+ All Categories
Home > Documents > Cultivarea Limbii Romane

Cultivarea Limbii Romane

Date post: 07-Dec-2014
Category:
Upload: oniga-lucian
View: 249 times
Download: 14 times
Share this document with a friend
Description:
romana
26
Cultivarea limbii Curs universitar pentru învăŃământul la distanŃă Anul I semestrul II LAURA TRĂISTARU Universitaria, Craiova 2011
Transcript
Page 1: Cultivarea Limbii Romane

Cultivarea limbii

Curs universitar pentru învăŃământul la distanŃă

Anul I semestrul II

LAURA TR ĂISTARU

Universitaria, Craiova 2011

Page 2: Cultivarea Limbii Romane

Introducere

Schimbǎrile şi noutǎŃile din cuprinsul celor douǎ tratate academice DicŃionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române ( DOOM ) şi Gramatica de bazǎ a limbii române au constituit punctul de plecare în elaborarea cursului Cultivarea limbii române , adresat în special studenŃilor din anul l. NoŃiunile de ortografie prezentatate în curs includ cele mai cunoscute dificultǎŃi în domeniu, alături de rezolvarea şi motivarea principalelor greşeli ortografice.

Page 3: Cultivarea Limbii Romane

Cultivarea limbii

Anul I Semestrul II Unitatea de învǎŃare 1 Tematicǎ: 1. Ortografie şi ortoepie. Scrierea cu literǎ micǎ. 2. Ortografie şi ortoepie. Scrierea cu literǎ mare. 3. Ortografie şi ortoepie. Abrevierile. 4. Ortografie şi ortoepie. Scrierea derivatelor. Obiective:

- aprofundarea şi completarea unor cunoştinŃe privind cultivarea limbii; - înŃelegerea conceptului de ortografie şi ortoepie; - cunoaşterea principilor ortografiei limbii române.

Timp alocat: 8 ore. Bibliografie minimal ǎ: Avram, Mioara, Ortografia pentru toŃi, Editura Litera, Chişinǎu, 1997. Avram, Mioara, Probleme ale exprimǎrii corecte, Editura RSR, Buc, 1987. DOOM 2, Editura Univers Enciclopedic, Buc, 2005. Avram, Mioara, Cuvintele limbii române între corect şi incorect, Editura Cartier, Chişinău,

2001

Forăscu, Narcisa; Popescu, Mihaela, DicŃionar de cuvinte buclucaşe. DificultăŃi de pronunŃare şi scriere, Editura BICC ALL, Bucureşti, 2005

GruiŃă, Gligor, Moda lingvistică 2007. Norma, uzul şi abuzul,Editura Paralele 45,Piteşti,2007

GruiŃă,Gligor,Gramatica normativă,Editura Paralela 45,Piteşti,2007 GuŃu Romalo Valeria,Corectitudine şi greşeală.Limba română de azi,Editura

Humanitas,Bucureşti,2000. Lăzărescu, Rodica, DicŃionar de capcane ale limbii române,Editura Corint,Bucureşti,2005.

Page 4: Cultivarea Limbii Romane

1.1. Scrierea cu literă mică Se scriu, de regulă, cu litere mici: - substantive comune; printre care cele care desemnează: - tipuri omeneşti denumite după numele propriu al unor personaje: un adonis, un apolo, un don

juan, un harpagon, un păcală; - obiecte denumite după creatorul lor sau după locul de provenienŃă: o havană, olandă, haŃegana. Numele proprii folosite numai ocazional pentru a desemna obiecte se scriu cu literă mare: - fiinŃe mitice multiple: ciclop, elf, gigant, iele, muză, nimfă, sirenă, titan, trol; - funcŃii şi calităŃi; avocat, cancelar, deputat, domn, ministru, prefect, premier, primar, rege,

senator, voievod; - sisteme economico-sociale: capitalism, feudalism; - epoci geologice: mezozoic; - perioade istorice: epoca modernă, paleolitic, perioada contemporană; - războaie: războaiele balcanice. Denumirile epocilor istorice de importanŃă majoră se scriu cu literă mare. - varietăŃi de plante şi de animale, soiuri de vin, produse alimentare: angora, astrahan, buldog,

cabernet, caniş. Pe etichete, numele unor produse se scriu cu literă mare. - substantivele cu sens generic: băile Govora, bulevardul Nicolae Bălcescu, fluviul Dunărea,

munŃi CarpaŃi, parcul Herăstrău, pasul Bran, republica Ucraina, vârful Ciucaş. Pe tăbliŃele indicatoare, în indicarea adresei, pe hărŃi etc aceste substantive se scriu cu literă

mare; - punctele cardinale: est; - pronumele de politeŃe: dumneata, dumneavoastră; - abrevierile cuvintelor scrise cu literă mică: a.c. = anul curent; acad. = academician, art. = articol,

m = metru.

1.2.Scrierea cu literă mare 1. Persoane (prenume, patronime, nume de familie, supranume, pseudonime): Delavrancea, Elvira

Popescu, Hagi-Tudose, Lev Nicolaievici Tolstoi, Rousseau, Jean de La Fontaine, Eugene O’Neill, Vincent Van Gogh;

- personaje religioase, mitologice, folclorice, literare: Atotputernicul, Cenuşăreasa, Don Juan, Dumnezeu, Sfânta Maria, Isus Hristos, Venus, Zeus;

- animale: Azor, Bubico, Grivei, Joiana, Murgu, Zefir; - entităŃi geografice: Africa Centrală, America de Nord, Craiova, FranŃa, Marea Britanie, Orientul

Mijlociu; - aştri şi constelaŃii: Cornul-Caprei, Marte, Saturn, Luna, Pământul, Soarele; - marile epoci istorice şi evenimentele istorice majore: Antichitatea, Evul Mediu, Renaşterea,

Reforma, Unirea Principatelor, Primul Război Mondial, Războiul de IndependenŃă, Războiul de Secesiune;

- sărbători laice sau religioase: Anul Nou, Crăciun, 1 Decembrie, Paşte;

Page 5: Cultivarea Limbii Romane

- instituŃii: Camera DeputaŃilor, Editura Univers Enciclopedic, Facultatea de Litere, Institutul de Lingvistică, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, Teatrul NaŃional; student la Litere, secretar de stat la Externe;

- clădiri publice şi monumente: Arcul de Triumf, Casa Academiei, Palatul Parlamentului; - mijloace de transport: Orient Expres, Titanicul; - ordine de stat româneşti sau străine: Legiunea de Onoare, Ordinul NaŃional „Pentru Merit”. Numele unor medalii sau premii, precum şi titlurile ştiinŃifice şi onorifice se scriu cu literă mică:

doctor honoris causa, doctor în filologie, membru de onoare al Academiei Române. - soiuri de plante şi rase de animale: Aurora (soi de floarea-soarelui), Marele Alb (rasă de porci),

