Date post: | 05-Jul-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | nita-cristi |
View: | 233 times |
Download: | 0 times |
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
PLANUL LUCRĂRII
″FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR″
Cap.l Consideraţii generale privind societatea românească şi influenţa
acesteia asupra fenomenului infracţional........................................pag.3-13
Cap.2 Frauda fiscală componentă a economiei subterane.....pag. 13-47
2.1.Economia subterană - definiţie şi efectele asupra economiei
legale...................................................................................................pag. 13-27
2.2Frauda fiscală. Noţiune şi forme de manifestare..............pag.27-47
Cap.3 Spălarea banilor..............................................................pag.48-88
3.1.Noţiune............................................................................pag.48-67
3.1.1.Conceptul de "spălare a banilor" în reglementări
internaţionale.......................................................................................pag.51-59
3.1.2.Conceptul de "spălare a banilor" în accepţiunea Legii nr.656/2002,
privind prevenirea şi combaterea spălării banilor...............................pag.59-67
3.2.Etapele procesului de spălare a banilor.........................pag.67-72
3.2.1Plasarea.......................................................................pag.68-70
3.2.2.Stratificarea................................................................pag.70-71
3.2.3.Integrarea...................................................................pag.71-72
3.3.Producţia de bani murdari. Realităţi din lumea financiară
internaţională.......................................................................................pag.72-78
3.4.Scheme de spălare a banilor murdari.............................. pag.78-88
3.4.1.Paradisurile fiscale.....................................................pag 78-81
3.4.2.HAWALA............................................................ .....pag.81-83
3.4.3.Alte scheme de spălare a banilor................................pag.83-88
Cap.4 Cazuri de spălare de bani analizate şi comentate......pag.89-101
1
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
4.1.Cazuistică internaţionala..........................................pag.89-93
4.2.Cazuri descoperite în România.................................pag.93-101
Cap.5 CONCLUZII................................................................pag.102-107
BIBLIOGRAFIE.........................................................................pag.108-110
2
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Cap.l Consideraţii generale privind societatea românească si
influenta acesteia asupra fenomenului infracţional
Fenomenul infracţional a apărut odată cu societatea şi nu poate exista decât
in cadrul acesteia. Se poate spune chiar că societatea influenţează, în mod
inevitabil, fenomenul infracţional.
Desigur, orice societate trăieşte şi momente mai puţin plăcute, de criză, care
se manifestă prin fenomene de nonconformism, devianţe, fenomene de inadaptare
socială a căror urmare este disconfortul social materializat în insecuritatea
cetăţeanului, manifestarea explozivă a criminalităţii şi chiar tensiunea socială1.
După evenimentele din decembrie 1989, România se afla într-o perioadă de
tranziţie de la economia socialistă la economia de piaţă. Revoluţia a schimbat
radical ordinea socială şi de drept, trecându-se astfel de la regimul comunist la cel
democratic, înregistrându-se, totodată, şi o schimbare a mentalităţii cetăţenilor.
Pe fondul acestor transformări economice, sociale şi politice, care se petrec
in România, transformări ce caracterizează, de altfel, orice perioadă de tranziţie,
precum si pe fondul schimbărilor survenite in modul de gândire si de manifestare
al oamenilor, au apărut numeroase fapte şi fenomene negative, de natură să
altereze însusi conceptul de societate civilă.
Libertatea mult dorită de poporul român a fost dobândită, în cele din urmă,
prin revoluţia din decembrie 1989 şi ar fi trebuit să aibă, drept consecinţă,
fundamentarea drepturilor omului, promovarea liberei concurenţe, a spiritului
competitiv, însă o mare parte din cetăţenii noştri au înţeles greşit acest concept, ei
1 Gheorghe Gladchi - Criminologie generală, Ed. Museum, Chişinău 2001, pag. 178.
3
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
considerând că "a fi liber" înseamnă să faci tot ceea ce doreşti. Astfel, unii
cetăţeni au pus in aplicare "legea bunului plac", încălcând orice norme legale,
morale şi contribuind la creşterea fenomenului infracţional.
Foarte mulţi au sperat că, odată cu această liberalizare a societăţii, vor avea
o viaţă mai bună, cu un nivel de trai mai ridicat, însă societatea românească a
intrat într-o perioadă de criză ce a avut drept unnare instabilitate economică,
şomaj, inflaţie, scăderea nivelului de trai, inegalităţi economice foarte mari intre
diversele pături sociale, sentimente de nesiguranţă şi frustrare, toate acestea
conducând automat la creşterea criminalităţii2.
Într-un asemenea context de situaţii şi evoluţii contradictorii, instituţiile
administrative ale statului, în special cele politice, au fost nevoite să facă faţă unor
evenimente de amploare, cu puternice incidente asupra stabilităţii de ansamblu a
societăţii.
În perioada evenimentelor la care ne referim, dar şi după aceea, s-a putut
observa o oarecare aversiune a cetăţenilor faţă de poliţie, instituţie ce era privită
ca un organ de represiune şi nu ca unul care are menirea de a menţine ordinea de
drept, de a-1 apăra pe cetăţean, de a-i asigura acestuia liniştea şi siguranţa
necesară.
Date fiind aceste împrejurări, în anii imediat următori Revoluţiei, s-a
remarcat o uşoară reticenţă în ceea ce priveşte intervenţia poliţiei pentru
prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, ceea ce a determinat o creştere
alarmantă a criminalităţii.
La această creştere a contribuit şi un alt factor, deschiderea frontierelor,
după 1989, ca expresie a liberei circulaţii, principiu statuat în orice sistem de drept
democratic. Această deschidere a frontierelor a dus la creşterea impresionantă a
fluxului de persoane, bunuri, servicii şi, implicit, a criminalităţii.
Odată cu deschiderea frontierelor a intervenit şi relaxarea controalelor
vamale, relaxare care, coroborată cu vidul legislativ existent, a constituit o 2² Revista Tribuna Economică, nr. 20/2001, "Infracţionalitatea în România", (cilată în continuare "Infracţionalitatea.."), pag. 74.
4
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
condiţie favorizatoare dezvoltării fenomenului criminalităţii, contribuind la
internaţionalizarea acestuia. Astfel, in România, au pătruns o serie de infractori,
unii dintre ei având legături cu reţele de tip mafiot. Aceşti răufăcători, profitând
de lipsa unei reglementări ferme precum şi de naivitatea unora şi beneficiind de
experienţa acumulată în străinătate, au reuşit să comită numeroase infracţiuni, mai
ales în domeniul eeonomico-financiar, aducând mari prejudicii statului român şi
unor persoane române3.
Este evident că organizaţii criminale din străinătate caută legături în rândul
infractorilor autohtoni şi printre unii oameni de afaceri dispuşi a face
compromisuri oneroase, astfel încât actele de contrabandă, traficul de droguri, de
autoturisme, spălarea banilor murdari, penetrarea sistemului financiar-bancar,
plasarea de valută falsă, sustragerea şi traficarea de opere de artă sau alte valori
din patrimoniul naţional, escrocarea forţei de muncă, introducerea în ţara, în mod
ilegal, a unor cantităţi mari de deşeuri toxice, transferurile ilegale de capital în
afara graniţelor româneşti, precum şi alte asemenea fapte să dobândească un
caracter cât mai organizat şi să poată fi controlate de organizaţiile respective pe
plan internaţional4.
Noua imagine a realităţii interne este întregită de amploarea iară precedent a
actelor de corupţie, un număr foarte mare de persoane - unele cu funcţii de
conducere în instituţiile statului - promovând sau fiind atrase în acţiuni de
corupţie.
Dezvoltarea fenomenului infracţional nu este doar o problemă a ţării
noastre, acest fenomen manifestându-se şi pe plan mondial. Un studiu efectuat de
FMI aprecia că cifra venitului organizaţiilor criminale, în anul 1996, a fost de
aproximativ 500 miliarde USD5.
Un conducător al poliţiei americane afirma în 1991 că "ne aflăm cu toţii
într-o perioadă care se caracterizează printr-o evidentă sfidare a poliţiei în
3 Revista Tribuna Economica, nr.41/2000, „Criminalitatea transfrontaliera”, (citata in continuare „Criminalitatea...”), pag.734 Idem, pag.745 Raportul Fondului Monetar International privind evolutia organizatiilor criminale pe plan mondial intre anii 1994-1996
5
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
lume...". Anii ce au urmat acestei declaraţii cât se poate de adevărate aveau să
scoată în evidenţă o amplificare a actelor de violenţa, a tulburărilor civile, a
fraudelor financiare, a traficului de stupefiante, a tot ceea ce înseamna infracţiune.
Societatea actuala se earacterizeaza printr-o larga deschidere spre cooperare
si prin atenuarea semnificativa a importantei graniţelor, ceea ce a permis libera
circulaţie a bunurilor si persoanelor.
Mondializarea economiei, determinată între altele şi de creşterea
spectaculoasă a transferurilor financiare, a contribuit în bună măsură la
internaţionalizarea criminalităţii şi la atingerea unei dimensiuni alarmante,
segmente importante ale crimei organizate la scară internaţională dezvoltându-se
în state de pe toate continentele, fără a ţine cont de frontiere, legi ori guverne6.
Pe plan naţional se poate observa, din analizele si bilanţurile IGPR , ca
infracţionalitatea a avut o evoluţie fluctuantă în perioada 2002 - 2007, atingând în
unele domenii cote îngrijorătoare; aceasta evoluţie a fenomenului la care ne
referim este influenţată, inevitabil, de starea societăţii româneşti.
Ţinând cont de aspectele prezentate, putem conchide că reorganizarea vieţii
sociale şi a economiei româneşti, pe bazele şi principiile statului de drept şi pe
relaţiile economiei de piaţă, este însoţită de o creştere fără precedent a
fenomenului infracţional.
Deturnarea unor sume de bani, sustragerea de bunuri materiale din circuitul
economic legal, dar mai cu seamă corupţia, sunt fenomene specifice şi de mare
amploare în perioadele de criză economică şi de autoritate, alimentate de lipsa
coerenţei legislative şi de dificultăţile inerente formării unor noi structuri şi
mecanisme de stat. Este de observat, de asemenea, tendinţa accentuată de
nesupunere din partea unor agenţi economici şi cetăţeni faţă de legislaţia în
vigoare, aflată şi ea în proces de transformare şi adaptare la noile condiţii social-
economice.
6 Revista Tribuna Economica, nr.41/2000, “Criminalitatea…”, pag.73
6
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Este de urmărit, mai cu seama, evoluţia acestui fenomen în perioada ce a
urmat revoluţiei din 1989.
Criminalitatea însoţeşte, în mod inevitabil, flecare etapa a evoluţiei
societăţii, evoluând odată cu aceasta. Din ansamblul faptelor antisociale de natură
penală se desprinde şi criminalitatea economico-financiară, care prezintă o
importanţă deosebită datorită impactului pe care îl poate avea asupra unei
economii naţionale şi poate chiar asupra societăţii7.
Din analiza datelor existente rezultă că toate statele europene recepţionează
semnale de la instituţiile sau organismele specializate în legătură cu evoluţia
îngrijorătoare a fenomenului infracţional. Astfel, nici ţara noastră nu face excepţie,
bilanţurile realizate la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei precum şi al altor
instituţii abilitate ale statului, reflectând creşterea fără precedent a criminalităţii, în
general, şi a criminalităţii economico-financiare, în special. Printre factorii care
concură la această creştere, enumerăm8:
-dezvoltarea profesionalismului de care dau dovadă mediile criminale şi
structurile crimei organizate prin absorbţia, în interiorul grupurilor, a persoanelor
ce ocupă posturi oficiale în domeniul finanţelor, băncilor, comerţului,
administraţiei, justiţiei, dar şi a unor renumiţi avocaţi, experţi şi tehnicieni în
domeniul comunicaţiilor şi legislaţiei;
-internaţionalizarea crimei organizate, adică acel proces prin care grupurile
autohtone sunt integrate şi îşi articulează acţiunile de mare amplitudine cu grupuri
ce acţionează în spaţiul european, fosta URSS, ţările arabe, China şi chiar SUA,
precum şi grupări criminale din alte zone ale lumii;
-organizarea pe teritoriul României a unei pieţe stabile a traficanţilor şi a
consumatorilor de droguri;
-intensificarea luptei dintre grupurile de tip mafiot pentru dobândirea ori
menţinerea supremaţiei în anumite domenii cum ar fi: contrabandă cu ţigări,
7 N. Moldoveanu – Criminalitatea economic-financiara in societatile comerciale, Ed. Global Print, Bucuresti, 1999, pag.3088 N. Moldoveanu, op. cit., pag.282
7
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
alcool, cafea, opere de artă, trafic de stupefiante, trafic de maşini, precum şi
dispute pentru zonele de influenţă (cluburi, baruri, case de schimb valutar, spaţii
comerciale, etc.);
-dezvoltarea economiei subterane şi diversificarea domeniilor în care se
manifestă acest fenomen;
-multiplicarea formelor şi procedeelor utilizate pentru spălarea banilor
murdari, fluxul de circulaţie al acestora fiind deocamdată, în cea mai mare parte
dinspre România către alte state (Elveţia, Italia, Luxemburg, Israel).
Acestea sunt doar cateva probleme dintre cele cu care se confruntă ţara
noastră în ceea ce priveşte criminalitatea, dar situaţia operativă relevă faptul că
problematica este mult mai complexă şi impune luarea unor măsuri ferme şi
eficiente pentru reducerea fenomenului infracţional.
În perioada post revoluţionară, caracterizată prin schimbări profunde în
toate domeniile, foarte multe persoane au crezut că se pot îmbogăţi prin orice
mijloace, ajungându-se astfel la o situaţie destul de gravă, în care o mare parte a
activităţilor economice se desfăşurau "ascuns", evitând sistemul de taxe şi
impozite ale statului şi încălcând în mod flagrant legile în vigoare.
Conform unor rapoarte ale Serviciului Român de Informaţii, "economia
subterană" a atins în anul 2007 aproximativ 30-35% din PIB, această situaţie
periclitând stabilitatea economică şi financiară a României.Prin "economie
subterană" se înţelege acel perimetru în care se creează şi se amplifică un
important volum de capital negru, care nu este evidenţiat legal în produsul intern
brut. Această "economie subterană" poate consta în9:
a) Activităţi "ascunse" în produsul intern brut:
- construirea de case particulare;
- producţia controlată de grupuri de tip mafiot;
- furtul de produse şi materiale;
- folosirea bunurilor şi serviciilor aflate în proprietatea firmei, în
9 Stefan Popa, Adrian Cucu – Economia subterana si spalarea banilor, Ed. Exvent, Bucuresti,2000,pag.15
8
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
scopuri personale, fără a se achita contravaloarea,etc.
b) Bunuri şi servicii neevidenţiate în produsul intern brut:
- venituri nedeclarate ale agenţilor economici şi salarii nedeclarate;
- producţia şi activitatea comerciala a societatilor clandestine;
- închirieri de locuinţe şi spaţii comerciale-nedeclararea şi
neimpozitarea acestora;
- tranzacţii neînregistrate;
- producţia şi comercializarea ilegală de alcool, medicamente, droguri;
- prostituţia şi proxenetismul, etc.
c) Diferenţa de valoare la bunuri si servicii:
- actele de contrabandă;
- comercializarea mărfurilor furate;
- schimbul de valută pe piaţa neagră;
- împrumuturile cu dobânzi mari, etc.
d) Venituri invizibile:
- evaziune fiscală;
- jocuri de noroc organizate ilegal;
- fraude în asigurări;
- darea şi luarea de mită, etc.
Din analiza datelor prezentate de Inspectoratul General al Poliţiei în
bilanţurile anuale rezultă o uşoară scădere a criminalităţii economico-financiare în
perioada 2004-200910.
În anul 2004, numărul infracţiunilor economice s-a situat undeva la nivelul
celor din anii precedenţi, înregistrându-se 113.803 fapte penale de natură
economică. Totuşi, a reprezentat un punct de referinţă în analiza evoluţiei
infracţiunilor economice, întrucât din acest an s-a constatat o scădere
semnificativă a faptelor penale economice, ajungându-se, astfel, ca în 2005 să se
înregistreze 102.390 infracţiuni de natură economică, iar în 2006, un număr de
10 Bilantul Inspectoratului General de Politie pe anii 2004-2009 (www.igpr.ro).
9
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
74.339 infracţiuni, pentru ca în perioada 2007 - 2009 să se continue trendul
descrescător ajungându-se în ultimul an analizat la un număr de 56.356 infracţiuni
de natură economică.
În categoria infracţiunilor de natură economică se regăsesc infracţiunile cu
prejudiciu de peste 2 miliarde lei şi cele constate în străinătate, infracţiuni contra
patrimoniului, respectiv înşelăciune şi distrugere în dauna avutului privat,
infracţiuni în dauna avutului public, reprezentate prin delapidare, gestiune
frauduloasă şi abuz în serviciu contra intereselor, fie publice, fie ale persoanelor,
unele genuri de infracţiuni prevăzute de Codul Penal, constând în luare de mită,
dare de mită, primire de foloase necuvenite, trafic de influenţă, infracţiuni de
unport-export, fals în înscrisuri, fals de monedă sau de alte valori, înşelăciune cu
privire la calitatea mărfurilor, dar, nu în ultimul rând, şi unele infracţiuni
prevăzute de legi speciale precum bancruta, evaziunea fiscală, contrabandă.
În sfera infracţiunilor economico-financiare o pondere importantă o deţin
faptele de evaziune fiscală a căror evoluţie a urmat acelaşi traseu ca şi
criminalitatea economică constatându-se o diminuare a numărului acestora de la
7779 în 2004 la 1648 în 2009, fapt care poate fi interpretat ca fiind consecinţa
preocupării instituţiilor statului român în a limita efectele negative ale fraudei
fiscale (sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale) şi implicit ale economiei
subterane. Evolutia acestui tip de infractionalitate raportat la nivelul criminalitatii
redată în tabelul de mai jos:
AN 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Volumul criminalitatii 312204 276841 231637 208239 232659 281457
Infractiuni economice 113803 102390 74339 56492 59850 56356
Evaziune fiscala 7779 6921 3956 4051 2533 1648
10
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
În acelaşi context, trebuie subliniată şi apariţia unor legi noi şi ne referim
aici la Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 672 din 27/07/2005 şi Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea şi sancţionarea spălării banilor publicate în Monitorul Oficial Partea I,
Nr. 904 din 12 decembrie 2002, menite a stabili cadrul legal necesar instituţiilor
publice angrenate în lupta împotriva fraudelor şi spălării banilor pentru a stăvili
extinderea economiei subterane.
Tabloul criminalităţii economico-financiare trebuie completat cu aspecte
referitoare la infracţiunile de corupţie, care au devenit un real flagel ce ameninţă
buna funcţionare a instituţiilor statului de drept, societatea în ansamblul ei.
Fiind caracterizată drept "un fenomen de masă", corupţia a cuprins practic
întregul sistem economic, administraţia de stat, instituţiile bugetare, organele de
control, precum şi raporturile stabilite în cadrul procesului de privatizare, între
persoane juridice cu capital de stat şi alte persoane fizice ori juridice, fiind
mijlocul prin care se asigură reuşita unei inginerii financiare menite să eludeze
dispoziţiile fiscale. în perioada 2002 - 2007 infracţiunile de corupţie au scăzut din
punct de vedere numeric, însă, conform rapoartelor D.N.A. şi I.G.P.R. fenomenul
a afectat nivele înalte ale conducerii statului român, şi ne referim la miniştri,
parlamentari, şefi din cadrul administraţiei publice centrale, fapt ce a avut drept
consecinţă scăderea ratingului de ţară şi modificarea politicii Uniunii Europene
faţă de ţara noastră.
Datele statistice nu reflectă, în totalitate, dimensiunile fenomenului
corupţiei, pentru că ele reprezintă doar o parte din faptele de corupţie care se
comit în realitate, acestea cuprinzând practic toate domeniile de activitate, iar
modul în care sunt săvârşite precum şi legăturile complexe cu alte fapte fac foarte
dificilă descoperirea acestora. Şi dacă am ţine cont şi de presiunile politice care se
fac asupra organelor de cercetare, putem concluziona ca foarte multe fapte de
11
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
corupţie nu sunt descoperite sau, dacă sunt descoperite, nu sunt instrumentate de
către instituţiile abilitate ale statului11.
Fiind săvârşite, de regulă, în concurs cu alte infracţiuni, faptele de corupţie
prezintă un pericol social ridicat, care se materializează prin prejudicii aduse
avutului public şi privat, societăţii româneşti în ultimă instanţa.
Trebuie remarcat faptul că acest fenomen al corupţiei este prezent în orice
stat, dimensiunile sale fiind invers proporţionale cu nivelul de dezvoltare.
Stoparea fenomenului este practic imposibilă. Se poate urmări şi, eventual, realiza
cel mult o diminuare a acestor fapte, însă ele nu vor putea fi eradicate12.
Toate aceste date statistice reflectă criminalitatea aparentă, adică totalitatea
infracţiunilor semnalate sistemului justiţiei şi înregistrate ca atare13, în timp ce
criminalitatea reală, reprezentând totalitatea faptelor penale săvârşite pe un anumit
teritoriu într-o perioadă de timp determinată, este mult mai mare14.
Începând epoca democraţiei şi a economiei de piaţă, după 1990 s-a constat
faptul că pe plan economico-fmanciar, dar şi pe celelalte planuri, criminalitatea
tinde spre globalizare. De asemenea, capătă un caracter tot mai organizat,
structurându-se şi multiplicându-se neîncetat, în ultimii ani fiind săvârşite fapte
penale de o mare complexitate şi diversitate sub aspectul numărului de
participanţi, al metodelor şi mijloacelor folosite, al prejudiciilor cauzate.
În această perioadă, criminalitatea economico-financiară din România a fost
conectată la filierele internaţionale, iar din punct de vedere organizatoric a parcurs
drumul de la simpla asociere la crimă organizată.
Apariţia unor structuri criminale organizate pe teritoriul românesc este
atestată de descoperirea unor fapte, al căror mod de comitere este de tip mafiot,
precum:
-traficul de valute şi plasarea de valută falsă;
11 Tudor Amza – Conotatii criminogene si noi riscuri pentru ordinea publica – Criminalitatea economic-financiara a “gulerelor albe”, ( citata in continuare “Conotatii criminogene…”), Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, pag.204 12 Vasile Dobrinoiu – Coruptia in dreptul penal roman, Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1995,pag.6713 Tudor Amza – Criminologie, Tratat de teorie si politica criminological, (citata in continuare”Criminologie…”), Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, pag.3414 Idem,pag.35
12
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
-traficul de metale preţioase, substanţe radioactive, stupefiante;
-importul de deşeuri toxice;
-traficul de obiecte ale patrimoniului cultural-naţional;
-traficarea forţei de muncă autohtone pe diverse pieţe din străinătate;
-traficul de autoturisme furate;
-spălarea banilor murdari, proveniţi din afaceri ilegale;
-organizarea jocurilor de noroc şi aşa-zise de într-ajutorare, etc.
Dată fiind perioada de tranziţie prin care trece ţara noastră de la revoluţie
încoace, fenomenul criminalităţii economico-financiare a evoluat spectaculos atât
sub aspect cantitativ, cât şi calitativ. Astfel, a crescut considerabil numărul
infracţiunilor de natură economică, în acelaşi timp diversificându-se metodele de
comitere sau perfecţionându-se cele vechi, sub influenţa "modelelor occidentale"
adaptate la realitatea din România. în acelaşi timp, s-au înregistrat chiar fapte noi
ce nu erau reglementate înainte de 1990, fapt ce impunea adaptarea legislaţiei la
noile cerinţe generate de economia de piaţă.
În condiţiile internaţionalizării şi dezvoltării fără precedent a crimei
organizate, economia subterană paralelă a atins cote foarte mari; aceasta, prin
organizare, modalităţi de manifestare şi efecte, subminează reforma economică,
afectează sistemul financiar-bancar, scade încrederea cetăţenilor în structurile
fundamentale ale statului şi ar putea pune în pericol siguranţa naţională.
Cap.2 Frauda fiscală-componentă a economiei subterane
13
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
2.1. Economia subterană - definiţie şi efecte asupra economiei legale
Economia subterană reprezintă ansamblul activităţilor economice
desfăşurate organizat, cu încălcarea normelor sociale şi ale legilor economice,
având drept scop obţinerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat. Apariţia
economiei subterane coincide cu apariţia statului şi impunerea unor reguli, norme
şi legi, iar dezvoltarea fenomenului este corelată cu etapele
istorice ale dezvoltării statului.
Comerţul clandestin cu pietre preţioase şi ţesături deosebite, braconajul,
distileriile clandestine sunt activităţi rămase celebre până în epoca noastră; apoi
comerţul complementar, traficul de frontieră cu bunuri de larg consum ce lipseau
de pe piaţa organizată în sistemul socialist şi marile afaceri, precum traficul de
armament, de carne vie, droguri, tutun, alcool, au însoţit economia subterană pe
parcursul timpului,adaptându-se realităţii imediate din fiecare perioadă.
În sfera de cuprindere a economiei subterane au fost incluse practici foarte
variate, respectiv: frauda fiscală, munca clandestină, traficul de droguri,traficul de
arme,corupţia, prostituţia, dar şi o serie de activităţi casnice care sunt aducătoare
de venituri neînregistrate.
În ceea ce priveşte participanţii la activităţile subterane, pot fi identificate
două categorii de persoane: cele care lucrează şi obţin venituri exclusiv în
economia subterană iar cea de-a doua categorie o reprezintă persoanele ce obţin
venituri atât din surse legale, cât şi din economia subterană.
Până la revoluţia din 1989, moment când România avea să treaca de la
economia planificată la economia de piaţă, sistemul planificat a urmărit teoretic
îndeaproape toate operaţiunile economice, sistemul de sancţionare fiind foarte
drastic, totuşi şi în acest sistem funcţiona o piaţă paralelă.
