Cultura Valceana decembrie2016 315 x400 tg jiu · PDF filecare vorbesc despre istoria acestor...

24noiembrie 2016, Muzeul de IstorieJudeţean, lansare de carte, autor Valentin

Dolfi, lucrare cu titlul de mai sus. Editarea s-a făcutde către Societatea Numismatică Română, Bucureşti,2016 (locul rezervat pe pagina de titlu), înscrisul ofi-cial fiind, totuşi, cel din pagina cu CIP a BNR,Editura Editgraph, Buzău, 2016; toate celelaltedemersuri-înscrisuri, tehnoredactare şi copertă, fiindale autorului. Menţionăm aceste lucruri căci trebuie„să dăm Cezarului ce-i al Cezarului”...cartea esteremarcabil realizată, ca grafică şi sistematizare deconţinut; mai ales în condiţiile actuale, numite de uniiacademice, revoltător, nu aşa, fiecarte scrie cum şi cevrea, trezindu-ne cu situaţii de-a dreptul hilare...bol-diri, sublinieri, italice, toate fără nici o conduită şiscrise în limbaje de tehnoredactare computerizatănepotrivite, nespecializate. Cartea lui Dolfi, aşa o să-i spunem în continuare, este o urmare a specialistuluiîn carte, cel care a creat tipografic „Lumea de ipsos”,Valentin Dolfi, 2005. Spunem prin aceasta, că, V.Dolfi a reuşit în acest răstimp să scoată o carte la felde frumoasă, şi în condiţii de calitate, sigur, nu ocarte de poezie, precum cea din 2005. Această carteni-l prezintă pe Dolfi aşa cum este el, extraordinar depretenţios, şi plin de neâncredere-în alţii, plin până larefuz de estetică şi bun conţinut, îndrăgostit lulea deaceastă lume a cărţilor...În timp ce alţii scot cărţi pebandă rulantă, urâte şi fără conţinut, Dolfi se ocupăde naşterea lor cu apucături de bijutier. Aşa lansări decarte, de întâlniri literare sau ştiinţifice, să tot facidomnule director Claudiu Tulugea... Această soci-etate vâlceană, care se vrea culturală, de obraz fin,dar nereuşind decât nişte şezători „provinciale” deprost gust şi produse de doctori fără de arginţi dincând în când subvenţionaţi de primărieie, clacheazăde patru ani încoace, denaturând actul de cultură vâl-cean. Atât de mult ne-a plăcut la Muzeul Judeţean deIstorie, în 24 noembrie 2016, cu cei care au participat

şi condus rosturile întâlnirii: Florin Eprure, ClaudiuTulugea, Silviu Purece, bunânţeles, mai ales princi-palul, Valentin Dolfi, încât de aici, nu am pregetat sărăspundem invitaţiei şi să mergem şi la Muzeul deArtă, imediat, după lansare, unde cum ne spuneaClaudiu Tulugea urma să aibă loc o „frumoasă expo-ziţie de pictură”...În ce priveşte această carte denumismatică, am adăuga şi noi, că, dacă banii suntcei mai de preţ, fiindcă fără bani nu se poate trăi,atunci trebuie să acordăm o mare atenţie acestor va-lori numismatice, care, iată, poate că doar numai îngreutate, au existat încă de la apariţia cetăţii anticelumii noastre!...Iacov, deşi după Avraam, cumpărândloc-pământ-cu „chesita”. De când apare civilizaţianoastră, după potop, de-atunci apare şi puterea banu-lui! Cunoscînd istoria banului, cunoşti, mai binedecât prin orice alt document, gradul de civilizaţie, decomunicare...

Claudiu Tulugea: - Atâta timp cât există asemeneascrieri, asemenea oameni, care pun cap la caplucrurile ca ele să se lege, înseamnă că actul culturalmerge înainte şi nu există nici un indiciu să cădempradă premoniţiilor de pe reţelele de socializare, pre-cum că totul este pierdut...Iată, ce plăcere să participila o asemenea acţiune, lansare de carte, necesară, şisă nu pierzi vremea cu prăpăstiile de pe internet. Şimai sunt oameni ca Valentin...Aş aminti aici pe dom-nul Dumitraşcu care ani de zile a pătimit, a adunatvalori numismatice şi a publicat multe texte în revistaBuridava...

Florin Epure: - Avem acum o imagine clară, unaa completării patrimoniului cu valori numismaticecare vorbesc despre istoria acestor locuri. O simplămonedă ne poate arăta că acolo, unde a fost găsită,putea exista, putea să circule...Şi acestea sunt infor-maţii foarte preţioase fiindcă atestă gradul de civi-lizaţie... „Cosoni” sau „aurei”...„talerii” constituiepatrimoniul nostru valoros pe care acum, acest om

Revistă deanaliză şiinformaţieculturală

Anul IX • Nr. 129 • decembrie 2016 • editat de ECOSTAR 21 prin INTOL PRESS • www.culturaarsmundi.ro

Asociaţia oamenilor de ştiinţă şi artă ECOSTAR 21

ISSN 1844 - 2358ISSN-L 1844 - 2358

16012

CUPRINS:VALENTIN DOLFI: „REPERTORIUL DESCOPERIR-ILOR MONETARE DE PE TERITORIUL JUDEŢULUI VÂLCEA”Petre CICHIRDAN........................................................pag.1

CU POETUL ALEXANDRU MIRCESCU, PRIN LUMEA VĂZUTELOR ŞI A NEVĂZUTELORFelix SIMA....................................................................pag.2

PE „CALEA EROILOR”... PROCESIUNEAMihai SPORIŞ...............................................................pag.3

ANITA ZĂRNESCU LEGUAY: „CUVINTE DINPARIS”pcickirdan......................................................................pag.4

CĂLIMĂNEŞTI - CĂCIULATA ÎN PERIOADA1910 - 1990Gheorghe MĂMULARU, George MĂMULARU........pag.4

TURISMUL DE IARNĂ, ÎN VALEA LOTRULUIGheorghe SPORIŞ.........................................................pag.6

ZILELE BIBLIOTECII A. E. BACONSKYCĂLIMĂNEŞTIConstantin MĂNESCU-HUREZI.................................pag.7

DIN "INFINITUL..." GEORGETEI GIUREAPaulian BUICESCU......................................................pag.8

EPIGRAMECornel MUNTEANU....................................................pag.8

VALERIA VLĂDESCU MARTOR LA ACOPERIREAŞI DESCOPERIREA PORTRETULUI REGELUI MIHAI...Bogdan CICHIRDAN..................................................pag.9

INVENTICA..............................................................pag.10

ROMÂNIA ŞI UNIUNEA EUROPEANĂIlie GORJAN...............................................................pag.10

SFÂNTUL NICODIM DE LA TISMANAArhim. Veniamin MICLE............................................pag.11

TRECUT-AU ANII...Gheorghe PANTELIMON...........................................pag.12

TROIŢA DE LA BISERICA “TOŢI SFINŢII”, CTITO-RIE A COLONELULUI (R) GHEORGHE GIURCĂEugen PETRESCU......................................................pag.13

VALERIA VLĂDESCU DIN BĂRBĂTEŞLTI VALCEA- SLUJBĂ DE POMENIRE PENTRUREGINA ANA!Simona Maria KISS....................................................pag.15

„CÂT DE FRUMOASĂ TRECI PRIN LUME,FEMEIE”, O BIJUTERIE A DRAMATURGIEIROMÂNEŞTIElena RUSE.................................................................pag.16

VALENTIN DOLFI: „REPERTORIULDESCOPERIRILOR MONETARE DE PE

TERITORIUL JUDEŢULUI VÂLCEA”Petre CICHIRDAN

(urmare în pag.2)

Flo

rin

Epu

re

Cla

udiu

Tul

ugea

Val

enti

n D

olfi

Sil

viu

Pur

ece

2 CULTURAvâlceană decembrie 2016

CU POETUL ALEXANDRU MIRCESCU, PRIN LUMEA VĂZUTELOR ŞI A NEVĂZUTELOR

Anul acesta s-au împlinit şapte ani de la dispa-riţia celui care a fost bunul nostru coleg şi prie-

ten Alexandru Mircescu. Îi aducem un pios omagiu şiîi facem o scurtă prezentare a vieţii şi activităţii înlumea pământeană.

Născut la 15 mai 1925 – decedat la 20 octombrie2009. Studii secundare la Târgovişte, Turnu-Măgureleşi Râmnicu-Vâlcea (unde s-a stabilit definitiv, în anul1947, după satisfacerea serviciului militar obligatoriu).A studiat la mai multe instituţii de învăţământ supe-rior: Academia de Muzică din Bucureşti (1943-1946),întreruptă pentru satisfacerea serviciului militar obli-gatoriu, Conservatorul Ciprian Porumbescu (1955-1957), Facultatea de Chimie Alimentară dinConstanţa, absolvită în anul 1964. În anul 1947, dupăo scurtă pregătire la nivel central (AdministraţiaComercială M.A.T.) a fost repartizat ca agent decontrol la Vinalcool Râmnicu-Vâlcea, de unde nu amai plecat până la pensionare, în 21 decembrie 1987,străbătând toate treptele ierarhice din serviciu. Aici îlvizita, adesea, pictorul Constantin Iliescu, de la care aşi achiziţionat câteva tablouri. Colaborează la : Albina,Curierul literar şi artistic, Luceafărul, Urzica,Tribuna. Este cuprins în volumul Sud-Vest. O antolo-gie a scriitorilor contemporani din Oltenia, apărută laCraiova, Editura Aius, 1998 şi în Antologia de poeziereligioasă Spre tine, Doamne”, apărută la Râmnicu-Vâlcea, Editura Antim Ivireanul, 2012, alcătuită depreot Nicolae State-Burluşi. Printre cărţile publicate,enumerăm: Noul ADAM -1946, Culoarea zâmbetului -1986, Chemările luminii -1995, Dansul insomniilor –1997, Topit în rădăcină -2005. A fost membru alUniunii Scriitorilor din anul 1992. Redăm, în continua-re, o frumoasă descriere citită la Biblioteca Judeţeană

„Antim Ivireanul”, în anul 2005, cu ocazia împlinirii aoptzeci de ani de viaţă.

CHIPUL MAMEI

Primele mele amintiri şi-au luat zborul peste ani,într-un anotimp cu soare aprins şi scânteietor, ca

inima mamei mele. Nu ştiu dacă era primăvară, varăsau chiar toamnă târzie, după cum nu ştiu nici ce vârstăaveam. Să tot fi avut vreo trei ani. De atunci începenesfârşitul şir al amintirilor mele, care m-au marcattoată viaţa şi pe care îl urmăresc şi astăzi, la bătrâneţe.Dureri şi bucurii, viaţă şi moarte, chipuri care vin,pleacă şi nu se mai întorc niciodată. Toate cu aceleaşiadevăruri neştiute şi cu aceleaşi imagini, de multe oriînşelătoare, s-au succedat de atunci, s-au acoperitunele pe altele, suprapunându-se unor legi ale firii,drepte sau nu, pe care lutul omenesc nu le poate schim-ba, nici evita.

Mama era orfană de tată din primul RăzboiMondial. A fost trimisă, pe cheltuiala statului, la şcoalapentru surori medicale din Bucureşti, după absolvireacăreia a fost repartizată la Târgovişte, la Spitalul jude-ţean care, pe vremea aceea, se afla situat lângă ruinelePalatului Domnesc şi ale Turnului Chindiei. La Botez,am primit numele Alexandru, la Biserica Stelea, monu-ment istoric, ctitoria domnitorului moldovean VasileLupu. După care, odată cu liberarea tatălui meu dinarmată, care-şi făcuse stagiul militar tot aici, laTârgovişte, am fost dus în oraşul Piteşti, la sora sa,Domnica, unde am crescut până la vârsta de şapte ani.La Piteşti s-a transferat şi mama mea, în aceeaşi fun-cţie, la Şcoala Normală. La tanti Domnica, în StradaExerciţiului nr 47, casă care există şi azi, am trăit ca înGrădina Raiului. Mama, ca soră medicală, era aprecia-tă şi respectată de superiori şi iubită de eleve şi de pă-rinţii acestora, cu care a păstrat, toată viaţa, legăturiprieteneşti.

După această perioadă plină de bucurii, farmec şiamintiri nepieritoare, care mă răscolesc şi astăzi, înamurgul vieţii mele, am trecut sub îngrijirea buniciidinspre mamă, din satul Butoiul de sus, unde am urmatşi cele patru clase primare. Aşa se face că, în general,amintirile copilăriei mele pendulează armonios întreaerul crud şi divin al satului şi cel dens, luminat şi plinde nelinişti al oraşului, fapt care şi-a creat, pentru maitârziu, o bogată varietate de sentimente şi evocărinepieritoare. Interesant este că punctul central al amin-tirilor mele din copilărie îl reprezintă figura mameimele, de care am fost ataţat întreaga viaţă şi care, la

rându-i, m-a iubit ca pe nimeni altul, adânc şi dureros,până la moarte, nemulţumită că n-a făcut şi mai multpentru fiul ei. Îmi amintesc de mama că era, în primulrând, o femeie bună şi frumoasă. O femeie monumen-tală, tânără, delicată, cutezătoare. Întreaga ei figurădistinsă radia de un aer tulburător, enigmatic. Ochii deculoarea cicorii. Părul auriu şi bogat, inelat de la natu-ră, pielea feţei de culoarea neîntinată a laptelui, iargâtul de o rotunjime ideală, tronau statuar peste ume-rii-i zvelţi, dându-i o înfăţişare de statuie antică.Zâmbetul ei senin, sub reflexul privirilor agere, scân-teietoare şi afectuoase, te încălzea la prima vedere şi-ţireţinea atenţia. Avea o voce sonoră, bine timbrată, careo ajuta să cânte ca o primadonă.

Dacă ar fi ştiut să folosească numai aceste daruri dela Dumnezeu, mama ar fi ajuns la alte împliniri care arfi propulsat pe fiul său pe alte coordonate ale vieţii,mai pline, mai limpezi, mai confortabile şi cu mai puţi-ne eforturi. Dar mama a preferat să fie aceeaşi femeieinocentă şi răbdătoare şi aşa a rămas toată viaţa. Ofemeie simplă, nobilă şi nespus de frumoasă, devotatăcasei şi fiului său adorat. Îmi amintesc cum mamamea, în diferite ocazii, prefera, ca îmbrăcăminte, ele-ganţa şi strălucirea costumului naţional în care sesimţea în largul său. Purta o fotă superbă la care arborao ie cu altiţă mare, lăsată pe umeri. Iar pe cap îşi prin-dea, cu pricepere şi eleganţă, un tulpan. Îl înfăşuralăsându-i două falduri înnodate, special, în partea stân-gă, prelungite până în dreptul sânilor, ceea ce îi dădeanobleţe şi farmec la înfăţişare. Deasupra frunţii purtadiademă de mărgeluţe divers colorate, care sclipeau înlumină. Înfăţişarea ei era ceva de vis. La gât avea osalbă deosebită, cu nouă mahmudele de aur care-iîncadrau pieptul în mod deosebit. În sfârşit, ca un ultimdetaliu, în mână purta o geantă elegantă, nelipsită,împletită din fir de argint, cu două rânduri de ciucuraşimărunţi pe partea din faţă, tot din argint. De notat că,la toate balurile selecte ale oraşului Piteşti, la care par-ticipa protipendada urbei, nu o dată a fost aleasă reginaabsolută a acelor manifestări colective. Iată de ce nu-ide mirare că, o dată, pe când mama se afla pe peronulgării din Piteşti, cu un grup de eleve ale ŞcoliiNormale, în aşteptarea Reginei Maria, în trecere spreCurtea de Argeş, s-a trezit invitată de Majestatea Sa învagonul regal, de unde a ieşit îmbrăcată într-un taior alMajestăţii Sale, pe care mama l-a păstrat toată viaţa, cumândrie.

Se ştie că Regina Maria iubea foarte mult costumulnaţional şi, nu de puţine ori, a purtat ia românească, cuîncredere în frumuseţea şi nobleţea ei tradiţională.

Felix SIMA

singur, cu puterile lui financiare, a depus o muncă deşapte ani ca să scrie această carte, noi, acum, nu putemdecât să-i fim recunoscători....A lucrat mai mult singur,fiindcă literatura de specialitate este destul de săracă înce priveşte repertoriile descoperirilor numismatice...Ovoi avea pemanent pe birou, şi de fiecare dată când osă am de cercetat un document, un monument, o loca-litate, voi apela imediat la acestă carte, mai ales la acelindice toponimic ca să văd ce descoperiri monetares-au făcut în cel loc...

Dolfi: - Aş vrea să mulţumesc Muzeului de Istorie,domnului Tulugea, că a acceptat să aibă loc aceastălansare aici. Lucrarea mea nu ar fi existat fără efortulcercetătorilor de la muzeul judeţean, de aici, în carte euîi amintesc pe toţi.. Doresc să mulţumesc d-lui FlorinEpure pentru concursul şi sprijinul acordat...şi nu înultimul rând, d.lui profesor, lector universitar laFacultatea de Istorie şi Patrimoniu din cadrulUniversităţii din Sibiu, Silviu Purece, pentru încura-jările pe care mi le-a dat...De asemenea îi mulţumesc

că a acceptat să-mi prefaţeze lucrarea... Vreau să vămai spun că lucrarea a fost prezentată în 29 octombriela Societatea de Numismatică din Bucureşti,mulţumesc şi pe această cale d-lui dr. Emanuel Petacpreşedintele Societăţii Numismatice Române, care mi-a prefaţat şi a ajutat material la apariţia cărţii....Acolo,la sediul numismatic al Academiei Române, am găsitcea mai bogată colecţie numismatică din ţară, iar dom-nul Petac este şeful acestui cabinet...Eu nu am colecţiede numismatică, dar am devenit mebru al Societăţii

(urmare din pag.1) VALENTIN DOLFI: „REPERTORIUL DESCOPERIRILOR...”

foto

WIK

I 23

.01.

17

3decembrie 2016 CULTURAvâlceană

PE „CALEA EROILOR”... PROCESIUNEA

Plouă. Ploaie de octombrie, în 2016, ca oînlăcrimare a naturii pentru cinstirea eroilor. La

Târgu Jiu azi se împlinește veacul de la actul de eroismal orașului, la podul de fier al Jiului, în marele războimondial, cel cu izbăvirea reîntregirii. S-a instituit deceva timp ca pe amenajata, „Cale a Eroilor”, cu efor-turi și inspirație, la zilele mari ale nației şi oraşului, săse organizeze o procesiune . Anul acesta , data aceasta,sunt speciale. Programul deconspira toate intențiile.Am alergat spre locul de adunare, cum o vor fi făcutlocuitorii să oprească intrarea în oraş a duşmanilor,acum o sută de ani.

