ar trebui sãconstituie obiectul sancþiunilor cuvenite.

3. Îndatoririle avocaþilor faþã de clienþi ar trebui sãfie:

a. Sã le acorde consultaþii cât priveºte drepturilelor ºi obligaþiunile juridice, precum rezultatul probabilºi consecinþele cazului, inclusiv costurile financiare;

b. mai întâi de toate sã depunã toate eforturilepentru rezolvarea pe cale amiabilã a cazului;

c. sã ia mãsuri juridice necesare pentru a proteja, arespecta ºi a pune în aplicare drepturile ºi intereseleclienþilor lor;

d. sã previnã conflictele de interese;e. sã nu accepte o ºarjã de lucru superioarã celei

pe care sunt în mãsurã sã o înfãptuiascã.4. Avocaþii ar trebui sã respecte autoritatea judiciarã

ºi sã exercite funcþiunile lor în faþa tribunalelor înconformitate cu legislaþia ºi alte acte de reglementarenaþionale, precum ºi cu deontologia profesiei lor. Oriceabstinenþã a avocaþilor de a exercita activitãþile lorprofesionale ar trebui sã nu aducã prejudiciiintereselor clienþilor sau altor persoane care au nevoiede serviciile lor.

Principiul IV – Accesul fiecãrei persoane la unavocat

1. Ar trebui luate toate mãsurile necesare pentru asupraveghea ca orice persoanã sã aibã un acces efectivla serviciile juridice furnizate de avocaþii indepen-denþi.

2. Avocaþii ar trebui sã fie încurajaþi sã acordeservicii juridice persoanelor vulnerabile din punct devedere economic.

3. Guvernele Statelor membre ar trebui sã supra-vegheze, dacã este necesarã permiterea unui accesefectiv la justiþie, ca serviciile juridice sã fie accesibilepersoanelor economic vulnerabile, în special celorprivate de libertate.

4. Îndatoririle avocaþilor faþã de clientul lor nu artrebui sã fie afectate de faptul cã ei sunt remuneraþitotalmente sau parþial din fondurile publice.

Principiul V – Asociaþiile1. Avocaþii ar trebui sã fie autorizaþi ºi încurajaþi

sã creeze ºi sã devinã membri ai asociaþiilor profe-

sionale locale, naþionale ºi internaþionale care, fie luateaparte sau mai multe, sunt împuternicite sã ameliorezedeontologia ºi sã apere independenþa ºi intereseleavocaþilor.

2. Barourile sau alte asociaþii profesionale deavocaþi ar trebui sã fie organe autonome ºi indepen-dente faþã de autoritãþi ºi de public.

3. Ar trebui sã fie respectat rolul barourilor ºi alaltor asociaþii profesionale de avocaþi în protecþiamembrilor lor ºi în apãrarea independenþei faþã deorice restricþii sau ingerinþe.

4. Barourile sau alte asociaþii profesionale deavocaþi ar trebui sã fie încurajate sã asigure indepen-denþa avocaþilor ºi, în special:

a. sã promoveze ºi sã apere interesele justiþiei fãrãfricã;

b. sã apere rolul avocaþilor în societate ºi sã supra-vegheze în special respectarea onoarei, demnitãþii ºiintegritãþii lor;

c. sã promoveze participarea avocaþilor în sistemecare garanteazã persoanelor vulnerabile din punct devedere economic accesul la justiþie, în special în cadrulajutoarelor judiciare ºi consultaþiilor juridice;

d. sã promoveze ºi sã susþinã reforma dreptului ºidezbaterile cu privire la legislaþia actualã sau înproiect;

e. sã promoveze protecþia socialã a exponenþilorprofesiei ºi sã ajute astfel familiile lor, dacã împre-jurãrile o cer;

f. sã coopereze cu avocaþii altor þãri în vedereapromovãrii rolului avocaþilor, în special þinând contde lucrãrile organizaþiilor internaþionale de avocaþi,cum ar fi organizaþiile internaþionale interguverna-mentale ºi neguvernamentale;

g. sã promoveze pentru avocaþi un nivel de com-petenþã pe cât se poate de înalt ºi sã supravegheze caei sã respecte deontologia ºi disciplina;

5. Barourile ºi alte asociaþii profesionale de avocaþiar trebui sã ia toate mãsurile necesare, inclusiv celecare constau în apãrarea intereselor avocaþilor pelângã organul corespunzãtor, în momentul:

a. arestãrii sau detenþiei unui avocat;b. adoptãrii oricãrei decizii de a începe o procedurã

care pune la îndoialã integritatea unui avocat;c. percheziþiei bunurilor unui avocat;d. oricãrei sechestrãri de documente sau obiecte

aflate în posesia unui avocat;e. publicãrii articolelor de presã care cheamã la o

reacþie din partea avocaþilor.



Principiul VI – Mãsuri disciplinare1. Atunci când avocaþii nu respectã deontologia

profesiei care figureazã în codul de deontologie stabilitde cãtre asociaþiile de barouri sau alte asociaþiiprofesionale de avocaþi sau de legislaþie, ar fi oportunãadoptarea mãsurilor adecvate inclusiv angajamentulde urmãriri disciplinare.

2. Barourile sau alte asociaþii profesionale de avo-caþi ar trebui sã fie responsabile de aplicarea mãsurilor

disciplinare faþã de avocaþi, dacã este cazul sã aibãdreptul de a fi asociaþi la acestea.

3. Procedurile disciplinare ar trebui sã se desfãºoareîntr-un deplin respect al principiilor ºi regulilor prevã-zute de Convenþia europeanã a Drepturilor Omului,inclusiv dreptul avocatului interesat sã participe la pro-cedurã ºi sã dispunã de un recurs jurisdicþional.

4. La alegerea sancþiunilor cu privire la greºeliledisciplinare comise de avocaþi ar trebui sã fie respectatprincipiul proporþionalitãþii.



În luna iunie 2020, UNBR a semnat Apelul laacþiune pentru promovarea Principiilor de bazã privindrolul barourilor, adoptate de al 8-lea Congres alNaþiunilor Unite pentru prevenirea crimei ºi trata-mentul deþinuþilor, Havana, Cuba (27 august - 7septembrie 1990). Acest demers, promovat deUniunea Internaþionalã a Avocaþilor, International BarAssociation ºi Federaþia Japonezã a Barourilor Aso-ciate are drept scop reafirmarea relevanþei ºi univer-salitãþii acestor principii, la nivelul tuturor statelormembre ONU, printr-o voce unitarã a avocaþilor dinîntreaga lume.

Apel la acþiune pentru promovarea principiilorprivind rolul barourilor

Cu ocazia celei de-a 30-a aniversãri a Principiilorde bazã privind rolul barourilor (în continuare„Principiile de bazã”), adoptate la cel de-al 8-leaCongres al Naþiunilor Unite pentru PrevenireaCrimelor ºi Tratamentul Deþinuþilor (1990), noi, barou-rile semnatare, societãþile de drept ºi organizaþiile deavocaþi naþionale ºi internaþionale, solicitãm cu respectStatelor membre ale ONU sã recunoascã pe deplin,sã susþinã ºi sã protejeze rolul vital pe care îl joacãavocaþii ºi profesia de avocat în susþinerea statului dedrept, în promovarea ºi protejarea drepturilor omului,în conformitate cu Principiile de bazã.

Independenþa avocaþilor ºi a profesiei de avocatsunt elemente indispensabile pentru realizarea celuide al 16-lea Obiectiv pentru Dezvoltare Durabilã dinAgenda de Dezvoltare Durabilã pentru anul 2030, încare statele membre s-au angajat, printre altele, sãofere acces la justiþie pentru toþi, în condiþii egale, ºisã construiascã eficient instituþii responsabile ºideschise la toate nivelurile.

Prin urmare, remarcãm cu mare preocupare frec-venþa crescândã, la nivel global, a atacurilor ºi imixtiu-nilor atât asupra independenþei profesiei juridice, câtºi împotriva avocaþilor în mod individual, inclusiv prinameninþãri, intimidare, represalii, hãrþuire ºi imixtiuni

în îndeplinirea funcþiilor profesionale ale avocaþilor.Avocaþii sunt expuºi sancþiunilor arbitrare, cum ar fiarestarea, urmãrirea penalã sau privarea de licenþã depracticã a profesiei ºi/sau a unor situaþii în care guver-nele nu reuºesc sã protejeze avocaþii în mod corespun-zãtor atunci când securitatea acestora este ameninþatãca urmare a exercitãrii profesiei lor.

Cu prilejul celei de-a 30-a aniversãri a adoptãriiPrincipiilor de bazã, dorim sã reafirmãm relevanþa ºiuniversalitatea acestor principii, care oferã „cel maicuprinzãtor cadru normativ internaþional menit sãprotejeze dreptul de acces la asistenþã juridicã ºifuncþionarea independentã a profesiei de avocat”.

Prin urmare, facem apel cãtre State:1. Sã adopte mecanisme eficiente ºi creative pentru

a rãspunde noilor realitãþi ºi ameninþãri împotrivaavocaþilor ºi a profesiei de avocat, pentru a respecta,codifica ºi implementa pe deplin Principiile de bazã,precum ºi alte norme ºi reguli naþionale ºi internaþio-nale referitoare la independenþa ºi funcþiile avocaþilor,atât în drept, cât ºi în practicã.

2. Sã garanteze pentru toate persoanele pe teritoriullor accesul prompt, practic ºi eficient la reprezentarejuridicã independentã, fãrã discriminare, inclusiv dinprimele etape ale procedurilor penale ºi pe totparcursul acestora. Orice limitare a accesului la repre-zentarea juridicã trebuie sã fie în concordanþã cu legis-laþia internaþionalã privind drepturile omului.

3. Sã asigure pentru toþi avocaþii aflaþi în exercitareaprofesiei lor garanþiile privind protecþia împotrivaoricãror ingerinþe ale actorilor statali ºi non-statali,astfel cum sunt prevãzute în Principiile 16 ºi 17. Statelear trebui sã aibã iniþiativã în ceea ce priveºte asigurareaprotecþiei ºi a garanþiilor suplimentare pentru avocaþiicare se aflã în exerciþiul profesiei lor, existând posibi-litatea de a fi vizaþi de diverºi actori statali ºi non-stataliatunci când, de exemplu, reprezintã cetãþeni/cauzenepopulare sau care contestã guvernele în funcþie;când sunt invocate acuzaþii de ameninþãri la adresasecuritãþii naþionale; sau când statul de drept estesubminat. Avocaþilor trebuie sã li se garanteze în

UNBR S-A ALÃTURAT APELULUI LA ACÞIUNEPENTRU PROMOVAREA PRINCIPIILOR

PRIVIND ROLUL BAROURILOR, PROMOVAT DE ORGANIZAÞIILEINTERNAÞIONALE ALE AVOCAÞILOR



permanenþã dreptul la reprezentare, un proces echitabilºi un proces adecvat.

4. Sã se asigure cã nu se vor face niciodatã derogãride la garanþiile absolute reprezentate de principiulindependenþei profesiei de avocat ºi principiile cores-punzãtoare de neidentificare a avocaþilor cu clienþiiºi/sau cauzele acestora (principiul 18) ºi imunitateacivilã ºi penalã a avocaþilor pentru declaraþiile rele-vante fãcute cu bunã-credinþã în scris sau pledoariileorale (principiul 20).

5. Sã garanteze proceduri de admitere în profesiecorecte, obiective, nediscriminatorii ºi transparente ºicondiþii pentru obþinerea licenþei de avocat care sãgaranteze cã profesia juridicã reprezintã populaþia pecare o serveºte, ca o condiþie prealabilã a principiilorfundamentale de acces egal la justiþie ºi nediscriminarebazatã pe sex, rasã, religie, origine naþionalã, orientaresexualã, opinii politice, dizabilitate ºi/sau apartenenþãla un anumit grup social (Principiile 10 ºi 11). În spe-cial, statele ºi organizaþiile profesionale ale avocaþilorar trebui sã ia mãsuri speciale pentru combatereadiscriminãrii bazate pe gen ºi sã asigure egalitatea deºanse pentru femeile din profesia de avocat, în specialcele care provin din grupurile vulnerabile.

6. Sã se asigure cã garanþiile care permit avocaþilorsã funcþioneze eficient în profesia lor, inclusiv în ceeace priveºte secretul profesional/privilegiul avocat-cli-ent; dreptul avocatului la condiþii ideale privind timpulºi mijloacele adecvate pentru a se întâlni ºi a comunicaliber în deplinã confidenþialitate cu clienþi sãi.Principiile ºi orientãrile ONU privind accesul laasistenþã juridicã în sistemele de justiþie penalã,adoptate de Adunarea Generalã a ONU în decembrie2012; ºi rezoluþiile ºi deciziile Consiliului pentru drep-turile omului al ONU, al Comisiei pentru drepturileomului ºi ale Adunãrii generale privind independenþaºi imparþialitatea sistemului judiciar, juraþilor ºi eva-luatorilor ºi independenþei avocaþilor, deplinã confi-denþialitate cu clienþii lor, inclusiv în cazul clienþiloraflaþi în detenþie; dreptul avocaþilor la onorarii rezo-nabile pentru munca lor; ºi posibilitatea unui avocatde a cãlãtori ºi de a se consulta în mod liber cu clientulsãu, nu vor fi restricþionate niciodatã de legi ºi dispo-ziþii interne, decât în circumstanþe excepþionale,justificate de interesul justiþiei. În aceste circumstanþeexcepþionale, restricþiile sunt permise numai prinprocese ºi mecanisme legale, în situaþia ºi în mãsuranecesarã pentru protejarea interesului justiþiei ºi cugaranþiile necesare pentru a se asigura dreptul laapãrare ºi procesul echitabil într-un mod practic ºi

eficient. Aceste condiþii se aplicã oricãrei legislaþii carevizeazã protejarea intereselor de securitate naþionalãsau internaþionalã, inclusiv sãnãtatea publicã ºi/saucare intenþioneazã sã combatã terorismul, extremismul,traficul de droguri, corupþia, spãlarea de bani saucriminalitatea organizatã transnaþional.

