CSA – Pentru Allianz mumă, pentru alţii ciumă · 2017-02-11 · va vizita, la mijlocul lunii...

Linia de miră

Frontiera de pe Nistru

Toate ştirile de pe internet pe www.ziuaveche.ro cu un singur click!Un şpriţ de vară în Ardeal, reportaj de Teodor ŞeranMAE reînvie limba uitată a Telejurnalului, de Marius Bâtcă9/11, Ziua prieteniei arabo-maghiare, de Ioan TudorKickboxing bisericesc la Basarabi, editorial de Teodor ŞeranTaraba lui Cristinel - Un regal al picturii universaleAcademicianul Florin Constantiniu (foto): basarabenii trebuie să știe că sunt româniCum construim ziuaveche.ro: JURNAL DE SĂRINDAR, ţinut de Roland Cătălin Pena“Revista presei”, de Florin Budescu

8

8

8

8

8

8

8

8

românia abandonată >p. 04-05

Citiţi doar pe www.ziuaveche.ro singurul cotidian online cu săptămânal pe hârtie

www.ziuaveche.ro Jurnal de Sărindar

online

Criv

Vineri 3 septembrie 2010

SECțiunEa B01

Ion Petrescu [email protected]

am fost întrebat de o jurnalistă, din Republica Moldova, dacă este cazul să ia în seamă, sau nu, zvonul privind o posibilă

intervenţie militară a trupelor ruse, aşa cum s-a întâmplat în Georgia, acţiune ce ar urma să aibă loc după referendumul din 5 septembrie a.c., dar până la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din luna noiembrie. Probabil că răspunsul cel mai elocvent l-a oferit, indirect, întâlnirea

premierului de la Chişinău cu emisarii Beijingului, care conduc compania “Sinohydro Group ltd.”, specializată în domeniul infrastructurii drumurilor şi cel al aprovizionării cu apă potabilă. Exact două obiective ale împrumutului nerambursabil, de un miliard de dolari, promis de China pentru finalul anului 2010. Compania menţionată gestionează 250 de proiecte, în 53 de state, în valoare totală de 20 de miliarde de dolari. Suma de care va beneficia Basarabia este numită, de cercuri diplomatice avizate, drept miliardul Unirii cu România. Cum premierul Vlad Filat va vizita, la mijlocul lunii septembrie,

o serie de obiective economice chineze, lucrurile s-au limpezit. Unde investeşte China, Rusia nu iniţiază... jocuri de artificii. Este adevărat că Vladimir Putin a promis bastoane în capetele manifestanţilor care demonstrează fără nici o autorizaţie. În Rusia. Dar asta nu înseamnă că el confundă Abhazia, cu Transnistria, sau Georgia cu Republica Moldova. Tandemul Medvedev-Putin doreşte modernizarea accelerată a statului rus, una de neconceput fără sprijinul Occidentului. Acesta, la rândul său, prin vocea cancelarului german a dat un mesaj clar, conform căruia direcţia pentru care a optat Alianţa

pentru Integrare Europeană de la Chişinău are sprijinul total al UE. Altfel spus, graniţa comunităţii europene se va muta, în timp, pe Nistru şi poate chiar dincolo de acesta, dacă Transnistria nu va primi o traiectorie forţată de Kremlin, după modelul Kosovo. Apoi, arealul transnistrean nu este unul în care să vină tam-nesam trupe suplimentare ruse, sau rachete de tipul S-300, fie şi pentru faptul că forţa expediţionară americană din Germania, cu un detaşament precursor în Dobrogea, nu se află deloc la odihnă în Europa... Se va obişnui Kremlinul cu noua graniţă a C.S.I.? Probabil că da. Doar aşa, cetăţenii ruşi vor avea facilităţile sperate pentru a se simţi europeni în Occident - încă privit cu o vizibilă reţinere la Moscova.

Anul I Numărul 21 săptămânal independent apare în fiecare vineri

Doru Dragomir [email protected]

În 7 noiembrie 2008, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), instituţie aflată sub controlul Parlamentului, primea o notificare cu privire la efectuarea de operaţiuni de natură, mai dregrabă, creativă decât financiar-fiscală, din partea celui mai mare (la acea dată) asigurător din piaţă: Allianz-Ţiriac. Până la data de 9 august 2010, însă, nici un răspuns.

Cum ne-am propus să supraveghem Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (vezi ziarul nostru din 13 august şi www.ziuaveche.ro), am fost surprinşi să aflăm că această instituţie, totuşi, “lucrează”. Dacă la interpelările noastre a răspuns, cu întârziere cei drept, la cele ale opera-torilor din piaţă, CSA oferă răspunsuri şi cu o întârziere de aproape doi ani. Dar mai bine să vedem despre ce este vorba: în 2008, societatea Allianz-Ţiriac este reclamată pentru probleme grave de na-tură financiară şi fiscală. Comisia de Su-praveghere a Asigurărilor nu răspunde în termenul legal de 30 de zile reclama-ţiei. Răspunde însă în Monitorul Oficial din 19 august 2010 (după aproape 2 ani) cu publicarea Ordinului 63/2010. Însă încurcă societatea de asigurare, al cărei nume este adevărat începe tot cu A, dar nu încurcă gravele probleme reclamate:

Neconstituirea de rezerve pentru prime nealocate pentru primele brute subscrise, încălcând prevederile art. 5 alin. (5) din normele puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.131/2006;

Neconstituirea corectă/deloc a rezervei de daune, încălcând prevederile

1�

2�

art. 21 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 32/2000 şi ale art. 1 alin. (1) lit. A pct. (iii) din normele puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.131/2006;

Prin operaţiunile contabile realizate au fost denaturate situaţiile financiare anuale ale societăţii,

3�

încălcând prevederile art. 20 alin. (3) lit. a) şi d) din Legea nr. 32/2000, cap. II secţiunea 1 pct. 4 şi pct. 5 alin. (1) din reglementările aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.129/2005;

Au fost identificate neconcordanţe între datele înscrise în evidenţa tehnică şi datele înregistrate în evidenţa contabilă, precum şi cele raportate la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor referitoare la valoarea primelor brute subscrise, primelor brute încasate, primelor cedate în reasigurare, sumele asigurate şi la activele care acoperă rezervele, încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 32/2000, art. 2 alin. (1) din normele puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.140/2006, ale art. 2 alin. (1) din normele puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 2/2009.

Toate aceste “abateri” constituie con-travenţii în conformitate cu art. 39 alin. (2) lit. a), d) şi m) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioa-re, sancţionate dur de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în cazul so-cietăţii Aviva, în 2010, şi trecute cu vede-rea în cazul societăţii Allianz-Ţiriac Asi-gurări, în 2008.

>Supravegherea continuă!

4�

Supraveghem ComiSia de Supraveghere a aSigurărilor (2)

CSA – Pentru Allianz mumă, pentru alţii ciumă rEportaj

Odessa mamma! E titlul hitului care răsuna prin barurile, cluburile şi restaurantele celui mai cosmopolit oraş din Ucriana: Odessa. Loc care atrage ca un magnet oamenii cu bani din republică, dar şi pe cei din Moldova sau Rusia, oraşul port-staţiune de la malul Mării Negre frapează, în primul rând, prin contrastul cu regiunea a cărei capitală e. De la clădiri masive cu 24 de etaje şi limuzinele cu geamuri negre care împânzesc străzile e distanţă mare până la Ij-rile cu ataş, Jiguliurile vechi şi casele de chirpici care sunt omniprezente în regiunea Odessa. De la bulevardele pe şase benzi la străduţele desfuntate şi pline de gropi ale oricărui sat din regiune, de la magazinele cu mărfuri aduse de la Paris la suprapreţ la unicul magazin general clădit pe vremea soiuzului în toate satele din republici. >pagina 02

analiză Ce preşedinte merită Republica Moldova?

Referendumul din 5 septembrie a.c., din Republica Moldova, constituie momentul desprinderii publice a „aisbergului” basarabean de „calota” comunităţii ex-statelor sovietice, orizontul Europei Occidentale fiind, de departe, mult mai tentant pentru generaţia următoare de conaţionali trăitori între Prut şi Nistru, adolescenţi şi tineri care tânjesc la o condiţie demnă pe bătrânul continent. >pagina 03

Odessa mamma!

Odessa e celebru pentru scările Po-tiomkin. Cele câteva sute de trepte care fac legătura între port şi platoul pe care se află statuia primului guvernator al ora-şului au fost locul unor sângeroase con-fruntări între armata ţaristă şi marinarii de pe curcişător în timpul Revolţiei ruse din 1905, avanpremieră la lovitura bol-şevică din 1917. Istoria modernă începe în prima jumătate a secolului 19, după ce ruşii preiau oraşul de la otomani în urma Tratatului primul război cu turcii, care se încheie în 1792. Şi pentru că a fost vorba de fondarea unui nou oraş, ţarina Ecate-rina, cuceritorarea, a adus arhitecţi fran-cezi care să clădească la Marea Neagră o metropolă. Guvernator l-a numit pe du-cele de Richelieu, fugar în ţara sa după victoria Revoluţiei de la 1789. Influen-ţa francezilor în sistematizarea şi ridi-carea oraşului a fost atât de mare, încât primului guvernator i s-a ridicat o statuie în 1928 chiar în faţa portului, într-o piaţă care aminteşte de aşezările romane. Ri-chelieu priveşte către mare, de acolo de unde aveau să vină marinarii revoltaţi de pe Potiomkin, şi toată lumea se înghesu-ie să facă poze cu el. Există şi o legendă care spune că dacă pui mâna pe banii de pe plăcile care flanchează statuia o să te îmbogăţeşti, aşa că bronzul din locuri-le cu pricina nu sunt iertate de nimeni şi sunt veşnic strălucitoare. Ducele a colo-nizat oraşul cu diverse etnii, mulţi dintre noii locuitori fiind români din Moldova. Pe lângă aceştia mai sunt găgăuzi (tur-ci creştinaţi), bulgari, alabanezi, armeni, greci, polonezi, evrei, francezi sau itali-eni. Evident, există mulţi ruşi şi o mână de ucraineni.

Ocupantul român

Românii nu sunt însă bine văzuţi în Odessa. Pe lângă faptul că au captu-rat rebelul crucişător Potiomkin şi l-au dat pe mâna armatei ruse, punând ca-păt Revoluţiei, românii sunt percepuţi, alături de nazişti şi de fascişti, ca nişte ocupanţi cotropitori din Al Doilea Răz-boi Mondial. Iar puterea sovietică a avut grijă să păstreze vie amintirea “marelui război pentru apărarea patriei”, politică ce a fost continuată cu succes de către Kiev. Odessa este o pată pe istoria Arma-tei Române prin masacrul de la 22 octom-brie 1941 ordonat de Antonescu ca repre-salii la o acţiune a partizanilor sovietici. Miile de oameni executaţi atunci la în-tâmplare fac parte din istoria care se re-petă la şcoală în fiecare zi. Cu toatea aces-tea, am găsit în Odessa mulţi vorbitori de limbă română, unii rezidenţi, alţii veniţi la studii din regiune (unde trăiesc aproa-pe 150.000 de români care, sub presiune, s-au declarat moldoveni) sau din Repu-blica Moldova.

Scările Potiomkin

Piaţa pe care este amplasată statuia în stil roman a duceului francez se află la o înălţime apreciabilă faţă de faleză, ast-fel că priveliştea asupra gării maritime şi a portului îţi taie respiraţia. Scările Po-tiomkin sunt permanent populate pen-tru că există obiceiul urcării şi coborârii lor în semn de omagiu adus revoluţiona-rilor. Din piaţă se fac trei artere. Una con-duce către recent amplasata statuie a ţa-rinei Ecaterinei, cuceritoarea. O altă ar-teră, exclusiv pietonală, pleacă de la casa guvernatorului, trece printr-o piaţetă şi se termină la primărie cu o statuie dedi-cată poetului rus Puşkin. Toate clădirile din acest perimetru sunt ridicate în stilul francez al secolelor 18-19. De la statuia ţa-rinei, spre gară, există un bulevard care constituie axul central al centrului vechi şi care poartă numele împărătesei. De al-tfel, Odessa a avut parte de alt tratament decât majoritatea oraşelor şi satelor din regiune, în sensul că s-a operat topono-mia străzilor, astfel că nu mai întâlnim la tot pasul bulevardul Lenin, Ceapaev sau cine ştie ce alt erou sovietic, numele re-venind la cele avute anterior epocii co-muniste. Măsura a fost greu de aplicat în alte sate, mai ales din cauza necesi-tăţii schimbărilor actelor de către po-pulaţie. Procedură foarte grea în Ucrai-na dacă ţinem cont că pentru un bule-tin nou se aşteaptă şase luni, în regim normal. Pe calea scurtă, a şpăgii, omni-prezentă în ţara vecină, se rezolvă totul în două ore.

