O altfel de abordare ............................................................................................. 16Aparitia religieiMetaforele si simbolurile unor nume biblice
In cele ce urmeaza voi incerca sa scot in evidenta anumite informatii pe care le-am auzit, vazut, invatat si dedus din diferite parti, cum ar fi: gnoza (arta cunoasterii interioare - a trai constient), psihologia cognitiva, pozitiva, fizica cuantica precum si din documentarul cel mai pertinent: What the bleep do we know - Down The Rabbit Hole. Prin acestea incercand sa explic si sa fac un rezumat a cea ce inseamna autorealizarea, linistea interioara, stresul, a fi simplu si a afla cine suntem defapt noi - Dumnezeu. (si ce putem face pentru noi).
Cea ce facem pentru noi, moare o data cu noi. Cea ce facem pentru umanitate - pt. altii este nemuritor.
* „ Intai a fost cuvantul „ este logic, de ce? Pentru ca pe baza cuvintelor se creaza si gandirea, imaginatia, visele. Puteti exprima ceva prin altceva decat „cuvantul”?!
Daca inchideti ochii ce vedeti? Nimic – logic, atunci intrebare: tot ce exista in jurul nostru pentru noi, mai exista fizic?! Nu! Deci noi cream mediu, noi il interpretam, prin mintea noastra, fiecare dupa cultura si felul sau personal. (nu ma refer fizic). Totusi, daca noi nu ma suntem, sucombam, ce este in jurul nostru mai exista?! Nu! De ce? Pentru ca noi nu mai suntem, deci nu are cine sa „vada” sa analizeze, simta. Deci noi cream si o data cu noi dispare si „lumea”.
Emotiile si sentimentele nu sunt coantificate stiintific, ele insa exista si sunt diferite de la caz la caz si de la persoana la persoana.
17
Gn
oza
Capitolul I
„Mare explozie” - Big Bang-ul, era o mare energie, cu putere inimaginabila. De unde a aparut aceasta energie ? cum, cand, de ce si care este scopul nostru? > sunt cele 5 intrebari pe care ni le punem si cand ne gandim la provenienta noastra. Raspunsul sigur la aceaste intrebari nimeni nu le stie cu siguranta. Insa faptul ca noi – oamenii suntem o masa de energie nu mai este asa necunoascut. Omul este format dintr-o masa densa de atomi, aceasta energie creata de atom in sine, precum si de toti impreuna, reprezinta forta noastra motrica de care avem nevoie sa traim. Pe acesta il „hranim” cu gandurile noatre si cu alimentele – hrana de fiecare zi. Atomul
Gandurile noastre sunt cele care influenteaza evolutia si „intarirea” atomului, a cresterii energiei care ne da puterea sa facem ce dorim.(Hrana nu intra in subiectul acestei documentatii, ea fiind sursa fizica de „hranire” a organismului uman). Despre gandurile ce ne ghideaza modul de decizie voi vorbi in paginile ce urmeaza.
Pe de alta parte, la nastere venim pe lume nu chiar goi (decat fizic), la nivel psihic copilul nou nascut este inzestrat cu „trecutul” parintiilor lui, cu anumite predispozitii la boli fizice, psihice dar si spirituale, toate inoculate in ADN-ul copilului. Ca aceste predispozitii sa devina un real pericol copilul intra cu sau fara voia sa in anumite imprejurari de natura sa „activeze” acel „ceva” mostenit de la parinti si chiar bunicii lui/ei. Jung vorbea aici despre arhetipuri.
In cele ce urmeaza prezint doua citate din documentarul: What the bleep do we know - Down The Rabbit Hole, a care reiese importanta modului nostru de gandire:
Legea atractiei„Priveste-ti propria manaPare solida, dar de fapt nu este asa.Daca o observi la un microscop adecvat,vezi o masa de energie care vibreaza. (vezi>atomul explicat in fizica cuantica)Totul este construit in acelasi fel,fie ca este vorba de mana ta, de oceansau de stele.Totul este energie;Exista, bineinteles, Universul,galaxia noastra si planeta noastra.
Apoi exista indivizii,si in interiorul trupurilor sunt organele,apoi celulele,apoi moleculele,apoi atomii
17
Gn
oza
si in sfarsit energia.Avem deci multe nivele de analizat.Totul in univers este energie.
Nu conteaza in ce oras locuiesti,ceea ce conteaza este ca ai in corpul tausuficienta putere potentialapentru a ilumina intregul orastimp de o saptamana.Cei mai multi oameni se definesc pornind de la acest trup,insa tu nu te rezumi la un corp finit.Tu esti de fapt un camp de energie.Ceea ce stii despre energie este urmatorul lucru:Mergi la un fizician specialist in cuantica si intreaba-l:"Cine creeaza lumea?"Iar el va spune,
"Energia."
Ei bine, sa descriem energia.In primul rand, ea nu poate fi creata sau distrusa.A existat dintotdeauna,tot ceea ce a fost exista in continuare:ia o forma, o pastreaza o vreme si apoi renunta la forma.!Mergi la un teolog si intreaba-l:"Cine a creat Universul?"
El va spune, "Dumnezeu."Bine, atunci descrie-l pe Dumnezeu
Dumnezeu a existat dintotdeauna,nu poate fi creat sau distrus.El este tot ceea ce a fost, tot ceea ce va fi,luand forma, dainuind in forma si renuntand la forma.Vezi, este vorba de acelasi lucru, exprimat intr-o terminologie diferita.
Tu esti ceea ce numesti Dumnezeu.
17
Gn
oza
Conform Scripturii, esti imaginea si asemanarea lui Dumnezeu.Putem spune ca suntem o modalitateprin care Universuldevine constient de el insusi.Putem spune ca suntemun camp infinit de posibilitati.Toate aceste afirmatii sunt adevarate.Toate marile invataturi ti-au spusca ai fost creat dupa chipul si asemanarea unei surse creatoare Asta inseamna ca ai potentialul si puterea lui Dumnezeu,de a-ti crea lumea cu adevarat.Adevaratul "ce" este ce vei face tu acum?
Ce alegi acum?Pentru ca poti, la fel de bine, sa te concentrezi asupra lucrurilor negative,sau sa te concentreziasupra a ceea ce iti doresti.Cand oamenii incep sa se concentreze asupra a ceea ce isi doresc,ceea ce nu-si doresc se retrage.Pe masura ce o parte castiga teren,cealalta parte dispare.Vrem ca tu sa ajungi in loculin care sa-ti deschizi gandirea,unde sa-ti ghidezi gandurile catre un scop,unde sa fii creatorul propriei tale experiente.
Pentru ca tu esti managerul propriilor tale ganduri.Partea frumoasa a legii atractieieste ca poti incepe sa o aplici oricand.Poti incepe sa gandesti cu adevaratsi poti incepe sa generezi in propria ta fiintaun sentiment de armonie si fericire.Legea atractiei iti va raspunde.Scopul tau este acela care spui tu ca este,iar misiunea ta este misiunea
17
Gn
oza
pe care ti-o dai singur.Viata ta va fi ceea ce tu vei face din ea,si nimeni nu o va judeca,nici acum nici in eternitate.Reteta succesului este fericirea interioara.Orice te face sa te simti bineatrage dupa sine si mai multa bucurie.Exista o mie de diagnosticesi o mie de boli.Ele reprezinta doar veriga slaba.Toate sunt consecinta unui singur lucru.Fie ca gandesti ca poti, fie ca gandesti ca nu poti,oricum ai dreptate. - H. Ford ”
Simplul act de a fi constient de gandurile tale negative, gandindu-te si trasnformadu-le in pozitive este este un obicei puternic ce-ti poate schimba viata.
Citat :„Toti am fost invatati la scoala ca lumea e facuta din substanta, materie, masa, atomiAtomii alcatuiesc o molecula, moleculele formeaza materie si totul e facut din materie dar, de fapt, atomii sint in cea mai mare parte goi. De exemplu, daca o minge ar fi nucleul unui atom - cum ar fi un proton intr-un atom de hidrogen atunci, electronul ce se roteste in jurul lui si descrie limitele exterioare ale atomului ar fi cam aproximativ la 32 km distanta iar spatiul dintre nucleu si electron este gol de fapt, universul este in cea mai mare parte gol, totusi, la scara mica, in acest vid, ajungem la nivelul fundamental al geometriei spatiu-timp, subtilul nivel-temelie al universului unde este informatie, un sablon numit 'scara lui Planck'[(10^-33)cm si (10^-43)secunde] care este materialul constituent al universului la acest nivel informatia exista inca de la 'big bang' asa ca majoritatea universului, desi e alcatuit din materie, este vid! Cei mai multi cred ca vidul este gol dar pentru logica interioara mecanicii cuantice si a teoriei relativitatii este necesar un echivalent energetic al unei mase cu o densitate de (10^94) g/cm3 (densitatea Planck) - energia fiecarui gram se calculeaza dupa E=mc^2e un numar urias! dar, practic, ce inseamna? De fapt, daca presupun ca universul e plat, si tot mai multe date astronomice demonstreaza ca e cit se poate de plat atunci, pe aceasta ipoteza, in volumul sau vidul dintr-un singur atom de hidrogen [~(10^-23)cm3] exista energie latenta, energie de un trilion de ori mai mare decit in masa tuturor stelelor si planetelor existente pe o distanta de 20 bilioane de ani lumina Asta-i enorm!!! ENORM!”
Si daca constiinta iti permite sa controleze chiar si o particica din aceasta energie, sa produci un 'big bang' e floare la ureche!!! ”.
„D-nul Emoto un calugar zen, vorbeste despre gând sau intentie ca fiind forta motrica intr-un experiment, de schimbare a moleculei apei, modul cum este influentata molecula apei este, stiintific, necunoscut, mai putin moleculei apei, bineinteles!
Deci, daca putearea gandulului poate modifica structura unei molecule de apa, in structuri cristaline foarte fumoase in functie de gandul atasat moleculei, imagineaza-ti ce putem face noi cu noi, stiind viind faptul ca noi suntem compusi din 85% apa”.
17
Gn
oza
Acestea sunt doar cateva exemple a faptului ca o data trecuti de 14 ani (de ce 14 vedem imediat), deciziile pe care le luam ne conduc si influenteaza atat viata noastra cat si a celor din jurul nostru. Responsabili in mod direct de prima etapa a vietii, (7 ani) sunt parintii prin educatia pe care acestia, cu, sau fara stiinta o inoculeaza copilului, apoi in a doua etapa – pana la 14 ani intra in „joc” si profesorii si anturajul in care copilulul se dezvolta, invata si se comporta. Pentru ca pana la aceasta varsta se formeaza personalitatea care il va ghida pe viitorul adult in urmatorii ani ai vietii sale, in actiuniile cele va intreprinde.
