Copiute Pentru Examen - Teoria Economica.[Conspecte.md]

7/28/2019 Copiute Pentru Examen - Teoria Economica.[Conspecte.md]

http://slidepdf.com/reader/full/copiute-pentru-examen-teoria-economicaconspectemd 1/62

1.Esenţa Economiei şi Ştiinţa Economică

Economia – reprezintă ansamblul activităţilor economice legate de procesele de producţie,circulaţie, repartiţie şi consum a bunurilor economice.

Structura economiei:

a) MicroEc – include unităţile primare de activitateeconomică (ex: întreprinderile individuale, dearendă, colective etc);

b) MezoEc – include ramurile economiei naţionalede producţie (industria, agricultura, transportul);

c) MacroEc – include economia unei ţări (unităţile primare + ramurile respective);MondoEc – cuprinde interdependenţa economicădintre economiile naţionale şi fluxurileeconomice internaţionale;

e) ExtraEc – se referă la economia cosmosului,mărilor, oceanelor.

Economia în dependenţă de formele defuncţionare include următoarele sectoare:

1) Sectorul primar – silvicultura, agricultura, pescuitul etc.

2) Sectorul secundar – include ramurile de prelucrare (industriile de prelucrare, chimică);

3) Sectorul terţiar – include ramurile de deservire(serviciile de transport, de asigurare, comunale,financiare, comunicaţiile);

4) Sectorul cuaternar / informaţional – includeinformatica, ştiinţa, învăţământul.Din punct de vedere a

formelor de proprietateeconomia include:1) Sectorul privat – ce întruneşte toate

întreprinderile private;2) Sectorul public - întruneşte întreprinderile de

stat şi municipale;3) Sectorul mixt - întruneşte întreprinderile cu

capital privat şi public, naţional şi străin.

Economia poate fi analizată în aspect tehnologicşi în aspect social-economic.

În aspect tehnologic Economia include:Economia Resurselor – reflectă procesul detransformare a resurselor limitate în bunuri economice necesare pentru satisfacereanevoilor umane, destinate pentru consumul

productiv/personal.Economia Reproductibilă – care includeinterdependenţa dintre cele 4 faze de reproducţie: faza de producţie, circulaţie,repartiţie şi consum.Economia Naţională – care include: Economiaunităţilor primare, Economia sectoarelor,

Economia regională.

Economia privită în aspect social-economicinclude unitatea dintre forţele de producţie şirelaţiile de producţie.Forţele de producţie – reprezintă raportul dintreom şi natură; includ mijloacele de producţie,forţa de muncă, ştiinţa.Relaţiile de producţie – reprezintă relaţiile ceapar între oameni în procesul de producţie a

bunurilor economice indiferent de dorinţa şi

voinţa acestora. Economia nu trebuie confundată cu Ştiinţa Economică.

Ştiinţa economică studiază fenomeneleşi procesele economice care parcurg în societate.

Ştiinţa Economică este bazată pe 3 principii:• Interdependenţa dintre teorie şi practică.• Unitatea dintre Micro şi MacroEconomie.• Realismul istoric.

Ştiinţa Economică poate fi privită în aspect

pozitiv şi normativ. În aspect pozitiv ŞtiinţaEconomică reflectă ceea ce există, iar în celnormativ – ceea ce trebuie să fie.

2. Evoluţia obiectului de studiu al Teoriei

Economice

Obiectul de studiu al Teoriei economice a trecut

prin următoarele etape:

1) Etapa Antică – Xenofon „Principala bogăţie o constituie pământul”, care a determinat

termenul de economie şi obiectul de studiu.Platon, Aristotel.2) Etapa Medievală – Toma Aquino, numit şi Sf.

Toma Aquino – filozof, teolog şi economistitalian.

3) Etapa Mercantelistă – a durat 3 secole; principala formă de bogăţie erau banii din aur şiargint; apare Economia Politică. Thomas Mun,J. Polber. A. Monthcretien (fr)

4) Etapa Fiziocrată – Fr.Quesnay cu faimosul său„Tablou Economic”, în viziunea lui ştiinţaeconomică trebuie să studieze căile de

îmbogăţire care se realizează în agricultură.A.R.Turgois, W.Petty

5) Etapa Clasică sau Liberalismului economicclasic – a durat aproape 100 ani. David Ricardo,Adam Smith ca reprezentanţi.

6) Etapa Marxistă sau Socialistă – Karl Marx„Capitalul”. Marx a schimbat radical obiectulde studiu al ştiinţei economice- ştiinţaeconomică studiază relaţiile economice care apar între burghezie şi proletariat.

7) Etapa Naţionalismului economic – H.Carey,Fr. List. Obiectul de studiu: Ştiinţa Economicătrebuie să studieze nu individul şi nu căile deîmbogăţire, ci naţiunea şi specificul naţional.

8) Etapa Neoclasică sau Marginistă – K.Menger,L.Walras, A.Marshall. Obiectul de studiu al

1



ştiinţei economice este studierea utilităţilor marginale a bunurilor economice, precum şi arelaţiilor de circulaţie şi consum. În această etapăapare Econometria.

9) Etapa Keynesiană – Lordul J.Keyns. înviziunea lui Keynes obiectul de studiu al ştiinţeieconomice este studierea legilor cu caracter

psihologic.• Etapa Neoliberală sau Monetarismului actual

– M.Friedman, W.Yoken, Fridrich vonHayek . În viziunea neoliberalilor obiectul destudiu al ştiinţei economice este studiereafluxurilor monetare şi reglementarea acestora din

partea statului.Actualmente Obiectul de studiu al TeorieiEconomice este:

• Studierea relaţiilor economice care apar întreoameni în procesul de utilizare eficientă aresurselor economice limitate.

• Studierea categoriilor şi legilor economice.•

Studierea modelelor şi sistemelor economice.

3.Categoriile, legile, metodele de cercetare şifuncţiile Teoriei Economice

Fenomen economic – acesta reflectă formaexterioară a activităţii economice perceputădirect de către oameni (privatizarea).

Proces economic – reprezintătransformările calitative, cantitative şi structuralecare parcurg în viaţa economică (procesul destabilizare a economiei naţionale).

Categoria economică – reprezintă oabstracţie ştiinţifică care reflectă o anumitălatură a relaţiilor de producţie. Ca categoriieconomice sunt considerate marfa, banii, salariu,

profitul, dobânda, renta, concurenţa, creditul,etc.

Categoriile economice pot fi divizate în 3grupe:

1) Categorii economice generale care funcţioneazăîn toate modurile de producţie (producţia,repartiţia, consumul, munca);

2) Categorii economice intermediare care

funcţionează în mai multe moduri de producţie(valoare, bani, cerere, dobândă, rentă);

3) Categorii economice specifice modului de producţie dat (concurenţa, acumularea de capital,inflaţia, şomajul).

Teoria economică în afară de categoriieconomice studiază şi legi economice.

Legea economică – reflectă legăturilegenerale, esenţiale, repetabile şi relativ stabile afenomenelor şi proceselor economice.

Legile economice ca şi categoriileeconomice se clasifică în 3 grupe mari:

1) Legi Economice Generale – care activează întoate modurile de producţie (legea creşterii,legea productivităţii muncii, legea acumulării);

2) Legi Economice Comune – care activează pentrumai multe moduri de producţie (legea valori);

3) Legi Economice Specifice – care acţionează înmodul de producţie dat (legea concurenţei).

Teoria economică ca şi alte disciplineeconomice în procesul de studiere a fenomenelor şi proceselor economice aplică următoarelemetode:

1) Metoda de inducţie şi deducţie. Inducţia –

prevede studierea proceselor economice de la particular la general şi generalizarea lor;deducţia – prevede înaintarea anumitor teorii şiipoteze şi verificarea lor în practică de la generalla particular.

2) Metoda de analiză economică şi sinteză.Analiza – prevede studierea diferitor laturi alefenomenului dat. Analiza se manifestă înurmătoarele forme:

a) Statică, care reflectă situaţia economică lamomentul dat;

b) Dinamică - reflectă situaţia economică la diferite

etape de dezvoltare;c) Cantitativă – reflectă schimbările cantitative în

economie;d) Calitativă – care are loc în economie;e) Macroeconomică;f) Microeconomică.

Sinteza – prevede întrunirea proceselor analizateîntr-un fenomen întreg.

3) Metoda de abstracţie ştiinţifică – prevedestudierea unor laturi a relaţiilor de producţie.Abstracţia ştiinţifică reflectă în conştiinţaoamenilor realitatea economică. Exemplu:valoarea, pe care nu o poţi vedea, dar ea există şiare o bază reală.

4) Metoda dialectică – reflectă procesul deapariţie, dezvoltare şi dispariţie a fenomenuluieconomic.

5) Metoda matematică – este utilizată pentru aelabora diverse prognozări a economiei naţionale/ mondiale şi a diferitor variante de dezvoltareeconomică.

6) Metoda logică şi istorică. Teoria economică

analizează fenomenele şi procesele economice înaspect istoric şi în aspect logic.7) Metoda de experiment. Teoria economică

aplică această metodă în procesul de studiere a posibilităţilor dezvoltării economice, pentru averifica avantajele şi dezavantajele fenomenelor şi proceselor economice.

Teoria economică îndeplineşte 3 funcţiiprincipale:1.Funcţia de cunoaştere (cognitivă) – constă înanaliza fenomenelor şi proceselor economice în

scopul rezolvării problemelor stringente alesocietăţii2.Funcţia metodologică. Teoria economică stăla baza tuturor disciplinelor economice

2



3.Funcţia practică. Teoria economicăelaborează diferite concepte, teorii, care pot fiaplicate în practică.Tema 21. Nevoile umane si interesele economiceNevoile umane – cerinţele materiale,economice, sociale, spirituale de mediu ecological vieţii şi activităţii oamenilor.

Nevoile umane au următoarele trăsături:1) Nevoile umane sunt nelimitate în număr (creşterea în continuu a nevoilor umane în baza

progresului tehnico - ştiinţific constituie o legeeconomică generală);

2) Nevoile umane sunt limitate în volum;3) Nevoile umane sunt concurenţiale şi substituibile

(cafeaua – ceaiul - compotul);4) Nevoile umane sunt complementare şi deseori

realizarea lor este interdependentă (legătura întreanumite lucruri);

5) Nevoile umane au caracter reproductibil şi

repetabil (proces de repetare).

Nevoile umane pot fi grupate în:a) Nevoi inferioare (apa, pâine) şi superioare

(cunoştinţe, ştiinţe);b) Nevoi directe de consum (îmbrăcămintea,

încălţămintea, mâncare) şi nevoi indirecte de producţie (materie primă);

c) Nevoi absolute (apa, aer) şi nevoi relative(vizitarea teatrelor, cinematografelor);

d) Nevoi actuale (de a poseda locuinţă) şi nevoiviitoare (de a zbura pe lună).

În literatura economică toate nevoile suntclasificate în 3 grupe:

1. Nevoile naturale (fiziologice, biologice);2. Nevoile sociale (convieţuire, comunicare);3. Nevoile spirituale (de instruire, de perfecţionare

profesională, culturală). Interesele economice sunt o formă derealizare a nevoilor umane. Interesele economice se divizează în:

a. Interesele personale sau individuale;b. Interesele private (a firmelor);c. Interesele publice (a statului)d. Interesele de grup (studenţilor, inteligenţilor etc.)

2. Resursele si bunurile economice

Resurse economice – totalitatea elementelor,condiţiilor, premizelor directe şi indirecte, realeşi monetare, care sunt utilizabile şi pot fi atraseîn procesul de producere a bunurilor economiceşi serviciilor necesare pentru satisfacerea

nevoilor umane.

Resursele economice pot fi divizate în:

1. Resursele materiale , care la rândul lor se împartîn:

a) resurse primare (fondul funciar,silvic, bogăţiile subterane, flora, fauna); b) resursele derivate (utilajul, maşinile,instalaţiile, clădirile).

2. Resursele umane, care la rândul lor se împart: a) resursele primare (populaţia); b) resursele derivate (stocul de

cunoştinţe, descoperirile ştiinţifice, breveteleetc.)Legea economică generală – volumul,

structura şi calitatea resurselor evoluează maiîncet decât volumul, structura nevoilor umane.

Alegerea raţională a resurselor decătre agenţii economici depinde de:

1) Nivelul de resurse de care dispune agentuleconomic;

2) Coraportul dintre cerere şi oferta pe piaţa

respectivă referitor la produsele care vor fifabricate;

3) Depinde de nivelul ratei profitului aşteptatBunul economic – rezultatul utilizării eficiente aresurselor economice, care satisface anumitenevoi personale sau sociale. Bunurile economice pot fi grupate în:

1) Bunuri economice relativ libere aflate în natură(aer, lumina solară, apa, vânt etc.)

2) Bunuri economice limitate (terenuri agricole,cărbune, gaz);

3) Bunuri materiale (îmbrăcăminte,utilaj),nemateriale

4) Bunuri directe de consum personal (alimentare sinealimentare); si indirecte (materie prima ,masini)

5) Bunuri iniţiale (materie primă); si intermediare(faina , ciment)

6) Bunuri finale cu destinaţie de consum personal,social şi productive

Marfa – reprezintă un bun economic creat în

baza factorilor de producţie care întruchipeazăcheltuieli de factori de producţie şi care estedestinat pentru schimb prin mecanismul decumpărare-vânzare.

Marfa se manifestă în următoarele forme:1) În formă de obiecte de consum personal şi

productiv;2) În formă de resurse naturale (loc de pământ,

cărbune, petrol, gaz);3) În formă de forţă de muncă;4) În formă de capital real (maşini, utilaje);

5) În formă de servicii manageriale şi de marketing;6) În formă de rezultate ale activităţii ştiinţifice(brevete, inovaţii);

7) În formă de moneda şi hârtii de valoare;

3



8) În formă de bunuri materiale şi nemateriale. Marfa are 2 laturi:

1) Utilitatea (valoare de întrebuinţare);2) Valoarea (valoare de schimb).

Utilitatea – reflectă gradul de satisfacere anevoilor umane.

Utilitatea se manifestă în următoarele forme:

a) Unitară (utilitatea unei persoane);b) Totală (utilitatea unui anumit număr deconsumatori);

c) Marginală (utilitatea ultimei partide de bunuricare satisfac cerinţele consumatorului).Calitatea bunului – gradul de satisfacere acerinţelor consumatorilor în bunurile respectiveMarfa în afară de utilitate dispune de valoare deschimb şi valoare.Valoarea – categorie economică careîntruchipează totalitatea cheltuielilor factorilor de producţie materializaţi în marfă.

Valoarea de schimb – reprezintă raportul dintredouă mărfuri care conţin aceeaşi cantitate defactori de producţie (exemplu: 1 kg de carne = 1kg de cereale). În economia de piaţă marfa devine şi forţă demuncă. Pentru ca forţa de muncă să se manifesteîn formă de marfă sunt necesare 2 condiţii:

1) Ca lucrătorul să fie juridic liber;2) Ca lucrătorul să fie lipsit de mijloace de

existenţă.Forţa de muncă ca marfă la fel are

utilitate şi valoare. Utilitatea forţei de muncă camarfă constă în crearea unei valori mai mari,decât valoarea forţei de muncă proprie. Valoarea forţei de muncă includeelementele:

a) Cheltuielile pentru reproducţia forţei de muncă alucrătorului;

b) Reproducţia cheltuielilor pentru întreţinereafamiliilor;

c) Cheltuielile pentru perfecţionarea lucrătorului;d) Cheltuielile pentru dezvoltarea socială a

lucrătorului.

3. Conţinutul activităţii economice şi fazele ei

Activitate economică – reprezintă un proces complex de atragere, alocare şi utilizareeficientă a resurselor economice în scopulsatisfacerii nevoilor umane.

Activitatea economică include diferiteactivităţi umane:

1) Activitatea de producţie şi reproducţie;

2) Activitatea de organizare a procesului deschimb;3) Activitatea de organizare a repartiţiei bunurilor;4) Activitatea ştiinţifică;

5) Activitatea de ocrotire a mediului ambiant.Principalele forme de activitate

economică sunt:a. De producţie;b. De circulaţie (de schimb);c. De repartiţie (distribuire);d. De consum.

Aceste 4 forme de activitate formeazăfazele procesului de producţie. Între cele 4 faze

de producţie exista o interdependenţă.

1) Faza de producţie include activităţilelegate de combinarea factorilor de producţie şide producere a bunurilor economice.Producţia este divizată în:

• Producerea bunurilor materiale: producţiaindustrială, producţia agricolă, producţia îndomeniul de construcţie, producţia de serviciimateriale (servicii comunale, servicii de comerţ,servicii de transport etc.)

• Producerea bunurilor nemateriale: producţia deservicii nemateriale (servicii juridice, serviciimedicale, servicii de instruire etc.), producţia

bunurilor nemateriale (producţia obţinută înurma activităţii intelectuale: manuale, tablouri,opera etc.)

Serviciile materiale şi nematerialeformează sectorul de servicii.

2) Faza de circulaţie (schimb)includeactivităţile economice legate de comercializarea

bunurilor economice, păstrarea şi depozitarea

bunurilor.

3) Faza de repartiţie include activităţile legatede procesul de distribuire şi redistribuire avenitului naţional cât şi a veniturilor obţinute înurma utilizării factorilor de producţie (salariul,dobânda, profitul, dividendul etc.)

4) Faza de consum include activităţile legate deorganizarea si exercitarea consumului personal şi

productiv.Una din problemele cheie este

determinarea posibilităţilor de producţie la nivelmicro si macroeconomic.Principiul de bază al activităţii

economice este obţinerea rezultatelor maxime cucheltuieli minime. Pentru a realiza acest

principiu este aplicată curba posibilităţilor deproducţie.

Tema31. Proprietatea – baza activităţii economice

Conţinutul juridic şi economic al proprietăţii

Problema proprietăţii – problema cheie înteoria economică. Persoanele care dispun de

proprietate, monopolizează activitatea

4



economică şi determină direcţiile politiciieconomice şi deciziile de ordin politic.

Proprietatea – reprezintă ansamblul derelaţii economice de însuşire a bunurilor şiserviciilor, relaţii determinate de norme socialela diferite trepte istorice.

Proprietatea poate fi analizată în 2aspecte: Juridic şi Economic.

În aspect juridic proprietatea – reprezintă un bun care aparţine cuiva şi care reflectă 3 formede drept:Dreptul de a poseda, Dreptul de a utiliza, Dreptulde a administraÎn aspect economic proprietatea – reprezintărelaţiile economice care au ca scop însuşireaeficientă a bunului dat, reflectă relaţiile degospodărire care apar între oameni în procesulde producţie a bunurilor materiale şi aserviciilor. Proprietatea în aspect economicreflectă următoarele 3 forme:

a) Relaţiile de însuşire a factorilor de producţie.b) Relaţiile de folosire raţională a mijloacelor de

producţiec) Relaţiile de realizare economică a proprietăţii

Subiecţii proprietăţii sunt:1) Persoanele fizice, inclusiv cele străine;2) Persoanele juridice, inclusiv cele străine;3) Guvernul (statul);4) Organele de administrare publică locală;5) Organizaţiile internaţionale.

Obiectele proprietăţii sunt:1) Terenurile arabile şi bogăţiile subterane;2) Clădirile, utilajul, instalaţiile;3) Rezultatele activităţii intelectuale (opere de

muzica, sculptura, literatura, invenţii);4) Banii şi hârtiile de valoare.

O formă specifică de proprietate esteproprietatea intelectuală (lucrările ştiinţifice,

brevete, manuale, arta, operele de muzică etc.).

Sursele de apariţie a proprietăţii sunt:a) Proprietatea obţinută în urma utilizării muncii

salariate;b) Proprietatea obţinută în urma activităţiiantreprenoriale;

c) Proprietatea obţinută în baza activităţiiintelectuale;

d) Proprietatea obţinută prin moştenire;e) Proprietatea obţinută din alte activităţi care nu

contravin legislaţiei în vigoare.

Tipurile şi formele de proprietate

În condiţiile economiei de piaţă există 3

tipuri de proprietate:1) Proprietatea privată;2) Proprietatea publică;

3) Proprietatea mixtă – o îmbinare a celor două demai sus.În cadrul acestor două tipuri de proprietate(privată, publică) există mai multe forme. Principala formă de proprietate este

proprietatea privată ce include bunurileeconomice ce aparţin unei sau mai multor

persoane fizice sau juridice.

Proprietatea privată se manifestă în 3 forme:a) Proprietatea privată individuală bazată pe munca personală;

b) Proprietatea privată bazată pe utilizarea munciisalariaţilor;

c) Proprietatea privată asociativă (S.R.L., S.A.,cooperative etc.).Proprietatea privată are laturi atât pozitive cât şinegative.

Laturile pozitive sunt:1) Asigură autonomia economică şi libertatea în

luarea deciziilor referitor la activitatea

economică;2) Generează concurenţă reală între agenţii

economici;3) Stimulează iniţiativa producătorului şi a

cointeresării materiale în rezultatul muncii sale;4) Asigură libertate şi democraţie în societate;5) Mai uşor se adaptează la cerinţele pieţei. Laturile negative:1) Duce la concentrarea, centralizarea capitalului şi

formarea uniunilor monopoliste, care negativinfluenţează asupra mediului concurenţial;

2) Duce la divizarea societăţii în bogaţi si săraci;3) Duce la eliminarea micilor producători în procesul luptei de concurenţă (funcţionează aşanumita „legea junglei”).

Proprietatea publică include bunurile ceaparţin statului sau organelor de administrare

publică locală.

Proprietatea publică se manifestă în 2 forme:• Proprietatea publică de stat;• Proprietatea publică municipală.

Proprietatea publică are atât avantaje cât şi

dezavantaje Avantajele proprietăţii publice:1) Include activităţi cu riscuri mari (cercetai

fundamentale);2) Admite investiţii mari imposibile pentru

întreprinzătorii privaţi;3) Asigură asistenţă socială şi activităţi de ordin

public;4) Asigură stabilitate relativă a locurilor de muncă. Dezavantajele proprietăţii publice:1) Nu stimulează cointeresarea materială

lucrătorului în rezultatele muncii sale;2) Duce la extinderea birocraţiei şi spoririicosturilor manageriale;

5



3) Duce la susţinerea întreprinderilor nerentabileacordându-le anumite subvenţii.

Proprietatea mixtă se manifestă înurmătoarele forme :

a) Combinarea capitalului naţional public şi privat(S.A. “Franzeluţa”)

b) Îmbinarea capitalului naţional public şi străin(S.A. “Moldova Gaz”)

c) Proprietatea mixta cu întrunirea capitalului

naţional privat şi străin (S.A. “Ionel”)

Agenţii economici ca subiecţi ai proprietăţii

Agent economic – o persoană sau un grup de persoane fizice sau juridice, care dispun(e),controlează şi utilizează factorii de producţie şi

participă în viaţa economică.

În conformitate cu sistemul naţional deconturi exista 5 grupe de agenţi economici:

1) Agenţi economici producători la care se referă

întreprinderile care produc bunuri materiale şiservicii. La această grupă se referă: Societăţile

pe Acţiuni, Societăţile cu Răspundere Limitată,Cooperativele de producţie.

2) Agenţi economici consumatori la care se referămenajele, întreprinderile individuale,întreprinderile familiale, întreprinderilecooperative, care utilizează veniturile lor înscopul procurării de bunuri şi servicii.

3) Agenţii economici financiari la care se referă băncile şi instituţiile financiar creditare, băncileca agenţi economici, servesc ca intermediari înrelaţiile dintre diferite grupe de agenţieconomici.

4) Agentul economic – administraţia publică siprivată; administraţia publică exercită funcţia dedistribuire şi redistribuire a patrimoniului public(ministerele, departamentele şi guvernul);administraţia privată include organizaţiile careacordă servicii non-marfare (organizaţii de

binefacere, de sponsorizare)5) Agenţi economici – străinătatea care include

agenţi economici străini care activează în tara

respectivă şi agenţii economici autohtoni careactivează în alte ţări şi exercită transferurimateriale şi financiare în ţara natală.

2. Economia naturală şi economia de schimb

Satisfacerea nevoilor umane are loc prin 2modalităţi:

• Autoconsum• Prin intermediul schimbului

Autoconsumul – reprezintă acea formă deîndestulare a nevoilor umane, când rezultatele

propriei activităţi sunt consumate direct de producători.

Autoconsumul se manifestă în 2 forme:

1. Autoconsumul final (când produsul esteconsumat direct: bunuri de hrană, locuinţă,îmbrăcăminte)

2. Autoconsumul indirect / intermediar (când bunulcreat serveşte ca materie primă pentru

producerea altui bun –ex. poama)

Schimbul – reprezintă acea formă de îndestularea nevoilor umane când, rezultatele propriei

activităţi sunt înstrăinate pentru procurarea altor bunuri necesare consumului.În conformitate cu existenta acestor 2 forme

de îndestulare a cerinţelor umane, adică aautoconsumului şi schimbului, există 2 formede organizare a activităţii economice:

Economia naturală Economia de schimb

Economia naturală – reprezintă aceaformă de organizare a activităţii economice încondiţiile căreia toate bunurile ce se produc suntconsumate nemijlocit în interiorul gospodărieifără a apela la piaţă.

Economia naturală apare odată cuapariţia societăţii umane. Ea a predominat pânăla finele sec. XVIII.

Economia naturală are următoareletrăsături:

1) Producătorul activează izolat de alţi producători;2) Producătorul este înzestrat cu mijloacele de

producţie necesare;3) Produsul creat în gospodăria dată aparţine

producătorului şi familiei lui;4) Funcţionează diviziunea naturală a muncii;5) Munca este principalul izvor de existentă şi de

acumulare a averii;6) Forţa de muncă nu prezintă marfa şi are o

mobilitate scăzută;7) Principalele ramuri sunt: agricultura, meşteşugul

casnic, vânatul, pescuitul;8) Producţia bunurilor este bazată pe o tehnică

rutină, de aceea şi eficienţa economică este mică;9) Are loc păstrarea tradiţiilor naţionale care se

transmit din generaţie în generaţie

Economia de schimb – reprezintă aceaformă de organizare a activităţii economice încondiţiile căreia produsele (bunurile) sunt create

pentru schimb (pentru piaţă) prin intermediulvânzare-cumpărare.

Economia de schimb apare în perioadade descompunere a comunei primitive în urmaapariţiei proprietăţii private şi a diviziunii socialea muncii.

Economia de schimb are următoareletrăsături:

1) La baza economiei de schimb se află diviziuneasocială a muncii şi specializarea ei;

6



2) Autonomia şi independenţa economică producătorului bazată pe proprietatea privată.Ele dau posibilitatea de a primi decizii referitor la volumul de producţie şi volumul de realizare amărfurilor.

3) Este bazată pe specializarea în domeniile de caredispun mai multe resurse disponibile;

4) În economia de schimb rolul principal îl joacă piaţa unde se desfăşoară tranzacţiile de

cumpărare-vânzare. În cadrul pieţei schimbul de bunuri poate fi direct marfă-marfă sau schimbulindirect prin intermediul banilor marfă – bani – marfă .

5) În economia de schimb, ca echivalent general(intermediar) apare moneda.

3. Banii ca instrument a economiei de schimb.Teoriile banilor.

Apariţia banilor şi evoluţia lor au trecut prin

4 faze:1) Faza în care în calitate de echivalent de schimb

serveau unele mărfuri mai frecvent solicitate(sarea, vitele, pieile);

2) Faza în care în calitate de echivalent generaldevin lingourile metalice (aur, argint, cupru);

3) Faza în care în calitate de echivalent devinemoneda bătută (prima monedă a apărut în Chinasec. XI î. Chr.)(prima personalitate a cărei chip aapărut pe monedă – Alexandru Macedon) (pânăîn anii ’20 moneda a rămas ca element decirculaţie);

4) Faza în care în calitate de echivalent general apar banii de hârtie (primii bani de hârtie au apărut înChina sec. XII)

Actualmente principalele forme de bani sunt:1) Banii metalici numită monedă divizionară ;2) Banii de hârtie numite bilete bancare (bani în

numerar);3) Banii scripturali (de cont):

a) cecurile; b) viramentul – transferarea banilor

de pe un cont pe altul;c) carduri (master, visa).Funcţiile banilor:

1) Funcţia de măsură a valorii ; valoarea exprimatăîn bani a mărfii constituie preţul ei.Banii îndeplinesc funcţia de măsură a valoriimărfii în mod ideal (abstract).

2) Funcţia de mijloc de circulaţie a mărfurilor şiserviciilor.Această funcţie prevede existenţa banilor reali).

3) Funcţia de mijloc de plată. Această funcţiecuprinde operaţiunile de plată a salariilor,

creditelor şi a altor plăţi obligatorii.4) Funcţia de acumulare. Dacă în trecut ca mijlocde acumulare şi tezaurizare serveau monedeledin aur şi argint, atunci actualmente acumularea

banilor servesc obiect de folosinţă îndelungată:terenuri, aur, pietre scumpe, apartamente etc.

5) Funcţia de bani universali. Până la mijlocul sec.XX în calitate de bani universali servea aurul.Actualmente această funcţie este îndeplinită decătre lira sterlina engleza, euro, dolarulAmerican, eul japonez)

Rolul economic al banilor:

1) Banii servesc ca etalon general al schimbului pentru toate mărfurile şi serviciile;2) Banii contribuie la atragerea şi utilizarea

eficientă a factorilor de producţie (muncă,resurse, capital);

3) Banii servesc drept instrument de distribuire şiredistribuire a bunurilor în societate;

4) Banii servesc drept instrument de controlfinanciar al tuturor activităţilor economice;

5) Banii contribuie la sporirea productivităţiimuncii şi rentabilităţii (eficienţei) producţiei lanivel micro şi macroeconomic

Actualmente, moneda trebuie să corespundăurmătoarelor cerinţe:

1) Trebuie să fie acceptabila de toţi agenţiieconomici;

2) Trebuie să fie durabilă în timp, adică să aibă odurată îndelungată de viaţă;

3) Trebuie să sa fie convenabilă în tranzacţiile decumpărare-vânzare;

4) Trebuie să fie identică;5) Trebuie să aibă o capacitate înaltă de cumpărare;6) Trebuie să fie divizibilă, contribuind la

exercitarea operaţiunilor şi afacerilor de diferitedimensiuni;

7) Trebuie să fie apărată orice falsificare.

Masa monetară – totalitatea instrumentelor băneşti de care dispune ţara respectivă lamomentul dat.Masa monetară include următoareleelemente:

1) Banii în numerar (metalici şi hârtie) – ce asigurăacoperirea tranzacţiilor comerciale;2) Banii scripturali (disponibilităţile semi monetare,

ce relativ uşor pot fi transformaţi în bani înnumerar (lichidităţi)).

Referitor la circulaţia banilor există maimulte teorii:

1) Teoria Metalistă a banilor – ce a apărut în epocamercantelistă. Potrivit acestei teorii valoarea şicapacitatea de cumpărare a monedei (banilor)

depinde de cantitatea metalelor preţioasereflectată în moneda respectivă.

7





1) Asigură dezvoltarea echilibrată a economieinaţionale

2) Contribuie la formarea preţului de echilibru3) Contribuie la concordanţa dintre cerere şi oferta

la nivel macroeconomic4) Asigură libertatea economică a agenţilor

economiciDezavantajele:

1) Nu poate înlătura aşa numita “legea junglei”,

care duce la limitarea activităţii micului business2) Nu poate înlătura monopolismul în domeniul de producţie şi în domeniul de realizare a mărfurilor şi serviciilor

3) Nu poate înlătura dezechilibrele economice(crizele economice, şomajul, inflaţia şi altedezechilibre economice).

