+ All Categories
Home > Documents > Creditul nostru. - BCU Clujdspace.bcucluj.ro › bitstream › 123456789 › 50063 › 1 ›...

Creditul nostru. - BCU Clujdspace.bcucluj.ro › bitstream › 123456789 › 50063 › 1 ›...

Date post: 26-Jan-2021
Category:
Upload: others
View: 7 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
16
Acol al 20-lea Duminecă^'29 Iulie (11 August) 1912 Nr. 31 FREŢL’L ABONAMENTULUI: I*o un ko ................................ 4 cor. 40 bani. Pe o j-omăiai* de an . . . 2 cor. 20 bani. Bom&cia, America şi alte ţări străine 11 cor. anual. ! Abonuitenu; se fac la „Tipografia Poporului“, Sibiiu Foaie politică Apare în fiecare Duminecă. Telefon Nr. 146. Adreea telegrafică: »Foaia Poporului*, Sibiiu. INSERATE: să primesc'la BIROUL ADMINISTRAŢIKi; (Strada Măcelarilor Nr. 12.) Un ţlr petit prima-dată 14 bani, a doua-oară 12 bani, a treia-or.ră 10 bani. Creditul nostru. Sunt unele ramuri ale activităţii noa- stre culturale naţionale, unde mijloacele de luminare nu ne prea lipsesc. Tocmai însă în ramul principal, in cel economic, dom- neşte la noi în privinţa aceasta o sărăcie, care dacă o putem explica prin asupririle indurate pănă înainte cu 60 de ani, nu o mai putem însă scuza (desvinovăţi). De aceea orice luminare pe terenul acesta ne este binevenită şi datoria noastră de ga- zetari-dascăli cere să o vestim poporului. Nu de mult a apărut o carte „ Credi- tul nostru", studiu economic-financiar.’) E scrisă de dl Dr. Pompil Cioban, advocat, care a făcut studii şi la Academia comer- cială. Îndemnat de frumosul dar al binefă- cătorului nostru, dl Vasile Strocscu, care a dat 50 dc mii de coroane Asociaţiunii din Sibiiu, pentruca accasta să facă cât mai îngrabă studiile trebuincioase pentru în- fiinţarea tovărăşiilor ţărăneşti, singurele „bănci“, cari sunt cu adevărat folositoare ţăranilor noştri, — dc altă parte voind să arcte, ce am făcut pănă acum pe terenul acesta, cc greşeli am făcut şi cum trebuie lucrat în viitor, dl Dr. Cioban ne arată In cinci capitole suferinţele (stările) eco- nomico ale poporului român pănă la înte- meierea „Albinei“, principiile lui Hcrman Schultzc ca reforme în viaţa noastră eco- nomică, creditul ţărănimii la noi şi în alte ţări agricole, crcditul productelor agricole Şt crearea creditului agricol pe seama ţă- rănimii cu ajutorul tovărăşiilor. Lucrarea dlui Dr. Cioban se adre- sează in rândul întâiu cărturalor fruntaşi, chemaţi să se gândească şi să lucreze pen- Iru înaintarea poporului nostru. Ea con- ţine însă lucruri, pe cari trebuie să le cu- noască orice ţăran mai inteligent, pentrucă ■dela priceperea Românilor noştri dela sate atârnă şi izbânda muncii, ce o săvârşesc fruntaşii pentru ridicarea noastră econo- mică. De aceea recomandând acestora cu tot dinadinsul lucrarea dlui Dr. Cioban, dăm în cele următoare şi câteva spicuiri pentru cetitorii noştri. Luptele din anii 1848/49 ne-au scăpat de robia economică, când munciam pentru aşanumiţii nobili, în cari nu eră nimic nobil (cinstit, ales), în schimb însă am întrat Sntr’o robie faţă de stat. Cea mai însem- nată lege economică din timpul acela a fost aceea, care a liberat pământul de sub sarcinile iobăgeşti, aşa că ţăranul a devenit proprietar liber şi independent de domnul său. Cu toate că pământurile ace- stea au fost totdeauna ale ţărănimii şi ele au ajuns să dea roadă şi pentru (mai ales!) nobilimea parazitară*) numai în urma ne- ») E tiplrită la Arad, în tipografia „Con- cordia“ (tip. î Românului“). Preţul e 2 coroane. maipomenitelor ei înşelăciuni şi fărădelegi săvârşite în cursul veacurilor, legea de- atunci a hotărît, ca ţărănimea să Ie plă- tească, să le răscumpere cu bani dela no- bili. Răscumpărarea aceasta s’a făcut ast- fel, că statul s’a însărcinai sS o plătească el pe rând, iar banii să-i ia dela ţărani,_ în rate mici, deodată cu celelalte dări. Aşa că şi astăzi, ţăranul român, care s’a văzut ajuns în sfârşit iară stăpân pe pământu- rile strămoşeşti, plăteşte pe lângă dare încă 80 la sută din ea drept răscumpărare nobilimii. Nu ne putem deci mira, dacă ţăranul român dă aşa de greu înainte, căci după munca lui istovitoare din cursul anu- lui abia se alege -- şi nid asta nu tot - deauna — cu atâta, cât să-şi plătească dă - rile şi să-şi împace trebuinţele neapărate (hrană şi îmbrăcăminte) de pe o zi pe 'alta. Cea mai mare pedecă pentru înainta- rea economică a fost însă lipsa dc cre- dit, adecă de izvoare, de unde ţăranul .‘ă poată împrumuta, cu o cobandă mică, su- me mai mici sau mai mari, cu ajutorul că- rora să-şi îmbunătăţească plugăria, ca să-i aducă tot mai mult. Bănci încă nu am avut în cei dintâi 25 de ani după revoluţie. Lipsind şi legile pentru uşurarea creditului eftin, nu e mirare, că banul se scumpise mult, iar creditul ipotecar (cu ipotecă, inta- bulate) lipsiâ. Nu *e mirare, că în astfel de împrejurări rele s’a ridicat o haită în- treagă dc cămătari, cari jefuiau, cu do- bânzi (interese) mari pe nenorocitul, care le cădcâ în ghiară. La noi în Ardeal au început Saşii cu înfiinţarea reuniunilor de ajutorare şi pă- strare. Cea dintâiu a fost reuniunea din Bistriţa, înfiinţată la 1851. Capitalul erâ format din depunerile săptămânale de câte 10 cruceri ale membrilor, cărora li se da după ele o dobândă de 5 la sută, iar ceice se împrumutau, plătiau 6 la sută do- bândă. împrumuturi se dau numai mem- brilor. Aceste reuniuni sunt o mare bine- facere pentru membrii lor, căci ii îndeamnă la păstrare, iar când e vorba de împru- muturi, debitorul nu e nevoit să plătească dobânzi mari. Noi, adecă fruntaşii noştri, dormiau încă. Somnul acesta ni-a pricinuit o pa - gubă uriaşe. Nobilimea leneşe, rămasă fă- ră iobagi, cari să-i lucreze pe nimic mo- şiile, şi lipsită de pricepere economică, a- pucă pe mâna cămătarilor şi în curând moşiile ei ajung în vânzare. Atunci ar fi fost timpul cel mai minunat, ca să punem de nou mâna pe pământul răpit strămoşi- :n sa it o bancă, a fost învăţă torul dipr i, Visarion Roman, care înfikltjwiză 1868 cea dintâiu cassă de păstrare'' *) Paraziţi sunt fiinţele, _cari trăesc din eânşele şi vlaga altor fiinţe, cum sunt purecii, căpuşile, stelniţele, (vanţănii) şi multe altele. Parazit e şi omul, care trăeşte din munca altora, fără ca el eă muncească. lor noştri. Dar nu aveam buni, nu av credit, nu aveam bănci Cel dintâiu, care s’a gândit la înfiinţeze Răşinari la anul românească în Răşinari. Reuniuni de ace- stea înfiinţează şi Ungurii Ia Cluj, Turda, Murăş-Oşorheiu, Aiud ş. a. Abia s’au vă - zut însă Ungurii, sau mai bine zis nobi- limea lor, apoi orăşenii şi Jidanii iară stă- pâni pe ţară în urma pactului dualist, — şt principiile lui Schultzc, care cerea garanţie solidară (unul pentru toţi, toţi pentru unul) şi ajutor numai pentru membri, fură date Ia o parte. Capitalul acestor bănci nu se mai compunea numai din contribui- rile membrilor, ci mai ales din depunerile nemembrilor şi din împrumuturi făcute de reuniune la bănci mari (reescompt). Îm- prumuturi nu se inai tăceau numai mem- brilor, ci oricui, care prezentă destulă ga- ranţie, că va putea plătî interesele cele mari şi capitalul sau că va aveâ, el şi gi- ranţii (cavenţii) lui, destulă avere, care să fie vândută în caz de neplata. Reuniunile se prefăcură în societăţi pe neţii, cari îm- prumutau pe poliţe (cambii) cu giranţi, cel mai primejdios fel de împrumut pentru ţăranii noştri, dintre cari mulţi au ajuns la sapă de lemn sau chiar în temniţă toc- mai de pe urma acestor împrumuturi pe poliţe. Acest fel de bănci le cunoştea răpo- satul Visarion Roman, când s’a apucat cu totdinadinsul de propaganda pentru în- fiinţarea unui institut mare românesc, ceeace i-a şi succes, înfiinţâhd „Albina“ ca societate pe acţii. După ea s’au înfiin- ţat alte bănci, tot în forma de societăţi pe acţiuni. Cu toate că la început, după în- fiinţarea „Albinei“, s’au încercat şi înfiinţa- rea de reuniuni de ajutor şi păstrare, acestea n’au dăinuit, parte din nepricepere, parte fiindcă în ţara noastră au lipsit o lege,, care să le asigure exisienţa. Se’nţelege, că. nobilimea şi jidăniinea, cari au în urma unei legi electorale, barbare totdeauna ma- joritatea în dietă, nu au nici un interes să aducă legi bune pentru popor, din contră, să-l ţină cât se poate mai mult legat eco- nomiceşte. Cu toate însă, că băncile noastre eratt înfiinţate pentru câştigul acţionarilor, frun- taşii noştri au ştiut să lucreze astfel, încât ele să lucreze încâtva şi după celece cerea. Schulze. Afară de aceea la noi, ca şi la. Saşi, cinstea în mânuirea banilor dela bănci, a stăpânit totdeauna, ceeace nu se poate zice despre băncile jidano-maghiare. In numărul viitor vom cunoaşte şi pro- punerile de îndreptare, pe cari le reco- mandă dl Dr. Cioban.
Transcript
  • A col al 20-lea Duminecă^'29 Iulie (11 August) 1912 Nr. 31

    FREŢL’L ABONAMENTULUI:I*o un k o ................................4 cor. 40 bani.P e o j-omăiai* de an . . . 2 cor. 20 bani. Bom&cia, America şi alte ţări străine 11 cor. anual. ! Abonuitenu; se fac la „Tipografia Poporului“, Sibiiu

    Foaie politicăApare în fiecare Duminecă.

    T e le fo n N r. 146.Adreea telegrafică: »Foaia Poporului*, Sibiiu.

    INSERATE:să primesc'la BIROUL ADMINISTRAŢIKi;

    (Strada Măcelarilor Nr. 12.)Un ţlr petit prima-dată 14 bani, a doua-oară

    12 bani, a treia-or.ră 10 bani.

    Creditul nostru.Sunt unele ramuri ale activităţii noa

    stre culturale naţionale, unde mijloacele de lum inare nu ne prea lipsesc. Tocmai însă în ramul principal, in cel economic, domneşte la noi în privinţa aceasta o sărăcie, care dacă o putem explica prin asupririle indurate pănă înainte cu 60 de ani, nu o mai putem însă scuza (desvinovăţi). De aceea orice luminare pe terenul acesta ne es te binevenită şi datoria noastră de ga- zetari-dascăli cere să o vestim poporului.

    Nu de mult a apărut o carte „Creditu l nostru", studiu economic-financiar.’) E scrisă de dl Dr. Pompil Cioban, advocat, care a făcut studii şi la Academia comercială. Îndemnat de frumosul dar al binefăcătorului nostru, dl Vasile Strocscu, care a dat 50 dc mii de coroane Asociaţiunii din Sibiiu, pentruca accasta să facă cât mai îngrabă studiile trebuincioase pentru înfiin ţarea tovărăşiilor ţărăneşti, singurele „bănci“ , cari sunt cu adevărat folositoare ţăran ilo r noştri, — dc altă parte voind să a rc te , ce am făcut pănă acum pe terenul acesta, cc greşeli am făcut şi cum trebuie lucrat în viitor, dl Dr. Cioban ne arată In cinci capitole suferinţele (stările) economico ale poporului român pănă la întemeierea „Albinei“ , principiile lui Hcrman Schultzc ca reforme în viaţa noastră economică, creditul ţărănimii la noi şi în alte ţă r i agricole, crcditul productelor agricole Şt crearea creditului agricol pe seama ţărănimii cu ajutorul tovărăşiilor.

    Lucrarea dlui Dr. Cioban se adresează in rândul întâiu cărturalor fruntaşi, chemaţi să se gândească şi să lucreze pen- Iru înaintarea poporului nostru. Ea conţine însă lucruri, pe cari trebuie să le cunoască orice ţăran mai inteligent, pentrucă ■dela priceperea Românilor noştri dela sate a tâ rnă şi izbânda muncii, ce o săvârşesc fruntaşii pentru ridicarea noastră economică. De aceea recomandând acestora cu to t dinadinsul lucrarea dlui Dr. Cioban, dăm în cele urm ătoare şi câteva spicuiri pentru cetitorii noştri.

