1
COORDONATE ALE POLITICII FISCALE DIN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII ŞI INTEGRĂRII
ROMÂNIEI ÎN UE
În lucrarea de faŃă am analizat noŃiunile de bază ale fiscalităŃii şi politicii
fiscale a Uniunii Europene şi României, coordonatele politicii fiscale româneşti din
perspectiva dezvoltării şi integrării în Uniunea Europeană în perioada de preaderare şi
după aderare.
Lucrarea este structurată în cinci părŃi care cuprind zece capitole, în fiecare
parte am analizat caracteristicile sistemului fiscal dintr-o anumită perioadă şi gradul
de armonizare al politicilor fiscal – economice negociate de România cu InstituŃiile
Europene pentru îndeplinirea criteriilor de aderare la UE.
Procesul de armonizare în România a legislaŃiei fiscale europene a fost şi este
un proces incomod clasei politice româneşti şi posesorilor de capital economic,
aceştia desori au influenŃat decizia economică în funcŃie de interesele proprii lucru ce
a făcut ca România să fie atenŃionată în repetate rânduri de către organismele Uniunii
Europene de ritmul lent şi incoerent de reforme în materie legislativă şi politici
economice.
Cu toate problemele create totuşi s-a reuşit ca la 1 ianuarie 2007 România să
fie declarată membră a Uniunii Europene, dată care a marcat un nou început în
acŃiunile de armonizare şi unificare a politicilor şi legislaŃiei fiscale economice
europene.
În prima parte a lucrării am analizat noŃiunile de bază şi influenŃă a unei
economii , printre care: fiscalitatea, politica fiscală cu influneŃe privind impozitarea în
Europa şi coordonate privind armonizarea şi colaborarea de tip europeană în materie
fiscală.
2
În capitolul unu am definit noŃiuni ale fiscalităŃii, politicii fiscale şi principiile
impozitării.
Fiscalitatea este un instrument eficient în serviciul unei politici naŃionale fiind
definită în literatura economică ca un sistem de constituire a veniturilor statului cu o
imagine negativă în faŃa contribuabililor şi drept o formă de constrângere exercitată
de stat.
Privită ca o problemă comună pentru întreaga europă, fiscalitatea trebuie
analizată prin raportare la cele trei categorii de acte internaŃionale cu importanŃă
deosebită în această materie :
- convenŃiile internaŃionale pentru evitarea dublei impuneri;
- tratatele comunitare;
- convenŃia europeană privind drepturile omului.
Politica fiscală fiind parte integrată a politicii economice a unui stat cuprinde
un ansamblu de idei şi strategii care asigură modalităŃile cele mai eficiente de
stabilire şi percepere a veniturilor bugetare, fiind totodată şi componenta principală a
politicii financiare a statului şi care împreună sunt elaborate concomitent de
autorităŃile publice. Politica fiscală se află la graniŃa dintre politica bugetară şi tehnica
fiscală, acŃionând de o manieră directă atât asupra diferitelor ramuri economice cât şi
asupra consumului.
Principiile impozitării. Transpunerea în practică a politicii fiscale a statului
înseamnă atingerea într-o cât mai mare măsură a obiectivelor social economice
propuse, iar acest lucru se poate obŃine printr-o dimensionare şi aşezare echilibrată a
sarcinilor fiscale asupra contribuabililor. Pentru aceasta sunt necesare anumite linii
directoare, anumite principii care să impună legiuitorului o conduită unică şi
neechivocă în demersul consacrat instutuirii tuturor formelor de prelevare către buget
a sumelor de bani coletactate de la diversele categorii de contribuabili. În doctrina
contemporană s-au abordat principiile de operare în domeniul fiscalităŃii după un
criteriu de departajare împărŃit pe două categorii :
-principii consacrate legal;
-principii promovate şi impuse de doctrină.
3
Din prima categorie fac parte :
- principiul legalităŃii impunerii;
- principiul egalităŃii în materie fiscală;
- principiul liberului acces la justiŃie în materie fiscală;
- principiul nerectroactivităŃii legii fiscale;
- princpiul anualităŃii.
Din cea a doua categorii fac parte :
-principiul strictei interpretări a normelor fiscale;
-principiul bunei credinŃe;
-principiul evitării dublei impuneri.
În legislaŃia românească respectiv prin Codul Fiscal sau preluat din principiile
generale următoarele :
- neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferite categorii de investitori şi
capitaluri;
- certitudinea impunerii prin elaborarea de norme juridice clare;
- echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice;
- eficienŃa impunerii.
Confruntată cu fenomenul evaziunii ficale UE s-a dovedit a fi vulnerabilă
pentru că în materie de ficalitate reglementările legale au încă un caracter naŃional.
După ce s-a studiat câteva cazuri de evaziune fiscală internaŃională Consiliul Europei
a adoptat o rezoluŃie prin care s-au luat o serie de măsuri destinate combaterii şi
limitării evaziunii. EvoluŃia măsurilor de politică fiscală ar trebui să răspundă
cerinŃelor de creştere a economiilor interne necesare finanŃării invetiŃiilor, asociate cu
obiectivele creşterii economice sens în care politica fiscală trebuie să influenŃeze
alocarea resurselor şi creşterea economică. Aceste măsuri ar genera o scădere a
implicării statului în economie o mărire a transparenŃei, creşterea rolului de legiferare
a politicii fiscale la nivel macroeconomic, toate contribuind la creşterea încrederii
plătitorilor de impozite în sistemul fiscal.
În capitolul doi sunt definite noŃini despre impozite şi taxe clasificaŃia acestora
şi modul de cuprindere şi aplicare. Impozitele reprezentând contribuŃia bănească
4
obligatorie cu titlu nerambursabil datorate în temeiul legilor la buget de către
contribuabil în raport cu capacitatea lor contributivă. Am analizat clasificaŃia
impozitelor după diverse categorii atât din legislaŃia naŃională, cât şi din legislaŃia
europeană concluzionând că la nivel naŃional diferă în funcŃie de politicile bugetare
aplicate dar sunt şi clasificări comune în funcŃie de obiect sau materie impozabilă
cum sunt impozite pe avere, impozite pe venit, impozite directe, impozite indirecte,
toate reglementate la nivelul UE printr-un regulament prin care s-a fixat un sistem
european de conturi menit să ofere pe de o parte metodologie a standardelor,
definiŃiilor clasificărilor şi regulilor contabile. Acest document cuprinde o clasificare
detaliată a taxelor şi impozitelor.
Taxele sunt sumele datorate de către contribuabil pentru anumite acte sau
servicii prestate de organele statului şi care se diferenŃiază de impozite prin
următoarele trăsături caracteristice:
- subiectul plătitor este întotdeauna precis de terminat de momentul când se
solicită serviciul;
- taxa reprezintă o plată neechivalentă a cheltuielii pentru serviciul prestat;
- taxa reprezintă o contribuŃie stabilită în sarcina contribuabilului pentru a
acoperii doar o parte din serviciul prestat;
- taxa este anticipativă;
- taxa este unică pentru acelaşi act sau tip de serviciu;
- sancŃiunea neplăŃii taxei este nulitatea actului;
- răspunderea pentru neplatata taxei revine prestatorului nu contribuabilului.
Atât taxele cât şi impozitele sunt componentele de bază ale bugetelor naŃionale
din care se alimentează cu o parte fondurile europene destinate dezvoltării economice
internaŃionale cât şi finanŃării cheltuielilor bugetare naŃionale. În vederea realizării în
practică a politicii fiscale a statului impozitele şi taxele trebuie să indeplinească
urmaătoarele funcŃii:
- contribuŃia la formarea fondurilor generale de dezvolatre a societăŃii;
- redistribuirea unor venituri primare în scopul satisfacerii unor trebuinŃe ale
altor persoane decât deŃinătorii iniŃiali ai respectivelor resurse;
5
- reglarea unor fenomene economice sau sociale prin intermediul impozitelor
şi taxelor.
În societatea modernă impozitele şi taxele nu mai sunt tehnici şi mijloace
austere de dirijare la dispoziŃia statului a unor fonduri băneşti, ci reprezintă un
adevărat fundament al organizării social economice actuale. În evoluŃia fiscală din
România reforma fiscală a vizat întregul ansamblu al impozitelor şi taxelor dar încă
nu există un respect amplu pentru lege şi prioritatea fiecărui contribuabil pentru
redistribuirea veniturilor sale cu prioritate pentru impozitele şi taxele datorate.
Pentru administrarea sistemului de impozite şi taxe este nevoie de o logistică
puternică, de o reŃea simplă şi clară de impozitare nu de forme paralele şi definite
ambiguu. Fără aceste minime condiŃii, orice impozit sau taxa create în practică va
avea un efect fiscal mic sau unul negativ ducând la evaziune şi dezechilibre în
sistemul bugetar.
Capitolul trei cuprinde funcŃionalităŃile şi disfuncŃinalităŃile pentru unele
impozite şi taxele ce se aplică în Ńările membre în Uniunea Europeană şi Europa.
Analizând sistemul fiscal din Europa în întregul său există diferenŃieri în
politica fiscală atât la statele membre cât şi între acestea şi cele nemebre, diferenŃieri
care duc la o mişcare neuniformă a capitalurilor creându-se paradisuri fiscale care
acumulează cantităŃi mari de capital nefiscalizat. La nivelul UE interesele economice
naŃionale sunt încă vizibile prin influnŃele marilor puteri economice europene, în
detrimentul celor nou integrate sau mai slab dezvoltate, menŃinând astfel decalajele de
dezvoltare cu influenŃe în nivelul de trai al cetăŃenilor care se mişcă în cadrul uniunii
în funcŃie de avantajele economice.
Repartizarea veniturilor fiscale la nivelul Ńărilor din uniune se face în medie de
50% către guvenul central aproximativ 30% sunt gestionate de organismele de
securitate socială, 7% sunt distribuite la nivel regional şi numai 10 % sunt distribuite
către nivelul local, aceasta arătând că încă nivelul de centralizare fiscală persistă, din
cauza cheltuielilor bugetare mari la care statul prin organisme centrale trebuie să le
finanŃeze. DiferenŃa mică redistribuită către nevelul local face ca politicile fiscale şi
economice implementate de administraŃia locală să constituie o povară pentru
6
bugetele populaŃiei care trebuie să contribuie cu o parte importantă din veniturile
proprii la dezvoltarea locală pentru a-şi asigura dezvoltarea.
Între statele Uniunii Europene există o difenŃiere destul de semnificativă a
repartizării de fonduri către nivele subguvernamentale: Danemarca – 34,5%, Suedia –
32%, Germania – 28.3%, Belgia – 27.7%, Spania – 27.7% iar la polul opus Grecia –
0.9 %, Irlanda – 2.3 %, Olanda - 3.7 % sau Marea Britanie - 4.4 %, aceasta facându-
se în funcŃie de politica de dezvoltare a fiecărui stat.
Printre impozitele aplicate în UE ponderea cea mai mare în cadrul veniturilor
fiscale o au impozitul pe profit, taxa pe valoare adăugată, accizele şi impozitarea
veniturilor populaŃiei, care în anul 1997 reprezentau în Suedia aproximativ 51,9 % din
PIB, Danemarca 49.5%, Finlanda 46,5%, Germania 37.2 % iar la polul opus Irlanda
cu 32.8%. łările cu o fiscalitate ridicată asigură populaŃiei un nivel ridicat de
protecŃie socială şi alocă pentru investiŃii bugetare sume importante, având o politică
fiscal – economică stabilă. DifenŃierile în politica fiscală a Ńărilor europene nu se
manifistă numai prin cotele de impozite diferite cât şi prin alte reguli cum ar fi :
- recuperea pierderilor de către societăŃile comerciale (în FranŃa pierderea se
recuperează din urmă cu trei ani într-o perioadă viitoare de cinci ani, iar în Suedia
acestea nu se recuperează în perioada următoare – vezi anexa cinci din lucrare);
- reguli diferite de deductibilitate a provizioanelor;
- modalităŃi diferite de plată a impozitelor ( plăŃi lunare şi trimestriale directe ,
plăŃi estimative cu reglare trimestrială - anuală sau impozit minimal chiar în caz de
deficit ex. Austria, FranŃa, Portugalia );
- facilităŃi ce favorizează scutirea investiŃiilor de la impozitare ( acordă doar
Spania, Lugemburg şi Portugalia);
La nivelul impozitării veniturilor nu există în cadrul UE o armonizare efectivă
aşa cum este reglementată în cazul la impozitele indirecte, atât din punct de vedere al
legiferării cât şi a cotelor aplicate sau a bazei de impozitare, dar încă neaplicat total.