Modul in care o persoana interpreteaza ceva este in functie de tiparul / sablonul dupa care acesta a fost invatat. Uneori acest tipar poate fi „spart” prin contraargumente, dovezi sau intamplari la care individul ia parte, acestea o data schimbate duc si la o anumita schimbare in comportamentul acestuia.
Orgoliile:Personalitatea umană se formează în primii 7 ani de viaţă şi la 14 ani apare
energia personală care curge prin sistemul nervos simpatic, iar la vârsta de 35 de ani sexul apare în forma sa transcendentă de emoţie creativă. Aceasta este vârsta la care noi puteam realiza ceea ce este Sufletul. Omul obişnuit nu are suflet, sau, mai degrabă, încă nu este un om, încă nu are un suflet.
Animalul intelectual denumit fals - om - este o maşină controlată de Legiunea Egoului. Egoul este divizat.
Trebuie să citesc o carte, spune funcţia intelectuală. Mă duc la un meci de fotbal, spune funcţia motrice; Mi-e foame, declară digestia; Vreau să găsesc o femeie, spune EGOUL pasiunii, etc., etc.
Toate EGOURILE se ceartă între ele. EGOUL care astăzi jură credinţă GNOZEI (cunoaştere), este înlocuit de altul care urăşte GNOZA. EGOUL care astăzi adoră o femeie este mai târziu înlocuit de altul care o urăşte. Numai realizându-ne sufletul stabilim în interiorul nostru un principiu permanent de conştiinţă. Cel care şi-a realizat Sufletul trăieşte conştient după moarte. Sufletul poate fi creat prin acumularea celor mai fine energii produse de organism şi printr-o cristalizare realizată prin eforturi supreme astfel încât sinele să devină conştient în mod total şi definitiv. Din păcate, animalul intelectual numit om, îşi risipeşte energiile în mod stupid tânjind, înfurindu-se, prin frică, ură, avariţie, pasiune, gelozie, etc.
Este urgent ca noi să creem o voinţă conştientă, este indispensabil ca noi să fim martorii tuturor gândurilor noastre şi să acţionăm în conformitate cu JUDECATA INTERIOARĂ. Numai în acest fel noi ne putem cunoaşte pe noi înşine în profunzime şi astfel să realizăm Sufletul. Astfel vom putea fi cu adevarat fericiti, linistiti si mandri.
17
Gn
oza
Capitolul II
Esenţa sau Conştiinţa
Înainte de toate este necesar să înţelegem că există ceva în noi care se află dincolo de ceea ce este fizic: avem un corp de carne şi oase, aceasta este evident, oricine acceptă această realitate, însă foarte puţini înţeleg că avem o psihologie, care poate fi modificată; este necesar să o înţelegem dacă vrem să ne schimbăm.
Trăim în permanenţă în două lumi diferite: una exterioară şi cealaltă interioară. În lumea exterioară, care ajunge la noi prin ferestrele celor cinci simţuri (văz, auz, miros, gust şi tact), găsim familia, prietenii, serviciul, casa, maşina etc., tot ceea ce există în exterior. În tradiţia orientală se numeşte Maya (iluzie), datorită faptului că este doar o parte din realitate.
Noi oamenii acordăm foarte puţină atenţie celeilalte, lumea interioară, care este mult mai reală, mai aproape de noi, este ca o umbră aproape nevăzută dar mereu prezentă. În aceasta găsim toate gândurile noastre, ideile, conceptele, părerile, toate speranţele şi eşecurile, bucuriile şi suferinţele noastre, într-un cuvânt toate trăirile noastre.
Aceste două lumi se pot verifica experimental: prin observare atenţia noastră este îndreptată spre exterior, prin aceasta putem verifica realitatea lumii exterioare. Este necesar însă, pentru a verifica lumea interioară, ca o parte din atenţie să fie îndreptată către interior, ceea ce vom numi auto-observare.
Marele filosof, I. Kant spunea: "Exteriorul este reflexia interiorului", ceea ce ne ajută să înţelegem că viaţa fiecăruia dintre noi este puternic influenţată de ceea ce purtăm în interior.
Putem înţelege, de exemplu, că atitudinea noastră faţă de o persoană este condiţionată de părerea pe care o avem despre ea, de un sentiment de simpatie, de respect sau poate de apreciere etc. De asemenea o circumstanţă din viaţa noastră, favorabilă sau nu, va provoca în interior anumite reacţii de mulţumire sau tristeţe, bucurie sau disperare, pe care le vom manifesta mai târziu prin acţiunile noastre.
Dacă vrem ca viaţa noastră să fie armonioasă, este important să înţelegem că mai întâi trebuie să corectăm interiorul. Putem sintetiza influenţa lumii interioare asupra vieţii printr-un un vechi proverb sufit care spune: "Este bogat nu cel ce are mult, ci cel care doreşte puţin".
Ne vom îndrepta atenţia asupra lumii interioare şi folosind auto-observarea vom putea descoperi fiecare dintre noi trei elemente distincte care se manifestă: conştiinţă, ego şi personalitate.
17
Gn
oza
Fiecare fiinţă umană are în interiorul său o scânteie divină, o parte care se manifestă întotdeauna prin acţiuni superioare, cuvinte corecte, doreşte mereu binele celorlalţi, ajută dezinteresat, dovedeşte altruism, caritate, toleranţă faţă de ceilalţi. Atunci când un om îşi manifestă conştiinţa este mereu bucuros, mulţumit, în armonie cu sine şi cu ceilalţi, înţelege situaţiile prin care trece fără ca acestea să-i cauzeze vreun neajuns. Conştiinţa se manifestă prin aspiraţii spirituale, misticism, prin artă, muzică, poezie şi în general prin dorinţa de frumos.
Gnoza afirma ca avem la naştere 3% conştiinţă, iar 97% este împărţită între subconştient, infraconştient şi inconştient. Ceea ce face frumos şi adorabil fiecare copil nou născut este Esenţa sa, aceasta constituie adevărata lui realitate.
O mare parte a energiei conştiinţei se risipeşte, din păcate, prin identificarea cu viaţa, cu problemele zilnice, prin stres, prin emoţiile negative, violenţă, dorinţe inferioare etc.
Conştiinţa nu evoluează mecanic, de-a lungul existenţelor, fără să muncim asupra ei. Acest aspect superior poate fi şi trebuie dezvoltat, de către fiecare dintre noi, printr-o muncă asupra psihologiei noastre, conştientă şi voluntară, susţinută de o aspiraţie sinceră de a ne schimba.
Când o persoană vrea cu adevărat să se cunoască pe sine însăşi, trebuie să se auto-observe şi să încerce să cunoască diferitele Euri care s-au introdus înăuntrul personalităţii.
În creştinism găsim Ego-ul, ca cele 7 păcate capitale: orgoliu, mânie, lene, desfrâu, gurmandism, lăcomie (pentru lucruri materiale) şi invidie.
Defectul psihologic sau Ego-ul poate fi uşor observat în relaţiile dintre oameni, atunci când ei se manifestă cu mânie, intoleranţă, lipsă de scrupule, invidie, orgoliu, nerăbdare, gelozie etc., uitând de acele valori etice ce ar trebui să stea la baza relaţiilor interumane: iubirea, toleranţa, altruismul, caritatea, etc., valori pe care le găsim din ce în ce mai rar în jurul nostru.
Fiind conştienţi de toate acestea, este necesar să ne observăm lumea interioară, pentru a descoperi erorile care sunt pe cale să se manifeste în exterior sub formă de cuvinte, acţiuni, sentimente, gânduri etc. Şi care, o dată descoperite, înţelese şi eliminate vor duce la o viaţă fără conflicte cu noi înşine si/sau cu ceilalţi, la o seninătate în faţa problemelor.
In mod simplu, constiinta inseamna trezire si, in special, trezirea Sinelui
Cel putin de asta avem constiinta proprie pentru ca atunci cind ne uitam in oglinda sa ne recunoastem pe noi insine si nu alta persoana sau animal.
17
Gn
oza
Constiinta este un produs derivat din spirit introdus in materie densa.mai avem mult de invatat pina ajungem in punctul in care urmatoarea intrebare capata sens:Il vom cunoaste pe Dumnezeu?Cei mai multi oameni si-l imagineaza pe Dumnezeu ca pe o figura impunatoare in cer, cu barba alba si care cerceteaza rasa umana de acolo de sus si ne vad pe noi, aici pe Pamint, ca pe un fel de teritoriu neutru pentru experimente, unde am fost pusi de Dumnezeu pentru un timp, iar El ne urmareste evolutiile, consemnindu-le in laptop si ne verifica daca ne manifestam conform modelului creat de El, sau daca 'pacatuim'(Il ofensam) - cum se zice!O idee absolut nerusinata! cum am putea noi sa-L 'jignim' pe Dumnezeu - acel Dumnezeu in care oamenii cred?!?cum ar putea sa conteze pentru El atit de mult? mai mult, cum ar putea El sa considere o situatie suficient de grava pentru a ne condamna la o eternitate in suferinta?!? Astea sint idei bizare, dar, dupa cum se vede, sint bine ancorate in fricile, limitele si nesiguranta oamenilor. De aceea religia poate specula foarte eficient, deliberat sau nu, aceasta nesiguranta. Oamenii se inregimenteaza promt atunci cind sint amenintati de aceste sentinte cosmice la pedeapsa eterna.Odata acceptand acest drum ai iesit total de pe calea evolutiei si desvzoltarii sprituale, personale. Toti vor ca Isus sa-I ajute, dar Isus nu manaca in locul tau, el nu se naste in locul tau, nici sa ma “salveze” nu poate in locul meu. In termeni reali nu e vorba de a fi salvat de D-zeu sau oricine altcineva ci e vorba despre evolutia personala.Nu poti sa-l roagi pe Isus sa infaptuiasca ceva locul tau.Singurul motiv pentru care exista dependenta de religie este intr-un fel, o eroare de interpretare care nu scade astfel maretia lui D-zeu. D-zeu suntem noi, iar noi suntem interconectati printr-o energie inexplicabila – spiritul – fiecare dintre noi influentam realitatea (dar si pe cel de langa noi) fie ca ne dam seama fie ca nu. Astfel D-zeu este unul in noi toti. Insa evolutia personala consta in a face ceva pentru noi, si nu sa asteptam sa fim ajutati, pedepsiti si/sau judecati de o putere suprema.Deci sa nu dam vina pe religii care se bazeaza pe insecuritatiile oamenilor, pe temerile lor, ci pe noi – oamenii – care am lasat sa infloreasca religia si alte sisteme de gandire care subjuga iesirea din capcana.
