Cook Andrew - Lichidati-l Pe Rasputin

5

LICHIDAÞI-L PE RASPUTIN !

C U P R I N S

Notã despre date ............................................................................. 6Prefaþã ............................................................................................. 7Personajele principale ..................................................................... 9

01. Vânãtoarea ................................................................................ 1302. Umbra suspiciunii ..................................................................... 2903. Probele ...................................................................................... 4704. Spionii care au acþionat din umbrã ........................................... 6205. Forþele Întunericului ................................................................. 8206. Pe marginea prãpastiei .............................................................. 10707. Jocuri de rãzboi ......................................................................... 11708. Cu cãrþile pe masã..................................................................... 12809. O camerã la subsol .................................................................... 14210. A fost odatã ............................................................................... 15111. Sfârºit de drum .......................................................................... 16812. Consecinþa ................................................................................ 184

Anexa 1Documente – Curtea Supremã New York ....................................... 193

Anexa 2Raport al Poliþiei din 17 decembrie 1916 ....................................... 198

Anexa 3Rapoarte ale Serviciilor Secrete Engleze ........................................ 201

Anexa 4Lista membrilor Misiunii Secrete Britanice din Petrograd ............. 214

Abrevieri folosite în note ................................................................ 215

Note ................................................................................................ 216

6

ANDREW COOK

Notã despre date

Calendarul pe stil nou (Gregorian), care a intrat în uz în Europacontinentalã ºi în Anglia din 1582, nu a înlocuit calendarul pe stil vechi(Iulian) în Rusia pânã în 1918, când s-au scãzut treisprezece zile. În aceastãcarte s-a recurs la calendarul pe stil vechi pentru evenimentele dinainte de1918 ºi la cel pe stil nou pentru evenimentele ulterioare. Oricum, diplomaþiibritanici ºi oficialii din Rusia foloseau calendarul pe stil nou înainte deschimbare. Când cele douã sisteme au funcþionat concurenþial, înconformitate cu sursele documentare, a existat riscul confuziei. De aceea,pentru a-l ajuta pe cititor, în unele pãrþi ale acestei cãrþi s-au folosit dateleduble.

7


Prefaþã

Când editorul meu, Jonathan Reeve, mi-a sugerat pentru prima datã sãscriu ediþia a doua revizuitã a biografiei lui Sidney Reilly, „Asul Spionilor“,am înþeles cã mi se oferea o oportunitate idealã pentru a relua câteva dinpunctele cercetãrii încã nerezolvate la momentul în care a fost tipãritã primaediþie, în 2002.

Unul dintre ele se referea la John Scale, omul care l-a recrutat pe Reillyîn Serviciile Secrete ºi a cãrui mânã din umbrã i-a ghidat prima lui misiuneîn Rusia, în aprilie 1918. ªtiam cã Scale a murit în 1949, dar nu deþineamniciun fel de informaþii despre familia lui. Eram convins cã el reprezentacheia nu numai pentru misiunea lui Sidney Reilly din Rusia, dar ºi pentrualte enigme ale spionajului care au urmat revoluþiei ruse.

În cele din urmã, la începutul lui 2003, dupã migãloase cercetãri, fiicalui, Muriel Harding-Newman, a fost localizatã în Scoþia. Întâlnirea cu eami-a întãrit convingerea cã uciderea lui Grigori Rasputin, în 1916, nu a fostun lucru chiar aºa de simplu cum pãrea la prima vedere. Povestea tradiþionalã,aºa cum era relatatã în 1927 în cartea Rasputin, o confesiune a asasinuluilui Rasputin, Felix Iusupov, se citea ca o ultra-dramaticã poveste goticãhorror. Rasputin a fost mai întâi otrãvit, apoi împuºcat ºi în cele din urmãaruncat în fluviul Neva de niºte aristocraþi nemulþumiþi, conduºi de Iusupov.Conform acestei relatãri, acþiunile conspiratorilor sunt determinate deîngrijorarea provocatã de influenþa lui Rasputin asupra Þarului Nicolae alII-lea ºi a soþiei lui, Alexandra. Deºi aceastã relatare a fost verificatã pesteani de istorici, o alternativã credibilã a teoriei s-a dovedit lipsitã deconsistenþã.