    Luptele din anii 1848/49 ne-au scăpat d e robia economică, când munciam pentru aşanum iţii nobili, în cari nu eră nimic nobil (cinstit, a les), în schimb însă am întrat Sntr’o robie fa ţă de stat. Cea mai însemn a tă lege economică din timpul acela a fo st aceea, care a liberat pământul de sub sarcinile iobăgeşti, aşa că ţăranul a devenit proprietar liber şi independent de dom nul său. Cu toate că păm ânturile aces te a au fost totdeauna ale ţărănim ii şi ele au ajuns să dea roadă şi pentru (mai a le s !) nobilim ea parazitară*) numai în urm a ne-‘ ») E tiplrită la Arad, în tipografia „Concordia“ (tip. î Românului“). Preţul e 2 coroane.

    maipomenitelor ei înşelăciuni şi fărădelegi săvârşite în cursul veacurilor, legea de- atunci a hotărît, ca ţărănimea să Ie plătească, să le răscum pere cu bani dela nobili. Răscumpărarea aceasta s’a făcut astfel, că statul s’a însărcinai sS o plătească el pe rând, iar banii să-i ia dela ţărani,_ în rate mici, deodată cu celelalte dări. Aşa că şi astăzi, ţăranul român, care s’a văzut ajuns în sfârşit iară stăpân pe pământurile străm oşeşti, p lăteşte pe lângă dare încă 80 la sută din ea drept răscumpărare nobilimii. Nu ne putem deci mira, dacă ţăranul român dă aşa de greu înainte, căci după munca lui istovitoare din cursul anului abia se alege - - şi nid asta nu to tdeauna — cu atâta, cât să-şi plătească dările şi să-şi împace trebuinţele neapărate (hrană şi îm brăcăm inte) de pe o zi pe

    'a lta .Cea mai mare pedecă pentru înainta

    rea economică a fost însă lipsa dc credit, adecă de izvoare, de unde ţăranul .‘ ă poată împrumuta, cu o cobandă mică, sume mai mici sau mai mari, cu ajutorul cărora să-şi îmbunătăţească plugăria, ca să-i aducă tot mai mult. Bănci încă nu am avut în cei dintâi 25 de ani după revoluţie. Lipsind şi legile pentru uşurarea creditului eftin, nu e mirare, că banul se scumpise mult, iar creditul ipotecar (cu ipotecă, intabulate) lipsiâ. Nu *e mirare, că în astfel de îm prejurări rele s’a ridicat o haită întreagă dc cămătari, cari jefuiau, cu dobânzi (interese) mari pe nenorocitul, care le cădcâ în ghiară.

    La noi în Ardeal au început Saşii cu înfiinţarea reuniunilor de ajutorare şi păstrare. Cea dintâiu a fost reuniunea din Bistriţa, înfiinţată la 1851. Capitalul erâ format din depunerile săptăm ânale de câte 10 cruceri ale membrilor, cărora li se da după ele o dobândă de 5 la sută, iar ceice se împrumutau, plătiau 6 la sută dobândă. împrumuturi se dau numai membrilor. Aceste reuniuni sunt o mare binefacere pentru membrii lor, căci ii îndeamnă la păstrare, iar când e vorba de împrumuturi, debitorul nu e nevoit să plătească dobânzi mari.

    Noi, adecă fruntaşii noştri, dormiau încă. Somnul acesta ni-a pricinuit o pagubă uriaşe. Nobilimea leneşe, rămasă fără iobagi, cari să-i lucreze pe nimic moşiile, şi lipsită de pricepere economică, a- pucă pe mâna căm ătarilor şi în curând moşiile ei ajung în vânzare. Atunci ar fi fost timpul cel mai minunat, ca să punem de nou mâna pe pământul răp it strămoşi

    :n

    sai t o bancă, a fost învăţă torul dipr i, Visarion Roman, care înfikltjwiză 1868 cea dintâiu cassă de păstrare ''

    *) Paraziţi sunt fiinţele, _cari trăesc din eânşele şi vlaga altor fiinţe, cum sunt purecii, căpuşile, stelniţele, (vanţănii) şi multe altele. P arazit e şi omul, care trăeşte din munca altora, fără ca el eă muncească.

    lor noştri. Dar nu aveam buni, nu av credit, nu aveam bănci

    Cel dintâiu, care s ’a gândit la înfiinţeze Răşinari la anulromânească în Răşinari. Reuniuni de acestea înfiinţează şi Ungurii Ia Cluj, Turda, M urăş-Oşorheiu, Aiud ş. a. Abia s’au văzut însă Ungurii, sau mai bine zis nobilimea lor, apoi orăşenii şi Jidanii iară stăpâni pe ţa ră în urma pactului dualist, — şt principiile lui Schultzc, care cerea garanţie solidară (unul pentru toţi, toţi pentru unul) şi a ju to r numai pentru membri, fură date Ia o parte. Capitalul acestor bănci nu se mai compunea numai din contribui- rile membrilor, ci mai ales din depunerile nemembrilor şi din împrumuturi făcute de reuniune la bănci mari (reescompt). Împrumuturi nu se inai tăceau numai membrilor, ci oricui, care prezentă destulă garanţie, că va putea plătî interesele cele mari şi capitalul sau că va aveâ, el şi giranţii (cavenţii) lui, destulă avere, care să fie vândută în caz de neplata. Reuniunile se prefăcură în societăţi pe neţii, cari împrumutau pe poliţe (cambii) cu giranţi, cel mai primejdios fel de împrumut pentru ţăranii noştri, dintre cari mulţi au ajuns la sapă de lemn sau chiar în temniţă tocmai de pe urma acestor împrumuturi pe poliţe.

    Acest fel de bănci le cunoştea răposatul Visarion Roman, când s’a apucat cu totdinadinsul de propaganda pentru înfiinţarea unui institut mare românesc, ceeace i-a şi succes, înfiinţâhd „Albina“ ca societate pe acţii. După ea s’au înfiinţat alte bănci, to t în forma de societăţi pe acţiuni. Cu toate că la început, după înfiinţarea „Albinei“ , s’au încercat şi înfiinţarea de reuniuni de a ju tor şi păstrare, acestea n’au dăinuit, parte din nepricepere, parte fiindcă în ţara noastră au lipsit o lege,, care să le asigure exisienţa. Se’nţelege, că. nobilimea şi jidăniinea, cari au în urma unei legi electorale, barbare totdeauna majoritatea în dietă, nu au nici un interes să aducă legi bune pentru popor, din contră, să-l ţină cât se poate mai mult legat eco- nomiceşte.

    Cu toate însă, că băncile noastre eratt înfiinţate pentru câştigul acţionarilor, fruntaşii noştri au ştiut să lucreze astfel, încât ele să lucreze încâtva şi după celece cerea. Schulze. Afară de aceea la noi, ca şi la. Saşi, cinstea în mânuirea banilor dela bănci, a stăpânit totdeauna, ceeace nu se poate zice despre băncile jidano-maghiare.

    In num ărul viitor vom cunoaşte şi propunerile de îndreptare, pe cari le recomandă dl Dr. Cioban.

  • Pag. 2 FOAIA POPORULUI Nr. 31

    D ieta va fi convocată pe ziwa de 17 Septemvrie n. Intâiu va alege membri pentru delegaţiune (dieta pentru afacerile comune ale monarhiei întregi), apoi nu va mai ţinea şedinţe pană la 27 Octomvrie. In cea dintâiu şedinţă, guvernul va prezenta proiectele de lege despre reforma electorală şi despre împărţirea cercurilor electorale. După cum spune o gazetă din .Viena,’cercurile electorale vor fi sporite cu o sută.

    P e n tru -Viaicu. Vlaicu, care ne-a dus vestea la popoarăle din Europa prin aiero- planul inventat (iscodit) de el, vrea să facă acum un altfel de aieroplan, mai bun ca ceice îl are acum, care e al doilea. Pentru aceasta îi trebuie însă 30 mii de coroane, pe cari n’are de unde să le aibă. Românii din Arad, însufleţiţi de faptele aieronautu- lui nostru, au hotărît faccrea unei colecte pentru a strânge banii trebuincioşi. Numai în Arad s’au strâns aproape 12 mii de coroane.

    P rocesu l din A gram . In capitala Croaţiei s’a înccput procesul studentului Iukici, care a vrut să împuşte pe Cuvai, Croatul renegat, care s’a băgat slugă la guvernul din Pesta, ca să sugrume libertatea naţională a Croaţilor.

    Legea e lec to ra lă în s ta te le c iv iliza te . In Franţa, unde eră votul universal, egal şi secrct, n ’au fost mulţumiţi nici cu3ccasta. Intr’adevâr, se întâmpla in multe jccruiri, că majoritatea e numai dc câteva -voturi. De pildă din 51)00 alegători, 2505 ivotează pentru un candidat, iar celalalt, J care a întrunit 2-115. rămâne pe dinafară. Camera francc/ă a votat o lege nouă electorală, care hoiăreşie, ca şi m inorităţile(ceice au avut mai puţine voturi) să fie re- jprezentate. i

    Intr’uu stat stăpânit de paraziţi, cum e jUngaria, n’avcm parte nici de votul uni- jvc rsa l! !

    A utonom ia cato lică a ltă p riin c j- ; d ic p e n tru b ise rica u n ita rom ână. Dupăcum a spus ministrul de culte şi instrucţie ipublică unui gazetar jidaito-inaghiar, în se- !silnica dc toamnă a dietei din Pesta va 'prezenta şi un proiect dc lege pentru regn- >

    Cu paloşul. 8«Poveste vitejască din vremea descălecatului

    Moldovei de

    Radu Rosetti.

    (Urmsre).

    XIV.A laria este h o tă râ tă să răm âie c re d in

    cioasă so ţu lu i ei.Ştefan, într’o dimineaţă, avii bucuria

    să vadă pe Anton intrând în odaia Ini. Bătrânul oştean, destul de uscăcios din firea lui, răm ăsese acuma numai cu pielea şi cu c io lanele; el purta braţul în tr’o legătură atârnată de gât.

    Mare-i fu bucuria când îşi văzu s tăpânul atât de aproape de însănătoşire. începu îndată să-i povestească toate câte le auzise despre Păunaşul Codrilor atât dela oştenii Cetăţei cât şi dela ţăranii care ve-

    larea autonomiei catolice. Proiectul îl va prezenta mai intâiu arhiereilor maghiari catolici. Pe noi puţin ne-ar privi, ce au tonomie vrea să dea bisericei romano-cato- lice. Dar ministrul şi episcopii maghiari vor cu totdinadinsul să vadă în biserica noastră naţională greco-catolică tot o biserică romano-catolică şi să ne bage în tr’o oală cu romano-catolicii, pentruca astfel să putem fi mai uşor maghiarizaţi. Asta arhiereii noştri şi biserica noastră nu o va suferi odată cu capul. S’a mai făcut odată încercarea să ne vâre şi pe Românii uniţi în autonomia catolică, dar atât episcopii noştri, cât şi poporul a protestat cu tărie împotriva acestei fărădelegi, aşa că miniştrii de pe vremuri au trebuit să se lase de ideia lor, mâi ales că Papa dela Roma încă nu voia să lase Sa se sdrobească autonomia naţională a bisericei unite.

    Acum se vede, că la Roma au ajuns să stăpânească duhurile necurate, de aceea poporul român în frunte cu arhiereii iui trebuie să fie cu grije şi mai mare şi lupta contra arhiereilor romano-catolici din Ungaria. cari au ajuns nişte unelte urite de maghiarizare în slujba guvernelor haine, trebuie să fie şi mai strajnică.

    Românii n ’au ce căută în tovărăşia s tră inului, cafe ne jăcmăneşte de atâtea veacuri.

    G oana în c o n tra în v ă ţă to r ilo r nc- m agh ia ri. După un raport publicat de ministrul de instrucţie, în anul şcolar trecut au fost daţi in judecată MS de învăţători naţionalişti, acuzaţi de lipsa dc patriotism jidano-ma|;hiar şi de puţin spor în predarea limbii maghiare.

    Dintre aceşti învăţători, 3? au şi fost pedepsiţi cu suspendarea din slujbă, pensionarea sau nmrndc in bani. O suta şi zece au fost găsiţi nevinovaţi, dovadă cât de ticăloşi sunt o parte mare din inspectorii şcolari sloboziţi ca nişte feară asupra şconlclor naţionalităţilor.

    Cei mai mulţi dintre cei MS de învăţători acuzaţi sunt Români, cciace e spre lauda noastră, restul sunt Slovaci şi G ermani naţionalişti (nu S a ş i!) din Bănat.

    In tâ iu C roat n a ţio n a lis t, apoi ca to lic. La toamnă e vorba să se ţină tui mare congres catolic iu Viena, Ia :are vor luă parte zeci de mii de catolici, cu mii de preoţi şj mulţi arhierei in frunte. Din Croaţia incă eră vorba să meargă câteva

    Deodată, Ştefan se bătu pe frunte şi, sculându-se in pat, zise cu glasul schimbat.

    — Dă-mi răpede hainele.Anton, crezând că Ştefan voieşte să se

    scoale începu să-I sfătuiască să şadă liniştit fiind incă prea slab pentru a ieşi din pat.

    — Adu-mi numai decât hainele şi nu mai pierde vorbele in zadar, ii strigă cu mânie Ştefan foarte mişcat, nu vrea să mă scol, dar îmi trebuesc hainele numai decât: aleargă şi le cere.

    Bietul Anton, văzând că ele nu sunt în odaie, ieşi pe cât de iute il ierta s lă biciunea şi se întoarse în curând urm at de o slugă care aducea în braţe hainele p ă tate de sânge scoase de pe rănit Ia sosirea Iui în Cetate. Ştefan puse îndată mâna pe dolman şi, întorcându-1 pe faţa din întru, începu să pipăie căptuşala din partea stângă a pieptului, dar în zadar: căptuşala era tăia tă în mai multe locuri şi în tr’însa nu se afla nimic.

    — Antoane, zise Ştefan şi desnădăj-

    mii de credincioşi. Aflându-se, că şi Cuvaj, călăul libertă ţilo r croate, va luâ parte la acest congres, cea mai mare parte din preo- ţimea croată nu va merge, pentruca şi în felul acesta să-şi arete scârba fa ţă de sluga nemernică in trată în slujba străinului.

    Intâiu Român, apoi greco-catolic sau greeo-orien tal! De nu-şi perdeau, din vina conducătorilor bisericei mai ales, câţiva Români limba, n ’ar fi îndrăznit guvernul să vină cu episcopie gr.-cat. maghiară p rin tre Români.

