CORPUL OMENESC

Unciuleac (Saha) Dorina

Universitatea Transilvania

Ştiinţele Educaţiei

PIPP

Anul III

CÂTEVA DETALII...

Corpul nostru este asemenea unei maşinării complicate şi uimitoare. Este alcătuit din mai multe părţi diferite, precum creierul, inima, stomacul şi rinichii, care se numesc organe şi joacă fiecare, un rol important. Organele sunt alcătuite, la rândul lor, din milioane de celule minuscule care au forme şi mărimi diferite care îndeplinesc anumite funcţii.

Toate oasele din corp alcătuiesc Toate oasele din corp alcătuiesc SCHELETUL SCHELETUL OMENESCOMENESC. Oasele formează un cadrul rigid, care . Oasele formează un cadrul rigid, care susţine părţile moi ale corpului şi le protejează. susţine părţile moi ale corpului şi le protejează. Calota Calota craniană craniană apără creierul delicat din interior, iar coastele apără creierul delicat din interior, iar coastele formează o “cuşcă” protectoare în jurul inimii şi formează o “cuşcă” protectoare în jurul inimii şi plămânilor. Oasele nu doar susţin corpul, ci ne ajută să plămânilor. Oasele nu doar susţin corpul, ci ne ajută să ne mişcăm. Locul de întâlnire a două oase formează o ne mişcăm. Locul de întâlnire a două oase formează o articulaţie,care ne permite îndoirea şi mişcarea corpului. articulaţie,care ne permite îndoirea şi mişcarea corpului. Unele articulaţii, precum cea a cotului şi a genunchiului, Unele articulaţii, precum cea a cotului şi a genunchiului, permit balansarea înainte şi înapoi, ca o balama. Alte permit balansarea înainte şi înapoi, ca o balama. Alte tipuri de articulaţii, cum ar fi cea a şoldului, sunt sferice.tipuri de articulaţii, cum ar fi cea a şoldului, sunt sferice.

Coloana vertebrală, craniul şi coasteleColoana vertebrală, craniul şi coastele alcătuiesc alcătuiesc partea principală a scheletului, de care sunt prinse oasele partea principală a scheletului, de care sunt prinse oasele mâinilor şi ale picioarelor. Unele oase au înăuntru mâinilor şi ale picioarelor. Unele oase au înăuntru măduvă, o substanţă gelationoasă, care produce măduvă, o substanţă gelationoasă, care produce globulele roşii din sânge.globulele roşii din sânge.

SCHELETUL OMENESC

SISTEMUL SISTEMUL

MUSCULARMUSCULAR

Imediat sub stratul de piele se află muşchii. Un Imediat sub stratul de piele se află muşchii. Un muşchi este alcătuit din mănunchiuri de fire muşchi este alcătuit din mănunchiuri de fire subţiri numite fibre musculare, grupate în subţiri numite fibre musculare, grupate în fascicule.fascicule.Muşchii corpului uman se grupează in trei clase:Muşchii corpului uman se grupează in trei clase: - - muşchii scheletici (muşchii striaţi) muşchii scheletici (muşchii striaţi) se se fixează pe schelet, sunt controlaţi de creier şi, fixează pe schelet, sunt controlaţi de creier şi, impreună cu oasele pe care se ataşează cu impreună cu oasele pe care se ataşează cu tendoane, sunt responsabili de orice mişcare, tendoane, sunt responsabili de orice mişcare, ccapacitatea noastrapacitatea noastrăă de a ne mi de a ne mişşca, de a sta ca, de a sta stabil stabil îîn picioare este datoratn picioare este datoratăă interac interacţţiunii bune iunii bune dintre mudintre muşşchii scheletici chii scheletici şşi scheleti schelet;;

- - muşchii netezimuşchii netezi, rolul lor fiind realizarea , rolul lor fiind realizarea mişcărilor involuntare ale organelor interne;mişcărilor involuntare ale organelor interne;

- - muşchiul cardiacmuşchiul cardiac..

CREIERUL ŞI SISTEMUL NERVOS

CREIERUL este cel mai important organ din corp. Asemenea unui centru de comandă, controlează toate funcţiile organismului, de la bătăile inimii şi capacitatea noastră de a merge şi de a alerga, până la crearea gândurilor şi a emoţiilor. Nu încetează niciodată să funcţioneze, nici chiar atunci când dormim. Stratul exterior se numeşte scoarţă cerebrală sau cortex şi joacă rol important în gândire, memorie şi limbaj. Împreună cu măduva spinării formează sistemul nervos central numit astfel deoarece este situat în centrul corpului. Acesta este alcătuit din milioane de celule, numite neuroni, care intră în contact unii cu alţii şi transmit impulsuri electrice la viteze uimitor de repede. Locul unde doi neuroni intră în contact se numeşte sinapsă.SISTEMUL NERVOS autonom reglează sistemul de menţinere a vieţii a corpului, adică reflexele. Controlează automat muşchii inimii, sistemul digestiv şi plămanii, anumite glande, şi homeostaza- echilibrul intern al corpului. Sistemul nervos autonom este controlat de centre nervoase aflate în coloana spinării şi anumite regiuni foarte fine aflate în partea superioară a creierului , în cotex şi partea mijlocie. Reacţii ca roşirea indică faptul că centrele cognitive sau gânditoare ale creierului sunt deasemenea implicate în răspunsul autonom.