Este aproape miezul zilei. Ploaie, umbrele. Oamenide toate vârstele. Unii veniți cu obligații instituționale,alții dintr-o pornire civică, mulți cu propria chemare acuriozității. Gardă militară, sobor de pre-oți, costumații în portul gorjenesc aiansamblului „Doina Gorjului”, elevi gălă-gioși fremătând vârsta frumoasă a liceu-lui , oficialii de la Centru Brâncuşi şiPrimărie așteaptă semnul timpului... Vinefanfara, frumos costumată şi ea. Soseşteşi ... Viceprimarul. Este exact miezul zileişi masa tăcută din preajmă aşteaptă vor-bele alese, pregătite special. Zumzetulîncetează. Se aud doar picurii din cer pe... tăblia mesei de piatră. Apoi, cei ce aupus ordine prin parcul cu monumentelelui Brâncuşi, poate chiar slujind altarulmeșterului din Hobița - emblematică fi-gură a universului artistic al lumii întregi,au dat semnalul începutului. Cad vorbemulte despre istorie, artă, eroi, eroism.Ritualul militar şi cel al pomeniriicreștin-ortodoxe întregesc un eveniment,prin sine o nouă filă adăugată istoriei.Apare în desfășurare omisiunea, ca o pa-gină sărită involuntar : viceprimarul estesărit la ... cuvânt! Cred că Cel de sus a datpagina, aici demult tăcerea fiind de ... aur. Încercăm odregere de busuioc : „finis coronat opus!”, aruncatîntr-o doară spre urechea second-edilului şi cu o con-tinuare, tot în vânt, despre adevăratele încoronări dinpreajma Coloanei, după trecerea pe sub toate arcuiriletriumfului de pe cale. S-a înseninat puțin omul, darcerul ba! Îşi va fi dat seama că apele cele mari se vădla vărsare şi că afluența maximă va fi acolo unde se vafi adunat toată mulțimea adunată de pe cale. Ce îşipoate dori mai mult un om care depinde de mulțime,cu atât mai mult pentru un politician în creştere, sub-stituind în caz de forță majoră pe un altul demult afir-mat?

Pornim râul. Preoții cu crucea-n mână, fanfara cumarșul, noi cei care formăm procesiunea, cu paşii pecale. Militarii au cadență, noi în cortegiu doar îiurmăm cu mersuri inegale. Trecem printre scaunelealeii din parc care ne duce, fără vreun merit special pesub lada de zestre a ... porții, ca un arc de triumf. Mătrimite, automat, gândul la procesiunea din VinereaMare a prohodirii Domnului, când se trece pe subSfântul EPITAF, încărcat cu flori - simbolizând ero-ismul dumnezeirii, care s-a dat morții, pentru ridicareapăcatului omenesc, ancestral! Altfel, nu am identificatce drept aş avea să mă încununez cu victoria altor eroi.În cele ale Paştelui-Trecere ne-am legitima ritualicapartenența la crezul în care am ales să trăim. Acum înce măsură mai avem cunoştința de cauză că trăim,împărtășind aceeași conotație a eroismului ca acum un

veac? Traversăm perpendicular, ținânddrumul strict spre Răsărit, o stradă cu cir-culația oprită în semn de respect. Urcămpe „Calea Eroilor” pe lângă „Parângul”,respirând o paragină, copleşit de-o pădurede antene. La intersecția cu aleea Nord-Sud, lângă teatrul în renovare: „ElviraGodeanu”, coloana noastră orizontală seopreşte ca să plătească o... vamă. Loculeste fericit ales. Aici oraşul şi-a atins , prinfrumusețe, o stare de grație. Cele două căi,cardinale, sunt aşa cum ar trebui să fieîntreaga axă est-vest, numita „Cale aEroilor”. Steagurile vorbesc, tricolore, de-o mare şi importantă clipă istorică a oraşu-lui la un veac depărtare. Va fi vorbit despreacest lucru şi meşterul care s-a născut cu140 de ani în urmă în Peştişanii Gorjului şiva fi dăruit, într-o... scriere specială, prin1938, orașului Târgul Jiu, AnsamblulMonumental. Nu întâmplător, aici, înaceastă frumoasă intersecție, într-o sur-dină murmurată a naiului cu respirațieduios românească, elevii Liceului de Artă

„Constantin Brăiloiu”, vor fi dat o sugestie viemomentelor-monumente ale „scrierii” lui ConstantinBrâncuşi pentru eroii neamului, ba chiar şi unor operecu sensurile lor vii privind, sărutul, muza, ori cumințe-nia pământului...

Frumoşi sunt copiii şi ofranda lor, ca o joacă de-adevăratele, cu şi pentru eroi, citindu-l cu iubire peBrâncuşi. Vama fiind plătită, ne pornim pe cale printărâmuri mai potrivnice, parcă printr-o altă lumeneatinsă, încă, de harul urbanismului şi de bunăvoințazeilor. După segmentul de stradă frumos amenajat neducem paşii pe un drum cu suspine, mai multe de câtar fi putut fi, într-o minimă precauțiune organizatorică.

Maşinile salubrității şi angajații întru misie au zi degunoi taman pe... strada eroilor, cu trotuarele pline cutomberoanele de la porți. Coloana, face slalom printreguoaiele ieşite ca păduchele în frunte să salute veaculde eroism. Nu ajunge o mașină, mai apare şi un tractorcu remorcă încărcat... gospodăreşte, să vadă lumea,primăria, ce gospodărit e oraşul! La biserica de pe ...cale, cea a Sfinților Apostoli, o nouă oprire, o nouăvamă. Se oficiază Te Deum-ul afară. Intrăm în bise-rică, doar câțiva, pentru o rugă şi o închinare în fațaaltarului: „Dă-Le Doamne!, celor ce slujesc oraşul,sfatul cel bun, pentru întâmpinarea marilor sărbători şiatunci când organizează procesiuni centenare!”

Pornim, din nou... Ocolim prin dreapta biserica şi înfața noastră, departe, se zăreşte printre copacii şistâlpii diferitelor rețele: Coloana. Pare că sare coardapeste firele care o taie orizontal. Până la ea mai esteceva de mers. Ne strecurăm cu greu, şerpuind printremașinile parcate pe ambele părți ale ... carosabilului.Trotuarul este ocupat de ... pomenitele recipiente ale ...salubrității. Între vreo trei maşini de pe cale... vicepri-marul este oprit pentru un interviu... urgent! Nu ardea,pe vremea asta ploioasă nicăieri. Îi ținea companieun... ciobanu, care vorbea prin satelit cu arteleabstracte, ori poate cu Dumnezeu. Trecem apoi caleaferată: o foarte veche moştenire, la intersecția epociide piatră cubică, de asfalt, cu epoca fierului în drumspre bronzul puverizat să ne strălucească coloana.Atenție la tren! Suntem... Coloana eliberată deecranele culmilor de rufărie ale infrastructurii, cereaurirea de la mestecenii ce o încadrează înalt, dar nu opot concura la nesfârşire, ci doar la strălucire... În par-cul aşezării stâlpului de pomenire al eroilor, ColoanaNesfârşită, ordinea şi bunul gust se reînstâpânește. Locînseninat, loc cu verdeață de-o rară frumusețe în carecurățenia şi ordinea pot inspira şi celelalte părți aleCăii Eroilor, în vădită suferință.

În partea nordică a cadranului unui cerc cardinal, cuColoana în centru ( peste doar o zi punctul de rostire aldiscursurilor unor mai înalți demnitari ai României ,Județului Gorj şi Municipiului Târgu Jiu, se va muta înpartea de ... Răsărit a acestui cerc!), se vor fi rostit dis-cursurile finale ale procesiunii. Aici îşi va fi găsit ros-tul şi locul să-şi încoroneze vorbele, tânărul edil, cunumele-renume al unui istoric conducător de panduri:Tudor. O va face inspirat, cu aplomb. Au mai fostacolo cei din media la vânătoare de senzațional.Doritorii, să-şi marcheze prezența la eveniment cu ofotografie, au fost şi ei. Noi, cârtitori de ocazie, amvrut doar să ieşim dintr-un curent al aplaudacilor fărămotiv şi să dăm, asumându-ne resentimentele gratuite,vreo sugestie utilă... şi să ducem vorbele aşa cum ni s-au stârnit ele adevăr... aparent.

Mihai SPORIŞ

Foto: Mihai Sporiş

datorită demersului care a precedat apariţiei cărţii,...

Silviu Purece: - Întâmplător, sau nu, sunt directorulacestui Departament de Istorie şi Patrimoniu (din patrujudeţe n.n), şi mă bucur că particip la această lansare,deoarece aceasta este calea pentru ca acest patrimoniusă se dezvolte. O asemenea carte, nu poate fi decâtbenefică dezvoltării departamentului, apariţia ei, care,iată, în realitate este unul dintre cele mai bogate patri-monii, valorile numismatice! Să conştientizăm lumeade importanţa acestui patrimoniu. Este important să secreeze o cultură care să apropie oamenii de acest pa-trimoniu...Se spunea aici că nu sunt multe cărţi deacest gen, motiv pentru care trebuie să admirăm munca

depusă de Valentin Dolfi. Munca fiind dificilă în acestdomeniu, nu foarte multă lume s-a apropiat de acestpatrimoniu (numismatic n.n), cu atât mai mult trebuieapreciată cartea. ...

Judeţul Vâlcea se remarcă între alte judeţe fiindcăare un număr foarte mare de asemenea valori de patri-moniu. Se remarcă, dar sunt încă multe lucruri care nusunt scoase la lumină! Toate cercetările au fost concen-trate pe această Vale a Oltului, dar dacă e să ne uitămspre vestul judeţului, şi centrul său, vedem că suntfoarte puţine lucruri cunoscute...deşi apar tezaure....PeValea Cernei, bunăoară, sunt foarte multe valori arhe-ologice, care nu sunt încă cunoscute. Judeţul Vâlcea,faţă de alte judeţe, are importanţă în ceea ce priveşte şi

comunicarea dintre Dunăre şi Transilvania sau şi aaltora care au acţionat-comunicat pe această vale...Din neolitic până în prezent, toată lumea a trecut peaici. Întreg comerţul a mers pe aici...

Dacă se pun pe hartă aceste descoperiri mone-tarevedem că ele abundă pe acest traseu...Aş mai pune îndiscuţie, eu aşa îmi place să-i spun, că există un aten-tat la patrimoniul naţional pe care îl fac cei care cautăcomori! Legea face ca aceste valori, tezaure-comori săfie tranzacţionabile.

Căutăm tezaure ca să ne îmbogăţim! Dacă ne uitămîn trecut, la actul de creare a Societăţii Numismatice,aceste colecţii au fost create pe donaţii!...Câţi dintrenoi mai fac astăzi aşa ceva?

4 decembrie 2016CULTURAvâlceană

ANITA ZĂRNESCU LEGUAY: „CUVINTE DIN PARIS”

Ocarte experiment? Editată de „Napoca Star”,2016, şi care alocă toate drepturile de proprie-

tate autoarei, tehnoredactarea, aparţinând aceleiaşi edi-turi. Portretul autoarei, copertaIV, este semnat de G.Valdemar, Franţa. Anita Zărnescu Leguay, din ClujNapoca, fiica lui Constantin Zărnescu, emigrată înFranţa în 2001 şi primind cetăţenia europeană în 2007.Citim încă din început (pag.10) despre fenomenul deredesenare-redimensionare a Europei-Uniunea Euro-peană-„debutul fiind considerat cu începere din anii1951” în interviul pe care Ioan Barbu, reporter laCurierul de Vâlcea, îl ia în 2006 (deducem) tinerei stu-dente de la Universitatea „Denis Diderot” din Paris: -Ce părere are despre „Experimentul UE” (iată, IoanBarbu consideră UE un experiment! ca şi mulţi alţiicare numesc la fel Revoluţia din Octombrie din 1917,din Rusia, experiment, zicese, evreiesc n.n)?Comentăm. Şocantă întrebare la şaptesprezece ani dela Revoluţia Română din 1989 şi cu un an înainte deintrarea noastră în UE...Să facem noi atâtea sacrificiipentru un experiment? Despre ce lume vorbim înaintede aderarea la UE, dacă aceasta face experimente pepopoare? După Revoluţie, România se declarase cutoată responsabilitatea ca fiind în tranziţie de la econo-mia centralizată la economia de piaţă şi, trecând întrombă la un sistem pluripartidic. Din 2003 (aderare) şidin 2007 (membru cu drepturi depline) România nu afăcut altceva decât să decadă continuu, gândul, nefiin-du-i decât cum să ia de la UE fără să construiascănimic poporului român...Urmare întrebării dominatăde retoric, şi (aproximativ) insidioase, răspunsul Aniteieste zglobiu şi dominat de speranţă, interlocutoareapărând a fi porumbelul şi reporterul-corbul!... amân-două, păsări, trimise de Noe ca să vadă dacă potopul,răul, se încheiase...Anita străluceşte savant: „O uniu-nie nu este sinonim cu nivelare sau contopire; în cazulUniunii Europene înseamnă alianţă, cooperare,coabitare, coadministrare şi coordonare politică şi eco-nomică, tehnologică şi ştiinţifică, şi mai ales cultu-rală.” În cazul statelor, o uniune, subliniem noi,comentatorii, nu poate să însemne decât administraţiecomună având la bază democraţia bine înţeleasă...Iată,porumbelul rupe ciocul bătrânului corb! Anita ţine laanul de naştere, 1951, al UE, adăugăm noi, anul cândsocial democraţia explodează în ţările avansate eco-nomic, dar care se simte şi în sistemele cu democraţiepopulară...În România, după şase ani de crime socialpolitice, tatăl meu (ca să fie mai clar exemplul) pri-meşte servici, iată, când mă nasc eu (deşi mai aveampatru fraţi-iar el era singura forţă de muncă care să pro-

ducă bani, caii şi căruţa fiind vândute demult), cel care scriu aceste rânduri...

Simţim nevoia să facem observaţia căarticolele care compun cartea trebuiaudatate, şi, fiind scrise în presă, nominaliza-tă apariţia; când şi unde? fiindcă articoleleAnitei ridică probleme specifice timpuluişi nu sunt scrise de dragul apariţiei în cărţi!Şi, fiindcă suntem la capitoul de estetică ascrisului, mai semnalăm grafia textului(care, sigur, nu aparţine Anitei) şi în careapar prea multe sublinieri (italice,ghilimele, boldiri), care ţin autorul sub o-brocul referinţierii imediate...

Anita Zărnescu îşi scrie articolele într-un stil extremde personal, punctându-le cu observaţii legate strânsde realitate, cu păreri şi verdicte proprii. Carteatrezeşte întrebări şi caută, în cititor, soluţii. Aşa cumstăruie autoarea, permanent, cartea arată, dovedeşte cătimpul nostru, acesta, contemporan, oriunde ne-amafla, ne solicită în orice problemă, dialogul!

Continuă Ioan Barbu (considerăm dialogul cuAnita, din prima parte a cărţii, definitoriu pentru relaţiaRomâniei cu UE): „Este coaptă România pentru aintra în UE?” De data asta întrebarea pleacă direct dinduhul bătrânului lucrător din presă şi atestă naivitateapolitică a unui sistem economic şi social, românesc, încrasă decădere...Nici Anita nu poate salva imagineaacestei decăderi, dar, esenţial pentru ea, face o analizăpertinentă a realităţilor vremii după ce delimiteazăzona dintre „administraţia democraţiei” de până în1947 cu „proiectul continental” de astăzi, care, pare cănu-şi mai cunoaşte propriul şi trâmbiţatul însemn de-mocratic...Proiect în 1951, proiect astăzi! iată, porum-belul se întoarce în arcă fără frunză în cioc, însemnândcă potopul încă nu a dat semne de retragere, şi, vorbaaceea au trecut 6000 de ani! Şi, totuşi, în demonstraţiaei că „suntem copţi”, Anita (dovedendu-ne că estecetăţean european, dar nu al spaţiului Schengen, darcum puţini dau dovadă de atâta maturitate) ne spune:„Ar trebui să fim mândri de ţiganii noştri, de maghiariinoştri, de evreii noştri, de saşii noştri, de tătarii noştri,de secuii noştri, de sârbii noştri ş.a.m.d., deoarece şigraţie lor şi coabitării noastre seculare s-a formataceastă minunată cultură română, ce uimeşte lumea!”Cu alte cuvinte, România, iată, „este pregătită să intreîn Europa”, lucru, care s-a şi întâmplat, spunem noi în2016, doar datorită acestei „culturi” (cultura română)!.... „Tineretul”, „mondializarea”, „factorul economic”,

elemente care, la noi, sunt total lipsitede conţinut, fiindcă, prin acţiunileîntreprinse până acum de guvernanţiinoştri (la care specifică este identitateade valoare dintre economic şi politic,dintre tânăr şi bătrân, dintre experienţăşi neprofesionalism etc. lucruri şidefiniţii ciudate ca într-o societatecomplet fără credinţă şi care nu mai arestat), aceştia le-au anulat rostul...Suntteme de discutat, desigur, încă, îndefavoarea României, ţară naivă, ieşitădin cadrul logic, spre exemplu, al glob-

alizării, fiindcă ea nu mai are nici măcar (obli-gatoriufiind) un sitem economic local, deci, nemai-putând fiun „factor economic local”...Am suferit în aceştidouăzeci şi şapte de ani de necesitatea investitorilorstrăini în loc să sprijinim creaţia şi investiţia deinteligenţă a oamenilor capabili, care, în general, nusunt longevivi, dar în 2005 le-am tăiat drepturile lapensiile lor!...Investitorii străini (cel mai adesea fărărost, foste state comuniste, demonstrând cât de prost şinegospodar, şi politruc, a fost statul român) au devenitunici, administratori unici, în loc să fie asociaţi!

Anita în răspunsurile ei, propune „Modelul de con-vieţuire rustic” completăm noi, iudaic, care este sem-nificativ în recreerea sistemului economic local, încrearea unei culturi locale, reale.

Ne-am bucurat, spre sfârşitul interviului să auzimde la un cetăţean european, ceea ce nu am auzit de lanici un român, până acum (desigur, mai puţin noi careîn urmă cu patrusprezece ani numeam „Dracula înCarpaţi” operă shakespeariană de plin conţinut), căopera scriitorului Constantin Zărnescu, genială, estecunoscută în Franţa, şi că la loc de frunte stau „Ioca-sta”, „Dracula în Carpaţi”, „Patimile lui Dracula”...

Cartea formată din două părţi, una a publicistuluiUE Anita Zărnescu Leguay şi alta, tot a Anitei, darreferindu-se la prezenţa românească în Franţa,postaderare, trezeşte interesul mai ales pentru aceastăprimă parte, care, pe lângă interviul lui Ioan Barbu,prezintă materialele publicistice ale autoarei despre oserie de „monumente” ale culturii mondiale (Uniunealatină şi francofonia, Muzeul cheiului Branly, Domi-nique Perault-autorul Bibliotecii „F.Mitterand”..) şidespre câteva recente oraşe capitale culturale euro-pene, politica investirii lor...începând, însă, cuBruxelles, „capitala Europei”.

pcickirdan

Această perioadă, cu durata de 80 de ani, cuprin-de aproape întregul secol XX, mai puţin cele

doui decenii, de la început (1900 -1910) şi de la sfârşit(1990 -2000). Este perioada cea mai importantă dintrecutul istoric al staţiunii balneare Călimăneşti -Căciulata.

De-a lungul celor 80 de ani au existat evenimenteinterne şi externe care au influenţat activitatea balnea-

ră a staţiunii. Au fost ani în care staţiunea s-a dezvol-tat, a progresat, dar şi ani de regres, chiar de întrerupe-re a activităţii balneare. Această perioadă se împarte îndouă perioade mai mici, dar egale ca durată, fiecare decâte 40 de ani. Aceste perioade au elemente comune:sunt egale ca durată, în amândouă perioadele s-a apli-cat tratament balnear pentru refacerea sănătăţii oame-nilor şi în amândouă s-au folosit factori naturali de tra-tament - clima şi izvoarele minerale. Dar au existat şielemente care au produs diferenţierea celor două

perioade. În continuare prezentăm cele două perioade.

