coordonatorJOHN RUSSELL BROWN

I st oria t eotru fai unia ers o Iedtpie ifustratd

Traducere din limba engleztr

DeNa IoxrscuAonraNa Votcu

Cmsrnta MARIA CnAcnru

NEMIRA

CUPRINS

Inffoducere

John Rassell Broun

Partea intiiPRIMELE TEATRE

OltuerTaplin

Daoi.dtVihs

3. iNcrpurunru TEATRULTJT ht Arnrce $r h.r cELE DouA AMERrcr...................... 101

Leslie Da S. Read

Partea a doua

TEATRUL iN runope DE LA RENA$TERE pANA iN rzoo

4. TeerRur RENAscENTIST ITAITAN ..... ...........1.....,.. ........ 115

Loaise George Clubb

5. Tternur RENAScENTTsT spANroL '........ t52

Wctor Dixon

6. TBernur RrNagrrnu g Rrsraunepu ENGLEZE...... ................... 187

Peter Tbomson

7. RrNegrrnrA FRANCEZA $r TEATRIL NEocLAsrc.... ... 240

lVilliam D. Hoaarth

Patrea a treia

TEATRUL EUROPEAN DUPA 17OO

8. Trrrnur tN srcorur ar XVItr-rsA ..................... 275

Petter Plolland giMichael Pauenon

9. Trernur tN sscorur er XIX-rea .... 321

MichaelR. Booth

10. Trarnur MoDERN 1890-1920 .......... 365

Martin Esslin

11. Tpernur DupA cELE DouA RAzsoAIE MowDIam ....'............... 405

Chrisnpber Innes

Partea ePatt,TEATRUL PE CELELAIJTE CONTINENTE

12. Tnernel.E oRrENrALE... ............,....... 477

Tr,nnur om suouL Astu .. ............... 477

Farley Richmond

Colin Mackerras

Tzemuz on* Asu De Su>Es2................... ........... 514

Leon Rtbin13. Trernur DupA 1970... ...................... 531

tobn Rassell Brown

Bibliografr.e recomandatd..... ........... 583

M*lpamiri, ............-...... 597

Autorii........ ................ 599

L

TEATRUL GREC

Orrvpn TeprtN

tnsegi cuvintele teatra, dramd, tragedi.e qi comedie au origine greac[ la fel

ca scend, episod, cor, cArActer, muzicd, mi.m Ei dialog (gi, de asemenea, istoie).Prin urmare, se poate afirma (aqa cum au afirmat mul1i) ci rcatrul grec igi

are originea intr-un rit primitiv sau primordid..Dar adevirul obiectiv este

ci, 9i daci a$a stau lucrurile, noi tot nu $tim absolut nimic despre resPecti:

vul rit sau proces. Tragedia gi comedia, in orice accePliPne relevanti istorica termenilor, au fost mai mult sau mai pulin invenlia unei anumite comu-

nitafl, deloc primitive, ca reactiela evolulia din sfera politici qi la comPetilia

pentru prestigiu din cultura Greciei antice.

tn civilizalia din strivechea Eladn lupta pentru influenli $i atenlie, cu bune

gi cu rele, era un aspect fundamentd, atlt lupta dintre oragele-stat, cAt qi cea

din interiorul orrq"tr. in secolul al MJea i.Hr., Atena, cu imprejurimile'ei gi

cu satele din Attica, a devenit unul dintre cele mai mari gi cele mai puternice

oraqe, avAnd peste 200 OOO de locuitori. t" Stt-SOS i.Hr., odattr inlaturate di-

nastia ,tiranilor" (sau monarhi), reinstaurareavechilor familii avute (oligarhia,

aristocralia) a tnsemnat stabilirea unui sistem elaborat, care a preluat Putereade la vechile triburi gi ierarhii din partea locului, dAnd-o poponrlui ca intreg(demos), adici tn jur de 40 OOO de barbali ndsculi liberi. Aceasti ;democralie"radical independentl a durat aproape doul sute de ani, rdspAndindu-se in multe

alte oraqe. Atena a organizat un fel de ,imperiu" alcituit din oraqe, fiecare

plEtind un gen de ,fond de protecEie", |i, in ciuda tuturor opreligtilor, a deve-

nit cel mai important ora.g din Grecia. Aga a ajuns si foloseascl multi energie

9i mulli bani pentru activititi artistice gi inteleauale. In acea scurti perioada