Oarecum D-zeu este efectul cauzei gandurilor si intentiilor noastre.
Deci daca asteptam sa fim ajutati fie de o putere suprema fie de alticineva nu vom reusi sa ne autorealizam pe nici un plan. Nefacând nimic lasam “diavolul” sa isi bage coada. Insa(cauza) luptand, insistand si alimentand acea retea neuronala cu ganduri pozitive si cu planuri din ce in ce mai elaborate si mai sigure vom reusi sa ne atingem scopurile, deci D-zeu (efectul)ne va ajuta, iar scopul nostru va putea fi cel scontat.Sa te schimbi inseamna sa-ti modifici comportamentul destul cat sa devina permanent. Acestu lucru se poate face prin persistarea in a cea sarcina sau tip de comportament impunandu-ti reguli stricte si de necalcat.Daca nu poti controla o stare emotionala inseamna ca esti dependent de ea.
17
Gn
oza
Frica de necunoscut, ne tine captivi in emotiile si sentimentele monotone de care suntem dependenti. Informatia si dorinta de informare poate sa ne scoata din „cusaca” necunoscutului.
La intrebarea : „Ce voi deveni daca voi sti si altceva decat cea ce stiu?” Rasp. Este: „Trebuie sa devi ca sa sti” (oricum e in avantajul tau)Astfel ideea ca Dumnezeu este o fiinta distincta si separata de noi, o fiinta pe care trebuie sa o venerez, sa o cultiv si sa o multumesc, si de la care sa sper ca voi obtine o recompensa, la sfarsitul zilelor mele, nu este asa.
Chiar daca o anumita persoana a renuntat de mult timp la ornamentele religioase, ea inca traieste intr-un tipar religios si asta fara sa stie. Pentru ca toata conceptia despre aceasta realitate a fost modelata de religie, asa ca, pina nu o elimini din structura ta, perspectiva unei evolutii va fi mereu limitata!O problema a religiilor organizate este ca presupun ideea separarii, ca e bine sa fii doar protestant sau catolicii sint singurii care cunosc calea si cred ca acum, in stadiul actual al intelegerii cuanticii, exista acordul asupra ideii de unitate absoluta, asa ca trebuie sa adaptam spiritualitatea la aceasta idee de unitate.
Singurul motiv pentru care exista dependenta de religie este intr-un anume fel, o eroare de interpretareScade astfel maretia lui Dumnezeu?!? NU!
De fapt, deschide portile unui Dumnezeu etern, absolut! >NOI<
Nu vrem sa acceptam responsabilitatea, nu vrem sa ne recunoastem maretia, si astfel devine extrem de usor oricarui sistem de gindire - religios sau altfel, sa speculeze incertitudinile noastre si sa ne asigure ca vor avea grija ca totul sa fie bine, iar noi inghitim asta pe nerasuflate!
Asa ca nu dati vina pe religie, ci pe propria nesiguranta care a permis religiei sa infloreasca i a permis, de-a lungul istoriei, dezvoltarea multor alte sisteme de gindire care subjuga si din acest motiv nu putem iesi din aceasta capcana.
Creierul pare cuprins de o furtuna puternica, atunci cand prezinta un gand coerent. Deci nimeni nu a vazut vreodata gandurile. Ceea ce vad neurofizicienii, este o furtuna dezlantuita, in diverse zone ale creierului.Aceste zone corespund anumitor parti ale corpului, si stimulilor la care raspunde fiinta. E o imagine holografica: furie, instinct criminal, ura, compasiune, iubire... Creierul nu face diferenta intre ceea ce vede in mediul inconjurator,si ceea ce isi aminteste, pentru ca in ambele situatii sunt activateaceleasi retele neuronale. Orice informatie pe care o procesam, orice informatie care intra in sistemul nostru, din mediul exterior, e intotdeauna colorata de experientele pe care le-am avut, si de un raspuns emotional, pe care il prezentam, ca reactie la inputul respectiv.
17
Gn
oza
Cine e la comanda atunci cand ne controlam emotiile, sau cand raspundem la emotiile noastre?Stim, din punct de vedere fiziologic, ca celulele nervoase care se activeaza simultan, se conecteaza intre ele.
Sistemul nervos deschide portile liberului arbitru fara ca acest lucru sa contravina tezelor stiintifice moderne iar acest lucru este consecvent, pina la un anumit punct, impresiei subiective a oamenilor cum ca avem liber arbitru! Ceea ce ne diferentiaza de celelalte specii este raportul dintre lobul frontal si restul creierului, acest lob este responsabil cu hotarirea, luarea deciziilor, comportamentul, inspiratiaeste motivul care ne face sa luam informatii din mediu pe care le procesam, le memoram pentru ca apoi sa luam decizii sau sa facem alegeri diferite de cele facute in trecut creierul este format din celule minuscule numite neuroni.
Daca practicam un lucru in mod repetat, celulele nervoase respective, se vor conecta intre ele, dobandind o relatie pe termen lung. O retea neuronala, care alimentata ne asigura succesul sau insuccesul, dupa caz.
Daca va enervati, sau va simtiti frustrati zilnic, daca suferiti zilnic, daca va gasiti motive sa va simtiti victimizati in viata, atunci practic voi va reconfigurati si va reintegrati si alimentati. zilnic reteaua neuronala.
Creierul este alcatuit din celule nervoase foarte mici, numite neuroni.Acesti neuroni au niste ramificatii subtiri, prin intermediul carora se conecteaza la alti neuroni, formand astfel o retea neuronala.Fiecare punct de conexiune este integrat intr-un gand, sau o amintire.
Creierul alcatuieste conceptul prin intermediul legii memoriei asociative.
De exemplu ideile, gandurile si sentimentele sunt toate incorporate si interconectate in aceasta retea neuronala.
Si toate prezinta o relatie posibila, unele cu celelalte.Conceptul si sentimentul de iubire de exemplu , este depozitat in aceasta vasta retea neuronala.
17
Gn
oza
IubireaOrice informatie pe care o procesam, si care intra in sistemul nostru, din mediul exterior, e intotdeauna colorata de experientele pe care le-am avut, si de un raspuns emotional, pe care il prezentam, ca reactie la inputul respectiv.Deci fie ca e vb de iubire sau orice altceva, depinde de noi si modul nostru de gandire cum sa fie ce vrem. Orice stimuli exteriori impacteaza sablonul configurat in decursul aniilor de educare si modelare a personalitatii.
Cum poate sti cineva daca e indragostit cu adevarat?!? de o anumita persoana, de exemplu?!?De fapt sint indragostiti de anticiparea emotiilor de care sint dependenti pentru ca aceeasi persoana poate cadea din gratii saptamina urmatoare daca nu indeplineste conditiile.
Prima iubire – hazard sau determinare ?Influenţa exercitată de arhetipul Animus asupra alegerii persoanei iubite la adolescente.
Ce se intamplă atunci când ne îndrăgostim ? Ce val ne este aruncat peste ochi pentru a ne deforma privirea ? Căci niciodată obiectul iubirii nu este văzut cu detaşare. Culorile care ni-l dezvaluie sunt întotdeauna strălucitoare, puternice, pline de viaţă. Fiinţa iubită este idealizată, însuşirile sale sunt exagerate, fie spre polul pozitiv, fie spre cel negativ. Culorile prin care este descrisă nu devin eterne decât atunci când pasiunea a dispărut. Ce mecanisme pun în mişcare această pasiune, făcând-o să se răsfrângă asupra unei persoane anume şi nu a alteia, apoi să se retragă, tot atât de inexplicabil precum a apărut ? Alegerea persoanei iubite este rodul întâmplării sau apare ca o necesitate ?
“Ori de cate ori între sexe se instalează o relaţie necondiţionată, cu efecte – am putea spune – magice, este vorba de o proiecţie a imaginii sufletului”, scria C.G. Jung în 1921. În viziunea jungiană, imaginea sufletului este imaginea arhetipală contrasexuală, Anima pentru bărbat şi, respectiv, Animus pentru femeie. Dacă, mergând pe firul tradiţiei, bărbatul se manifestă în lumea exterioară în special prin intelectul său - partea sa feminină, emoţională, rămâne adesea inconştientă. La fel femeia, intrând în relaţie cu lumea prin aspectele sale afective, raţionalitatea sa devine inconştientă.
Arhetipul Animus începe să-şi facă simţită prezenţa în psihicul feminin în perioada pubertaţii. Cum arhetipul este un conţinut al inconştientului colectiv, el nu acţionează direct asupra psihicului, ci mediat, prin intermediul complexului – particularizare a arhetipului în funcţie de experienţele individuale şi aparţinând inconştientului personal. Complexul Animus, construit în jurul arhetipului Animus, ia naştere din complexul paternal, la care se adaugă imaginile masculine semnificative din istoria fetei. În formarea acestuia o contribuţie importantă o are, de asemenea, şi complexul Animus al mamei. Rolul jucat de arhetipul Animus-ului la pubertate şi în adolescenţă este tocmai acela de a forţa desprinderea de identificarea cu imaginea ego-ul tatalui, permiţând tinerei să devină o fiinţă independentă. Fiind inconştient, conţinutul complexului Animus se manifestă în general prin proiecţii asupra persoanelor de sex
17
Gn
oza
opus. În acest sens, arhetipul contrasexual a mai fost denumit de Jung şi “factor generator de proiecţie”. Acesta exercită o fascinaţie intensă şi este responsabil pentru aşa-numita “dragoste la prima vedere”: “Sexul opus are un şarm misterios, nuanţat cu teamă, poate chiar cu un pic de dezgust.”
Alegerea partenerului este influenţată de destinul complexului Animus al subiectului de gen feminin. De asemenea, ne interesează modul în care complexul Animus al subiectului influenţează relaţia sa actuală cu partenerul şi tendinţa urmată de această relaţie.