4) În cadrul economiei mixte există mai multemodele:

1) Modelul Nord - American Numit anglo-saxon, aici se referă S.U.A., Marea

Britanie, Australia, Noua Zeelandă, Canada etc.Acest model are următoarele trăsături:

1) Reducerea sectorului public în economie2) Stimularea ofertei (acordarea subvenţiilor)3) Formarea preturilor în dependenţă de

mecanismele pieţei4) Reducerea impozitelor în scopul stimulării

investiţiilor de capital5) Reglarea masei monetare6) Gradul redus de securitate economică faţă de

riscuri (de şomaj, sărăcie, boală)

2) Modelul economiei de piaţă social – orientat La care se refera Germania, Austria, Olanda etc.

Acest model prevede:1) Creşterea ponderii sectorului de stat în economie

(Germania 25%, alte tari 30%)2) Îmbinarea organică a mecanismelor pieţei cu

protecţia socială a populaţiei (acordarea pensiilor şi diferitor ajutoare destul de înalte)

3) Fixarea preturilor la mărfurile de primanecesitate şi asigurarea stabilităţii preţurilor

4) Stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii cât şia gospodăriilor de fermieri ceea ce contribuie la

formarea clasei mijlocii (75%) a populaţiei5) Diferenţa dintre salariul minim şi maxim

constituie 1:24

3) Modelul Suedez (nordic)Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca

Acest model prevede:1) Stabilirea unor rate înalte de impozitare în

scopul asigurării şi acumulării resurselor necesare pentru satisfacerea nevoilor sociale(40% - 50% din nivelul veniturilor)

2) Asigurarea echitaţii sociale şi reducereainegalităţii în avere

3) Asigurarea gratuită a serviciilor medicale şi deînvăţământ

4) Susţinerea şi dezvoltarea sectorului cooperatist

4) Modelul Francez Franţa şi parţial Italia

Acest model prevede:1) Extinderea sectorului public în baza

naţionalizării întreprinderilor private şi îndeosebi

a infrastructurii sociale. Actualmente în sectorul public al Franţei se creează 35% din producţiaindustrială

2) Extinderea tendinţelor dirijiste în activitateaeconomică (programarea macroeconomică şielaborarea programelor de stat de dezvoltare aeconomiei naţionale)

3) Îmbinarea mecanismelor pieţei cu sistem de planificare indicativă

5) Modelul Japonez Numit paternalist, aici se referă Japonia

Acest model prevede:1) Dezvoltarea marilor corporaţii si a companiilor

transnaţionale care sunt susţinute de către stat(Honda, Nisan, Mitsubishi, MitsuMoto)

2) Reglarea de stat a economiei în baza elaborării programelor economice naţionale

3) Rămânerea în urmă a salariului de la ritmul decreştere a productivităţii muncii, ceea cecontribuie la scăderea costurilor de producţie şila creşterea competitivităţii produselor

4) Angajarea pe viaţă a lucrătorilor la firmeleJaponeze.

5) Existenţa sentimentului de mândrie naţională şi patriotism

6) Diferenţierea dintre venituri este relativ mică şiconstituie cel mult 1:17

7) Clasa mijlocie este cea mai numeroasă şiconstituie 85% - 90% din întreaga populaţie

2. Sistemul economiei tradiţionale şieconomiei de comandă

III. Sistemul economiei tradiţionale

Acest sistem a apărut în anii ’50-’70 asec. XX în urma destrămării sistemului colonial.În aceasta perioadă de timp fostele tari coloniale,au căpătat independenţa politică, fiind totodatădependente economic de tarile metropole

Trăsăturile:1) E bazat pe tehnică şi tehnologii devansate2) Există diferite forme de gospodărie inclusiv

gospodăria naturală (triburi)3) Există divizarea populaţiei în caste, există tradiţii

vechi în domeniul de producţie, tradiţiireligioase ce influenţează negativ asupra

eficienţei economice.4) Este dezvoltat sectorul de stat care are ca funcţie

de bază – dezvoltarea infrastructurii de producţieşi societate

9



5) În aceste sistem are o pondere înaltă capitalulstrăin care utilizează resursele naturale şi forţade muncă la un nivel jos.

IV. Sistemul economiei de comandăAcest sistem a apărut în prima jumătate a

sec. XX în U.R.S.S. (1917), iar după al doilearăzboi mondial s-a constituit în unele ţări dinEuropa, Asia şi America Latină.

Trăsăturile:1) Este bazat pe proprietatea de stat asupramijloacelor de producţie şi asupra rezultatelor de

producţie.2) Există planificarea centralizată a tuturor

domeniilor planificate3) Există aprovizionarea şi redistribuirea

centralizată a resurselor materiale, financiare şide muncă.

4) Lipseşte concurenţa liberă între producători5) Există dictatul producătorului faţă de

consumator

6) Există monopolismul de stat în toate domeniilede activitate

7) Existenţa dezechilibrelor între sectoarele şiramurile de producţie

În cadrul sistemului economiei de comandăexistau mai multe modele:

a) Modelul sovieticb) Modelul iugoslavc) Modelul polonezd) Modelul cubaneze) Modelul chinez

Actualmente rămăşiţi a sistemuluieconomiei de comandă se păstrează în Coreea de

Nord, Cuba şi parţial în China.Tema 51. Piaţa şi rolul ei economic

Piaţa include în sine mai multe definiţii:Piaţa – reprezintă locul unde are locconfruntarea dintre cerere şi ofertă şi unde se

exercită tranzacţiile de cumpărare– vânzare;Condiţiile de apariţie a pieţei sunt:

a) diviziunea socială a muncii şispecializarea producătorilor în anumite domeniide activitate;

b) proprietatea privată şi autonomia producătorului;c) libertatea economică a producătorului dea decide: „ce, cum, pentru cine de produs?” şilibertatea consumatorului de a alege.

Subiecţii pieţei sunt:a) producătorii de mărfuri şi serviciiindividuali şi colectivi;

b) consumatorii de mărfuri şi serviciiindividuali şi colectivi;c) instituţiile financiare;d) organele de stat centrale şi locale;

e) organizaţiile obşteşti.

Trăsăturile pieţei sunt:1. concurenţa liberă, loială între

producătorii de marfă şi furnizorii de resurse;2. migrarea liberă a factorilor de producţie( a forţei de muncă, a capitalului şi a resurselor)de la o întreprindere la alta, de la o localitate laalta;

3. realizarea mărfurilor la preţul deechilibru, care apare în urma confruntării dintrecerere şi ofertă.

Mecanismele pieţei sunt:1. cererea;2. oferta;3. preţul;4. concurenţa.

Piaţa îndeplineşte următoarele funcţii:1. funcţia de intermediere dintre

producători şi consumatori. Piaţa serveşte caintermediar între producători şi consumatori în

procesul de schimb a mărfurilor şi serviciilor.2. funcţia de formare (stabilire) a preţurilor în baza confruntării cererii şi ofertei. În cadrul

pieţei în urma confruntării cererii şi ofertei areloc stabilirea preţurilor de echilibru ce satisfaceatât producătorul cât şi consumatorul.3. funcţia de control şi reglare a activităţiieconomice. Piaţa în dependenţă de cerere şiofertă reglează volumul de mărfuri şi serviciinecesare pentru satisfacerea nevoilor individuale

personale şi sociale.4. funcţia de informare(informaţională) aagenţilor economici şi a populaţiei referitor lacerere, ofertă, preţ, calitate etc.;5. funcţia de diferenţiere (asanare) a

participanţilor peţii. Piaţa stimulează pe agenţiieconomici competitivi şi îi elimină pe ceinecompetitivi (neconcurenţiali) ce au cheltuielide producţie mai mari şi calitate a mărfurilor mai

joasă.

Rolul economic al pieţei este:a) piaţa asigură schimbul echivalentreciproc avantajos pentru producători şiconsumatori;

b) piaţa contribuie la apropiereacheltuielilor individuale ale producătorilor decheltuielile medii ale peţii. Câştigă producătoriice au costuri de producţie mai mici decât cele ale

pieţei.c) piaţa contribuie la dezvoltarea acceleratăa progresului tehnico–ştiinţific, fiindcă câştigăacel producător ce aplică tehnică nouă şi

tehnologii moderne;d) piaţa asigură migrarea liberă a factorilor de producţie la nivel micro, mezo, macro şimondoeconomic;

10



e) piaţa contribuie la dezvoltareaechilibrată a economiei naţionale.

2. Tipurile şi formele de piaţă

Toate tipurile şi formele de piaţă pot ficlasificate în dependenţă de următoarele criterii:

I. În dependenţă de gradul de maturitate

(nivelul de dezvoltare) al peţii:a) Pieţe nedezvoltate – în condiţiile căroraare loc schimbul direct dintre marfă – marfă,„schimbul barter”;

b) Pieţe libere – în condiţiile căroraschimbul este intermediat de monedă când

participă mai mulţi producători şi consumatori,lipseşte dominanţa monopolurilor, realizareamărfurilor are loc în baza preţului de echilibru şicând preţul se formează în urma confruntăriicererii şi ofertei.c) Pieţe reglate – sunt influenţate de

mecanismele pieţei şi mecanismele reglării destat (sistemul economiei mixte).II. În dependenţă de obiectul de tranzacţieal peţii:a) piaţa bunurilor de consum personal;

b) piaţa factorilor de producţie (piaţamuncii, piaţa capitalului, piaţa resurselor naturale);c) piaţa hârtiilor de valoare;d) piaţa informaţională;e) piaţa monetară şi de credit;f) piaţa resurselor naturale;g) piaţa produselor intelectuale;h) piaţa tehnologiilor şi patentelor.III. În dependenţă de extinderea geografică a

peţii:a) piaţa locală;

b) piaţa regională;c) piaţa naţională;d) piaţa mondială.IV. În dependenţă de respectarea legislaţieiîn vigoare:a) piaţa legală;

b) piaţa ilegală (nelegale).V. În dependenţă de forma de concurenţă a peţii:a) piaţa cu concurenţă perfectă (pură);

b) piaţa cu concurenţă tip monopol;c) piaţa cu concurenţă monopolistică;d) piaţa cu concurenţă tip oligopol.VI. În dependenţă de specificul tranzacţiilor

peţii:a) bursele (bursa de mărfuri, bursa muncii,

bursa de valori); b) licitaţiile;

c) tenderul (are loc vânzarea mărfurilor în baza concursurilor dintre vânzătorii respectivi ).Toate pieţele susmenţionate se află într-ointerdependenţă şi schimbările care au loc pe o

anumită piaţă se reflectă asupra altor pieţe.Schimbarea preţurilor pe una sau alta din pieţeleenumerate influenţează asupra dinamicii

preţurilor în restul pieţelor.

3. Infrastructura pieţei contemporane

Infrastructura cuprinde:a) infrastructura economiei naţionale;

b) infrastructura peţii.

Infrastructura economiei naţionale:1. infrastructura productivă (construireadrumurilor, podurilor, aeroporturilor etc.)2. infrastructura socială – care includeconstruirea obiectelor de menire socială (şcoli,spitale, grădiniţe de copii etc.)

Infrastructura peţii contemporane includeurmătoarele elemente:1. sistemul juridic – care este orientat spre

crearea cadrului juridic de funcţionare a peţii;2. sistemul comercial – care prevedecrearea reţelelor de magazine de diferitedimensiuni şi de diferite tipuri;3. sistemul de burse;4. sistemul bancar – care prevede crearea

băncilor comerciale private;5. sistemul asigurărilor - care prevedecrearea diferitor societăţi de asigurare a

patrimoniului, a vieţii etc.;6. sistemul de pregătire a cadrelor – inconformitate cu cerinţele peţii;7. sistemul informaţional – care prevedeinformaţia tuturor participanţilor la piaţăreferitor la volumul ofertei la preţuri, calitateamărfurilor etc.8. sistemul publicitar (reclama vizuală,reclama mass-media, reclama video, audio etc.)Piaţa bunurilor de consum

1. Cererea: esenţa, legea, factorii,elasticitatea. Teoria comportării consumatorului2. Oferta: esenţa, legea, factorii,

elasticitatea3. Echilibrul şi dezechilibrul pieţei. Preţulde echilibruTema 61. Cererea: esenţa, legea, factorii,elasticitatea. Teoria consumatorului

Cererea – reprezintă o categorie economică carereflectă relaţiile dintre producători şiconsumatori în procesul de schimb a mărfurilor şi serviciilor.

Trebuie să deosebim cererea faţă de bunurileeconomice de consum care sunt generate de populaţie şi cererea faţă de mijloacele de producţie ce sunt generate de către întreprinderi.

11



Cererea – reprezintă cantitatea de mărfuri şiservicii care poate fi solicitată de cătreconsumatori într-o anumită perioadă de timp la

preţul curent al pieţei.Principalul factor ce determină cererea este

preţul.

Cererea se manifestă în 2 forme:

1) Cererea individuală – ce apare la nivelulmicroeconomic şi cuprinde unele mărfuri saugrupe de mărfuri.2) Cererea agregată sau totală – reprezintăcererea la nivel macroeconomic; reflectăvolumul venitului naţional care poate fi procuratde către consumatori, întreprinderi şi de stat la

preţurile curente.

Legea generală a cererii: dacă creşte preţul – scade cererea şi invers, dacă scade preţul – creştecererea.

În afară de preţ asupra cererii influenţează şi alţifactori:1) Gusturile şi preferinţele consumatorului;2) Schimbarea preţurilor la produselesubstituibile;3) Dinamica (nivelul) veniturilor consumatorilor. Dacă creşte venitul – creştecererea faţă de mărfurile normale (prestigioase),iar dacă veniturile scad – creşte cererea faşă demărfurile secundare (de prima necesitate);4) Schimbările în numărul consumatorilor.Dacă creşte numărul consumatorilor – creştecererea;5) Schimbările ce au loc în aşteptărileconsumatorilor referitor la modificareaveniturilor şi a preţurilor.

Schimbările ce se produc în cerere în dependenţăde schimbările ce se produc în preţuri, constituieelasticitatea cererii.Raportul dintre procentul de modificare a cererii

faţă de procentul de modificare a preţuluiconstituie coeficientul de elasticitate a cererii.

Dacă coeficientul de elasticitate a preţului estemai mare decât o unitate, atunci avem cazul decerere elastică.CEC > 1 – cerere elasticăCEC < 1 – cerere inelasticăCEC = 1 – cerere unitară

Asupra cererii o mare importanţă o arecomportamentul consumatorilor.

Comportamentul consumatorului includeurmătoarele 3 elemente:a) Utilitatea economică;

b) Preferinţele consumatorului;

c) Echilibrul consumatorului.

Utilitatea economică – reprezintă capacitatea(gradul) unui bun de a satisface nevoileindividului sau a societăţii. Utilitatea economicăeste reflectată în curba utilităţii.

Preferinţele consumatorului – depinde decalitatea mărfurilor de obiceiuri, de reclamă,statusul consumatorului.

Echilibrul consumatorului – prevedealegerea optimă de către consumator a mărfurilor necesare ţinând cont de resursele limitate de careel dispune.

2. Oferta: esenţa, legea, factorii, elasticitatea

Oferta – reprezintă un mecanism al pieţei, carereflectă cantitatea de mărfuri şi servicii care

poate fi oferită consumatorilor într-o anumită perioadă de timp la preţul pieţei.

Oferta la fel se manifestă în 2 forme:1) Oferta individuală – oferta la nivelmicroeconomic şi cuprinde o marfă sau o grupăde mărfuri.2) Oferta agregată sau totală – oferta lanivel macroeconomic şi cuprinde ansamblulvenitului naţional creat de agenţii economici şioferit tuturor consumatorilor.

Asupra ofertei influenţează în primul rânddinamica preţului.

Preţul şi oferta sunt direct proporţionale. Cu câtcreşte preţul cu atât creşte oferta, dacă preţulscade, scade şi oferta.

Legea generală a ofertei: dacă creşte preţul – creşte şi oferta şi invers, dacă scade preţul – scade oferta.

Factorii ce influenţează asupra ofertei:1) Dinamica costurilor de producţie. Dacă

cresc costurile de producţie, atunci scade ofertaşi invers;2) Schimbarea preţurilor la mărfurilealternative;3) Schimbarea în numărul producătorului;4) Schimbările în sistemul de impozitare şiîn sistemul de acordare a subvenţiilor;5) Schimbările în aşteptările producătorilor.Dacă producătorii aşteaptă sporirea preţurilor,atunci în momentul dat se va micşora oferta;6) Schimbările au loc în situaţia socială,economică şi politică.

Schimbările ce se produc în ofertă în dependenţăde schimbările ce se produc în preţuri, constituieelasticitatea ofertei.

12



Raportul dintre procentul de modificare a oferteifaţă de procentul de modificare a preţuluiconstituie coeficientul de elasticitate a ofertei.Dacă coeficientul de elasticitate a ofertei estemai mare decât o unitate, atunci avem cazul deofertă elastică.CEO > 1 – ofertă elasticăCEO < 1 – ofertă inelastică

CEO = 1 – ofertă unitară

3. Echilibrul şi dezechilibrul pieţei. Preţul deechilibru

În economia de piaţă între cerere şi ofertă existăo interdependenţă asupra echilibrului pieţei, careinfluenţează asupra formării preţului deechilibru. Piaţa este considerată echilibrată dacăvolumul cererii coincide cu volumul ofertei.Piaţa e considerată neechilibrată dacă cererea nu

corespunde ofertei.

Preţul de echilibru – punctul de intersecţiedintre curba cererii şi curba ofertei

Cererea şi oferta influenţează asupra preţului deechilibru în felul următor:1) Creşterea cererii contribuie la sporirea

preţului de echilibru;2) Scăderea cererii duce la scăderea

preţului de echilibru;3) Creşterea ofertei duce la scăderea

preţului de echilibru;4) Scăderea ofertei duce la creşterea

preţului de echilibru.

Asupra echilibrului pieţei influenţeazămecanismele cererii, ofertei, concurenţei şiutilităţii. Abaterea de la aceste mecanisme ducela dezechilibrul pieţei şi la consecinţe negative.Tema 71. Esenţa, funcţiile şi factorii concurenţei.Metodele luptei de concurenţă.

Concurenţa – reflectă o formă specifică deconfruntare dintre agenţii economici(producători) pentru atragerea de partea sa aclienţilor (consumatorilor).Funcţiile concurenţei:

1) Concurenţa stimulează iniţiativa şi spiritulcreativ a producătorilor. Producătorii aplicămăsuri de înlocuire la timp a tehnicii vechi cutehnică nouă.

2) Concurenţa contribuie la satisfacerea(armonizarea) intereselor atât a producătorilor

cât şi a consumatorilor. Producătorii în goanădupă profit majorează volumul de producţie cecontribuie la satisfacerea cerinţelor consumatorilor.

3) Concurenţa contribuie la egalarea nivelului deînzestrare tehnică a întreprinderii cu factorii de

producţie şi utilizarea raţională a acestora .4) Concurenţa contribuie la reducerea costurilor de

producţie şi a preţurilor.5) Concurenţa contribuie la sporirea calităţii

mărfurilor şi serviciilor.6) Concurenţa contribuie la plasarea şi utilizarea

raţională a resurselor economice.

Concurenţa are unele laturi negative(dezavantajele):

a) Concurenţa pune obstacole în aplicarea tehniciinoi la întreprinderile concurenţiale, duce lastoparea realizărilor tehnico - ştiinţifice.

b) Concurenţa duce deseori la ciocniri de interese şila risipa de surse financiare, materiale şi umane.

c) Concurenţa duce la concentrarea şi centralizareacapitalului şi formează monopolurilor careinfluenţează negativ asupra mediuluiconcurenţial.

Asupra concurenţei influenţează următoriifactori:

1. Numărul şi dimensiunea întreprinderilor la nivel micro, mezo şi macro economic.

2. Diversificarea produselor.3. Gradul de transparenţă a peţii.

5. Facilităţi sau limitări la intrarea în ramurăa noilor producători. 6. Gradul de libertate în determinarea

preţurilor. 7. Raportul dintre cerere şi ofertă lamărfurile respective pe piaţa respectivă. 8. Nivelul dezvoltării economice.

11. Volumul de producţie prezentat pentrurealizare de către producător.

Lupta de concurenţă între agenţii economicicuprinde două metode:

1. Metoda luptei de concurenţă de naturăeconomică.

2. Metoda luptei de concurenţă de naturăextraeconomică.

1. Metoda luptei de concurenţă de naturăeconomică include următoarele elemente: Reducerea costurilor de producţie. Reducerea preţurilor de realizare. Sporirea calităţii produselor. Acordarea unor facilităţi consumatorilor. Lansarea noilor produse pe pieţelerespective. Publicitatea şi reformele. Acordarea serviciilor de cost - vânzare.

2. Metoda luptei de concurenţă de naturăextraeconomică include următoarele elemente: Furtul de informaţii de la concurent.

13



Discriminarea concurentului şi a mărfurilor acestuia. Cumpărarea specialiştilor de laîntreprinderile concurente. Corupţia. Spionajul economic.

În dependenţă de aceste două metode de luptă

economică există concurenţă:1) Loială, la baza acesteia aflându-se metodeleluptei de concurenţă de natură economică.

2) Neloială, la baza acesteia aflându-se metodeleluptei de concurenţă extraeconomică.

2. Tipurile şi formele pieţelor concurenţiale

Exista doua tipuri de concurenţă:1) Concurenţă perfectă (pură)2) Concurenţă imperfectă (impură)

Concurenţă perfectă are următoareletrăsături: Existenţa pe piaţă a unui număr mare decumpărători şi vânzători, astfel încât nici unul nu

influenţează asupra preţului peţii(atomicitatea peţii). Omogenitatea produselor pe piaţa respectivăastfel încât consumatorului sa-i fie

indiferent de la care vânzător va procuramarfa. Intrarea liberă a noilor producători pe piaţa

respectivă. Elasticitatea pieţei şi mobilitatea factorilor de producţie. Transparenta pieţei. Formarea liberă a preţului sub influenţacererii şi ofertei.

Concurenţă imperfectă se manifestă în treiforme:

a) Piaţa cu concurenţa tip monopol.b) Piaţa cu concurenţa monopolistică.

c) Piaţa cu concurenţa tip oligopol.Piaţa cu concurenţa tip monopol areurmătoarele trăsături:

1) Existenţa pe piaţa a unui singur producător.2) Lipsa produselor substituibile.3) Formarea preţurilor de monopol.4) Existenţa obstacolelor la intrarea noilor

producători pe piaţa respectivă.Monopolul apare în urma concurenţei înrezultatul concentrării şi centralizării capitaluluiSituaţiei de monopol îi corespunde situaţia de

monopson - când există mai mulţi producători şinumai un singur cumpărător care determină preţul şi volumul de realizare a mărfurilor.

Există monopol bilateral - situaţia când unsingur producător este pus în faţa unui singur cumpărător.

Piaţa cu concurenţă monopolistică areurmătoarele trăsături:

1) Existenţa pe piaţă a mai multor firme care deţino anumită pondere în pieţele respective. Deregulă numărul firmelor vibrează între 25-70.

2) Diversificarea produselor în funcţie de calitate,de ambalaj şi în funcţie de semn de firmă.3) Există control limitat al preţurilor.4) Intrarea relativ liberă a noilor producători pe

piaţa respectivă.5) Principala concurenţă are loc în jurul costurilor

de producţie, în jurul calităţii mărfurilor şi în jurul ambalajului

Piaţa cu concurenţă tip oligopol areurmătoarele trăsături:

1) Existenţa pe pita a unui număr limitat de

producători(vânzători).2) Există controlul general al preturilor. Firma

determină volumul de vânzări însă nu poatedetermina nivelul preţului şi volumul profitului.

3) Există restricţii la intrarea noilor producători(vânzători) pe piaţa respectivă.

Întreprinderea este considerată oligopolistă îndouă cazuri:

1) Dacă întreprinderea are dimensiuni mari şi produce mărfuri omogene.

2) Dacă întreprinderea produce bunuri diversificate pe lângă produsul de bază care are o ponderemare pe piaţa respectivă.

Oligopolurile pot fi grupate în 2 categorii:

1. Oligopoluri Controlate (concentrate) – prevăd înţelegeri secrete între întreprinderi înscopul obţinerii profirelor avansate. Ele se maimanifest în următoarele forme:2. Oligopoluri Antagoniste – prevăd concurenţadintre întreprinderi în dependenţă de schimbarea

caracteristicilor produsului. Ele includurmătoarele metode:a) Creşterea volumului de vânzări.b) Lansarea noilor mărfuri prin publicitate şi

reclamă.c) Demonstrarea calităţii mărfurilor destinate

pentru vânzare.d) Atragerea consumatorilor în baza demonstrării

avantajelor produselor realizate.e) Realizarea mărfurilor în rate pe termen lung.

f) Aplicarea sistemului de spionaj economic,diversiuni, şantaj, metode neloiale.

3. Apărarea concurenţei şi limitareaactivităţii monopoliste

14



În ţările bazate pe relaţiile de piaţă sunt adoptatelegi care prevăd apărarea concurenţei şi limitareaactivităţii monopolurilor. În RepublicaMoldova sunt adoptate 2 legi:

1. În 1992 – legea despre limitareaactivităţii monopoliste şi dezvoltareaconcurenţei.

2. În 2000 - legea despre protecţiaconcurenţei.

Ambele legi sunt orientate spre susţinereaconcurenţei loiale şi limitarea activităţiimonopolurilor.

În ultima lege sunt determinate trei tipuri deactivităţi:

1) Activitatea monopolistă.2) Concurenţa neloială. Activitatea organelor

publice.3) Activitatea organelor publice locale care deseori

pun obstacole în lupta de concurenţă loială.

Activitatea monopolistă – pune obstacole îndezvoltarea concurenţei loiale. Pentru a înlăturaaceste obstacole, legea în vigoare prevede:

1) Se interzice impunerea concurentului unor condiţii nejustificate şi nefavorabile, cum ar fi:transferarea mijloacelor financiare.

2) Aplicarea unor restricţii în calea intrării noilor producători pe piaţa respectivă.

3) Stabilirea preţurilor joase de monopol în scopulruinării concurentului.

4) Stabilirea preţurilor nalte de monopol în scopulobţinerii profiturilor nejustificate.

5) Interzicerea acordurilor dintre agenţii economicicare cuprind mai mult de 35% din volumulrealizărilor pe piaţa respectivă.Concurenta neloială – în conformitate culegislaţia în vigoare se interzice concurenţavicioasă (neloială) şi anume: Prezentarea informaţiei neobiective referitor la activitatea concurentului care aduce dauna

materială sau morală adversarului. Ducerea în eroare a consumatorului referitor la calitatea mărfurilor concurentului.

Prezentarea reclamei neobiective faţă demărfurile concurentului. Aplicarea nesancţională a mărcii comercialea mărfii fără acordul acestuia. Divulgarea secretului comercial alconcurentului.

Activitatea organelor de administrare publicănu au dreptul să:

1) Să interzică crearea noilor întreprinderi în oricesferă de activitate prevăzute de legislaţie.

2) Să impună agenţii economici să încheiecontracte cu anumite firme fără învoireaacestora.

3) Să acorde unor agenţi economici scutiri deimpozite sau alte înlesniri.

În scopul apărării concurenţei în RepublicaMoldova este creată Agenţia Naţională deProtecţie a Concurenţei.Sarcinile agenţiei sunt:

1) Contribuirea la formarea relaţiilor de piaţă în baza concurenţei.

2) Promovarea politicii de stat în domeniulconcurenţei.

3) Preîntâmpinarea, limitarea şi înlăturareaactivităţilor anticoncurenţiale.4) Exercitarea controlului de stat asupra respectării

legii concurenţei de toţi agenţii economici.

Funcţiile agenţiei:1) Elaborarea şi promovarea politicii de stat în

domeniul apărării concurenţei şi limitareaactivităţii monopoliste.

2) Elaborarea actelor normative referitor la perfecţionarea mecanismelor de realizare aconcurenţei.

3) Elaborarea programelor referitor lademonopolizarea producţiei şi a pieţelor dedesfacere.

4) Aplicarea sistemului de amenzi faţă de agenţiieconomici care încalcă legislaţia în vigoare.

4. Esenţa, funcţiile şi formele preţului

Preţul – reprezintă expresia bănească a valoriimărfurilor şi serviciilor.

Preţul – reprezintă cantitatea de monedă caretrebuie plătită pentru cumpărarea sau

vânzarea unui bun economic. Structura preţurilor:Preţul include 2 componente:

1. costul de producţie (cheltuielile);2. profitul.

Între aceste componente ale preţului existăun raport invers proporţional: dacă creşte costulde producţie atunci scade profitul şi invers, dacăscade costul de producţie atunci creşte profitul.

Funcţiile preţului:1. funcţia de calcul şi de măsurare a cheltuielilor şi

rezultatelor obţinute, preţul serveşte cainstrument de fundamentare a deciziilor agenţilor economici pentru sporirea volumuluide producţie sau invers;

2. funcţia de echivalent de schimb a tuturor mărfurilor şi serviciilor, toate tranzacţiile devânzare sunt intermediate de preţ;

3. funcţia informaţională. Preţul serveşte caclopoţel care informează participanţii peţii

referitor la resursele limitate şi referitor lacerinţele peţii (cererea şi oferta mărfurilor şiserviciilor);

15



4. funcţia de stimulare. Preţul înalt stimuleazăagenţii economici în direcţia sporirii volumuluide producţie. Dacă preţul creşte aceasta duce lastimularea extinderii procesului de producţie;

5. funcţia de recuperare a costurilor de producţie şiobţinerea unui anumit profit.

Factorii care influenţează preţul:

1. factorii interni la care se referă :a. cererea (dinamica);b. oferta;c. masa monetară aflată in circulaţie.

Dacă creşte masa monetară aflată încirculaţie peste volumul de mărfuri şi servicii (nefiind acoperită cu mărfuri şi servicii), atunciapare (are loc) tendinţa de creştere a preţurilor şiapar procese inflaţioniste.

2. factorii externi:a. reglarea (intervenţia) directă şi indirectă asupra

procesului de formare a preţurilor de către stat;b. stabilirea preţurilor administrate de către stat şi

monopoluri.

Tipurile (categoriile) preţurilor:1. preţuri libere – care se formează în urma

confruntării cererii şi ofertei pe piaţa respectivă;2. preţuri administrate – care sunt stabilite de către

organele statale şi monopoluri;3. preţuri mixte – care sunt formate sub influenţa

factorilor interni şi externi.Formele preţului:

1. În dependenţă de natura şi obiectul peţii :a. preţuri la mărfuri corporale;b. preţuri la mărfuri incorporale;c. preţuri la servicii numite tarife;d. preţuri la factorii de producţie;e. preţuri la hârtiile de valoare.2. În dependenţă de natura şi obiectul schimbului:a. preţuri industriale;b. preţuri agricole;c. preţurile la mărfurile de producţie;d. preţurile la terenurile de pământ;

e. preţurile la materialele de construcţii.3. În dependenţă de stadiul tranzacţiei (de realizarea mărfurilor):

a. preţul cu amănuntul;b. preţul angro (cu ridicata).4. În dependenţă de specificul tranzacţiei:a. preţuri de bursă;b. preţuri de licitaţie.5. Preţul marginal – reprezintă preţul care include

(acoperă) cheltuielile ultimei partide de mărfuriabsorbită de către piaţă;

6. Preţul tare – este cel contractual, care include

preţurile la mărfurile incluse în contractelecomerciale. Aceste preţuri prevăd o perioadăîndelungată de timp şi în decursul contractului

preţurile nu se modifică.

