Creaționismul se revigorează în contextul în care fizica teoretică este în criză.
5
N o t e b o o k F i r s t N o t e b o o k C r e a t 1 1 . 0 3 . 2 0 1 4 2 3 : 2 5 A c t u a l i z a t 1 2 . 0 3 . 2 0 1 4 0 0 : 3 2 U R L : h t t p : / / s t i i n t a s i t e h n i c a . c o m / s t i i n t a / c r e a t i o n i s m - s t i i n t i f i c / i n d e x . h t m l C r e a ț i o n i s m ș t i i n ț i f i c | S t i i n t a s i T e h n i c a Ș t i i n ț a e s t e m a i m u l t d e c â t s u m ă d e c u n o ș t i n ț e . E s t e u n m o d d e g â n d i r e , p r i n c a r e p u n e m î n t r e b ă r i s c e p t i c e U n i v e r s u l u i [ . . . ] D a c ă n u s u n t e m c a p a b i l i s ă p u n e m î n t r e b ă r i s c e p t i c e c e l o r c a r e s u s ț i n c ă c e v a e s t e a d e v ă r a t , d a c ă n u s u n t e m s c e p t i c i , a t u n c i v o m f i v i c t i m a u r m ă t o r u l u i ș a r l a t a n , p o l i t i c s a u r e l i g i o s , c u c a r e n e v o m î n t â l n i . C a r l S a g a n N u a ș v r e a s ă s e c r e a d ă c ă v r e a u s ă d e m o n t e z p r e s t i g i u l U n i v e r s i t ă ț i i d i n B u c u r e ș t i . V r e a u d o a r s ă a t r a g a t e n ț i a a s u p r a u n o r g r a v e d e r a p a j e d e l a r i g o a r e a ș t i i n ț i f i c ă . Î n c e l e c e u r m e a z ă v o i c o m e n t a f o a r t e p e s c u r t , d i n p ă c a t e , o c a r t e p u b l i c a t ă d e c ă t r e E d i t u r a U n i v e r s i t ă ț i i d i n B u c u r e ș t i , i n t i t u l a t ă ” C r e a ț i o n i s m ș t i i n ț i f i c ” a l c ă r e i a u t o r e s t e d l . d r . i n g . I o a n S t r ă i n e s c u . A c e a s t ă c a r t e o p u t e ț i g ă s i , i n t e g r a l , p e s i t e - u l e d i t u r i i . V ă r e c o m a n d c u c ă l d u r ă s ă o c i t i ț i , n u d e a l t a , d a r e a r e p r e z i n t ă o m o s t r ă c l a r ă a r ă z b o i u l u i î m p o t r i v a ș t i i n ț e i . Î n p a g i n i l e s a l e s e a f i r m ă r i t o s c ă ” n i c i u n o m d e ş t i i n ţ ă n u p o a t e m ă s u r a v â r s t a u n i v e r s u l u i ” , n i c i d i s t a n ț e l e p â n ă l a s t e l e n u p u t e m f a c e m ă s u r ă t o r i d e o a r e c e ” P e n t r u d i s t a n ț e m a i m a r i d e 5 0 0 a n i l u m i n ă , s e p o t f a c e d o a r v a g i e s t i m ă r i d e c ă t r e a s t r o n o m i f o l o s i n d c o m p a r a ţ i i l e d e c u l o a r e î n t r e d i f e r i t e l e s t e l e ” e t c . e t c . e t c . D a c ă m i - a ș f i p r o p u s s ă p r e z i n t p u n c t c u p u n c t t o a t e e r o r i l e e v i d e n t e d i n a c e a s t ă c a r t e , l ă u d a t ă c u e n t u z i a s m l a o e m i s i u n e d e p e p o s t u l p u b l i c d e t e l e v i z i u n e , a ș a v e a n e v o i e d e f o a r t e m u l t e p a g i n i , a t â t d e f r e c v e n t e s u n t s u s ț i n e r i l e a b e r a n t e . D e f a p t , c a î n c a z u l o r i c ă r e i p s e u d o ș t i i n ț e , r i g o a r e a ș t i i n ț i f i c ă e s t e a b a n d o n a t ă c u t o t u l , p e n t r u a l ă s a l o c l i b e r u n o r n ă z b â t i i e v i d e n t e . Ș i a s t a î n p a g i n i l e u n e i c ă r ț i a p ă r u t e l a o e d i t u r ă u n i v e r s i t a r ă !