Fete frumoase şi limuzine cu geamuri negre

Odessa este un oraş destul de greu de străbătut la picior. Distanţele sunt mari, deşi pe hartă nu par. Întins pe o surpa-faţă de peste 200 km pătraţi, similară cu cea a Bucureştiului, Odessa are o popula-ţie de un milion de locuitori, însă în sezo-nul estival ajunge şi la trei milioane de su-flete. Plajele sunt aşezate în sudul oraşu-lui, flancate de hoteluri gigantice de 24 de etaje sau ansambluri pentru bogătaşii ruşi sau ucraineni. În oraş nu prea există taxi-uri. Se merge mai mult cu autostopul, iar tarifele sunt foarte negociabile. Transpor-tul în comun cu tramvaie, maxi-taxiuri de muzeu sau troleibuze se poate face, în ge-neral, până la lăsarea serii. Traficul rutier este haotic, nici o regulă de circulaţie ne-fiind funcţională. Echipaje rutiere se află la tot pasul, însă scopul miliţienilor este de a-şi rotunji venitul din şpagă, pentru că în Ucraina, neoficial, posturile se cumpă-ră exact ca pe vremea fanarioţilor. Regu-la în trafic nu este prioritatea de dreapta, ci cea a maşinii mai scumpe. Odessa este

plină de limuzine tunate, deşi nu am vă-zut şi reprezentanţele auto care să le vân-dă. Aproape toate au geamurile negre, aşa că nu şti cine scoate capul pe geam şi cu ce scop. Se spune că în Ucraina maşinile se-cond-hand sunt foarte ieftine şi pot fi co-mandate în orice echipare, însă înscrierea în circulaţie se face cu o condiţie: să nu ieşi cu ele în afara ţării. Fetele sunt mul-te şi frumoase. Rusoaice, moldovence sau ucrainence, acestea sunt atrase din toate regiunile, în sezonul de vară, la vânătoare de bogătaşi dornici să-şi irosească averile departe de ochii consoartelor. Nu există prostituţie de trotuar ca în România, însă agaţamentul îmbracă alte forme. De obi-cei, fata (sau fetele) se aşază la o masă şi-şi comandă şampanie, aproape fără excep-ţie. Nu trec câteva minute şi îşi fac apari-ţia unul sau mai mulţi omnipotenţi care comandă domnişoarelor o sticlă întrea-

gă de şampanie, iar pentru ei ceva tare. Scena nu are loc în cluburi, aşa cum se întâmplă în România, ci în orice local public, fie chiar şi la o tera-să unde oamenii vin să mă-nânce. Apropo de mâncare, ăsta ar fi un capitol pozitiv de consemnat într-o călăto-rie prin Ucriana. Bucătăria este destul de apropiată de cea românească, în sensul

că pot fi servite la orice oră diverse soiuri de ciorbă, cu titlul de borş sau soliancă. Nu există însă conceptul de mic dejun sau ceremonia cafelei de dimi-neaţă. Şi nu cumva să cereţi omletă sau co-tlet că v-aţi ars, veţi primi ceva care nu are legătură cu denumirea din limba română. Evident că în Odessa există multe restau-rante de fiţe la care o masă obişnuită poa-te costa cât salariul unui profesor. Dar nu vă faceţi griji, deşi este aceeaşi Mare Nea-gră, poate puţin mai limpede şi mai rece, Odessa nu prea are cum să fie o destina-ţie turistică pentru români, pentru că pu-ţini s-ar încumeta să parcurgă un drum de peste 300 de kilometri prin gropi. Era să uit... am trecut şi pe strada Malaia Arna-utskaia, despre care Ostap Bender, perso-najul lui Ilf şi Petrov, spune că “acolo se face tot traficul”. Nu mai e aşa, traficul a împânzit tot centrul oraşului şi se face cu aproape orice.

02


online

Vineri 3 SEPTEMBRIE 2010

REPORTAJPERLA UCRAINEI

PUşkIN E UN ImItAtoR sLAb AL LoRdULUI byRoN >cOnTElEVOROnţOV

George Damian [email protected]

Cătălin F. Vărzaru [email protected]

E titlul hitului care răsuna prin barurile, cluburile şi restaurantele celui mai cosmopolit oraş din Ucriana: Odessa. Loc care atrage ca un magnet oamenii cu bani din republică, dar şi pe cei din Moldova sau Rusia, oraşul port-staţiune de la malul Mării Negre frapează, în primul rând, prin contrastul cu regiunea a cărei capitală e. De la clădiri masive cu 24 de etaje şi limuzinele cu geamuri negre care împânzesc străzile e distanţă mare până la Ij-urile cu ataş, Jiguli-urile vechi şi casele de chirpici care sunt omniprezente în regiunea Odessa. De la bulevardele pe şase benzi la străduţele desfundate şi pline de gropi ale oricărui sat din regiune, de la magazinele cu mărfuri aduse de la Paris la suprapreţ la unicul magazin general clădit pe vremea soiuzului în toate satele din republici.

ULIȚA MALAIA ARnAUTSkAIA

OPERA

PLAJA ARkADIA

STATUIA gUvERnATORULUI

RIchELIEU

ScăRILE POTIOMkIn

hOTEL În cOnSTRUcȚIE

PRIMăRIA

Vineri3 septembrie 2010

analizăTORNA, TORNA, FRATRE!

UNdE-i iNimă, AcOlO-i şi miNTE >proverbromânescwww.ziuaveche.ro

Jurnal de Sărindar

online

[email protected]

Referendumul din 5 septembrie a.c., din Republica Moldova, constituie momentul desprinderii publice a „aisbergului” basarabean de „calota” comunităţii ex-statelor sovietice, orizontul Europei Occidentale fiind, de departe, mult mai tentant pentru generaţia următoare de conaţionali trăitori între Prut şi Nistru, adolescenţi şi tineri care tânjesc la o condiţie demnă pe bătrânul continent.

Renunţarea la modelul alegerii şe-fului statului de către parlamentari, o simplă formalitate în anii exercitării pu-terii de către comunişti, prin consfinţi-rea dreptului fiecărui alegător de a vota candidatul preferat la preşedinţia repu-blicii, confirmă schimbarea mentalităţii celor obişnuiţi să se supună unei ierarhii oficiale prestabilite.

Rateuriirecuperabile

Vladimir Voronin trăieşte azi drama prăbuşirii, sub ochii săi, a unui sistem arogant de conducere a statului, propria sa înverşunare împotriva Alianţei pen-tru Integrare Europeană-A.I.E. având efecte nedorite pentru Partidul Comu-nist din Republica Moldova/P.C.R.M. Acestea sunt: organizarea referendu-mului, în condiţiile perseverenţei par-lamentarilor comunişti de a boicota ac-tivitatea legislativului; conturarea unei majorităţi a conaţionalilor dornici să îşi aleagă direct preşedintele; diminuarea numărului cetăţenilor care îi mai acor-dă o şansă P.C.R.M., pe scena politică din stânga Prutului.

Din punctul de vedere al manage-mentului propriei imagini publice, Vo-ronin a dat semnale clare de derută: scrisoarea adresată de el ambasadorului american la Chişinău, urmată de vizita sa la Kremlin - unde a uitat că a fost şef de stat şi a acceptat umilinţa de a discuta cu un simplu consilier prezidenţial-; gafa retragerii parlamentarilor comunişti din legislativul republican, apoi condiţiona-rea revenirii lor de renunţarea la referen-dum; apelul la boicotarea plebiscitului, subminat de evitarea dialogului perso-nal cu cetăţenii - prin trimiterea la dife-rite manifestări publice a unor tineri po-liticieni, necunoscuţi de alegători.

Iată de ce, Voronin şi suita sa nu mai pot conta decât pe electoratul obişnuit cu „lumina” care venea de la Moscova. Voturile simpatizanţilor P.C.R.M., câţi vor mai rămâne până la alegerile prezi-denţiale, vor conta, totuşi, în stabilirea învingătorului din finala cursei electo-rale pentru Preşedinţia Republicii Mol-dova.

Alpatruleadeget...

Serafim Urecheanu, liderul Alian-ţei Moldova Noastră, are un rol de me-diator la nivelul A.I.E., cu opţiuni clare: “A.M.N. se simte mai aproape de familia liberală, dar suntem echidistanţi faţă de toţi membrii A.I.E. Nu voi da prioritate unuia sau altuia dintre partidele A.I.E., fiindcă toate cele patru degete aparţin unui corp, pe care nu l-ai lovi şi este foar-te important să menţinem acest echili-bru, altfel vom pierde foarte mult”.

Oamenii care îl secundează ştiu să puncteze în momente publice de interes naţional, cum a fost şi pledoaria unui oficial al partidului său, cu ocazia vizi-tei premierului la o şcoală din provincie, în favoarea mobilizării cetăţenilor, ca să voteze la referendum.

Serafim Urecheanu şi-ar fi dorit un singur candidat al A.I.E. pentru alegeri-le prezidenţiale.

Cum este însă limpede că Mihai Ghimpu, Vlad Filat şi Marian Lupu sunt deja pe culoare distincte în cursa pen-tru funcţia supremă în stat, va fi intere-sant de văzut ce opţiune va avea partidul A.M.N. Va exista o candidatură forma-lă a lui Urecheanu sau a altui coechipi-er, pentru turul întâi? Sau se va lansa un îndemn generic, adresat propriilor sim-patizanţi, acela de a vota pentru oricare dintre ceilalţi trei lideri ai A.I.E.?

Greul pentru Serafim Urecheanu va fi în turul al doilea, când se pare că va avea de ales între actualul preşedinte şi pre-mierul în funcţie.

Transferuldeimagine

Cel mai încifrat candidat la Preşe-dinţia Republicii Moldova este Marian Lupu. Există la echipa sa pentru campa-nia electorală o încăpăţânare cu un dez-nodământ previzibil.

Marian Lupu nu a fost ales preşedin-tele statului datorită deciziei lui Voro-nin de a sancţiona “dezertarea” sa din P.C.R.M. A asistat apoi, cu un calm apa-rent, la succesul lui Mihai Ghimpu în pe-riplul său prin România, ca şi la aplombul lui Vlad Filat la Bruxelles şi în alte capi-tale occidentale.

Propria sa vizită la Moscova a fost ta-xată imediat la o televiziune privată, ca replică necesară temperării unui susţi-nător al său, ce acuza sprijinul solicitat de unii prezidenţiabili la Bucureşti.

Nu ştiu cine l-a convins pe Marian Lupu că este bine să suprapună imagi-nea sa peste aceea a campaniei pentru referendum, pentru că între intenţia sa şi conduita de până acum este o mare di-ferenţă.

Chiar dacă a ţinut aproape de Mihai Ghimpu, nu l-a susţinut nici în problema

decretului care i-a enervat pe ruşi, nici în aceea de a nu trimite militari care să re-confirme public, prin defilarea lor în Pia-ţa Roşie, statutul de vasalitate a Republi-cii Moldova faţă de Federaţia Rusă.

Pe ce mizează Marian Lupu? Pe mi-grarea voturilor de la P.C.R.M. şi pe spri-jinul alegătorilor rusofoni, care ar putea vedea în el garantul păstrării raporturi-lor de subordonare faţă de Moscova.

Până la urmă, este de admirat tena-citatea sa, în pofida lucidităţii cu care si-gur şi-a pus o întrebare firească.

S-a implicat atât de mult Uniunea Eu-ropeană, în sprijinirea noii evoluţii, pro-Vest a Republicii Moldova, încât să mai admită, după Voronin, un alt preşedin-te rusofon la Chişinău?

DelaPutinlaObama…

Chiar dacă iniţial a enervat pe unii ali-aţi politici, la Chişinău, cu dorinţa sa de a candida la alegerile prezidenţiale, Vlad Filat are dreptate. O democraţie normală încurajează competiţia, mai ales în plan politic.

Are sens şi crezul său, că poate face mai multe pentru conaţionali ca preşe-dinte, decât ca premier, ceea ce înseam-nă axarea pe proiecte pe cât de viabile, pe atât de necesare Republicii Moldova.

Filat şi-a surprins neplăcut adversa-rii, când a obţinut sprijinul cancelarului german, necesar promovării unei solu-ţii constructive, acceptată şi de Mosco-va, în privinţa viitorului Transnistriei. Dar i-a şi făcut să jubileze, când s-a de-limitat de decretul prezidenţial de con-damnare a ocupării Basarabiei de către trupele sovietice.

Premierul a adus o rază de speranţă şi în sufletele celor aproximativ şase mii de militari moldoveni, când a participat la o zi a porţilor deschise într-o cazarmă din Chişinău. Atunci a plăcut, atât asis-tenţei, cât şi telespectatorilor, gestul său de a renunţa la haină şi de a intra într-un blindat adus pe platoul de adunare al brigăzii.

Bucuria a fost de scurtă durată... Do-rinţa sa acerbă, ca un detaşament să re-prezinte Armata Republicii Moldova la defilarea de la Moscova, a înnegurat frunţile ofiţerilor şcoliţi în Statele Unite şi în România.

Nervozitatea sa, exprimată public la o conferinţă de presă organizată exact

când preşedintele Mihai Ghimpu se afla la Bucureşti, a produs satisfacţie la Mos-cova şi nedumerire în România.