14
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
După 1990 populaţia României a perceput în mod diferit principiile
economiei de piaţă şi în consecinţă, reacţia a fost pe măsură, astfel încât sectoare
întregi din fosta economie de stat sau reorientat spre cateva ţinte clare diferite:
- acceptarea regulilor economiei de piaţă şi, în consecinţa,
redimensionarea şi remodelarea activităţii pentru a face faţă acestor situaţii.
- identificarea unor facilităţi imediate, la marginea sau în afara
sistemului legal, implicarea în tranzacţii nespecifice, abandonarea nejustificată a
patrimoniului în schimbul unor beneficii aparente imediate.
În România pe fondul monotoniei ofertei de bunuri de consum, a lipsurilor
mergând până la criză, în special în domeniul alimentar, schimbarea de sistem a
fost prilejul pentru organizarea imediata a unor structuri ale economiei subterane
în principal în domeniul comerţului prestărilor de servicii dar şi în câteva ramuri
industriale producătoare de produse alimentare şi bunuri de consuni.
Dintre elementele componente ale economiei subterane cele mai răspândite,
în acest moment, în ţara noastră, au fost activităţile deslăşurate fără înregistrare,
evaziunea fiscală şi munca la negru.
Evaluarea ponderii economiei subterane în P.I.B. variaza în funcţie de
metodele folosite, estimările Comisiei Naţionale de Statistică fiind pentru ultimii
ani în general reduse 5-10 % din P.I.B., dar suferind constant o anumită creştere,
însă specialiştii în economie, în combaterea criminalităţii şi ziariştii au apreciat
niveluri mult mai ridicate, respectiv peste 30 % din P.I.B.
Factorii esenţiali care au permis dezvoltarea exacerbată a economiei
subterane pot fi in principal următorii:
- incertitudinile legislative ce au însoţit mutaţiile economice;
- divizarea economică necontrolată, apariţia unor mici întreprinderi
cu activitate temporară, speculativă;
- descentralizarea, divizarea puterii prin distribuirea
responsabilităţilor, crescând astfel numărul indivizilor coruptibili;
15
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
- atitudinea tolerantă atât a autorităţilor, cât şi a populaţiei faţă de
încălcarea reglementărilor, o oarecare reticenţă faţă de disciplină;
- joncţiunea imediată realizată de reprezentanţii pieţei paralele
existente in perioada socialistă cu cercuri cu preocupări similare din statele vecine
şi, pe această cale, conectarea la structurile internaţionale ale economiei subterane.
Într-o alta concepţie15 economia subterană poate fi definită, într-un cadru
general, drept o grupare eterogenă de activităţi economice desfăşurate ilicit şi
componente economice ale unor activităţi criminale, toate având drept scop
obţinerea unor venituri importante, sustrase controlului autorităţilor statului.
Spre deosebire de sintagma „economie subterană' ,care are o origine relativ
recentă, ca de altfel şi câteva sinonime precum: economie ascunsă, informaiă umbra
etc. , activităţile componente: frauda, contrabanda, munca la negru, producţia
clandestină, traficul de carne vie, traficul de droguri, care sunt considerate nucleul
dur al activităţilor subterane, au origini vechi, însoţind, în forme de manifestare
adaptate diverselor etape istorice, evoluţia societăţii omeneşti.
Activităţile economice subterane au, în mod evident, un caracter
transfrontalier şi, în contextul problemelor complexe ce caracterizează perioada
actuală, există pericolul radicalizării lor, asocierii cu diferite forme de manifestare
a terorismului şi implicit a amplificării volumului de fonduri ilicite pe care le
furnizează circuitelor de spălare a banilor.
După ce o perioadă îndelungată combaterea activităţilor componente ale
economiei subterane a fost tratată strict juridic, prin acţiuni menite să identifice şi
să sancţioneze încalcarea legislaţiei din sfera penală,în ultimii ani s-a conturat, pe
plan internaţional, o nouă abordare care presupune în principal:
identificarea legăturilor dintre diferitele activităţi ilicite şi evidenţierea
caracterului lor organizat;
15 Studiul privind nivelul si evolutia economiei subterane in Romania, Curtea de Conturi a Romaniei – Sectia control financiar ulterior,2005
16
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
evidenţierea scopului lor economic şi în acest context evaluarea
dimensiunilor economiei subterane;
amplificarea colaborării internaţionale pentru combaterea fenomenului
economiei subterane.
În prezent, site-urile principalelor instituţii financiare internaţionale,
precum şi prestigioase publicaţii financiare, găzduiesc în mod frecvent în paginile
lor studii care identifică premizele economiei subterane, propun metode de
măsurare a dimensiunilor acestui fenomen, prezintă statistici ale acestuia etc.
Studiul câtorva asemenea documente evidenţiaza, în principal, că economia
subterană este o prezenţă cu o forţă semnificativa în peisajul economic mondial.
Argumentele cele mai concludente pentru susţinerea acestor afirmaţii sunt cifrele
reprezentând nivelul economiei subterane prezentate în tabelul16 următor:
Estimarea nivelului economiei subterane se realizează prin tehnici diverse
bazându-se pe utilizarea unor modele econometrice, metode statistice sau chiar pe
observaţia liberă realizată de anumiţi specialişti. Aplicarea în practică a oricărei
metode de estimare trebuie să ţină seama de particularităţile economice şi sociale
ale ţării supuse studiului, recomandându-se, de către diverşi autori, ca
interpretarea rezultatelor obţinute să se realizeze cu prudenţă.
Primele referiri la sintagma economie subterană' au aparut în presa
românească în anii 1995 - 1996, termenul fiind utilizat într-o accepţiune destul de
16 Datele au fost preluate din site-ul www.imf.org/external/, studiul “The Growth of the Underground Economy” elaborat in anul 2005 de catre Friedrich Schneider si Dominic Enste.
17
Nivelul economiei subterane în perioada 2004 - 2008
Grupul de ţări Procente din PIB
In curs de dezvoltare 35-44
In tranzitie 21-30
Membre OECD 14-16
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
largă, în principal, pentru fapte din sfera fraudei financiare, corupţiei şi a unor
privatizări frauduloase. Desigur, în consens cu realitatea internaţională,
manifestările economiei subterane au şi în ţara noastră origini mult mai vechi şi, în
opinia noastră, reţelele de distribuţie clandestină a cafelei, ţigărilor, textilelor şi a
altor produse din import, ce au acţionat înainte de 1989, au reprezentat activităţi
specifice economiei subterane.
Facem precizarea că sunt utilizate în mod frecvent două moduri de
exprimare, respectiv economie subterană din total PIB, context în care valoarea
acesteia va fi mai scăzută şi economie subterană raportată la economie reală,
situaţie în care valoarea acesteia va fi mai ridicată. Pentru exemplificare: studiul
Trezoreriei americane susţine, la nivelul anului 1998, un nivel de 49,1 procente
economie subterană raportată la economia reală, ceea ce reprezintă 32,7 %
economie subterană din ansamblul activităţii economice a perioadei respective.
Acest domeniu a preocupat şi Institutul Naţional de Statistică, primele date
statistice datând încă din anul 1993, metodologia îmbunătăţindu-se permanent, în
funcţie de sursele de date existente. „Din anul 1996 exista o stabilitate în sursele de
date utilizate, metodologia fiind aceeaşi şi asigurând compatibilitatea datelor".
Economia ascunsă reprezintă, potrivit definiţiei formulată în lucrarea
„Contabilitatea Naţională"17, „activităţile produse legal, dar care sunt ascunse
intenţionat de autorităţile publice pentru motive cum ar fi neplata impozitelor pe
venit, a taxei pe valoare adăugată sau alte impozite, neplata contribuţiilor la
asigurările sociale, evitarea procedurilor administrative, cum ar fi completarea
chestionarelor statistice şi a altor documente administrative ".
Astfel, în structura economiei ascunse sunt incluse activităţile economice
realizate în sectorul formal şi în cel informai având principala caracteristică
comună faptul că sunt ascunse observaţiilor statistice.
În detaliu, economia ascunsă este compusă la rândul său, conform studiilor
I.N.S, din munca la negru, principala componentă, urmată de frauda TVA şi a 17 Ivan Ungureanu, Clementina – Contabilitatea nationala, Ed. Irecson,2003, pag.311
18
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
impozitului pe profit şi activităţile casnice neînregistrate. Analizând structura
economiei ascunse în corelaţie cu cea a economiei subterane, constatăm că ne aflăm
în faţa unui raport de genul parte - întreg, întrucât toate aceste activităţi cuprinse în
economia ascunsă se regăsesc, alături de alte activităţi economice ilicite şi de
componentele economice ale activităţilor criminale şi în structura, mai largă, a
economiei subterane. în mod concret, în opinia noastră, pot fi adăugate activităţile
economice desfăşurate în spaţii clandestine având drept rezultat produsele
contrafăcute, prestările de servicii efectuate de către persoane neautorizate,
contrabanda, precum şi veniturile realizate din comercializarea sau prestarea unor
activităţi interzise precum corupţia, drogurile, prostituţia, etc. în acest context,
ţinând seama de: experienţa, metodele ştiinţifice utilizate pentru realizarea
sondajelor, precum şi de consecvenţa cu care sunt realizate estimările,
considerăm că nivelul economiei ascunse determinat de I.N.S. poate constitui un
barometru sensibil al nivelului şi evoluţiei economiei subterane şi poate reprezenta
o bază concludentă pentru realizarea unor estimări cu privire la celelalte activităţi
din structura economiei subterane. în mod obiectiv, cauzele generale ale economiei
subterane se regăsesc şi în cazul ţării noastre.
Astfel, intensitatea reglementărilor fiscale respectiv numărul mare de acte
normative, modificările frecvente, formulările de tip birocratic, suprapunerile
legislative etc., constituie o realitate, motivată în oarecare măsură de necesitatea
de perfecţionare a cadrului legislativ şi organizatoric, dar în acelaşi timp a
constituit şi motivul pentru care unii contribuabili au renunţat la eforturile
întreprinse pentru desfăşurarea în cadrul legal al afacerilor. în acelaşi timp,
repetatele modificări legislative au permis specularea neconcordanţelor, au
generat interpretări particulare, contrare spiritului legii, favorabile însuşirii
necuvenite a unor venituri sustrase impozitării. Fără a fi susţinători
necondiţionaţi ai acestor motivări a cauzelor economiei subterane precizăm, pentru
exemplificare, că actele normative care au reglementat taxa pe valoarea adăugată
(TVA), impozit ce asigură anual cca. 40% din veniturile bugetare a suferit în 10 ani de
19
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
aplicare un număr de cel puţin 26 de modificări legislative semnificative, de trei ori
adoptându-se acte normative noi pentru ca, în final, să fie adoptat Codul Fiscal ce se
aplică începând cu anul 2004.
Presiunea fiscală, la rândul ei, este o cauză invocată frecvent atât de către
contribuabili, cât şi de către cei care studiază economia subterană. în opinia noastră,
studiul acestui indicator, pentru a fi cu adevarat relevant, trebuie realizat ţinându-
se seama de:
nivelul economiei reale, respectiv calculul său să se realizeze după
deducerea din PIB-ul oficial a procentelor reprezentând economia ascunsă, ţinând
seama tocmai de trăsătura principală a respectivelor venituri, respectiv sustragerea
lor de la impozitare;
existenţa, pe tot parcursul perioadei analizate, a unui volum
semnificativ de activităţi scutite de la plata unor categorii importante de impozite.
Astfel, scutirile la plata impozitului pe profit pentru firmele cu capital străin,
regimul fiscal favorabil pentru zonele libere, duty-free-urile, zonele defavorizate
precum şi reglementările privind scutirile şi amânările la plata unor obligaţii
fiscale au constituit serioase motive de dezechilibru a presiunii fiscale pentru
anumite segmente de contribuabili şi au determinat, în unele cazuri, procedee
frauduloase de sustragere a unor contribuabili de la plata obligaţiilor fiscale,
amplificând volumul economiei subterane;
parafiscalitatea, respectiv, existenţa unui număr semnificativ, circa „450
de impozite şi taxe în plus care nu se regăsesc în bugetul de stat ci în bugetele
unor agenţii..." 18.
În opinia noastră, se poate determina, alături de rata presiunii fiscale,
comunicată oficial prin intermediul Anuarului Statistic elaborat de I.N.S., şi
presiunea fiscală aferentă strict economiei reale (raportând valoarea veniturilor
fiscale oficiale declarate, la PIB-ul oficial, diminuat cu valoarea comunicată de
I.N.S. pentru activităţile economiei ascunse).
18 Ministrul Finantelor Publice, Mihai Tanasescu, ziarul Adevarul 2007
20
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Rpf rec. = VF / PIB rec. * 100,
unde:
Rpf rec. = rata presiunii fiscale recalculate;
VF = venituri fiscale (buget de stat\ buget local, buget
asigurări sociale)
PIB rec. = PIB oficial - val. activităţii economice
ascunse.
Economia subterană se deosebeşte de economia de suprafaţă - legală doar
prin existenţa şi aplicarea regulilor fiscale, prima ignorând reglementările fiscale
în comparaţie cu cea de-a doua care le impune şi le respectă. Regulile fiscale
creează un strat foarte fin şi lunecos între cele două tipuri de economii ce
guvernează şi influenţează o comunitate statală, acest strat putând fi eliminat prin
reglementări fiscale riguroase menite să determine absorţia economiei care le
ignoră de către economia legală de suprafaţă.
În economia ascunsă, (underground economy) fluxurile de numerar au un
traseu scurt, fapt ce duce la creşterea vitezei de circulaţie a fondurilor şi la
creşterea substanţiala a profiturilor, relaţiile stabilite între diverşi actori de pe piaţa
neagră sunt de încredere iar tranzacţiile dintre aceştia se desfâşoara doar în baza
unor înţelegeri verbale.
Principalele caracteristici ale acestui tip de economie sunt:
fiind o economie nedeclarată, ocultă, nu se poate măsura cu exactitate
dimensiunea reală a acesteia şi astfel nu se poate aprecia presiunea exercitată
asupra economiei de suprafaţă;
profiturile obţinute de cei care acţionează într-o astfel de economie
compensează riscul la care se expun prin eludarea legislaţiei fiscale;
cheltuielile angajate acoperă tranzacţiile paralele - atât partea de
suprafaţă cât şi cea ascunsă desfăşurate între aceeaşi parteneri;
21
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
riscul asumat de actorii economiei subterane este factorul care dictează
preţurile şi stabileşte relaţiile de monopol;
preţul produselor este scăzut tocmai datorită lipsei componentei fiscale a
acestuia.
Economia subterană a fost şi este subiectul preferat al discursurilor politice,
fapt ce a generat o supraevaluare a acesteia de către politicieni. în ultima perioadă
conceptul de economie subterană a preocupat o serie de specialişti români din
domeniul social, juridic şi inclusiv massmedia mai mult decât pe economişti,
utilizându-se, alături de noţiunea "economie subterană" formulări precum:
economie ascunsă, paralelă, ocultă, secundară, informală ori neobservată. Aici
trebuie menţionat că unii autori au utilizat o parte din aceste sintagme pentru a
localiza şi individualiza fenomenele negative ce afectează economiile unor
grupuri de ţări şi exercită presiune asupra bugetelor naţionale, raportate la modul
şi proporţia în care aceste fenomene se reflectă în produsul intern brut. Toţi
autorii, însă, consideră că probabil singura trăsătură comună a activităţilor care
formează economia subterană este caracterul ilegal şi ascuns al veniturilor
generate de aceste activităţi.
Date fiind orientările politicii fiscale impuse ori sugerate de Uniunea
Europeană, singura atitudine pe care statul român o poate adopta în raport cu
economia subterană este intoleranţa şi lupta continuă împotriva acesteia. (Allais,
1990).
Ponderea economiei subterane în produsul intern brut, din perspectiva
preocupărilor autorităţilor statului român în a diminua efectele negative ale
acesteia, este redată în tabelul 1, observându-se o uşoară scădere a acestei ponderi
în raport eu creşterea gradului de încasare a taxelor şi impozitelor datorate
bugetului consolidat al statului.
22
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Se poate observa că rata tuturor taxelor şi impozitelor suferă o variaţie
independentă, într-o oarecare măsură, de măsurile fiscale. Uşoara creştere a
plăţilor fiscale la sfârşitul intervalului de analiză poate fi un semn că reducerea
economiei subterane devine o realitate şi se poate materializa într-o creştere a
veniturilor bugetare.
Din păcate economia subterană ce se manifestă în România nu cuprinde
doar nedeclararea în totalitate a activităţilor desfăşurate, ci îmbracă şi forma
infracţională a activităţilor ilicite, cuprinse generic în sintagma "fraude fiscale".
Fenomenul fraudei fiscale este influenţat de două categorii de factori:
- factorul endogen (autorităţile de reglementare fiscală: parlamentul şi
guvernul);
- factorul hexogen ce cuprinde variabile economice, sociale, culturale şi
psihologice.
Literatura de specialitate propune pentru evaluarea fraudei fiscale o funcţie
generală cu caracter empiric şi a cărei valoare variază de la o ţară la alta şi de la o
perioadă la alta. Această funcţie este:
E = F (u, x, y) (1)
unde:
E = funcţia fraudei fiscale;
23
TABELUL 1
ANUL 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Ponderea economiei
subterane în PIB
18,6 18,0 17,5 17,0 16,0 15,5
Valoarea procentuală a
plăţilor fiscale(incluzând cele
sociale) din PIB
28,3 28,8 27,9 27,8 28,0 28,5
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
u = o variabilă reprezentativă ilustrând gradul în care contribuabilul
este predispus să apeleze la frauda fiscală (această variabilă depinde de cultura şi
stadiul de dezvoltare economică şi socială a statului supus analizei);
x= o variabilă reprezentativă a politicii fiscale (gradul de presiune
fiscală şi rigoarea cu care se exercită această presiune);
y = o variabilă reprezentativă a componentelor reale ale unei economii
(PIB, venitul naţional).
Pornind de la funcţia generală de determinare a fraudei fiscale pot fi
evidenţiate o serie de cazuri particulare. Aşadar, dacă presupunem că înclinaţia
contribuabililor către fraudă fiscală se adaptează spontan la orice modificare a
politicii fiscale (în special prin variaţii ale presiunii fiscale şi rigurozităţii în
implementarea legislaţiei fiscale), variabila "u" işi pierde independenţa în cadrul
funcţiei "E". Astfel, aceasta poate fi scrisă ca:
u = u (x).
În aceste condiţii funcţia fraudei fiscale se modifică şi devine:
E = f(x,y) (2)
Întrucât valorile reale (notate cu "y") se prezumă a fi întotdeauna constante
pe o perioadă scurtă de timp, cea de-a doua relaţie arată reacţia fenomenului sau
fraudei fiscale la variaţiile politicii fiscale, această relaţie fiind valabilă pe termen
mediu şi lung. Continuând cu silogismul, putem renunţa la considerarea
variabilelor "y" ca fiind variabile hexogene şi admitem că acestea depind de
politica fiscală, astfel:
y = f(x),
Funcţia fraudei fiscale va avea următoarea formă:
24
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
E = f(x) (3)
Această relaţie este valabilă pe o perioadă lungă de timp.
Deşi verificarea empirică a formulelor prezentate ridică probleme din
punctul de vedere al investigaţiilor statistice, se poate identifica o strânsă legătură
între frauda fiscală şi variabilele mentionate cu ajutorul coeficienţilor de corelare.
Pe lângă funcţia generală a fraudei fiscale, literatura de specialitate acordă o mare
importanţă unor alte funcţii izvorâte din perspectiva comportamentului uman.
Necesitatea unei astfel de abordari este justificată de faptul că o analiză
pertinentă a fraudei fiscale se realizează prin interpretarea comportamentului
uman din punct de vedere economic.
Pe lângă caracterul ilegal al acestui fenomen şi a consecinţelor pe care le are
în politica fiscală, frauda fiscală, ca acţiune a unui individ, nu este în totalitate
iraţională. Multe din dificultăţile persoanelor izvorăsc din relaţia "utilitate(placere)
- cost", însă pe de altă parte, este mai bine ca satisfacerea unei nevoi să nu fie
însoţită şi de o cheltuială, ori să nu se achite taxele şi impozitele datorate.
În scopul identificării modalităţii optime de a lupta împotriva fraudei fiscale
este foarte util să se dezvolte un model care să ia în considerare urmatoarele
elemente: prejudiciile cauzate, cheltuielile aferente descoperirii fraudelor fiscale,
numărul de infracţiuni comise.
a) prejudiciile cauzate prin comiterea fraudelor reprezintă sumele de bani
ce ar fi trebuit să alimenteze bugetul de stat şi sunt însuşite de contribuabil;
Dimensiunile prejudiciilor cauzate de frauda fiscală tind să crească
proporţional cu nivelul activităţilor ilegale ale contribuabilului, conform relaţiei:
P = P(A),
unde:
P = dimensiunea prejudiciului cauzat;
A = nivelul activitatilor ilegale (fraudei fiscale).
Pe de altă parte, valoarea profiturilor obţinute de infractori prin frauda
fiscală tind să crească odată cu numărul ilegalităţilor, astfel:
25
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
G = G(A),
unde:
G = valoarea câştigurilor obţinute din frauda fiscală.
Având în vedere cele două elemente menţionate mai sus (prejudiciul cauzat
şi câştigul obţinut) se pot stabili pierderile suferite de societate, în general, urmare
a fraudei fiscale, conform relaţiei:
D(A) = H(A)-G(A),
b) costurile descoperirii fraudelor fiscale şi în subsidiar cele aferente
tragerii la răspundere a infractorilor sunt direct proporţionale cu cheltuielile
ocazionate de implicarea organelor fiscale, de justiţie şi dotarea logistică a
acestora, în acest caz avem relaţia:
C = C(I)
unde:
C = costurile aferente descoperirii fraudelor fiscale;
I = nivelul cheltuielilor ocazionate.
Dacă presupunem că funcţia "f" ilustrează gradul de dotare şi nivelul de
resurse alocate luptei împotriva fraudei fiscale, următoarea relaţie este relevantă:
I = f (a, m, c)
unde:
u = utilizarea resurselor umane;
m= utilizarea resurselor materiale;
c = utilizarea resurselor financiare.
c) în opinia unor specialişti există o relaţie invers proporţională între
numărul infracţiunilor comise şi probabilitatea condamnării unei persoane, astfel,
cu cât numărul de infracţiuni este mai mare cu atât scad şansele ca persoana ce a
comis fraude fiscale sa fie condamnată.
26
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
2.2. Frauda fiscală. Noţiune şi forme de manifestare
Cel mai adesea frauda fiscală desemnează stricto senso, o infracţiune la
lege, şi se distinge de evaziunea fiscală care se interpretează ca o utilizare abilă a
posibilităţilor oferite de lege. Ca o definiţie atotcuprinzătoare şi general acceptată,
evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în
parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat,
bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale
extrabugetare de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine.
S-au dezvoltat în timp numeroase mijloace pentru a ocoli plata obligaţiilor fiscale,
însa cei ce le utilizează pot fi împărţiţi în două categorii: cei care exploatează
insuficienţele actelor normative din domeniu şi cei care utilizează procedee ilicite,
ceea ce induce la ideea că evaziunea fiscală este legală şi ilicită.
Literatura de specialitate dă multiple interpretări conceptului de evaziune
fiscală. Una dintre acestea defineşte „evaziunea fiscală" ca fiind „totalitatea
procedeelor licite sau ilicite eu ajutorul cărora, cei interesaţi sustrag, în totalitate
sau în parte, materia lor impozabilă obligaţiilor stabilite prin legile fiscale"19.
Un alt sens al conceptului de evaziune fiscală a fost dat de M. Duverger,
care aprecia că acest fenomen „desemnează ansamblul manifestărilor de fuga din
faţa impozitului"20, în acest sens, existând evaziune fiscală, în sensul propriu al
termenului, atunci când „cel care ar trebui să platească impozitul, nu îl plăteşte,
fără ca obligaţia acestuia să fie transmisă asupra unui terţ"21.
Carmen Cordunenau, în lucrarea „Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor"
precizează că „evaziunea fiscală constă în sustragerea contribuabililor de la plata
19 Dan Drosu Saguna, Mihaela Tutungiu, “Evaziunea fiscala”, Ed. Oscar Print, Bucuresti,1995,pag.2020 Maurice Duverger,”Finances publigues”,Press Universitaire de Frances,Paris,1965 – citat de N. Hoanta, „Evaziunea fiscala”,p.21821 Maurice Duverger,”Finances publigues”,Press Universitaire de Frances,Paris,1965,p.393 – citat de C. Corduneanu, „Sistemul fiscal in stiinta finantelor”,p.347
27
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
obligaţiilor fiscale care le revin, în mod parţial sau total, utilizând lacunele
legislative sau recurgând la manevre ingenioase, în scopul ascunderii materiei
impozabile"22.
Indiferent de modul cum este definit acest fenomen, evaziunea fiscală
reprezintă, în ultimă instanţă, neîndeplinirea, de către contribuabil, a obligaţiilor
fiscale. Mijloacele de disimulare întrebuinţate pentru sustragerea de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale se pot împărţi în două categorii:
- extrapolarea insuficienţei legislative sau chiar posibilităţile
lăsate de legiuitor cu anumite intenţii;
- procedee ilicite.
Literatura de specialitate din România a consacrat, pe baza criteriului
legalităţii, al respectării sau nu a legislaţiei fiscale, doi termeni pentru desemnarea
formelor evaziunii fiscale: evaziunea fiscală licită (legală) şi evaziunea fiscală ilicită
(frauduloasă, frauda fiscală). In literatura anglo-saxonă pentru desemnarea celor
două forme de sustragere de la plata impozitelor se utilizează expresiile „tax
avoidance" (trad. „evitarea plăţii impozitelor"), care este legală şi se bazează pe
reducerea poverii fiscale prin intermediul scutirilor de impozite, deducerilor sau
stimulentelor aprobate de legile fiscale şi „tax evasion" (trad. „evaziunea fiscală")
care este mijlocul ilegal de a evita plata impozitelor pe veniturile impozabile, fie
prin neraportarea lor, fie prin diminuarea voită a venitului impozabil. în demersul
de definire a acestei practici se pune problema delimitării evitării (licite) a
impozitului de evaziunea fiscală (frauduloasă). Primul răspuns şi cel mai pertinent
este că distincţia este una de legalitate, în care evitarea este permisă de lege, iar
evaziunea frauduloasă, nu. Cu toate acestea graniţele nu sunt, întotdeauna, precise
şi există o zonă gri de sustragere „avoision" (avoidance + evasion)23.