7. Sã recunoascã ºi sã promoveze dreptul avoca-þilor de a înfiinþa asociaþii profesionale de avocaþi inde-pendente ºi autonome, accesibile tuturor membrilorprofesiei, ca gardieni ai valorilor de bazã ale profesieijuridice ºi sã asigure protecþia acestei independenþe,inclusiv prin legislaþia internã. În acest scop, Stateletrebuie sã respecte, sã protejeze ºi sã promoveze rolulvital ºi esenþial al asociaþiilor profesionale de avocaþiîn respectarea ºi garantarea standardelor ºi eticiiprofesionale, în exercitarea ºi/sau monitorizarea proce-durilor disciplinare împotriva membrilor lor în concor-danþã cu garanþiile procesului ºi în protejarea avoca-þilor individuali împotriva persecuþiilor, atacurilor ºirestricþiilor abuzive (Preambul, Principiile 24-29).Statele, împreunã cu asociaþiile barourilor, trebuie sãelimine, de asemenea, obstacolele în calea colaborãriiºi asistenþei reciproce între avocaþii din diferite juris-dicþii, promovând astfel împãrtãºirea cunoºtinþelor ºia celor mai bune practici.

8. Sã promoveze ºi sã sprijine, în cooperare cuasociaþiile profesionale de avocaþi, forme adecvate deeducare a publicului, bazate, de asemenea, pe noiletehnologii, atunci când este relevant, în ceea ce priveºteaccesul la justiþie ºi rolul avocaþilor în ceea ce priveºteoferirea unui acces efectiv ºi egal la servicii juridice,inclusiv asistenþã juridicã din oficiu (principiul 25).

9. Sã ofere tuturor avocaþilor, în cooperare cuasociaþiile de avocaþi ºi asociaþiile profesionale deavocaþi, instruire juridicã adecvatã viitorilor avocaþi,precum ºi acces la oportunitãþi pentru educaþia juridicãcontinuã, inclusiv în ceea ce priveºte etica profesionalãºi drepturile omului, încurajând studiul subiectelorrelevante, cum ar fi protecþia datelor, noile tehnologii,inteligenþa artificialã, precum ºi alte subiecte care arputea afecta drepturile ºi obligaþiile ori profesia juri-dicã, în general (Principiul 9).

10. Sã garanteze dreptul avocaþilor ºi al asociaþiilorprofesionale ale avocaþilor de a participa la procesullegislativ, atunci când este vizatã profesia de avocatºi accesul la justiþie ºi sã respecte ºi sã protejeze drep-turile avocaþilor la libertatea de opinie ºi de exprimare,inclusiv prin intermediul social media, în rolul lor decritici ai administrãrii justiþiei (Principiul 23). Avocaþiiºi asociaþiile profesionale de avocaþi trebuie sã aibã



libertatea de a contesta autoritãþile care nu respectãstatul de drept, inclusiv cu privire la accesul ºi admi-nistrarea justiþiei ºi la promovarea ºi protejarea drep-turilor omului.

11. Sã vegheze la aplicarea ºi implementareagaranþiilor menþionate mai sus, în conformitate cunormele internaþionale, nu numai pentru toþi avocaþii,ci ºi pentru cei care exercitã funcþii juridice (de consi-liere ºi de apãrare) în aceleaºi condiþii profesioniste(Principiul 16), inclusiv în faþa instanþelor ºi organelor

internaþionale ºi regionale, dupã cum aceasta le estenecesar ºi relevant pentru ca ei sã îºi exercite funcþiaîn mod eficient (Preambul).

În sfârºit, solicitãm Statelor sã vegheze la inde-pendenþa profesiei de avocat, prin intermediul meca-nismelor naþionale, regionale ºi internaþionale ºi sãidentifice ameninþãrile ºi provocãrile reale ºi poten-þiale, în consultare cu pãrþile interesate relevante, in-clusiv organizaþiile independente naþionale ºi interna-þionale ale avocaþilor.



tratament echitabil al acestora, restituirea bunurilor,o indemnizaþie ºi a unui ajutor,

Întrucât protecþia corespunzãtoare a drepturilor ºia libertãþilor fundamentale ale omului la care toatepersoanele sunt îndreptãþite, indiferent cã este vorbadespre drepturi ºi libertãþi economice, sociale ºi cul-turale sau civile ºi politice, impune ca toate persoanelesã aibã acces efectiv la serviciile juridice furnizate deo profesie independentã,

Întrucât asociaþiile profesionale ale avocaþilor auun rol esenþial în ceea ce priveºte respectarea regle-mentãrilor ºi eticii profesionale, apãrarea membriloracestora de orice restricþie sau ingerinþã nejustificatã,liberul acces la serviciile juridice a oricãrei persoanecare are nevoie de acestea ºi cooperarea cu instituþiileguvernamentale ºi alte instituþii pentru promovareascopurilor privind dreptatea ºi interesul public,

Principiile de bazã privind rolul barourilor expusemai jos, formulate pentru a ajuta Statele Membre însarcina lor de a veghea ca avocaþii sã exercite rolulcare le revine, ar trebui respectate ºi luate în consi-derare de cãtre guverne în legislaþia lor naþionalã ºi înpracticã ºi ar trebui sã fie aduse la cunoºtinþa avoca-þilor, precum ºi a altor persoane, cum ar fi judecãtorii,procurorii, membrii executivului ºi legislativului ºipublicului în general. Aceste principii se aplicã, dupãcaz, ºi persoanelor care exercitã funcþiile de avocatfãrã a avea statutul formal de avocat.

Accesul la avocat ºi alte servicii juridice1. Orice persoanã are dreptul sã apeleze la asistenþa

unui avocat la alegere pentru a-ºi valorifica ºi protejadrepturile ºi pentru a o apãra în toate etapele proceduriipenale.

2. Guvernele trebuie sã prevadã proceduri eficienteºi mecanisme corespunzãtoare care sã permitã unacces efectiv ºi egal la avocat oricãrei persoane caretrãieºte pe teritoriul lor ºi care face obiectul jurisdicþieilor, fãrã distincþii de niciun fel, cum ar fi discriminareape criterii de rasã, culoare, origine etnicã, sex, limbã,religie, opinie politicã sau de altã naturã, origine naþio-nalã sau socialã, proprietate, naºtere, statut economicsau de altã naturã.

3. Guvernele asigurã fonduri suficiente ºi alteresurse care sã permitã oferirea de servicii juridicepersoanelor lipsite de posibilitãþi financiare ºi, dupã

PRINCIPIILE DE BAZÃ PRIVIND ROLUL BAROURILORADOPTATE DE AL 8-LEA CONGRES AL NAÞIUNILOR UNITE

PENTRU PREVENIREA CRIMEI ªI TRATAMENTUL DEÞINUÞILOR,HAVANA, CUBA (27 AUGUST - 7 SEPTEMBRIE 1990)

Întrucât în Carta Naþiunilor Unite popoarele lumiiafirmã, printre altele, hotãrârea lor de a stabilicondiþiile în care justiþia poate fi menþinutã ºi proclamãdrept unul dintre scopurile lor realizarea cooperãriiinternaþionale în promovarea ºi încurajarea respectãriidrepturilor ºi a libertãþilor fundamentale ale omuluifãrã distincþie de rasã, sex, limbã sau religie,

Întrucât Declaraþia Universalã a Drepturilor Omuluiconsacrã principiile egalitãþii în faþa legii, prezumþiade nevinovãþie, dreptul la audierea echitabilã ºi pu-blicã de cãtre un tribunal independent ºi imparþial ºitoate garanþiile necesare apãrãrii tuturor celor acuzaþide o infracþiune,

Întrucât Pactul internaþional privind drepturile civileºi politice proclamã, în plus, dreptul oricãrei persoaneacuzate de a fi judecatã fãrã întârziere excesivã ºidreptul la o audiere publicã echitabilã de cãtre untribunal competent, independent ºi imparþial instituitprin lege,

Întrucât Pactul internaþional pentru drepturileeconomice, sociale ºi culturale reaminteºte obligaþiastatelor semnatare ale Cartei Naþiunilor Unite de apromova respectul universal ºi efectiv al drepturilorºi libertãþilor omului,

Întrucât este stipulat în Corpul principiilor pentruprotecþia tuturor persoanelor aflate în orice formã dedetenþie sau închisoare cã o persoanã reþinutã aredreptul sã fie asistatã de un avocat cu care sã comuniceºi sã se consulte,

Întrucât regulile minime pentru tratamentul deþinu-þilor recomandã, în special, ca persoanele arestate pre-ventiv sã beneficieze de asistenþa juridicã ºi sã poatãcomunica în mod confidenþial cu avocatul,

Întrucât garanþiile privind protecþia drepturilor celorcare se confruntã cu pedeapsa cu moartea reafirmãtuturor persoanelor suspectate sau acuzate de o infrac-þiune pentru care poate fi aplicatã pedeapsa capitalãdreptul la asistenþã juridicã adecvatã în toate etapeleprocedurii, în conformitate cu articolul 14 din Pactulinternaþional privind Drepturile civile ºi politice,

Întrucât Declaraþia principiilor fundamentale alejustiþiei privind victimele infracþiunilor ºi ale abuzuluide putere recomandã luarea de mãsuri la nivel interna-þional ºi naþional pentru îmbunãtãþirea accesului lajustiþie a victimelor infracþiunilor ºi asigurarea unui



caz, altor persoane defavorizate. Asociaþiile profesio-nale ale avocaþilor coopereazã în organizarea ºi furni-zarea de servicii, facilitãþi ºi alte resurse.

4. Guvernele ºi asociaþiile profesionale ale avoca-þilor promoveazã programe de informare a publiculuicu privire la drepturile ºi îndatoririle lor în temeiullegii ºi al rolului important al avocaþilor în protejareadrepturilor ºi libertãþilor lor fundamentale. Trebuieacordatã o atenþie specialã asistãrii persoanelor lipsitede posibilitãþi financiare ºi altor persoane defavorizate,astfel încât sã li se permitã sã îºi afirme drepturile ºi,dacã este necesar, sã solicite asistenþa avocaþilor.

Garanþii speciale în materia justiþiei penale5. Guvernele se asigurã cã toate persoanele sunt

informate imediat de cãtre autoritatea competentãdespre dreptul lor de a fi asistate de un avocat, la ale-gerea lor, atunci când sunt arestate sau reþinute saucând sunt acuzate de o infracþiune.

6. În toate cazurile în care interesele justiþiei oimpun, orice persoanã care se aflã în aceastã situaþieºi care nu are avocat are dreptul sã beneficieze de unavocat desemnat din oficiu, cu experienþã ºi compe-tenþã suficiente în considerarea naturii infracþiunii carei-a fost atribuitã, ale cãrui servicii vor fi gratuite, dacãpersoana în cauzã nu dispune de mijloace suficientepentru a le plãti.

7. Guvernele se asigurã, în plus, cã toate persoa-nele arestate sau reþinute, indiferent dacã împotrivalor începe sau nu urmãrirea penalã, au acces la unavocat în mod rapid ºi, în orice caz, în cel multpatruzeci ºi opt de ore de la arestare sau deþinere.

8. Oricãrei persoane arestate, reþinute sau încar-cerate i se oferã posibilitatea de a primi vizita unuiavocat, de a se întrevedea cu acesta ºi de a-l consulta,fãrã întârziere, în deplinã confidenþialitate, fãrã niciointerceptare sau cenzurã ºi de a dispune de timpul ºifacilitãþile necesare în acest scop. Aceste consultãripot fi la vedere, dar fãrã sã poatã fi ascultate de persoa-nele însãrcinate cu aplicarea legii.

Calificãri ºi instruire9. Guvernele, asociaþiile profesionale ale avocaþilor

ºi instituþiile de învãþãmânt se asigurã cã avocaþiiprimesc o educaþie ºi o formare corespunzãtoare ºisunt conºtienþi de idealurile ºi îndatoririle etice ale pro-fesiei lor, precum ºi de drepturile ºi libertãþile funda-mentale ale omului recunoscute de dreptul naþional ºiinternaþional.

10. Guvernele, asociaþiile profesionale ale avoca-þilor ºi instituþiile de învãþãmânt se asigurã cã nu existãnicio discriminare faþã de vreo persoanã cu privire la

primirea în profesie, sau la exercitarea profesiei deavocat pe motive de rasã, culoare, sex, origine etnicã,religie, opinii politice sau altele, origine naþionalã sausocialã, avere, naºtere, statut economic sau de altãnaturã, cu rezerva cã cerinþa ca avocatul sã fie cetãþeanal þãrii în care îºi exercitã profesia nu este consideratãdiscriminatorie.

11. În þãrile în care nevoile în materie de prestaþiijuridice nu sunt îndeplinite în ceea ce priveºte anumitegrupuri, comunitãþi sau regiuni, în special în cazul încare astfel de grupuri au culturã, tradiþii sau limbidistincte sau au fãcut obiectul unor discriminãri,guvernele, asociaþiile profesionale ale avocaþilor ºiinstituþiile de învãþãmânt trebuie sã ia mãsuri cores-punzãtoare pentru a oferi candidaþilor din aceste gru-puri oportunitãþi de a accede în profesia de avocat ºitrebuie sã se asigure cã aceºtia primesc instruire adec-vatã nevoilor grupurilor lor.

Îndatoriri ºi responsabilitãþi12. Avocaþii, în capacitatea lor de agenþi esenþiali

ai administrãrii justiþiei, îºi pãstreazã în orice momentonoarea ºi demnitatea profesiei lor.

13. Avocaþii au urmãtoarele îndatoriri faþã declienþii lor:

(a) Consilierea clienþilor cu privire la drepturile ºiobligaþiile lor legale ºi în ceea ce priveºte funcþionareasistemului juridic în mãsura în care acest lucru arerelevanþã asupra drepturilor ºi obligaþiilor legale maisus-amintite;

(b) asistarea clienþilor utilizând toate mijloacelepotrivite ºi luarea de mãsuri legale pentru protejareaintereselor lor;

(c) asistarea clienþilor în faþa instanþelor, tribuna-lelor sau autoritãþilor administrative, dupã caz.

14. În protejarea drepturilor clienþilor lor ºi în pro-movarea cauzei justiþiei, avocaþii promoveazã respec-tarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omuluirecunoscute de legislaþia naþionalã ºi internaþionalã ºiacþioneazã în orice moment în mod liber ºi diligent,în conformitate cu legea ºi reglementãrile recunoscute,precum ºi cu etica profesiei de avocat.