Chiar dacă acum, Vlad Filat îşi acor-dă prima şansă în alegerile prezidenţiale din Basarabia, renunţând la modelul său iniţial – Vladimir Putin – şi urmând vizi-bil conduita publică a preşedintelui Ba-rack Obama, ceea ce spune suficient des-pre traiectoria viitoare a celui de-al Doi-lea Stat Românesc, mai are de făcut un pas important. Şi necesar. Un discurs în Parlamentul României, unde să îşi preci-zeze clar ţelurile pentru care va milita în relaţiile dintre cele două State încă Neu-nite ale aceluiaşi popor.

ŞansaluiMihaiGhimpu

Fiind jurnalistul care a semnalat pri-mul, într-un simplu cursiv - cu un am-plu ecou la Chişinău - posibilitatea reală ca preşedintele interimar Mihai Ghimpu să câştige alegerile prezidenţiale din Re-publica Moldova, pe baza consecvenţei sale de a apăra demnitatea naţiunii din care face parte, constat totuşi o anumi-tă cantonare a sa în activitatea cancela-riei prezidenţiale. Una prin care sigur că poate conferi recunoştinţă publică mul-tor români de valoare, dar îl privează pe prezidenţiabil de contactul constant şi necesar, cu alegătorii din ţară.

Având în vedere potenţialul profesi-onal şi dinamismul celor care recent au fost angajaţi drept consilieri ai preşe-dintelui Ghimpu, tocmai ei ar trebui să îşi asume urgent marele pariu al toam-nei electorale din Basarabia – primirea la Casa Albă a preşedintelui Republicii Mol-dova. O discuţie între patru ochi a lui Mi-hai Ghimpu cu Barack Obama, aşa cum a avut una şi cu omologul rus, în care să precizeze interlocutorului american, printre altele, că aceeaşi naţiune trăieşte pe ambele maluri ale Prutului, ar fi com-pensarea salutară, inteligentă, simboli-că şi utilă, de către Washington D.C., a presiunilor Moscovei, care trebuie să se obişnuiască, de pe acum, dar şi în viitor, cu noua graniţă a sferei sale de influen-ţă - pe Nistru.

Preşedintele de care are nevoie Re-publica Moldova este acela care nu va

CepreşedintemerităRepublicaMoldova?

03

Victor Voronin

marian Lupu

mihai Ghimpu VLad fiLat serafim urecheanu


dosareultrasecretedin arhivele foreign office

noi vom lua conducerea în grecia, rușii vor prelua românia >foreignoffice este posibil ca regele și regina să ceară protecția britanicilor >aedenwww.ziuaveche.ro

Jurnal de Sărindar

onlinewww.ziuaveche.ro

Jurnal de Sărindar

online

04 05

ÎncălecareaPoloniei

Anexă Confidenţială (6 martie 1945 – 5.30 p.m.)

Secretarul de Stat al Afacerilor Exter-ne a informat Cabinetul de Război că o te-legramă primită de la Sir Archibald Clark-Kerr spunea că el, împreună cu ambasa-dorul Statelor Unite, au avut o discuţie de trei ore foarte nesatisfăcătoare cu dl Mo-lotov, cu privire la reorganizarea actua-lului guvern polonez. Dl Molotov nu a re-nunţat la ideea sa că, conform termeni-lor comunicatului de la Yalta, care preve-dea că trebuiau să aibă loc consultaţii “în prima fază la Moscova cu actualii mem-bri ai Guvernului Provizoriu şi cu alţi li-deri polonezi democratici din Polonia şi de peste hotare”, polonezi din Varşovia trebuie să aibă prioritate din moment ce guvernul lor urmează să fie reorganizat şi a făcut presiuni ca, Comisia să se baze-ze pe principii democratice în momen-tul în care face nominalizările pentru gu-vern. În final, în ciuda opoziţiei celor doi ambasadori, a cerut ca aceştia să sugere-ze propriilor guverne ca pentru început, fără a afecta viitoarele invitaţii, Comi-sia să ceară părerea dlui Bierut şi a celor doi colegi ai săi, plus a doi polonezi din Londra (dl Grabski şi dl Zeligowski) şi doi din Polonia (dl Kutrzeba şi unul nomina-lizat de Bierut) cu privire la cine susţi-ne el că nu am avea dubii nici unul din-tre noi. Mai departe, din discuţii a reie-şit faptul că dl Molotov va încerca să facă toate eforturile pentru ca dl Mikolajczyk să fie exclus.

Ambasadorii au declarat că din punc-tul nostru de vedere, noi suntem hotărâţi să-l includem pe dl Mikolajczyk, iar după discuţii ulterioare cu polonezii din Polo-nia i-am oferit dlui Molotov întreaga lis-tă cu nominalizări a dlui Bierut în schim-bul celor cinci ai noştri. Nu a vrut să acep-te această propunere, iar la insistenţele sale, ambasadorii au acceptat să aducă la cunoştinţa propriilor guverne propune-rea sa, deşi aceştia l-au avertizat că sunt siguri că ea va fi respinsă.

A fost aşteptată o nouă telegramă din partea ambasadorului, dar poziţia a fost

neclară. Acesta a considerat că trebuie să respingem propunerea Rusiei şi a insis-tat ca nominalizaţii să fie reprezentanţi cu drepturi depline, iar toţi cei propuşi de noi să fie invitaţi.

Ministrul Muncii a spus că există ac-tivităţi puternice în rândul cercurilor muncitoare din Polonia. El a sugerat că dl Molotov, şi nu mareşalul Stalin, este responsabil pentru aceste propuneri.

Prim-ministrul a afirmat că a fost în-dreptăţit să adopte linia pe care am dis-cutat-o la Conferinţa din Crimeea, din moment ce suntem datori să respectăm buna-credinţă a unui aliat în momen-tul în care semnăm o astfel de înţelege-re. Dacă, totuşi, se va dovedi că ruşii nu vor respecta condiţiile asupra cărora s-a căzut de acord, va fi nevoie să discu-tăm în întregime problema în Parlament. Nu ne putem asuma riscul ca Parlamen-tul, unde opiniile pro şi contra sunt foar-te pertinente, să creadă că a fost înşelat. Pe scurt, în telegrama trimisă ulterior de Sir A. Clark-Kerr, el a fost de acord că trebuie să le explică ruşilor că nu putem accepta aceste propuneri. Totuşi, sun-tem îndreptăţiţi să ne bazăm pe spriji-nul SUA în acest demers, şi trebuie să îi ţinem de partea noastră; nu putem să îi ajutăm mai pe polonezi mai mult dacă nu suntem susţinuţi şi noi la rândul nostru de Statele Unite. Dacă mareşalul Stalin se află în spatele acestor propuneri, el şi-ar putea schimba atitudinea dacă, după consultări cu guvernul Statelor Unite, l-am avertiza de faptul că, supuşi unor pre-siuni, vom fi nevoiţi să prezentăm Par-lamentului situaţia şi vom fi nevoiţi să recunoaştem cu regret că Acordul de la Yalta a căzut.

Churchill,legatdemâiniînRomânia

Secretarul de Stat al Afacerilor Exter-ne a informat Cabinetul de Război că a primit o telegramă din partea vice-ma-reşalului Stevenson, care este Şeful De-legaţiei Britanice din cadrul Comisiei de Control a României, în care acesta indica faptul că ar putea primi în orice moment

o cerere prin care Regele Mihai şi Regi-na Mamă vor cere protecţia Ambasadei Britanice, solicitând în acelaşi timp in-strucţiuni. Secretarul de externe a spus că era foarte îngrijorat de modul în care ruşii tratează România, precum şi de ati-tudinea acestora la adresa ei. Poziţia re-gelui în ţară a fost bună, iar el s-a ocu-pat de problemă cu mare atenţie. Dacă acum el va fi nevoit să plece în exil din ca-uza presiunilor aliatului nostru, efectul asupra opiniei publice şi asupra relaţiilor anglo-americane va fi unul negativ. El a considerat că, aşa cum s-a întâmplat în cazul generalului Rădescu, dacă va fi ca-zul, Ambasada SUA i-ar putea oferi pro-tecţie Regelui şi Reginei Mamă. “Poziţia României era una foarte dificilă, deoare-ce conform înţelegerii dintre noi şi Mare-şalul Stalin, noi vom prelua conducerea în Grecia, în timp ce ruşii vor prelua pute-

rea în România”. Primul-ministru a fost de acord că existenţa înţelegerii menţio-nate de secretarul de externe, într-o oa-recare măsură, ne leagă de mâini, mai ales că ruşii au respectat cu stricteţe an-gajamentele în privinţa Greciei. El a fost de acord şi cu efectele nefavorabile care le-ar avea asupra relaţiilor anglo-sovie-tice cererea Regelui şi a Reginei Mamă. Totuşi, el a considerat că Statele Unite ar trebui să se ocupe de cererea Regelui, de-clarând că este gata să îi trimită telegra-fic preşedintelui o declaraţie cu privire la poziţia noastră. El i-a cerut secretarul de externe părerea cu privire la modul în care ar trebui redactată telegrama că-tre mareşalul Stalin. Mesajul său ar pu-tea veni ca urmare a recunoaşterii înţe-legerii conform căreia România va intra în sfera de influenţă a ruşilor, iar Grecia în sfera noastră de influenţă; recunoaş-terii faptului că, comuniştii au revenit la putere în acea ţară, iar noi nu vom per-mite generalului Plastiras să instaureze o dictatură de dreapta; a faptului că ma-reşalul Stalin putea să trimită observa-tori pentru a monitoriza modul în care evoluează situaţia, şi că se va ţine seama de părerea sa; totodată el speră că, având în vedere posibilele efecte asupra relaţi-ilor anglo-sovietice, în viitor chestiunea României va fi luată în discuţie. El con-sideră că ar trebui analizat modul în care Declaraţia de la Yalta ar pute fi modifica-tă, în ceea ce priveşte teritoriile elibera-te, în aşa fel încât să înlocuiască înţele-gerile anterioare, respectându-se pozi-ţia României şi Greciei, ţinând cont de faptul că aceste înţelegeri au fost făcu-te într-un moment în care nu ne puteam baza pe sprijinul Statelor Unite.

Cu toate acestea, el consideră că vice-mareşalul de Aviaţie Stevenson ar tre-bui informat asupra faptului că protec-ţia Regelui şi Reginei Mamă pot fi garan-tate dacă este cazul, dar că ar fi de do-rit ca Statele Unite să se ocupe de aceas-tă problemă, urmând ca el să facă o se-rie de sugestii în acest sens colegilor săi americani. Secretarul de externe s-a an-gajat să redacteze o scurtă telegramă că-tre mareşalul Stalin, în care să prezinte opinia primului-ministru.

România,abandonată

Concluziile unei întâlniri a Cabinetu-lui de Război ce a avut loc pe 8 martie 1945, marţi, în Sala Cabinetului de Răz-boi, la ora 6.30 p.m. Cabinetul de Război a fost informat cu privire la evoluţia situ-aţiei României. Discuţia se regăseşte în Dosarul Standard al Secretariatului pri-vind Concluziile Cabinetului de Război.


Primul-ministru a declarat că dl Ră-descu, în momentul căderii guvernului său, a căutat refugiu la Ambasada Brita-nică de la Bucureşti. Reprezentanţii bri-tanici au declarat că exista posibilitatea ca noul prim-ministru, dl Groza, să dea instrucţiuni pentru scoaterea dlui Ră-descu din ambasadă, mort sau viu. Re-prezentanţii britanici şi vice-mareşalul de Aviaţie Stevenson au luat decizia să se opună oricărei încercări de acest fel, de-clarând de la început că se vor opune, iar dacă este nevoie vor deschide focul. Ul-terior, aceştia au declarat că vor recurge la arme doar în ultimă instanţă.

Primul-ministru a propus ca repre-zentanţii britanici să fie informaţi că sunt autorizaţi să deschidă focul în ul-timă instanţă, dacă acest lucru se va do-vedi necesar, pentru a-i împiedica pe ro-mâni să-l scoată cu forţa pe dl Rădescu din sediul ambasadei. Dacă, aşa cum a fost propus, autorităţile militare române din Bucureşti erau avertizate de faptul că noi suntem gata să luăm aceste măsuri în ultimă instanţă, considerăm că este pu-ţin probabil ca încercarea de a-l scoate pe dl Rădescu din ambasadă să fie făcu-tă cu forţa. Această propunere s-a bucu-rat de aprobarea generală a Cabinetului de Război.

Discuţia s-a concentrat apoi asupra problemei legată de guvernul rus de la Moscova, mai exact dacă acesta ar tre-bui informat fie prin canalul diplomatic, fie în baza unei note personale adresată de primul-ministru mareşalul Stalin, re-feritoare la faptul că reprezentanţii bri-tanici au fost autorizaţi să deschidă fo-cul în ultimă instanţă, pentru a preve-ni scoaterea dlui Rădescu din ambasadă. Referitor la acest lucru, punctul de vede-re al Cabinetului de Război a fost acela că, având în vedere că nu exită nici o dovadă clară conform căreia guvernul român ar încerca asta, este suficient ca secretarul pentru Politică Externă să-i spună amba-sadorului de la Moscova despre autorita-tea pe care reprezentanţii britanici din Bucureşti au primit-o, cu titlul de infor-maţie personală.