Bazna (rasă de porci); - punctele cardinale, când au valoare de nume propriu, desemnând o regiune: importat din Apus,

din Orient, în Orientul Apropiat. Când nu au această valoare se scriu cu literă mică: obiecte desemnate ocazional prin numele

creatorului lor: trei Grigoreşti „tablouri de Grigorescu”. 2. Numai primul element din numele proprii compuse din: - denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din instituŃii: Catedra de limba

română, Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române, Secretariatul, SecŃia de filologie şi literatură, Serviciul de Contabilitate;

- titluri de publicaŃii periodice, opere literare, ştiinŃifice, emisiuni radio-TV, documente, nume de medalii sau premii: Amintiri din copilărie, Biblia, Capitalul, ConstituŃia, Gramatica limbii române, Limba română (revista), ProclamaŃia de la Islaz;

- mărci de produse: Izvorul minunilor (apă minerală); - nume ştiinŃifice, latineşti de specii animale şi vegetale: Bacterium aceti, Mustela nivalis, Gorilla

beringuei. Întrebare: Care sunt substantivele pe care le scriem întotdeauna cu literǎ mare? 1.3. Abrevierile Abrevierile se scriu: - integral din litere mari când sunt alcătuite din iniŃialele:

- cuvintelor componente ale unor nume proprii compuse scrise cu literă mare la iniŃială: MS = Maiestatea Sa, O.U = OrdonanŃă de UrgenŃă, P.S.S = PreasfinŃia Sa; - numele unor noŃiuni de specialitate: A = arie, amper: B = bor, C = (grade) Celsius, L = lungime; - prenumelor: I. L. Caragiale = Ion Luca Caragiale; - altor cuvinte şi expresii: D.S = Dal Segno, N.B = nota bene, O.K = all corect, P.S = post scriptum;

- cu literă mare pe primul loc când provin de la cuvinte scrise cu literă mare: D-lui = Domnului, Sf. = Sfânta;

- cu literă mare pe a doua poziŃie: dB = decibel, eV = electronvolt, pH = puterea hidrogenului.

Întrebare: Care sunt abrevierile pe care le scriem cu literǎ mare? 4. Pentru a sugera anumite atitudini sau sentimente: - se scriu cu literă mare termenii de adresare: Domnului Director...; Domnule Preşedinte...;

Dumneavoastră...;

Page 6: Cultivarea Limbii Romane

- se pot scrie cu literă mare unele cuvinte ;care,de obicei se scriu cu literă mică: Soldatul Necunoscut; Libertate, Egalitate, Fraternitate, Patrie;

- pe etichete, plăcuŃe indicatoare, în adrese, în titlurile coloanelor din tabele: Cabernet, Aligote; Aleea Nucşoara.

1.4.Scrierea derivatelor, compuselor, locuŃiunilor şi grupurilor de cuvinte Scrierea derivatelor, prefixelor şi sufixelor Prefixe şi derivate cu prefixe

1. Se scriu, de regulă, într-un cuvânt majoritatea derivatelor cu prefixe: antemeridian, antipersonal, a dezvinovăŃi, interregional, nonviolenŃă etc; 2. Se scriu cu cratimă între prefix şi cuvântul de bază anumite derivate cu prefixe: -obligatoriu: -derivatele cu prefixul ex-: ex-prim-ministru, ex-preşedinte. Derivatele cu prefixul ex- se scriu de regulă, într-un cuvânt. Întrebare:Cum se scriu derivatele cu prefixe?

Sufixe şi derivate cu sufixe 1. Se scriu într-un cuvânt majoritatea derivatelor cu sufixe, chiar dacă sunt formate de la cuvinte scrise cu cratimă: albaiulian, târgujian, târgumureşean sau separat: antonpannesc, camilpetrescian, newyorkez, sanmarinez. 2. Se scriu cu cratimă derivatele cu sufixe de la abrevieri literare: R.A.T.B-ist, sau de la litere: X-ulescu. Întrebare: Cum se scriu derivatele cu sufixe?

Evaluare: 1.DaŃi exemple de substantive care se scriu cu literǎ micǎ. 2.DaŃi exemple de substantive care se scriu cu literǎ mare.

3.DaŃi exemple de derivate cu prefixe care se scriu cu cratimǎ. 4.DaŃi exemple de derivate cu sufixe care se scriu într-un cuvânt.

5.Sunt ortografiate corect urmǎtoarele substantive: parcul Herǎstrǎu, ministru, Bǎile Govora , MunŃii CarpaŃi, Primul Rǎzboi Mondial, marte, luna, editura Univers Enciclopedic, Venus, institutul de Lingvisticǎ, Facultatea de litere,SUA, tarom?

Page 7: Cultivarea Limbii Romane

Unitatea de învǎŃare 2

Tematicǎ: 1. Ortografie şi ortoepie.Scrierea compuselor. 2. Ortografie şi ortoepie.Scrierea locuŃiunilor. 3. Ortografie şi ortoepie.Scrierea grupurilor de cuvinte. 4. Scrierea substantivelor compuse. Obiective:

- aprofundarea şi completarea unor cunoştinŃe privind cultivarea limbii; - înŃelegerea conceptului de ortografie şi ortoepie; - cunoaşterea principilor ortografiei limbii române.

Timp alocat: 8 ore

Bibliografie minimal ǎ: Avram, Mioara, Ortografia pentru toŃi, Editura Litera, Chişinǎu, 1997. Avram, Mioara, Probleme ale exprimǎrii corecte, Editura RSR, Buc, 1987. DOOM 2, Editura Univers Enciclopedic, Buc, 2005. Avram, Mioara, Cuvintele limbii române între corect şi incorect, Editura Cartier, Chişinău,

2001

Forăscu, Narcisa; Popescu, Mihaela, DicŃionar de cuvinte buclucaşe. DificultăŃi de pronunŃare şi scriere, Editura BICC ALL, Bucureşti, 2005

GruiŃă, Gligor, Moda lingvistică 2007. Norma, uzul şi abuzul,Editura Paralele 45,Piteşti,2007

GruiŃă,Gligor,Gramatica normativă,Editura Paralela 45,Piteşti,2007 GuŃu Romalo Valeria,Corectitudine şi greşeală.Limba română de azi,Editura

Humanitas,Bucureşti,2000. Lăzărescu, Rodica, DicŃionar de capcane ale limbii române,Editura Corint,Bucureşti,2005.