Cel mai important impozit indirect – taxa pe valoare adăugată a fost tratat la nivelul
Uniunii Europene prin directive speciale astfel că încă din 1993 s-au legiferat
reglementări de armonizare a exigibilităŃii, modalităŃii de aplicare, bazei de
7
impozitare, rămânând neuniforme cotele de impozitare care sunt stabilite de fiecare
stat în funcŃie de necesarul de fonduri la buget şi nivelul de suportabilitate al
populaŃiei de la 25 % aplicat în Danemarca şi Suedia la 16 % în Spania.
Dintre statele membre ale UE am analizat aplicarea impozitelor şi taxelor în
Austria, Germania, FranŃa, Spania şi Ungaria, eşantion care îl consider reprezentativ
îmbrăcând multitudinea de variante de aplicare şi a măsurilor de armonizare,a
legislaŃiei fiscale la nivelul UE. Pe lângă impozitele de bază menŃionate am analizat şi
alte categorii conexe aplicate în UE care compun veniturile fiscale ale statelor cum ar
fi:
- impozitul pe avere al persoanelor fizice şi juridice;
- taxele ecologice ;
- impozitarea succesiunilor şi donaŃiilor( care nu se aplică în Italia şi Cipru )
- impozitul pentru deŃinerea sau transmiterea de imobile;
cu particulatităŃile şi sfera de aplicare , unele nefiind aplicabile în toate statele
europene.
Pentru a avea o imagine cât mai completă a sistemului de impozitare european
pe lângă studierea sistemelor fiscale a statelor membre UE am analizat şi sisteme de
impozitare în state nemembre a UE : Albania, CroaŃia, ElveŃia, Macedonia, Ucraina,
Moldova şi zone ale Europei unde fiscalitatea nu există sau există în forme foarte
reduse compunând zona paradisurilor fiscale în Europa : Andora, Belgia, ElveŃia,
Monaco. Paradisurile fiscale reprezintă o realitate a zilelor noastre chiar şi în
condiŃiile în care se depun eforturi pentru renormalizarea unor asemenea oaze, în
sensul aşezării lor pe acelaşi plan din punct de vedere fiscal, cu celelalte state.
În interiorul Uniunii Europene s-au înmulŃit paradisurile fiscale, situaŃie care dă
bătăi de cap guvernanŃilor. În vederea înlăturării acestui pericol se întreprind măsuri
severe, regulile după care se stabileşte rezidenŃa fiscală se vor înăspri şi se vor lua o
serie de măsuri precum verificarea severă a dublei reşedinŃe a contribuabilului,
modificarea clauzelor privind schimbul de informaŃii, a clauzelor de asistenŃă privind
recuperarea datoriilor reciproce. Pentru o Ńară este foarte important să aibă o legislaŃie
raŃională cu prevederi clare, precise la modul imperativ care să nu lase loc diferitelor
8
interpretări şi care să elimine orice posibilitate de evaziune fiscală. LegislaŃia fiscală
trebuie să stimuleze munca, procesele de economisire şi investiŃionale, să instaureze
climatul de legalitate, de domnie a legii, a raŃiunii şi a principiilor, atât de eficienŃă
cât şi a celor de echitate fiscală şi socială. O Ńară cu asemenea legislaŃie fiscală nu
constituie terenul favorabil, nu este atractivă pentru desfăşurarea de activităŃi de către
aşii în evaziune fiscală, cu toată măiestria lor. O asemenea Ńară reprezintă în schimb o
adevărată „vitrină a societăŃii capitaliste” cu mare atractivitate pentru marile firme
„de cursă lungă” şi pentru elitele din toate colŃurile lumii.
Arma fiscală în condiŃiile în care este folosită corespunzător constituie un
factor esenŃial pentru prosperitate economică şi socială.
Capitolul patru cuprinde unele coordonate privind armonizarea şi cooperarea
fiscală europeană, principiile bugetare şi politica fiscală la nivelul UE, armonizarea
fiscală în materia impozitelor indirecte şi direcŃii de acŃiune în politica fiscală
europeană. Până în prezent în evoluŃia Uniunii Europene nu s-a reuşit o eliminre
totală a barierelor fiscale şi o uniformizare a cotelor de impozitare, din cauza
decalajelor economice între statele membre şi mai mult din perceperea şi influienŃa
clasei politice a fiecărui stat , interesului pentru construcŃia bugetară. O apropiere
cât mai bună a cotelor de impozitare pentru o piaŃă unică a uniunii se discută încă de
mulŃi ani dar fără a se ajunge la o finalitate, luându-se doar măsuri parŃiale şi pentru
anumite domenii.DiferenŃierea sistemelor de impozitare şi a politicilor fiscale
naŃionale menŃine decalajele de dezvoltare economică între state , mai mult în
domeniile social, mişcarea forŃei de muncă şi capitalurilor.
Prin tratatele uniunii s-au stabilit pilonii de armonizare a sistemelor fiscale,
analizele economice arată direcŃiile de acŃiune dar încă interesele politice naŃionale
joacă un rol important în implementarea cât mai rapidă a măsurilor comunitare.
Urmând regulile dreptului bugetar al statelor continentale, dreptul european
comunitar reŃine ca jaloane de ghidaj a activităŃii bugetare următoarele principii:
principiul unităŃii bugetare, principiul universalităŃii, principiul anualităŃii, principiul
specializării , principiul echilibrului bugetar, principiul bunei gestiuni financiare şi
principiul transparenŃei.
9
Consolidarea sistemului finanŃelor publice comunitare depinde atât de
menŃinerea la nivelul fiecărui stat a unui deficit bugetar scăzut, cât şi de modul în care
Ńările UE îşi vor rezolva problema datoriei publice. Tratatul Uniunii Europene
prevede sancŃiuni care pot fi aplicate statelor membre în cazul în care ignoră regulile
stabilite pentru menŃinerea deficitului bugetar în limite rezonabile.
În efortul depus de statele de pe continentul nostru pentru atingerea
parametrilor impuşi ca şi condiŃie de aderare la UE se înscriu şi măsurile care au
trebuit să fie luate pentru adaptarea administarŃiei centrale şi locale ale fiecărei Ńări la
mecanismele de funcŃionare specifice instituŃiilor europene.
Între politicile comunitare se înscrie – deŃinând un loc important – şi politica
fiscală, a cărei prezenŃă activă este unanim recunoscută ca fiind absolut necesară în
acest domeniu vast. Politica fiscală comunitară se impune cu dificultate în spaŃiul
european datorită faptului că ea întâmpină o serie de obstacole determinate de faptul
că obiectivele acestei politici nu vizează numai eliminarea formelor tradiŃionale de
discriminare fiscală dintre statele membre, dubla impunere sau evaziunea fiscală.
Comunitatea Europeană apreciază că sunt specifice politicii sale fiscale în egală
măsură şi mijloacele prin care se impune armonizarea politicilor şi legislaŃiilor
naŃionale care sunt constrânse a se supune obligaŃiei generale de respectare a
dreptului comunitar.
Încă de la momentele sale de început construcŃia europeană a impus realizarea
armonizării legislative, compatibilizarea normelor juridice naŃionale ale statelor
membre atât între ele cât şi cu reglementările comunitare, sub acest al doilea aspect
fiind de fapt vorba despre plierea şi subordonarea legislaŃiilor naŃionale normelor
elaborate de instituŃiile comunitare. O componentă esenŃială în acest demers o
reprezintă domeniul fiscal străjuit şi dirijat de ansamblul normelor specifice care
alcătuiesc dreptul fiscal.
Politica fiscală este importantă pentru toate Ńările lumii dar ea devine esenŃială
atunci când este vorba despre o grupare de state care îşi propun să acŃioneze şi să se
dezvolte împreună. În asemenea împrejurări acŃiunile întreprinse într-o Ńară au impact
şi în celelalte Ńări, de aceea sistemul fiscal trebuie să fie cât mai simplu şi cât mai
10
neutru posibil. Deşi există obiective bine precizate şi acceptate, guvernele statelor
membre nu au înregistrat întotdeauna progresele aşteptate în vederea armonizării
sistemului de impozitare în cadrul UE. Pentru aceste motive eforturile de armonizare
fiscală în UE s-au concentrat în arii restrânse unde existau argumente puternice
pentru armonizare. Este în special cazul taxării prin intermediul impozitelor indirecte
(tva , accize şi taxe vamale) a bunurilor şi serviciilor întrucât era nevoie de un grad de
armonizare ridicat pentru a realiza piaŃa internă şi în special pentru a elimina
controlul la frontiere.
Orice acŃiune a instituŃiilor comunitare implică şi o acŃiune în domeniul fiscal
care trebuie să fie bazată pe un text comunitar. Tratatul CE conŃine în primul rând
câteva dispoziŃii de natură fiscală, al căror scop este în general acela de a interzice
diferenŃele de tratament fiscal între unele produse naŃionale şi produse similare care
provin din alte state membre ale Uniunii Europene. De remarcat că, deşi de la
adoptarea Actului Unic European, Consiliul statutează cu majoritate calificată asupra
chestiunilor care privesc organizarea şi funcŃionarea pieŃei interne în materie fiscală
regula rămâne unanimitatea, în pofida discuŃiilor care au precedat încheierea
Tratatului de la Nisa. Dacă la un moment dat Comisia constată existenŃa unei
disparităŃi între dispoziŃiile legislative, de reglementare sau administrative din statele
membre, care aduc atingere regulilor concurenŃei şi provoacă o distorsionare a
concurenŃei care trebuie eliminată, ea angajează consultări cu statele membre. Dacă
consultarea nu duce la eliminarea disparităŃilor, Consiliul adoptă, la propunerea
Comisiei directivele necesare pentru a atinge acest scop.
În scopul de a face din Europa un loc mai atractiv pentru a investi şi pentru a
munci, pentru a creşte eficienŃa economică şi a spori competitivitatea companiilor,
pentru a încuraja comerŃul şi a susŃine cercetarea şi inovarea, Comisia Europeană şi-a
propus să acŃioneze în câteva domenii fiscale cheie. Comisia Europeană a introdus
deja anumite măsuri pentru combaterea competiŃiei fiscale dăunătoare. Cea mai
importantă dintre acestea este implementarea Codului de conduită privind
impozitarea afacerilor stablindu-se măsurile de conduită pentru o competiŃie fiscală
onestă şi criteriile pe baza cărora o măsură fiscală poate fi considerată dăunătoare.
11
Au fost lansate o serie de reforme ambiŃioase atât la nivel comunitar, cât şi la
nivel eoropean.Prin crearea unei pieŃe interne funcŃionale, prin sprijinirea cercetării şi
inovării şi îmbunătăŃirea educaŃiei, statele membre şi-au propus să facă din Uniunea
Europeana, până în 2010” cea mai dinamică şi mai competitivă economie bazată pe
cunoaştere din lume”. La jumatatea drumului , s-a constatat însă că rezultatele nu sunt
nici pe departe satisfacatoare, în special datorită faptului că statele membre nu-şi
respectă angajamentele ce le revin.Prin urmare Comisia Eurtopeană a lansat o nouă
strategie în domeniu, în care propune concetrarea tuturor eforturilor pe doua zone de
acŃiune:productivitatea şi angajarea forŃei de muncă. InstiŃutiile Comunitare acordă o
mare importanŃă protejerii intereselor financiare şi economice ale ComunităŃiilor,
precum şi luptei împotriva fraudei şi a oricaror alte activitaăŃi ilegale care ar putea
afecta bugetul comunitar.
