COORDONATORI GENERALI REVISTA SCOLARA:DIRECTOR SOMOIAG LUCIA

PROF. INV. PRESC. TRIFAN ANISOARA

INDRUMARE COLECTIV REDACTIONAL:AVRAM DANUTA MARIA

BOTEZATU GABRIELAIORDACHE MARIANAGANEA GEORGIANATIRCOLEA LUMINITA

AVIZAT ISJINSPECTOR EDUCATIE TIMPURIE

PROF. MOCANU SILVIA

Coperta 1 și 2 - tehnică de pictură EBRU,lucrări executate de copii sub indrumaread-nei dir. Șomoiag Lucia

Comunicare şi feed-back în procesul de învăţământDirector Şomoiag Lucia

G.P.N. NR. 18 Buzău

Învăţarea este cheia excelenţei in-dividuale şi organizaţionale. Fără aceasta amrămâne pe loc într-o lume aflată mereu în mişcare, iar a sta pe loc este cea mai greşită alegere dacă îţi doreşti excelenţa. Procesul de învăţământ, activi-tăţile de predare-învăţare-evaluare ca şi multe alte activităţi formale sau informale sunt „punerea încomun” a energiilor, a compe-tenţelor, a scopurilor, idealu-rilor care capătă contur, care se aşteaptă să fie îndeplinite. Actul de comunicare nu este deplin, nu se realizează dacă nu se produce feedback-ul. Această componentă presupune „răspunsul”, reacţia la mesajul transmis/ receptat. Feedback-ul a fost definit  ca fiind „toate mesajele verbale şi nonver-bale pe care o persoană le trans-mite în mod conştient sau inconş-tient ca  răspuns la comunicarea altei persoane”. Feedback-ul joacă un rol foarte important în acest proces de învăţare, deoarece ne face să vedem lucruri despre noi pe care nu le-am vedea altfel şi ne ajută în acelaşi timp să facem la fel şi pentru ceilalţi. Deci nu contează doar cum oferi un feedback, ci şi cum ştii să îl primeşti. Dar cum poţi să oferi un feedback construc-tiv celor din jur? Este foarte im-portant să înţelegem acest aspect, deoarece atunci când înveţi să oferi un feedback constructiv, nu doar cel din faţa ta are de învăţat ci şi tu. Astfel, am putea distinge trei paşi, trei piloni esenţiali ai unui feedback constructiv:

1. Stabileşte faptele. A stabili ce anume s-a întâmplat, care sunt faptele, şi a te asigura că celălalt le acceptă, reprezintă baza. Nu judeca şi nu emite păreri proprii, ci spune pur şi simplu ce anume ai văzut tu că a avut loc (de ex-emplu,am observat că nu ţi-ai teminat la timp ultimul proiect şi încă mai lucrezi la el; ştiam că stabilisem să termini săptămâna aceasta sau toate proiectele tale au fost făcute la timp până acum; nu ai întârziat niciodată. Nu poţi trece la cel de-al doilea proiect până nu finalizezi”. Pentru asta, va dori probabil să se gândească puţin sau să îşi justifice fapta (de exemplu, Da, aşa am stabilit, dar... sau da, am încercat întotdeauna să...). Ascultă-l până la capăt şi abia apoi trece la pasul următor.

Tehnici de pictură

Pictură marmorată sau tehnica EBRU

Mândri de munca noastră - Surprize de Mărțișor

2. Spune ce simţi. Odată stabilite faptele şi aprobate de ambele părţi, poţi trece la a vorbi despre ce sentimente a creat situaţia respectivă. Spune cum te-au facut să te simţi acele fapte: sunt dezamăgit că nu ai respec-tat înţelegerea sau nu sunt foarte mulţumit că nu ai terminat la timp sau apreciez foarte mult efortul pe care îl facietc. Şi de data aceas-ta lasă-l să vorbească şi ascultă-l până la capăt şi pe celălalt.

3. Proiectează în viitorSpune ce îţi doreşti să se întâmple pe viitor: pe viitor vreau să îmi zici când nu poţi respecta înţelegerea sau aş vrea să fii mai responsabil sau continuă şi pe viitor la fel, deoarece faci o treabă foarte bună.