    „Republica m aghiară“. Cetitorii noştri ştiu, că cel mai bădăran deputat din dicta jidano-m aghiară, unul Nagy Gyuri, îşi munceşte creerii stricaţi să înfiinţeze o „republică m aghiară“ . La un banchet d a t redactorilor jidani dela foile din Pesta, Nagy a ţinut un discurs, în care a rugat pe studenţii jidano-maghiari să-l a ju te Ia înfiinţarea republicei. Aceştia, înflăcăraţi de m ulte celea, au eşit pe stradă urlând după republică. Poliţia i-a risipit.

    Spaima de tricolorul României. Unproprietar din Bucureşti, cu numele Zâne, plecând spre Paris a trecut prin Arad cu autom obilul. Pe automobil avea mici s te - guleţe cu colorile României, cari ştim, că iu i sunt aşezate ca ale noastre din Ardeal Şi Ungaria. Poliţia din Arad s ’a îngrozit iu să, când a văzut tricolorul Româuiei, şi l-a dus pe dl Zâne Ia poliţie, unde i-au luat toate steguleţele, poruncindu-i to todată s;i nu mai dea signale cu trom peta autom obilului. Signalele acestea nu erau ca cele date dc Huni, când na vii linii cu car** nea crudă sub şea, de aceea poliţia din Arad le-a socotit nepatriotice.

    Ce va fi la toam nă? Gazeta partidului catolic din Ungaria, „Alkotmány**, scrie, că opoziţia vrea să pornească la toamnă cea mai straşnică luptă îm potriva guvernului. Fa cere, ca Tisza şi Lukács să; se retragă din viaţa politică, iar legile militare să mai fie aduse înc’odată in d ie tă şi să fie votate după regulam entul cel vechili.

    Apponyi, fariseul cel mai scârbos şl dujmanul de moarte al luminării popoară- lor din Ungaria, încă se răţoeşte în tr’o scrisoare deschisă adresată lui Tisza, pe care-I ameninţă cu o luptă crâncenă dc — vorbe goale apponviene.

    duirea era întipărită pe faţa Iui, îmi lipsesc nişte cărţi al căror cuprins poate fi primejdios pentru o hune în tre ag ă ; ele mi-au fost încredinţate de vărul meu, Bog*- dan dela Cuhnia, spre a le aduce unor prieteni de ai săi aice! Ştii că la pornirea noastră le-ai cusut în căptuşala dolm anu- lui şi acuma le-am căutat şi ele nu mai sunt nicăiure şi că îşi aduc bine am inte că! găsit cineva când m’au adus aice, dar fără. a spune ce sunt şi de unde sunt.

    Anton ieşi iar şi, după ce zăbăvi cât-va. se întoarse cu Părintele Anselm şi cu C avalerul Ulrich care-i spuseră că cărţile nu sunt nicăiure şi că aduc bine aminte că când au desbrăcat pe Ştefan pentru a-I pune în pat, căptuşala dolmanului era rup tă, căci ei căutase cu de am ănuntul to a te hainele lui pentru a găsi şi a pune Ia o parte lucrurile de preţ ce s’ar găsi în e le . In haine nu se aflase nimic, dar oşteanul care fusese găsit zăcând sub cal prim ise dela tovarăşii Păunaşului Codrilor împreună cu toate lucrurile Nem ţilor, şi

  • Nr. 31__t_____ FOAIA •'POPORULUI Pag. 3

    Îpistepia ţrrcce-catelîcă maghiară.Prin bula papală, care, bătându-şi joc

    d e sim ţăm intele noastre naţionale, hotă- Teşie sfâşierea episcopiilor române unite, chestiunea (afacerea) episcopiei gr.-cat. nu e încă term inată (sfârşită).

    Dl Dr. Robescu, corespondentul „Rom ânului“ la Roma, a avut o convorbire cu o înaltă fa ţă bisericească din jurul Papei. Acest prelat (arhiereu) i-a spus, că to tul s’a făcut în taină, căci afară de Papa, am basadorul (m inistrul) austro-ungar la Roma şi secretarul de stat n’a ştiut nimeni nimic, căci nimenj n’a fost întrebat. Ceeace s’a făcut, zicea cel întrebat, e o nenorocire şi nimeni nu o credea, mai ales, că cu o zi înainte de publicarea bulei fusese părin tele Dr. Lucaciu în Roma şi i se făgăduise, că din toată episcopia aceasta magh iară nu va fi nimic. Chiar şi părintelui episcop Dr. Radu dela Oradea îi s’a făgăduit, că episcopia nu se va înfiinţa. Dar ceice făgăduiau lucrul acesta, cu toatecă sunt în cele mai înalte slujbe de pe lângă Scaunul papal, nu ştiau nimic din ceeace se pregătiâ în taină. Toată inişelia a fost pusă la cale de episcopii maghiari romano-

    . catolici, ajutaţi dc Zichy şi ministrul de , externe Berchtold. Când s’a aflat despre

    nedreptatea cea mare săvârşită împotriva Românilor uniţi, s’a dus chiar şi arhiepiscopul romano-catolic din Bucureşti, Dr. Netzhammer, la Roma, ca să înduplece pe cei chemaţi să schimbe hotărîrea nebună. Trei zile a stat acolo, dar nici Prea Sfinţia Sa n’a putut face nimic.

    Întrebând dl Dr. Robcscu, ce s’ar puică face acum, i s’a răspuns: N ’aş şti să vă spun hotarît, dar toată nădejdea mi se pare, că nu este decât în m oştenitorul tro nului Austriei.

    •Un redactor dela gazeta „Scara" din

    Bucurcşti s ’a prezentat la reşedinţa arhie- piscopească romano-catolică din Bucureşti, ca să ceară şi acolo informaţiuni. înaltul preot, cu care a vorbit, _i-a spus, că mi c încă totul perdut, pentrucă şi bulele se pot schimbâ, după cum s’au mai şi întâmplat. Prim ejdia este abia la început şi ca se poate înlătură, dacă '-at&t in Ţară (România), eût şi dincolo (in Ardeal ţ i Ungaria) se va începe o agitaţie. Desigur, că la Roma, unde România n’are nici un reprezentant pe laagă Vatican (reşedinţa Papei), care să

    pungă de piele, cu bani, pe care era cusută stem a Cavalerului român luate toate dela Ungurii lui Ianoş.

    — Se vede, adaose minoritul, că hoţii după ce au Ucis pe oşteni, v*au căutat pe to ţi şi dând de cărţile cusute în căptuşala hainei ce o purtai, le-au scos crezând că poate a r fi lucruri de preţ apoi, văzând că Sunt nişte hârtii ce nu le pot fi de nici un folos, le-au lepădat în codru.

    Ştefan era foarte supărat de pierderea cărţilo r, căci pe Lângă că ele cuprindeau Jucruri de cea mai mare greutate, ce-i erau cunoscute numai în parte, e le mai alcătuiau şi puterile lui pe lângă prietenii lui iBogdan în Moldova.

    Apoi, deşi îm părtăşea credinţa lui An- selm încât privea soarta lor, totuşi se te m ea ca ele, prin o întâm plare oareşi care, {să nu fi căzut în m anile Iui Sas sau în a- cele ale oam enilor Iui şi ştia cât de prim ejdios era cuprinsul lor. Ii trebuiau a- cuma a lte cărţi, d a r nu ştia prin cine să jdeie de veste lui Bogdan căci Anton nu

    apere interesele ei, se va şti atunci, cât de m ult au fost a tinse drepturile connaţiona- lilor d-voastră. Trebuie deci pornită o mişcare.

    Gazeta italiană , f Italie“ din Roma, care publică de multe ori ştiri de înaltele feţe bisericeşti din jurul Papei, are un articol, în care zice între a lte le :

    „Z iarele maghiare ş’au grăbit să a- clame cu entuziasm publicarea bulei, prin care se înfiinţează noua episcopie maghiară. Cei mai mari în aplause Ia adresa Scaunului papal sunt calviniştii din Regatul a- postolic al Sfântului Ştefan.

    Aceasta căldură nemăsurată trebuie să dea de bănuit şi ar trebui să îndemne curtea papală să se gândească serios, căci cuvântul din urm ă n ’a fost încă spus în privinţa prom ulgării acestei bule. Rămâne a- poi de ştiut, în ce condiţii se va face înfiinţarea nouăi dieceze greco-maghiare şi dacă parohiile ho tărîte în bulă ca fiind supuse noului episcop vor voi să se lapede toate de naţionalitatea lor şi să le facă pe poftă M aghiarilor. Prin crearea acestui nou episcopat m aghiar, Sfântul Scaun (Papa) a deschis în mod larg porţile unei viitoare schisme (rupturi bisericeşti).

    Comitetul ales de marea adunare na- ţională dela Alba-hdia a ţinut o şedinţă, în care a ho tărît să lupte cu toată puterea împotriva înfăptuirii episcopiei maghia- rizătoare.

    «

    Dar nici Românii ameninţaţi cu ruperea lor dela trunchiul naţiunii române, nu se lasă. Un că lă to r prin părţile sătm ărene povesteşte în „Gazeta Transilvaniei", că poporul este foarte scârbii, când vede, că în mod volnic se dispune a i-se răpi limba c u ltu lu i; când tot prin volnicie i-sc impune limba grecească (vechc) în biserica lui rom ână, când autorităţile supreme trec chiar preste porunca lui Christos, care a dispus, ca învăţătu rile de credinţă să i-se vestească poporului în limba mamei sale.

    Românii noştri de pe-acolo sunt hotă* rîţi să lupte cu toată energia să nu fie rupţi dela diecezele române. Dacă nu vor isbuti, timp dc trei ani se vor folosi ţje limba lor rom ână, la nici un caz nu vor primi însă limba străină în biserica lor.

    Mai m ult se vorbeşte dc trecerea lor

    putea să încalece încă vreme îndelungată şi nu era chip să ceară Cavalerului Ulrich vre-un credincios spre a-1 trimite la Cuhnia căci, pe de o parte se temea să nu deştep te astfel bănuieli, iar pe de alta, Cavalerii dela Neam ţu fiind oamenii Craiului unguresc îi venea greu să-i facă pe dânşii, după ce ei îl prim ise în casă şi-l îngrijise, să lucreze pe neştiute, împotriva datoriei lor. La urm a urm elor, văzu că o singură cale îi este desch isă : ca îndată ce se va îndrepta, să se întoarcă singur la Cuhnia spre a pune pe Bogdan în cunoştinţa celor întâm plate şi a lua dela ei a lt rând de cărţi.

    De Paşti, Ştefan, care se sculase din pat de câteva zile, fu în sfârşit în stare să iasă din odaie şi să iee parte la masă împreună cu M aria, cu Cavalerul Ulrich şi cu Părin tele Anselm.

    Prilejurile de a se găsî împreună cu Maria deveniră mai dese, dar ea nu ieşea de loc din răceala ce i-o arătase Ia întâia lor întâlnire, ferindu-se mai ales de a ră-

    la biserica gr-.-orientală română, dar cu o toarnă oarecare, căci şi pentru greco-orien- tali este în ajun înfiinţarea episcopiei nia-' ghiarizătoare. Unii sunt chiar dc ideia să se rupă în privinţa bisericească de orice legătură cu vre-o autoritate bisericească din U n g aria !

    M işcarea dintre fraţii noştri ameninţaţi cu m oartea naţională e foarte îmbucurătoare. Lupta trebuie să ducă Ia bun sfârşit.

    Un jubileu.— Nicolae Petra-Petrescu. —

    DI Nicolae Petra-Petrescu a îm plinit, la 1 August n. 40 de ani decând e funcţionar de bancă românească.

    La 1 August 1872 a întrat în serviciul „Albinei“ , cea dintâiu bancă românească la Românii din Ardeal şi Ungaria, în -, fiin ţată la stăruinţa fostului învăţător din , Răşinari, Visarion Roman. După 10 ani fu numit cassier-adjunct la sucursala „Albinei“ din Braşov, al cărei dirigent ajunge Ia 1 Ianuarie 1900. In anul 1902 a eşit la penzie, ceeace n’a însemnat odihnă la acest om de o putere de muncă deosebită, căci numai decât ocupă postul de director executiv al institutului „Cordiana“ din Fo- feldea.

    In cei 40 de ani de muncă financiară, dl Petra-Petrescu a fost totdeauna pilda viie a împlinirii datoriei, căutând să ridice cât mai mult instituţiunea, pe care o serviâ. Dovadă şi activitatea d-sale la „Cordiana“ , ale cărei active s’au urcat dela 277 mii 528 în 1901 la 091 mii în 1911.

    Pe noi ne interesează însă mai multo altă lăture a activităţii dlui P.-Petrescu, şi anume munca de luminător al poporului român. Dânsul nu s ’a mulţumit mimai să- şi împlinească cu scumpătatc slujba dc bancă, ci mereu a scris şi a publicat în gazetele noastre o mulţime de lucrări fie de cuprins financiar şi economic, fie pentru petrecere, fie pentru învăţătură. A scos la lumină şi m ulte broşuri de acelaş cuprins. Cine nu-şi aduce aminte de inimoasa povestire „Satul cu comorile“ $i multe altele?, ,

    „Foaia Poporului", care a avut cinstea de-a-şi vedea paginile împodobite cu lucrări de-ale vrednicului bărbat al naţiunii române, se a lă tu ră din tot sufletul Ia ceice doresc venerabilului jub ilar: Ani mulţi cu săn ă ta te ! .

    mânea singură cu el. Ştefan simţea că dragostea Iui pentru ea creşte din zi în zi şi purtarea Măriei către el, în loc de a-1 linişti şi de a -1 răci îi stârnea patima mai tare. Puterile i se întorsese acuma cu totul, rănile îi erau tăm ăduite, vedea apro- piindu-se răpede ceasul plecărei şi nu vroia să părăsească Cetatea fără a fi vorbit cu Maria singură. Căuta prilejul fără a-1 găsi când, în tr’o seară, aflându-se. cu toţii Ia. masă, Părin tele Anselm şi cu Cavalerul Ulrich fură înştiinţaţi că ajutorul vlădicăi catolic de Milcov, de care atârnau toate parohiile din Moldova, se află în Piatra şi,, în urm a unor întâmplări neprevăzute, neputând venî Ia Cetate unde era aşteptat, îi ruga să se răpadă cât mai curând la el,, având a se întreţine cu ei despre trebi grabnice. Părin tele şi cu Cavalerul porniră de sâ rg spre marea bucurie a lui Ştefan,, care înţelese că se ivea în sfârşit prilejul cău tat de el de atâta vreme. La plecarea călătorilor, se afla în curtea din lăuntru a C etăţei îm preună cu Maria venită acolo-

  • Pag. 4 „FOAIA' POPORULUI" Nr. 3-1

    Ştiri politice din străinătateR ăzboiu l ita lo -tu rc . Nimic deosebit

    de pe câmpul de războiu. Numai în Ma- rea-Roşie au bombardat nişte corăbii italiene de războiu fortăreaţa dela Hodeida, pe care au ruinat-o. Tot pe Marea-Roşie a prins un vapor italian pe un u l egiptean, care avea să ducă în Egipt vre-o 25 milioane de coroane liotărîte pentru armata turco-arabă din Tripolitania.

