CortizolulMedicamentul minune al zilelor trecutului ct i al zilelor ce vor urma.

Cortizolul este cel mai important glucocorticosteroid si este esential pentru mentinerea mai multor functii ale organismului. Ca si alti glucocorticosteroizi, cortizolul este sintetizat in zona fasciculata a cortico-suprarenalei dintr-un precursor comun cu colesterolul. In sange 90% din cortizol este legat de proteina de legare a corticosteroizilor (CBG corticosteroid binding globulin) si de albumina. Doar o mica parte din cortizol circula nelegata, fiind libera sa interactioneze cu receptorii3;4;6;7;9.Cele mai importante efecte fiziologice ale cortizolului sunt cresterea glucozei sanguine (prin stimularea gluconeogenezei), precum si actiunea antiinflamatorie si imunosupresiva5;9.Sinteza si secretia de cortizol sunt controlate prin feedback negativ de catre axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. Daca nivelul cortizolului este scazut, hormonul de eliberare al corticotropinei (CRH-corticotropin releasing hormone) este secretat de hipotalamus, iar acesta determina eliberarea de ACTH din hipofiza. ACTH stimuleaza sinteza si secretia de cortizol in corticosuprarenala. Cortizolul insusi actioneaza printr-un mecanism de feedback negativ asupra hipofizei si hipotalamusului. In plus, stresul determina cresterea secretiei de cortizol4;6;7;9.

In mod normal concentratia serica a cortizolului prezinta o variatie diurna. Concentratiile maxime (pana la 700nmol/L) sunt observate dimineata, iar cele mai scazute (care sunt aproximativ jumatate din cele matinale) se intalnesc intre orele 16 si 20. De aceea pentru interpretarea rezultatelor este necesara cunoasterea momentului recoltarii3;6;7;9.Pot fi efectuate si teste de stimulare sau supresie. Testul de supresie cu dexametazona (in cele 2 variante: 1 mg sau 8 mg) este utilizat pentru elucidarea cauzei unui nivel crescut de cortizol bazal. Testul de stimulare cu Cortrosyn (ACTH sintetic) detecteaza insuficienta corticosuprarenaliana1.

Deoarece cresteri si scaderi episodice ale concentratiei de cortizol apar atat la pacienti cu boala Cushing sau cu productie ectopica de ACTH, cat si la persoanele normale, aceasta trebuie masurata in cel putin doua zile diferite3.In sarcina pot aparea valori crescute de cortizol1. MedicamenteCresteri: anticonvulsivante, aspirina, atropina, benzodiazepine, clomipramina, corticotropina, contraceptive orale, cortizon, diazoxid, diclofenac, estrogeni, furosemid, gemfibrozil, gliburid, hidrocortizon, insulina, interferon (gama), litiu, metadona, metoxamina, metoclopramid, naloxon, ranitidina, spironolactona, vasopresina2.Scaderi: aminoglutetimid, barbiturice, beclometazona, danazol, dexametazona, efedrina, fenitoin, indometacin, ketoconazol, labetalol, levodopa, carbonat de litiu, magneziu, metilprednisolon, morfina, nifedipina, oxazepam, pravastatin, prednisolon, rifampicina, sumatriptan, trimipramina2.

Interferente analiticePot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu8.

actioneaza ca un antagonist al insulinei, crescand gluconeogeneza, si lipoliza diminueaza activitatea sistemului imun diminueaza activitatea de formare a oaselor este hiperglicemiant si HTA creste eficacitatea catecolaminelor

Testarile sangelui si a urinei pentru cortizol sunt folosite pentru a diagnostica in special sindromul Cushing si boala Addison, doua boli severe. Unii medici folosesc testarea cortizolului din saliva pentru a pune diagnosticul de sindrom Cushing insa aceasta practica nu s-a raspandit foarte mult. Cele mai dese tipuri de teste ce se fac pentru a stabili nivelul productiei de cortizol in exces sunt testarile pe saliva si mai ales pe urina. Odata ce s-a determinat un nivel anormal de cortizol doctorul va efectua alte teste pentru a stabili cu certitudine daca exista un exces sau din contra un deficit de cortizol in organism si pentru a-i determina cauza.

Valorile anormale ale cortizolului Daca exista un nivel crescut de cortizol doctorul va efectua un test de inhibare a dexametazonei, pentru a determina daca principala cauza a excesului se datoreaza cresterii secretiei de ACTH-hormon produs de glanda pituitara si care stimuleaza secretia de cortizol. Acest test se realizeaza astfel: se administreaza pacientului dexametazona oral ( un glucocorticoid sintetic ) si apoi se masoara nivelul seric si urinar de cortizol. Dexametazona inhiba secretia de ACTH si implicit ar trebui sa scada si secretia de cortizol daca sursa excesului este cauzata de hipersecretia glandei pituitare.