La sfârşit fă un rezumat scurt al informaţiilor şi întreabă-l pe celălalt dacă totul este în reg-ulă şi dacă îl poţi ajuta cu ceva. Este foarte important să îi creezi impresia interlocutorului tău că i-ai oferit acel feedback cu intenţia de a îmbunătăţi ceva. Dacă, în schimb, tu eşti cel care primeşte un feedback, atunci e responsabili-tatea ta să asculţi şi apoi să clarifici situaţia. Şi fii recunoscător pentru feedback-ul primit, indiferent dacă este pozitiv sau negativ. Reprezintă un dar deoarece îţi arată ce trebuie să îmbunătăţeşti, care sunt punc-tele tale slabe sau tari. Şi nu între-rupe. Doar pune întrebări pentru a clarifica şi parafrazează pentru a confirma: să înţeleg că tu spui că ţi-ai fi dorit să te anunţ mai devreme că voi întârzia sau îmi spui că îţi place modul în care am realizat acest raport etc.

Concurs național de dans - Elegance - Locul I

Talent modelajtridimensional -

Moldoveanu Denisa

La revedere, Grădinița noastră dragă!

Deşi de multe ori primim cu o mai mare uşurinţă şi bucurie un feedback pozitiv, trebuie să fim conştienţi că ne este mult mai util unul negativ. A şti cum să oferi şi să primeşti în acelaşi timp un feedback te ajută să te dezvolţi, să înveţi, să îţi dezvolţi potenţialul, in-diferent că eşti profesor, manager, părinte etc. Pentru că feedback-ul nu este altceva decât un mesaj care, dacă este livrat astfel încât să fie costructiv şi acceptabil, poate creşte perfomanţa. Atitudinea de feed-back are două componente care se presupun şi se condiţionează reciproc. Prima este aceea de ;a oferi, iar a doua este aceea de a cere feedback. Aceasta este şi ordinea: întâi oferi şi apoi ceri. Preocuparea trebuie să fie aceea de a fi tu însuţi în ordine şi abia apoi poţi să ai pretenţia de a cere ca şi ceilalţi să fie în ordine. Când oferim feedback pozitiv sau negativ trebuie să avem în vedere consecinţele pe care le producem, efectul pe care-l generăm. Cu alte cuvinte suntem responsabili pen-tru intenţiile, atitudinea şi com-portamentul nostru prin efectul pe care îl producem.

Când cerem feedback, adică cerem părerea, percepţia altora despre ceea ce suntem, spunem sau facem, este nevoie să avem clar în minte ce vrem să facem cu această apreciere. Poate vrem numai să ştim ce cred alţii despre noi. Poate vrem să învăţăm ceva, poate ne interesează să ne dezvoltăm, să creştem. Iar aici fiecare dintre noi este responsabil de ceea ce va face cu feedback-ul pe care l-a primit. De aceea, feedback-ul este o sabie cu două tăişuri. De obicei, primim ceea ce oferim. Vrem să fim de ajutor celorlalţi,

vrem să le fim utili, să împărtăşim cu ei o realitate comună? Ne dorim să fim oneşti şi să ni se răspundă cu onestitate? Este foarte probabil să primim acelaşi lucru în schimb. Să fim constructivi şi să criticăm cu măsură dacă vrem să fim de folos. Pe de altă parte, fie-care dintre noi este liber să aleagă ce va face cu acel feedback. Să fim deci un ecou potrivit şi pozitiv în relaţiile cu ceilalţi! Ne va ajuta şi pe noi şi pe ei.

1. Am cercetat meseriile părinților noștri2. Servicii către comunitate - Împărtășirea copiilor de Paști și Crăciun3. Teatru la Grădiniță4. Vizită la școală

1

2

4

3

Pictură pe șevalet Rămas bun, colega!

Am pregătit masa pentru colindători Tradiții și obiceiuri românești - Șezătoare

Sărbătorim împreună absolvirea grădiniței Moș Nicolae la Mc Donalds

Serbare de CrăciunLa mulți ani, copii! Succes în activitatea de școlari!

La revedere, Grădiniță!

Adaptarea copilului la gradinita e o problema ?Prof. inv. Presc. AVRAM DANUTA-MARIA