    In caincra turcească, noul guvern turc a spus, că pană nu se vor stabili nişte condiţiuni potrivite, cari să facă cu putinţă încheierea păcii între Italia şi Turcia, războiul nu va înceta.

    Italia se pregăteşte să mai ocupe una dintre inzulelc turceşti din Marea-Meditc- rană. Fiindcă mereu se vorbeşte iarăşi de pace, Italienii din oraşul Brescia au ţinuto adunare mare, în care au protestat în contra încheierii păcii, dacă Turcia nu va lăsa Italici întreaga Tripolitania.

    Turcia. Răscoala Albanezilor se întinde tot mai mult, răsculaţii cuprind tot mai multe oraşe iu Albania. După cum am spus în numărul trecut, răsculaţii au ccrut schimharca guvernului şi disolvarca camerei. Guvernul s’a schimbat şi a declarat în dietă, că va cercetă modul, cum s ’au făcut alegerile trecute, iu cari partidul Juni* Ior-Tuid au făcut alegeri ca în Ungaria, apoi va împcdccâ amestecul armatei şi al funcţionarilor in politică şi va respecta toate drepturile naţionalităţilor. Albanezii şi Turcii uniţi cu ci nu suni mulţumiţi cu j aceste declaratului şi cer disolvarca came- ; rei, ca să se facă alegeri noua, libere. l:i nu vor să stea de vorbă nici cu comisiunea trimisă dela Conslnntinopol in Albania pă- năco mai c întrunită camera de acum.

    Cccace face situaţia «le-acolo şi mai încurcată e faptul, c.i o mulţime de ofiţeri şi soldaţi ţin cu răsculaţii.

    Austria incă se pregăteşte la graniţa dc m en/ă/i (in Bosnia si 1 ierţegovina). pcntruca încurcături şi mai mari ca ccle j dc acum iu Turcia să nu o afle nepre- ! gă tită . !

    îm p ă ra tu l Japon ie i, Mutsuhilo, a mu- jrit la ÎS Iulie, iu etate dc 00 dc ani. Ur- jmasul lui va fi fiul său loşihito, care are j33 de ani. i

    spre a-şi lua ziua bună dela ei. Când ea i voi să se intoaren in spre casa, Ştefan, j închinâudu-se, ii zise nemţeşte in auzul tu- I tu lo r oştenilor ce erau dc faţă. !

    înaintea mesei spuneai, milostivă Doamnă ca ai suferit de căldura zilei de astăzi şi că, pentru a te răcori vrei să petreci câteva ceasuri afară, sub copacii de lângă poarta Cetăţei. Ţi-aş parcă oare j prea îndrăzneţ dacă te-aş ruga să-mi dai voie să te însoţesc?

    Maria rămase o clipă neliotărîtă şi Ştefan înţelese că căuta un cuvânt pentru a nu se afla singură cu el dar. Ia urmă, se vede că se resgândî, căci zise:

    - - Cu plăcere, Domnule Cavaler, H ertha adu-mi mantelul şi vină şi tu.

    Ştefan, pricepând că ea voieşte ca H ertha să-i însoţească, îşi muşcă buzele şi amândoi, ieşind pe poartă, trecură preste podul mişcător şi se îndreptară spre un tirad uriaş aflat la jum ătate de caie intre

    i pod şi zidul înconjurător, împrejurul căruia era o laviţă pe care se aşezară. Crengile

    Dela despărţămintele „Asociatiunii“.

    D esp ă rţăm ân tu l Alociu (de pe Câmpie) a ţinut întruniri cu prejegeri poporale în Ghirişul-român, un sat mic românesc cu 70—80 de familii, şi în Palatca.

    In Ghiriş au venit la prelegeri tot satul, bătrâni şi tineri, bărbaţi şi femei. Directorul despărţăm ântului, a vorbit despre rostul Asociat iuiiii, iar părintele comunei despre stricăciunea haiturilor spirtoase, îndemnând la sfârşit pe Românii noştri să se înstrăineze de otrava Jidanilor, cari omoară sufletul şi trupul, ne p răpădeşte averea şi ne nenoroceşte copii. C ăldura şi priceperea, cu care s’au ţinut aceste două prelegeri, au avut drept urmare, că în satul acesta mic s’au înscris 16 membri ajutători, ceeace îl ridică m ult preste alte sate mari de-ale noastre.

    In Palatca a vorbit părintele U. Cer- ghizan din Corpade despre legea comunala. Oamenii au ascultat cu multă pricepere explicările luminoase şi folositoare ale părintelui, căruia i-au mulţumit cu căldură. In comuna aceasta s’au înscris 7 membri ajutători.

    „FOAIA POPORULUI“este

    cea m âi veche, m ai bună şi m ai ie ftin ă foaie p e n tru poporul n o s tru .

    Cuprinsul ci, foarte bogat şi variat, este anume întocmit pentru trebuinţele ţă ranului român.

    N um eri dc probii sc t r im it la c c rc rc o ri-cu i g ra tis .

    Abonarea 8C poate facc cu începutul fie-cărci luni şi c o s tă :Pc un an întreg 4 cor. 40 b an iPe o jum ătate dc an 2 „ 20 „ Dc a.um prim la Anul-nou I „ 80 „ Pentru ţăriie străine II „ anual

    I/iţiţi (ied „Fonia Poporului" preste tot locul, ca aht/el să o putem face şl mai butul!

    Abonaţii cci noi primesc în c in s te şi partea romanului ,,Cu paloşul", care s’a tipărit pană acum în foaie.

    Ce scriu alte gazete?„ G a z e ta T ra n s ilv a n ie i“ (Braşov)’.

    Odinioară Românii se prindeau fârtaţi sau fraţi de cruce, pcntruca să se apere p e moarte şi pe viaţă împotriva duşm anilor lor. Azi vremurile s fau schimbat. D u şmanii nu se reped Ia noi cu sabie şi foc, azi trăim — chipu — vremuri de pace şl • totuşi luptăm pe moarte şi pe viaţă. Este lupta economică, lupta pentru avere şi bu - "* năstare, — şi în această luptă zilnică, Ia care noi luăm parte ca mai slabi, oare de ce să nu ne prindem fârtaţi sau fraţi de. cruce în tre o laltă , cum făceau străbunii noş tri? Nu ca să ne apărăm de sabie şi de" foc, ci să ne păstrăm şi să ne înmulţim avutul, să ne asigurăm folosul după munca mânilor noastre, să ne facein un traiu mai ticnit nouă şi fiilor n o ş tr i!

    Ţăranii să formeze t ovă ni şti agricole pentru vânzarea în comun, în mare şi la timp potrivit, deci cu preţ mai bun, a bucatelor, sau pentru desfacerea cu p reţ şi fără perdere de atâta vreme a laptelui, pentru procurarea de unelte şi maşini agricole, pe cari singuraticii nu le-ar putea cumpără, sau pentru de-a luă ia a- rândd o moşie mare sau chiar pentru a cumpăra astfel de moşii, care in urmă să să se desfacă în părţi mai mici pentru cei întovărăşiţi.

    Meseriaşii noştri să formeze şi ei tovărăşii pentru procurarea in comun (împreună) şi în mare a materiilor prime, (lemn, fer, postavuri ş. a.), de care au trebuinţă.

    Neguţătorii să facă tovărăşii cu acelaş scop pentru a-şi in/esni cumpărările şi plăţile şi deci a influenţa (a potrivi) preţurile mărfurilor fin favorul (spre binele) lo r.

    Intelectualii (cărturarii, domnii) noştri să formeze tovărăşii de cottstimaţiune pcntruca să-şi ieftinească traiul dc to a te zilele.

    Pilda viic a străinilor din jurul tău , obiceiul cuminte al străbunilor tăi de pc vremuri şi puterea nesecată, ce este în mulţimea ta, ~ te învaţă şi te indeamnS Române! Ar fi o fărădelege să rămâi su rd la glasul lor şi să uiţi frumoasa vorbă a poetului nostru naţional:

    Undc-i unul nu-i putere. r—e.

    ochii ci cei limpezi spre Ştefan, şi zise cu. ’ glasul ci cam surd dar dulce şi plin de un farmec nespus pentru e l:

    ~ Sunt gata să te ascult.— Crud a fost ceasul în care, de abia

    îndreptat dc rănile ce le primisem, fu itt zdrobit „dc vestea cum plită că ai fost ră pită de T ătari şi dc m ulte ori, b lestem at- am soarta care a hotărât să scap ca prin minune dc moarte, numai pentru a auzi îngrozitorul sfârşit al visurilor mele d e fericire. Fuseşi întâia, singura mea d ragoste, toate visurile mele de viitor faln ic ‘ şi strălucit, de nem ărginită fericire casnica, ' erau legate de tine, nu-mi închipuiam v iaţa fără de tine. Şi când toate g reu tăţile e rau învinse, când nimic nu mă mai despărţea ' de tine, aud că o soartă mai cum plită d e cât moartea te-a smuls din viaţa mea. Ş ti- ' ~ rea mi se dăduse cu amănunţim i de oam eni vrednici de încredere şi răn ile mă ţinuse pe coastă vreme prea îndelungată p en tru ‘ ca sa fi putut nădăjdui, că scăparea ta e s te încă cu putinţă. De nespus au fo st chimi*

    bradului sc lăsau îu jos împrejurul laviţei ascunzându-i vederii oştenilor care stăteau în poartă, soarele asfinţise şi noapfea cădea răpede.

    . Întâmplarea veni în ajutorul lui Ş tefan căci, Hertha zăbovind în casă, el se folosi de această îm prejurare, pentru a zice M ăriei:

    --- Atario, dc când am aflat că tu mai eşti pe lume, mintea şi inima mi-au fost stăpânite dc un singur gând, de o singură dorin ţă: să rămân singur cu tine numai un ceas ca să-ţi pot zice cel puţino parte din câte fierb în mine. Mario, dacă în tr’adevăr m’ai iubit odată, îndură-te dc mine, îndură-te de iadul, de care am parte şi hărăzăşti-mi acuma un singur ceas. Nu ai pentru ce să te fereşti de m ine; iată fata Ainc, te rog, trimite-o înapoi.

    Fără a-i răspunde, iUaria zise liniştit Herthci care se apropia de ei:

    — Uitasem că n’ai şezut la masă, du- te de mănâncă.

    După ce fata se depărtă, Maria ridică

  • J£r. Bl ÎOÂÎA -POPORULUI Pag. o

    Din suferinţele unui învăţător penzionat.

    C âte năcazuri şi cât« nedreptăţi sufere ,jdascălul", biciul a tle t al luminării popoare lo r pănă e în funcţie, — şi câte năpăs- tu iri şi neajunsuri are să îndure el chiar şi In am ărâtul răstâm p de penzionare, ce dăinuieşte abia vre-o câţi-va ani, — sau nici a t â t !

    De astădată dau în vileag sbuciumările d e durere ale unui învăţător penzionat confesional.> - In zilele irecute un om bătrân cu părul ;şi barba-i încărunţită ca neaua, scund, amă- i î t şi schilav se retrage modest sub cupola espoziturei unei prăvălii dintr’o stradă principală. Drumeţii şi trecătorii erau cuprinşi «ie m ilă la vederea acestui moşneag neno- Tocit şi involuntar întindeau manile prin 'buzunare şi-l cinsteau cu câţiva bănuţi. Bătrânu l om plecându-şi ochii slăbiţi şi lăcrămând m ulţum eşte pentru elemosina prim ită.

    IatiS un pandur. Bădăran cum era, zbiară cătră nefericitul m oşneag:

    Cum îndrăsneşti să ccrşeşti, ai îngăd u in ţă?

    Rogu-mă, — răspunse cu supunere b ă trânul, — eu n’am c e rş i t!

    Ce, mai şi m inţeşti, măgar bătrân, m arş la p o liţie !

    Pandurul prinde pe omul bătrân de igulcr şi-l hărţn ieştc ducându-1 la căpitănat. Aici, după-ce îl proslăveşte cu sudalme de negrăit, îl aşează în odaia dc pază şi pănă 'dimineaţa habar n’a avut nimenea dc 1*1. Om ul paralizat dc. partea stângă, fără ca fcă fi fost ascultat sau provocat să se rcc- tificc, a fost ţinut toată noaptea în odaia de stra jă , unde durmi pănă dimineaţa şc- iân d pe o bancă. Bătrânul, apucându-1 setea, se târăi spre apaductor. Cu picioarclc trem urătoare ajunge ca vai dc el în curte, ■unde am eţeşte şi în stare de inconştiinţă •ăzu întins la pământ. Vin salvatorii, şi-l •duc în spital. Aici se constată, că omul o- m ărit şi ceva atins la crccri, care a fost ţinut p/este şa isprezece oare in odaia de strajă flămând ş i sătos, e Stmeon D u n ă ir ţ , "întâtător penzionat! Iricărunţitul învăţător

    i ile ce le-am îndurat atuncea, când ziua şi noap tea îmi închipuiam suferinţele talc în mijlocul păgânilor sălbatici, când, oD oam - SC, Ic vedeam în vis pângărită de dânşii!