Exista o varietate de procedee dar cel mai des folosit este urmatorul: se administreaza la fiecare 6 ore inhibitorul de ACTH pe parcursul a 2-4 zile. Separat, urina de pe parcursul a 24 de ore este colectata atat inainte de administrare cat si in timpul perioadei de testare. De asemenea sangele si urina este colectata la sfarsitul perioadei de testare si se evalueaza nivelele serice si urinare de cortizol.

Daca rezultatele testarilor sangelui si/sau urinii indica un nivel scazut de cortizol atunci doctorul poate cere un test de stimulare a ACTH. Acest test implica masurarea concentratiei de cortizol in sangelel unui pacient inainte si dupa administrarea de ACTH. Daca glandele suprarenale functioneaza normal atunci injectarea de ACTH ar trebui sa stimuleze productia de cortizol.

Acesta masuratoare se face atunci cand un pacient este suspect de a avea sindrom Cushing (are simptomele:obezitate, pierderea masei musculare, fatigabilitate) sau cand prezinta semne ale bolii Addison: slabiciune fatigabilitate, cresterea pigmentarii. Testele de inhibare sau stimulare se fac daca un pacient este suspectat a avea una din afectiunile mentionate sau pentru a monitoriza starea sa daca el a fost deja diagnosticat.

La cei mai multi oameni nivelul de cortizol este foarte mic la culcare si este maxim la trezire dimineata. Acest tipar se va schimba daca o persoana isi modifica ritmul somn-veghe. Concentratii normale sau crescute dimineata corelate cu unele care nu scad seara sugereaza o hipersecretie de cortizol. Daca nivelul de cortizol scade la testul de inhibare a ACTH aceasta semnifica faptul ca pacientul are o problema cauzata de hipersecretia glandei pituitare. Daca nu scade, atunci nivelul crescut de cortizol se datoreaza unei tumori secretante de ACTH sau unei afectari la nivelul corticalei glandei suprarenale, sau chiar medicatiei pe care o ia respectivul pacient ( terapia cu corticosteroizi ).

Daca nivelul de cortizol este prea mic si pacientul raspunde la un test de stimulare a ACTH-ului atunci problema este secretia insuficienta a glandei pituitare. Daca nivelul este scazut dar pacientul nu raspunde la un test de stimulare, atunci este foarte probabil ca afectarea s-a produs la nivelul glandei suprarenale.

Insuficienta corticosuprarenala se caracterizeaza prin nivel scazut de cortizol-boala Addison. Odata ce testarea s-a realizat si s-a identificat un nivel anormal-fie scazut fie crescut-de cortizol, doctorul poate cere alte investigatii cum ar fi CT sau RMN. De asemenea trebuie stiut ca sarcina, stresul fizic si emotional, si boala pot duce la cresterea nivelului de cortizol. Cresterea cortizolului sanguin se poate datora si hipertiroidismului sau obezitatii. Tratamentele cu spironolactona, hidrocortizon si contraceptivele orale- de asemenea cresc nivelul de cortizol. Scaderea nivelului de cortizol se poate datora hipotiroidismului sau administrarii de hormoni steroidieni. Pentru testare trebuie stiut ca pacientul este bine sa tina o dieta in care concentratia de sare este de 2-3 grame/zi si sa isi limiteze efortul fizic cu 10-12 ore inainte de test.

Multivalenta efectelor lui au facut ca in urma cu cateva decenii, medicii sa-si puna problema de-a introduce in organism cantitati suplimentare de cortizon, pentru a lupta impotriva diferitelor boli. Asa au aparut injectiile cu cortizon, apoi tabletele, cremele, spray-urile nazale, supozitoarele cu cortizon: remedii cu uz intern sau extern, pentru o gama foarte larga de afectiuni. In prezent, cortizonul este rareori folosit singur, avand o actiune ce astazi e considerata de durata scurta si cu eficienta relativ redusa. In schimb, au fost creati derivati semi-artificiali ai cortizonului, care au efecte mult mai puternice si zic cei care ii produc efecte secundare mai putine.In sine, corticoizii nu pot vindeca o boala, in schimb, sunt foarte intens folositi pentru eliminarea simptomelor in afectiuni din cele mai diverse: alergie, astm, lupus eritematos, reumatism cronic, reumatism degenerativ, dermatite atopice, leucemie, inflamatii diverse. De asemenea, sunt folositi in boala canceroasa, pentru a incetini evolutia tumorilor.