15. Avocaþii trebuie sã apere întotdeauna în modloial interesele clienþilor lor.

Garanþii privind exercitarea profesiei de avocat16. Guvernele se asigurã cã avocaþii (a) sunt capabili sã îºi îndeplineascã toate funcþiile

profesionale fãrã intimidare, piedicã, hãrþuire sauingerinþã improprie;

(b) pot sã cãlãtoreascã ºi sã se consulte cu clienþiiîn mod liber atât în þara lor, cât ºi în strãinãtate;



(c) nu suferã sancþiuni ºi nici nu sunt ameninþaþicu urmãrirea penalã sau cu sancþiuni administrative,economice sau de altã naturã pentru orice acþiune între-prinsã în conformitate cu îndatoririle ºi reglementãrileprofesionale recunoscute, precum ºi cu deontologiaprofesiei de avocat.

17. În cazul în care securitatea avocaþilor este ame-ninþatã pe parcursul exercitãrii profesiei lor, aceºtiavor fi protejaþi în mod adecvat de cãtre autoritãþi.

18. Avocaþii nu trebuie asimilaþi clienþilor lor saucauzelor clienþilor lor ca urmare a îndeplinirii funcþiilorlor.

19. Nicio instanþã sau autoritate administrativã înfaþa cãreia dreptul la avocat este recunoscut nu poaterefuza dreptul unui avocat de a se prezenta în faþaacesteia pentru clientul sãu, cu excepþia cazului în careavocatul respectiv nu este abilitat în conformitate culegislaþia ºi practicile naþionale ºi în conformitate cuaceste Principii.

20. Avocaþii beneficiazã de imunitate civilã ºipenalã pentru orice declaraþie relevantã fãcutã cubunã-credinþã în pledoariile scrise sau orale sau înapariþiile lor profesionale în faþa unei instanþe, a unuitribunal sau a altei autoritãþi juridice sau administra-tive.

21. Este de datoria autoritãþilor competente sãasigure accesului avocaþilor la informaþii, dosare ºidocumente relevante aflate în posesia sau custodiaautoritãþilor un timp suficient pentru a permiteavocaþilor sã ofere asistenþã juridicã eficientã clienþilorlor. Un astfel de acces ar trebui sã fie asigurat cât maicurând posibil.

22. Guvernele trebuie sã vegheze ca toate comuni-cãrile ºi consultãrile dintre avocaþi ºi clienþii acestoraîn cadrul relaþiei lor profesionale sã rãmânã confi-denþiale.

Libertatea de exprimare ºi de asociere23. Avocaþii, precum alþi cetãþeni au dreptul la

libertatea de exprimare, credinþã, asociere ºi adunare.În special, ei au dreptul sã participe la discuþiilepublice cu privire la chestiuni legate de drept, deadministrarea justiþiei ºi de promovarea ºi protecþiadrepturilor omului. Au dreptul sã se alãture sau sãformeze organizaþii locale, naþionale sau internaþio-nale ºi sã participe la reuniunile lor, fãrã a suferi

restricþii profesionale din cauza acþiunii lor legale sauca urmare a apartenenþei lor la o organizaþie legalã.În exercitarea acestor drepturi, avocaþii trebuie sã aibãîntotdeauna o conduitã conformã cu legea ºi regle-mentãrile recunoscute precum ºi cu deontologia pro-fesiei de avocat.

Asociaþiile profesionale ale avocaþilor24. Avocaþii au dreptul sã constituie asociaþii

profesionale de sine stãtãtoare sau sã se alãture unorastfel de asociaþii pentru a le reprezenta interesele,pentru a promova educaþia ºi formarea continuã aacestora precum ºi pentru a le proteja integritateaprofesionalã. Organul executiv al asociaþiilorprofesionale este ales de membrii sãi ºi îºi exercitãfuncþiile fãrã imixtiune externã.

25. Asociaþiile profesionale ale avocaþilor coope-reazã cu guvernele pentru a se asigura cã toatã lumeaare acces efectiv ºi egal la servicii juridice ºi cã avo-caþii sunt capabili, fãrã ingerinþe improprii, sã consi-lieze ºi sã-ºi ajute clienþii în conformitate cu legea ºireglementãrile profesionale recunoscute, precum ºi cudeontologia profesiei de avocat.

Proceduri disciplinare26. Codurile de deontologie profesionalã pentru

avocaþi sunt stabilite fie de organele profesiei, fie prinlege, în conformitate cu legislaþia ºi cutumele naþionaleºi cu normele internaþionale recunoscute.

27. Acuzaþiile sau plângerile formulate împotrivaavocaþilor în calitatea lor profesionalã sunt analizatecu diligenþã ºi în mod echitabil, în conformitate cuprocedurile corespunzãtoare. Avocaþii au dreptul la oaudiere echitabilã, inclusiv dreptul de a fi asistat deun avocat la alegere.

28. Procedurile disciplinare iniþiate împotriva avo-caþilor sunt înaintate unei Comisii de disciplinã impar-þiale, instituitã de profesia de avocat, în faþa unei auto-ritãþi statutare independente sau în faþa unei instanþejudecãtoreºti ºi sunt supuse unui control judiciarindependent.

29. Toate procedurile disciplinare sunt stabilite înconformitate cu codul de deontologie profesionalã ºicu alte reglementãri în vigoare ºi norme deontologicerecunoscute ale profesiei de avocat, cu luarea înconsiderare a acestor Principii.



· CCBE solicitã Comisiei Europene o nouã definiþiea statului de drept, care sã includã explicit ºi avocaþii

· Independenþa avocaþilor ºi a barourilor este legatãnecondiþionat de independenþa celorlalþi actori aisistemului judiciar ºi face parte din independenþa siste-mului judiciar. Avocaþii au un rol esenþial în preve-nirea abuzului de putere.

· Extras din Raportul CCBE cãtre Comisia Euro-peanã privind ingerinþele asupra exercitãrii profesieide avocat în România

· Concluziile CCBE privind unele tendinþe peri-culoase pentru drepturile cetãþenilor în UE ºi pentruprofesia de avocat

În raportul privind statul de drept 2020, transmisComisiei Europene, CCBE evidenþiazã cele maiimportante evoluþii ale statului de drept care implicãprofesia de avocat ºi solicitã, în special, recunoaºtereafaptului cã independenþa avocaþilor ºi a barouriloreste o componentã indispensabilã a independenþeisistemului de justiþie ºi a statului de drept.

CCBE solicitã Comisiei Europene o nouã definiþiea statului de drept, care sã includã explicit ºi avocaþii

În acest raport, ºi prin scrisori cãtre ComisiaEuropeanã, CCBE ºi organizaþiile profesionale naþio-nale au solicitat în mod repetat Comisiei sã dezvolteo definiþie clarã a statului de drept la nivelul UE, careinclude în mod explicit avocaþii ºi rolul lor în admi-nistrarea justiþiei. Abia atunci ar putea fi monitorizatãîn mod eficient independenþa avocaþilor ºi a organi-zaþiilor reprezentative ale acestora ºi vor putea fiprotejate la nivelul UE ºi, în consecinþã, la nivelulstatelor membre.

Pe baza unei definiþii revizuite a statului de dreptîn UE, s-ar putea stabili mãsuri preventive efective înacest sens. Acest lucru ar duce la participarea ºiconsultarea permanentã a organizaþiilor avocaþilor atâtla nivelul UE, cât ºi la nivel naþional, cu privire lachestiuni care influenþeazã valorile de bazã aleprofesiei, dar cel mai important, care îi afecteazã pe

cetãþenii pe care aceºtia îi reprezintã ºi drepturilefundamentale pe care încearcã sã le susþinã.

Independenþa avocaþilor ºi a barourilor estelegatã necondiþionat de independenþa celorlalþiactori ai sistemului judiciar ºi face parte din inde-pendenþa sistemului judiciar. Avocaþii au un rolesenþial în prevenirea abuzului de putere.

CCBE împãrtãºeºte pe deplin preocupãrileComisiei Europene în ceea ce priveºte necesitatea dea spori independenþa judiciarã, în special în anumitestate membre ale UE.

Independenþa avocaþilor ºi a barourilor estelegatã necondiþionat de independenþa celorlalþiactori ai sistemului judiciar ºi face parte din inde-pendenþa sistemului judiciar în general. Indepen-denþa avocaþilor este importantã pentru a apãra în modcorespunzãtor clienþii, inclusiv în acþiunile lor împo-triva statului, pentru a proteja avocaþii sã nu fie identi-ficaþi cu clienþii lor, pentru a construi încrederea întreavocaþi ºi clienþii lor, pentru a întãri statul de drept ºipentru a-ºi exercita rolul de neînlocuit în ceea cepriveºte prevenirea abuzului de putere.

Extras din Raportul CCBE cãtre ComisiaEuropeanã privind ingerinþele asupra exercitãriiprofesiei de avocat în România

Uniunea Naþionalã a Barourilor din România araportat îngrijorãrile faþã de încãlcarea gravã adrepturilor avocaþilor din România. Uniunea Naþionalãa Barourilor din România, prin mai multe cazuri largmediatizate, a dezvãluit practici în cadrul procedurilorpenale care încalcã exercitarea liberã a profesiei deavocat ºi principiile statului de drept. Aceste practicilese referã în special la1:

· Identificarea avocaþilor cu clienþii lor ºi, prinextensie, cu afilierile politice ale clienþilor lor saucu infracþiunile de care aceºtia sunt acuzaþi;

· Acuzarea avocaþilor pentru „delicte de opinie”,pentru raþionamentele juridice pe care le-au avut învedere în susþinerea intereselor clientului ºi pentrudemersuri fãcute în exerciþiul normal al profesiei;

PRESIUNILE CU CARE SE CONFRUNTÃ AVOCAÞII DIN ROMÂNIAAU FOST DETALIATE ÎN RAPORTUL ÎNTOCMIT DE CONSILIULBAROURILOR EUROPENE (CCBE) PRIVIND STATUL DE DREPT

(2021), CARE A FOST TRANSMIS COMISIEI EUROPENE



· Încãlcarea secretului profesional prin convo-carea avocaþilor la audieri în calitate de martori,în dosare îndreptate împotriva clienþilor lor ºi prinpercheziþii abuzive la sediile profesionale, de undesunt ridicate documente en gros, chiar dacã nu aulegãturã cu ancheta;

· Încãlcarea principiului egalitãþii de arme prinpractica devenitã sistemicã a transmiterii dosaruluicauzei la unitatea de parchet în vederea analizãrii posi-bilitãþii exercitãrii cãii de atac, precum ºi în vedereamotivãrii cãii de atac, în condiþiile în care acest dreptnu este recunoscut în egalã mãsurã, ºi apãrãrii ºi fãrãgaranþii privind pãstrarea integritãþii probelor dindosar;

· Acuzarea avocaþilor care au folosit în exerciþiulprofesiei în faþa autoritãþilor hotãrâri judecãtoreºtidefinitive ºi irevocabile considerate greºite de cãtreprocurori;

· Practica motivãrii cu întârziere a hotãrârilorjudecãtoreºti, astfel încât persoana condamnatã nupoate exercita cãile de atac prevãzute de lege într-untermen rezonabil ºi este împiedicatã a se adresainstanþelor internaþionale;

Potrivit UNBR, aceste practici, care au devenit sautind sã devinã sistemice, afecteazã exerciþiul liber alprofesiei de avocat, încalcã egalitatea de arme, secretulprofesional ºi, prin toate acestea, dreptul la apãrare ºidreptul la un proces echitabil al cetãþeanului.

Concluziile CCBE privind unele tendinþe peri-culoase pentru drepturile cetãþenilor în UE ºi pentruprofesia de avocat

CCBE subliniazã importanþa pentru toþi avocaþiide a avea independenþa ºi libertatea de a-ºi desfãºuraactivitatea, îndatoririle lor profesionale, fãrã teama derepresalii, obstacole, intimidãri sau hãrþuire, pentru aîntãri independenþa ºi integritatea justiþiei ºi pentru a-imenþine autoritatea.

Pandemia COVID-19 a dus la riscuri sistemicepentru statul de drept în Europa. CCBE ºi-a exprimatîngrijorarea în raport cu mãsurile de urgenþã, în luminaabsenþei de facto a monitorizãrii parlamentare ºi a con-trolului judiciar ºi a pledat pentru clauze de caducitateadecvate în privinþa acestor mãsuri.

De asemenea, CCBE a adus în atenþia ComisieiEuropene cazuri ºi exemple privind interferenþe asupraindependenþei avocaþilor, încãlcãri ale confidenþialitãþiirelaþiei avocat – client protejate prin lege, identificareaavocaþilor cu clienþii lor, obstacole în calea accesuluila justiþie ºi atacurile ºi ameninþãrile la adresa avoca-þilor individuali, care au dus la subminarea statului dedrept, încãlcarea drepturilor fundamentale ºi a prin-cipiilor democratice.

Au fost raportate informaþii îngrijorãtoare despremai multe cazuri în legãturã cu interceptarea ilegalã atelefoanelor avocaþilor din Franþa, Italia ºi Lituania.Existã, de asemenea, o serie de cazuri raportate carese referã la percheziþionarea birourilor avocaþilor (înEstonia, Polonia, Germania, România).

Organizaþiile profesionale belgiene, germane,maghiare, italiene, slovace ºi române au raportat cãavocaþii au fost asociaþi cu clienþii lor, ducând la ata-curi nedrepte asupra avocaþilor în exerciþiul îndatori-rilor profesionale. În anexa raportului CCBE privindstatul de drept sunt furnizate exemple concrete dearestãri ale avocaþilor în Polonia, Belgia ºi România.

Din pãcate, s-au primit ºi informaþii despre cazuriºi exemple de ameninþãri la adresa siguranþei fiziceavocaþilor care decurg din activitãþile lor profesionale,de exemplu, în Germania, Slovenia, Olanda.

CCBE a fost, de asemenea, informat cu privire lao decizie recentã a Curþii de Casaþie din Franþa dereducere a domeniul de aplicare a secretului profe-sional în cazurile antifraudã.

Mai multe organizaþii profesionale au informatCCBE despre provocãrile cu privire la secretul profe-sional, care sunt dãunãtoare pentru profesie ºi pentruasigurarea drepturilor fundamentale ale cetãþenilor (deex. Belgia, Republica Cehã, Franþa, Lituania,România). Acest lucru este relevant mai ales atuncicând vine vorba de transpunerea ºi implementarealegislaþiei UE la nivel naþional.

Austria, Lituania, Danemarca, Germania, Suedia,Franþa au raportat încercãri îngrijorãtoare de acompromite ºi de a interfera cu secretul profesionallegal ºi cu principiile independenþei avocaþilor prin„gold plating”, în transpunerea directivelor UEprivind schimbul automat obligatoriu de informaþii îndomeniul impozitãrii, în legãturã cu aranjamentetransfrontaliere raportabile (Directiva DAC6).