Prima perioadă, capitalistă (1910 -1950)

Aevoluat în prima jumătate a secolului al XX-lea, pe vremea regimului capitalist, de unde şi

denumirea de perioada capitalistă. În această perioadăs-a înfiinţat Societatea “Govora -Călimăneşti”.

Aspecte politice. În această perioadă au existatevenimente care au influenţat activitatea staţiunii bal-neare. Primul Răizboi Mondial (1914 -1918). În acestrăzboi România a intrat la 15 august 1916. Primelelupte s-au dat pe Valea Oltului, în apropiere deCălimăneşti. De aceea o parte din populaţia localităţiia fost evacuată în partea de sud a judeţului Vâlcea. A

CĂLIMĂNEŞTI - CĂCIULATA ÎN PERIOADA1910 - 1990

Gheorghe MĂMULARU,Goerge MĂMULARU


fost întreruptă activitatea balneară. Marele Hotel alStatului a fost transformat în spital militar. S-au produspagube la nivelul localităţii, staţiunii şi MănăstiriiCozia.

Criza economică din anii 1929-1933 a produs redu-cerea activităţii balneare, datorită scăderii număruluide vizitatori în staţiune. Al Doilea Război Mondial(1939 -1945) a determinat întreruperea activităţii bal-neare. În anii 1939 -1940 în localitatea noastră au fostgăzduiţi polonezi refugiaţi, iar în Marele Hotel alStatului au fost cazaţi ofiţeri polonezi refugiaţi. Întreanii 1941 -1945 Marele Hotel al Statului a fost trans-format în spital militar. S-au produs pagube la nivelulstaţiunii.

La 30 decembrie 1947 a abdicat Regele Mihai I. Înaceeaşi zi a fost proclamată Republica PopularăRomânia. La 11 iunie 1948 s-a făcut naţionalizareaprincipalelor mijloace de producţie. În anii 1948 -1949în Marele Hotel al Statului au fost cazaţi copii grecirefugiaţi din patria lor.

Aspecte balneare. În anul 1910 s-a înfiinţatSocietatea “Govora - Călimineşti”, alcătuită din BăileGovora şi staţiunea balneară Călimăneşti - Căciulata.A funcţionat până la 11 iunie 1948.

Staţiunea balneară Călimăneşti - Căciulata funcţio-na numai în sezonul estival, de la 1 iunie până la 15septembrie. Era, deci, o staţiune balneară sezonieră.Era subordonată Consiliului de Administraţie alSocietăţii “Govora -Călimăneşti”. În staţiunea noastră,vara, veneau numai boierii pentru odihnă şi tratamentbalnear. Ei veneau din proprie iniţiativă sau la reco-mandarea unor medici pentru tratament balnear şi ocură cu apă de Căciulata. Durata sejurului era variabi-lă, de la 15 - 20 până la 40 - 50 de zile, după dorinţa şiposibilităţile financiare ale boierilor. Asistenţa medica-lă a fost asigurată de câţiva medici pe care îi angaja înfiecare an, pentru sezonul estival, Consiliul deAdministraţie al Societiţii. Printre medicii angajaţi aufost şi câteva cadre universitare: dr. Emil Ţeposu, pro-fesor de urologie la Facultatea de Medicină din Cluj,dr. Vintilă Ciocâlteu, profesor de biochimie laFacultatea de Medicină din Bucureşti. Acesta din urmăa înfiinţat la Călimăneşti un laborator de analize medi-cale, care se afla lângă sala Cinematografului. 0 partedin medici, pe lângă activitatea lor la cabinete, au făcutcercetări ştiinţifice privind acţiunea terapeutică aizvoarelor minerale şi în special a izvorului Căciulata;multe din aceste lucrări au fost publicate în revistele despecialitate. Câţiva medici sezonieri şi-au construit înlocalitatea noastră vile personale: dr. HolbanskiŞtepleanu, dr. Ion Coca, dr. Ion Anghel, dr. TeodorNiculescu şi alţii. Activitatea medico - balneară înaceastă perioadă a fost condusă de directori medicali,

dintre care amintim doar câţiva: dr. ConstantinFrumuşianu, dr. Grigore Nicolau, dr. Ion Coca etc.

Izvoarele minerale. Au fost folosite în cura internă(de băut) - izvoarele 6 şi 8 din Călimăneşti şi izvorulCăciulata. Pentru cură externă (băi minerale) s-aufolosit grupuri de izvoare din Dealul Gloduri, care seaflă în partea de vest a parcului. După 1910 s-a folositşi apa din Puţul Ostrov, pentru stabilimentul de băi.

Baza de tratament. Era o singură bază de trata-ment la Călimăneşti, formată din stabilimentul de băişi o secţie de electroterapie, care se afla la parterulMarelui Hotel al Statului. Tot în această perioadă semai făceau băi minerale “în particular”, la gospodăriileunor birjari. În cartierul Vărzărie au existat mai mulţibirjari, printre care fraţii Vasile, Druşcă şi Ion Poteraş(Ţăruş) şi Petre Niţă (Trache). Aceştia cărau apa mine-rală din Valea Puturoasă, cu caii, în butoaie de lemn; oturnau în căzi de lemn şi o încălzeau cu pietre încinseîn foc. Mulţi boieri preferau să facă băile “în particu-lar”. Tot în această perioadă, vara, se mai făceau, înmod neorganizat, băi la Bivolari (Arutela). Aici au exi-stat trei izvoare minerale termale şi în jurul lor oameniiau făcut gropi în care se aduna apa şi în bălţile respec-tive făceau băi pentru suferinţele lor reumatismale.Acest obicei s-a menţinut până în anul 1977, când auînceput lucrările la Hidrocentrala Turnu şi izvoarele aufost astupate.

Construcţii. Pe vremea Societăţii “Govora -Călimăneşti” în localitatea noastră s-au construit maimulte obiective, dintre care amintim doar câteva.

Marele Hotel al Statului. În anii 1911 -1912 a fostreconstruit Hotelul Statului (1881 -1886) în stilelveţian, după proiectul arhitectului GheorgheMandrea; s-au adăugat etajul trei, mansarda şi celedouă aripi, de la nord şi sud; s-a mărit capacitatea decazare de la 120 la 209 locuri. După terminarea lucră-rilor, clădirea a fost numită Marele Hotel al Statului şia devenit emblema staţiunii. Reamintim că MareleHotel al Statului, de-a lungul timpului, a purtat maimulte denumiri: Hotelul Statului (1881 -1886), MareleHotel a1 Statului (1912 -1950), SanatoriulMinisterului Sănătăţii (1950 -1960), PavilionulCentral (1960 -1986) şi Hotel Central (1986 -prezent).Marele Hotel al Statului a fost transformat în spitalmilitar în timpul celor două războaie mondiale. Poduldin beton dintre Călimăneşti şi Ostrov a fost construitînainte de Primul Război Mondial. În timpul lucrărilors-a descoperit, pe malul drept al Oltului, şi în apropierede capul podului, un izvor mineral sulfuros, cunoscutsub numele de Puţul Ostrov sau Izvorul nr. 13. Acestizvor, după anul 1910, a devenit sursa principală pen-tru stabilimentul de băi. S-au mai făcut şi alte obiecti-ve: clădirea cinematografului, unde se află astăziBiblioteca Orăşenească “A. E. Baconski”, uzina elec-trică care a funcţionat până în 1960, iar după aceastădată clădirea a fost transformată în Casa de Cultură;filtrele pentru apă potabilă de pe Valea Căciulata etc.Multe realizări s-au făcut şi în Ostrov: plaja pe malulde răsărit al insulei, sera de flori, cazinoul, teatrul devară, chioşcul muzicii şi amenajarea parcului Ostrov.

A doua perioadă, socialistă (1950 -1990)

Aevoluat în a doua jumătate a secolului al XX-lea, pe vremea regimului socialist, de unde şi

denumirea de ,,perioada socialistă“. Aspecte politice. În a doua jumatate a secolului al

XX-lea s-a instaurat regimul socialist şi au avut loctransformări în toate domeniile de activitate, deci şi însectorul balnear.

Aspecte balneare. După naţionalizarea din 1948staţiunda a intrat în proprietatea statului. A fost subor-donată Ministerului Sănătăţii - Direcţia GeneralăBalneoclimatică - şi a funcţionat în toate anotimpurileanului; deci a devenit o staţiune balneară permanentă.Acum veneau la Călimăneşti, pentru tratament balnearşi mai puţin pentru odihnă, oamenii muncii din fabricişi de pe ogoare. Ei veneau cu “bilet de trimitere pentrutratament balnear” dat de sindicate. Durata sejuruluiera de 21 de zile. Asistenţa medicală era asigurată depersonal medico - sanitar de specialitate, care a fostangajat permanent. O parte din medicii staţiunii, pelângă activitatea lor cotidiană, la cabinet, au efectuat şilucrări ştiinţifice privind acţiunea terapeutică şi modulde administrare a apei minerale. Lucrările dânşilor aufost prezentate la simpozioane şi congrese şi multedintre ele au fost publicate în reviste de specialitate.Conducerea medicala a organizat mai multe colaborăricu clinicile universitare: Institutul de Balneofiziotera-pie din Bucureşti, clinicile de urologie de la spitaleleFundeni şi Panduri din Bucureşti, CentrulMetodologic de Reumatologie din Bucureşti şi lnstitu-tul Naţional de Geriatrie din Bucureşti. În aceastăperioadă activitatea medico-balneară a fost condusă deurmătorii directori medicali: dr. Tudor Marin, dr.Erwin Benedek, dr. Vasile Bradu, dr. Augustin Taloş,dr. Gheorghe Mămularu, dr. Eugen Lungulescu, dr. IonStănescu. În această perioadă au funcţionat următoare-le unităţi: cabinetele medicale de la Călimăneşti şiCăciulata din 1950 şi de la Cozia din 1976; Policlinicacu cele cinci cabinete de specialitate: radiologie, sto-matologie, O.R.L., ginecologie şi balneologie (numaivara) -1950; Sanatoriul de copii cu sechele după hepa-tită epidemică (1957); Sanatoriul de Silicoză (1957);Sanatoriul de Urologie (1957 -1962); .Clinica deBalneologie a fost înfiinţată la 1 aprilie 1974. SecţiaClinică a Institutului Naţional de Geriatrie dinBucureşti a fost înfiinţată la 1 aprilie 1975; două labo-ratoare de analize medicale, la Călimăneşti şiCăciulata (din 1980 au fost mutate la Cozia); staţia deîmbuteliere a apei izvorului Căciulata; Serviciul deSalvare, dotat cu două autosanitare. Baza de tratament,la început, în anul 1950, a existat una singură, iar în1976 au funcţionat opt baze de tratament: Călimăneşti


-2, Căciulata - 5 şi Cozia -1. Din luna aprilie 1972 înstaţiunea noastră au venit anual la tratament balneargrupuri organizate de turişti din Finlanda,R.F.Germania, Israel şi alte ţări. Cu alte cuvinte,Călimăneşti - Căciulata, la acea dată, s-a înscris în cir-cuitul staţiunilor balneare internaţionale.

Izvoarele minerale. Pentru cură internă (de băut)au fost folosite următoarele: Izvoarele 4, 5, 6, 7, 8 şi 14din Călimăneşti, Căciulata 1 şi 2, Cozia 2, 3 şi 4 şiPăuşa 1şi 2. În cura externă au fost folosite PuţulOstrov sau lzvorul nr. 13 din Călimăneşti, Sonda 1005din Călimăneşti, sondele 1003, 1004 şi 1006 dinCăciulata, izvoarele 1 şi 5 de la Cozia şi Sonda 1008tot de la Cozia. În perioada 1957 -1982 s-au forat maimulte sonde la diferite adâncimi şi s-au descoperitizvoare minerale: în 1957 izvoarele 7 şi 14 dinCălimăneşti şi Căciulata 2; tot în acest an, 1957, aufost amenajate şi date în folosinţă Izvoarele: Păuşa 1 şi2, 1962 - 1963 - 1965; Sonda 1003 din Căciulata; înperioada 1968 -1975 izvoarele de la Cozia 1, 2, 3, 4 şi5; 1973 -Sonda 1004 din Căciulata, iar în anul următor,1974, lângă această sondă s-a construit Ştrandul termal

din Căciulata; în 1977 s-au descoperit izvoarele 4 şi 5din Călimăneşti, iar în perioada 1980 - 1982 s-au exe-cutat foraje de mare adâncime şi s-a descoperit apăminerală la temperatură de 85 -87 grade Celsius:Sonda 1005 din Călimăneşti, Sonda 1006 dinCăciulata şi Sonda 1008 de la Cozia.

Izvoare distruse. În perioada 1977 -1981 s-au con-struit în localitatea noastră două hidrocentrale, laCălimăneşti şi Turnu. Cu această ocazie au fost distru-se următoarele surse minerale: Puţul Ostrov sau lzvo-rul nr. 13 din Călimăneşti, cele trei sonde de pe maluldrept al Oltului, la circa 1 km nord de MănăstireaCozia şi cele trei izvoare de la Bivolari (Arutela).

Construcţii. în perioada socialistă au fost construi-te complexe balneare la Căciulata şi Cozia. LaCăciulata: Hotel “Vâlcea”, cu 240 de locuri pentrucazare şi bază de tratament, finanţat de OficiulJudeţean de Turism Vâlcea şi inaugurat la 29 decem-brie 1971; Hotelul “Traian” (U.G.S.R) cu 500 de locu-ri pentru cazare şi bază proprie de tratament, finanţatde sindicate şi inaugurat la 12 februarie 1972. LaCozia a început construcţia complexului balnear la 7

aprilie 1972 şi s-a terminat în decembrie 1979. A fostfinanţat de Ministerul Turismului. Complexul este for-mat din cele trei hoteluri, “Căciulata”, “Cozia” şi“Oltul”, fiecare, cu câte 400 de locuri pentru cazare,baza de tratament cu o capacitate de peste 4500 de pro-ceduri balneofizice pe zi, ştrandul termal de lângăHotelul “Oltul” şi terenul de sport. Au fost inaugurate,la 28 iunie 1976, Hotelul “Căciulata” şi baza de trata-ment ), iar în august 1977, Hotelul “Cozia” şi, îndecembrie 1979, Hotelul “Oltul”. Menţionăm că înperioada 1981 -1986 s-au făcut reparaţii capitale îninteriorul clădirii Pavilionului Central din Călimineştipentru ridicarea gradului de confort. După terminarealucrărilor clădirea a fost denumită Hotel Central.

În anul 1975 staţiunea balneară Călimineşti -Căciulata a fost decorată cu Ordinul Muncii clasa I“pentru contribuţia la ocrotirea sănătiţii publice”. Afost singura staţiune balneară din ţară decorată. Ţinândseama de frumoasele realizări obţinute în aceşti ani seapreciază că perioada 1950 -1990 este apogeul dezvol-tării staţiunii noastre.

Scriam, în primul episod al acestui periplu înistoria turismului de iarnă, în Valea Lotrului,

despre arhitecţii şi inginerii proiectanţi ai “Complex-ului Hidroenergetic Lotru”, care, în urmă cu peste 50de ani, colindând munţii, în interesul serviciului lor, au“văzut” posibilă organizarea “Olimpiadei Albe...”, înacest minunat areal montan, propice pentru astfel desporturi de iarnă. La acea vreme, acel colectiv de pro-iectanţi, s-a gândit, cred, inspirându-se după colegii lordin Austria, Elveţia, Franţa, Germania, Italia - benefi-ciare ale impozanţilor Alpi – acolo unde au existat ast-fel de proiecte, în urma cărora, pe lângă amenajărilehidro-energetice au fost proiectate şi piste pentru orga-nizarea unor competiţii de performanţă, şi nu numai,pentru sporturi de iarnă. Erau cei mai buni cunoscătoriai zonelor montane, atât ca spaţiu geografic, cât şi carelief şi condiţii climatice. Aceştia ştiau cel mai binecât ţine iarna, care sunt pantele cu expoziţie nordică,lipsite, preponderent, de bătaia soarelui, diferenţe denivel, lungimea pârtilor etc. Ştiau totul despre munte şierau cei mai autorizaţi pentru întocmirea unor astfel deproiecte pentru organizarea unor competiţii de perfor-manţă în sporturile de iarnă, cum ar fi fost “OlimpiadaAlbă...”. Tocmai de aceea, acest minunat colectiv, citatîn primul episod, au proiectat în Munţii Latoriţei şiLotrului, un complex de pârtii de ski şi amenajări pen-tru sporturi de iarnă de nivel competiţional, a se vedea,organizarea, aici, în bazinul Lotrului, a celei mai maricompetiţi de nivel internaţional – jocurile sportive deiarnă, adică, “Olimpia Albă”, aşa cum au numit-o ei.Din toate aceste proiecte, nu a fost pus în practică,doar ca inspiraţie, decât aşa zisa pârtie de pe PlaiulHoţilor, de la Vidra, care avea şi o linie de telescaun(zic avea, pentru că este abandonată), în lungime decca, 1100 m şi-un baby-ski. Restul, toate acele

proiecte, au fost date uitării!?Mai târziu (după 24 de ani), după schimbarea

regimului, în iunie 1991, am fost solicitat să conduc,pe munte, în Munţii Latoriţei, o echipă de la MinisterulTurismului, de la Direcţia pentru Cercetare şi Dezvol-tare în Turism (DCDT), pentru recunoaşterea terenuluiîntocmirii unui studiu privitor la valorificarea zoneipentru practicarea sporturilor de iarnă. Din aceastăechipă au făcut parte: ing., prof. univ. Vasile Glăvan –directorul DCDT, ing. Horia Gheorghe Gologan dinBraşov – proiectantul majorităţii pârtilor de ski, impor-tante, din România, un inginer topometrist, la care, curegret, nu i-am reţinut numele, şoferul de pe ARO (omaşină de teren foarte bună, condusă de un as în alemeseriei) şi subsemnatul, care s-a ataşat echipei pepost de călăuză. Prospecţiunea arealului, posibil schia-bil, din Munţii Latoriţei a durat 5 zile, de luni pânăvineri, timp în care au fost studiate şi copiile planşelorde arhitectură din 1967, făcându-ne un plan de „băta-ie”, de cum trebuie să abordăm muntele. Prima incur-siune, din prima zi, am făcut-o, cu plecare din Voinea-sa, pe Valea Lotrului, prin Cataracte, pentru a vedeaversantul nordic al Muntelui Mănăileasa – aripa nor-dică a Masivului Latoriţei, acolo unde au fost făcuteprimele studii din care au rezultat planşele de arhitec-tură, emise în anul 1967, privitoare la organizarea „O-limpiadei Albe...”. Această zonă, cu cele 7 piste pentrupracticarea sporturilor de iarnă (văzute de foştii pro-iectanţi), nici nu a mai fost luată în calcul, din cauzaacoperirii, aproximativ, a întregii suprafeţe cu pădure.Se căutau zone-areale lipsite de pădure s-au în pro-porţie foarte mică a existenţei acesteia. Se căutausuprafeţe cu cât mai mult gol alpin şi subalpin, situatla limite înalte, permisibile Munţilor Latoriţei, între1300 m şi 2000 m, regăsibile în aceşti munţi. A picatdin calculele acestei noi echipe şi zona schiabilă din

imediata vecinatate a viitoarei Staţiuni Mura (marcatăpe planşă cu numărul 8), din Munţii Lotrului, aflată pevechile planşe din 1967, motivându-se expoziţiasudică a acesteia.

