Cuprins

Nota autorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

U N U

RELIGIA ªI CREIERUL UMAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

1. Cui îi pasã de Dumnezeu?Introducere la o revoluþie neurologicã ºi spiritualã . . . . . . . . . 10

2. Ai de fapt nevoie de Dumnezeu când te rogi?Meditaþie, memorie ºi îmbãtrânirea creierului . . . . . . . . . . . . 32

3. Ce-i face Dumnezeu creierului tãu?Varietãþile neurologice ale practicii spirituale . . . . . . . . . . . . . 54

D O I

EVOLUÞIA NEUROLOGICÃ ªI DUMNEZEU . . . . . . . . 81

4. Cum îl simþiþi pe Dumnezeu?Varietãþile experienþei spirituale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82

5. Cum aratã Dumnezeu?Imaginaþie, creativitate ºi reprezentarea vizualã

a spiritualitãþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

6. Are Dumnezeu inimã?Compasiune, misticism ºi personalitãþile spirituale

ale creierului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129

7. Ce se întâmplã când se înfurie Dumnezeu?Furie, teamã ºi fundamentalistul din creierul nostru . . . . . . 158

T R E ITRANSFORMAREA REALITÃÞII INTERIOARE . . . . . 177

8. Antrenarea creieruluiOpt modalitãþi de a obþine sãnãtatea fizicã, mentalã

ºi spiritualã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1789. Gãsirea seninãtãþiiMeditaþie, intenþie, relaxare ºi conºtienþã . . . . . . . . . . . . . . 202

10. Comunicare cu CompasiuneDialog, intimitate ºi transformarea conflictului . . . . . . . . . 252

Epilog: Este Dumnezeu real?O reflecþie personalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283

ANEXA A. Comunicarea cu CompasiuneCD-uri, ateliere de lucru, cercetare online . . . . . . . . . . . . . . . . 293ANEXA B. Cum sã participaþi

la studiile noastre de cercetare . . . . . . . . . . . . . . . 295ANEXA C. Meditaþie ºi înþelegereCãrþi, CD-uri ºi resurse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296

Mulþumiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 301Indice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 381

Cum ne schimbã Dumnezeu creierul

1Cui îîi ppasã dde DDumnezeu?

Introducere la o revoluþie neurologicã ºi spiritualã

Dumnezeu.În America, nu mã pot gândi la niciun alt cuvânt care sã

stârneascã mai mult imaginaþia. Chiar ºi copiii mici care au fostcrescuþi în comunitãþi nonreligioase înþeleg conceptul de Dum-nezeu, iar când sunt întrebaþi, vã vor desena cu dragã inimã oimagine — de obicei, proverbialul bãtrân cu pãr lung ºi barbã.Pe mãsurã ce copiii cresc ºi devin adulþi, propria lor imaginedespre Dumnezeu evolueazã adesea spre imagini abstracte denori, spirale, explozii solare ºi chiar oglinzi, în încercarea de aintegra caracteristicile unei realitãþi pe care nu o pot vedea. Defapt, cu cât o persoanã se gândeºte mai mult la Dumnezeu, cuatât mai complex ºi mai imaginativ va deveni conceptul, pre-luând nuanþe unice de semnificaþie, care diferã de la un individla altul.

Dacã îl contempli suficient de mult pe Dumnezeu, se vaîntâmpla ceva surprinzãtor în creier. Funcþionarea neuronalãîncepe sã se schimbe. Diferite circuite devin active, în vreme cealtele vor fi dezactivate. Se formeazã noi dendrite, se fac noiconexiuni sinaptice, iar creierul devine mai sensibil la zone sub-tile de experienþã. Percepþiile se schimbã, credinþele încep sã seschimbe, iar dacã Dumnezeu are semnificaþie pentru tine,atunci Dumnezeu devine neurologic real. Pentru unii, Dum-nezeu poate rãmâne un concept primitiv, limitat la felul în carecopiii mici interpreteazã lumea. Dar pentru cei mai mulþioameni, Dumnezeu este transformat într-un simbol sau o

– 10 –

metaforã ce reprezintã o paletã largã de valori personale, etice,sociale ºi universale. ªi, dacã se întâmplã sã lucrezi în domeniulneuroºtiinþei, Dumnezeu poate fi una dintre cele mai fascinanteexperienþe umane care pot fi explorate.