În contextul discuŃiilor din interiorul UE privitoare la creşterea prerogativelor
uniunii în materie de impozitare s-a ridicat în mai multe rânduri problema instituirii
unui „impozit european”. Instituirea unui impozit european nu s-ar putea face decât
pe baza unei evaluări pertinente a tuturor aspectelor pozitive sau negative legate de o
asemenea creaŃie. Chiar dacă instituirea unui impozit european este încă în stadiul de
proiect este evident că pe măsura transferului de atribuŃii la nivel comunitar
necesitatea unui asemenea impozit va deveni o realitate. Decizia cu privire la alegerea
unui impozit dintre cele menŃionate sau dintre alte propuneri va trebui luată fără a
ignora nici argumentele economice dar nici pe cele de ordin politic sau social.
Partea a II-a a lucrării tratează etapele organizării fiscale în România de la
începuturi şi până la aderarea României la Uniunea Europeană.
Sistemul fiscal şi economic, al României a cunoscut patru etape în evoluŃia sa:
1-etapa creerii –sitemului fiscal cu influienŃe importante în organizarea şi
dezvoltarea economică-de la 1858-când s-a încheiat ConvenŃia de la Paris care
stabileşte principiul liberei administraŃii în Principatele Române pe linie financiară,
până la 1944;
În łările Române reforma financiară s-a realizat cu adevărat prin apariŃia
Regulamentului Organic al Munteniei şi Moldovei, pus în aplicare între anii 1831-
12
1832, care în capitolul III cuprindea reforma financiară referindu-se la desfiinŃarea
unor dări şi instituŃii, la crearea de noi venituri şi instituirea unei ordini în perceperea
veniturilor şi efectuarea cheltuielilor, introducerea unor forme moderne de drept
bugetar.Conform reglementărilor reformei financiare toate veniturile se concentrau în
Casa Statului şi erau repartizate în cheltuieli stabilite prin buget, instituind în acest fel
principiul modern al universalităŃii bugetare.
Perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza(1859-1866) a adus noi reforme în
sistemul financiar prin unificarea legislaŃiei financiare din cele două principate,
votându-se la 29 noiembrie 1860, Regulamentul de FinanŃe care este considerat prima
lege de organizare financiară pe teritoriul românesc, data după care odată cu unirea
principatelor se votează mai multe legi de organizare administrativă şi financiară cu
inspiraŃie din occident, cea mai importantă fiind Constitutia din 1866 care consacra
principiul că bugetul se votează de Adunarea DeputaŃilor şi că nici un impozit nu se
poate percepe decât în temeiul unei legi.
După unirea celor trei principate române în anul 1918 sistemul financiar
urmează trei direcŃii principle:unificarea sistemului fiscal, reforma fiscală radicală şi
măsuri pentru echilibrarea bugetului public.Primele măsuri fiscale importante sunt
reforma fiscală din 1921 propusă de Nicolae Titulescu şi 1923 propusă de Vintilă
Bratianu , care aveau la bază idei progresiste pentru acea vreme şi anume impozitul
cedular, completat cu unul global pe venit progresiv, pe lux, cifra de afaceri şi anexe,
precum şi scutiri pentru minimum de existenŃă, urmate la 01 aprilie 1942 de
aprobarea primului Cod de procedură fiscală.
2-etapa centralismului economic atât decizional cât şi administrativ-1944
până la revoluŃia din decembrie 1989, perioadă în care capitalul privat aproape că a
dispărut fiind menŃinut sub forma asociativă prin cooperative agricole şi de consum.
CondiŃiile politice după al doilea război mondial a făcut ca statul de drept şi
economia de piată să fie înlocuite pe fondul dominaŃiei şi influienŃei sovietice cu
dictatura comunistă de stat şi economică. În aceste condiŃii la 01 ianuarie 1949 s-a
efectuat o restructurare financiară şi s-au luat o serie de măsuri fiscale radicale
determinate mai ales de naŃionalizarea principalelor mijloace de producŃie şi
13
transformarea intreprinderilor particulare în intreprinderi de stat,realizându-se statul
centralizat care a de-a lungul timpului s-a impus cu legislaŃie care să-i întărească
capacitatea de conducere.
NaŃionalizarea capitalurilor private a creat monopolul absolut al proprietăŃii de
stat şi a izolat România de statele lumii, economia românească intrând din ani ’79
într-o stare de declin de la un an la altul, determinând o criză economică şi
decizională autocuprinzătoare şi profundă. Fiind vorba deci de o criză de structură de
o gravitate deosebită cauzată de criza unui sistem de gândire economică şi a unei
ideologii extremiste , criza unui sistem politic şi economic ce se pretindea a fi unic şi
cel mai avansat. În aceste condiŃii schimbarea sistemului de economie nerentabilă
bazată pe decizii şi sisteme cosmopolite a devenit necesară revoluŃia din decembrie
1989, care să reînvie economia de piaŃă a României şi aplicarea de noi principii în
decizie şi organizare economică.
3-etapa revenirii la economia de piaŃă şi aderării la forurile comunitare
europene- 1990 până la 01 ianuarie 2007, obiectivele reformei fiscale fiind
numeroase , desigur nu se puteau înlătura deodată toate neajunsurile existente. În
cadrul economiei româneşti rolul sistemului fiscal era de a asigura finanŃarea
economiei publice pe calea prelevărilor fiscale, alături de alte mijloace care să
permită statului intervenŃii în economia naŃională pentru corectarea unor fluctuaŃii
negative ale ciclului economic. Aşadar în cadrul procesului de reformă economico-
socială a României un rol major şi de o importanŃă deosebită l-au avut pârghiile
financiar-fiscale.
Noul sistem fiscal creat după 1989 trebuia să urmărească atât alinierea la
practicile fiscale din Ńările dezvoltate cât şi crearea unui sistem fiscal modern care să
corespundă realităŃilor economice ale României. De îndeplinirea în bune condiŃii a
funcŃiilor finanŃelor publice, de felul în care acestea au reuşit să asigure resursele şi să
le administreze în mod corect pentru dezvoltarea economico-socială depindea în mare
măsură succesul reformei la nivel naŃional. Reforma economică şi socială s-a realizat
în următoarele domenii: deblocarea structurilor economice, reorganizarea activităŃii
economice, reforma sistemului financiar-fiscal, reforma sistemului bancar, reforma în
14
domeniul monetar-valutar, reforma în domeniul preŃurilor şi tarifelor, reforma în
agricultură, privatizarea unei părŃi importante din proprietatea de stat şi cooperatistă,
promovarea iniŃiativei private şi mixte, acŃiuni de protecŃie economică şi socială a
populaŃiei în perioada de tranziŃie, crearea educaŃiei şi a culturii economice specifice
economiei de piaŃă, programul reformei sociale.
Prin măsurile întreprinse în domeniul financiar - fiscal, s-a urmărit alinierea la
practicile fiscale din Ńările dezvoltate, concomitent cu crearea unui sistem fiscal mai
modern corespunzător cerinŃelor economiei de piaŃă, prin introducerea taxei pe
valoarea adăugată, îmbunătăŃirea sistemului de impozitare a profiturilor, salariilor şi
veniturilor agricole, reconsiderarea impozitelor şi taxelor locale, încercându-se
eliminarea discriminărilor dintre societăŃile cu capital de stat şi cele cu capital privat,
între persoanele fizice din mediul urban şi cele din mediul rural, între proprietari de
bunuri impozabile care desfăşoară activităŃi cu salariaŃii sau în mod independent.
Adevărata reformă fiscală a început prin introducerea taxei pe valoarea
adăugată şi prin introducerea taxelor de consumaŃie, respectiv a accizelor la unele
produse din import şi din Ńară şi care practic au vizat gestionarea întregului sistem de
impozite, apariŃia legilor finanŃelor şi a contabilităŃii care formează o adevărată
constituŃie financiară într-o economie în plină reorganizare continuată în 2003 cu
legile unitare în materie fiscală Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală.
Se poate conchide că reforma economică şi cea legislativă, ambele incluzând şi
pe cea financiară, ocupă un loc important în cadrul reformei generale a societăŃii
româneşti, ele creând condiŃii favorabile pentru ca societatea şi economia noastră să
realizeze treptat principalele trăsături ale economiei de piaŃă şi transformările
aşteptate pe plan social.
4-etapa armonizării organizatorice, economice şi fiscale a economiei
naŃionale cu regulile Uniunii Europene, în contextul liberalizării pieŃelor în Europa de
la 01 ianuarie 2007 pâna în prezent.Pentru prima dată în Romania după revoluŃia din
1989 grupele mari de impozite şi taxe, părŃi componente importante ale bugetului de
stat consolidat, au fost cuprinse într-un act normativ şi tratate unitar din punct de
vedere al definirii, aplicării şi controlului, fiind abrogate numeroasele acte normative
15
anterioare ce defineau fiecare impozit sau taxă separat, dar şi acestea pentru o mai
bună armonizare cu legislaŃia europeană au suferit pană în prezent modificări .
Cu toate modificările aduse Codului Fiscal pană în anul 2009, încă legislaŃia
fiscală şi mai precis procedurile fiscale din Romania trebuiesc simplificate şi corelate
cu procedurile conducerii bugetare. Normele fiscale nu concordă cu procedurile
bugetare fapt ce duce la o administrare greoaie a sistemului fiscal cu costuri
nerentabile
Toate aceste etape şi-au lăsat amprenta asupra modului de acŃiune şi de viaŃă
al populaŃiei, care a fost principalul barometru în acŃiunile de schimbare a sistemelor,
care de-a lungul istoriei s-au modificat în mare parte funcŃie de interesele globale.
În partea a III-a am analizat sistemul fiscal din România în perioada
preaderării la UE pornind de la 1 februarie 1993 când a fost semnat acordul de
asociere al României la UE document intrat în vigoare doi ani mai tarziu, dată după
care România depune în iunie 1995 oficial cererea de aderare la UE, astfel în baza
deciziei adoptată de Consiliul European de la Helsinki în 10 – 11 decembrie 1999
România a început negocierile de aderare la UE fiind încheiate la nivel tehnic în
cadrul ConferinŃei de aderare de la Bruxelles 16 – 17 decembrie 2004.
Parcurgerea perioadei de tranziŃie în concordanŃă cu angajamentele asumate
prin acordul de asociere precum şi eventuala accelerare a dinamicii acestui proces au
avut un rol hotărâtor în pregătirea integrării şi realizarea condiŃiilor de aderare la UE
precizate de Consiliul European la Copenhaga în 1993 care constau în :
1. stabilirea instituŃiilor garantate ale democraŃiei statului de drept, drepturilor
omului, respectul şi protecŃiei minorităŃilor;
2. existenŃa şi funcŃionarea economiei de piaŃă;
3. capacitatea de a face faŃă presiunilor concurenŃionale şi forŃelor pieŃei;
4. capacitatea asumării obligaŃiilor cei revin unui membru al UE.
Pentru reducerea diferenŃelor între state şi îmbunătăŃirea legăturilor economice
şi sociale obiectiv comun al tuturor politicilor UE s-au creat fonduri speciale necesare
finanŃării Ńărilor membre UE şi în curs de aderare pentru a reduce diferenŃele între
state, dintre care :
16
- Fondul Social European (FSE);
- Fondul European de Orientare si Garantare pentru Agricultură (FEOGA);
- Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR);
- Intrument Financiar de Orientare a Pescuitului ( IFOP);
- Fondul de Coeziune ( FC );
- Fondurile de tip Structural - PHARE, ISPA şi SAPARD;
analizând în lucrare modul de funcŃionare şi accesare al acestora.
Pe lângă măsurile de ordin economic implementate în economia românească pe
baza condiŃiilor de aderare s-au luat şi măsuri de ordin administrativ – instituŃional
prin armonizarea politicii de dezvolare regională de la nivelul UE în dezvoltarea
regională a României, înfiinŃându-se cele opt regiuni economice. Acestea vizează:
concentrarea geografică a zonelor cu probleme economico-sociale; descentralizarea
procesului de luare a deciziilor, care trebuie să se deplaseze de la nivelul central/
guvernamental spre cel al comunităŃilor regionale; parteneriatul între toŃi actorii
implicaŃi în domeniul dezvoltării regionale, respectiv implicarea acestora în realizarea
proiectelor de dezvoltare, implicare care vizează şi cofinanŃarea realizării acestora;
planificarea, respectiv procesul de alocare a resurselor în vederea atingerii unor
obiective stabilite; cofinanŃarea care vizează contribuŃia financiară a diverşilor actori
implicaŃi în realizarea programelor şi proiectelor de dezvoltare regională.