17

OLrvta T.et,ttN

Teatrul lui Dionysos

gi Cetatea Atenei

s-au chdit templele de pe Acropole gi sunion, atunci ar creatsculptorul Fidias

gi pictorul polignot, ,ofigtii, So.rrt. 9i Platon, Herodot 9i Tucidide. in socie-

i"t , d. ,t.ro"i l-" dezvoltatrearrul, de la tnceputuri p1nr la epoca lui de aur,

rezistAnd in urmltorii gapte sute de ani 9i neavand niciun rival, cel pulin in

Europa, pAna tn Londra lui \flilliam Shakespeare

Aienienii au fdcut mai intAi un nou festival al primiverii, Marile Dionisii,

pornind de la c|teva festivaluri locale mai vechi, care sirbdtoreau vinul cel

,orr. Au delimitat, asadar, o zondampla deasupra templului lui Dionysos'

pe colina din sud-vest, sub Acropole. La poalele ei au nivelat un sPaliu de

ioc (orcbest a:,spaliu pentru Jans"), intreaga zond"fiind cunoscutd sub

numele de tbeatron- ,locul pentru spectacol" ori ,locul Pentru privit'.

Din procesiunile 9i jenfeie din cadrul Marilor Dionisii au aplrut tntre-

cerile in cinsrea zeului, desfigurate in falaunei mulfmi de oameni care se

a$ezaugi urmireau comPetilia. Multe asemenea festivaluri din Grecia antici

includeau intreceri de mtzicd,cAnt 9i dans, precum 9i obignuitele tntreceri

sporrive (caJocurile Olimpice). Dar la recent infiinlatul festival al Marilor

Dionisii atenienii s-au hotrrAt sr faci altceva'

tn primele irle aveat loc doar doui ,concursuri", de ditirambi qi de trage-

dre.Zicecoruri alcltuite din 50 de barb4i 9i alte zece alcituite din 50 de baiegi

(adici 1 000 de interpreli in fiecare an) se tntreceau in ditirambi, un cAnt ela-

bor.r, cu o coregrafi-e circularl, inilial despre zeul Dionysos. Ditirambul api-

ruse cu mult inaintea noului festival gi nu era nimic special la Atena: tragoid'ia

18

Tratnur cnrc;

pe de alti parte, pare si fi fost o formi de arti specifici Atenei, niscutiintr-adevir odati cu Marile Dionisii. Existau numai trei autori de teatru careconcurau an de an, fiecare punAnd tn scenl trei tragedii. N-a trecur mult gi s-a

adiugat o piesi cu satiri, ca un fel de apendice (despre care vom discuta).Potrivit tradigiei, prima intrecere s-a desf4urat in anul 534 i.Hr. gi se spune

ci primul cAqtigitor a fost Thespis, insi e foarte posibil ca aceste informalii,inclusiv existenla lui Thespis, si nu fie decAt legende din popor. Oricum, anul:08 a jucat un rol mult mai important gi este foarte posibil ca asimilarea tra-gediei 9i a ditirambului in Dionisii sI fi insojit instaurarea democrajiei. Unmagistrat din oraS organizafestivalul gi alegea dramaturgii anului. Actorii qi

premiile se pliteau din fondurile oragului. Cheltuielile pentru pregitireasi cosnrmele corului erau suportate de un cetelean bogat, choregos. Tipul acesta

de taxl, o ocaziepentru etalarea simlului civic, pare o institulie a democraliei.Tragoi.dia tnseamni, pare-se, ,cAntec de jap", insi nimeni nu gtie ce le-

giturl e intre cintec gi 1ap(i). Nu gtim nimic nici despre spectacolele cvasi-rirualice de la festivalurile rurale inchinate lui Dionysos, inainte catragoi.diast fie integratl in acest festival foarte important in calendarul oraEului, al-\tenei democratice, care iqi promova cultura proprie. Existi insi unelebLtormalii despre alte forme ale tntrecerilor de poezie gi muzicl deja exis-rente in Grecia, din care s-a inspirat tragedia.

Teatrul luiDionysos, Atena.

Acesta este exact

locul tn care s-au

jucat prima datimarile tragedii gi

comedii ateniene.

Ini1ial, spaliul de joc

(orchatrQ era multmai mare decAt acest

semicerc care a

supravieluit dinepoca romantr.

i

Cor din tragedia

inceputurilor.Pictali la Atenain jurul anului490 i.Hr., cei gase

soldali tineri cintegi danseazi la unison(a se observa migtileidentice). Probabilsunt membrii unuicor dintr-o tragedie

9i ridicl o stafie

din mormintul care

se vede in stAnga.