    Vremea, cu încctul, depărtă acele vedenii înfiorătoare însă fără a-mi alina durerea , fă ră a-mi stinge dorul. Dar se vede că m ăsura suferinţelor ce mi-au fost u rs ite era încă departe de a fi plină, căci a- cum, când pentru a doua oară m’ara trezit in urma unei lupte între v ia ţ i şi moarte, prim esc o nouă şi cumplită lovitură, aflu că ai 6căpat de pângărirea păgânilor dar... c ă eşti so ţia altuia. Şi acuma am ajuns să b lastăm soarta care n ’a vrut ca ferul ce m ’a lovit să în tre mai adânc pentru ca să cad m ort la picioarele tale.

    — Nu blăstăm â, zise Maria spărietă de patima şi de desnădăjduirea cu care Şte- jfan vorbise, nu b lă s tă m a ! Voinţa cerească ho tăreşte fiecăruia din noi m ăsura bucuriilo r ş i A durerilo r de care trebue să aibă p a rte pe păm ânt, iar, noi, putem numai să n e închinăm înaintea ei şi să-i cerem să ne

    poporal' fu transportat acum m tr’o sală de cura mai de dai Doamne.

    Întrebat de un corespondent ziaristic, bătrâtiul îi povesteşte întreg tragicul dureros al vieţii sale.

    „In anul 1866, ca pedagog absolvent §i candidat cu cualiiicaţie în regulă, ain fost ales învăţă to r la şcoala poporală confesională din comuna T. — Douăzeci şi doi de ani am învăţat copiii satului să slover.ească la carte. La anul 1888 lovit am fost de o grozavă năpastă, atât eu, câ t‘ şi familia m ea : partea stângă a trupului meu a fost lovită de apoplecsic, aşa că scaunul şcolar, ca pe un om nevrednic de lucru, m’a pus în penzie. După o muncă stăruitoare şi sârguincioasu de douăzeci şi doi de ani am fost. scos din slujbă cu o penzie de două sute treizeci dc coroane! Am bălăbănit prin sat am ărât şi neputincios dimpreună a i familia mea cu trei copilaşi în cele mai mari lipsuri şi neajunsuri, pe lângă o penzie lunară nu tocmai de douăzeci de coroane. După chinuri de vre-o jum ătate de an mi-a trecut încâ+va boala şi m’am muiat în comuna M..., unde mi-am tânjit ainărîta de viaţă ca învăţăto r privat. Câtă vreme mai sirnţiam în mine ceva putere în trup, mai lucram una alta, să pot câştigă bucătura de toate zilele pentru familie, în urmă însă înainte cu şepte ani m’nm slăbit în tr’atâta, că n’am mai putu t lucra nimic. M’am mutat apoi-în acest or^ş, unde din pricina foamei am fost îm pm 9 la rerşiterie! Făcut-am rugări pe la toate diregătoriile, dar dc pre- tutindenca am fost respins. Acum, dupăce pe a ltă calc n ’am putut da pânc familiei, m’am adresat că tră oameni privaţi, cari de milă m’au a ju tat. In public şi să vază lumea n ’am cerşit nici odată, dar dacă cineva m’a cinstit de bună voie şi dragă inimă, am primit cu adâncă mulţumire. Aşa s’a întâm plat şi alaltă-cri, himea miloasă, ce mă cunoşlea, m’a dăruit cu câtc ccva, şi pandurul fă ră suflet m’a târâit a ic i!“

    lată uncie din dureroasele suferinţe a k unor învăţători confesionali! Oare intre învăţătorii noştri ftăscscu-sc asemenea tipuri trag ice? Durere, sc găsesc, dar nu le observă niinc! Acum m toiul frăm ântătu- rilor pentru regularca şi îm bunătăţirea stării m ateriale a învăţătorilor e just şi loial să se ştie şi acestea!

    Lugoj, 14 Iulie n. 1912.Gcorge Joandrea.

    deie puterea trebuitoare pentru a purta cu vrednicie povara lor. Crezi, poate, că durerea mea o fost mică când, abia scăpată de o soartă înfiorătoare, după ce-mi văzusem părintele măcelărit sub ochii mei, am prim it vestea grozavă că tu nu mai eşti şi că sunt lipsită de cel de pe urm ă sprijin ce-mi -rămânea pe pământ, pe care înteme- iasem, în visurile tinereţii, fericirea întregii mele v ieţi? Crezi că inima nu m is ’o ru p t când ra’am h o tărît să fiu soţia a ltu ia? Crezi că durerea şi dorul meu se stânsese când, de odată, te-am văzut înaintea ochilor mei, în dim ineaţa zilei în care ai fost răn it? Crezica de atunci am mai avut o clipă de linişte şi că mici sunt durerile care-mi sfăşiein im a?

    — Mario, strigă Ştefan, luând mâna ei în mâna lui şi strângând-o cu putere, te aud şi nu-mi vine să cred cuvintele tale, Mario, înţeles-am oare bine? Tu to t mă iubeşti?

    — Da, zise Maria cu hotarîre, da, Ştefane, te iubesc; iubirea care ai deşteptat-o în mine va pieri numai atunci când voiu

    Observări dela sate— Iju formé de poezii poporale. —

    — Gardul cu propteleNu cade în vremuri grele, -Căci îl ţin proptelele,larii nu nuielcle. '

    Zicala aceasta are Un adevăr foarte mare.Sub gard, înţelegem omul Car’ se clătină ca pomul,Nu de vânt, nice de boală,Ci de inima lui goală,Lipsită de fapte bune,Dar plină de stricăciune.

    Propteaua e omul, care Putere şi -vază are.Iar cu vaza lui ar vrea Pe cel slab sus a-1 ţinea,Ca lumea să nu zărească Sărăcia sufletească.

    Cred, că ’n fiecare sat Ave-ţi câte-un gard stricat Şi câte-un om urgisit,Dar de puternici proptit.

    Şi cred, pe mulţi v’a mâhnit, Văzând pe cel sprijinit,Cum loveşte ’n adevăr,Luând dreptatea dc p ă r."

    Cu proptituri dc aceste Am ajuns ca în poveste:Ca cel mic s’ajungă marc,Cel slăbit să fie tare,Celui leneş să-i zici harnic,Să-l crezi pe zgârcit de darnic, Pe hoţ să-l numeşti curat,Pe bcutor cumpătat.

    Treaba asta, cum i*am zice, Numai la bitte nu duce.Căci văzând cel neproptit,Că el, deşi om cinstit,E dat înapoi dc cel Proptit, dar un mişel,In suflet se va mâhni Şi din bin’ sc va răi.

    lată deci: celcc propteşte,Pe cel rău îl fericeşte, —Pe ccl bun însă-1 mâhneşte, —

    .pieri şi eu.— O Doamne, zise Ştefan, de acuma

    uitat-am toate durerile şi toate chinurile; visurile dc odinioară sunt aproape de împlinire! Mario, mai zi-mi încă odată că nu mă înşel, că în adevăr mă iubeşti, că mă vei iubi tot-deauna, şi ducând mâna albă şi gingaşă a iubitei la buze, o acoperi cu sărutări fierbinţi.

    — Da, te iubesc, zise Maria, încercându-se în zadar să-şi tragă mâna înapoi, şi te ra i iubi totdeauna, dar nu da cuvintelor mele un în ţeles ce nu -1 pot avea, te iubesc dar sunt legături care ne despart pe vecie!

    (Va urai)„F oaia P o p o ru lu i“ cu n u m ăru l se

    află de v â n z a re în S ib iiu — în to t decursul săptăm ânei — la A d m in is tra ţia foii» strada M ăcelarilor Nr. 12, precum şi td trafica şi prăvălia de ziare L. V. N 6metM în strada Turnului (Saggasse) Nr. 12, ia3 pentru partea de sus a oraşului Iii trafica ’ şj prăvălia de ziare H . F ra n k , strada CisH sădi ei Nr. 36. • ; ' _

  • Pil EOAÎA ROP0ROLPJ Nr. 81

    Prin u rm are : rău greşeşte Acel om cu lucrul său Sprijinind pe omul rău.

    De-aceea vedem nemernici, In jurul unor puternici, Vedem leneşi, farisei, Mincinoşi, oameni mişei,Că se ţin cu mare zor .De pulpana domnilor.

    Gardului îi pui proptele, Omului cu ’ncîinări rele Insă, parte cine-i pune,Nu-i condus de gânduri bune

    (De-ar fi acela un sfânt Venit din cer pe-păm ânt). Căci a apăra ce-i rău E’n contra lui Dumnezeu.

    Din asta ce se ’nvăţăm Şi ce pildă să luăm?

    — Să nu fie nimenea Nice gard, ttice proptea!

    Petrea Dascălul.

    Mărăcinele.in tr ’o zi m ărăcinele zise grădinarului*

    Dacă in ar răsădi cineva pe mine între flo ii şi m’ar udă frumos, şi regele s ’ar m in tm î de florile şi poamele mele.

    G rădinarul îl răsădi îndată aşezândtt-I în tr’un loc ales prin tre flori. II udâ dim ineaţa şi seara, (.unind spinii m ărăcinelui se înm ulţiră, şi se îm puterniciră de în ă buşiră toate florile dimprejur.

    Această fabula se adresează către ce i cari ocrotesc pe câte un om rău. Cu câ t îi faci mai mult bine, cu atât răutatea lu î sporeşte şi or pe care i- Iv e i face el ţî-I va întoarce în rău.

    Atacat de fiara sălbatică.

    De m ulte ori se scrie despre nenorociri, ce se întâmplă cu diferite persoane, cari îmblânzesc animale sălbatice pe lam e- fiaieru. O astfel de întâmplare ne arată chipul nostru de azi.

    îngrijitorul animalelor Voia ca sa. le

    dee de mâncare. Când colo un tigru sare deodată asupra bietului om, care de groază a început a striga desperat după ajutor.

    Proprietarul menajeriei, auzind vaietele îngrijitorului, a alergat iute la faţa locului cu un câne credincios al lui. Acesta

    numai decât a sărit asupra tigrului, ca re fis în urmă silit a lăsa ghiarele de pe b ie tu l om, dupăce îi făcuse însă mai m ulte rân* şi îi sfâşiase o parte a pielii de

  • N r. 81 fftOATÂ POPORULUI P*g. 7

    Poeziî poporale.1 ; _ De pe C âm pie.

    ; i.Fă-m ă Doamne ce mi face,

    ; , Fă-mă pasăre pistiiţă,O ri la drum o câşm ăriţă,Să dau vin, să dau pelin,

    ' • • Să mă uşurez de chin.

    ; - II.D ragosiele-s ale lunii Şi le iubesc numai unii.

    ' Dar le iubesc cu dreptate Păn ce-i luna jum ătate,C ând ajunge luna plină Din nimic le află vină.

    111.

    Frunză verde de a rţa r Ne-am iubit bade ’nzadar,Ne-am iubit doi ani şi-o vară Şi ne-am urât dintr’o seară.

    IV.

    Măi bădiţă , maică-ta Team ă i că mi luâ.Spune-i bade să nu-i fk C ă-ţi voi călca în călcâe;Şi-i mai spunc-adcvărat Să-şi pună gurei lăcat,C ’o zis că te-am fcrmecat,Când oi sta a fermeca Nu farmec viţă de-a ta.

    V.

    Cine iubeşte vecina Nu-i tigneşte seara cina,C ’o vede de lângă casă Sărm ană inimă arsă.

    VI.

    ■ Plouă Doamne şi răzbună , ,Şi"’fn> niai fă inima bună,J Şi-’mi întinde curcubeu

    De-aici păn’ la badiu meu.

    VII.

    Nu ştiu pare-mi ori s’aude G lasul badii nu ştiu unde,Doar mă ’nşală inima,

    ; O ri vine de undeva?

    VIII.

    Mi-am lăsat mândra de mică,'Am luat una voinică,Şi-o fost plină de oftică.

    IX.

    E u ’s beteagă, badiu zace,De-am muri să punem paee.

    X.Bade pentru dorul tău Mă t ]‘n părinţii de rău,De bine de tn’a r ţinea Poim âne ne-am cununa.

    XI..Vai de mine-i la ameazi Pe badiu nu l’am vă st azi.De nu-1 văd păn ’ Ja ojină Nu-mi trebuie nici de cina.

    XII.Ş tii tu roândro ce ţi-am spus Ase&ră colea din su s :Sa pui cunună din vie,

    Să-mi fi dragă numai mie.Tu m ândro n’ai ascultat,Ai pus cunună-de ^lori,Te-ai iubit cu alţi feciori.

    ' XII.

    Du-mă Doamne de pe-aici Pe unde-s grânele n,ici,Că pe-aicea s’au mărit Şi oamenii s’au răit.

    • XIV.

    Nu gândi bade gândi Că beau apă din izvor Şi că voi muri de dor.Eu beau apă din fântână Şi inimii sunt stăpână.

    XV.

    Când treci bade pe la noi Nu te uita drept în curte Că eu am duşmane multe. U ită-te mai preste sat Să creadă că mai lăsat.

    XVI.

    — M ândra mea gură de crin Spune-mi scara când să vin?— Să nu vii, bade, de vreme,Că duşm anele mă teme,Vino după miez de noapte, Când adorm somnul dc moarte.

    XVII.

    Bate Doam ne doi părinţi Ce-or d espărţit doi iubiţi..Şi-i bate şi-i milueşte,Că fie cc om greşeşte.

    XVIII.

    — Fă copilă din vâlcele Dă-mi şi mic floricele.— Ba cu bade nu-ţi voi da, C ’astâ vară n’o plouat,Am muncit dc le-am udat.

    XIX.

    Când treci bade pe Ja noi Pune clopote fa boi,Cu şinoarâ de mâtasă Să le-aud bade din casă,De-oi fi moartă de betcagăOi deschide fereastra Să vorbesc cu Dumneata.

    XX.Mă sculai de dimineaţă Foi de ismă creaţă,Luai drum ul prin grădină Foi de m ătăcină,Găsi-i m ândra adormită Foaie de răchită,Pe laviţa din’-gă cale Foi a lbe de jale.