SISTEMUL CIRCULATOR

Inima este o extraordinară pompă musculară care bate în fiecare secundă, pentru a pune în mişcare sângele în organism. Ea are patru camere: două atrii şi două ventricule. Sângele duce către organe şi ţesuturi oxigen, vitamine şi substanţe minerale.

În acelaşi timp, adună dioxidul de carbon şi reziduuri care trebuie eliminate din organism. Sângele circulă printr-o reţea vastă de vase de sânge,numită SISTEM CIRCULATOR, care se întinde de la inimă spre toate părţile corpului. ARTERELE transportă sângele cu oxigen de la inimă spre organism. VENELE duc sângele cu dioxid de carbon şi reziduuri de la inimă şi plămâni şi duc oxigen proaspăt. Cele mai subţiri vase de sânge din corp se numesc vase capilare. Globulele roşii transportă oxigenul din plămâni. Trombocitele se lipesc atunci când ne tăiem şi fac ca sângele să se coaguleze.

PLĂMÂNII ŞI SISTEMUL RESPIRATOR

Corpul omenesc nu poate supravieţui fără oxigen. Corpul omenesc nu poate supravieţui fără oxigen. Prin aerul pe care îl respirăm ne umplem plămânii Prin aerul pe care îl respirăm ne umplem plămânii de oxigen.de oxigen.Componentele sistemului respirator Componentele sistemului respirator sunt sunt ccăăile respiratorii ile respiratorii (cavitatea nazal(cavitatea nazalăă, , faringele, laringele, traheea, bronhia) faringele, laringele, traheea, bronhia) şşi i plplăămmââniinii. .

Fosele nazale, care alcFosele nazale, care alcăătuiesc cavitatea nazaltuiesc cavitatea nazalăă, se , se deschid la exterior prin deschid la exterior prin nărinări, iar , iar îîn faringe prin doun faringe prin douăă orificii. Interiorul foselor nazale este captuorificii. Interiorul foselor nazale este captuşşit cu o it cu o mucoasmucoasăă ale carei secre ale carei secreţţii menii menţţin locul mereu in locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizatumed. Mucoasa, fiind puternic vascularizatăă, , îîncncăălzelzeşşte aerul inspiratte aerul inspirat. Laringele este alcătuit din . Laringele este alcătuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezintă o proeminenţă, numită “mărul lui Adam". prezintă o proeminenţă, numită “mărul lui Adam". Traheea se desparte în câte două bronhii, una Traheea se desparte în câte două bronhii, una pentru fiecare plămân. Acestea se divid, la rândul pentru fiecare plămân. Acestea se divid, la rândul lor, în tuburi mai mici, numite bronhiole.lor, în tuburi mai mici, numite bronhiole.

STOMACUL ŞI SISTEMUL DIGESTIV

Hrana este esenţială pentru a rămâne în viaţă. Îi dă corpului energia necesară pentru a funcţiona şi ne ajută să creştem. Hrana este digerată de către stomac şi celelalte componente ale sistemului digestiv şi trimisă către toate celulele. Mâncarea ajunge prima dată în gură, unde dinţii o rup şi o mărunţesc, iar saliva o umezeşte. Se formează bolul alimentar, care coboară pe esofag, un organ în formă de tub. În momentul înghiţirii, epiglota, o membrană din laringe, astupă deschizătura laringelui, pentru ca hrana să nu pătrundă pe căile respiratorii. Bolul alimentar ajunge în stomac, a cărui căptuşeală (mucoasa gastrică) secretă o substanţă: sucul gastric. Acesta descompune hrana, iar acidul din compoziţia sa distruge microbii.

Mâncarea transformată într-o pastă trece treptat din stomac în intestinul subţire. Este amestecată cu alte substanţe, care o descompun în componente simple, precum glucoza (zahărul), aminoacizii şi acizii graşi, combustibilul de care au nevoie celulele. Intestinul gros extrage apa şi substanţele minerale din resturile alimentare. Acestea devin nişte ghemotoace maro, urât mirositoare, numite fecale. Se acumulează în rect, ultima parte a tubului digestiv şi sunt evacuate din corp prin anus.