Din punct de vedere moral, se poate argumenta că anumite tipuri de evitare
(licită) a impozitării sunt la fel de greşite ca şi evaziunea frauduloasă şi de aceea ar
22 Carmen Corduneanu,op. citata, p.34723 Lewis A,, “The psychology of taxation”, Oxford: Martin Roberson,1982
28
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
trebui tratate la fel ca aceasta. în legătură cu aceasta, Cowell24 apreciază că o
asemenea distincţie bazată pe criterii morale este prea vagă şi nu ajută analiza
economică. Motivarea economică a scopului evaziunii fiscale are la bază analiza
comportamentului contribuabilului individual. Modul în care individul percepe
posibilităţile de a fi afectat de sistemul de legi fiscale şi de instrumentele de
constrângere fiscală are o relevanăa particulară. Acesta determină individul să
ascundă sau să denatureze activităţile sale. Oricum, contribuabilii pot percepe
anumite opţiuni cu privire la declaraţia fiscală, tranzacţiile financiare sau
activităţile economice ca generatoare de potenţiale costuri, în situaţia în care
aceştia devin subiecţi ai descoperirii şi penalizării.
Activităţile tipice de evaziune fiscală (frauduloasă) presupun, pentru
contribuabil, luarea deciziilor în condiţii de incertitudine (de a fi descoperit şi de a
fi obligat la plata impozitului şi a penalităţilor), pe când, evitarea fiscală (licită)
implică siguranţă pentru contribuabil, atunci când acesta ia anumite decizii fiscale,
deşi, chiar şi aceasta poate să implice o anumită frustrare generată de intenţia de
căutare a unei impozitării reduse.
Evaziunea fiscală frauduloasă are un caracter special, deosebindu-se de alte
forme de infracţiuni economice prin cel puţin trei motive, şi anume:
în primul rând, reprezintă o înşelăciune comisă împotriva unui agent
economic special (guvernul). în această postură guvernul îndeplineşte triplu rol:
impune regulile pe baza cărora se derulează relaţiile economice, este victimă şi
arbitru în acelaşi timp;
în al doilea rând, cunoaşterea de către guvern a scopului acesteia şi a
modului în care se acţionează în sectorul evitării impozitelor poate juca un rol
crucial în alegerea structurii impozitelor; în acest scop, guvernul trebuie să
combine cu mare atenţie informaţiile despre cei implicaţi în evaziune fiscală;
în al treilea rând, există o relaţie specială între evaziunea fiscală şi
alte teme importante de studiu ale economiei publice. Forma pe care o îmbracă
24 Cowell F.,”The Economic Analysis of Tax Evasion”,”Bulletin of Economic Research”,1985, citat de Cullis John, Jones Philip,”Public finance and public choice”, Oxford University Press, New York,1998,p.191
29
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
diferitele infracţiuni economice (evaziunea fiscală, contrabandă, piaţa neagră,
etc.) depinde de tipul de societate, structura economiei şi sistemul de legi existent.
Delimitarea evaziunii fiscale licite de cea ilicită este necesară şi utilă,
pentru că dă posibilitatea, cel puţin teoretică, estimării mărimii fenomenului, pe
cele două forme de manifestare. Mai mult decât atât, această delimitare contribuie
la sensibilizarea factorilor de decizie politică şi a celor administrativi în a cauta şi
stabili mijloacele adecvate de limitare şi combatere a fenomenului în cauză.
În practică, însă, este foarte greu de delimitat evaziunea fiscală licită de cea
frauduloasă, astfel că, între legal şi ilegal nu există o ruptură ci, mai degrabă, o
continuitate, încercările succesive de a profita de lacunele legii conducând
contribuabilul de la legal la ilegal. Cel mai adesea, frauda fiscală desemnează o
infracţiune la lege, o încalcare voită a legii fiscale în vigoare şi se distinge de
evaziunea fiscală licită, care reprezintă o utilizare abilă a posibilităţilor şi
alternativelor oferite de lege.
În concepţia autorilor C.V.Brown şi P.MJakson, evaziunea fiscală licită
(tax avoidance) este definită ca o reorganizare legală a unei afaceri astfel încât să
se minimizeze obligaţia fiscală, iar frauda fiscală (tax evasion), ca o reorganizare
ilegală a unei afaceri, în acelaşi scop25. Astfel, dacă sustragerea de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale se realizează prin interpretarea legilor fiscale, în favoarea
contribuabilului, atunci ne aflăm în aria evaziunii fiscale licite, care nu este
considerată contravenţie sau infracţiune şi nu este pedepsită, contribuabilii
diminuâdu-şi veniturile impozabile pe baza unor criterii sau norme acceptate,
legale. În situaţia în care se disimulează obiectul impozabil, se subevaluează
cuantumul materiei impozabile sau se folosesc alte mijloace de sustragere de la
plata impozitului datorat, ne aflăm în domeniul evaziunii fiscale frauduloase sau
fraudei fiscale. Cel mai adesea, aceasta se manifestă prin întocmirea de declaraţii
false, ţinerea de evidenţe contabile duble, nereale, nedeclararea materiei
impozabile, declararea unor venituri impozabile inferioare celor reale, etc.
25 C.V.Brown, P.M.Jakson, “Public Sector Economics”, Second Edition, Oxford,1982,p.227
30
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Evaziunea fiscală a existat, există şi va exista, atât timp cât statul şi
impozitul vor continua să existe, dar formele şi modalităţile de înfăptuire sunt
perfectibile în timp. Din punct de vedere al modului cum poate fi săvârşită, al
raportului care există între fenomenul în cauză şi legislaţia în vigoare, evaziunea
fiscală cunoaşte două forme de manifestare:
evaziune fiscală licită (realizată la adapostul legii);
evaziune fiscală ilicită (frauduloasă) sau frauda fiscală
Din punct de vedere spaţial se pot identifica:
evaziunea fiscală la nivel naţional;
evaziunea fiscală internaţională.
În ultimii ani, acţiunile de eludare sunt transferate, din ce în ce mai mult,
dinspre interiorul sistemelor fiscale naţionale, dincolo de frontierele statale,
acţiuni determinate de tendinţele de globalizare economică, politică şi socială.
Evaziunea fiscală licită 26
Deşi nici o lege pentru combaterea evaziunii fiscale nu se referă la o
evaziune fiscală licită (dar nici ilicită), expresia este des întâlnită în literatura de
specialitate, iar practica respectivă este şi mai des întâlnită.
Evaziunea fiscală licită reprezintă sustragerea unei părţi din materia impozabilă,
fără ca acest lucru să fie considerat contravenţie sau infracţiune. Ea presupune
exploatarea cadrului normativ existent, în sensul valorificării inteligente a
inconsecvenţelor, contradicţiilor sau echivocităţii unor prevederi legale, în scopul
evitării obligaţiilor legale către stat. în unele cazuri, intenţia acţiunii, coroborată cu
faptul că prin această se urmăreşte evitarea plătii obligaţiilor fiscale, conduce la
concluzia că şi această formă a evaziunii fiscale atrage culpa subiectului economic
26 In unele lucrari de specialitate este ultilizata expresia “evaziune fiscal legala”. Referitor la folosirea termenului “legal” pentru desemnarea acestei forme de evaziune fiscal, Nicolae Hoanta, in lucrarea sa “Evaziunea fiscala”, apreciaza ca este mai corecta folosirea termenului “evaziune fiscal licita” (adica ingaduita de lege), deoarece, conform DEX, legal inseamna ceva “ care exista sau se face in temeiul unei legi, care este prevazut de o lege, este conform cu legea”.
31
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
implicat. Cu toate acestea, respectivului nu i se aplică sistemul de penalităţi care
însoţeşte frauda fiscală, având în vedere faptul că acesta nu a încalcat nici o lege,
ci practic a profitat de legislaţia existentă (sau de lipsa ei), „recurgând la o
combinaţie neprevăzută de legiuitor şi, în consecinţă, tolerată prin scăpare din
vedere"27, singurul „vinovat" de producerea evaziunii fiscale legale fiind, deci,
legiuitorul. în legătură cu aceasta, Adam Smith sublinia, în urmă cu circa 230 de
ani, în celebra sa lucrare „Avuţia naţiunilor" că „fiecare om, atât timp cât nu
încalcă legile, are dreptul deplin de a se ocupa de propriile sale profituri în
maniera personală care îi convine". Această remarcă, devenită o adevarată
maximă, un adevăr axiomatic, este însuşită, ulterior, de judecătorii englezi şi
americani - „Fiecare cetăţean are dreptul să-şi aranjeze în aşa fel lucrurile încât să-
şi minimizeze obligaţiile fiscale. Nimeni nu trebuie să îşi planifice veniturile şi
cheltuielile în funcţie de exigenţele maxime ale Ministerului de Finanţe; nici un
cetăţean nu are datoria patriotică de a plăti maximum de taxe"28.
Evitarea obligaţiilor fiscale, în limitele legii, necesită, de obicei, asistenţă
din partea unor contabili sau avocaţi specializaţi în domeniul fiscal. Aceste costuri
de evitare sunt suportate şi justificabile doar pentru contribuabilii cu venituri mari,
în timp ce contribuabilii cu venituri modeste apelează, atunci când se sustrag
impozitului, la frauda fiscală, deoarece nu presupune costurile unei consultanţe
specializate. Frecvenţa acesteia este mai accentuată în perioadele când se modifică
sau se introduc legi noi, precum şi atunci când statul utilizează, în mod intenţionat,
impozitul în scopul promovării unor politici stimulatoare faţă de anumite categorii
socio- profesionale sau în anumite domenii de activitate.
În practică, faptele de evaziune fiscală licită, bazate pe interpretarea
favorabilă a legii, sunt foarte diversificate, în funcţie de inventivitatea
contribuabilului şi largheţea legii. Evaziunea fiscală licită este favorizată de:
27 Saguna Drosu Dan, Tutungiu Mihaela, “Evaziunea fiscala”, Ed. Oscar Print, Bucuresti,1995,p.2228 Citat din depozitia finala in procesul Helvering vs Gregory care a avut loc la Curtea Suprema a Statelor Unite, dupa N. Grigorie-Lacrita,”Cazuri particulare de paradisuri fiscal?”, Rev. “impozite si taxe”, nr.6,iunie 2005, p.42-43
32
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
- acordarea unor facilităţi fiscale sub forma unor exonerări, scutiri
parţiale, reduceri, deduceri, etc,;
- acordarea unor scutiri delimitate temporar, în cazul înfiinţării de noi
societăţi comerciale;
- scoaterea de sub incidenţa impozitului a veniturilor aferente
depozitelor bancare şi a celor provenite din plasamente în obligaţiuni emise de
stat;
- nereglementarea cheltuielilor generale ale societăţilor comerciale,
aceasta creând tentaţia supraevaluarii, prin creşterea, nejustificată economic, a
acestora;
- impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice,
pe baza unor norme medii de venit, creează condiţii pentru contribuabilii care
realizează venituri mai mari decât media, să nu plătească impozit pentru diferenţa
respectivă; o exploatarea unor lacune ale legii, etc. în România, evaziunea fiscală
licită s-a realizat, adesea, pe baza:
facilităţilor fiscale acordate de guvern: eşalonari, amânări sau scutiri la
plata impozitelor şi taxelor, a majorărilor şi penalităţilor aferente acestora. Astfel,
au fost avantajaţi contribuabilii rău-platnici în defavoarea celor care au înţeles să-
şi onoreze obligaţiile fiscale în termenele legale. Prin aceste facilităţi s-a încălcat,
în mod direct, principiul echităţii fiscale, în scopul realizării, mai mult declarate, a
unor finalităţi de natură economică sau socială.
omisiuni în reglementarea unor impozite şi taxe. De exemplu, persoanele
fizice autorizate în producţia de băuturi alcoolice, în perioada 1993-1995, au fost
omise din categoria subiecţilor impozabili, combustibilul M şi unele derivate ale
motorinei nu au fost supuse accizării, etc. O altă sursă importantă de evaziune
fiscală licită, la îndemână persoanelor fizice, a constituit-o neimpozitarea, până în
2004, a unor venituri realizate de acestea (veniturile realizate din vânzările
imobiliare, câştigurile de capital, veniturile ocazionale).
33
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Prin urmare evaziunea fiscală licită va acţiona ori de câte ori prin legile
fiscale sunt lăsate posibilităţi de opţiune, de excepţie de la regulă, de omisiune, de
interpretare în mai multe modalităţi a legii, acolo unde există exprimate facilităţi
fiscale, în anumite cazuri definite de lege, evaziunea licită fiind favorizată de
existenţa unei legislaţii paralele pentru o firmă, care îşi poate, astfel, reorganiza
activitatea în aşa fel încât să profite de pe urma acesteia. Această formă a
evaziunii fiscale poate fi evitată prin corectarea şi îmbunătăţirea cadrului juridic
prin care a devenit posibilă, însă, de multe ori, existenţa unor interese politice,
economice şi sociale, determină tolerarea tacită a unor situaţii evazioniste.
Frauda fiscală
Evaziunea fiscală frauduloasă (frauda fiscală), constituie o formă de eludare
agravantă, fiind studiată, analizată, legiferată şi sancţionată, prin măsuri pecuniare
şi privative de libertate, ori de cate ori este depistată. Aceasta constă, deci, în
ascunderea ilegală, totală sau parţială, a materiei impozabile de către contribuabili,
în scopul reducerii sau eliminării obligaţiilor fiscale ce le revin.
Referitor la frauda fiscală, în doctrina de specialitate, s-a apreciat că aceasta
reprezintă un „cancer" ce afectează societatea civilă şi politică şi care, după unele
opinii, ar fi de circa 25% din valoarea bugetului unei ţări dezvoltate, ajungând la
procente impresionante în ţările în curs de dezvoltare29.
Evaziunea fiscală frauduloasă se prezintă sub urmatoarele forme:
evaziunea tradiţională (prin disimulare), care constă în sustragerea,
parţială sau totală, de la plata obligaţiilor fiscale, fie prin întocmirea şi depunerea
de documente incorecte, fie prin neîntocmirea documentelor cerute de legislaţia în
vigoare. Această formă a evaziunii fiscale frauduloase presupune o serie de
procedee, printre care:
29 Dorin Clocotici, Gheorghe Gheorghiu, “Dolul, frauda si evaziunea fiscala”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,1996,p.56
34
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
- întocmirea unor declaraţii fiscale false sau neîntocmirea acestora; o
reducerea intenţionată a încasărilor, în scopul reducerii T.V.A.-ului şi a profitului
impozabil, prin încasări în numerar fară chitanţe şi vânzări fără factura;
- creşterea voită a cheltuielilor pentru a diminua profitul impozabil;
- producerea şi comercializarea de bunuri şi servicii în mod clandestin;
- desfăşurarea unor activităţi profesionale recompensate în mod clandestin
(la negru);
- diminuarea valorii moştenirilor primite şi a tranzacţiilor cu bunuri
imobiliare, etc.
evaziunea juridică, constă în ascunderea adevaratei naturi a unui
organism sau a unui contract (de exemplu, când un contract de asociere este
transformat, în mod ascuns, într-un contract de muncă, pentru ca beneficiarul
acestuia să obţină anumite avantaje din calitatea de salariat sau invers) pentru a
scăpa de anumite consecinţe fiscale.
evaziunea contabilă, greu de identificat în practică, constă în a crea
impresia unei evidenţe contabile corecte, utilizând documente false, în scopul
creşterii cheltuielilor, diminuării veniturilor, reducerii profitului impozabil şi, în
consecinţă, a obligaţiilor fiscale datorate statului.
evaziunea prin evaluare, constă în diminuarea valorii stocurilor,
supraestimarea provizioanelor în scopul deplasării profitului în viitor.
Domeniile cele mai propice fraudei fiscale sunt comune tuturor ţărilor, ele
fiind reprezentate, în special, de activităţile terţiare (comerţul şi serviciile) şi de
construcţii. Comerţul deţine, însă, primul loc în cadrul activităţilor generatoare de
economie subterană. Frauda este extrem de extinsă în cazul veniturilor declarate
de contribuabili, cum este cazul impozitului pe venitul global şi a impozitului pe
societate (pe profit). în cazul impozitelor reţinute la sursă, precum şi în cazul
impozitelor locale, când administraţia stabileşte bazele de impozitare, posibilităţile
de fraudă sunt mai reduse.
35
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Pe categorii de contribuabili, se consideră că cele mai mari posibilităţi de
fraudare le au contribuabilii care desfăşoară activităţi industriale şi comerciale
precum şi cei care desfăşoară activităţii libere (avocaţi, medici, arhitecţi, etc).
În perioada de după 1989, în România, o serie de societăţi comerciale au
pus în aplicare diverse modalităţi şi tehnici, din ce în ce mai elaborate, prin care s-
au sustras fraudulos de la plata obligaţiilor fiscale, mijloacele şi pârghiile de ordin
legislativ şi administrativ fiind insuficiente pentru a le contracara. în aceste
condiţii, frauda fiscală a căpătat dimensiuni alarmante, atât prin cazurile
numeroase, cât şi prin sumele mari de bani cu care a fost prejudiciat bugetul
public.
În perioada analizată, instituţiile de control au evidenţiat o creştere a actelor
de evaziune fiscală frauduloasă, ale căror aspecte principale se referă la:
• sustragerea de la plata impozitelor printr-o înregistrare incorectă a
operaţiunilor economice în actele contabile;
înfiinţarea „companiilor fantomă" şi conducerea de activităţi
evazioniste în numele acestora;
distrugerea documentelor importante şi a evidenţelor contabile;
conducerea unor evidenţe contabile duble;
elaborarea şi prezentarea unor date nereale în balanţele contabile;
nedeclararea anumitor activităţi comerciale sau a unor surse de
impozitare;
subzistenţa unor activităţi economice fără declararea subsidiarilor,
punctelor de lucru şi antrepozitelor;
prezentarea de documente false privind operaţiunile de import-export.
În continuare, sunt prezentate, unele din cele mai utilizate tehnici de fraudare
fiscală, constatate în urma acţiunilor de control efectuate, în România, grupate pe
categorii de obligaţii fiscale:
a) în cazul impozitului pe profit:
36
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
reducerea bazei de impozitare, prin includerea pe costuri a unor
cheltuieli, fără documente justificative sau bază legală (amenzi, penalitati, etc.);
înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate sau peste limita admisă
de lege (amortizări, cheltuieli social-culturale cheltuieli de deplasare, cheltuieli de
protocol, etc.);
deducerea unor cheltuieli personale ale asociaţilor sau dobânzi la
împrumuturi acordate de patroni propriei societăţi;
neînregistrarea integrală a veniturilor realizate, fie prin neîntocmirea
documentelor de evidenţă primară, fie prin înscrierea în documente a unor preţuri
de livrare sub cele practicate în mod real;
transferul veniturilor impozabile la societăţi nou create în cadrul
aceluiaşi grup, aflate în perioada de scutire de la plata impozitului pe profit,
concomitent cu înregistrarea de pierderi de către societatea-mamă;
determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzatoare a
prevederilor legale, în special în ceea ce priveşte reducerea impozitului aferent
profitului reînvestit;
necalcularea de către unele organizaţii nonprofit a impozitului
aferent veniturilor rezultate din activităti economice;
neînregistrarea în contabilitate a diferenţelor stabilite prin actele de
control sau chiar a obligaţiilor privind impozitul pe profit datorat,
b) în cazul taxei pe valoare adaugată
Cu toate că agentul economic nu suportă sarcina acestui impozit, ci numai
îl gestionează deoarece suportator este consumatorul final, înclinaţia spre
evaziune în materie de T.V.A. este determinată pe de o parte, de tendinţa însuşirii
unor sume deloc neglijabile, iar pe de alta parte, de impactul acestui impozit
asupra trezoreriei şi lichidităţilor agenţilor economici. Mecanismul principal prin
care se realizează sustragerea de la plata taxei pe valoare adaugată îl constituie fie
majorarea fictivă a T.V.A. deductibilă, prin întrări scriptice de bunuri, fie
37
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
micşorarea T.V.A. colectată, ca urmare a subevaluării valorii ieşirilor de produse,
mărfuri şi servicii. Prin urmare:
aplicarea eronată a regimului deducerilor (deducerea taxei pe valoarea
adaugată pe baza unor documente care nu au înscrisă taxa sau chiar deduceri fără
documente sau cu documente nelegale, deduceri duble, ca urmare a înscrierii
repetate a unor facturi în jurnalele de cumpărări, deduceri pe baza unor
documente aparţinând altor societăţi comerciale, deducerea taxei pe valoarea
adaugată aferentă operaţiunilor scutite, fără drept de deducere, etc);
necuprinderea unor operaţiuni ce intră în sfera taxei pe valoare adaugată
în baza de calcul a taxei sau necuprinderea în baza de calcul a taxei a tuturor
facturilor;
neevidenţierea şi nevirarea taxei pe valoarea adaugată aferentă
avansurilor de la clienţi;
neînregistrarea ca plătitor la depăşirea plafonului minim;
sustragerea de la plata taxei pe valoarea adaugată aferentă importurilor
de bunuri, prin prezentarea în vamă a unor acte fictive de donaţie, de la parteneri
externi, în loc de acte de cumpărare, precum şi neincluderea în deconturi a taxei
pe valoarea adaugată de plată în vamă;
emiterea de chitanţe fiscale şi facturi cu taxa pe valoarea adaugată, iară
ca agentul economic să fie plătitor şi fără să înregistreze şi să vireze taxa pe
valoarea adaugată;
neutilizarea sau utilizarea defectuoasă a formularisticii tipizate, cu
înregistrări incomplete în jurnale sau înregistrări repetate în jurnalele de
cumpărare, facturi „pierdute", amânarea întocmirii facturilor fiscale în scopul
amânării plăţii taxei pe valoarea adaugată, necuprinderea în baza de calcul a
tuturor elementelor din factură (ambalaje, cheltuieli de transport, etc.);
sustragerea de la plata taxei pe valoarea adaugată prin declararea unor
importuri ca fiind temporare;
cereri de rambursare nejustificate;
38
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
„erori de calcul", etc., constituie doar cateva din metodele utilizate
pentru fraudarea taxei pe valoarea adaugată.
c) în privinţa impozitului pe salarii:
neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaţilor cu titlu de venituri
salariale (diverse ajutoare în bani sau în natură, alte drepturi acordate în natură,
prime, sume reprezentând participări la beneficiu, stimulente, etc.);
aplicarea incorectă a tabelelor de impozitare a drepturilor salariale;
nereţinerea şi nevirarea impozitului pe salariu datorat pentru persoanele
angajate pe bază de convenţii civile sau pentru zilieri;
necumularea, în vederea impozitării, a tuturor veniturilor salariale;
neînregistrarea obligaţiilor de plată a impozitului pe salarii;
nerespectarea legislaţiei privind stabilirea bazei de impozitare, cumul,
scutirile şi reducerile de impozit.
Impozitului pe venitul global, care a funcţionai în perioada 2000-2004, a
oferit, de asemenea, multiple posibilităţi de practicare a evaziunii fiscale legale,
printre care:
necuprinderea, în baza de impozitare, a tuturor veniturilor realizate, în
special a celor pentru care impunerea se realiza pe baza declaraţiei subiectului
impozabil (ex: venituri din chirii, venituri din activităţi independente);
identificarea unor modalităţi de generare de cheltuieli fictive cu
salarizarea unor persoane, reuşindu-se pe această cale plăţi de natura dividendelor
camuflate sub formă de drepturi salariale;
crearea unor facilităţi salariaţilor, care să nu intre în sfera de impunere a
impozitului pe venitul global, astfel încât să plătească la bugetul de stat un impozit
mai mic;
transformarea salariaţilor în societăţi comerciale independente şi deci
transferarea din impozitarea pe venitul global în impozitarea pe venitul
39
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
microîntreprinderilor sau în impozitul pe profit, după caz. Astfel se evita
impozitarea cu coeficienţi de impunere foarte mari de ordinul 18%-40%, şi
înlocuirea cu un impozit de 1,5% pe venitul microîntreprinderilor, plus 5%
impozitul pe dividende, economia fiind extrem de mare;
obţinerea de către salariaţi a unor statute ce le conferă scutirea de la
plata impozitului pe venitul global, cum ar fi: certificate de revoluţionari,
certificate de handicapaţi,
d) în ceea ce priveşte accizele:
necuprinderea în baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile;
micşorarea bazei de impozitare prin subevaluarea produselor importate,
în vamă, prin folosirea de documente duble;
necalcularea accizelor aferente modificării concentraţiei alcoolice;
neincluderea accizelor în preţul de vânzare al produselor pentru care se
datorează accize;
neevidenţierea în contabilitate a obligaţiei de plată a accizelor;
sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii produselor
accizate şi trecerea lor la produse neaccizate sau accizate cu cote reduse (pentru
uleiuri minerale, alcool, etc.).
e) în ceea ce priveşte celelalte impozite şi taxe datorate bugetului de stat
sau bugetelor locale:
evidenţierea în contabilitate a unor clădiri la valori inferioare celor reale;
nedepunerea, la organele fiscale, a declaraţiilor privind clădirile aflate în
patrimoniu, a mijloacelor de transport aflate în posesie şi a terenurilor deţinute sau
aflate în administrarea agenţilor economici;
40
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
declararea unor date eronate, neactualizate sau nesincere, în ce priveşte
impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea
terenurilor proprietate de stat, etc.;
neconstituirea şi nevirarea impozitului pe dividende, calcularea eronată
a acestuia;
nereţinerea impozitului pe dividende aferent avansurilor acordate în
cursul anului, care după realizarea profitului şi aprobarea bilanţului, au avut
destinaţia de dividende;
nedeclararea veniturilor realizate, de către persoanele fizice, din diverse
activităţi (meditatii, venituri din închirieri, comercializarea de produse prin
consignaţii, etc.);
încălcarea prevederilor legale privind modul de desfăşurare şi
impozitare a activităţii de taximetrie auto, de către persoanele autorizate să
desfăşoare astfel de activităţi, prin neprezentarea, la organul fiscal, pentru
citirea aparatelor de taxat sau alterarea informaţiilor furnizate de acestea, etc.