Ipotezele de la care am plecat sunt următoarele: 1. Dacă subiectul de gen feminin nu este separat de figurile parentale,
complexul său Animus se află în condiţie de identificare inconştientă cu figura paternală, iar imaginea fiinţei iubite alese va fi substitutul pozitiv sau negativ al tatălui;
2. Dacă subiectul de gen feminin este separat de figurile parentale, complexul său Animus este proiectat asupra partenerului actual şi / sau a idealului de partener;
3. Dacă subiectul de gen feminin este separat de figurile parentale şi complexul său Animus nu este proiectat, atunci subiectul este identificat inconştient cu Animus-ul său.
Variabila dependentă o constituie complexul Animus-ului, iar variabila independentă, gradul de separare al subiectului faţă de figurile parentale. Ipotezele cercetării s-au verificat în cea mai mare parte. Alegerea partenerului masculin este semnificativ influenţată de imago-ul paternal, şi prin acesta de complexul Animus. Desigur, dat fiind numărul mic de cazuri studiate, deocamdată nu se poate face o generalizare. Insa este evident tiparul dupa care atat femeile cat si barbatii isi aleg partenerul/a. Tiparu ajustandu-se in timp prin cresterea sau de cele mai multe ori scaderea din preferintele de la inceput. Dar acestea dupa indelungi persistari, suferinte, etc.
O alta problema a „marii iubiri” este faptul ca dragostea dureaza conform studiilor pe un esantion mare (de data asta), 3-5 ani. Dupa aceasta perioada dragostea dispare, aparand plictiseala, proiectiile de tot felul, isterii, si bineinteles dorinta de a face ceva pentru compensare, intrerupere sau prelungirea „dragostei” ce a unit cele doua persoane. Dupa aceste perioade pot aparea adulterul, gelozia extrema si in final divortul/despartirea.
Aceleasi studii dau si o posibila perpetuare a relatiei, si anume pentru alegerea partenerului sa se aiba in vedere afinitatiile celor doi, preferintele in materie de munca, distractie, deoarece dupa cei 3-5 ani de relatie dragostea se poate „transforma” in prietenie, sinceritate, respect pentru creatiile impreuna, astfel poate dura acea relatie „pana la adanci batraneti”.
Unii oameni leaga iubirea de dezamagire cind se gindesc la dragoste traiesc senzatia de durere, mihnire, suparare sau chiar furie poate fi legata de suferinta care duce probabil la o anumita persoana, iar aceasta persoana este legata de dragoste, inchizind astfel cercul. Orice observatie poate fi privita ca si o marime cuantica, iar aceasta marime produce memoria. Memoria fiind senzoriala, de scurta durata si lunga durata (MS,MSD, MLD).
17
Gn
oza
Intotdeauna intelegem un lucru dupa ce l-am reflectat in oglinda memoriei aceasta oglindire ne da sentimentul EU-ului, sentimentul fiintei interioare creierul nu face diferenta intre ce vede in mediul inconjurator si ce-si aminteste, pentru ca aceleasi retele neuronale sint activate in ambele cazuri.Stim ca, fiziologic, celulele nervoase care sint activate simultan formeaza o legatura daca repeti o experienta de nenumarate ori, celulele aferente construiesc o relatie durabila daca te enervezi zilnic, daca esti frustrat, daca suferi zilnic si daca ai mereu motive de auto-victimizare construiesti o retea neuronala care, prin re-activare, defineste acea retea si isi consolideaza relatia cu toate celelalte celule, relatie numita identitate.Si mai stim ca, de asemenea, celulele nervoase care nu sint activate simultan nu se mai conecteaza isi pierd relatia de durata pentru ca, de fiecare data cind intrerupem un proces cognitiv, fapt care produce o reactie chimica in corpul nostru acele celule nervoase isi rup legaturile daca repetam mental un lucru, in functie de abilitatea noastra in acest caz, se vor forma anumite circuite mentale ca rezultat al acestui efort cu alte cuvinte, lucrurile vor deveni mai usor de infaptuit!Daca acceptam aceasta idee atunci vom putea ca, a doua zi, sa mentalizam cu mai multa siguranta si mai multa convingere.Exista o regiune in creier numita hipotalamus care este ca o mini-fabrica si aici se produc anumite substante chimice care se potrivesc emotiilor traite aceste substante se numesc peptide - mici secvente de lanturi de aminoacizi corpul nostru este, la baza, o unitate de carbon ce produce cam 20 de aminoacizi care formeaza impreuna structura fizica in hipotalamus se asambleaza, din mici lanturi de proteine numite peptide, anumite neuro-peptide sau neuro-hormoni care se potrivesc starilor emotionale experimentate zilnic. Exista peptide pentru suparare, tristete si pentru victimizare, pentru senzualitate... pentru fiecare emotie traita si, in momentul in care experimentam o anumita emotie, hipotalamusul asambleaza peptida aferenta, eliberind-o in singe prin glanda pituitara peptida isi gaseste drumul spre diferiti centri ai corpului fiecare celula din corpul nostru are niste receptori in partea exterioara .Sa te schimbi inseamna sa-ti modifici comportamentul suficient cit sa devina permanent. Experientele noastre 'coloreaza' ceea ce stim deci nu exista o apreciere absolut obiectiva, pentru ca orice apreciere pe care o facem e legata de experientele traite in trecut si de emotii, totul are o incarcatura emotionala.
17
Gn
oza
O altfel de abordare Trinitatea: Tata, fiu, spirit > 3 in 1 <> inconstient, precostient si inconstient
Prin constient (de ce suntem constienti) ajugem la preconstient (fenomenele care pot deveni constiente daca ne focalizam atentia aspra lor) – iar de aici la inconstient (care este atemporal, aspatial si ilogic) > > autorealizarea (ca Isus, Buddha,) pe scurt spus.Orice din exterior impacteaza inconstientul, si astfel prin tiparul inconstientului nostru creat in copilarie >> vom reactiona.Cucerirea inconstientului < eliminarea egourilor, franarea instinctelor, modificarea interpretarii stresului si al diferitelor insatisfactii, precum si cunoasterea interiorului – a inconstientului care ne aduce linistea adevarata si o viata constienta spritual si psihic.
Aparitia religiei
La inceputurile omenirii oamenii actionau mai mult inconstient decat constient, isi urmau instinctele primare: de hranire, aparare si sex. Mai tarziu au inceput sa simta teama tot mai des si datorita manifestatiilor naturii, ploaia, fulgerele, ninsoarea, si diferite pericole, incercand sa gaseasca o explicatie pentru acestea a aparut asimilarea unor fenomene ale naturii cu diferite obiecte, in nevoia si incercarea de a controla!De exemplu: tunetul (fulgerele). Astfel tunetului i-au gasit o piatra careia i-au dat o forma dupa asemanarea fulgerului, la care ei se rugau in speranta de a inceta fulgerele, care uneori si faceau victime in randul familiilor lor, vazand ca acest lucru nu prea are efect au inceput sa faca jerfe cu animale, apoi cu oameni, aici aparand o alta teama de a nu urma sa fie serfit. Astfel au aparut zeii pentru diferite neclaritati, inconstrolabile fie din natura , fie de natura psihica. Zeul furtunii, fulgerelor rugandu-se la o piatra modelata probabil de un fuger. Astfel fiecare persoana dorind sa traiasca, incerca sa nu greseasca pentru a fi apoi serfit, chiar daca fiecare jerfa era pentru binele celorlati, astfel ei considerau ca sunt iertati de pacate lor – astfel aparand sentimentul de vinovatie – cel mai profund, SI baza religiei de azi = Isus sa jerfit pentru iertarea pacatelor noatre - „sa nu gresesc/pacatuiesc pentru ca eu sau altcineva a fost, sau va fi jerfit pentru iertarea pacatelor mele si/sau a femiliei mele.”
Apoi dupa mai multi ani vazand existenta mai multor zei au ajuns la concluzia ca trebuie sa existe un „sef” care ii coordoneaza pe toti ceilalti zei, asa cum si intre ei existau un sef al tribului si/sau comuniunii in care ei habituau. Numindu-l Dumnezeu, si cum pacatele erau, jerfele cresteau au gasit – pedepsele si iertarea.
Inteleptii existenti la acea vreme erau chiar foarte inteligeti, astfel incat pentru franarea unor instincte cauzatoare de rau, (furt, omor, adulter, etc. = cele 10 porunci care erau defapt mai multe la acea vreme) precum si pentru perceptia controlului vremii rele si al unor comportamente chiar si ale lor – a aparut religia cu legile ei – pe care cei ce le incalcau se faceau vinovati de diferite capete de acuzare si primeau diferite pedepse pentru iertarea pacatelor sau greselilor facute cu voia sau fara voia lor.
17
Gn
oza
Metaforele si simbolurile unor nume biblice
Isus este simbolul peştelui Maria simbolizeaza mare (apa intinsa,ocean, mare) reprezentand inconstientul.Deci pestele sa nascut din mare = Isus sa nascut din Maria( pt cei ce cred in „cineva acolo sus” exista > V-ati pus intrebarea de ce Dumnezeu autoputernicul a trebui sa insamanteze o femeie si fecioara pe deasupra, cand putea foarte bine sa-si puna „fiul” pe pamant )
De altfel, Isus fiind exemplul clar al succesului divin - al cuceririi inconstientului aratand calea spre iluminare, spre autorealizare si cunoasterea inconstientului.
Tot asa Maria reprezinta inconstientul depre care stim ca exista, dar nu stim ce vietuitoare se afla acolo (orgolii, defectele inconstiente si constiente, instincte, arhetipuri) Asa cum marea se vede dar fara sa intram noi in mare nu stim ce vietuitoare traiesc acolo.
Isus si-a descoperit defectele, orgoliile si le-a eliminat in decursul anilor petrecuti in tibet, meditand si progresand spre divinitate – dumnezeu = pestele trebuie sa iasa la suprafata ca sa-l vedem, sau sa intram noi in apa (in inconstient) si sa le scoatem la suprafata pt a le putea studia si vedea.
Pe de alta parte povestea lui Isus este totusi o poveste cu scopul de a limita si indrepta omul spre a trai „fericit”, cea ce bineinteles, limitand anumite impulsuri, dorinte, limiteaza si fericirea, libertatea in toate felurile ei.
