Culturi profitabile » « fructe

Cireşul, cultura la care România este pe locul 3 în lume ca productivitateMircea Marin › 6-05-2013 »  « 5617 citiri  ‹ 99 recomandări  ‹ 3 comentarii cerintele pietei:

Sînt puţine culturi în care după criteriul productivităţii sîntem în top 3 mondial. Fără investiţii mari, aproape fără subvenţii şi practic ignorat de politicile agricole la nivel naţional – cireşul ne plasează deasupra unor ţări care au şi mari ferme şi bani şi tehnologie şi cercetare.

Cireşul (Prunus Avium, etc) este unul dintre cei mai darnici dintre pomi. Valorificarea cireşului este multidimensională ţinând atât de ce se poate face cu “produsele” sale cât şi “în jurul său”. Cireşele sînt trecute în lista “aromelor fine” a bucătarilor şi distilatorilor şi a fructelor cu conţinut mare de anti-oxidanţi a nutriţioniştilor şi fito-terapeuţilor. Lemnul de cireş este asociat cu “luxul” de către producătorii de mobilier şi artizani. Livezile de cireş sînt considerate adevărate “paradisuri terapeutice” de către psihoterapeuţi. Sub toate aceste aspecte cultivarea şi exploatarea cireşului este susţinută de o cerere în creştere continuă.

La nivel mondial România este pe locul 3 în ce priveşte randamentul obţinut (119425 Hg/ha), pe locul pe locul 8 în ce priveşte producţia (81842 tone) şi pe 18 în

ce priveşte suprafaţa recoltată (6853 ha). Cultura cireşului asigură prosperitatea multor familii în regiunile în care aceasta este cultura specific-tradiţională – aducând venituri peste media adusă de producţia agricolă. De regulă producţia se face în livada moştenită, pe suprafeţe de maximum 5 ha (chiar şi în zonele unde per ansamblu cultura este dominantă permiţând coagularea loturilor individuale în unităţi asociative), de către proprietari.

Gradul de susţinere – câte subvenţii naţionale sau europene primesc cultivatorii – este aproape de zero – cei mai mulţi dintre proprietari de livezi având suprafeţe mai mici decâ cele eligibile. Gradul de tehnologizare – câtă “ştiinţă” produsă de cercetători şi specialişti este înglobată în producţie – este mic (în România, multe institute de cercetări agricole au fost închise din lipsă de fonduri, facultăţile de agronomie, chiar dacă fac cercetare sînt aproape rupte de agricultura reală). De asemenea gradul de mecanizare – utilaje, unelte mecanice – este de asemenea mic (căruţa cu cai, scara, prăjina sînt cele mai răspândite “unelte”). Gradul de valorificare – numărul de forme din care fermierii “scot” bani din livezile de cireşe – este foarte mic – practic doar din vânzarea fructelor proaspete.

În câteva cuvinte, în România, cultura cireşului se face “ca în Evul Mediu”, iar valorificarea “ca în Epoca de Piatră”.

Cireşoaia (Bistriţa-Năsăud), Turcineşti (Gorj) sînt două cazuri în care cultura cireşului asigură prosperitatea comunităţii – O prosperitate evidentă prin mulţi indicatori care sar în ochi precum numărul şi mărcile autourismelor, numărul caselor cu nivel, al garajelor şi al utilităţilor (centrale proprii, etc). Cireşele produse în cele două comunităţi nu ajung în niciun hypermarket din România – niciun mare retailer de pe piaţa autohtonă nu pare să fie interesat de aceste fructe deşi acestea sînt “promovate” local prin

“festivaluri ale cireşelor” sau “târguri” şi “sărbători” – oamenii vând la poarta gospodăriei “producătorilor doar pe hârtie” care o duc în pieţe sau chiar exportatorilor care le duc în străinătate (Moldova, Ungaria, Italia, Rusia, Finlanda) .

Prosperitatea de care se bucură oamenii din cele două comune “mari producătoare” este mult sub potenţial – producătorii primesc de fapt foarte puţin pentru ce produc şi exploatează foarte puţin din formele de valorificare ale culturii cireşului.

De unde vine productivitatea? Productivitatea este un dar al solului foarte bun, al climatului local propice, al muncii oamenilor şi al unor secrete vechi (precum port-altoiul săbatic, aşa cum fac cei de la Cireşoaia, care dau pomului domesticit ceva din robusteţea celui sălbatic) – însă puse toate cap la cap, tot ţine de domeniul “miracolului naturii”.

Cum fac alţii? Slovenia e pe primul loc

“Miracolul naturii” are şi el limite – slovenii şi elveţienii au productivităţi de trei şi de două ori mai mari ca noi, doar că ei au ştiut să aduge “management”, cunoaştere şi bani (foarte mulţi bani).

Slovenii au cea mai mare productivitate din lume (341532 Hg/ha), sînt pe locul 47 în privinţa contribuţiei la recolta mondială (4235 tone), şi pe locul 64 în ce priveşte suprafaţa alocată livezilor de cireş 124 hectare.

Fac aici o paranteză… slovenii au livezi de cireşe de 124 de hectare – asta e de 6 ori mai puţin cât au ţăranii de la Cireşoaia unde sînt 600 de hectare. Ce poţi să spui? Mai în glumă mai în serios: că Slovenia este cel mai competitiv “deluşor” de la Cireşoaia.

Nu aş fi prea departe de adevăr. Producţia “naţională” de cireşe a Sloveniei este concentrată la Goriška Brda şi ea o comună (este drept cam cât trei comune româneşti).

Goriška Brda are o tradiţie seculară în ce priveşte cultivarea cireşilor – fructele produse aici ajungeau direct pe masa Împăratului de la Viena şi pe cea a Ţarului de la Petersburg, fiind recunoascute ca un “brand” avant la lettre: cireşele de Gorizia.

Soiul care făcea faima Goriziei nu s-a păstrat – gusturile aristocraţilor de acum 2-3 veacuri erau mai complicate decât cele ale consumatorului de azi – pentru consumatorul de azi horticultorii sloveni au creat un soi mai “economic” numit “Briška hrustavka” (derivat din Bigarreau) promovat ca soi naţional (deşi este un Bigarreau, dar deh, unii ştiu semnificaţia cuvântului “branduire” şi nu mai fac atât caz că nu au nicio contribuţie la patrimoniul universal).