Mai mulþi respondenþi naþionali (de exemplu, dinMalta, Germania, Danemarca, Republica Cehã ºiSuedia) s-au referit la interferenþele cu secretul pro-fesional, care rezultã din normele ºi cerinþele privindspãlarea banilor.

Normele privind protecþia datelor au fost invocatepentru a argumenta refuzurile primite cu privire lainformaþiile solicitate de avocaþi (de exemplu, înLituania).

Organizaþia profesionalã din Ungaria a informatCCBE despre protestele lor faþã de comunicãrileînºelãtoare furnizate presei împotriva avocaþilor ºidespre o modificare a unei legi privind despãgubirilecare trebuie plãtite persoanelor reþinute, care ar puteaavea consecinþe dãunãtoare atât accesului la justiþie,cât ºi asupra profesiei de avocat.



CCBE constatã cã discuþiile publice ºi politicecu privire la chestiuni judiciare au devenit maiaprinse ºi mai disputate, în detrimentul faptelorobiective care necesitã atenþie. Acest lucru pune înpericol încrederea cetãþenilor ºi are potenþialul dea periclita statul de drept. CCBE îºi manifestãîngrijorarea faþã de faptul cã acest discurs publicagresiv ar putea afecta treptat siguranþa fizicã aactorilor justiþiei, inclusiv avocaþi.

Cazurile particulare, exemplele concrete ºi tendin-þele menþionate mai sus sunt cuprinse în rapoartelenaþionale din anexa raportului CCBE.

NOTE1 Annex no. 1 – Identifying the lawyers with their clients

Annex no. 2 – Accusing the lawyer of profession-specificactivities, including certain legal reasoning Annex no. 3 –Hearing the lawyers as witnesses in cases filed against theirclients Annex no. 4 – Prosecuting lawyers regarding activi-ties performed in view of court rulings considered wrongby the prosecutors



1. Adunarea parlamentarã reaminteºte Recoman-darea sa 2121 (2018) privind „Posibilitatea elaborãriiunei convenþii europene privind profesia de avocat”,în care a subliniat contribuþia vitalã a avocaþilor laadministrarea eficientã a justiþiei. Avocaþii joacã unrol central în protejarea drepturilor omului, în speciala dreptului oamenilor la un proces echitabil ºi înpunerea în aplicare a principiilor statului de drept.

2. Adunarea rãmâne îngrijoratã de numeroaselecazuri de încãlcare a drepturilor avocaþilor, inclusiv deatacurile împotriva siguranþei ºi independenþei acestora,în ultimii ani. Avocaþii continuã sã fie vizaþi pentruimplicarea lor în cazuri legate de drepturile omului,cum ar fi apãrarea drepturilor refugiaþilor, solicitanþilorde azil ºi migranþilor, femeilor, membrilor minoritãþilornaþionale ºi lingvistice ºi ai comunitãþii LGBTI. Deasemenea, au fost vizaþi pentru munca lor de denunþarea lipsei de transparenþã guvernamentalã sau a corupþieiori pentru reprezentarea anumitor persoane (cum ar fisuspecþi de terorism, politicieni din opoziþie, activiºtiai societãþii civile ºi jurnaliºti independenþi). Avocaþiiau fost, de asemenea, identificaþi cu clienþii lor ºi, prinextensie, cu afilierile politice ale clienþilor lor sauinfracþiunile de care aceºtia sunt acuzaþi.

3. Atacurile împotriva siguranþei ºi libertãþiipersonale ale avocaþilor au loc adesea într-un contextgeneral al lipsei de respect pentru statul de drept.Avocaþii se confruntã cu hãrþuiri administrative ºijudiciare, inclusiv ingerinþe abuzive asupra drepturilorºi privilegiilor lor profesionale, cum ar fi violareacomunicãrilor privilegiate dintre avocat ºi client,percheziþiile corporale sau ale sediilor lor profesionale,confiscãri ale documentelor legate de caz, suprave-ghere ilegalã audio ºi video, necomunicarea informa-þiilor esenþiale legate de caz, trecerea pe liste cu per-soane care au diverse interdicþii, inclusiv de cãlãtorie.Avocaþii au fost chiar chemaþi ca martori în dosareîmpotriva clienþilor lor. Avocaþii au experimentatnumeroase restricþii în timpul desfãºurãrii activitãþilorlor profesionale, inclusiv refuzul admiterii la centrulde detenþie preventivã sau la locul de detenþie în careeste deþinut clientul lor, fiind subminatã prin aceastaconfidenþialitatea secretului professional, ºi neinfor-marea unui avocat cu privire la locul unde se aflãclientul acestuia. De asemenea, autoritãþile au intervenitîn activitatea asociaþiilor de avocaþi independente.

4. Adunarea reaminteºte cã statele membre aleConsiliului Europei au aderat la standardele minimalestabilite în prezent în Recomandarea nr. R (2000) 21a Comitetului de Miniºtri privind libertatea de exer-citare a profesiei de avocat. Consiliul Europei continuãsã încurajeze punerea în aplicare efectivã ºi completãa acestor dispoziþii, în aºteptarea transformãrii lorîntr-un instrument internaþional obligatoriu din punctde vedere juridic.

5. Adunarea reaminteºte importanþa rolurilorRaportorului General al Adunãrii cu privire la situaþiaapãrãrii drepturilor omului, precum ºi a Comisaruluipentru drepturile omului, care se pot angaja în dialogcu privire la problemele ce îi privesc pe avocaþi. Înplus, Adunarea continuã sã încurajeze punerea înaplicare îmbunãtãþitã a standardelor prin activitãþi decooperare ºi instruire oferite de Consiliul Europei.

6. Adunarea îndeamnã toate statele membre aleConsiliului Europei sã asigure protecþia efectivã aprofesiei de avocat, inclusiv prin:

6.1. interzicerea ingerinþei statului în profesia deavocat ºi identificarea clarã a activitãþilor specifice carereprezintã ingerinþã interzisã;

6.2. stabilirea unui cadru legislativ intern care sãgaranteze eficienþa, independenþa ºi siguranþa activi-tãþii avocaþilor, în special prin:

6.2.1. asigurarea faptului cã legislaþiile naþionaleºi practicile de aplicare a legii îmbunãtãþesc condiþiileºi garanþiile activitãþii avocaþilor în deplinã confor-mitate cu standardele existente stabilite în Principiilede bazã ale ONU privind rolul avocaþilor (1990),Recomandarea nr. R (2000) 21 a Comitetului deMiniºtri ºi Rezoluþia Adunãrii 2154 (2017) „Asigu-rarea accesului deþinuþilor la avocaþi”;

6.2.2. asigurarea unor garanþii naþionale adecvateîmpotriva abuzurilor ºi a ingerinþelor ilegale asupraactivitãþilor profesionale ale avocaþilor inclusiv încontexte care pot justifica unele restricþii mai mari aledrepturilor avocaþilor, precum lupta împotrivaterorismului, criminalitãþii organizate sau spãlãriibanilor;

6.2.3. investigarea ºi tragerea la rãspundere a fãp-taºilor în toate cazurile de intimidare ilegalã, hãrþuiresau atacuri fizice ºi urmãrirea penalã a oricãror infra-cþiuni comise împotriva avocaþilor, indiferent de sursaameninþãrii.

REZOLUÞIA ADUNÃRII PARLAMENTARE A CONSILIULUI EUROPEINR. 2348 (2020) PRIVIND PRINCIPIILE ªI GARANÞIILE PROFESIEI

DE AVOCAT



RECOMANDAREA ADUNÃRII PARLAMENTARE A CONSILIULUIEUROPEI NR. 2188 (2020) PRIVIND PRINCIPIILE ªI GARANÞIILE

PROFESIEI DE AVOCAT

1. Adunarea Parlamentarã face referire la Rezoluþiasa 2348 (2020) „Principiile ºi garanþiile profesiei deavocat”.

2. Adunarea salutã rãspunsul iniþial încurajator alComitetului Miniºtrilor cu privire la apelul sãu dinRecomandarea 2121 (2018) „Posibilitatea elaborãriiunei convenþii europene privind profesia de avocat”ºi ia act de activitatea în curs a Comitetului europeanpentru cooperare juridicã asupra fezabilitãþii acestuidemers.

3. Adunarea reitereazã apelul cãtre Comitetul deMiniºtri de a continua demersul de elaborare ºi adop-tare a unui instrument obligatoriu din punct de vedere

juridic ºi reitereazã apelul fãcut în Recomandarea sa2121 (2018) de a crea o platformã pentru protejareaavocaþilor de orice ingerinþã asupra exercitãriiactivitãþilor lor profesionale.

4. Adunarea reaminteºte Comitetului de Miniºtrinecesitatea asigurãrii cadrului legislativ cu privire ladreptul la un proces echitabil, prin crearea condiþiilorde egalitate între acuzare ºi apãrare în procedurilecontradictorii, precum ºi garantarea siguranþei avoca-þilor, împreunã cu ceilalþi participanþi la procedurilejudiciare (inclusiv judecãtori, anchetatori ºi procurori),în exercitarea activitãþilor lor profesionale.



(Doc. 15152 din 29 septembrie 2020)Comisia pentru Afaceri Juridice ºi Drepturile

OmuluiRaportor: dl Aleksandr BASHKIN, Federaþia

Rusã, Membri care nu aparþin niciunui grup politic

Avocaþii joacã un rol central în protejarea drep-turilor omului, în special a dreptului oamenilor la unproces echitabil ºi în punerea în aplicare a principiilorstatului de drept. Comitetul rãmâne îngrijorat de nume-roasele cazuri de încãlcare a drepturilor avocaþilor,care includ atacuri împotriva siguranþei ºi indepen-denþei acestora, în ultimii ani. Atacurile împotrivasiguranþei ºi libertãþii personale ale avocaþilor au locadesea într-un context general de lipsã de respectpentru statul de drept.

Toate statele membre ale Consiliului Europei suntîndemnate sã asigure o protecþie eficientã a profesieide avocat, inclusiv prin interzicerea ingerinþei statuluiîn profesia de avocat ºi prin identificarea clarã aactivitãþilor specifice care reprezintã o ingerinþãinterzisã precum ºi prin stabilirea unui cadru legislativintern care sã garanteze eficienþa, independenþa ºisiguranþa activitãþii avocaþilor.

Mai mult, Comitetul Miniºtrilor este invitat sãelaboreze ºi sã adopte cu prioritate un instrumentobligatoriu din punct de vedere juridic ºi reitereazãsolicitarea anterioarã a Adunãrii de a crea o platformãpentru protecþia avocaþilor, aºa cum a fost solicitatanterior de Adunarea Parlamentarã.

ConþinutA. Proiect de rezoluþie1

B. Proiect de recomandare2

C. Expunerea de motive a dlui Bashkin, raportor1. Introducere1.1. Procedurã1.2. Domeniul de aplicare al raportului1.3. Obiectivele raportului2. Avocaþii sub ameninþare – exemple recente3. Principii ºi standarde aplicabile avocaþilor ºi

profesiei de avocat3.1. Principiul I: Principii generale privind libertatea

de exercitare a profesiei de avocat3.2. Principiul II: Educaþie juridicã, formare ºi

admitere în profesia de avocat3.3. Principiul III: Rolul ºi îndatoririle avocaþilor

3.4. Principiul IV: Accesul tuturor persoanelor laavocat

3.5 Principiul V: Asociaþii3.6. Principiul VI: Proceduri disciplinare3.7. Rezumatul principiilor stabilite în cadrul

instrumentelor internaþionale3.8. Situaþii specifice4. Avocaþii apãrãtori ºi profesia de avocat: rolul

Consiliului Europei5. O posibilã convenþie a Consiliului Europei

privind profesia de avocat6. Concluzii

(…)

C. Expunerea de motive a dlui Bashkin, Raportor

1. Introducere

1.1. Procedurã1. La 13 octombrie 2017, propunerea de rezoluþie

privind „principiile ºi garanþiile profesiei de avocat”(Doc. 14376) a fost trimisã Comisiei pentru afacerijuridice ºi drepturi ale omului (Comisia) pentru raport.În cadrul reuniunii sale de la Paris din 12 decembrie2017, Comisia l-a numit pe dl Georgyii Logvynskyiîn calitate de raportor. Urmare demisiei domnuluiLogvynskyi, în cadrul reuniunii sale de la Berlin din15 noiembrie 2019, comitetul m-a numit pe mineraportor. În cadrul ºedinþei sale din 30 ianuarie 2020,comitetul a þinut o audiere cu trei experþi - dl VakhtangFedorov, de la Baroul din Moscova, dl Laurent Pettiti,de la Consiliul Barourilor ºi Societãþilor de Drept dinEuropa ºi doamna Maria Slazak, de la AsociaþiaEuropeanã a Avocaþilor – audiere înainte de care euam prezentat o versiune revizuitã a memorandumuluiintroductiv al dlui Logvynskyi.

1.2. Domeniul de aplicare al raportului2. Consiliul Europei a recunoscut în mod constant

contribuþia esenþialã a avocaþilor la administrareaeficientã a justiþiei. Avocaþii joacã un rol central înprotejarea drepturilor omului ºi în apãrarea victimelorîncãlcãrii acestor drepturi. Pentru a asigura protecþiacorespunzãtoare a drepturilor persoanelor ºi încre-derea publicului în buna administrare a justiþiei,sistemele juridice ale tuturor statelor membre ale

RAPORTUL PRIVIND PRINCIPIILE ªI GARANÞIILEPROFESIEI DE AVOCAT



Consiliului Europei sunt obligate de Convenþiaeuropeanã a drepturilor omului („Convenþia”), astfelcum este interpretat de jurisprudenþa Curþii Europenea Drepturilor Omului (Curtea), sã respecte ºi garantezeexercitarea liberã a profesiei de avocat.

3. Moþiunea noteazã „numeroasele cazuri de încãl-care a drepturilor avocaþilor” din ultimii ani. Rea-minteºte Principiile de bazã ale ONU privind rolulavocaþilor (1990) (Principiile de bazã ale ONU) caredefinesc ºi promoveazã aceste drepturi, precum ºiRezoluþia Adunãrii 2154 (2017) „Asigurareaaccesului deþinuþilor la avocaþi”. Moþiunea propuneca Adunarea sã solicite „tuturor organismelor com-petente ale Consiliului Europei ºi ale statelor membresã ia mãsuri care sã ofere ºi sã protejeze principiile ºigaranþiile profesiei de avocat”.