Stenogramadiscuţieidin8martie1945

Primul-ministru: Guvernul Groza a ajuns la putere prin violenţă, fiind susţi-nut de Rusia. Rădescu a cerut şi a primit protecţia Ambasadei Britanice. În urmă cu 24 de ore au apărut zvonuri că Groza doreşte să-l scoată din ambasadă mort sau viu. Însărcinatul cu Afacerile şi ma-reşalul Stevenson au hotărât să se opună chiar cu preţul utilizării armelor: acum

vorbesc de utilizarea armelor doar în ul-timă instanţă. Este destu de greu să le in-terzicem să facă acest lucru. Nu are nici o simpatie faţă de România: dar nici nu există dovezi în favoarea acestor meto-de criminale. Au fost autorizaţi să des-chidă focul pentru a-i proteja pe cei că-rora li s-a oferit protecţie. Este puţin pro-babil ca acest lucru să se întâmple dacă generalul rus de la Bucureşti este infor-mat înainte.

Anthony Eden (A.E.): Referitor la in-formarea Rusiei, ar prefera să fie infor-mat doar C.-Kerr, cu titlul de informaţie personală, deoarece la ora actuală aces-ta este doar un zvon.

P.M.: Se comportă foarte urât, nu doar în România, dar şi în Polonia.

Pregătireaexiluluiregal

La începutul anului 1946, România se pregătea de alegeri. Partidele istorice în-cercau să-şi facă o campanie electorală sub presiunea forţelor sovietice şi a ban-delor înarmate de comunişti. Semnale-le de alarmă transmise de la Bucureşti deveneau adevărate strigăte de dispe-rare. Însă România era abandonată sfe-rei de influenţe sovietice. Pe 27 mai 1946 guvernele Statelor Unite şi Marii Britanii adresau o notă guvernului român con-dus de Petru Groza prin care protestau faţă de încălcarea flagrantă a democra-ţiei. În acest document se atrăgea aten-ţia asupra abuzurilor, a încălcării liber-tăţilor şi frecvenţei violenţelor şi se ex-prima nemulţumirea faţă de restrânge-rea libertăţii de exprimare. Alegerile din 19 noiembrie 1946 au fost însă falsifica-te grosolan şi Blocul Partidelor Democra-tice - dominat de comunişti - a fost cre-ditat cu 84% din voturi. Reprezentantul american la Bucureşti, Burton Berry, te-legrafia la Washington după aflarea re-zultatelor oficiale: “Guvernul Groza a fal-sificat alegerile şi şi-a bătut joc de notele noastre de protest. Aceasta ne obligă să refuzăm a accepta rezultatul acestor ale-geri falsificate”. Ce a urmat este cunos-cut, însă la începutul anului 1946 Guver-nul de la Londra îşi punea serios proble-ma refugierii Regelui Mihai la ambasa-da britanică din Bucureşti. Reproducem în rândurile următoare stenograma dis-cuţiei purtate în cadrul Guvernului bri-tanic pe 28 ianuarie 1946.

“Vomfinevoiţisă-iprimim”

Am discutat despre vizita la Mosco-va. Clark-Kerr (C.K.) a venit: vizita a fost fixată. Dar Groza a încercat o serie de intrigi în privinţa datei alegerilor după ce Harriman şi Vâşinski (V.) au plecat. Am primit informaţii legate de acest lu-cru de la ambasadorul care a fost pre-zent. M-am întâlnit cu V. Sâmbătă: aces-ta m-a întrebat ce facem: i-am spus des-pre acest raport care ne îngrijorează. El mi-a spus că nu a auzit nimic şi că ei vor

continua conform înţelegerii. Am căzut de acord cu Byrnes ca alegerile să aibă loc, în principiu, lunea viitoare: am pro-mis să mai discutăm săptămâna aceasta. În urma asigurărilor lui V., am decis să continuăm: pe baza schimbului simul-tan de informaţii cu Statele Unite. Îi vom comunica lui V. că trebuie să fim siguri, în primul rând, de rezultatul alegerilor din primăvară, aşa cum ne-am înţeles.(...)

Anthony Eden: Este posibil ca Rege-le Mihai şi Regina Mamă să ceară protec-ţia Ambasadei Britanice. O altă varian-tă este ca ei să ceară protecţia Ambasa-dei Statelor Unite. Dar ce impact va avea acest lucru în România? Acesta s-a des-curcat destul de bine cât timp a fost în funcţie. Şi în ce fel va afecta acest lucru Rusia?

Primul-ministru Clement Attlee: Dacă Ambasada Statelor Unite nu îi va primi, noi vom fi nevoiţi să facem asta. Nu dorim ca reprezentanţii noştri să fie ostili la adresa Rusiei, dar chestiunea protecţiei este o problemă separată. Nu trebuie să fim singurii care se ocupă de acestă chestiune. Statele Unite ar trebui să se implice şi ele. Îi vom trimite o tele-gramă în acest sens lui Franklin D. Roo-sevelt (F.D.R.).

Anthony Eden: Sunt de acord cu ex-pedierea telegramei, dar să lasăm Statele Unite să se ocupe de partea lor.

Primul-ministru Clement Attlee: Îl vom informa pe F.D.R. Înainte de pau-ză, eu şi F.D.R.vom vorbi pentru a cădea de acord asupra faptului că va trebui să facem o declaraţie publică.

Refugiul lui Rădescu

GeorgeDAMIAN

Pe 6 martie 1945, comuniştii forţau la Bucureşti demiterea guvernului Rădescu - bazându-se, de fapt, pe ameninţările sovieticilor. Brutalitatea sovietizării României avea să-i surprindă pe britanici. Într-o telegramă adresată preşedintelui american Roosevelt pe 8 martie 1945, premierul britanic Winston Churchill afirma “Sunt sigur că şi dvs. sunteţi la fel de contrariat de evenimentele din România. Ruşii au reuşit să instaleze prin forţă şi înşelătorie un guvern comunist minoritar. În ce ne priveşte, noi am fost împiedicaţi să protestăm față de aceste evenimente de faptul că pentru a avea libertatea de a salva Grecia, Eden şi cu mine în octombrie la Moscova am recunoscut că Rusia trebuie să aibă o voce preponderentă în România şi în Bulgaria, pe când noi o să avem în Grecia”. Publicăm în rândurile ce urmează stenogramele şi procesele-verbale ale guvernului britanic din 6 şi 8 martie 1945: Londra avea de gând să-şi respecte angajamentele faţă de Moscova şi nu putea face mai mult decât să asigure securitatea fostului premier Rădescu şi a familiei regale.

Aeden

Comuniștii CAre Au preluAt putereA în româniA

ChurChill

reginA mAmă

niColAe rădesCu

regele mihAi și reginA AnA


dosareultrasecretedin arhivele foreign office

noi vom lua conducerea în grecia, rușii vor prelua românia >foreignoffice este posibil ca regele și regina să ceară protecția britanicilor >aedenwww.ziuaveche.ro

Jurnal de Sărindar

onlinewww.ziuaveche.ro

Jurnal de Sărindar

online

04 05

ÎncălecareaPoloniei


Secretarul de Stat al Afacerilor Exter-ne a informat Cabinetul de Război că o te-legramă primită de la Sir Archibald Clark-Kerr spunea că el, împreună cu ambasa-dorul Statelor Unite, au avut o discuţie de trei ore foarte nesatisfăcătoare cu dl Mo-lotov, cu privire la reorganizarea actua-lului guvern polonez. Dl Molotov nu a re-nunţat la ideea sa că, conform termeni-lor comunicatului de la Yalta, care preve-dea că trebuiau să aibă loc consultaţii “în prima fază la Moscova cu actualii mem-bri ai Guvernului Provizoriu şi cu alţi li-deri polonezi democratici din Polonia şi de peste hotare”, polonezi din Varşovia trebuie să aibă prioritate din moment ce guvernul lor urmează să fie reorganizat şi a făcut presiuni ca, Comisia să se baze-ze pe principii democratice în momen-tul în care face nominalizările pentru gu-vern. În final, în ciuda opoziţiei celor doi ambasadori, a cerut ca aceştia să sugere-ze propriilor guverne ca pentru început, fără a afecta viitoarele invitaţii, Comi-sia să ceară părerea dlui Bierut şi a celor doi colegi ai săi, plus a doi polonezi din Londra (dl Grabski şi dl Zeligowski) şi doi din Polonia (dl Kutrzeba şi unul nomina-lizat de Bierut) cu privire la cine susţi-ne el că nu am avea dubii nici unul din-tre noi. Mai departe, din discuţii a reie-şit faptul că dl Molotov va încerca să facă toate eforturile pentru ca dl Mikolajczyk să fie exclus.

Ambasadorii au declarat că din punc-tul nostru de vedere, noi suntem hotărâţi să-l includem pe dl Mikolajczyk, iar după discuţii ulterioare cu polonezii din Polo-nia i-am oferit dlui Molotov întreaga lis-tă cu nominalizări a dlui Bierut în schim-bul celor cinci ai noştri. Nu a vrut să acep-te această propunere, iar la insistenţele sale, ambasadorii au acceptat să aducă la cunoştinţa propriilor guverne propune-rea sa, deşi aceştia l-au avertizat că sunt siguri că ea va fi respinsă.

A fost aşteptată o nouă telegramă din partea ambasadorului, dar poziţia a fost

neclară. Acesta a considerat că trebuie să respingem propunerea Rusiei şi a insis-tat ca nominalizaţii să fie reprezentanţi cu drepturi depline, iar toţi cei propuşi de noi să fie invitaţi.

Ministrul Muncii a spus că există ac-tivităţi puternice în rândul cercurilor muncitoare din Polonia. El a sugerat că dl Molotov, şi nu mareşalul Stalin, este responsabil pentru aceste propuneri.

Prim-ministrul a afirmat că a fost în-dreptăţit să adopte linia pe care am dis-cutat-o la Conferinţa din Crimeea, din moment ce suntem datori să respectăm buna-credinţă a unui aliat în momen-tul în care semnăm o astfel de înţelege-re. Dacă, totuşi, se va dovedi că ruşii nu vor respecta condiţiile asupra cărora s-a căzut de acord, va fi nevoie să discu-tăm în întregime problema în Parlament. Nu ne putem asuma riscul ca Parlamen-tul, unde opiniile pro şi contra sunt foar-te pertinente, să creadă că a fost înşelat. Pe scurt, în telegrama trimisă ulterior de Sir A. Clark-Kerr, el a fost de acord că trebuie să le explică ruşilor că nu putem accepta aceste propuneri. Totuşi, sun-tem îndreptăţiţi să ne bazăm pe spriji-nul SUA în acest demers, şi trebuie să îi ţinem de partea noastră; nu putem să îi ajutăm mai pe polonezi mai mult dacă nu suntem susţinuţi şi noi la rândul nostru de Statele Unite. Dacă mareşalul Stalin se află în spatele acestor propuneri, el şi-ar putea schimba atitudinea dacă, după consultări cu guvernul Statelor Unite, l-am avertiza de faptul că, supuşi unor pre-siuni, vom fi nevoiţi să prezentăm Par-lamentului situaţia şi vom fi nevoiţi să recunoaştem cu regret că Acordul de la Yalta a căzut.

Churchill,legatdemâiniînRomânia

Secretarul de Stat al Afacerilor Exter-ne a informat Cabinetul de Război că a primit o telegramă din partea vice-ma-reşalului Stevenson, care este Şeful De-legaţiei Britanice din cadrul Comisiei de Control a României, în care acesta indica faptul că ar putea primi în orice moment

o cerere prin care Regele Mihai şi Regi-na Mamă vor cere protecţia Ambasadei Britanice, solicitând în acelaşi timp in-strucţiuni. Secretarul de externe a spus că era foarte îngrijorat de modul în care ruşii tratează România, precum şi de ati-tudinea acestora la adresa ei. Poziţia re-gelui în ţară a fost bună, iar el s-a ocu-pat de problemă cu mare atenţie. Dacă acum el va fi nevoit să plece în exil din ca-uza presiunilor aliatului nostru, efectul asupra opiniei publice şi asupra relaţiilor anglo-americane va fi unul negativ. El a considerat că, aşa cum s-a întâmplat în cazul generalului Rădescu, dacă va fi ca-zul, Ambasada SUA i-ar putea oferi pro-tecţie Regelui şi Reginei Mamă. “Poziţia României era una foarte dificilă, deoare-ce conform înţelegerii dintre noi şi Mare-şalul Stalin, noi vom prelua conducerea în Grecia, în timp ce ruşii vor prelua pute-

rea în România”. Primul-ministru a fost de acord că existenţa înţelegerii menţio-nate de secretarul de externe, într-o oa-recare măsură, ne leagă de mâini, mai ales că ruşii au respectat cu stricteţe an-gajamentele în privinţa Greciei. El a fost de acord şi cu efectele nefavorabile care le-ar avea asupra relaţiilor anglo-sovie-tice cererea Regelui şi a Reginei Mamă. Totuşi, el a considerat că Statele Unite ar trebui să se ocupe de cererea Regelui, de-clarând că este gata să îi trimită telegra-fic preşedintelui o declaraţie cu privire la poziţia noastră. El i-a cerut secretarul de externe părerea cu privire la modul în care ar trebui redactată telegrama că-tre mareşalul Stalin. Mesajul său ar pu-tea veni ca urmare a recunoaşterii înţe-legerii conform căreia România va intra în sfera de influenţă a ruşilor, iar Grecia în sfera noastră de influenţă; recunoaş-terii faptului că, comuniştii au revenit la putere în acea ţară, iar noi nu vom per-mite generalului Plastiras să instaureze o dictatură de dreapta; a faptului că ma-reşalul Stalin putea să trimită observa-tori pentru a monitoriza modul în care evoluează situaţia, şi că se va ţine seama de părerea sa; totodată el speră că, având în vedere posibilele efecte asupra relaţi-ilor anglo-sovietice, în viitor chestiunea României va fi luată în discuţie. El con-sideră că ar trebui analizat modul în care Declaraţia de la Yalta ar pute fi modifica-tă, în ceea ce priveşte teritoriile elibera-te, în aşa fel încât să înlocuiască înţele-gerile anterioare, respectându-se pozi-ţia României şi Greciei, ţinând cont de faptul că aceste înţelegeri au fost făcu-te într-un moment în care nu ne puteam baza pe sprijinul Statelor Unite.