Omenii au impartit totul in bine si rau!Insa nu exista bine si rau! asta inseamna ca toti sint liberi sa faca ce vor?Cu siguranta, ca nu! Problema legata de categoriile bine si rau e ca sunt categorii extrem de limitate in confruntarile morale cu societatea.Dar asta este adversitatea omului, de asta suntem aici! sa greseasca! sa invete! sa caute!Si sa foloseasca intelepciunea dobindita pentru a crea vise cit mai grandioase!Nu e nimeni acolo sus care sa monitorizeze; inregistrarile se fac aici! si eu va trebui sa ma descurc cu ele lucrul asta e mult mai dureros decit sa-ti tina Dumnezeu din cer socoteala. Asa ca oricine a pornit pe drumul iluminarii va fi absolut impecabil in tot ce va face.E din cauza fricii de damnatiune? nu! (pedeapsa la chinurile infernului )A fricii de pedeapsa divina sau pentru ca am pacatuit si nu voi fi iertat? nu! Astea sint scuze care ne indeparteaza de problema reala.Persoana trezita va sti ca orice actiune are o reactiune cu care trebuie sa ma confrunt iar daca sint intelept nu voi face lucruri cu consecinte ulterioare care-mi vor incarca sufletul acesta e adevaratul criteriu!Dumnezeu sau nivelul fundamental al realitatii depinde de ce cred oamenii...
17
Gn
oza
Cum putem sa spunem ca am trait din plin fiecare zi?!? prin simpla retraire zilnica a acelorasi emotii - de care sintem dependenti?ce spunem de fapt este ca trebuie sa-mi reconfirm cine sint, sa-mi reconfirm personalitatea: trebuie sa fac asta, trebuie sa merg acolo, trebuie sa fiu asa...
Biasarea negativă
Informaţia negativă are mai mare impact asupra vieţii oamenilor decât informaţia pozitivă sau neutră. O veste proastă ne pune pe gânduri mai adânc şi pentru mai multă vreme decât o veste bună. Un nou rid, pe faţă, ne afectează mai mult decât dispariţia lui, după câteva zile de odihnă; o trăsătură negativă de personalitate a cuiva umbreşte pe toate celelalte şi e adesea determinantă în atitudinea noastră faţă de persoana respectivă. Spunem: “desigur, e bun, e inteligent, dar …”, iar după “dar” urmează, de regulă, o notă negativă, care atârnă mult mai mult în decizie decât restul aspectelor pozitive. Dincolo de anecdotic, o serie de cercetări experimentale recente au arătat că informaţia negativă produce o reactivitate cerebrală semnificativ mai ridicată decât informaţia neutră sau pozitivă (Miclea, 2000). Potenţialele evocate de pildă sunt mai intense atunci când subiectul e confruntat cu informaţie negativă decât dacă el recepţionează informaţie pozitivă sau netură. În plus informaţia negativă are o pondere mai mare decât informaţia pozitivă sau neutră în judecăţile de evaluare şi în decizie.Inconştient, tindem să formulăm o problemă comportamentală în termeni de excese care trebuie reduse, în loc de carenţe care trebuie remediate în insuficiente care se cer ameliorate. De pildă, suntem adesea agresivi faţă de solicitările celorlalţi, tindem să “vedem” problema în termeni de exces de agresivitate, care trebuie redus, în loc să o vedem în insuficiente abilităţi de a face managementul conflictului, care ar trebui dobândite şi consolidate. Tindem, de pildă să spunem că X este “prea egoist” şi încercăm să îi reducem egoismul în loc să îi sporim abilităţile de comunicare, cooperare, empatie, care ar avea acelaşi efect. Pe scurt, tindem să vedem, mai degrabă răul care trebuie redus decât binele care trebuie învăţat, iar această tendinţă este rezultatul biasării neurocognitive.
Felul in care privim lumea este felul in care lumea ne privesteiar motivul pentru care, de exemplu, viata mea e lipsita de bucurie, fericire si implinire este ca atentia mea e deficitara tocmai pe aceste aspecte, daca sintem victime, ar trebui sa ne intrebam: nu cumva am mentalitate de victima?!?Daca am parte mereu de ghinion, accidente si tragedii e probabil pentru ca mentalul meu e acordat la refrenul: 'asa e viata! n-ai ce-i face!'de ce nu pot sa ating acele idealuri? datorita lipsei fundamentale de concentrare a atentiei.O persoana obisnuita isi pierde concentrarea la fiecare 6 pina la 10 secunde pe minut. Asta inseamna ca nu prea e loc pentru atentiesi cum sa raspunda orizontul cel vast cuiva care nu are abilitatea de a se focaliza si concentra?!?Poate ca sintem atit de dependenti de lumea exterioara, de stimulii si raspunsurile acesteia incit creierul incepe sa functioneze ca reactie si nu ca un creator, daca am detine, la
17
Gn
oza
nivelul intelegerii noastre, cunostintele si indicatiile adecvate ar trebui sa simtim un raspuns palpabil in viata noastra, daca faci efortul de a-ti proiecta o noua viata, considerind asta cel mai important lucru si daca iti petreci timp zilnic hranind-o asa cum gradinarul ingrijeste un germene, vei obtine roade! Noi sintem capitanii centrului de comandanoi, colectiv! aceasta putere exista si este extrem de flexibila, astfel incit tot ce-ti imaginezi poti crea!Inveti ca intentia ta produce materializarea lucrului imaginat daca esti indeajuns de constient!
A fi simpluAstazi omul modern are o parere foarte gresita despre cuvantul umilinta. In sine,
umilinta este o stare de libertate prin care doar dispare efortul inutil de a parea altfel, de a crea irealitati. Fiinta umila percepe realitatea la modul cel mai pur. In realitate "a fii simplu" inseamna "a fii umil". Omul modern asociaza umilinta cu o povara, cu o rusine. El nu intelege sensul corect, nebanuind impacarea cu sine, multumirea si intelegerea lucrurilor in fapt pe care starea de umilinta le degaja. A fii umil inseamna a intelege, a iubi, a te darui a face sacrificii…a fii umil inseamna a fii maret, a fii rar si de calitate. Fiinta umila este simpla si de aceea cunoasterea sa este directa, mintea nu-i joaca farse. Marii intelepti ai lumii au fost umili. Ei chiar propovaduiau simplitatea si originalitatea - Ghandi, Einstein, Tagore, Brancusi, Anton de Padova, Ramakrishna etc. In contradictie cu acestia, marile personalitati politice, intelectuale, se implica in razboaie, ei creaza sisteme, societati etc. Vorbim de marii intelepti. Acestia invata prin exemplul propriu ca omul sa fie liber, ca a fii fericit incepe din interior si se revarsa in exterior, niciodata invers.
A fii simplu inseamna sa te bucuri de existenta in orice clipa, sa fii lipsit de ego. Egoul este falsa personalitate. Unde exista ego nu exista nici un mister caci orgoliul prin prostia sa tinde sa se scoata repede in evidenta. Un proverb indian spune: "Paiele vin repede la suprafata in timp ce pietrele pretioase se lasa imediat la fund." Egourile Dacă vrem ca viaţa noastră să fie armonioasă, este important să înţelegem că mai întâi trebuie să corectăm interiorul. Putem sintetiza influenţa lumii interioare asupra vieţii printr-un un vechi proverb sufit care spune: "Este bogat nu cel ce are mult, ci cel care doreşte puţin".
La o privire mai atenta se poate observa ca lumea in care traim ia forma starilor si emotiilor pe care noi le exprimam, creand universul nostru launtric. Universul in care traim, in care ne desfasuram cuprinde experientele noastre, secretele noastre si este format din gandurile noastre. Calitatea destinului nostru, starea sanatatii sau durata fericirii este consecinta caracterului nostru. Caracterul este format din obiceiuri, reflexe, tendinte iar acesta vin din continutul gandurilor noastre. Stresul, agitatia, nelinistea la o examinare mai profunda nu sunt decat rezultatul unei gandiri haotice. De aceea cum suntem noi asa este si universul in care traim, cum gandim asa este si perceptia asupra existentei noastre. Asta este ceea ce experimentezi. Asta devine obiectul cunoasterii tale, restul sunt presupuneri. Pentru o fiinta stresata lumea
17
Gn
oza
devine un pericol, pentru un om trist intreg universul este jalnic.Unii sunt deprimati ca universul in care traiesc a fost creat asa tocmai prin modul lor de a gandi, asfel atrag negativism, probleme. Aici pot adauga si o parte din teoria haosuluicare spune: „Un act aleator cauzeaza un altul, apoi un altul si in final apare un model.” – acest „model depinde de noi cum vrem sa fie, negativ/positiv.?!
Stresul
Conform principiului cauzalitatii – reprezintă efectul frustrarilor de natura fizica, emotionala, fiziologica, sexuala, etc.
Indentificarea cauzelor generatoare de stres este cheia spre eficientizarea demersului in psihologia aplicata. Factorul de stres poate fi la mai multe nivele odată, sau doar la unul, depinde de ce a cauzat stresul. El poate aparea la nivel emoţional, fiziologic, cognitiv si comportamental. Stresul afectează fiecare om diferit, adica fiecare persoana reacţionează diferit la stres, chiar la aceaşi problemă care a creat stresul.
De obicei se spune că stresul este creat de o problemă care nu sadisface nevoile personale de orice fel ar fi el, alimentar, sexual sau de aparare. Acestea daca nu sunt sadisfacute sub o forma sau alta, creaza o problema care perpetuata duce la stres. Iar daca nevoia este foarte mare stresul poate degenera in violenta, viol, furt sau orice care duce la indeplinirea necesitaţiilor.
Impresiile in stare bruta atat cele din mediul extern (preluate pe cale senzoriala) cat si din mediul intern (de la receptorii viscerelor) impachetează sistemul psihic de percepţie, generând stres in măsura in care el nu deservesc necesităţiile organismului.Seyle face diferenţa între stres, distres şi eustres. Eustres - stresul provocat de evenimente sau emoţii pozitive, Distresul este cel provocat de evenimente şi emoţii negative. Distresul este cauzat, aşa cum am menţionat, de eveniment negative, care au un impact pe termen lung. Acesta poate apare fie când stresul este prea lung ca durată, dar constant, fie când stresorii sunt foarte puternici ca şi intensitate. Ceea ce face ca stresul să se transforme în distres sau eustres este rezistenţa fizică şi psihică a individului, care diferă de la unul la altul.
La un nivel mai inalt fiinta nu isi doreste decat sa se desprinda de lucrurile de care depinde si care nu o lasa sa fie libera, caci ea va arata atasamente tocmai fata de acele lucruri de care ar trebui sa scape, suferinta venindu-i de la faptul ca atentia si energia sunt prizonierele lucrurilor de care ea este legata. Practic exista doua tipuri de fiinte:
-Contractate: ca sunt prinsi in propriile lor probleme, iluzii, haluinatii, incepand de la stres pana la diverse grade de nebunie. -Dilatate este omul liber, care nu este neconditionat, care accepta totul si se multumeste cu ceea ce are.