Potrivit oficialilor, cele mai noi şi mai utilizate modalităţi de fraudare a
bugetului statului sunt: simularea unor exporturi; trecerea scriptică a operaţiunilor
prin mai multe firme; organizarea în asociere a acţiunilor frauduloase, prin
implicarea mai multor firme dispersate în teritoriu, aparent fără legătură între ele;
întocmirea de documente care îndeplinesc doar formal cerinţele legale, urmate de
transferuri bancare prin care simulează stingerea obligaţiilor fictive între parteneri.
Datorită complexităţii procesului de tranziţie, ritmului accelerat al
globalizarii, evaziunea fiscala din România este la ora actuală legată de infracţiuni
economice şi financiare, precum şi de organizaţiile de crimă organizată.
În prezent, infracţiunile de evaziune fiscală sunt reglementate de către
Legea 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, astfel
constituie infracţiune:
41
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de
evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi
acesta putea să o facă.
refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor
competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale şi bunurile din
patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în
condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul
efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la
scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau
formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.
tipărirea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau
formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor
sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani
cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori
compensări datorate bugetului general consolidat.
În acest caz se pedepseşte şi tentativa şi asocierea în vederea săvârşirii faptei
prevăzute la alin. (1).
De asemenea constituie infracţiune urmatoarele fapte săvârşite în scopul
sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în
alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor
realizate;
42
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a
cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni
fictive;
alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale
aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare
a datelor;
executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte
mijloace de stocare a datelor;
sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale,
prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile
principale sau secundare ale persoanelor verificate;
substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către
terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de
procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.
Trebuie avute în vedere de asemenea o serie de prevederi ale legislaţiei în
domeniu care sunt în strânsă legătură cu faptele de evaziune fiscală, cum ar fi:
- Legea 571/2003 privind Codul Fiscal
- Legea 82/1991 legea contabilităţii
- Legea 26/1990 privind Registrul Comerţului
- Titlul VII din Codul Penal « Infracţiuni de Fals »
În vederea unei mai bune înţelegeri a mecanismului evazionist şi pentru o
corectă aplicare a prevederilor legale trebuie definiţi unii termeni utilizaţi în acest
domeniu :
buget general consolidat - ansamblul tuturor bugetelor publice,
componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un
întreg;
43
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
contribuabil - orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate
fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume
bugetului general consolidat;
documente legale - documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de
procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii nr, 82/1991, republicată, şi de
reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora;
formulare tipizate ca regim special utilizate fu domeniul fiscal - documente
legale ale căror tipărire, înseriere şi numerotare se realizează în condiiile actelor
normative în vigoare;
obligaţii fiscale - obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de
procedură fiscală;
operaţiune fictivă - disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei
unei operaţiuni care în fapt nu există;
organe competente - organe care au atribuţii de efectuare a verificărilor
financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii.
Din analiza situaţiei operative prezentate de I.G.P.R. rezultă existenţa unor
prevederi permisive şi chiar favorabile evaziunii fiscale, în regulile, procedurile şi
reglementările sistemelor bancar- financiar şi valutar, precum şi în normele care
reglementează în general contractele.
Atâta vreme cât tranzacţiile ilegale sunt achitate în numerar, şi sancţiunile
sunt disproporţionat de mici comparat cu valoarea operaţiunilor ilegale,
fenomenul este greu de contracarat Accesul uneori imposibil la operaţiunile
bancare care implică companiile fantomă, face ineficientă activitatea corpurilor de
control în eforturile lor de a recupera pierderile aduse bugetului de stat
De asemenea din cazuistica instrumentată de ofiţerii de investigare a
fraudelor se desprind următoarele cauze şi condiţii care favorizează fenomenul
evazionist:
incertitudinile legislative ce au însoţit mutaţiile economice;
44
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
divizarea economică necontrolată, apariţia unor mici întreprinderi cu
activitate temporară, speculativă;
atitudinea tolerantă atât a autorităţilor cât şi a populaţiei faţă de
încalcarea reglementărilor, o oarecare reticenţă faţă de disciplină;
birocratismul exagerat
implicarea superficială a organelor de control
necunoaşterea sau ignorarea legislaţiei fiscale şi deci a obligaţiilor care
decurg din aplicarea acestuia;
interpretarea sau aplicarea eronată şi chiar abuzivă a legislaţiei fiscale;
Alături de acestea, în literatura de specialitate s-a susţinut că factorii care
generează şi favorizează fenomenul evaziunii fiscale, atât în forma sa „permisă" şi
nesancţionată de lege cât şi în forma sa sancţionată de lege, se pot grupa, pentru o
mai bună sistematizare, în:
factori psihosociali, care ţin atât de pornirile şi convingerile interioare ale
contribuabilului cât şi de conduita generală şi mediul social din care acesta face
parte;
factori de natură economică, care ţin de percepţia contribuabilului cu
privire la nivelul venitului rămas după plata impozitului şi capacitatea acestuia de
a satisface nevoile individuale a contribuabilului;
factori de ordin legislativ şi administrativ, care ţin, pe de o parte de
percepţia cu privire la modul de aşezare a impozitelor, la echitatea sistemului
fiscal precum şi de percepţia privitoare la destinaţiile date, de stat, sumelor
colectate din impozite, iar pe de altă parte de percepţia contribuabilului cu privire
la modul în care organele statului aplică legea fiscală şi eventualele sancţiuni care
decurg din nerespectarea ei.
Toţi aceşti factori prezentaţi au o acţiune conjugată asupra deciziei de
sustragere fiscală, astfel încât trasarea unei demarcaţii clare a acţiunii fiecaruia
este atât dificil de realizat, cât şi inoportun.
45
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Evaziunea fiscală, aşa cum este reglementată de actele normative
menţionate, poate îmbrăca o serie de forme, care se constituie în modalităţi
normative de comitere cu individualitate distinctă. Din redactarea textelor care o
incriminează observăm că în toate modalităţile de săvârşire, evaziunea fiscală
constă fie într-o acţiune a făptuitorului, fie într-o inacţiune a acestuia, în sensul
neîndeplinirii de către cel în cauză a ceea ce era obligat să facă.
Din practicarea acţiunilor de investigare a faptelor de evaziune fiscală, se
constată următoarele forme de manifestare şi moduri de operare în funcţie de
categoria de contribuabil (persoane fizice şi juridice) şi de categoria de venituri
(impozit pe profit, taxa pe valoarea adaugată, impozit pe salarii, accize, impozite
şi taxe locale şi alte impozite şi taxe) : Se remarcă o recrudescenţă a următoarelor
moduri de operare:
Punerea în circulaţie fără drept a documentelor cu regim special -facturi
fiscale, avize de însoţire a mărfii, chitanţe.
Comercializarea de băuturi alcoolice utilizându-se în scopul marcării
fiscale de banderole deţinute fară drept sau falsificate.
Justificarea provenienţei mărfurilor pe durata transportului utilizându-se
documente fiscale care nu provin de la furnizorii reali.
Diminuarea bazei de impozitare sau solicitarea rambursărilor de TVA
prin introducerea în contabilitate de cheltuieli nereale pe bază de documente
emise în numele firmelor fantomă
Producerea de produse accizabile în afara antrepozitelor fiscale
autorizate
Constituirea de societăţi comerciale având ca asociaţi cetăţeni arabi, în
scopul externalizării către acestea de datorii la bugetul de stat, datorii care nu vor
fi niciodată achitate.
Cesionarea societăţilor comerciale cu datorii către bugetul de stat, către
cetăţeni străini care odată ce preiau societatea părăsesc teritoriul României;
46
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Inregistrarea de cheltuieli fictive prin realizarea unor circuite nereale ale
documentelor din sfera prestărilor de servicii (management, marketing, know-
how, consultanţă etc.) care ulterior nu mai pot fi cuantificate sau identificate
întrucât pentru acest lucru sunt folosite companii off-shore sau firme „fantomă,, -
inexistente din punct de vedere al activităţii comerciale.
Externalizarea profiturilor înregistrate de către unii agenţii economici către
societăţi de tip microîntreprindere care beneficiază de un regim fiscal mai lejer;
Cap.3 Spălarea banilor
47
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
3.1. Noţiune
Fiind întotdeauna o activitate a crimei organizate, spălarea banilor a devenit
în ultimele decenii o temă majoră a represiunii etatizate. Prin prisma
consideraţiilor generale asupra noţiunii „spălarea banilor", contextul sau
obiectivul observat în ansamblu este acela de legalizare a venitului ilegal. Un
obiectiv curent al spălării banilor este cel de a amesteca fondurile ilegale cu cele
provenite din activităţi de afacere legale în aşa fel, încât venitul să pară a fi
rezultatul acestor activităţi legitime.
Spălarea banilor este un concept înţeles diferit, în limbajul curent deseori
fiind utilizată şi noţiunea de „bani murdari". Pentru înţelegerea univocă a
conceptului de legalizare a veniturilor ilegale, este necesară interpretarea
prescripţiilor dreptului penal internaţional şi ale dreptului penal naţional. Doar
studiul global al procesului de legalizare va permite perceperea adecvată a
termenului juridic „spălarea banilor".
Se consideră că fapta „spălarea banilor" a apărut în anii'20 ai secolului al
XX-lea, cel care a inventat-o fiind gangsterul american AII Capone. Clanurile
mafiote au inventat atunci o metodă ingenioasă de legalizare a mijloacelor
provenite pe căi ilegale. Au facut-o prin intermediul curăţătoriilor chimice. Ţara
fusese împânzită de curăţătorii. Prin intermediul acestor reţele de curăţătorii,
mafia „spăla" venitul criminal, folosind o schemă deloc complicată: profitul zilnic
de la activitatea acestor întreprinderi legale se amesteca cu „banii murdari"30,
ultimii fiind declaraţi venituri legale. Această istorie a condus la reţinerea
termenului de „spălare" care, deşi utilizat la figurat, exprima totuşi clar esenţa
întregului proces ilegal. La începutul procesului se plasează „banii murdari" care,
depăşind mai multe etape de „prelucrare tehnică", în cele din urmă devin „curaţi",
30 Jerez Olivier. Le blanchiment de l’argent.-Paris: Banque Editeur,1998, p.20
48
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
adică pe deplin legali. în schimb, Maier Lanski a fost cel care a creat diverse
metode de spălare. El se conducea de principiul după care toate veniturile ce nu
sunt cunoscute de către serviciul fiscal nu se supun impozitării. A fost primul care
a evaluat priorităţile conturilor în băncile elveţiene, ale zonelor off-shore şi ale
jocurilor de noroc.
Descriind pericolul spălării banilor, unii metaforizau cum că aceasta ar fi
inima crimei organizate, adica ceea ce o face să existe. Pentru prima dată însuşi
termenul „spălarea banilor" apare în publicaţiile din anul 1973 în legătură cu
numele preşedintelui american Richard Nixon.
De altfel, se consideră că la adoptarea „legii antialcool" în SUA, fapt ce a
favorizat spălarea banilor, nu s-a ţinut cont de tradiţiile statului, cum ar fi
libertatea de a purta arme, hotarele deschise intre statele ce formează federaţia,
autonomia legislativă a unor state de cea federală, absenţa tradiţiilor culturale etc.
Dar însuşi germenele fenomenului spălarea banilor sau al legalizarii veniturilor
ilegale este întâlnit încă din antichitate31. In secolul VI î.e.n., faraonul Amasis
obliga fiecare egiptean să declare conducătorului provinciei veniturile sale anuale.
Cei care se eschivau de la aceste prescripţii sau nu puteau să justfice în mod legal
sursa veniturilor lor erau ameninţaţi cu moartea. Reformatorul Solon a stabilit în
Atena aceeaşi ordine. însă era destul de dificil să-ţi faci viaţa frumoasă în baza
veniturilor ilegale, respectiv şi posibilitatea de a obţine asemenea venituri slăbise
considerabil.
Evident, este mai uşor să obţii, mai întâi, un venit pe căi ilegale şi apoi să-1
legalizezi, decât să-1 obţii iniţial în mod legal, în urma cărui fapt o bună parte a
sumelor nu sunt vărsate în bugetul de stat
31 Manouk Vonny. Genese du processus de blanchiment d’argents, Revue internationale de criminologie et de police technique et scientifique,2004,p.323-339
49
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Reguli de bază ale spălării banilor
a) Anonimatul- este una din regulile spălării banilor prin care tranzacţia cu
valori obţinute din infracţiuni trebuie să fie asemănătoare altor tranzacţii legale din
mediul sau locul unde acestea au loc. în esenţă, numerarul nu trebuie să lase nicio
pistă care să conducă la originea sa. în economiile în care se foloseşte des
numerarul pentru achiziţii de mai mică sau mai mare valoare, dispunerea de acesta
nu reprezintă niciun risc pentru infractor. Totuşi, în majoritatea ţărilor, aproape
toate tranzacţiile cu sume mari sunt realizate nu cash, ci prin utilizarea altor
mijloace de plată (cecuri, poliţe bancare, cărţi de credit), de aceea cheltuirea sau
depozitarea unor sume mari de bani in numerar creează suspiciuni.
Din această cauză, infractorii au creat tehnici şi metode variate de inserare a
numerarului în sistemul financiar, şi anume:
- structurarea, adica divizarea sumelor mari în sume mai mici şi depunerea
acestora de către mai multe persoane în diverse conturi bancare sau utilizarea
sumelor respective în vederea achiziţionării altor instrumente de plată, cum ar fi
titlurile la purtător sau ordinele de plată;
- contrabanda cu numerar, prin simpla scoatere ilegală din ţară a unei
cantităţi de bani în numerar şi introducerea acesteia într-o altă ţară, în general cu
reguli mai puţin stricte, de obicei prin curieri sau prin ascunderea cantităţii pe vase
cargo;
- amestecul fondurilor ilegale cu cele care provin dintr-o afacere legală cu
numerar, sume care apoi sunt depozitate împreuna.
b) Viteza- circulaţia rapidă a valorilor, pentru a nu putea fi detectate. Odată
ce numerarul a intrat în sistemul financiar, fie că se află sau nu în ţara de origine,
spălătorul poate utiliza avantajele create de progresele informatice (IT), metodele
moderne de transmitere a banilor, pentru a-i pune rapid în circulaţie. Transferurile
bancare electronice pot mişca sume mari de bani aproape oriunde în lume în doar
50
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
câteva minute, fără ca deţinătorul lor să fie nevoit să treacă pe la bancă sau să
implice angajaţii băncii.
c) Complexitatea. Prin împărţirea fondurilor sale în mai multe tranzacţii şi
viteza acestor operaţiuni, spălătorul face dificilă şi uneori imposibilă munca
investigatorilor de a reconstitui drumul banilor. Transferurile dintr-un cont în mai
multe conturi aflate în alte ţări şi redirecţionarea ulterioară dinspre acele ţări
creează un circuit complex multinaţional electronic, care face dificilă urmărirea
lor de către organele de cercetare.
d) Secretul. în ciuda faptului că secretul bancar are un scop legitim şi o
justificare comercială, acesta poate conduce la apariţia unor paradisuri financiare,
ce oferă protecţie infractorilor, la nivel mondial existând aproximativ un million
de corporaţii anonime, ce impun un secret financiar strict şi apără investitorii
străini de investigaţii şi anchete judiciare.
3.1.1. Conceptul de "spălare a banilor" în reglementări
internaţionale
Punctul de referinţă în procesul de reglementare pe plan internaţional a
concepţiei de luptă contra traficului ilegal de stupefiante şi, implicit a spălării
banilor proveniţi din activităţi criminale, îl constituie COVENŢIA NAŢIUNILOR
UNITE adoptată la 19 decembrie 1988 la Viena, care a definit pentru prima dată
termenul de spălăre a banilor drept"........preocuparea de a disimula provenienţa,
natura, dispoziţia, mişcarea sau proprietarul fondurilor provenite din trafic ilicit de
stupefiante, închizând mişcarea sau convertibilitatea prin procedee electronice de
transmitere, cu scopul de a da acestor fonduri aspectul că sunt rezultate din
activităţi legale"32.
Preocuparea Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru edificarea strategiei
internaţionale de combatere a traficului şi consumului ilicit de droguri şi implicit
32 Costica Voicu, “Spalarea…”,op. cit., p.24
51
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
de acţiune contra spălării banilor, a fost determinată de amploarea fără precedent
pe care o cunoaşte în prezent acest fenomen pe plan mondial.
Unul dintre subiectele cele mai discutate astăzi, atât la nivelul organismelor
poliţieneşti, cât şi al celor internaţionale, îl constituie traficul ilegal de droguri
asociat, foarte adesea, cu întregul ansamblu de fapte ce definesc criminalitatea de
înaltă violenţă. Practic, în întreaga lume, autoritătile au declanşat un veritabil
război împotriva producţiei, transportului şi consumului ilegal de droguri.
Analizele efectuate de poliţiile din statele cele mai afectate de fenomenul
traficului şi consumului ilegal de droguri pun în evidenţă, pe lângă amploarea şi
intensitatea deosebită a afacerilor cu asemenea substanţe şi produse,
comportamentul şi reacţia extrem de violentă a grupurilor de traficanţi faţă de
intervenţia forţelor de ordine. Aproape zilnic, în ţările producătoare (Columbia,
Venezuela, Peru, India, Pakistan, China, Afganistan, Birmania, Laos, Thailanda),
ca şi în ţările destinatare ale drogurilor, se consumă secvenţe de o violenţă
maximă33.
În acest context este de remarcat un alt aspect care vizează o tot mai
fregventă intersectare a criminalităţii de înaltă violenţă cu crima al cărei conţinut
este de natură economico-financiară. Cea din urmă constituie problema care
frământă în cel mai înalt grad grupurile de tip mafiot angajate în reciclarea
capitalului negru dobândit în principal din afacerile ilegale cu droguri.
Pornind şi numai de la aceste consideraţii, se obţine o imagine aproximativă
a dimensiunii unui fenomen care nu poate fi analizat şi abordat decât într-o
manieră realistă, obiectivă, de fiecare autoritate naţională, dar şi de către
organismele internaţionale abilitate a desfăşura, pe multiple planuri, lupta pentru
combaterea traficului ilegal de droguri, a crimei organizate, a structurilor de tip
mafiot.
Din această perspectivă devine justificată intensificarea preocupării
organismelor internaţionale pentru adoptarea unor reglementări unitare menite să
33 Costica Voicu, “Spalarea…”,op. cit., p.25
52
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
asigure contracararea mai eficientă a întregului complex de activităţi criminale
asociate cu spălărea banilor.
Ca dovadă, Consiliul Comunităţii Europene, în Directiva nr. 91/308 din 10
iunie 1991, defineşte mai complet şi mai realist noţiunea de spălare a banilor.
Această operaţiune este considerată drept o conduită care, comisă cu intenţie,
vizează34:
convertirea transferului de proprietate, cunoscând că o astfel de
proprietate derivă dintr-o activitate criminală, sau dintr-o participare la o
asemenea activitate, în scopul ascunderii sau deghizării originii ilicite a
proprietăţii, precum şi ajutorul oferit oricărei persoane care este implicată în
efectuarea unei activităţi de acest gen, pentru a se sustrage de la consecinţele
legale ale acţiunii sale;
ascunderea sau deghizarea naturii sursei, poziţiei, caracterului şi
mişcării adevărate a proprietăţii ştiind că aceasta provine din activitate criminală
sau din participarea la o astfel de activitate;
achiziţia, posesia sau folosirea unei proprietăţi, cunoscând la
momentul primirii, că o astfel de proprietate a derivat dintr-o activitate criminală
sau dintr-o participare la o asemenea activitate;
participarea, asocierea şi încercarea de comitere a faptelor,
complicitatea, tăinuirea, înlesnirea şi sfutuirea privind înfăptuirea oricărei acţiuni
menţionate în paragrafele anterioare.
Această definiţie dată de Consiliul Comunităţii Europene este mult mai
detaliată şi concretă decât cea formulată în Convenţia ONU de la Viena din 1988.
Explicaţia nu poate fi decât aceea că între momentele celor două formulări s-au
scurs aproape trei ani, interval în care s-au produs semnificative mutaţii atât în
modalităţile concrete de spălare a banilor, cât şi în maniera de abordare a
conceptului de criminalitate de către organismele şi structurile specializate, pe
plan naţional şi internaţional.34 Costica Voicu, “Spalarea…”,op. cit., p.26
53
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Definind mai complet atât termenul de spălare a banilor cât şi concepţia de
control asupra acestui fenomen, Directiva Consiliului Comunităţii Europene
evidenţiază, în mod pregnant, următoarele aspecte pe care le recomandă a fi
studiate prioritar de către ţările din Europa Centrală si Răsăriteană:
pentru a uşura activităţile lor criminale, spălătorii de bani încearcă să
profite de libertatea mişcării capitalului şi de accesul facil la serviciile structurilor
financiare naţionale şi internaţionale;
procesul de spălare a banilor determină extinderea crimei organizate,
în general şi a traficului de droguri în special;
abordarea penală nu trebuie să fie singura cale de combatere a
procesului de spălare a banilor, deoarece sistemul financiar poate juca un rol activ
în această schiţă de strategie care reclamă o reală coordonare şi cooperare
internaţională
interzicerea activităţilor de spălare a banilor prin legislaţia tuturor
statelor este o condiţie absolut necesară pentru combaterea acestui fenomen;
instituţiile financiare şi de credit trebuie să examineze cu atenţie
deosebită orice tranzacţie pe care o consideră a fi, prin natura sa, în legătură cu
fenomenul de spălare a banilor, asigurând, în acelaşi timp, integritatea sistemului
financiar;
prevenirea folosirii sistemului financiar în procesul de spălare a
banilor este o sarcină care nu poate fi realizată de autorităţile responsabile pentru
combaterea acestui fenomen tară cooperarea instituţiilor financiare şi de credit şi a
autorităţilor de supraveghere;
este absolut necesară o clauză de protecţie specială pentru a proteja
instituţiile financiare şi de credit, angajaţii şi directorii lor faţă de răspunderea
pentru încălcarea restricţiilor privind divulgarea infonnaţiilor;
toate informaţiile primite de autorităţile de supraveghere vor fi
folosite numai în legătură cu acţiunea de combatere a procesului de spălare a
54
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
banilor, statul urmând să verifice faptul că aceste informaţii nu vor fi folosite în
alte scopuri;
întrucât activitatea de combatere a fenomenului de spălare a banilor
nu poate fi realizată numai prin intermediul instituţiilor financiare şi de credit, ci
şi de către alte tipuri de profesii sau categorii de întreprinderi, statele membre
trebuie să extindă prevederile acestei Directive în sensul de a include acele
profesii şi întreprinderi ale căror activităţi ar putea fi folosite în scopul spălării
banilor;
fenomenul de spălare a banilor trebuie considerat ca atare chiar dacă
activităţile care au generat profitul ce urmează a fi spălat s-au săvârşit pe teritoriul
altor state.
Directiva 91/308 CEE a fost modificată prin Directiva 2001/97/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului, din 4 decembrie 2001, care avea drept scop
de a actualiza unele prevederi. Ca urmare, aceste amendamente privesc largirea
interdicţiei spălării nu doar a veniturilor obţinute din trafic de droguri, dar în mod
egal din toate delictele grave (inclusiv fraude asupra bugetului comunitar),
inclusiv din criminalitatea organizată sau în urma actelor de terorism
internaţional. în rest, unele prevederi ale Directivei se răsfrâng şi asupra
activităţilor şi profesiunilor non-financiare (cum ar fi cea de notar, avocat, asupra
cazinourilor etc.).
În ceea ce priveşte stabilirea cadrului infracţiunilor primare din care rezultă
veniturile ilegale care ulterior pot fi supuse spălării, un rol deosebit l-au avut
reglementările Grupului de Acţiune Financiară Internaţională. în cadrul celor 40 de
recomandări asupra spălării capitalurilor, elaborate sub egida GAFI, se menţiona
că „fiecare ţară trebuie să aibă în preocupare incriminarea faptei spălarea
fondurilor, însă nu numai a celor care provin din traficul de stupefiante, dar şi a
celor ce provin din comiterea tuturor celorlalte infracţiuni grave care generează
profituri importante"
55
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
La data de 26.10.2005 Parlamentul European şi Consiliul Uniunii
Europene, au adoptat Directiva 2005/60/CE privind prevenirea utilizării sistemului
financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului. în cuprinsul acestui act
se arată că spălarea banilor şi finanţarea terorismului se produc deseori în context
internaţional. Orice măsuri adoptate numai la nivel naţional sau chiar la nivel
comunitar, iară a ţine seama de coordonarea şi cooperarea internaţională, ar avea
efecte foarte limitate. Prin urmare, măsurile adoptate de Comunitate în acest
domeniu ar trebui să fie compatibile cu acţiuni întreprinse în alte foruri
internaţionale. Acţiunile comunitare trebuie, în special, să ţină seama în
continuare de recomandările Grupului de Acţiune Financiară (denumit în
continuare GAFI), care constituie principalul organism internaţional activ în lupta
împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului. Deoarece recomandările GAFI
au fost revizuite şi extinse în mod substanţial în anul 2003, prezenta directivă ar
trebui să fie armonizată cu noile standarde internaţionale (punctul 4 din expunerea
de motive). In art. 1 alin. 1 al Directivei menţionate mai sus se definesc
comportamentele considerate a fi spălare a banilor, astfel:
conversia sau transferul de bunuri, cunoscând că acele bunuri provin
dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la astfel de activităţi,
cu scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a bunurilor sau al sprijinirii
oricărei persoane implicate în comiterea activităţilor respective pentru a se
sustrage consecinţelor legale ale acţiunilor sale;
ascunderea sau disimularea naturii, sursei, localizării, utilizării,
circulaţiei, a drepturilor aferente sau a dreptului de proprietate reale, cunoscând că
acestea provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la
astfel de activităţi;
achiziţia, deţinerea sau utilizarea de bunuri, cunoscând, la data primirii
lor, că acestea provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare
la astfel de activităţi;
56
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
participarea, asocierea în vederea comiterii, tentativele de comitere şi
sprijinirea, incitarea, facilitarea şi consilierea pentru comiterea oricăreia dintre
acţiunile menţionate la literele anterioare.