Cu toate acestea, el consideră că vice-mareşalul de Aviaţie Stevenson ar tre-bui informat asupra faptului că protec-ţia Regelui şi Reginei Mamă pot fi garan-tate dacă este cazul, dar că ar fi de do-rit ca Statele Unite să se ocupe de aceas-tă problemă, urmând ca el să facă o se-rie de sugestii în acest sens colegilor săi americani. Secretarul de externe s-a an-gajat să redacteze o scurtă telegramă că-tre mareşalul Stalin, în care să prezinte opinia primului-ministru.

România,abandonată

Concluziile unei întâlniri a Cabinetu-lui de Război ce a avut loc pe 8 martie 1945, marţi, în Sala Cabinetului de Răz-boi, la ora 6.30 p.m. Cabinetul de Război a fost informat cu privire la evoluţia situ-aţiei României. Discuţia se regăseşte în Dosarul Standard al Secretariatului pri-vind Concluziile Cabinetului de Război.


Primul-ministru a declarat că dl Ră-descu, în momentul căderii guvernului său, a căutat refugiu la Ambasada Brita-nică de la Bucureşti. Reprezentanţii bri-tanici au declarat că exista posibilitatea ca noul prim-ministru, dl Groza, să dea instrucţiuni pentru scoaterea dlui Ră-descu din ambasadă, mort sau viu. Re-prezentanţii britanici şi vice-mareşalul de Aviaţie Stevenson au luat decizia să se opună oricărei încercări de acest fel, de-clarând de la început că se vor opune, iar dacă este nevoie vor deschide focul. Ul-terior, aceştia au declarat că vor recurge la arme doar în ultimă instanţă.

Primul-ministru a propus ca repre-zentanţii britanici să fie informaţi că sunt autorizaţi să deschidă focul în ul-timă instanţă, dacă acest lucru se va do-vedi necesar, pentru a-i împiedica pe ro-mâni să-l scoată cu forţa pe dl Rădescu din sediul ambasadei. Dacă, aşa cum a fost propus, autorităţile militare române din Bucureşti erau avertizate de faptul că noi suntem gata să luăm aceste măsuri în ultimă instanţă, considerăm că este pu-ţin probabil ca încercarea de a-l scoate pe dl Rădescu din ambasadă să fie făcu-tă cu forţa. Această propunere s-a bucu-rat de aprobarea generală a Cabinetului de Război.

Discuţia s-a concentrat apoi asupra problemei legată de guvernul rus de la Moscova, mai exact dacă acesta ar tre-bui informat fie prin canalul diplomatic, fie în baza unei note personale adresată de primul-ministru mareşalul Stalin, re-feritoare la faptul că reprezentanţii bri-tanici au fost autorizaţi să deschidă fo-cul în ultimă instanţă, pentru a preve-ni scoaterea dlui Rădescu din ambasadă. Referitor la acest lucru, punctul de vede-re al Cabinetului de Război a fost acela că, având în vedere că nu exită nici o dovadă clară conform căreia guvernul român ar încerca asta, este suficient ca secretarul pentru Politică Externă să-i spună amba-sadorului de la Moscova despre autorita-tea pe care reprezentanţii britanici din Bucureşti au primit-o, cu titlul de infor-maţie personală.

Stenogramadiscuţieidin8martie1945

Primul-ministru: Guvernul Groza a ajuns la putere prin violenţă, fiind susţi-nut de Rusia. Rădescu a cerut şi a primit protecţia Ambasadei Britanice. În urmă cu 24 de ore au apărut zvonuri că Groza doreşte să-l scoată din ambasadă mort sau viu. Însărcinatul cu Afacerile şi ma-reşalul Stevenson au hotărât să se opună chiar cu preţul utilizării armelor: acum

vorbesc de utilizarea armelor doar în ul-timă instanţă. Este destu de greu să le in-terzicem să facă acest lucru. Nu are nici o simpatie faţă de România: dar nici nu există dovezi în favoarea acestor meto-de criminale. Au fost autorizaţi să des-chidă focul pentru a-i proteja pe cei că-rora li s-a oferit protecţie. Este puţin pro-babil ca acest lucru să se întâmple dacă generalul rus de la Bucureşti este infor-mat înainte.

Anthony Eden (A.E.): Referitor la in-formarea Rusiei, ar prefera să fie infor-mat doar C.-Kerr, cu titlul de informaţie personală, deoarece la ora actuală aces-ta este doar un zvon.

P.M.: Se comportă foarte urât, nu doar în România, dar şi în Polonia.

Pregătireaexiluluiregal

La începutul anului 1946, România se pregătea de alegeri. Partidele istorice în-cercau să-şi facă o campanie electorală sub presiunea forţelor sovietice şi a ban-delor înarmate de comunişti. Semnale-le de alarmă transmise de la Bucureşti deveneau adevărate strigăte de dispe-rare. Însă România era abandonată sfe-rei de influenţe sovietice. Pe 27 mai 1946 guvernele Statelor Unite şi Marii Britanii adresau o notă guvernului român con-dus de Petru Groza prin care protestau faţă de încălcarea flagrantă a democra-ţiei. În acest document se atrăgea aten-ţia asupra abuzurilor, a încălcării liber-tăţilor şi frecvenţei violenţelor şi se ex-prima nemulţumirea faţă de restrânge-rea libertăţii de exprimare. Alegerile din 19 noiembrie 1946 au fost însă falsifica-te grosolan şi Blocul Partidelor Democra-tice - dominat de comunişti - a fost cre-ditat cu 84% din voturi. Reprezentantul american la Bucureşti, Burton Berry, te-legrafia la Washington după aflarea re-zultatelor oficiale: “Guvernul Groza a fal-sificat alegerile şi şi-a bătut joc de notele noastre de protest. Aceasta ne obligă să refuzăm a accepta rezultatul acestor ale-geri falsificate”. Ce a urmat este cunos-cut, însă la începutul anului 1946 Guver-nul de la Londra îşi punea serios proble-ma refugierii Regelui Mihai la ambasa-da britanică din Bucureşti. Reproducem în rândurile următoare stenograma dis-cuţiei purtate în cadrul Guvernului bri-tanic pe 28 ianuarie 1946.

“Vomfinevoiţisă-iprimim”

Am discutat despre vizita la Mosco-va. Clark-Kerr (C.K.) a venit: vizita a fost fixată. Dar Groza a încercat o serie de intrigi în privinţa datei alegerilor după ce Harriman şi Vâşinski (V.) au plecat. Am primit informaţii legate de acest lu-cru de la ambasadorul care a fost pre-zent. M-am întâlnit cu V. Sâmbătă: aces-ta m-a întrebat ce facem: i-am spus des-pre acest raport care ne îngrijorează. El mi-a spus că nu a auzit nimic şi că ei vor

continua conform înţelegerii. Am căzut de acord cu Byrnes ca alegerile să aibă loc, în principiu, lunea viitoare: am pro-mis să mai discutăm săptămâna aceasta. În urma asigurărilor lui V., am decis să continuăm: pe baza schimbului simul-tan de informaţii cu Statele Unite. Îi vom comunica lui V. că trebuie să fim siguri, în primul rând, de rezultatul alegerilor din primăvară, aşa cum ne-am înţeles.(...)

Anthony Eden: Este posibil ca Rege-le Mihai şi Regina Mamă să ceară protec-ţia Ambasadei Britanice. O altă varian-tă este ca ei să ceară protecţia Ambasa-dei Statelor Unite. Dar ce impact va avea acest lucru în România? Acesta s-a des-curcat destul de bine cât timp a fost în funcţie. Şi în ce fel va afecta acest lucru Rusia?

Primul-ministru Clement Attlee: Dacă Ambasada Statelor Unite nu îi va primi, noi vom fi nevoiţi să facem asta. Nu dorim ca reprezentanţii noştri să fie ostili la adresa Rusiei, dar chestiunea protecţiei este o problemă separată. Nu trebuie să fim singurii care se ocupă de acestă chestiune. Statele Unite ar trebui să se implice şi ele. Îi vom trimite o tele-gramă în acest sens lui Franklin D. Roo-sevelt (F.D.R.).

Anthony Eden: Sunt de acord cu ex-pedierea telegramei, dar să lasăm Statele Unite să se ocupe de partea lor.

Primul-ministru Clement Attlee: Îl vom informa pe F.D.R. Înainte de pau-ză, eu şi F.D.R.vom vorbi pentru a cădea de acord asupra faptului că va trebui să facem o declaraţie publică.

Refugiul lui Rădescu

GeorgeDAMIAN

Pe 6 martie 1945, comuniştii forţau la Bucureşti demiterea guvernului Rădescu - bazându-se, de fapt, pe ameninţările sovieticilor. Brutalitatea sovietizării României avea să-i surprindă pe britanici. Într-o telegramă adresată preşedintelui american Roosevelt pe 8 martie 1945, premierul britanic Winston Churchill afirma “Sunt sigur că şi dvs. sunteţi la fel de contrariat de evenimentele din România. Ruşii au reuşit să instaleze prin forţă şi înşelătorie un guvern comunist minoritar. În ce ne priveşte, noi am fost împiedicaţi să protestăm față de aceste evenimente de faptul că pentru a avea libertatea de a salva Grecia, Eden şi cu mine în octombrie la Moscova am recunoscut că Rusia trebuie să aibă o voce preponderentă în România şi în Bulgaria, pe când noi o să avem în Grecia”. Publicăm în rândurile ce urmează stenogramele şi procesele-verbale ale guvernului britanic din 6 şi 8 martie 1945: Londra avea de gând să-şi respecte angajamentele faţă de Moscova şi nu putea face mai mult decât să asigure securitatea fostului premier Rădescu şi a familiei regale.

Aeden

Comuniștii CAre Au preluAt putereA în româniA

ChurChill

reginA mAmă

niColAe rădesCu

regele mihAi și reginA AnA

ImagInaţIa conduce lumea >NapoleoN BoNaparte

Vineri3 SEPTEMBRIE 2010

tehNologie It şI auto: două IndustrII gIgant

06

www.ziuaveche.roJurnal de Sărindar

online

Huawei aduce în România trei serii de telefoane la toamnă

CătălinF.Vă[email protected]

Ford Ranger este o maşină care se simte bine în afara drumului asfaltat. Seamănă cu un cal de povară care se simte împlinit atunci când îl pui să-şi facă treaba, să care, să tragă. Dar se poate transforma şi într-un armăsar focos capabil să gonească cu aproape 170 km/h fără ca măcar să simţi cât de repede se mişcă bolidul în care te afli. Am testat un Ranger în echiparea Wildtrack, cu motor diesel de 3 litri, timp de patru zile, şi 340 km. Ranger a fost gândit să reziste oricărei sarcini.

Ranger este un pick-up produs de Ford încă din 1983 şi aflat la cea de-a cincea generaţie. Este o autoutilitară - cum este definită de compania america-nă, nefiind încadrată la segmentul auto-turism - capabilă să care o sarcină utilă de trei tone. Eu am testat varianta Wil-dtrack, cu dublă cabină şi motor diesel de 156 de cai-putere, care are un preţ de catalog de 31.530 de euro cu TVA. Din-colo de aspectul impresionant al pick-up-ului, interiorul este conceput pentru a face faţă şi celor care dincolo de o ma-şină utilitară doresc şi confort.

Şi celor care vor să folosească Ran-gerul pentru călătorii mai lungi decât scurtele aventuri off-road. Bordul este sobru, dar de pe el nu lipsesc aerul con-diţionat, radiocasetofonul cu mp3 pla-yer şi un multimetru digital care cu-prinde o busolă şi două indicatoare pentru înclinarea longitudinală şi transversală. Varianta de top vine cu tapiserie din piele Alcantara cu inser-ţii portocalii şi scaune încălzite, covo-raşe din material textil, spoiler faţă în culoarea caroseriei, roll-bar spate cro-mat, asistenţă la parcare, oglinzi retro-vizoare cromat, sistem de iluminare podea şi în lateral plasate sub oglinzi, jante de aliaj de 16.