4. Pe lângã principiile de bazã ale ONU, Statelemembre ale Consiliului Europei au aderat la standar-dele minimale stabilite în prezent în Recomandareanr. R (2000) 21 a Comitetului de Miniºtri privindlibertatea de exercitare a profesiei de avocat (care „iaîn considerare” principiile de bazã ale ONU). Cu toateacestea, deºi sunt destul de complete, aceste instru-mente nu sunt obligatorii. Deºi instrumentele juridiceinternaþionale interzic în mod clar ingerinþa statuluiîn profesia de avocat, activitãþile specifice care suntcalificate drept „ingerinþã” interzisã nu sunt întot-deauna identificate în mod clar. De asemenea, asigu-rarea protecþiei avocaþilor implicã atât o obligaþienegativã de a nu interveni, cât ºi o obligaþie pozitivãde a stabili un cadru legislativ intern care sã garantezeeficienþa activitãþii avocaþilor. În special, acest lucruimplicã un angajament de investigare a ameninþãrilorla adresa vieþii avocaþilor ºi de urmãrire penalã a acþiu-nilor periculoase desfãºurate împotriva avocaþilor,indiferent de sursa ameninþãrii. Având în vedereîngrijorarea din ce în ce mai mare cu privire la situaþiaavocaþilor din mai multe state membre, Adunarea din2018 a solicitat Comitetului de Miniºtri sã elaborezeun instrument juridic obligatoriu, sub forma uneiconvenþii a Consiliului Europei privind profesia deavocat, care ar include un mecanism de control atâtde necesar.

5. Definiþia utilizatã în pregãtirea acestui raport estecea propusã în Recomandarea nr. R (2000) 21 aComitetului de Miniºtri, care descrie avocatul ca„persoana calificatã ºi autorizatã conform legislaþieinaþionale sã pledeze ºi sã acþioneze în numeleclienþilor sãi, sã îºi exercite profesia juridicã, sã seprezinte în faþa instanþelor judecãtoreºti sau sã-ºisfãtuiascã ºi sã-ºi reprezinte clienþii în problemejuridice”.

1.3. Obiectivele raportului6. Raportul va actualiza situaþia în ceea ce priveºte

siguranþa ºi independenþa avocaþilor în statele membreale Consiliului Europei de la adoptarea RecomandãriiAdunãrii 2121 (2018) în ianuarie 2018. În plus,raportul îºi propune sã confirme necesitatea urgentãde a elabora ºi adopta o convenþie europeanã cu pri-vire la profesia de avocat. Raportul ºi recomandareabazatã pe acesta ar trebui sã solicite Comitetului deMiniºtri sã desfãºoare aceastã activitate cât mai repedeposibil. Un alt obiectiv al raportului este de a solicitastatelor membre ale Consiliului Europei sã îºi modificeîn avans legislaþia naþionalã pentru a garanta principiilede lucru ºi drepturile de bazã ale avocaþilor înainte deadoptarea respectivei convenþii privind profesia deavocat.

7. Trebuie remarcat faptul cã, în ciuda anumitorîmbunãtãþiri de la discuþia anterioarã a memoran-dumului introductiv, situaþia generalã privind sigu-ranþa ºi independenþa avocaþilor nu s-a îmbunãtãþitsemnificativ.

2. Avocaþi sub ameninþare – exemple recente8. În Recomandarea sa 2121 (2018), Adunarea ºi-a

exprimat „deosebita îngrijorare cu privire la faptul cãhãrþuirea, ameninþãrile ºi atacurile împotriva avocaþilorcontinuã sã aparã în multe state membre ale ConsiliuluiEuropei ºi chiar sunt în creºtere în unele dintre acestea,unde au devenit rãspândite ºi sistematice ºi sunt,apparent, rezultatul unei politici deliberate”. Cerereade acþiune urgentã pentru a spori protecþia avocaþilorrãmâne la fel de necesarã acum, ca ºi atunci.

9. În mai multe þãri, avocaþii continuã sã fie vizaþipentru implicarea lor în cazuri legate de drepturileomului, cum ar fi apãrarea drepturilor refugiaþilor, soli-citanþilor de azil ºi migranþilor, femeilor, membrilorminoritãþilor naþionale ºi lingvistice ºi a comunitãþiiLGBTI. De asemenea, au fost vizaþi pentru munca lorde denunþare a lipsei de transparenþã guvernamentalãsau a corupþiei ori pentru reprezentarea anumitor per-soane (cum ar fi suspecþi de terorism, politicieni dinopoziþie, activiºti ai societãþii civile ºi jurnaliºti inde-pendenþi). Existã rapoarte potrivit cãrora avocaþii aufost, de asemenea, identificaþi cu afilierile politice aleclienþilor lor sau infracþiunile de care aceºtia suntacuzaþi.

10. Atacurile împotriva siguranþei ºi libertãþiipersonale ale avocaþilor au loc adesea într-un contextgeneral al lipsei de respect pentru statul de drept.Avocaþii se pot confrunta cu hãrþuiri administrative ºijudiciare, inclusiv ingerinþe abuzive în drepturile ºiprivilegiile lor profesionale. Acest lucru poate firezultatul utilizãrii abuzive a instrumentelor juridice



naþionale pentru combaterea terorismului sau a spãlãriibanilor, care permit ingerinþe în drepturile avocaþilor,cum ar fi violarea comunicãrilor privilegiate avocat-cl-ient, trecerea pe liste cu persoane care au diverseinterdicþii, inclusiv de cãlãtorie.

11. Mai mult, s-a raportat cã avocaþii au fost im-plicaþi de cãtre autoritãþile de urmãrire penalã ca agenþiprovocatori: în astfel de cazuri, secretul profesionalºi confidenþialitatea avocat-client au fost încãlcate abinitio, iar rapoartele avocaþilor au fost utilizate în conti-nuare în cadrul urmãririi penale. Inutil sã spunem cãsituaþiile de mai sus ar trebui considerate drept încãlcãrideosebit de grave ale dreptului la un proces echitabil.

12. Ar trebui sã fim de acord cu propunerea fãcutãde dl Logvynskyi în textul memorandumului sãuintroductiv, conform cãreia situaþiile enumerate înraportul anterior al doamnei Lahaye-Battheu3 pot fimodificate ºi cã nu sunt exhaustive. În consecinþã,cred cã este oportun sã se furnizeze o listã actualizatãde exemple negative.

13. În ºedinþa din 30 ianuarie 2020, dl Federov aidentificat ºapte categorii de probleme cu care seconfruntã avocaþii din diferite state membre aleConsiliului Europei. Prima problemã o reprezintãintervenþiile autoritãþilor de anchetã, care intrã încabinetele (avocaþilor), cautã probe pentru dosare ºiconfiscã documente acoperite de secretul profesional.Aceasta a fost o problemã sistemicã întâlnitã în multeþãri. A doua se referã la interceptarea telecomuni-caþiilor confidenþiale ºi la ascultarea conversaþiilorconfidenþiale dintre avocaþi ºi deþinuþi. A treia o repre-zintã ameninþarea ºi violenþa împotriva avocaþilor, caredevine sistemicã în unele þãri în care avocaþii înºiºiau nevoie de protecþie pentru a putea apãra drepturileclienþilor lor. În al patrulea rând, avocaþii sunt chemaþisã se prezinte ca martori în procedurile împotrivaclienþilor lor ºi li se cere sã explice de ce ºi cum îºireprezintã clienþii. A cincea problemã se referã la iden-tificarea avocaþilor cu infracþiuni pretinse împotrivaclienþilor lor. A ºasea se referã la faptul cã informaþiilerelevante pentru cazurile clienþilor lor nu suntdezvãluite avocaþilor, ceea ce submineazã egalitateaarmelor ºi compromite dreptul la un proces echitabil.În cele din urmã, a ºaptea problemã, autoritãþile aratãinterferenþe în activitãþile barourilor/asociaþiilor deavocaþi. Toate aceste probleme apar frecvent, iarstatisticile aratã cã sunt sistemice în multe þãri.

14. Încãlcãrile secretului profesional reprezintã celemai tipice exemple. Conform materialelor lucrãrilorCurþii, manifestãrile acestei încãlcãri sunt clasificatedupã cum urmeazã:

- încãlcarea secretului profesional/privilegiuluiavocat-client în timpul investigaþiilor penale,

- deschiderea ºi studierea corespondenþei avo-cat-client atunci când clientul este arestat preventiv,

- percheziþii în birourile avocaþilor.15. Frecvent, libertatea de exprimare a avocaþilor

în instanþele de judecatã este încãlcatã. În unele cazuri,avocaþii se confruntã cu violenþã fizicã, precum ºi cuopoziþie verbalã din partea oficialilor sau reprezentan-þilor pãrþilor la procedurile legale sau ameninþãri cu oastfel de violenþã. Una dintre cele mai frecvente încãl-cãri ale drepturilor avocaþilor este convocarea avo-caþilor la audieri de cãtre organele de anchetã în cali-tate de martori în cazurile în care avocaþii acordãasistenþã juridicã clienþilor lor.

16. Prezentul raport, proiectul de rezoluþie ºi pro-iectul de recomandare nu sunt menite sã incriminezesau sã influenþeze un anumit stat din punct de vederepolitic. Autorul raportului considerã cã este principalulsãu obiectiv sã ajute diverse state membre sã îºi orien-teze legislaþiile naþionale ºi practicile de aplicare a legiicãtre îmbunãtãþirea condiþiilor ºi a garanþiilor activitãþiiavocaþilor, în deplinã conformitate cu principiile euro-pene ale statului de drept, respectarea drepturileomului ºi dreptul oamenilor la un proces independentºi echitabil.

17. Practica Curþii demonstreazã cã o parte semni-ficativã a plângerilor cu privire la citarea avocaþilorpentru audieri în calitate de martori în cazurile clien-þilor lor au legãturã cu Federaþia Rusã. Existã cazuricunoscute de plângeri ale avocaþilor ruºi referitoarela încercãri ilicite ale organelor de aplicare a legii cuprivire la evaluarea ºi reglementarea onorariilor avo-caþilor, urmate de urmãrire penalã.

18. Trebuie spus cã avocaþii întâmpinã problemede diferite grade în îndeplinirea atribuþiilor lorprofesionale în diferite regiuni europene, inclusiv învest, în Balcani ºi în regiunile sudice. Au fost efectuatepercheziþii în birourile avocaþilor, de exemplu, înFranþa. Numãrul percheziþiilor avocaþilor ºi a birou-rilor acestora în Republica Francezã este în creºtere:26 în 2016, 31 în 2017, 44 în 2018.

19. În Þãrile de Jos, asasinarea avocatului care areprezentat un martor-cheie în cazul împotriva unuigrup criminal organizat la nivel local în septembrie2019 a provocat un rãspuns amplu4. Aceasta a fosturmatã în august 2020 de un incident cu focuri dearmã la o altã firmã de avocaturã5. În legãturã cu acesteincidente, Uniunea Barourilor din Olanda a indicatpericolul specific la care sunt expuºi avocaþii înîndeplinirea atribuþiilor6 lor ºi a subliniat necesitateade a fi luate mãsuri suplimentare pentru a asigurasiguranþa avocaþilor7.



20. Sistemul de justiþie al Italiei, cunoscut pentrulentoarea sa, care a dat naºtere la numeroase constatãride încãlcãri de cãtre Curte, face dificil pentru avocaþisã acorde asistenþã efectivã clienþilor lor. Frecvent,procedurile judiciare din Italia dureazã ani. Aceastaafecteazã nu numai pãrþile la procedurã, ci ºi avocaþii.

21. Uniunea barourilor din Serbia ºi Baroul dinBelgrad ºi-au exprimat îngrijorarea cu privire la risculviolenþei împotriva avocaþilor. În iulie 2018, un avocatsârb a fost ucis8.

22. În Grecia, s-a raportat cã un numãr de avocaþiau fost puºi sub anchetã dupã monitorizarea posi-bilelor împingeri ale migranþilor în regiunea Evros.De asemenea, se susþine cã avocaþii care reprezintãsolicitanþii în faþa Curþii au fost supuºi hãrþuirii de cãtreautoritãþile de aplicare a legii.9

23. Proiectul de lege privind modificãrile ºicompletãrile la legea „privind mãsurile de combaterea spãlãrii banilor” prezentat Adunãrii Populare aRepublicii Bulgaria în februarie 2019 a ridicat îngri-jorãri serioase în rândul comunitãþii juridice bulgare.Valul de proteste din partea reprezentanþilor acesteiprofesii faþã de obligaþia de a transmite date despreclienþii lor cãtre Agenþia de Stat pentru securitate naþio-nalã, care include unitatea de informaþii financiareresponsabilã cu primirea ºi analiza rapoartelor privindtranzacþiile suspecte care pot implica spãlare de bani,a primit o acoperire largã în mass-media naþionalã.10

24. În 2019, aproape 40 de asociaþii naþionale ºiinternaþionale de avocaþi au emis o declaraþie comunãcu privire la situaþia avocaþilor din Turcia, afirmândcã, din iulie 2016, 1.546 de avocaþi turci au fosturmãriþi ºi 594 de avocaþi au fost arestaþi11. De aseme-nea, se poate aminti cã Codul de procedurã penalãturc ºi Legea privind executarea pedepselor ºi mãsurilede securitate autorizeazã poliþia sã împiedice avocaþiisã se întâlneascã cu clienþii în primele 24 de ore încare se aflã în custodia poliþiei.

25. Numãrul semnificativ mai mare de cazuri deingerinþã în afacerile avocaþilor sau de presiuneexercitatã asupra acestora în þãrile din Europa de Estreprezintã un motiv de îngrijorare. În ciuda numãruluitot mai mare de avocaþi profesioniºti din Azerbaidjan,numãrul de avocaþi raportat la populaþia din þarã, celmai scãzut dintre statele membre, continuã sã fie unmotiv de îngrijorare12. Au existat afirmaþii privindacuzaþii disciplinare împotriva avocaþilor ºi reþinereaavocaþilor pentru presupuse încãlcãri financiare.Curtea a indicat guvernului mãsurile generale rele-vante pe care ar trebui sã le întreprindã pentru a protejaavocaþii.