Prima seară, de luni, am petrecut-o în StaţiuneaVidra, care la acea vreme funcţiona aproape la capaci-tatea construită. Adică, pe lângă cele 5 vile care sunt şiazi în funcţiune, erau turişti cazaţi şi la cele trei ho-teluri, aflate, pe piciorul muntelui, sub viitorul hotelTranzit, care niciodată nu a fost finalizat pentru a primiturişti. Pe perioada şantierului, majoritatea camereloracestuia, au fost ocupate cu personal muncitor şi bi-rouri. După încheierea lucrărilor şi retragerea con-structorului, acestea, împreună cu celelalte imobile autrecut în „administrarea” COTS Voineasa (Casa deOdihnă şi Tratament a Sindicatelor), care, lipsită deinteres, le-au lăsat de izbelişte, transformându-le, înscurt timp, în adăposturi pentru animale. Cei de laVoineasa, nu treceau decât o singură data pe an –primăvara, pentru a jumuli buruienile şi râni bălegaruldin cele trei „hoteluri”, provenit de la vacile paznicului– „administrator” al acestora. Nu se caza decât în vileşi aceasta doar pe „ochi frumoşi”. Vara, majoritateaerau ocupate doar de „jmecherii” de la Bucureşti, cu„pile” la mai marii vremii – PCR şi UGSR. Nevoiaşii,nici atunci ca şi acum nu au avut acces! (atât Vidra câtşi COTS Voineasa din totdeauna au fost administratede Bucureşti. Acest administrator general, care patronaîntregul patrimoniu al UGSR, s-a dovedit a fi, privitorla cele două COTS-uri (Voineasa şi Vidra), ori de reacredinţă ori un prost administrator care mulgea vacafără a-i da de mâncare – mai pe înţeles, toate veniturilemergeau la... Bucureşti, fără a se mai întoarce cevapentru materiale de întreţinere, ne mai vorbind pentrumodernizarea acestora. A fost o vreme fastă, zic eu,când aceasta a fost dată în locaţie de gestiune unei

TURISMUL DE IARNĂ, ÎN VALEA LOTRULUI

(amonte de Voineasa)

Gheorghe SPORIŞ

CULTURAvâlceanădecembrie 2016 7firme din Vâlcea, care, câtuşi de cât, o pusese la punct,ajungând să cazeze în toate cele trei hoteluri (200loc/hotel). Când mai mari sindicatelor văzură că tre-burile la Vidra au început să devină rentabile, au for-mat o comisie cu ... de-ai lor şi cu sprijinul jan-darmilor, au preluat forţat staţiunea. Chiar în aceaperioadă am însoţit o delegaţie, venită din Italia, con-dusă de Laura Pausini cu scopul colaborării în dome-niul turismului, privind schimburi turistice întreambele ţări, intenţionând chiar să sprijine moder-nizarea acesteia la nivelul şi cerinţele turismului inter-naţional. Toate acestea se întâmplau în urma unorschimburi de imagini şi corespondenţă cu un club deturism care avea o agenţie de turism proprie (Sezvonea că artista (Laura Pausini), văzând acele imaginicu zona, dorea să o cumpere sau s-o ia în locaţie degestiune. Bineînţeles, că la acea vreme, toţi cei caredoreau să se implice în dezvoltarea unei afaceri,indiferent de domeniu, se izbeau de un zid – de idioţi!).Au venit cu un microbuz de iubitori ai muntelui, dori-tori să vadă, pe viu, peisajul şi frumuseţile care le oferăValea Lotrului şi cu totul special, Vidra şi zona încon-jurătoare. După o seară petrecută la restaurantul„Cartacai” şi o înnoptare la vile şi hotelul Lotru dinVoineasa, am plecat la Vidra, cu gândul ca masa deprânz, să le-o servim pe terasa hotelului cu vedere sprelac – cel mai de jos din Staţiune. Numai că, aşa cum seîntâmplă aproape întotdeauna, „planul de acasă nu sepotriveşte cu cel din târg”! După ce-am parcurs cei 24km, care despart Voineasa de Vidra, aici, am avutneplăcută surpriza de a nu avea acces în staţiune, dru-mul de intrare fiind blocat cu o barieră improvizatăpăzită de doi jandarmi şi-un ofiţer, care, somându-necu pistolul automat, au strigat la noi că nu avem voiesă mergem mai departe! În acel moment am crezut,după felul în care am fost ameninţaţi, că în interior seîntâmplă lucruri necurate! Da, chiar se întâmpla...!Toate cele trei hoteluri (am aflat mai târziu de laadministratorul staţiunii) au fost preluate cu forţa,

pătrunzându-se în ele prin efracţie, neţinându-se contcă aceste mijloace fixe se aflau pe inventarul cuiva!După acest incident haiducesc, Staţiunea a fost închisa(şi în prezent), urmând un lung proces din care sindi-catele au ieşit terfelite, fiind obligate a plătii despăgu-biri, păgubaşului scos cu forţa, de o valoare foartemare! Această acţiune nesăbuită a celor de la „Turism-Agrement” din Bucureşti, aparţinătorii sindicatelor, adus la degradarea instalaţiilor din care nu fusesescoasă apa şi implicit a hotelurilor. Pentru ca acestea săpoată fi repuse în funcţiune şi redate circuitului turis-tic, trebuiesc întreprinse eforturi considerabile, atâtmateriale cât şi umane, din partea firmei care urmeazăa le administra. Norocul cel mare este acela că, (nusunt sigur acum), nu plouă în ele! Acestea, fiindu-lerefăcută învelitoarea acoperişurilor imediat după 1990,când au fost modernizate şi cele 5 vile existente. Şi cuacestea s-au întâmplat tot felul de transformări în cepriveşte administrarea lor. Au fost pasate de la un„stăpân” la altul – luate de sub administraţia StaţiuniiVoineasa şi date spre administrare la Sind România –Filiala Olăneşti. Mulţi turişti, străini de această zonă,trecându-le pragul în această perioadă, erau derutaţi-contrariaţi in ce privea firma de la intrare, pe carestătea scris: „Sind România, Filiala Olăneşti...” ! Demai multe ori le-am solicitat celor de la Olăneşti sămodifice textul firmei, că acela este nepotrivit,derutând turiştii. Personal, mergând cu autobuzul de laBrezoi la Voineasa, mi s-au pus întrebări, de la turiştiicu bilete de tratament prin sindicat – unde se aflăStaţiunea Olăneşti? Sau cât mai este până laOlăneşti...? şi multe altele legate de Sind România,Filiala Olăneşti. Le răspundeam, că se află pe un traseugreşit şi că aici suntem pe Valea Lotrului şi Olăneştiulse află mai spre sud, dincolo peste munte (Căpăţânii)!Mulţi, mai dezgheţaţi într-ale geografiei, mă contra-ziceau şi-n final aflam că trebuia-u să ajungă la Vidra.Nu ştiu, nici azi, dacă acea firmă derutantă, a fostschimbată şi dacă respectivele vile mai sunt adminis-

trate de Filiala de la Olăneşti... Numai şi din acestmotiv se demonstrează că sindicatele sunt „pe lângă”această activitate de „prioritate naţională” numităTURISM!

Bineînţeles, că, forţaţi de neplăcutele împrejurăriam părăsit Vidra, dar tot cu intenţia de a face, cumva,să fie văzută. Am coborât pe drumul pe care venisemunde am prins drumul de pe conturul lacului până labaraj, pentru a găsi un punct de belvedere spre staţi-une. Cu permisiunea pazei de la Baraj am putut ajungepe drumul de contur, de pe stânga lacului, de undeputeam vedea, in detaliu, întreaga panoramă a staţiu-nii. Şi pentru a vedea cât mai bine, am urcat până peplatoul de la Goaţa, acolo, unde a fost proiectat a seconstrui Staţiunea Mura. De aici, am admirat, în toatăsplendoarea sa, lacul Vidra, care se afla „la picioarelenoastre), de la Baraj până dincolo de Mioara (punctulde plecare al nenăscutei „TRANSALPIA SKIRESORT”), spre Obârşia Lotrului. Cea mai spectacu-loasă porţiune a crestei superioare a MunţilorLatoriţei, de la Mogoşu, Pietrele, Puru, cu al său vârfînalt de 2049 m – perpendicular cu poziţia noastră, şimai departe, privind spre sud-vest, Coasta Benghi,continuând, spre vest cu Vf. Bora, cu a sa înălţime de2055 m. – cel mai înalt din întregul munte, încheindu-se acest imens amfiteatru cu munţii Miru şi Mirăuţu,care se pierd undeva, în apa Lotrului. În prim plan-stânga, peste lac, între golful Vidruţei şi „priza deapă”, aflată în apropierea barajului, (de aici pleacă spreUzina Hidroelectrică de la Ciunget, o aducţiune deapă, subterană, în diametru de cca.6 m.), se află, aşter-nută aproape în plan orizontal, la poalele PlaiuluiHoţilor, Staţiunea Vidra-Puru. Admiratorii sunt încân-taţi-copleşiţi de ce li se deschide priviri lor. Fiecarecomentează admirativ promiţând că vor reveni împre-ună cu prietenii lor, în acest minunat punct debelvedere...

(Va urma)

Există pe Olt, la 20 km nord de oraşul RâmnicuVâlcea, un loc deosebit, care te cucereşte prin

frumuseţea sa naturală. Poţi întâlni aici vestigii aleunui trecut îndepărtat, ce atestă locuirea acestormeleaguri din vremuri imemoriale, pentru că omul agăsit aici linişte şi odihnă sufletească, precum şiresursele naturale pentru vindecarea de anumite boli.Acest loc este staţiunea balneară Călimăneşti-Căciulata, străbătută de legendarul Olt, cu ctitoriavoievodală de la Cozia, cu Ostrovul lui NeagoeBasarab, voievodul sfânt, şi al Despinei Doamna, cuMănăstirile Turnu şi Stănişoara cu „Cozia Veche” şi cubiserici noi, care parcă înnoadă firul ce ne leagă de

strămoşii noştri romani care, după ce îi vor fi cuceritpe daci, vor fi ridicat, în Poiana Bivolarilor, pe la 138d. Hr., castrul Arutela…

Oriunde ai călca pe aici, pământul musteşte de isto-rie şi de cultură. Acest lucru îl simţim şi noi, cei deastăzi, pentru că trecutul ne cheamă să ne aplecămasupra lui, să nu-i uităm pe cei care, prin faptele lor,prin spiritul lor, au marcat epoca în care au trăit. Şi netrezim deodată că din această istorie facem parte şi noi,devenind în scurt timp „nişte umbre triste pe ecranulveşniciei”, cum spunea marele nostru istoric NicolaeIorga. Nu poate fi un moment mai fericit decât acela albilanţului rodnic, al aniversării unei persoane sau aunei instituţii, al căror trecut îţi umple sufletul de sa-tisfacţii. Un astfel de moment am trăit în ziua de joi, 15

decembrie 2016, când au debutat zilele biblioteciiorăşeneşti „A. E. Baconsky” din Călimăneşti. Dinarhivele acestui lăcaş de cultură, aflat într-o frumoasăclădire din centrul staţiunii, aflăm că BibliotecaOrăşenească de aici a luat naştere în 1950. De atunci,generaţii de bibliotecari s-au străduit să desăvârşeascăfrumosul, să situeze această nobilă pasiune – munca cucartea, mereu în frunte, aşa arăta doamna GeorgetaTănăsoaica, director la Biblioteca din Călimăneşti. Încalitate de moderator la această întâlnire de suflet,domnia sa spunea: „În această muncă nu am fost sin-guri – oameni minunaţi, colaboratori şi spectatorideopotrivă, ne-au fost alături. Unii dintre ei nu maisunt printre noi, s-au aşezat la Masa umbrelor, trecândla Domnul, pe alţii destinul i-a purtat spre alte locuri,

ZILELE BIBLIOTECII A. E. BACONSKY CĂLIMĂNEŞTIConstantin MĂNESCU-HUREZI

decembrie 2016CULTURAvâlceană8iar noi, cei din urmă, suntem încă împreună, cât o vreaBunul Dumnezeu. La data de 16 decembrie 1991,Biblioteca Orăşenească din Călimăneşti avea săprimească numele „A. E. Baconsky”, la propunereafăcută de conducătorul de atunci al bibliotecii, FeniaDriva. Poate că personalitatea scriitorului Anatol E.Baconsky ne copleşeşte, dar noi trebuie să fim mândride faptul că mâine se împlinesc 25 de ani de când bi-blioteca noastră îi poartă numele”.

În contextul acestei aniversări, în sala de lectură aavut loc o dublă lansare de carte, având ca autor peFenia Driva, venită la Călimăneşti de la Timişoara, depe malurile Begăi, dar care a manifestat o dragosteextraordinară pentru locul care a adoptat-o. Primacarte, intitulată „Călimăneşti şi oameni ai săi. IoanVasiu, primar ot Călimăneşti”, tipărită la EdituraSfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2016, a fost prezentatăde scriitoarea Paula Adriana Cozian, care a scos în evi-denţă faptul că omul sfinţeşte locul, zicală ce sepotriveşte atât Feniei Driva, cât şi personajului princi-pal al cărţii, Ioan Vasiu. Cartea prezintă destinul a treifamilii: Vasiu, Jantea şi Macavei, transilvăneni veniţidin Mărginimea Sibiului, care au trecut graniţa înRegat pe firul Oltului şi s-au stabilit la Călimăneşti,după 1867, când sa creat dualismul austro-ungar şicând populaţia din Transilvania a fost spusă la omaghiarizare forţată. Ioan Vasiu (1874 - 1941) şi-alegat numele pe vecie de Călimăneşti, unde s-a căsă-torit cu Aurelia Henţia, fiica pictorului Sava Henţia(1848 - 1904), având împreună trei copii: Dinu Traian,Decebal Ion şi Pompilia Aurelia, nume special alese,pentru că nu puteau fi maghiarizate. Ioan Vasiu a con-struit hotelul Cozia şi încă un hotel (în care se aflăastăzi sediul Poliţiei) şi, ajuns cetăţean de vază, cuoarecare stare, a fost ales primar al staţiuniiCălimăneşti, îndeplinind această funcţie în anii 1911 -1916, apoi între aprilie 1919 - 5 iulie 1920. El a ajutatcu bani la ridicarea bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şiPavel” din Călimăneşti, a cărei construcţie a început la

26 septembrie 1910, iar târnosirea a avut loc la 23 sep-tembrie 1920. În calitate de primar, a organizat con-certe şi serbări, precum şi colecte printre cei veniţi lastaţiune, pentru strângeri de fonduri necesare fina-lizării bisericii, care a fost pictată în interior în stilbizantin de Alexandru Henţia, fratele Aureliei Vasiu(cumnatul lui Ioan Vasiu). Copiii lui Ioan Vasiu auavut înclinaţii artistice, cultivate în şcolile timpului, cuexcepţia lui Decebal Vasiu (născut la 23 ianuarie 1916la Călimăneşti şi decedat la Paris), care a îmbrăţişatdomeniul aviaţiei, fiind pilotul secund al MareşaluluiAntonescu, alături de comandantul Max Manolescu.Dinu Vasiu (1914 - 2001) a fost pictor acuarelist, iarPompilia Vasiu (1919 - 2007) a fost actriţă, jucând îndiverse piese de teatru şi în filme. Ceilalţi doi transil-văneni, Dumitru Jantea şi Simion Macavei, de aseme-nea gospodari, mici întreprinzători, oameni de afaceri,s-au remarcat prin seriozitate, prin buna educaţie datăcopiilor, fiecare în parte „zidind” câte ceva pentruaceastă localitate ce se cheamă „Călimăneşti”.

Cea de-a doua carte („Destine Cantacuzine laCălimăneşti”, apărută la aceeaşi editură din Brăila), afost prezentată de ing. dr. Mihai Sporiş, conducătorulCercului de la Râmnic „România – Grădina MaiciiDomnului” şi de doamna dr. Ionela Dinescu de laArhivele Statului – Filiala Vâlcea, care au arătat cât degrea este această muncă, de a cerceta documente înarhive, de a face conexiuni între ele şi a stabili ade-vărul istoric despre anumite personaje mai puţincunoscute ale istoriei noastre. Familia Cantacuzino,veche familie de boieri români de origine greacă, a datŢării Româneşti dregători, oameni de cultură şi chiardomnitori, dintre care cel mai important a fost ŞerbanCantacuzino, domn al Valahiei între 1678 - 1688, mortla 9 noiembrie 1688 prin otrăvire. Un descendent alacestuia, făcând parte din a 23-a generaţie, a fostprinţul I. G. Cantacuzino (1847 - 1911), inginer, ofiţergenist şi industriaş, cu studii la Paris, fiind cel care a

realizat Calea ferată Ploieşti – Sinaia – Predeal. Apoi,în 1897, îl vom întâlni pe Valea Oltului, laCălimăneşti, unde va participa la Construcţia CăiiFerate Râmnicu Vâlcea – Râul Vadului. Şi-a legatnumele de această staţiune şi prin donaţii făcute şcolii,constând în sume mari de bani pentru procurarea decărţi şi rechizite pentru săraci, precum şi prin constru-irea aici a unei vile prin anii 1897 - 1898, cunoscutăsub numele de „Castelul Cantacuzino”. În anul 1901,inginerul I. G. Cantacuzino a realizat captarea izvoru-lui Căciulata nr. 1, făcând parte apoi din consiliul deadministraţie al Societăţii Govora – Călimăneşti, con-stituită la 30 iunie 1910.

Tot pe aceste meleaguri ale staţiunii Călimăneşti atrăit Ioana Cantacuzino (1895 născută, la Islaz – Brăilaşi decedată la 15 decembrie 1951 la Călimăneşti,această carte fiind astfel un prinos de recunoştinţă adusde Fenia Driva la 65 de ani de la trecerea IoaneiCantacuzino la cele veşnice). A fost fiica lui I. G.Cantacuzino şi şi-a petrecut copilăria la Călimăneşti,unde a urmat şi Şcoala Primară. A fost prima femeiepilot, posesoare a brevetului de pilot aviator femininromânesc „nr. 1” din 1930 şi a condus, în calitate dedirector, Şcoala de Pilotaj din Bucureşti „Ing. MihaiCantacuzino”, fiind prima femeie într-o astfel defuncţie.

S-au evocat la Călimăneşti vremuri apuse, care auavut un farmec, o frumuseţe aparte, pe care am dori săle trăim şi noi. Dar ele sunt doar în amintirea celor carese transpun în epoca îndepărtată a istoriei noastre şicare încearcă să ni le prezinte şi nouă, aşa cum a făcutFenia Driva. Şi pentru ca trăirea să atingă sublimul,acest eveniment cultural a fost înnobilat de un grup deelevi, condus de prof. Georginel Sandu, care ne-a co-lindat înainte de Crăciun. Este un exemplu de urmat,pentru că astfel cinstim valorile locale, prin intermedi-ul cărora intrăm în circuitul universal.

DIN "INFINITUL..." GEORGETEI GIUREA

Georgeta Giurea-”Getica”, Profesoară și PreoteasăDin “Au printemps”, aici pe Terra, ne dăruie carte aleasă :Ce-ncepe cu “ Întrebări“ : sieși și lui DUMNEZEUDespre talanţi, carte, menire, cum întrebam odat’ și eu...