ªtiinþa lui DumnezeuÎn ultimii cincisprezece ani am investigat mecanismele neuro-nale ale spiritualitãþii cu aceeaºi fervoare cu care un preot îlcontemplã pe Dumnezeu. Unele ritualuri religioase nu facdecât sã te relaxeze, altele te ajutã sã te menþii concentrat ºialert, dar câteva par sã-i poarte pe practicanþi pe tãrâmuri trans-cendente ale experienþei mistice, unde întregile lor vieþi suntschimbate.

Echipa noastrã de cercetare de la Universitatea dinPennsylvania a demonstrat convingãtor cã Dumnezeu este oparte a conºtiinþei noastre; cu cât te gândeºti mai mult laDumnezeu, cu atât mai mult vei modifica circuitul neuronaldin anumite pãrþi ale creierului. De aceea afirm, cu cea maimare încredere, cã Dumnezeu îþi poate schimba creierul. ªi nuconteazã dacã eºti creºtin sau evreu, musulman sau hindus,agnostic sau ateu.

În De ce nu dispare Dumnezeu, am demonstrat cã omul arecreierul construit astfel încât sã perceapã ºi sã genereze realitãþispirituale.1 Totuºi el nu poate asigura acurateþea acestor per-cepþii. În schimb, creierul nostru foloseºte logica, raþiunea,intuiþia, imaginaþia ºi emoþia pentru a-l integra pe Dumnezeu ºiuniversul într-un sistem complex de valori personale, compor-tamente ºi credinþe.

Dar indiferent cât de mult ne-am strãdui, natura ultimã auniversului continuã sã scape creierului nostru. Deci mareaîntrebare rãmâne. Unde îºi are originea viaþa, unde se sfârºeºteea, care este scopul ultim pe care îl serveºte? Existã o realitatespiritualã, sau este numai o invenþie a minþii? Dacã existãDumnezeu, atunci aceastã entitate se întinde spre noi precum

Cui îi pasã de Dumnezeu?

– 11 –

mâna pictatã de Michelangelo pe tavanul Capelei Sixtine? Sau eexact invers: mintea noastrã se întinde ca sã îmbrãþiºeze unDumnezeu care s-ar putea sã fie real sau nu?

Neuroºtiinþa nu a rãspuns încã la aceste întrebãri, dar poateînregistra efectele pe care credinþele ºi experienþele religioase leau asupra creierului. Mai mult, ne poate spune cum Dumnezeu —ca imagine, sentiment, gând sau fapt — este interpretat, ce reac-þie provoacã, cum este transformat într-o percepþie care estesimþitã ca semnificativã ºi realã. Dar neuroºtiinþa nu ne poatespune dacã Dumnezeu existã sau nu. De fapt, din câte ºtim noi,cea mai mare parte a creierului uman nici mãcar nu îºi face grijidacã lucrurile pe care le vedem sunt de fapt reale. Are nevoienumai sã ºtie dacã ele sunt utile pentru supravieþuire. Dacãcredinþa în Dumnezeu vã dã un sentiment de confort ºi secu-ritate, atunci Dumnezeu vã va intensifica viaþa. Dar dacã îlvedeþi pe Dumnezeu ca pe o zeitate rãzbunãtoare care vã dã ojustificare atunci când faceþi rãu altora, o astfel de credinþãpoate de fapt sã vã dãuneze creierului pentru cã vã motiveazã sãacþionaþi în moduri social distructive.

Percepþia corectã a realitãþii nu este unul dintre puncteleforte ale creierului. Dupã cum Mark ºi cu mine am subliniat înWhy We Believe What We Believe*, creierul uman pare sãîntâmpine dificultãþi în separarea fanteziilor de fapte.2 Vedelucruri care nu existã, iar uneori nu vede lucruri care existã. Defapt, creierul nici mãcar nu încearcã sã creeze o hartã detaliatã alumii exterioare. În schimb, selecteazã câteva aspecte, apoiumple restul cu fantezie, conjuncturã ºi credinþã. Mai degrabãdecât sã fie un obstacol, o astfel de ambiguitate neurologicã neîngãduie sã imaginãm ºi sã creãm o lume plinã de lucruri uto-pice, utilitariste ºi uneori inutile — de la apãrãtori de ochi pen-tru gãini, pânã la cornee electronicã pentru orbi.

Religia ºi creierul uman

– 12 –

* Ediþia broºatã este intitulatã Born to Believe: God, Science, and theOrigin of Ordinary and Extraordinary Beliefs (The Free Press, 2007).