26. În Ucraina, existã îngrijorãri în ceea ce priveºteintimidarea, hãrþuirea ºi atacurile fizice asupra avoca-

þilor, precum ºi eºecul investigãrii unor astfel deatacuri13. ªi astfel de chestiuni sunt chiar în creºtere;au devenit rãspândite ºi sistematice14. Acestea includucideri ale avocaþilor, care sunt uneori investigateinadecvat; abuzul de proceduri penale pentru pedep-sirea avocaþilor sau îndepãrtarea acestora din anumitecazuri; monitorizarea ilegalã a consultaþiilor dateclienþilor de avocaþii acestora; ºi interogarea avocaþilorca martori în dosarele penale ale clienþilor lor.

27. În februarie 2016, parlamentul polonez amodificat Legea poliþiei pentru a acorda autoritãþilorpublice dreptul de a accesa datele de pe internet,inclusiv conþinutul comunicaþiilor. Conform aceleilegi, instanþele pot autoriza acum supraveghereasecretã pânã la trei luni, care poate fi prelungitã cumaximum 18 luni, pe baza unei liste extinse de suspi-ciuni de infracþiuni ºi fãrã a fi necesarã examinareadacã este sau nu necesarã supravegherea. Acestemodificãri oferã, de asemenea, poliþiei acces direct lameta-date fãrã o hotãrâre judecãtoreascã. Confidenþia-litatea informaþiilor acoperite de secretul profesionaleste, de asemenea, pusã în pericol. De exemplu, mo-dificãrile nu interzic analiza comunicãrilor avocat-cli-ent în cazurile penale.

3. Principii ºi standarde aplicabile avocaþilor ºiprofesiei de avocat

28. Recomandarea Adunãrii 2121 (2018) a solicitatelaborarea unei Convenþii privind profesia de avocatcare sã se bazeze pe standardele existente stabilite înRecomandarea nr. R (2000) 21 a Comitetului deMiniºtri. Aceastã din urmã recomandare stabileºte ºase„principii”, fiecare urmat de îndrumãri detaliate cuprivire la implementarea lor în practicã. „Principiile”sunt descrise dupã cum urmeazã:

- Principii generale privind libertatea exercitãriiprofesiei de avocat;

- Educaþie juridicã, formare ºi admitere în profesiade avocat;

- Rolul ºi datoria avocaþilor;- Accesul tuturor persoanelor la avocaþi;- Asociaþiile;- Proceduri disciplinare.

3.1. Principiul I: Principii generale privindlibertatea de exercitare a profesiei de avocat

29. Primul „principiu” din Recomandarea nr. R(2000) 21 stabileºte o serie de „principii generale”, înspecial urmãtoarele.

3.1.1. Libertatea de exercitare a profesiei de avocat30. Acesta poate fi vãzut ca fiind principiul

fundamental care stã la baza întregii recomandãri: „Ar



trebui luate toate mãsurile necesare pentru a respecta,proteja ºi promova libertatea de exercitare a profesieide avocat, fãrã discriminare ºi fãrã ingerinþe neco-respunzãtoare din partea autoritãþilor sau a publicului”.Statele ar trebui sã depunã eforturi pentru a crea unsistem eficient, echilibrat de impozitare, asigurare apensiilor ºi alte beneficii sociale pentru avocaþi, pebaza apartenenþei lor la profesia de avocat.

3.1.2. Autorizaþia de a exercita ca avocat31. Deciziile privind autorizarea de a exercita

profesia de avocat sau de fi primit în profesia de avocatar trebui luate de un organism independent ºi, în oricecaz, ar trebui sã fie supuse controlului de cãtre oautoritate judiciarã independentã ºi imparþialã.

3.1.3. Libertatea de credinþã, exprimare, miºcare,asociere ºi întrunire

32. Aceste libertãþi sunt importante pentru avocaþicare, în special, „ar trebui sã aibã dreptul de a participala discuþii publice cu privire la chestiuni legate de legeºi de administrarea justiþiei ºi de a sugera reformelegislative”.

3.1.4. Libertatea de a nu fi suspus sancþiunilor saupresiunilor

33. Avocaþii nu ar trebui sã fie supuºi sancþiunilorsau presiunilor ori sã fie ameninþaþi cu acestea atuncicând acþioneazã în conformitate cu standardele profe-sionale. Pentru a permite avocaþilor sã îºi îndeplineascãîn mod eficient rolul adecvat în apãrarea drepturiloromului, avocaþii ar trebui sã-i poatã consilia ºi repre-zenta pe clienþii lor în conformitate cu legislaþia internãa statului în cauzã, precum ºi cu standardele profesio-nale stabilite, fãrã nicio restricþie, influenþã, presiune,ameninþare sau ingerinþã nejustificate. Avocaþii nu vorfi identificaþi cu clienþii lor.

34. Aceasta înseamnã, de asemenea, cã un avocatnu ar trebui sã fie interogat în calitate de martor într-undosar penal deschis împotriva clientului sãu înniciunul din stadiile procedurii.

35. În cazul în care securitatea avocaþilor este ame-ninþatã ca urmare a îndeplinirii funcþiilor lor, aceºtiatrebuie sã fie protejaþi în mod corespunzãtor de cãtreautoritãþi.

3.1.5. Accesul avocaþilor la clienþii lor36. Avocaþii ar trebui sã aibã acces la clienþii lor,

în special la persoanele private de libertate. Avocaþii(a) ar trebui sã poatã exercita toate funcþiile lor profe-sionale fãrã intimidare, obstacole, hãrþuire sau inge-rinþe necorespunzãtoare; (b) ar trebui sã poatã cãlãtoriºi sã se consulte liber cu clienþii lor, atât în propriaþarã, cât ºi în strãinãtate. Accesul avocaþilor la deþinuþieste deosebit de important din perspectiva protecþieiîmpotriva torturii ºi a altor tratamente ilegale15.

3.1.6. Confidenþialitatea relaþiilor avocat-client

37. Confidenþialitatea relaþiei avocat-client trebuierespectatã16. În acest sens, principiile de bazã aleOrganizaþiei Naþiunilor Unite impun autoritãþilorstatului sã recunoascã ºi sã respecte faptul cã toatecontactele dintre avocaþi ºi clienþii acestora în cadrulrelaþiei lor profesionale sunt confidenþiale (principiul22). Din pãcate, avocaþii care apãrã prizonierii politicisau persoanele acuzate de terorism sunt adesea supuºihãrþuirii ºi percheziþiilor ilegale ºi adesea le suntexaminate documentele, telefoanele mobile ºi altedispozitive electronice17.

38. Acest drept a fost consacrat în practica Curþii,în special în temeiul articolului 8 al Convenþiei (dreptulla respectarea vieþii private ºi de familie, la domiciliuºi la corespondenþã). Excepþiile care permit interfe-renþa cu dreptul trebuie sã fie definite strict în confor-mitate cu legea ºi strict necesare într-o societate demo-craticã în interesul, de exemplu, al securitãþii naþionale,al prevenirii dezordinii sau al infracþiunilor sau alprotecþiei drepturilor ºi libertãþilor altora.

39. În cauza Laurent împotriva Franþei18, deexemplu, Curtea a reþinut cã acþiunile unui ofiþer depoliþie care a interceptat hârtiile pe care un avocat le-apredat clienþilor sãi sub escortã de poliþie, nu aurãspuns unei nevoi sociale presante ºi, prin urmare,nu au fost necesare într-o societate democraticã însensul articolului 8. În cauza Pruteanu împotrivaRomâniei19, cazul a vizat interceptarea convorbirilortelefonice ale unui avocat ºi incapacitatea acestuia dea contesta legalitatea mãsurii ºi de a solicita distrugereaînregistrãrilor. Curtea a considerat cã a existat o încãl-care a articolului 8 din convenþie, constatând cã inge-rinþa reclamatã a fost disproporþionatã faþã de scopullegitim urmãrit – ºi anume stabilirea adevãrului înlegãturã cu procedurile penale.

40. Curtea a reamintit în special cã interceptareaconversaþiilor dintre avocat ºi clientul sãu a încãlcat,fãrã îndoialã, secretul profesional, care stã la bazarelaþiei de încredere care existã între un avocat ºiclientul sãu. Respectarea confidenþialitãþii informaþiilorprimite de avocat de la clientul sãu (secretulprofesional) este de cea mai mare importanþã. ConformConvenþiei, nu va exista nicio ingerinþã a niciuneiautoritãþi publice în exercitarea dreptului protejat dearticolul 8, „cu excepþia celor care sunt în conformitatecu legea ºi sunt necesare într-o societate democraticãîn interesul securitãþii naþionale, siguranþei publice saua bunãstãrii economice a þãrii, pentru prevenireadezordinii sau a infracþiunilor, pentru protejarea sãnã-tãþii sau a moralei sau pentru protejarea drepturilor ºilibertãþilor altora”.

41. Trebuie remarcat faptul cã dezvoltarea tehno-logiilor digitale de ultimã generaþie ºi a tehnologiilor



de control audiovizual pune noi provocãri în confi-denþialitatea relaþiilor avocat-client ºi necesitã îmbu-nãtãþirea reglementãrilor legale relevante.

42. Percheziþiile ºi sechestrele la biroul unui avocataduc atingere, fãrã îndoialã, privilegiului profesionaldin centrul relaþiei de încredere care existã între avocatºi clientul sãu ºi este corolarul dreptului clientuluiavocatului de a nu se autoincrimina. Astfel, dacã legisl-aþia internã ar putea prevedea posibilitatea efectuãriipercheziþiilor legitime la sediile avocaþilor, acesteprevederi ar trebui sã fie însoþite în mod imperativ degaranþii speciale pentru a preveni orice arbitrariu sauabuz adus secretului profesional, precum ºi de dreptulla respectarea vieþii private ºi familiale20.

43. Curtea a reþinut cã statele pãrþi la Convenþiepot considera necesar sã recurgã la percheziþie ºiconfiscare pentru a obþine dovezi fizice ale anumitorinfracþiuni. Cu toate acestea, motivele oferite pentrua justifica astfel de mãsuri trebuie sã fie „relevante”ºi „suficiente”, iar principiul proporþionalitãþii trebuierespectat. Legislaþia ºi practica relevantã trebuie sãofere persoanelor garanþii corespunzãtoare ºi eficienteîmpotriva abuzului. Mandatele de percheziþie trebuiesã specifice ce obiecte sau documente se aºteaptã sãfie gãsite ºi cum ar fi relevante pentru anchetã, trebuiesã specifice ºi sã justifice motivele care au condus unanchetator la concluzia cã probele ar putea fi gãsiteîn biroul unui avocat21.

44. O altã garanþie importantã este prezenþa ºiparticiparea efectivã a unui observator independentîn cursul percheziþiei biroului unui avocat pentru a seasigura cã materialul supus secretului profesional legalnu este eliminat sau cã se pun dovezi false. Un astfelde observator ar trebui sã aibã în mod obligatoriucalificãrile legale necesare pentru a participa efectivla procedurã22. În plus, observatorul ar trebui sã fieobligat, de asemenea, sã respecte secretul profesionaldintre avocat ºi client pentru a garanta protecþia mate-rialului aflat sub secretul profesional ºi drepturile terþi-lor. În cele din urmã, observatorul ar trebui sã dispunãde competenþele necesare pentru a putea preveni, încursul procedurii, orice posibilã încãlcare a drept-urilor23. Ar trebui, de asemenea, sã fie garantatã pre-zenþa personalã a avocatului în timpul unei percheziþiiºi a confiscãrii de obiecte; iar percheziþia ar trebuisupravegheatã de un judecãtor de instrucþie24.

3.1.7. Accesul la o instanþã45. Avocaþilor nu li se va refuza accesul la o instanþã

în faþa cãreia sunt calificaþi sã se prezinte ºi ar trebuisã aibã acces la toate dosarele relevante atunci cândîºi reprezintã clienþii.

46. Este datoria autoritãþilor competente sã asigureavocaþilor accesul la informaþii, dosare ºi documente

adecvate aflate în posesia sau controlul acestora întimp suficient pentru a le permite avocaþilor sã ofereasistenþã juridicã eficientã clienþilor lor. Un astfel deacces ar trebui sã fie asigurat în cel mai scurt timp.Include, de asemenea, posibilitatea accesului neîngrã-dit la clãdirile autoritãþilor ºi instituþiilor publice înlegãturã cu exercitarea de cãtre avocaþi a activitãþiilor profesionale la prezentarea unui act de identitateal avocatului.

3.1.8. Respect egal de cãtre instanþã47. Pãrþilor la aceleaºi proceduri judiciare ar trebui

sã li se acorde respect egal de cãtre instanþã. Aceastareprezintã principiul egalitãþii armelor, care este ocerinþã esenþialã a dreptului la un proces echitabil(articolul 6 din Convenþie). Este deosebit de importantîn cazurile penale, care pun un cetãþean împotrivastatului, primul fiind potenþial expus riscului uneisancþiuni severe, cum ar fi închisoarea. Instanþa nutrebuie sã favorizeze procurorii în detrimentul avoca-þilor. Foarte frecvent, avocaþii au nevoie de garanþiisuplimentare pentru punerea în aplicare a principiuluicontradictorialitãþii.

3.2. Principiul II: Educaþie juridicã, formare ºiprimire în profesia de avocat

48. Acest lucru subliniazã interdicþia de discrimi-nare menþionatã în principiul I. Principiul afirmã cãeducaþia juridicã, primirea în profesie ºi exercitareacontinuã a profesiei de avocat nu ar trebui sã fierefuzate nimãnui, în special din cauza sexului sau apreferinþei sexuale, a rasei, a culorii, a religiei, aopiniei politice sau de altã naturã, originii etnice sausociale, apartenenþei la o minoritate naþionalã,proprietãþii, naºterii sau handicapului fizic. Este posibilca în 2020, la 20 de ani de la elaborarea Recomandãriinr. R (2000) 21, lista motivelor interzise pentrudiscriminare sã fie extinsã.

49. Primirea în profesie ar trebui sã necesite un„standard ridicat de pregãtire juridicã ºi moralitate”ºi ar trebui sã se prevadã educaþia continuã. Atâteducaþia iniþialã, cât ºi cea continuã ar trebui sãabordeze abilitãþile juridice ºi problemele etice ºi aledrepturilor omului ºi sã pregãteascã avocaþii sã res-pecte, sã protejeze ºi sã promoveze drepturile ºiinteresele clienþilor lor ºi sã sprijine buna administrarea justiþiei.