La inceput gi inainte de toate a fostpoezia epicd,, Iliada Si Odi.seea mai pre-

sus de orice. Tragedia folosea acelagi

izvor de pove$ti despre trecutul eroictngropat in negura vremurilor, des-

pre marile lui dinastii gi rlzboaie, maiales despre acelea din Teba gi Troia.Rapsozii, ceicare recitau poezia epice,

stlpineau a*a de a incita spectatoriiqi de a le stArni emolii puternice -nelinigtea, compasiunea, durerea.Tragedia va sublinia aceleagi aspecte

din povegti: suferinfa, caracterul ine-xorabil al mo4ii, soarta inevitabile gi

rispunderea personah, vina, rtrzbuna-rea, recunoa$terea, persuasiunea, ma-nia, ingeliciunea, indur area, greatatea

de a inlelege ceea ce e divin. trrtr-,.rnfel, tragedia s-a nlscut ca o rivald a poemelor epice panelene, o rivale care,

spre deosebire de scrierile cu forml fixi, producea an de an varialiuni noigi felurite. Prin urmare, deloc adevlrat cd personajele din tragedii vorbescin registrul poetic al dialectului atic ai tn triametru iambic, un metru simplu,foarte apropiat de ritmul vorbirii de zi cu zi (de fapt, nu tocmai diferite de

versul alb din englezd). Asta, spre deosebire de elaboratul metru dactilic aide dialectul foarte artificial, nelocalizat, al poemelor epice.

O alte diferenll esenliah este cI, spre deosbire de poemul epic, care

folosea o singuri voce gi un singur metru, tragedia a propus alternareadiscursului tn iambi cu dialogul gi cAnturile-dans, interpretate de un cborus.

De fapt, alternarea scenelor de acgiune cu cinturile corului reprezintl struc-tura de adAncime atragediei din Grecia antice. Corul obignuit avea cinci-sprezece membri, toli atenieni, gi, cu toate ce uneori vorbea in numele lorconducltorul, de obicei erau la unison gi din punct de vedere vocal, gi dinpunct de vedere fizic, funcgionAnd ca un grup indivizibil. CAntecele eraualcituite din perechi de strofe xmonizatecu o anumiti muzicl gi cu o anumecoregrafie, dansul avAnd labazd (spre deosebire de ditiramb) formaliuni li-niare, in formd de dreptunghi. Metrii complecai, intotdeauna diferigi, degi

descrigi ca,lirici", erau acompaniali de instrumente muzicale de suflat (o"l*).Se pare cI muzica qi coregrafia mai mult exprimau o stare, un ton, o atmosferldecAt redau trisituri onarative" din cAntece.

Lrirrt. de nagterea tragediei a existat o tradilie tnfloritoare de cAntecedans

pentru cor. Erau interpretate cu diverse ocazii - imnuri in cinstea zeilo4

20

Tretnur cnrcI

:nunli, inmormAntiri, adunlri de fete nemlritate, ditirambi gi, cum aflam cel

mai clar din scrierile lui Pindar, sirbitori inchinate victoriilor repurtate deade1i. CAntul din tragediaaticda preluat gi a combinat anumite trislturi dinrespectiva tradigie - elemente de mit, elemente de naturl religioasd gi morali,elemente tipice unei anumite ocazii -, astfel rezultAnd o poezie de obiceidiscursivi, alozivtr 9i imprevizibile in ceea ce privegte inhnpirea ideilor.Cinturile corului nu ftrceau parte din succesiunea naradve gi nici din argu-mentade, nefiind o componentl a intrigii (cu cAteva excepfii). Rolul lor era

-ai degrabl acela de arcaqiona, a sta mtrrturie pentru, a compara, ata1e oconcluzie de naturi morali, aanlJn1a, a explica (tntr-un fel, rolul pe careJ au

coralele inPatimile de Bach).

Potrivit unor foarte importante izvoare strivechi, tragedia a fost la in-ceput pur coraltr. tnse teoria aceasta nu e tocmai plauzibile: tragedia s-a

nrscut cu adevlrat abia atunci cAnd discursurile in iambi ale actorilor s-au2mestecat cu cAntecele-dans ale corului. CAnd anume a avut loc respectivafertilizare, dacd. eas-a petrecut in anul 508 sau in 534 (Thespis?), nu putemsti. Oricum, trebuie menlionat ctr cel pulin in toate tragediile care s-au

plstrat pAne tn vremurile noastre existl cel pulin o scenl tn metri de cAnt(in unele cazuri, intr-un adaos de iambi rostili), care implici participareacorului gi a unui actor sau a mai multora (,dialog liric" sau bommos). Scenele

centate apar in momente emolionale intense gi fac parte din intrigi, separat

de cAnturile propriu-zise ale corului, dar, in acelagi timp, sunt mult mailibere, mult mai colorate gi mai abstracte decAt nivelul uzual al limbajului.Acea$I combinalie, deloc neobignuitl, nu putea fi decAt rezultatul uneiruziuni creatoare dintre actori gi cor.