Oricum, dupã pãrerea lui Muriel Harding-Newman, tatãl ei a fost unfactor decisiv în complotul organizat în vederea crimei. De asemenea, eraîn posesia unei adevãrate Peºteri a lui Aladin, plinã cu materiale informativecare i-au aparþinut lui Scale, inclusiv o listã cu toþi ofiþerii Serviciului SecretBritanic care au acþionat în Petrograd la vremea morþii lui Rasputin. Dupãce m-am întors acasã, am gãsit rãgazul necesar pentru a reciti cartea lui

8

ANDREW COOK

Iusupov. În lunile care au urmat mi-am propus sã descopãr urmele membrilorfamiliilor altor ofiþeri ai serviciilor secrete de pe lista lui Scale ºi am cititrapoartele diplomatice ºi informative care s-au schimbat între Londra ºiPetrograd în 1916. A fost o lecturã dificilã, care m-a fãcut sã-mi amintesccât de aproape a fost Anglia de înfrângere în acele ore întunecate alerãzboiului, dominatã de teama cã Rusia era pe punctul sã încheie paceseparatã cu Germania ºi sã se retragã din conflict. ªi de astã datã, numelelui Rasputin rãzbãtea din rapoarte.

În Rusia, înregistrãrile din arhive atestau cã trei investigaþii fãcute înlegãturã cu moartea lui au rãmas neconcludente din cauzã cã niciodatã nuau fost complete ºi, ca o consecinþã, nimeni n-avea sã fie acuzat sau adus înfaþa unei curþi de judecatã. Douã investigaþii fãcute dupã moartea lui Rasputinau fost conduse în acelaºi timp de ministrul de Interne ºi de ministrul deJustiþie. Acestor investigaþii li s-a pus capãt în momentul în care a devenitevident cã membrii familiei imperiale erau implicaþi în complot. Dupãcãderea monarhiei, în martie 1917, noul Guvern Provizoriu a constituit o„Comisie Extraordinarã de Anchetã pentru Investigaþii ale actelor ilegalesãvârºite de miniºtri ºi de alte persoane oficiale“. Comisia urmãrea, printrealtele, ºi cercetarea influenþei lui Rasputin ºi a circumstanþelor care auconcurat la moartea lui. Aceasta era responsabilitatea secþiei a treia aComisiei. Cercetarea era abia la început când bolºevicii au preluat putereaºi au desfiinþat Comisia.

Moartea dramaticã a lui Rasputin a anulat, în mare parte, alte întrebãrilegate de viaþa lui. De ce, de exemplu, povestea unui þãran dintr-un sat dinîndepãrtata Siberie, devenit cel mai puternic favorit al Împãratului Rusiei,ne incitã mai mult decât oricare alt episod din istoria Rusiei? De ce existãmai multe minciuni ºi secrete decât adevãr în povestea morþii lui? Ce seascunde în spatele contradicþiilor din viaþa lui care au determinat împletireaunor fapte reale, zvonuri, mituri, misticism ºi pure invenþii? A fost Rasputino victimã sau un ºarlatan imoral? Un demon care a supus familia imperialãsau o persoanã care îi putea veni în ajutor?

Acestea sunt numai câteva dintre cele mai importante întrebãri caremi-au venit în minte în timp ce mã pregãteam sã cercetez circumstanþeledin spatele morþii lui. În fine, rezultatele acestei cercetãri au condus larealizarea filmului produs de BBC Timewatch Cine l-a ucis pe Rasputin?,pentru care am lucrat în calitate de consultant istoric, ºi în cele din urmã lapublicarea acestei cãrþi, care s-a inspirat din cele mai noi descoperiri fãcuteulterior, dupã difuzarea filmului.

9


Personajele principale

Stephen Alley – membru al Misiunii Secrete Britanice dinPetrograd

Aleksander Balk – guvernator al Petrogradului

Sir GeorgeBuchanan – ambasadorul britanic la Petrograd

Bîjinski – valetul prinþului Iusupov, cunoscut ca „C“, ºefulMIIC,

Mansfield Cumming – Serviciul Secret Britanic

Marea DucesãElizaveta Feodorovna – mama adoptivã a lui Dmitri Pavlovici

David Lloyd George – secretarul de stat britanic pentru Rãzboi dupãmoartea lui Kitchener în iunie 1916

Maria (Munia) – prietenã comunã a lui Golovina Rasputin ºi a prinþului Iusupov

Sir Samuel Hoare – ºeful Misiunii de Informaþii Secrete Britanice laPetrograd

Episcopul Iliodor – vezi Serghei Trufanov

Lord Kitchener – secretar de Stat pentru Rãzboi1914–16

Vera Koralli – celebrã balerinã rusã ºi amanta Marelui DuceDmitri Pavlovici

10

ANDREW COOK

Profesor Kossorotov – anatomopatolog rus care a eliberat certificatuloriginal de deces al lui Rasputin

Stanislas Lazovert – medicul militar al detaºamentului lui Puriºkevici,recrutat de Puriºkevici ca ºofer în noapteauciderii lui Rasputin