RINICHII ŞI SISTEMUL URINAR

Corpul elimină reziduuri sub formă solidă, lichidă şi gazoasă. Astfel, plămânii elimină dioxid de carbon de fiecare dată când expirăm. Fecalele, resturile rămase din timpul digestiei, sunt îndepărtate din corp o dată sau de două ori pe zi. Urina este un lichid secretat de rinichi şi este eliminată din corp de mai multe ori.

Rinichii sunt două organe pereche, având forma unor boabe uriaşe de fasole. Sunt situaţi în partea de sus a abdomenului. Rinichii filtreză sângele şi ajută la eliminarea din corp, prin urină, a unor substanţe care ar putea dăuna şi apei de care organismul are nevoie. Urina produsă de rinichi se scurge printr-un tub, numit ureter, în vezica urinară. Rolul rinichilor este îndeplinit cu ajutorul a milioane de nefroni. Nefronii sunt asemenea unor filtre minuscule. Cantitatea de urină pe care o eliminăm din corp într-o zi depinde de cât bem, de cât mâncăm şi de câtă mişcare facem. În medie, o persoană adultă elimină 1-2 litri de urină pe zi.

REPRODUCEREA

Reproducerea este un proces de bază al tuturor fiinţelor vii. Orice formă de viaţă se dezvoltă dintr-o singură celulă, care apare după ce spermatozoidul, celula sexuală masculină se uneşte cu ovulul, celula sexuală masculină. Acest proces se numeşte fertilizare şi este momentul conceperii unui copil.

Organele sexuale ale femeii sunt situate în interiorul corpului. Ovarele se găsesc de ambele părţi ale abdomenului şi în fiecare luna elimină un ovul sau o celulă-ou. Aceasta călătoreşte de-a lungul trompelor uterine şi ajunge în uter, organul din corpul femeii unde se dezvoltă copilul.

Organele sexuale ale bărbatului sunt în exteriorul corpului. Testiculele sunt situate sub abdomen, într-un sac de piele numit scrot. Testiculele produc sperma, substanţa în care se află spermatozoizii.

În momentul fecundaţiei, numai un singur spermatozoid pătrunde în ovul. Când intră în ovul, codiţa cade.

După fertilizare, bebeluşul creşte în uterul mamei şi se naşte după aproximativ 38 de săptămâni. Un organ special, numit placentă, înconjoară fătul şi este prins de acesta printr-un cordon lung, numit cordon ombilical. Prin acesta pătrund hrana şi oxigenul din corpul mamei şi sunt eliminate reziduurile, care se întorc în placentă.

VEDEREA

Văzul este unul dintre cele mai importante simţuri. Ochii lucrează împreună cu creierul pentru a ne permite să vedem. Globul ocular are un înveliş potector alb, numit sclerotică. În mijlocul ochiului se află irisul, o membrană colorată în care se află puplila. Prin pupilă, razele de lumină pătrund în ochi şi ajung la retină, o membrană subţire, pe care se formează imaginea, dar rasturnată. În retină există nişte celule, numite bastonaşe şi conuri, care transmit creierului semnale nervoase. Creierul este cel care inversează imaginea răsturnată. Globul ocular este o sferă aproape perfectă. Se poate mişca în orbită cu ajutorul a şase muşchi mici, prinşi la un capăt de sclerotică şi la celălalt capăt de craniu.

AUZUL

După vedere, auzul este simţul care îi oferă creierului cele mai mutle informaţii despre lumea exterioară. Auzul le permite pamenilor să perceapă sunetele şi să comunice între ei. Urechea joacă un rol important şi în echilibru.

Cea mai mare parte a urechii este ascunsă în craniu. Partea vizibilă a urechii, numită pavilion, captează undele sonore din aer şi le dirijează, printr-un canal, spre timpan, o membrană elastică ce se mişcă şi transmite vibraşiile către trei oase mici, numite ciocan, nicovală şi scăriţă. Acestea vibrează la rândul lor şi îşi transferp mişcările spre cohlee sau melcul urechii. Cohleea este umplută de un lichid, iar mişcările lichidului pun în mişcare mii de celule microscopice cu cili, care onoţoază semnale către creier. Cili sunt pregătiţi, ca nişte fire subţiri, ai unor celule.

MIROSUL ŞI GUSTUL

Mirosul şi gustul sunt legate între ele, deoarece ambele detectează substanţe chimice. Papilele gustative de pe limbă captează substanţele din mâncare şi băuturi, iar celulele olfactive ( ale mirosului) din nas captează moleculele diverselor substanţe chimice valatizate în aer, numite mirosuri.