Transcript
Not ebook First NotebookCreat 11.03.2014 23:25 A ct ualizat 12.03.2014 00:32URL: http://stiintasitehnica.com/stiinta/creationism-stiintific/index.html
Creaționism științific | Stiinta si Tehnica
Știința este mai mult decât sumă de cunoștințe. Este un mod de gândire, prin carepunem întrebări sceptice Universului [...] Dacă nu suntem capabili să punemîntrebări sceptice celor care susțin că ceva este adevărat, dacă nu suntem sceptici,atunci vom fi victima următorului șarlatan, politic sau religios, cu care ne vomîntâlni.Carl SaganNu aș vrea să se creadă că vreau să demontez prestigiul Universității din București. Vreaudoar să atrag atenția asupra unor grave derapaje de la rigoarea științifică. În cele ceurmează voi comenta foarte pe scurt, din păcate, o carte publicată de către EdituraUniversității din București, intitulată ”Creaționism științific” al cărei autor este dl. dr. ing. IoanStrăinescu. Această carte o puteți găsi, integral, pe site-ul editurii.Vă recomand cu căldură să o citiți, nu de alta, dar ea reprezintă o mostră clară a războiuluiîmpotriva științei. În paginile sale se afirmă ritos că ”nici un om de ştiinţă nu poatemăsura vârsta universului”, nici distanțele până la stele nu putem face măsurătorideoarece ”Pentru distanțe mai mari de 500 ani lumină, se pot face doar vagi estimăride către astronomi folosind comparaţiile de culoare între diferitele stele” etc. etc. etc.Dacă mi-aș fi propus să prezint punct cu punct toate erorile evidente din această carte,lăudată cu entuziasm la o emisiune de pe postul public de televiziune, aș avea nevoie defoarte multe pagini, atât de frecvente sunt susținerile aberante. De fapt, ca în cazul oricăreipseudoștiințe, rigoarea științifică este abandonată cu totul, pentru a lăsa loc liber unornăzbâtii evidente. Și asta în paginile unei cărți apărute la o editură universitară!
Dl Străinescu pare a fi adeptul unui Pământ tânăr, care a apărut în urmă cu câteva mii deani. Pentru asta are ”argumente” solide. De exemplu, el ne spune că ”După ultimelemăsurători efectuate de Hans Peterson [106,pg.132], rezultă o depunere de 14milioane tone de meteoriţi pe pământ într-un an de zile. Aceasta ar implica într-uninterval de 25 miliarde ani (cât estimează vârsta pământului evoluţioniştii), o masă de14×10^6 x 25×10 ^9 = 350×10^15 tone de meteoriţi depusă pe pământ. La o densitatemedie de 3,5 t/m cub, ar însemna un volum de 10^17 m cubi. Întrucât suprafaţapământului este de 5.10 ̂14 m pătraţi, rezultă grosimea stratului de meteoriţidepusă pe pământ într-o perioadă de 25 miliarde ani de 200 m. Desigur chiar pe lună,unde eroziunea nu este aşa pronunţată ca pe pământ, grosimea prafului nudepăşește o medie de 5 cm.”Două observații preliminare:1. Calculele sunt corecte (din punct de vedere aritmetic)2. În opinia domnului Străinescu, evoluționiștii susțin că vârsta Pământului ar fi 25 miliardede ani!