Robert H. Bruce – funcþionar consular britanic la LockhartMoscova

A.A. Makarov – ministru al Justiþiei, fost ministrude Interne

Ivan Manasevici – jurnalist evreu, spion ºi agent Manuilov dublu,„secretarul“ lui Rasputin

Marele Duce – tatãl prinþesei Irina Iusupova Aleksander ºisocrul prinþului Iusupov. De Mihailoviciasemenea, rudã cu Dmitri Pavlovici

Ivan Nefedov – ordonanþa prinþului Iusupov

Marele Duce Nikolai – unchiul Þarului Nicolae ºi comandant suprem alNikolaevici armatelor ruse pânã la înlãturarea lui din

funcþie

Marele Duce Dmitri – vãr de-al doilea cu Þarul Nicolae, Pavlovicicândva protejatul lui; prieten cu prinþul Iusupov,care a fost prezent la uciderea lui Rasputin

Lt.-col. Popel – ofiþer al Detaºamentului Corpului de Jandarmiºi mâna dreaptã a generalului Popov

Generalul Popov – comandant-ºef al Corpului de Jandarmi ºianchetator-ºef în cazul dispariþiei lui Rasputin

Aleksander Protopopov – ministru rus de Interne

Vladimir Puriºkevici – monarhist ºi bine cunoscut membru al Dumei.Un duºman al lui Rasputin care a fost prezentla crimã

11


Maria Rasputina – fiica mai mare a lui Rasputin

Varvara Rasputina – fiica mai micã a lui Rasputin

Oswald Rayner – membru al Misiunii Secrete Britanice laPetrograd

Mihail Rodzeanko – preºedinte al Dumei a treia ºi a patra

John Scale – membru al Misiunii Secrete Britanice laPetrograd

Aron Simanovici – prieten apropiat al lui Rasputin, secretar ºi agent

Albert Stopford – afacerist britanic ºi diplomat

Serghei Suhotin – militar, locotenent ºi prieten cu Iusupov. Prezentîn noaptea crimei

Serghei Trufanov – cunoscut ºi ca episcopul Iliodor. Celebrupredicator ortodox, antisemit ºi fost prieten allui Rasputin, cãruia i-a furat scrisorile din chiliade cãlugãr din Siberia

Aleksis Vasiliev – ºeful Poliþiei din Petrograd

Anna Vîrubova – doamnã de companie ºi apropiatã prietenã aÞarinei

Robert Wilton – corespondent al Times la Petrograd în perioadacrimei

Marea Ducesã Xenia – mama prinþesei Irina ºi soacra prinþului Iusupov

Prinþul Felix Iusupov – de asemenea conte de Sumarokov-Elston,aristocrat rus ºi asasin declarat al lui Rasputin

Prinþesa Irina – soþia prinþului IusupovIusupova

12

ANDREW COOK

13


1

VÂNÃTOAREA

Strada Gorohovaia era un loc sobru – numele administrativ i se datora,într-adevãr, respectabilitãþii pe care i-o conferea clãdirea poliþiei; haineleîngrijite purtate de detectivi erau numite de toþi gorohovaio1 (poliþieneºti).Numai o milã despãrþea cartierul de vastul spaþiu public al elegantului centrual Petrogradului (oraºul St Petersburg, capitala Rusiei, cãpãtase, în timpulrãzboiului, o blestematã sonoritate germanã). Dacã locuiai acolo însemnacã erai suficient de prosper. Imobilul de la numãrul 64, o clãdire cuapartamente înalte, cu peron pentru trãsuri la intrare, era bine încãlzit ºiluminat, ceea ce reprezenta mai mult decât puteau spera majoritatealocuitorilor Petrogradului în iarna grea a lui 1916. În momentul acela rãzboiullãsase chiar clasa de mijloc fãrã cãldurã ºi mulþi capi de familie trebuiau sãse zbatã ca sã asigure familiilor cãrbuni, ulei lampant, hranã ºi îmbrãcãmite.

Capul familiei din apartamentul 20 de pe strada Gorohovaia era GrigoriEfimovici Rasputin, înaltul, bãrbosul sfãtuitor personal al Maiestãþii SaleÞarina. Apartamentul era bogat mobilat ºi avea chiar ºi telefon. Rasputinpersonal avea la dispoziþia sa un automobil. Oriunde mergea, oamenii îlpriveau cu teamã ºi adepþii lui (deci nu oponenþii) nutreau convingerea cãera stareþ sau un sfânt. Devreme, în aceastã dimineaþã de 17 decembrie1916, în oraºul încã cufundat în întuneric ºi acoperit de zãpadã, KatiaPeteorkina, servitoarea, s-a trezit, a aprins lãmpile ºi tocmai punea samovarulpe sobã când cineva a ciocãnit la uºã.