“Sectorul” este puternic subvenţionat. Mai întâi pentru că marea majoritate a cireşilor sînt plantaţi printre rândurile de viţă de vie (de fapt Goriška Brda este cea mai importantă podgorie a Sloveniei) fermierii aplică pentru subvenţiile alocate ambelor culturi – banii venind din fondurile europene pe agricultură (526 EUR/ha). Mai întâi pentru că statul

finanţează cercetarea astfel încât această să pună la dispoziţia fermierilor soiuri şi puieţi productivi la preţuri “accesibile”.

Pe lângă asta slovenii se pricep să valorifice cireşele produse la Brda sub aproape toate aspectele ce ţin de procesarea şi utilizarea acestor fructe – Turismul local (Gorica, numită şi Toscana Sloveniei, este o regiune turistică importantă) promovează savoarea cireşei ca parte a identităţii locale. Ar veni ceva de genul “Gorica are gust de cireaşă” – amintind un pic de “cireşele de Gorizia” din vremea Habsburgilor şi Romanovilor. Practic orice poate fi făcut din şi cu cireşe este gătit sau produs în variantă locală – dulceaţă de cireşe “slovenă”, gem de cireşe “sloven”, peltea şi jeleu de cireşe “sloven”, tartă de cireşe “slovenă”, strudel cu cireşe “sloven” (nu veţi scapa de el în niciun restaurant cu specific local sau internaţional), lichior de cireşe etc.

Rețeta elvețiană

Ca şi slovenii, elveţienii cultivă cireşele pentru a le valorifica sub formă de materie primă în produse cu valoare adăugată mare. Elveţienii au asociat aroma de cireşe cu ciocolata (al treilea “produs” naţional după banking, şi ceasornicărie) cu faricarea de lichioruri “naţionale” (aromate sau nearomate având la baza cireşele), dar şi cu… terapia din livadă.

Fermierul elveţian este unul dintre cei mai liniştiţi fermieri din lume – el munceşte din pură plăcere – veniturile sale fiind acoperite în proporţie de 71% din subvenţii. Doar în Coreea de Sud există un grad mai mare de subvenţionare a agriculturii.

Toate cheltuielile ce privesc sporirea gradului de cunoaştere aplicat în producţia agricolă – servicii oferite de specialşti, cu puieţi de calitate, cu soiuri noi rezistente şi productive – sînt deductibile.

În aceste condiţii devine explicabil de ce elveţienii au a doua productivitate la nivel mondial (248393 Hg/ha) în ce priveşte cireşele.

Elveţienii cultivă cireşe pentru a produce Kirsch (sau Kirschwasser – apă de cireşe), un brandy translucid, fără culoare, uşor (doar uşor) aromat obţinut din dubla distilare a cireşelor amare. Cireşele sînt fermentate în întregime, atât pulpa cât şi sâmburele – sâmburele contribuind la aromă cu o notă de migdală. Lucrul care face Kirsch-ul atât de apreciat printre atâtea şi atâtea lichioruri pe bază de cireşe şi vişine este faptul că nu este dulce.

Practic fiecare proprietar elveţian de livadă de cireşe are şi o distilerie în care produce Kirsch – păstrând în acest scop o mare parte din recolta obţinută, uneori chiar mai mare decât cea oferită pieţei ca fruct proaspăt să producătorilor de ingredente pentru ciocolatieri şi cofetari şi chiar marilor “branduri” de kirsh care au distilerii industriale.

Terapia florilor de cireș

Elveţienii au o contribuţie proprie la gama de moduri de valorificare a culturilor de cireşe: ei scot bani nu doar din ce produce livada ci şi din faptul că livada există. “Livada de cireşe” este o atracţie turistică. Iniţial aceasta a fost doar o formă de recreere – în liniştea livezii, departe de oraşul stresant şi de artificalitatea hotelurilor. Ulterior inspiraţi de rolul pe care cireşii în floare îl au în meditaţia şintoistă (Japonia, sakura) unii pshihologi au propus ceva ce s-ar numi “cherry-therapy” – prescriind pacienţilor să îşi petreacă în momentul înfloririi cireşilor câteva săptămâni, poate întreaga lună în livadă – preţul acestor sejururi în livezile înflorite rivalizează cu cel al unor pachete turistice exotice pentru că “sezonul” e scurt, cererea mare (şi provenind de la mari manageri, staruri stresate, caete încoronate) şi capacităţi de primire mici.

Sortimentul cuprinde soiuri romanesti si straine adaptate diverselor zone de cultura, care se esaloneaza la maturare din 10 mai pana in 15-20 iulie. Cele mai importante soiuri sunt:

 

 

 

 

Cea mai timpurie (Fruheste der Mark) - este un soi de vigoare mijlocie, autosteril cu fructe mici, alungite, cu o depresiune in zona punctului stilar, de culoare rosie-inchisa, cu insusiri gustative mediocre. Se matureaza la mijlocul lunii mai.

Bigarreau Morreau - soi viguros, autosteril, are fructul mijlociu-mare, larg cordiform, de culoare rosu-viu, lucios, pulpa pietroasa, bine colorata, de calitate buna. Se matureaza in a doua jumatate a lunii mai.

Bigarreau Burat - soi de vigoare mijlocie, autosteril, foarte productiv, cu fructul mare, cordiform, rosu-viu, pulpa semipietroasa. Se matureaza la sfarsit de mai.

Negre de Bistrita - soi de vigoare mare, fructul mijlociu, rosu-vinetiu, cu o depresiune in varf, cu pulpa semipietroasa, colorata, de calitate buna. Se matureaza la sfarsit de mai si inceput de iunie.

Sam - are vigoare mijlocie, formeaza ramuri de schelet groase, are fructe mari, sferice, cu pulpa semipietroasa, cu gust satisfacator, bun pentru industrializare. Soiul este rezistent la crapare si se matureaza in prima decada a lunii iunie.

Cerna - are vigoare mijlocie, este autosteril, este bun polenizator, are fructul mare, tronconic, cu pielita rosie stralucitoare, pulpa rosie semipietroasa si gust echilibrat. Se matureaza la mijlocul lunii iunie.