Gradinita este primul spatiu de autonomie al copilului, primul loc in care se duce singur si unde incepe viata lui fara prezenta permanenta a parintilor. Este un spatiu in sine, fizic si psihic, cu care copilul pentru a se adapta este necesar sa poata stabili o relatie. Nu este doar un spatiu de asteptare pe perioada serviciului parintilor sau pana cand cineva va putea lua copilul, ci este un spatiu pe care copilul il investeste intr-un fel anume si fata de care va avea anumite trairi. Pentru a se putea adapta la gradi-nita copilul trebuie sa poata pleca de acasa, sa se poata separa de parintii sai pe perioada timpului petrecut la gradinita. Sa existe ca-pacitatea copilului de a pleca si cea a parintilor de a-l lasa sa plece. Absenta capacitatii de separare conduce adesea la refuzul copi-lului de a mai merge, la o stare de angoasa si disconfort, la o retragere a sa si la lipsa unei relatii cu spatiul, colegii, educatoarea, jucariile. Copilul ramane undeva la intrare, intre casa si gradinita.Invatarea prin joaca Abordam dezvoltarea capacitatii copilului de a se juca in general, de a se juca singur si de a se juca impreuna cu altii. In copilarie, activitatea numita joaca ocupa tot spatiul care ramane in afara mesel-or, somnului, igienei si plimbarii, desi si intr-unele din acestea exista forme de joaca. Un copil care “pescuieste” taietei din supa este mai aproape de ceea ce se numeste “a se juca” decat de “a manca”. Un copil care plesneste apa din cadita sau altul care isi desface mereu sireturile de la pantofiori, sunt mai

aproape de o activitate de joaca decat de cele de spalat si respectiv descaltat. De aceea, se spune ca cei mici invata totul prin joaca. De-abia aproape de varsta scolara, copilul spune ca invata poezia si apoi se duce sa se joace sau poves-teste ca la gradinita invata engleza dar se si joaca. Este o diferentiere pe care o face el insusi atunci cand joaca ia o forma bine delimitata de alte altivitati si el poate spune cand se joaca si cand nu se joaca. Unii copii spun chiar “acum nu ma joc, invat”, “acum scriu nu ma joc”, “cos de-adevarat nu in joaca” etc. Joaca este o activitate necesara psihic-ului si ea nu trebuie sa dispara teoretic niciodata. La copilul mare, adolescent si adult ia forma jocu-rilor si sporturilor sau a diferitelor tipuri de arta sau hobby-uri, inclu-zand activitati creative, relaxante.

Capacitatea de a se juca singur, de a-si gasi ceva de joaca, de lucru, de a avea o preocupare, o activitate in care sa fie prins se dezvolta la unii copii inca de la cateva luni, la altii in jur de 1-2 ani iar la altii niciodata. Asta inseamna ca exista bebelusi care pot sta in patut si se pot juca de la cateva minute pana la aproape o ora, tragand de jucarii, mutandu-le dintr-o manu-ta in alta, privindu-le, jucandu-se cu paturica, propriile degete de la maini si picioare si ce mai gasesc prin jur. Aceasta prima joaca este insotita de zambete, rasete, chiuie-li, “cantecele” sau “discursuri” formate din insiruiri de silabe si sunete. Copilul este in general vesel dar poate avea momente de suparare in care pare ca “cearta” jucariile sau le priveste urat. In acest timp, el nu are nevoie de prezenta si inteventia adultului. La un mo-ment dat se plictiseste, i se face foame sau prea cald, intervine o stare de disconfort si el incepe sa planga, joaca inceteaza, isi cheama mama sau incepe sa se agite. Sunt

copii care se joaca singuri in patut si altii care nu fac asta niciodata, care incep sa planga imediat ce sunt lasati singuri. Aceasta capac-itate coreleaza cu cea de a adormi singur in patut. Adesea mamele spun: “il pun in patut si el se joaca pana adoarme”.Sigur ca intre copii exista diferente mari si din punctul de vedere al drumului catre independenta doar ca adesea mama nu poate efectiv sa stea cu copilul atat timp cat i-ar fi lui necesar si apoi sa-l dea la cresa, gradinita sau sa-si reia serviciul. In privinta gradintei insa, este vorba atat de capacitatea copilului de a relationa cu alti copii si alti adulti, lucru lesne de observat in parc sau in vizite, de modul in care reactioneaza la nou, existand copii care sunt foarte conservatori si altii care se simt atrasi de jucarii noi cat si de ca-pacitataea de a se separa pentru un timp de mama sau familie in general. Ce se intampla cand un copil care nu se poate separa de familie, nu mananca sau nu se joaca singur este dus la gradinita?