Cei doi vizitatori erau ofiþeri ai Ohranei, poliþia politicã. Ohrana nureprezenta numai una din cele nouã forþe diferite care lucrau pentru Þarprin ministrul de Interne, Aleksander Protopopov, ºi ºeful Poliþiei, AleksisVasiliev, dar era ºi cea mai temutã. Þarul ºi mai ales Þarina au insistat castareþul sã fie protejat, cãci se ataºaserã de el în timp ce se luptau cu boala

14

ANDREW COOK

tânãrului lor fiu. Bãiatul suferea de hemofilie, o boalã incurabilã, moºtenitãpe linie maternã printr-unul din descendenþii reginei Victoria a Angliei.Þarina, care era nepoata reginei Victoria, a fost depistatã ca purtãtoare abolii, ºi acum trãia cu teama cã dacã ceva îl ameninþa pe Rasputin viaþafiului ei putea fi în pericol.

Pe lângã Katia Peteorkina, cele douã fiice adolescente ale lui Rasputin,Maria ºi Varvara, precum ºi nepoata lui, Ania, locuiau ºi ele în apartamentºi ºtiau cã e bine sã-ºi controleze cuvintele în prezenþa acestor oameni.Totul ajungea în cele din urmã la Þar ºi existau lucruri care trebuiau þinutesecret.

Cei doi agenþi voiau sã vorbeascã cu Rasputin; n-au spus de ce. Darcând Katia s-a îndreptat spre camera lui Rasputin ca sã-l trezeascã, adescoperit cã încã nu venise acasã. Era ceva neobiºnuit.

Maria, Varvara ºi Ania s-au ridicat repede ºi s-au îmbrãcat. Unul dintreoamenii Ohranei a ieºit sã caute pe cineva care fusese de serviciu la poartãpeste noapte ºi l-a gãsit în curte pe administrator. Acesta a confirmat cã omaºinã mare, cu prelatã de pânzã, a plecat dupã miezul nopþii. A vorbit cupasagerii maºinii care fuseserã întâmpinaþi de Rasputin personal, apoi i-avãzut pe vizitatori ºi pe Rasputin plecând cu maºina spre centrul oraºului2.

În clipa în care s-a întors în apartament, omul Ohranei le-a auzit pe celedouã fete ºuºotind cu servitoarea. Când au luat-o la întrebãri pe Katia, femeiade douãzeci ºi nouã de ani a recunoscut cã cineva a bãtut la uºa bucãtãrieide la intrarea din spate a apartamentului, cam pe la douãsprezece ºi jumãtateîn noaptea respectivã, ºi Rasputin a ieºit cu cei care veniserã dupã el. Eadormea într-un colþ al bucãtãriei ºi a auzit voci. Asta era tot ce ºtia.

Fetele n-au vrut sã spunã nimic. Erau îngrozite. Cei doi spioni tãcuþi aurãmas în încãpere ºi unul dintre ei mormãia ceva la telefon. Puteau apãreaîn curând alte persoane. Oamenii veneau în fiecare zi sã-l vadã pe Rasputinºi sã-l asculte vorbind. De regulã era în mare formã dimineaþa, înainte de aîncepe sã bea.

Maria, fiica cea mare, de nouãsprezece ani, ºtia cã tatãl ei plãnuise sãplece cu prinþul Felix Iusupov (cunoscut de prieteni ca „Micuþul“) sprepalatul Iusupov la miezul nopþii. Îi spusese asta ºi ea n-ar fi uitat niciodatãacest lucru – ºtia cum arãta palatul înãuntru, fusese personal prezentatãÞarinei, ºi auzise cã locuinþa lui Iusupov era la fel de impunãtoare ca însuºiPalatul de Iarnã. Se plimbase chiar prin faþa frontonului galben cu alb aluneia dintre casele lui de pe Moika. Îl ºtia pe Iusupov numai din vedere; eraun tânãr înalt, subþirel ºi parfumat.

15


Pe la ora opt, Ania, nepoata lui Rasputin, o fatã inteligentã ºi inventivã,i-a telefonat Mariei (Munia) Golovina – era mult prea departe ca sã poatã fiauzitã de oamenii Ohranei. Munia era prietena care îl prezentase iniþial peRasputin lui Iusupov, dar Rasputin ºi-a instruit fetele sã nu-i spunã Munieiunde se ducea în noaptea respectivã, fiindcã Iusupov nu voia ca ea sã vinãneinvitatã3. Munia era mai bãtrânã decât Iusupov cu aproape treizeci deani. Aceastã femeie educatã accepta tot ce spunea Rasputin. Avea o faþãmicã, palidã ºi total inexpresivã. O mare parte dintre fanii lui Rasputin eraufemei ca ea, care purtau blãnuri ºi pãlãrii cu egrete ºi costume bine croite,chiar ºi în vremuri de rãzboi. Dar Munia era un om de calitate.