Ponoare - soi de vigoare mijlocie-mare, autosteril, cu o buna capacitate de productie, are fructe mijlocii, de culoare rosie, cu pulpa semipietroasa si gust dulce-acrisor.

Van - are vigoare medie, este autosteril, precoce si productiv, are fructul mare, sferic-trunchiat, de culoare rosie, pulpa pietroasa, rezistent la crapare, de calitate foarte buna. Se matureaza in ultima decada din iunie.

Rubin - soi de vigoare supramijlocie, autosteril, cu mare capacitate de fructificare, fructul mare, cordiform, de culoare rosu-rubiniu stralucitor, pulpa pietroasa, foarte bun pentru masa. Se matureaza la sfarsitul lunii iunie.

Pietroase de Cotnari - are vigoare mijlocie-mare, este autosteril, produce foarte mult, fructul este mare, cordiform-rotunjit, galben-auriu, acoperit cu rosu-corai, pulpa pietroasa, suculenta de calitate foarte buna. Se matureaza la sfarsit de iunie.

Gersmersdorf - soi foarte viguros, autosteril, cu fructul foarte mare, larg cordiform, rosu-inchis, cu pulpa pietroasa de calitate foarte buna. Se matureaza in decada a treia a lunii iunie.

Armonia - este un soi viguros, cu fructe mari, cordiform rotunjite, de culoare galbena, marmorate cu rosu-aprins, cu pulpa pietroasa, dulce si armonios acidulata, foarte bun pentru masa. Se matureaza la sfarsit de iunie si inceput de iulie.

Stella - soi de vigoare mijlocie, autofertil, are fructul mijlociu-mare, ovoid-alungit, rosu-anilin, cu pulpa pietroasa, foarte bun pentru masa. Se matureaza in decada a treia a lunii iunie.

Stella compact - are vigoare mijlocie-mica, fructifica exclusiv pe buchete, are portul compact. Fructele sunt mijlocii-mari, cordiform-ovoidala, asemanator cu Stella, cu peduncul scurt si gros. Pulpa este pietroasa, cu gust echilibrat si destul de rezistent la crapare. Se matureaza la sfarsit de iunie si inceput de iulie.

Hedelfinger - soi viguros, autosteril, foarte productiv, cu fructul mare, ovoid-alungit, rosu-violaceu, pulpa pietroasa, semiaderenta la sambure, de calitate foarte buna pentru masa si industrializare. Se matureaza la sfarsit de iunie si inceput de iulie.

Lambert compact - soi de vigoare mijlocie, cu fructul mare, scurt cordiform, de culoare rosie-inchis, pulpa pietroasa, gust placut. Se matureaza in prima jumatate a lunii iulie.

Uriase de Bistrita - este soi de vigoare mare, autosteril, are fructe mari si foarte mari, sferic-trunchiate, pana la ovosferice, bombate pe partea dorsala, de culoare rosie. Pulpa este rosie, pietroasa, suculenta, cu gust dulce si armonios acidulat. Se matureaza in prima jumatate a lunii iulie.

Silva - soi autosteril, viguros, cu fructul mic-mijlociu, de culoare neagra si gustul amar. Se matureaza la sfarsit de iunie.

Amara - soi viguros, cu fructul mijlociu, negru si gust amar. Se matureaza in prima decada a lunii iulie.

Romania se situeaza pe primele locuri in Europa la productia de cirese, iar judetele din Moldova (Galati, Vrancea, Vaslui, Botosani, Neamt, Bacau, Iasi), realizeaza peste 70 % din recolta de cirese a tarii.

pregatirea cireselor:

7.4. Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la speciile cires si visin

Obtinerea de recolte mari si fructe de buna calitate, este corelata cu o buna stare de sanatate a pomilor. In conditiile tarii noastre prin neglijarea bolilor si daunatorilor la cires si visin se poate pierde circa 45-100% din recolta soiurilor cu coacere mijlocie si tarzie (Victoria Suta, 1976). Bolile si daunatorii care ataca in mod frecvent ciresul si visinul in tara noastra sunt: antracnoza frunzelor de cires (Cocomice hiemalis), ciuruirea frunzelor (Stigmina carpophila), moniloza (Monilia laxa, Monilia fructigena), paduchele din San Josè (Quadraspidiotus perniciosus), paduchele negru al ciresului (Myzus cerasi), musca cireselor (Rhagoletis cerasi), acarieni, viespea neagra a frunzelor de cires, cotarul verde, insecte minatoare etc. In faza de buton alb si dupa inflorire se utilizeaza, de regula, fungicide sistemice care protejeaza frunzisul si fructele fata de principalii patogeni, o perioada mai indelungata fata de cele de contact si in general nu pateaza fructele. Dintre acestea mentionam ca foarte eficace produsele Bavistin DF, Saprol, Score, Folicur solo, Derosal 50 S.C., etc. Dupa recoltare, pe langa produsele cuprice, se recomanda si cele de contact: Captadin, Folpan, Dithane. Pentru combaterea daunatorilor se pot folosi insecticidele Decis, Karate, Calypso, Mospilan, Victenon etc. Toate produsele folosite pot fi inlocuite cu alte produse cu acelasi spectru de actiune. De remarcat faptul ca ciresul si visinul necesita mult mai putine tratamente decat alte specii pomicole.