“Păsări de noapte” care sparg o noapte-n Veghe și Mister“Mai e timp de poezie” ; Poeţii, iată că nu pier!“Elada”-n “ Dor de poezie”, “Viaţa mea”-n “ Relache” posibil“Am să te-nvăţ“ din nou “Iertare” : că “Je suis”, “Ireversibil”!

“L-amour” ești tu”Iubirea mea”: “Noapte de vară”-n”Libertate”“Destin”, “Dorinţă”, “Romantism”, “Dorinţe”, “Dincolo”demoarteDe ce “Chin”? de ce “Tristeţe”? “Adio-și spun frunze pe ramuri”Sub “Putredele ploi de toamnă”, cu “Nostalgie” pentru flamuri

O “Rugă”, “Dedicaţie” : “Ascunde-mă”-n sufletul tăuCu “Răstignire” de păcate, “Asceză”-n “Infinitul meu”!“Fiindcă” ești în “Trecere”, lucrând Celest spre Veșnicii,“Definiţii” de o “Seară”, doar te ajută ca să scrii...

Lucrarea DOMNULUI în lume, ca Preoteasă-ScriitoareS-o lași și fiicei ca Poruncă, perpetuă și roditoare !

PAULIAN BUICESCU

EPIGRAME

Intoarcere in istorie

Drăgnea aduce otomanaCum îi critici iar şi iarPe Cioloş c-ar fi maghiarŞi evanghelist IohanCând tu vi cu-n musulman !

S-a schimbat boierul

Crezându-l echilibratL-am votat, n-a fost o toană.Dup-alegeri s-a schimbatPare Stalin în persoană.

La noi sfertu-i la putere

Patru'ş'cinci la sută-ați luatDin treimea ce-a votatŞi-aici meritul îl are'Turma' care-a fost prea mare.

CHIOREAN,Ciocanul lui Pilat din Pont

(Publicat în Confluenţe literarii: Ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016)

CORNEL MUNTEANU


VALERIA VLĂDESCU MARTOR LA ACOPERIREA ŞIDESCOPERIREA PORTRETULUI REGELUI MIHAI DIN

BISERICA PAROHIALĂ BĂRBĂTEŞTI-VÂLCEA!Valeria Vlădescu: - Eu m-am născut în comuna

Bărbăteşti, în satul bunicii mele după mamă, în 1941,deci în plin război, în august, şi mi-am trăit copilăriaaici. Am rămas legată de sat, dar adolescenţa, tinereţeaşi viaţa mi-am petrecut-o în Bucureşti. În 1947 eramaici în clasa a I-a, eleva învăţătoarei Ursu. Era dupărăzboi şi în sat nu se mai născuseră mulţi copii, băr-baţii plecând pe front şi foarte mulţi, neîntorcându-seacasă niciodată. De aceea în clasă eram pe cele treişiruri de bănci, trei clase, de copii, diferite: a I-a, a II-a şi a III-a. Până la sfârşitul anului ’47 fiecare zi deşcoală începea cu rugăciunea „Tatăl Nostru”, urmatăde Imnul Regal. Nu am uitat niciodată, de atunci,cuvintele acestui imn. De câte ori auzeam cuvântul„rege” îmi aduceam aminte de versurile: „Trăiască-npace şi onor, de ţară iubitor”. În primăvara anuluiurmător, a anului 1947, în apropierea Paştelui, îmiîndreptam paşii către Sfânta Biserică a satului, acolounde toţi copiii mergeam pentru a ne spovedii depuţinele noastre păcate şi unde preotul ne spunea săînvăţăm, să fim cuminţi şi ascultători. Acolo era preo-tul şi doi oameni, cu o scară; am dat bună ziua şi m-amîndreptat spre preot. Unul din oameni a spus: „Părinte,să lăsăm copilul afară până mai târziu.” Părintele Bo-boacă le-a spus: „E un copil, el nu ştie”... Dar ce seîntâmpla întâmpla acolo? cei doi oameni pe scarăacopereau cu hârtie de ziar ceea ce mie mi se părea afi o frescă, dar care de fapt era un tablou şi deasupraturnau tencuială. Pentru moment nu mi-am dat seamace s-a întâmplat, dar mi-am dat seama că ceva s-aascuns, acolo, în perete. Era tabloul regelui Mihai,tânăr, pentru că această biserică frumoasă a fosttârnosită în anul 1945 atunci când regele Mihai erarege cu drepturi depline a frumoasei noastre Românii.Mi-am adus aminte de lucrul acesta exact dupăRevoluţie şi am spus noului preot că acolo este ascuns,ceva, sub tencuială de către vechiul preot. Nu devechiul, că au mai urmat şi alţi preoţi în decursul celor50 de ani. Şi aşa s-a purces la dezvelirea tablouluiRegelui Mihai în biserică şi a rămas pictat ca şi atunciîn vremurile când biserica şi-a aflat începuturile.Preotul Boboacă Constantin a fost legat de acest sat şi

prin obârşie şi prin tot ce a însemnat viaţa satului.Oamenii l-au respectat. O altă întâmplare legată dedumnealui este tot din vremea copilăriei mele, la un anmai târziu faţă de întâmplarea cu ascunderea tablouluisub tencuială, când, într-una din seri cineva a bătut lauşa bunicii mele; era seara, întuneric şi noi eram puţinsperiaţi pentru că nimeni nu bătea de obicei la uşabunicii mele, care era văduvă din Primul Război Mon-dial şi nu ne intra nimeni în bătătură, seara, după apu-sul soarelui. Bunica a întrebat cine e şi am auzit deafară, „Eu sunt Mario!”. Era preotul Boboacă. „Intrăpărinte”, a spus bunica mea care i-a recunoscut vocea.„Ce te aduce tocmai acuma?”, „Mărio veni să dai şi tuceva...” „Păi ce să dau părinte ca am copiii Anei, aici,şi nu am decât câteva ciururi de mălai”. „Dă-mi un ciurşi poate ai şi o mână de fasole”. Părintele avea o desa-gă şi bunica mea i-a dat un căuş, din dovleac era căuşulcu nişte mălai şi doi pumni de fasole pe care i-a pus înaltă traistă. „Mergi cu bine părinte”, „Seară bunăMario”. Nu am înţeles atunci ce s-a întâmplat, de cebunica a trebuit să-i dea preotului mălai şi fasoleboabe. Mult mai târziu am aflat despre legăturile desuflet pe care părintele le-a avut cu oamenii din munţi,cu oamenii de deasupra Bistriţei, erau puţinii luptătoridin rezistenţa anticomunistă. Către dânşii se duceaumerindele, prin preotul din Bărbăteşti. ...Ce să vă maispun?

Petre Cichirdan: - Ne-a spus părintele în biserică,în ce an s-a descoperit tabloul Regelui Mihai?

V.V.: - Cred că prin 1992 sau 1994, după Revoluţie.P.C.: - Părintele vorbea de un strat de grund.V.V.: - Grundul era tencuiala, arătând ca un ipsos

pe deasupra. Era un pătrat, ca o tablă albă, exact câteste si acuma tabloul de mare, un metru jumătate,aproape. A rămas pur şi simplu o pată albă de tencuialăacolo.

P.C.: - Dumneavoastră sunteţi din Bărbăteşti, ar fiinteresant să ne spuneţi, la etatea dumneavoastră, v-aţiocupat de istorie?

V.V.: - Eu am fost prima fată, am făcut liceul înCraiova, am fost ultima promoţie din liceu numai de

fete, la „Elena Cuza”, după aceea s-au făcut şcolilemixte. Liceul „Nicolae Bălcescu”, fostul „Carol”, erade băieţi, „Fraţii Buzeşti” era de băieţi, toate acesteaau primit fete şi noi băieţi. Am dat examen laUniversitatea de Istorie din Bucureşti în anul 1959.Am vrut să fac istorie contemporană, dar nu se pri-meau fete, numai băieţi. De ce numai băieţi? pentru cămulţi plecau să lucreze în Ministerul de Externe, laInstitutul de Istorie a Partidului, poate şi în alte struc-turi. Atunci, supărată de această nedreptate, m-amîndreptat către istoria veche şi arheologie, la polulopus. Am terminat în 1964 şi aş fi vrut să vin în judeţla Muzeul din Râmnicu Vâlcea. Pe timpul studenţieimele am făcut săpături ce erau conduse sub direcţiaInstitutului de Arheologie din Bucureşti, dar o parte debani veneau, de exemplu, de la Muzeul din RâmnicuVâlcea. Vrând să lucrez la Muzeul din RâmnicuVâlcea, am făcut săpături la Valea Răii vreo trei ani larând. La Râmnicu Vâlcea era cineva director fără aavea facultate dar se pregătea la fără frecvenţă, la Cluj.Deşi postul era vacant, nu l-au dat în schema de orga-nizare. Atunci mi s-a propus să merg la Porţile de Fier,unde nu mai era nimic. Eu vroiam să vin în Vâlcea,cunoscusem pe părintele Petre Gheorghe cu aceastăarheologie a mea, eram legată de Vâlcea, familia erade aici; mă gândeam ce să caut la Porţile de Fier,gândindu-mă că era vorba de un şantier care va duradoar o perioadă.

P.C.: - Eu am auzit un fel de poreclă şi am crezutcă este vorba de soţul dumneavoastră de aia v-amîntrebat…auzisem că lumea vă spune « Doamna co-lonel », cum este moda…

V.V.: - Pe acest fond de încercări de a veni laVâlcea am fost chemată la Secretariatul Facultăţii şimi s-a spus că cineva de la Ministerul de Interne vreasă stea de vorbă cu mine. Pe atunci se făceau nişterepartizări direct de la facultăţi. Toate facultăţile seadunau într-un centru universitar şi ştiai unde te veiduce direct din facultate. Mi s-a spus că voi fi reparti-zată la Ministerul de Interne. M-am bucurat că era

(urmare în pag.15)

CH

IOR

EA

N, S

ă-i t

răsn

easc

ăUmor franţuzesc


INVENTICA

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentruInginerie Electrica ICPE-CA, in parteneriat cu

Federatia Romana de Inginerie Biomedicala siAcademia de Stiinte Medicale, cu sprijinulMinisterului Educatiei Nationale si CercetariiStiintifice - Autoritatea Nationala pentru CercetareStiintifica si Inovare, va invita sa participati la masarotunda INGIMED XVII “INGINERIA BIOMED-ICALA: CULTURA SI ETICA INTERDISCIPLI-

NARITATII”, vineri, 25 noiembrie 2016, incepand cuora 10.00, la sediul ICPE-CA din Splaiul Unirii 313,sector 3, corp J, etaj 3, Sala de Conferinte.

La eveniment vor lua parte academicieni, profe-sori, medici, cercetatori si studenti pentru a dezbateaspecte precum:

- etica si bioetica in ingineria biomedicala sibiotehnologii;

- microbiomul uman in biomedicina;- etica ingineriei biomedicale fata de etica med-

icala;

- noi abordari tehnice in chirurgia functionala anasului si chirurgia endoscopica a hipofizei;

- smogul electromagnetic din perspectivabioingineriei;

- metode de diagnosticare a maladiilor neurologiceprin analiza parametrilor dinamici ai sistemului loco-motor.

Masa rotunda va reprezenta un prilej de dezbaterea ideilor inovative ce se pot transforma, cu siguranta,in noi teme de proiecte de cercetare.

Biroul de Presa ICPE-CA

INVITATIE

La 1 ianuarie 2017 se împlinesc zece ani de cândRomânia a aderat la Uniunea Europeană, după

un parcurs lung şi complicat. Primele încercări de sta-bilire a relaţiilor economice dintre România şiComunităţile Europene datează din anul 1967, când auînceput negocierile pentru promovarea pe piaţacomună a unor produse româneşti care să fie scutite detaxe suplimentare (ouă, brânzeturi, carne de porc). În1970, pentru prima dată, întreprinderile româneşti auavut posibilitatea de desfacere a produselor lor, fărăsuprataxe vamale, în spaţiul Comunităţilor EconomiceEuropene, iar în 1974, România a intrat în sistemulgeneralizat de preferinţe al Comunităţii Europene, prinsemnarea unui tratat bilateral.

În 1980, România a încheiat un acord comercial cuComunităţile Europene, fiind prima ţară est-europeanăcare stabilea relaţii economice cu aceste Comunităţi.Ulterior, acest acord a fost suspendat de cătreComunitatea Europeană, invocându-se nerespectareadrepturilor omului şi lipsa democraţiei în ţara noastră.

După Revoluţia din decembrie 1989, începând cuanul 1991 s-a semnat un nou acord de comerţ şi coo-perare, fiind vizibil interesul Comunităţilor Europenede a sprijini România în democratizarea sistemuluipolitic şi trecerea de la o economie centralizată la unade piaţă. În acest context, la 1 februarie 1993 s-a sem-nat ,,Acordul european de asociere a României laComunităţile europene", care a intrat în vigoare la 1februarie 1995.

La 22 iunie 1995, România a depus cererea oficialăde aderare la Uniunea Europeană, cerere faţă de careComisia Europeană şi-a exprimat punctul de vedere înmaterialul ,,Opinia asupra cererii oficiale de aderare aRomâniei". În noiembrie 1998, Comisia Europeană aprezentat primul raport cu privire la progresele înre-gistrate de România în îndeplinirea criteriilor de ade-rare. Consiliul European de la Helsinki a decis, îndecembrie 1999, deschiderea negocierilor de aderare

cu România (alături de alte şase state candidate).În februarie 2000, Consiliul European, întrunit tot

la Helsinki, a lansat, în mod oficial, procesul denegociere a aderării României la Uniunea Europeană.

Pentru aderarea României la Uniunea Europeanăera nevoie de adaptarea Constituţiei la dreptul euro-pean pentru transpunerea acestuia în cadrul sistemuluijuridic intern, fapt care s-a petrecut în anul 2003, înconţinutul acesteia incluzându-se Titlul VI – Integrareaeuroatlantică.

Pentru aderare, România, ca şi celelalte state candi-date, a apelat la un compromis juridic de trecere de lamodalitatea clasică de înţelegere a suveranităţii în careputerea aparţine poporului, care o exercită prin insti-tuţiile sale politice, la modalitatea modernă deînţelegere, în care suveranitatea continuă să aparţinăpoporului şi să fie exercitată prin instituţiile statului,dar să poată fi transferată parţial către anumite insti-tuţii comunitare, transfer care, făcut cu precauţie, nuînseamnă înstrăinarea puterii legitime, ci un alt mod deasumare a suveranităţii, în comun cu celelalte statemembre;

În doctrina dreptului european figurează trei tipuride competenţe, şi anume:

• competenţe exclusive ale Uniunii Europene;• competenţe partajate (împărţite între instituţiile

comunitare şi statele membre);• competenţe exclusive ale statelor membre.Trebuie înțeles faptul că suveranitatea partajată nu

presupune pierderea totală a unor atribute ale suvera-nităţii interne, ci dezvoltarea capacităţilor externe alesuveranităţii naţionale.

În decembrie 2002, Consiliul European de laCopenhaga a exprimat sprijinul pentru obiectivuladerării României la UE în 2007, iar Consiliul Euro-pean de la Salonic a manifestat, în iunie 2003,susţinerea pentru încheierea negocierilor de aderare aRomâniei în 2004.

Consiliul European de la Bruxelles a stabilit, îndecembrie 2003, calendarul de aderare a României la

Uniunea Europeană, astfel: finalizarea negocierilor în2004, semnarea Tratatului de aderare în 2005 şi ade-rarea efectivă la UE în ianuarie 2007; în concluziileConsiliului European s-a afirmat că aderarea Românieişi a Bulgariei reprezintă obiectivul comun al UE cu 25de membri.

Consiliul European de la Bruxelles a reconfirmat, îniunie 2004, calendarul de aderare a României în inter-valele temporale 2004-2005-2007. La 6 octombrie2004, Comisia Europeană a prezentat Raportul anualpentru România, precum şi Documentul de Strategieprivind perspectivele procesului de extindere, docu-mente care au afirmat sprijinul ferm al ComisieiEuropene în favoarea încheierii negocierilor de aderarecu România şi Bulgaria până la sfârşitul anului 2004.

Consiliul European de la Bruxelles din 16 -17decembrie 2004 a confirmat încheierea negocierilor deaderare cu România şi a reafirmat calendarul de ade-rare: aprilie 2005 – semnareaTratatului de aderare; 1ianuarie 2007 – aderarea efectivă. La 13 aprilie 2005,România a primit avizul conform al ParlamentuluiEuropean pentru semnarea Tratatului de aderare; con-form procedurii, forul democratic european s-a pro-nunţat în baza unui Raport de progrese elaborat deRaportorul Parlamentului European pentru România,Pierre Moscovici; pentru avizul conform au fost 497voturi pentru, 93 împotrivă şi 71 abţineri, iar pentruRaportul Moscovici 564 voturi pentru, 59 împotrivă şi41 abţineri.

La 25 aprilie 2005, s-a semnat la LuxemburgTratatul de aderare a României la Uniunea Europeanăpentru 1 ianuarie 2007, iar la 16-17 iunie 2005,România a participat la primul Consiliu European înnoua sa calitate de observator.

În perioada 21 iunie 2005 – 21 noiembrie 2006,toate cele 25 de state membre ale UE au ratificatTratatul de aderare a României la UE. ConsiliulEuropean de la Bruxelles din 14-15 decembrie 2006 aconfirmat aderarea României la UE la 1 ianuarie 2007,dată la care România a devenit stat membru al UniuniiEuropene.

ROMÂNIA ŞI UNIUNEA EUROPEANĂIlie GORJAN


SFÂNTUL NICODIM DE LA TISMANA-La 610 ani de la trecerea sa în veşnicie-

Anul acesta se împlinesc 610 ani de la trecereala cele veşnice a Sfântului Nicodim de la

Tismana, un monah de formaţie isihastă, evlavios, căr-turar şi gospodar, caracteristici specifice acestui gen decălugări. El a înscris pagini de glorie în istoria vieţiinoatre bisericeşti, ridicându-se până la înălţimeasfinţeniei.

Născut în anul 1320, la Prilep, în regiunea Kosovodin sudul Serbiei, tânărul Nicodim a avut părinţi bine-credincioşi, de viţă princiară; despre mama sa, sespune că era fiica voievodului Basarab I al ŢăriiRomâneşti (1310–1352) şi soră cu mama SfântuluiLazăr, cneazul Serbiei (1329–1389).

Fiind de viţă nobilă, copilăria tânărului a fost influ-enţată de educaţia pe care o primeau atunci elitelesocietăţii. Înzestrat cu o minte strălucitoare, a învăţatSfânta Scriptură şi cultura epocii, părinţii săi pregătin-du-l să ocupe dregătorii importante, potrivit rangului,dar gândurile sale erau înclinate numai spre rugăciune,însingurare şi monahism.

Când Nicodim avea 7 ani, Ştefan Deşanski (1321–1331) începe construirea Mănăstirii „Visoki Dečani”,pe care o va termina Ştefan Duşan, în anul 1335.Atunci, un grup de călugări sârbi de la Mănăstireaathonită Hilandar au participat la sfinţirea bisericii.Întâlnirea tânărului, care avea 15 ani, cu aceşti monahia fost hotărâtoare pentru alegerea ireversibilă a viitoru-lui său. Din convorbirea avută cu ei, călugărul cel maiîn vârstă, văzând în chip tainic, că inima tânărului eraplină de harul divin, s-a hotărât să-l conducă laMuntele Athos, fără ştirea părinţilor săi.