7. Preţuri mobile sau preţuri de sezon;8. Preţuri riscante – sunt preţurile unde ponderea

inovaţiei în produsul respectiv este destul deînaltă.

9. Preţuri închise – sunt preţurile în care seformează pe piaţa tenebră.

Preţul în mişcarea sa are 2 tendinţe:1. tendinţa de creştere;

2. tendinţa de scădere (micşorare). Asupra acestor 2 tendinţe în dinamica preţului influenţează următorii factori:

1. dinamica costurilor de producţie;2. dinamica (coraportul) cererii şi ofertei;3. capacitatea de cumpărare a monedei;4. modificarea (dinamica) preţului pe piaţa

mondială.

5. Mecanismul de formare şi metodele lui dereglementare a preţurilor

Există 2 mecanisme de formare a preţurilor:1. mecanismul de piaţă – care prevede formarea

preţurilor în baza confruntării cererii şi ofertei şiluptei de concurenţă, şi utilitate.

2. mecanismul administrativ de comandă – care prevede formarea preţurilor de către organelestatale în baza cheltuielilor de muncă.

În economia de piaţă actuală are locintervenţia activă a statului în procesul de

formare a preţului. Această intervenţie se face prin intermediul a 3 căi:

1. pe cale legislativă – parlamentul adoptă legireferitor la preţuri;

2. pe cale normativă – guvernul adoptă, elaboreazăanumite acte normative referitor la preţuri;

3. pe cale penală – organele de constrângere trag larăspundere penală persoanele ce nu respectălegislaţia şi actele normative referitor la preţuri.

Statul se implică în procesul de formare a preţurilor aplicând 2 metode. Metodele de reglare de către stat a preţurilor

sunt:1. reglarea directă de către stat a preţurilor care prevăd :

a. Fixarea preţurilor la unele mărfuri de primănecesitate;

b. „Îngheţarea” preţurilor la nivel minim saumaxim în anumite excepţionale (în caz de război,tensiuni sociale şi crize economice);

c. Fixarea preţurilor şi a tarifelor la produsele şiserviciile create în sectorul public (adică lamărfurile şi serviciile prestate de stat);

d. Stabilirea preţurilor şi dinamica acestora în

dependenţă de schimbarea preţurilor pe piaţamondială.2. reglarea indirectă care prevede:

16



a. achiziţionarea de către stat a unor cantităţi demărfuri în scopul de a regla (stabiliza) preţul pe

pieţele respective;b. acordarea subvenţiilor producătorilor de mărfuri

şi servicii;c. reglarea sistemelor de impozite şi a tarifelor

(taxelor) vamale;d. reglarea şi legiferarea ratei de amortizare.

6. Politici de preţuri

Statul aplică următoarele politici de preţuri. Preţurile la mărfuri şi servicii pot fi divizate înurmătoarele grupe:

1. politica de preţuri la mărfurile destinate pentru producţie, care includ:

a. preţuri contractuale – care depind de termen şide calitate;

b. preţuri de tender;c. preţuri de credit, ce prevede realizarea mărfurilor

în rate.

2. politici de preţuri în domeniul comerţului,care include:

d. preţuri angro;e. preţuri cu amănuntul.3. politici de preţuri la produsele (mărfurilor) noi,

care includ:a. politica preţurilor asupra mărfurilor patentate;b. stabilirea preţurilor relativ joase, asupra

produselor noi, iar odată cu cucerireasegmentului de pe piaţa respectivă, este aplicată

politica de creştere a preţurilor;c. politica de preţuri la mărfurile imitatoare

(substituibile).4. politica de preţuri în dependenţă de sortiment,

care include:a. politica de preţuri în dependenţă de gen;b. politica de preţuri în dependenţă de vârstă;c. politica de preţuri în dependenţă de nivelul de

venituri.d. Stabilirea nivelului minim şi maxim la fiecare

sortiment de mărfuri5. politici de preţuri administrate, care include:a. politica de preţuri prestigioase la mărfurile de

lux;b. politica de preţuri nerotunjite;c. politica de preţuri de rabat (de reducere), ce

prevede reducerea preţului la unele mărfuri;d. politica de reducere a preţului mai jos de cât

preţul la mărfurile concurentului.Tema 8Esenţa şi tipologia consumatorului.Preferinţele consumatorului.

În calitate de consumator, individul se manifestăca purtător al cererii de bunuri şi servicii de

consum, urmărind maximizarea satisfaceriinevoilor sale prin utilizarea resurselor limitate pecare le are la dispoziţie.

În calitate de producător, individul se manifestăca purtător al ofertei de bunuri şi servicii, pe careo produce prin combinarea factorilor de

producţie, de fapt, prin consumarea acestora. Caagent esenţial al producţiei, dar şi al pieţei,

producătorul urmăreşte maximizarea rezultatelor obţinute, concretizate în diferenţa dintreveniturile încasate prin vânzarea bunurilor

produse şi cheltuielile efectuate cu factorii de

producţie consumaţi.Orice producător este în acelaşi timp şiconsumator. El trebuie să-şi satisfacă şimultitudinea nevoilor sale, ca orice alt individ.

Nu putem spune acelaşi lucru şi despreconsumatorul purtător al cererii, întrucât existălargi categorii ale populaţiei care suntconsumatoare de bunuri şi servicii fără a fi înacelaşi timp şi producătoare ale acestora.Aici se cere menţionat şi următorul moment:teoria consumatorului îşi propune să explicemaniera în care individul repartizează resursele

sale pentru achiziţionarea diferitor bunuri şiservicii, astfel încât să-şi maximizeze satisfacţia

produsă prin consumul lor. Obţinerea satisfacţieimaxime oferite de consumul bunurilor şiserviciilor procurate cu ajutorul resurselor limitate care formează „bugetul” individualdefineşte starea de echilibru a consumatorului.Consumatorul este un agent economic, căruia îieste caracteristică achiziţionarea şi consumul de

bunuri, pornind de la un venit disponibil dat. Elîntreţine relaţii cu alţi agenţi economici prinintermediul unor diverse operaţiuni. Astfel,consumatorul este legat de întreprinderi prinmunca pe care o prestează şi remunerările cedecurg din aceasta, dar şi prin intermediulcumpărării de produse şi al preţurilor pe care elacceptă să le plătească în schimbul acestora.Dispunând de un venit limitat, consumatorul esteconstrâns să decidă în privinţa utilizării cât mairaţionale a acestuia, definind judicios structuracheltuielilor sale.Dintre nevoile pe care le poate avea unconsumator, analiza microeconomică este

interesată doar de nevoile economice, adică denevoile care pot fi satisfăcute printr-o operaţiuneeconomică. Astfel, a călători în timp nu este onevoie economică, deoarece o asemenea nevoienu poate fi satisfăcută prin nici o operaţiuneeconomică la ora actuală. Dimpotrivă, a bea unsuc de portocale este o nevoie economică,deoarece această nevoie poate fi oricândsatisfăcută prin cumpărarea de pe piaţă şiconsumul acestui suc.Cât priveşte tipologia consumatorilor, putemmenţiona că în literatura de specialitate există o

gamă largă de criterii după care aceştea pot ficlasificaţi, noi, însă, ne vom referi laurmătoarele:

I. Criteriul demografic:

17



• vârstă (copii, adolescenţi, maturi, persoane învârstă);

• sex;• ocupaţie.

. Criteriul psihologic:• temperament ( sangvinic, coleric, flegmatic,

melancolic);• caracter, aici avem consumatori dificili,

atotştiutori, economi, impulsivi, entuziaşti.. Criteriul conjunctural include condiţiileambientale şi împrejurările specifice în care serealizează actele de vânzare-cumpărare. În acestcaz consumatorii se grupează astfel:

• consumatorul hotărât - persoana care ştie precisce vrea, ştie că produsul se găseşte în magazinulrespectiv;

• consumatorul nehotărât – persoana care fie nuştie precis ce doreşte, fie nu ştie că produsuldorit se află în magazin;

• consumatorul nemulţumit – persoana care nu

găseşte marfa dorită sau nu a fost servită potrivitaşteptărilor;

• consumatorul grăbit – persoana care, fiind înmare criză de timp în magazin, preferă sărenunţe la cumpărături în caz de aglomeraţie.

Instrumentul cu ajutorul căruia se analizează deobucei preferinţele consumatorului este curba deindifierenţă care constituie o reprezentare

grafică a ansamblului de combinaţii de bunuri şi servicii de la care consumatorul aşteaptă să

obţină aceeaşi utilitate totală (acelaşi nivel de satisfacţie). De regulă, curba de indiferenţăreprezintă mulţimea combinaţiilor a două bunuri

X şi Y pe care consumatorul le considerăechivalente, deoarece îi aduc aceeşi satisfacţie.Să presupunem că consumatorul îşi va limitaalegerea la două bunuri: mere ( X ) şi portocale(Y ). În funcţie de preferinţele sale, consumatorul

poate efectua un număr nelimitat de combinaţii posibile ale bunurilor X şi Y . De exemplu,aceeaşi satisfacţie i-ar aduce acestui individcombinaţiile: 12 mere şi 7 portocale; 10 mere şi

8 portocale sau 7 mere şi 10 portocale etc.Fiecare din aceste combinaţii reprezintă un „coş”sau un program de consum.totalitatea curbelor de indiferenţă care pot exista pentru un consumator şi care descriu

preferinţele acestuia pentru anumite „coşuri” deconsum constituie harta de indiferenţă. Fiecăruiindivid îi corespunde o „hartă a curbelor deindiferenţă” proprie.

Constrângerea bugetară . Echilibrul

consumatorului.

restricţiile economice impuse alegeriiconsumatorului de mărimea venitului său,

precum şi de nivelul preţurilor, reprezintăconstrângerea bugetară. Semnificaţia practică aconstrângerii bugetare este simplă: cheltuielilenu pot depăşi veniturile.Instrumentul cu ajutorul căruia sunt analizatecombinaţiile de bunuri şi servicii ce i-ar produceconsumatorului un maxim de satisfacţie în limitaresurselor de care dispune acesta este liniabugetară. Cu alte cuvinte, linia bugetului

reprezintă totalitatea combinaţiilor posibile dealegere ale consumatorului în limita bugetuluidisponibil.În general oamenii au multiple şi variate

preferinţe, pentru satisfacerea cărora nu dispunînsă decât de cantităţi limitate de resurse.Trebuie de evidenţiat că pentru maximizareasatisfacţiei consumatorii vor alege la un momentdat acea combinaţie optimă care le va satisfacesimultan dorinţele (preferinţele) şi posibilităţile.Geometric acest lucru se va produce acolo unde

preferinţele – descrise prin harta curbelor de

indiferenţă – vor „întâlni” posibilităţile ilustratede linia bugetului. Punctul în care se va produceaceastă situaţie, este denumit în literatura despecialitate punct de echilibru al consumatorului.Deci, echilibrul consumatorului este atins în

punctul în care una din curbele de indiferenţă(din familia curbelor de indiferenţă) estetangentă la linia bugetului.

1.3. Protecţia drepturilor consumatorului.

Într-o societate democratică drepturile omuluitrebuie să fie apărate prin lege. Drepturileomului în calitatea sa de consumator constituie o

parte foarte importantă a legislaţiei şi merită oatenţie deosebită deoarece indiferent de vîrstă,

profesie, viziuni politice, etc. zi de zi sîntemconsumatori de produse şi servicii.Protecţia consumatorilor se înscrie în cadrul

politicilor sociale promovate de către orice stat.Totodată, ea trebuie să se constituie într-o

politică de sine stătătoare cu obiective, priorităţi

şi insrumente proprii.Consumatorul este un agent al pieţei şi, de rândcu ceilalţi, are anumite drepturi. În mareamajoritate a statelor sunt elaborate un şir de

programe, legi, strategii care prevăd protecţiadrepturilor consumatorilor prin diferiteinstrumente. În R. Moldova drepturileconsumatorului sunt stipulate în Legea privind

protecţia consumatorilor. Astfel conform acesteilegi orice consumator are dreptul la: protecţiadrepturilor sale de către stat; protecţie împotrivariscului de a achiziţiona un produs, un serviciu

care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea,ereditatea sau securitatea ori să-i prejudiciezedrepturile şi interesele legitime; informaţiicomplete, corecte şi precise privind produsele,

18



serviciile achiziţionate; instruire în domeniuldrepturilor sale ş.a.

Tema 9

1. Esenţa întreprinderii şi caracteristicile ei

Întreprinderea – principala unitate a economieinaţionale în cadrul căreia se produc majoritatea

bunurilor materiale şi a serviciilor.Întreprinderea ca unitate principală aeconomiei naţionale apare în baza diviziuniisociale a muncii şi autonomiei proprietăţii. Factorii ce influenţează întreprinderea:

1) Gradul de înzestrare tehnică a întreprinderii;2) Nivelul de calificare a lucrătorilor întreprinderii;3) Gradul de independenţă economică a

întreprinderii în luarea deciziilor: ce, cum, pentrucine de produs?

4) De nivelul de integrare în cadrul pieţei;

5) Nivelul de competenţă şi flexibilitate aconducerii întreprinderii;

6) Gradul de utilizare eficientă a factorilor de producţie în cadrul întreprinderii (muncii,capitalului, resurselor naturale).

Trăsăturile întreprinderii:1) Întreprinderea este un organism social , care

întruneşte un anumit număr de oameni,interdependenţa cărora contribuie la producereade bunuri materiale şi servicii.

2) Întreprinderea este un organism tehnico- productiv, fiind înzestrată cu mijloace de producţie necesare pentru exercitarea procesuluide producţie.

3) Întreprinderea este un organism economic, caredispune de independenţă economică, autonomiedeplină, care se încadrează în procesul de

producere şi realizare a produselor fabricate.4) Întreprinderea este un organism dinamic, care

este influenţat de progresul tehnico-ştiinţific şide alţi factori interni şi externi

5) Scopul final al întreprinderii este obţinerea

profitului (Adam Smith, sec.XVIII).

Funcţiile întreprinderii:1) Funcţia de cercetare-dezvoltare prevede:a) Cercetarea şi elaborarea proiectelor de

dezvoltare a întreprinderii;b) Elaborarea programelor strategice de investire a

capitalului;c) Perfecţionarea sistemului informaţional.2) Funcţia de producţie prevede:a) Combinarea factorilor de producţie în scopul

organizării proceselor de producţie;

b) Producerea de bunuri materiale şi servicii;c) Exercitarea controlului asupra calităţii

produselor fabricate;

d) Crearea condiţiilor normale de lucru a personalului de producţie şi administrative;

e) Obţinerea profitului.3) Funcţia comercială prevede:a) Aprovizionarea întreprinderii cu materie primă,

combustibil şi alte materiale necesare pentruexercitarea procesului de producţie;

b) Organizarea comercializării produselor fabricate;c) Organizarea activităţii de reclamă.

4) Funcţia financiar-contabilă prevede:a) Analiza veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii;b) Utilizarea eficientă a resurselor financiare de

care dispune întreprinderea;c) Organizarea controlului financiar intern al

întreprinderii.5) Funcţia de personal prevede:a) Angajarea şi destituirea din funcţii a personalului

de producţie şi administrativ;b) Selectarea şi perfecţionarea cadrelor;c) Asigurarea stimulării materiale şi morale a

lucrătorilor întreprinderii.

6) Funcţia statistică şi juridică prevede:a) Elaborarea şi prezentarea la timp a datelor

statistice referitor la activitatea economio-financiară a întreprinderii;

b) Argumentarea juridică a deciziilor luate deconducerea întreprinderii şi a contractelor încheiate între întreprinderi.

7) Funcţia managerială prevede:a) Determinarea obiectivelor care trebuie să fie

realizate într-o anumită perioadă de timp;b) Determinarea structurii întreprinderii şi

coordonarea activităţii tuturor subdiviziunilor întreprinderii;

c) Exercitarea controlului tuturor subdiviziunilor din întreprinderea respectivă.

8) Funcţia de marketing prevede:a) Studierea cerinţelor consumatorului (clienţilor)

faţă de produsele întreprinderii şi a gradului desatisfacere a cerinţelor acestora;

b) Căutarea noilor pieţe de desfacere;c) Elaborarea şi promovarea produselor noi pe

anumite segmente ale pieţii respective;d) Promovarea produselor prin intermediul

canalelor directe şi indirecte de distribuţie amărfurilor;e) Determinarea canalelor de distribuţie a

produselor destinate pentru realizare;f) Organizarea publicităţii loiale a produselor şi

serviciilor şi imaginii întreprinderii.

2. Criteriile de clasificare şi formeleorganizatorice ale întreprinderilor

Principalele criterii de clasificare a întreprinderilor sunt:

1) În dependenţă de forma de răspunderepatrimonială:

a) Întreprinderi-persoane fizice (răspunderenelimitată, cu întreg patrimoniul);

19



b) Întreprinderi-persoane juridice (răspunde cu acea parte cu care a contribuit).

2) În dependenţă de forma de proprietate:a) Întreprinderi private;b) Întreprinderi publice;c) Întreprinderi mixte.

3) În dependenţă de ramura de activitate:

a) Întreprinderi industriale;b) Întreprinderi agrare;c) Întreprinderi de transport;d) Întreprinderi de construcţie.

4) În dependenţă de forma de asociere:a) Societăţi pe acţiuni (S.A.);b) Societăţi cu răspundere limitată (S.R.L.);c) Societăţi cooperative (de consum, de producţie).5) În dependenţă de dimensiune:a) Microîntreprinderi (întrunesc până la 9 lucrători;

au o cifră de afaceri până la 3 mln. lei);

b) Întreprinderi mici (întrunesc până la 49 lucrători;au o cifră de afaceri până la 25 mln. lei);

c) Întreprinderi mijlocii (întrunesc până la 249lucrători; au o cifră de afaceri până la 50 mln.lei);

d) Întreprinderi mari (întrunesc peste 250 lucrători;iar cifra de afaceri este de peste 50 mln. lei).

În conformitate cu legislaţia în vigoare înR.M. există următoarele formeorganizatorico-juridice de întreprinderi:

1) Î.I. (întreprindere individuală)– persoana

fizică, răspundere nelimitată.2) Societate în nume colectiv – întruneşte 2 sau

mai multe persoane care activează în baza decontract; persoană fizică şi răspunde cu întreg

patrimoniul.3) Societate în comandită – întruneşte 2 sau mai

multe persoane dintre care o persoană – comandit, iar restul – comanditari.

Comanditul – răspunde pentru obligaţiunilesocietăţii cu întregul patrimoniu

Comanditarul – răspunde cu acea parte acapitalului care a fost depusă în momentuliniţierii întreprinderii (cu ponderea de capital pecare a alocat-o în societate).

4) S.R.L (societate cu răspundere limitată) – persoană fizică, răspundere limitată, întruneştede la 2 până la 50 persoane. Fiecare depune oanumită sumă de bani pentru care şi răspunde.5400 lei – capitalul iniţial

5) S.A. (societate pe acţiuni) – persoana juridică,răspundere limitată, întruneşte mai multe

persoane. Întreprinderea este bazată pe capitaluldivizat în acţiuni.S.A. are de la 50 lucrători în sus; capitalulstatutar fiind de – 500.000 lei. S.A. emite acţiuni

şi obligaţiuni (cca. 80% acţiuni, şi cca. 20%obligaţiuni).S.A. înfăptuieşte emisia acţiunilor

simple(ordinare) – venit variabil şi acţiuni privilegiate (preferenţiale) – venit stabilindiferent de rezultatele muncii.

Acţiunea – hârtie de valoare posesorul căreia primeşte venit sub formă de dividend.

Posesorul acţiunii primeşte dobânda fixă, iar după expirarea termenului, întoarce obligaţiuneaîntreprinderii respective primind nominalul ei.Acţiunile se vând şi se cumpără la bursa devalori.

Obligaţiunea – reprezintă o hârtie de valoarecare aduce posesorului un venit sub formă dedobândă (procent).

6) Întreprinderea cooperativa de producţie – reprezintă o persoană juridică care întruneşte 3 şi

mai multe persoane. Această întreprindereactivează în scopul exercitării activităţiiantreprenoriale.

7) Întreprinderea de arendă – persoană fizică sau juridică; răspundere limitată. Este întemeiată pe baza arendei patrimoniului de la agenţieconomici privaţi sau întreprinderile publice

pentru o anumită perioadă de timp.8) Întreprindere colectivă – care aparţine

lucratorilor întreprinderii respective. Fiecarelucrător dispune de o pondere în patrimoniulîntreprinderii.

9) Întreprindere de stat – care este creată dincontul mijloacelor bugetului de stat şi dirijată decătre organele respective.

10) Întreprindere municipală – care este creată dinmijloacele organelor municipale respective.

11) Întreprindere mixtă – sunt bazate pe capitalul public şi cel privat.

3. Indicatorii economici principali a activităţii întreprinderii

Actualmente în ţările dezvoltate are loc tendinţade concentrare a întreprinderilor.Concentrarea – este un proces de sporire adimensiunilor întreprinderilor pe baza investiriiunei părţi din profitul întreprinderii.

Acest proces este influenţat de următoriifactori:

1) Capitalizarea unei părţi a profituluiîntreprinderii;

2) Procurarea creditelor bancare la o rată a dobânziimică;

3) Emisia hârtiilor de valoare;4) Fuziunea întreprinderilor.

20



Concentrarea se manifestă în următoarele 3forme principale:

1) Concentrarea pe orizontală care prevedeîntrunirea întreprinderilor, care produc bunurisimilare bazate pe aceleaşi tehnologii de

producţie.2) Concentrarea pe verticală care prevede

întrunirea întreprinderilor aflate la diferite stadiia procesului de producţie ( Holding ).

3) Concentrarea conglomerată care prevedeîntrunirea întreprinderilor din diferite domenii cuscopul de a cuceri noi pieţe de desfacere şi de aobţine profituri majorate.

Metodele de concentrarea a întreprinderii:a) Metoda de absorbţie care prevede concentrarea

în baza procurării pachetului de control alacţiunilor sau a procurării patrimoniuluiîntreprinderii relativ slabe (50% +1 acţiune).

b) Metoda de fuziune care prevede întrunirea a 2sau mai multe întreprinderi şi formarea unei

întreprinderi noi.

Indicatorii întreprinderii pot fi grupaţi în:1) Indicatori naturali (fizici) exprimaţi în tone,

decalitri, litri, m2, ş.a.

2) Indicatori valorici (băneşti) – lei, dolari, euro.

1) Indicatorii fizici (naturali):a) Produsele finite (tone, metri, decalitri);b) Semifabricatele utilizate în interiorul

întreprinderii şi destinate pentru comercializare;c) Materia primă aflată în procesul de producţie,

inclusiv combustibil, energia electrică, apa etc.d) Serviciile prestate de către întreprinderile altor

agenţi economici (întreprinderilor terţe) şi populaţie.

2) Indicatorii băneşti (valorici):a) Producţia globală (Pg) – reprezintă suma valorii

producţiei finite, semifabricatelor, materiei prime şi serviciilor.

b) Producţia marfă (PM) – reprezintă producţiadestinată pentru comercializare.

c) Producţie realizată – reprezintă producţia careeste realizată direct consumatorilor angro sau cuamănuntul.

d) Cifra de afaceri – reprezintă suma tuturor veniturilor încasate de întreprindere (venituri dela realizarea mărfurilor, de la prestareaserviciilor, realizarea hârtiilor de valoare şiveniturile obţinute de pe conturile bancare.)

e) Valoarea adăugată brută – reprezintă valoareanou creată fără cheltuielile materiale.

f) Valoarea adăugată netă – reprezintă partea dinvaloarea adăugată brută, care rămâne după

excluderea amortizării şi a impozitelor indirecte.g) Profitul brut – reprezintă diferenţa dintre cifra deafaceri şi costul de producţie

h) Profitul net – reprezintă acea parte din profitul brut care rămâne după achitarea impozitelor şialtor plăţi obligatorii (cheltuielile obligatorii)

Tema 101. Factorii tradiţionali de producţie

Factorii de producţie – reprezintă totalitatearesurselor materiale si umane, care pot fi atrase,

alocate şi utilizate în procesul de producere a bunurilor şi serviciilor.

Factorii de producţie nu trebuie confundaţi curesursele economice. Resursele economice devinfactori de producţie numai şi numai în procesulde producţie.Factorii de producţie se deosebesc de resurseleeconomice deoarece ei cuprind acea parte dinresurse care este utilizată în procesul de

producţie.Factorii de producţie pot fi analizaţi la

nivel micro, mezo, macro şi mondoeconomic.Exista 4 grupe de factori de producţie:

1. munca2. natura3. capitalul4. neofactorii

Munca şi natura sunt consideraţi ca factori primari şi originali de producţie. Munca, naturaşi capitalul luaţi în ansamblu formează factoriitradiţionali de producţie.Prima dată în gândirea economică a analizatfactorii primari de producţie economistulWilliam Petty. El afirma că munca este tatăl iar

pământul este mama avuţiei. Factorii tradiţionalide producţie pentru prima dată au fost studiaţi deAdam Smith şi J.Baptiste Say.J.Baptiste Say a formulat teoria celor 3 factoride producţie, afirmând că munca ca factor de

producţie generează salariul, natura ca factor de producţie generează renta iar capitalul ca factor de producţie generează profitul.

Munca – reprezintă un factor de producţie carereflectă procesul de utilizare a capacităţilor fiziceşi intelectuale ale omului cu scopul producerii

bunurilor economice.Munca joacă un rol decisiv deoarece eacontribuie la crearea bunurilor economice, puneîn mişcare ceilalţi factori de producţie,contribuie la crearea neofactorilor de producţie.

Munca are 2 laturi: Fizică – reflectă procesul de consum a energiei

fizice, musculare.

Intelectuală – reflectă procesul de consum aenergiei nervoase.

21



Munca ca factor de producţie areurmătoarele trăsături:

1) Munca reprezintă un element asociativ alsocietăţii şi nu poate fi desprins de personalitatearespectivă.

2) Munca contribuie la crearea bunurilor materialeşi a serviciilor, deoarece ea are caracter creativ şicontribuie la utilizarea altor factori de producţie.

3) Munca are caracter conştient şi prin aceasta se

deosebeşte de activitatea animalelor.4) Munca are dimensiuni calitative şi cantitative.

Cantitative – orele de muncă, zile, săptămâni,luni, ani; Calitative – gradul de calificare şi

profesionalism a lucrătorilor.

Natura – reprezintă totalitatea elementelor care sunt atrase de către oameni pentru crearea

bunurilor materiale şi serviciilor.

Natura include:

a) pământulb) bogăţiile subterane c) pădurile(flora si fauna) d) resursele de apă e) aerul

Natura ca factor de producţie areurmătoarele trăsături:

1) Natura este un factor original şi primar.Originalitatea naturii constă în faptul căelementele ei(majoritatea resurselor naturii) suntneregenerabile. .

2) Natura oferă bunuri materiale ,materie primă,surse energetice.3) Natura reprezintă locul unde se desfăşoară

majoritatea activităţilor economice.4) Natura are dimensiuni cantitative şi calitative.5) Natura se manifestă în formă materială.

Principalul element al naturii este pământul – fondul funciar. Pământul serveşte ca bază în

procesul de organizare şi dezvoltare a producţieiagricole şi siviculturii.

Pământul include:• Terenurile arabile, plantaţiile multianuale, păşuni• Terenurile destinate pentru fondul forestier • Terenurile destinate pentru construcţii speciale• Terenurile destinate pentru localităţi• Pădurile• Viile• Terenurile locative etc.

Factorul de producţie natura este însoţit deurmătoarele tendinţe:

a) Tendinţa de reducere a terenurilor agricole în

urma atribuirii unor terenuri pentru construcţii cudestinaţie productivă şi neproductivă;

b) Reducerea resurselor materiale în urmaexploatării intensive a bogăţiilor subterane;

c) Creşterea costurilor de extragere a resurselor şisporirea preţurilor la resursele naturale. Capitalul – reprezintă totalitatea bunurilor economice acumulate şi reproductibile care suntutilizate pentru producerea de noi bunuridestinate pentru realizare în scopul obţinerii unuianumit profit.

Capitalul pentru prima dată ca factor de producţie a fost analizat de către Adam Smith.În dependenţă de natura sa capitalul se

divizează în capital real şi capital financiar. În practica cotidiană capitalul fizic este numitcapital real.

Capitalul Real – numit capital tehnic sau fiziceste capitalul materializat în mijloace de

producţie (materie primă, semifabricate, utilaje,instalaţii etc.).

Capitalul Financiar – ce se manifestă în formăde bani în numerar, depozite bancare, hârtii devaloare.

Capitalul real şi capitalul financiar luateîn ansamblu formează Capitalul Economic.

Capitalul Real la rândul său se împarte în:Capital Fix şi capital Circulant.

Capitalul Fix – acea parte a capitaluluireal ce participă în mai multe cicluri de

producere păstrându-şi forma sa naturală şi caretransmite (transferă) treptat valoarea sa asupra

produsului nou pe măsura uzurii sale.Capitalul fix include:

a) capital fix activ – utilajele, maşinile detransmitere, aparate de calcul, care servesc cacondiţie în procesul de producţie.

b) capital fix pasiv – clădirile cu destinaţie productivă.

Capitalul Circulant – reprezintă acea parte

a capitalului real ce participă într-un un singur ciclu de producere şi îşi transferă valoarea sa înîntregime asupra produsului nou creat.

Capitalul circulant include:a) materia primă,b) materialele de producţie,c) semifabricatele, combustibil, energia electrică.d) Salariul lucrătorilor

Capitalul ca factor de producţie se aflămereu în mişcare trecând consecvent prin 3stadii:

1) Transformarea capitalului din formă bănească, înforma productivă (în această stadie are locaprovizionarea întreprinderii cu mijloace de

producţie şi cu forţă de muncă).

22



2) Transformarea capitalului productiv în capital

marfă (la această stadie are loc combinareafactorilor de producţie şi exercitarea procesuluide producţie cu scopul obţinerii mărfurilor respective).

3) Transformarea capitalului marfar în capital bănesc (la această stadie are loc procesul de

realizare a mărfurilor fabricate).

Trecerea consecutivă a capitalului dintr-o stadieîn altă stadie constituie circuitul capitalului.Mişcarea în continuu a capitalului constituiecirculaţia capitalului.Capitalul Fix în procesul exploatării sale suferăuzura fizică şi uzura morală.

Uzura Fizică – înseamnă pierdereatreptată a capacităţilor de producţie (tehnice) a

capitalului fix.Asupra uzurii fizice a capitalului fix influenţează

următorii factori:• calitatea capitalului fix.• nivelul de exploatare a capitalului fix.• nivelul de calificare a lucratorilor care

exploatează capitalul fix.• reparaţia la timp a capitalului fix.

Pentru înlocuirea uzurii fizice a capitaluluifix la întreprinderi sunt create fonduri deamortizare. Raportul dintre fondul deamortizare şi valoarea capitalului fix constituie

rata amortizării.Uzura morală a capitalului fix înseamnă

pierderea treptată a valorii capitalului fix înurma creşterii productivităţii muncii şi în urmaieftinirii capitalului fix.

Pentru înlocuirea uzurii fizice şi uzuriimorale sunt aplicate afară de fondurile deamortizare investiţiile respective de capital.