AMBALAREA: 5. Produsele se ambaleaza în ambalaje de desfacere si/sau de transport.Produsele ambalate în mod individual în pelicula nu pot fi considerate capreambalate.6. În calitate de ambalaj pot fi folosite numai materiale autorizate de organulcentral de specialitate al administra_iei publice în domeniul ocrotirii sanata_ii înconformitate cu Regulile si normativele sanitaro-epidemiologice pentru materialelefolosite in sectorul alimentar nr. 06.10.3.67, din 2004 aprobate de MinisterulSanata_ii si Protec_iei Sociale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.168-171/583 din 16.12.2005) si Normativele igienice privind reziduurile preparatelorde uz fitosanitar în obiectele mediului înconjurator nr. 6335 din 21 august 2003(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 248 din 19.12.2003 art. 359).7. Materialele de ambalaj trebuie sa fie noi si curate. Igiena ambalajului, inclusiv amaterialelor utilizate în ambalaj, se asigura de catre agentul economic.8. Materialele de ambalaj trebuie alese în dependen_a de exigen_ele produsului, de

metoda de ambalare, de metoda de preracire, de rezisten_a, disponibilitate si declauzele contractuale.Materialele de ambalaj stocate trebuie depozitate în zone curate, închise siprotejate adecvat de patrunderea daunatorilor si contaminan_ilor.9. Ambalajul trebuie sa men_ina caracteristicile de calitate ale produselor ambalatepe parcursul procesului de transportare si comercializare si trebuie sa protejeze deinfluen_ele mediului exterior.În condi_ii normale si prevazute de utilizare, ambalajul nu trebuie sa transfereproduselor contaminan_i în cantita_i care ar putea aduce o schimbare inacceptabilaîn compozi_ia produselor sau o deteriorare a caracteristicilor organoleptice aleacestora în conformitate cu Hotarîrea Guvernuluii nr. 957 din 21 august 2007 cuprivire la aprobarea Reglementarii tehnice „Fructe si legume proaspete destinateconsumului uman ca atare”..10. Ambalajul trebuie proiectat în asa fel încît sa asigure stabilitatea optima petimpul manipularii. Se folosesc în acest scop materiale auxiliare de amortizare si decalare.11. Ambalajul trebuie sa reziste la:1) manipulare grosiera la încarcare si descarcare;2) compresia produsa de greutatea altor containere superioare;3) impact si vibra_ie în timpul transportarii;4) umiditate înalta în timpul racirii preliminare, tranzitului si depozitarii;5) praf, lumina si alte radia_ii, temperatura, presiune;6) ac_iunea factorilor de natura biologica (microorganisme, insecte, rozatoare etc).12. Ambalajul trebuie sa îndeplineasca cumulativ urmatoarele cerin_e:1) sa identifice si sa prezinte produsul si producatorul / importatorul;2) sa informeze corect si deplin consumatorul privind nivelul caracteristicilor debaza ale produsului;

3) sa comunice date legate de modul de utilizare a produsului si a naturiiambalajului.13. Importatorii, producatorii de ambalaje furnizeaza informa_iile si recomandarilenecesare privind materialele de ambalaj. Materialele utilizate se clasifica:1) din mucava: saci, cutii, containere, lazi, panere, învelis, captuseala, umplutura,tavi, cosuri, despar_itoare si foi intermediare;2) din hîrtie: saci, coli de acoperit, captuseala, garnituri;3) din lemn: lazi, cosuri, cutii, tavi, palete;4) din material plastic: lazi, palete, cutii, tavi, saci, pungi, sacule_e, folii,containere, pelicula de ambalaj, despar_itoare, captuseala;5) material spongios: cutii, tavi, saci, captuseala, despar_itoare.Ambalajele trebuie sa fie destinate scopului utilizarii lor pentru fructe silegume.14. Cosurile, cutiile, lazile, tavile si sacii se considera containere de transport.Cutiile din carton din fibre, pentru produsele ambalate în stare umeda sau cughea_a, trebuie impregnate cu ceara sau acoperite cu un material hidrofug. Lalipirea cutiilor trebuie aplicat un material adeziv rezistent la apa.15. Containerele si paletele din lemn trebuie sa fie conforme Standarduluiinterna_ional privind masurile fitosanitare nr. 15 „Îndrumar privind reglementareamaterialelor de ambalaj din lemn în comer_ul interna_ional” publicat în MonitorulOficial al Republicii Moldova nr. 30-33 din 25 februarie 2005.16. Containerele care se reutilizeaza trebuie sa fie cura_ate si dezinfectate temeinic.17. Urmatoarele materiale se adauga la containere pentru a conferi rezisten_a siprotec_ie suplimentara produselor:1) captuseala - pentru a asigura umiditatea necesara la transportareasparanghelului; captuseala cu bioxid de sulf – la reducerea altera_iilor latransportarea strugurilor; captuseala cu permanganat de potasiu - în cutiile pentrutransportarea bananelor pentru contribuirea absorb_iei etilenei;2) sacii sau materialele din pelicula de polietilena - pentru a re_ine umiditatea:

a) polietilena perforata trebuie utilizata pentru majoritatea produselor - pentru apermite schimbul de gaze si a evita umiditatea excesiva;b) polietilena solida - pentru ambalarea ermetica a produselor si asigurareaatmosferei modificate, prin reducerea cantita_ii de oxigen disponibil pentrurespira_ie si coacere. Se aplica pentru banane, capsune, rosii si citrice.18. Se respecta urmatoarele metode de ambalare ale produselor:1) ambalare pe teren – produsele se aseaza în ambalaje în timpul recoltarii;2) ambalare în hala – produsele aduse de pe teren sînt prelucrate sauambalate în încapere sau sub acoperis;3) reambalare – produsele sînt sortate repetat si puse într-un container cu ocapacitate mai mica pentru vînzarea cu amanuntul.19. Ca ambalare a produselor poate fi selectat unul dintre urmatoarele tipuri:1) umplere la volum;2) ambalare în tavi sau celule;3) ambalare-asezare – produsele sînt asezate cu grija în container;4) ambalare sau preambalare pentru consumator – cantita_i relativ mici de produsesînt ambalate, cîntarite si etichetate pentru comercializare cu amanuntul;5) învelire în pelicula retractabila – produsele sînt învelite cu pelicula, separat siermetic, pentru a reduce pierderea de umiditate. Pelicula poate fi tratata cufungicide sau alte substan_e chimice autorizate în conformitate cu Legea nr. 119din 22.06.2004 cu privire la produsele de uz fitosanitar si la fertilizan_i si HotarîreaGuvernului nr. 1045 din 05.10.2005 pentru aprobarea Regulamentului cu privire laimportul, stocarea, comercializarea si utilizarea produselor de uz fitosanitar si afertilizan_ilor;6) atmosfera modificata – ambalare individuala pentru consumator, containerelede transport sau paletele sînt ermetizate cu ajutorul peliculei sau sacilor depolietilena.20. Containerele de transport trebuie sa fie calibrate si umplute corect în scopulevitarii deteriorarii containerelor si a produselor.Trebuie sa se evite umplerea excesiva si umplerea insuficienta, care saprovoace deprecierea produselor.