LuminiţaNiţoiuwww.playtech.ro

Huawei lansează în această toamnă pe piaţa românească o linie extinsă de telefoane mobile, bazată pe sistemele de operare Android. Vârful de lance va fi modelul U8800, cu filmare HD, multi-touch, viteză de download de până la 14 Mbs şi întreaga gamă de aplicaţii a sistemului de operare Android de la Google.

„Vorbim de tehnologie de ultimă oră, la preţuri la fel de interesante ca şi speci-ficaţiile”, spune Jeff Wang, Country Ma-

nager Huawei în România. „Practic, un smartphone decodat, bazat pe Android, capabil să lucreze în orice reţea, este un gadget de calitate pe care şi l-ar dori mul-ţi dintre cei care îndrăgesc acest sistem”, adaugă el.

Oferta din această toamnă va cuprin-de trei direcţii: terminale de tip smart-phone, destinate clienţilor în căutare de specificaţii complete în materie de Inter-net, mail şi aplicaţii profesionale, termi-nale de fashion, dedicate tinerilor pasio-naţi de reţele de socializare şi mesagerie text, precum şi terminale cu capabilităţi dual-sim, dedicate utilizatorilor care au

două abonamente şi vor să comunice cu cele mai bune costuri.

Pe lângă modelul U8800, Android 2.2, U8300 este un telefon de fashion pus în mişcare de aceeaşi platformă Android, însă cu o tastatură QWERTY, ecran tactil şi client integrat de Facebook şi Twitter.

Categoria telefoanelor cu preţuri ac-cesibile va include o serie de aparate de tip dual-sim cum este G6620, un model de asemenea cu tastatură QWERTY.

Lansarea oficială a noilor terminale mobile va avea loc în trimestrul 4 al anu-lui în curs, iar telefoanele vor fi vândute sub marca Huawei.

FordRangerpick-uppursânge

autoCaD 2011 CompatibilcuMacOSXdupă18aniDin capitolul “fiul rătăcitor se întoarce acasă după 18 ani”, software-ul AutoCAD va fi din nou compatibil cu sistemul de operare al celor de la Apple. Partea frumoasă este că nu vorbim despre o adaptare ieftină a versiunii Windows, ci de suport complet pentru toate caracteristicile de bază ale Mac OS X. AutoCAD pentru Mac oferă multitouch şi o interfaţă grafică intuitivă, iar fişierele în format DWG pot fi transmise între platforme. În plus, se pare că va fi lansat un viewer pentru dispozitivele iOS care va permite editarea şi adnotarea. Nu ştim încă ce a determinat compania Autodesk să creeze o versiune a AutoCAD 2011 pentru Mac OS X, dar avem o informaţie oficială: noul software va fi lansat în această toamnă în Europa şi în America de Nord, iar preţul nu îl va depăşi pe cel al AutoCAD 2011. >DanielaPichiu-www.playtech.ro

oraNge AsistenţăpentrutelefonulmobilOrange a lansat noi servicii de asistenţă pentru utilizatorii telefoanelor mobile şi în special pentru posesorii de smartphone-uri. Partea interesantă este că la aceste servicii puteţi avea acces indiferent de reţeaua de telecomunicaţii în care sunteţi activi. Smart Services înseamnă asistenţă pentru configurarea completă a telefonului şi se adresează atât mai puţin cunoscătorilor în ale telefoniei, cât şi pasionaţilor de tehnologie. Unul dintre servicii este Smartphone Expert, prin care aveţi asistenţă prin telefon de la distanţă, un fel de PC Viewer aplicat pentru telefonul mobil. Iată cam ce tip de suport oferă Smart Services: instalare a cartelei SIM, verificare şi configurare a setărilor de SMS, MMS şi internet, a căsuţei de e-mail, instalare a diverselor aplicaţii pe telefon (Yahoo!, Facebook, Twitter), actualizare a software-ului şi configurare a accesului la aplicaţiile specifice fiecărui model de telefon. De asemenea, dacă vă schimbaţi telefonul, toate datele pot fi transferate în noul mobil sau pe un card de memorie USB. Un alt gen de suport este Care Center, pentru cazul în care aveţi nevoie de asistenţă mai detaliată. Aici sunt incluse şi reparaţiile, care se fac pe loc. Totuşi, dacă este necesară o intervenţie mai complicată, primiţi un telefon de care să vă puteţi folosi în perioada în care propriul mobil se află în service. Costurile sunt suportate fie de producător, dacă telefonul încă este în garanţie, fie de client, dacă a expirat perioada de garanţie. Alte servicii prin Care Center: decodare de telefoane (inclusiv iPhone!), schimbare de tastaturi şi carcase, reactualizări de software. În funcţie de complexitatea intervenţiei, tarifele variază între 20 şi 450 de lei (TVA inclusă). Care Centerul are momentan două spaţii, ambele în Bucureşti: unul în Orange concept store şi celălalt în Orange shop Pantelimon. >LuminiţaNiţoiu–www.playtech.ro

Prinapăşiprinhârtoape

Pick-up a dovedit că poate aborda aproape orice fel de teren. Suspensia este destul de moale pentru a lăsa sen-zaţia de confort chiar şi pe drumuri de ţară abordate cu viteze de peste 60 km/h sau prin hârtoape de peste 30 de cen-timetri. Nimic nu zdrăngăne, pasagerul nu sare în scaun, iar maşina îşi dovedeş-te mai mult ca niciodată vigoarea. Ran-gerul este bine leagat, puternic şi vioi, graţie propulsorului ce dezvoltă 156 de cai-putere diesel. Cuplul motor a împins mastodonul de 1.800 kg până la 100 de km/h în 11,4 secunde, iar frânarea (cu ABS pe fiecare roată) de la această viteză s-a făcut pe asflat uscat în 33 de metri. Pe autostradă, Ranger navighează fără po-bleme la viteza de croazieră de 130 km/h. La viteze de peste 100 km/h trebuie decuplată tracţiunea integrală 4x4, fiind disponibilă doar cea de pe puntea spate. Frâna de mână este lângă volan, iar cu-tia de viteze dispune de diferenţial auto-blocant şi de schimbător pentru intrarea în modul cuplului motor mare la turaţii scăzute, necesar şi la urcarea sau cobo-rârea în pantă. Schimbarea în modul 4L se face în poziţia de repaus, în timp cea de trecere la tracţiunea integrală se poa-te face în orice moment. Unghiul de atac este de 32 de grade, de degajare de 21 de grade, de rampă de 28 de grade, înclina-rea laterală se poate face până la 49 de grade. Adâncimea vadului poate fi de 450 mm, în vreme ce garda la sol este de 205 mm. Lungimea benei la acest model este de 1.530 mm, lăţimea de 1.456 mm. Înăl-ţimea de încărcare poate ajunge până la 811 mm.

Toate cifrele sunt valabile în varianta descărcată. Ranger nu dispune de com-puter de bord, consumul mediu grosier înregistrat de mine în condiţii de drive-test a fost de 14,5 litri/100 km. Pick-up-ul dispune de airbaguri forntale şi laterale.

Iolanda Malamen [email protected]

Prozator, poet, eseist, istoric şi jurnalist literar, Dan Culcer s-a născut la 15 iunie 1941 la Sulina, dintr-o familie de ardeleni aflaţi în refugiu, după Dictatul de la Viena. Urmează studii universitare de limbă şi literatură română la Cluj-Napoca. Este fondator al revistei „Vatra“ din Târgu-Mureş (în mai 1971). Emigrează şi beneficiază de statutul de refugiat politic în Franţa din octombrie 1987 până în 1992, când obţine cetăţenia franceză. După câteva stagii de formare în domeniul utilizării ordinatoarelor în presă, devine el însuşi formator şi lucrează la Paris intermitent pentru CFPJ -Centre de formation et perfectionnement des journalistes, în calitate de conferenţiar-ziarist.

Face ziaristică ocazională şi prost re-tribuită la posturile de radio franceze (Radio France International- RFI, ser-viciul român) şi engleze (BBC, serviciul român), sau neretribuită - la Radio Soli-darnosc (un post parizian al rezistenţei anticomuniste poloneze, al cărui studio era lângă Place du Tertre, în Montmartre, unde se întâlneşte cu exilaţii mai vechi Dinu Zamfirescu, Antonia Constanti-nescu şi Radu Portocală. Înfiinţează în mai 2000 revista electronică (online) Asymetria (http://www.asymetria.org), care se reînnoieste trimestrial, cu peste 3.000 de vizite pe lună. La 7 decembrie 2000 înfiinţează grupul de discuţii Ya-hoo: ”Societatea de mâine”, care reia ti-tlul unei reviste clujene de sociologie din anii 1920-1925, fondata de Ion Clopoţel.

Fondează la 13 mai 1991, împreună cu alţi ziarişti români din exil, Asocia-ţia Jurnaliştilor Români-Ouest, cu se-diul la Paris.

Iolanda Malamen: Dan Culcer, presupunând că ţi-ai dori reîntoarcerea definitivă în România, ce motiv puternic te-ar împiedica să revii?

La prima vedere, singurul motiv care mă împiedică să mă întorc în Româ-nia este de natură personală, familială. Sunt căsătorit din 1994 cu o franţuzoai-

•

că, care, dincolo de faptul că nu ştie să vorbească româneşte, deşi înţelege, are aici, în Ţara Frâncilor, toate legăturile de familie, aşa cum şi eu le am pe ale mele tot aici, acum. Fiul, fiicele, nepoţii, ne-poatele trăiesc în Franţa. Ramura, care s-a dislocat odată cu mine în 1987, a Culce-reştilor, se va insera peste decenii genea-logice în zona pariziană. În România nu mai am decât puţinii mei prieteni din tot-deauna şi mormintele alor mei, părinţi, bunici, străbunici.

La a doua vedere, dificultatea vine din starea de inadaptare pe care o tră-iesc. Aşa cum o văd acum, România, ca peisaj social şi moral, ba chiar, în anumi-te zone, geografic, are aspectul ambiguu al unui hibrid, un soi de clon al Români-ei comuniste corcit cu himera României Restauraţiei capitaliste.

În fine, sunt un pensionar cu un venit modest, aici există un sistem de securi-tate socială care compensează necazuri-le vârstei care au sosit.

Dar am un motiv puternic să mă im-plic, chiar de la distanţă, în viaţa socială şi politică a României, pe care o văd în-cremenită, în faţa dificultăţii de a ieşi din inerţia aparentei lipse de soluţii. De ace-ea fac publicistică şi urmăresc cu atenţie realităţile, de la o distanţă care îmi per-mite să nu mă las amăgit, orbit de detalii. O revistă culturală şi critică pe care o re-alizez de zece ani, „Asymetria“, exclusiv pe internet, un grup de discuţii, Societa-tea de mâine, pe Yahoo!, un blog intitu-lat Ardealul nostru, pe Google. Sunt deci în România, poate mai mult decât alţi ce-tăţeni care, copleşiţi de griji, nu mai au forţa şi răgazul să se gândească la altce-va decât la ziua de mâine, nu şi la ziua de poimâine sau la ziua de apoi.

Biografia ta, până la părăsirea ţării (1987), nu a fost nici pe departe cea a unui scriitor comod, adaptat şi obedient cutumelor vigilente, securiste. Era lumea scriitoricească din acei ani (judecată în globalitatea ei), mai mult o lume a prefăcătoriilor şi a cameleonismului? Sau putem astăzi, după 21 de ani, să dăm totuşi cezarului ce este al lui?

•

Episodul biografic care a durat de la fondarea revistei „Vatra“, unde am lucrat ca redactor, până la plecare mea din ţară (1971-1987) este încheiat demult. Imagi-nea lui a devenit pentru mine ceţoasă şi ambiguă, fiindcă amintirea detaliilor cu-noscute se estompează, în vreme ce de-talii uitate, necunoscute se iţesc din do-cumentele create sau păstrate de secu-ritate, în dosarul de urmărire informa-tivă pe care mi l-au consacrat. Dosar pe care l-am publicat aproape integral pe in-ternet, dar care nu poate fi corect inter-pretat fără notele mele de subsol. Sper să nu părăsesc această lume înainte de a le redacta.

Nu ştiu cine ar fi sau cine este ceza-rul căruia ar trebui să-i dăm ceva. Vrei să spui că am putea recunoaşte, între noi, sau să demonstrăm celor care nu ne cu-nosc, că lumea scriitoricească nu a fost aşa cum spui, o lume a prefăcătoriilor, a cameleonismului?

Să admitem, că nu a fost chiar toată aşa...

Rămâne literatura. Scriitorii sunt muritori. Cercetările mele privind ra-porturile dintre scriitori şi instituţiile puterii comuniste, Partidul şi Securita-tea, mi-au permis să fiu mai nuanţat şi, în acelaşi timp, mult mai critic cu privi-re la sistemul de colaborare, de compro-misuri, de conivenţe dintre activiştii de partid şi scriitori, dintre securişti şi scri-itori, nu doar în calitate de informatori, ci şi de simpli profitori ai unor relaţii de complicitate tacită.