Pe lAngd un loc ai un timp anume, pe lAngn combinalia dintre vorbireaiodividuale gi cintuldans executat de un grup, a existat incd un ingredientrfual pentru inventarea teatrului: cuvirfiul drarrainseannd .faptd" ,,acjiune".F:rr indoiah ctr rapsozii virtuozi care recitau poemele epice igi modulaurocea qi limbajul trupului, asdel incAt ele si fie potrivite pentru un anumitdp de vorbitori gi pentru anumite situaqii, tnsl in rama narativl gi luAnd inconsiderare existenga povestitorului. Pentru ca teatrul sI se nascd, sintagma

.preotul Chryses s-a dus la corlbii gi i-a zis lui Agamemnon: ,.Te rog str

o eliberezi pe fiica mea,,' a trebuit sI devin* ,Eu sunt Chryses preotul gi

rocmai am sosit aici,la coribii. Tu egti Agamemnon gi te rog si o eliberezi

Pe fiica mea". Corul, degi grup, are gi el un loc in universul piesei - cetiteni,scrri sau altceva -, fiind in leglturl cu locul gi timpul acliunii (ca in teatrulno ori cain PatimileldBach). Nu se gtie in ce fel sau in ce misurl genulrela de intruchipare a precedat tragedia, cunoscut fiind doar faptul ci ele iucat un rol esen{ial in nagterea tragediei.

2t

5

TEATRUL RENASCENTIST SPANIOL

Vrcton DrxoN

Cea mai importanti pagini din istoria dramaturgiei spaniole s-a scris inSecolul de Aur, cAnd aceasta a avut cea mai strllucitoare prestade in ,mareleteatnr al lumii". Istoria sa a inceput cu adevdratin vremea regelui Ferdinandgi a reginei Isabella, care, prin unirea regatelor de Aragon gi Castilia gi prinimpunerea unui regim stabil gi cenffalizat, prin desivArgirea Recuceririipeninsulei de Ia mauri 9i prin inilierea descoperirii gi cuceririi Americii, au

pus bazele celui mai mare imperiu de dupi cel roman. AtAt evolulia institulieisale teatrale tipice, aga-numitul conal pablic, clt gi cea a principdei sale forme

dramatice, comedia in trei acte, s-au produs sub domnia lui Filip al Il-lea,

strinepotului respectivilor monarhi. Majoritatea celor mai bune piese s-au

jucat in perioada cAnd imperiul prea tncercat al Spaniei era deja intr-un declin

rilu mascat, sub Filip al ItrJea 9i Filip al IVJea. In perioada cAnd prlbugireaen deja prea evidentd, cea a domniei lui Carol ,cel VrIjit", acea specie dra-

matice se stingea gi ea. Un singur dramaturg major, Calder6n, i-a pututprelungi perioada de glorie pAnn in 1581.

tnairrte de sfArgitul secolului al XVJea, cea mai mare parte a peninsulei

cunoscuse doar manifestiri teatrde cu totul sporadice. Lucrurile stiteau altfelin Catalonia, ceea ce aici nu putem decAt str menlionrm. Recuceritr rapid de

la musulmani sub domnia lui Carol cel Mare, aceastl provincie adezvoltato tradigie a teatrului religios, atAt in limba autohtontr, cAt 9i in latintr, nu alta

decAt cea din nordul Europei. Intr-adevir, manifestirile sale dramatice erau

inovatoare gi totodati precoce, dar aveat str se dovedeasctr, de asemenea,

conservatoare gi durabile. Reprezentaliile dramatice organizate de Paqte,

1.5 2

Trarnur RENAscENTrsr spANIoL

,'

de exemplu, au supravieruit pAnI in secolul al XD(Jea, iar Misterul din Elche,degi medieval sub aspectul punerii ln sceni, poate fi urmirit gi astlzi.