Totodată, în alin. 3 al art. 1 se arată că "se consideră spălare a banilor chiar
şi situaţia în care activităţile care au generat bunurile ce urmează a fi spălate au
fost derulate pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei ţări terţe".
Prin adoptarea acestei directive se extinde sfera persoanelor obligate să
întreprindă măsuri menite a preveni spălarea banilor, astfel, în art. 2 alin. 1 se
arată că prezenta directivă se aplică:
a) instituţiilor de credit;
b) instituţiilor financiare;
c) următoarelor persoane fizice sau juridice, în
exercitarea activităţilor lor profesionale:
1. auditori, experţi contabili externi şi consilieri fiscali;
2. notari şi membri ai altor profesii liberale juridice, atunci când participă,
în numele şi pe seama clientului, la orice tranzacţie financiara sau imobiliară, sau
când acordă asistenţă pentru planificarea sau executarea tranzacţiilor pentru client
referitoare la:
a) cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobile sau entităţi comerciale;
b) gestionarea banilor, valorilor mobiliare sau altor active ale clientului;
c) deschiderea sau gestionarea de conturi bancare, conturi de economii
sau conturi de valori mobiliare;
d) organizarea contribuţiilor necesare pentru crearea, funcţionarea sau
gestionarea societăţilor;
e) crearea, funcţionarea sau gestionarea de trust-uri, societăţi sau
structuri similare;
3. prestatori de servicii pentru trust-uri sau întreprinderi care nu fac obiectul
punctelor 1 sau 2
57
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
4. agenţi imobiliari;
5. alte persoane fizice sau juridice care comercializeaza bunuri, numai în
măsura în care plăţile sunt efectuate în numerar, în valoare de cel puţin 15 000
EUR, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin
mai multe operaţiuni care par a avea legătură;
6. cazinouri.
Statele membre au obligaţia de a interzice instituţiilor lor de credit şi
instituţiilor financiare deţinerea de conturi anonime sau de carnete de economii
anonime şi să solicite în toate cazurile ca titularii şi beneficiarii conturilor
anonime sau ai carnetelor de economii anonime existente să fie supuşi măsurilor
de precauţie privind clientela cât mai curând posibil şi în orice caz, înainte ca
aceste conturi sau carnete să fie folosite în vreun fel. Conform directivei
menţionate, măsurile de precauţie privind clientela curpind:
(1) identificarea clientului şi verificarea identităţii clientului pe baza
documentelor, datelor sau informaţiilor obţinute dintr-o sursă fiabilă şi
independentă;
(2) identificarea, după caz, a beneficiarului efectiv şi adoptarea unor
măsuri adecvate şi bazate pe risc pentru a verifica identitatea acestuia, astfel încât
instituţia sau persoana reglementată de prezenta directivă să aibă certitudinea că
ştie cine este beneficiarul efectiv, inclusiv, în ceea ce priveşte persoanele juridice,
trust-urile şi construcţiile juridice similare, adoptarea unor măsuri adecvate şi
bazate pe risc pentru a înţelege structura proprietăţii şi de control a clientului;
(3) obţinerea de informaţii privind scopul şi natura dorită a relaţiei de
afaceri;
(4) realizarea unei monitorizări continue a relaţiei de afaceri, inclusiv
examinarea tranzacţiilor încheiate pe toată durata relaţiei respective, pentru a se
asigura că tranzacţiile realizate sunt conforme cu informaţiile instituţiei sau ale
persoanei referitoare la client, la profilul activităţii şi profilul riscului, inclusiv,
58
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
după caz, sursa fondurilor şi că documentele, datele sau informaţiile deţinute sunt
actualizate.
3.1.2. Conceptul de "spălare a banilor" în accepţiunea Legii
nr.656/2002, privind prevenirea şi combaterea spălării banilor
Odată cu schimbarea sistemului politic din decembrie 1989, diversitatea
formelor de manifestare a criminalităţii s-a amplificat mult aducând atingere
tuturor sectoarelor economico- sociale din societate, având ca obiect obţinerea de
importante sume de bani murdari. Prin urmare, evoluţia ascendentă a fenomenului
infracţional, înregistrată de societate, şi acumularea unor însemnate valori şi
bunuri pe căi ilegale au impus creşterea preocupării organelor statului pentru
adoptarea unei legi care să incrimineze infracţiunea de spălare a banilor,
consecinţa eforturilor pe plan executiv şi legislativ în această direcţie
concretizându-se la data de 21 aprilie 1999 când a intrat în vigoare Legea
nr.21/18.01.1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.
Dată fiind evoluţia permanentă a societăţii româneşti şi creşterea
complexităţii fenomenului infracţional sub aspectul perfecţionării infractorului,
care a dezvoltat scheme din ce în ce mai complicate pentru spălarea fondurilor
rezultate din săvârşirea faptelor de natură penală, cât şi necesitatea armonizării
legislaţiei naţionale cu cea comunitară, legiuitorul român a elaborat şi adoptat
Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, care a
abrogat vechea lege, devenind, astfel, principala armă a autorităţilor publice în
lupta împotriva acestui flagel.
59
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a
finanţării actelor de terorism,35 prin spălarea banilor se înţelege:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea
de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor
bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care
provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenienţei, a situării, a
dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra
acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea
provin din săvârşirea de infracţiuni "(art.23).
Spălarea banilor este un proces prin care se dă sau se încearcă a se da o
aparenţă de legalitate unor profituri obţinute ilegal de către infractorii care, fără a
fi compromişi, beneficiază ulterior de veniturile respective.
Acest proces dinamic se desfăşoară în trei etape, şi anume : obţinerea şi
mişcarea fondurilor obţinute în mod direct sau indirect din infracţiuni, ascunderea
urmelor sau originii veniturilor pentru a se evita orice suspiciuni sau investigaţii
şi, în fine, disponibilizarea banilor şi reinvestirea lor în activităţi legale. Prin
procedeele lor ilicite, infractorii pot investi în sectoarele economiei în care
activele pot fi utilizate ulterior ca maşini de spălare a banilor. în plus, într-o
economie în care tehnologia avansată şi globalizarea permit transferul rapid de
fonduri, lipsa de control asupra acestui fenomen infracţional poate submina
stabilitatea financiară. într-o ţară cu o situaţie financiară precară, scoaterea a
milioane sau miliarde de dolari anual din procesul normal de creştere economică
reprezintă un real pericol pentru credibilitatea, stabilitatea economică şi
securitatea sa naţională.
35 Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.904 din 12 dec.2002
60
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Realizând pericolele şi consecinţele care însoţeau extinderea acestui
fenomen de spălare a banilor şi în România, ca o manifestare a voinţei constante
de protejare a statului român şi a economiei naţionale împotriva consecinţelor
negative ale terorismului, crimei organizate şi ale spălării fondurilor obţinute prin
săvârşirea de infracţiuni, autorităţile statului au iniţiat o serie de măsuri menite să
ducă la intensificarea şi concentrarea eforturilor de combatere şi limitare a
efectelor negative ale acestor fenomene. Primul pas, în acest sens, a fost
reprezentat de înfiinţarea, în anul 1999, odată cu adoptarea Legii nr. 21/1999, a
Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi stabilirea
cadrului legal adecvat.
Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor funcţionează
ca organ de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Guvernului, şi are,
conform art.19 alin (2) din Legea nr.656/2002, cu modificările şi completările
ulterioare, ca obiect de activitate „... prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a
finanţării actelor de terorism, scop în care primeşte, analizează, prelucrează
informaţii şi sesizează, în condiţiile art.6 alin (1), Parchetul de pe lângă înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie iar în situaţia în care se constată finanţarea unor acte de
terorism sesizează de îndată şi Serviciul Român de Informaţii cu privire la
operaţiunile suspecte de finanţare a actelor de terorism."
Pentru îndeplinirea obiectului său de activitate, instituţia are următoarele
atribuţii principale, statuate prin Hotărârea Guvernului nr. 531/19.04.2006 pentru
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional de
Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, publicată în: Monitorul Oficial nr. 392
din 8 mai 2006:
a) primeşte date şi informaţii de la persoanele fizice şi juridice prevăzute la
art. 8 si 17 din lege, referitoare la operaţiuni şi tranzacţii efectuate în lei şi/sau
valută;
61
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
b) analizează şi prelucrează datele şi informaţiile primite conform legii
pentru a identifica existenţa indiciilor temeinice de spălăre a banilor sau finanţare
a actelor de terorism;
c) solicită oricărei instituţii competente furnizarea de date şi informaţii
necesare în vederea îndeplinirii obiectului său de activitate; informaţiile în
legătură cu sesizările primite potrivit art. 3 si 4 din lege sunt prelucrate şi utilizate
în cadrul Oficiului în regim de confidenţialitate;
d) colaborează cu Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei,
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Administraţiei
şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe,
Banca Naţională a României, Curtea de Conturi, Asociaţia Română a Băncilor,
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
şi cu orice altă autoritate ori instituţie publică sau privată care poate furniza date
utile obiectului său de activitate;
e) poate face schimb de informaţii, în baza reciprocităţii, cu instituţii străine
care au funcţii asemănătoare şi care au obligaţia păstrării secretului în condiţii
similare, dacă asemenea comunicări sunt făcute în scopul prevenirii şi combaterii
spălării banilor sau al finanţării actelor de terorism;
f) emite, în condiţiile legii, decizii de suspendare a efectuării tranzacţiilor
asupra cărora există suspiciunea că ar avea drept scop spălarea banilor şi/sau
finanţarea actelor de terorism;
g) sesizează Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în
cazurile prevăzute de lege;
h) sesizează de îndată Serviciul Român de Informaţii cu privire la
operaţiunile suspecte de finanţare a actelor de terorism, dacă în urma analizei şi
prelucrării informaţiilor se constată indicii de finanţare a unor astfel de acte;
i) sesizează de îndată organul competent în cazul în care se constată
existenţa unor indicii temeinice de săvârşire a altor infracţiuni decât cele de
spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism;
62
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
j) întocmeşte şi actualizează liste cuprinzând persoane fizice şi juridice
suspecte de săvârşirea sau finanţarea actelor de terorism, care se transmit
Ministerului Finanţelor Publice, conform prevederilor legale în vigoare;
k) poate efectua, la persoanele care au obligaţia de raportare la Oficiu,
verificări şi controale cu privire la modul de aplicare a prevederilor legii, împreună
cu autorităţile care au atribuţii de control financiar şi/sau cu cele de supraveghere
prudenţială a entităţilor prevăzute la art. 8 din lege;
l) urmăreşte aplicarea efectivă a deciziilor proprii;
m) face propuneri Guvernului şi organelor administraţiei publice centrale
pentru adoptarea de măsuri în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi
finanţării terorismului, avizează proiectele de acte normative care au legătură cu
domeniul său de activitate;
n) organizează şi realizează instruirea de specialitate a personalului propriu
şi participă la programele speciale de instruire ale altor instituţii;
o) întocmeşte raport de activitate anual şi realizează studii, analize şi sinteze
privind domeniul său de activitate;
p) stabileşte forma şi conţinutul rapoartelor pentru operaţiunile care pot
avea legătură cu spălarea banilor şi/sau finanţarea actelor de terorism;
q) elaborează, negociază şi încheie convenţii, protocoale, înţelegeri cu
instituţiile din ţară care au atribuţii în domeniu şi cu instituţiile similare din
străinătate, în condiţiile legii; poate fi membru al organismelor internaţionale de
specialitate şi poate participa la activităţile acestora.
Urmărind transpunerea integrală în legislaţia naţională a Directivei
2005/60/EC a Parlamentului European şi a Consiliului privind prevenirea folosirii
sistemului financiar în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului,
Asociaţia Română a Băncilor, Banca Naţională a României Ministerul Finanţelor
Publice şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor au format
un parteneriat numit Iniţiativa de Proiecte Speciale (S.P.I.) pentru modernizarea
industriei bancare româneşti, sprijinit de Programul Convergence administrat de
63
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Banca Mondială. Unul dintre proiectele propuse a avut în vedere modificarea
Legii nr.656/2002, în acest sens constituindu-se un grup de lucru, ce a avut ca
obiect elaborarea unui proiect de modificare a Legii nr.656/2002 privind
prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri
de prevenire şi combatere a actelor de terorism, finalizat în luna aprilie 2007.
Aceste demersuri au fost în deplină concordanţă cu eforturile Oficiului în vederea
îndeplinirii obligaţiilor ce incumbă României, în calitatea sa de Stat Membru al
Uniunii Europene, în lupta împotriva spălării banilor şi a finanţării actelor de
terorism, fapt pentru care, în iulie 2007 colectivul de lucru constituit la nivelul
Oficiului a elaborat un proiect de lege36 care să transpună integral prevederile
Directivei 2005/60/EC precum şi ale Directivei 2006/70/EC în legislaţia internă,
care a fost aprobat de Plenul Oficiului şi transmis Ministerului Justiţiei, instituţie
cu drept de iniţiativă legislativă.
Din analizele financiare efectuate de această instituţie în cursul anului 2007,
a rezultat că, din totalul sesizărilor înaintate organelor de cercetare penală,
principala infracţiune generatoare de bani murdari a fost evaziunea fiscală, care a
fost identificată în 66,41% din cazurile în care au fost relevate indicii temeinice cu
privire la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor. în alte 5,47% din cazuri
infracţiunea generatoare de bani murdari a fost înşelăciunea şi în 7,81% din cazuri
s-au identificat infracţiuni la Legea 31/1990.
Din sesizările transmise Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, care au avut la bază indicii de operaţiuni de spălare de bani/finanţare acte
de terorism, a rezultat o sumă de peste 200 milioane euro.
În prezent în România, prevenirea şi combaterea spălării banilor,
terorismului şi finanţării terorismului se face în conformitate cu dispoziţiile
generale din Codul penal şi Codul de procedură penală, precum şi în conformitate
cu dispoziţiile speciale prevăzute de:
36 La elaborarea proiectului de armonizare a legii nr.656/2002 au participat si autoritatile de supraveghere prudentiala cu rol de entitati decidente, implicate in procesul de implementare a masurilor necesare conformarii cu cerintele Directivei a III-a, respective Banca Nationala a Romaniei, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, etc.
64
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor,
menţionată mai sus;
Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului,
asupra căreia nu insistăm, precizând doar că, după 11 septembrie 2001, terorismul
a devenit principalul factor de risc la adresa securităţii şi stabilităţii mondiale, loc
deţinut până la această dată de crima organizată transnaţională;
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, detectarea şi pedepsirea faptelor
de corupţie în România;
Legea bancara nr. 227/2007 de modificare şi aprobare a OUG nr.
99/2006;
H.G.nr.479/2002 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
De asemenea, în lupta împotriva acestor fenomene infracţionale, România
îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin ratificarea convenţiilor internaţionale în
domeniu, exemplificând în acest sens Convenţia europeană privind spălarea,
cercetarea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la
Strasbourg la 8 noiembrie 1990 şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva
criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York, la 15 noiembrie
200037.
Menţionăm doar câteva aspecte esenţiale ale activităţii de combatere a
spălării banilor, prevăzute de Legea nr. 656/2002.
Potrivit art.3 din actul normativ precizat, de îndată ce salariatul unei
persoane juridice sau una dintre persoanele fizice cu obligaţii în acest sens are
suspiciuni că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor
37 Criminalitatea internaţională reprezintă, în lumina Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York, la 15 noiembrie 2000, activităţile infracţionale transnaţionale desfăşurate de „un grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă şi acţionează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni prevăzute de prezenta convenţie, pentru a obţine, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material" (art.2, lita).
Potrivit art.3, o infracţiune este de natură transnaţională dacă: a) este săvârşită in mai mult de un stat;
b)este sâvârsitâ intr-un stat, dar o parte substanţială a pregătirii, planificării, conducerii sale sau a controlului său are loc într-un alt stat; c) este săvârsită într-un stat dar implică un grup infracţional organizat care desfăşoară activităţi infracţionale in mai mult de un stat;
sau d) este săvârşită într-un stat, dar are efecte substanţiale într-un alt stat".
65
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
sau finanţarea actelor de terorism, va informa persoana desemnată, care va sesiza
imediat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (alin.l).
În acelaşi text de lege se precizează că Banca Naţională a României,
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sau Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor va informa de îndată Oficiul cu privire la autorizarea ori refuzul
autorizării operaţiunilor prevăzute la art. 28 din Legea nr. 535/2004 privind
prevenirea şi combaterea terorismului, comunicând şi motivul pentru care s-a
dispus soluţia respectivă.
Dacă Oficiul consideră necesar, poate dispune, motivat, suspendarea
efectuării operaţiunii pe o perioadă de 3 zile lucrătoare. Suma pentru care s-a
dispus suspendarea operaţiunii rămâne blocată în contul titularului până la
expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau, după caz, până la
dispunerea altei măsuri de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Tot Oficiul poate solicita Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, dacă se consideră că perioada de 3 zile lucrătoare nu este suficienta,
prelungirea suspendării efectuării operaţiunii cu cel mult 4 zile lucrătoare.
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate autoriza o singură
dată prelungirea solicitată sau, după caz, poate dispune încetarea suspendării
operaţiunii.
La alin. (4) se precizează că Oficiul trebuie să comunice persoanelor
desemnate, în termen de 24 de ore, decizia de suspendare a efectuării operaţiunii
ori, după caz, măsura prelungirii acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie. Dacă Oficiul nu a făcut comunicarea în termenul
prevăzut la alin. (4), aceleaşi persoane autorizate vor putea efectua operaţiunea.
Persoanele autorizate de această lege38 au obligaţia de a raporta Oficiului, în
cel mult 24 de ore, efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar, în lei sau în 38
38 Persoanele prevăzute la art. 8, alin. (1), respectiv:" a)băncile, sucursalele băncilor străine, instituţiile de credit şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine; b)institutiile financiare, cum sunt: fonduri de investiţii, societăţi de investiţii, societăţi de administrare a investiţiilor, societăţi de depozitare, de custodie, societăţi de servicii de investiţii financiare, fonduri de pensii şi alte asemenea fonduri, care îndeplinesc următoarele operaţiuni, creditarea, incluzând creditul de consum, creditul ipotecar, factoringul, finanţarea
66
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro,
indiferent dacă tranzacţia se realizează prin una sau mai multe operaţiuni legate
între ele. Aceste prevederi se aplică şi transferurilor externe în şi din conturi
pentru sume a căror limită minimă este echivalentul în lei a 10.000 euro.
Se exceptează de la raportarea către Oficiu următoarele categorii de
operaţiuni derulate prin trezoreria statului: eliberări de sume în numerar privind
drepturi salariale, plăţile efectuate de către instituţiile publice, încasările de
impozite, taxe, contribuţii şi orice alte venituri bugetare de la persoane fizice şi
juridice, inclusiv sumele în numerar depuse de către instituţiile publice.
3.2 Etapele procesului de spălare a banilor
Spălarea banilor este un proces prin care se dă sau se încearcă a se da o
aparenţă de legalitate unor profituri obţinute ilegal de către infractorii care, tară a
fi compromişi, beneficiază ulterior de veniturile respective.
Acest proces dinamic se desfaşoara în trei etape, şi anume : obţinerea şi
mişcarea fondurilor obţinute în mod direct sau indirect din infracţiuni, ascunderea
tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetarea, leasingul financiar, operaţiuni de plăţi, emiterea şi administrarea unor mijloace de plată, cărţi de credit, cecuri de călătorie şi altele asemenea, acordarea sau asumarea de garanţii şi subscrierea de angajamente, tranzacţii pe cont propriu sau în contul clienţilor prin intermediul instrumentelor pieţei monetare, cecuri, ordine de plată, certificate de depozite, schimb valutar, produse financiare derivate, instrumente financiare legate de cursul valutar ori de rata dobânzilor, valori mobiliare, participarea la emiterea de acţiuni şi oferirea de servicii legate de aceste emisiuni, consultanţă acordată întreprinderilor în probleme de structură a capitalului, strategia industrială, consultanţă şi servicii în domeniul fuziunilor şi al achiziţiilor de întreprinderi, intermedierea pe pieţele interbancare, administrarea de portofolii şi consultanţă în acest domeniu, custodia şi administrarea valorilor mobiliare, precum şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare străine; c)societăţile de asigurări şi reasigurări, precum şi sucursalele din România ale societăţilor de asigurări şi reasigurări străine; d)agenţii economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, amanet, vânzări-cumpărări de obiecte de artă, metale şi pietre preţioase, dealeri, turism, prestări de servicii şi orice alte activităţi similare care implică punerea în circulaţie a valorilor, e)auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală, contabilă ori financiar-bancara; e ') notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistenţă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienţilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăţilor comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum şi în cazul în care îşi reprezintă clienţii în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile; f)persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare; g)oficiile poştale şi persoanele juridice care prestează servicii de transmitere de bani, în lei sau în valută; h)agentii imobiliari; i)Trezoreria Statului şi autorităţile vamale; j)casele de schimb valutar; j ') asociaţiile şi fundaţiile. k)orice altă persoană fizică sau juridică, pentru acte şi fapte săvârşite în afara sistemului financiar-bancar."
67
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
urmelor sau originii veniturior pentru a se evita orice suspiciuni sau investigaţii şi,
în fine, disponibilizarea banilor şi reinvestirea lor în activităţi legale.
Procesul de reciclare a fondurilor are trei faze de bază: plasare, stratificare şi
integrare şi presupune deseori elemente de extraneitate, fie printr-o entitate fizică
sau juridică comercială, fie printr-o instituţie financiară. Cele trei etape pot avea
loc, fie sub formă de faze distincte, fie simultan sau prin suprapunere39.
3.2.1. Plasarea
Plasarea presupune deplasarea fizică a profiturilor în numerar. Acest lucru
este necesar pentru a separa fondurile obţinute de sursa lor, situată în spaţiu.
Necesitatea plasării derivă din faptul că este posibilă supravegherea, din partea
organelor de aplicare a legii, a surselor de obţinere ilicită a numerarului şi, ca o
măsură de siguranţă, infractorii trebuie să transporte numerarul ilicit obţinut în
afara spaţiului controlat, pentru a nu putea fi depistat şi, eventual, confiscat40.
Plasarea masei de profituri în numerar se poate face prin mai multe metode
şi instituţii, printre care: instituţiile financiare tradiţionale, instituţiile
netradiţionale, comerţul cu amănuntul, transferul extern al fondurilor.
Această fază a procesului de spălare a banilor este cea mai vulnerabilă,
deoarece implică colectarea şi manevrarea unei imense cantităţi de bani în
numerar şi până la depunerea în bancă este greu de evitat lăsarea unor urme
detectabile.
a) Pornind de la constatarea că prin legile de combatere a fenomenului de
spălare a banilor s-a instituit obligativitatea raportării tranzacţiilor de depunere şi
retragere de numerar, peste o anumită limită, prin instituţiile financiare tradiţionale
(bănci comerciale, asociaţii de economii şi împrumuturi, uniunile de credit) se caută să
se plaseze numerarul utilizând metode precum:
3939Costică Voicu, "Banii murdari.. ", op. cit., pag. 304040Costică Voicu, "Banii murdari.. ", op. cit., pag. 31
68
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
structurarea (fragmentarea) operaţiunilor în numerar în scopul evitării
raportării tranzacţiei, prin divizarea operaţiunilor sub nivelul minim de raportare;
folosirea inadecvată a listelor de excepţii prin care unele categorii de
operaţii cu numerar sunt exceptate de la raportare. Uşurinţa cu care instituţiile
financiare acordă aceste excepţii unilaterale oferă reciclatorilor de fonduri
posibilitatea de a evita urmele documentare în vederea unui control asupra
tranzacţiilor efectuate de ei cu numerar;
complicitatea bancară poate fi o cauză a reciclării mai ales atunci când
instituţiile financiare sunt controlate de infractori;
executarea unor false documente de raportare pentru a legitima
numerarul generat;
depunerile de profituri ilegale în bănci corespondente pot fi prezentate
ca transferuri de la bancă la bancă. Această metodă oferă reciclatorilor
posibilitatea de a deplasa cantităţi deosebit de mari de capital, creând urme
documentare incorecte.
b) Folosirea instituţiilor financiare netradiţionale în procesul de plasare a
fondurilor. în categoria acestor instituţii intră: birourile de schimb valutar,
societăţile de valori mobiliare, bursele de mărfuri, cazinourile serviciile de
încasare a cecurilor, serviciile de transmitere a fondurilor etc. Metodele utilizate
de reciclatori în cazul instituţiilor financiare netradiţionale sunt aproximativ
aceleaşi cu cele folosite in instituţiile financiare tradiţionale.
Exemplu: Agenţiile de transmitere a fondurilor sunt utilizate pentru
transferarea fondurilor pe plan intern sau internaţional prin mijloace electronice,
cecuri, curieri, fax, reţele de computere sau alte metode. Funcţia legitimă a acestor
operaţii este de a deplasa banii în străinătate, menţinând un val de anonimat asupra
operaţiilor respective.