3.3. Principiul III: Rolul ºi îndatoririle avocaþilor50. Rolul ºi îndatoririle avocaþilor ar trebui stabilite

prin standarde profesionale ºi coduri deontologicecare ar trebui elaborate de barouri sau de alte asociaþiiprofesionale ale avocaþilor. Astfel de standarde ºicoduri ar trebui, printre altele, sã asigure cã avocaþii



acþioneazã independent, cu diligenþã ºi echitate ºi cãrespectã secretul profesional, a cãrui încãlcare, fãrãconsimþãmântul clientului, ar trebui sã facã obiectulunor sancþiuni corespunzãtoare. Atunci când oferãasistenþã în faþa unei instanþe sau în alte ipostaze,avocaþii sunt obligaþi sã respecte cerinþele legii ºinormele etice, care sunt stabilite în regulile ºi regle-mentãrile respective. Avocaþii ar trebui sã respectesistemul judiciar, iar comportamentul lor în instanþãar trebui sã respecte normele ºi standardele aplicabile.

3.4. Principiul IV: Accesul tuturor persoanelorla avocaþi

51. Fiind o extindere a articolului 6 al Convenþiei,care protejeazã dreptul la asistenþã juridicã în cadrulprocedurilor penale, acest principiu solicitã „toatemãsurile necesare” pentru a asigura accesul tuturor,inclusiv al celor aflaþi într-o „poziþie economic slabã”,la serviciile avocaþilor independenþi. Îndatoririle ºidiligenþa avocaþilor faþã de clienþii lor nu ar trebui sãdepindã dacã aceºtia sunt plãtiþi în mod privat sau dinfonduri publice.

3.5. Principiul V: Asociaþiile52. Este încurajatã apartenenþa la asociaþii profe-

sionale, menite sã consolideze standardele profesio-nale ºi sã protejeze independenþa ºi interesele avoca-þilor. Astfel de asociaþii ar trebui sã fie autoguvernateºi independente iar rolurile lor ar trebui respectate.Printre altele, asociaþiile profesionale ar trebuiîncurajate sã „promoveze ºi sã sprijine reforma legiiºi discuþiile cu privire la legislaþia existentã ºi propusã”ºi „sã coopereze cu avocaþii din alte þãri pentru a pro-mova rolul avocaþilor, în special luând în considerareactivitatea organizaþiilor internaþionale de avocaþi ºia organizaþiilor internaþionale interguvernamentale ºineguvernamentale”.

53. În multe state, asociaþiile barourilor suntcomunitãþi de avocaþi profesioniºti ºi, ca instituþii alesocietãþii civile, nu fac parte din autoritãþile publicesau din organismele locale de autoguvernare. Înacelaºi timp, în unele state, asociaþiile barourilor nusunt reprezentate în comisiile de calificare ale comu-nitãþii judiciare. Aceastã situaþie trebuie remediatã, maiales cã, dimpotrivã, membrii comunitãþii judiciare iauparte activã la activitatea comisiilor de calificare aleasociaþiilor de avocaþi.

3.6. Principiul VI: Proceduri disciplinare54. Acest principiu noteazã: „În cazul în care

avocaþii nu acþioneazã în conformitate cu standardelelor profesionale..., ar trebui luate mãsuri corespun-

zãtoare, inclusiv mãsuri disciplinare”, în legãturã cucare barourile sau alte asociaþii profesionale aleavocaþilor ar trebui sã fie responsabile. Astfel deproceduri ar trebui sã respecte garanþiile proceduraleprevãzute în Convenþie. Orice sancþiuni ar trebui sãrespecte principiul proporþionalitãþii.

3.7. Rezumatul principiilor stabilite în cadrulinstrumentelor internaþionale

55. În ºedinþa din 30 ianuarie 2020, dna Slazak arezumat cu succes principiile esenþiale ale instrumen-telor internaþionale cheie, ºi anume Principiile de bazãale ONU din 1990 privind rolul avocaþilor ºiRecomandarea R (2000) 21 a Comitetului de Miniºtriprivind libertatea de exercitare a profesiei de avocatdupã cum urmeazã: autoritãþile nu ar trebui sã aplicesancþiuni, presiuni sau ameninþãri împotriva avocaþilorpentru exercitarea corectã a îndatoririlor lor profesio-nale; autoritãþile nu ar trebui sã intervinã în modnecorespunzãtor în activitatea avocaþilor; autoritãþilear trebui sã respecte confidenþialitatea avocat-client;admiterea candidaþilor în profesie ar trebui sã fiedecisã de un organism independent; ar trebui sã existeun respect deplin pentru libertãþile de credinþã, asociereºi exprimare ale avocaþilor, inclusiv pentru a-ºi exprimaopiniile cu privire la chestiuni legate de justiþie ºireforme legale; avocaþii ar trebui sã aibã acces gratuitla clienþii lor, în special atunci când aceºtia sunt reþinuþi,ºi acces gratuit la instanþe ºi dosare; ºi toatã lumea artrebui sã aibã acces la un avocat, inclusiv persoaneleaflate în condiþii economice dificile.

3.8. Situaþii specifice56. Anumite contexte pot justifica restricþii mai mari

ale drepturilor avocaþilor. Instrucþiunile generale aleComitetului de Miniºtri privind drepturile omuluiºi lupta împotriva terorismului (2002), de exemplu,recunosc cã „imperativele luptei împotriva teroris-mului pot justifica anumite restricþii ale dreptului laapãrare”, în special cu privire la aranjamentele pentruaccesul la ºi contactul cu avocatul ºi aranjamentelepentru accesul la dosarul cauzei (instrucþiunea IX.3.)Ele pot justifica, de asemenea, interceptarea comu-nicãrilor dintre avocaþi ºi clienþii lor (instrucþiuneaXI.2.) Aceste restricþii sunt potenþial deschise abuzului,având în vedere lipsa unei definiþii recunoscute aterorismului. Autoritãþile naþionale sunt obligate sã iatoate mãsurile necesare pentru a preveni ºi a protejaîmpotriva terorismului. Cu toate acestea, este inaccep-tabilã instrumentarea ilegalã a avocaþilor ºi interferareacu activitãþile lor profesionale în acest scop.



4. Apãrarea avocaþilor ºi a profesiei de avocat:rolul Consiliului Europei

57. Deºi instrumentele juridice internaþionaleinterzic în mod clar ingerinþa necuvenitã în profesiade avocat, activitãþile specifice care echivaleazã cu„ingerinþa” interzisã nu pot fi identificate în modexhaustiv. În funcþie de situaþie, autoritãþile pot fi justi-ficate sã „interfereze” cu unele drepturi ale avocaþilor.Întrebarea este dacã acea „ingerinþã” echivaleazã saunu cu o încãlcare, care va depinde adesea de faptuldacã este sau nu proporþionalã. Este necesar sã secreeze un mecanism de încredere pentru avertizareatimpurie ºi prevenirea ameninþãrilor imediate la adresasecuritãþii ºi independenþei avocaþilor profesioniºti.

58. Promovarea drepturilor avocaþilor ºi a protecþieiacestora în calitate de apãrãtori ai drepturilor omuluieste, de asemenea, o prioritate pentru mandatulComisarului pentru Drepturile Omului, prin intervenþiiale terþilor în faþa Curþii, prin consultãri cu apãrãtoriai drepturilor omului, cooperare cu alþi parteneri inter-naþionali ºi în cadrul dialogului cu statele membre25.

59. Consiliul Europei a oferit asistenþã profesionalãavocaþilor ºi asociaþiilor profesionale. Comitetul deMiniºtri a fost de acord cu Adunarea cã punerea înaplicare a Recomandãrii nr. R (2000) 21 ar putea fiîmbunãtãþitã prin programe de formare în cadrulactivitãþilor de cooperare ale organizaþiei ºi a încurajattoate departamentele sã îºi intensifice eforturile în acestdomeniu. Activitãþile de cooperare privind avocaþii,asociaþiile profesionale ale acestora ºi formarea lorvizeazã alinierea legislaþiilor ºi reglementãrilor naþio-nale la standardele europene. Mai general, Programuleuropean pentru educaþia în domeniul drepturiloromului pentru profesioniºtii din domeniul juridic(HELP) sprijinã statele membre în punerea în aplicarea Convenþiei la nivel naþional, prin consolidareacapacitãþii judecãtorilor, avocaþilor ºi procurorilor dea aplica Convenþia în activitatea lor zilnicã26. Laconferinþa organizatã la 8 iulie 2020 sub auspiciileHELP, au fost anunþate urmãtoarele statistici privindcreºterea numãrului de utilizatori ai platformeielectronice a acestui program (începând cu iunie2020): Franþa – 10.426, Turcia – 5.322, Spania –5.228, Ucraina – 4.069, Italia – 3.942, Rusia – 3.716,Regatul Unit – 3.060, Grecia – 2.875.

5. O posibilã convenþie a Consiliului Europeiprivind profesia de avocat

60. Dupã cum s-a menþionat mai sus, Comitetulde Miniºtri a rãspuns Recomandãrii Adunãrii 2121(2018) ºi a însãrcinat Comitetul European pentruCooperare Juridicã (CDCJ) sã pregãteascã un studiude fezabilitate care sã acopere urmãtoarele puncte:

a. identificarea posibilei valori adãugate a elaborãriiunei convenþii, luând în considerare protecþia oferitãde alte instrumente ale Consiliului Europei, în specialde Convenþia europeanã a drepturilor omului ºijurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului;

b. identificarea ºi evaluarea posibilelor alternativela elaborarea unei convenþii, inclusiv, de exemplu, onouã recomandare sau instrucþiuni/orientãri;

c. definirea, dacã este cazul ºi în funcþie de con-cluziile de la punctele a) ºi b), a unei schiþe provizoriia domeniului de aplicare a unei convenþii;

d. întocmirea, dacã este cazul ºi în funcþie de con-cluziile de la punctele a) ºi b), a unei schiþe provizoriia proiectului de termeni de referinþã pentru un comitetde experþi responsabil cu elaborarea convenþiei ºiconsiliere cu privire la metodele de lucru adecvate.

61. Recomandarea 2121 (2018) a sugerat, deasemenea, cã lucrãrile la o nouã convenþie ar trebuisã se bazeze pe Recomandarea nr. R (2000) 21 aComitetului de Miniºtri, luând în considerare ºi altetexte relevante, inclusiv Carta Principiilor de bazãale profesiei juridice europene a ConsiliuluiBarourilor ºi a Societãþilor de Drept din Europa(CCBE), Principiile din Torino de conduitã profe-sionalã pentru profesia juridicã în secolul XXI aleUniunii Internaþionale a Avocaþilor (UIA) ºi Stan-dardele pentru independenþa profesiei juridice,Principiile internaþionale privind conduita profesieijuridice ºi Ghidul pentru stabilirea ºi menþinereaprocedurilor disciplinare ale International BarAssociation (IBA). Este de la sine înþeles cã redactareaunei convenþii viitoare ar þine seama de jurisprudenþaCurþii, de „Lista de verificare a statului de drept” aComisiei Europene pentru Democraþie prin Drept(Comisia de la Veneþia) ºi de constatãrile procedurilorspeciale ale Consiliului Drepturilor Omului precumRaportorul Special pentru independenþa judecãtorilorºi a avocaþilor ºi Raportorul Special pentru situaþiaapãrãtorilor drepturilor omului. Au trecut aproape 20de ani de când a fost redactatã Recomandarea Comi-tetului de Miniºtri ºi, aºa cum s-a menþionat înRecomandarea 2121 (2018), pot exista domenii încare aceasta ar putea fi dezvoltatã ºi actualizatã încontinuare.

6. Concluzii62. Continuã rapoartele despre avocaþi care sunt

ameninþaþi, excluºi din profesie, le sunt restrânsedrepturile ºi, mai rãu, reprezintã o îngrijorare serioasã,atât din perspectivã proprie sine, cât ºi din perspectivamai largã a protecþiei drepturilor omului ºi a statuluide drept. În timp ce Consiliul Europei studiazãfezabilitatea unei convenþii europene privind profesia



de avocat, este esenþial ca Adunarea sã rãmânã infor-matã ºi sã rãspundã la astfel de ameninþãri. Scopulacestui raport, prin urmare, a fost de a examina evolu-þiile recente din statele membre, în scopul de a facerecomandãri utile statelor membre, de a sprijini acti-vitatea altor organisme ºi mecanisme ale ConsiliuluiEuropei ºi de a încuraja în continuare Comitetul deMiniºtri sã continuã cu demersurile de adoptare a uneinoi convenþii.

63. Mai mult, este important ca organismeleConsiliului Europei sã clarifice faptul cã orice inge-rinþã ilegalã în activitatea unui avocat ºi, în special,ameninþãrile ºi actele de urmãrire penalã a avocaþilorpentru activitãþile lor profesionale, atunci când unavocat este identificat cu clientul sãu ºi, ca atare, esteconsiderat a sprijini o infracþiune, poate fi consideratca o încãlcare gravã a dreptului la un proces echitabilºi ar trebui prevenit, cu sancþiuni adecvate acolo undeeste necesar.

NOTE1 Rezoluþia Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei

nr. 2348 (2020) privind Principiile ºi garanþiile profesiei deavocat, adoptatã, la 23 octombrie 2020

2 Recomandarea Adunãrii Parlamentare a ConsiliuluiEuropei nr. 2188 (2020) privind Principiile ºi garanþiileprofesiei de avocat, adoptatã la 23 octombrie 2020

3 Doc. 141814 Cazul gangsterului olandez: ºoc la uciderea avocatului

Derk Wiersum, BBC News, 18 septembrie 20195 Focuri de armã trase la un birou de avocaturã din

Amsterdam, NL Times, 7 august 20206 A se vedea www.advocatenorde.nl/nieuws/reactie-nova-

beschieting-amsterdams-advocatenkantoor7 A se vedea www.advocatenorde.nl/nieuws/nctv-

na-moord-wiersum-is-weerbaarheid-advocaten-van-groot-belang

8 ICJ, „Serbia: uciderea unui avocat trebuie de urgenþãinvestigatã”, 30 iulie 2018

9 Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului,Masã rotundã privind „Apãrãtorii drepturilor omului în zonaConsiliului Europei: provocãri actuale ºi soluþii posibile”,Helsinki, 13-14 decembrie 2018 (raportul CommDH (2019)10 din 29 martie 2019).

10 A se vedea, de exemplu „Ïðîòåñò íà àäâîêàòè çàðàäè íîâèïðàâèëà çà ïðàíå íà ïàðè”, BTV Novinite, 22 februarie 2019;“Ðàëèöà Íåãåíöîâà: Èìà îïèòè çà ïîëèòèçèðàíå â àäâîêàòóðàòà”Bulgarian National Radio, 25 februarie 2019; „Àäâîêàòè îòíîâîèçëÿçîõà íà ïðîòåñò”, Dark News, 22 februarie 2019; „Àäâîêàòèïîèñêàõà îñòàâêàòà íà Âèñøèÿ àäâîêàòñêè ñúâåò”, Mediapool,24 februarie 2019.