La Hilandar, novicele s-a afirmat prin credinţă şifapte bune, cu postiri şi rugăciuni neîncetate, mani-festând dragoste şi smerenie faţă de întreaga obşte.Aici, uceniceşte în atelierele de producţie literară,însuşindu-şi limbile greaca şi slavona. De asemenea, s-a iniţiat în arta caligrafiei şi a miniaturisticii, învăţândşi unele meşteşugi, precum arhitectura, zidăria, tâm-plăria şi argintăria. Datorită vredniciei sale, a fost pro-movat în toate treptele călugăreşti: monah (1338),ierodiacon (1341) şi ieromonah (1343); mai târziuajunge protosinghel, iar după moartea egumenului,este ales în fruntea obştii călugăreşti, iar ulterior,Protos al Sfântului Munte.

În calitate de egumen al Mănăstirii Hilandar,Cuviosul Nicodim a adunat în obştea sa peste o sută decălugări, provenind dintre greci, sârbi, macedoneni,români şi bulgari; pe toţi i-a deprins cu învăţăturileSfintei Scripturi, fiind un dascăl iscusit al Rugăciuniilui Iisus, teolog profund şi părinte duhovnicesc.

Se ştie că, în secolul al XIV-lea a apărut în BisericaOrtodoxă, şi îndeosebi la Sfântul Munte, o mişcare derenaştere teologico-spirituală numită isihasm, de lacuvântul grecesc isihia, care înseamnă „liniştire”. Ceimai de seama reprezentanţi ai acestui nou curent teo-logic au fost sfinţii Grigorie Palama, Nicolae Cabasilaşi Simeon arhiepiscopul Tesalonicului.

Alături de aceşti mari isihaşti a stat cu vrednicie şiCuviosul Nicodim de la Hilandar. Pentru meritele sale,cneazul Lazăr i-a propus să preia conducerea BisericiiOrtodoxe Sârbe, însă din smerenie a refuzat, retrăgân-du-se în singurătate. Astfel, a plecat în ascuns de la

Muntele Athos, stabilindu-se la Saina, în regiuneaCladova, lângă Dunăre, în faţa oraşului Drobeta-TurnuSeverin. Aici, împreună cu ucenicii săi, zideşte omănăstire cu hramul „Sfânta Treime”. De asemenea,potrivit tradiţiei sârbeşti, a mai întemeiat mănăstirileVratna şi Mănăstiriţa, în regiunea Craina; ultima a fostctitorită împreună cu fratele lui Vladislav Vodă (1364–1377), Radu, care era mare Ban al Severinului.

În timp ce se afla într-una din ctitoriile sale,Cuviosul Nicodim a avut o vedenie, prin care MaicaDomnului îi cere să treacă Dunărea ca să-i ajute pefraţii săi de neam şi de credinţă. Apoi i s-a arătat în visSfântul Antonie cel Mare care i-a repetat poruncaMaicii Domnului, adăugând indemnul de a căuta unloc numit „La Cascade”, unde să ridice o mănăstire cuhramul „Adormirea Maicii Domnului”.

În urma acestor vedenii, prin anul 1369, CuviosulNicodim trece Dunărea. La venirea sa aici, exista dejaviaţă monahală de peste 1000 de ani. În Viaţa SfântuluiNicodim, ieromonahul Ştefan scrie că, după ce a trecutDunărea, a umblat „cu fraţii prin toată pustietatea deaici”. Afirmaţia este foarte sugestivă; ea ne duce cugândul că Sfântul Nicodim, ca personalitate cu expe-rienţă, a dorit să cunoască mai întâi situaţia bi-sericească şi chiar monahală din întreaga regiune.Dacă a venit la anul 1369, chemat de rudele saleVlaicu şi Radu Vodă, înseamnă că în această perioadăa intrat în relaţie şi cu Mănăstirea isihastă de laBistriţa, fondată în jurul anului 1350, unde se ajungeacu uşurinţă, întrucât principalele căi de comunicaţie cestrăbăteau Oltenia medievală se încrucişau înapropierea ei.

La întrevederea avută cu domnitorul Vlaicu Vodă,căruia i-a prezentat situaţia monahală din Oltenia, s-aconstatat că în partea de est există Mănăstirea„Schimbarea la Faţă” de la Bistriţa, un aşezământ isi-hast bine organizat, probabil şi Mănăstirea Cotmeana,s-a hotărât că elementul ortodox trebuie consolidat înpartea vestică a regiunii, unde şi pericolul catolic eramai puternic.

Astfel, Cuviosul Nicodim va începe construireaMănăstirii Vodiţa, lângă Porţile de Fier; ea avea o bi-serică frumoasă, cu plan sârbesc, asemănătoare cu ceade la Cruşevaţ a cneazului Lazăr. În această lucrare,este ajutat de domnitorii români Vlaicu Vodă (1364–1377) şi Radu (1377–1384); el zideşte chilii şi bisericăde piatră cu hramul „Sfântul Antonie cel Mare”, pecare o sfinţeşte în anul 1369, fiind menţionată primadată în anul 1374.

În anul 1375, Cuviosul Nicodim este solicitat săfacă parte din delegaţia ce avea să mijlocească laPatriarhia din Constantinopol ridicarea anatemei de peBiserica din Serbia, datorată conflictului dintre celedouă Biserici, produs în anul 1346, în urma declarăriiunilaterale a Patriarhiei Sârbeşti. Potrivit docu-mentelor, stareţul Isaia se afla în fruntea delegaţieicare era compusă din Teofan, fost protos al SfântuluiMunte, cu doi ucenici, Silvestru şi Nifon, precum şiCuviosul Nicodim, ca „tălmaci de cuvinte”. PatriarhulFilotei al Constantinopolului l-a apreciat foarte multpe Nicodim, oferindu-i preţioase daruri, dintre caremenţionăm: cârja sa, trei părticele din sfintele moaşteale sfinţilor Ioan Gură de Aur, Ignatie Teoforul şi aleMucenicului Teofil, care se păstrează astăzi la

Mănăstirea Tismana, şi l-a ridicat la rangul de arhi-mandrit. De asemenea, vărul său, cneazul Lazăr, i-adăruit zece sate în regiunea Branicevo. Potrivit scri-itorului sârb V. Sl. Kiselcov, începutul împăcării sâr-bilor cu Patriarhia Ecumenică „a fost pus la cale întâide popa Nicodim”, iar ca recunoştinţă, cneazul Lazărl-a voit chiar Patriarh al Serbiei, dar acesta a refuzat şis-a întors pe meleagurile româneşti în căutarea„Cascadelor”, unde să zidească locaş MaiciiDomnului.

Din nefericire, Cuviosul Nicodim nu a rămas preamult timp în liniştea Mănăstirii Vodiţa, întrucât, prinanul 1376, ţinutul Severinului a fost ocupat de Regatulmaghiar. La întoarcerea sa din Serbia, o găseşte substăpânirea Regatului catolic al Ungariei. Atunci,hotărăşte să găsească un loc mai potrivit pentru o nouămănăstire. Astfel, a construit un schit din lemn la GuraMotrului; bisericuţa şi chiliile erau înconjurate de viţăde vie, sădită de însuşi marele ctitor, care până nudemult, era numită „via Sfântului”, iar un izvor dinapropierea mănăstirii se numeşte şi astăzi „IzvorulSfântului Nicodim”.

Tradiţia locală mărturiseşte despre CuviosulNicodim, că plecând de la Vodiţa să caute un loc noupentru ridicarea unei mănăstiri în cinstea Prea SfinteiNăscătoare de Dumnezeu, s-a oprit pe valea râuluiTopolniţa unde a ridicat un schit, crezând că aici estelocul „La Cascade”, între ape. De asemenea, Cuviosul,împreună cu câţiva ucenici, întemeiază pe valea JiuluiMănăstirea Vişina, cu hramul „Sfânta Treime”.Cronica rimată de la Mănăstirea Prislop arată căSfântul Nicodim s-a aşezat într-o peşteră pe ValeaJiului, la Surduc, deci lângă actuala Mănăstire Lainici,şi a ctitorit Vişina, la poalele munţilor, pe malul dreptal Jiului.

Înştiinţat că nici acesta nu-i locul hotărât, mergedupă porunca divină spre apus şi ajunge la Aninoasa,unde va înălţa alt Jertfelnic lui Dumnezeu. De aici, apornit pe valea unui pârâu, până în cătunul Vânăta.Familia care l-a găzduit i-a spus că spre deal, în susulapei, este un loc numit „La Cascade”, dar lumea se fe-reşte de el, căci acolo se ascunde un şarpe mare.

Atunci, Cuviosul a înţeles că acolo este locul pre-vestit în vedeniile avute. Plecând în căutarea locului,ajunge în părţile de nord ale Olteniei, la poalelemuntelui Stârmina. Urcând pe firul apei, ajunge la ocascadă ce izvorăşte dintr-o Peşteră, de unde a ieşitbalaurul pe care l-a răpus cu ajutorul crucii de plumbpe care o purta la gâtul său.

Cuviosul Nicodim s-a reîntors la MănăstireaVodiţa, unde a lăsat în locul său stareţ pe ieromonahulAgaton, iar el, împreună cu un număr de ucenici, aumers la locul ales pentru noua mănăstire. Aici, potrivitrelatărilor arhidiaconului Paul de Alep, a construit „cupropria sa mană”, un locaş din lemn de tisă, după careaşezământul a primit numele de „MănăstireaTismana”.

Ajutat de voievozii Radu I (1377–1383) şi Dan I(1383–1386), Cuviosul a început construcţia unei bi-serici de zid, care a fost sfinţită în anul 1378. În paralelcu construcţia clădirilor, marele dascăl s-a ocupat şi cuorganizarea vieţii călugăreşti, în conformitate cu re-gulile Muntelui Athos; obştea era formată din zeci decălugări, care contribuiau la menţinerea în continuare

Arhim. Veniamin MICLE

12 decembrie 2016CULTURAvâlceană

a vieţii isihaste pe valea Tismanei, după rânduialacălugărească de tip chinovie athonită.

Cuviosul Nicodim, fiind arhimandrit, MănăstireaTismana avea rang de „arhimandrie”, şi era „MareLavră”, prima de acest gen din Ţara Românească; deasemenea, era „samovlastie”, adică de sine stătătoare,neputând fi închinată vreodată ca metoc, având dreptulde a-şi alege stareţ şi de a se conduce singură. De aici,iscusitul avvă conducea toate mănăstirile organizate deel şi întreţinea corespondenţă cu egumeni şi ucenicidin Muntele Athos, din Serbia şi din ŢaraRomânească, precum şi cu patriarhul Eftimie alTârnovei, dovedindu-se un mare teolog şi părinteduhovnicesc.

Având în obşte călugări vrednici, CuviosulNicodim a întemeiat o vestită Şcoală de caligrafi şicopişti de cărţi bisericeşti, devenind renumită în toatăPeninsula Balcanică. Despre această obşte monahală,istoricul Nicolae Iorga are cuvinte de caldă preţuire,scriind: „Străinul, cel care ar fi pătruns unde călugăriizugrăveau şi scriau şi ar fi văzut blândul chip al luiNicodim şi al ucenicilor săi, ar fi plecat profund impre-sionat, şi de caracterul sfinţeniei şi de caracterul cul-tural al ocupaţiei călugărilor”.

Din fericire, prin anii 1383–1384, Banatul deSeverin a reintrat în stăpânirea Ţării Româneşti, iarCuviosul Nicodim a reuşit să preia şi conducereaMănăstirii Vodiţa. În felul acesta, a cârmuit cu vredni-cie ambele mănăstiri.

Dorind viaţă sihăstrească mai aspră, spre sfârşitulsecolului al XIV-lea, Cuviosul Nicodim se retrage înţara Haţegului, unde ctitoreşte Mănăstirea Prislop şitrăieşte în isihie câţiva ani, desfăşurând şi o bogatăactivitate culturală. Aici a caligrafiat, în perioadaanilor 1404–1405, valorosul său Tetraevanghel.Lucrare de înalt nivel artistic, este scrisă pe pergament,în limba slavă bisericească, fiind primul manuscris cudată sigură, redactat pe teritoriul Ţării Româneşti; el s-a păstrat o perioadă de timp în Muzeul de Artă, iar înprezent se află la Muzeul Naţional de Istorie alRomâniei din Bucureşti. Este o lucrare artistică, fiindîmpodobită cu frontispicii, iniţiale şi titluri cu litereaurite, ferecată în argint, pe care sunt redate scenele:Răstignirea şi Învierea Domnului. Manuscrisul a fostcopiat în Mănăstirea Prislop, potrivit autografului depe ultima filă: „Această Evanghelie a scris-o Nicodimîn Ţara Ungurească, în anul al şaselea al izgonirii lui,6913 (1405)”. Se cuvine precizat, că nu este vorba

despre o „izgonire” sau o „prigonire” a CuviosuluiNicodim; Mircea cel Bătrân pierduse alături de regeleSigismund al Ungariei bătălia de la Nicopole (1396),în urma căreia, turcii au năvălit prin anii 1398–1399,în Serbia. Se ştie că după pierderea luptei de la CâmpiaMierlei (1389), Nicodim ascunsese într-una din mănă-stirile sale pe Milena, fiica cneazului Lazăr. Cum turciiporniseră persecuţiile şi ajunseseră până la Dunăre,domnitorul Mircea a considerat că este mai bine să-ltrimită peste munţi.

În anul 1406, Cuviosul Nicodim era din nou laTismana. Atunci, la 13 august 1406, ajunge la mănă-stire regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei. Însuita, alcătuită din diplomaţi, clerici catolici şi gene-rali, se afla şi fiica sa, bolnavă de epilepsie. În preajmamănăstirii, fata s-a vindecat în mod minunat. Împăratulporunceşte să nu spună nimeni nimic despre întâm-plare, dar la poartă, în dangătul clopotelor, CuviosulNicodim îl întâmpină zicând: „Dă slava lui Dumnezeuşi Prea Curatei Sale Maici pentru mila pe care a făcu-t-o astăzi cu tine, tămăduind pe fiica ta!“. A doua zi, înajunul hramului Tismanei, soseşte şi domnitorulMircea cel Bătrân cu suita sa. Privegherea care aurmat, dar mai ales sfânta slujbă de a doua zi i-au uimitpe catolici, în special pe împăratul Sigismund. Acestase hotărăşte să-l mai încerce pe Nicodim astfel: înMănăstirea Tismana nu se mânca deloc carne. Lamasă, după slujba, în faţa Sfântului apare un vasacoperit, în care se afla un purcel. Ştiind acest lucru,împăratul îl roagă pe stareţ să binecuvânteze...păstrăvul. Sfântul, privindu-l în ochi pe împărat, îispune: „Fie după cuvântul tău, împărate. Păstrăv săfie!“; şi, descoperind vasul, găseşte înăuntru unpăstrăv! În faţa atâtor evidenţe ale dreptei credinţe,Sigismund se gândeşte să se convertească laOrtodoxie. Şi totuşi îi mai cere Sfântului o ultimădovadă: să treacă nevătămat prin foc. Sub ochiiîngroziţi ai asistenţei, Nicodim porunceşte să seaprindă un foc mare în faţa bisericii. După ce s-a rugatlui Dumnezeu, şi-a îmbrăcat veşmintele şi, împreunăcu ucenicul său Antonie, a trecut prin flăcările foculuide trei ori, în numele Sfintei Treimi. Uimiţi, toţi aucăzut în genunchi, iar împăratul a cerut pe loc botezulortodox, numindu-se din acel ceas Matei, avându-l naşpe însuşi Mircea cel Bătrân. El a rămas în istorie dreptsingurul împărat al Ungariei de confesiune ortodoxă.Mormântul său se află în Catedrala Gotică din Oradea,judeţul Bihor, fiind singurul rege din Imperiul

Romano-German înmormântat în afara imperiului.Cuviosul Nicodim este pomenit ultima oară, ca

fiind în viaţă, la 23 noiembrie 1406. Atunci, Mircea celBătrân a dat un nou hrisov Mănăstirii Tismana, „părin-telui şi rugătorului domniei mele, popii Nicodim”.

Marele stareţ încredinţează grija celor două mănă-stiri, Vodiţa şi Tismana, ucenicului său, ieromonahulAgaton, iar el s-a retras la o mai aspră nevoinţă înPeşteră, unde petrecea toată săptămâna în post, înpriveghere de toată noaptea şi în neîncetată rugăciune;numai Duminica şi la praznice cobora din Peşteră labiserică şi săvârşea Sfânta Liturghie. Apoi vindeca pecei bolnavi care veneau la dânsul, mânca la trapeză cupărinţii, sfătuia şi mângâia pe toţi prin cuvinte de folosşi se urca din nou la Peşteră.

La 26 decembrie 1406, în vârstă de 96 de ani,Cuviosul Nicodim a trecut la cele veşnice, fiindîngropat în mormântul pe care şi-l pregătise încă dintimpul vieţii în pridvorul bisericii mănăstirii, care sevede şi azi. După şapte ani, fiind deshumat, trupul săua fost găsit întreg şi neputrezit; monahii tismăneni l-auaşezat într-o raclă care a fost depusă cu cinste în bise-rică.

Probabil, Cuviosul Nicodim a fost canonizat dePatriarhia din Constantinopol, întrucât Basarab celTânăr (1477–1482), care refăcuse Cetatea Bucureşti şivoia să o împodobească cu sfinte moaşte, menţionadeja pe Sfântul Nicodim într-un hrisov emis la 2aprilie 1480. N-a fost însă voia sfântului, căci s-a ară-tat în vis stareţului, poruncindu-i să-i ascundămoaştele, afară numai de degetul arătător. Ascultător,stareţul le-a ascuns, iar toţi urmaşii săi la conducereamănăstirii au păstrat cu sfinţenie această taină, trans-miţând-o verbal, până în timpul comuniştilor, cândultimul stareţ a murit pe neaşteptate într-un spital dinBucureşti, fără a avea posibilitatea să lase urmaşuluisău taina Sfintelor Moaşte ale Cuviosului Nicodim.Astăzi, la Mănăstirea Tismana se mai păstrează doardegetul şi câteva obiecte personale, care au aparţinutlui Nicodim: Crucea de plumb, epitrahilul şi bederniţa.

Potrivit tradiţiei, îndată după moartea CuviosuluiNicodim, la mormântul său s-au petrecut fapte mi-nunate, mai ales vindecări de boli, semn că Dumnezeuîl învrednicise cu nimbul sfinţeniei.

Considerat sfânt încă din timpul vieţii sale, în anul1955, prin hotărârea Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Române, s-a generalizat cultul SfântuluiNicodim de la Tismana în toată ţara noastră, stabilin-du-se ca zi de prăznuire 26 decembrie.

„Obiectivul cel mai general al învățământului estede a cultiva desăvârşirea” ( J.S. Bruner)

Sâmbătă 3 septembrie 2016. O zi însorită deînceput de toamnă. La Colegiul Național

„Alexandru Lahovari”, Râmnicu Vâlcea, este sărbă-toare. Cu anii de liceu în suflet şi-au dat întâlnireabsolvenții prestigioasei instituții de învățământ pre-universitar, promoția 1961, pentru a aniversa 55 de anide la terminarea cursurilor. Bucurie, emoție, strângeride mână, îmbrățişări, gesturi afectuoase. Au fostprezenți şi cei din seriile 1962 şi 1964. De fapt, laaceastă unitate, ca şi la Colegiul Național „Mircea celBătrân”, aceste reuniuni au devenit o frumoasătradiție. Întrunirile din acest an au loc într-un climat

semnificativ aparte. Pe 28 mai 2016, Colegiul Național„Alexandru Lahovari”, unitate etalon a învățământuluiromânesc a sărbătorit, printr-o manifestare elevată,125 de ani de existență, sub semnul izbânzii, al perfor-manței.