Ni se spune că este vorba despre ”ultimele măsurători efectuate”, dar atunci când mergi lasursa bibliografică folosită ai surpriza să descoperi lucrarea ”Cosmic spherules andMeteoritic Dust”, care a fost publicată, în Scientific American în februarie… 1960! O lucrareextrem de veche, redactată într-o vreme în care metodele prin care se putea evaluacantitatea de praf meteoritic căzută pe Terra erau extrem de primitive. De atunci încoace acam trecut ceva vreme, iar tehnicile de măsurare au evoluat semnificativ. În prezent seestimează, pe baza instrumentelor amplasate în spațiu, o cantitate de numai 100-300 t/zi
(36.500-109.500 t/an) de praf meteoritic care intră în atmosfera superioară terestră. Odiferență semnificativă față de valoarea luată în calcul de domnul Străinescu, nu-i așa? Dealtfel, în lucrarea ”Moon Dust and the Age of the Solar System”, publicată în 1993, deFundația pentru Știința Creației (Creation Science Foundation), o organizație care încearcădin răsputeri să susțină puncte de vedere creaționiste, se atrage atenția că praful meteoriticnu poate fi folosit ca argument, deoarece pe baza datelor actuale nu se poate demonstratinerețea Pământului. Articolul a fost publicat în 1993. Cartea domnului Străinescu a apărutîn 2002…
Omul nostru este supărat și pe metodele radiometrice de datare. (De fapt este supărat peștiință, câtă vreme aceasta nu îi susține credința într-un Pământ tinerel.) După ce ni leprezintă sumar, afirmă că nu putem pune nici o bază pe ele. Nu putem să ne bazăm pemetodele radiometrice pentru că:„a) Depozitele de minereu de uraniu există numai în sisteme deschise, [...] dacăţinem cont că uraniul este uşor solubil în apă şi deci transportabil de apa freatică, şică elementele intermediare, de exemplu gazele heliu şi radon pot uşor să părăseascăminereul de uraniu, rezultă că sistemul este clar deschis;b) Timpul de înjumătăţire al uraniului poate fi variabil;c) Produsele finale erau probabil prezente de la început.”Toate cele trei argumente țin de un ridicol greu de înțeles. Asta pentru că, de fapt, datarearadiometrică nu se face pe baza depozitelor de minereu de uraniu.Există mai multe metoderadiometrice de datare, dar când discutăm despre uraniu, cel mai adesea sunt folositecristale de zircon. Acestea au o caracteristică importantă: atunci când se formează, înrețeaua lor cristalină pot să intre atomi de uraniu (și toriu), dar în nici un caz atomi deplumb.
În acest caz, pentru datare sunt interesanți doi izotopi ai uraniului, U235, care prindezintegrări succesive, se transformă în Pb207, și U238 care, tot prin dezintegrărisuccesive, se transformă în alt izotop al plumbului: Pb206. Perioada de înjumătățire a U235este de 700 milioane de ani, iar a U238 este de 4,5 miliarde de ani.Atunci când dorim să datăm un cristal de zircon este suficient să determinăm rapoarteledintre numărul de atomi de U235 și Pb207 și, respectiv U238 și Pb206. Acum vă rugăm săremarcați că solubilitatea uraniului nu influențează datarea. Zirconul este insolubil.Pentru punctul b, cel cu variabilitatea timpului de înjumătățire, trebuie să spunem că nuexistă nici un fenomen fizic cunoscut, care să influențeze în același fel toți timpii deînjumătățire ai izotopilor radioactivi. Datarea radiometrică se bazează pe mai multe tipuri de”ceasuri radioactive” și toate dau, pentru vârsta Pământului, a rocilor aduse de pe Lună și ameteoriților valori similare.Cât despre obiecția de la punctul c, nu vom spune altceva decât că plumbul nu are cumsă fie prezent de la început în rețeaua cristalină a zirconului. Pur și simplu nu are cum.Desigur, ar fi mult mai multe de discutat despre metodele de datare radiometrică. Importanteste un lucru. Așa cum spuneam mai sus, oamenii de știință folosesc mai multe ”ceasuriradioactive”, toate ne indică aceeași vârstă pentru cele mai vechi roci de pe Terra: circa 4,4miliarde de ani.
Poate că voi mai reveni asupra acestei cărți. Dar să vă mai spun acum ceva. Omul nostruse pune și calculează câți oameni ar trebui să existe pe planetă. Pe scurt, Domnia saparcurge următorul algoritm:Presupunând că la fiecare pereche bărbat-femeie există 2,46 urmași și că omul are ovechime de un milion de ani (!), ceea ce se traduce prin 25.000 de generații, rezultăcă ar trebui ca acum pe Pământ să existe 10 la puterea 2.100 oameni. O concluzieabsurdă, și aici are dreptate domnul Străinescu.
Norocul nostru este că dl Străinescu nu a făcut calculele pe generații de muște. Iarfi dat o vârstă a Pământului de numai câțiva ani!