Aerul pătrunde în nas prin nări, în două camere similare, numite fose nazale. În capătul lor există o mucoasă nazală, alcătuită din milioane de celule cu cili. Când o particulă de miros se lipeşte de unul dintre cili, trimite creierului impulsuri nervoase.

Mirosurile urâte şi gustul neplăcut ne avertizează să nu mâncăm alimente stricate sau mucegăite, care ne ot îmbolnăvi. Mirosul fumului ne poate indica pericole precum incendiile.

Limba este un muşchi pe care există nişte ridicături mici numite papile gustative. Acestea detectează cele patru gusturi principale: amar, dulce, acru şi sărat.

SIMŢUL TACTIL

Simţul tactil sau al pipăitului ne ajută să aflăm foarte multe lucruri despre lumea înconjurătoare. În piele există receptori tactili, adică nişte organe senzoriale minuscule, care îi trimit creuierului informaţii prin intermediul fibrelor nervoase. Astfel, ştim că un obiect ne atinge şi dacă acel obiect este cald sau rece, moale sau dur, neted sau aspru. Foarte mulţi receptori tactili sunt concentraţi în buze şi în vârful degetelor, de aceea aceste zone sunt zone foarte sensibile ale corpului.

Pielea este învelişul corpului. Ne protejează de microbi şi ne ajută să ne controlăm temperatura corpului. Are două straturi principale: epiderma, stratul extern, şi derma, stratul intern. Derma este un strat mai gros decât epiderma şi conţine rădăcinile firelor de păr, vase mici de sânge, glande sudoripare (ale transpiraţiei) şi terminaţii nervoase. Uneori atingerea uşoară a pielii în anumite zone produce gâdilatul.

ŞTIAŢI CĂ?...

• Cel mai lung şi greu os din corp este FEMURUL constituind aproape un sfert din greutatea unei persoane şi este mai tare decât betonul..?

• Scăriţa este cel mai mic os, aflat în ureche?• În corpul omenesc există peste 650 de muşchi?• Sunt muşchi pe care nu reuşim să îi controlăm oricât ne-am strădui; ei

au rol în digestie şi respiraţie şi se numesc mişchi involuntari;• Faţa conţine peste 30 de muşchi cu ajutorul cărora putem afişa o

mulţime de expresii, de la râs la încruntare;• Acidul gastric pe care stomacul omului il elimină pentru a descompune

mâncarea este atât de puternic încât poate dizolva o lamă de ras?

ŞTIAŢI CĂ?...

• Atunci când ne lovim într-un anume loc din zona cotului, resimtim o durere acută. Aceasta se datorează faptului că pe aici trece nervul cubital, poziţionat de-a lungul osului humerus. Se consideră că aceasta ar fi o scurtă formă de paralizie.

• Atunci când priveşti o persoană pe care o placi, involuntar pupilele ţi se dilată. La fel se întamplă şi când te uiţi la o persoană pe care o urăşti.

• Cel mai puternic muşchi din corpul uman este limba;• Celulele care alcătuiesc creierul uman pot stoca de până la 5 ori

mai multă informatie decât cuprinde toată Enciclopedia Britanică.• Conform anumitor cercetări, organismul unei femei are nevoie o

oră în plus de somn faţă de cel al unui barbat.

ŞTIAŢI CĂ?...

• Corpul omenesc eliberează în 30 de minute destulă energie cât să încălzeşti un litru de apa;

• Cel mai greu „organ” al corpului este pielea. Ea cântăreşte 3,2 kilograme;

• Corpul utilizează 300 muşchi pentru a ţine corpul in poziţie stabilă, dreaptă şi îţi foloseşti aproximativ 200 de muşchi când faci un pas mergând?

• Inima pompează mai mult de 6 litri de sânge pe minut, adica 10 000 de litri de sânge pe zi;

• Muşchiul ochiului este cel mai rapid din organism. El se contractă în mai puţin de o sutime de secundă.

• Ochii pot distinge aproape opt milioane de nuanţe.

ŞTIAŢI CĂ?...

• Numărul de neuroni din creierul uman este astronomic, ajungând la 100 de miliarde de celule nervoase;

• Precum amprentele şi fulgii de zăpadă, buzele nu lasa urme identice;

• Stomacul trebuie să-şi refacă membrana mucoasă de protecţie la fiecare 3 zile pentru a evita autodigerarea cauzată de proprii acizi;

• Sunt necesare aproximativ 200.000 de incruntări pentru apariţia unui rid permanent deasupra sprâncenelor;

• Un creier uman generează mai multe impulsuri electrice într-o zi decât toate telefoanele din lume;

• 70% din căldura corpului se pierde prin cutia craniană.