FinanŃarea proceselor dezvoltării regionale nu a reprezentat doar scopul în sine ,
al identificării resurselor şi al repartiŃiei pe principii echitabile acestor obiective
definite ,ci a reprezentat un mecanism specific format din sistemul resurselor
constituite şi din instrumentele adaptate la particularităŃile procesului.
În evaluarea facută de UE, la finele anului 2001 asupra măsurii în care
România îndeplineşte criteriile de aderare, se arată că aceasta, deşi a facut progrese
remarcabile după anul 2000, totuşi întruneşte cerinŃele unui singur criteriu, cel politic,
dar perioada care a urmat şi luarea măsurile economice , alinierea legislaŃiei la
cerinŃele UE a făcut ca 1 ianuarie 2007 să marcheze data de la care România a intrat
în familia europeană a Ńărilor cu o economie stabilă şi compatibilă economiei de
17
piaŃă, semnând la 25 aprilie 2005 la Luxemburg Tratatul de aderare a României şi
Bulgariei la UE.
Începând cu 01 ianuarie 2007, dată de referinŃă în istoria României, sistemul
economic a intrat într-o nouă etapă de reforme, care trebuie să compatibilizeze cât
mai bine cu sistemul economic al Ńărilor din Uniunea Europeană.Pe parcursul celor
doi ani în sistemul economic şi fiscal s-au produs unele reforme dar nu de intensitatea
care era nevoie pentru ca diferenŃele dintre economia românească şi a statelor
europene din cadrul UE să fie cât mai mici. Astfel legislaŃia fiscală nu a fost aliniată
în totalitate la principiile fiscale europene, unele din motive obiective , altele datorită
condiŃiilor economice şi sociale moştenite din perioada anilor 1989, care se mai fac
resimtiŃe, şi mai mult influienŃele politice care şi-au pus amprenta în aprobarea
legislaŃiei în acord cu cea comunitară.
Datorită acestor întârzieri, criza economico-financiară se resimte în economie ,
veniturile bugetare fiind insuficiente pentru finanŃarea cheltuielilor, iar sistemul de
colectare a impozitelor este birocratic şi ineficient, impundu-se o simplificare şi
raŃionalizare rapidă ce ar duce la reducerea cheltuielilor bugetare , arieratelor şi o
disciplină financiară mai mare în randul contribuabililor.
După analiza perioadei de aderare la UE în partea a IV-a a lucrării am tratat
sistemul de colaborare interstatal al UE de la geneză şi până la zi cu principalele
momente de reformă a sistemului prin cele cinci tratate europene:
- Tratatul de la Roma;
- Tratatul de la Maastricht;
- Tratatul de la Amsterdam;
- Tratatul de la Nisa;
- Tratatul de la Lisabona;
care au reformat de-a lungul timpului economiile Ńărilor membre şi candidate la
aderare.
Ideea de Uniune Europeană îşi are originea într-o serie de proiecte mai vechi,
dintre care unele au prins viaŃă, prin transpunerea lor într-o formă sau alta, dar cele
mai multe au rămas fără o finalitate concretă.
18
Printre promotorii ideii de unitate europeană se numără Victor Hugo cu
expresia „Statele unite ale Europei”, După primul război mondial în 1922 austriacul
Richard Kalergi publică mai multe articole militând pentru crearea uniunii pan-
europene, după modelul SUA înfiinŃând la Viena mişcarea pan-europa cu obiectivul
principal de reconciliere franco – germană. După terminarea celui de-al doilea Război
Mondial, Ńările europene, în preocupările lor de refacere şi modernizare a
economiilor, văd în Europa unită o soluŃie pentru ieşirea din haos şi pentru asigurarea
progresului.
Ideea unei organizaŃii continentale capabile să depăşească antagonismele
naŃionale şi să orienteze Ńările europene spre procesul de integrare comunitară, care
vizează domenii precum piaŃa internă, moneda, coeziunea economică şi socială,
politica externă şi securitatea etc., se va materializa prin iniŃiativele lui Altiero
Spinelli (de origine italiană) şi Jean Monet (de origine franceză). Foarte important
este faptul că procesul de integrare economică nu se putea extinde fără implicaŃii
politice. Principalele forme de integrare pot fi sintetizate în: sistem de preferinŃe
vamale, zone de comerŃ liber, uniuni vamale şi uniuni economice. Toate aceste idei şi
încercări s-au concretizat în 1951 prin înfiinŃarea de către FranŃa, Germania, Belgia,
Olanda şi Luxemburg a ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului ( CECO
),când în martie 1957 la Roma a fost semnat tratatul de înfiinŃare a ComunităŃii
Economice Europene(CEE) şi Comisia Europeană a Energiei Atomice (Euratom)
care în mai 1965 au fuzionat formând Comunitatea Europeană aceasta funcŃionând
până în 1992 când la Maastricht s-a semnat tratatul Uniunii Europene ( TUE ) lunând
fiinŃă Uniunea Europeană. Fiecare dintre tratatele semnate în evoluŃia UE au stabilit
noi principii şi direcŃii în relaŃia de colaborare interstatală şi au fixat condiŃiile de
aderare a noilor state.Tratatul de la Roma semnat la 25 martie 1957 care a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 1958 a constituit baza juridică a întregii activităŃi comunitare
stabilindu-se ca direcŃii de acŃiune :
- uniunea vamală;
- piaŃa comună, uniunea economică şi monetară;
19
Tratatul de la Roma a fost pe alocuri amendat sau completat,iar cele mai
importante modificări s-au adus prin Tratatul de fuziune ( CECO, CEE, EURATOM )
în mai 1965 la Bruxelles înfiinŃând Comunitatea Europeană şi prin semnarea la
Luxemburg în 1986 a Actului Unic European. Actul de bază al Uniunii Europene s-a
realizat prin tratatul de la Maatricht, 7 februarie 1992 care a adus cele mai
importante legiferări privind funcŃionarea relaŃiilor economice între statele membre
prin următoarele componente:
1. componente tematice:
a) cetăŃenia europeană;
b) coeziunea economică şi socială ;
c) educaŃie cultură şi sănătate ;
d) mediul încănjurător;
e) politica externă şi de securitate comună;
f) politica idustrială ;
g) protecŃia consumatorilor;
h) cercetarea şi dezvoltarea ;
i) reŃele trenseuropene;
j) transport;
k) Uniunea Economică şi Europeană;
2. Componente la nivel instituŃional, infiinŃându-se sau modificând structura:
a) Comisia Europeană;
b) Comitetul regiunilor;
c) Comitetul economic şi social;
d) Consiliul European;
e) Curtea de justiŃie ;
f) Parlamentul european;
3. Componente în procesul de decizie referindu-se la : principiul de
subsidiaritate, procesul de decizie ( consultarea şi cooperarea ) şi politica
socială.
20
Tratatul de la Maastricht fiind urmat în 1997 de Tratatul de la Amsterdam
care conŃine pe lângă dispoziŃiile privind Uniunea Economică şi Monetară un pachet
de măsuri cu caracter social privind creşterea economică şi crearea de noi locuri de
muncă, măsuri în domeniul politicii externe şi de apărare şi în privinŃa cooperări în
domeniul justiŃiei şi afacerilor interne.
În decembrie 2000 s-a semnat Tratatul de la Nisa a cărui scop a fost acela de
a adapta funŃionarea instituŃilor europene în perspectiva unei extinderi a UE către cele
douăsprezece Ńări candidate, fiind preconizate reforme instituŃionale, prin mărirea şi
compoziŃia Comisiei Eeuropene, echilibrarea puterii de vot în Consiliul de Miniştrii,
reevaluarea numărului de voturi în Consiliul European care să reflecte mai bine
populaŃia fiecărei Ńări, s-a majorat numărul de parlamentari europeni, iar Germania
devenind statul cel mai influent în UE.
La fel ca şi Tratatul de la Amsterdam şi respectiv Nisa, Tratatul de la
Lisabona este un tratat de amendare a tratatelor existente - Tratatul Uniunii Europene
(TUE), care îşi va păstra denumirea, şi Tratatul ComunităŃilor Europene (TCE),
acesta din urmă urmând să fie redenumit Tratatul privind funcŃionarea Uniunii
Europene (TFUE). Din perspectiva istorică, semnarea tratatului de la Lisabona
finalizează procesul de reformă a Tratatelor Uniunii demarat în 2001 la Laeken şi
care urmărea elaborarea unui tratat cuprinzător pentru Europa. Tratatul de la Lisabona
este primul tratat adoptat în cadrul Uniunii Europene cu 27 de state membre, fiind de
asemenea primul tratat al uniunii pe care România l-a semnat în calitate de stat
membru.
Printre principalele inovaŃii ce sunt aduse prin Tratatul de la Lisabona, se
numără:
- întărirea rolului cetăŃenilor;
- creşterea rolului Parlamentului European;
- acordarea unui rol întărit parlamentelor naŃionale;
şi altele care sunt necesare pentru a asigura o uniune capabilă să facă faŃă
provocărilor globale şi cetăŃenilor europeni.
21
Tot în acestă parte am tratat condiŃiile care trebuiau îndeplinite de către Ńările
candidate, înainte de a fi acceptate în Uniunea Europeană înscrise în aquis-ul
comunitar care reprezintă ansamblul de drepturi si obligaŃii pentru un stat candidat,
analizând capitolul 10 – Impozitarea , pentru cele două grupe de impozite directe şi
indirecte. Din grupa impozitelor directe în UE am analizat impozitarea companiilor şi
impozitarea veniturilor personale iar din grupa impozitelor indirecte, - TVA şi
accizele precum şi măsurile de armonizare a acestora în cadrul UE.
Pentru a face o comparaŃie a sistemului fiscal din Ńările UE cu alte state de
importanŃă mondială am ales comparaŃia cu SUA şi Japonia.
În anul 1999 sarcina fiscală în Ńările UE cu zona euro, era de 43 % din PIB, mai
mare cu 14 puncte procetuale decât în SUA şi cu 16 puncte procentuale decât în
Japonia. În schimb încasările pe veniturile din capital în SUA reprezintă 25% din
totalul veniturilor din impozite iar în UE, zona euro doar 15 %. Analizând impozitele
pe consum acestea tind să reprezinte o treime din veniturile fiscale în zona euro şi
Japonia şi doar un sfert în SUA.
În concluzie presinea fiscală în UE este ridicată, depăşind cu aproape 15 % din
PIB pe cea din SUA şi Japonia acesta datorită nivelului crescut al cheltuielilor
bugetare în special pentru susŃinerea protecŃiei sociale, dar o reducere a impozitelor
poate avea efecte pozitive asupra producŃiei, investiŃiilor şi ocupării forŃei de muncă,
numai dacă este urmată de reducerea cheltuielilor îndeosebi a celor privind protecŃia
socială. Pentru aderarea la UE România a trebuit să îndeplinească condiŃiile aquis-
ului comunitar respectiv şi a Capitolului 10 – Impozitarea ,pe care l-am analizat încă
de la începerea negocierilor de aderare 15 februarie 2000. Pe parcursul aderării s-au
întocmit mai multe rapoarte de către comisia europeană pentru verificarea îndeplinirii
condiŃiilor din aquis ce trebuiau îndeplinite, constantându-se nerealizări la termen şi
amănându-se în 2002 aderarea României şi Bulgariei pentru ianuarie 2007.
România a deschis capitolul 10-Impozitarea-în anul 2001, când documentul de
poziŃie aferent a fost comunicat oficial Consiliului UE, iar negocierile au fost
deschise în cadrul ConferinŃei de Aderare din data de 23 octombrie 2001. În urma
primirii poziŃiei comune a UE, autorităŃile române au elaborat documentul de poziŃie
22
complementar, care a fost transmis Comisiei Europene în luna ianuarie 2002 pentru
consultări informale. Documentul de poziŃie complementar a fost completat conform
observaŃiilor Comisiei Europene şi a concluziilor din consultările tehnice.