Nu pot judeca global, nu pot ignora devenirea, modificările în statutul soci-al al unor scriitori, în statutul social al profesiei. Ştii bine că profesia aceasta de scriitor nu exista în nomenclatorul pro-fesiilor din România înainte de 1990. Îţi mai aduci aminte că un critic sau un pro-zator care nu avea o slujbă, dacă nu era agreat de regim, putea fi acuzat de pari-zitism social, închis sau şantajat pe acest temei?

Sigur, îmi aduc aminte, nu fără un gust amar.

Dosarele de cadre ale securiştilor şi activiştilor de partid nu sunt publi-ce. Deşi ei au organizat teroare şi apoi controlul social, cenzura. Victimele au fost altele. Printre ele, scriitorii. Chiar şi unii dintre cei care au fost şi infor-matori. Dar defăimarea scriitorilor, aşa cum este practicată prin ziare, de tot fe-lul de istorici improvizaţi, este o opera-ţie extrem de dăunătoare raportului po-zitiv dintre autor şi cititori. Se omite re-constituirea contextelor, biografiilor, ac-cidentelor politice grave care au marcat unele existenţe.

Mulţi erau scriitori de valoare, şi atunci se nasc noi întrebări.

Conştiinţa propriei valori i-a făcut pe unii să colaboreze, pentru a se putea rea-liza. Scriitorii care au avut slăbiciunea de a accepta sub şantaj să devină informa-tori nu pot fi judecaţi, clasaţi în aceeaşi categorie cu cei care au turnat vioi, fie din dorinţa de a obţine sau menţine pri-vilegii, fie din aceea de a sluji, în nume-le unui patriotism de paradă, o stăpâni-re care se declara naţionalistă, dar pen-tru care singurul criteriu de acţiune era menţinerea puterii.

Am citit cu interes UTOPIA (Texte pentru o stare) cartea ta de poeme bilingvă (română şi maghiară) apărută de curând la Editura ARDEALUL&ASYMETRIA-Târgu-Mureş&Elancourt 2010, tradusă de Cseke Gabor. Ea este un fel de jurnal, trecut-prezent, al unor mărturisiri

•

•

•

•

răscolitoare. Polivalenţa ta literară te-a ajutat să nu te împotmoleşti într-o formulă sau alta?

Trecerea de la poezie la proză (voi lăsa critica fără comentariu, fiindcă nu e de-cât subsidiar creaţie), nu e săritură pes-te pârleaz, ci învăţarea, practicarea unei meserii diferite. Romanul la care lucrez se numeşte „Îngerul răscrucilor“. Voi edita prozele scurte pe care le-am scris în timp.

Ce crezi că au adus nou scriitorii români stabiliţi după ’70 în Franţa, chiar dacă, să spunem, nu s-au bucurat de o popularitate care să-i plaseze în topurile vânzărilor (ca scriitorii ruşi, spre exemplu)?

Nu cred că au adus ceva nou în Franţa, ci au adus ceva literaturii române, o ve-dere de departe, o altă vedere, cea a exi-lului. În orice caz, eventuala noutate nu a fost înregistrată vizibil în Franţa. În ciuda traducerilor de care s-au bucurat Ion Pop, Dinu Flămînd, Magda Cârneci, Alexandru Papilian, Bujor Nedelcovici, George Astalos, Paul Goma şi mulţi al-ţii, nimeni nu îi înscrie în altă listă decât cea a scritorilor români. Cei care au scris şi direct în franceză, precum Maria Mai-lat, sunt într-o situaţie şi mai ingrată, la ei acasă sunt adesea uitaţi, în Franţa nu sunt luaţi în seamă decât ca un fel de cu-riozităţi, de hibrizi, de jumătăţi de om că-lări pe iepuri şchiopi, chiar dacă uneori, datorită unui efort de marketing bine di-rijat, se bucură de câteva cronichete fa-vorabile, onorabile. Singurul scriitor român care, în ultimele trei decenii şi-a construit şi un destin occidental real este dramaturgul Matei Vişniec. Asta fi-indcă a înţeles la timp că în Franţa se in-tră prin Anglia şi Germania, unde a lucrat cu agenţi literari, profesiune inexistentă în Franţa. Am văzut un spectacol la Pa-ris, cu o piesă de Vişniec, Trupul feme-ii ca un câmp de luptă, unde spectatorii au fost cuprinşi de starea de catharsis pe care doar o tragedie adevărată o poate in-duce în om. E mare lucru şi rar.

Este „Asymetria“, revista infiinţată de tine, un mod de-a opera cu realităţile cele mai incomode? Ai conceput-o ca pe un protest?

„Asymetria“ are 20 de ani. Este un protest, dar mai ales un spaţiu de diver-sitate şi libertate. Nu e o revistă de lite-ratură, ci de atitudine. Acum voi trece la etapa superioară. O editură, unde sper să pot scoate zece volume, în format elec-tronic, de vânzare pe internet. Ştii că aşa ceva există de multă vreme în România? LiterArt. Excelentă iniţiativă şi cărţi fru-moase. Sper să pot învăţa de la ei.

La cât de proteică este lumea în care trăim, nu este oare literatura la fel de schimbătoare?

Nu e atât de schimbătoare cum am vrea, poate. Câtă inerţie a formelor! Ce s-a mai inventat după sonet, rondel, ba-ladă, haiku, roman, tragedie, comedie, nuvelă, fabulă. Nu vezi că nu mişcă de secole nimic. Iar acel lucru care este ceva ce nu se ştie ce este, post-moder-nismul, nu este decît o etichetă ca atâ-tea altele. O evoc aici cu recunoştinţă pe profesoara mea de franceză de la facul-tate, Lidia Bote, autoarea unei cărţi des-pre poezia simbolistă, soţia lui Adrian Marino, care obişnuia să-l citeze pe Jean Cocteau: „Les objets de l’esprit, pareil-le a des bananes, doivent se consommer sur place.» Dar tot el zicea cam aşa: „On ne peut pas s’enivrer avec les étiquettes des bouteils“.

Care-i prejudecata cea mai nemeritată pe care Occidentul

•

•

•

•

şi-a menţinut-o faţă de fostele ţări comuniste?

Aceea că sunt „foste“ ţări comuniste, când sunt pe cale de a deveni doar „foste ţări“ pe cale de a fi colonizate, desmem-brate, devalizate, tocmai când li se păru-se că scapă de jugul ocupanţilor.

Şi acum, în încheiere, aş vrea să vorbeşti despre drama identităţii scriitorului, constrâns cândva să-şi părăsească propria limbă.

Am încercat să îmblânzesc această limbă veche-nouă, ca să nu mă devore când intru în cuşca ei. Am aceeaşi rela-ţie cu franceza ca îmblânzitorul cu fiara ce se lasă aparent controlată, dar care îl poate sfârteca oricând, sălbăticiunea ei fiind imprevizibilă. Cred că este o iluzie, provocată de impunerea modelului cla-sic, că franceza ar fi o limbă structura-tă, stăpânită, purtătoare de raţionalism intrinsec. Două serii de texte îmi pot da dreptate: discursurile ucigaşe ale revo-luţionarilor de la 1789 şi scrierile lui Lo-uis Ferdinand Céline. Iar pentru prezent, slangul incendiar al periferiilor urbane.

Nu mi-am părăsit limba. Am înţeles-o mai bine, am fost scutit de o parte din efectele invaziei recente a anglicismelor nedigerate, nu am adoptat nici franţuzis-me, în scris le integrez dacă vreau să ob-ţin un efect stilistic. Vorbesc româneşte fără accent frânc.

Nu mi-am părăsit nici măcar ţara. Lo-cuiesc în Franţa, cum aş locui la Bistriţa sau la Sibiu, unde arhitectura e încă mar-cată de stilul urban săsesc, sau la Ora-dea. Am plecat spre Franţa şi, cum am mai spus undeva, nu am ajuns. Poate am ajuns totuşi doar aici, unde locuiesc.

Franţa e mare, nu o cunosc, cu câteva excepţii - vulcanii din Auvergne, plato-ul granitic al Bretaniei, dealurile dintre Auxerre şi Dijon, care seamănă cu cele ale Ardealului, cu viile dintre Sighişoa-ra şi Blaj, pe care acum le văd abandona-te, părăginite, ca şi cum locuitorii le-ar fi părăsit de frica ciumei.

În acest „spaţiu-mioritic“ transferat simbolic, ne-am cumpărat o casă, în cen-trul unui sat de 300 de locuitori, cândva locuit de italieni cioplitori de piatră, loc unde suntem toleraţi, eventual simpati-zaţi, dar niciodată integraţi.

Nu am devenit scriitor francez, nu fi-indcă nu am fost acceptat de această cul-tură, după ce m-aş fi strofocat să mă in-tegrez, iar acum aş declara că strugurii sunt acri. Dar nici nu am visat, nici nu am vrut să devin un scriitor francez. Ni-meni nu poate să-şi părăsească pielea şi să umble vulnerabil, gol, lăsându-şi pie-lea veche ca o coajă năpârlită de năpâr-că. Năpârcilor le creşte integral o piele nouă. Nu şi omului.

Să ne bucurăm aşadar că literatura nu şi-a uzat încă iluzia că va schimba câte ceva în lumea asta!

Să ne bucurăm, deşi nu cred că este o iluzie: dacă nu ar fi decât cazul, e drept excepţional pentru secolul XX, al operei integrale a lui Soljeniţîn. La noi se vede că prea mulţi scriitori nu mai cred în mi-siunea lor şi ajung să fie doar nişte vră-jitori care şi-au pierdut darul, dar con-tinuă să amestece elixiruri, convinşi şi convingînd, scepticii sau naivii, că ilu-zia iluziei e ersatzul sau produsul place-bo salvator pentru literatură. Cazul no-toriu este Mircea Cărtărescu.

Salvarea literaturii se întrevede, pen-tru mine, pe drumul cu pericole, cu po-duri sub care păzesc balauri, care duce la lumea de dincolo de pădurea de argint sau de aur, cum zice prietenul meu Ovi-diu B., imagine vălurită, a acesteia, unde trăim, tragică, crâncenă, nedesăvărşită, frumoasă, perfectibilă şi asimetrică.

•

•

Locuiesc în Franţa, cum aş locui la Bistriţa sau la Sibiu


interviumeseria de scriitor

07


onlineprea mulți scriitori nu mai cred în misiunea lor

Dan CulCer

www.puterea.ro

dacă vrei să ai puterea informaţiei

online

cotidian național România

puterea

Publisher: News&Media Investment Limited înregistrată în Anglia și Wales

Registration number 07210838 Winnington House, 2 Woodbery Grove, Nord Firchley, London, N120DR Anglia

Reprezentată prin Adrian Thiess, Project Manager

Colegiul editorial Lidia Mitchievici; Alecu Racoviceanu; Val Vâlcu

Șefi departamentePolitic: Cristian Șuțu; Social/Economie: Marilena Dan; Investigații: Andi Topală; Eveniment: Ion Alexandru;

Mass-media/Monden: Corina Stoica; Foto: Liviu UntaruEdiție Internet: Emil Berdeli

Conținutul editorial este furnizat de societatea Cutezătorii Media-Content:

Director general: Virgil Antonescu

Răspunderea pentru conținutul articolelor publicate aparține autorilor. În cazul unor materiale preluate după agențiile de presă sau după declarațiile

unor personalități, răspunderea le aparține.

Design Concept: Cristian Lipan

Marketing & Publicitate exclusiv prin Cross Media Partners SRL

Tel./Fax: 021/224.08.74, centrală: 021.224.08.65; 021.224.08.66; 021.224.08.67 - interior 33

Director General: Georgian Puiu e-mail: [email protected]

Director Publicitate: Răzvan Tomoșoiu e-mail: [email protected]

Tipărit la tipografia Ringier PrintISSN 2068-0775

Este interzisă reproducerea, arhivarea sau transmiterea în orice formă sau prin orice mijloc - electronic, mecanic, prin fotocopiere sau înregistrare -

a conţinutului acestei publicaţii, integral sau parţial, fără acordul prealabil scris.

adresa redacției: Piaţa Presei Libere nr. 1, Casa Presei Libere, Corp C3, etaj 4, sector 1 București, Tel.: 021.224.08.65; 021.224.08.66; 021.224.08.67 Fax: 021.224.08.68

Colegiul editorial Roland Cătălin Pena, Cătălin Florințiu Vărzaru,

Doru Dragomir, George Damian

Șefi departamentePolitic: Anca Hriban; Eveniment/Investigații: Alin Burtescu; Externe: Ioan Tudor; Finanțe/Bănci: Mihaela Popescu-Taulet;

Reportaj: Teodor Șeran; Interviu: Iolanda Malamen;

Ediție Internet: Marius Bâtcă

Editorialiști: Ioan Groșan; Ion Petrescu; Cristian Vecerdea

adresa: Palatul Universul, București,

Strada Brezoianu nr. 23 Sector 1 Cod 010136

Contact: Tel.: +40 2131 04 230

Fax: 021.224.02.31 E-mail: [email protected]

proiect independent www.ziuaveche.ro


opoziția08 Ioan Groşan [email protected]

Scriitorul Şerban Foarţă a trimis acum câteva zile o „Scrisoare nedeschisă” prin-cipalilor lideri ai Opoziţiei parlamenta-re, dlui Crin Antonescu (PNL) şi dlui Vic-tor Ponta (PSD). Prin intermediul agenţiei-decarte.ro, condusă de fostul nostru coleg de la ZIUA, Dan Mircea Cipariu, s-a putut afla conţinutul ei. În esenţă, Şerban Foarţă face un emoţionant şi de bun-simţ apel că-tre cei doi să treacă, în acest ceas care poa-te deveni istoric, peste idiosincraziile per-sonale, peste diferenţele doctrinare, şi să-şi dea mâna, fie şi vremelnic, pentru a debar-ca scurt falimentara guvernare actuală, vi-

novată de dezastrul în care se află România. Subscriu şi eu - ca de altfel, cred, toţi oame-nii de bună-credinţă - acestui apel.