21. Trebuie sa se utilizeze unita_i de încarcatura pe palete, care trebuie sa asigure:1) manipularea redusa a containerelor de transport separate;2) reducerea deteriorarii containerelor si a produselor din interiorul acestora;3) eficien_a opera_iunilor la centrele de distribu_ie.22. Unita_ile de încarcatura pot avea una din urmatoarele caracteristici:1) palete standard din lemn sau foi intermediare, cum ar fi: 1200 x 1000 mm, 800x 1000 mm, 800 x 1200mm, 1000 x 1200 mm;2) suporturi cu fixare reciproca între cutii;3) cutii cu orificii pentru circularea aerului;4) material care fixeaza cutiile pentru a preveni alunecarea orizontala;5) plasa din masa plastica în jurul paletei cu cutii;6) corniere din carton, masa plastica sau metal;7) curele din plastic sau metal în jurul cornierelor si cutiilor.23. Paletele din lemn trebuie sa fie suficient de rezistente de a nu-si modifica formaîn timpul depozitarii. Trebuie sa fie asigurate condi_iile necesare pentru manipularecu încarcatoare cu furca si platforme-ascensor.Baza paletei nu trebuie sa împiedice circula_ia aerului.24. În cazul încarcaturilor sub forma de palete cu containere de transport nefixatecu curele sau plasa, cel pu_in trei straturi superioare trebuiesc stivuite intercalat,pentru asigurarea stabilita_ii.Transportatorul trebuie sa foloseasca pelicula de ambalaj, banda adeziva sauclei la straturile superioare, adaugator la stivuirea intercalata. Containerele trebuiesa fie suficient de rezistente pentru stivuire intercalata fara a se prabusi.25. În containerele de transport foile intermediare se stivuiesc intercalat, seînvelesc cu pelicula de ambalaj sau în alt mod si se fixeaza cu corniere si curele.26. Foile intermediare, facute din carton, din fibre sau plastic, trebuie sa fiesuficient de rezistente, iar cele folosite în condi_ii de umiditate sporita trebuieimpregnate cu ceara.Foile impregnate, folosite în vehicule, trebuiesc dotate cu orificii pentrucircularea aerului sub încarcatura. Nu se recomanda folosirea foilor intermediare în

utilajele de transport frigorifice cu canale mai pu_in adînci în podea.27. Expeditorul este obligat sa furnizeze si sa aplice etichete pe ambalaje sicontainere. Etichetele aplicate pe colete trebuie sa aiba forma unui patrat cu laturade 100 mm si sa con_ina informa_ii privind produsele. De asemenea, pe ambalajulutilizat, avînd forma unui dreptunghi trebuiesc aplicate etichete de manipulare, ce

stipuleaza condi_iile de manipulare.

DEPOZITAREA:56. Producatorii trebuie sa stabileasca si sa comunice în forma scrisa condi_iile sidurata de depozitare.57. Pe parcursul depozitarii trebuie sa se asigure:1) condi_iile de depozitare a produselor prin buna func_ionarea a dispozitivelorfrigorifice si urmarirea permanenta a modului de func_ionare a acestora;2) utilajele frigorifice nu trebuiesc supraîncarcate;3) depozitarea produselor are loc în condi_ii în care se evita contaminarea acestoracu agen_i patogeni;4) pe parcursul depozitarii trebuie respectata igiena si compatibilitatea produselor.58. Temperatura de depozitare nu trebuie sa aiba oscila_ii mai mari de 1,5o C - 2oC.Pentru masurarea temperaturii din spa_iul de depozitare se utilizeaza atîtinstrumente ce permit înregistrarea acestui parametru la un moment dat (denumitetermometre), cît si instrumente ce ofera posibilitatea înregistrarii evolu_ieiparametrului men_ionat pe o perioada oarecare de timp (denumite termografe).59. Reglarea umidita_ii din spa_iile de depozitare poate însemna, dupa caz,reducerea excesului de umiditate (prin amplasarea de vase con_inînd var nestins,clorura de calciu, silicagel etc. - substan_e care absorb vaporii de apa) sauridicarea umidita_ii (prin stropirea cu apa a pardoselii depozitului - împrastierea de

rumegus umezit de lemn, ventilarea spa_iului de depozitare sau folosirea unorumidificatoare electrice).60. Între containere si podea trebuie sa fie suficient spa_iu pentru a permitecircula_ia aerului. Aerul trebuie sa circule în întreaga încapere de depozitare.Trebuie efectuat controlul si dirijarea con_inutului aerului din spa_iul dedepozitare, în scopul evitarii modificarii compozi_iei aerului din interior în timp siimpurificarii lui cu particule de praf sau cu diferite gaze.61. Depozitarea produselor se face pentru fiecare tip de produs în parte dupa cumurmeaza:1) merele – pentru depozitarea de lunga durata se ambaleaza în lazi cu capacitateade 25 kg, în rînduri despar_ite cu hîrtie pergament. Umiditatea cea mai avantajoasapentru reducerea pierderilor în greutate este de 93%, dar se admite si men_inerea eila 85%, pentru a se limita dezvoltarea mucegaiurilor. Durata de conservare poateatinge un an, în func_ie de caracteristicile soiului;2) perele – temperatura si umiditatea de depozitare sînt de la 0ºC pîna la minus 1ºCsi respectiv de la 90% pîna la 95%. Condi_iile si durata de depozitare sînt, înfunc_ie de soi, circa 4 si 6 luni;3) gutui – temperatura de la 00C pîna la minus 0,5ºC si umiditatea relativa a aeruluide 90%, durata de pastrare este de 3-4 luni;4) strugurii – pot fi trata_i cu bioxid de sulf înainte de introducerea în frigorifer,astfel se distrug toate microorganismele fixate pe suprafa_a boabelor. Temperaturade depozitare este de la minus 0,5ºC pîna la minus 1,5ºC si umiditatea de la 80%pîna la 85%. Durata de pastrare este de circa 3-5 luni, prin scaderea umidita_iirelative pîna la 75%;5) citricele – din cauza mirosului lor trebuie depozitate în camere speciale. Se