La inceput plange si se agata de mama sa, refuza sa mearga sau sa ramana acolo. Apoi, in functie de capacitatea lui de a se adapta, poate sa nu mai planga si sa para ca s-a obisnuit dar fara a se in-tegra intre copii sau a povesti de la gradinita. Ca si cum ar sta ca n-are incotro si nicidecum ca ii place sau gaseste ceva interesant de facut. De obicei, sunt copii care se imbolnavesc usor si din aceasta cauza lipsesc de la gradinita, care devin sensibili si se simt nedrep-tatiti de educatoare sau agresati de ceilalti copii, care au perioade in care plang din nou dimineata, le spun parintilor ca este rau la gradinita sau nu le place, pentru care fiecare inceput de an sau de semestru readuce problema plan-sului si refuzului de dimineata in care implora parintele sa nu-l mai duca, uneori si al unor afectiuni somatice cum ar fi voma, lipsa poftei de mancare, insomnii, cos-maruri nocturne, apatie, tristete, violenta. Sunt semnele unei sufer-inte pe care cel mic o simte, al unei parasiri, al unei lipse de iubire si

apropiere din partea gradinitei, unei lipse de relatii cu ceilalti copii si unei indiferente fata de jucariile, jocurile si celelalte activitati de acolo. Aceasta stare nu depinde in niciun fel de tipul gradinitei, de cum sunt educatoarele sau de cat este de dotata gradinita. Parintii pot fi incantati de dotarile gradinitei, de limba engleza sau de alte optiuni dar copiii nu reusesc sa le apre-cieze pentru ca pentru ei “la gra-

dinita” este opusul lui “acasa” sau echivalentul lui “fara mama”. Avand in vedere aceste aspecte ale dezvoltarii copilului si ale drumu-lui sau de la dependenta de familie si de mama la independenta, la curiozitate si la dorinta de nou, putem sa ne gandim cum sa aju-tam un copil sa se poata desprinde de mama, pentru cateva minute cand este mic, sa-si gaseasca de joaca cand este singur in camera sau sa ramana cu o alta persoana,

intr-un alt loc pentru a pregati mersul la gradinita. Cu cat aceasta trecere se face mai lin si este mai putin traumatica, cel mic are sanse mai mari sa o accepte.

GRUPA MIJLOCIE ,,BUBURUZE’’Prof. înv. preşc.: GANEA GEORGIANA

Când am păşit pragul grădiniţei eram mititei şi mărunţei, doamna noastră educatoare ne-a spus „buburuze” ….şi buburuze am rămas, chiar şi acum , în grupa mijlocie; dar nouă ne place…şi ştiţi de ce? Fiindcă buburu-zele sunt nişte insecte drăguţe, jucăuşe şi vesele. Doamna educatoare ne-a învăţat nişte versuri care ni se potrivesc:

,,Gărgăriţă, Riţă Zboară la grădiniţă!Că aici de vei ateriza

Multe lucruri vei învăţa!’’

DIN ACTIVITĂŢILE GRUPEI NOASTRE…

ROLUL SERBĂRILOR LA VÂRSTA PREŞCOLARĂProf. înv. preşc.: GANEA GEORGIANA

Prin îmbinarea caracterului ludic cu cel educaţional (formativ şi informativ) serbările răspund particularităţilor de vârstă ale copiilor. Serbările sunt o activ-itate de evaluare şi de verificare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, de stimulare a cooperării între copii, de stimulare a predispoziţiilor native şi a apti-tudinilor acestora. Serbările au un rol important în dezvoltarea şi ed-ucarea copilului pe plan cognitiv, afectiv, moral, estetic, volitiv, fiind totodată un mijloc de socializare a preşcolarului. Serbările, programele distractive, şezătorile sunt dintre activităţile care răspund unei duble necesităţi psihopedagogice: de a asigura odihnă activă copiilor şi de a exer-sa capacităţi psiho-fizice ale aces-tora. Ele continuă, aprofundează şi valorifică activităţile de învăţare dirijată sau la alegere. Valoarea serbărilor rezidă în îmbinarea dintre formativ şi informativ, dintre util şi plăcut în conţinutul educativ al acestora. Serbările influenţează dezvoltarea copilului din punctul de vedere al educaţiei intelectuale, al edu-caţiei morale, al educaţiei estetice şi al educaţiei fizice. Organizând serbări verificăm, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit lucruri-le transmise la grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, re-citând, preşcolarul îşi formează şi îşi perfecţionează deprinderile ar-tistice. Pregătirea unei serbări lasă urme adânci în sufletul fiecărui copil. Participarea la serbarea gru-pei îi uneşte pe copii, îi ajută să

se împrietenească. Legăturile afec-tive dintre copii sunt stimulate de emoţii şi interese comune, căci re-uşita serbării întăreşte sentimentul apartenenţei la colectiv, mândria de a fi printre „copiii din grupă”.Pentru ca spectacolul să fie reuşit, textele literare trebuie alese cu gri-jă, conţinutul lor slujind deopo-

trivă ca suport educativ, afectiv şi de amuzament pentru copii. La grupa mijlocie noi am inter-pretat roluri ca nişte mici actori în serbarea de iarnă numită ,,Poveste de iarnă’’ şi cea de sfârşit de an şcolar numită ,,Carnavalul florilor şi al gâzelor’’

GRUPA URSULEȚIIProf. inv.presc. IORDACHE MARIANA

Gradinita este universul copilariei ce da frau liber imaginatiei, incurajeaza copilul sa viseze, dand sufletului acestuia aripile cunoasterii, purtandu-l in siguranta printr-o lume noua, ce cu timpul capata forme si culori noi.