Page 8: Cultivarea Limbii Romane

Unitatea de învăŃare 2. A 2.1.Scrierea cuvintelor compuse

1.Substantive

a) Substantive comune 1.Se scriu într-un cuvânt substantivele compuse sudate, cu articulare şi cu flexiune numai la

ultimul element, formate din sau cu: 1. abrevieri: agromec, elinvar; 2. cuvinte care formează compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mare decât a celor

scrise cu cratimă, având structura: - adjectiv + substantiv: dreptunghi, lungmetraj, scurtmetraj, triplusalt; - adverb + substantiv: binefacere, binecuvântare, răufăcător, răuvoitor; - prepoziŃie + prepoziŃie + substantiv: demâncare, deochi, subsol; - substantiv + adjectiv: botgros, vinars; - substantiv + substantiv în nominativ: blocstart, electronvolt, locŃiitor, omucidere; 3. cuvinte unite prin vocala de legătură o: anotimp, aurolac, citatomanie; 4. elemente de compunere neologice: aeroambulanŃă, duroflex, neocomunism, politolog,

teleconferinŃă; 5.elemente de compunere vechi + cuvinte inexistente ca atare în limba română actuală:

pravoslavnic, protopop. 6. compuse parasintetice: codobatură, gâtlegău. 7. tipuri izolate: atotputinŃă, atotştiinŃă, sinucidere, sinucigaş, untdelemn. Întrebarea: Care sunt substantivele compuse care se scriu într-un cuvânt? 2. Se scriu cu cratimă substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a

celor scrise într-un cuvânt, având structura: 1. adjectiv + substantiv, şi anume: bun, rău: bună-creştere, bună-cuviinŃă, bună-dimineaŃa, bun-gust, bun-plac, bun-simŃ, rea-credinŃă, rea-voinŃă; dublu, triplu: dublu-casetofon, dublu-decalibru, triplu-sec, triplu-voal; prim, vice: prim-balerin, prim-ministru, prim-plan, prim-procuror, prim-secretar, prim-solist, viceprim-ministru.

2. interjecŃie + interjecŃie: un scârŃa-scârŃa; 3. numeral cardinal + substantiv: cinci-degete, trei-fraŃi-pătaŃi (plantă), unsprezece-metri. 4. prepoziŃia după + substantiv: după-amiază, după-masă. 5. substantiv + adjectiv: argint-viu, coate-goale, gură-spartă, sânge-rece, vorbă-lungă. 6. substantiv + prepoziŃie + substantiv: arbore-de-cacao, cal-de-mare, floare-de-colŃ, peşte-cu-spadă, viŃă-de-vie. 7. substantiv + substantiv în nominativ: an-lumină, bloc-turn, cal-putere, câine-lup, contabil-şef, cuvânt-cheie, decret-lege, formular-tip, nord-est, situaŃie-limită, zi-lumină, zi-muncă. 8. substantiv (articulat) + substantiv în genitiv: floarea-soarelui, gura-leului, pasărea-paradisului, sângele-voinicului. 9. izolări de propoziŃii/fraze: cască-gură, du-te-vino, lasă-mă-să-te-las, nu-mă-uita, soare-apune, soare-răsare, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, zgârie-nori. 10. elemente de compunere vechi + substantiv: baş-boier, treti-logofăt, vel-armaş. 11. tipuri izolate: cuvânt-înainte, mai-mult-ca-perfect, trei-fraŃi-pătaŃi.

Întrebare: Care sunt substantivele compuse care se scriu cu cratimǎ?

Page 9: Cultivarea Limbii Romane

1.b) Substantive proprii 1. Se scriu într-un cuvânt substantivele proprii sudate cu structura: - numeral cardinal + substantiv: nume de locuri: Saptesate, sau de familie: Cincilei; - prepoziŃie sau articol + substantiv: nume de locuri: Subcetate, Subplai, sau de familie: Celmare,

Delavrancea, Dinvale; - substantiv + adjectiv: nume de locuri: Câmpulung, Satulung sau de familie: Boubătrân; - substantiv + prepoziŃie + substantiv: Capdebou; - substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ: nume de locuri: Iacobdeal, Sândominic

sau de familie: Hagiculea, Moşandrei; - compuse cu abrevieri: Eurasia; - compuse provenite din izolări de propoziŃi şi fraze: nume de locuri: Vaideei, sau de familie:

Sparionoapte; Întrebare: Care sunt substantivele proprii care se scriu într-un cuvânt? 2.Se scriu cu cratimă: 1. nume de locuri (cu excepŃia toponimelor urbane) cu structura: - substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ:

- formate din două nume proprii de loc: Cluj-Napoca, BistriŃa-Năsăud, Caraş-Severin; - cu structura nume propiu de loc + substantiv comun cu rol distinctiv: Domneşti-Sat, Domneşti-Târg, Devcea-Est, Devcea-Vest; - cu structura substantiv compus + nume propriu de loc: Baia-Sprie, Pârâul-Cărbuna;

2. nume de persoane reale şi de personaje, şi anume: - prenume şi nume de familie compuse din două nume de persoane: Ana-Maria, Ioan Piuariu-

Molnar; - nume de familie cu structura nume de persoană + nume geografic: Niculescu-Buzău, Rădulescu-

Motru; - nume de personaje istorice, literare, religioase cu structura nume de persoană + substantiv

comun indicând un rang, un grad, o funcŃie: Fărcaş-Aga, Roşu-Împărat, Ali-Paşa, Negru-Vodă; - nume de personaje cu structura:

- substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ: Rilă-Iepurilă; - substantiv în nominativ-acuzativ + substantiv în genitiv: Păunaşul-Codrilor, Zâna-Zânelor; - substantiv + adjectiv: Barbă-Albastră, Făt-Frumos, Harap-Alb; - substantiv + prepoziŃie sau adverb + substantiv: Craiul-de-Rouă; - adjectiv + ca + substantiv: Albă-ca-Zăpada; - verb+substantiv: Strâmbă-Lemne;

- nume de personaje cu structură complexă: Statu-Palmă-Barbă-Cot, Jumătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Schiop;

3. se scriu separat: - numele proprii geografice sau administrativ-teritoriale, inclusiv din toponimia urbană cu

structura: - prepoziŃie+substantiv: Între Tarlale, La Om; - substantiv + adjectiv: Baia Mare, Marea Neagră, Noua Zeelandă, Peninsula Balcanică; - substantiv + numeral: Bulevardul 1848, Trei Brazi (cabană), Zece Mese (stradă);

Page 10: Cultivarea Limbii Romane

- substantiv + prepoziŃie + substantiv sau adverb: America de Nord, Câmpia de Vest, Gara de Nord; - substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ: Republica Mali, Sultanatul Oman; - substantiv + substantiv în genitiv: Calea Victoriei, Delta Dunării, Peştera Muierii, PiaŃa Unirii; - cu structură complexă: Cracul cu Doi Lupi (punct geografic), Oceanul ÎngheŃat de Nord;

- nume de persoane reale şi de personaje cu structura: - nume propiu de persoană + prepoziŃie + nume propriu de loc: Radu de la AfumaŃi; - prenume ± cel + adjectiv: Alexandru cel Bun, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân. Întrebare: Care sunt substantivele propii care se scriu cu cratimǎ?