depoziteaza într-un stadiu de maturitate optima, pu_in verzi, urmînd ca maturareasa se faca în timpul depozitarii. Maturarea poate fi accelerata într-o camera a careiatmosfera con_ine 1/5000 – 1/20000 (în volum) etilena. Temperatura de depozitareeste de la 0ºC pîna la 4ºC, în func_ie de soi; lamîile se depoziteaza la temperaturade la 10ºC pîna la 14ºC. Umiditatea este de la 85% pîna la 90% si este mai pu_inimportanta decît la celelalte fructe. Durata de depozitare este de circa 2-6 luni;6) piersicele – temperatura de depozitare este de la 0ºC pîna la 1ºC, iar umiditateade la 83% pîna la 85%, astfel pot fi pastrate circa 3 saptamîni fara pierderea aromeisi a culorii pulpei. Agentul economic trebuie sa _ina cont ca peste acest termenscade nivelul calita_ii produselor;7) caisele – la temperatura de la 0ºC pîna la 1ºC si umiditate relativa de 90% sepastreaza 15-21 de zile, cu condi_ia unei bune ambalari. Se recolteaza lamaturitatea tehnica. La temperatura de 6ºC se depoziteaza pe un termen de circa 10zile;8) ciresele si visinele – la temperatura de la minus 1ºC pîna la minus 0,5ºC, duratade pastrare este de 14-21 zile pentru cirese si de 5-7 zile pentru visine, umiditatearelativa a aerului este de circa 90%;9) prunele – ambalarea trebuie executata cu grija, pentru a se pastra stratul de cearaprotectoare, care formeaza pruina de la suprafa_a fructelor. La temperatura de la0ºC pîna la 0,5ºC, cu o umiditate relativa a aerului de la 90% pîna la 95%.Depozitarea are loc pe o perioada de 3-4 saptamîni;10) capsunele - ambalajele folosite trebuie sa con_ina maximum de la 4 pîna la 5 kgfructe. La temperatura de 0ºC si umiditatea relativa a aerului de 90% se pot pastra

circa 7 zile;11) coacaza – la temperatura de 00C si umiditatea relativa a aerului de 90%;12) zmeura – la temperatura de 00C si umiditatea relativa a aerului de la 85% pînala 90%;13) bananele – maturarea lor are loc în timpul depozitarii. La temperatura de la10ºC pîna la 12ºC si umiditatea relativa a aerului de la 90% pîna la 95% sepastreaza circa 1-2 luni. Cînd încep sa se îngalbeneasca, se reduce umiditatearelativa la 80%;14) tomate rosii – ambalarea se face în doua sau trei rînduri în lazi. La temperaturade la 0ºC pîna la 1ºC se depoziteaza circa 4-5 saptamîni. La tomatele verzi,temperatura poate fi usor mai ridicata - de la 1,6ºC pîna la 10ºC, pentru a sepermite maturarea. Umiditatea aerului va fi de la 85% pîna la 90%;15) patlagele vinete – la temperatura de la 7ºC pîna la 10ºC si umiditate relativa aaerului de la 85% pîna la 95%, se pastreaza circa o saptamîna;16) ardei grasi, lungi si gogosari – durata pastrarii este de 14-15 zile la temperaturade la 8ºC pîna la 100C (înainte de maturare) si de la 1ºC pîna la 20C la maturitateadeplina, umiditatea relativa de 95%. Se poate efectua opera_ia de umezire aardeilor, dar numai la temperaturi de la 5ºC pîna la 70C. Transportul de durata(livrarea) se face concomitent cu preracirea de la 7ºC pîna la 100C, umiditatearelativa de 95% si ventila_ie lenta;17) mazarea verde – la temperatura de la 2ºC pîna la 4ºC si umiditate relativa aaerului de 85%, se pastreaza circa 2-3 saptamîni;18) fasolea verde – la temperatura de la 1ºC pîna la 2ºC si umiditate relativa aaerului de la 85% pîna la 90%, se pastreaza circa 2-3 saptamîni. Soiul are o mareimportan_a în atingerea unor durate maxime în pastrare;19) castrave_i – la temperatura de la 6ºC pîna la 100C, si umiditate relativa a aerului

de la 80% pîna la 90%, se pastreaza circa 2-3 saptamîni. Sînt sensibili la varia_iilede temperatura si de umiditate. Livrarea se face pe loturi iar transportul de duratase face în condi_ii de preracire la temperatura de la 7ºC pîna la 100C si umiditaterelativa de 95%;20) varza alba si rosie – la temperatura de la 0ºC pîna la minus 1ºC si umiditaterelativa a aerului de la 85% pîna la 90% se poate pastra circa trei luni, cu condi_iacura_arii foilor exterioare. Pentru marirea duratei de pastrare, se recurge laozonizarea aerului;21) conopida – la temperatura de la 0ºC pîna la minus 1ºC si umiditate relativa aaerului de la 85% pîna la 90%, se pastreaza, în func_ie de soi, circa patru saptamînisi mai mult. Ozonizarea permite prelungirea duratei de pastrare. Nu se cura_a foileverzi exterioare;22) salata si spanac – la temperatura de circa 10C si umiditate relativa a aerului dela 95% pîna la 96%. Durata de pastrare este de circa doua saptamâni, dar poate fiprelungita pîna la o luna;23) ceapa – ceapa cu apa multa se supune racirii lente si se pastreaza cinci luni latemperatura de la 0ºC pîna la 12ºC si la umiditate relativa a aerului de la 60% pînala 65%. Ceapa obisnuita se pastreaza, la temperatura de la 0ºC pîna la 12ºC siumiditate relativa a aerului de la 65% pîna la 70%, timp de circa 6-7 luni. Latemperatura de minus 3ºC se poate pastra circa 8 luni, producîndu-se o usoaracongelare, în acest caz, decongelarea trebuie efectuata foarte lent. Ceapa seambaleaza în saci de polietilena perfora_i sau din plasa de sfoara;24) usturoi – la temperatura de la minus 20C pîna la minus 30C si umiditatearelativa a aerului de la 75% pîna la 85%;25) sfecla rosie – se pastreaza circa 3-4 luni la temperatura de 0ºC si la umiditate