Ania a rugat-o pe Munia sã-l sune pe Micuþ ºi sã afle ce s-a întâmplat;ea nu excludea posibilitatea ca acesta sã fi ieºit cu unchiul ei noaptea trecutã.Munia a confirmat cã Rasputin a zis cã se va duce într-un loc deosebit, darde vreme ce a ieºit cu Felix Iusupov, probabil cã s-au dus la þigani. Astaînsemna cã au plecat pe Insulã ºi cã au dansat ºi au cântat toatã noaptea, aºacã dormeau încã, ceea ce nu reprezenta un motiv de îngrijorare. Trebuia sãajungã curând acasã. Ea o sã revinã mai târziu.4

Prietenii apropiaþi ai lui Rasputin, Aron Simanovici ºi Pãrintele Isodor,au sosit în scurt timp. Pãreau îngrijoraþi pentru cã Rasputin nu le spuseseunde a plecat ºi promisese sã telefoneze pentru a le confirma cã era însiguranþã, dar nu o fãcuse. Pentru a le menaja pe fete, n-au mai adãugat cãse fãceau deja cercetãri la postul de poliþie din Moika 61 ºi circulau zvonuridespre agitaþia de la Palatul Iusupov, de peste drum.5 A intrat apoi IvanManasevici Manuilov, alt bãrbat pe care fetele îl cunoºteau, ºi dupã aceeaau mai venit câteva doamne – era firesc ca o mulþime de lume sã se aduneîn casa lui Rasputin. Samovarul pufãia ºi conversaþia curgea, dar neliniºteale chinuia pe cele douã fiice ale lui Rasputin; Simanovici era irascibil ºinimeni n-ar fi putut spune de ce. Surorile ºtiau cã tatãl lor a devenit o persoanãimportantã în oraº. Nu oricine primea telefon de la Þarinã în persoanã. Elera þãranul care se asociase cu regalitatea. Adesea îl chemau la reºedinþaimperialã, la Þarskoe Selo, chiar ºi în timpul sãptãmânii. La ºcoalã existaumulte fete care râdeau de ele pe la spate fiindcã veniserã din Siberia ºi eraufiicele unui mujic analfabet. Dar tatãl lor avea mare influenþã. ªi fetele aceleapãstrau aparenþele în relaþia cu surorile Rasputin.

Toþi doreau ca el sã se întoarcã; era îngrozitor. Toate aceste femei –toate sperau cã mãcar a fost treaz când a murit. Oamenii Ohranei puneau ogrãmadã de întrebãri, dar nimeni nu le putea spune nimic. Dupã ce autransmis prima informare cãtre cartierul general, cei doi ofiþeri au rãmas peloc, în aºteptare.

16

ANDREW COOK

La cincisprezece mile de centrul oraºului, Maiestatea Sa, ÞarinaAlexandra, era acasã cu cele patru fete, la Palatul Aleksander, la ÞarskoeSelo. Acesta era unul dintre multele castele aflate în proprietatea familieiimperiale; un altul aparþinea bunei ei prietene, Anna Vîrubova, o femeiecorpolentã care pãrea mai bãtrânã decât cei treizeci de ani ai sãi.

Vîrubova a fost cea care a primit un telefon de la Munia Golovina înacea sâmbãtã dimineaþa. A auzit cã Rasputin, „Prietenul Nostru“, cum îispunea cuplul imperial, ieºise cu o noapte înainte ºi nu se mai întorseseacasã. Este posibil ca ºi Iusupov sã se afle în aceeaºi situaþie.

Vîrubova personal primise ºi ea ameninþãri cu moartea. Duºmanii luiRasputin considerau cã el, Vîrubova ºi Þarina alcãtuiau un triumvirat maleficaflat în spatele Þarului. În aceastã perioadã ea îºi petrecea ziua în casa ei,dar dormea la Palatul Aleksander, unde a invitat-o Þarina ca sã-i asigureprotecþie.6 Vîrubova i-a dat de înþeles Þarinei cã absenþa lui Rasputin stârneaîngrijorare.

Ministrul de Interne, Aleksander Protopopov, a primit în zori oinformaþie strict confidenþialã de la guvernatorul Petrogradului, AleksanderBalk, care îi comunica faptul cã în oraº circula zvonul cã Rasputin fuseseîmpuºcat la Palatul Iusupov, în primele ore ale dimineþii. Ca urmare,Protopopov a fãcut o vizitã incognito în casa lui Rasputin ºi a descoperit cãacesta nu se întorsese acasã.