    Dormea şi vorbea prin vis Foaie de saschis,Ş i .vorbea despre noroc Foi de busuioc.

    începui a fluieră Foi de iarbă rea,Şi din b ra ţu l somnului Lemnu] Domnului, l-am lu a t norocului Foaia socului.

    Mafia Cunţan.

    Sibiiu 8 August n.

    Vlaicu la Orăştie. 1Duminecă în 4 August n., iubitul no

    stru aviator Vlaicu a zburat Ia O răştie cum nu se poate mai frumos. Au fost de faţă preste 10 mii de persoane. Zborul a ţinut 40 de minute, adecă aproape trei sferturi de oară. In acest timp a făcut un drum de vr’o 100 chilometri, ducându-se în zbor dela O răştie pănă la Binţinţi, satul unde s’s născut Vlaicu.

    La acest zbor au luat parte şi poeţii noştri Goga şi losif, iar dintre Unguri încă au fost mai m ulţi grofi. Aceşti grofi au rugat pe Vlaicu ca să le arete pe părinţii lui, cari încă erau la zbor. Astfel s’au dus. cu Vlaicu şi au dat mâna acestor ţărani fruntaşi, gratulându-le Ungurii, că ei au avut norocul ca să aibă un fiu atât de cuminte şi învăţat.

    Vlaicu la Vârşeţ.Duminecă acum, în 11 August n.,.

    Vlaicu zboară lâ Vârşeţ, unde de sigur că încă se va aduna întreagă lumea românească din a cek părţi, pentru a vedea pe a* ceasta pasere m ăiastră.

    Un „Institu t balcanic“ în Bucureşti.Din îndemnul dlui Nicolae lorga şi cu sprijinul Regelui Ca rol se va înfiinţa în Bucureşti un Institut balcanic, unde profesorii, vor face cunoscute ascultătorilor popoarăle din Pcninzula Balcanică, adecă pe Greci, Bulgari, Sârbi şi Turci. Sc va arăta, care e literatura lor, starea lor economică, financiară şi politică. Ideia e cât sc poate de cuminte, căci c lucru curios, ca Românii din Ţară să cunoască mai bine Franţa, departe de ei preste nouă ţări şi mări, şi despre vecinii lor mai apropiaţi să nu ştie aproape nimic. <

    P e n tru fondu l z ia r iş t ilo r ro m ân i. Trupa artiştilor români Murcttş şi Cri şan, care a dat in săptăm ânile din urmă mai multe reprezentaţiuni prin oraşele locuite dc Români, a dăruit pentru fondul ziariştilor români 100 coroane.

    Dl Marinescu-Dragadirn din Bucureşti a dăruit pentru acelaş fond o miic dc coroane.

    B ravo R o m ân i! Fraţii Agriştcni (din Agrişteu, comit. Târnava mică) emigraţi la America şi aşezaţi în oraşul Farrell Pa îşi au muzica lo r proprie. Când a fost la4 Iulie serbarea naţională americană aveau să defileze (să treacă în rânduri) toate societăţile. Maghiarii de-acolo au rugat pe Români să Ie dea şi lor muzica, ca să nu defileze ca o turm ă de oi. Pentru aceastai-au îmbiat cu o sumă m are de bani. Dar bravii .Agrişteni le-au răspuns, că nu pentru o sută, dar nici pentru o miie de dolari şi nu-şi dau muzica românească unor Maghiari.

    Numai Românii ticăloşi se întovărăşesc cu străinul la petreceri.

    A se n tă rile pentru feciorii, cari se ţin de comanda de în tregire din Braşov, se vor ţinea astfe l: In Kezdi-Oşorheiu din 12—21. August, Covasna 23—28 Aug., Sepsi-Sân- georgiu 30 Aug. pănă la 6 Sept., Aita- m are 8— 11 Sept., Feldioara 13—16 Sept. Braşov 18—24 Sept., Săcele 26—30 Sept. iar în Cohalm dela 2—5 Oct.

  • 'Pag. 8 EOAIÂ- POPORULUI Nr. S I

    N’au curaj! In Septemvrie se va ţinea la Geneva (G enf) în Şviţera conferenţa interparlam entară, Ia care iau parte deputaţi din toate parlam entele de pe pământ, prin urm are şi din dieta dela Pesta. Vice-pre- şedintele grupului maghiar a. înştiinţat pe deputaţi, că anul acesta Maghiarii (şi J idanii nu vor merge la conferenţa din G eneva, căci în Ungaria lucrurile sunt încurcate şi ei nu se pot înţelege, cuni să se poarte acolo. De fapt însă le c ruşine să m eargă între Europeni, căci ar da numai prilej să se descopere întreaga barbarie din Ungaria în faţa Europei.

    Modă românească în — Paris.Doamnele din Paris nu mai ştiu, ce mode nouă să mai iscodească. In timpul din u rm ă au început să lapede pălăriile care de care mai schimonosite şi să-şi învelească, ca şi Româncele noastre, capul cu nişte cârpe (basm ale).

    C ine-a în d ră g it s tră in ii . . . . Din H etur ni se scrie: — Cunoscând starea vitregă a poporului nostru, precum şi luptele purtate din partea mai marilor şi a preoţimii noastre, cari pe toate terencle caută înaintarea naţiunei, precum şi apărarea credinţei, limbei şi a obiceiurilor străm oşeşti, — ne ţinem dc sfântă dato- cinţă a arătă faptul părintelui Ambrosiu T ătar din comuna Hetur.

    Dânsul, incă este chemat a luptă pentru prosperarea şi înaintarea credincioşilor— cel puţin pentru a acélóra, cari sunt încredinţaţi păstorirci Domniei Sale — şi mai vârtos pentru susţinerea credinţei, lim- bci şi a obiceiurilor strămoşeşti. Părintele T ătar dă slabe dovezi despre aceasta, mai vârtos prin faptul că 'şi m ărită fiica după notarul comunal Miklós Zoltán, Ungur de | religiunea reformată, care fiică deja la logodnă a devenit Tatár Anuska şi incurând | va deveni Miklós Anuska. Ungurul acesta, prin aceea clă dovadă că iubeşte credinţa, limba şi obiceiurile -noastre, că ori şi unde c, in prezenţa lui - deşi e singurul U ngur iu comuna noastră ™ să vorbeşte numai ungureşte, cu toate că ştie şi româneşte şi nem ţeşte, iar părintele nici barăm atâ ta putere n’a avut să-şi dezbare fiica de acest venetic, care ca mâne, simţindu-se înrudit cu părintele şi văzându-1 ca fiitor socru al lui, supus şi plecat la ori şi ce, va fi in s ta re să ne atace — poate credinţa nu, — dar obiceiurile de bună seamă şi dea bunul Dumnezeu să nu fie aşa, dar ca mâne vom vedea jucându-se (a părintele în casă „csiârdâş"-ul.

    Oare prin aceasta voeştc să dea dovadă de bun păstor, acelora care şi-au pus încrederea în dânsul? Sau poate vocşte a ne conduce şi pc noi pe căile pe cari păn’ acum, ia noi încă numai singur a rătăcit?

    Le scoatem acestea la iveală, numai ca să ştie lumea, că şi astfel de fapte să pot întâmpla în casa părintelui Tătar, care a fost ajutorat şi aspirează chiar şi azi a fi şi pe mai departe ajutorat în creşterea familiei Sale, din munca marilor noştri binefăcători. Unii binevoitori.

    O nouă inven ţie (iscod ire .). Profesorul german Spalteholz din Lipsea a descoperit mijlocul de-a face orice corp viu să fie transparent. Cu ajutorul acestei in ven- ţiuni se poate vedea in corpul omenesc cum « creerul, inima, ficatul, rărunchii, maţele, adecă tot ce e înlăuntru, aşa că medicul va cunoaşte uşor, care organ e bolnav.

    Românii din Ţară cumpărători de mine şi de păduri ia «oi. Trei proprietari mari de păduri din comitatul Trei- scaune, Jidanii Deutsch, Alaylănder şi Herz au vândut dlui 'A. Ţăratiu din România 30 de mii de jugăre de pădure cu 600 mii de coroane.

    Un consorţiu din Ţară h i frunte cu principele Ghica e pc cale să cumpere minele de aur dela Valea Borcutului (lângă Baia-mare). Minele sunt proprietatea dlui Alexandru Pocol, fost pe vremuri învăţător român.

    Se’nţelege, că foile jidano-maghiare varsă iară cătran pe nări de năcaz, că Românii pun mâna pe proprietăţi, cari după drept şi d rep tate pot fi numai româneşti.

    T ră z n ît . Iu Codlea (comit. Braşovului) s 'a adăpostit un băiat de vre-o 13 ani sub un copac, căci începuse o ploaie marc. Fulgerul s’a descărcat în copac omorînd pe băiat.

    La fondul casei m eseriaşilor îm preunate cu hală de vânzare, ndininis- * tra t de „Societatea meseriaşilor români din Blaj“ , au in trat următoarele contribuiri: Societatea comercianţilor români din Braşov 100 cor., Ioan Săbădean marc industriaş Braşov 00 cor., Asoeiaţiunea pentru sprijinirea învăţăceilor Braşov, Elena A. Popovici Braşov câte 50 cor., Diamandi Steriu 30 cor., Nicolae Ciaroiu Braşov, Va- silc Popa maior Braşov câte 10 cor., Nicolae Roşea agent Viena 5 cor., Emantiil Şuiaga preot l.ăpuşnic 1 cor., Ilie Saudru arândator Cergăul-inarc, Ioan Popovici preot Bercchiu, Octavian Tăxlăuanu, secretarul Asoriaţiuiiei Sibiiu, Dr. Petru Barlui, dircctor de bancă Caransebeş, (ieo rge Bi- tea preot Oarda-de-sus câte I cor. Ioan Comşa învăţător Brui 50 fii. In numele com itetului m ulţum eşte O. Prrnt/>, prezident.

    Falşificator dc bani. La Otlaca (com itatul Aradului) a fost prins losif Ple- şoiami. tinichigiu (blehar) şi membru al unei bande de falsificatori de bani din România. La cererea autorităţilor din Ţară, Plcfoianu va fi extradat, adecă dat pe mâna poliţiei din România.

    Abonaţi noi la „Foaia Poporului*se primesc cu începutul fiecărei luni. Toţi aceia, cari abonează acum „Foaia Poporului“ , primesc în cinste partea din foaie a romanului „Cu paloşul“ de când s ’a început publicarea lui, adecă dels Nr. 52 din 1911 încoace.

    Nenorocire în tr ’o pădure. In muntele Ghircu (lângă Lotrioara) a căzut un trunchiu preste lucrătorul Petru Banea din Bistra, rănindu-1 greu. El a fost adus cu trenul la Sibiiu, dar bietul om muri pe drum dela gară cătră spital.

    Facem cunoscu t, că cine nu prhneşts vr’un număr din foaie să reclameze îndată la postă, sau la noi cel mai târziu te2—3 zile după aceea. Iar nu după săptămâni, când nu mai avem acei numeri.

    Cine n’ar avea partea romanului „Co paloşul“ complet, dela început, să ne scrie acum pană mai avem. Bine înţeles, e da- torinţa fiecăruia, ca să-şi grijeaseă foii« din cât se poate. In viitor nu vom mai putea trimite nici din acestea aşa tmilîc. Iar cine nu ceteşte toate foile, acela nu vi putea înţelege cum se cade acest rom ar istoric atât de interesant şi frumos. G ri jiţt, ded , partea foii cu romanul l

    C op iii şi focul. In comuna C ă ld ăreştf din judeţul Buzăului (România) au ars p ă - nă la păm ânt casele alor op t ţărani. Un copil a aprins nişte chibrituri (lem uuşe, aprinjoare, cătrăn iţe) lângă o şiră de paie, care a luat foc şi fiindcă suflă şi un vân t tare, focul a cuprins şi acoperişul caselor.

    Z ă h a ru l de nap i. Anul acesta se îm plinesc o sută de ani, dc când s ’a început fabricarea zăharului din napi. Pănă atunci se făcea numai din trestia de zăhar, care creşte în ţările cele calde. Făcându-se din napi (în România Ie zice sfecle de zăhar), zăharul s 'a eftiult mult, şi e de dorit să se eftinească şi mai mult, căci e foarte nutri- tor. Patru-ciuci bucăţele de zăhar sunt cât o bucată bună de carne, mai ales pentru copii.

    C ă ld u ri m a ri se anunţă iară din Arae- rica-de-Nord, unde pe alocurea termometrul arată 3 5 —-10 grade de căldură în um bră. In Nevv-York, Chicago, Cleveland şi în alte oraşe au căzut mulţi oameni m orţi pe s tra d ă ; în spitale sunt o m ulţim e de bolnavi diu cauia căldurii. In Cleveland au m urit în scurt timp preste 50 de copii de insolaţie (săgeată).

    Beţiv până dincolo de m orm ânt. Insalul Bogodunov diu Rusia a fost desgro- «at cadavrul unui ţăran înm ormântat înainte cu doi ani. Când au desfăcut sicriul, au găsit între oase o sticlă cu rachiu. O amenii s ’au mirat mult de lucrul acosta, dar feciorul celui desgropat i-a lăm urit curând, spunând, că tatăl său i-a poruncit cu lim b i de m oarte să-i pună pe piept, înainte dc înm orm ântare, o lă tărca ţă plină cu rachiu.

    F e te d isp ă ru te . Iu Budapesta num ărul fetelor dispărute (perdute fără u rm ă) creşte mereu. Nu dc mult a fost înştiinţată politia din Budapesta despre d ispariţia a trei fete în elate de 15 — 17 ani.

    Ungaria, îndeosebi Budapesta, e cunoscută ca locul, unde sc găsesc cei mai îm ilţi mişei, cari ademenesc fete cu minciuni şi apoi le duc în străinătate, mai ales în Ame* rica-de-Sud. unde le vând în casele d e pierzanie.