relativa a aerului de la 75% pîna la 80%;26) morcovi – la temperatura de 0ºC si umiditate relativa a aerului de la 90% pînala 95% se pastreaza circa 4-5 luni;27) _elina – la temperatura de 0ºC si umiditate relativa a aerului de la 95% pîna la98%, se pastreaza circa 3-4 luni;28) pastîrnac – la temperatura de la 0ºC pîna la minus 1ºC si umiditate relativa aaerului de la 90% pîna la 95% se pastreaza circa 5 luni;29) patrunjel – la temperatura de la 0ºC pîna la 10C si umiditate relativa a aeruluide la 90% pîna la 95% pe o durata de pastrare de 5-6 luni;30) cartofi – se pastreaza în vrac, în saci sau lazi. În cazul stivuirii în vrac,înal_imea poate atinge de la 3m pîna la 4m, fiind necesare canale de aerisire prinstive, spa_ii libere între stive, precum si între stive si pere_i. Cartofii pentru samîn_ase depoziteaza la temperatura de la 2ºC pîna la 4ºC, iar cei pentru alimenta_ie latemperatura de la 4ºC pîna la 5ºC. În prima perioada de depozitare a lor (2-3 luni)temperatura se men_ine de la 4ºC pîna la 6ºC, iar în perioada ulterioara se coboarade la 3,5ºC pîna la 4ºC, umiditatea relativa a aerului este de la 90% pîna la 95%;31) kiwi – depozitarea se face în lazi stivuite si asezate pe gratare, la o temperaturade 12°C si o umiditate relativa a aerului de la 85% pîna la 90%. În aceste condi_iiele se pastreaza circa 2-5 saptamîni;32) mango – temperatura de la 18ºC pîna la 22ºC si umiditatea relativa a aerului dela 85% pîna la 90%. A se evita depozitarea la temperaturi mai înalte de 25ºC;33) ananas – se pastreaza stivuite în lazi la temperatura de la 7ºC pîna la 10°C siumiditatea relativa a aerului de 90%, o perioada de circa 2-4 saptamani;34) rodii – la temperatura de la 5ºC pîna la 6ºC, umiditatea relativa a aerului de la

90% pîna la 98%;35) alte fructe si legume – la temperatura de la 0ºC pîna la 4ºC si umiditate relativaa aerului de la 85% pîna la 95%, _inînd cont de specificul si natura fiecarui tip deprodus.62. Ceapa, fructele de culturi nucifere, fructele citrice si cartofii trebuiesctransportate si se depozitate fiecare separat.Merele, perele, bananele, piersicele, prunele, zamosii, avocado, tomatele sialte produse care produc etilena nu trebuie transportate si depozitate împreuna cusalata verde, varza, morcovi, castrave_i, ardei grasi, dovleac.Perele si merele se transporta si se depoziteaza separat de cartofi, de varza,ceapa, _elina._elina - separat de ceapa sau morcov.Ardeiul gras, ananasul, fructele citrice - separat de oricare legume cu miros

puternic.

ETICHETAREA:

Etichetele produselor alimentare nu au doar rol decorativ, ele trebuie sa contina informatii exacte. Daca acestea sunt incorecte, pe langa consecintele teribile pentru consumatori, in special pentru cei care sufera de alergii sau de intolerante alimentare, trebuie sa fie avute in vedere de catre comercianti atat raspunderea contraventionala pe care acestia o pot avea pentru incalcarea normelor aplicabile in domeniul etichetarii, precum si raspunderea civila fata de consumatorul afectat.

Diversificarea sortimentului de marfuri si cresterea gradului de prelucrare a produselor au amplificat in ultima perioada functiile etichetei. Daca la inceput eticheta servea la identificarea simpla si rapida a produselor, in prezent ea raspunde unor nevoi concrete ale comerciantilor de promovare a produsului pe piata. In plus, regulile specificate de legislatia in vigoare impun respectarea unor cerinte minime de informare in domeniul etichetarii, prezentate pe larg in cele ce urmeaza.

Scopul etichetarii este de a oferi consumatorilor informatiile necesare, suficiente, verificabile si usor de comparat, astfel incat sa permita acestora sa aleaga acel produs care corespunde exigentelor lor din punct de vedere al nevoilor si posibilitatilor lor financiare, precum si de a cunoaste eventualele riscuri la care ar putea fi expusi prin consumul produsului respectiv. Legislatia aplicabila in domeniul etichetarii produselor alimentare este cuprinsa, pe de o parte, in reglementari cu caracter general, respectiv OG nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor („OG nr. 21/1992”) si Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului („Codul Consumului”), precum si in reglementari special aplicabile acestui tip de produse, respectiv

produsele alimentare, principalul act normativ in acest domeniu fiind HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor.

In baza prevederilor Codului Consumului, eticheta este definita ca fiind orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care contine elemente de identificare a produsului si care insoteste produsul sau este aderent la ambalajul acestuia.

Una dintre principalele cerinte pe care trebuie sa le intruneasca informatiile de pe etichetele produselor este ca acestea sa fie inscrise in limba romana, indiferent de tara producatoare, fara a se exclude totodata prezentarea lor si in alte limbi. Etichetele trebuie sa fie vizibile, lizibile si inscriptionate intr-un mod care sa nu permita stergerea lor.

In plus, informatiile cuprinse pe eticheta produselor alimentare nu trebuie sa induca in eroare consumatorii, la achizitionarea produselor, in privinta:- caracteristicilor alimentului si in special a naturii, identitatii, proprietatilor, compozitiei, cantitatii, durabilitatii, originii sau provenientei sale, precum si a metodelor de fabricatie sau de productie;- atribuirii de efecte sau proprietati alimentelor pe care acestea nu le poseda;- sugestiei ca alimentul are caracteristici speciale, atunci cand - in realitate - toate produsele similare au astfel de caracteristici.