Ceva mai tîrziu, în cursul dimineþii, Protopopov a semnat decretul nr.573, prin care se iniþia o anchetã urgentã ºi secretã în legãturã cu „dispariþialui Grigori Efimovici Rasputin“. Ca anchetator-ºef, Protopopov l-a numitpe generalul P.K. Popov, comandatul-ºef al Corpului de Jandarmi. Popovera un anchetator energic ºi capabil, care se specializase în anchete politice.Înainte de 1914 fusese ºeful Ohranei din oraº. El a început prin a le luadeclaraþii poliþiºtilor care fuseserã mobilizaþi la Palatul Iusupov ºi ofiþerilorstaþionaþi pe partea opusã a canalului. Vãzute de la secþia de poliþie, toateintrãrile ºi ieºirile dinspre înaltele porþi ale palatului de peste canal erauputernic luminate. ªi zgomotele se auzeau foarte bine peste apã. Noapteatrecutã s-a întâmplat cu adevãrat ceva, mai ales în curtea din faþa casei delângã palat. Aceastã casã era mai puþin impozantã decât clãdirea principalã,dar aparþinea tot Iusupovilor.

Imediat, o telegramã bine conceputã a fost trimisã Þarului la Stavka,pentru cã, pe timp de rãzboi, Comandamentul General al Armatei erastaþionat acolo, la Moghilev, la câteva sute de mile sud de Petrograd, înnoaptea de vineri 16 decembrie.

17


Lângã casa de pe Moika 94 aparþinând prinþului Iusupov, un poliþistaflat la post a auzit câteva focuri de armã trase cu pistolul ºi imediat afost invitat în biroul prinþului Iusupov, unde se afla acesta ºi o persoanãnecunoscutã, care s-a prezentat ca fiind Puriºkevici. Acesta din urmã aspus „Sunt Puriºkevici. Rasputin a murit. Dacã îþi iubeºti Þarul ºi patria,nu scoþi un cuvânt“. Poliþistul a raportat acestea superiorului sãu.Cercetarea fãcutã în aceastã dimineaþã a stabilit cã în jurul orei 3a.m., unul dintre musafirii lui Iusupov a tras focuri de armã în curteaalãturatã clãdirii de la 94, care are o intrare ce duce direct în biroulprinþului. S-a auzit un strigãt ºi zgomotul plecãrii unei maºini.Trãgãtorul era în uniformã de teren. La o examinare rapidã a zãpezii,s-au observat pete de sânge. Când a fost chestionat, în biroulguvernatorului oraºului, tânãrul prinþ a afirmat cã dãduserã o petrecereîn noaptea aceea, dar cã Rasputin nu fusese acolo.

Investigaþiile în apartamentul lui Rasputin din strada Gorohovaia64 au scos în evidenþã cã pe 16 decembrie, la 9,00 p.m., Rasputin,aºa cum fãcea de obicei, a dat drumul gãrzii de corp ºi maºinii,spunând cã nu mai iese în noaptea aceea ºi cã se culcã. În urmainterogãrii servitorilor ºi a paznicului s-a stabilit cã la 12,30 a.m. s-aapropiat o maºinã mare, cu capotã de pânzã, ºi în ea erau o persoanãnecunoscutã ºi ºoferul. Persoana necunoscutã a mers spre uºa dinspate a apartamentului lui Rasputin, care pãrea cã-l aºteaptã de vremece l-a salutat ca pe o veche cunoºtinþã, ºi a plecat cu el pe aceeaºiuºã. S-au urcat în maºinã ºi au pornit în jos pe strada Gorohovaia,spre strada Morskaia.

Rasputin nu s-a întors acasã ºi eforturile de a-l gãsi s-au doveditdeºarte. Existã motive întemeiate sã presupunem cã a fost împuºcatîn curtea lui Iusupov, corpul fiindu-i dus în afara oraºului ºi ascunsundeva7.

Acest raport al Ohranei i-a fost înmânat Þarului în persoanã. Ideea cãRasputin a putut fi omorât l-a îngrozit. Scenele pe care Þarina o sã le facã;învinuirea, resentimentul, isteria. Pe de altã parte, putea sã-ºi recapeteautoritatea în propriul cãmin...