    C uiul străin în casă. In alt loc a l foii publicăm o scrisoare din H etur, unde se vede grcşala cea mare, în care un preo t tiitându-şi, că c Român, îşi aruncă fata lui. Româncă şi creştină pănă acum, în b ra ţe le unui străin de neam. Urm ările unei astfel de îm preunări protivnice legii lui Dumnezeu, Ie vedem in Atintiul Gherlei. Prim - pretorul cercului a trimis pc capul Românilor diu satul curat românesc Mintiu ca notar substitut pe un venetic cu num ele Feher Ârpnd, căruia preotul român (? ) , din Vasas-Sântioana i-a dat fata de nevastă. Şarpele şi-a şi a ră tat dinţii, căci în cancelaria comunală a avut obrăznicia să ceara dela câţiva Români să nu vorbească rom âneşte ! Adecă acest pripăşit de cine ş tie unde, îngrăşat diu sudoarea poporului nostru, în loc să se ruşineze de-a vorbi lim bă străină în mijlocul .nostru, are îndrăjy neaja, in sat românesc, să ceară, ca şi a lţ ii să cârăie ca e l! Reprezentanţele com unale din cercul notarial de-acolo să-şi bage minte a ’n cap la alegerea de notar şi să nu cumva să-şi vândă sufletul unui s tră in ! Ia r cei slabi să înţeleagă, că fata rom ânească numai atunci poate aduce jertfa de^a s e da unui stră in r dacă ices tâ se lapădă d e

    | Satana făcându-se Român şi creştin a d e - | vărat. :

  • Nr. B l ________________________________________ FOAiĂ ROPQRUlria ^: " - - - - . ̂ " 1 .--- ;------ 1 1 ţ*"«

    Comună vrednică. Germanii (Şvabii)N en o ro c ire g rozavă s’a întâm plat în •portul Bi:iz din Germania. Cu un vapor ven iseră la o miie de oameni ca să-şi petreacă în acest port lângă mare. De pe vapor ducea la ţărm o punte lată de trei metri şi hm gă de zece.' Când s’au grăm ăd it sutele de oameni pe ea, puntea s’a rupt în două şi preste două sute de oameni au căzut în mare. Partea cea mai mare a fost

    .scăpată, dar aproape 50 şi-au găsit moartea in valuri. (

    B eţia . In comuna Pătărlagele (România), Gh. Udrea eră cunoscut de beţiv mare. S ăptăm âna trecută a venit seara la crâjmă şi a început să bea preste m ăsură rachiu. In curând insă căzu mort grăm adă. Spirtul îi pusese capăt vieţii spre bucuria familiei lui.

    S u rp a re a unei case nouă. In Peters- burg, capitala Rusiei, s’a surpat o casă m are cu şase rânduri, care nu era încă isprăvita. Cercetările au dovedit, că arlii - tecţii au întrebuinţat lemn putred. In casă dormiau preste 100 de lucrători, ceeace eră contra legii. Aceştia au fost toţi îngropaţi sub dărâm ături.

    In so la ţiu n e . Am dat şi noi în mai m ulte rânduri ştiri despre moartea unor oameni, pricinuită de căldura cea terbinte a soarelui. Mai ales din America vin adesea ştiri de acestea. Boala aceasta pricinuită de soarele ferbinte se num eşte insolaţiune, Românii ii zic pe alocurea săgeata, pentru că omul cade mort ca şi cum ar fi lovit de o săgeată. Boala aceasta se arată la început prin dureri mari de cap, ameţeli, cari îl trântesc pe om la pământ, greutate mare în tot corpul. Pielea arde ca focul, răsuflarea e iute, faţa se învineţeşte, căci acidul carbonic se grăm ădeşte în sânge.

    Cel mai bun mijloc de-a nc feri dc insolaţiune ar fi să nu umblam prin soarele arzător. Dar omul trebuie să muncească şi munca nu întreabă, de e soare ferbinte sau um blă. Ceice lucrează in soare î

  • ? r iO s:.FOAIA POPORULUI* Nr. 31

    t tfa „AsoctapiifieCONCURS.

    Comitetul centraj al „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului aromân“ publică concurs, cu terminal de 31 Decemvrie tt. a. c. pentru o lucrare contra -emigrării poporului nostru în America, pe lângă următoarele condiţiuni:

    1. Lucrarea va avea işă 1ie scrisă în stil poporal, arătându-se in 'e a toate primejdiile Ia cari sunt espuşi emigranţii, şi pa- igubele materiale şi morale ale celor rămaşi acasă.

    2. Să se arate mai departe, cum cei siliţi de împrejurări, a emigra srar putea feri de primejdiile, ce-i ameninţă, şi şi-ar putea păstra sănătatea trupească şi sufletească, folosindu-şi în acelaş timp munca lo r în modul cel mai avantagios şi păstrân- -du-şi legăturile cu cei dc acasă.

    3. Să se arate căile şi mijloacele de-aşi îmbunătăţi oamenii noştri starea lor materială şi a-şi desvoltâ puterea morală aici, fără de a mai emigra.

    Cea mai bună lucrare cuprinzând material pentru 4 coaie de tipar (formatul .Bibliotecii poporale a „Asociaţiunii“ (va fi premiată cu preudul de cor. 100.— pus la dispoziţie din partea dlui loan Pop, preot greco-cat. român tn Aurora III. (Sta- tele-Unite) şi se va publica în această bibliotecă in cursul anului viitor (1913).

    Autorii să-şi de-a numele într’un plic închis, provăzut cu motto, trimiţând, iu chipul acesta, lucrările lor anonim.

    Fiind lucrarea aceasta de o deosebită importanţă pentru viitorul poporului nostru, rugăm cu toată insistenţa pe domnii I preoţi, reintorşi din America, şi pe ceice trăesc acum acolo, să-şi iâ sarcina de a da în mâna ţăranului nostru o lucrare în adevăr bună şi folositoare.

    Sibiiu, in 25 Iulie n. 1912.A/idreitt Bârscanu,

    prezidentul „Asociaţiunii“

    ECONOMIE

    Românii, criza de bani şi reuniunile de credit.

    S’a vorbit şi pănă acum de criza de 1>ani dela noi, ba s’a chiar scris şi explicat cauza şi în „Foaia Poporului'*.

    Pănă acum nu se poate şti sigur, întru cât încurcătura sau criza aceasta de bani a stricat sau a folosit Românilor. Mulţi •vor zice, că a stricat, deoarece nu s’au p u tu t face cumpărări şi vânzări. Aşa c, dar eu zic, că criza aceasta ne-a adus şi o învăţătură şj anume: să nc - întindem numai cât ne ajunge straiul.

    S’au sporit băncile ca ciupercile. Toate s'au făcut, ca să" vie iu ajutorul ţăranilor noştri. cari să ajungă mai iute Ia bani pentru a-şi cumpăra cele de lipsă

    împrumuturi s’au dat destule, poate prea destule, căci băncilor le-au stat într’a- Îjutor alte bănci mâi mari, aşa încât ale noastre s’au prea întins, adecă au dat împru- mutur^ m ^ ie din banii altora, iar acum «an cele străine nu mai dau bani, ba îi

    pe cei daţi, faieteie bănci sunt siliteî , ? " , v “, 't>e « • «* « « le , fie că cerM U- “ înapoi, fie c i iauf ţo im * mari -dela imprumuj” t; r[;e “ ,au

    lacurcătura de bani e gata. Oamenii s’au îmbulzit Ia bani, că i-att căpătat uşor, deşi cu procente de tot mari, au cumpărat pe ei pământ în nădejdea că vor plăti datoria pe rând şi acum băncile îşi cer banii dela bietul ţăran, că şi ele sunt silite de alţii a le da banii înapoi.

    Unde ne mai trebue o mai mare încurcătură şi o mai mare sărăcie pe capul bietului ţă ra n i? Banii trebue să-i dea la bancă, dar de unde? Şi-ar vinde din pământ dar nu-i Ia cine. Alerge cu vitele în târg dar nu Ie cumpără nime, că nu-s bani, că-i criză de bani. Sărăcia şi năcazul e gata pe capul omului.

    Vedeţi, de aceea zic eu că criza asta de bani poate ne-a adus şi ceva învăţătură. E vorba să nu lăcomim aşa tare Ia ban s tră in ; cât putem să ne ajutorăm cu bani proprii. Decât gazdă cu opt boi, jugbere multe de pământ, şi sute şi mii de coroane datorie, mai bine două văcuţe cu lapte şi pământ cât să putem ţinea casa cu bucatele trebuincioase şi să nu fim datori nimănui. Ccice nu-i dator trăeşte mai fără gânduri.

    Reuniunile săteşti să le facem mai mult pentru păstrare, să dedătn oamenii noştri la păstrarea banilor. Să strângă părăluţe albe pentru zile negre. Să nu-şi prea cumpere multe pănă uu are aproape toţi bănişorii lui. Cine cumpără pe datorie plăteşte de două ori, căci plăteşte şi banii împrumutaţi şi camăta lo r! Şi azi camăta e m are!

    Băncile şi reuniunile noastre (fie intre noi zis) sunt cam scumpe. Vreau să arefe venit mare la capătul anului şi să-şi plătească funcţionarii ca şi altele străine. Ce-i drept că venitul curat îl dau şi spre scopuri filantiopice, adecă dc binefacere, ajutorând şcoalcle noastre şi bisericele, dar ce folos că străinii ni-lc hulesc şi arată cu date că ţăranul plăteşte la unele bănci de- ale noastre cu 3 - -loi» mai mult ca la celc s tră in e . *)

    Să lucrăm cu chibzuială, căci a-1 ajutora pe om cu percente mari mai mult ii stricăm, decât folosim.

    Să formăm mai mult reuniunile pentru păstrare, derât pentru credit şi să ne mărginim a împrumuta numai bani dc ai noştri, iar nu bani străini, cari ne folosesc numai de azi pc mâne.

    Să nu lăcomim Ia bani de împrumut, căci uşor îi căpătăm câteodată, dar, Doamne, cu greu îi putem da îndărăpt. Chimu.

    Ştiri economice.Aviz. Cursurile „Şcoalei pentru eco

    nomia şi industria dc casă“ , (Sibiiu, Ber^g- gasse Nr. 9), susţinută de „Reuniunea femeilor române din Sibiiu“ , se încep Ia 1 Septemvrie n. Instrucţiunea secţiunii economice cuprinde: a) învăţăm ânt practic: pregătirea bucatelor, conservarea poamelor Şi legumelor, spălatul şi călcatul rufelor, confecţionarea rufelor e tc .; b) învăţăm ânt teoretic: economia de casă, contabilitatea etc. Instrucţiunea secţiunii industriale cuprinde: cusut, croit, împletit cu maşina, tors şi ţe su t Informaţhmi se pot primi dela Direcţuuwa „Şcoalei pentru economia Şi industria de casă“.

    . ̂ ® vorba mai alea de băncile miei cu capitaor? coroane» uneie-cu- u au de njii, cari .«unt o adevărata batjo :u ră in locul acestora ne trebue bănci poporale, TorS-k T " 6 66 împrumuta «MWflimtm-bn, cari au depus hani.

    E ftin ire a leşie-i de tăbac . Pentnri com baterea moliei de vii se întrebuinţeazăo sumă făcută cu extras de leşie de tabac, numit tanaton (greceşte, m oarte). Ministrul de finanţe aduce la cunoştinţă (Nr. 114,050/911), că a eftinit extrasul acesta-O cutie de 5 kg. costă 4 cor. 50 bani, 2 kg. 1 cor. 80 bani, 1 kg. şi un pătrar 1 cor.17 bafli. Ceice vrea să capete tanatorul cu preţ redus, trebuie să a lă tu re la.cerere şi un certificat d d a prim ărie sau dela vre-oReuniune de agricultură.

    i

    S ta re a să m â n ă tu r ilo r . După socotelile făcute acum în urm ă, recolta b-vcatelor în Ungaria în treagă (cu Ardeal cu tot) nu e aşa de bună, cum s’a crezut înainte de secere. In unele comitate s ’au făcut probe de treerat. S’a dovedit astfel, că recolta e cu preste 900 de mii de chintale (măji metrice, una de 100 kg.) mai mică. Sâcara e secerată, pe alocurea n’a dat cât s*a aşteptat. Orzul dă o recoltă mijlocie. Cucuruzul e aproape pretutindeni frumos, mimai în 2 comitate e slab. Cartofii se des- voaltă bine. Varza (curechiul) a suferit de lipsa de ploaie, acum a început să se tn- trame. CAntpa şi iiuiJ bm e. In Trjjisilva- nia, ploile celc mari au făcut m u lţi stri-~ căciunc. Seceta din Tttlie,(căl. nou) a împe- dccat m ult creşterea p lantelor dc nutreţ şi a erbii în Ungaria. Viile vor da o recoltă mai slabă decum s’a aşteptat, pentciică au- fost bântu ite dc peronosporă, manii şi moliile dc struguri. Poante sunt pretutindeni* puţine.

    Petreceri.S c b e şu l- in fe rio r. Tinerimea rontaná

    din Sebeşul-infcrior invită la producţia tea- /ralA-coralâ îm preunată cu dans ce o va aranja Duminecă, în 11 August st. n. a., c. în edificiul şcoLir din loc. începutul la 8 oare şi jum ătate seara. P reţurile de intra re : Locul I 1 coroană 20 bani; locul II1 coroană; locul III 80 bai. Venitul curat este destinat pentru biblioteca panoiiială din loc. Suprasolvirile se primcsc cu mulţum ită şi sc cuitcază în ziare. Spre orienta re : Atât la trenul dc 6 oare seara U O lt- hid, cât şi la trenul, care vine dela Kâg'ăraş,. la gara Felsősebes stau la dispoziţie tră suri.