Legat de asemenea operaţii, experţii specializaţi în combaterea spălării
banilor au ridicat problema sistemelor paralele de remitere a fondurilor. Faptul că
valoarea banilor poate fi deplasată dintr-un loc în altul, deseori fară deplasarea
69
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
fizică a monedelor, constituie una din principalele caracteristici ale acestor
sisteme-caracteristieă împărţită cu serviciile bancare clasice sau serviciile de
corespondent bancar. Expansiunea acestor sisteme către noi domenii este datorată,
în parte, imigrării.
c) Exportul ilegal de valută.. Transportul fizic, care vizează instrumentele
monetare, se realizează cu diferite mijloace de transport (avioane private, avioane
comerciale, nave, transporturi rutiere etc.) fară a se respecta legislaţia cu privire la
raportarea acestor sume ce ies din ţară. De obicei, aceste transporturi au loc către
ţări cunoscute ca paradisuri fiscale, unde nu se pune problema justificării sumelor
în numerar cu ocazia depunerii acestora în bănci. După depunerea în bănci, aceste
sume fac cale întoarsă în ţara din care au provenit, utilizându-se alte instrumente şi
tehnici, cel mai preferat fiind transferul electronic.
70
3.2.2. Stratificarea
Stratificarea presupune separarea veniturilor ilicite de sursa lor prin crearea
unor complexe straturi de tranzacţii financiare, concepute spre a anihila orice
posibilitate de control asupra bunurilor ilegal dobândite. Modalităţile confuze şi
complicate prin care strat după strat de activităţi şi tranzacţii sunt adaugate unul
altuia fiind menite să facă detectarea profiturilor ilegale extrem de dificilă41.
Multe entităţi se servesc, în ultimul timp, de Internet pentru a propune servicii
de spălare de bani, dând uneori aparenţa de servicii financiare extrateritoriale sau de
posibilităţi de plasament legale.
Preocupările care se exprimă în legătură cu serviciile bancare on-line privesc
reducerea evidentă a contactelor umane între client şi instituţiile financiare. Clientul
poate accede normal la contul său având un calculator personal cu navigare pe
Internet. Cum acest tip de acces este indirect, instituţiile financiare nu au nici un
mijloc de a verifica identitatea clientului care accesează real contul. Mai mult, dat
fiind caracterul din ce în ce mai mobil de acces la Internet, un client are posibilitatea
de a accesa virtual contul său din orice loc din lume. într-o asemenea situaţie,
spălătorii de bani pot controla orice cont, chiar dacă acesta nu a fost deschis pe
numele lor, ci pe numele unor persoane interpuse. Tot aşa, soldurile conturilor
persoanelor interpuse se transferă ulterior în contul administratorului titular, iar
acesta poate dispune în continuare, nestingherit, de banii transferaţi.
O metodă de contracarare a unui asemenea fenomen, care cel puţin
experimental funcţionează, este aceea a identificării persoanei care accesează un
cont, prin folosirea imaginii virtuale sau amprentelor digitale. Banca ce a deschis
contul, fiind în posesia imaginii titularului ori a amprentelor digitale ale acestuia, va
41■"Costică Voicu, "Banii murdari..", op. cit, pag. 33. 53
compara automat aceste date cu cele transmise de pe Internet de cel care accesează
contul şi numai când acestea coincid se va efectua operaţia dispusă. Practic s-ar
îmbunătăţi sistemul actual, când computerele verifică un cod sau o parolă
recepţionată de la solicitant cu informaţiile existente în bancă, arhivate cu ocazia
deschiderii contului.
72
3.2.3. Integrarea
Integrarea este a treia etapa a procesului de spălare a banilor şi prin
aceasta se caută să se dea aparenţă de legitimitate asupra bunurilor dobândite în
baza unor fonduri ilicite42.
După ce etapele anterioare ale spălării banilor au reuşit, reciclatorul
trebuie să dea o explicaţie plauzibilă a averii de care dispune. Prin intermediul
integrării, profiturile reciclate sunt plasate în economia reală legitimă, iar
rezultatele obţinute din activităţi ilegale devin legale. Profiturile, de data
aceasta, au o acoperire legală iar reciclatorul le foloseşte iară teamă,
achiziţionând bunuri la vedere.
Exemplu: împrumuturi fictive acordate de o companie de faţadă. O astfel de
companie înregistrată într-un paradis fiscal este controlată de o companie din ţară,
iar fondurile companiei faţadă sunt de fapt fondurile reciclate ale companiei din
ţară. Schema funcţionează în felul următor: banii reciclaţi aflaţi în conturile firmei
de faţadă sunt împrumutaţi firmei din ţară (în fapt este vorba de un autoîmprumut)
pentru care aceasta din urmă plăteşte dobânzi, care ulterior sunt încasate pe diferite
căi tot de adevaratul proprietar al firmei de faţadă.
3.3. Producţia de bani murdari. Realităţi din lumea financiară
internaţională
Spălarea banilor proveniţi din operaţii criminale este numai unul din
multiplele aspecte ale unui proces mult mai vast bazat, pe de-o parte, pe
tranzacţii financiare globale imense care cresc continuu, iar pe de altă parte, pe
investiţiile şi tranzacţiile care au loc în economia reală. Pieţele financiare
internaţionale cuprind zilnic tranzacţii în valoare de sute de miliarde de dolari,
din care numai o mică parte (aprox. 5%) par a fi legate direct de comerţul
mondial. Restul se bazează pe capitalul fierbinte speculativ, lichid sau
42 Idem,pag.34
73
semilichid, investit pe termene scurte şi care are în plus avantajul garantarii
anonimatului investitorilor43.
Creşterea acestei imense mase monetare speculative este legată de diverşi
factori, cum ar fi internaţionalizarea celor mai mari banei şi societăţi de holding,
eliminarea restricţiilor şi controlului asupra investiţiilor străine şi impactul
tehnologiei electronice de transmitere a informaţiei asupra pieţelor financiare
naţionale. Aceste fenomene sunt de natură a descuraja orice încercare de control
general asupra tranzacţiilor financiare de către o singură entitate instituţională şi
creează condiţii de camuflare a banilor "murdari" sau "fierbinţi"
Contrar unei impresii generale, nu este adevarat că cea mai mare parte a
acestor bani provine din operaţii criminale. De menţionat că "banii fierbinţi" şi
cei "murdari" nu reprezintă unul şi acelaşi lucru. "Banii murdari" nu reprezintă
decât o mică parte din "banii fierbinţF, iar în ceea ce priveşte prima categorie
(banii murdari), există o distincţie clară între banii care sunt murdari pentru că
provin din tranzacţii criminale şi cei care, deşi câştigaţi legal, devin murdari
deoarece deţinătorii lor optează pentru practici precum evaziunea fiscală şi
exportul ilegal de capital. în orice caz, o mare parte a lichidităţilor speculative
este formată din capital care ar trebui numit "cenuşiu" pentru că, în general,
identitatea deţinătorului rămâne necunoscută44.
Un important indiciu al unei serioase anomalii în circuitul mondial al
tranzacţiilor economice este faptul că suma totală a balanţei globale de plăţi nu este
zero. Mai exact, totalul bunurilor şi serviciilor exportate din oricare ţară şi din
ansamblul tuturor ţărilor trebuie să fie egal cu totalul bunurilor şi serviciilor
importate. Drept consecinţă, suma totală a deficitelor balanţelor de plăţi din toate
ţările ar trebui să tindă spre zero. începând cu anul 1970 a apărut şi crescut continuu
discrepanţa dintre valoarea globală a importurilor şi exporturilor, ajungându-se în
anul 1995, până la nivelul de 250 miliarde dolari, nivel care s-a menţinut şi în anii
următori. Această diferenţă nu poate fi explicată decât prin faptul că metodele de
43 Gheorghe Mocuţa, op. cit., pag. 14244 Costică Voicu, "Banii murdari.. ", op. cit., pag. 13
74
înregistrare a tranzacţiilor internaţionale comportă disfuncţionalităţi sau prin faptul
că o importantă parte din aceste tranzacţii se produc în afara cadrului legal şi
oficial.
O ipoteză capabilă să explice această situaţie neobişnuită este aceea care
se bazează pe fluxurile ilegale de capital comercial, neînregistrate în statisticile
oficiale şi datorate dublei facturări a exporturilor şi a plăţilor către beneficiarii
domiciliaţi în străinătate, care nu le declară autorităţilor locale. Experţii
Fondului Monetar Internaţional includ aceste diferenţe în categoria "erorilor şi
omisiunilor" din evidenţele statistice.
După unele studii recente elaborate de acelaşi organism internaţional, în
fiecare an, beneficiile nete obţinute din activităţi criminale reprezintă 500
miliarde dolari ( practic 2% din PIB mondial). După aceleaşi studii, stocul total
al capitalurilor spălate au o valoare superioară cifrei anuale, mai exact
superioară PIB, din multe ţări. Indicele de spălare a capitalurilor la scară mare,
în ţările industrializate, permite să se tragă concluzia că acest fenomen este
direct proporţional cu ansamblul activităţii criminale din aceste ţări. In sfârşit,
globalizarea pieţelor financiare a condus la un volum total de mişcare a
capitalurilor legale atât de mare încât fondurile spălate pot circula liber şi greu
detectabil în cadrul fluxului general (devine practic imposbil să se distingă
capitalurile legale de cele care nu sunt legale)45. Pentru a înţelege într-o oarecare
măsură creşterea explozivă a masei de capital speculativ care circulă pe glob
este necesară examinarea unor procese oarecum obişnuite a căror legătură cu
procesul spălării banilor nu a fost examinată până in prezent.
Unul dintre acestea este procesul de dezvoltare şi integrare, atât pe plan
naţional cât şi pe plan internaţional, a pieţelor ilicite. Această dezvoltare a
pieţelor ilegale, cu prioritate în ultimele două decenii, a determinat o expansiune
corespunzătoare a delicvenţei transnaţionale şi a necesităţii ca aceasta să
stabilească legături cu instituţiile care găzduiesc capitalurile "fără patrie".
45 Raportul Fondului Monetar International privind veniturile obtinute din activitati criminale pe anii 2000-2004
75
Cea de-a doua contribuţie - mai importantă cantitativ — la formarea
banilor fierbinţi se datorează activităţilor "subterane" în economiile principalelor
ţări vestice.
Această economie clandestină este diferită de economia criminală. Ea include
totalitatea vastă a producţiei şi tranzacţiilor care nu lasă nici o urmă în
documentele oficiale şi cele fiscale, în majoritatea cazurilor acestea fiind
organizate cu intenţia expresă de evitare a impozitelor şi înregistrărilor
fiscale46.
Economiştii şi statisticienii împărtăşesc ideea generală că economia
neoficială deţine o cotă de 10-15% din producţia brută a ţărilor dezvoltate. Este
evident că existenţa acestei economii este extrem de importantă pentru
producţia de bani "fierbinţi", care se încheie prin a se transforma în mase de
capital internaţional speculativ. Veniturile rezultate din tranzacţiile ilegale
trebuie ascunse până pot fi scoase la suprafaţă sub forma unor resurse legale
care pot fi consumate sau investite. De aceea, ca şi economia oficială, economia
subterană dispune de o filieră internaţională prin care circulă capitalul
"cenuşiu". Aceasta (economia subterană) are tendinţa de a părăsi ţara respectivă
pe căi ilegale, prin intermediul băncilor şi instituţiilor ce reprezintă teatrul de
operaţii pentru crima internaţională 47.
Cel de-al treilea izvor de bani "fierbinţi" este constituit din exodul de
capital din ţările îndatorate din Lumea a Treia. Au existat o multitudine de
factori care au generat acest exod, începând cu deceniul şapte. A existat o
perioadă când lipsa unor materii prime şi creşterea explozivă a preţurilor au
generat afluxul unor sume considerabile de valută forte din ţările în curs de
dezvoltare către ţările cu o economie mai stabilă. A urmat mai apoi perioada
1973-1981 când împrumuturile au explodat. Este momentul în care principalele
instituţii de credit nu mai urmăreau cu prioritate obţinerea de profituri maxime,
ci acordarea unui volum cât mai mare de credite. Rezultatul a fost că o întreagă
generaţie de funcţionari bancari au început să nu mai depindă - în privinţa
salariilor, carierei şi influenţei lor - de profitabilitatea reală a împrumuturilor 46 Stefan Popa, Adrian Cucu, op.cit.,p.3447 Revista Tribuna Economica, nr.26/2001, “Economia subterana – un rau necesar?”,p.17
76
acordate, ci de volumul total al acestora, indiferent de calitate şi de existenţa
unor depozite solide şi suficiente, capabile să acopere aceste activităţi de
creditare.
77
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Marile banci au devenit gestionarii unor mări pasive, făcând
împrumuturi imense şi impunând condiţii în cheltuirea lor de către debitori de
natură a asigura restituirea acestora48.
Într-un raport preliminar intitulat "Paradisuri fiscale, secretul bancar şi
spălarea banilor" prezentat Organizaţiei Naţiunilor Unite de către Biroul pentru
Controlul Stupefiantelor şi Prevenirea Infracţiunilor, la 29 mai 1998 sunt
prezentaţi factorii care definesc şi în prezent contextul pieţelor financiare:
dolarizarea pieţei negre constând în expansiunea dolarului american
ca mijloc de plată şi schimb;
tendinţa generală către dereglementare în domeniul financiar, atât pe
plan intern cât şi pe plan extern, care se manifestă prin apariţia şi dezvoltarea
instituţiilor financiare (supermarketuri financiare) care oferă o multitudine de
servicii, precum şi eliminarea barierelor în calea fluxurilor internaţionale de
capital;
dezvoltarea europieţelor în care proliferează serviciile la nivel
global, inclusiv a centrelor off-shore şi a paradisurilor fiscale protejate de
reglementări stricte privind secretul operaţiunilor;
proliferarea jurisdicţiilor care oferă o legislaţie strictă în domeniul
secretului bancar. Instituţiile financiar-bancare oferă în prezent o gamă
diversificată de servicii depersonalizate (conturi numerice sau cu parole,
tranzacţii prin Internet)
extensia deosebită a corporaţiilor internaţionale de afaceri care sunt
în fapt societăţi cu răspundere limitată, utilizate în cele mai complicate scheme
de spălare a banilor. Majoritatea jurisdicţiilor în care sunt înregistrate aceste
corporaţii nu impun nici un fel de obligaţii ale acestora către guvernele locale
(nu li se pretinde declararea afacerilor în teritoriul respectiv, sunt scutite de taxe,
nu au obligaţia să declare identitatea proprietarilor şi nici aceea de a păstra
evidenţele asupra operaţiunilor desfăşurate)
48 Costică Voicu, "Spălarea...", op. cit., pag. 67. 76
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
relaţia avocat-client, caracterizată peste tot în lume printr-un
desăvârşit grad de confidenţialitate, funcţionează ideal în cazurile de spălare a
banilor. Schemele utilizate se complică foarte mult în situaţiile în care sunt
implicaţi mai mulţi avocaţi din mai multe ţări între care, aproape obligatoriu, cel
puţin unul dintr-un paradis fiscal;
utilizarea masivă a cârdurilor de credit sau de debit pentru retragerea
banilor spălaţi fără ca aceste operaţiuni să lase urme, atât timp cât conturile care
alimentează cârdurile sunt în paradisuri fiscale;
toate băncile, în calitatea lor de furnizoare ale unor largi categorii de
servicii vizând transferuri şi împrumuturi de fonduri, sunt expuse riscului de a fi
utilizate în procesul de spălare a banilor. Transferul electronic de fonduri creşte
gradul de expunere, prin faptul că permite mutarea rapidă a depozitelor cash
între diferite conturi şi între bănci aflate sub jurisdicţii diferite. Băncile sunt
utilizate de grupările crimei organizate care desfăşoară sub acoperirea unor
firme paravan operaţiuni fictive de comerţ internaţional pentru a transfera banii
dintr-o ţară în alta;
societăţile de investiţii sunt şi ele expuse riscului de plasare a banilor
murdari. Lichiditatea majorităţii instrumentelor de investiţii este un factor care îi
atrage pe cei dornici să ascundă provenienţa banilor, graţie uşurinţei cu care
aceştia îşi pot transforma fondurile dintr-un produs financiar în altul, amestecând
profiturile ilegale cu sumele de provenienţă legală pe care le reintegrează
ulterior în circuitul economic legal. Actuala piaţa financiară operează cu noi şi
sofisticate produse financiare care sunt insuficient reglementate, situaţie care
contribuie la creşterea vulnerabilităţii societăţilor de investiţii în faţa crimei
organizate.
77
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
3.4. Scheme de spălare a banilor murdari
3.4.1. Paradisurile fiscale
Caracteristicile paradisurilor fiscale fac din acestea o atracţie deosebită
pentru reciclatorii de fonduri, deoarece ele furnizează un val de secret asupra
tranzacţiilor, astfel încât proprietarul unei societăţi încorporate în paradisul fiscal
nu poate fi asociat cu fluxul de fonduri. Mai mult, sistemele bancare şi de
comunicaţii moderne, de care dispun ţările-paradisuri fiscale, permit deplasarea
rapidă a fondurilor. Toate tipurile de corporaţii înregistrate în paradisurile fiscale
- societăţi generale, bănci off-shore, societăţi de asigurări captive, etc. - pot fi
utilizate de reciclatori de fonduri în toate etapele procesului de spălare a banilor:
plasare, stratificare sau integrare49.
Paradisurile offshore sunt ţări sau teritorii, adesea insule sau grup de
insule, care acceptă implantări fictive de companii, utilizate ca simple cutii
poştale, zone cu reglementări elastice privind controlul schimburilor valutare şi
mari libertăţi privind impozitele şi care oferă, în acelaşi timp, aproape fără
excepţie, un secret bancar impenetrabil şi multe drepturi în acest sens
companiilor private.
În momentul în care banii sunt transformaţi într-o formă care poate fi
transferată sau cu care se poate face contrabandă, cel mai adesea aceştia iau
calea unui centru offshore.
Acest sistem oferă reale avantaje practice pe care infractorii le cunosc. în
primul rând , fondurile sunt plasate în zonele geografice protejate de jurisdicţii
ce nu admit influenţa jurisdicţiilor în care s-a obţinut profitul. Prin implicarea
unei alte jurisdicţii, apar mai multe bariere legale şi financiare în calea organelor
de investigaţie, atât sub aspectul obţinerii, cât şi al conservării ori valorificării
probei care să poată fi admisă în instanţă. în al doilea rând, sunt încă multe ţări
49 Costică Voicu, "Spălarea...", op. cit, pag. 175.
78
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
care facilitează primirea banilor din exterior indiferent de sursa acestora sau a
modului de transmitere, bani ce pot intra direct şi discret în sistemul bancar
convenţional, întrucât nu există nicio obligaţie de plată a taxelor, nu există o
dovadă a capitalului social, niciun acord de dublă impunere, nicio obligaţie de a
ţine registre contabile, nu există administratori sau acţionari înregistraţi, nu se
cunosc persoanele care deţin puterea de decizie în companie, nu se cunoaşte
identitatea adevăratului beneficiar, etc. De obicei, proprietarii companiilor nu au
reşedinţa în ţările unde şi-au înfiinţat societăţile, aceste persoane fiind
reprezentate prin împuterniciţi, care primesc dispoziţii prin mijloace codificate
convenite anterior.
Paradisurile fiscale reprezintă una din cele mai comune şi utilizate
proceduri pentru frauda şi evaziune fiscală la nivel internaţional. Profitând de
lipsa oricărui control valutar, de anonimatul desăvârşit, reciclatorii de bani
transportă numerarul în ţara în care a fost produs şi îl depun în băncile din ţările
paradis fiscal. Odată intraţi în băncile off-shore, prin transferurile electronice
sau prin alte procedee, banii circulă acum fără obstacole în oricare colţ al
globului. Lipsa controlului asupra numerarului facilitează mişcarea nu numai a
depunerilor, ci şi a retragerilor din conturi, evident însoţite de un document din
care să rezulte provenienţa legală a numerarului extras.
Pentru a utiliza fondurile depuse în băncile off-shore, adevaraţii
proprietari solicită certificate de depozit prin care se confirmă existenţa
fondurilor. Cu ajutorul acestor certificate se garantează obţinerea de credite în
ţara de domiciliu a proprietarului de fonduri din ţara paradis fiscal. Apoi,
rambursarea creditului se face prin executarea garanţiei. în felul acesta sumele
aflate la dispoziţia reciclatorului au ca origine un credit obţinut în condiţii
onorabile.
Acordarea de împrumuturi fictive este un alt exempu de folosire a
paradisurilor fiscale în procesul spălării banilor. Spre exemplu, cazul unei
companii generale off-shore care are deschis la o bancă din acelaşi paradis fiscal
79
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
şi în care s-au depus sume în numerar transportate din ţara de origine a
proprietarului firmei. După depunerea în cont, firma off-shore împrumută
societatea comercială a infractorului din ţara sa de domiciliu. Aceasta din urmă
consideră împrumutul ca o cheltuială plătind şi dobânzile aferente care se
acumulează tot în contul infractorului din contul companiei sale off-shore.
Practic, dobanda plătită se trece pe costuri, diminuând profitul impozabil, iar
încasarea sa se face la valoarea netă, deoarece în paradisul fiscal nu se plăteşte
impozit. Acest procedeu are un efect favorabil dublu pentru infractor. Dar un
asemenea împrumut se poate acorda direct infractorului, care îl utilizează după
bunul plac, el nefiind ţinut să-1 restituie, deoarece, în fapt, îi aparţine tot lui.
O altă metodă prin care fondurile depuse într-un cont al unei companii
oflf-shore pot fi repatriate o constituie înscenarea unui proces între compania
off-shore şi proprietarul său. în urma pierderii procesului de către compania off-
shore, aceasta este obligată la plata unei sume importante de bani propriului său
proprietar, care de data aceasta afişează o sursă perfect legală pentru fondurile
care au ca sursă iniţială fonduri ilicite.
Pentru a încurca şi mai mult procesul de investigare al spălării banilor se
utilizează tehnica trusturilor duble sau triple ori un alt multiplu de trusturi.
Aceasta presupune crearea unui trust (companie) într-un paradis fiscal de către
un reciclator. Acest trust creează la rândul său, un alt trust, de obicei într-un
paradis fiscal şi aşa mai departe. Reciclatorul apare ca mandatar al acestor
trusturi, astfel că el le controlează în fapt. După ce numerarul este depus în
contul primului trust, banii sunt transferaţi electronic celui de-al doilea trust apoi
către cel de-al treilea trust şi în acest fel până la ultimul trust creat.
Înţelegerea şi probarea acestui păienjeniş de tranzacţii apare aproape
imposibil de realizat, având în vedere legislaţia fiecărui paradis fiscal, care de
fiecare dată impune tăcerea asupra secretului comercial şi bancar.
80
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
3.4.2. HAWALA
Hawala este o metodă, de o manieră foarte ingenioasă, ce se bazează pe
sisteme bancare clandestine. Anumite comunităţi care nu au încredere în
sistemul bancar tradiţional au stabilit sisteme paralele pentru transferarea
fondurilor. Principiul acestui sistem constă în depozitarea fondurilor la un
particular din ţara sa şi recuperarea fondurilor de la o altă persoană dintr-o ţară
terţă. Persoanele care practică sistemul sunt de regulă comercianţi, membri unei
aceleiaşi familii. Acest sistem, care se bazează pe încrederea reciprocă, nu lasă
urme scrise: "contabilitatea" este globală între cei doi comercianţi, ei comparând
periodic soldurile transferului. Această tehnică, denumită "HAWALA" este
utilizată în mod curent de către comunităţile indiene, chineze sau cele din
Orientul Mijlociu50.
"HAWALA" reprezintă un cuvânt de origine arabă, fiind utilizat în ţările
de religie musulmană, în transcriere fiind "Hawallde" şi însemnând transferul de
bani sau informaţii între două persoane prin intermediul unei a treia.
"Hawala" foloseşte în realitate metode bancare cinstite, bazându-se pe
un înalt grad de încredere şi conspirativitate aproape totală. Sistemul mai este
întâlnit sub denumirea de "Chiti banking", "Chop Shop bank - drug" în Asia şi
"Stash House" în U.S.A.
Metoda permite, prin sistemul său, ca o persoană oarecare dintr-o
anumită ţară să poată transfera bani sau echivalentul lor unei persoane dintr-o
altă ţară, în speţă neexistând documente justificative sau acordul autorităţilor din
vreuna din cele două ţări.
Modul în care operează sistemul poate fi cel mai bine ilustrat în
exemplul ce urmează. Se presupune că un om de afaceri pakistanez din Anglia
doreşte să transfere 10.000 lire sterline unui unchi al său, în Karachi. El are la
dispoziţie două posibilităţi: fie să trimită banii prin intermediul unei bănci
engleze, fie printr-un bancher hawala local, cineva cunoscut în cadrul
50 Idem, pag. 106 şi urm.
81
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
comunităţii, evident care are o agenţie de import-export sau o firmă care să
permită să facă tranzacţii internaţionale. Dacă pakistanezul respectiv va apela la
banca engleză, va fi obligat să parcurgă toate etapele birocraţiei bancare, fiind
forţat să schimbe lirele sterline în rupii la cursul oficial şi să plătească, totodată,
un anumit comision. Tranzacţia poate dura câteva săptămâni, după care unchiul
aşteaptă să primească rupii în bani gheaţă sau cecuri.
Tranzacţia este, oarecum, uşor de urmărit. Avantajele folosirii sistemului
"HAWALA" constau în faptul că, în primul rând va obţine o rată mai bună a
schimbului, în al doilea rând, comisionul va fi în mod cert mai mic decât cel
practicat de banca engleză, iar în al treilea rând şi cel mai important, tranzacţia
poate fi realizată în câteva zile, fără acte inutile, eliminându-se astfel
posibilitatea urmării ei.