Copilaria este o lume de miracole, copiii sunt creativi. Sa lasam imaginatia sa isi joace rolul si sa respectam cele 7 sfaturi de stimularea a creativitatii spuse de Irina Petrea, pedagog cunoscut ca “Supernanny”.

7 SFATURI PENTRU STIMULAREA CREATIVITATII COPILULUI

Fiecare copil este un mic explor-atory pentru ca este stapanit de acea curiozitate naturala de a afla, de a descoperi si de a intele-ge lumea inconjuratoare. Este o lume complet necunoscuta, pe care incepe sa o exploreze inca din primele saptamani de viata. Motorul invatarii este curiozitatea si avem datoria sa-l incurajam sis a-l ajutam pe copil sa gaseasca raspunsuri la intrebarile lui. Cum putem realize acest lucru?1. INCURAJATI-L SA FOLOSEA-SCA JOCURI DE CONSTRUC-TIE (cuburi, puzzle etc.), jocuri de rol (de-a savantul, de-a profesorul, de-a doctoral etc.) si cumparati-I jucarii adecvate pentru aceasta. Evident, jucati-va cu el si ajutati-l sa-si gaseasca parteneri de joaca de varsta lui.2. DATI-I RASPUNSURI LA

INTREBARI PE MASURA IN-TELEGERII LUI. Cand nu stiti, informati-va si reveniti asupra chestiunii in cauza ca sa dati un raspuns potrivit, in loc sa-l repezi-ti cu un enervat: “Lasa-ma- n pace cu prostiile tale! Sau cu un blazat “Habar nu am, nu ma interesea-za!”. In plus, va invata ca nimeni nu le stie pe toate si ca este nevoie sa te informezi ca sa afli ceea ce vrei sa stii. Arata-I care sunt ade-varatele surse de informare –carti, studii, filme documentare, encip-lopedii, cursuri, ziare, reviste –si, in ultimul rand, puneti inter-netul. De ce in ultimul rand inter-netul? Pentru ca informatia este adesea incorecta si neverificata! 3. CITITI-I, CITITI-I, CITITI-I: basme, reviste, encicopedii pentru copii si comentati impreuna pe

marginea lecturii. Cumparati car-tile si abonativa la reviste pentru copii, reviste specializaate. Copilul are nevoie sa fie inconjurat de in-formare si, in permanenta, stimu-lat. De aceea, nu dedicati fiecare zi de sambata mersului la shopping si fiecare duminica statului la tele-vizor sau mersului in parc. Alegeti sa faceti si altceva cu copilul. 4. VIZIONATI IMPREUNA FILME DOCUMENTARE SI COMENTATI-LE, apoi consultati si alte surse de informare pentru a complete cunostintele dobandite.5. EFECTUATI IMPREUNA MICI EXPERIMENTE FIZICE, BIOLOGICE SI CHIMICE, cum ar fi:electrizarea bucatelelor de

hartie prin frecare, germinarea unui bob de fasole sic ate alte ex-perimente pe care le-am invatat in scoala. Chiar si bucataria poate devein un laborator de chimie ali-mentara pentru un copil fascinate sa inteleaga cum din faina, apa si drojdie se face paine gustoasa, pufoasa si cocanta!6. DUCETI COPILUL LA MU-

ZEE, PLANETARII, ACVARII, DELFINARII, IN PARCURI TEMATICE, PRIN EXPOZITII si apelati la serviciile unui ghid in-format ori de cate ori aveti ocazia.7. AJUTATI-VA COPILUL SA RECEPTEZE ACTIV INFOR-MATIILE DIN MEDIUL INCON-JURATOR. Chiar si mersul in parc sau pe strada, deplasarea cu

Activitatile derulate la grupa mare “Ursuletii” au fost diverse. Ne vom opri asupra unora mai interesante care au un impact deosebit asupra copiilor .