    Program ul e u rm ătoru l: 1. Auri valea,, cor bărbătesc de I. Vidu. 2. Pác, pác, cor bărbătesc de I. Vidu. 3. M oartea Iui Ful*- ger, de G. Coşbuc, declamată de "*. 4.. Uite mamă, cor bărbătesc de N. Ştef. 5. „Talpa iadului**, comedie în 2 acte dc Ră- duIescu-Niger. 6. Hi, hai m urgulc, cor bărbătesc dc Kiriac. 7. Ţiganul în curuţă,., dialog comic de E. Suciu. 8. Jmnui unirii,- cor bărbătesc de C. Por., arm onizat de T. Popovici. — După concert urmează joc. — In pauză se vor juca „C ăluşerul“ şi ai te jocuri naţionale

    A rp a şu l- in fe rio r . Tinerimea rom ână din Arpaşul-inferior Invită la prodî^ţianca dcclamatorică-icairală îm preunată cu joc ce se va aranja Duminecă în 11 A ugust st. n. 1912 în sala hotelului comunal din Arpaşul-inferior. începutul la 8 oare seara. P reţurile de in trare : Locul I cor. 2 ; loc II cor. 1.60; loc III cor. 1. De fam ilie 3 cor. Venitul curat es te destinat pentru b iblioteca poporală. De mâncări şi beuturi este îngrijit.

    Programul e următorul: 1. Cuvânt de deschidere, rostit de dl paroh Trandafir

  • A tragem a te n ţiu n e a cetitorilor nos- stri asupra renumitei fabrici de lumini şi săpunuri M e ltzer din S ib iiu . Aceasta firm ă c una dintre celc mai dc frunte în ţara întreagă. Cum părătorii sunt serviţi cât se poate de prompt şi eonştienţios. Mai cu Bi-amii lumini pentru sărbătorile Învierii, se pot cumpăra cu preţurile cele ntai ieftine.

    Doi învăţăceinnn.i.ti cu 4 sau 5 clase primare dela sat. ilir părinţi vrcdnici. copii cu creştere buna. se pnm cs.' in prăvălia «le mărfuri mixte a subscrisului, pe lân|rn condiţiuni favor;,, bile. ('.clor orfani Ic dau şi îmbrăcăminte. Preferiţi simt ceicc ştiu vorbi si ceva limbă străinii.o-/ i-# George Baciu,

    comerciant în O rla t (lânpa Sibiiu)

    1—2 băieţi de şcoală*

    A se păzi de imitsţiuni!So c*pît4 In S1HUU U : K urt Frlm h, fa-MRce. F ab n io (intdo, Gu«t%v Meltx^r,f.iâviii« dc si,'«nuri. Jlelt7.i*r, p.-i-furncfi* F. C. M olnár. firmaHe K or^rhnr KArolv« Jn-C ric. -Miill

  • PCAIA POPORUL! ! Nr. c l

    Del învăţăceidela 13 ani în sus se primesc în covrigărîa şi ljnitaria lui Albert Schäfer, Sibnu, strada Şaguna Nr. 11. — Băieţi săraci, dar eârguin- eioşi, primesc şi hainele de lipsă. 67t 1—8

    Târgurile de ţarâ*(Zius târgurilor e dupfc calendarui Tccktu).

    28 Iu lie: Reghinul săsesc, Rodna ve-athe.

    29 Iulie: Apoldul mic, Afel, Ghroma.I 30 Iu lie: Cariija mare, Eperjes.* 31 Iulie: Avrig.

    2 A ugust: Becicherecul-mare, Ferîhaz, jŞomcuta mare, Timişoara.

    3 A ugust: Haroscherec, Komarom, plina.I 4 A ugust: Macitu.

    5 A ugust: Budapesta, Drag, Mociu, Soborşin, Voila.

    6 A ugust: Ahid, Farcaşlacâ, Goroslăul ide pe Someş, Papolţ.

    7 A ugust: AVănăsturul ung.8 A ugust: Barot, Boroşneul marc, Ce

    ta te a de baltă, Ciozvcni, Ciuc-Cosmaş, Dej.10 A ugust: Copşa mică, Şarcaia, Vin-

    ^ul de sus. ■"j,- 11 A ugust: Copşa mare, Făget, Sebeş u l săsesc.

    12 A ugust: Becaş (Gheorghto), Co- « •n d , Merghindcal, Vinga, Z3rnnd.

    13 A ugust: Baia-marc.14 A ugust: Frata ung., Jimborul mare,

    fMocrin, Moldova \echc, Viştea dc jos.

    hi aceste zile se ţine în corouncle di « ta l sus târgul de mărfuri, pe când târgu- «Ht de vite, cai, oi, porci, ctc. se ţin, d S e obiceiu, eu 1— 2 zile mai înainte.

    Preţul bucatelorI r EIEUU 1» 6 Augu*t st. o.:

    fh â a . ■ Cor. 17,— p ia i lH.îO i3* fcretolitniB t a u i ' ■ • . 12. - , 13— • •Om . . , . . „ l),eO « 1»,C0 » '*ür í t i . . . . . iw .-’ • »lincuraa . . . , 1!..- . 16.— • »Cartofi , B 20 ii 3,10 • 9V m ok . . , ■ , —. - « •T ü r* Hr. 3 . . , M,60 , U.C(i ta 100 diil*

    M . * ■ • , 66,*0 • • ■• - b • • , w .eo , Î4.f,— p »S in dc >cm:ci topit » 101 — . 1M .- • * ţE tpua . . . . , 66. - . 66 — m 9 ßP i n . . 8,40 . 4 , -lxnnneéeícíf uejhitt© , g.&o . IO.î O 1* n e t cab

    „ „ v plcttt» , 8 - , e .w • * •Wpirt rtiicftt . , , 2 2 S . 2,SC U litrnLţxirt ordisar . • . 2,28 , 2 ^ b , , Itam e oe rj-J pentro ie p i Cor. 1,36 p lo i 2,—U chilo

    »» n « ît tr.p tori t 163 . A“— i 9n viţii t 5,— » 1,60 . 9

    „ , pere . . Ouă 10 to c iţi

    • 9 1.20 . 2, - . 9* » - ,f»7 . -- 6 7 . $

    Ho p& tm de iciel • . ■ yB btdc de cal . . - .8 0 . » io l »1

    în BUDAPESTA în 7 August et. n.Stan de Ti« 78 chikt Cor. 11,00 pi»i 11 ,C2 la 50 dúló

    OuOvia'tíactirni

    SC11,55îi/.s9,\b £,90

    10,90 9,i0

    ll.t>7 11,77 9 40 9,10

    11,10 9,âo

    Preţtd banilor

    Oalbeni . . . . . 100 Lei, hfcrtie. . . ’ 100 Lei, argint. . . . l i r e turceşti, mvx . .1 fcnt perUcgi englezeşti 100 maree, «ar . . . 100 , b&rtie . . . xunoteoaICO Kable rtaeţti, h&rtieieo »rgict

    în 31 Iulie n.vagina: »fairt

    C d 11,80 11^9, Bi. 80 B6.20

    B S - »4,8021, « *1,6523,92 5^.92

    117,65 n e —117,68 1 1 8 .-

    *»£6 19,165£S,&0 2.65—»*2,— 2,45—

    Pnblicaţimxede Hcitaţiune minuendă.

    Comitetul parochial din Potafla (comitatul Sibiiu), dfi în întreprindere prin licitaţiune publică minuendă, care se va ţiaea în şcoala din Poiana, Duminecă In 11 August st. n. a. c., în caz de nereuşită în ceealaltă Dumineca din18 August et. n. a c., la 3 oare d. a., zidirea unei sale de învSţămănt împreunată cu unele adaptări la edificiul şcoalei gr.-or. din »Deal«, în Poiana.

    Preţul strigarei 15.000 cj t . , cu observarea modificărilor în plus şi în minus a lucrărilor stipulate în planuri şi in preliminare.

    Licitanţii au a depune vadiu de 5*/i a preţului de strigare, în numărar sau în hârtii de valoare acceptabile.

    Se primesc şi oferte provăzute cu vadiul recerut şi cu declaraţiunea că oferentul cunoaşte condiţiunile de licitaţie precum fi planurile şi preliminarele. 474

    P o ia n a , în 3 August 1912.Comitetul parochial.

    ÂttKttt dc licitare.Composesoratul Rozoare din Rucăr, co

    mitatul Făgăraş, d i în licitaţie publică păşunahtl său In estindere de 200 jug. catastrale de clasaI, cu fântână în mijloatl teritorului do păjunat pe lfingă următoarele condiţiuni:

    Din leritorul de 200 jug. s î pot folosi începând din 28 August 1912 pîină In 28 August 1313 numai 118 jugăre, iară restul do 82 jugâre să pot folosi numai din 1 Octomvrio 1912 pană în 6 Maiu 1913 t. n.

    Ziua

  • Nt. 31 hEDAIA' POPORULUI" Pag. ;3

    0 menajeră• tjcocoamă harnică şi pricepută, etate potrivită, s&

    cunoască limba română, germâna şi maghiară, ■precum şi o bucătăreasă vrednică,

    • să caută pentru o gospodărie mare românească la ţară, 10 minute depărtsre de Bucureşti. Ama-

    ■ t03rele se vor adresaTla Hotel Bonfert, Camera Nr. 15, în Sibiiu 668 2 —2

    Aviz.‘ Aduc la cunoştinţa onoratului public, că,

    - mi-am căpătat drept de licenţă închisă.Servesc cu diferite soiuri de vinun vechi

    • {lin 1900 încoaci) precum şi rachiuri dulci,- rachiu de drojdie curat şi spirt rafinat dela

    3/i litră în sus, ' 660 2—6Nicolae Soră Băroiu,

    Szelistye Nr. 1066.

    De vânzare.O prăvălie do colonial« şi alte mărfuri

    : micite, cu licenţă de beuturi, tu tun şi sare, -aflătoare intr’un oraş cu 8000 de locuitori, din cauza altor afaceri să vinde momentan din mână liberii. Are locuinţă in legături cu prăvălie. Doritorii se pot adresa la administraţia „Foii Poporului“, de unde ver primi adresa

    'respectivului. Pentru răspuns a se adauge o marcă •*îo 10 bani. «67 2 -3

    Băieţi«o primesc ca invaţîieei la

    Ştefan Moga, franzclarSibiiu, s trad a Trenului Nr 1.

    /* Băieţi orfani cnpűtu toată întreţinerea ş* ^îmbrăcămintea. 634 5—i

    Biblioteca„Foii Poporului“.Din Biblioteca „Foii Poporului“ av

    ^apărut pană acuin următorii num eri:’Sír. 1. N ic liita B alica , povcbtire istorică

    dc Silvestru Moldovan şi M ovila Iul B u rcc l, dc V. Alexandri. Ediţia III.

    lN r. 2. D o ine şi s tr ig ă tu r i , culese şl întocmite dc Nicolae Rcgman. Ediţia III.

    : Nr. 3. G ăsitu l, poveste de Emil V. Degan şi P u n g a cu n o ro c şi căciula f e r m eca ta , povestire orientală p re lu crată de Silvestru M oldovan. Edl» ţia III.

    ^Sfr. 4. P o m ă ritu l , sfaturi în form ă de dialog, de Iustin Sohorca, înv. Edi- ţia II.

    'N r. 5. U lisse , regele din Ithaca, povestire istorică de Silvestru Moldovan.

    N r. 6 . R îs şi v ese lie , anecdote şi glume. Ediţia III.

    "Nr. 7. G âc itu ri, de Isidor Dopp, înv. Cu un adnex: G lum e. Ediţia II.

    :'ílr. 8. E d ip , nenorocitul rege din Teba jl a lte întâm plări din vechime, povestiri istorice de Silvestru Moldovan,

    •’ Nr. 9. P o e z ii p o p o ra le şi p o v eşti, g re blate şi netezite şi la lume îm părţite, de Parteniu Giurgescu.

    Fiecare num ăr costă 20 bani, iai ţpeirtru postă este a se trim ite 5 bani --deosebit de fiecare carte (num ăr).

    Alte numere în pregătire.

    Capital social Coroane 1,200.000.Telofoo Nr. 188. ̂ _ - Postsp&rcassa .ung. 29,349,

    socîetat« pe acţit în Sibîm—este prima bancă de asigurare românească, înfiinţată de institutele financiare (băncile) române din Transilvania şi Ungaria.

    Prezidentul direcţiunii; F&BTENIU COSMAdirectoru l exccutiv al „A lbinei" şl prezidentul „Solidarităţii“.

    „Banca generală de asigurare“ ■;&'&in toate combinaţiunile. Mai departe mijloceşte: asigurări CDnlra Spargerilor, contra

    accidentelor şi contra grindinei.Toate aceste asigurări „Banca generală de asigurare“ le face în condiţiile cele mai favorabile. A sigurările să pot face prin orice bancă românească, precum şi la agenţii şi bărbaţii de încredere ai societăţii. — Prospecte, tarife şi informaţiuni să dau gratis şi imediat.'

    Persoanele cunoscute ca acvisitori bun i şi cu legâ- tori — pot fi primite oricând în serviciul’societăţii.

    „BANCA GENERALĂ DE ASIGURARE“ dă informaţiuni gratuite în ori-co afaceri de asigurare fără deosebire că aceste afaceri sunt iăcute 1«

    ea sau la altă societate de asigurare.Cei interesaşi să se adreseze cu încredere la:

    „Banca generală de asigurare11 Sibiiu—?fagysz

  • - ~ Fsg. • 14' „FOAIA POPORULUI" Nr. 31

    O moarăbu dona petri, mânată cu abur, putere de 10 cai, sitău pentru «tors ( leu, e de vânzare din mână liberii. Pentru amănunte a se adresa proprie- torului George Gude, econom in Caţelul-romăn (Olabkeczel, u. p. Krastna, Sziliigymegye).

    659 3 -2

    Conducător de automobil.Un tinsr român, care cunoaşte bine diferite

    motoare, caută un post ca conducător de automobil (şoufer, mehanic). Adresa respectivului tinăr ee poate afla la adminietr.»Foii Pop.». 662 2 - 8

    îngrijirea inircuseteiin mod higienic,

    Masage cu electricitateColorarea părului

    18 ee efectueşte foarte conşiienţios Ia

    MADAMA ZINK Salon pentru dame de frizat

    şi pieptenat e

  • Nr, 31 fiOAîA RGPORULU!

    penîni căsătorie.Un ţ£rau văduv cu stare buna, locuitor

    ' în tr’o comună din MSrginîine, unde are boltă, »oaută o fată de vr’o 25 ani sau o văduvă cum

    «a cade, spre a se căsători. E de dorit ca nu- -mita să se priceapă puţin


Recommended