Când vine vorba sã ne gândim la Dumnezeu, creierele noastrecreeazã o gamã largã de teologii utopice, utilitare ºi uneori inu-tile — de la sisteme complexe de valori morale pânã la numãrulde îngeri care pot sta pe vârful unui ac. Dar indiferent cât decomprehensive devin teologiile noastre, creierul ne este rarsatisfãcut de conceptele ºi imaginile sale despre Dumnezeu.Rezultatul final al acestei contemplaþii remarcabile a fost crea-rea a mii de practici ºi credinþe spirituale diferite.

Cu cât îl contemplãm mai mult pe Dumnezeu, cu atât maimisterios devine Dumnezeu. Unii îmbrãþiºeazã aceastã ambi-guitate, alþii sunt înspãimântaþi de ea, alþii o ignorã, alþii o respingîn întregime. Rãmâne însã fapt cert cã fiecare creier uman, înce-pând din copilãrie, contemplã posibilitatea existenþei tãrâmu-rilor spirituale. Credincioºi precum Isaac Newton, agnosticiprecum Charles Darwin ºi atei precum Richard Dawkins auluat serios în considerare fascinaþia umanitãþii faþã de Dum-nezeu, pentru cã, din clipa în care Dumnezeu este prezentatcreierului uman, conceptul neurologic nu va mai dispãrea.

Au apãrut recent numeroase cãrþi antireligioase — între ele,The God Delusion, de Richard Dawkins; The End of Faith, deSam Harris; ºi God Is Not Great, de Christopher Hitchens —care argumenteazã cã sunt periculoase credinþele religioase atâtpentru individ, cât ºi pentru societate. Dar cercetarea, aºa cumvom arãta pe parcursul acestei cãrþi, sugereazã cu tãrie contra-riul. De fapt nici nu considerãm cã aceºti autori reprezintãvederile vastei majoritãþi a oamenilor de ºtiinþã ºi a ateilor. Deexemplu, deºi nu sunt religios în mod deosebit, sunt deschisposibilitãþii cã Dumnezeu s-ar putea sã existe, în vreme ceMark, colegul ºi co-cercetãtorul meu, preferã sã priveascã uni-versul printr-o perspectivã pur naturalistã ºi empiricã. Totuºiamândoi apreciem ºi încurajãm dezvoltarea religioasã ºi spiri-tualã — atâta timp cât nu denigreazã vieþile sau credinþele reli-gioase ale altora.

În ultimii patru ani, Mark ºi cu mine am studiat cum dife-ritele concepte de Dumnezeu afecteazã mintea umanã. Am

Cui îi pasã de Dumnezeu?

– 13 –

scanat creierul cãlugãriþelor franciscane care se cufundau înprezenþa lui Dumnezeu, am înregistrat schimbãrile neurologiceale practicanþilor budiºti care contemplau universul. Am urmã-rit ceea ce se întâmplã în creierele practicanþilor penticostalicare invitau Duhul Sfânt sã le vorbeascã prin revelaþia divinã ºiam vãzut cum creierele ateilor reacþioneazã — ºi nu reacþio-neazã — când mediteazã asupra unei imagini concrete a luiDumnezeu.3

Împreunã cu echipa mea de cercetare de la Universitatea dinPennsylvania ºi Centrul pentru Spiritualitate ºi Minte, am stu-diat practicanþi sikhs, sufi, yoga ºi meditatori avansaþi pentru alocaliza schimbãrile neurochimice cauzate de practicile spiri-tuale ºi religioase. Cercetarea noastrã ne-a condus la urmãtoa-rele concluzii:

1. Fiecare parte a creierului construieºte o percepþie diferitãa lui Dumnezeu.

2. Fiecare creier uman îºi adunã percepþiile despre Dumne-zeu în modalitãþi unice ºi diferite, dând deci lui Dum-nezeu calitãþi diferite de semnificaþie ºi valoare.

3. Practicile spirituale, chiar ºi când sunt golite de credinþereligioase, sporesc funcþionarea neurologicã a creieruluiîn modalitãþi care îmbunãtãþesc sãnãtatea fizicã ºi emo-þionalã.

4. Contemplarea intensã ºi îndelungatã a lui Dumnezeu ºi aaltor valori spirituale pare sã schimbe permanent struc-tura acelor pãrþi ale creierului care ne controleazã stãrilede spirit, dau naºtere noþiunilor de conºtiinþã a sinelui ºine modeleazã percepþiile senzoriale ale lumii.

5. Practicile contemplative întãresc un circuit neurologicspecific ce genereazã starea de pace, conºtiinþa socialã ºicompasiunea pentru ceilalþi.

Religia ºi creierul uman

– 14 –