2. Neofactorii de producţie

Neofactorii de producţie sunt următorii:

1) Progresul tehnico-ştiinţific ce contribuie la:a) la mecanizarea şi diversificarea proceselor de

producţieb) la apariţia tehnologiilor noi performantec) la apariţia surselor noi de materie primă şi de

surse energetice alternatived) perfecţionarea sistemului de comercializare şi

transportare a produselor.e) perfecţionarea organizării activităţii

manageriale.

2) Sistemul informaţional ce contribuie la:a) Automatizarea proceselor de producţie fără

implicarea omului.

b) Conducerea de la distanţă a aparatelor şi autilajelor.

c) Planificarea, lansarea şi controlul proceselor de producţie

d) Robotizarea procesului de producţie.

3) Capitalul uman – reprezintă stocul decunoştinţe şi experienţă acumulată în fiinţaumană care aduc venit potenţial pe viitor.

Capitalul uman are 2 particularităţi:a) în calitate de capital uman apare instruire profesională şi experienţă de muncă.

b) la baza capitalului uman se află investiţiilefăcute în instruire, ştiinţă, cultură, ocrotireamediului.

4) Abilitatea întreprinzătorului.Întreprinzătorul ca neofactor de

producţie trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

• să fie strateg• să fie administrator • să fie manager • să fie comerciant• să fie negociator • să fie riscant• să fie executor al propriilor decizii.

Întreprinzătorul ca neofactor de producţieîndeplineşte următoarele funcţii: funcţia productivă;

funcţia de risc funcţia de inovator funcţia de manager privaz şi colectiv.

Întreprinzătorul ca neofactor de producţieare următoarele drepturi:

1) are dreptul să creeze întreprinderi noi, să lereorganizeze sau să le lichideze;

2) are dreptul să procure mijloace de producţie dela alte persoane juridice inclusiv şi proprietateaintelectuală,

3) are dreptul să participe cu patrimoniul său în

activitatea altor subiecţi de gospodărire;4) are dreptul să se folosească de orice resurse

economice inclusiv de resurse naturale şi resurseintelectuale,

5) are dreptul să elaboreze programe de producţie,să aleagă furnizorii şi consumatorii produselor fabricate;

6) are dreptul să deschidă conturi în băncilecomerciale şi să exercite operaţiuni necesare;

7) are dreptul să angajeze şi să elibereze din funcţie personalul în conformitate cu legislaţia învigoare;

8) are dreptul să determine nivelul salariului îndependenţă de rezultatele muncii reale alucrătorului;

23



9) are dreptul să se folosească de infrastructura de producţie şi socială;

10) are dreptul să contesteze orice decizie înfăptuităde organele de stat. Întreprinzătorul ca neofactor de producţieare următoarele obligaţiuni:

1) să respecte libera concurenţă, să asigure calitatea produselor, să ţină cont de drepturile

consumatorilor;2) să încheie contracte cu agenţii economici,inclusiv contracte cu angajaţii şi cu sindicatele;

3) este obligat să se achite la timp cu plăţile în buget, cu plăţile în fondul social şi cu salariile;

4) să plătească un salariu nu mai jos de minimum;5) să creeze condiţii normale de activitate.

3. Combinarea factorilor de producţie Combinarea factorilor de producţie – reprezintă un model, o corelare dintre factorii

producţie în aspect cantitativ, calitativ şistructural în scopul producerii de bunurieconomice.

Există 2 forme de combinare:

Combinare tehnică – prevede unirea fizică afactorilor de producţie, a unei cantităţi delucratori cu o anumită cantitate de maşini şiutilaje.

Combinare economică – presupune unireafactorilor de producţie astfel încât cu cheltuieliminime de factori de producţie de obţinutrezultate maxime.Odată cu dezvoltarea progresului tehnico-ştiinţific, întreprinderea permanent schimbăcorelarea dintre factorii de producţie, exercităsubstituirea unor factori de producţie cu alţifactori de producţie mai productivi, moderni şiieftini.

Substituirea – reprezintă un proces de înlocuire

a unei părţi (cantităţi) dintr-un factor de producţie cu alte părţi din alt factor de producţie.

În economia de piaţă producătorii permanent seconfruntă cu problema alegerii optime acombinării factorilor de producţie. De la aceastăalegere depinde sporirea volumului de

producţie, randamentul factorilor de producţie şiobţinerea profitului.

Schimbările care se produc în factorii de producţie şi influenţa lor asupra creşterii

volumului de producţie sunt reflectate în legearandamentelor neproporţionale.

Randamentele neproporţionale se manifestă în 3 forme:

a) randamente proporţionale (constante) – cereflectă situaţia când volumul de producţie creşteîn acelaşi ritm ca şi volumul cheltuielilor defactori de producţie.

b) randamente crescânde – reflectă situaţia cândvolumul de sporire a producţiei este mai înaltdecât ritmul de creştere a cheltuielilor de factori

de producţie.c) randamente descrescânde – reflectă situaţiacând ritmul de creştere a volumului de producţierămâne în urmă (mai mic) de la ritmul decreştere a cheltuielilor de factori de producţie.

Pe lângă legea randamentelor neproporţionale funcţionează legea randamentelor marginaledescrescânde. Potrivit acestei legi, creştereafactorului variabil (munca) duce la sporireavolumului de producţie până la un anumit punct,dincolo de care are loc scăderea volumului de

producţie devenind negativ.

Eficienţa economică a combinării şi substituirii factorilor de producţie îşi găseşte expresia în productivitatea acesteia.

Productivitatea factorilor de producţie reprezintă raportul dintre volumul de producţieobţinut şi factorii de producţie utilizaţi:

În urma creşterii progresului tehnico-ştiinţificare loc sporirea volumului de producţie cucheltuieli reduse la fiecare unitate de produs, cese reflectă în legea creşterii productivităţii

factorilor de producţie.

Productivitatea factorilor de producţie semanifestă în următoarele forme:

1) productivitatea naturală (fizică) care reflectărandamentul factorilor de producţie în formănaturală (tone, decalitri, km).

2) productivitatea valorică care reprezintărandamentul valoric (în formă bănească) al

factorilor de producţie(lei, euro, dolari).3) productivitatea brută ce reflectă randamentulfactorilor de producţie luaţi în ansamblu,antrenaţi la întreprinderea respectivă.

4) productivitatea netă ce reflectă raportul dintrevolumul de producţie şi factorii de producţieutilizaţi fără amortizare.

5) productivitatea parţială ce reflectă randamentulunui factor de producţie luat în parte.

6) productivitatea medie(unitară) prezintărandamentul calculat la o unitate de produs saula un lucrător.

7) productivitatea marginală care reflectă sporulunei unităţi de produs în baza utilizării factorilor de producţie respectivi.

24



Asupra productivităţii şi randamentuluifactorilor de producţie influenţează următoriifactori:

a) factorii naturali (solul ,petrolul, materii prime,materiale).

b) factorii tehnici (nivelul de mecanizare,automatizare a proceselor de producţie).

c) factorii economici (nivelul de calificare alucrătorilor, nivelul de stimulare, forma de

organizare a activităţii întreprinderii, gradul decointeresare materială a lucrătorilor în rezultatulmuncii sale).

d) factorii sociali (nivelul de trai, condiţiile demuncă ale întreprinderii).

e) factorii psihologici (climatul în colectivul demuncă, în familie).

f) factorii structurali (prevăd modificărilestructurale atât la nivel micro cât şi la nivelmacro, schimbarea conducerii).

g) factorii integraţionişti (reflectă gradul deintegrare a întreprinderii în piaţa internă şi

externă).

Principalele forme a productivităţii factorilor de producţie sunt: productivitatea muncii randamentul capitalului.

Productivitatea muncii – reprezintă cantitateade produse obţinute într-o anumită perioadă detimp sau cantitatea de timp pentru obţinerea uneiunităţi de produse.

Există şi productivitatea marginală – reflectăraportul dintre sporul volumului de producţie cuo unitate în urma cheltuielilor factorilor demuncă.

Randamentul capitalului – reprezintă necesarulde capital pentru producerea (obţinerea) uneiunităţi de produs.Randamentul marginal al capitalului – reprezintă raportul dintre sporirea capitalului şi

sporirea volumului de producţie:

4. Costul de producţie şi tipologia lui

Costul de producţie – reprezintă o categorieeconomică care reflectă totalitatea cheltuielilor exprimate în expresie valorică suportate deîntreprindere pentru producerea de bunurimateriale şi servicii.

Costul de producţie reprezintă o parte

componentă a preţului de realizare a mărfurilor.

Costul de producţieP

Profitul

Funcţiile costului de producţie:1) Funcţia de măsurare a cheltuielilor necesare

întreprinderii pentru producerea unui anumitvolum de producţie.

2) Funcţia de formare a preţurilor de realizare la produsele fabricate.

3) Funcţia de control şi reglare a activului

economic, a utilizării factorilor de producţie.4) Funcţia de determinare a rentabilităţii şieficienţei economice a întreprinderii (venituriletrebuie să întreacă costurile).

Tipologia, clasificarea costurilor deproducţie Clasificarea costurilor de producţie este bazată

pe următoarele principii:1) În dependenţă de natura şi structura costurilor

de producţie

a) Costuri materiale – cheltuieli pentru materiale,materie primă, semifabricate, energie, salariullucratorilor angajaţi în producerea bunurilor şiserviciilor.

b) Costuri salariale – include salariile tuturor lucrătorilor, cheltuielile pentru fondul social,cheltuielile pentru asistenţa medicală (2,5%).

c) Costuri generale – includ cheltuielile pentru: plata dobânzilor, chirie, amenzi şi alte cheltuielide ordin general.

2) În dependenţă de modul de calcul costurile sedivizează:

a) Costul explicit - care include cheltuielile legatede procurarea mijloacelor de producţie şi a forţeide muncă.

b) Costul implicit - care include cheltuielile interneşi care nu prevăd cheltuieli pentru terţi,cheltuielile legate de resursele proprii aleîntreprinderii.

c) Costul contabil - care include costul explicit şiamortizarea.

d) Costul economic - care include costul contabil şi

costul implicit.3) În dependenţă de forma organizatorică aîntreprinderii:

a) Costul de secţie – care include cheltuielile legatede instalarea utilajului, de materie primă,materialele, combustibilul şi salariul lucrătorilor

productivi.b) Costul de uzină – care include costul de secţie şi

alte costuri de producţie legate de producerea şirealizarea mărfurilor, cheltuieli legate deamortizarea capacităţii fixe.

c) Costul comercial (complet) – care include

cheltuielile legate de ambalare, depozitare,realizarea mărfurilor şi serviciilor.4) În dependenţă de dimensiuni

a) Costuri globale (CG) care include:

25



1. Costul fix2. Costul variabil 3. Costul total (CT)

Costul fix – include cheltuielile care neinfluenţează direct la dinamica (sporirea)volumului de producţie.

Exemple: - cheltuieli pentru întreţinerea

aparatului administrativ;- cheltuieli pentru amortizare;- cheltuieli pentru chirie;- cheltuieli pentru salariul

aparatului administrativ;- alte cheltuieli de ordin general

Costul variabil – este costul care influenţeazădirect asupra modificării volumului de producţie.

Costul variabil include:- cheltuieli pentru materie primă;- cheltuieli pentru materiale;

- cheltuieli pentru combustibil;- cheltuieli pentru energie;- cheltuieli pentru salariul

personalului productiv.

Costul total – reprezintă suma costului fix şi acostului variabil.

b) Costul mediu (unitar) – reflectă cheltuielilece revine la o unitate de produs. Costulunitar include:

1. Costul fix mediu2. Costul variabil mediu3. Costul total mediu

c) Costul marginal – reprezintăcheltuielile suplimentare pe care le faceîntreprinderea pentru a obţine o unitatesuplimentară de produs. Costul marginal are o importanţă deosebită

pentru întreprindere în luarea deciziilor referitor

la majorarea volumului de producţie.

Structura costului de producţie în RepublicaMoldova:- Cheltuieli- Cheltuieli pentru salarii şi contribuţiile- Cheltuieli pentru combustibil şi surseenergetice amortizare – 7%- Alte cheltuieli – 8%

5.Necesitatea şi căile de reducere a costului deproducţie:

Necesitatea reducerii costului de producţie estecondiţionată de următorii factori:

1) De necesitatea măririi volumului de producţie cucheltuieli relativ mai mici;

2) De necesitatea de a obţine profit;3) Necesitatea de a micşora preţurile de realizare;4) Necesitatea de a asigura rentabilitatea

întreprinderii;5) Reducerea costului de producţie contribuie la

ridicarea competitivităţii mărfurilor atât pe piaţainternă cât şi pe cea externă.

Căile de reducere a costului de producţie sunt:1) Reducerea consumului de surse energetice,

materie primă, materiale, însă nu în daunacalităţii produselor.

2) Pe calea utilizării tuturor capacităţilor de producţie a întreprinderii, precum şi a spaţiilor de producţie ce contribuie la reducerea costurilor de producţie.

3) Aplicarea maşinilor şi tehnologiilor noi avansatecare economisesc materie primă şi surseenergetice.

4) Pe calea aplicării noilor tipuri de materie primăşi de surse energetice.

5) Sporirea productivităţii muncii, ce contribuie lareducerea costului de producţie la fiecare unitatede produs

6) Reducerea cheltuielilor pentru întreţinereaaparatului administrativ.

6. Eficienţa economică şi evaluarea ei

Eficienţa economică privită în ansamblureprezintă raportul dintre efectul obţinut şicheltuielile exercitate atât la nivel micro, mezocât şi la nivel macro, sau efortul depus.

Principala formă de manifestare aeficienţei economice este rentabilitatea. O întreprindere se consideră rentabilă dacăveniturile (cifra de afacere) întrece cheltuielile(costul total). Rentabilitatea se manifestă:

a) Rentabilitatea economică – care reflectă

randamentul utilizării tuturor factorilor de producţie, rezultatele pozitive ale activităţiieconomice a întreprinderii.

b) Rentabilitatea comercială – care reflectărandamentul pozitiv al realizării mărfurilor şiserviciilor.

c) Rentabilitatea financiară – care reflectărandamentul investiţiilor de capital;randamentul pozitiv obţinut de la utilizarearaţională a tuturor surselor financiare.

Principalii indicatori ai rentabilităţii sunt:

1) Masa profitului – care reflectă rentabilitateaabsolută.2) Rata profitului – care reflectă rentabilitatea

relativă.

26



Masa profitului – reprezintă diferenţa dintre cifrade afaceri şi costurile totale de producţie.

Rata profitului – reflectă raportul dintre masa profitului şi costul de producţie înmulţit cu100%.

Asupra rentabilităţii întreprinderii influenţeazăurmătorii factori:

1) Creşterea volumului de producţie (cu cât creştevolumul cu atât masa monetară creşte);

2) Reducerea costurilor de producţie (dacă cresccosturile de producţie, atunci scade masa

profitului şi respectiv rentabilitatea şi invers);3) Creşterea preţurilor la mărfuri şi servicii în

condiţiile când costurile de producţie rămânneschimbate;

4) Mărirea vitezei de rotaţie a capitalului.

Punctul de trecere de la situaţia de rentabilitate lacea de nerentabilitate constituie pragulrentabilităţii.

Pragul de rentabilitate – reflectăsituaţia când cifra de afaceri este egală cucosturile totale de producţie. În acest cazîntreprinderea nu are pierderi, însă nu are nicicâştiguri, iar profitul = 0.

Pragul de rentabilitate are caracter temporar şi firmele aplică măsuri de sporire arentabilităţii, iar dacă nu reuşesc atunci începe

procesul de falimentare a întreprinderii.Tema111. Piaţa Muncii şi Salariul

În conformitate cu existenţa celor 3 factoritradiţionali de producţie: munca, natura,capitalul, există 3 tipuri de pieţe:

Piaţa Muncii în cadrul căreia se formeazăSalariul

Piaţa de Capital în cadrul căreia se formeazăDobânda

Piaţa Resurselor Naturale în cadrul căreia seformează Renta economică

Piaţa Muncii – reprezintă ansamblul de relaţii încadrul cărora apare confruntarea dintre cererea şioferta de muncă şi au loc negocieri, referitor laangajarea în câmpul muncii, nivelul salariului şicondiţiile de muncă.

Pe Piaţa Muncii funcţionează aceleaşimecanisme ca şi pe piaţa bunurilor de consum:

Cererea Oferta Preţul Concurenţa

Cererea – reprezintă cantitatea de muncă careeste solicitată de agenţii economici într-oanumită perioadă de timp, la un anumit nivel al

preţului muncii (salariul).

Oferta – reprezintă cantitatea de muncă care esteoferită de posesorii forţei de muncă într-oanumită perioadă de timp, la un anumit nivel al

preţului muncii (salariul).Oferta de muncă nu include: munca populaţieiapte de muncă ocupată în gospodăria casnică, amilitarilor, a studenţilor la secţia zi şi a altor

persoane nesalarizate.

Oferta de muncă areurmătoarele trăsături:

a) are o perioadă îndelungată de pregătire (îndecursul unei generaţii);

b) depinde de evoluţia demografică;c) depinde de vârstă, gen, starea sănătăţii şi

condiţiile de muncă;d) oferta de muncă nu poate fi conservată

(neparticiparea în procesul de lucru);e) oferta de muncă serveşte ca izvor de bază al

existenţei şi funcţionării individului.

Obiectul de tranzacţie pe Piaţa Muncii îlconstituie forţa de muncă, care se vinde şi secumpără ca orice altă marfă.

Subiecţii Pieţei Muncii sunt:a) Ofertanţii de muncă (persoanele aflate în

cătarea locului de muncă)b) Sindicatele ce apără interesele angajaţilor c) Patronatul – care oferă locuri de muncăd) Bursa Muncii – care angajează persoanele

disponibile în câmpul muncii.

În dependenţă de cerere şi ofertă există 2 tipuride pieţe a muncii:

1) Piaţa cu cerere limitată – există un surplus deforţă de muncă neangajată;

2) Piaţa cu ofertă limitată – apare deficitul de forţăde muncă.

Piaţa Muncii e considerată echilibrată dacăcererea şi oferta de muncă coincid.O componentă importantă a pieţii muncii esteBursa Muncii.

Bursa Muncii – reprezintă o instituţie de stat sau privată care îndeplineşte funcţia de intermediar între agenţii economici şi forţa de muncădisponibilă.

Bursa Muncii îndeplineşte următoarelefuncţii:

1) funcţia de înregistrare a şomerilor;2) funcţia de înregistrare a locurilor de muncă

disponibile (plasarea şomerilor în câmpulmuncii);

27



3) funcţia de reciclare şi recalificare a şomerilor înconformitate cu cerinţele pieţii;

4) funcţia de organizare a lucrărilor publice pentruşomeri;

5) funcţia de acordare a indemnizaţiilor de şomer.

Unul din mecanismele de bază a Pieţii Munciieste preţul muncii (salariul).Salariul poate fi privit în sens larg şi în sens

îngust .În sens îngust: Salariul – reprezintă plata pentruutilizarea forţei de muncă.În sens larg: Salariul – reprezintă plata pentrumuncă.

Criteriile de formare a salariului sunt:a) Importanţa muncii lucrătorului pentru firmă,

ramură, societate, economie naţională;b) Nivelul de calificare al lucrătorilor;c) Calitatea muncii;d) Cantitatea muncii;e) Rezultatele muncii;f) Capacitatea de recuperare şi dezvoltare a forţei

de muncă.Tipurile salariului:

- salariul nominal- salariul real

Salariul nominal – reprezintă acea sumă de banicare este plătită lucrătorului respectiv (sumaîncasată de lucrător pentru exercitarea uneianumite munci).Mărimea salariului nominal depinde de:

a) valoarea forţei de muncă;b) de posibilităţile firmei sau a statului de a majorasalariul (politica de salarizare din ţararespectivă);

c) faza ciclului economic

Salariul real – reprezintă cantitatea de mărfuri şiservicii care poate fi procurată în baza salariuluinominal.Mărimea salariului real depinde de:

a) Mărimea salariului nominal;b) Nivelul preţurilor asupra mărfurilor şi

serviciilor;c) Nivelul inflaţiei care există în economie;d) Capacitatea de cumpărare a monedei.

Salariul real nu creşte în aceleaşi proporţii cusalariul nominal.Formele salariului ( formele de salarizare):

1) Salariul pe unitate de timp (oră, zi, săptămână,lună, an)

2) Salariul în acord – depinde de cantitatea produselor fabricate. Include:

a) Salariul în acord direct – când fiecare unitate

de produs e remunerată la una şi aceeaşi taxă.b) Salariul în acord progresiv – pentru unităţile

de bunuri produse suplimentar se aplică o taxăde plată mai înaltă.

c) Salariul în acord premial – când lucrătorul pentru economisirea de materie primă,combustibil etc. primeşte anumite premii.

d) Salariul în acord colectiv – când remunerarea muncii este exercitată în baza activităţii colective(brigăzii).

3) Salariul colectiv – salariul determinat în bazanegocierilor dintre patronat şi sindicate.

Salariul social – care reprezintă plata pentruaccidentele de muncă, boli profesionale şi altecheltuieli cu caracter social.

Salariul are tendinţa de diferenţiere la nivelnaţional şi la cel internaţional.

La nivel naţional în economia de piaţă diferenţierea salariului e influenţată deurmătorii factori:

Nivelul de calificare al lucrătorilor; Intensitatea şi productivitatea muncii; Prestigiul muncii; Politica statului şi a întreprinderilor referitor la

salarizare; Situaţia economică a ţării.

La nivel internaţional diferenţierea salariului depinde de următoarele condiţii:

1) De nivelul diferit a valorii forţei de muncă îndiferite ţări;

2) De nivelul de intensitate şi productivitate;3) De nivelul de organizare a muncitorilor în

sindicate.

2. Piaţa Capitalului şi Dobânda

Piaţa Capitalului – reprezintă totalitatearelaţiilor de atragere şi plasare a mijloacelor

băneşti, relaţii de confruntare dintre cererea şioferta de capital.Pe Piaţa de Capital funcţionează aceleaşimecanisme ca şi pe piaţa muncii.

Cererea de capital – reprezintă cantitatea decapital solicitată de agenţii economici într-oanumită perioadă de timp, la un anumit nivel alratei dobânzii.

Cererea de capital prevede:1. asigurarea agenţilor economici cu mijloace

necesare băneşti pentru investire;2. pentru funcţionarea normală a întreprinderii

(procurarea materiei prime, combustibil etc.);3. pentru formarea rezervelor.

Cererea de capital include:a) Capitalul solicitat pentru investiţii;b) Capitalul solicitat pentru funcţionarea

întreprinderii şi plata dobânzilor;c) Capitalul solicitat pentru formarea rezervelor.

28



Oferta de capital – reprezintă totalitatea decapital disponibil care poate fi oferit agenţilor economici şi populaţiei într-o anumită perioadăde timp, la un anumit nivel al ratei dobânzii.Oferta de capital include:

a) Mijloacele băneşti disponibile aleîntreprinderilor aflate pe conturile bancare;

b) Mijloacele băneşti disponibile ale populaţiei

aflate pe depozitele bancare;c) Fondul de amortizare;d) Mijloacele băneşti disponibile ale

întreprinderilor apărute în urma unor afaceri profitabile.

Piaţa de Capital este considerată echilibrată încazul când volumul cererii de capital este egal cuvolumul ofertei de capital.

Există 2 tipuri de pieţe de capital:1) Piaţa de capital pe termen scurt numită

monetară – reprezintă relaţiile de atragere şi plasare a capitalului pe termen până la 1 an.Această piaţă îndeplineşte următoarele funcţii:

a) Funcţia de exercitare a operaţiunilor interbancare;

b) Funcţia operaţiunilor de realizare a activelor care au scadenţă până la 1 an (cambiile, ordinul bancar, etc.)

2) Piaţa de capital pe termen mijlociu şilung – piaţa financiară – reprezintă relaţiile deatragere şi plasare a mijloacelor băneşti petermen mediu (1-5 ani) şi pe termen lung (maimult de 5 ani). Include:

a) Piaţa hârtiilor de valoare ;b) Piaţa împrumutului pe gaj;c) Piaţa imobiliară;d) Piaţa ipotecară ce cuprinde relaţiile ce apar între

băncile comerciale şi agenţii economici dinsectorul agrar.

Elementul (mecanismul) de bază al Pieţii deCapital este preţul capitalului (dobânda).

Dobânda – reprezintă un venit obţinut (încasat)de posesorul oricărui capital antrenat într-oactivitate economică (afacere) şi care semanifestă (aduce) ca un excident (un surplus) înraport cu capitalul avansat.Dobânda îndeplineşte următoarele funcţii:

a) funcţia de repartizare şi utilizare raţională afactorilor de producţie în aspect ramural şiteritorial;

b) funcţia de stimulare a agenţilor economici şi a populaţiei în economisirea unei părţi din venit (a mijloacelor financiare);

c) funcţia de recuperare a cheltuielilor (bancare)exercitate de sistemul bancar şi obţinerii profitului;

d) funcţia de redistribuire a veniturilor băneşti însocietate.

Dobânda include următoarele componente( Structura dobânzii ):

a) Prima de risc – încasată de către proprietarulcapitalului de împrumut;

b) Cheltuielile de gestiune – care acoperăcheltuielile legate de analiza solvabilităţii

clienţilor;c) Dobânda pură – reprezintă diferenţa dintredobânda brută şi restul cheltuielilor bancare.

Mărimea absolută a dobânzii constituie – MasaDobânzii, iar mărimea relativă a dobânzii – Rata Dobânzii.

Rata Dobânzii – reprezintă raportul dintre Masa

Dobânzii şi Capitalul împrumutat.

Rata Dobânzii poate fi nominală şi reală.

Rata nominală a dobânzii – este calculată fără aţine cont de procesele inflaţioniste. Rata reală a dobânzii este calculată îndependenţă de dinamica inflaţiei.

Asupra ratei dobânzii influenţează următoriifactori:

1) Rata profitului. Rata dobânzii de regulă trebuiesă fie mai mică decât rata profitului.

2) Volumul masei dobânzii;3) Raportul dintre cererea şi oferta de capital

(capitalului împrumutat);

4) Riscul capitalului împrumutat;5) Dinamica inflaţiei;6) Politica Guvernului în domeniul politicii de bani

scumpi şi ieftini ( Politica monetar-creditară astatului);

7) Faza ciclului economic. La faza de criză ratadobânzii de regulă scade, iar la cea deexpansiune economică rata dobânzii creşte.

8) Coraportul dintre rata profitului şi rata dobânzii(P′>d′).

3. Piaţa Resurselor Naturale şi Renta

Pe piaţa funciară funcţionează aceleaşimecanisme, însă spre deosebire de alte pieţe, eaeste inelastică, deoarece resursele naturaleneregenerabile sunt limitate.

Cererea pe piaţa funciară – reprezintăcantitatea de resurse naturale solicitate de agenţiieconomici într-o anumită perioadă de timp la unanumit preţ.

Oferta – reprezintă cantitatea de resurse ce pot fioferite agenţilor economici pentru valorificateîntr-o anumită perioadă de timp la preţulrespectiv.

29



Cererea de resurse naturale are tendinţa decreştere deoarece sporeşte numărul populaţiei şisporeşte cererea faţă de materia primă înindustria de prelucrare.Oferta de resurse naturale are caracter inelasticdeoarece resursele naturale sunt limitate.

Preţul are tendinţa de creştere deoarece cresccerinţele faţă de resursele naturale (petrol, gaz,

cărbune, etc.).Concurenţa în cadrul Pieţii resurselor naturalese desfăşoară între furnizorii de resurse naturale.Piaţa resurselor naturale e considerată echilibratădacă cererea şi oferta de resurse coincid, însă deregulă Piaţa de resurse naturale estedezechilibrată.Utilizarea şi realizarea eficientă a resurselor naturale aduce la crearea rentei economice.

Renta economică – reprezintă un venit obţinutde proprietarul resurselor naturale

neregenerabile.Renta economică se manifestă în următoareleforme:

1) Renta funciară (renta de la terenurile depământ)

În Epoca Feudalismului existau 3 tipuri de rentăfunciară:

a) Renta în muncă – ţăranii şerbi lucrau pe pământul moşierului 4/5 zile, iar restul îngospodăria sa.

b) Renta în produse – arendaşul plătea o parte din produsul obţinut boierului.

c) Renta în bani – ţăranul şerb plătea o anumităsumă de bani pentru arendarea unui teren.

Actualmente renta funciară se manifestă în 2 forme principale:

1) Renta absolută – care apare în cazul cândarendaşul plăteşte proprietarului funciar oanumită sumă de bani indiferent de calitateaterenului. La baza acestei rente se aflămonopolul proprietăţii private asupra

pământului.

2) Renta diferenţială – care este generată dediferenţierea calităţii terenurilor şi de locul deaşezare al acestora faţă de punctele de realizare.

Este bazată pe monopolul asupra pământului caobiect de gospodărire. Ea depinde de fertilitateasolului şi de locul de aşezare al terenului faţă de

punctele de realizare.Condiţiile rentei funciare:

a) Terenul trebuie să fie limitatb) Terenurile nu trebuie să fie substituibilec) Terenul trebuie să fie inelastic faţă de dinamica

preţului

3) Renta de monopol – care este încasată de proprietarii terenurilor care sunt de înaltăfertilitate sau situate în condiţii climatericefavorabile.

4) Renta minieră – care este încasată de proprietarii terenurilor bogate în bogăţii sauresurse naturale.

5) Renta în construcţii – care este obţinută în urmaalegerii terenurilor favorabile de construcţie, ceeste încasată de proprietarii loturilor prestigioaseîn domeniul de construcţii.

6) Renta de raritate – care este obţinută de proprietarii unor surse naturale excepţionale.

În decursul sec. XX renta economică a avuttendinţa de creştere ceea ce a influenţat asupracreşterii preţului la terenurile agricole.

Preţul pământului este influenţat deurmătorii factori:

1) de raportul dintre cererea şi oferta terenurilor agricole;

2) creşterea cererii faţă de produsele alimentare înurma creşterii populaţiei şi dezvoltării industriei;

3) utilizarea alternativă a terenurilor de pământ;

4) dinamica rentei;5) dinamica ratei dobânzii;6) gradul de ameliorare a terenurilor agricole.

4. Profitul ca recompensă a activităţiiantreprenoriale

Scopul final al activităţii întreprinderii esteobţinerea profitului. Profitul reprezintă un venit(o recompensă) pentru activitateaantreprenorială.

Profitul – reprezintă diferenţa dintre cifra deafaceri şi cheltuielile de producţie.Funcţiile profitului:

1) funcţia de stimulare a iniţiativei şi a risculuiîntreprinzătorului;

2) funcţia de orientare generală a activităţiiantreprenoriale;

3) funcţia de autofinanţare a firmei;4) funcţia de asigurare a veniturilor în bugetul de

stat şi bugetele locale;

5) funcţia de educare a simţului de economisire aresurselor.

Formele profitului:a) Profit brut – diferenţa dintre veniturile (cifra de

afaceri) şi cheltuielile (costul de producţie)întreprinderii;

b) Profit normal – venitul întreprinzătorului pentruactivitatea de antreprenoriat (salariul, dobânda,venitul de la arendă); reprezintă câştigulîntreprinzătorului care exercită funcţiimanageriale, obţine dobândă de la capitalul

propriu, obţine plată de arendă de la patrimoniul propriu. Profitul normal se include în Costul de producţie

30



c) Profit pur / net – reprezintă acea parte din profitul brut care rămâne de la excluderea profitului normal (diferenţa dintre Profitul brut şiProfitul normal);

d) Profitul de monopol – profitul obţinut deîntreprinderile monopoliste; reprezintă profitulobţinut de întreprinzători care exercită activităţimonopoliste în domeniul de producţie saurealizare.

e) Dividendul – venitul obţinut de la acţiuni şi altehârtii de valori, adică de la proprietariiacţiunilor.