2.Adjective 1.Se scriu într-un cuvânt: 1. adjectivele sudate din cuvinte care există şi independente cu structura: - adjectiv + adjectiv: rozalb; - adjectiv + substantiv: pursânge; - adverb+adjectiv: binecuvântat, binemeritat, binevoitor, preafericit, clarvăzător; - prepoziŃia a + tot/toate + adjectiv: atotputernic, atoateştiutor; - prepoziŃie + substantiv sau adjectiv: cuminte, deplin; - substantiv + adjectiv: binevoitor, binefăcător, răuvoitor, răufăcător; - izolări de propoziŃii: cumsecade; 2. adjective neologice care au în componenŃă elemente de compunere: electrocasnic, neoliberal,

sociocultural, autocopiativ; 3. adjective cu structura adjectiv + vocală de legătură o + adjectiv: cehoslovac „din fosta

Cehoslovacie”; 4. adjectivele la forma negativă compuse cu adverbul mai intercalat între prefixul ne- şi adjectiv:

nemaipomenit. Întrebare:Care sunt adjectivele care se scriu într-un cuvânt? 2. Se scriu cu cratimă adjectivele compuse nesudate cu structura: 1. adjectiv + adjectiv, având flexiune numai la ultimul component: bun-platnic, instructiv-

educativ, literar-artistic, nou-nouŃă, la ambele componente (globuri albe) argintii, (mere) dulci-acrişoare, sau invariabile (televizoare) alb-negru;

2. adjectiv invariabil (desemnând o culoare) + adverb (uneori provenit din participiu) exprimând o nuanŃă: bluză/bluze galben-închis, roşu-deschis;

3. adjectiv (printre care unele referitoare la etnii, limbi) ± vocala de legătură o + adjectiv, având flexiune numai la ultimul component: chimico-farmaceutic, economico-financiar, fizico-chimic, greco-catolic, ca şi alte adjective asemănătoare împrumutate: anglo-normand, austro-ungar, franco-italo-spaniol, indo-european, medico-legal;

4. adverb (invariabil) + adjectiv: aşa-zis „pretins”, bine-cunoscut „celebru”, drept-credincios, propriu-zis, sus-numit;

5. substantiv denumind un punct cardinal + adjectiv: est-european, nord-american, nord-vestic;

Page 11: Cultivarea Limbii Romane

6. izolări de propoziŃii/fraze (meşter) drege-strică. Întrebare:Care sunt adjectivele care se scriu cu cratimǎ? 3. Numeralul 1. Se scriu într-un cuvânt numeralele cu un grad avansat de sudură:

1. cardinale propiu-zise; seriile formate cu spre (unsprezece) şi unele serii formate prin alăturare: douăzeci...; 2. colective şi distributive: amândoi, tustrei; 3. ordinale: dintâi, al unsprezecelea, al douăzecilea. Întrebare:Care sunt numeralele care se scriu într-un cuvânt?

2. Se scriu în cuvinte separate unele serii de numerale mai puŃin sudate: 1. adverbiale: seriile (câte) o dată; 2. cardinale: seriile douăzeci şi unu, două sute, o mie, două mii, o mie unu; 3. colective şi distributive: seriile câte unu...; 4. fracŃionare: seriile o doime, două treimi; 5. ordinale: al două sutelea, al o mielea, al o mie unulea. Întrebare: Care sunt numeralele care se scriu în cuvinte separate?

4.Pronume şi adjective pronominale 1. Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelor şi adjectivelor pronominale sudate, compuse

la origine şi devenite în parte neanalizabile: 1.pronumele de întărire: seria lui însumi; 2. demonstrative: acelaşi, ălălalt, celălalt, cestălalt; 3. nehotărâte compuse cu:

-elementele iniŃiale alt-, fie (şi)-, fite-, oare(şi)-, ori(şi)-, vre-: altceva, fie (şi)care, fitecine, vreun, vreunul; -elementul final –va: ceva, niscaiva;

4. negative: niciun, niciunul; 5. personale şi de politeŃe: dumneata, dumnealui; 6. reflexive cu elementul final -şi: sieşi, sineşi; Întrebare: Care sunt pronumele şi adjectivele pronominale care se scriu într-un

cuvânt?

2. Se scriu în cuvinte separate toate formele pronumelui relativ compus; cel ce, ceea ce, care este interpretat, din cauza flexiunii lui cel şi ca pronume + pronume.

Întrebare: Care sunt pronumele şi adjectivele pronominale care se scriu în cuvinte

separate? 5.Adverbe 1. Se scriu într-un cuvânt adverbele sudate compuse din: 1. Adjectiv (calificativ sau pronominal)

+ substantiv: altădată, altfel, astfel astăzi, deseori, rareori, uneori; 2. adverb + adverb sau numeral: bineânŃeles, câteodată, nicicând, numai, totodată, niciodată;

Page 12: Cultivarea Limbii Romane

3. adverb + conjuncŃie: aşadar; 4. adverb + element final -va: cândva; 5. adverb + element final -şi: iarăşi, totuşi; 6. adverb (şi adjectiv) provenit din participiu la forma negativă compus cu adverbul mai:

nemaipomenit; 7. articol/numeral + substantiv: odată (cândva); 8. conjuncŃie + pronume: dar(ă)mite; 9. elementul iniŃial fie(şi)-, oare(şi)-, ori(şi)- + adverb; fiecum, oare(şi) cum, oricum; 10. prepoziŃie ± prepoziŃie + adverb: adesea, arar, deasupra, degeaba, demult, deplin, desigur,

dinadins, împotrivă, îndelung; 11. prepoziŃie ± prepoziŃie + numeral: deodată, împreună, întruna; 12. prepoziŃie + prepoziŃie + prepoziŃie: dedesubt; 13. prepoziŃie + pronume: laolaltă; 14. prepoziŃie ± prepoziŃie + substantiv: anume, aseară, defel, deloc, deodată, departe, devreme,

diseară; 15. verb + conjuncŃie: parcă, cică; 16. tipuri izolate: pretutindeni, alaltăieri, întotdeauna. Întrebare: Care sunt adverbele care se scriu într-un cuvânt? 2. Se scriu cu cratimă adverbele compuse: 1. parŃial analizabile: azi-noapte, mâine-dimineaŃă, azi- mâine; 2. rimate sau/şi rimate, formate din elemente care nu există independent: ceac-pac, harcea-parcea,

tam-nisam; 3. provenite din schimbarea categoriei gramaticale din substantive compuse scrise cu cratimă:

după-amiaza, după-amiază, după-masă; 4. în care cratima notează eliziunea: dintr-adins, dintr-odată, într-adins. Întrebare: Care sunt adverbele care se scriu cu cratimǎ? 6. PrepoziŃii 1. Se scriu într-un cuvânt prepoziŃiile compuse sudate: deasupra, dedesubtul, despre,

dimprejurul, dinaintea, dinapoia, dinspre, dintre, dintru, împotriva, împrejurul, înapoia, înaintea, printre, printru;

Întrebare: Care sunt prepoziŃiile care se scriu într-un cuvânt? 2. Se scriu în cuvinte separate prepoziŃiile compuse din două sau trei elemente nesudate: de

dedesubtul, de la, de pe, de sub, în afara, în contra, până pe sub, până pe la, până la, pe la.

Întrebare: Care sunt prepoziŃiile care se scriu în cuvinte separate? 7.ConjuncŃii 1. Se scriu într-un cuvânt conjuncŃiile compuse la origine, dar sudate: deoarece, deşi, fiindcă,

precum; Întrebare: Care sunt conjuncŃiile care se scriu într-un cuvânt?