De ce trebuie evitat?Reactiile adverse la cortizon si la derivatii sai sunt atat de puternice, incat multi medici isi pun pe buna dreptate problema daca bolile produse de administrarea indelungata a corticoizilor nu sunt mai grave decat cele tratate initial cu ajutorul lor : scaderea imunitatii, osteoporoza, retinerea de apa in tesuturi, boli cardio vasculare, ulcer gastro duodenal, fragilitate vasculara, boli infectioase, hipertensiune arteriala, nivel crescut de colesterol, depresie, anxietate, insomnie etc.Capacitatea de autoaparare a organismului nu e stimulata de cortizon, ci dimpotriva, mai curand slabita. Pe de alta parte, acest efect este salutar in bolile autoimune, unde sistemul imunitar lupta cu propriul organism (de pilda in reumatism sau in scleroza multipla).

Scaderea imunitatii este poate cea mai grava problema care apare la persoanele care iau vreme indelungata corticoizi. Ea duce la o sensibilitate crescuta la infectii, astfel incat in cazul unor boli infectioase banale, apar complicatii mult mai grave decat in mod normal.Cele mai multe probleme apar in urma folosirii indelungate si in special prin utilizarea formelor puternice de corticoizi.Corticosteroizii au un potential de actiune care variaza de la slab la puternic. Aceasta gama ofera medicului posibilitatea de a alege preparatul potrivit in dependenta de gradul de seriozitate a problemei, starea si tipul pacientului. Scopul principal este de a alege corticosteroidul adecvat, cu o eficienta inalta si cu minim de efecte adverse.Pana la doua treimi dintre pacienti se tem ca unguentele cu cortizon ar putea duce la o subtiere a pielii.

Se spune ca aplicate cu respectarea intocmai a prescriptiei medicale (si pe o durata scurta de timp), preparatele moderne nu au acest efect secundar. Corticosteroizii moderni, au un efect local, adica se activeaza in piele si apoi rapid sint eliminati din sistem. Astfel numai o cantitate foarte mica de corticosteroizi ajunge in singe, iar pielea sanatoasa si corpul nu sint afectati.

Cat dureaza un tratament?Atunci cand starea pacientului o permite, este ideal ca administrarea lor sa se faca pe o perioada mai scurta de timp, pentru ca cele mai nocive efecte apar cand sunt luate mai mult de o luna. De regula, aceste medicamente se administreaza pentru eliminarea pentru o perioada de timp a simptomelor, si nu pentru vindecarea propriu-zisa a bolii. Pentru a nu deveni necesara administrarea lor continua si a nu crea organismului o anumita dependenta, este extrem de benefica adoptarea unei terapii naturale, care sa vindece boala in profunzime.Nu este permisa intreruperea abrupta a tratamentului cu tablete de cortizon, deoarece in timpul terapiei, organismul isi sisteaza productia proprie de cortizon. Renuntarea brusca la medicament poate provoca tulburari de circulatie si reactii de soc. Cortizonul trebuie retras intotdeauna treptat: doza se reduce continuu, in decurs de cateva saptamani, pana cand organismul devine din nou capabil sa-si produca singur cantitati suficiente de hormon.

Eliminarea efectelor nocive ale cortizonuluiEvitarea efectelor nocive ale cortizonului si ale derivatilor sai se face, mai intai de toate, eliminand sau limitand administrarea substantelor de acest tip.Dupa un tratament puternic sau indelungat cu preparate pe baza de cortizon, sunt indicate cure de detoxifiere si de reducere a efectelor adverse. In aceste sens, dieta si preparatele naturiste sunte cele mai indicate.Antidoturi naturale la corticoizi sunt, in primul rand, dietele exclusiv vegetariene, cu multe legume si fructe crude. Apoi, rezultate foarte bune au efectuarea regulata a efortului fizic (chiar de mica intensitate) si administrarea unor diuretice si depurative naturale puternice: tinctura de ienupar, ceaiul de maghiran sau de anghinare, tinctura de fructe de soc.Multa vitamina C (mai ales din fructe si legume) este necesara pentru functionarea glandei corticosuprarenale.Mult calciu, pentru a preveni osteoporoza si alimente bogate in acizi grasi Omega 3 si Omega 6 pentru reducerea colesterolului.Miscarea in aer liber este importanta pentru pacientii tratati cu cortizon, caci ea intareste oasele, muschii si sistemul imunitar, micsorand riscul de osteoporoza si de lipsa a fortei musculare.