1 Iunie - Ziua Internationala a copilului            În fiecare an, în prima zi de vară  se celebrează Ziua Internaţională a Copilului, prilej de asărbători cea mai frumoasă perioadă din viaţa fiecărui om – copilăria, de a oferi sprijin copiilor,de a aprecia şi iubi copiii şi de a pro-mova bunăstarea copiilor din toată lumea. A fost sărbătorită pentru prima dată la nivel naţional în Turcia în data de 23 aprilie 1920. Ziua Internaţională a Copilului - 1 Iunie, a intrat în istorie, ca avînd începuturile în anul 1925, an în care la Geneva s-a ţinut Con-ferinţa Mondială pentru bunăstarea copiilor.             1 iunie - Ziua Inter-naţională a Copilului, este ziua în care revenim cu toţii la momentele tandre şi plăcute ale copilăriei ino-cente, alături de generaţia în creştere. Este ziua în care încercăm încă o dată să conştientizăm, că interesul pentru copil trebuie să fie  unul prioritar şi că, toţi copiii au nevoie de sprijinul şi atenţia noastră zi de zi. Am sarbatorit aceasta zi in aer liber, in parcul Crang. Am facut concurs de desene pe asfalt, am cantat, am recitat si am facut hora prieteniei.

trenul sau cu masina pot fi in-structive daca discutati impreuna despre transformarile din natura (infrunzirea copacilor sau ingal-benirea frunzelor, viata insectelor etc.)

Tradiţii si obiceiuri populare în serbările prescolarilorNimic nu-i mai frumos, mai nobil,decât meseria de educator, de gradinar de suflete umane, de calauza a celor mai curate si mai pline de energie mladite(D. Almas). Sa-i învatam pe copii sa pretuiasca si sa respecte obi-ceiurile si traditiile în care s-au nascut, sa-i învatam sa iubeasca meleagurile natale, portul româ-nesc si pe români.Sa le sadim în suflet aceste elemente definitorii ale identitatii neamului românesc fara de care nu am mai putea sti de unde venim si cine suntem de fapt noi românii pe acest pamânt.Sa-i ajutam pe copii sa înteleaga imen-sitatea tezaurului nostru folcloric.

Pentru cei mici, ghicitorile pot fi mereu misterioase dar si un mijloc distractiv de a descoperi lucruri interesante!I-ata in continuare cateva ghicitori despre meserii.

Când nu este semaforStrada poţi s-o treci uşorEl maşinile le-opreşteDoar să treci...şi le porneşte...

(agentul de circulaţie)

Cu arome îmbietoarePâinea rumenă apareDin cuptorul dogoritCine o scoate mulţumit?

(brutarul)

Alb halat îmbracă tataLa spital când vine,Spune-i numai ce te doare,El te face bine.

(medicul)

PRIMA ZI LA GRĂDINIȚĂ GRUPA MICĂ ,,SPIRIDUȘII”PROF. ÎNV. PREȘC. TRIFAN ANIȘOARA

,,Copiii sunt ca fluturii, care zboară în vazduh. Unii se înalță mai sus ca alții, însă fiecare zboară cât de sus poate. De ce să-i compari între ei?

Fiecare este diferit.Fiecare este special.

Fiecare este frumos.,,

SCRISOARE DESCHISĂ PENTRU TOŢI PĂRINŢIIo Mâinile mele sunt micuţe şi nu foarte pricepute, deci nu vă aşteptaţi la perfecţiune atunci când îmi fac pat-ul, când desenez sau când arunc o minge;o Picioarele mele nu sunt lungi, aşa că păşiţi mai rar pentru a putea ţine pasul cu voi;o Ochii mei nu au vazut încă lumea aşa cum aţi vazut-o voi; lasati-ma să o explorez, nu-mi puneţi restricţii inutile;o Faceti-va timp pentru mine; sarcinile zilnice vor exista mereu, eu sunt copil o singură o Şi eu am sentimente, nu mă certaţi pentru curiozitatea mea!Trataţi-mă cum aţi dori să fiţio Pentru a mă maturiza, am nevoie de încurajări, nu de laude false. Nu fiţi duri cu mine; puteţi corecta lucru-rile pe care le fac fără să mă descurajaţi;o Lasati-mă să iau decizii, chiar dacă nu sunt întotdeauna juste. Permiteţi-mi să greşesc pentru a învăţa să ma corectez; o Sunt un DAR, preţuiţi-ma ca atare: trageţi-ma la răspundere, stabiliţi principii după care să trăiesc, arătaţi-mi lucruri frumoase şi educaţi-mă - totul cu dragoste.