Page 13: Cultivarea Limbii Romane

3. Se scriu în cuvinte separate conjuncŃiile neanalizabile formate din două elemente: ca să,

cum că, cum şi, precum că, de să. Întrebare: Care sunt conjuncŃiile care se scriu în cuvinte separate? 8.InterjecŃii 1. Se scriu într-un cuvânt interjecŃiile compuse sudate: behehe, heirup, mehehe, tralala; Întrebare: Care sunt interjecŃiile care se scriu într-un cuvânt? 2. Se scriu cu cratimă interjecŃiile compuse analizabile: cioc-boc, haida-de, hodoronc-tronc,

tic-tac, tranca-fleanca, tura-vura. Întrebare: Care sunt interjecŃiile care se scriu cu cratimǎ? 9.Verbe 1. PuŃinele verbe compuse şi parasintetice sunt sudate şi se scriu, toate, într-un cuvânt: a se

autoacuza, a binedispune, a binevoi, a scurtcircuita, a se sinucide, a multiplica, a legifera, a prescurta, a telecomanda.

2. Se scrie într-un cuvânt gerunziul negativ compus cu adverbele mai sau prea intercalate între prefixul ne- şi verb: nemaiştiind, nepreaştiind.

Întrebare: Care sunt verbele care se scriu într-un cuvânt? . Evaluare: 1. DaŃi exemple de substantive compuse care se scriu cu cratimǎ. 2. DaŃi exemple de adjective care se scriu cu cratimǎ. 3. DaŃi exemple de numerale care se scriu într-un cuvânt 4. DaŃi exemple de adverbe care se scriu cu cratimǎ.

Page 14: Cultivarea Limbii Romane

Unitatea de învǎŃare 2 B .Scrierea locuŃiunilor 1. LocuŃiunile se scriu, în general, în cuvinte separate:

1. adjectivale: altfel, astfel; 2. adverbiale: altă dată, cu bună ştiinŃă, de alt fel, în jur, în jur de; 3. conjuncŃionale: chit că, dat fiind că, odată ce; 4. interjecŃionale: Doamne fereşte!; 5. prepoziŃionale: de jur împrejurul, în ciuda, în jurul, în locul, odată cu; 6. pronominale: Domnia Lui, ExcelenŃa Sa, Măria Ta; 7. substantivale: aducere aminte, alter ego, băgare de seamă; 8. verbale: a aduce aminte, a băga de seamă, a da năvală; Întrebare: Care sunt locuŃiunile care se scriu în cuvinte separate?

2. Se scriu cu cratimă unele locuŃiuni adverbiale rimate sau/şi ritmate: calea-valea, fuga-fuguŃa,

treacă-meargă, câine-câineşte. 3. Se despart prin virgulă grupurile componente ale unor locuŃiuni adverbiale cu structură

simetrică, uneori rimate sau/şi ritmate: cu chiu, cu vai, de bine, de voie, de nevoie. Întrebare: Care sunt locuŃiunile care se scriu cu cratimǎ? Unitatea de învǎŃare 2 c Scrierea grupurilor de cuvinte Grupurile relativ stabile se scriu în cuvinte separate. Exisă următoarea structură: 1. adjectiv + substantiv: dublu ve, prim ajutor, prim amorez, triplu exemplar. Întrebare: Care sunt grupurile de cuvinte care se scriu în cuvinte separate? Se scriu în schimb într-un cuvânt sau cu cratimă: dublu-casetofon, prim-balerin, primadonă, prim-

plan, triplu-sec; 2. adverb+adjectiv: bine crescut „dezvoltat bine”, bine cunoscut „ştiut bine”, bine venit „sosit cu

bine”; 3. adverb + adverb: nici odată „nici odinioară”; 4. adverb + articol: nici un; 5. adverb + numeral: câte o dată, nici o dată; 6. prepoziŃie + adverb: de mult; 7. prepoziŃie + substantiv sau verb la supin: de măncare, după masa de prânz, după prânz;

Page 15: Cultivarea Limbii Romane

8. substantiv + adjectiv sau adjectiv + substantiv: apă minerală, bună creştere, bună stare, comisar principal, director general;

9. substantiv + prepoziŃie + substantiv: unt de cacao. Întrebare: Care sunt grupurile de cuvinte care se scriu într-un cuvânt sau cu cratimă? Omofonele sunt cuvinte care sunt pronunŃate la fel, dar care se scriu diferit: sau/s-au, mai/m-ai,

neam/ne-am. Omografele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar care se pronunŃă diferit: acele/acele;

umbrele/umbrele; copii/copii; companie/companie; torturi/ torturi; veselă/veselă; era/era; haină/haină. Evaluare: 1. DaŃi exemple de locuŃiuni care se scriu în cuvinte separate. 2. DaŃi exemple de locuŃiuni care se scriu cu cratimǎ. 3.PrecizaŃi grupurile de cuvinte care se scriu cu cratimǎ. 4. DaŃi exemple de omografe.

Page 16: Cultivarea Limbii Romane

Unitatea de învǎŃare 3 Reguli de scriere şi de pronunŃare literară Tematica: 1.Vocale şi semivocale 2.Consoane. 3.Litere duble Obiective:

- aprofundarea şi completarea unor cunoştinŃe privind cultivarea limbii; - înŃelegerea conceptului de ortografie şi ortoepie; - cunoaşterea principilor ortografiei limbii române.

Timp alocat: 6 ore. Bibliografie minimal ǎ: Avram, Mioara, Ortografia pentru toŃi, Editura Litera, Chişinǎu, 1997. Avram, Mioara, Probleme ale exprimǎrii corecte, Editura RSR, Buc, 1987. DOOM 2, Editura Univers Enciclopedic, Buc, 2005. Avram, Mioara, Cuvintele limbii române între corect şi incorect, Editura Cartier, Chişinău,

2001

Forăscu, Narcisa; Popescu, Mihaela, DicŃionar de cuvinte buclucaşe. DificultăŃi de pronunŃare şi scriere, Editura BICC ALL, Bucureşti, 2005

GruiŃă, Gligor, Moda lingvistică 2007. Norma, uzul şi abuzul,Editura Paralele 45,Piteşti,2007

GruiŃă,Gligor,Gramatica normativă,Editura Paralela 45,Piteşti,2007 GuŃu Romalo Valeria,Corectitudine şi greşeală.Limba română de azi,Editura

Humanitas,Bucureşti,2000. Lăzărescu, Rodica, DicŃionar de capcane ale limbii române,Editura Corint,Bucureşti,2005.

Page 17: Cultivarea Limbii Romane

Unitatea de învǎŃare 3 a 1.Vocale şi semivocale 1.1. â şi î

Conform Hotărârii Academiei Române din anul 1993,sunetul [î] este redat în două moduri, după

criteriul poziŃiei în cuvânt şi după criteriul morfologic: 1. se scrie â în interiorul cuvintelor ,inclusiv în forme ale verbelor de conjugarea a 4- a terminate

la infinitiv în -î (coborâsem, coborâi, coborând) şi în derivate cu sufixe de la cuvinte terminate în -î (chiorâş, hotărâtor, târâtor).