Mărimea absolută a profitului constituie – masa profitului.

Mărimea relativă – rata profitului.

Rata profitului este influenţată deurmătorii factori:

1) Dinamica productivităţii muncii ( dacă creşte productivitatea muncii creşte respectiv şi rata

profitului );2) Schimbările în costurile de producţie. Dacă

cresc costurile de producţie, atunci rata profituluiscade, şi invers.

3) Nivelul preţului (dacă creşte preţul, atuncisporeşte respectiv masa şi rata profitului şiinvers).

4) Volumul de producţie (dacă creşte volumul de producţie, atunci creşte respectiv şi masa profitului).

5) Viteza de rotaţie a capitalului (dacă creşte vitezade rotaţie a capitalului, atunci rata profituluicreşte).

Tema № 1 2 : Economia naţională

1. Macro economia şi economia naţională.Economia tenebră.

Macroeconomia ca noţiune economica poate fi privită în 2 aspecte:

1. în aspectul economiei reale;2. în aspectul ştiinţei economice.

În aspectul economiei reale macro economiareflectă ansamblul de relaţii dintre diferite mărimi

globale (agregate macroeconomice). Astfel deagregate macroeconomice sunt:

- cererea agregată;- oferta agregată;- produsul intern brut;- venitul naţional;- ocuparea forţei de muncă şi şomajul;- circulaţia monetară şi inflaţia;- alte mărimi globale.

În aspectul ştiinţei economice macroeconomiareprezintă un comportament, o disciplină dinsistemul ştiinţelor economice, care are ca obiect de

studiu analiza parametrilor macroeconomici şianaliza mecanismelor de funcţionare a economieiluate în ansamblu.

Macroeconomia studiază şi analizează:1. expansiunile şi recesiunile economice;2. consumul, economiile şi investiţiile ca

mărimi macroeconomice;3. şomajul şi inflaţia;

4. veniturile şi cheltuielile guvernamentale;5. echilibrul şi dezechilibrul economic;6. balanţa de plăţi externe şi datoria publică.

Principalele obiective ale macroeconomiei sunt:a) asigurarea echilibrului economic dintre

cererea şi oferta agregată şi creareacondiţiilor de creştere şi dezvoltareeconomică durabilă;

b) asigurarea ocupării depline a forţei demuncă şi reducerea ratei şomajului;

c) reglarea masei monetare aflate în circulaţieşi reducerea ratei inflaţiei;

d) elaborarea şi realizarea politicii bugetare şifiscale;

e) integrarea problemelor macroeconomiei înstrategiile de dezvoltare a economieinaţionale;

f) asigurarea balanţei de plăţi externe pozitive şi asigurarea securităţi economicea statului;

g) alocarea şi utilizarea eficientă a resurselor naturale, financiare şi de muncă în scopulasigurării competitivităţii mărfurilor pe

piaţa internă şi externă.

Principalii indicatori macroeconomici sunt:- produsul global brut (PGB);- produsul intern brut (PIB);- produsul intern net (PIN);- produsul naţional brut (PNB);- produsul naţional net (PNN);- venitul naţional (VN);- sistemul conturilor naţionale, etc.

Indicatorii macroeconomici menţionaţi nureflectă în întregime activitatea macroeconomieideoarece paralel cu economia oficială existăeconomia neoficială numită economia tenebră.

Principalele cauze ale existenţei economiei tenebre sunt:

1. presiunea fiscală care influenţează negativasupra activităţii agenţilor economici;

2. ascunderea veniturilor în scopul reduceriiimpozitelor (contabilitatea dublă);

3. corupţia;4. imperfecţiunea legislaţiei în vigoare;5. contrabanda în exportul şi importul

mărfurilor;

31



6. indiferenţa populaţiei faţă de activitateailegală a unor agenţi economici;

7. instabilitatea social-politică din ţară.

Activitatea în cadrul economiei tenebre semanifestă în următoarele forme:

1. nedeclararea veniturilor reale ale agenţilor economici în scopul reducerii impozitelor;

2. producerea şi comercializarea mărfurilor

contrafăcute;3. nerepatrierea valutei în urma exportului demărfuri şi servicii;

4. exercitarea salarizării ilicite a lucratorilor (salariul in plicuri);

5. menţinerea unor preţuri înalte de monopol;6. privatizarea ilicită;7. evaziune fiscală;8. falsificarea banilor şi hârtiilor de valoare;9. dezvoltarea „răketului”.

În diferite ţări ponderea economiei tenebre faţă de

PIB este diferită:- în ţările dezvoltate ea constituie 15-16 %- în ţările aflate in tranziţie – 25-35 %- în ţările în curs de dezvoltare 45% şi mai

mult.

2. Avuţia naţională şi potenţialul economic

Avuţia naţională – reprezintă totalitateabunurilor materiale şi serviciilor create şiacumulateîn societatea respectivă la momentul dat.

Structura avuţiei naţionale:1. avuţia creată prin muncă (bunurile

materiale şi nemateriale create prinmuncă) – mijloace de producţie, clădiri,utilaje şi restul rezultatelor activităţii delucru;

2. bogăţiile subterane şi fondul forestier şi funciar (resursele naturale) – terenuri de pământ, păduri, ape, petrol etc;

3. resursele umane – populaţia, populaţiaocupată în câmpul de muncă, populaţiaaflată în curs de şcolarizare;

4. bunurile obţinute prin activitatea creativă(patrimoniul ştiinţific de instruire şi decultură) – monumente istorice, arta,muzica, literatura etc.

Formele avuţiei:1. avuţia personală – privată; 2. avuţia colectivă – avuţia întreprinderii

cooperatiste, SA, întreprinderii de consum;3. avuţia publică – care este dirijată de către

organele centrale şi organele locale aleadministraţiei publice.

Potenţialul economic al societăţii include:

1. resursele umane – analizate în aspectcantitativ, calitativ şi structural;

2. resursele naturale – analizate în aspectcantitativ şi calitativ şi atrase şivalorificate în procesul de prodcuţie;

3. avuţia populaţiei;4. progresul tehnico – ştiinţific;5. stocurile de capital – capital fix şi

capital circulant;

6. potenţial ştiinţific, cultural şi deinstruire;7. soldul dintre creanţele şi obligaţiunile

externe.

3. Produsul naţional şi formele lui. Sistemul conturilor naţionale

Produsul naţional – reprezintă rezultateleactivităţilor tuturor agenţilor economici într-oanumită perioadă de timp.

Produsul naţional se manifestă în următoarele forme:

1. produsul global brut (PGB) – carereprezintă valoarea tuturor bunurilor materiale create într-o anumită perioadă detimp (1 an). PGB include şi consumulintermediar (consumul de materii prime,semifabricate, energie, combustibil, etc.);

2. produsul intern brut (PIB) – reprezintăvaloarea adăugată, creată de agenţiieconomici autohtoni (din interiorul ţării) şiagenţii economici străini într-o anumită

perioadă de timp, care activează îninteriorul ţării.

PIB = PGB – Ci

Ci – consumul intermediar

3. produsul intern net (PIN) – reprezintă

valoarea adăugată netă a bunurilor economice destinate pentru consumulfinal.

PIN = PIB - AA – amortizarea

4. produsul naţional brut (PNB) – reprezintă expresia bănească a bunurilor materiale şi nemateriale create de agenţiieconomici autohtoni care activează îninteriorul şi în afara ţării.

PNB = PIB + SVAB

SVAB – soldul valorii adăugate brute

32



5. produsul naţional net (PNN) – reprezintă produsul exprimat în formă băneascădestinat pentru consumul final.

PNN = PNB – A

6. venitul naţional (VN) – reprezintă venitulobţinut de la utilizarea factorilor de

producţie şi se manifestă în formă desalariu, dobândă, rentă, profit.

VN = PIN – IiIi – impozite indirecte).Ii (s+r+d+p)

PIB exprimat în preţuri curente constituie PIBn

(nominal).PIB exprimat în preţuri comparative constituiePIBr (real).

PIBr

PIBn= DPIB (deflatorul PIB-ului)

Deflatorul PIB – reflectă schimbările care au locîn dinamica preţurilor şi dinamica capacităţii decumpărare a monedei.

PIB-ul nu include:1. transferurile publice acordate populaţiei în

formă de pensii, îndemnizaţii,compensaţii, ajutoare etc;

2. transferurile particulare (private) în formăde sponsorizare sau beneficiere;

3. afacerea în urma realizării hârtiilor devaloare;4. realizarea obiectelor parţial utilizate.

Metode de calcul a PIB-ului:

1. metoda de producţie care include:• valoarea adăugată brută (VAB),• impozitele pe produse(IP);• taxa vamală (TVA);• subvenţiile pe produse (SP).

2. metoda de realizare (utilizare) careinclude:

• consumul final al bunurilor şiserviciilor (CF);

• formarea brută a capitalului fix(FBCF);

• variaţia stocurilor de mărfuri(VSM);

• volumul exportului (VE);• volumul importului (VI).

3. metode de venituri care include:• remunerarea salariaţilor (RS);• profitul brut (PB);• impozitele pe produse (IP);

• subvenţiile pe produse şi import(SPI).

Actualmente în majoritatea ţărilor esteaplicat sistemul conturilor naţionale numitcontabilitatea naţională. Acest sistem reflectăfluxurile de mişcare a mărfurilor, serviciilor şi afluxurilor financiare din interiorul ţării şi dinexteriorul ei. El include:

1) agenţii economici;2) operaţiunile de transfer monetar,

mărfuri şi servicii;3) conturi

4. Consumul, economiile şi investiţiile

Consumul – reprezintă acea parte a venituluinaţional, care este destinată pentru procurareamărfurilor şi serviciilor necesare satisfaceriicerinţelor umane.

Structura Consumului:1) cheltuieli pentru alimentaţie2) cheltuieli pentru încălţăminte,

îmbrăcăminte3) cheltuieli pentru sănătate şi igienă4) cheltuieli. pentru locuinţe5) cheltuieli pentru transport şi comunicaţii6) cheltuieli pentru instruire şi odihnă

Formele consumului:

1. În dependenţă de structura consumului el poate fi divizat în:a) consum finalb) consum intermediar

2. În dependenţă de subiect, consumul poate fi:a) consumul privatb) consumul public (administraţia

publică centrală, locală)3. În dependenţă de obiect :

a) consum de bunuri materialeb) consum de bunuri nemateriale

(servicii)

4. În dependenţă de durata consumului:a) consum curentb) consum pe termen lung

5. În dependenţă de destinaţie:a) consum productivb) consum neproductiv( consum din

intermediul sferei sociale, spital,şcoală)

6. În dependenţă de modul de procurare:a) marfar b) autoconsum

Consumul îndeplineşte următoarele funcţii:

33



1) Consumul serveşte ca mijloc desatisfacere directă a necesităţilor oamenilor în mărfuri şi servicii.

2) Consumul poate accelera sau stopa procesul de producţie a bunurilor.

3) Consumurile contribuie la utilizarearaţională a factorilor de producţie.

4) Consumul contribuie la stabilirea,stimularea echilibrului economic şi la

dinamismul economic.

Asupra consumurilor influenţează 2 grupe de factori:1. Factorii obiectivi :

a) dinamica veniturilor (a salariilor);b) rata dobânzii;c) dinamica preţurilor – care

influenţează invers dinamica

consumurilor, creşte preţul, scadeconsumurile;d) dinamica impozitelor- creşte

impozitul, scade consumul şi invers.2. Factorii subiectivi :

a) preferinţele şi dorinţeleconsumatorului

b) înclinaţia psihologică spre consum,care in viziunea lui Keynesreprezintă o lege

psihologică fundamentală.

c) preferinţele pentru lichidităţi

În evoluţia sa consumul este însoţit deurmătoarele tendinţe:

2) tendinţa de reducere a cheltuielilor destinate pentru consumul de bunurialimentare;

3) tendinţa de stabilizare a cheltuielilor pentru îmbrăcăminte, încălţăminte şiconfort personal;

4) tendinţa de creştere a cheltuielilor destinate pentru procurarea serviciilor

(instruire, cultură, sănătate).

Înclinaţia medie spre consum (rata media aconsumului) – reprezintă raportul dintre volumulconsumului şi nivelul veniturilor.

C' =C/V*100% Înclinaţia marginală spre consum (ratamarginală a consumurilor) – reprezintă raportuldintre variaţia consumului şi variaţia venitului)

C'=ΔC/ΔV*100%

Consumul – reprezintă acea parte a venituluinaţional, care este destinată pentru procurarea

mărfurilor şi serviciilor necesare satisfaceriicerinţelor umane.

Structura Consumului:7) cheltuieli pentru alimentaţie8) cheltuieli pentru încălţăminte,

îmbrăcăminte9) cheltuieli pentru sănătate şi igienă10) cheltuieli. pentru locuinţe

11) cheltuieli pentru transport şi comunicaţii12) cheltuieli pentru instruire şi odihnă Formele consumului:

1. În dependenţă de structura consumului el poate fi divizat în:

c) consum finald) consum intermediar

2. În dependenţă de subiect, consumul poate fi:c) consumul privatd) consumul public (administraţia

publică centrală, locală)

3. În dependenţă de obiect :c) consum de bunuri materialed) consum de bunuri nemateriale

(servicii)4. În dependenţă de durata consumului:

c) consum curentd) consum pe termen lung

5. În dependenţă de destinaţie:c) consum productivd) consum neproductiv( consum din

intermediul sferei sociale, spital,şcoală)

6. În dependenţă de modul de procurare:a) marfar b) autoconsum

Consumul îndeplineşte următoarele funcţii:5) Consumul serveşte ca mijloc de

satisfacere directă a necesităţilor oamenilor în mărfuri şi servicii.

6) Consumul poate accelera sau stopa procesul de producţie a bunurilor.

7) Consumurile contribuie la utilizarea

raţională a factorilor de producţie.8) Consumul contribuie la stabilirea,

stimularea echilibrului economic şi ladinamismul economic.

Asupra consumurilor influenţează 2 grupe de factori:1. Factorii obiectivi :

a) dinamica veniturilor (a salariilor);b) rata dobânzii;c) dinamica preţurilor – care

influenţează invers dinamicaconsumurilor, creşte preţul, scadeconsumurile;

34





şi alte produse care participă într-unsingur ciclu de producţie.

c) investiţii de înlocuire sunt utilizate pentru înlocuirea capitalului fixconsumat. Aceste investiţii suntexercitate din costul fondului deamortizare.

d) investiţiile pentru dezvoltare ce suntutilizate pentru perfecţionarea

capitalului fix ca factor de producţie.2. După forma de destinaţie investiţiile de capital sunt:

a) investiţii productive , sunt utilizateîn procesul de construcţie a noilor întreprinderi de procurare autilajului, instalaţiile legate de

procesul de producţie.b) investiţiile nemateriale , sunt

utilizate pentru dezvoltareainfrastructurii de producţie şisocială .

c) investiţiile în capital uman, suntdestinate pentru pregătirea cadrelor de înaltă calificare.

3. În dependenţă de forma de proprietate:a) investiţii private (persoane fizice

şi juridice)b) investiţii publice , exercitate de

organele de administrare centralăşi locală.

c) investiţii mixte , sunt exercitate decătre întreprinderile mixte cucapital străin şi întreprinderilemixte cu capital privat şi public.

d) investiţiile străine4. În dependenţă de ramura de aplicaţii:

a) investiţii industrialeb) investiţii agrarec) investiţii în domeniul de

construcţied) investiţii în cercetare ştiinţifică

5. În dependenţă de originea geografică:a) investiţii interneb) investiţii externe(directe , de

portofoliu)c) investiţii regionaleAsupra procesului investiţional influenţeazăurmătorii factori:

1) factorul uman (cantitatea şi calitateaforţei de muncă)

2) cererea de investiţii la nivel micro şimacroeconomic

3) nivelul ratei dobânzii şi raportul ei faţăde rata profitului (rata dobânzii poatestimula sau stopa procesulinvestiţional

4) riscul întreprinzătorului în procesulinvestiţional5) politica monetară-creditară a statului.

6) fluctuaţiile ratei profitului lainvestiţiile interne şi externe.

7) situaţia social politică din ţară.8) conjunctura economică pe piaţa

mondială.9) dinamica ratei inflaţiei.

Sursele de finanţare a investiţiilor:1) Mijloacele proprii ale întreprinderii2) Amortizarea profitului şi subvenţiile

3) Creditele obţinute de la băncilecomerciale4) Creditele obţinute de la instituţiile

financiare internaţionale5) Sursele din bugetul de stat şi din

bugetele locale.6) Emisia de hârtii de valoare( acţiuni,

obligaţiuni)

Eficienţa economică a investiţiilor estereflectată în rata investiţiilor, raportul dintre

forma brută a capitalului fix raportată la PIB.

Ei =FBCF/PIB*100% Actualmente rata investiţiilor este diferită şivariază între 15-25%.Investiţiile se află într-o legătură interdependentă

cu venitul, care este reflectată în multiplicatorul şi acceleratorul investiţional . Multiplicator investiţional – reprezintă raportuldintre creşterea veniturilor şi sporirea investiţiilor.

K = ΔV / ΔIAcceleratorul – reflectă raportul dintre creştereainvestiţiilor şi sporirea venitului. A = Inv. / V

Rolul economic al investitiilor:1) Contribuie la creşterea şi modernizarea

capitalului ca factor de producţie.2) Contribuie la deschiderea noilor locuri

d muncă3) Contribuie la sporirea productivităţii

factorilor de producţie

4) Contribuie la înzestrarea tehnic ă amuncii5) Investiţiile contribuie la creşterea

economică şi la sporirea venituluinaţional.

Tema № 13: Echilibrul şi dezechilibreleeconomice

1. Echilibrul şi dezechilibrul economic

Echilibrul economic – reprezintă o condiţie

de egalare a diferitor mărimi micro şi macroeconomice; reflectă o tendinţă de concordanţă dintrediferite mărimi micro şi macroeconomice

36



Există două forme de echilibru economic:1) Echilibru economic general –

reflectă concordanţa relativă dintrecererea şi oferta agregată pe piaţă demărfuri, pe piaţa capitalului şi pe

piaţa muncii. Pentru prima oară aanalizat echilibrul economic generaleconomistul francez Leon Valras.

2) Echilibru economic parţial – care

reflectă tendinţa de echilibrare acererii si ofertei în cazul unor mărimi de nivel micro sau macro – economice. Pentru prima dată aanalizat echilibrul economic parţialeconomistul englez Alfred Marshal.

Echilibrul economic general prevede:1) Asigurarea creşterii economice pozitive;2) Ocuparea deplină a forţei de muncă;3) Stabilitatea generală a preţurilor;4) Asigurarea unei balanţei de plăţi externe

pozitive;5) Repartiţia echitabila a veniturilor.

Echilibrul economic potenţial se manifestă înrmătoarele forme:

1) Echilibrul microeconomic (echilibrul lanivel al unităţilor primare) – reflectăconcordanţa relativă dintre cererea şi ofertala produsele respective.

2) Echilibrul mezoeconomic – reflectăconcordanţa dintre diferite ramuri şisectoare ale economiei naţionale (echilibruldintre producţia agricolă şi sectorulindustrial de prelucrare a producţieiagricole).

3) Echilibrul macroeconomic – reflectăconcordanţa dintre resursele economicelimitate şi nevoile mereu crescânde.

4) Echilibrul material – reflectă concordanţadintre volumul, structura şi calitatea

bunurilor materiale şi cantitatea, calitatea şistructura consumului.

5) Echilibrul valoric, care se manifestă în

următoarele forme: Echilibrul monetar – reflectăconcordanţa dintre expresia băneascăa mărfurilor şi serviciilor destinate

pentru realizare şi cantitatea demonedă aflată în circulaţie.

Echilibrul financiar – reflectăconcordanţa dintre resurselefinanciare disponibile şi necesităţilede plată ale agenţilor economici.

Echilibrul bugetar – reflectăconcordanţa dintre veniturile şi

cheltuielile bugetare. Echilibrul valutar – reflectă

concordanţa dintre încasările şi plăţile în valută.

Echilibrul resurselor de muncă – reflectă concordanţa dintre cantitatea,calitatea şi structura resurselor disponibile de muncă (forţa demuncă) şi a locurilor de muncăsolicitate.

Echilibrul comercial – reflectăconcordanta dintre exportul şiimportul de mărfuri şi servicii.

Pentru ca economia unei ţări să se afle înstare de echilibru sunt necesare 3 condiţii:

1. Ca oferta agregată de mărfuri şi serviciisă fie egală cu cererea agregată demărfuri şi servicii;

2. Este necesar ca oferta agregată de muncăsa fie egală cu cererea agregată demuncă;

3. Este necesar ca oferta de monedăagregată sa fie egală cu cererea demonedă agregată;

De regulă, în economia naţională existăsurplusuri de mărfuri şi servicii sau dimpotrivă existădeficite de mărfuri şi servicii sau dezechilibre referitor la unele mărfuri sau servicii, deci apar dezechilibreeconomice.

Dezechilibrul economic – reprezintăneconcordanţa dintre cerere şi oferta agregată la nivelmacroeconomic, cât şi dintre cerere şi ofertă la nivelmicroeconomic.

Dezechilibrul economic se manifestă înurmătoarele forme:1) Crize economice – reflectă dezechilibrul

dintre cererea şi oferta agregată la mărfurişi servicii.

2) Şomajul – reflectă dezechilibrul dintreforţa de muncă disponibilă şi necesităţilede locuri de muncă.

3) Inflaţia – reflectă dezechilibrul dintremărfuri şi servicii şi cantitatea de valutăaflată în circulaţie.

4) În formă de balanţă de plăţi negativă –

reflectă dezechilibrul dintre veniturileobţinute din străinătate şi cheltuielileexercitate în formă de plăţi externe.

5) Dezechilibrul balanţei comerciale – reflectă dezechilibrul dintre volumulexportului şi importului.

6) Dezechilibrul dintre veniturile diferitor categorii de populaţie.

Conceptele referitor la echilibrul economicgeneral:

1) Conceptul clasic (Adam Smith) – potrivit căruiacererea şi oferta de mărfuri şi servicii seechilibrează automat şi nu este nevoie deintervenţia statului.

37



2) Conceptul neoclassic (L.Valras) – potrivit căruiaechilibrul economic general poate fi obţinutnumai în cazul dacă există o concordanţă pe

piaţa forţei de muncă, pe piaţa capitalului şi pe piaţa de mărfuri şi servicii. El poate fi obţinutnumai pe termen scurt şi numai în cazulconcurenţei perfecte.

3) Conceptul keynesian (J.M.Keynes) – potrivitcăruia echilibrul economic nu se stabileşte în

mod automat, ci este necesar de intervenţiastatului în economie. Echilibrul general prevedetransformarea economiilor în investiţii.

4) Conceptul monetarist sau neoliberal (M.Freedman) – echilibrul economic general

poate fi obţinut în baza stabilităţii ofertei demoneda, funcţionarii libere a pieţelor de mărfuri,muncă şi capital şi în baza intervenţiei limitate astatului.

2. Cererea si oferta agregată. Modelele AD-ASşi IS-LM

Un rol important în echilibrul economiei naţionalere cererea şi oferta agregată de monedă.

Cerea agregată – reprezintă cantitatea totală deunuri şi servicii solicitate într-un interval de timp şi se

manifestă ca valoarea totală a produsului naţional realolicitată intr-o anumită perioada de timp.

Cererea agregată poate fi determinată ca valoareaenitului naţional.

Cererea agregată include următoarele

omponente:1) consumul personal (consumul de bunuri şiservicii la nivel macroeconomic);

2) achiziţiile guvernamentale şi achiziţiileorganelor administrării publice locale;

3) investiţiile naţionale brute de capital;4) exporturile nete de la mărfuri şi servicii.

Oferta agregată – reprezintă cantitatea totală deunuri şi servicii pe care agentul economic le oferă într-onumită perioadă de timp la un anumit nivel al preţurilor.

Oferta agregata este influenţată de:1) dinamica preţurilor la mărfuri şi servicii;2) dinamica preţurilor la factorii de producţie;3) modificarea productivităţii muncii;4) modificarea (schimbările) sistemului fiscal şi

creditar.

unctul de intersecţie dintre cererea şi oferta agregatăflectă echilibrul economic general.

xistă două modele ale echilibrului macroeconomic:

1) Modelul AD-AS;2) Modelul IS-LM.

AD-AS include două curbe care depind dedinamica ratei dobânzii, cu cât rata dobânzii este maiînaltă cu atât cererea este mai joasă şi cu cât ratadobânzii este mai joasă cererea este mai înaltă.

Modelul IS-LM – reflectă coraportul dintresectorul real al economiei şi sectorul monetar. IS – sectorul real de mărfuri şi servicii. LM – nivelul de monedă.

3. Şomajul şi formele lui. Măsuri de reducerea şomajului

Şomajul – reprezintă un fenomen social-economicnegativ, un dezechilibru dintre cerereaşi oferta agregată pe piaţa muncii şiinclude persoanele apte de muncăaflate în căutarea unui loc de muncă.

Conform legislaţiei în vigoare, şomer, econsiderată persoana care îndeplineşte următoarelecondiţii:

a) este aptă de muncă;b) se află în căutarea unui loc de muncă;c) doreşte să muncească;d) s-a înregistrat la oficiul teritorial pentru

ocuparea forţei de muncă.

Statut de şomer obţine persoana care a depuscererea de înregistrare ca şomer şi care a anexatdocumentele respective.

Şomajul poate fi: - de scurtă durată (până la 1 an);- de lungă durată (mai mult de

1 an).

Structura şomajului:1) Persoanele care sunt eliberate din

funcţie de către administraţie (patron);2) Persoanele care au plecat benevol

de la întreprinderea respectivă;3) Persoanele care pentru prima dată

au apărut pe piaţa muncii (absolvenţii);4) Persoanele care revin pe piaţa

muncii după întreruperea activităţii demuncă din diferite motive.

Conform legislaţiei în vigoare, durata de şomajeste diferită şi durează de la 6 luni până la 1an.

Formele şomajului:1) Şomaj fricţional – include persoanele care

se află în căutarea unui loc de muncă;2) Şomaj structural – generat de schimbările

structurale la nivel micro, mezo şimacroeconomic;

3) Şomaj ciclic – care este generat de regulăde ciclurile economice;

4) Şomaj tehnologic – generat de aplicareatehnicii şi tehnologiilor noi;

38



5) Şomaj voluntar – include persoaneleaflate în căutarea unui loc de muncă

prestigios şi avantajos;6) Şomaj involuntar – include persoanele

aflate în căutarea oricărui loc de muncă;7) Şomaj discontinuu – include persoanele

care temporar au părăsit locul de muncă înlegătură cu situaţia familiară;

8) Şomaj sezonier – include persoanele care

activează în ramurile de sezon (agricultură,construcţii);9) Şomaj parţial – include persoanele care au

un regim redus al zilei sau săptămânii delucru;

10) Şomaj la negru – include persoaneleangajate în câmpul muncii şi totodată

primesc burse de şomer.

În orice ţară există politica de ocupare deplinăa forţei de muncă, însă ocuparea deplină a forţei demuncă nu neagă aşa-numitul şomaj natural.

Şomajul natural include şomajul fricţional şistructural.

Nivelul şomajului poate fi apreciat ca mărimeabsolută sau ca mărime relativă. Ca mărimeabsolută nivelul de şomaj e determinat decantitatea persoanelor aflate în căutarea unui loc demuncă.

Ca mărime relativă, şomajul se reflectă în rataşomajului. Rata şomajului reprezintă raportuldintre numărul şomerilor şi populaţia aptă demuncă.

Ş' = 100⋅a

P

Ş

% Ş – nr. de

şomeri; Pa – populaţia aptă de muncă;

Ş' = 100⋅

o P

Ş % Po –

populaţia ocupată;

Ş' = 100⋅

a P

Ş % Pa –

populaţia activă;

Rata înaltă a şomajului influenţează negativ asupra

dinamicii PIB-lui.Economistul american A.Okenslaw a făcut calculul

potrivit căruia – dacă rata reală a şomajului întrececu 1% rata şomajului natural, atunci PIB-ul scadecu 2,5%.

Măsurile de reducere a şomajului

Potrivit legislaţiei în vigoare există 4 grupe demăsuri:

I. Măsurile de prevenire a şomajului:a) În cazul lichidării, reorganizării sau

reprofilării întreprinderii patronul este obligatsă informeze în scris cu 2 luni până lalichidarea întreprinderii, Agenţia Teritorială

de Ocuparea a Forţei de Muncă şi pe fiecarelucrător care va fi eliberat din lucru;

b) Patronul este obligat cu 3 luni înainte deînchiderea întreprinderii să obţină aviz de lasindicate şi de la Organele de AdministrarePublică Locală referitor la posibilitateaangajării lucrătorilor disponibilizaţi;

c) Patronul este obligat să exercite reorientarea profesională în cadrul întreprinderii în scopul

reangajării persoanelor destituite din funcţie. II. Măsurile active de stimulare a ocupării forţei de muncă:a) Stimularea patronului pentru încadrarea în

muncă a şomerilor şi crearea noilor locuri demuncă (acordarea subvenţiilor);

b) Stimularea patronului pentru angajarea încâmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ;

c) Acordarea serviciilor juridice, financiare, demarketing, de consultanţă pentru şomerii care

au intenţia de a deschide unele afaceri;d) Orientarea profesională şi reciclarea

şomerilor în dependenţă de cererea pe piaţamuncii;

e) Acordarea informaţiei privind locurile demuncă vacante şi condiţiile de ocupare a lor;

f) Organizarea târgurilor locurilor de muncă; g) Organizarea lucrărilor publice pentru şomeri

(de întreţinere a infrastructurii, ecologiceş.a.).

III. Măsurile pasive de protecţie socială:a) Acordarea ajutorului de şomaj;b) Alocaţia de integrare sau reintegrare

profesională care reprezintă o sumă lunară de15% din salariul mediu pe economie acordatşomerilor timp de 9 luni.

IV. Măsurile care-i prevăd pe angajaţi:a) Organizarea în cadrul întreprinderilor a

cursurilor de reciclare în legătură cu aplicareatehnicii şi tehnologiilor avansate;

b) Angajarea parţială a şomerilor în cadrul

întreprinderiic) Limitarea angajării în câmpul muncii a persoanelor străine.

4. Inflaţia şi consecinţele ei. Politiciantiinflaţioniste

Inflaţia – un dezechilibru dintre masamonetară aflată în circulaţie şi volumul de mărfurişi servicii destinate pentru realizare.

Inflaţia reflectă:

• Creşterea generală a preţurilor;• Creşterea costurilor de producţie;• Deprecierea puterii de cumpărare a

monedei naţionale.

39



Însă nu orice creştere a preţurilor duce la procese inflaţioniste. De exemplu creşterea preţurilor la produse de înaltă calitate, produse noi,nu reflectă procese inflaţioniste.

Inflaţia trebuie deosebită de deflaţie şi stagflaţie

Deflaţia – un proces de reducere sau stopare a

creşterii preţurilor în urma reducerii maseimonetare aflate în circulaţie.

Stagflaţia – un proces de creştere a şomajului, ainflaţiei şi de sporire a costurilor de producţie.

Cauzele inflaţiei:1. Cauza monetară – reflectă creşterea

masei monetare aflate în circulaţie cu unritm mai înalt decât creşte volumul demărfuri şi servicii, ceea ce duce lacreşterea preţurilor (inflaţia prin monedă).