Astfel introspectia este foarte importanta, de aceea practicand Auto-Observarea Interioară, descoperim, prin noi înşine, numeroasele persoane, numeroasele Euri ce trăiesc înăuntrul propriei noastre personalităţi. Euri ce odata eliminate traiesti mai linistit, mai fericit. Retrage-ti toate simturile si lumea din jurul tau va disparea.
17
Gn
oza
Cei care neagă doctrina multiplelor Euri, cei ce adoră un Eu Divin, fără îndoială, niciodată nu s-au Auto-Observat în mod serios. Vorbind de această dată în stil Socratic, vom spune că aceste persoane nu numai că nu ştiu, ci pe deasupra nu ştiu că nu ştiu.
Fireşte, nicicând nu am putea să ne cunoaştem pe noi înşine fără auto-observarea serioasă şi profundă.
Atâta timp cât un subiect oarecare va continua să se considere ca fiind Unul, este clar că orice schimbare interioară va fi mai mult decât imposibilă.
Munca de dezintegrare a Eului este ceva foarte serios, este nevoie să ne studiem pe noi înşine în profunzime în toate nivelele minţii; Eul este o carte cu multe volume.
Este nevoie să convertim subconştientul în conştient şi aceasta este posibil numai obţinând eliminarea Eului.
Când conştientul ajunge să ocupe locul subconştientului, dobândim ceea ce se numeşte conştiinţă continuă. > autorealizarea
Fiecare e diferit de celalalt, apartinand deja prin nastere unuia dintre cele doua sexe.Fiecare dintre noi suntem unici capatand o anumita originalitate prin faptul ca ne-am nascut intr-o anumita zi sau epoca istorica, intr-o anumita familie si am parcurs un anumit drum in viata.Individul e unic, insa nu incomparabil cu alti indivizi ai speciei sale. Natura lasand trasaturi comune indivizilor a creat speciile, iar in cadrul speciilor a lasat diversitatea din care deriva unicitati.G.W.Allport observa ca:"...Metoda de reproducere sexuala a naturii garanteaza la modul superlativ un echipament genetic nou, pentru fiecare muritor care se naste."
Teoretic, jumatate din ceea ce se transmite ereditar provine de la mama si jumatate provine de la tata. Unicitatea impreunarii face ca un mascul distinct din peste un miliard de masculi sa se uneasca cu o femela distincta din peste un miliard de femele.
Disonanta cognitiva
Teoriile disonantei cognitive privesc cunoasterea si relatiile intre cunostinte. Dupa Leon Festinger elementele de cunoastere trebuie analizate cu ajutorul a ceea ce el numeste implicatie psihologica. Implicatia psihologica se refera la o legatura optima din punctul de vedere al individului intre doua cunostinte luate separat, prezenta uneia implicand intr-un fel prezenta celeilalte. Implicatia psihologica permite definirea a trei tipuri de relatii intre cunostinte: consonanta, disonanta, neutralitate.Consonanta cognitiva intre doua elemente de cunoastere presupune ca unul dintre ele poate fi obtinuta prin implicare psihologica a celuilalt. Exemplu: „mi-e sete" - „beau apa".
17
Gn
oza
Disonanta intre doua elemente cognitive apare atunci cand unul se opune celuilalt prin implicatia psihologica. De exemplu: „mi-e sete" - „trebuie sa nu beau".Exista o relatie de neutralitate atunci cand doua cunostinte intrand in registre diferite nu pot fi analizate cu ajutorul implicarii psihologice, nici una neimplicand-o pe cealalta.La fel ca in teoriile echilibrului, Leon Festinger considera ca o persoana care are in universul sau cognitiv doua elemente ce nu sunt in acord, nu va putea mentine acest dezacord (disonanta), ci va incerca sa-l reduca, modificand unul dintre aceste elemente pentru a-l face sa se potriveasca cu celelalte. Asa daca persoanei ii este sete si stie ca nu trebuie sa bea apa, isi va spune ca de fapt nu-i este chiar atat de sete in fond. Persoana cauta deci motive susceptibile sa-i justifice actiunea de a nu bea.
Teoriile disonantei cognitive se refera la mijloacele de schimbare a atitudinilor. Aceasta se intampla ca o consecinta a faptului ca un individ determinat sa realizeze un comportament contrar convingerilor lui, isi transforma opiniile in directia acestui comportament. Fenomenele persuasive sunt o ilustrare a teoriei lui Festinger care da seama de efectele inconsistentei cognitive. Aceasta poate avea patru surse:- logica (incongruenta intre doua idei sau credinte)- culturala (incongruenta intre un comportament si o norma)- raport intre particular si general (incongruenta intre o opinie sau un comportament si o serie de opinii si comportamente ale aceleiasi persoane)- raport intre experienta trecuta si cea prezenta (in congruenta intre asteptari si fapte)Posibilitatea de a reduce disonante vine fie din modificarea elementului disonant, fie din diminuarea importantei lui, fie din eliminarea lui propriu-zisa. Cand rezistenta este prea importanta, reducerea disonantei se face prin adaugarea de elemente noi in cunoastere care sa creasca consonanta.Una dintre aplicatiile teoriei disonantei cognitive teoretizate de Brehm (1956) priveste alegerea intre doua obiecte, persoane sau situatii la fel de atragatoare. In acest caz, cel care face alegerea, valorifica obiectul ales in detrimentul celuilalt. Ceea ce se intampla in acest caz este disonanta datorata libertatii individului de a alege care genereaza „sentimentul individual de responsabilitate, de control si de alegere atunci cand un individ ia o decizie".In acelasi mod se poate explica si experienta care rezulta din justificarea pe care si-o dau oamenii la indeplinirea unei sarcini neplacute.In conditiile in care motivarea externa pentru realizarea unei astfel de sarcini nu o justifica suficient, individul se simte nevoit sa o justifice prin sine insusi.Rationalizarea actelor cu mare relevanta pentru destinul individual ar fi un act tipic pentru persoanele care se concep ca autori ai reusitelor sau esecurilor lor sociale.In acest sens pledeaza rezultatele experientelor lui Aronson care raporteaza relatia intre elementele de cunoastere disonanta la imaginea despre ei a indivizilor, la modul in care acestia isi concep propriul eu. Conform teoriei lui Aronson , imaginea de sine este cunostinta care genereaza fenomenul disonantei. „Daca disonanta exista, ea exista deoarece comportamentul unui individ este inconsistent cu ideea pe care o are despre el insusi". Rationalizarea la care recurg indivizii este o incercare de a da dovada de ratiune, atat fata de ceilalti, cat si fata de ei insisi.
17
Gn
oza
La randul lor, Brehm si Wickhund (1962) concep implicarea indivizilor in reducerea disonantei prin intermediul notiunii de responsabilitate: fara responsabilitate personala - considera ei - elementele nu sunt pertinente pentru individ.Pusi in situatia sa indeplineasca sarcini costisitoare, oamenii pot prevedea consecintele acestora sau nu. In cazul in care persoana nu prevede consecintele faptelor sale, efectul nu produce disonanta, ci eventual surpriza sau teama. Dimpotriva, consecintele prevazute genereaza un impact specific de disonanta cognitiva. In prima situatie, responsabilitatea indivizilor nu este in cauza. Ea ar putea totusi sa fie prezenta in masura in care individul fara sa fi prevazut consecintele, isi imputa aceste consecinte.Modificarea atitudiniilor cuiva determinandu-l sa faca ceva ce nu face in mod obisnuit prin conferiilrea propriilor lor acte o anumita valoare, indivizii adopta idei sau motivatii conforme cu ceea ce au facut.
Autocontrolul
Este un comportament prin care modificăm contingenţele şi structurile cognitive relevante astfel încât să putem controla unul dintre propriile noastre comportamente. Autocontrolul este o intervenţie cognitiv-comportamentală aplicată asupra noastră înşine. Ea se bazează pe acelaşi principiu fundamental: controlul unui comportament se face prin intervenţia asupra factorilor care îl influenţează, în funcţie de care el se manifestă. Controlăm, aşadar un comportament ţintă (un exces sau deficit comportamental) printr-un comportament de control, menit să rearanjeze contingenţele şi structurile cognitive adiacente. Autocontrolul este o intervenţie asupra contingenţelor şi procesărilor de informaţie care influenţează un comportament ţintă, aflat în deficit sau exces. Acest comportament de control poate face el însuşi obiectul controlului (metacontrol), ceea ce face din autocontrol un sistem deschis. În condiţiile unor resurse individuale limitate, autocontrolul este întărit prin externalizarea lui sau prin asumarea unor angajamente axiologice ferme. Autocontrolul se realizeaza prin reguli care eficientizeaza si intaresc un comportament dezirabil.
Reguli de realizare a autocontrolului
Specificarea problemei. Comportamentul ţintă, pe care vrem să-l controlăm trebuie precis definit, în termeni cantitativi (durată, frecvenţă, intensitate etc.). Calitatea se poate defini printr-o serie de indicatori cantitativi. Specificarea problemei poate cuprinde stabilirea clară a unui nivel dezirabil al comportamentului ţintă. Acest nivel devine scopul autocontrolului. Nu vom spune aşadar: “vreau să fumez mai puţin”, ci “vreau să trec de la 20 de ţigări pe zi la 7 ţigări pe zi”. Nu vom spune “vreau să studiez mai mult”, ci “vreau să studiez 4 ore, zilnic”, “vreau să-mi spun de fiecare dată punctul de vedere asupra unei probleme importante” în loc de “vreau să fiu mai asertiv”. Cu cât scopul, nivelul dezirabil al comportamentului ţintă este formulat mai vag, cu atât mai mare probabilitatea de a abandona autocontrolul lui. În plus, un scop formulat în termeni precişi, cantitativi, ne oferă posibilitatea de a avea feed-back-uri clare despre eficacitatea autocontrolului şi de a-l recalibra, atunci când e cazul. Iată câteva recomandări suplimentare:
17
Gn
oza
a) descrieţi explicit scopul pe care vreţi să-l atingeţi, exprimându-l în termeni cantitativi;
b) reflectaţi asupra corectitudinii formulării;
c) descrieţi prin ce veţi şti că v-aţi atins sau nu scopul;
d) presupunând că altcineva îşi propune acelaşi scop, cum şti dacă şi-a atins sau nu scopul;
e) faceţi o listă cu comportamentele care, dacă ar fi realizate, v-ar face să vă atingeţi scopul;
f) dacă scopul pe care vi-l propuneţi e mai greu de atins, descompuneţi-l în subscopuri, care pot fi realizate secvenţial. Vă propuneţi apoi să realizaţi doar aceste subscopuri, pe rând, secvenţial. Treceţi la realizarea următorului obiectiv abia după ce l-aţi atins pe cel anterior;
g) faceţi o listă cu comportamentele care interferează, adică împiedică realizarea scopului pe care vi l-aţi propus. Încercaţi eliminarea sau reducerea lor.