2. numele de familie se pot scrie în interior cu â sau î, în funcŃie de tradiŃia familiei: Râpeanu şi Rîpeanu.

1.2. După ş şi j: a, e, i sau ea, ă, â După ş şi j se scrie şi se pronunŃă a, e, i sau, respectiv ea, ă, â, în funcŃie de structura morfologică

a cuvântului, şi anume: 1. în rădăcina cuvâtului se scrie şi se pronunŃă numai a, e, i (şi nu ea, ă, â): aşază, deşartă, înşală, şade; jale, jar, tânjală; aşeza, înşela; jecmăni, jeli; maşină, şir, jir . 2. în desinenŃe, articol, sufixe se scriu şi se pronunŃă vocale din una din cele două serii, în funcŃie de clasa morfologică şi respectându-se identitatea vocalei desinenŃelor, articolului sau sufixelor după celelalte consoane, şi anume:

- substantivele şi adjectivele feminine cu tema terminată în ş, j se scriu şi se pronunŃă cu:

-ă (ca şi mamă, bună) la nominativ-acuzativ (fruntaşă, tovarăşă; plajă, tijă) şi la vocativ singular nearticulat (tovarăşă); -a (ca şi mama, buna) la nominativ-acuzativ singular articulat: fruntaşa, gureşa, tovarăşa; plaja, tija; -e (ca şi în mame, bune), la genitiv-dativ singular nearticulat şi la plural: fruntaşe, gureşe, tovarăşe; plaje, tije.

- verbele de conjugarea 1 cu tema terminată în ş, j se scriu şi se pronunŃă cu: -a (ca în lucra, lucram, lucrat, lucrare), la infinitiv şi în formele şi cuvintele provenite de la acesta (imperfect, participiu, imperativ negativ, infinitiv lung substantivizat): înfăŃişa, înfăŃişam, înfăŃişare; angaja, angajat, angajare; -ează la indicativ prezent persoana a 3-a: înfăŃişează, angajează; - ă la indicativ prezent persoana 1 plural şi perfect simplu persoana a 3-a singular: înfăŃişăm, înfăŃişă; angajăm, angajă; -e/-eze la conjunctiv prezent persoana a 3-a: să îngraşe, să angajeze.

-verbele de conjugarea a 4-a cu tema terminată în ş, j se scriu şi se pronunŃă cu: -i la infinitiv şi la indicativ prezent persoana 1 plural, participiu, gerunziu, imperativ negativ persoana a 2-a singular, infinitiv lung substantivizat): sfârşi, sfârşim, sfârşind, sfârşit; îngriji, îngrijind, îngrijit; -ea/-ească la indicativ imperfect, respectiv conjunctiv prezent persoana a 3-a: sfârşea, îngrijea; să sfârşească, să îngrijească.

-sufixele se scriu şi se pronunŃă: -ar: cenuşar, coşar, birjar; -ământ: îngrăşământ;

Page 18: Cultivarea Limbii Romane

-ăreasă/-ărie dacă sunt legate de -ar (cenuşăreasă, gogoşărie, după cenuşăr, gogoşar) şi -ereasă, -erie dacă sunt legate de -er (lenjereasă după lenjerie) sau independente: -ător: înfricoşător;

-eală: greşeală, oblojeală, tânjală; -ean: ieşean, clujean; -eaŃă: roşeaŃă; -ească: vitejească, strămoşească.

1.3. e şi ie

La început de cuvânt şi de silabă după vocală se scriu e sau ie, în funcŃie, de pronunŃarea literară

şi de etimologie: 1. În majoritatea neologismelor, la început de cuvânt şi de silabă după vocală se scrie e şi se

pronunŃă [e]: ecran, elev, examen; aerodrom, alee, poem; agreez, creez, efectuez.

2. în pronumele personale şi în formele verbului a fi se scrie e, dar se pronunŃă [ĭe]: eu, el, ei, ele, este, e, eram, erai, era, erau;

3. se scrie ie şi se pronunŃă [ĭe] în: - cuvintele din fondul vechi: ied, iepure, ieftin; baie, cheie, femeie, voie; - verbele neologice cu rădăcina terminată în -i: atribuie, constituie, deraiez, bruiez; - neologisme cu ie în etimon: proiect.

1.4. ea şi ia

1.La început de cuvânt şi de silabă după vocală:

- se scrie şi se pronunŃă ia când alternează cu ie: iadă/ied, iarnă/ierni, baia/baie, femeia/femeie, trebuia/trebuie, trăiască/trăieşte, îndoială/îndoieli, sau cu i: joia/joi, treia/trei; - se scrie ea, dar se pronunŃă [ĭa] când alternează cu e; ea/el: aleea/alee, creează/creez, efectuează/efectuez.

2.După t, d, s, z, Ń, l, n se pronunŃă ea: deal, leac, neam, vinerea, seară, zeamă. 3. Se scrie cea, gea când fac parte din aceeaşi silabă: ceapă, ceas, geam, fugea, tăcea. 4. După p, b, f, v şi m se scrie şi se pronunŃă:

-ea când alternează cu e: beată/beŃi, stropeală/stropeli, veac/vecie; -ia când alternează cu ie: biată/biet, fiare/fier, viaŃă/vieŃi.

5.După ch, gh se scrie: -ea când alternează cu e: cheamă/chem, gheată/ghete, gheaŃă/ gheŃuri; -ia când nu există forme alternante: chiar, chiabur, ghiaur, maghiar.

1.4. eai,eau şi iai,iau

Page 19: Cultivarea Limbii Romane

1. Se scrie şi se pronunŃă iai, iau la început de cuvânt şi la început de silabă după vocală: îndoiai, îndoiau; suiai, suiau.

2. După consoană se scrie şi se pronunŃă, ca la ea, ia: -eai, eau: urecheau, vegheai, beau, şleau, vreau; -iau: miau.

1.5. eo, io şi eoa, ioa

1. Se scrie io, ioa după [č], [ğ]: ciorchine, giol; cioară, gioarsă şi după ch, gh [k′], [gٰ] când fac

parte din aceeaşi silabă: chior, chioşc; chioară, şchiop. 2. După alte consoane se scrie şi se pronunŃă eo: deodată, pleosc şi eoa: leoarcă.

1.6 oa şi ua

1. La început de cuvânt se scrie oa: oare, oameni, oaste; 2. După consoană se scrie şi se pronunŃă oa: coadă, doar, foarte, moară, poartă, soare. 3. După vocală se scrie:

-oa când alternează cu o: cuvioasă/cuvios, respectuoasă/ respectuos; -ua când nu alternează cu o (ci cu uă): a doua/două, piua/piuă, roua/rouă, ziua/ziuă. Întrebare:Când scriem oa şi pronunŃǎm ua?