2. Creşterea cererii agregate cu un ritm maiînalt decât sporeşte oferta agregată, ceea ceduce la creşterea preţurilor şi sporireainflaţiei (inflaţia prin cerere).

3. Cauza legată de creşterea costurilor de producţie în urma sporirii preţurilor lafactorii de producţie. Creşterea preţurilor la factorii de producţie contribuie lacreşterea costurilor şi la agravarea

proceselor inflaţioniste.(inflaţia princosturi )

4. Importul inflaţiei – care este condiţionatde creşterea preţurilor la sursele energeticeimportate.

Formele inflaţiei:1. Inflaţia rampantă (latentă) – se

caracterizează printr-o creştereneînsemnată a preţurilor anuale (3-5%).Această inflaţie nu e periculoasă.

2. Inflaţia moderată – se caracterizează printr-o creştere anuală a preţurilor de la5-10%.

3. Inflaţia rapidă – se caracterizează printr-o creştere anuală a preţurilor între 11-20%.

4. Inflaţia galopantă – reflectă creşterea preţurilor de la 21-50% anual.

5. Hiperinflaţia – prevede creşterea preţurilor lunare peste 50% în decurs deсel puţin jumătate de an.

6. Inflaţia echilibrată – situaţia cândconcomitent cu creşterea preţurilor sporesc veniturile şi salariile populaţiei .

7. Inflaţia neechilibrată – situaţia când

cresc preţurile în unele ramuri, iar veniturile şi salariile rămân neschimbate.

8. Inflaţia anticipată – situaţia când procesele inflaţioniste sunt prevăzute decătre stat.

9. Inflaţia neanticipată – situaţia cândinflaţia nu e prognozată de stat dar

preţurile cresc.10. Inflaţia controlată – situaţia când statul

poate accelera sau stopa creşterea preţurilor.

11. Inflaţia necontrolată – situaţia cândstatul nu dispune de pârghii economice decontrol asupra proceselor inflaţioniste.

Măsurile de determinare şi calcul al nivelului inflaţiei

Principalul instrument de măsurare ainflaţiei este indicele preţurilor de consum, carereprezintă raportul dintre preţul curent raportat la

preţul de bază.

IPC= %100

0

1×

P

P

IPC include trei componente:1. preţurile la bunurile alimentare

(50%)2. preţurile la produsele nealimentare

(22%)3. preţurile la servicii (28%)

În baza indicilor preţurilor de consum se

stabileşte rata inflaţiei. Rata inflaţiei – raportul dintre indicele

preţurilor de consum curent minus indicele preţurilor de consum de bază raportată la indicele preţurilor de consum de bază.

i = %1000

01×

−

IPC

IPC IPC

Inflaţia are consecinţe economice pozitive şinegative.

Pozitive sunt:1) inflaţia până la 5% care are o

influenţă pozitivă asuprainvestiţiilor de capital.

2) inflaţia generează o ieftinire amărfurilor autohtone în valutăstrăină ce stimulează exportul demărfuri.

Negative sunt:1) consecinţe negative economice

2) consecinţe negative socialeEconomice sunt:

40



1) Inflaţia agravează disproporţia dintreramurile economice naţionale şi în

primul rând dintre ramurile industrieişi agriculturii.

2) Inflaţia duce la deprecierea investiţilor de capital şi la stoparea construcţiilor capitale.

3) Inflaţia provoacă fuga de la bani lamărfuri şi la stimularea relaţiilor de

bancă.4) Inflaţia influenţează negativ asupra

sistemului fiscal, deoarece duce ladevalorizarea (deprecierea) veniturilor

bugetare.

Sociale sunt:1) Inflaţia influenţează negativ asupra

nivelului consumului, deoarececreşterea preţurilor duce la scădereavolumului de mărfuri şi servicii

procurate de consumatori.2) Inflaţia duce la depreciereaacumulărilor băneşti a populaţiei.

3) Inflaţia duce la redistribuireaveniturilor şi diferenţierea socială a

populaţiei, la aprofundareainegalităţii dintre diferite pături ale

populaţiei.4) Inflaţia influenţează negativ asupra

nivelului de ocupare a forţei demuncă.

Politici antiinflaţioniste

Politicele antiinflaţioniste sunt divizate îndouă grupe:

1) Politici de ordin strategic2) Politici de ordin tactic

La politici de ordin strategic se referă:1) Reducerea cererii agregate în baza

micşorării cheltuielilor publice,reducerii deficitului bugetar, reducerii

datoriilor publice, sporirii impozitelor asupra veniturilor;2) Stimularea ofertei de mărfuri şi

servicii în baza stimulării producţieiinterne de mărfuri, atrageriiinvestiţiilor străine directe, reduceriiimpozitelor şi taxelor, a veniturilor agenţilor economici, acordăriisubvenţiilor agenţilor economici;

3) Reducerea masei monetare aflate încirculaţie în baza:

4) Reducerii emisiei de bani

5) Reducerii împrumuturilor străinedestinate pentru acoperirea deficitului

bugetar

6) Majorării de către Banca Naţională arezervelor obligatorii ale băncilor comerciale

7) Îngheţarea preţurilor şi a salariilor.

Politici inflaţioniste de ordin tactic includ:1) Indexarea salariilor şi pensiilor 2) Fixarea preţurilor la produsele de

primă necesitate

3) Privatizarea întreprinderilor de statnerentabile

4) Stimularea importului de mărfuri carenu se produc în ţară

5) Mărirea ratei dobânzii la depunerile populaţiei în băncile comerciale şicorelarea ei cu dinamica ratei inflaţiei.

Tema № 14: Creşterea economică şi ciclurileeconomice

1. Creşterea eonomică: esenţa, factoriipolitici

Creşterea economică – reprezintă un proces ce reflectă modificările pozitive reale careau loc în sporirea rezultatelor actiităţii economicela nivel macroeconomic într-o perioadăîndelungată de timp.

Creşterea economică poate fi:1) Creştere economică pozitivă –

situaţia când sporirea PIB este însoţită

de creşterea bunurilor economice(veniturilor) ce revin pe cap delocuitor.

2) Creştere economică negativă – situaţia când creşterea relativă a PIBeste însoţită de reducerea veniturilor ce revin pe cap de locuitor.

3) Creştere economică zero – situaţiacând ritmul de creştere a PIB şi ritmulde creştere a populaţiei coincid..

Dezvoltarea economică a unei ţăricuprinde o perioadă îndelungată de timp şi reflectăansamblul transformărilor (schimbărilor)cantitative şi calitative ce au loc în structurilesocial–economice, tehnico- ştiinţifice înmecanismele economice şi în comportamentuleconomic al oamenilor.

Progresul economic – reprezintă un proces de avansare a economiei naţionale într-oanumită perioadă de timp de la inferior la superior.

Progresul economic este influenţat demai mulţi factori:1. factorii direcţi:

41



a) factorul uman (cantitatea,calitatea şi strucutura forţeide muncă);

b) factorul natural (cantitatea şicalitatea resurselor naturale);

c) factorul capital, care includevolumul capitalului fix şivolumul capitalului

circulant;d) factorul tehnologic, careinclude tehnologiile şiinovaţiile tehnico–ştiinţifice;

e) factorul informaţional

2. factorii indirecţi:a) cererea agregată;b) volumul investiţiilor de

capital;c) rata dobânzii;d) sistemul legislativ din ţară;

e) climatul economic şi socialdin ţara respectivă;

f) politica bugetar – fiscală.

Rata creşterii economice – reprezintă raportuldintre volumul PIB de la începutul şi sfârşitulanului raportat la PIB de la începutul anuluirespectiv.

1

12

PIB

PIB PIBСE

−=

Politicile în domeniul creşterii economice:

1) politica monetar–creditară( creditar–financiară) care esteorientată spre reducerea rateidobânzii şi stimularea investiţiilor de capital.

2) politica fiscală – este orientatăspre reducerea impozitelor şistimularea activităţiiantreprenoriale.

3) politica de ocupare deplină a forţei de muncă în scopul reduceriiratei şomajului.

4) politica de sporire a volumului decapital investit în activitateaeconomică.

2. Tipurile şi modelele de creştereeconomică

Există 3 tipuri de creştere economică:

1) Creşterea economică extenivă – care prevede sporirea volumului de producţie mai mult de 55% din contul

atragerii factorilor de producţiesuplimentari.

2) Creşterea economică intensivă – prevede creşterea cu mai mult de 55%a volumului de producţie din contulutilizării raţionale a factorilor de

producţie (ridicarea nivelului decalificare a lucrătorilor, aplicareanoilor tipuri de materie primă,

aplicarea noilor tehnologii laeconomisirea resurselor economice)3) Creşterea economică intermediară –

reflectă siuaţia când sporireavolumului de producţie este obţinutrespectiv 50% din contul factorilor extensivi cât şi 50% din factoriiintensivi.

3. Fluctuaţiile creşterii economice. Ciclurileeconomice şi caracteristicile lor

Există următoarele trei forme de fluctuaţii

economice:1) fluctuaţii economice determinate de

cauze naturale (fluctuaţii sezoniere) – secete, inundaţii, cutremure. Acestefluctuaţii au o durată de 1 an şiinfluenţează negativ asupra activităţiieconomice.

2) fluctuaţii economice întâmplătoarecare sunt generate de factorii sociali

– războaie, tensiuni naţionale, etnice....Aceste fluctuaţii influenţează negativşi duc la scăderea bruscă a activităţiieconomice.

3) fluctuaţii ciclice – care sun gnerate defactorii economici şi care se repetădupă un an anumit interval de timp.

Ciclicitatea economică – reprezintă un proces de creştere sau scădere a activităţiieconomice şi se reflectă în oscilaţia volumului de

producţie, în ocuparea forţei de muncă, în

procesele inflaţioniste.

Ciclul economic – reprezintă perioada dela începutul unei crize economice şi până laînceputul următoarei crize.

Ciclurile economice se maifestă în 3forme:

1) Ciclul economic lung sau ciclul mare(ciclul secular) numit ciclul

Kondratiev

Acest ciclu are o durată de până la 40-60de ani, şi reflectă schimbări cantitative şi calitativeîn toate sectoarele de activitate economică. Acestciclu are 2 faze:

42



Faza ascedentară care areurmătoarele trăsături:

Prosperarea economică; Ritmul înalt de creştere

a venitului naţional; Creşterea investiţiilor de

capital; Creşterea profitului a

agenţilor economici; Nivelul înalt al ocupării

forţei de muncă; Creşterea nivelului de

trai a populaţiei. Faza descedentară care are

următoarele trăsături: Scăderea ritmului de

creştere a producţiei; Reducerea ritmului de

sporire a investiţiilor decapital;

Scăderea profitulurilor; Creşterea şomajlui; Creşterea inflaţiei; Scăderea nivelului de

trai a populaţiei.

2) Ciclul mediu sau ciclul decenal (economistul francez Juglar 1860)

Are o perioadă de la patru cinci ani până la10-12 ani. Acest ciclu include patru faze:

Faza de expansiune economică –

tendinţa generală de creştere aeconomiei. Are următoareletrăsături:

Creşterea producţiei; Majorarea investiţiilor de

capital; Creşterea nivelului de

ocupare a forţei de muncă; Reducerea şomajului; Creşterea masei monetare

aflate în circulaţie;

Creşterea salariului, profitului şi a dobânzii. Faza de criză (declinul

economic). Are următoareletrăsături:

Reducerea ratei profitului; Creşterea stocurilor de

mărfuri nerealizate; Reducerea volumului de

investiţii; Reducerea creditelor

bancare ca rezultat alneachitării la timp acreditelor primite.

Faza de depresiune. Areurmătoarele trăsături:

Creşterea numărului defalimente aîntreprinderilor;

Creşterea costurilor de producţie;

Creşterea şomajului; Reducerea volumului de

producţie; Scăderea ratei profitului; Scăderea niveului de trai a

populaţiei. Faza de înviorare. Are

următoarele trăsături: Creşterea treptată a

volumului de producţie; Sporirea investiţiilor de

capital; Reducerea omajuui; Creşterea veniturilor

persoanelor fizice şi

juridice; Creşterea cererii agregate.

3) Ciclul scurt sau ciclul mic Are o durată de la 4-5 luni până la 3-4 ani.Se manifestă în următoarele forme:

Ciclul investiţional; Ciclul variaţilor stocurilor

de mărfuri; Ciclul inflaţionist; Ciclul energetic.

4. Particularităţile crizeieconomice din Republica Moldova

Criza economică – reflectă o stare dedereglare a economiilor naţionale şi se manifestăîn următoarele forme:

Crizele de subproducţie – care reflectădeficitul de produse alimentare. Acestecrize de regulă sunt generate de secetă,inundaţii sau războaie şi sunt caracteristice

pentru perioada până la începutul secoluluiIX.

Crizele de supraproducţie – care reflectăsituaţia când mărfurile fabricate nu pot firealizate din cauza capacităţii joase decumpărare a populaţiei (surplus de mărfurinerealizate).

Crizele structurale care includ:• Crizele neciclice – cuprind

scăderea producţiei în uneleramuri;

• Crizele parţiale – cuprind numaiunele ramuri.

• Crizele agrare care au o durată de20-30 ani care stopează creşterea

producţiei agricole şi a ramurii de prelucrare a produselor agricole.

43



Particularităţile crizei economice din RM 1. Criza economică din RM a avut o

perioadă îndelunată – 10 ani 1991-2000.

2. Criza economică din RM a avut uncaracter sistemic deoarece acuprins toate domeniile deactivitate (industria, agricultura,

sfera socială, politică).3. Criza din RM a adus la scădereatuturor indicatorilor macroeconomici anume:

1991-2000 PIB a scăzut de 2 ori;Producţia industrială s-a redus cu 80%;Producţia agricolă s-a redus cu 50%;Investiţiile de capital s-au micşorat de 8

ori;Şomajul a crescut de 10 ori;Inflaţia a crescut de sute de ori.

4. Criza economică din RM a adus la

scăderea nivelului de trai şi ladivizarea societăţii în săraci şi

bogaţi cu raportul 1/13.

Tema № 15: Interacţiunea dezvoltăriieconomice şi sociale

1. Direcţiile politicii sociale ale statului

Politica socială a statului – reprezintăansamblul căilor şi metodelor de implicare astatului în rezolvarea problemelor sociale.

Politica socială a statului cuprinde 3niveluri:

1. nivelul naţional – care prevederezolvarea problemelor sociale lanivel macro economic;

2. nivelul administrativ-teritorial – care prevede rezolvarea problemelor sociale la nivelul localităţilor;

3. nivelul individual – care prevede

rezolvarea problemelor sociale lanivelul fiecărui individ.

Principalele probleme ale politicii sociale astatului sunt:

1. promovarea bunurilor publice(apărarea, securitatea, infrastructura,educaţia, sănătatea, cultura, ştiinţa);

2. promovarea socială a unor segmenteale populaţiei care se află în stare dedificultate (bătrâni, invalizi, şomeri);

3. acordarea garanţiilor sociale la

muncă, sănătate, asigurarea socială,la grevă...

Direcţiile politicii sociale ale statului:

1. crearea condiţiilor necesare pentrusporirea veniturilor populaţiei(salariile, pensiile);

2. crearea noilor locuri de muncă şireducerea şomajului;

3. asigurarea unui salariu minimgarantat;

4. reducerea inegalităţii economice a populaţiei şi al nivelului de sărăcie;

5. asigurarea unui nivel înalt al calităţiivieţii şi al nivelului de trai al populaţiei;

6. exercitarea protecţiei sociale a populaţiei defavorizate (acordareaajutoarelor sociale, indexareasalariilor pensiilor, compensareacheltuielilor lunare);

7. asigurarea echitaţii sociale şigarantarea drepturilor economice,sociale şi politice ale omului(dreptul la alegere, dreptul la

sănătate, dreptul la informaţie).

2. Calitatea vieţii şi nivelul de trai alpopulaţiei

Bunăstarea poate fi privită în 2 aspecte:1) aspect economic;2) aspect social.

Bunăstarea economică – reflectă nivelulgeneral al standardului de viaţă dintr-osocietate şi care depinde:

a) de volumul de mărfuri şi serviciidisponibile;

b) de relaţiile de distribuţie aveniturilor;

c) de influenţa factorilor interni şiexterni.

Bunăstarea socială – constituie totalitatea de bunuri şi servicii sociale şi modul dedistribuire al acestora între membrii societăţii.

Bunăstarea socială depinde de următoriifactori:1) politica socială promovată de stat

în domeniul bunăstării populaţiei;2) starea de sănătate a populaţiei;3) accesul populaţiei la instruire şi

cultură.

Una din principalele componente ale bunăstăriieconomice şi sociale este calitatea vieţii.

Calitatea vieţii – reprezintă ansamblulcondiţiilor naturale, tehnologice, culturale,

economice, politice, etnice care asigurăintegritatea biologică, socială şi spirituală afiinţei umane.

44



Principalele elemente ale calităţii vieţii sunt:1) calitatea mediului ambiant (gradul

de poluare a aerului, apei solului);2) starea demografică din ţară;3) calitatea condiţiilor de muncă;4) mărimea şi structura veniturilor

populaţiei;5) accesul la instruire, educaţie,

cultură;

6) starea de sănătate a populaţiei;7) mediul socio-politic din ţară;8) existenţa timpului liber pentru

recuperarea fizică şi intelectuală aforţei de muncă;

9) existenţa programelor sociale de protecţie a populaţiei.

Calitatea vieţii este influenţată de următoriifactori:

1) Nivelul şi gradul de calitate aresurselor naturale (calitatea

solului, bogăţiilor subterane, pădurilor);

2) Nivelul de dezvoltare a progresului tehnico-ştiinţific şieconomic;

3) Mărimea şi structura avuţieinaţionale şi a veniturilor naţionale;

4) Nivelul veniturilor disponibile de populaţie;

5) Calitatea mediului ambiant;6) Nivelul de dezvoltare a bazei

tehnico-materiale a sferei sociale.

Una din componentele bunăstării populaţieieste nivelul de trai.

Nivelul de trai – reflectă gradul desatisfacere a nevoilor vitale ale populaţiei înansamblu cât şi a păturilor sociale şi aindivizilor particulari.

ONU în scopul comparării niveluluide trai al populaţiei din diferite ţări a

elaborat un sistem de indicatori:1) Durata medie a vieţii;2) Mişcarea naturală a populaţiei

(natalitatea, mortalitatea, sporulnatural);

3) Starea de sănătate a populaţiei;4) Nivelul de instruire al populaţiei;5) Rata analfabetismului;6) Gradul de ocupare a forţei de

muncă;7) Condiţiile şi spaţiul locativ al

populaţiei şi confortul locuinţei;

8) Numărul mediu al orelor de muncă pe zi şi pe săptămână;

9) Durata timpului de transport la loculde muncă (nu trebuie să depăşească1oră într-o direcţie);

10) Concediile anuale plătite;11) Timpul liber şi modul de utilizare al

lui;12) Nivelul, structura şi dinamica

consumului de bunuri materiale şiservicii;

13) Nivelul şi dinamica minimului deexistenţă;14) Nivelul şi evoluţia preţurilor;15) Nivelul sărăciei;16) Poluarea aerului, solului şi apei;17) Nivelul zgomotului;18) Rata sinuciderilor;19) Teama pentru siguranţa personală.

3. Inegalitatea economică şi sărăcia

Inegalitatea economică se manifestă preponderent în nivelul veniturilor şiîn avere.

Veniturile calculate la o persoană sau la ofamilie sunt exprimate în 3 forme:

1) venitul nominal – reprezintăcantitatea de bani de care dispuneo persoană sau o familie într-oanumită perioadă de timp(săptămână, lună, an);

2) venitul disponibil – reprezintă acea parte a venitului nominal carerămâne după plata impozitelor şialtor plăţi obligatorii;

3) venitul real – reflectă cantitatea demărfuri şi servicii care pot fi

procurate de către o persoană sauo familie în baza veniturilor disponibile.

Veniturile persoanei sau a familiei seformează din următoarele surse:

1) veniturile obţinute de la utilizareafactorilor de producţie (de la muncă,capital şi resurse naturale, exprimateîn formă de salariu, rentă şi profit);

2) veniturile băneşti obţinute de laoperaţiunile financiar-creditareexprimate în formă de dobânzi şidividende;

3) veniturile obţinute din contul programelor sociale exprimate înformă de pensii, indemnizaţii,compensaţii şi ajutoare sociale.

Cauzele inegalităţii economice (învenituri):

45



1. inegalitatea în dispunerea de proprietate;

2. inegalitatea în capacităţile fizice şiintelectuale ale persoanelor;

3. inegalitatea în nivelul de instruirea oamenilor;

4. inegalitatea locurilor de muncă.

Cauzele inegalităţii în avere:

1. dispunerea de avere moştenită carese transmite din generaţie îngeneraţie;

2. inegalităţi diferite în domeniuleconomisirii pentru copii şiurmaşi;

3. talentul şi norocul antreprenoruluişi investiţional al unor persoane.

Inegalitatea veniturilor şi inegalitateaaverii duce la apariţia sărăciei.

Sărăcia – reprezintă situaţia de lipsămaterială inferioară a pragului minim de existenţă.

Sărăcia se manifestă în 2 forme:1. forma absolută;2. forma relativă.

Sărăcia absolută – exprimă statutul persoanei sau a familiei care nu dispune de condiţiiminime de viaţă (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă...)

Sărăcia relativă – exprimă un nivelinsuficient de resurse pentru un trai normal,comparativ cu posibilitatea existenţei în societateşi în comparaţie cu alte categorii de indivizi.

Criteriile sărăciei:a. nivelul scăzut de venituri a persoanei sau

familiei;b. numărul mare de membrii ai familiei inapţi

de muncă (copii, invalizi);c. minimum mijloacelor de existenţă în ţară

la etapa actuală.

Nivelul de sărăcie este diferit în diferiteţări şi depinde de nivelul de dezvoltare aeconomiei şi de politica socială promovată destatul respectiv. Astfel în ţările dezvoltate limitasărăciei este de 11$/zi iar în tarile în curs dedezvoltare 4$/zi.

Pentru a reduce nivelul de sărăcie în RMeste elaborată o programă strategică orientată sprecreşterea economiei şi reducerea sărăciei.

Tema № 16 : Finanţele publice

1. Finanţele publice şi bugetul naţional.Deficitul bugetar şi datoria publică

În orice ţară bazată pe libera concurenţăexistă un anumit sistem de finanţe care

include anumite elemente:

1) Finanţele publice de stat şi ale

administraţiei publice locale caresunt utilizate pentru cerinţele

publice;2) Finanţele întreprinderilor (publice,

private si mixte) care sunt utilizate pentru producţia de bunuri şiservicii la întreprindere;

3) Finanţele populaţiei sunt

mijloacele băneşti obţinute înurma activităţii de muncă dindiferite domenii;

4) Finanţele activităţii obşteşti sunt

acele mijloace băneşti asindicatelor, a partidelor politice,

societăţilor de binefaceri.

Finanţele publice – reprezintă

ansamblul veniturilor şi

cheltuielilor statului şi

administraţiei publice şi locale.

Politica statului în domeniul

finanţelor publice este numită

politica bugetar fiscală. În

procesul de distribuire şi

redistribuire a finanţelor publice

apar următoarele relaţii financiare:

1) Relaţii financiare care apar între stat şi întreprinderi. Aceste relaţiise manifestă în acordarea

subvenţiilor

întreprinderilor de stat şi

plata impozitelor.

2) Relaţii financiare care apar între

agenţii economici publici şi cei

privaţi, care se manifestă în

încheierea contractelor

bilaterale şi multilaterale

între întreprinderi

3) Relaţii financiare care apar între

întreprinderi şi bănci comerciale,care se manifestă în

acordarea creditelor

agenţilor economici şi plata

dobânzilor pentru utilizarea

acestor credite de cătreîntreprinderi.

4) Relaţii financiare care apar intre

diferite niveluri de administrare

46



publică şi care se manifestă

prin acordarea mijloacelor

financiare organelor

centrale şi plata

impozitelor de către

contribuabilii organelor

centrale.

5) Relaţii financiare dintre organizaţiile

obşteşti şi stat care semanifestă în plătirea de

către acestea organizaţiilor

6)Relaţii financiare dintre statşi populaţie care se

manifestă în plata

impozitelor de către

populaţie şi plata

salariilor de către

organele statale.

Funcţiile finanţelor publice sunt

următoarele:1) funcţia de reproducţie care

constă în asigurarea

deservirii ciclului economic

de producţie. Sursele de

asigurare ale producţiei

sunt:

a)mijloacele proprii aleîntreprinderii;

b)alocările din bugetul

de stat;

2) funcţia de repartiţie care constă

în distribuirea şi

redistribuirea venitului

naţional prin intermediul

bugetului de stat şi a

sistemului de impozitare.

3) funcţia de stimulare care consta

în stimularea progresului

tehnico-ştiinţific şi

stimularea productivităţii

muncii.

4) funcţia de control care constă în

controlul strict asupra

utilizării mijloacelor

financiare atât la nivel

micro cât şi macroeconomic.

Bugetul Naţional şi componentele lui. Deficitul

bugetar şi datoria publică

Rolul principal în sistemul finanţelor publice îl joacă bugetul naţional .

Bugetul naţional – reprezintă un set de documente juridice care reflectă sursele de venit şi direcţiilede cheltuieli publice.

Bugetul Naţional – reprezintă un

document juridic elaborat de Guvern

şi adoptat în formă de lege de către

Parlament.

Bugetul Naţional include următoarele elemente:1) Bugetul de stat ponderea căruia

constituia în anul 2008 63%

2) Bugetele locale ponderea cărora

constituie 13,6% ; bugetul de

stat şi bugetele locale

formează bugetul consolidat.

3) Bugetul asigurărilor sociale de stat

care constituie 19,6%

4) Bugetul asigurărilor medicaleobligatorii care cuprinde 3,8%

Bugetele la diferite niveluri include

venituri şi cheltuieli.

Există 2 laturi ale bugetului de stat:1) Veniturile bugetare2) Cheltuieli bugetare

Veniturile bugetului naţional pe anul 2008constituie 23,5 mlrd lei.

Sursele bugetului sunt: impozitele-82,7% ; încasările nefiscale - 6,3%; alte venituri - 11%.

Cheltuielile bugetului naţional pe anul 2008constituie 23,723 mlrd lei, deficitul bugetar constituie 223,7 mln lei.

Structura cheltuielilor bugetare esteurmătoarea:

1) pentru întreţinerea sferei sociale -62,7%;

2) apărarea securităţii şi ordinea publică

-7,9%;3) pentru sfera economică -17,5%;4) pentru serviciile întreţinerii aparatului de

stat - 4,7%;5) alte cheltuieli inclusiv rezerve - 7,2%;

Procesul de elaborare a bugetului are

următoarele principii:

47



1) Anualitatea care prevede

elaborarea bugetului pe termen

de un an ;

2) Previzionalitatea care prevede

planificarea în timp atât a

veniturilor cât şi a

cheltuielilor;

3) Universalitatea care prevede

includerea în buget a tuturorcheltuielilor şi veniturilor;

4) Echilibrul bugetar care prevede

echilibrarea cheltuielilor în

dependenţă de sursele de

venituri;

5) Publicitatea bugetului.

Diferenţa dintre veniturile şi

cheltuielile bugetare constituie

soldul bugetar . În dependenţă devolumul soldului bugetar , bugetul

poate fi:

1) buget echilibrat când

cheltuielile sunt egale cu

veniturile iar soldul

bugetar este egal cu zero;

2) buget excedentar când

veniturile sunt mai mari

decât cheltuielile iar

soldul bugetar este

pozitiv;

3) buget deficitar când veniturile

sunt mai mici decât

cheltuielile iar soldul

bugetar este negativ.

Deficitul bugetar în ansamblu

are consecinţe negative şi pentru ca

economia naţională să reducă

deficitul bugetar sunt necesare

următoarele măsuri :

1) recurgerea la împrumuturi interne

de la Banca Internaţională sau dela populaţie;

2) utilizarea veniturilor de la

privatizarea întreprinderilor destat;

3) emisia de către Banca Naţională a

unei cantităţi suplimentare de bani;

4) atragerea împrumuturilor externe;

Totalitatea sumelor împrumutate de stat nerambursate formează datoria publică.

Datoria publică se divizează:1) Datoria internă – se referă împrumutul

guvernului de la BN şi împrumutul de statde la populaţie.

2) Datoria externă –se referă la crediteleobţinute de guvern şi de către agenţiieconomici de la instituţiile financiareinternaţionale.

3) Datoria publică.

Datoria publica include:1) datoria internă - 3,8 mlrd de lei2) datoria externă - 3,3 mlrd de $

La datoria internă se referă împrumuturileguvernului de la Banca Naţională şi împrumuturilede la populaţie. Datoria internă faţă de Banca

Naţională a Moldovei a constituit în 2008 - 2,251

mlrd de lei, iar datoria internă faţă de populaţie aconstituit 1,459 mlrd de lei.

La datoria externă se referă crediteleobţinute de guvern şi agenţii economici din alteţări şi organizaţiile internaţionale financiare.

Datoria externă poate fi divizată în:1) datoria publică garantată - 938 mln de $ ;2) datoria publică negarantată (datoria

agenţilor economici privaţi) - 2.360 mlrdde $;

În componenţa bugetului de stat st incluseurmătoarele fonduri bugetare:

1) fondul sistemului de administrare2) fondul de editare a manualelor 3) fondul republican de susţinere a

populaţiei, a ştiinţei4) fondul de susţinere şi dezvoltare a

turismului5) fondul de finanţare a elaborării bazei

normative în domeniul construcţiei6) fondul naţional de protecţie ecologică7) fondul de stimulare şi susţinere a

turismului

Venitul bugetar este format din:• impozit pe venit;• accizele;• taxa vamală;• TVA ş.a.

Bugetul asigurării sociale în RM în 2008constituie:

a) după venituri -6 mlrd 256 mln de lei

48



b) după cheltuieli - 6mlrd 276 mln de lei

Deficit bugetar 20 mln de lei.Veniturile bugetului asigurării sociale suntalcătuite din impozitul social care constituie 25%din contul veniturilor agenţilor economici şi 5%din contul salariilor lucrătorilor. Majoritateacheltuielilor din bugetul social sunt destinate

pentru pensii şi diferite ajutoare sociale.

O componentă a bugetului naţionalconstituie şi bugetul asigurării medicaleobligatorii. Veniturile acestui buget constituie2mlrd 646 mln de lei. Cheltuielile coincid cuveniturile surselor de formare a bugetului.

Bugetul asigurării medicale e format din contul:a) cotizaţiilor întreprinderilor care

constituie 3% din fondul desalarizare; b) cotizaţiilor de la veniturile populaţiei

care constituie 3% din nivelulveniturilor

2. Sistemul bancar şi funcţiile lui

Banca – reprezintă o instituţie care acumulează şi plasează profitabil mijloace băneşti disponibile aleagenţilor economici şi ale populaţiei

Sistemul bancar include 3 componente:a) Banca Naţională (centrală)b) Băncile comercialec) Instituţiile financiar – creditare.

Banca Naţională are următoarele funcţii:1) Exercită emisia monedei naţionale, care

constă în punerea în circulaţie a bancnotelor şi monedelor naţionale

2) De reglementare a activităţii tuturor instituţiilor financiare care activează încadrul ţării. Elaborează acte normative

obligatorii pentru toate instituţiile bancare, instituţiile sistemului financiar 3) Determină şi reglează rata rezervelor

obligatorii pentru băncilor comerciale pentru a stopa inflaţia

4) Funcţia de stabilire a cursului de schimbvalutar

5) De elaborare a politicii monetare şivalutare

6) Funcţia de prevenire a riscului şi afalimentului băncilor comerciale

7) Funcţia de stabilire (reglare) a ratei

dobânzii pentru refinanţare8) Funcţia de acordare a creditelor guvernului

şi băncilor comerciale

BN din RM este o instituţie care se supune numai parlamentului.