COPILUL VOSTRU DRAG

PRIMA ZI LA GRĂDINIŢĂSFATUL PSIHOLOGULUI PENTRU PĂRINŢI

Mersul la grădiniţă este un test greu de trecut pentru o parte dintre copii. Acest episod din viaţa lor poate fi chiar traumatizant, dacă părinţii nu le acordă timp şi nu acţionează cu Înainte de a-l duce la grădiniţă, părintele trebuie să-l pregătească pe micuţ cu noul mediu în care îşi va petrece câte-va ore din zi, alături de persoane necunoscute, cel puţin la început. De aceea, întâi de toate, părintele trebuie să îşi facă timp pentru copil, să îi dedice aproape toată atenţia şi să îi explice tot ce i se va întâmplă în noua viaţă. Este prioritar ca parintele să intre în ritmul şi programul copilu-lui. Să nu-l introducă pe copil în programul lui de adult, ci să se introducă el în programul copilu-lui. Se trezeşte odată cu copilul, se duce la grădiniţă, îşi face timp să îl ia de la grădiniţă. Aceste lucru-ri sunt foarte importante pentru copil. Când vine acasă, părintele intră în programul şi cheful copi-lului. Dacă copilul vrea să stea pe jos, mama şi tata trebuie să stea pe jos. Există foarte des situaţii în care copilul, obişnuit să stea mereu în prezenţa părinţilor, să refuze să rămână singur la grădiniţă. În acest caz, părintele trebuie să acţioneze cu mult tact, fără să-l bruscheze pe micuţ. Mersul la grădiniţă este foarte serios pen-tru un copil, chiar traumatizant uneori, pentru că nu înţelege ce i se întâmplă.Când îl lasă la grădiniţă, se poate întâmpla ca micuţul să nu vrea ca părintele să plece.Ataşamentul unui copil de 3, 4,

5 ani faţă de părinte este extrem de puternic. Lipsa părintelui provoacă o suferinţă foarte mare copilului. Psihologii au asemuit-o cu relaţia dintre îndrăgostiţi. Când eşti îndrăgostit, îl cauţi pe parten-er, îl vrei fizic, aşa se întâmplă şi cucopilul. El trăieşte o durere afec-tivă pe care o poate psiho-soma-tiza. Poate să aibă dureri fizice, să vomite. Durerea afectivă când mama sau tata pleacă la serviciu este foarte puternică şi copilul trebuie respectat în manifestările lui. Astfel, dacă copilul îl roagă pe părinte să mai rămână două minute, să mai rămână. Să nu-l bruscheze. Să-i explice foarte mult ce i se va întâmpla la grădiniţă, că va sta cu doamna, că va sta cu copiii. Să îl sune, dacă micuţul este sensibil şi să vorbească cu el. Mai mult, psihologul recomandă ca părintele să ţină în permanenţă legatura cu educatoarea şi să-i povestească acesteia despre sensi-bilităţile copilului. În cazul în care, după prima zi la grădiniţă, copilul refuză să se mai ducă, este foarte important ca părintele să aibă o discuţie cu cel mic. E bine să îl mângâie, să îl ţină în braţe, să-i ofere un context situaţional tip suport, adică să-i dea sentimentul copilului că îl înţelege. Trebuie să-i explice cât este de important ca el să meargă la grădiniţă, că se joacă cu copiii, că mănâncă, că doarme, că învaţă poezii şi poveşti.Dacă şi după intervenţia părintelui copilul insistă că nu vrea să mai meargă la grădiniţă, atunci reco-mandarea este ca el să fie ţinut

acasă câteva zile, dar acest lucru să nu devină o obișnuință.Copilul trăieşte trauma despărţi-rii şi este bine să nu-l agreseze. Desigur, pentru a-l convinge, adulţii pot apela şi la recompense: te duci la grădiniţă, primeşti o bomboană. Copilul este un om cu identitatea lui în dezvoltare, în construcţie. Sentimentele lui sunt la fel de reale ca şi cele ale părintelui. Cum gestionează părintele relaţia cu co-pilul lui, aşa va răbdare,înţelegere si delicatețe.gestiona copilul relaţia cu copiii de la grădiniţă, cu educa-toarea şi cu oamenii din jurul lui.Copilul îşi copiază părintele. Copiază agresivitatea, nervozitatea părintelui sau indiferenţa lui.De ce este importantă grădiniţa pentru copii? Pentru orice copil este impor-tantă socializarea, iar grădiniţa îi permite copilului să socializeze. Îi permite copilului să experimen-teze modele comportamentale prin prisma jocului, care apoi, ca adult, îi vor folosi. Un copil care nu merge la grădiniţă va avea probleme la şcoală. Copilul care stă acasă şi este lipsit de social-izarea cu alţi copii, este un copil handicap din punct de vedere al comportamentului. El învaţă de la ceilalţi copii despre el însuşi. De aceea, mersul la grădiniţă este un must have pentru orice copil, pen-tru că în felul acesta el exersează şi detaşarea de părinte.