La 25 aprilie 2005, România a primit din partea Comisiei Europene girul de a
adera la structurile UE, prin semnarea Tratatului de aderare a Romaniei la UE,
fixându-se ca dată posibilă 01-ianuarie 2007. DiscuŃiile pe cele 31 de capitole au fost
dificile, dar constructive, divergenŃele ivite fiind soluŃionate unele prin
compromisuri,în favoarea celor doi parteneri de dialog, dar unele dintre ele făcându-
se simiŃite efectele şi în prezent , fiind chiar cauze ale crizei economice din România,
modalitatea de privatizare a industriei şi sistemul de finanŃare bugetară.
Dintre impozitele cuprinse în Capitolul 10 – Impozitarea, am analizat
transpunerea în România a măsurilor privind impozitarea directă respectiv impozitul
pe profit şi impozitarea indirectă cu cele două impozite de bază, taxa pe valoare
adăugată şi accizele, constatându-se unele diferenŃe de implementare a aquis-ului
nerealizate până în prezent şi cu greu se vor implementa în situaŃia crizei din
România.
Perioada trecută de la aderarea României la UE, arată că în economie trebuie
intervenit prin măsuri clare şi complete, astfel aplicarea măsurilor de sanŃionare din
partea UE, acum şi din partea FMI sunt posibil de aplicat.
În capitolul al VIII-lea am analizat relaxarea fiscală în România ca membră a
UE, cooperarea administrativă şi asistenŃa reciprocă precum şi alinierea sistemului de
impozitare, a politicii fiscale a României .
Deşi se discută adesea că aderarea la UE are ca rezultat creşterea deficitului
bugetar al unei Ńări, rezultatele înregistrate de ultimele state membre intrate în UE
arată că impactul fiscal exercitat de fluxurile financiare ale UE pe termen mediu este
unul benefic. În perioada post-aderare noile state membre sunt ajutate în continuare
în procesul de recuperare a decalajelor prin transferurile importante pe care le
primesc de la UE, dar în acelaşi timp li se cere acestora să respecte şi cerinŃele
Pactului de Stabilitate şi Creştere.
23
Din calitatea de stat membru România trebuie să asigure plata contribuŃiei sale
pentru finanŃarea bugetului UE în cadrul sistemului resurselor proprii ale bugetului
comunitar, iar pe de altă parte este ajutată ca şi celelalte state membre, în recuperarea
decalajelor.
După încheierea negocierilor de aderare şi semnarea Tratatului de Aderare la
Uniunea Europeană, principalele eforturi la nivelul administraŃiei naŃionale, regionale
şi locale s-au axat pe pregătirea pentru aderare şi îndeplinirea la termen a
angajamentelor asumate.
În prezent în UE coexistă 27 de sisteme de impozitare. Între acestea există
importante diferenŃe în ceea ce priveşte regimurile fiscale deoarece politicile fiscale
naŃionale reprezintă o componentă a suveranităŃii statelor membre. Evaluarea şi
monitorizarea structurilor sistemelor de taxare şi reformele variate ale impozitelor în
UE au nevoie de un sistem de încredere, coerent şi bine pus la punct de indicatori
care să reprezinte structurile diverselor sisteme de impozitare în statele membre.
Deşi codul fiscal a suferit numeroase transformări până în prezent, România nu
reuşeşte să rezolve cea mai mare problemă a sistemului, contribuŃiile sociale enorme,
astfel că „se contribuie” cu mult peste media europeană.
TendinŃa europeană este de scădere a impozitelor directe: în Germania se
discută de o reducere a impozitului mediu plătit de firme de la 39,7% la 30%. Se pare
că şi acolo există discuŃii aprinse pentru că reducerea cotei de impozit ar putea fi
însoŃită de o limitare a deductibilităŃii fiscale a dobânzilor. În condiŃiile în care
majoritatea firmelor se finanŃează în special prin împrumut, această prevedere ar
însemna o lovitură puternică dată contribuabililor care în final cu toată reducerea de
impozit ar putea să ajungă să plătească un impozit mult mai mare. În timp ce în
România se calculează taxa pe Ńeava de eşapament, europenii îşi schimbă continuu
legislaŃia referitoare la mediu, şi asta nu doar din considerente ecologice ci se
folosesc de acest instrument pentru a reduce taxa pe muncă (contribuŃiile sociale),
2,5% din PIB-ul european este reprezentat de taxe de mediu. Polonia colectează deja
taxe de mediu echivalente cu 2,3% din PIB, asta în vreme ce Ungaria colecta încă
înainte de aderare 2,8% din PIB.
24
Deşi în România s-au făcut progrese mari în ultimii ani mai este mult de lucrat
pentru a creşte atractivitatea mediului de afaceri, sistemul de impozitare din România
este încă foarte complicat. Pentru a menŃine o poziŃie competitivă a Ńării în atragerea
investiŃiilor străine nu este suficient un impozit cât mai mic, ci este necesar şi un
sistem de impozitare mai simplu, mai clar şi mai stabil , reprezentanŃii Consiliului
Investitorilor Străini consideră că autorităŃile române trebuie să continue reforma.
Prin măsurile întreprinse în domeniile complexe precum justiŃie şi afaceri
interne, agricultură, impozitare, protecŃia mediului înconjurător, coordonarea
instrumentelor structurale s-a reuşit în perioada de preaderare evitarea activării
clauzei de salvgardare privind amânarea aderării României la Uniunea Europeană cu
un an.
Obiectivul strategic al României de a devenii membru cu drepturi depline al
Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007 a fost îndeplinit cu succes prin confirmarea
momentului aderării la Consiliul European din decembrie 2006 de către şefii de stat
şi de guvern ai statelor membre ale UE.
România a aderat la 1 ianuarie 2007, dar procesul de integrare europeană
continuă şi va trebui intensificat.
În continuare, prioritare vor fi acŃiunile de modernizare sectorială, astfel încât
Ńara noastră să atingă cât mai repede convergenŃa economică cu Uniunea Europeană,
precum şi cele privind maximizarea beneficiilor ce decurg din calitatea de stat
membru al Uniunii. Aceasta presupune o implicare activă a României în procesul
decizional european şi în promovarea marilor teme de integrare europeană
(modificarea şi adoptarea ConstituŃiei Europene, realizarea unei politici energetice
comune, extinderea UE etc. )
Romania a ajuns să mai recupereze din decalajul de venituri înregistrat faŃă de
media Uniunii Europene. Potrivit unei evaluări a FMI, în ultimii saşe ani, viteza de
aliniere la standardele UE a fost de două ori mai mare faŃă de Ńări mai bine plasate
precum Ungaria sau Polonia, numai că economia nu pare pregătită să susŃină un
asemenea ritm. Potrivit raportului FMI”Regional Economic Outlook” , România
ocupă locul patru în clasamentul statelor europene care au înregistrat cel mai rapid
25
ritm de convergenŃă la UE în perioada 2005-2006, după łările Baltice şi înaintea unor
state precum Bulgaria, Ungaria şi Polonia.ConvergenŃa în economiile emergente a
fost impulsionată de afluxurile masive de capital. În ultimii 20 de ani , a devenit clar
că potenŃialul de creştere din aceste domenii este foarte mare. Pe măsura ce gradul de
deschidere al economiilor creşte, sistemele financiare au atins nivel mediu de
dezvoltare, investitorii au injectat capital, accelerând procesul de convergenŃă.
Cu alte cuvinte, cu cât gradul de convergenŃă este mai ridicat, cu atât riscul de
înregistrare a dezechilibrelor în economie este mai mare. Analiştii FMI sunt de părere
că autorităŃile din statele europene evaluate ar trebui să ia măsuri pentru reducerea
vulnerabilităŃilor economice. În cazul României, FMI este de părere că printre
măsurile de care ar fi nevoie pentru reducerea riscurilor de natură economică se
numără corelarea creşterii salariale cu avansul productivităŃii şi stabilirea unei
supravegheri în funcŃie de risc şi pe termen mediu-lung în cadrul sistemului financiar.
Politica fiscală europeană nu poate viza şi nici nu are dreptul să impună o
standardizare la nivelul sistemelor fiscale ale statelor membre. AcŃiunea politicii
fiscal europene se concretizează în compatibilizarea sistemelor fiscale naŃionale
pentru statele membre şi cele candidate la integrare în baza obiectivelor comune
stabilite prin tratatele încheiate.
Profundele schimbări de natură sociologică, economică, culturală şi politică la
nivel naŃional şi internaŃional, impun reflectarea asupra posibilităŃilor de perfecŃionare
a structurilor teritorial statale, a fluxurilor de eforturi şi efecte de natură social
economică, atât din perspectiva microeconomică cât şi macroeconomică.
Pentru România principalele caracteristici ale politicii fiscale se referă la
continuarea armonizării legislative cu UE, transparenŃă şi simplificarea sistemului de
impozite, reforma administraŃiei fiscale şi vamale, scăderea ratelor de contribuŃie la
asigurările sociale în scopul eliminării dezavantajului de competitivitate fiscală,
reforma managementului finanŃelor publice, prioritizarea polticilor publice şi
consolidarea cadrului de cheltuieli pe termen mediu, îmbunătăŃirea eficienŃei
alocărilor bugetare către domenii determinate de necesitatea aderării, asigurarea
cofinanŃării naŃionale pentru proiectele finanŃate din fondurile europene.
26
În ultima parte a tezei m-am referit la efectele economice privind globalizarea
şi suveranitatea fiscală în contextul internaŃional precum şi la criza economico –
financiară la nivel European şi în România. Ca regulă generală în UE, fiecare stat
dispune de suveranitate fiscală, adică are dreptul şi puterea exclusivă de a institui un
sistem de impozite şi de aplicare pe teritoriul aflat sub suveranitatea sa. În statele cu
structură federală, suveranitatea fiscală se exercită nu numai la nivel federal unde se
exercită şi suveranitate politică, dar şi la nivelul subdiviziunilor teritoriale (state,
provincii, regiuni etc.) sau altor colectivităŃi locale.
Astfel, în Germania există mai multe niveluri de impozitare: impozite exclusiv
federale (taxe vamale, monopoluri fiscale etc.); impozite care se împart în cote
defalcate între statul federal şi landuri (T.V.A., impozitul pe venit, impozitul pe
veniturile societăŃilor); impozite aparŃinând exclusiv landurilor (impozitul pe
succesiuni şi donaŃii, impozitul pe vânzări imobiliare, impozitul pe avere, impozitul
pe vehicule cu motor etc.).
În ultimii 10 ani au avut loc schimbări semnificative ale ponderii impozitelor în
PIB în câteva state membre. Cele mai mari căderi au fost înregistrate în Slovacia,
unde sarcina fiscală generală a scăzut de la 39.4% în 1996 la 29.3% în 2006 şi
Estonia de la 35.1% la 31.0%. Cele mai mari creşteri au fost înregistrate în Cipru (de
la 26.4% la 36.6%) şi Malta (de la 25.4% la 33.8%).
Impozitarea muncii rămâne cea mai largă sursă de venituri din taxe,
reprezentând aproape jumătate din încasările fiscale în UE 27. Din exemplele
prezentate se poate aprecia că, deşi statele îşi conservă suveranitatea fiscală, ele
transferă în proporŃii diferite, anumite competenŃe fiscale structurilor lor teritoriale şi
colectivităŃilor locale.
După o analiză a sistemelor fiscale din Europa am încercat să analizez câteva
dintre elementele fiscalităŃii în marile puteri economice din afara Europei; SUA,
Japonia, Canada, China, Australia, concluzionând că sistemle sunt diferite atât între
ele cât şi faŃă de UE, iar ponderea impozitelor în PIB diferă în funcŃie de sistemele de
asistenŃă socială şi cheltuieli bugetare practicate. Ca elemente semnificative în SUA
fiscalitatea este aplicată în mod paralel întrucât se aplică atât la nivelul federal cât şi
27
la nivelul statelor care compun federaŃia fiecare cu particularităŃile sale de la cote de
impozite diferite până la sisteme de deduceri şi scutiri diferite.