Băncile Comerciale îndeplinesc următoarelefuncţii:

1) Acordarea de credite agenţilor economicişi populaţiei

2) Primirea depozitelor bancare, depunerilor băneşti de la populaţie

3) Deservirea de casă a clienţilor 4) Exercitarea operaţiunilor de emisie şi

plasare a hârtiilor de valoare.5) Exercitarea operaţiunilor de deservire a

populaţiei6) Deservirea conturilor bancare7) De păstrare a obiectelor preţioase ale

populaţiei8) Acordarea de carduri bancare.

Instituţiile financiar – bancare:1) Societăţile de asigurare

2) Instituţiile financiar – creditare3) Cooperative

Operaţiunile Băncilor Comerciale: PASIVE: Formarea mijloacelor proprii Primirea depozitelor pe contul clienţilor Exercitarea operaţiunilor de casă a

întreprinderilor şi instituţiilor.

ACTIVE:

Acordarea de credit agenţilor economici şi populaţiei Investiţiile bancare, constau în procurarea

acţiunilor şi obligaţiunilor Operaţiuni de factoring – procurarea

dreptului la furnizarea mărfurilor şiîncasarea plăţilor în urma comercializăriilor

Leasing – forma de arendare de către bancă a patrimoniului şi acordarea lui la oanumită plată solicitanţilor.

Operaţiunile de trust-legate de decontareacambiilor si a tratelor.

Pentru operaţiunile active, băncile

încasează dobândă sau comision de la solicitanţiilor. Iar pentru cele pasive, banca plăteşte clienţilor anumite dobânzi.Diferenţa dintre dobânzile încasate şi cele plătite

clienţilor constituie profit bancar brut.Dacă din el se exclud cheltuielile pentruîntreţinerea băncii şi impozitele atunci rămâne

profitul net bancar.

3. Creditul şi politica monetar- creditară

49



Creditul – reprezintă un împrumut acordat înformă bănească sau în formă de mărfuri şi servicii

pe bază de restituire şi de plată a unei dobânzi.

Subiecţii creditului sunt:1) Creditorul – persoana fizică sau juridică

care acordă împrumut agenţilor economici şi populaţiei. În calitate de creditori pot fi băncile, întreprinderile, persoanele fizice.

2) Debitorul – reprezintă o persoană fizică sau juridică care primeşte credit şi pentruutilizarea căruia plăteşte o anumită dobândă.

Creditul are următoarele surse de formare:1) mijloacele băneşti disponibile ale

agenţilor economici (amortizarea, fondulde salarizare)

2) mijloacele băneşti disponibile din bugetul de stat şi din bugetele locale(investiţiile de capital)

3) mijloacele băneşti disponibile ale populaţiei care se află în conturile bancare

4) mijloacele băneşti disponibile care seaflă pe conturile organizaţiilor obşteşti,ale diferitor fonduri publice şiextrabugetare.

Funcţiile creditului:1) Funcţia de distribuire şi redistribuire a

mijloacelor băneşti ale agenţilor economici

2) Funcţia de transformare a mijloacelor băneşti acumulate în investiţii de capital 3) Funcţia de stimulare şi susţinere a

micului business4) Funcţia de reducere a masei monetare

aflate în circulaţie5) Funcţia de stimulare a realizării

mărfurilor şi a serviciilor 6) Funcţia de îmbunătăţire a consumului

personal 7) Funcţia de acoperire a deficitului

bugetar

8) De stimulare şi dezvoltare a comerţuluiextern

Formele creditului:1) Credit bancar – creditul acordat agenţilor

economici şi populaţiei în formă băneascăde către bănci.

2) Creditul comercial – creditul acordat înformă de mărfuri sau servicii de cătreînsuşi agenţii economici.

Tipurile de credit:1) După forma de proprietate:

a) credit publicb) credit privat

2) După durata creditului (forma creditului):

a) credit pe termen scurt (până la 1an 70%)

b) credit pe termen mijlociu (până la5 ani 29%)

c) credit pe termen lung (mai mult de5 ani)

d) credit fără termen (credit deîncredere).

3) În dependenţă de forma de garanţie:

a) credit personal (întoarcerea la timpa creditului)b) credit real (e garantat prin bunurile

materiale)c) credit ipotecar (garantat printr-un

anumit teritoriu de pământ)d) credit amanet (imobiliar, garantat

prin valori cum ar fi casa de locuit,mobilă...)

e) credit de lombard (garanţie prinobiecte scumpe)

4) În dependenţă de destinaţia creditului:

a) credit productiv (e destinat în sfera producţiei materiale)

b) credit neproductiv (e utilizat însfera socială; nemateriale)

5) În dependenţă de realizarea teritorială:a) credit internb) credit externc) credit regionald) credit internaţional

Instrumentele sistemului de creditare:1) Creanţa – un titlu de credit, care certifică

dreptul creditorului de a primi la termenulindicat o suma de bani /alte bunuri de ladebitor. Pentru creditor, creanţa reprezintăun activ, iar pentru debitor un pasiv.

2) Bilet la ordin, prin care o persoana numităemitent, îşi asumă obligaţia de a plăti într-un termen indicat altei persoane numită

beneficiar o anumită sumă de bani.3) Trata – un instrument de credit, prin care

un creditor, numit trăgător, dă dispoziţiedebitor tras să plătească o anumită sumă de

bani altei persoane. Trata poate fi

transferată ca mijloc de plată altor persoane prin andosare (transfer).Poate fi prezentată direct în bancă pentru scontaresau poate fi păstrată de către beneficiar

până la termenul de scadenţă.4) Cambie comercială – tipul de credit pe o

perioadă de termen scurt (<1 an).Gaj – tip de credit prin care debitorul

depune un anumit gaj, pentru obţinerea creditului.

Politica monetar – creditară exercitată desistemul bancar – reprezintă ansamblul de măsuriaplicate de BNM pentru a influenţa asupra maseimonetare şi activelor financiare în scopul asigurăriiechilibrului economic general.

50



Politica monetar – creditară are următoarelepuri:

1) Stabilizarea preţurilor si reducerea inflaţiei2) Corelarea volumului masei monetare cu

volumul de mărfuri şi servicii aflate încirculaţie, destinate pentru realizare

3) Reglarea ratei dobânzii în scopul stimulăriiinvestiţiilor de capital

4) Sporirea puterii de cumpărare a monedei

naţionale5) Asigurarea protecţiei deponenţilor de la

falimentarea băncilor sau de la crizelefinanciare

6) Evitarea riscului sistemului bancar – monetar.

Principalele instrumente ale politicii monetar-ditare:

1) reglarea masei monetare aflate în circulaţie prin mecanismele de emisie şi retragere a

monedei din circulaţie2) reglarea de către BNM a cotelor obligatoriide rezervă a BC (15%)

3) Reglarea ratei dobânzii la creditele obţinutede către BC de la BNM

4) Aplicarea de către sistemul bancar a politicii de bănci scumpe când ratadobânzii e înaltă şi politicii de bănciieftine când rata dobânzii e joasă.

4. Sistemul fiscal şi funcţiile lui

Una din sursele principale de formare aveniturilor bugetare constituie impozitele (80-90%). Napoleon Bonaparte afirma: ,,Statul

sunt impozitele Б─≥Б─≥.

Impozitul - reprezintă o plată obligatorie încasatăde către stat de la persoane fizice şi juridice.Totalitatea impozitelor şi altor plăţi obligatoriiconstituie – sistemul fiscal al RM

Sistemul fiscal este bazat pe următoarele

principii:1) posibilitatea reală de plată a impozitelor 2) progresivitatea impozitelor în dependenţă

de creşterea veniturilor 3) unitatea impozitelor 4) caracterul obligatoriu al impozitului5) simplicitatea impozitului6) mobilitatea impozitului

Persoanele fizice şi persoanele juridice care

plătesc impozitele sunt numiţi contribuabili.Impozitele îndeplinesc următoarele funcţii :

1) funcţia economică care constă în

stimularea activităţii

antreprenoriale;

2) funcţia socială care constă în

redistribuirea veniturilor în

favoarea păturilor sărace;

3) funcţia fiscală care constă în

formarea veniturilor în baza

impozitelor stabilite;4) funcţia de reglare economică care

constă în reducerea

impozitelor la faza declinului

economic şi mărirea

impozitelor la faza de

expansiune economică.

Ca subiecţi ai impozitului sunt:1) persoanele fizice;2) persoanele juridice;

3) salariaţii;

Ca obiecte de impozitare sunt:1) veniturile persoanelor fizice;2) veniturile persoanelor juridice;3) profitul de la operaţiunile cu hârtii de

valoare;4) venituri de la utilizarea resurselor naturale;5) patrimoniul (averea) persoanelor fizice şi

persoanelor juridice;

Formele impozitelor sunt următoarele:

1) Impozite directe – sunt încasate în directde la venitul persoanelor fizice şi juridice(contribuabilii)

În RM impozitul pe venit constituie: 18% de la persoane juridice; de la persoanele fizice 7%din venitul până

la 2500 lei pe lună şi 18% din venit maimare de 2500 lei pe lună;

5% pentru fondul social;

3% pentru asigurarea medicală atât a persoanelor fizice cât şi a celor juridice;

impozitul privat care variază între 0,03-0,05%;

impozitul funciar care depinde defertilitatea solului;

impozitul pe bunurile imobiliare; impozitul pentru folosirea resurselor

naturale.

2) Impozite indirecte – sunt încasate de lamărfurile şi serviciile realizate, acesteimpozite –reprezintă un adaos la preţul de

51



realizare şi nu depinde de nivelulvenitului cumpărătorului.

Impozitele indirecte includ:

1) TVA care constituie 20%;2) Accizele care cuprind astfel de produse

ca berea, şampania, ţigări, îmbrăcămintecu blană, aparatura radio, obiecte

preţioase etc.;3) Taxa vamală care cuprinde importul şi

exportul de mărfuri şi servicii cât şimărfurile de tranzit. În RM taxa vamalăconstituie 5-15% din costul mărfurilor de la vamă. Taxa vamală poate

urmări:

scopul fiscal scopul protecţionist – de a

limita importul mărfurilor străine

scopul preferenţial – de astimula exportul sau importul

scopul politic – de a influenţaasupra situaţiei politice dinţară respectivă.

În dependenţă de modul de încasare impozitelepot fi divizate în:

1) impozite proporţionale Б ─ situaţiacând taxa impozitului e

stabilită unică indiferent de

nivelul veniturilor;2) impozite progresive – situaţia

când taxa impozitului creşte

odată cu sporirea venitului.

Raportul dintre încasările fiscale şi

PIB constituie presiunea fiscală. În

RM , presiunea fiscală a constituit

în 2007 - 30%.

Tema 17. Piaţa resurselor financiare17.1. Piaţa monetară. Cererea şi oferta agregatăde monedă

Piaţa monetară reprezintă locul unde seconfruntă cererea şi oferta agregată de monedă.Obiectul tranzacţiei pe piaţa monetară îl constituiemoneda în numerar şi banii în cont, numiţi baniscripturali.

Masa monetară reprezintă totalitateamijloacelor de plată pe care le deţin agenţiieconomici dintr-o ţară, precum şi plasamentele lor

financiare care pot fi transformate în mijloace de plată rapid şi fără pierderi importante. Masamonetară include trei agregate monetare (M1, M2şi M3), fiecare avînd funcţii speciale şi relevanţă

prin fluxurile reale pe care le mijlocesc instituţiilefinanciar-bancare ce îl gestionează.

Principalele mecanisme ale pieţei monetaresunt: cererea agregată de monedă, oferta agregatăde monedă şi preţul monedei (rata dobânzii).

Cererea agregată de monedă reprezintăcantitatea de monedă solicitată de agenţiieconomici, stat şi populaţie într-o anumită

perioadă de timp. Cererea agregată de monedădepinde: – de volumul total al schimburilor de

mărfuri şi servicii, de nivelul preţurilor şi viteza de

rotaţie a unităţii monetare: M=V

P T ⋅ ; unde M –

cererea de monedă; T – volumul de mărfuri şiservicii; P – nivelul preţurilor; V – viteza de rotaţiea unităţii monetare;

– de volumul creditului de consum şi deraportul dintre vânzările pe datorie şi plăţile făcuteîn contul creditelor ajunse la scadenţă în perioadade referinţă. Cu cât mai multe mărfuri şi serviciivor fi realizate în credit, cu atît se va reduce masamonetară în circulaţie;

– de rata dobânzii. Creşterea ratei dobânziiduce la scăderea cererii agregate de monedă, iar reducerea ratei dobânzii duce la sporirea cererii demonedă;

– de înclinaţia agenţilor economici sprelichidităţi. Preferinţele pentru lichidităţi se bazează

pe următoarele mobiluri concrete: mobilulvenitului – tendinţa agenţilor economici de a păstra

bani lichizi pe măsura încasării lor; mobilulafacerilor – păstrarea unei sume de bani înaşteptarea unor plasamente mai avantajoase înviitor; mobilul prudenţei – dorinţa agenţilor economici de a fi pregătiţi pentru a face faţăsituaţiilor neprevăzute; mobilul speculaţiei – situaţia când banii lichizi sunt utilizaţi pentrutranzacţii speculative.

Oferta agregată de monedă – reprezintătotalitatea de monedă oferită de instituţiile

financiar-bancare statului, agenţilor economici şi populaţiei într-o anumită perioadă de timp la unanumit nivel al ratei dobânzii. Oferta agregată demonedă are tendinţa de creştere, fiind influenţatăde următorii factori: de sporirea volumului demărfuri şi servicii destinate vânzării; de reducere avitezei de rotaţie a unităţii monetate; de creştereadeficitului bugetar; de mărimea ratei dobânzii.

Oferta agregată de monedă are următoarele surse de formare:

a) Banca Naţională oferă monedă pentrusisţinerea nevoilor de resurse financiare ale

statului, în cazul bugetului deficitar; sporeşte masamonetară de fiecare dată când cumpără valutăobţinută prin exporturile de mărfuri efectuate deagenţii economici;

52



b) Băncile comerciale oferă monedă de cont prin acordarea de credite agenţilor economici;

c) Trezoreria oferă monedă prinîmprumuturile pe care le contractează la diferitele

bănci comerciale sub forma obligaţiunilor emise şisubscrise de aceste bănci. Toate conturile agenţilor economici sunt înregistrate în trezorerie, careexercită controlul strict asupra procesului deexecutare a conturilor respective;

d) Multiplicatorul monetar, care contribuiela majorarea ofertei banilor scripturali (bani decont). Mecanismul multiplicatorului banilor scripturali este următorul:

Multiplicatorul monetar reflectă raportulîntre volumul noilor depozite şi noilor rezerve. El

se calculează după formula: ;1

r R

D M

m== unde:

−m M multiplicatorul monetar; D – depozite lavedere; R – rezerve obligatorii, r – rata rezervelor.

În cazul nostru,ori

r R

D M

m10

%10

1

100

10001===== .

Pentru echilibrarea pieţei monetare statulelaborează diferite măsuri şi politici de reglare amasei monetare aflate în circulaţie, printre care potfi menţionate: a) suplimentarea ofertei de bani prinemisia de bancnote; b) controlarea directă asupradeţinerilor de bani de către sectorul monetar; c)operaţiuni de Open – market, care prevădcumpărarea şi vânzarea de titluri de valoare de stat

prin operaţiuni pe piaţa liberă; d) stabilitatea

puterii de cumpărare a monedei; e) evitareariscului în operaţiunile financiar – creditare; f)asigurarea protecţiei deponenţilor şi a.

17.2 Piaţa financiară şi structura ei

Piaţa financiară reprezintă piaţa în cadrulcăreia are loc vânzarea-cumpărarea titlurilor de

proprietate şi de credit. Ea mijloceşte plasamenteleeconomiilor populaţiei, ale companiilor deasigurări, ale societăţilor pe acţiuni şi ale altor unităţi economice în hârtii de valoare sau valorimobiliare pe termen lung şi fără termen (acţiuni şiobligaţiuni) emise de societăţile pe acţiuni şi deadministraţiile publice.

Prin intermediul pieţei financiare are locacumularea resurselor băneşti ale persoanelor fizice şi juridice şi ale statului, care sunt utilizate

pentru investiţiile capitale în sfera productivă şineproductivă.

Piaţa financiară este compusă din

următoarele pieţe: a acţiunilor, care deţine ponderea principală în structura pieţei financiare;ipotecară, în cadrul căreia au loc operaţiuni devânzare-cumpărare a terenurilor de pământ; a

obligaţiunilor emise de societăţile pe acţiuni; aobligaţiunilor emise de administraţiile publice.

Principalii subiecţi ai pieţei financiare înRepublica Moldova sunt: Comisia Naţională aPieţei Financiare; statul; brokerii şi casele de

brokeraj; bursele de valori.Piaţa financiară poate fi: primară şi

secundară. În cadrul pieţei primare au loctranzacţii cu hârtii de valoare mobiliare nou emise.

Titlurile de valoare sunt emise şi scoase prima datăîn vânzare prin intermediul băncilor comerciale.Mijloacele obţinute de la realizarea hârtiilor devaloare sunt folosite pentru finanţareaîntreprinderilor care au emis aceste titluri devaloare.

În cadrul pieţei secundare se efectueazăcumpărarea-vânzarea hârtiilor de valoare emiseanterior. Pe piaţa secundară are loc schimbarea

proprietarului hârtiei de valoare. Formele principale ale pieţei secundare sunt bursele devalori şi piaţa extrabursieră.

Hârtiile de valoare pot fi clasificate în:a) hârtii de valoare pe termen scurt , prin

care se fac plasamente pe un termen până la un an(aici se referă cambiile comerciale, certificatele

bancare şi alte hârtii de valoare cu o scadenţă de până la un an);

b) hârtii de valoare pe termen lung, careasigură plasamentul pe un termen mai mult de unan (acţiuni, obligaţiuni);

c) hârtii de valoare cu venituri fixe(obligaţiuni şi acţiuni nominale şi privelegiate);

d) hârtii de valoare cu venituri variabile(acţiuni simple, ordinare).

Ca obiecte de tranzacţii pe piaţa financiarăservesc:

– acţiunea – este un titlu de proprietate, ohârtie de valoare pe termen lung, emisă desocietatea pe acţiuni, care atestă deţinătoruluidreptul la o parte din capitalul statutar al societăţii

pe acţiuni şi primirea unui venit în formă dedividend şi acordă dreptul de vot la adunareaacţionarilor. Acţiunea se vinde şi se cumpără la

bursa de valori. Preţul la care se vinde sau se

cumpără acţiunea este numit cursul acţiunii.Formula cursului acţiunii: CA=

'd

D%100⋅ , unde:

CA – cursul acţiunii; D – dividendul; d’ – ratadobînzii;

– obligaţiunea este un titlu de credit petermen lung, o hârtie de valoare emisă desocietatea pe acţiuni pentru o anumită perioadă detimp. Posesorul obligaţiunii primeşte o dobîndăfixă anuală (numită cuponul obligaţiunii), iar laexpirarea termenului obligaţiunii, societatea peacţiuni răscumpără obligaţiunea la preţul nominal.

Obligaţiunea are numersoase indicaţii: număr deordine, valoare nominală, termene de plată, modulîn care se achită dobânda, condiţiile de rambursare.Formula de calculare a randamentului obligaţiunii:

53



P = ne)(1+

C ; unde: P – preţul obligaţiunii; C –

cuponul obligaţiunii; e – randamentul obligaţiunii;n – termenul de scadenţă;

– bonul de tezaur, este un gen de obligaţieemisă de către stat pe termen de până la un an

pentru finanţarea deficitului bugetar şi pentru altenecesităţi curente. Bonul de tezaur atestă, că

posesorul acestuia a plasat mijloace băneşti la buget şi că are dreptul de a încasa, în termenul prevăzut de obligaţie, un anumit procent (dobândă)şi valoarea nominală a bonului de tezaur;

– certificat bancar, este o hârtie de valoarecare atestă că o persoană fizică sau juridică a depusmijloace băneşti la bancă şi posesorul certificatuluiare dreptul să primească la expirarea termenuluifixat, depozitul şi dobânda stabilită.

Care sunt instituţiile pieţei financiare?1

În cadrul pieţei financiare funcţioneazăurmătoarele instituţii:

1) Comisia Naţională a pieţei financiarecare îndeplineşte astfel de funcţii cum ar fi:coordonarea activităţii tuturor instituţiilor dincadrul pieţei financiare, înregistrarea tuturor hârtiilor de valoare emise pe piaţa primară şiconfirmarea prospectelor de emisiune; atestarea

brokerilor şi a caselor de brokeraj, precum şicontrolul activităţii acestora; controlul activităţii

burselor de valori, precum şi aprobarea instituiriinoilor burse de valori.

2) casele de brokeraj, care constituie oinstituţie specifică pieţei financiare şi care

cuprinde trei niveluri: brokerul ca persoană fizică;asociaţiile de brokeri; casele de brokeraj, caintermediar între cumpărătorii şi vânzătorii dehârtii de valoare. Funcţiile caselor de brokeraj:întroduc noile emisiuni pe piaţa primară; factranzacţii pe pieţele secundare, efectueazătranzacţii pe cont propriu (dealing); se ocupă cugestionarea portofoliilor de hârtii de valoare;acordă consultanţă în probleme de investiţiifinanciare.

3) Bursa de valori este o piaţă publică(fictivă) organizată pentru a mijloci tranzacţii cu

hârtii de valoare pe termen lung, emise anterior decătre cele mai importante societăţi pe acţiuni,

precum şi de către autorităţile publice. În cadrul bursei de valori: preţurile sunt stabilite zilnic ca balanţă a anticipărilor; preţurile se formează încadrul şedinţelor de licitaţii, pe baza cererii şiofertei care se egalează zilnic; licitaţia sedesfăşoară într-un loc anumit, în zile şi la ore

programate; şedinţele la licitaţie se organizează în baza câtorva principii: tranzacţiile se realizează înconformitate cu ordinile de vânzare şi cumpărare,care cuprind trei tipuri de preţuri – minim devânzare, maxim de cumpărare şi preţul zilei; încadrul unei şedinţe de licitaţie se stabileşte un preţ

1

fix (al zilei) pentru fiecare categorie de hârtii devaloare; fiecare hârtie de valoare beneficiază deserviciile unui broker specialist.

În cadrul bursei de valori are loc formareacursului hîrtiilor de valoare. Nivelul şi dinamicacursului hârtiilor de valoare pe termen lung sestabileşte în dependenţă de următorii factori:cererea şi oferta pe piaţa respectivă; mărimeadividendului asigurat; dinamica preţurilor; rata

dobânzii.Operaţiunile bursiere se împart în operaţiunila vedere şi operaţiuni la termen. Operaţiunile lavedere presupun livrarea imediată, în limiteleregulamentului, a titlurilor de valoare la cursul(preţul zilei) acceptat de agenţii participanţi.Operaţiunile la termen sunt acelea în carecontractarea, înţelegerea privitoare la numărultitlurilor tranzacţionate la cursul de schimb şi ladata scadenţei se va realiza la un moment dat,efectuarea tranzacţiei urmând a se derula ulterior,la data fixată, numită zi de scadenţă. Operaţiunile

la termen au o tentă speculativă, deoarece unuldintre agenţii contractanţi câştigă, iar altul pierde,în dependenţă de mărimea cursului contractat şi celexistent în ziua derulării contractului.

Care este rolul bursei de valori în economiacontemporană?2

Bursa de valori: stimulează procesulinvestiţional, transformând activele financiare îninvestiţii de capital; acţionează pozitiv asupra

pieţei muncii, asupra pieţei bunurilor şi serviciilor de consum şi de capital prin preferinţa menajelor

pentru patrimoniul financiar; transformă rapid,operativ, capitalul bănesc în capital real şi invers;favorizează libera intrare pe piaţă a capitalului şiînalta sa mobilitate; stimulează procesul deconcentrare a puterii economice, de preluare acontrolului asupra unor societăţi pe acţiuni prindeţinerea pachetului acţiunilor de control; este un

barometru extrem de sensibil al stării economiei;scăderea bruscă a cursurilor prevesteştedeclanşarea unei crize, ridicarea cursurilor,dimpotrivă, este un semn al expansiuniieconomice; operaţiunile speculative la bursă

sustrag însă, disponibilităţi băneşti însemnate de la procesele economice reale.17.3 Piaţa valutară şi cursul de schimb

valutar Piaţa valutară reprezintă totalitatea tranzacţiilor decumpărare-vânzare de valută straină şi de diferitetitluri de credit (acreditive, cecuri, cambii şi a.).Piaţa valutară include un sistem de relaţii care seformează între bănci şi casele de schimb valutar şiclienţii lor, prin intermediul cărora se efectueazăoperaţiunile de valută sau devize.

Piaţa valutară poate fi: naţională şi

internaţională.Piaţa valutară naţională include:

2

54



- piaţa valutar –bancară rezervatăoperaţiunilor de vânzare-cumpărare de valută,desfăşurate de persoane juridice;

- piaţa caselor de schimb valutar rezervatăoperaţiunilor de cumpărare-vânzare de valută,desfăşurate de persoane fizice.

Piaţa valutară internaţională reprezintă unsistem de relaţii valutare dintre ţările economicedezvoltate. Principalele pieţe internaţionale sunt

considerate cele din New-York, Boston, Cicago,Paris, Tokio, Roma, Londra ş.a.Ca subiecţi ai pieţei valutare sunt: a)

subiecţii care generează cererea şi oferta de valută(agenţii economici ce exercită activităţi de comerţinternaţional); b) subiecţii care concentreazăcererea şi oferta de valută, stabilesc cursul deschimb valutar, efectuează tranzacţii cu valuta(bursa valutară, băncile comerciale, brokerii,casele de schimb valutar).

Obiectele de tranzacţie pe piaţa valutarăsunt: a) vânzarea-cumpărarea devizelor

convertibile; b) vânzarea-cumpărarea monedei decont (DST – drepturi speciale de tragere);c)schimbarea devizelor convertibile (dolarul, lirasterlină engleză, euro, iena japoneză) pe valută încont sau invers.

Pe piaţa valutară se cofruntă cererea devalută cu oferta de valută. Cererea de valutăreprezintă cantitatea de valută solicitată de agenţiieconomici şi populaţie într-o anumită perioadă detimp la nivelul cursului de schimb valutar. Cerereade valută este generată de următorii factori: deoperaţiunile de import (importul de bunurimateriale şi servicii); de necesitatea procurăriiutilajului, materiei prime şi altor echipamente de

producţie din străinătate; de necesitatea dezvoltăriiturismului; de necesitatea protecţiei cursului deschimb valutar (Banca Naţională a Moldoveiadesea ori cumpără, ori vinde valuta straină înscopul reglării cursului de schimb valutar); denecesitatea formării rezervelor valutare.

Oferta de valută reprezintă cantitatea devalută care poate fi oferită de insituţiile financiar –

bancare agenţilor economici şi populaţiei într-o

anumită perioadă de timp la cursul de schimbvalutar în vigoare. Oferta de valută se formează în baza următoarelor surse: din contul depozitelor bancare ale agneţilor economici persoanelor fiziceşi juridice care activează în diferite domenii aleeconomiei naţionale; din contul transferurilor devalută a persoanelor care activează peste hotare;din contul exportului de mărfuri şi servicii; dincontul investiţiilor străine care intră în ţară; dincontul creditelor şi împrumuturilor din strainătate.

Funcţionarea normală a pieţei valutare presupune convertibilitatea monedei naţionale.

Convertibilitatea reprezintă capacitatea monedeinaţionale de a se schimba, în diferite proporţii, cumonedele altor ţări. Regimul de monedăconvertibilă îmbină mai multe elemente ca: un curs

valutar real; stabilitate financiară în economianaţională, printr-o inflaţie slabă; liberalizarea

judicioasă a preţurilor; eliminarea restricţiilor înutilizarea monedei naţionale pe teritoriul ţăriirespective; crearea rezervelor valutare ale ţării ş. a.După cum prevede Fondul Monetar Internaţional(F.M.I.), monedele ţărilor care nu îndeplinescexigenţele formulate de F.M.I. sunt considerateneconvertibile.

F.M.I.a determinat patru grade deconvertibilitate a monedelor naţionale:- convertibilitate parţială, limitată numai la

unele operaţiuni, care desemnează schimbulmonedei unei ţări pe alte monede, pentruasigurarea mijlocelor de plată externe necesarerealizării anumitor categorii de operaţiuni, cum ar fi operaţiuni de transport, turism ş.a.;

- convertibilitate limitată internă, care prevede schimbul monedei naţionale pe altemonede străine numai în interiorul ţării (de ex.,leul moldovenesc);

- convertibilitate deplină, care prevedeschimbarea monedei naţionale pe alte monedestrăine fără restricţii. Actualtmente dispun deconvertibilitate deplină astfel de monede, cum ar fi: francul elveţian; crona norvegiană; cronasuedeză; dolarul australian ş.a.;

- convertibilitate externă totală dispunmonedele liber utilizabile, care sunt utilizate în

proporţii mari la decontările internaţionale şitranzacţionate în cantităţi însemnate pe cele maiimportante pieţe valutare. Actualtmente dispun deconvertibilitate externă totală dolarul american,euro, lira sterlină engleză şi iena japoneză.

Unul din mecanismele pieţei valutare estestabilirea cursului de schimb valutar. Cursul de

schimb valutar reprezintă preţul unei monedenaţionale exprimat într-o altă monedă cu care secompară valoric. Stabilirea cursului valutar aredenumirea specifică de cotare. Cursul de schimbvalutar este de cumpărare şi de vânzare.

Cursul de schimb valutar poate fi: a) cursvalutar de piaţă, la care se efectuează cele maimulte operaţiuni pe pieţele valutare. El corespunde

preţului de echilibru; b) curs valutar flotant ,cursul flexibil ce se formează liber în funcţie decerere şi ofertă, fără nici o intervenţie din partea

băncii naţionale (flotare pură) sau cu o intervenţieminimă (flotare impură); c) curs valutar reprezentativ, raportul valoric dintre monedeleţărilor membre ale F.M.I. şi Drepturile Speciale deTragere (DST). Acest curs se foloseşte de F.M.I.,stabilindu-se pe o perioadă mai îndelungată,servind pentru tranzacţii şi operaţiuni F.M.I., ca şi

pentru evaluarea activelor Fondului în monedeleţărilor membre3.

Cursul valutar depinde de două grupe defactori:

3

55



- factori interni, la care se referă:ritmul de creştere a PIB-ului; evoluţia preţurilor lamărfuri şi servicii; volumul masei monetare aflatăîn circulaţie; nivelul şi dinamica ratei dobânzii;situaţia social-politică din ţară;

- factori externi, la care se referă:raportul dintre cerere şi ofertă de valută pe pieţelevalutare internaţionale; starea balanţei de plăţiexterne; conjunctura economiei mondiale.

Exprimarea cursului valutar se face atât prinmetoda de cotare directă, cât şi prin metoda decotare indirectă. Cotarea directă constă în faptul,că preţul unei unităţi de monedă straină se exprimăîn monedă naţională (de ex. 1 dolar= 12,5 lei).Cotarea indirectă constă în faptul, că preţul uneimonede naţionale se exprimă în monedă straină(de ex. 1 leu = 2,5 ruble ruseşti).