Dar va avea el ecoul aşteptat? Însuşi autorul apelului, intitulându-şi demersul „scrisoare nedeschisă”, are, bănuiesc, du-bii. „Andrisanţii” sunt, ambii, oameni ti-neri, cu certă vocaţie politică şi cu o şi mai certă ambiţie personală, mai ales în cadrul propriului partid. Venit „pe turnantă”, nu cu mult diferit de modul cum apărea de la „Centru” Agamiţă Dandanache („centrul” fiind aici Adrian Năstase), Victor Ponta l-a înlăturat de la conducerea PSD pe Mircea Geoană şi, dacă ar putea, l-ar trimite defi-nitiv pe tuşă, inclusiv de la conducerea Se-natului. Domnia Sa pare obsedat nu atât de

nefastul tandem Băsescu-Boc, cât de în-mormântarea politică definitivă a colegu-lui său de partid. Oarecum asemănător, nici Crin Antonescu nu pare a avea sprijinul în-tregului PNL. Mai există încă, deocamdată tăcută, o grupare fidelă fostului prim-mi-nistru Tăriceanu care îşi poate arăta colţii oricând şi care n-ar vedea cu ochi buni o ali-anţă cu PSD. Şi totuşi, această alianţă este pentru mulţi singura soluţie politică pen-tru configurarea unui nou guvern. Dacă ea, fie şi vremelnic, se va realiza, s-ar putea să asistăm, cum zicea şi Şerban Foarţă, la con-cretizarea unei şanse istorice pentru Româ-nia. Mingea e în terenul PNL şi PSD. Depin-de de cei doi lideri dacă ea va fi şutată, ires-ponsabil, înapoi în tribune.

OrizOntal1. Castă închinată domnului. 2. Trase pentru a creşte pro-

ducţia de lapte - Vechiul grec. 3. Dat la muzică - Făcută rău. 4. Aleasă pentru competiţii - Loc gol! 5. Scoase din atac! - Săpun! - Scurtă întrebare. 6. Prezenţă de spirit. 7. A bate - Împărţită la joc. 8. Postav ţărănesc - Nota diapazonului - Măsură de teren. 9. Cărunţi - Trecut la vamă. 10. Luată în gură de cei mici - Frag-ment de piesă.

Vertical1. Ieşită din teren - Plin de zale. 2. Rău de mare. 3. Dolce farni-

ente - Luat la sărituri. 4. Scoase din gură! - Personaje principale la o unire - Un asin în centru! 5. Lasă o moştenire - Peşte încet. 6. A uimi. 7. Sufletul comerţului. 8. Veste de ţară (sg.) - A indica. 9. Cusut pe margini - Emoţia debutului. 10. Blesteme - Ţipete.

de Iulian Păun Relații

Criv - La Fix inclusiv

Un apel de bun-simţ

Mihaela Cârlan [email protected]

“First cut is the deepest”. Prima tăietură este cea mai adâncă, spune cântecul pe care îl tot fredonez de câteva zile, fie că îl ascult în varianta Rod Stewart, Cat Stevens sau Sheryl Crow. Toţi îmi amintesc de acelaşi adevăr al lumii relaţiilor: când te arzi pentru prima oară, rămân urme adânci. Însă arsă fiind de mai multe ori (de ai spune că sunt un piroman nenorocos) stau şi mă întreb dacă nu cumva tăieturile, arsurile, sunt de fiecare dată la fel de adânci, sau măcar la fel de dureroase...

De ce ar fi mai dureros prima dată când ţi se sfârşeşte o relaţie? Fiindcă nu te aş-tepţi. Fiindcă nu ai mai trecut printr-un sfârşit până atunci. Pielea îţi era neatin-să, fără semne şi te-a usturat rău tăietura primului cuţit de sfârşit. Apoi, se schimbă lucrurile. Nu mai e doar durerea sau adân-cimea tăieturii. E şi frica primei răni, când ai stat şi ai privit neputincioasă hemora-gia de sentimente. Când, masochist, ai de-rulat la nesfârşit toate amintirile prin faţa ochilor minţii şi te-ai întrebat cu dispe-

rare: când se va coagula oare totul? Se va înzdrăveni vreodată sufletul acesta şi voi mai fi cine am fost înainte? Dar frică ar tre-bui să ne fie de altceva. Să nu devenim ci-nici, rana proaspăt închisă să nu devină un scut de care, vreme îndelungată, să nu poată trece nimeni şi nimic, să nu lăsăm inimile să se pietrifice ori să sece fără şan-sa unor noi iubiri.

Mai bine, lăsaţi rănile să vină la voi! Nu, nici mie nu îmi place să sufăr, dar îmi place să cred în oameni de fiecare dată la fel. Nu îmi plac sfârşiturile, dar îmi plac fiorii fie-cărui început... şi dacă o rană este preţul potenţial pentru fiecare aruncare în nean-tul acesta al emoţiilor, din care cine ştie cum vei ieşi, atunci îmi voi lăsa inima să fie brăzdată de cicatrice, ca să scrie clar pe ea de câte ori am renăscut naivă, copilă, cu încredere infinită. De câte ori am dat şan-se inimii mele să îşi caute o nouă sursă de lumină şi căldură, de câte ori mi-am dat inima cu împrumut, chiar dacă mi-a fost înapoiată plină de zgârieturi.

Aţi putea spune că omul care s-a fript o dată, trebuie să sufle apoi şi în iaurt. Că nu te poţi pune cu soarta, cu înţelepciu-nea populară, cumulată, testată, rafinată

chiar, de atâtea suflete. Dar eu nu vreau ca o nouă relaţie să mă găsească mai închisă, mai speriată şi mai sceptică, mai dură şi mai prevăzătoare. Fiindcă teama alungă iubirea, cu tot alaiul ei de trăiri extatice. Prea multă precauţie face ca ritmul inimii să devină monoton, fluturii din stomac să moară de plictiseală sau răbdarea inimii celuilalt să nu fie pe măsura fricii tale.

La fiecare nouă iubire nu e ca şi cum o am lua-o mereu de la capăt, ca un Sisif, pe care în vârf îl aşteaptă dezamăgirea. Ştiu, fiecare rană e cea mai adâncă, la momen-tul ei. Dar tocmai acesta este miracolul în-drăgostirii: să poţi lăsa vechile dureri în uitare şi să crezi în imboldul inimii care tânjeşte după bucurie. Şi dacă nu se în-tâmplă aşa, nu te întreba cu mânie “Cum m-am putut amăgi şi acum? Cum de nu m-am învăţat minte? Cât de fraieră sunt să cred mereu, şi mereu că de data asta, cu siguranţă, va fi altfel?”. Gândeşte-te doar la cât de săracă ai fi fost. Aşa, ai avut cu-rajul să încerci din nou şi ţi-ai dat voie să simţi iarăşi fericirea. So, if you want I’ll try to love again...

Un click pe www.catchy.ro şi poţi as-culta şi melodia.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

scris de Paul Wood

Într-unul dintre aforismele lui lamentabil de misogine, Schopenhauer spunea: “Oricare doi bărbaţi din aceeaşi breaslă trăiesc un sentiment de ostilitate născut din rivalitatea profesională. În schimb, toate femeile simt ostilitate faţă de toate celelalte femei, pentru că toate femeile aparţin aceleiaşi bresle.”

(...) În cei 16 ani de când sunt în Bucu-reşti, am repetat citatul multor românce din diverse clase sociale şi cu varii viziuni politice şi mereu acesta a dat naştere unui râs cristalin, urmat invariabil de comenta-riul “E adevărat!”. Şi am ajuns, încet, încet, pentru că aşa sunt eu - naiv din fire, să mă conving că aşa stau lucrurile. (...)

Diferenţele dintre politica sexelor din România şi din ţările anglo-saxone au fost mereu o sursă de amuzament inocent pen-tru străinii care au venit să locuiască o vre-me aici. Şi e de mirare că încă n-a scris ni-meni un roman comic pe tema asta sau un scenariu de film. Fiindcă material este cu nemiluita, dar o analiză a subiectului ar putea fi primejdioasă.

Contesa Waldeck, o jurnalistă ameri-cană care a stat în Bucureştii anilor ‘40-’41, a fost fascinată de românce. “După se-cole de stăpânire otomană, ele încă mai au ceva de harem”, mărturisea ea, un pic exa-gerat. Pentru că, aşa cum românii sublini-ază insistent, mare parte din România ac-tuală nu a fost niciodată condusă direct de Înalta Poartă. Dar ceva, ceva, tot a surprins

contesa: România este dintotdeauna, o ţară în care bărbaţii deţin puterea, iar fe-meile şi-o exercită de obicei, indirect, prin influenţa pe care o au asupra lor. Excepţi-ile de la regulă sunt companiile multina-ţionale, unde femeile şi bărbaţii avansea-ză în funcţie pe merit, dar chiar şi aici, ca în oricare altă ţară, luptele pentru putere sunt la fel de importante ca şi abilitatea de a avansa în carieră.

În viziunea oamenilor de afaceri stră-ini, în termeni foarte generali, românce-le sunt angajaţi mai buni, muncesc mai temeinic, sunt mai flexibile şi s-au adap-tat mai uşor la noua mentalitate post-de-cembristă decât contemporanii lor băr-baţi. În unele sectoare femeile sunt în număr mult mai mare decât bărbaţii şi, de obicei, avansează mai repede. Doam-ne de succes mi-au povestit că până şi în astfel de companii există, totuşi, un ta-van de sticlă, care le împiedică să ajungă în poziţii de top. Există însă multe exem-ple de femei care au ajuns în topul fir-melor internaţionale din România. Pe măsură ce cohorta de bărbaţi români re-crutaţi în anii ‘90, când multinaţionale-le şi-au deschis porţile, face loc pentru o nouă generaţie crescută în acest mediu concurenţial, numărul femeilor la vârf va creşte. Când vorbim de politică însă situaţia se schimbă. Acolo femeile încă au doar un rol secundar şi decorativ, în ciuda unor excepţii care, de fapt, confir-mă regula. Şi asta, am auzit, pentru că bărbaţilor români nu le place să accepte mită de la femei. Femeile cu o carieră de

succes au avansat totuşi în România, ca şi în Franţa şi în Italia, fără să fie nevo-ite să-şi sacrifice feminitatea. Pe de altă parte, în unele sectoare mai mult decât în altele, mai ales în publicitate, jurnalism şi televiziune, dar şi în bănci şi compa-nii de avocatură, şi mai ales în politică, flirturile şi sexul din interes sunt de ase-menea, pentru unele, mijloace pentru a promova. Abuzul sexual este un fapt în ţara asta, dar ca orice sabie, are două tă-işuri. Desigur că femeile nu sunt doar ab-uzate şi câteodată, sunt abuzive la rândul lor. Şi sunt una sau două femei de carie-ră care au fost înainte grandes horizon-tales (n.red., mai e nevoie de traducere?). Produse ale educaţiei din anii ‘80, când pentru a supravieţui era nevoie de nu-meroase “bartere” şi de mită - o caracte-ristică nemuritoare în România, dar care atunci a înflorit ca nicicând înainte. Este esenţial să înţelegem importanţa prosti-tuţiei, mitei şi şantajului într-o ţară foar-te săracă, speriată de omniprezenta poli-ţiei secrete. Când se va scrie istoria de as-tăzi a României - uneori am cochetat cu ideea de-a o scrie chiar eu!, istoricul înţe-lept va alege ca titlu, să spunem, “Româ-nia în tranziţie: 1978-2008 (de la dezerta-rea lui Ion Mihai Pacepa, şeful Securită-ţii, până la intrarea României în Uniunea Europeană).” Lucrurile care au rămas la fel din anii ‘80 până acum sunt la fel de interesante ca şi schimbările, şi ele pot fi înţelese doar prin comparaţie. (...)

Citiţi articolul integral pe www.catchy.ro

Pledoarie pentru răni şi fluturi

Româncele, prin ochii străinilor

Date post:	06-Jun-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

CSA – Pentru Allianz mumă, pentru alţii ciumă · 2017-02-11 · va vizita, la mijlocul lunii...

Documents