În Japonia una din cele mai dezvoltate economii ale planetei la ora actuală în
materia impozitului pe veniturile persoanelor fizice se percepe un impozit naŃional şi
impozite locale, primul stabilit în procente iar celelalte în sume diferenŃiate pe
veniturile populaŃiei.
China are procente diferite de impunere pentru profit la nivel naŃional 30 % şi
pentru impozitul local 3 % care sunt reduse cu 50% în sectorul de producŃie pentru
investiŃiile străine pentru trei ani începând cu primul an în care societatea realizează
profit. Veniturile persoanelor fizice în Australia sunt impozitate prin cote diferite
între rezidenŃi şi nerezidenŃi.
Dacă la nivel european sistemul de impozitare nu a putut cuprinde întregul
continent rămânând unele zone ( paradisurile fiscale ) cu o fiscalitate foarte mică sau
deloc unele analizate în prezenta teză aşa şi în afara europei întâlnim paradisuri
fiscale : în arhipelagul Caraibelor care se întinde din Sudul Floridei şi până în Nord –
Vestul Americi Latine şi este alcătuit din câteva sute de insule iar cele mai cunoscute
dintre acestea şi zona Asia – Pacific sunt: Bahamas, Insulele Bermude, Insulele
Virgine Britanice, Mauritius şi Singapore pe care le-am analizat constatând că
numărul impozitelor este foarte mic iar pentru unele venituri nu se datoreză impozit
cum este cazul în insulele Bermude, unde persoanele fizice şi societăŃile comerciale
nu datorează impozit pe venit şi respectiv pe profit până în anul 2016.
În zonele în care fiscalitatea este complexă apopiindu-se de cea a Ńărilor
occidentale este dezvoltat foarte bine sistemul financiar bancar şi al afacerilor
comerciale, exemplu statul Singapore. Între satele membre ale UE şi statele
nemembre precum şi cele din afara Europei, politicile fiscale sunt diferenŃiate în
funcŃie de interesul în zona respectivă abordându-se diferenŃiat cooperarea economică
şi reciprocitatea avantajelor fiscale.
28
Ultimul capitol al lucrării cuprinde elementele, cauzele crizei economice
mondiale şi influenŃele în România precum şi politici şi măsuri de relansare a
economiei naŃionale. Criza economică pe care România o traversează este cu
precădere o criză internă, determinată de mersul greşit a politicilor macroeconomice
luate în ultimii ani. Creşterea economică de până în 2008 se dovedeste una de natura
nesănătoasă, de vreme ce s-a evaporat ca un fum într-un singur trimestru şi asta
pentru că am avut în aceşti ani o creştere bazată pe consum, finanŃat pe datorie.
Consumul privat a fost excesiv, dar nu trebuie acuzată populaŃia, toate măsurile
macroeconomice au fost pro-ciclice, stimuland consumul şi cea mai dăunătoare
dintre toate, cota unică, creând goluri în bugetul de stat şi favorizând micul segment
de populaŃie cu venituri foarte mari este încă apărată de iniŃiatorii ei care nu vor să
admită că au greşit.
Înainte de a gândi un plan anticriza, trebuie să se admită nu numai că este o
criză, ci şi care sunt cauzele ei. Cauza principală este consumul excesiv pe datorie.
PopulaŃia nu poate fi blamată dar poate fi pe viitor mai bine informată şi cu siguranŃă
mai precaută privind aşteptările asupra veniturilor proprii. In schimb guvernul poate
fi criticat pentru că a facut o eroare strategică monumentală: într-o perioadă de
creştere economică a consumat toată această creştere şi s-a mai şi îndatorat
suplimentar. Deficitul bugetar a crescut de la 1,3% din PIB în 2004 la 5,4% anul
trecut şi probabil peste 9% anul acesta. Cum guvernul a ajuns să se împrumute de
sute de milioane de euro cu scadentă la o săptămană, singura concluzie logică este că
nu mai sunt bani nici pentru cheltuieli curente bugetate deja pe anul în curs. Este
absolut inadmisibil că într-o perioadă de creştere economică înaltă să crească
deficitul bugetar şi să crească în consecinŃă costurile cu finanŃarea acestuia pe termen
scurt.
Criza financiară internaŃională a fost doar declanşatorul crizei economice
interne pentru că a afectat sursele de finanŃare. Noi consumam pe datorie şi acum ne
împrumutăm mult mai scump. Această stare de lucruri este valabilă şi pentru guvern
şi pentru firme şi pentru populatie. VulnerabilităŃile unei economii dezechilibrate cu
numeroase reforme structurale amânate au devenit acum evidente. Se pierd locuri de
29
muncă şi acesta este doar începutul. În 2009 încasările la buget vor fi mai mici pentru
că vom avea o creştere economică mai redusă şi vor fi colectate mai greu din cauza
lipsei de lichiditati, nu va fi de ajuns ca BNR să stimuleze creditarea prin reducerea
dobanzii şi a rezervelor minime obligatorii.
SoluŃia pentru ieşirea dintr-o criză de supraconsum nu este tot stimularea
nediferenŃiată a consumului. In cel mai bun caz astfel doar se amană vârful crizei cu
câteva trimestre. Criza din România nu are aceleaşi cauze cu criza din SUA şi UE;
deci nu poate fi tratată la fel. Este în primul rând o criza internă, o criză a unui model
de dezvoltare. Fireşte populaŃia cea mai săracă trebuie sprijnită în astfel de momente,
dar primul impuls nu trebuie să fie mai mulŃi bani de la buget şi mai mult consum
atunci când la buget nu mai sunt bani şi când s-a consumat până acum excesiv, nici
soluŃia de a consuma bunuri româneşti nu este în întregime viabilă. SoluŃia pentru
ieşirea dintr-o criză de supraconsum este mai complexă decât un pachet de ajutoare
de stat care riscă să ne arunce înapoi în timp la deficite mari şi inflaŃie cu două cifre.
Trebuie început cu eliminarea risipei prin reducerea cheltuielilor bugetare
administrative. Cei mai ieftini bani sunt cei pe care îi ai deja şi pe care îi poŃi
economisi. Din economiile astfel făcute se poate gandi un plan de investiŃii în
infrastructură pentru că acestea aduc locuri de muncă şi au un efect important de
antrenare în economie. Insă investiŃiile în infrastructură trebuie realizate în cadrul
unei programări bugetare multianuale, singura soluŃie de a reduce costurile
suplimentare şi de a elimina alocarea greşită a banului public. Desigur trebuie
îndreptate şi greşelile politicii fiscale - nu neapărat pentru a creşte veniturile bugetare,
ceea ce e greu în timp de criză, ci pentru a distribui mai echitabil povara fiscală şi
pentru a permite celor cu acces mai greu la creditare să depaşească cu bine perioada
de criză.
Totodată, trebuie asumat public un plan pentru adoptarea euro, cu o Ńintă
precisă un astfel de plan ne va creşte credibilitatea pe plan extern ( implicit va scădea
costul finanŃării externe) şi mai ales ne va obliga să facem atât reformele fiscale şi
bugetare necesare, cât şi reformele structurale pe care le tot amânăm referitoare la
creşterea nivelului competiŃiei, flexibilizarea pieŃei muncii, modernizarea agriculturii,
30
reducerea aparatului birocratic.Avem o criză de supraconsum. Din ea se iese prin
eliminarea risipei, prin investiŃii în infrastructură pe baza programării bugetare
multianuale, prin reforma fiscală care să nu fie neutră şi prin implementarea
reformelor structurale.
După o analiză a sistemelor ficale din UE şi din marile puteri economice
mondiale, a cauzelor crizei economice mondiale am desprins câteva concluzii
generale şi am formulat propuneri pentru sincronizarea dezvoltării cu ritmul
globalizării şi armonizarea economiei româneşti cu cea a UE, pentru îmbunătăŃirea
sistemului reglementator din România şi a celui fiscal pe care le redau în continuare.
În pofida lansării dezbaterii privind viitorul Europei, în România se vorbeşte şi
se scrie încă prea putin despre viitorul UE şi locul României în noua construcŃie ce se
proiectează în viitor.
Au fost momente de răscruce, momente simbol în istoria noastră care au
proiectat edificiul solid al statului modern naŃional şi unitar român. GeneraŃia noastră,
prin rezultatele acestui nou proiect la care contribuim şi noi, românii, este părtaşă la o
reconstrucŃie majoră a societăŃii româneşti. Această introspecŃie are ca finalitate o
viziune istorică de mare răspundere, la care conştiinŃele româneşti sunt chemate să se
pronunŃe cu deschidere.
Ne aflăm la răscrucea în care putem rupe definitiv şirul ciclurilor întrerupte ale
construcŃiilor naŃionale pentru a ne aşeza într-o matcă solidă, durabilă şi deopotrivă
cu ceilalŃi europeni. Din aceste motive, asumarea corectă a acestui moment de
reflecŃie naŃională reprezintă de fapt, proiectarea viitorului României în viitorul
Europei. Altfel nu am putea să percepem corect ceea ce ne rezervă viitorul şi ar fi un
act de dezertare în faŃa istoriei noastre dacă am lăsa ca acest viitor să fie croit fără o
contribuŃie românească lucidă şi consistentă.
Nu sunt promotorul abordărilor emoŃionale însă nu pot să mă refer la acest
proiect fără să privesc cu pasiune în urmă la galeria portretelor naŃionale care au pus
bazele României moderne. Suntem într-un moment în care România îşi reaşează
fundamentele edificiului său european, operă la care clasa politica, oamenii luminaŃi
31
ai naŃiunii noastre sunt chemaŃi să îşi alăture energia şi viziunea ca părinŃi fondatori ai
unei noi Românii.
La această dezvoltare europeană, România nu se poate prezenta cu simplismul
adaptării la moda zilei. România va fi cu atât mai respectată şi mai sigură de
identitatea sa europeană cu cât va ieşi din umbra măruntelor compromisuri, a
împăcării modeste cu soarta căreia să-i fie doar martor. Trebuie să construim o
comunitate naŃională în care speranŃa să fie mai normală decât apatia sau cinismul.
În acelaşi timp, înaintea acestor angajamente în faŃa Europei, trebuie să
aşezăm întotdeauna angajamentul faŃă de toŃi cetăŃenii României: să asigurăm o
dezvoltare economică sănătoasă şi durabilă, în care investiŃia în capitalul uman, în
educaŃie şi cercetare, este sursa principală a avantajului nostru competitiv ca naŃiune
şi sursă de progres.
În acŃiunile noastre suntem în mod inevitabil chemaŃi să reflectăm pe marginea
unei întrebări fundamentale: Ce poate aduce România în această dezvoltare majoră,
de excepŃională anvergură?
La rândul nostru, va trebui să formulăm răspunsuri clare şi să creionăm
opŃiunile cele mai potrivite interesului nostru naŃional, rezultate ale gândirii şi viziunii
tuturor celor care pot şi merită să se pronunŃe.
Prin lucrarea de faŃă am cercetat domeniul fiscalitaŃii europene în întregul său,
cu unele particularităŃi a economiilor unor state europene ,comparaŃii cu economii din
Ńările dezvoltate ale lumii, influienŃele în economia românească şi masurile care
trebuie rapid luate de către factorii de reăspundere din România pentru o integrare şi
aliniere cât mai rapidă la sarcinile economice şi fiscale pentru dezvoltare în UE .
În primul rând, contribuŃia noastră la această dezvoltare a UE trebuie să aducă
sensul competitivităŃii care dă energie şi este capabil să Ńină treaz spiritul demnităŃii
naŃionale. Astfel vom fi nu doar mai respectaŃi dar şi auziŃi. Spiritul românesc nu
poate fi pur şi simplu modelat în matriŃe de serie mare. În orice domeniu, adoptarea
unui model nu este acelaşi lucru cu a-l repeta pur şi simplu ci a-l asuma într-un mod
creator. Altminteri şi-ar pierde din însăşi energia entuziastă care îi dă dinamica. Nu
cred ca integrarea europeană să se transforme într-o producŃie de serie a unui model
32
unic. Altfel, ne-am putea trezi în faŃa unei uniformităŃi a Europei devenită egală în
tot, desigur prosperă, dar golită de principalul avantaj competitiv – bogăŃia şi
diversitatea culturilor sale. De aceea, extinderea reprezintă nu numai un gest politic şi
strategic dar poate aduce acel nivel de educaŃie şi acea mobilitate pe piaŃa muncii care
dă coeziunea socială atât de necesară noii construcŃii.