Rostirea numelui lui Vladimir Puriºkevici, un bine-cunoscut membrual Dumei (parlament) ºi monarhist, aprig opozant al lui Rasputin, îl puteaînspãimânta pe Þarul Nicolae, dar nu atât de mult ca menþionarea numeluiprinþului Iusupov, care era cãsãtorit cu nepoata sa. Trebuie, de asemenea, sãfi fost îngrijorat aflând cã acest vãr de-al doilea ºi cândva protejat, Marele

18

ANDREW COOK

Duce Dmitri Pavlovici, fusese ºi el prezent la Palatul Iusupov vineri noaptea.Dar Dmitri a fost întotdeauna un apropiat – prea apropiat – al lui Felix8.

În dupã-amiaza aceea, Þarina – nemþoaicã prin naºtere, dar crescutã înAnglia – a mâzgãlit o notiþã cãtre Þar, la Stavka, în incoerenta ei limbãrusã.

Suntem alãturi unul de altul – îmi imaginez sentimentele noastre– totuºi – Prietenul Nostru a dispãrut. Ieri A[nna Vîrubova] l-a vãzutºi el i-a spus cã Felix i-a cerut sã vinã noaptea; o maºinã o sã-l iaca s-o vadã pe Irina...

Noaptea asta mare scandal în casa lui Iusupov. Dmitri[Pavlovici], Puriºkevici etc. toþi beþi. Poliþia a auzit împuºcãturi,Puriºkevici a alergat þipând la poliþie cã Prietenul Nostru a fostomorât.

Poliþia cerceteazã...Felix doreºte sã plece la noapte în Crimeea, [eu] implorat Kalinin

[Protopopov] sã-l opreascã...Felix pretinde cã el n-a venit niciodatã în casã ºi nici nu i s-a

cerut. Pare chiar o capcanã. Eu mai cred încã în mila lui Dumnezeu...Nu pot ºi nu cred cã a fost omorât. Domnul e milostiv... vino

repede – nimeni n-o sã îndrãzneascã sã se atingã de ea [AnnaVîrubova] sau sã-i facã ceva cât timp eºti aici.

Felix vine adesea aici la el ...9

Protopopov a trimis un memorandum cãtre ºeful Gãrzii Palatului,generalul Voikov. Voikov nu a fost la Þarskoe Selo sãptãmâna aceasta. Notalui Protopopov conþinea multe informaþii despre îmbrãcãmintea lui Rasputin– „o cãmaºã scumpã ºi o hainã de blanã“ – ºi adãuga cã la Palatul Iusupova avut loc o petrecere cu o noapte înainte ºi cã jandarmeria a început acumo investigaþie completã.

În ce mã priveºte, am ordonat ca investigaþia sã fie condusã dupãlegea marþialã, cu scopul de a elucida în profunzime ºi fãrã întârzieretoate împrejurãrile cazului. Dorinþa Maiestãþii Sale este de a mergeîn liniºte, luni, direct la Þarskoe Selo, fãrã sã vã cheme la Petrograd10.

Munia Golovina l-a sunat pe Iusupov, aºa cum a promis. ªtia cã stã lapalatul socrului sãu, Marele Duce Aleksander Mihailovici, nu departe deMoika, deoarece propriile lui apartamente de la Palatul Iusupov erau înrenovare. Servitorii i-au spus cã „ei“ dorm încã; aceasta susþinea teoria eipotrivit cãreia Iusupov ºi Rasputin au fost plecaþi la ºatra þiganilor.

19


Când a ajuns la apartamentul lui Rasputin, în strada Gorohovaia, acestaera plin de lume. Unii pãreau îngrijoraþi, dar ezitau sã-ºi manifeste teamapentru a nu le speria pe fiicele lui Rasputin. Fetele erau foarte încordate.Munia ºi-a cerut scuze cã o ia pe Maria cu ea ca sã mai aducã niºte rãcoritoareºi amândouã au luat-o peste mormanele de zãpadã, în josul strãzii, spremagazinul de fructe care avea telefon. Munia a sunat din nou, dar de dataasta servitorii i-au spus cã Iusupov a plecat. A lãsat un mesaj. S-au întors înapartament, sperând cã o s-o sune el curând.

Câteva mile mai la nord, peste fluviul Neva, foarte lat, care despãrþeaelegantul Petrograd de Fortãreaþa Sf. Petru ºi Pavel de insulele bineîmpãdurite, paznicul podului, Feodor Kîzmin, ºi-a început serviciul la prânz.Mica Nevã separa aici insula Petrovski de insula Kristovski. Kîzmin trebuiasã strãbatã podul, de la un capãt la altul, la fiecare orã11. Podul era acoperitde un strat gros de zãpadã ºi fiecare urmã a recentei crime era vizibilã. Campe la ora unu ºi-a încheiat rondul, sub un cer apãsãtor ºi cenuºiu ºi otemperaturã de mai multe grade sub zero, când niºte muncitori aflaþi întrecere pe acolo i-au spus cã mai departe, în spate, era sânge pe pod, pebarierã ºi pe stâlp, iar o cizmã zãcea pe gheaþã. S-a dus sã verifice ºi a vãzutcã aveau dreptate. El nu observase toate astea înainte. S-a dus sã caute unpoliþist care, cercetând, a constatat ºi el cã aveau dreptate ºi a plecat încãutarea unui inspector, Asonov. S-au întors cu toþii ºi inspectorul a fãcutmãsurãtori, a luat note ºi l-a convins pe Kîzmin sã pescuiascã cu un harponºi sã scoatã „galoºul bãrbãtesc ºi cizma uzatã, mãsura 10, fãcutã deTreigolnik“.