AȘA AM REUȘIT SĂ NE ADPTĂM ȘI SĂ NE INTEGRĂM NOI LA GRUPĂ MICĂ DESFĂȘURÂND ACTIVITĂȚI VARIATE :

GRUPA FLORICELEProf.înv.preşc. Tîrcolea Luminiţa

INFLORIM IN FIECARE ZI IN GRADINA GRUPEI NOASTRE!

Suntem Grupa Floricele, harnice şi voioase şi în continuare vă vom prezenta instantanee ale activităţii din grădiniţa noastră dragă. Pe parcursul celor doi ani am învăţat multe lucruri inte-resante şi distractive cu ajutorul jocului şi ne măndrim cu rezultate bune obţinute la activităţi şi concursuri.

Legenda florilor

Umblă vorba din bătrâni că-n vremurile de demult, când magia însufleţea întreaga lume,făpturi miraculoase veneau adesea în gră-dina Pământului, să se desfete cu frumuseţea şi gingăşia florilor sale.Vestea se dusese până departe, sus în ceruri, la astrul luminii şi laudele pentru minunatele flori nu mai conteneau. Curioasă din fire, fiica cea mai mică a Soare-lui, Raza cea mai răsfăţată şi mai neastâmpărată, a coborât şi ea pe Pământ să caute grădina minun-ată. Nu-şi putea închipui cum flo-rile de la poalele cerului i-ar putea fura strălucirea. A dat năvală în grădină şi nu mică i-a fost mirarea să găsească aici o comoară de nest-emate, care mai de care mai strălu-

citoare şi mai parfumate. Trandafi-ri mândri, narcise stropite de rouă, toporaşi înmiresmaţi, lăcrămioare sfioase şi zambile îndrăzneţe… mii de flori gătite în toate culorile cur-cubeului. Văzând atâta frumuseţe în jur, Raza de soare se îmbună pe dată şi le promise florilor că se va întoarce în fiecare an să le aducă primăvara şi să le învăluie în căldura ei binefăcătoare.

Curiozitati despre flori

Stiaţi că.......?

…există o varietate de trandafiri cu florile verzi?... O singură floare de orhidee poate conţine în capsula de seminţe peste 2 milioane de

seminţe....există şi o floare numită came-leon, care isi schimbă culoarea de cateva ori pe zi? Dimineaţa este albă, , apoi roz, la pranz este roşu aprins, seara este violetă, apoi vi-olet închis, iar noaptea devine din nou albă....cea mai mare floare din lume este crinul puturos, care are un diametru de 90 cm şi cantăreşte 10 kg. Deşi părţile vizibile la suprafaţa apei sunt doar floarea şi frunzele, nuferii au o tulpină lungă, care creşte înfiptă în mal, sub apă.

IMAGINI DIN ACTIVITĂŢILE NOASTRE

Festivalul dovlecilor

In cadrul proiectului ,,Şcoala altfel,, am desfăşurat o activitate foarte frumoasă cu parinţii

Am învăţat cum să ne păstrăm sănătoşi şi voioşi

Crăciunul…un moment magic la final de an

Activitate extraşcolară în vizită la ISU Buzău

CONTRIBUŢIA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE LA DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ELEVILOR

Educatoare Botezatu Gabriela

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului re-spectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”. Oricât ar fi de importantă educaţia cur-riculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Educaţia extracurriculară (reali-zată dincolo de procesul de în-văţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea person-alităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultiva-rea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului cre-ativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiiiacumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Prin faptul că în asemenea activ-ităţi se supun de bună voie reg-ulilor, asumându-şi responsabil-ităţi, copiii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip

de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al scolii şi al învăţământului primar –pregătirea copilului pentru viaţă. Scopul activităţilor extraşcolare este dez-voltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut,cultivarea interesului pentru ac-tivităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talen-telor personale şi corelarea aptitu-dinilor cu atitudinile caracteriale.Exemple de activităţi extraşco-lare:Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momen-tele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare,întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor. Vizionarea emisiunilormuzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimulea-za şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură. Excursiile

şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educar-ea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.

Vizită la bibliotecă

Vizită la bibliotecă

1 Iunie- Ziua Copilului

Vizită la Muzeul Cinegetic Posada

Serbarea de Crăciun - 2015