În schimb, scopul comun ar trebui să fie acela de a elimina liniile de diviziune
a prosperităŃii prin încurajarea şanselor egale şi accesul fără a prejudicia specificitatea
identităŃilor naŃionale.
În al doilea rând, ne prezentăm la întâlnirea cu viitorul Europei cu un
fundament solid al identităŃii noastre culturale şi o fibră puternică a identităŃii noastre
naŃionale. Nu putem fi simpli martori ai unei ajustări a acestora în tiparele croite după
o măsură pe care nu am avut priceperea sau înŃelepciunea să o anticipăm.
Să ne asumăm cu mai mare îndrăzneală tradiŃia economică românească, să
privim cu demnitate şi mintea deschisă către izvoarele şi calea pe care construcŃia
României moderne s-a aşezat, să ne asumăm fără prejudecăŃi drumul către democraŃie
al României construit împreună după decembrie 1989. România nu este un teren sterp
ce-şi descoperă acum locul în democraŃia europeană.
Este un moment în care breşa istorică ce se deschide în faŃa României pentru o
identitate stabilă, deopotrivă cu a Europei Occidentale, nu poate fi ratată. Este o breşă
în faŃa căreia măsura nu este contemplaŃia ci lupta inteligentă. Această acŃiune
naŃională pentru o cauză europeană va fi un bun câştigat pentru mult timp dacă ne
vom ridica deasupra simplelor constatări extatice aliniate la manierismul
occidentalizat necritic sau epicul neaoş tradiŃionalist. Pe de altă parte, nu trebuie
subestimat riscul reprezentat de abandonul de suveranitate care poate provoca în final
reacŃii de respingere din partea Ńesutului social şi cultural naŃional. Unul dintre marile
avantaje ale României este impresionantul suport popular pentru procesul de aderare
la UE şi la NATO. Este un bun câştigat, o avere preŃioasă a Ńării noastre, care nu
trebuie irosită, nici amăgită şi mai ales trebuie gestionată cu bună credintă. Există
riscul unei deturnări a acestui suport fie către teme insuficient pregătite sau departe de
33
înŃelesul real al Noii Europe, fie către aşteptări exagerate, ambele având consecinŃe în
plan democratic.
Cred că refondarea UE nu se va putea realiza prin disoluŃia identităŃilor
naŃionale europene. Mai degrabă cred într-un proces de creare a unei democraŃii
europene.
Ne aflăm la o răscruce a vieŃii în Europa, datorită crizei mondiale şi europene,
pentru UE-27 Comisia Europeană anticipează o creştere economică negativă (o
contracŃie de 2% a PIB-ului comunitar în 2009 iar pentru anul 2010 se aşteaptă
reluarea moderată a creşterii economice(+0.5%). Datoria publică este şi ea în creştere
în UE de la 60% din PIB în 2008 la 70% în 2010.
Nu mai puŃin de 12 state membre se aşteaptă să aibă în 2009 deficite de peste
3%, altele 6 sunt la 3% sau foarte aproape iar situaŃia se va agrava în 2010. Se
aşteaptă o reducere semnificativă a ratei inflaŃiei la nivel european, de la nivelul
record de aproape 4% înregistrat în 2008 la 1.2% în 2009. Rata şomajului va creşte
de la 7% în 2008 , respectiv la 8.7% în 2009.
Pentru Romania, Comisia estimează pentru anul 2009 o creştere economică de
1.8%; un deficit bugetar de 7.5%; o datorie publică de 21 %, o rată a inflaŃiei de
5.7%, un deficit de cont curent de 11.9% şi o rată a şomajului de 7%.
Estimările prezentate nu sunt încurajatoare,şi care cred că vor fi depăşite în
realitate de evoluŃia economică până la finele anului 2009 fapt pentru care atât la
nivel European cât şi la nivel naŃional politica bugetară şi financiară trebuie reformată
prin aprobarea unor programe convergete-politica europeană cu cea a Ńărilor membre-
astfel încât sistemul fiscal să asigure resursele necesare de funcŃionare a Ńărilor dar şi
să disciplineze şi să încurajeze mediul de afaceri. În cadrul UE trebuie create pârghii
comune care să acŃioneze şi să ducă la o uniformizare pe cât posibil a sistemului
fiscal, care poate crea baza de dezvoltare economică în Ńările Europei.
Cultura pluralităŃii pune în valoare, nu dizolvă identităŃile naŃionale sau bogăŃia
culturală şi umană a naŃiunilor Europei. Ele trebuie apărate, întărite şi înŃelese.
În al treilea rând, contribuŃia noastră trebuie să aibă greutatea reprezentării
curajoase a intereselor economice ale Ńării. O economie de piaŃă funcŃională, legi
34
clare şi respectate, toleranŃă zero la corupŃie, reguli clare şi stabile, parteneriate solide
şi de încredere cu mediul de afaceri şi investiŃional, sunt doar câteva dintre condiŃiile
pentru o reprezentare eficace.
Pe de altă parte, în relaŃiile noastre cu instituŃiile occidentale, nu atitudinea
servilă este cea potrivită sau care ne va aduce vreodată beneficii fie ele economice
sau politice, ci capacitatea de a percepe corect propriul nostru interes naŃional, de a-l
prezenta cu argumente moderne partenerilor, de a ne actualiza compatibilitatea şi
capacitatea instituŃională cu aceştia, de a negocia profesionist şi a respecta termenii
conveniŃi.
În al patrulea rând, sincronizarea noastră cu evoluŃiile europene nu este un
proces lin, lipsit de obstacole, mai ales pe fundalul actual al tendinŃelor generale spre
globalizare. ContribuŃia noastră la proiectul Europei Unite este cea care să poată fi de
folos Ńării, este ceea ce se potriveşte la noi. Ştim că răspunsul nu poate fi copierea de
soluŃii din afară, ci alăturarea noastră la tendinŃele globale cele mai avansate de
schimbare economică şi socială. Nimic nu poate fi cu adevărat în favoarea
cetăŃeanului român şi, în acelaşi timp, împotriva standardelor lumii democrate.
Dimensiunea economică a politicii noastre externe va trebui să încurajeze
comerŃul liber ca instrument concret al dezvoltării economice. Pentru aceasta, paşii
cruciali vor fi făcuŃi în măsura în care acŃiunea economică de ancorare externă va fi
pe deplin acoperită de progresele interne privind întărirea mecanismelor economiei de
piaŃă.
Consider, de aceea, că sincronizarea cu ritmul globalizării nu poate lipsi.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, în noua construcŃie europeană, statul naŃiune este
supus unor mari presiuni în procesul galopant al globalizării în timp ce sentimentul
anti-globalizare în rândul tinerilor tinde să devină un fenomen acreditat, care ar putea
să marcheze însăşi coeziunea viitoare a Europei.
În al cincilea rând, contribuŃia potenŃialului nostru intelectual, cultural, uman la
soliditatea Europei presupune accesul neîngrădit al cetăŃenilor români la spaŃiul
cultural, sistemul de educaŃie şi şanselor pe piaŃa muncii din Europa Unită. Realizarea
35
compatibilităŃii noastre cu Europa va însemna recunoaşterea identităŃii europene a
cetăŃenilor noştri – ca o măsură a respectului ce îl merităm.
În al şaselea rând, este vorba de a construi o Europă unită nu doar mai mare ci
mai bună. O comunitate europeană în solidaritate va putea fi o construcŃie temeinică
în măsura în care toŃi cetăŃenii săi se vor simŃi reprezentaŃi cu adevărat şi vor fi
implicaŃi în marele proiect al Uniunii. InstituŃiile europene vor trebui judecate după
capacitatea lor de a acŃiona eficient în rezolvarea problemelor cetăŃenilor Europei, de
a apropia mai mult instituŃiile de cetăŃeni – fără a face distincŃie între aceştia.
Cea mai importantă calitate a acestui proces este încrederea. Încrederea
cetăŃenilor în noua construcŃie europeană poate fi slăbită de:
-sentimentul riscului de pierdere a identităŃii naŃionale
-absenŃa unui orizont de timp previzibil pentru deplina integrare;
-frustrarea dată de senzaŃia de a primi dar de nu a avea o contribuŃie concretă;
Sensul proiectului european trebuie să rămână dezvoltarea instituŃiilor
europene comune, menite să-i apropie şi să-i servească mai bine pe cetăŃenii Uniunii.
Este vorba de o identitate întărită şi de evitarea anonimatului.
În al şaptelea rând, dacă este să învăŃăm din lecŃiile istoriei, atunci să avem în
faŃă oferta pe care România o prezintă astăzi Uniunii Europene pentru a da coeziunea
şi echilibrul său extern, puterea ei de a iradia valorile sale cele mai profunde. Să nu
uităm nici o clipă că forŃa şi uriaşa putere de atracŃie a Europei este dată de
diversitatea ei. România, ca parte a spiritului Europei Occidentale, este pregătită să îşi
asume rolul de a translata simpla figuraŃie geografică a aşa-zisei graniŃe de Est a
Europei Unite în punte de lansare a valorilor europene în spaŃiile adiacente.
Reconectarea Balcanilor de Vest la spiritul european, dobândirea de către
Republica Moldova a vocaŃiei europene, iradierea către spaŃiul caucazian. Am
convingerea că Uniunea Europeană îşi va proiecta rolul şi capacitatea sa de motor al
economiei mondiale spre spaŃiile în tranziŃie de dincolo de Marea Neagră valorificând
potenŃialul românesc împreună cu cel al noilor democraŃii europene.
În al optulea rând, Romania contribuie în dezbaterea europeană asupra noii
arhitecturi cu însusi edificiul său structural armonios şi unitar, cu echilibrul său între
36
întregul naŃional şi specificul regional. Multe dintre frământările noastre interne şi-au
găsit soluŃii în spiritul, valorile şi normele europene, pe baza cărora România este
astăzi un pol regional al echilibrului şi respectului inter-etnic.
Am convingerea că aceste valori ale armoniei noastre naŃionale se vor împlini
odată cu aşezarea deplină a României în Europa Unită, ca soluŃie durabilă pentru o
Românie stabilă, respectată şi, prin acestea puternică în viitor.
Prin noul proiect al Europei Unite, nu trebuie să cădem în capcana
contradicŃiei: pe de-o parte descentralizare şi autonomie locală dar, în acelasi timp,
tendinŃa de centralizare la nivel european, prin care autonomia locală a statelor să fie
lipsită de conŃinut. Este necesar ca aceste ambiguităŃi să fie rezolvate prin noua
ConstituŃie Europeană. Varianta noastră pentru ConstituŃia Europeană este cea a unui
Tratat Constitutional ca document dublu, cu o parte care precizează fundamentele
Uniunii şi o alta care se concentrează pe politici şi părŃile tehnice din actualele tratate.
În al nouălea, dar nu în ultimul rând, consider că o contribuŃie majoră la
proiectul noii solidarităŃi europene este cea a societăŃii civile din Ńara noastră. Să nu
uităm că ideea fundamentală a modernităŃii este societatea civilă deschisă. Ea poate
opera deschideri fără să restrângă specificul naŃional. Cred că un asemenea mod de a
opera ar trebui îmbunătăŃit şi în politica europeană.
Drumul către democraŃie al României a produs unul dintre cele mai valoroase
segmente ale construcŃiei europene: o societate civilă activă şi responsabilă.