1.7 Vocale în hiat

1.Se scrie -ie (la forma nearticulată), respectiv -ia (la forma articulată) pronunŃate în două silabe - în substantive feminine ca i-e: bucuri-e, famili-e, istori-e, vi-e; respectiv i-a: bucuri-a, famili-a, istori-a, vi-a.

2. În pronunŃarea actuală se manifestă şi tendinŃa reducerii hiatului, prin pronunŃarea ca diftong a unor vocale alăturate (ziar [zĭar]).

Evaluare: PrecizaŃi forma corectǎ : aşazǎ / aşeazǎ, greşealǎ / greşalǎ, plajǎ / plaje,înşalǎ/înşealǎ,

roşeaŃǎ/roşaŃǎ Unitatea de învǎŃare 3 b

2.Consoane

2.1. Înainte de p şi b: m

Înainte de p şi b se scrie m (nu n), inclusiv în prefixe care înaintea altor consoane se scriu cu n:

amplasa, ambulanŃă, combate, imbatabil, improviza, îmbolnăvi, umbla. ExcepŃie: Istanbul. Întrebare:Când scriem m nu n înainte de p şi b?

Page 20: Cultivarea Limbii Romane

2.2. s şi ş; x; z.

1. Se scrie şi se pronunŃă ş în împrumuturi din germană (ştrand), dar s în împrumuturi din alte limbi: spray, stat, stofă, strangula.

2. Se scrie şi se pronunŃă ex numai în formaŃiile în care acesta este prefix (excava, excrescenŃă), dar es în cuvinte ca: escalada, escroc.

3. În unele cuvinte, grupul de sunete [ks] este redat prin succesiunea de litere cs: fucsie, rucsac (dar fux, ruxandră).

4. Înaintea anumitor consoane (sonore şi sonante) se scrie s sau z : - înaintea consoanelor surde: p, t, c, ş, f şi se scrie şi se pronunŃă s: despacheta, desfigura,

deshuma; - înaintea consoanelor sonore b, d, g, j, v se scrie şi se pronunŃă: zbor, dezbate, brazdă, zgomot,

izgoni, dezjuga, răzjudeca, zvânta. ExcepŃii: se scriu cu s unele neologisme: - derivate cu prefixul trans-: transborda, transdanubian, transversal; - compuse împrumutate: aisberg, glasvand, glasbeton; - alte cuvinte: disident, disertaŃie, premisă, sesiune; - nume proprii: Desdemona. 6. Înaintea consoanei sonore z se păstrează s în prefixele des-, răs-: deszăpezi, răszice. 7. Înaintea sonantei r se scrie şi se pronunŃă z: dezrobi; 8. Înaintea lui l, m, n sunt posibile ambele pronunŃări, astfel că singurele reguli particulare

privesc: -prefixul dez-: dezlega, dezminŃi, deznoda; - finalele -sm: marasm, pleonasm, sarcasm şi -smă în neologisme: fantasmă, prismă; - păstrarea consoanei finale a rădăcinii în cuvintele analizabile formate cu sufixul -nic: casnic, josnic; dar groaznic, obraznic, paznic; - celelalte cuvinte se scriu, unele cu s (slab, desluşi, sminti, snoavă, trosni), altele cu z (izlaz, zmeu, caznă, gleznă);

9. cvasi- se scrie şi se citeşte cu s (cvasitotalitate, cvasiunanimi), dar izo- cu z (izoglosă, izofonă). Întrebare: Când scriem x şi pronunŃǎm gz? Unitatea de învǎŃare 3 c

3.Litere duble 3.1 Vocale duble

1.Vocalele duble notează două sunete identice şi se pronunŃă de regulă amândouă, în silabe

diferite: contra/amiral, lice/e, re/examina, fi/ind, alco/ol; 2.Vocalele duble se întâlnesc şi în unele nume proprii străine sau româneşti scrise după model

străin: Aachen, Aalto, Aaron, Varlaam. Întrebare:Ce noteazǎ vocalele duble?

3.2 Consoane duble

Page 21: Cultivarea Limbii Romane

1. Consoanele duble notează, două sunete-consoane care se pronunŃă amândouă: - consoane identice în:

- cuvinte compuse: ohmmetru, Sânnicolaul Mare; - derivate cu prefixe: înnoda, înnopta, interregional, transsiberian, posttotalitar;

- consoane diferite: [k] şi [c�] notate cu aceeaşi literă c : accent, occipital, succes, vaccina. 2. În unele neologisme şi în nume proprii scrise după model străin şi derivate de la acestea,

consoana dublă poate nota, un singur sunet: bourre�e, fortissimo, kibbutz, loess, watt; Philippide, Rosetti. Întrebare:Ce noteazǎ consoanele duble? Evaluare: 1.PrecizaŃi forma corectǎ a urmǎtoarelor cuvinte : amplasa/anplasa, exemǎ/egzemǎ,

casnic/caznic, paradiziac/paradisiac, afrodiziac/afrodisiac, înnopta/înopta, islaz/islas.

Page 22: Cultivarea Limbii Romane

Unitatea de învǎŃare 4 Accentul Tematica: 1.Accentul.Caracteristici 2.Accentul tonic. 3.Accentul grafic.

Obiective: - aprofundarea şi completarea unor cunoştinŃe privind cultivarea limbii; - înŃelegerea accentului Timp alocat: 6ore Bibliografie minimalǎ:

Avram, Mioara, Probleme ale exprimǎrii corecte, Editura RSR, Buc, 1987. DOOM 2, Editura Univers Enciclopedic, Buc, 2005. Avram, Mioara, Cuvintele limbii române între corect şi incorect, Editura Cartier, Chişinău,

2001

Forăscu, Narcisa; Popescu, Mihaela, DicŃionar de cuvinte buclucaşe. DificultăŃi de pronunŃare şi scriere, Editura BICC ALL, Bucureşti, 2005

GruiŃă, Gligor, Moda lingvistică 2007. Norma, uzul şi abuzul,Editura Paralele 45,Piteşti,2007

GruiŃă,Gligor,Gramatica normativă,Editura Paralela 45,Piteşti,2007 GuŃu Romalo Valeria,Corectitudine şi greşeală.Limba română de azi,Editura

Humanitas,Bucureşti,2000. Lăzărescu, Rodica, DicŃionar de capcane ale limbii române,Editura Corint,Bucureşti,2005.

Page 23: Cultivarea Limbii Romane

Accentul .1. DefiniŃie: pronunŃarea mai intensă sau pe un ton mai înalt a unei silabe dintr-un cuvânt, a unui

cuvânt dintr-o propoziŃie. Accentul în limba română este liber. Există trei tipuri de accent: - accent oxiton – pe ultima silabă: popo�r, basma�, vapo�r.

- accent paroxiton – pe silaba penultimă: cla�să, ma�să, pla�să, sca�un.