"Bancherul" va aranja toate transferurile de fonduri pentru un foarte mic
procent din valoare. Acest comision va face din el un om prosper, demn de
încredere în rândul membrilor comunităţii căreia îi aparţine şi cu care face
afaceri.
Tranzacţiile preluate de un bancher hawala în contul unui client sunt
complexe şi solicită o documentaţie de specialitate aprofundată. "Bancherul"
trebuie să aibă legături în toată lumea, să ştie cine doreşte să cumpere sau să
vândă şi mai ales cât.
În realitate, banii în cauză nu vor părăsi niciodată ţara respectivă. în
exemplul dat, omul de afaceri pakistanez va duce cele 10.000 lire bancherului
hawala. Acesta va contacta un alt "bancher" din ţara de destinaţie care, la rândul
său va plăti rupii respectivului unchi. Pe baza înţelegerii convenite între aceşti
bancheri, cel din Pakistan îşi va recupera banii când acolo va apărea o situaţie
similară.
Originalităţile metodei HAWALA pot apărea depăşite şi demodate, dar
practica a confirmat că aceasta este intens folosită nu numai de indivizi, dar mai
ales de reţelele crimei organizate.
82
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Cum principala atracţie este absenţa oricăror nume, conturile HAWALA
sunt un coşmar pentru investigatori. Dacă vreunul ar fi din întamplare
descoperit, toţi beneficiarii vor putea rămâne liniştiţi, întrucât, de fapt, există
două conturi paralele, unul fictiv care va fi prezentat eventual autorităţilor şi un
altul real reprezentând o colecţie de semne ce vor avea relevanţă doar pentru
operatorul băncii.
Există, de asemenea, dovezi că bancherii HAWALA eliberează chitanţe
ce se concretizează în obiecte cu aspect banal - un tichet de tramvai, o jumătate a
unei cărţi de joc,
3.4.3. Alte scheme de spălare a banilor
Companiile scoică. în esenţă, companiile scoică sunt acelea care există
doar pe hârtie. Documentele de înfiinţare ale companiei pot cuprinde un cont
bancar valid şi ceva mai mult decât numele sau adresa avocatului sau agentului
care se ocupă cu înfiinţarea companiei, împuternicit, şi poate câţiva acţionari.
Sunt acele companii care nu au active independente sau operaţiuni
comerciale proprii şi care sunt utilizate de proprietarii acestora pentru a-şi
desfăşura afacerile sau pentru a menţine controlul asupra altor companii. O
companie scoică este înregistrată în ţara în care este înfiinţată, dar nu este
tranzacţionată pe piaţa de capital şi nu operează de sine stătător. întrucât
companiile scoică nu sunt ilegale, spălătorii de bani, evazioniştii şi finanţatorii
terorismului le pot relativ uşor converti şi utiliza pentru ascunderea provenienţei
ilicite a veniturilor. Aceste companii sunt uşor de înfiinţat şi pot fi conectate cu
alte companii scoică din lume. Dacă o companie scoică este înfiinţată într-o
jurisdicţie cu o legislaţie strictă sub aspectul protejării secretului bancar, este
aproape imposibil să se identifice adevăraţii proprietari sau administratori ai
societăţii şi, de aceea, este imposibil să se urmărească fondurile ilicite care sunt
returnate către beneficiarul real.
83
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
O tehnică folosită cu succes de infractori este înfiinţarea de companii
scoică pentru a le putea vinde acţiunile „investitorilor externi". Aceşti
„investitori externi" sunt de fapt intermediari folosiţi de spălătorii de bani.
Achiziţionarea acţiunilor se face cu documentaţia legală necesară şi banii intră
astfel în mod legal în posesia infractorilor.
De obicei, înfiinţarea companiilor scoică se face nu de proprietari, ci de
agenţi, care selectează jurisdicţiile ce oferă avantajele unei înfiinţări rapide,
costuri mici de înmatriculare, clauze minime sau care caută acele zone
geografice care facilitează apariţia companiilor „pe ţeavă", locaţii unde nu se
solicită informaţii despre proprietari sau care interzic dezvăluirea unor astfel de
informaţii.
Folosirea liber-profesioniştilor. Avocaţii, notarii, contabilii şi alţi liber-
profesionişti realizează un număr semnificativ de activităţi în sprijinul clienţilor
lor, organizând şi administrându-le afacerile financiare şi comerciale. înainte de
toate, ei acordă asistenţă persoanelor fizice şi juridice în domenii precum
investiţiile, înfiinţări de companii, administrare, management, optimizarea
situaţiei lor fiscale şi alte operaţiuni legale. în plus, consultanţii legali pregătesc
şi, dacă este necesar, strâng documentaţia necesară pentru înfiinţarea de societăţi
comerciale. în multe situaţii, pentru beneficii materiale substanţiale, astfel de
profesionişti pot fi direct implicaţi în desfăşurarea de tipuri specifice de
tranzacţii financiare, de exemplu, păstrarea fondurilor sau plata preţului de
achiziţionare sau vânzarea de bunuri imobiliare. Unii din aceşti liber-
profesionişti ajung să se specializeze în identificarea unor societăţi comerciale
sau locaţii offshore pentru utilizarea lor în scheme de spălare a banilor,
producând toată documentaţia de specialitate necesară, ce oferă o aparenţă de
legalitate afacerilor.
În esenţă, liber-profesioniştii folosiţi ca intermediari deţin cunoştinţe şi
competenţe ce pot fi utilizate de infractori pentru transformarea profiturilor
ilegale în venituri legale.
84
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Sistemele alternative de transmitere a banilor.
Sistemele alternative de transmitere rapidă a banilor (SAT) permit ca
banii să circule în jurul lumii fără a utiliza sistemul bancar convenţional. SAT
poate fi utilizat în scopuri legale şi ilegale şi poate exista în forme diverse. De
obicei sunt păstrate evidenţe ale tuturor tranzacţiilor, dar acestea pot fi făcute în
dialect, prescurtate sau printr-un limbaj nefamiliar investigatorilor şi de aceea
poate fi dificil sau imposibil de interpretat.
Din motive evidente, SAT este un sistem atractiv şi folosit pe scară largă
de către reţelele crimei organizate şi infractorii periculoşi. SAT este utilizat nu
numai pentru a spăla veniturile obţinute din infracţiuni, dar şi pentru a evita
taxele fiscale şi obligaţiile vamale. Există şi o îngrijorare la nivel internaţional
asupra faptului că SAT poate fi folosit uşor în finanţarea terorismului. Se
estimează faptul că există în Europa mii de bancheri SAT, majoritatea
aparţinând comunităţilor asiatice, iar clienţii lor sunt persoane fizice obişnuite şi
nu infractori.
Deşi este o afacere discretă, bancherii din economia subterană sunt
probabil cunoscuţi în cadrul comunităţii şi respectaţi pentru serviciile pe care le
oferă în transmiterea banilor care au fost câştigaţi în străinătate către familiile de
acasă, adesea la o rată de schimb mai bună şi cu un comision mai scăzut decât
cel aplicat de bănci sau de sistemele oficiale de transmitere rapidă de bani.
85
Transferurile de bani sunt, de obicei, folosite de către persoane care nu
păstrează o relaţie tradiţională cu banca şi care vor să transfere banii în ţara lor
de origine, cu minimum de cheltuieli. Aceste transferuri pot fi folosite şi de
către spălătorii de bani. Prin intermediul unei reţele internaţionale de agenţii
localizate peste tot în lume, o persoană poate transfera electronic bani rapid (de
obicei, în cca 10 minute), cu încredere, convenabil şi la preţuri atractive, unor
alte persoane aflate în una din cele peste 150 de ţări.
Cazinourile şi Internetul.
59
Un cazino este un club comercial de jocuri care oferă mai multe tipuri de
jocuri, de exemplu jocuri mecanice, care solicită monezi sau jetoane pentru a fi
activat.
Cazinourile sunt vulnerabile de a fi manipulate de către spălătorii de bani
datorită vitezei şi naturii intensive a jocurilor cu numerar şi datorită faptului că
într-un număr mare de ţări cazinourile furnizează clienţilor lor o gamă largă de
servicii financiare. Aceste servicii disponibile la cazinouri sunt similare, în multe
cazuri cu cele furnizate de bănci şi pot include conturi de debit sau credit,
facilităţi pentru transmiterea sau primirea de fonduri direct de la alte instituţii,
precum şi servicii de schimb valutar şi de încasare în numerar a cecurilor.
Cazinourile din România încă nu aplică servicii formale financiare, dar nu
putem exclude că acestea ar putea fi interesate în serviciile respective într-o scurtă
perioadă de timp.
Riscul spălării banilor este foarte mare datorită faptului că Internetul
folosit în aceste cluburi oferă accesul uşor şi aproape universal, elimină contactul
faţă-în-faţă şi este extrem de rapid şi eficient în eliminarea frontierelor. Există trei
caracteristici ale Internetului care împreună tind să agraveze anumite riscuri
convenţionale de spălare a banilor
accesul uşor prin Internet;
contactul dintre client şi instituţie este unul depersonalizat;
rapiditatea tranzacţiilor electronice.
Societăţile cu titluri nominale şi la purtâtor.
Certificatele de acţionar sunt documente care dovedesc dreptul de
prioritate asupra companiei sau societăţii comerciale. In majoritatea ţărilor,
deţinătorul de acţiuni este înregistrat şi orice transfer de acţiuni către o altă
86
FISCALITATE ŞI POLITICĂ FISCALĂFRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
persoană trebuie să fie înregistrat într-un registru oficial. Totuşi, unele jurisdicţii
oferă posibilitatea deţinerii sau transferului acţiunilor într-o formă "la purtător".
Aceste acţiuni la purtător conferă drepturi de proprietate asupra
companiei mai mult decât deţinerea actuală a acţiunilor. în cazul acestor acţiuni
"la purtător" nu există nici o înregistrare cu privire la acţionar şi cel care se află în
posesia fizică a certificatului de acţionar, este proprietarul unei părţi
corespunzătoare din societatea comercială. De aceea, este probabil ca adevăratul
proprietar al companiei să nu apară în nici o evidenţă a companiilor sau în vreo
statistică guvernamentală. Atunci când identitatea acţionarilor nu este înregistrată
la emiterea şi transferarea unei acţiuni, dreptul de proprietate este anonim. Astfel
de companii reprezintă mijloace excelente pentru primirea, deţinerea şi transferul
averii în mod anonim, la adăpostul controlului financiar sau al organelor
judiciare.
Folosirea organizaţiilor non-profit.
Organizaţiile non-profit adună sute de miliarde de dolari anual de la
donatori şi distribuie aceşti bani -după plata costurilor lor administrative- către
beneficiari. Atât cheltuielile lor administrative, cât şi cuantumul şi necesitatea
cheltuielilor beneficiarilor pot fi exagerate şi dificil de apreciat utilitatea lor.
Folosirea cu rea-credinţă a organizaţiilor non-profit pentru spălarea banilor
şi finanţarea terorismului este o modalitate frecvent folosită de reţelele crimei
organizate, de multe ori aceste entităţi fiind create special în astfel de scopuri.
Problema aceasta a captat antenţia Grupului de Acţiune Financiară
Internaţională (GAFI)51, G8 şi Naţiunilor Unite, precum şi a autorităţilor naţionale
din mai multe regiuni.
51 Grupul de Acţiune Financiară Internaţională .
87
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Cap.4 Cazuri de spălare de bani analizate si comentate
4.1. Cazuistică internaţională
4.1.1. În luna iulie 1997, cele mai prestigioase publicaţii din Europa
Occidentală anunţau prăbuşirea băncii EUROPEAN UNION BANK cu sediul în
Antigua, care fusese înregistrată ca bancă off-shore în acest stat în luna iunie 1994,
având drept companie-mamă o firmă înregistrată în Bahamas şi fondată de doi
cetăţeni ruşi, unul dintre aceştia aflându-se la conducerea băncii MENATEP din
Moscova.
Banca EUROPEAN UNION BANK oferea un anonimat desăvârşit, nu
percepea taxe de administrare a depozitelor şi oferea dobânzi care ajungeau la
9,91% pentru certificatele de depozit în valoare de 1.000.000 dolari.
La un an de la lansarea sa pe piaţă, banca şi-a scos serviciile pe Internet,
fiind prima bancă în care operaţiunile puteau fi încheiate doar prin simpla conectare
la această reţea. Ulterior, banca a recurs la o emisiune de acţiuni, reuşind să atragă
clienţi prin asigurarea unei totale confidenţialităţi asupra identităţii acţionarilor.
La primele semnale privitoare la intenţia autorităţ guvernamentale din
Antigua de a limita sfera de servicii a băncilor, oficialii EUROPEAN UNION
BANK au dispărut cu banii aflaţi în conturi, suma ridicându-se la zeci de milioane
de dolari.
4.1.2. Un alt caz de spălare de bani care merită atenţie, a fost descoperit la
New York, implicând numeroase persoane între care consulul onorific al unei ţări
din Europa de Est, ofiţeri de poliţie, avocaţi, un director de la City Bank şi doi
bancheri elveţieni.
88
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Schema de spălare a fost concepută de o firmă de avocaţi care a folosit pe
post de curier un consul. Acesta prelua sumele cash provenite din traficul de
droguri, predându-le apoi avocaţilor. La rândul lor, aceştia plasau banii în conturi
bancare, cu complicitatea directorului de la City Bank, de unde ulterior erau
transferaţi în Elveţia, în conturi personale. în numai trei ani, prin această schemă
s-au spălat 170.000.000 de dolari.
Toate aceste cazuri de spălare a banilor pun în evidenţă un aspect foarte
interesant şi anume că toţi cei ce coordonează afacerile ilegale dispun de o solidă
pregătire profesională în materie financiară, bancară şi juridică, adică în domeniile
cu importanţă capitală în circuitul spălării banilor52. Un exemplu în acest sens este
cazul lui Girard Gomez, un economist columbian, absolvent al Universităţii din
Harvard (S.U.A.) care a spălat peste 480 milioane de dolari în favoarea lui Sandono
Villar, component al Cupolei Cartelului din Caii (Columbia), utilizând o vastă şi
sofisticată schemă de spălare a banilor proveniţi din traficul de droguri. Cu ocazia
arestării lui Gomez, autorităţile au descoperit la una din reşedinţele acestuia o
dischetă conţinând 151 de conturi la 68 de banei din 9 ţări europene.
Depozitul iniţial a fost constituit în statul Panama, după care sumele au fost
transferate în băncile din ţările europene, în conturi deschise pe numele unor
persoane fizice sau societăţi şi companii panameze.
Repatrierea fondurilor în Columbia, în beneficiul lui Sandono Villar, s-a
făcut prin intermediul investigaţiilor angajate de titularii conturilor (persoane fizice,
societăţi şi companii paravan), în afaceri derulate în Santa Cruz (construcţii,
restaurante, imobile, terenuri, etc).
4.1.3 Unul dintre cele mai interesante cazuri de spălare a banilor îl
reprezintă cel în care a fost implicat Râul Salinas, fratele fostului preşedinte al
Mexicului. Ancheta a dezvăluit faptul că Râul Salinas a luat mită, de la marii
52 Costica Voicu,”Criminalitatea…”,op.cit.,p.145
89
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
traficanţi de droguri şi contrabandişti, precum şi de la reprezentanţii marilor
companii multinaţionale. Cu sprijinul unor înalţi funcţionari ai băncilor mexicane,
Salinas şi-a traficat banii în afara ţării, respectiv în conturi off-shore aparţinând unor
companii paravan din Bahamas şi Insulele Cayman sau sub nume false în Elveţia.
Astfel, doar pe numele de Candio Cerez (unul din numele folosite de Salinas) s-au
depus în Elveţia aproape 100.000.000 dolari.
4.1.4 În decursul unui an si jumatate, un traficant de droguri a predat în
numerar 2,5 milioane dolari (profit din afaceri cu droguri) avocatului său din Satele
Unite. Aceste fonduri erau amestecate de către avocat cu fondurile altor clienţi,
aflate în custodia lui.
Avocatul a achiziţionat o corporaţie de "raft" în Antilele Olandeze denumită
"MEXINVEST", de la un alt avocat şi a dat instrucţiuni ca un cont bancar să fie
deschis pe numele avocatului din Antilele Olandeze, la o bancă din această ţară.
Banii erau transferaţi electronic şi prin curieri care transportau numeroase cereri cu
valoare sub 10.000 de dolari, alimentând contul respectiv.
La instrucţiunile avocatului din Statele Unite, banii erau transferaţi
electronic în cadrul corporaţiei denumită "G. M. Builders" ce aparţinea traficantului
de droguri, pentru a asigura fondurile necesare construirii unui complex de
apartamente iar pentru a asigura o justificare a repatrierii banilor, au fost întocmite
documente false referitoare la un "imprumut" din partea corporaţiei "MEXINVEST'.
Întrucât oficialităţile bancare din Antalele Olandeze au cerut adevarata
identitate a posesorului de cont, fondurile au fost transferate într-un cont bancar din
Insula Marelui Cayman.
Pe lângă finanţarea construcţiei complexului de apartamente, traficantul de
droguri a mai folosit un milion de dolari pentru achiziţionarea de bijuterii de aur.
Pentru a acoperi adevarata sursă a banilor s-au întocmit documente din care rezultă
90
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
că suma a fost împrumutată de la compania "ZANDRA" din Insula Marelui Cayman
corporaţie care nu există în realitate.
4.1.5. Un contabil din Statele Unite a fost descoperit ca fiind spălătorul de
bani pentru un număr de 900 de clienţi, toţi traficanţi de stupefiante. Acesta a
reciclat sume de peste 5 milioane de dolari, săptămânal, timp de 2 ani.
În fapt, contabilul primea, săptămânal, la biroul lui, sume de 5 până la 6
milioane de dolari. La sfârşitul fiecărei săptămâni el transporta bani cu avionul său
personal în Panama, unde era aşteptat de mai multe dube blindate ale unei bănci.
Banii erau depuşi într-un cont al unei corporaţii din Antilele Olandeze prin contul
nr. 1 din Panama.
După o scurtă perioadă de timp, fondurile erau transferate electronic în
contul unei corporaţii panameze dintr-o bancă situată în Insula Marelui Cayman.
Pentru a face schema de spălare imposibil de detectat, contabilul a dispus ca
fondurile să fie transferate din contul nr. 1 din Panama, în contul unei alte corporaţii
panameze.
Organele de poliţie specializate au desfăşurat, pentru documentarea acestui
caz, un complex de activităţi informative şi de investigaţii. Intensele operaţiuni de
supraveghere au stabilit date concrete despre deplasările pe care contabilul
(spălătorul de bani) le efectua săptămânal cu avionul în Panama, transportând bani
rezultaţi din traficul de stupefiante şi contractele pe care acesta le avea la biroul său,
încheiate cu traficanţii de droguri.
În urma percheziţiei efectuate la biroul contabilului au fost găsite
documente ce atestau relaţii cu peste 900 de persoane, cea mai mare parte a acestora
fiind cunoscute ca traficante de droguri. Au fost, de asemenea, descoperite
documentele privind înfiinţarea şi folosirea corporaţiilor străine, precum şi
înregistrările transferurilor electronice efectuate.
91
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
De o importanţă deosebită s-au dovedit documentele privitoare la
împrumuturile făcute, precum corespondenţa purtată de contabil cu un bancher
american care era complicele acestuia la operaţiunea de spălare de bani.
4.2. Cazuri descoperite în Romania
Frauda privind TVA-ul intracomunitar. Urmare a aderarii României la
Uniunea Europeană şi alinieirii legislaţiei fiscale la aquis-ul comunitar, regimul
taxei pe valoare adaugată a suferit modificări de ansamblu cu privire Ia modul de
înregistrare, deducere şi plată, de natură a facilita dezvoltarea mediului de afaceri
din ţara noastră. Totodată aceste modificări au creat premisele apariţiei unor noi
metode de fraudare a TVA cu repercursiuni asupra bugetului de stat.
Principala metodă de fraudare a TVA urmare a tranzacţiiilor
intracomunitare este metoda "CARUSEL". Această metodă reprezintă un mod
complex şi premeditat de fraudare a Taxei pe Valoare Adaugată în statele
membre ale Uniunii Europene fiind săvârşită în special de grupări de crimă
organizată. în schema fraudei se folosesc tranzacţii prin mai multe state membre
pentru exploatarea diferitelor particularităţi şi slăbiciuni ale sistemelor naţionale
de administrare a taxelor şi pentru a ascunde adevaratele legături între
participanţi.
Modelul de bază al fraudării transnaţionale a TVA -ului intra-comunitar
cuprinde cel puţin două state membre şi implică sisteme de evitare a plăţii TVA-
ului, prin care se formează ad-hoc societăţi menite să funcţioneze la nivel
internaţional, scopul fiind evitarea plăţii TVA- ului datorat, pentru a permite
celorlalte verigi din lanţul de fraudă să realizeze deducerea unor plăţi fictive de
impozite şi să obţină astfel o rambursare a TVA-ului sau o reducere a valorii
TVA-ului datorat. Pentru a-şi atinge acest obiectiv ilicit, în general, societatea
92
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
beneficiară a fraudei nu funcţionează şi nu face comerţ ca o societate adevarată
şi, cel mai adesea, adresa sediului său nu este altceva decât o cutie poştală.
Ulterior, după câteva luni de "comerţ", aceste firme dispar, fără să facă declaraţia
de impozit datorat şi Iară să plătească impozitul exigibil, fiind astfel greu
detectabile de către autorităţile fiscale.
Comisia Europeană a adoptat, în data de 17 martie 2008, propunerea
pentru amendarea Directivei TVA şi a Regulamentului privind cooperarea
administrativă în domeniul TVA în vederea accelerării colectării şi a schimbului
de informaţii referitoare la tranzacţiile intracomunitare, începând cu anul 2010.
Astfel, Statele Membre vor putea identifica frauda carusel mult mai repede.
Schimbul rapid de informaţii:
În prezent, durează între 3 şi 6 luni până sunt transmise Statului Membru
în care se datorează plata TVA, informaţiile cu privire la o tranzacţie intra-
comunitară. Conform propunerilor de Directivă şi Regulament, această perioadă
se va reduce la 1-2 luni, în acest fel putându-se depista frauda mult mai repede.
Având în vedere aceste aspecte, Comisia propune:
armonizarea şi reducerea perioadei de declarare a tranzacţiilor intra-
comunitare care implică furnizarea de bunuri şi prestarea de servicii în cadrul
Comunităţii, la o lună;
reducerea de la 3 luni la o lună a perioadei de transmitere a acestor
informaţii între Statele Membre;
colectarea lunară a informaţiilor referitoare la achiziţiile intra-
comunitare de bunuri şi servicii. în acest sens, cumpărătorii sau clienţii care
efectuează tranzacţii cu o valoare mai mare de 200.000€/an calendaristic vor fî
obligaţi să depună declaraţii lunare. Acest prag a fost stabilit pentru a evita
93
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
impunerea celor care efectuează astfel de operaţiuni ocazional sau de o valoare
mică;
simplificarea procedurilor pentru depunerea declaraţiilor privind
tranzacţiile intra-comunitare, în Statele Membre în care aceste proceduri sunt
extrem de complexe.
Acţionând pentru prevenirea şi combaterea faptelor de fraudare a TVA
intracomunitar organele de poliţie au identificat pe H.M. asociat şi administrator
la SC H.C. SRL Galaţi care în perioada 2007 - 2008 a efectuat achiziţii
intracomunitare de bunuri de la diverşi parteneri de afaceri din Belgia, Austria şi
Germania, în valoare de 2.100.000 RON, tranzacţii pentru care s-au aplicat
măsurile de simplificare privind TVA. (pentru invoice-urile aferente tranzacţiilor
efectuate s-a aplicat taxarea inversă; achiziţia s-a efectuat tară TVA, urmând ca
această taxă să fie colectată în statul de destinaţie, în speţă în România). Ulterior,
H.M. a vândut bunurile achiziţionate intracomunitar către persoane fizice şi a
încasat contravaloarea acestora în numerar, fară însă a depune în contul bancar
sumele încasate, aceste operaţiuni efectuându-se în bază de factură fiscală şi
chitanţă. Ulterior administratorul SC H.C. SRL foloseşte sumele obţinute din
vânzarea mărfii la intern pentru achiziţionarea în nume personal de autoturisme
de lux şi imobile, aceste bunuri fiind comercializate către o societate din Ungaria
şi o societate din România, aceasta din urmă fiind administrată de fratele lui HM.
Din verificările efectuate împreună cu reprezentanţii D.G.F.P. Galaţi s-a constatat
că SC H.C. SRL nu a depus nicio declaraţie de impunere şi decont de TVA, de la
înfiinţare şi până la momentul verificărilor, şi nici nu a achitat vreo sumă de bani
la bugetul de stat cu titlul de taxe şi impozite, mai mult decât atât, stabilindu-se că
societatea nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat, având caracter de
societate fantomă. Prin tranzacţiile desfăşurate, SC H.C. SRL a prejudiciat
94
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
bugetul de stat cu suma de 650.000 lei, reprezentând TVA de plată şi impozit pe
profit. Sumele de bani obţinute urmare a neînregistrării tranzacţiilor efectuate au
fost folosite ulterior de H.M. pentru achiziţionarea unor bunuri imobile ce au fost
apoi vândute pentru a se ascunde originea ilicită a fondurilor iniţiale.
Spălarea banilor proveniţi din înşelăciune privind activitatea de leasing.
SC A SA a încheiat cu o societate de leasing financiar un contract ce avea ca
obiect o maşină industrială în valoare de 100.000 EURO, indicând ca furnizor al
acesteia SC B SRL.
După încheierea contractului între societatea de leasing şi SC B SRL,
emiterea facturii aferente utilajului achiziţionat şi plata contravalorii acestuia,
acţionariatul SC A SA s-a modificat, în sensul că acţionar majoritar (95%) a
devenit cetăţeanul X, asociat unic şi administrator al SC B SRL.