Cursul valutar poate fi: oficial , stabilit decătre Banca Natională şi de piaţă, format liber înurma confruntării dintre cererea şi oferta de valută.

Tema 18. Economia mondială şi structura ei.18.1. Conţinutul şi structura economiei

mondiale.Economia mondială reprezintă ansamblul

economiilor naţionale aflate în relaţii deinterdependenţă generate de diviziuneainternaţionala a muncii.

Procesul de formare a economiei mondiale atrecut prin urmatoarele etape:

1.etapa de creare a premiselor de formare aeconomiei mondiale, care cuprinde sec XVI-XVIIşi care se caracterizează: prin trecerea de larelaţiile feudale la relaţii capitaliste de producţie;

prin marele descoperiri geografice care auimpulsionat schimburile de marfuri dintre ţări; princuceririle coloniale care au contribuit laconsolidarea pieţelor naţionale.

2.etapa de formare a economiei mondiale,care cuprinde sec. XVIII-XIX şi care secaracterizează prin extinderea relaţiilor comercialedintre state generate de prima revoluţie industrială(sec XVIII). Odata cu apariţia producţieimaşinizate a sporit substanţial productivitatea

muncii şi posibilitatea exportului de marfuri în alteţări ale lumii. La această etapă are loc specializareaţărilor în producerea de mărfuri ţinând cont decondiţiile naturale ale ţărilor respective şi deavantajul relativ în comerţul internaţional.

3. etapa dezvoltarii economiei mondiale,care cuprinde sfrârşitul sec. XIX şi prima jumătatea sec. XX. La această etapă are loc procesul definisare a formării economiei mondiale. Aceastăetapă se caracterizează:prin formarea pieţeimondiale a mărfurilor şi seviciilor; prin extinderea

pieţei mondiale a capitalului, a forţei de muncă şi a

sistemului valutar-financiar mondial. Economiamondială devine un organism unic bazat pe creareaunor norme juridice speciale, a unei anumite ordiniinternaţionale şi a unor instituţii internaţionale.

4. etapa economiei mondiale contemporane,care cuprinde a doua jumatate a sec. XX şi sec.XXI. La această etapă toate ţările lumii devin casubiecţi al economiei mondiale între care existărelaţii de interdependenţă profundă.Actuala economie mondială cuprinde urmatoarelecomponente structurale:

- economiile naţionale, care constituieunitaţi de bază ale economiei mondiale eterogene

după orânduirea politică şi socială, cât şi dupăînzestrarea cu factori de producţie şi nivelul dedezvoltare economică;

- organizaţiile economice internaţionale,cum ar fi: Fondul Monetar Internaţional, BancaMondială, Organizaţia Mondială a Comerţului,Organizaţia Mondială a Muncii şi altele,importanţa cărora în relaţiile economiceinternaţionale se află mereu în creştere;

- companiile transnaţionale(CTN), la carese referă întreprinderile care sunt naţionale după

provinienţa capitalului, dar internaţionale dupăsfera activităţii lor. La baza CTN se află firmamamă, aflată în una din tările dezvoltate şi unnumăr mare de filiale dependente, plasate în maimulte ţări. Ca exemple de CTN pot servi: Ford,Fiat, Coca-Cola, Panasonic, Philipps, Toyota şi.a;

- grupările integraţioniste regionale,numite adeseori organizaţii economice interstatale,cum ar fi: Uniunea Europeană(UE), ComunitateaStatelor Independente(CSI), Acordul Nord-American de Comerţ Liber (NAFTA), Asociaţia

Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) şi a.

- fluxurile economice internaţionale, cumar fi: fluxurile de mărfuri şi servicii, de capitaluri,de forţă de muncă, monetare şi finaciare.

Actuala economie mondială are următoareletrăsături specifice:

creşterea numărului de state suverane,subiecte ale relaţiilor economice internaţionale, îndeosebi după al doilea război mondial în urmadestrămării sistemului colonial şi a sistemuluisocialist. Dacă în anul 1850 în lume erau numai 44de state independente, iar în 1938 – 60 ţări, apoi in

a. 2011 Organizaţia Naţiunilor Unite întrunea deja193 state independente;

intensificarea proceselor de cooperare şi integrare regională economică a statelor independente în scopul sporirii eficienţeieconomice şi rezistenţei la lupta concurenţială;

principalele subsisteme ale actualeieconomii mondiale au devenit: diversificarea pieţiimondiale; diviziunea şi specializarea internaţionalaa muncii; circuitul economic mondial;

creşterea rolului instituţiilor

economice internaţionale şi a companiilor transnaţionale în reglarea relaţiilor economicedintre ţările lumii;

56



în cadrul actualei economii mondiale predomină trei centre de putere economică:America de Nord, Uniunea Europeana şi Asia deSud-Est în frunte cu Japonia şi China, cărora lerevine majoritatea producţiei industriale.

In actuala economie mondiala 65% din PIB-ul mondial este concentrat în următoarele 10tări industrial dezvoltate: SUA-21,0%, China-12,6%, Japonia-7,0%, India-5,7%, Germania-

4,5%, Franţa-3,21%, Anglia-3,18%, Italia-3,0%,Brazilia-2,75%, Rusia-2,25%;

în economia mondialăcontemporană are loc aprofundarea decalajuluidintre nivelul dezvoltării economice a ţărilor industrializate şi a ţărilor slab dezvoltare.

În dependenţă de volumul PIB-ului carerevine la un locuitor ţările lumii pot fi divizate în:

- ţări cu venit scăzut-până la 785 dolari pean, la care se referă unele ţări din Africa şi Asia;

- ţări cu venit mediu -785-3125 dolari pe an,

la care se referă ţările în curs de dezvoltare,inclusiv R.Moldova;- ţări cu venit peste mediu -3126-9655 dolari

pe an, la care se referă circa o treime din ţărilelumii;

- ţări cu venit înalt- peste 9656 dolari pe an,la care se refera ţările industrial dezvoltate

18.2 . Diviziunea muncii şi specilizareainternaţională

Diviziunea muncii, privită în sens larg,reprezintă divizarea unui proces sau a unei funcţii

în părţi importante, fiecare parte fiind executată deo singură persoană sau unitate economică. Eaevocă ideile de specializare, de cooperaree, deeficienţă, de randament, de productivitate.Diviziunea muncii îmbracă mai multe forme,

printre care pot fi menţionate:1.Diviziunea tehnică- o diviziune în

interiorul unei întreprinderi sau a unei ramuri deactivitate. Odata cu dezvoltarea manufacturilor înAnglia în sec.XVII, diviziunea tehnică începe safie asociată problemelor de organizare, de costuride producţie, de comparare internaţională a

preţurilor, precum şi de progresul şi de aplicareatehnicii performante. Diviziunea tehnică contribuiela sporirea calităţii produselor, la economisirea dematerie primă, la economia de timp obţinută în

procesul de producţie şi de utilizare raţionala aaparatului productiv.

2. Diviziunea socială a muncii -reprezintă un proces istoric de diferenţiere, desprindere şiseparare a diferitor genuri de activiatăţi şi fixareaacestora ca domenii distincte, de sine stătătoare

prin funcţiile şi rolul îndeplinit, devenind activităţispeciaizate. Una din variantele diviziunii sociale amuncii este “organizarea ştiinţifică a muncii”.Avantajele diviziunii sociale a muncii: permite

perfecţionarea factorilor de producţie; creştereavolumului de producţie; contribuie la îndemânarea,

perceperea şi chibzuinţa lucratorului; duce lacreşterea efienţei şi utilizării efective a tehnicii şitehnologiilor moderne. Totodată, ea poate generaşi unele dezavantaje, cum ar fi :creşterea risculuide şomaj; monotonie; pierderea dexterităţii înobţinerea unui bun, fiecare specializându-le înefectuarea unei operaţiuni, proces, lucrări, etc.

3. Diviziunea naturala a muncii (numitădiviziunea muncii dupa sex) există în orice

societate, fiind generată de diferenţele dintre bărbaţi şi femei şi existenţa familiei, cuconsecinţele pe care le antrenează ea. Familia,exercită diverse funcţii: fizice (reproducere,economie, protecţie); culturale şi sociale (instruire,educaţie, socializare, bunăstare). Fiecare membru afamiliei dispune de anumite funcţii şi drepturi înactivitatea familiară. Cea mai simplă formă dediviziune naturală este: activitatea casnică–pentrufemeie şi activităţile exterioare-pentru bărbaţi.Rolurile pot fi schimbate:de exemplu, îndeplinireaanumitor sarcini nu mai este asigurată de către

femeie, ci încredinţată cuiva din exterior.4. Diviziunea internţională a muncii

reprezintă un proces de specializare a ţărilor lumiiîn producerea şi comercializarea de mărfuri îndependenţă de condiţiile economice favorabile decare dispun (surse naturale, forţă de muncă,tehnologii avansate etc.).

Diviziunea intenaţională a muncii, numită şidiviziunea teritorială sau geografică secaracterizează prin următoarele:

ea reprezintă un proces prin care secaută cea mai bună repartizare posibilă a resurselor rare între naţiuni în vederea obţinerii celui mai bunrezultat posibil;

ea implică o selecţie a activităţilor întrenaţiuni (abondonarea unora, punerea accentului pealtele) şi o realocare a factorilor de producţie sauchiar o deplasare a lor dintr-un sector în altul ;

ea urmareşte o mai mare eficacitate, odiminuare a costurilor şi o creştere a producţiei.

Specializarea internaţională reprezintă un proces de adaptare şi dezvoltare a potenţialului

economic naţional, a economiei de piaţă internă, lacerinţele pieţei mondiale, în vederea valorificăriicât mai bune a condiţiilor naturale, a tradiţiilor, aforţei de muncă şi a capitalurilor din ţararespectivă.

Specializarea internaţională a economieinaţionale depinde de următorii factori:

a) condiţiile naturale, care pot favoriza unanumit fel de producţie (petrol, cafea, fructe etc.);

b) mărirea teritoriului şi a populaţiei (ţărilecu un număr mare de populaţie se pot specializa în

producerea unor mărfuri care cer mai multă forţă

de muncă);c) nivelul aparatului de producţie şi gradul

său de diversificare (depinde de nivelul de

57



calificare a forţei de muncă, de volumul de capitaletc.);

d) tradiţiile naţionale, care pot stimulaspecializarea în producţia anumitor mărfuri;

e) factori extraeconomici (războaie, asuprirecolonială, păstrarea unor rămăşiţe tradiţionale dinsistemele vechi de gospodărire).

Principalele direcţii de specializareinternaţională a muncii sunt:

- specializarea generală a muncii, carereflectă divizarea ţărilor în dependenţă de principalele funcţii de producţie (ţări industriale,ţări agrare, ţări extractive şi ţări de prelucrare amateriei prime);

- specializarea parţială a muncii, carereflectă specializarea ţărilor în fabricarea anumitor

produse finale;- specializarea specifică a muncii, care

reflectă specializarea anumitor ţări la fabricareaunor piese specifice, semifabricate, ansambluri saumodule ce vor fi utilizate în fabricarea altor

produse.Actualmente, în literatura de specialitate cel

mai frecvent sunt analizate următoarele forme despecializare internationala:

1. specializare intrasectorială (sauverticală), care a apărut în urma primei revoluţiiindustriale (sec. XVIII) şi care a contribuit ladivizarea ţărilor lumii în ţări industriale şi ţăriagrare. Ţările agrare au devenit furnizătoare dematerie primă, iar ţările industriale s-au specializatîn prelucrarea produselor agricole importate.

2. specializarea interramurală presupunespecializarea ţărilor în anumite ramuri aleindustriei, cum ar fi : industria grea, industria deconstrucţie a maşinilor, industria chimică, industriauşoară etc. Specializarea interramurală serealizează de obicei între ţările care se aflăaproximativ la aceleaşi nivele de dezvoltareeconomică şi au o structură a economiilor naţionale mai mult sau mai puţin similară.

3. specializare intraramurală seefectuează la nivelul subramurilor, adică în cadrulaceleiaşi ramuri. De exemplu, trei ţări se

specializează în producţia de tractoare: StateleUnite - produce şi exportă tractoare de dimensiunimari; Anglia – produce tractoare de dimensiunimedii; Germania – produce tractoare dedimensiuni mici.

4. specializarea organologică presupunespecializarea ţărilor nu în producerea unui bunfinit, ci doar a unor părţi componente ale acestuia,a unor detalii. Actualmente, în volumul comerţuluiinternaţional scade ponderea produselor finite şicreşte substanţial ponderea produselor semifabricate, detalii, părţi componente, agregate

etc. Multe detalii pentru un anumit bun (televizor,frigider, automobil, avion etc.) se produc în diferiteţări, iar asamblarea lor în produs finit are loc înanumite ţări.

5. specializarea intrafirmă schimburiledintre filialele aceleiaşi firme dislocate în diferiteţări au la temelie anume exploatarea avantajelor relative ale unei sau altei ţări, dar deja în cadrulunei singure întreprinderi, fie că ea aparţine unui

proprietar individual sau colectiv. Specializareaintrafirmă contribuie atât la extinderea proceselor de globalizare a producţiei şi comerţului, cât şi laspecializarea unor funcţii importante, cum ar fi

contabilitatea, managementul resurselor umane,cercetarea – dezvoltarea etc.6. specializarea tehnologică este una din

formele noi de specializare internaţională a muncii.Ea reflectă deplasarea treptată a capacităţilor industriei tradiţionale (metalurgică, textilă,chimică, constructoare de maşini) din ţărileoccidentale în ţările în curs de dezvoltare. Obiectulspecializării tehnologice constituie dezvoltarea

prioritară a ştiinţei şi tehnicii, elaborareatehnologiilor noi în domeniile strategice dedezvoltare social - economică. Printre ţările aflate

în fruntea specializării tehnologice se află StateleUnite ale Americii, Japonia, Franţa, Anglia,Germania, Suedia.

Are loc refuzul de sistemul de două trepte înclasificarea ţărilor: în ţări industriale şi ţări cefurnizează materii prime agricole sau naturale. În

prezent s-a constituit un nou sistem de clasificare aţărilor, care include trei grupe de ţări :

1. Ţări ce deţin monopolul asupracercetărilor ştiinţifice şi a tehnologiilor avansate(SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie etc.);

2. Ţări exportatoare de materii primenaturale şi agricole(Cuveit – petrol, Sinegal – arahide);

3. Ţări specializate în asamblarea şifabricarea mărfurilor cu un nivel înalt almanoperei, sau consum de materiale (China,Cehia, Singapore, Cipru).

Specializarea internaţională are la bază în primul rând nu schimbul de produse finite, dar producţia şi schimbul de semifabricate, piese şiansambluri de piese. Are loc specializarea pe

anumite etape şi stadii ale procesului tehnologic.Sistemul de specializare cel din anii optzeci poatefi denumit „Conveier unic mondial”. 18.3. Circuitul economic mondial şifluxurile economice internaţionale

Circuitul economic poate fi privit şi analizatla nivel naţional şi la nivel mondial. La nivelnaţional circuitul economic reflectă fluxurile realeşi monetare care concretizează interacţiunile denatură tranzacţională dintre agenţii economicicomponenţi ai unei economii naţionale. Circuituleconomic naţional asigură desfăşurarea

neîntreruptă şi articulată a activităţilor dineconomie.Circuitul economic naţional include:

58



- activităţi economice care constituie cauzatranzacţiilor economice ce se referă latotalitatea operaţiunilor economice;

- subiecţii tranzacţiilor economice, care suntagenţii economici;

- obiectele tranzacţiilor economice, carereprezintă bunurile economice, serviciilefactorilor de producţie şi activelefinanciare.

Tranzacţiile principale, care au loc în cadrulcircuitului economic naţional, sunt fluxurile reale (de mărfuri şi servicii) şi fluxurile monetare.

Circuitul economic internaţional, privit înansamblu, dispune de următoarele caracteristici:

a)are caracter obiectiv, deoarece fiecare ţarăsimte necesitatea participării la fluxurileeconomice internaţionale;

b) are caracter istoric, deoarece formele şimecanismele de interdependenţă – dintre statediferă de la o perioadă la alta;

c) are caracter dinamic, deoarece ritmurile de

sporire a fluxurilor reale şi monetare internaţionalesunt destul de înalte;

d)are caracter complex, deoarece rezultă dindiversificarea tot mai mare a fluxurilor economicecomponente şi din creşterea interdependenţelor dintre ele.

Fluxurile internaţionale (mondiale) reprezintămişcarea valorilor materiale, financiare şispirituale dintre ţări diferite, precum şi migraţia

populaţiei dintr-o ţară în alta. Fluxurile economiceinternaţionale pot fi clasificate în bazaurmătoarelor criterii:

1. Din punct de vedere al obiectuluirelaţiilor economice dintre ţări, pot fi evidenţiate:

- fluxuri comerciale internaţionale,determinate de exporturi şiimporturi de mărfuri dintre ţări;

- fluxuri de prestări şi servicii, cumar fi :servicii de turism, transport,consulting, servicii bancare etc.

- fluxuri de investiţii directe decapital şi de portofoliu;

- fluxuri de cunoştinţe tehnico-

ştiinţifice şi tehnologice ( subformă de brevete, licenţe, utilaje,engineering, leasing etc.);

- fluxuri de cooperare economicăinternaţională, care au la bazăefortul comun al diferitor ţări

pentru realizarea anumitor obiective comune;

- fluxuri de forţă de muncă dintreţări, atât organizate şireglementate, cât şi neorganizate(migrare ilicită internaţională);

- fluxuri valutar- financiareinternaţionale, generate demişcarea banilor şi a creanţelor dindiferite ţări.

2. Din punct de vedere geografic fluxurileeconomice pot fi grupate în :

- fluxuri dintre ţările dezvoltatecunoscute sub denumirea defluxuri Nord – Nord şi carecuprind ţările Uniunii Europene,Statele Unite ale Americii, Japoniaşi alte state dezvoltate;

- fluxuri de schimb dintre ţările

dezvoltate şi cele aflate în curs dedezvoltare, cunoscute subdenumirea de fluxuri Nord – Sud;

- fluxuri de schimb dintre ţărileoccidentale şi cele din Est, numitefluxuri Est – Vest;

- fluxuri de schimb între ţările încurs de dezvoltare, cunoscute subdenumirea de fluxuri Sud – Sud.

3. Din punct de vedere al gradului demodificare în fluxurile economice internaţionale

pot fi evidenţiate următoarele tendinţe :

- diminuarea ponderei fluxurilor materiale şi creşterea pondereiserviciilor prestate;

- amplificarea fluxurilor decunoştinţe tehnico – ştiinţifice şide tehnologii noi;

- scăderea volumului de fluxuri a produselor finite şi creştereafluxurilor de materii prime,semifabricate, piese şi ansambluride piese;

- creşterea considerabilă a fluxurilor de cooperare economică regională;

- creşterea intrerdependenţelor dintre fluxurile economiceinternaţionale.

18.4. Globalizarea : esenţa, trăsăturile, formele,consecinţele.

Globalizarea reprezintă un proces deaprofundare a interdependenţelor dintre economiilenaţionale, de aprofundare a globalizării activităţiicompaniilor transnaţionale, pe baza liberalizăriifluxurilor internaţionale de mărfuri, de capital, de

forţă de muncă şi de tehnologii.Actualmente, astfel de probleme deimportanţă majoră, cum ar fi : creşterea economicăregională şi mondială, explozia demografică înţările slab dezvoltate, alimentaţia la nivel global,

poluarea, echilibrul ecologic, exploatarea spaţiuluicosmic şi a oceanelor etc., pot fi rezolvate numai lascară globală în procesul globalizării. Procesul deglobalizare cuprinde mai multe variante dedomenii de activitate umană : economică, politică,culturală, ecologică, securitate etc.

Actuala etapă al globalizării are următoarele

trăsături :a) expansiunea companiilor transnaţionale pe pieţele internaţionale ale factorilor de producţie

59



şi deplasarea filialelor şi unităţilor de producţie înaspect global;

b) internaţionalizarea capitalului şivalorificarea lui eficientă în dependenţă deexistenţa resurselor şi a pieţelor de desfacere;

c) generarea procesului de formare aoligopolurilor mondiale în baza concentrăriicapitalului în centrele economice internaţionale(SUA, Uniunea Europeană, Japonia, China);

d) intensificarea proceselor de integrareeconomică internaţională (UE, CSI, NAFTA, şialtele);

e) extinderea interdependenţelor dintrestate în urma dezvoltării accelerate a sistemuluiinformaţional, serviciilor de transport şitelecomunicaţii şi a serviciilor financiar – bancare;

f)globalizarea concurenţei în aspect planetar,care contribuie la raţionalizarea proceselor de

producţie şi la mişcarea fluxurilor economice realeşi monetare în ansamblul economiei mondiale.

Principalele forme de manifestare aglobalizării sunt:

globalizarea comerţului, care constă încreşterea ponderei exportului de bunuri în PIB-ulţărilor economic dezvoltate.

globalizarea industriei în baza principiului: a utiliza resursele de oriunde; alocaliza producţia oriunde; a comercializa

produsele finite oriunde. În baza acestor principiiactivează actualmente majoritatea companiilor transnaţionale.

globalizarea spaţiului financiar, carereflectă creşterea împrumuturilor pe pieţele

internaţionale de capital şi sporirea gradului deintegrare a pieţelor financiare.

globalizarea serviciilor de transport,turism, telecomunicaţii, de informaţie, poştă etc.

globalizarea activităţii companiilor transnaţionale. Actualmente în lume există peste50 mii de CTN cu 280 mii de filiale în care suntangajate circa 100 mln. de lucratori şi carecontrolează circa 40% din activele privatemondiale.

globalizarea (uniformizarea) activităţii social-culturale (activitatea de reclamă, modă,sport, filme, muzică, literatură, artă etc.).

Globalizarea are consecinţe pozitive şinegative. La consecintele pozitive se referă:

- extinderea investiţiilor de capital directeatât în ţările dezvoltate, cât şi în ţările în curs dedezvoltare, ce stimuleaza creşterea economică.Investiţiile de capital străin au permis ţărilor rămase în urma să se integreze mai eficient şi mairapid în circuitul economic mondial (Singapore,Coreea de Sud, Mexic);

- modificarea structurii comerţuluiinternaţional, în care începe a domina comerţul

intraramural, bazat pe specializarea intraramurală aţărilor lumii;

- dezvoltarea şi modernizarea ţărilor subdezvoltate economic în baza delocalizăriimasive a unor activităţi de producţie industrialădin ţările dezvoltate şi implementarea tehnologiilor mai performante;

- crearea noilor locuri de muncă şi sporireanivelului de trai în ţările în curs de dezvoltare în

urma activităţilor de producţie şi realizare amărfurilor de către CTN.Pe lângă laturile pozitive globalizarea este

însoţită şi de consecinţe negative printre care pot fimenţionate următoarele:

- globalizarea a contribuit la aprofundarea polarizării lumii prin divizarea ei în ţări foarte bogate şi ţări foarte sărace;

- globalizarea, în deosebi la etapa a treia, adus la instabilitatea economico-financiară aeconomiilor naţionale şi regionale (crizeleeconomice din anii 1991, 1998, 2008-2009);

- globalizarea, în unele cazuri, duce laafectarea suveranităţii ţărilor aflate în curs dedezvoltare în urma creşterii dominaţiei economicea CTN şi a instituţiilor financiare internaţionale;

- globalizarea aprofundează decalajul desalarizare a muncii calificate din ţările dezvoltateşi din ţările în curs de dezvoltare în care forţa demuncă este mai ieftina.

În pofida acestor consecinţe negativeglobalizarea, privita în ansamblu, este un proces

pozitiv, care stimulează radical creştereaeconomica. Actualmente toate ţările lumii,indiferent de dimensiune teritorială, de nivel dedezvoltare economică sau de regim politic suntatrase în procesul globalizării.

Rezumat

1. Economia mondială reprezintă ansambluleconomiilor naţionale aflate in relaţii deinterdependenţă generate de diviziuneainternaţională a muncii.

2. Componentele structurale ale economieimondiale sunt: economiile naţionale, instituţiile şi

organizaţiile economice internaţionale, companiiletransnaţionale, grupările integraţioniste regionale,fluxurile econnomice internaţionale.

3. Trăsăturile principale ale economieimondiale : creşterea numărului de stateindependente antrenate în sistemul economieimondiale; intensificarea proceselor de cooperare şiintegrare economică regională; sporirea roluluiinstituţiilor internaţionale şi a CTN în reglarearelaţiilor economice internaţionale; extinderea

proceselor de globalizare economică; aprofundareadecalajului economic dintre ţările lumii.

4. Diviziunea internaţională a munciireprezintă un proces de specializare a ţărilor în producerea şi comercializarea bunurilor economice

60



în funcţie de condiţiile favorabile economice şinaturale de care dispun ţările respective.

5. Formele principale de specializareinternaţională: specializare intersectorială,interramurală, intraramurală, organologiccă,intrafirmă, tehnologică.

6. Circuitul economic internaţional(mondial)reprezintă ansamblul fluxurilor economiceinternaţionale, privite în strânsa lor

interdependenţă. Circuitul economic are caracter:obiectiv, istoric, dinamic, complex.7. Principalele fluxuri economice

internaţionale sunt: fluxuri de bunuri materiale, deservicii, de investiţii de capital, de forţă de muncă,fluxuri valutar- financiare.

8. Globalizarea reprezintă un proces deaprofundare a interdependenţelor dintre economiilenaţionale şi de extindere a activităţii CTN,generată de liberalizarea fluxurilor economiceinternaţionale.

9. Formele principale de manifestare a

globalizării sunt: globalizarea comerţului,industriei, serviciilor, spaţiului financiar, activităţiiCTN, activităţii social-culturale etc.

10. Procesul de globalizare privit înansamblu, necătând la unele consecinţe negative,este un proces pozitiv care stimulează substanţialcreşterea economică atât la nivel naţional, cât şi lanivel mondial.

Tema 191. Economia oricărei ţări poate fi

considerată deschisă, dacă ponderea comerţuluiexterior în PiB este înaltă şi respectiv închisă, dacăaceastă pondere este relativ mică.

2. Comerţul internaţional reprezintătotalitatea tranzacţiilor de bunuri economice peansamblul ţărilor lumii.

3. Structura comerţului internaţional:schimburile de mărfuri şi servicii dintre ţări;exportul şi importul de capital; migrareainternaţională a forţei de muncă; serviciile detransport şi de expediţii; serviciile de asistenţătehnică; serviciile turistice ş.a.

4. Principalele pieţe internaţionale: bursele

internaţionale; pieţe zonale ale unor produseindustriale; pieţe internaţionale de licitaţie; târguriinternaţionale.

5. În comerţul internaţional, de regulă, suntaplicate două tipuri de politici: prima – politicaliberului schimb, care asigură mişcarea liberă a

bunurilor economice între state; a doua – politica protecţionistă, care stimulează producătoriiautohtoni şi limitează importul de mărfuri străine.

6. Balanţa comercială reprezintă tabloulstatistico – economic în care se înregistrează şi secompară în formă valorică exportul şi importul de

bunuri economice, efectuate de o anumită ţară pedurata unui an.7. Balanţa de plăţi externe include toate

fluxurile valorice cu străinătatea ale unei ţări. Ea

include contul curent şi contul de capital şifinanciar.

8. Sistemul Monetar Internaţional (SMI)reprezintă totalitatea de reguli şi principii, carereglementează relaţiile monetare internaţionale.Principalele instituţii ale SMI sunt: FondulMonetar Internaţional şi Banca mondială.Principala misiune a SMI este acordarea deîmprumuturi şi investiţii de capital directe şi de

portofoliu, atât ţărilor dezvoltate, cât şi ţărilor aflate în curs de dezvoltare.9. În sistemul relaţiilor economice

internaţionale un loc important î-i revine migrăriiinternaţionale a forţei de muncă, care este generatăde mai multe motive (economice, politicereligioase, instruire, integrare familială, sănătateetc.).

10. Migrarea internaţională a forţei demuncă se manifestă în diferite forme: legală,ilegală, nereglementată, permanentă, periodică,sezonieră, tehnico-ştiinţifică ş.a.

11. Migrarea internaţională a forţei demuncă în Republica Moldova a avut consecinţe

pozitive (reducerea şomajului, creşterearemitenţilor, sporirea rezervelor valutare ale ţării)şi consecinţe negative (creşterea deficitului decadre calificative în unele ramuri, creşterea

preţurilor la mărfuri de lungă durată ş.a.).Tema 20

1. Cooperarea economică internaţională reprezintăo formă de colaborare dintre state avândscopurile de unire a eforturilor materiale,financiare, umane şi tehnologice ale partenerilor

pentru efectuarea în comun a unor activităţireciproc avantajoase.

2. Principale forme de cooperare economicăinternaţională: cooperare în domeniul de

producţie tehnico – ştiinţific, comercializări şiactivităţilor de marketing, în sfera serviciilor, înactivităţile financiar – bancare şi în alte domenii.

3. Integrarea economică reprezintă un procescomplex de dezvoltare economică regională şiinternaţională care se bazează pe o treaptă

calitativ nouă, superioară a interdependenţelor şispecializărilor economice ale diferitor state.

4. Necesitatea integrării economice regionale estedeterminată de mai multe cauze: de sporireavolumului de producţie şi limita capacităţilor

pieţelor naţionale; concentrarea producţiei şi acapitalului şi restricţiile mişcării libere acapitalului şi a forţei de muncă; apariţiacompaniilor transnaţionale, care prin activitatealor depăşesc graniţele naţionale; epuizarearesurselor naturale tradiţionale şi căutarea noilor surse energetice; modificările climaterice dinultimii ani care argumentează necesitateaintegrarea ţărilor lumii în prevenirea şisoluţionarea acestor probleme dificile.

61



5. Procesul de integrare economică regionalăcuprinde cinci etape şi reflectă diferite niveluri şiforme de integrare a ţărilor de pe diferitecontinente ale lumii.

6. În evoluţia sa procesele de integrare economicăregională şi internaţională se manifestă înurmătoare forme: zonă de liber schimb; uniunevamală, piaţă comună; uniune economică;

uniune economică şi monetară.7. Avantajele integrării economice regionale:

pentru investitori şi oameni de afaceri( oportunităţi de afaceri mai mari; accesul la o

piaţă mult mai mare de desfacere; accesul lainvestiţii străine; transfer de tehnologii noi; accesla fonduri structurale etc.); pentru cetăţeni(sporirea variaţiei de mărfuri şi servicii; preţurimai reduse; dreptul de a circula liber şi fărărestricţii; posibilităţi reale de angajare în câmpulmuncii); pentru societate (accesul la fondurile de

educaţie, politici de mediu şi infrastructură; participarea la acordurile comerciale preferenţial; sporirea veniturilor, a imaginii ţăriişi atragerii investiţiilor străine; scăderea rateiinflaţiei şi ale şomajului; creşterea bunăstării

populaţiei).

8. Dezavantajele proceselor de integrare economicăregională: substituirea producţiei autohtone cucea de import; intensificarea luptei de concurenţăşi falimentarea agenţilor economicinecompetitivi; creşterea tendinţelor migraţioniste

ale populaţiei; sporirea cheltuielilor sociale alestatului; creşterea nivelului de interdependenţă aeconomiei naţionale de economiile ţărilor

partenere, etc.

Date post:	03-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	irina-popa
View:	292 times
Download:	6 times

Copiute Pentru Examen - Teoria Economica.[Conspecte.md]

Documents