Organizatorii evenimentului care au reunit absol-venți ai seriei 1961 au fost colegii noştri, cu inițiativă,Florin Fețeanu şi Paula Comisarschi. În cele cinciclase a XI-a au învățat peste 200 de elevi. Patru dintreele au avut peste 40 de elevi fiecare. Paşii ne-au fostîndrumați cu tact pedagogic, cu dragoste părinteascăde profesorii diriginți, Iulian Cornilescu, FloreaRădulescu, Vladimir Gaghel, Tatiana Cantemir șiNicolae Constantinescu. Îmi sunt încă vii în memoriecuvintele fostului nostru diriginte de la clasa a XI-a Areal, Iulian Cornilescu care la ultima întâlnire ne-aspus: „vă doresc să realizați în viață ce doresc şi copi-

ilor mei”. Profesori cu vocație ne-au ajutat, cu odăruire exemplară, să descifrăm tainele ştiințelor, să neconturăm un ideal pentru a putea să ne integrăm înviața socială. Cu gratitudine îi voi menționa peConstantin Gibescu, Nicolae Constantinescu, NicolaePăun, Ion Avrămescu, Grigorie Aftenie, AnaDumitrescu, Valentina Alivizachi, Mihai Popescu,Florea Rădulescu, Olga Aftenie, Nicolae Daneș,Tatiana Cantemir, Nicolae Țilivea, HaralambieDumitrescu, Constantin Rădulescu, Ion Vega, IonSandu, Radu Vişan, Constantin Ştefănescu. DestineleŞcolii Medii „Nicolae Bălcescu”, cum se numea în1961, erau conduse de vestitul director Ion Ceauşescu,ajutat de profesoarele Maria Radulian şi MariaŞtefănescu, în calitate de directoare adjucte. Toatăviața vom nutri sentimente de prețuire profundă fațăde dascălii noştri minunați.

Întâlnirea din 3 septembrie a.c. ne-a oferit surprizeplăcute. Prin grija lui Florin Fețeanu, fiecare partici-

TRECUT-AU ANII...Gheorghe PANTELIMON


pant a primit gratuit o broşură, care are imprimată peprima copertă impozanta clădire a liceului, iar pe ulti-ma poza lui Alexandru Lahovari, jurist de valoare şiom politic, de mai multe ori ministru. Pe prima pagină,pe un ecuson care simbolizează biruința ştiinței, acunoaşterii, se află urarea rostită la reuniunile acade-mice „Vivat, crescat, floreat!” (Trăiască, crească,înflorească), împreună cu îndemnul „Să ne bucurăm căavem amintiri şi nu am devenit încă ... o amintire”. Îninterior sunt cuprinse numele şi prenumele absol-venților din anul şcolar 1960-1961, unele date perso-nale actualizate şi fotografiile, pe clase, realizate dupăpanourile de absolvire. Pe una dintre ele am descifraturmătoarele:

„Cu foc în inimile noastreOțel în brațe şi-n priviriPornim spre zările albastrePrintre eterne cuceriri.”

Pentru a participa la această întâlnire unii colegi austrăbătut distanțe apreciabile, venind de la Iaşi,Constanța, Orşova, Bucureşti, Craiova, iar DumitruCioacă, din Statele Unite ale Americii.

Festivitatea propriu-zisă s-a desfăşurat în labora-torul de fizică. Paula Comisarschi „a strigat” catalogulfiecărei clase şi au răspuns prezent „prezent” - 37.Mulți colegi au plecat pentru todeauna dintre noi. Cuaceaşi tristețe, cu profund regret, am constatat că din-tre distinşii noştri profesori mai trăieşte numai domnulPetre Tache, care a ajuns la o vârstă venerabilă. Pentrua cinsti memoria celor dispăruți s-a păstrat un piosmoment de reculegere. Ca de obicei, nu ne-am forma-lizat, nu s-a alcătuit prezidiu, nu s-au rostit discursuriprotocolare. Totul a fost firesc, degajat, pe tot parcur-sul acţiunii. Am schimbat impresii, ne-am amuzat, amdepănat, cu nostalgie, amintiri din viața de elev care

era marcată de seriozitate şi decență. Printre altele am rememorat că în luna iulie 1961

am susținut Examenul de Maturitate într-o singură zila şapte obiecte de studiu: Limba şi LiteraturaRomână, Istoria României, Matematică, Fizică,Chimie, Bazele Darwinismului şi Noțiuni de Marxism- Leninism. Momente agreabile am petrecut la restau-rantul de pe insulă din Parcul Zăvoi. Şi de acestă datăne-au însoțit bucuria revederii şi buna dispoziție.Precizăm că în 2016 mulți dintre noi au sărbătorit 50de ani de la absolvirea facultății.

La mulți ani, cu sănătate, dragi colegi!

Înaltpreasfinția Voastră,Preacucernici Părinți,Doamnelor şi domnilor,

Suntem un popor de creştini ortodocşi, iar senti-mentul nostru religios s-a materializat de la

începuturi prin credinţă şi dăruirea cu care ne-am ridi-cat sfintele lăcaşuri de rugăciune, locuri de suflet şitrăire curată, în care să aducem slavă lui Dumnezeu.Pe lângă biserici, o categorie aparte o constituietroiţele, definite ca fiind cruci din lemn sau piatră,împodobite cu diferite inscripţii, sculpturi, icoane ne-legate de crucea propriu-zisă, ridicate la un izvor, la ofântână, la răscruci de drumuri, în curtea unor bisericişi gospodării, pe dealuri şi pe munţi etc.

Troiţele, aceste biserici în miniatură, simboluri aleidentității și rezistenței noastre peste veacuri ca poporcreștin, au un rol bine definit în societatea românească.Ele sunt prezente de timpuriu în cadrul societăţii feu-dale şi au o importanţă foarte mare în viaţa comu-nităţilor româneşti indiferent de mărimea lor. În ŢaraRomânească, cnejii şi voievozii locali de până lamarele Basarab I – Întemeietorul, şi domnitorii ce i-auurmat de-a lungul veacurilor, au pus mare preţ peînsămânţarea şi înrădăcinarea continuă a credinţeiortodoxe în teritoriile româneşti, pe marcarea spaţiului

acesta prin ridicarea de troiţe. De la începuturi, ele aufost construite pentru a păstra vie memoria unor luptesau a unor bătălii, pentru a-i cinsti pe cei căzuţi eroicpe câmpurile de luptă, pentru a aminti că în acelelocuri s-au aflat odinioară alte sfinte lăcaşuri, pentruînştiinţarea populaţiei cu privire la anumite legi sauporunci, ori pentru a arata lumii importanţa şi rolulsocial al unui binefăcător, al unui demnitar, al unei per-sonalităţi militare, al unei familii de vază, în cazul nos-tru pentru a cinsti memoria unor înaintaşi care, cu aju-torul cuvântului scris, au contribuit decisiv la consoli-darea noastră ca neam, tiparnițele şi tipografii de laBistrița, Govora şi Râmnic – vestita „capitală atipografilor” – „sintagmă prin care Nicolae Iorgadefinea centrul tipografic al Râmnicului din sec. alXVIII-lea”, făcând din județul Vâlcea, secole la rând,un focar de cultură şi civilizație creştină pentru întrea-ga suflare românească. Prin cărțile tipărite în acestevetre, Biserica Ortodoxă şi-a adus o contribuție cov-ârșitoare la unitatea de neam, limbă şi credință, princi-palele elemente ce definesc un popor. Din aceste vetreau fost împrăştiate în cele patru zări ale românității,semințele din care a încolțit dragostea frățească şi dor-ința unirii într-un singur hotar, vis împlinit la 1918.

De aceea, Dumnezeu a rânduit ca în această fru-moasă zi de decembrie, când îi prăznuim pe trei dintre

sfinții Bisericii Ortodoxe: Sfântul Ierarh Spiridon –episcopul Trimitundei, Sfântul Mucenic Sinet şiSfântul Ierarh Alexandru – arhiepiscopulIerusalimului, să participăm la o manifestare culturalăşi religioasă de aleasă trăire sufletească: sfințirea uneitroițe, ce a fost construită şi aşezată cu binecuvântareaÎnaltpreasfințitului Părinte Dr. Varsanufie – arhiepis-copul Râmnicului, în cel de-al treilea an al păstoririisale, lângă altarul Bisericii „Toți Sfinții” din Râmnicu-Vâlcea, întru cinstirea Sfântului Ierarh Martir AntimIvireanul şi a tipografilor bisericeşti, „care s-au oste-nit, în condiții foarte dificile, să editeze cuvântulSfintei Sripturi, cărți de cult şi de învățătură în limbaromână”, aşa cum spunea Preafericitul Părinte Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul ros-tit la 1 ianuarie 2016, în Catedrala patriarhală, cu prile-jul proclamării anului 2016 drept Anul omagial al edu-caţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anulcomemorativ al Sfântului Ierarh Martir AntimIvireanul şi al tipografilor bisericeşti în PatriarhiaRomână.

Este vorba despre un monument de artă religioasătradițională, cu înălțimea de 3 m, cioplit cu măiestriedesăvârşită în lemn de stejar, de către sculptorulCosmin Cristian Pisăru – arhidiacon în cadrulCentrului Eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului, un

TROIŢA DE LA BISERICA “TOŢI SFINŢII”, CTITORIE ACOLONELULUI (R) GHEORGHE GIURCĂ

Foto: Gheorghe Sporiş

Promotia 1961 intrunire colegiala

decembrie 2016CULTURAvâlceană14tânăr slujitor al Bisericii, apreciat atât pentru calitățilesale de om, cât și pentru dăruirea sa în arta lemnului.Opera a fost realizată la solicitarea Filialei Județene„Matei Basarab” Vâlcea a Asociației Naționale CultulEroilor „Regina Maria”, sub coordonarea subsemnatu-lui (Eugen Petrescu), în calitatea de președinte al fi-lialei, la inițiativa şi pe cheltuiala domnului colonel înretragere Gheorghe Giurcă, în vârstă de 91 de ani,membru de onoare al asociației, aceasta fiind cea de-adoua operă monumentală din acest an, dăruităRâmnicului de către distinsul ofițer, după„Monumentul Armatei Române din toate timpurile”ridicat pe bulevardul Tudor Vladimirescu, în fațaCăminului Militar de Garnizoană, operă sfințită la 9Mai 2016 de către Înaltpreasfințitul PărinteArhiepiscop Varsanufie al Râmnicului.

Cele două opere se adaugă la alte nou împliniri alenonagenarului ofițer care, odată cu trecerea în rezervă,iniţiază, finanţează şi pune în practică o serie deproiecte sociale, cultural-religioase şi comemorative,în satul natal şi în municipiul Râmnicu-Vâlcea, mate-rializate în perioada 2005-2016. Este vorba de restau-rarea în 2006 a Monumentului Eroilor din satul natal,Pietrarii de Sus; tot în satul natal a ridicat în 2007 otroiţă, care, la sfințire, a primit hramul „Sfântul MareMucenic Gheorghe”; în 2008 a ridicat la hotarul dintrecomunele Pietrari și Tomşani, o Cruce de hotar şi arefăcut Fântâna – troiță, situată tot pe hotarul amintit;în 2009 a recuperat de la Muzeul Sătesc Bărbăteşti şistrămutat în satul natal una dintre cele trei cruci dehotar fixate la 1743 de către Climent – episcopulRâmnicului Noul Severin (1735-1749), fiu al satuluiPietrari; în iunie 2012, a pictat pe banii săi prăznicarul,iar în 2014 a pictat capela din incinta CimitiruluiMilitar „Sfântul Gheorghe”, situat pe strada Calea luiTraian, în Cartierul 1 Mai; tot la inițiativa şi prin con-tribuția sa, în Cimitirul Militar a fost ridicată în 2015o troiță cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe –Purtătorul de biruință”; de asemenea, a contribuitfinanciar la ridicarea bisericii militare cu hramul„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul deMir”, ridicată în perioada 2002-2008, în incintaCentrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi ApărareCBRN ,,Panait Donici” din Râmnicu-Vâlcea.

Domnul colonel în retragere Gheorghe Giurcă s-anăscut la 26 martie 1925, în satul Pietrarii de Sus,comuna Pietrari, județul Vâlcea, într-o veche familiede ţărani moşneni, creştini ortodocşi şi buni patrioţi, şia crescut alături de cei zece frați ai săi cu dragoste deDumnezeu şi de carte. Aşa cum mărturiseşte, de micşi-a dorit să intre la şcoala militară şi să ajungăcolonel. Ambițios, a învățat carte şi a ajuns ceea ce şi-a dorit.

Așa se face că de-a lungul carierei, timp de 33 deani, între 1948-1981, a servit Patria în 14 garnizoanedin ţară (Sibiu, Craiova, Caracal, Plenița, Râmnicu-Sărat, Brăila, Galați ș.a.), a urcat treptele ierarhiei mi-litare de la gradul de locotenent până la cel de colonelși a îndeplinit o serie de funcţii, de la comandant depluton până la funcția de comandant de regiment.

Stimat auditoriu, dragi râmniceni,De cele mai multe ori se întâmplă ca atunci când

vrei să ridici o biserică sau o cruce să treci prin mariîncercări. Să știți că nici troița aceasta nu a fost lipsităde astfel de încercări, de piedici. După luni deașteptare, privind acordarea unui spațiu pentru ridi-carea acesteia, undeva nu departe de aici, dându-miseama că de fapt sunt în fața unor promisiuni și atât, că

trece anul fără a împlini dorința venerabilului oştean,către sfârșitul lunii noiembrie, trist şi dezamăgit, mi-am îndreptat paşii spre Biserica „Toții Sfinții” pentruo rugăciune şi pentru a întâlni un prieten din parteacăruia am beneficiat de-a lungul anilor de un respectdeosebit. Este vorba de Preacucernicul PărinteConstantin Cârstea. Ajuns aici, şi întâlnind-ul, în nicidouă minute problema noastră era ca şi rezolvată.Părintele paroh m-a asigurat de faptul că dacăÎnaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop este de acord,dânsul mă va ajuta până la capăt, şi iată rezultatul. Aşase face că astăzi, 12 decembrie 2016, ne aflăm împre-ună – ierarh, preot paroh şi ctitori, preoți, enoriaşi şibinefăcători din Eparhia Râmnicului, în fața uneiîmpliniri, dând cinstire Sfântului Ierarh Martir AntimIvireanul şi tipografilor bisericeşti, eroi ai sloveiromâneşti, şi totodată, dând o lecție de educaţie reli-gioasă tineretului creştin ortodox, care este dator înfața strămoşilor să păstreze tradiția prin respectareavalorilor umane ziditoare de neam şi țară, mai alesacum când, într-o lume din ce în ce mai agresivă, avemnevoie de valori. Spun o lecție, pentru că neamul nos-tru va dăinui atâta timp cât vom şti să ne educăm copiiiși nepoții în spiritul strămoşilor, în spiritul curat alDreptei Credințe. De aceea, mă bucur foarte mult căam găsit din partea bisericii, ca de fiecare dată,deschidere; mă bucur pentru faptul că ceea ce sepetrece astăzi aici este nu numai un moment de cinstire

a unor oameni valoroşi, trăitori în vremuri demultapuse, dar şi o lecție, aşa cum spuneam, pentru tineriinoştri care au datoria de a duce poporul, prin credințaşi faptele lor, pe calea nemuririi, pe calea viețiiveşnice.

Ridicarea acestei sfinte troițe, spre pomenirea şicinstirea tipografilor bisericeşti, reprezintă un act deresponsabilitate în fața istoriei, prilejuit de comemo-rarea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul laîmplinirea celor 300 de ani de la mutarea sa la celeveşnice.

Considerând că ne-am făcut datoria față de aceştivrednici înaintaşi ai noştri se cuvine să aducem mulțu-miri celor ce ne-au fost alături. Aşadar, pentru felul încare vă dăruiți culturii şi istoriei neamului, pentrudeschiderea pe care o aveți față de Asociația NaționalăCultul Eroilor „Regina Maria”, instituție neguverna-mentală, de voluntari patrioți, înființată de ReginaMaria şi Miron Cristea – mitropolitul primat alRomâniei, în urmă cu aproape 100 de ani, a cărei prin-cipală misiune este cinstirea eroilor şi martirilor, cin-stirea marilor valori umane ale românilor, vămulțumesc şi vă sărut dreapta Înaltpreasfințite PărinteArhiepiscop; mulțumesc Preacucernicului Părinte

Paroh Constantin Cârstea – cel ce ne-a adus o bucuriefără margini în postul Nașterii Mântuitorului (postulCrăciunului), prin felul în care a primit Sfânta Troiță încurtea Bisericii parohiale cu hramul „TuturorSfinților” şi al „Sfântului Mare Mucenic Mina”, un ompe care îl admir şi îl prețuiesc pentru felul în care ştiesă administreze şi să pună în valoare istoria acesteisfinte biserici – impresionant monument istoric şi dearhitectură religioasă, cu valoare de patrimoniunațional şi universal; mulțumesc Cucernicului PărinteArhidiacon Cosmin Cristian Pisăru, pentru această fru-moasă realizare şi îl asigur de o lungă și bună colabo-rare (următoarea troiță pe care deja am comandat-oeste dedicată învățătorului erou Cornel Zamfira – celce mi-a pus pentru prima oară tocul în mână, în 1966,împuşcat pe frontiera româno-maghiară în 1968, anul

invaziei trupelor Pactului de la Varşovia în Cehoslo-vacia); mulțumesc dlui colonel Gheorghe Giurcă –fondatorul acestei Sfinte Troițe, pentru sacrificiul decare dă dovadă, pentru că ceea ce face domnia sa lavârsta de 91 de ani nu este un lucru uşor, iar asta în-seamnă sacrificiu; mulțumesc tuturor binefăcătorilorce au răspuns chemării noastre, a părintelui Cârstea şia mea, pentru sprijinul acordat: dl. Gheorghe Trincă,dl. Gelu Boromiz, dl Constantin Rotaru, dl GheorgheGhițulescu, dl Ion Nuică, dl Gheorghe Cărbunescu, dl.Nicolae Dobrică şi dl. Mihail Rogojinaru.

Nu în ultimul rând vă mulțumesc dumneavoastră,celor ce astăzi ați scris, împreună cu noi, o frumoasăpagină de istorie creştină, prin participarea la sfințireaacestei troițe ce se adaugă tezaurului Parohiei „ToțiSfinții”, o vatră simbol a vieții religioase şi culturaleperpetuată prin dragostea de neam şi țară a preoților ceau slujit şi slujesc aici.

(Eugen Petrescu, alocuțiune rostită luni, 12 dec.2016, la Biserica „Toți Sfinții” din Râmnicu-Vâlcea,cu prilejul sfințirii „Troiței tipografilor bisericeşti”).

Fotografii realizate de Gh. Sporiş.

decembrie 2016 15CULTURAvâlceană

VALERIA VLĂDESCU DIN BĂRBĂTEŞLTI VALCEA-SLUJBĂDE POMENIRE PENTRU REGINA ANA!