- accent proparoxiton – pe silaba antepenultimă: re�pede, li�nişte, pe�pene, Întrebare: Câte tipuri de accent existǎ în limba românǎ? Unitatea de învǎŃare 4 a 2 Accentul tonic

1. În limba română,accentul este liber. 2. - a final este:

- accentuat în unele forme verbale (infinitiv, imperfect persoana a 3-a singular: tremura, în unele substantive feminine nearticulate terminate în -a sau -ea: cafea, musaca şi în unele adjective împrumutate: grena, lila;

- neaccentuat când este articol hotărât: ca�sa, musaca�ua şi în unele împrumuturi: tibia, widia, la care forma articulată şi nearticulată se confundă: cariocă, leva/levă, nutrie; -i şi -u final sunt accentuaŃi în unele împrumuturi: substantive: colibri, taxi, atu şi adjective: kaki;

- o final este: - neaccentuat în majoritatea cuvintelor în care apare: in-folio, radio; - accentuat în substantive şi adjective mai recente: antihalo, halo; bordo, indigo, maro.

3. Sufixele monosilabice sunt de cele mai multe ori accentuate (-al, -an, -ar, -aş, -âş, -el, -esc, -et, -giu, -ior, -ism, -ist, -iş, -iu, -lâc, -oi, -os, -şag, -şor, -şug, -tor, -ui), dar avem şi sufixe monosilabice neaccentuate (-bil, -nic).

4. Substantivele provenite din infinitive lungi ale verbelor în -ea trebuie accentuate pe sufix: prevedere.

5. În funcŃie de uzul literar actual,normele actuale recomandă o singură la cuvinte precum: adică, aripă, ava rie, caracter, călu găriŃă, do ctoriŃă, duminică, fenomen, ianuarie, lozincă, miros, regizor, sever, şervet, unic.

La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale literare libere, cu unele deosebiri faŃă de DOOM1: acatist/acatist, anost/anost, antic/antic, gingaş/ gingaş, hatman/hatman, intim/intim, jilav/jilav, penurie/ penurie, profesor/profesor, trafic/trafic.

6.Se recomandă o singură accentuare la forme verbale ca: - indicativul şi conjunctivul prezent persoana 1 şi a 2-a plural şi imperativ persoana a 2-a plural-accentuate pe sufixul -e la conjugarea a 2-a: tăceŃi, respectiv la conjugarea a 3-a: bateŃi; - formele verbului a fi: suntem, sunteŃi.

7. Avem accent mobil în timpul flexiunii la următoarele nume: - substantivele: noră, g-d.sg: pl. nurori; soră, surori; - la substantivele neutre terminate în -o intrate mai de mult în limbă: radio, zero, la care accentul se deplasează pe o la forma articulată hotărât radioul, zeroul şi la plural radiouri, zerouri.

8. Cuvintele polisilabice pot avea, pe lângă accent principal şi un accent secundar, mai slab: aerodinamic, anteroposterior, meglenoromân.

Page 24: Cultivarea Limbii Romane

9.Trebuie evitată deplasarea accentului spre începutul cuvântului. DefiniŃi şi exemplificaŃi accentul tonic. Unitatea de învǎŃare 4 b 3.Accentul grafic 1. În limba română, de regulă, nu se notează vocala accentuată. 2. Utilizarea accentului ascuŃit, este permisă pentru a marca distincŃia dintre elemente omografe

dar neomofone care diferă şi prin poziŃia accentului, când nenotarea accentului ar putea duce la confuzii, în cazul unor:

-cuvinte: acele substantiv/acele adjectiv pronominal, comedie/comedie, companie/companie, copii/copii, era substantiv/era verb, nodul s.articulat/nodul s.nearticulat, veselă adj/veselă .s;

- forme gramaticale: încuie prezent/încuie perfect simplu; - variante accentuale (neliterare) ale unor cuvinte: duşman/ duşman, vultur/vultur. 3. Se păstrează accentul grafic din limba de origine în: - unele neologisme: bouree, pieta; - nume proprii străine: Bâle, Moliere, Valery. 4. La unele nume de locuri străine folosite în limba română nu se notează accentul:

Bogota[bogota], Panama[panama], Peru[peru], ceea ce poate duce la accentuări greşite. DefiniŃi şi exemplificaŃi accentul grafic. Evaluare : 1. AccentuaŃi corect urmǎtoarele cuvinte : antic, regizor, miros, unic, intim, trafic, acatist,

gingaş, avarie, aripǎ, caracter, fenomen.

Page 25: Cultivarea Limbii Romane

Model subiecte examen: 1.AccentuaŃi corect urmǎtoarele cuvinte: trafic, intim, filozof, profesor, aripǎ, caracter, fenomen,

unic, antic, acatist. 2.SubliniaŃi forma corectǎ: aşeazǎ/aşazǎ, greşealǎ/greşalǎ, filozof/filosof, sesiune/seziune,

dizident/disident, disertaŃie/dizertaŃe, pleonasm/pleonazm, pasnic/paznic, lioarcǎ/leoarcǎ, glasvand/glazvand.

Page 26: Cultivarea Limbii Romane

Bibliografie generală Academia Română, Institutul de Lingvistică „ Iorgu Iordan- Al.Rosetti“, DicŃionarul ortografic,

ortoepic şi morfologic al limbii române, ediŃia IІ, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005. Academia Română, Institutul de Lingvistică „ Iorgu Iordan- Al.Rosetti“, Gramatica limbii

române IІ. EnunŃul, Editura Academiei, Bucureşti, 2005. Avram,Mioara, Probleme ale exprimării corecte, Editura Academiei, Bucureşti, 1987 Avram, Mioara, Cuvintele limbii române între corect şi incorect,Editura Cartier,Chişinău,2001 Forăscu, Narcisa; Popescu, Mihaela, DicŃionar de cuvinte buclucaşe.DificultăŃi de pronunŃare

şi scriere, Editura BICC ALL, Bucureşti, 2005 GruiŃă,Gligor, Moda lingvistică 2007. Norma, uzul şi abuzul, Editura Paralele 45,Piteşti, 2007 GruiŃă, Gligor, Gramatica normativă, Editura Paralela 45, Piteşti, 2007 GuŃu Romalo Valeria,Corectitudine şi greşeală.Limba română de azi,Editura

Humanitas,Bucureşti,2000. Lăzărescu,Rodica,DicŃionar de capcane ale limbii române,Editura Corint,Bucureşti,2005. Lefter,Ionela,Fonetică şi vocabular,Editura Electus,Piteşti,2002 Pană- Dindelegan Gabriela, Elemente de gramatică. DificultăŃi, controverse, noi interpretări,

Editura Humanitas Educational ,Bucureşti, 2003 StoichiŃoiu -Ichim, Adriana, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influenŃe,

creativitate, Editura ALL Educational, Bucureşti,2001 Toma,Ion,Gramatica limbii române,Editura Niculescu,Bucureşti,1996 Ungureanu,Elena,Ghid de exprimare corectă în limba română,Editura Didactică şi Pedagogică

R.A,Bucureşti,2008 Zafiu,Rodica,Diversitatea stilistică în româna actuală,Editura UniversităŃi din Bucureşti,2001


Recommended