Spre deosebire de Catalonia, Castilia medievale nu a produs drame litur-gice locale in latind gi a lesat doar dovezi limitate despre spectacole tn limbaautohtoni, degi e posibil se fi existat unele prilejuite de marile slrbltori aleBisericii. IncepAnd tnsi cu a doua jumitate a veacului al XV-lea, o varietarede factori - menfinere a prezenqei trubadurilor gi a altor astfel de artigti am-bulanli, apadgia genului pastoral 9i disputele in versuri suslinute la cu4ilearistocratice, o simpatie crescAnd, in rAndul nobilimii faqd,de ceremonialeleimportante gi un nou respect pentru educalie - au pregitit terenul pentnrna9terea unei generalii de rafinali animatori ai divertismentului curtenesc.

Primul dinre ace$ria, oq al Renagterii prin excelenll, a fost poetul gi

muzicianul Juan del Encina. in M96el a publicat patru perechi de ,egloge"pe care le compusese gi le recitase el insugi la Curtea ducelui de Alba, aproapede Salamanca lui natali. $ase sau gapte piese scrise mai tirziLu, mai ales inurma mai multor cllatorii la Roma, prezintdun conflict mai credibil intrepersonaje 9i idei, insistAnd in special pe fo4a iubirii erorice. Cea mai lungiqi cea mai accentuat experimentald exe PD.ci.da Si Virtoriano, reprezantatelaRoma ln 1513. AbundAnd tn interludii indecente, parodii liturgice 9i invocajiiptrBAne, piesa este cum nu se poate mai ireverenlioasd. Nu e de mirare cd"avea

si figureze, ca gi numeroase alte texte timpurii,in Ind.ex-ul Contrareformeidin 1559. in schimb, Auto de la Pasiiln (Patimile lui lisus), scrisi pentru cate-drala din Salamanca de rivalul slu de acolo, Lucas Fernindez, e emorionantde evlavioasl.

Un alt spirit tnzestrat, bijutierul Gil Vicente, ii intrecea in vremea astape cei din Salamanca atit ca poer, cAt gi ca dramaturg la Curtea bilingvn a

Portugdiei. tntre 1502 gi 1536 Vicente a produs p.rr. p.tr,rr..i de lucreri:liesepastorale, la fel ca majoritatealucrlrilor acelor confrapi, dar gi moralitlji, de-gorii, comedii romantice gi farse. Capodopera sa in limba spaniole, ,cea maiinspiratl dintre toate piesele despre Napterea Domnului" este Sibila Casand.ra.Spectatorii ei realizeazdtncetul cu incetul cI eroina care ii uriqte pe bIrbali 9imltugile sale nu sunt simple lirlnci, ci gi profetese precre$rine. Pelitorul res-pins de ea este Solomon; unchii lui sunt Moise, Avraam gi Isaia. CAnd, in cele

din urml, ea tgi mlrturisegte gregeala tragicd,- crede, gtiind ci Domnul va finlscut dintr-o fecioari, ctr ea e cea aleasl -, celelalte o mustrtr fncand profeliicare se vor adeveri. llltima dintre ele sugere azA cd"ZitaJudecfiii at fi aproape,dar apoi, la punctul culminant, i9i fac aparilia MAntuitorul-prunc Ai adevlratalui Maici. Vicente a intrelesut in versuri rafinate, impletite cu tex[e pentrumelodii, scrise tot de el, o serie intreagl de tradfuii diverse, creAnd o piestr carese dovedegte rAnd pe rindamuzanti, uluitoare gi coplegitoare, o bijuterie dra-maticl ce se compara cu frescele Capelei Sixtine.

153

Prinpl de Wales

Ia Madrid. ln anrrl

1623 viitorul rege

Carol I al Angliei afost primit cu fast qi

spectacolul publicgrandios a insolitmult timp intrerileregale in orage.

Dar reprezentalia

in des{iqurare

pe scena simple

din partea stingioferi o idee clartr

despre cum jucau

trupe ca aceea a luiLope de Rueda la

mijlocul secolului

al XVI-lea.

vrcroa DrxoN

1Mai dramatice gi mai pline de profelii privind evoluria ulterioarl

a teatrului sunt inse piesele scrise in mare maioritate in Italia de Bartolom6

de Torres Naharro. in 1517, el a tiplrit o culegere a acestor piese,

Propalladia, scriind o prefare care a'vea sd reprezinte primul manifest

important al Renagterii. Redefinire sigurd qi directi a comediei umaniste,

ea propune ca exemplu doar doui categorii de piese, unele bazate Pe

experienle reale gi altele construite pe ficliune plauzibih. Cea mai cunos-

cuttr piesi a autorului, Hi.rnenea, apa4inAnd celei de-a doua categorii,

infeligeazi o pasiune romantici ce ameninli si duci la moartea eroinei.