Valeria Vlădescu din Bărbăteşti, numită şi„Doamna Colonel”, i-a organizat o slujbă de

pomenire Reginei Ana (1933-2016), soţia RegeluiMihai, Duminică, 07 august 2016, în biserica parohialădin comună, ctitorită în timpul Regelui Mihai, în 1945.Parohia comunei Bărbăteşti cuprinde biserica paro-hială "Naşterea Maicii Domnului", 1945, biserica fi-lială Măleni "Cuvioasa Parascheva" şi biserica filială"Buna Vestire"(1785), monument istoric. Preot paroh:Nicolaescu Gheorghe. Doamna Vlădescu este person-ajul numărul 1 în „descoperirea” şi cunoaşterea istorieirecente a comunei Bărbăteşti legată de rezistenţa par-tizanilor din Bistriţa, dar şi a personalităţii uluitoare apreotului Gheorghe Petre Govora, celebrul arheolog şiom de credinţă din spaţiul vâlcean. Cu acest fragmentde interviu, începem un serial de destăinuiri ale cele-brului personaj, grad superior în vechea Securitate şinoul SRI, care, sperăm, să de-a onoarea şi cinstea me-

ritată, de natură excepţională, acestor aşezări vâlcenede mare însemnătate istorică...Bărbăteşti, Bistriţa,Govora, Ocnele Mari... Pe www.culturaarsmundi.rovom posta cât de curând textul acestui interviu...

În 07 august 2016 enoriaşii parohiei din comunaBărbăteşti au asistat la slujba de pomenire comandatăde Valeria Vlădescu, născută în Bărbăteşti, în 1941, şicu serviciul în Bucureşti; în 1991, primind şi gradul decolonel al Ministerului de Interne, cu această ocaziefiind trecută în rezervă...În 1948, având şapte ani,copila a asistat la acoperirea cu un strat de grund (dupăspusele părintelui paroh, Gh. Nicolaescu) a tablouluivotiv al Regelui Mihai, din biserica „Naşterea MaiciiDomnului”. În 1996 la insistenţele aceleiaşi ValeriaVlădescu a fost descoperit portretul Regelui Mihai. Lazece ani de la redarea imaginii fostului Rege alRomâniei, doamna Vlădescu, s-a gândit că ar fi bine săfacă o slujbă de pomenire recentei defuncte, care

păstrează titlul de Regină a României, fiind din 1948soţia Regelui Mihai, Regina Ana...După efectuareaslujbei şi ascultarea predicii părintelui Gh Nicolaescu,care a povestit enoriaşilor istoria acestei picturireprezentândul pe tânărul rege, împreună cu reprezen-tantul parohial am vizitat şi celelalte aşezăminte decult din parohia Bărbăteşti, biseica Măleni şi bisericaBuna Vestire.

Trebuie să mai amintim, cititorilor noştri, că biseri-ca parohială este considerată operă de artă mai alesprin pictura executată de Gh Popescu, LaurenţiuCosmescu, Iulius Göller, pictori, dar şi Ion Cocleţ tâm-plar sculptor sau Frideric Hizec-pietrar...Parte dinaceastă pictură este inspirată de pictura BisericiiMânăstirii Bistriţa executată în 1850 de GhTattarescu...alura sfinţilor.

Text şi foto: Simona Maria KISS

Bucureştiul. Am vrut o singură dată să plec, să măînscriu la un concurs, la Universitatea de la Craiova,vrând să dau examen pentru un post la Universitate.Eram pe atunci înscrisă şi la a doua facultate, laFilologie… Am primit aprobare să mă prezint la con-curs în ziua când concursul avea loc !...atunci fiindprima şi ultima mea încercare de a pleca din Ministerulde Interne.

Mi-am urmat cariera militară în cadrul acestui mi-nister. Ajungând în anul 1990 la gradul de colonel,Revoluţia mă prinsese locotenent-colonel. Am lucratmult în analiza de informaţie, având posibilitate săcunosc mai multe lucruri ca alţi oameni, să apreciezinclusiv istoria noastră, să ştiu « poveşti » despreoameni de cultură, să ştiu ce s-a întâmplat cu adevarătcu mulţi dintre ei.

P.C.: - V-aş întreba, totuşi, aşa, la început, ce legă-tură aveţi dumneavoastră cu Petre Gheorghe, fiindcămulte lucruri le-am aflat de la dvs şi care urmează săle mai aflăm?

V.V.: - Încă din perioada stundenţiei am rămasbună prietenă cu părintele Gheorghe, care a fost puţinsupărat că nu am insistat mai mult să vin aici, dum-nealui vroia, chiar, ca un an să nu fac nimic şi să facemtoate demersurile la Ministerul Culturii, MinisterulÎnvăţământului pe atunci, că sa vin aici. Dar eu făceamparte dintr-o familie modestă şi tatăl meu nu ar fiacceptat pentru că în acelaşi an intra şi fratele meu laMedicină. I-ar fi fost prea greu ca eu să nu am servicidupă ce terminasem deja o facultate. Chiar cu o săp-tămâna înainte de a mă duce la Ministerul de Interneam fost şi mi-am terminat săpăturile de la Basarabi,

din Dobrogea. Făcusem multe lucruri frumoase,scrisesem şi câteva articole… În 1969, căsătorindu-mă, bunica mea era o femeie religioasă şi mi-a spus:„Maică să te cununi. Să nu trăieşti în păcat”. Urmă-rindu-mă acest gând, al bunicii, m-am hotărât să facemo cununie religioasă în Biserica de la Govora, de la «Răscruce », la părintele Gheorghe. Nu am optat spre ocăsătorie religioasă cum se mai practica pe atunci,făcută în casă, vrând să merg în « Casa Domnului »,într-o biserică adevărată. Drept este, că, nu am avutcuraj să fac acest lucru într-o biserică din satul meu.Mă temeam totuşi de consecinţe. De aia vă zic, că amrămas prieteni, ne vizitam mereu, de câte ori părintelevenea la Bucureşti şi nu găsea loc să stea la CasaPreoţilor, stătea la noi. Am avut nevoie să vin mulţi anicu copilul meu care suferea de o laringită striduloasă,la Govora; prin anii ’77, ’78; de două ori pe an trebuiasă mergem la Govora, dar nu găseam loc. Uneori amstat chiar în Muzeul de la Govora. Acum înţelegeţi câtde apropiaţi am fost şi cât de mult am povestit despretrecutul dumnealui...

P.C.: - Despre Petre Gheorghe mi-aţi promis că osă discutăm mai pe îndelete, dar aş vrea să neîntoarcem la evenimentul de astăzi, dumneavoastră aţifăcut o slujbă de pomenire pentru Regina Ana şi pemine, pe mai mulţi ne interesează, după ce au acoperittabloul Regelui Mihai, ce au lăsat în locul acestuia, ofereastră albă, un loc de icoane sau altceva?

V.V.: - Era pur şi simplu vopsea. Dar a rămastabloul Arhiepiscopului în partea cealaltă a uşii.

P.C.: - Practic era un dezechilibru de imagine?

V.V.: - Da, era o pată de vopsea. În 1996 a plecatpreotul Ilie Ciontu, de la Olanu, care fusese înainte, şia venit părintele Nicolaescu. Destul de repede, căci noine învecinăm şi în grădini.

P.C.: - S-a auzit o voce aici lângă noi, nu este încadrul imaginii, vocea soţului dumneavoastră pe carevă rog să îl prezentaţi pe scurt.

V.V.: - Soţul meu este bucureştean, l-am cunoscutîn Bucureşti.

P.C.: - Dar nu este colonel!?V.V.: - Nu, este inginer în hidraulică pentru

laminoare, aproape pe tot cuprinsul ţării, fiind mereuplecat, copilul nostru l-am crescut mai mult eu.

P.C.: - Către final aş vrea să vă întreb, ca jurist, caistoric, dacă Regele Mihai este un rege care „a fost”sau, încă, mai este!?

V.V.: - În sufletul meu, ca jurist nu pot să vă spun,ca istoric îl consider un rege legal. Nu a abdicat pentruun interes personal, ci forţat. Nu am înţeles niciodată,deşi unele lucruri care s-au hotărât după război, caîmpărţirea Germaniei, apoi repunerea în drepturi, aşaputea să se întâmple şi cu graniţa cu Moldova, şiRegatul României...

P.C.: - Credeţi, ca dilemă, ca după socialism,comunism, să urmeze regalism? (va uma)

(Urmăriţi videofilmul acestui interviu pe VideoArhiva a revistei Cultura Ars Mundi şi care are titlul:VALERIA VLĂDESCU DIN BĂRBĂTEŞLTI VAL-CEA-SLUJBĂ DE POMENIRE PENTRU REGINAANA! (2))

A consemnat Bogdan CICHIRDAN

(continuare din pag.9) VALERIA VLĂDESCU MARTOR ...

Nic

olae

scu

Ghe

orgh

e

Gheorghe Vlădescu şi Valeria Vlădescu

decembrie 2016CULTURAvâlceană16

NOTAZiarul apare cu 16 pagini şi respectă Legea 186/2003! Ziarul se adresează cetăţe-nilor cu diverse preocupări culturale de la sat şi de la oraş. Articolele, grafica,fotografiile nesemnate aparţin editorului. Autorii păstrează responsabilitateaconţinutului. Tipărit la Prodcom, Tg. Jiu, 25 ianuarie 2017

ANUNŢ LITERAR

La rugăminţile mai multor scriitori neincluşi în primele volume Popasuri1-2, am decis să scot un volum Popasuri 3, cu scriitorii de pe Olt şi

Olteţ neincluşi în volumele anterioare. Vă rog să trimeteţi un CV, o poză (color),şi 1-2 pagini literare. Email-urile mele: [email protected] ş[email protected].

Revistă apărută cu sprijinul edililorvâlceni, care iubesc cultura scrisă,

şi al Arhiepiscopiei Râmnicului

„CÂT DE FRUMOASĂ TRECI PRIN LUME, FEMEIE”, O BIJUTERIE A DRAMATURGIEI ROMÂNEŞTI

După ce am văzut cât de mult s-a prostituatteatru românesc după 1990 prezentând pe

scenă piese cu femei dezbrăcate, însăilări de prost gustfăcute de actori sau regizori, şuşe şi chiciuri ca „Mămut la mama”, „Mă mut la tata”, sau prostioare de doibani ca piesele Rodicăi Popescu Bitănescu, o actrițătalentată care a ținut neapărat să aducă pe scenă chi-ciuri penibile, am văzut în sfârşit, luni 12. 12. 20116, laTeatrul de Artă din Bucureşti, o piesă românească ade-vărată, serioasă, a unui dramaturg experimentat şi pro-fund, pusă în scenă de doi tineri actori foarte talentați.Premiera pe care am văzut-o pe scena Teatrului deArtă, a piesei „Cât de frumoasă treci prin lume,femeie!”, a dramaturgului Ştefan Dumitrescu (pe careîl cunoşteam ca pe un poet talentat) este o piesă dedragoste care te impresionează, la care plângi. O datăcu derularea piesei îți dai seama că piesa luiDumitrescu „Cât de frumoasă treci prin lume, femeie!” este o meditație profundă, amară şi luminoasăasupra dragostei. Personajele ne spun că dragostea estecel mai frumos, cel mai măreț lucru care poate exista.Că este asemenea unei imense cupole de cuarț, vai…dar atât de sensibilă încât se poate sparge, se poate dis-truge la cel mai mic cutremur.

Sonia este o elevă în clasa a XI-a la Liceul de Artă,o adolescentă care visează să fie artistă şi care seîndrăgosteşte de tânărul profesor Adrian Mireanu, uncompozitor foarte talentat, simbolul Artistului, alCreatorului. Sonia, Eva, îl va face pe Profesor să seîndrăgostească de ea…Dragostea care se naşte între ceidoi este de o frumusețe orbitoare…Conştient de situ-ația în care sunt cei doi, fiind o ființă morală, AdrianMireanu o va ocroti tot timpul pe ființa iubită şi vaaștepta ca Sonia să termine liceul, după care se căsă-toresc…Compozitorul o ajută pe soția lui să se for-meze, să se dezvoltate şi să evolueze ca ființă umană,ca artistă, o ajută să se înscrie la facultate, să terminefacultatea. Altfel spus, Sonia, iubita lui, este Creația sa.Este şi ea o Operă a sa ca toate creațiile sale muzi-cale...Or acesta este Mitul lui Pygmalion într-o versi-une modernă.

Dar Marea Dragoste este şi o Mare Încercare, unmare examen. Ei bine, cei doi nu reuşesc să treacă prinaceastă mare încercare şi Căsnicia lor se frânge. Ca maitoate marile iubiri şi iubirea aceasta este o iubire tra-gică, o iubire care nu se va împlini într-o căsniciefericită. Cei doi au un copil. Ademenită de un Don Juan(motivul lui Don Juan, văzut ca ființă găunoasă, per-fidă, o prelungire a lui satan) Sonia (simbolul Evei) îlva părăsi pe Adrian Mireanu. Euridice, cea recreată dePygmalion, îşi trădează Creatorul şi va pleca în lume

cu Don Juan-ul ei. După un timp Sonia-Euridice vadescoperi că lumea este un Infern, că Don Juan este unom fals, mic, incapabil să-i ofere dragostea, pe care numai poate să-l iubească.

Descoperind că Don Juan este un om fals şi medio-cru, un om necinstit care a sedus-o şi a târât-o în infern,ea îi reproşează că a mințit-o, că i-a promis că o vaface fericită, acum însă ştie că fiind un om fals şimediocru el n-o va putea face niciodată fericită. Deaceea îl roagă să o lase să plece. Dragostea este aseme-nea unui foc sacru care trebuie întreținut. Şi dragosteaei s-a stins, a murit. Fără dragoste Euridice este o ființămoartă. Sonia ajunge pe culmile disperării. Ajunsă înInfern ia decizia de a se întoarce acasă la copilul şi labărbatul pe care acum descoperă că îl iubeşte şi cănumai pe el l-a iubit. Din acest moment ne găsim înmitul biblic al Fiului Risipitor. Sonia este Fiul risipitorcare l-a părăsit pe Tatăl, pe Creatorului ei, şi acum iadecizia să se întoarcă la Tatăl. Întoarcerea Fiului risi-pitor acasă este însă grea, Sonia va trebuie să maitreacă printr-o mare încercare. Dacă ne gândim căpovestea, trama piesei ne redă pe un segment întinsde timp tocmai întoarcerea Soniei, a unei biete femei,decăzută din aura ei de frumusețe divină, după cevedem spectacolul înțelegem că dramaturgul ne spunetocmai povestea lui Ulise, a întoarcerii acasă a luiUlise…În timpul acesta Adrian Mireanu, Compozi-torul rămas acasă, o recreează mental tot timpul pesoția lui, pe Euridice, în compozițiile lui. Autorul nelasă să înțelegem că Pygmalion, Creatorul este cel carea ajutata-o pe Euridice să se întoarcă acasă. Re-Întoarcerea Euridicei este tot un fel de re-Creație a ei,a Operei de artă. Sonia se va întoarce acasă şi cei doise regăsesc ca două ființe umane bune, înțelegătoare,capabile de iertare. Care se salvează prin aceea căreuşesc să se depăşească pe sine, şi să se înalțe dea-supra lor…Scriu această Cronică la piesa domnuluiŞtefan Dumitrescu după ce au trecut trei zile de lavizionarea spectacolului, timp în care m-am aplecatasupra subiectului piesei, am meditat asupra înțe-lesurilor profunde ale textului. Cred că piesa aceasta”Cât de frumos treci prin lume, femeie” este una dintrecele mai reuşite piese de teatru ale dramaturgieiromâneşti de după al doilea război mondial. Am văzutmulte spectacole de teatru, piesa aceasta m-a intrigat şim-a fascinat însă ca nici o altă piesă. Puține piese deteatru reuşesc să fie profunde şi polisemantice caaceastă piesă.

Piesa este o meditație asupra vieții, asupra misteru-lui şi a blestemului creației artistice, o încercare sensi-bilă de a pătrunde în dezlegarea misterului feminin, şieste, aşa cum am văzut, o piesă mitologică în carevedem reinterpretate, izbucnind la suprafață, trei dintre

cele mai cunoscute mituri ale omenirii, mitul luiPygmalion, mitul Fiului Risipitor şi mitului re-Întoarcerii lui Ulise. Abia acum după ce am văzut piesalui Dumitrescu am descoperit cât de apropiate suntcele trei mituri amintite mai sus, şi cât de vizibil comu-nică între ele.

Dacă în timpul spectacolului spectatorul este pro-fund impresionat de povestea pe care o întruchipeazăactorii pe scenă (de mai multe ori am întors capul şi amvăzut spectatori ştergându-şi ochii) după spectacolmintea celui care participă la acest spectacol este obse-dată să descifreze înțelesurile adânci ale textului, puseîn evidență cu talent de actori şi de regie. Piesa, fiindprofundă şi complexă, trebuie descifrată, ea puneîntrebări, ne trimite în literatura universală dar şi înviața de toate zilele şi ne dă răspunsuri, care, vai, nascalte întrebări. Într-un cuvânt am asistat la un spectacolpe care sunt sigură că îl voi ține minte şi la care mă voigândi mult timp.

Despre regie şi jocul actorilor. Andreea Dumitrescu,o actriță talentată, cu o partitură uimitor de bogată,capabilă de roluri de compoziție complexe a făcut unrol care pe mine m-a impresionat şi m-a convins.Capabilă să treacă printr-un registru bogat de stări areuşit să sugereze prin interpretarea sa cele trei perso-naje mitice, Euridice, Fiul risipitor şi Ulise, văzut înîntoarcerea lui acasă…În rolul lui Adrian Mireanu,Filip Popa, care semnează şi regia, e un regizor cuvocația viziunii şi a epicului şi un actor care a datsolemnitate şi tragism personajului interpretat. Amvăzut tot timpul în el un actor capabil să redea ipostazeemblematice, să intre în stări de spirit fundamentale şisă treacă în modul cel mai natural de la replici şi stăriironice şi tăioase la replici şi stări grave, foarte ten-sionate, dramatice. Ca regizor a reuşit să construiascăpe baza textului o poveste de dragoste verosimilă, tra-gică şi să creeze acele crevaşe în semantica texuluicare ne trimit la mituri. Le prevedem tinerilor actoricariere strălucite în viitor, cu condiția ca teatrul româ-nesc să iasă din starea aceasta de decăderea în care secomplace de prea mult timp. În final recomandbucureştenilor acest spectacol convinsă fiind că vorasista la un spectacol memorabil, de la care vor plecaîmbogățiți.

Elena RUSE

Ziar de cultură realizat de Asociaţia ECOSTAR 21şi Editura INTOL - PRESS.

Director: Petre CICHIRDANConsilier editorial: Constantin POENARUSenior editor: Arhim. Veniamin MICLEPublicişti: Felix SIMA

Mihai SPORIŞClaudia VOICULESCU Simona Maria KISSGheorghe PANTELIMONAdina DUMITRESCUGabriel GIBGherghe SPORIŞPaulian BUICESCUIlie GORJANLigia NICOLESCU

Corector: Tina CICHIRDANTehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN

Adresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, E-mail: [email protected] media: www.culturaarsmundi.ro

Preţ: 3 lei

S.C. NTX CONCEPT SRLProiectare şi Execuţie Infrastructuri

Rutiere, Construcţii Civile şiIndustriale

Contact: 0740.035.985

Date post:	12-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	truongque
View:	224 times
Download:	3 times

Cultura Valceana decembrie2016 315 x400 tg jiu · PDF filecare vorbesc despre istoria acestor...

Documents