10 A se vedea Avocaþi Baroul din Paris, Ziua Internaþionalãa avocatului în pericol consacratã avocaþilor din Turcia, 24ianuarie 2019. A se vedea, de asemenea, Observatorul Globalpentru Drepturile la Apãrare ºi Încãlcãrile DrepturilorAvocaþilor

12 În 2016, înainte de creºterea acestui numãr, raportul seridica la 9 avocaþi pentru fiecare 100.000 de locuitori; al doileacel mai mic raport a fost de 46 la 100.000 de locuitori, înBosnia ºi Herþegovina: „Sisteme judiciare europene – Ediþia2018 (date din 2016): eficienþã ºi calitatea justiþiei”, ComisiaEuropeanã pentru Eficienþa Justiþiei (CEPEJ).

13 ICJ, „Ucraina: procedurile penale împotriva avocatuluiAndriy Domanskyi ridicã îngrijorãri”, 12 aprilie 2019; ICJ,„Ucraina: ICJ subliniazã necesitatea securitãþii avocaþilor ºi aunei profesii juridice independente”, 12 martie 2019.

14 A se vedea Uniunea Naþionalã a Avocaþilor din Ucraina(UNBA), „Încãlcãri ale avocaþilor”, 2013-2018; A se vedea,de asemenea, UNBA, „Apãrãtori fãrã apãrare”, 13 mai 2019.

15 A se vedea în special Rezoluþia Adunãrii 2154 (2017)ºi, în special, punctul 7 din Raportul (Doc. 14267) privindasigurarea accesului deþinuþilor la avocaþi; A se vedea, deasemenea, Rasul Jafarov împotriva Azerbaidjanului, nr.69981/14, 17 martie 2016; Regulile standard minimale aleONU pentru tratamentul deþinuþilor (Regulile Mandela),Regulile 119-120, 2015.

16 Privilegiul profesional juridic ºi dreptul la secretulprofesional între avocaþi ºi clienþii lor în toate circumstanþelesunt protejate de articolul 8 (dreptul la viaþa privatã) dinConvenþie, fiind inerent legate de dreptul persoanelor acuzatede a nu se autoincrimina în temeiul articolului 6 (dreptulla un proces echitabil) al Convenþiei. A se vedea, de aseme-nea, Rezoluþia 2154 (2017); Principiile de bazã ale ONU,punctul 22.

17 Scrisoare a Grupului de lucru pentru detenþia arbitrarã;raportorul special pentru independenþa judecãtorilor ºiavocaþilor; ºi raportorul special pentru promovarea ºi protecþiadrepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale în comba-terea terorismului, 22 octombrie 2018.

18 Laurent împotriva Franþei, Dos. nr. 28798/13, 24 mai2018 [disponibil doar în limba francezã].

19 Pruteanu împotriva României, Dos. Nr. 30181/05, 3februarie 2015 [disponibil doar în limba francezã].

20 Andre & alþii împotriva Franþei, dos. nr. 18603/03, 24iulie 2008.

21 Golovan împotriva Ucrainei, dos. nr. 41716/06, 5 iulie2012; Iliya Stefanov împotriva Bulgariei, dos. nr. 65755/01,22 mai 2008; Smirnov vs Rusia, dos. nr. 71362/01, 7 iunie2007; Van Rossem împotriva Belgiei, dos. nr. 41872/98, 9decembrie 2004 [disponibil numai în limba francezã].

22 Kolesnichenko împotriva Rusiei, dos. nr. 19856/04, 9aprilie 2009; Aleksanyan împotriva Rusiei, dos. nr. 46468/06, 22 decembrie 2008; Iliya Stefanov împotriva Bulgariei,dos. nr. 65755/01, 22 mai 2008

23 Golovan împotriva Ucrainei, dos. nr. 41716/06, 5 iulie2012.

24 Sérvulo & Associados - Sociedade de Advogados, RL &Alþii împotriva Portugaliei, dos. nr. 27013/10, 3 septembrie2015 [disponibil numai în limba francezã].

25 Rãspunsul Comitetului de Miniºtri la Recomandarea2085 (2016), Doc. 14285, 10 aprilie 2017.

26 Pentru informaþii suplimentare, consultaþi www.coe.int/en/web/help/home?desktop=true.



1. Adunarea Parlamentarã este de acord cuopinia Curþii Europene a Drepturilor Omului(CEDO) cã rolul specific al avocaþilor le conferã opoziþie centralã în administrarea justiþiei, caprotagoniºti ºi intermediari între public ºi instanþe.Aceºtia joacã un rol-cheie în asigurarea faptului cãinstanþele, ale cãror misiuni sunt fundamentaleîntr-un stat de drept, se bucurã de încredereapublicã. Pentru ca publicul sã aibã încredere înadministrarea justiþiei, trebuie sã aibã încredere încapacitatea profesiei de avocat de a oferi o repre-zentare eficientã.

2. Adunarea subscrie la standardele minime sta-bilite în Recomandarea nr. R (2000) 21 a Comitetuluide Miniºtri privind libertatea de exercitare a profesieide avocat. Acesta reaminteºte cã aceste standarde,deºi nu sunt obligatorii, vizeazã elaborarea ºi punereaîn practicã a principiilor care derivã din prevederileobligatorii, în special cele ale Convenþiei europene adrepturilor omului (ETS nr. 5).

3. Este, aºadar, o problemã extrem de îngrijo-rãtoare cã hãrþuirea, ameninþãrile ºi atacurileîmpotriva avocaþilor continuã sã se producã înmulte state membre ale Consiliului Europei ºi chiarcresc ca numãr în unele þãri, în cazul în care acesteaau devenit larg rãspândite ºi sistematice ºi sunt aparentrezultatul unor politici deliberate.

Acestea includ, printre altele: crimele, care uneorisunt inadecvat investigate de autoritãþi; violenþa fizicã,inclusiv de cãtre funcþionari publici; ameninþãri, criticipublice nejustificate ºi identificarea avocaþilor cuclienþii lor, inclusiv de cãtre lideri politici; abuzul deproceduri penale pentru a pedepsi avocaþii sau pentrua-i elimina din anumite cazuri; încãlcarea secretuluiprofesional prin monitorizarea ilegalã a comunicãrilorclienþilor cu avocaþii acestora, cercetarea ºi seches-trarea în cursul anchetelor ilegale, interogarea avoca-þilor ca martori în cazurile penale ale clienþilor lor;abuzul de proceduri disciplinare; ºi diverse eºecuristructurale ºi procedurale de a stabili ºi de a pune înaplicare garanþii eficiente de independenþã a avocaþilor.

4. Adunarea considerã cã aceastã situaþie de-monstreazã necesitatea consolidãrii statutului juridical Recomandãrii nr. R (2000) 21 prin transpunerea

dispoziþiilor sale într-un instrument cu caracterobligatoriu, sub forma unei convenþii, cu un mecanismeficient de control. O astfel de convenþie ar puteadeveni, de asemenea, o sursã de standarde obligatoriila nivel internaþional mai larg, permiþând statelornemembre sã adere la ea.

5. Având în vedere rolul avocaþilor în protecþiazilnicã a drepturilor individuale, inclusiv în procedu-rile judiciare în curs, Adunarea considerã cã existã,de asemenea, necesitatea unui mecanism de avertizarerapidã pentru a rãspunde ameninþãrilor imediate laadresa siguranþei ºi independenþei acestora ºi a capa-citãþii lor de a-ºi îndeplini efectiv sarcinile profesio-nale. Aceasta reaminteºte Platforma existentã aConsiliului Europei pentru promovarea protecþieijurnalismului ºi a siguranþei jurnaliºtilor ºi considerãcã un mecanism similar ar avea aceleaºi efecte în cepriveºte eficienþa proceduralã ºi fezabilitatea tehnicã,în contextul actual.

6. Prin urmare, Adunarea solicitã statelor membreale Consiliului Europei sã respecte pe deplin, sãprotejeze ºi sã promoveze libertatea exercitãriiprofesiei de avocat, inclusiv prin punerea efectivã înaplicare a Recomandãrii nr. R (2000) 21.

7. Adunarea Parlamentarã recomandã Comitetuluide Miniºtri:

7.1. sã elaboreze ºi sã adopte o convenþie privindprofesia de avocat, pe baza standardelor stabilite înRecomandarea nr. R (2000) 21, ºi în acest scop;

7.1.1. sã ia în considerare ºi alte instrumenterelevante, inclusiv Carta principiilor fundamentale aleprofesiei juridice europene a Consiliului Barourilor ºiSocietãþilor de Drept din Europa, Principiile de laTorino privind conduita profesionalã pentru profesiajuridicã în secolul XXI al Uniunii Internaþionale aAvocaþilor, Standardele de Independenþã ale ProfesieiJuridice, Principiile Internaþionale de Conduitã pentruProfesia Juridicã ºi Ghidul pentru întocmirea ºisusþinerea reclamaþiilor ºi procedurile disciplinare aleAsociaþiei Internaþionale a Barourilor;

7.1.2. sã se asigure cã sunt întãrite garanþiile legatede aspecte fundamentale, cum ar fi accesul la unavocat ºi accesul avocaþilor la clienþii lor, secretul pro-fesional, imunitatea civilã ºi penalã pentru declaraþiile

RECOMANDAREA ADUNÃRII PARLAMENTARE A CONSILIULUIEUROPEI NR 2121 (2018) PENTRU ELABORAREA UNEI CONVENÞII

EUROPENE PRIVIND PROFESIA DE AVOCAT1



fãcute în timpul exercitãrii atribuþiilor profesionale ºiconfidenþialitatea comunicãrilor avocat-client dupãcaz, pentru a rãspunde evoluþiilor din contextul juridicºi de reglementare, incluzând mãsurile introduse pen-tru combaterea corupþiei, spãlarea banilor ºi terorismul;

7.1.3. sã includã un mecanism eficient de control,acordând o atenþie deosebitã opþiunii unui comitet deexperþi care examineazã rapoartele periodice prezen-tate de statele participante, cu posibilitatea ca organi-zaþiile societãþii civile, inclusiv asociaþiile de avocaþi,sã prezinte observaþii;

7.1.4. sã ia în considerare deschiderea convenþieila aderarea statelor nemembre;

7.2. sã instituie un mecanism de avertizare rapidãpentru a rãspunde ameninþãrilor imediate la adresasiguranþei ºi independenþei avocaþilor ºi la capacitatealor de a-ºi îndeplini eficient obligaþiile profesionale,dupã modelul platformei pentru promovarea protecþiei

jurnalismului ºi a siguranþei jurnaliºtilor. În acest sens,Adunarea reitereazã solicitarea fãcutã în Recoman-darea 2085 (2016) „Consolidarea protecþiei ºi roluluiapãrãtorilor drepturilor omului în statele membre aleConsiliului Europei” de a institui o platformã pentruprotecþia apãrãtorilor drepturilor omului, care sãincludã avocaþii;

7.3. sã stabileascã activitãþi, inclusiv activitãþile decooperare bilateralã, pentru a spori punerea în aplicarea Recomandãrii nr. R (2000) 21 pânã la ratificareaunei noi convenþii de cãtre statele membre;

7.4. sã punã în aplicare pe deplin Recomandarea2085 (2016).

NOTE1 Adoptatã de Adunarea Parlamentarã a Consiliului

Europei la 24 ianuarie 2018



Comitetul Miniºtrilor, organismul de decizie alConsiliului Europei, a luat act de studiul1 privindfezabilitatea unui nou instrument juridic european,obligatoriu sau neobligatoriu privind profesia deavocat (Convenþia Europeanã a Avocaþilor, n.n.) ºi ahotãrât mandatarea unui comitet de experþi care sã seocupe de elaborarea unui proiect convenþie europeanãa avocaþilor.

Studiul a fost elaborat de consultanþi independenþi,cu supervizarea Comitetului European pentru AfaceriJudiciare (CDCJ), care a consultat toate organizaþiileprofesionale, inclusiv UNBR.

Studiul concluzioneazã cã ar exista suficientejustificãri pentru adoptarea unui instrument juridic lanivel european pentru profesia de avocat, stabilindstandardele de protecþie a avocaþilor ºi a organizaþiilorprofesionale într-un mod mai precis ºi mai cuprinzãtor.De asemenea, se concluzioneazã cã pentru a daeficienþã Convenþiei ºi celorlalte instrumente juridicede protecþie a avocaþilor, este necesar ca punerea înaplicare a acesteia sã fie încredinþatã unui organismcu competenþa de a oferi orientãri cu privire la apli-carea dispoziþiilor sale ºi – cu titlu opþional – de aemite avize cu privire la plângerile cu caracter colectivdepuse de entitãþi aprobate în acest scop.

CONSILIUL EUROPEI, COMITETUL MINIªTRILOR A DEMARATPROIECTUL PRIVIND ELABORAREA CONVENÞIEI EUROPEANÃ

A AVOCAÞILOR LA 31 MARTIE 2021

În ce priveºte conþinutul Convenþiei, aceasta artrebui sã porneascã de la Recomandarea nr. R (2000)21 privind libertatea de exercitare a profesiei deavocat, cu accent deosebit pe urmãtoarele aspecte:sfera ºi protecþia secretului/privilegiului profesional,identificarea clarã cu privire la cine este „avocat”, rolulºi protecþia organismelor profesionale ºi necesitateade a sublinia obligaþiile autoritãþilor naþionale sãrespecte ºi sã protejeze exercitarea liberã a profesieide avocat ºi sã promoveze acest rol în asigurareaeficienþei sistemului judiciar ºi protejarea drepturiloromului ºi a statului de drept.

O Convenþie europeanã privind profesia de avocatar trebui sã fie însoþitã de un mecanism de controleficient, prompt, simplu ºi receptiv. Un astfel de me-canism este necesar pentru a completa conformareainternã ºi pentru a asigura un control la nivel european2.

NOTE1 Study on the feasibility of a new, binding or non-binding,

European legal instrument on the profession of lawyer – pos-sible added-value and effectiveness

2 CCBE: Documents relating to the European Conventionon the Profession of Lawyer

Revista AVOCATULPublicaþie a

Uniunii Naþionale a Barourilor din Româniaºi a Fundaþiei „Constantin Naumescu”

Date post:	27-Jul-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times