Numai sosirea la momentul oportun a iubitului ei gi feglduiala de a o lua

de soqie o pot salva de fratele ei obsedat de onoare. indatorate atAt lui Plaut

gi Terenliu, cit qi lucririi Celestina (o capodoperi de la inceputul secolului,

conceputl sub forml de dialog, Prea lungI Pentru a fi reprezentati integral

pe scene, dar scrisd probabil pentru a fi citite cu voce tare), Piesa anticipeazd"

comediile de capi gi spad[ dar gi tragediile avAnd in centru onoarea Ei care

aveau sd devintr atAt de rlspindite un secol mai tArziu.

154

I

TraTnur RENAscENTrsr spANIoL

"..

Aceastl primtr generalie de dramaturgi a avut, din picate, pudni succesori

de marci. Mulli scriitori l-au imitat pe Torres Naharro, dar lucrlrile lor, degi

foarte citite, au fost foarte rar puse in scenl. Nobilimea a rlmas atatati de

fast gi reprezontatile spectaculoase, dar piesele de acest gen jucate pentru eierau doar evenimente izolate. Biserica, in schimb, devenea tot mai activl inpromovarea pieselor religioase pentru slrbtrtorile importante din calendar.Cele mai bune sunt cele patruzeci gi gapte de piese, extrem de variate ca ti-pologie, ale lui Diego S6nchez deBadajoz,publicate in 1554. Dar pe fondulacestei activitlli preponderent de amatori au inceput si-gi facl aparilia pro-fesionigtii. tnce din anii 1540 cel mai cunoscut dintre ei, Lope de Rueda,conducea o trupi de actori 9i scria piese pentru ei. El gi d1i directori-actorideopotrivl erau tn esen[I itineranli, dindrcprezentalii cu un minimum de

costume qi recuzite oriunde gtrseau publicul interesat.

Dar tn l552,in mod semnificativ, i s-a oferit un contract pe termen lungpentru aregizagi a juca in piese cu prilejul slrbitorii Corpus Christi pentruoragul Valladolid gi dupl numai gase ani se pare ctr plinuia sI construiasclun teatru acolo. Mai mult, incepAnd cel pulin din deceniul al cincilea 9i intot restul secolului d XVIJea trupe italiene ca aceea condusl de ,Ganassa"evoluau constant in Spania. Ele au adus, desigur, commedi.a dell'arte gi, oca-

ziond,, comedia eruditl, dar gi ele dtrdeau rcprezentalii pentru nobilime gi

la s*batorile religioase. tntr-adever, Italia a jucat un rolimportant - cAt de

impoftant, este un lucru incl disputat de oamenii de litere - in dezvoltareateatrului in Spania.

^ Pe de dtl pane, incepuse sd prindl contur $i un teatru umanist autohton.

In universitefle din Alcali gi Salamanca aveau loc frecvent spectacole de co-

medie neoclasictr, la inceput Plaut 9i Terengiu, dar ulterior gi imitalii in limbaspaniola. Mai mult, in gcolile iezuite, de la infiinlarea acestora in 1540, mulliprofesori au scris in mod sistematic lucrlri instructive - in special piese despre

#iryi d martiri -, pe care elevii lor sI le joacninlalaunui public divers. Aceastitnclinalie spre drama culttr nu a fost sortitl si dureze, totugi a cunoscut o nouiinflorire. Timp de aproximativ cincisprezece ani inainte de 1590, cAliva autoride &ame serioase au incercat sI stdvileasctr valul de piese populare scriindoumeroase tragdii apa4inand mai mult stilului clasic; in Valencia, de exem-

plu, intre acegtia se aflau Andr6s Rey de Artieda 9i Crist6bal de Viru6s. Chiargi ei erau insl dispugi sau obligali, frec*e in felul siu, sI factr compromisurisau experimente. Acelagi lucru se poate spune, chiar cu mai mirlt temei, despre

doi contemporani ai lor, Juan de la Cueva gi Cervantes, care impirtageauaceleagi conceplii. In privinga autorului lui Don Quijote, se spune pe bunidreptate c5,a pierdut trenul" ca &amaturg, cu exceplia interludiilor burlegti.

PinI aici am avut de-a face cu o istorie complextr. tn Spania secoluluial XM-lea anigtii de la Curte dldeau spectacole tn palatele boga1ilor, amatorii

155