Ce trebuie sa contina eticheta unui produs alimentar:

In baza prevederilor HG nr. 106/2002, etichetele produselor alimentare trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele elemente:

1. Denumirea sub care este vandut alimentul – aceasta trebuie sa corespunda naturii, genului, speciei, sortimentului sau proprietatilor alimentului ori materiilor prime utilizate in procesul de fabricatie;

2. Lista cuprinzand ingredientele, respectiv substantele (inclusiv aditivii) utilizate la producerea sau prepararea unui aliment;

3. Cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, exprimata in procente;

4. Cantitatea neta pentru alimentele preambalate (se face prin unitati de volum pentru produsele lichide si prin unitati de masa pentru celelalte produse, utilizandu-se, dupa caz, litrul, centilitrul, mililitrul, kilogramul sau gramul);

5. Data durabilitatii minimale sau, dupa caz, data-limita de consum. Data durabilitatii minimale reprezinta data pana la care produsele alimentare isi pastreaza caracteristicile specifice, in conditii de depozitare corespunzatoare. Data durabilitatii minimale se impune in cazul acelor produse care mai pot fi consumate si dupa perioada inscrisa pe ambalaj.

Acestea sunt alimentele care nu afecteaza sanatatea, doar ca dupa data respectiva pot sa isi mai piarda unele calitati: gust, miros, culoare. In aceasta categorie pot intra biscuitii sau pesmetul, care nu isi pierd calitatile dupa depasirea perioadei respective, produsele de panificatie etc. Data-limita de consum reprezinta data pana la care produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate si sunt susceptibile ca dupa un timp scurt sa prezinte un pericol imediat pentru sanatatea consumatorilor isi pastreaza caracteristicile specifice, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si pastrare.

De impact este etichetarea constand in urmatoarele expresii: „data limita de consum” sau „expira la data de”. Acestea indica faptul ca

dupa data inscrisa pe ambalaj produsul nu trebuie consumat, deoarece devine periculos pentru sanatate. In aceasta categorie intra produsele care sufera modificari microbiologice intr-o perioada scurta de timp, producatorul fiind obligat sa le retraga de pe piata si sa le distruga dupa data de expirare. Este cazul produselor lactate, al branzeturilor, al oualor si al altor produse perisabile.

MARCAREA CIRESELOR:

3.4.2 - Strategii de marcare

Marcarea reprezinta operatiunea de atribuire a unui nume de marca unui produs; în unele cazuri acesta dobândeste o notorietate atât de mare încât ajunge sa se identifice cu produsul generic. Marcarea este o componenta esentiala a strategiei de produs a companiei, o reclama pentru produsele firmei, un mijloc important de câstigare si fidelizare a clientelei. Strategii de marcare.

Abonare/Inregistrare

POLITICA BUSINESS SOCIAL INTERNATIONAL LIFESTAR INCREDIBIL SPORT AUTO

Străinii sunt înnebuniţi după cireşele româneşti. Mai mulţi comercianţi de peste hotare s-au interesat deja de roadele ţării noastre. Satul bistriţean Cireşoaia, este, aşa cum îi spune şi numele, raiul cireşelor. În fiecare an, după cules, roadele se adună în mijlocul satului, iar comerciaţii aleg ce şi cât să cumpere.

Nu există casă în sat care să nu aibă câţiva pomi fructiferi. Cele peste 400 de familii din localitate au reuşit, în ultimii ani, să-şi vândă fructele la export, direct din curte. Şi anul acesta, câţiva comercianţi străini aşteaptă deja recolta.  

La ei în ţară, iarna a distrus livezile, aşa că sunt nevoiţi să cumpere cireşe din străinătate. Adică de la noi din ţară. Motiv pentru care producătorii din Cireşoaia speră să obţină un preţ mai bun la fructe vara aceasta.

Oamenii reuşesc, într-un an bun, să câştige suficienţi bani din cireşe pentru a-şi întreţine familiile şi livezile, până când pomii rodesc din nou. Nu este tocmai uşor, dacă ne gândim că doar jumătate din încasări rămân în buzunarele oamenilor.

Singura mâhnire a oamenilor este că cireşele lor nu sunt atât de apreciate la noi în ţară pe cât şi-ar dori ei. Românii cumpără cireşele mari şi frumoase, dar mai puţin gustoase din import.

25°C BUCURESTI

Urmareste-ne »

Ponta, catre romani: Noi ne luptam,...

Ponta:Tara ar putea deveni...

Mesajul de Pasti al presedintelui...

Guantanamo Bay, cea mai scumpa...

Crin Antonescu nu mai este favoritul...

Ponta vrea pedepse aspre pentru...

9AM » Business » In satul cireselor, fructele pleaca la export, direct din curti

29 Septembrie 2007, 12:06 in Business

In satul cireselor, fructele pleaca la export, direct din curti

Cei peste 1.600 de localnici din satul Ciresoaia, comuna Branistea din Bistrita, mari cultivatori de fructe, au ajuns sa-si vanda marfa numai la export, fara intermediari si direct din curte, cu preturi mult mai mari decat le-ar obtine in tara, de la firmele de profil.

Detalii: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Business/73639/In-satul-cireselor-fructele-pleaca-la-export-direct-din-curti.html#ixzz2SiaA0YXu Follow us: @9AM on Twitter | 9AM.ro on Facebook

Străinii sunt înnebuniţi după cireşele româneşti. Mai mulţi comercianţi de peste hotare s-au interesat deja de roadele ţării

noastre. Satul bistriţean Cireşoaia, este, aşa cum îi spune şi numele, raiul cireşelor. În fiecare an, după cules, roadele se adună în mijlocul satului, iar comerciaţii aleg ce şi cât să cumpere.

Nu există casă în sat care să nu aibă câţiva pomi fructiferi. Cele peste 400 de familii din localitate au reuşit, în ultimii ani, să-şi vândă fructele la export, direct din curte. Şi anul acesta, câţiva comercianţi străini aşteaptă deja recolta. 

La ei în ţară, iarna a distrus livezile, aşa că sunt nevoiţi să cumpere cireşe din străinătate. Adică de la noi din ţară. Motiv pentru care producătorii din Cireşoaia speră să obţină un preţ mai bun la fructe vara aceasta.

Oamenii reuşesc, într-un an bun, să câştige suficienţi bani din cireşe pentru a-şi întreţine familiile şi livezile, până când pomii rodesc din nou. Nu este tocmai uşor, dacă ne gândim că doar jumătate din încasări rămân în buzunarele oamenilor.

Singura mâhnire a oamenilor este că cireşele lor nu sunt atât de apreciate la noi în ţară pe cât şi-ar dori ei. Românii cumpără cireşele mari şi frumoase, dar mai puţin gustoase din import.