Pe scurt, problema trebuie dezambiguizată pentru a putea fi abordată cu succes. Formulările vagi, de genul “aş vrea să fiu mai calm”, “aş vrea să fiu mai silitor” creează senzaţia de neştiinţă, de neputinţă şi necontrolabilitate. Intenţiile bune formulate vag, mor repede.
Folosiţi-vă de reguli (autoinstrucţiuni). De pildă:- “Nu mă ridic timp de o oră de la masa de lucru, indiferent cât de eficient lucrez” (pentru studiu);- “Spun, de fiecare dată, clar ce am de spus” (pentru asertivitate);- “În orice situaţie reacţionez cu calm şi superioritate” (pentru reducerea anxietăţii);- “Sub nici un motiv nu mai beau cafea după 7 seara” (pentru reducerea consumului de ţigări, care se asociază cu consumul de cafea).E bine ca aceste reguli să le repetăm, din când în când sau să ni le notăm, pentru a le avea mereu în memoria de lucru. Numărul de autoinstrucţiuni variază, în funcţie de nevoile fiecărui subiect şi de comportamentul ce trebuie schimbat. E foarte important ca ele să fie realiste, realizabile, ca nişte subscopuri necesare pentru atingerea obiectivului final.
Managementul unui comportament se face nu numai prin controlul contingenţelor sale ci şi prin intervenţia directă asupra comportamentului. Persistenţa în sarcină este premisa iniţială a reuşitei
Managementul consecinţelor vizează intervenţia asupra întăririlor şi pedepselor asociate comportamentului ţintă şi a comportamentelor perturbatoare, interferente. În linii generale, această intervenţie vizează două obiective: a) optimizarea întăririlor / pedepselor pentru comportamentul pe care dorim să ni-l controlăm; b) reducerea sau eliminarea întăririlor pentru comportamentele concurente, cu efect perturbator.
17
Gn
oza
Gândiţi pozitiv, dacă vreţi să reuşiţi. Aşa cum am mai arătat, reactivitatea noastră la informaţie negativă e semnificativ mai mare faţă de informaţia pozitivă sau neutră (vezi Tiffany, Larsen, Smith, & Cacioppo, 1998). Creierul e biasat negativ. Un bias negativ nu poate fi contracarat decât de un alt bias, un contrabias pozitiv; nu prin realism ci prin ceea ce Shelley Taylor numeşte “iluzii pozitive”: distorsiuni moderate ale realităţii, în sens pozitiv. Numai optimiştii schimbă lumea; realiştii doar se adaptează.
Capitolul III
Citat din cartea mortii (gnoza)
Moartea„Raza Morţii reduce aşa zisul om la o chintesenţă moleculară, în acelaşi mod în care o mulţime de flori pot fi reduse la un singură picătură de esenţă de parfum. Deoarece energia morţii este atât de puternică, ea distruge organismul în mod total.
Două lucruri ajung in mormânt. Primul este corpul fizic, al doilea este personalitatea umană. După cum am spus, cel de al doilea se formează în timpul primilor 7 ani ai copilăriei şi se consolidează prin experienţă. Câteodată personalitatea bântuie prin cimitir sau părăseşte mormântul când cei care asistă la înmormântare o vizitează sau îi aduce flori. Dar în curând personalitatea se va dezintegra. Personalitatea este energică şi atomică. Personalitatea este muritoare. Nu există nici un viitor pentru personalitatea unui om mort; aceasta este supusă morţii.
Personalitatea nu se reîncarnează. Personalitatea va fi un copil la un moment dat şi va muri când îi va veni timpul. Ceea ce supravieţuieşte este esenţa, căreia i se mai spune FANTOMA PERSOANEI MOARTE. În interiorul fantomei, al EGOULUI REÎNCARNAT, se găseşte SINELE.
CORPUL VITALÎn organismul uman se află un corp magnetic cu proprietăţi termo-electrice.
Acesta este corpul vital. Fiecare atom al corpului vital se află în interiorul fiecărui atom al corpului fizic şi îl face să vibreze intens. Toate fenomenele chimice, fiziologice şi biologice, fenomenele de percepţie, procesele metabolice, toate acţiunile calorice, etc, îşi au baza în corpul vital. De fapt, acest corp reprezintă partea (secţiunea) superioară a corpului fizic, CORPUL TETRADIMENSIONAL. În ultimul moment al vieţii acest corp iese din organismul fizic. Corpul vital nu intră în mormânt. Corpul vital pluteşte lângă mormânt şi se dezintegrează încet odată cu corpul fizic. Numai trupul şi presonalitatea merg în mormânt. Corpul vital este mai real decât cel fizic. Ştim destul de bine că trupul fizic se se schimbă total la fiecare 7 ani şi nici un atom vechi nu se mai găseşte în noul corp. Corpul vital însă, nu se schimbă. În acest corp se află toţi atomii copilăriei, adolescenţei, tinereţii, maturităţii şi bătrâneţii. Corpul fizic aparţine lumii tridimensionale. Corpul vital este corpul celei de a patra dimensiuni.
Deci, fantome nu exista in lumea noastra, iar viata dupa moarte reprezinta „mostenirea” pe care parintii o lasa urmasilor lor, nicidecum intoarcerea in alt corp si cu aceasi personalitate sau minte si amintiri, cum este deseori prezentata in filmele americane si nu numai.
17
Gn
oza
Fantomele pe care unele persoane le vad sunt strans legate de relatia lor cu acea persoana a carei „fantoma o vede”, astfel Jung vorbeste despre scindarea personalitatii (independenta arhetipurilor), adica o parte din personalitate se individualizeaza cu acea persoana decedata creeand imaginea si personalitatea lui/ei = fantoma.„... daca eu cred ca exista viata dupa moarte si ea totusi, nu exista, nu pierd nimic. Iar daca cred, si ea exista, atunci am castigat.”parafraza Pascal
Dupa nastere, inveti, suferi, faci sex, te bucuri de viata si ce-ti ofera ea, si mori o data cu toate acestea, scopul fiind invatarea, trezirea si transmiterea pe cale genetica a unor gene mai bune Si sa traind sa faci lucruri pozitive pt altii si pt tine.
Eu vad gandirea umana ca un procesor ce fara informatii din exterior nu ar avea ce sa proceseze si deci nu ar gandi. Deci omul gandeste atata timp cat are macar un simt care sa ii procure material de procesat. Cred ca este de la sine inteles ca toate simturile ce ofera material procesabil se pierd odata cu corpul....prin moarte. Deci: Omul exista numai daca are macar un simt care sa ii ofere material procesabil.
Dacă se face o ablaţie chirurgicală a zonei prefrontale sau a unor părţi ale sistemului limbic din creier, mai rămâne ceva din toate aceste înalte trăiri? Răspunsul îl ghiciţi, este NU. Toate senzaţiile, memoriile, gândurile sunt produsul BIOLOGIC al activităţii unor părţi ale creierului. Unii nu vor sa accepte, le e frica sa piarda "colacul salvator" divin in caz ca ceva nu le mai merge bine... si nu mai au pe cine da vina...
De la simpla mişcare a unui deget până la cea mai mare dragoste sau cea mai complexă demonstraţie matematică, toate sunt rezultatul activităţilor neuronale. Miile de miliarde de sinapse nu sunt acolo doar ca paravan pentru un soi de duh... ele fac toată treaba.
Unde sunt stocate amintirile? Din moment ce lezarea creierului poate produce pierderea lor, e clar că în creier. Cum poate sa existe suflet fara amintiri... daca am accepta ca prin absurd sufletul ar fi nemuritor, amintirile cu siguranta nu sunt... si ca atare sufletul acela nu te mai reprezinta... nu mai esti TU.., TU ca persoana esti totalitatea experientelor, ideilor, amintirilor si gandurilor... fara ele esti ca un PC fara program...
Puşi în faţa absurdului, şi ajungând la contradicţii majore în interiorul propriului lor sistem de gândire, credincioşii sunt nevoiţi să tot bată în retragere de sute de ani. La început zeii se găseau peste tot. >> Telescopul în astronomie, microscopul în biologie şi genetică, săpăturile şi fosilele geologilor şi paleontologilor, ca şi multe altele, continuă zi de zi să micşoreze regatul zeului suprem.
Unii cred ca stiinta nu este in contradictie cu Dumnezeu chiar daca tu vrei sa o pui intr-o postura ingrata. Iar modul atomist de a vedea lucrurile se pare ca este depasit sau cel putin fizica, filosofia s.a. tind spre alte orizunturi de intelegere.atomismul spune ca orice intreg poate fi divizat si analizat in partile componente precum si in relatiile existente intre aceste parti componente. Holistii afirma ca intregul este in realitate mult mai mult decat o simpla suma a partilor sale.atomistul divide lucrurile pentru a le cunoaste mai bine; holistul abordeaza lucrurile sau sistemele ca un agregat si este de parere ca putem sa aflam mai mult despre ele, „privite” din aceasta perspectiva si sa intelegem mult mai bine natura lor esentiala si scopul lor.
acum citeva secole cind fizica clasica se dezvolta datorita teoriilor atomiste si reductioniste Spinoza a dezvoltat o filosofie holistica conform careia toate diferentierile si separarea aparenta pe care le percepem in univers reprezinta in esenta aspecte efemere
17
Gn
oza
ale ale unei singure substante, ale unei energii esentiale, ale unei vibratii fundamentale, pe care el o numea DUMNEZEU sau Natura. filosofia lui Spinoza accentueaza unitatea care sta la baza universului, unitate reflectata in conceptia mistica a majoritatii traditiilor spirituale ale umanitatii ; de asemenea unitatea esentiala este reflectata de descoperirile facute in domeniul teoriei cuantice moderne, teorie care descrie existenta ca o „excitatie” a vidului cuantic ca si cum toate lucrurile ar fi ca valurile unui ocean. cu ajutorul teoriei cuantice si al dependentei existentei si chiar a identitatii fiecarei entitati cuantice de contextul si relatiile cu mediul, holismul a fost recunoscut ca o realitate indubitabila fiind acceptat chiar de cele mai sceptice minti (inzestrate totusi cu bun simt-sa nu uitam ca EINSTEIN a zis: „mai usor dezintegrezi un atom decat o prejudecata umana prosteasca”).. si iarasi ajungem la bunul simt.. holismul dupa cum am inteles reprezinta in esenta ideea ca intregul este mult mai mult decat suma partilor sale. Acesta teorie s-a dovedit a fi de o importanta covarsitoare pentru fizica. ( iata cum stiinta descopera pe Dumnezeu !) un adevar initial facut public in lumea stiintei cu privire la starea de nonseparabilitate este: 'starea intregului nu este constituita din stari ale partilor'.