Intensificarea globalizării economiei mondiale constituie o trăsătură
fundamentală a începutului de mileniu ce se caracterizează prin accentuarea tendinŃei
de reducere şi eliminare a barierelor dintre economiile naŃionale, precum şi
amplificarea legăturilor dintre acestea. Este foarte important ca în viitor să se
urmărească ca avantajele liberalizării să nu fie anulate de practicile anticoncurenŃiale,
care pot avea ca efecte divizarea pieŃelor şi constituirea unor poziŃii de monopol
abuzive. Există o preocupare tot mai evidentă a liderilor mondiali de a minimiza
efectele negative ale globalizării. Comisarul european Pascal Lamy amintea de un
nou concept, cel al „globalizării controlate”, arătând că UE, prin structura şi funcŃiile
sale, este un adevărat laborator pentru controlul globalizării.
37
În mod logic, integrarea în Uniunea Europeană reprezintă unul dintre cele două
obiective strategice ale României. ApartenenŃa la UE ne asigură o protecŃie faŃă de
efectele negative ale acestui fenomen. Este la fel de adevărat că în acest proces şi în
acest moment nu este loc pentru jumătăŃi de măsură: ne vom putea adapta numai dacă
reuşim să atingem aceleaşi standarde în materie de reglementări şi implementarea
acestora ca în UE.
Principalul obiectiv pe termen mediu vizat de România în domeniul politicii
comerciale îl constituie adaptarea graduală la instrumentele de politică comercială ale
Uniunii Europene. Primul efect direct în plan economic al aderării României la
Uniunea Europeană este legat de libera circulaŃie a mărfurilor, serviciilor,
capitalurilor şi persoanelor.
Este de remarcat faptul că, paralel cu liberalizarea globală a comerŃului
internaŃional, se realizează multiplicarea acordurilor bilaterale, subregionale,
regionale, continentale sau chiar intercontinentale de liber schimb sau crearea de
uniuni vamale. Globalizarea şi regionalizarea comerŃului internaŃional, departe de a fi
procese ce se exclud, se completează reciproc, fiind complemetare, în atingerea
obiectivului global vizând liberalizarea comerŃului mondial, flancate de o
uniformizare a masurilor fiscale.
Deci pentru noi în perioada următoare accentul va trebui să cadă pe satisfacerea
cerinŃele de disciplină macro-economică şi armonizarea legislaŃiei în toate domeniiile
cu cea din UE pentru ca adoptarea monedei unice să reprezinte pasul/etapa finală a
procesului de aderare şi să dovedească – o dată în plus – importanŃa convergenŃei
reformelor deja implementate. În România consider că introducerea Euro ca
instrument financiar în schimburile comerciale va avea efecte majore asupra
comeŃului internaŃional şi bilateral. EsenŃa eforturilor pe care le facem în direcŃia
reformelor economice se regăsesc în Programul Economic de Post –Aderare şi
Programul de Guvernare 2008-20012, documente care trasează jaloanele evoluŃiei
noastre economico-sociale în următorii 10 ani. Sunt documente care au fost elaborate
conform unor exigenŃe ale Comisiei Europene şi comune pentru toate Ńările candidate
38
şi care caută să pregătească aceste Ńări pentru un exerciŃiu mai amplu pe care îl vor
avea de îndeplinit .
Consolidarea sistemului bancar va facilita operaŃiunile valutare, stimulând
comerŃul cu servicii. Un sistem fiscal mai bine ordonat, inclusiv în domeniul vamal,
va atrage mai mult partenerii comunitari pe piaŃa românească. Armonizarea în timp a
politicilor fiscale ale României cu UE va contribui la un mediu de afaceri mai
favorabil, cu impact asupra investiŃiilor şi ulterior a balanŃei comerciale.
Încercând să ofere o imagine cvasicompletă a fiscaliăŃii la nivel european ,
lucrarea de faŃă este o sursa de informaŃii generale şi comparative, referinŃe actuale
despre starea fiscalitaŃii în Europa şi în lume.
Analizată prin prisma legislaŃiei româneşti, se poate spune-sintetic că
fiscalitatea europeană apare diferită şi eterogenă. Deşi nu mi-am propus neapărat să
intreprind un demers de drept comparat pur (dorind doar să scot în evidenŃă stadiul
actual al fiscalitaŃii Europene cu cel din România) din multitudinea de informaŃii şi
analize cuprinse în paginile acestei lucrări se pot închega şi alte idei şi se pot oferii
soluŃii menite a contribui la îmbunătăŃirea sistemului reglementator din România şi a
celui fiscal clădit pe el.
Succint, consider că în perspectivă ar trebui avute în vedere, de către legiutorul
român, cel puŃin următoarele aspecte:
-eliminarea construcŃiei fiscale prin traducerea legislaŃiei europene-traduceri
unele inexacte şi cu aplicabilitate greoaie în România;
-introducrea normelor metodologice în Codul Fiscal şi Codul de Procedură
Fiscală pentru a elimina disonanŃele dintre actul de bază şi norme şi pentru a nu mai
da Guvernului şi implicit ministerelor posibilitatea de a legifera în domeniu şi uneori
prin distorsionarea ideii de bază;
-modificarea şi completarea Codului Fiscal si Codului de Procedură Fiscală de
aşa manieră încât să fie respectate interesele contribuabililor în aceaşi măsura cu
interesele statului;
-eliminarea procedurilor care duc la o practicare a evaziunii fiscale legale;
39
-interdicŃia , formulată la nivel constituŃional de a intervenii prin ordonanŃe de
urgenŃă în domeniul fiscal;
-armonizarea impozitelor, cotelor de impozitare şi a documentelor de creare şi
evidenŃă a impozitelor şi taxelor din România cu cele din Ńările UE, acestea ar
îmbunatăŃii circulaŃia persoanelor, mărfurilor şi ar stimula crearea de profit sigur;
-simplificarea legislaŃiei în materie de funcŃionare a societăŃilor comerciale fapt
avut în vedre şi de Comisia Europeană prin măsurile ce le va lua pană în 2010-
respectiv revizuirea dreptului societăŃilor comerciale, pentru uniformizarea
funcŃionării , fuziunii şi divizării societăŃilor comerciale în UE.
-creşterea capacitaŃii organelor fiscale privind colectarea impozitelor şi taxelor
atât la bugetul consolidat cât şi la bugetele locale;
-elaboararea unor reguli care privesc intrarea în vigoare a modificărilor şi
completărilor aduse legislaŃiei fiscale, pentru a se respecta principiul securităŃii
juridice;
-întărirea rolului autorităŃilor locale privind stabilirea şi colectarea anumitor
impozite şi transferarea presiunii fiscale centrale către cea locală, nivel la care se
poate mult mai rapid lua măsurile de dezvoltare a mediului de afaceri şi stimulare
zonală a forŃei de muncă;
-îmbunatăŃirea sitemului de colectare şi luarea măsurilor de scoatere din
circuitul economic al contribuabilor insolvabili, astfel că influienŃele negative ale
arieratelor să fie cat mai mică la toate nivelele;
-conectarea modificărilor legislaŃiei fiscale la regulile comunitare şi la
impulsurile provenite din jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a ComunitaŃii Europene şi a
CurŃii Europene a Drepturilor Omului;
-elaboararea unor reguli clare şi coerente în materia probelor, în cadrul
procedurii fiscale;
-respectarea drepturilor contribuabililor în proceduri fiscale –ex. restituirea la
timp a sumelor pentru care proprietar este contribuabilul;
-reconsiderarea regulilor incidente cu privire la cheltuielile deductibile, în
general, creşterea numărului categoriilor de cheltuieli deductibile va determina
40
elimininarea unei părŃi din economia subterană, intrucât contribuabilii vor fi
determinaŃi să apeleze doar la serviciile celor care emit facturi;
-impozitarea la nivelul familiei, insoŃită de deduceri şi de un mecanism
compensatoriu care să permită impozitarea mai redusă atunci cand există o inegalitate
a veniturilor între soŃi sau ceilalŃi membrii ai familiei;
-majorarea deducerilor personale acordate contribuabililor pentru copiii aflaŃi
în întreŃinere, care să înlocuiască alocaŃia de stat pentru copii sub diferite forme;
-crearea de facilităŃi universale pentru stimularea angajărilor şi autoinvestiŃiilor
în cadrul companiilor;
-luarea măsurilor de pregătire a economiei şi sistemului fiscal românesc astfel
încât la momentul încercării de introducere a unor taxe europene sau aplicarea
legislaŃiei europene la nivel UE, sectoarele economice şi mediul de afaceri să fie
flexibil şi să suporte cu minim de pierderi măsurile reformatoare europene;
-armonizarea legislaŃiei fiscale româneşti pe grupe de impozite, pe cât mai
aproape de cotele medii şi procedurile UE;
-creare de facilităŃi angajatorilor pentru stimularea cercetării şi inovării prin
deductibilitatea la calculul impozitului pe profit şi venit a creditelor luate din
sistemul bancar;
-introducerea în rândul cheltuielilor deductibile ale tuturor persoanelor fizice
plătitoare de impozit pe venit a următoarelor categori de cheltuieli; cheltuieli pentru
achiziŃionarea unei locuinŃe (ratele plătite într-un sistem de economisire sau
contractate); chletuielile pentru îngrijirea sănătăŃii (cele care depăşesc sfera serviciilor
din sistemul de stat); cheltuielile pentru educaŃia copiilor până la 25 ani; pierderile
familiale provocate de dezastre; cheltuielile pentru asigurarea locuinŃelor.
-crearea unor categorii de cheltuieli deductibile pentru stimularea activităŃii de
cercetare, preocuparea pentru găsirea unui loc de muncă şi eliminarea pe cât posibil a
susŃinerilor sociale din partea statului;
-introducerea impozitului pe avere cu definirea categoriei de avere dar care să
nu descurajeze pe cel care doreşte şi poate să dobândească legal mai mult;
41
-aplicarea unor cote reduse de impozite pentru domeniile deficitare ale
economiei şi unde statul doreşte o revigorare;
-armonizarea sistemului de evidenŃă şi declarare a imozitelor şi taxelor la nivel
european;
-introducerea la nivel naŃional şi în UE a unui soft şi reŃele IT unice şi comune
pentru a facilita schimbul de informaŃii financiare cât mai rapid;
-sistemul contabil cât mai uniform şi de întocmire a situaŃiilor financiare
periodice, ce ar duce la uşurarea analizelor economice la nivel de bănci şi societaŃi
comerciale;
-recunoaşterea deducerilor fiscale în tot spaŃiul UE după aceleaşi reguli;
-aplicarea politicilor fiscale stabilite în forurile de conducere ale UE, de către
toate statele membre UE în timp cât mai scurt;
-armonizarea legislaŃiei fiscale, care să faciliteze dezvoltarea spaŃiului UE şi să
facilitieze cât mai bine libera circulaŃie a persoanei, forŃei de muncă,capitalurilor şi
mărfurilor;
-perfecŃionarea şi aplicarea unor politici mai coerente în domeniul fiscal care
poate duce la o stabilitate fiscală şi direct duce la dezvoltarea mediului de afaceri;
-crearea condiŃiilor ca autorităŃile locale să poată decide asupra politicilor de
dezvoltare locală prin prisma creerii de venituri şi acestea să fie în directa
concordantă cu scopul pentru care sunt create.
-descentralizarea economico-financiară , a instituŃiilor şi deciziei,
-întărirea autonomiei administrative şi respectarea autonomiei financiare
stabilită cel puŃin de legislaŃia în vigoare,
-asigurarea condiŃiilor pentru resurse fiscale corespunzător sarcinilor
transferate comunităŃilor locale prin descentralizare ;
-redistriburea unor resurse de la bugetul consolidat către bugetele locale pentru
a facilita dezvoltarea zonală şi regională în funcŃie de politicile economice ale
României în concordanŃă cu politicile UE;
-fundamentarea unor veritabile principii ale dreptului fiscal intemeiat pe
principiile dreptului fiscal comunitar.
42
Toate aceste măsuri ar consolida mediul de afaceri românesc pe tabloul UE
precum şi atingerea unui nivel de convergenŃă economică în cadrul UE.
Documentarea tezei am realizat-o studiind o bibliografie selectivă laborioasă
un număr important de acte normative, studii şi articole din revistele şi ziarele de
specialitate şi informaŃii din presa electronică fiind menŃionate la sfârşitul tezei.