95
Din analiza efectuată a rezultat că deşi SC B SRL figura în contractul de
leasing ca furnizor al utilajului, aceasta nu efectuase nici o operaţiune de import a
unui astfel de echipament, aşa cum declarase. în plus, din verificări a rezultat că
livrarea şi recepţionarea echipamentului în cauză a fost fictivă, iar la sediile SC A
SA şi SC B SRL nu s-a mai desfăşurat activitate după momentul încasării
contravalorii acestuia de la societatea de leasing. Pentru a garanta plata
contravalorii contractului de leasing, SC A SA emisese către societatea de leasing
un număr de 36 de bilete la ordin, pe care banca le-a reiuzat, din lipsă totală de
disponibil.
Suma de 100.000 EURO rezultată în urma "manoperei" descrise mai sus a
fost supusă procesului de reciclare prin transferuri bancare succesive, astfel: chiar
în ziua încasării sumei în contul SC B SRL, aceasta a fost transferată in întregime
în contul SC M SRL. Două zile mai târziu, reprezentanţii SC M SRL au convertit
suma rezultând 120.000 USD, bani care au fost imediat transferaţi în contul unei
societăţi comerciale din UNGARIA.
Important de precizat este faptul că ,din analiza efectuată, a rezultat că SC
M SRL era o firmă "fantomă". La un interval de câteva zile, societatea din
UNGARIA a ordonat un transfer în contul SC A SA în suma de 119.000 USD din
care SC A SA a rambursat parţial o linie de credit în valoare de 30.000 USD,
diferenţa de 89.000 USD fiind transferată în contul SC V SRL unde asociat şi
administrator este cetăţeanul X.
Spălarea banilor proveniţi din evaziune fiscală.
64
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Printr-un RTS53 au fost semnalate Oficiului54 operaţiunile suspecte
efectuate de două persoane fizice cu vârste foarte înaintate, între care s-a realizat
un transfer în valoare de 900.000 EURO, cu justificarea «contravaloare imobil».
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat chiar în ziua transferului.
Din analiza efectuată a rezultat că, în decursul a 5 zile înainte de efectuarea
plăţii, contul Persoanei fizice 1 (ordonatorul) a fost alimentat prin transferuri
efectuate de Cetăţeanul A (fiul PF1), Cetăţeanul B şi COMPANIA X SRL.
Referitor la cele două persoane fizice, Oficiul a primit următoarele date şi
informaţii:
Cetăţeanul A este cunoscut ca fiind implicat în trafic de droguri;
Cetăţeanul B este asociat la două societăţi comerciale implicate în evaziune
fiscală.
În legătură cu terenul care a făcut obiectul vânzării-cumpărării, trebuie
menţionat că acesta a fost dobândit de Persoana fizică 2, pentru suma de 400.000
EURO, cu opt zile înainte, de la SC W SRL, firmă controlată de CETĂŢEANUL H
care deţine calitatea de împuternicit a dispune pe conturile Persoanei fizice 2. în
consecinţă, terenul a fost vândut de SC W SRL Persoanei fizice 2 cu suma de
400.000 EURO, iar după numai opt zile terenul a fost revândut către Persoana
fizică 1, cu suma de 900.000 EURO. Câştigul realizat după aceste tranzacţii,
respectiv suma de 500.000 EURO, a fost transferat în contul Cetăţeanului H,
acesta creditând firma W SRL cu suma de 400.000 EURO, introducându-se,
53 Raport pentru tranzactii suspecte54 Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii banilor
97
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
prin această modalitate fondurile obţinute ilegal, într-un circuit legal şi cu o
provenienţă disimulată. De remarcat este şi faptul că aceste tranzacţii
succesive, ale aceluiaşi bun imobil au fost facilitate şi de ignoranţa notarului
public care a autentificat actele de transfer al dreptului de proprietate şi care
a ignorat dispoziţiile Directivei 2005/60/EC a Parlamentului European şi a
Consiliului privind prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării
banilor şi al finanţării terorismului, precum şi ale Legii nr. 656/2002.
98
55
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Spălarea banilor proveniţi din frauda cu carduri.
Patru cetăţeni români au încasat de la o firmă din străinătate, în conturile
deschise în România, dar şi prin intermediul WesternUnion, într-o perioadă
scurtă de timp, sume semnificative de bani justificate ca "salariu". Date fiind
sumele mari încasate într-o perioadă relativ scurtă de timp, a trezit suspiciunea
că aceste venituri ar depăşi un salariu obţinut legal de o persoană fizică.
Din analiza efectuată, a rezultat că în aceeaşi perioadă de timp, cei patru
cetăţeni au mai încasat din străinătate şi alte sume de bani, însă, de această dată,
ordonatori au fost persoane fizice, printre care un cetăţean român M. Totodată,
din datele şi informaţiile primite de Oficiu reiese că pe teritoriul statului străin,
cetăţeanul român M a iniţiat şi constituit o grupare infracţională din care făceau
parte şi alţi membri ai familiei sale, ce a avut ca scop procurarea de echipamente
utilizate la fraudarea bancomatelor pentru obţinerea de venituri materiale prin
comiterea de infracţiuni la legea comerţului electronic.
Sumele astfel încasate în România de mai multe persoane "de încredere",
au fost spălate, în principal, prin investirea lor în bunuri imobiliare, fie direct,
prin transfer bancar, fie prin retragerea banilor în numerar şi cumpărarea
ulterioară a imobilelor.
Spălarea banilor prin tranzacţionarea frauduloasă a unui teren.
În urma analizării sesizărilor primite de Oficiu cu privire la mai multe
operaţiuni suspecte efectuate de persoana fizică A şi grupul de firme coordonat
de aceasta, s-a constatat că au fost derulate diverse operaţiuni cu scopul de
spălare a banilor obţinuţi ca urmare a sustragerii în întregime sau în parte de la
98
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
plata obligaţiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile sau ascunderea
obiectului ori a sursei impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor sub
justificarea unor operaţiuni fictive.
Primul pas în procesul de „albire" a banilor a constat în crearea unui grup
de interese alcătuit din societăţi comerciale plătitoare de impozite şi taxe
diferenţiat în funcţie de cifra de afaceri şi numărul de angajaţi, fiind supuse unui
tratament fiscal diferenţiat şi persoane fizice asociaţi sau administratori - toţi sub
coordonarea persoanei fizice A.
Următoarea etapă a constat în înfiinţarea unei societăţi comerciale SI cu
unicul scop de a cumpăra terenul şi de a-1 revinde fracţionat, la interval de
numai o lună, după care SI a dispărut fiind absorbită, în procesul de fuziune, de
societatea comercială S2.
SI a fost folosită în cadrul grupului de interese condus şi administrat de
persoana fizică A pentru a prelua terenul şi de a-1 valorifica prin mai multe
tranzacţii succesive încheiate între persoanele fizice şi juridice din cadrul
grupului, realizându-se în final un venit de 10.000.000 RON, fără a se plăti
impozitele şi taxele datorate bugetului de stat.
SI a înregistrat terenul achiziţionat în inventarul societăţii la valoarea de
80.000 RON, în timp ce valoarea reală a imobilului era de 4.800.000 RON.
Operaţiunea a fost făcută cu scopul de a ascunde masa impozabilă prin
diminuarea valorii patrimoniului înscris în bilanţul contabil, în sarcina acestei
societăţi - SI, organele de control au stabilit obligaţii fiscale în cuantum de
22.000.000 RON, reprezentând neplata TVA, dobanda TVA, penalităţi TVA,
impozit pe profit, dobânzi pe impozit pe profit şi penalităţi la impozit pe profit.
La momentul radierii (ca urmare a absorbţiei SI de către S2), SI vânduse cea mai
mare parte a terenului, fracţionat, către persoanele fizice A, B şi C, fără a
evidenţia în actele contabile vânzarea sau veniturile realizate din vânzare, astfel:
A a cumpărat 50.000 mp;
99
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
B şi C au cumpărat câte 60.000 mp (în total 120.000 mp);
60.000 mp au fost preluaţi prin fuziune de S2.
Ulterior, terenul s-a „reîntregit" parţial (180.000 mp) în patrimoniul
societăţii comerciale S3 care a preluat părţile de teren ale persoanelor B şi C.
Este de reţinut faptul că la toate tranzacţiile care au avut ca obiect
transferarea dreptului de proprietate asupra terenului plăţile s-au făcut fictiv sub
justificarea unor contracte de creditare, contracte de cesiune de creanţe sau de
vânzare părţi sociale.
100
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
S3 a fost programată iniţial ca punct terminus al lanţului de
tranzacţionare a terenului, însă şi-a pierdut acest „statut" din cauza faptului
că, datorită numărului de angajaţi şi cifrei de afaceri, era plătitoare de
impozit pe venit la cota de 16%. în aceste condiţii terenul a fost iaraşi
fracţionat astfel:
60.000 mp au fost „vânduţi" unei societăţi comerciale S4, plătitoare
de impozit la cota de 3%;
120.000 mp au fost „vânduţi" sub preţul pieţei firmei S5 la care
persoana fizică A este asociat unic.
Suprafaţa de 60.000 mp a fost vândută de S4 către S6 la preţul de
10.000.000 RON, plătindu-se către stat un impozit de numai 3%. S6 a transferat
ulterior terenul în patrimoniul persoanei fizice A cu justificarea stingerii -
compensării unor datorii izvorâte dintr-un contract de creditare antedatat încheiat
între S6 şi A, în calitate de administrator. Suma de 10.000.000 RON a fost
redirecţionată de S4, către persoanele fizice şi juridice care au constituit grupul de
interese prin încheierea cu acestea a mai multor contracte de creditare, cesiune
acţiuni şi cesiune de creanţe la preţuri nereale, cu scopul de a crea obligaţii faţă de
acestea, dându-se astfel o aparenţă de legitimitate transferului de bani.
În concluzie se pot reţine următoarele aspecte caracteristice acestei
tipologii:
persoana fizică A şi-a organizat un grup de firme care au acţionat sub
aceeaşi politică financiară cu scopul de a eluda obligaţiile fiscale datorate
bugetului de stat;
terenul a fost vândut succesiv, sub preţul pieţei, între membrii grupului,
la intervale scurte cu scopul ascunderii masei impozabile;
în actele contabile ale societăţilor comerciale implicate nu au fost
evidenţiate veniturile realizate din vânzarea terenului;
plăţile aferente contractelor de vânzare - cumpărare a terenului au fost
simulate cu ajutorul contractelor de împrumut, cesiunilor de creanţe etc;
100
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Toate operaţiunile au fost coordonate de către o singură persoană fizică A.
101
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Cap. 5 CONCLUZI I
Nu degeaba s-a constatat, în timp, prin intermediul experienţei, că un
sistem fiscal nu este eficient ori potrivit, în funcţie de nivelul mare al încasărilor, ci
de gradul în care acesta este acceptat de contribuabil, fie el persoană fizică ori
juridică. Astfel, evaziunea fiscală apare ca un element dorit sau nu al politicii
fiscale. Economia japoneză, după cel de al doilea război mondial a fost considerată
un miracol, iar unul dintre secretele japonezilor în ce priveşte formarea capitalului
e evaziunea fiscală care e încurajată oficial. în mod legal un japonez adult e scutit
de taxe pentru un cont de economii medii. Japonia are de 5 ori mai multe conturi
de acest fel decât numărul populaţiei, inclusiv copiii. Din această cauză au rata cea
mai mare de formare a capitalului. Din alt punct de vedere, efectul cotelor înalte şi
puternic progresive au dispărut şi ca urmare a faptului că ele au stimulat apariţia
prevederilor legale şi a altora ce sprijină evaziunea fiscală, în speţă, aşa numitele
portiţe legale, ce permit reducerea procentuală a cotelor de impozitare. Intervenţia
statului în menţinerea unui anumit grad de evaziune fiscală în scopurile arătate,
trebuie analizată prin prisma raporturilor dintre efect şi eforturi. Multitudinea
obligaţiilor pe care legea fiscală le impune contribuabililor, sau mai ales povara
acestor obligaţii au făcut să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea
contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligaţiilor fiscale.
Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă şi ingenioasă pentru motivul
că fiscul, lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes:
interesul bănesc.
102
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR
Evaziunea fiscală are un efect direct şi neîntârziat asupra nivelurilor
încasărilor fiscale, fapt ce conduce nemijlocit la dezechilibre în mecanismele pieţei
şi ale derulării programelor economice la nivel macro stabilite prin proiecţiile
bugetare, dar nu în ultimul rând şi la îmbogăţirea, în mod ilicit, a practicanţilor
acestei metode de înşelăciune ce afectează în ultimă instanţă, pe fiecare dintre noi,
contribuabili oneşti. Statul, prin puterile publice, poate şi să incite la evaziune
fiscală, urmărind în principal două scopuri: un scop „pozitiv" argumentat de
dorinţa de a stimula formarea capitalului şi un scop „negativ" reflectat în
sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de
consecinţe. Motivele pentru care în România acest fenomen este greu de
împiedicat şi cuantificat sunt complexe şi numeroase, printre ele putând fi
amintite: multiplele imperfecţiuni şi particularităţi în domeniul legislaţiei fiscale
până la apariţia Codului fiscal, organizarea activităţii fiscale, evaziunea masivă
realizată de diferite grupuri de interese şi agenţi economici apăruţi doar pentru a
beneficia de lacunele legilor, desele modificări ale codului fiscal după apariţia
acestuia, principiul confidenţialităţii bancilor s.a.
103
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR În România nu se poate spune că evaziunea fiscală a fost importată, însă
acest fenomen este o urmare a situaţiei economice a perioadei de tranziţie în care s-
au făcut încercări de combatere şi nicidecum de prevenire a acestui fenomen, a
permisivităţii autorităţilor, a nivelului de trai al majorităţii cetăţenilor, a gradului de
civilizaţie, cultură şi conştiinţă civică, şi mai ales, a politicilor fiscale agresive şi
chiar exagerate uneori duse de către autorităţi.
Criminalitatea financiară este segmentul unde crima organizată joacă rolul
major, atât în ceea ce priveşte crearea comportamentelor criminale, cât mai ales în
relaţia care există între politic, crimă şi criminal. în cadrul criminalităţii generale
un loc aparte îl ocupă criminalitatea economico-financiară (criminalitatea în
afaceri) sau criminalitatea "în gulere albe", aşa cum a fost ea numită, pentru prima
dată în 1940, în literatura criminologică de specialitate, de către Edwin M.
Sutherland în lucrarea "White-Collar Criminality" pentru a desemna
"comportamentele infracţionale care reflectă un abuz de încredere, în cadrul
activităţii profesionale, precum şi corupţia unor persoane care, de obicei, au o
situaţie şi o poziţie economică bună sau foarte bună, în raport cu standardele de
viaţă din Occident".
Sumele de bani realizate din afacerile ilegale ating cote impresionante, însă,
ele trebuie să pară drept "curate" pentru autorităţile abilitate ale statului care,
sesizându-se, ar putea să intervină şi, astfel, să conducă la revelarea acestor afaceri
şi sancţionarea tuturor celor implicaţi. Dar marile organizaţii criminale nu pot să
acopere singure afacerea, astfel încât sumele de bani rezultate să fie considerate ca
fiind obţinute pe cale legală, şi de aceea apelează la complicitatea mediilor de
afaceri, asupra cărora politicul nu-şi manifestă imixtiunea.
103
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILORÎn ultimii ani a survenit o recunoaştere din ce în ce mai mare a faptului că
este esenţial să se lupte împotriva crimei organizate, că infractorii trebuie opriţi, ori
de câte ori este posibil, din a legitimiza rezultatele activităţilor lor criminale prin
transformarea fondurilor din „murdare" în fonduri „curate". Abilitatea de a spăla
rezultatele activităţii criminale prin sistemul financiar este vitală pentru succesul
activităţilor infracţionale. Cei implicaţi în astfel de activităţi au nevoie să
exploateze facilităţile oferite de sectorul financiar mondial dacă vor să beneficieze
de rezultatele activităţilor lor. Utilizarea, în scopul spălării banilor, a sistemelor
financiar-bancare conduce la subminarea instituţiilor financiare individuale şi, în
final, a întregului sistem financiar. în acelaşi timp, integrarea crescută a sistemelor
financiare mondiale şi îndepărtarea barierelor puse în faţa mişcării libere a
capitalului au crescut uşurinţa cu care banii negri pot fi spălaţi şi complică procesul
de urmărire a banilor. Ultimele tendinţe au evidenţiat faptul că spălătorii de bani îşi
direcţionează din ce în mai mult eforturile pentru angajarea unor intermediari non-
bancari şi non-financiari. Astfel, lupta împotriva spălării banilor îşi investeşte
încrederea în conştientizarea unei game largi de persoane juridice care nu sunt
numai cele din sectorul bancar sau financiar.
104
Succesul şi stabilitatea pe termen lung a oricărei instituţii financiare depinde
de atragerea şi păstrarea fondurilor câştigate în mod legitim. Banii câştigaţi în mod
fraudulos au, invariabil, o natură tranzitorie. Ei strică reputaţia şi descurajează pe
investitorul cinstit. Instituţia financiară care se implică într-un scandal de spălare a
banilor va risca acuzarea în instanţă şi pierderea bunei reputaţii pe piaţă.
Dacă nu este controlat, procesul de spălare a banilor poate submina eforturile
depuse pentru existenţa unor pieţe libere şi competitive, şi afectează dezvoltarea
unei economii sănătoase.
Spălarea banilor reprezintă un factor major de contaminare a întregii
economii: acest fenomen poate eroda integritatea instituţiilor financiare ale unei ţări
prin influenţarea cererii de numerar, nivelului ratei dobânzii şi ratei de schimb
valutar şi, în acelaşi timp, poate genera inflaţie.
Prin procedeele lor ilicite, infractorii pot investi în sectoare ale economiei
unde activele pot fi utilizate ulterior ca maşini de spălare a banilor. în plus, într-o
economie în care tehnologia avansată şi globalizarea permit transferul rapid de
fonduri, lipsa de control asupra spălării de sume mari de bani poate submina
stabilitatea financiară. Mai mult, într-o ţară cu o situaţie financiară precară,
scoaterea a milioane şi chiar miliarde de dolari anual din procesul normal de
creştere economică reprezintă un real pericol. Strategiile de spălăre a banilor
includ tranzacţii care, prin volum, sunt foarte profitabile, şi deci atractive pentru
instituţiile financiare legale sau alte persoane juridice folosite ca intermediari de
către persoanele fizice care doresc să transforme fondurile „murdare" în fonduri
„curate". Spălarea banilor orientează banii din economia ilegală şi îi plasează, prin
investiţii, în economia legală, bazându-se pe capacitatea şi performanţa sistemului
financiar de a transfera capital şi active în cantităţi mari şi în timp scurt.
Experienţa acumulată de reţelele crimei organizate este redutabilă. în
consecinţă, se impune colaborarea strânsă a organelor şi organismelor abilitate să
lupte împotriva acestora, pentru prevenirea generalizării fenomenului de spălare a
banilor. în caz contrar, există riscul, deloc neglijabil, ca banii spălaţi să devină
„motorul" economiei şi să-şi impună propriile „reguli", ceea ce înseamnă de fapt
105
subminarea sau chiar desfiinţarea autorităţii statale şi domnia arbitrarului de tip
mafiot.
În mod tradiţional, eforturile de combatere a spălării banilor s-au concentrat
în mare măsură asupra procedurilor de constituire a unor depozite de către
instituţiile din sectorul financiar deoarece spălarea banilor prin această metodă
este uşor de recunoscut Infractorii au răspuns rapid măsurilor luate de sectorul
financiar în ultimii ani recunoscând faptul că plăţile în numerar fâcute în cadrul
sectorului financiar pot da naştere ulterior la întrebări. Drept urmare, au fost
căutate noi mijloace pentru transformarea banilor câştigaţi ilegal şi combinarea lor
cu fondurile legitime înainte de a le introduce în sistemul financiar, făcând astfel
mai dificilă detectarea în etapa plasării. în ultimul timp, tot mai multe cazuri de
spălare a banilor îmbracă forme din cele mai sofisticate, în care numerarul nu este
implicat.
Băncile, în calitatea lor de furnizori ai unei game largi de servicii de
transfer de fonduri şi de creditare, pot fi utilizate în toate etapele spălării banilor
de la plasare, la stratificare şi integrare. Sistemele electronice de transfer al
fondurilor permit transferul rapid al acestora între conturi sub nume şi jurisdicţii
diferite. Operaţiunile multiple şi diversificate în conturi sunt folosite de multe ori
ca parte a procesului de spălare a banilor, creând straturi complexe de tranzacţii.
În acest context, organizaţiile criminale sofisticate şi „spălătorii de bani
profesionişti" doresc să apeleze la serviciile bancare pentru a-şi utiliza fondurile
„murdare". Prin intermediul unor companii şi persoane fizice, aceste organizaţii
generează activităţi comerciale internaţionale false pentru a mişca banii iliciţi
dintr-o ţară în alta. Ele creează iluzia comerţului internaţional folosind facturi
false pentru a genera transferuri internaţionale aparent legale şi folosesc operaţiuni
fictive pentru a ascunde şi mai mult urmele. Multe dintre companiile „scoică" pot
chiar să abordeze propriile bănci pentru a obţine credite prin care să se finanţeze
astfel de activităţi.
106
Băncile însă nu reprezintă singurele mecanisme şi instrumente prin
intermediul cărora se pot spăla banii. în primul rând, numeroşi intermediari
financiari furnizează servicii care sunt similare cu cele tradiţionale oferite de
bănci. Mai mult decât atât, în vederea ocolirii măsurilor de combatere a spălării
banilor, aceste persoane îşi concertează eforturile spre exploatarea sectorului non-
bancar, utilizând alte instituţii financiare (cum ar fi instituţii financiare, societăţi
de servicii de investiţii financiare, companii de asigurări, case de schimb, etc.),
precum şi instituţii non-financiare (cazinouri, agenţii imobiliare, etc.). Deoarece,
de obicei, spălătorii nu-şi pot asigura o expertiză profesională specializată, ei
trebuie să beneficieze de consultanţa juriştilor, contabililor, consultanţilor
financiari şi a altor specialişti.
Prin urmare, un sistem exhaustiv de combatere a spălării banilor se bazează
pe conştientizarea unei varietăţi de intermediari financiari şi non-financiari,
precum şi a agenţilor economici care trebuie să coopereze, în mod responsabil, cu
autorităţile şi să răspundă în mod activ împotriva pericolului de a fi implicaţi în
acest fenomen.
BIBLIOGRAFIE
Dan Grosu Şaguna - Drept financiar şi fiscal-Tratat, Ed. Eminescu,
Bucureşti, 2004;
Tudor Amza - Criminologie - Tratat de teorie şi practică criminologică,
Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002;
107
Gheorghe Mocuţa - Criminalitatea organizată şi spălarea banilor, Ed. Noul
Orfeu, Bucureşti, 2004;
Ştefan Popa, Adrian Cucu - Economia subterană şi spălarea banilor, Ed.
Exvent, Bucureşti, 2000;
Nicolae Ghinea – Criminalitatea financiar-fiscala, Ed. Duran’s,
Bucuresti,2009
Nicolae Ghinea – Investigarea fraudelor – curs universitar, Ed.
Sitech,2008, Craiova
Ioan Dascalu – Centrele financiare offshore, paradisurile fiscale si secretul
bancar, Ed. Argument,Bucuresti,2001
Costică Voicu, Alexandru Boroi - Dreptul penal al afacerilor, Ediţia a-III-
a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006;
Costică Voicu - Spălarea banilor murdari, Ed. Sylvi, Bucureşti, 1999;
Costică Voicu – Banii murdari si crima organizata, Ed. Artprint,1995
Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor -
Raport de activitate pe anul 2009;
Serviciul Român de Informaţii - Raport de activitate în perioada 2002 -
2007;
Raportul Fondului Monetar Internaţional privind veniturile obţinute din
activităţi criminale pe anii 2005-2010;
Raport al Inspectoratului General al Poliţiei Române pe anii 2004-2009
privind infracţiunile de evaziune fiscală şi spălare de bani soluţionate.
Legea nr.656/7 decembrie 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.904 din 12 decembrie 2002
modificata si completata de Legea nr. 39/2003, Legea nr. 230/2005; Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 135/2005; Legea nr. 36/2006; Legea nr. 405/2006; Legea
nr. 306/2007; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2008.
108
Legea nr.241/27.07.2005, pentru combaterea evaziunii fiscale publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 672 din 27/07/2005.
Legea nr.31/16 decembrie 1990, privind societăţile comerciale republicata in
Monitorul Oficial Partea I nr. 1066 din 17.11.2004, modificata prin Legea nr.
302/2005; Legea nr. 85/2006; Legea nr. 164/2006; Legea nr. 441/2006; Legea nr.
516/2006; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2007; Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 52/2008.
Legea nr.39/21 ianuarie 2003, privind prevenirea şi combaterea
criminalităţii organizate, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.50 din 29
ianuarie 2003.
Legea nr.571/22 decembrie 2003, privind Codul fiscal, publicata în
Monitorul Oficial Partea I nr. 927 din 23.12.2003, modificată şi completată prin
Legea nr. 372/2007; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008; Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/2008; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2008;
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2008.
H.G. nr.531/19.04.2006, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 392
din 08.05.2006, pentru aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a
Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor.
Legea nr.565/16 octombrie 2002, pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor
Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi a Protocolului împotriva
traficului ilegal de imigranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate,
adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, publicată în Monitorul oficial Partea I
nr.813 din 8 noiembrie 2002.
Legea nr.263/15 mai 2002, pentru ratificarea Convenţiei europene privind
spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată
la Strasbourg la 8 noiembrie 1990, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.353
din 28 mai 2002.
109
www.IGPR.ro www.anaf.ro www.imf.org www.irs.gov www.politiaromana.rowww.onpcsb.ro www.mfinante.rowww.fbi.gov
110
111
112
113
114
115
116