Trasatura cruciala a fizicii este aceea ca observatorul uman nu este doar necesar pentru a observa proprietatile unui obiect, dar este necesar si pentru a defini aceste proprietati. In fizica atomica nu putem vorbi despre proprietatile unui astfel de obiect. Ele au sens doar in contextul unei interactiuni intre obiecte si observator.
Nimic nu este mai important in principiul fizicii cuantice decat acesta: faptul ca este distrus conceptul lumii de “ a fi in afara”, cu un observator separat in siguranta de ea de un perete de 20 cm de sticla. Chiar si pentru a observa un obiect atat de minuscul cum este un electron, el trebuie sa sparga aceasta sticla. el trebuie sa patrunda inauntru si sa-si instaleze echipamentul de masurare ales. Depinde de el sa decida pozitia si momentul in care se va face masurarea. A instala echipamentul pentru masurarea uneia dintre calitati exclude instalarea echipamentului pentru masurarea celeilalte. mai mult, masurarea schimba starea electronului. universul nu va fi niciodata acelasi dupa masurare. Pentru a descrie ce s-a intamplat trebuie sa inlocuim cuvantul “observator” si sa punem in locul sau cuvantul “participator”. intr-un sens ciudat universul este un univers participator.” .. si fiecare va fi judecat dupa masura pe care el a folosit-o ca sa-i judece pe ceilalti..
Holism = Concepţie care interpretează teza ireductibilităţii întregului la suma părţilor sale, socotind drept „factor integrator“ al lumii un principiu imaterial şi incognoscibil.
Alte citate, din discutii avute pe aceaste teme:„Conceptele formulate de Heisenberg, inclusiv demonstraţia matematică a relaţiilor de nedeterminare. Extinse la maxim pe plan filozofic, acestea ar putea sugera că nu este posibilă cunoaşterea absolută şi e bine dacă e aşa, mereu se mai poate descoperi ceva, dar nu totul. Sunt de acord şi cu abordarea holistică în multe aspecte ale ei. Ca să revin la tonul uşor glumeţ, aş da un exemplu binecunoscut: nu vi se întâmplă să consideraţi o anumită femeie frumoasă, deşi luată pe "bucăţi" nu are nimic grozav? Sau invers, una la care fiecare subansamblu e OK, dar, cum spunem noi, nu îl are pe vino-ncoa. Ăn mod categoric, întregul este mai mult decât suma părţilor componente. Cu toate acestea, când vrei să analizezi o ipoteză sau un mecanism, eşti forţat să te uiţi la elementele concrete disponibile. Dacă marea majoritate par a indica un anumit lucru, e puţin probabil ca ansamblul să fie cu totul altceva. Prin discuţia pe care am iniţiat-o legată de Biblie şi care
17
Gn
oza
v-a amuzat chiar şi pe voi pe alocuri, căutam să arăt că aceste piese sunt foarte găunoase. Oricât de mult ai încerca să cosmetizezi Biblia, cu toate imperfecţiunile de traducere, cu toate metaforele, ea tot rămâne un basm scris cândva de cineva, cu puţin peste Mioriţa sau Făt-Frumos din Lacrimă. Ca să merg pe ideea ta, cum a reuşit Noe să obţină diplomatul cu informaţia genetică? Nu exista tehnologia necesară (nici azi nu există complet). Iar dacă diplomatul i-a fost pus la dispoziţie de Dumnezeu sau oricine ar fi avut o asemenea putere, nu crezi că acel cineva ar fi putut mult mai simplu să oprească ploaia şi să evite toate complicaţiile? Sunt întrebări banale, dar peste care e greu de trecut. Poţi răspunde la una, dar apar 10 în loc, care fac evenimentul discutat şi mai puţin plauzibil.”
„Vi se întâmplă să consideraţi o anumită femeie frumoasă, deşi luată pe "bucăţi" nu are nimic grozav? Sau invers, una la care fiecare subansamblu e OK, dar, cum spunem noi, nu îl are pe vino-ncoa.”
17
Gn
oza
Epilog
Citate celebre:
„Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit”Buddha
„Nimic nu ne împiedicã mai mult a fi naturali decât dorinta de a pãrea astfel.“„Nu suntem niciodatã nici atât de fericiti si nici atât de nefericiti pe cât ne imaginãm.“LA ROCHEFOUCAULD
„Copiii mici, înainte de vârsta de sapte ani, sunt plinide Simplitate si adevãratã Frumusete Interioarãdatoritã faptului cã prin ei se exprimã doar via Esentãa vieþii, în absenþa Eului Psihologic.”SAMAEL AUN WEOR – „Educaþie Fundamentalã”
"Lumea este propria ta oglindire".Mahatma Ghandi"Esti ceea ce gandesti"proverb chinez
Maica Teresa de Calcutta"Exteriorul este reflexia interiorului”
"Omul seamana un gand si culege o actiuneOmul seamana o actiune si culege un obiceiEl seamana un obicei si culege un caracterSemanand un caracter el culege un destin"Swuami Shivananda
Cu cât avem mai puţin,cu atât dăm mai mult.Pare absurd, dar aceastaeste logica dragostei. Kant
Singurătatea - fizică, psihică şi spirituală
Atunci când ne simţim singuri
17
Gn
oza
să ne oprim o clipă...şi să ne amintim de noi înşine, să privim în jur la ceea ce până atunci nu am văzut; oamenii, plantele, animalele, viaţa care palpită...Iar in rezumat > suntem direct responsabili de trecut, prezent si viitorul nostru. A gandi pozitiv va atrage „tot” ce ne inconjoara ca pozitiv, activitate, oameni, lucruri, a gandi negativ la fel. > deci depinde de noi ce dorim.
„Ai grija ce-ti doresti ca poate vei si primi”Noi atragem binele prin cea ce facem, la fel si raul
Daca te-ai impotmolit, ia o pauza.
Omoara raul din interiorul tau :Tu esti binele, dar si raul > treb sa omori raul din tine prin:Iubire, daruire, cunoastere, gandirea pozitiva3 naturi umane:Binele Raul siSi sufletul care se lupta intre ale.Dar nu avem puterea sa ne luptam pt noi. Sufletul este iubirea > cu ea invingem raul !« Raul e blestemul speciei noastre si nu-l va cruta nici pe cel mai bun om. » Kant (filozof german sec. 18)
Diavolul sta in detalii.
Visul reprezinta strea noastra psihica reala >Freud< „cea mai sigura cale spre inconstient.” La care daca mai adaugam kabala si alte informatii putem interpreta cea ce inconstientul ne transmite pentru binele nostru.
Cu toate că uneori ne dăm seama de faptul că am comis o eroare, totuşi ne justificăm acţiunile prin diferite mijloace, terminând prin a repeta mereu şi mereu aceleaşi greşeli, care se întorc mai devreme sau mai târziu împotriva noastră. Deci facand bine atragem bine, facand rau atragem rau. (Legea karmei)
Omul a fost, este si va fi intodeauna dependent de altii, de „unii”, dar si de anumite unelte. A simtit si va simti nevoia unui ajutor exterior, fie el de la un prieten, parinte, guvern sau dumnezeu.Omul nu a fost, si nu va fi liber niciodata pana la impacarea cu el insusi. Cei ce-i ingradesc dorintele, sunt statul, religia, educatia, datorita acestora omul poate crea diferite probleme pt. el si/sau alte persoane, fie acestea fizice sau psihice.Intodeauna omul a simtit ca ar putea face ceva pentru el, dar ca ceva anume il retine – lucru inefabil, insa dupa mai multe incercari, acestea pot crea fie o lipsa de incredere in
17
Gn
oza
sine, fie o stare anxioasa, fie nevoia unui ajutor exterior,etc. Deoarece el nu ca nu ar putea insa nu vrea sa „incalce” anumite reguli impuse de „unii”.
Deci daca:Atomul = energie = iubire = dumnezeu = omulAtunci:Iubeste; ajuta; ajuta-te; uita de probleme, invata, studiaza, introspecteaza, autocontroleazaNu te razbuna, nu distruge, nu te distruge, nu fi orgolios, egoist <> fi bun iubeste si iarta. De ce? Pentru ca pentru tine faci ce faci. Binele atrage binele, raul atrage raul. Desi pare a fi doar o teorie, practica o simtii pe voi. Faci bine si primesti rau, este dovada lipsei de apreciere a celuilalt, NU a ta!
Avand in vedere faptul ca emotiile, stresul, problemele si/sau orice nu ne place sunt in functie de interpretarile noastre – treb sa invatam sa le interpretam altfel (sau sa trecem peste ele).Copilaria este ceva care-si pune ampreanta asupra viitorului si al tiparului dupa care noi vom vedea si interpreta diferite incoveniente, neplaceri si insatisfactii.Visele sunt calea spre adevarata stare psihica a noastra. Visele apar simbolic, necenzurate, atemporal, uneori incomprehensibile, dar ele incearca sa ne previna, akute sa ne simtim mai bine si sa ne controlom mai bine.
Cucerirea inconstientului se face prin eliminarea defectelor, egourilor cu rabdare, calm, cunoastere, iubire si intelegere, etc. Si are ca scop trairea vietii in mod constient asa cum o descrie gnoza si religia prin explicatiile ei metaforice, privind viata lui Isus si drumul ce ni l-a aratat spre iliminare, la care doar cei cu constiinta trezita o pot intelege si ajunge.
![Dan Berindei - Cucerirea independenţei României 1877-1878 [1967]](https://static.documente.net/doc/80x56/577cd3091a28ab9e789689c6/dan-berindei-cucerirea-independentei-romaniei-1877-1878-1967.jpg)