Nedorind sã stârneascã agitaþie, inspectorul Asonov a prezentat raportuldupã-amiazã devreme.

Cercetarea suprafeþei de apã de lângã locul menþionat îndeclaraþie, unde gheaþa încã nu a acoperit apa ºi s-au format ochiuride apã, a fost efectuatã ºi nu s-a constatat nimic suspect. Galoºul ºicizma care au fost scoase din apã au fost înmânate paznicului FeodorKîzmin, pânã la alte instrucþiuni12.

La fel stãteau lucrurile ºi la jandarmerie; Poliþia Fluvialã trebuia sã seocupe de asta ºi sistemul se urnea greu la treabã. Pãrea greu de crezut cãniciun scafandru n-a cercetat Podul Petrovski încã de sâmbãtã. Nimeni n-avenit sã-i punã întrebãri lui Kîzmin, în ghereta lui, despre cizmã sau galoº,ºi nici nu s-a interesat dacã au fost gãsite. În fine, la prânz, Iusupov a telefonatla apartamentul din strada Gorohovaia ºi a cerut sã vorbeascã cu Munia

20

ANDREW COOK

Golovina. Ea a luat receptorul ºi – conºtientã cã cei din Ohrana ascultau – avorbit în englezã. Pãrea agitatã. Imediat dupã discuþie a plecat, spunându-iMariei cã o sã se întoarcã, dar cã trebuie sã vorbeascã cu Iusupov întrepatru ochi. În drum spre casã s-a întâlnit cu mama ei pe Moika. Maria ºiceilalþi au observat cã pãrea agitatã. ªi când a ajuns acasã, este posibil caînainte sã vinã Iusupov, Anna Vîrubova sã o fi sunat ca sã-i spunã cã Ohranaîl suspecteazã pe Iusupov deoarece, dupã cum afirmã el, Munia s-a repezitºi a spus cu voce ºuierãtoare: „Ce ai fãcut cu el? Ei susþin cã a fost omorât încasa ta ºi cã tu ai fost cel care l-a omorât“13.

Iusupov a încercat s-o liniºteascã. I-a spus cã dimineaþã poliþiºtii aurãscolit peste tot în palat – el a dat o micã petrecere azi-noapte ºi lucrurileau cam scãpat de sub control; prietenul lui apropiat, Dmitri, Marele DuceDmitri Pavlovici, a împuºcat unul dintre câinii din curte din greºealã. Afost mare zarvã – exista o secþie de poliþie chiar peste canal, lângã Ministerulde Interne, aºa cã, desigur, au auzit focul de armã – ºi apoi Puriºkevici aspus ceva prostesc poliþistului despre împuºcarea lui Rasputin, iar în zori,un grup de magistraþi anchetatori s-au întors ºi au întrebat de Rasputin ºis-au uitat la petele de sânge lãsate de câine în zãpada din curte. Dar Rasputinnu era nici mãcar pe-aproape! Întâmplãtor, el a sunat când petrecerea era întoi ca sã-i cearã lui Iusupov sã meargã împreunã la þigani, dar Iusupov s-ascuzat spunând cã are musafiri. S-a întors, într-adevãr, la petrecere ºi le-aspus tuturor ce a zis Rasputin. Oricum, a fost rãu scuturat de magistraþiianchetatori, apoi, dimineaþã, la palatul socrului sãu, unde încerca sã doarmãpuþin, a fost trezit de un poliþist numit Grigoriev ºi a trebuit sã ia întreagapoveste de la capãt. A explicat amãnunþit situaþia. Lucrurile erau clare acum.Munia avea unele îndoieli.

„Totul este îngrozitor“, a spus ea. „Împãrãteasa ºi Anna[Vîrubova] sunt convinse cã tu l-ai omorât noaptea trecutã în casata.“

„Vrei sã suni la Þarskoe Selo ºi sã întrebi dacã mã primeºteîmpãrãteasa? O sã-i explic totul ei, dar fã-o repede.“

[Munia] a telefonat la Þarskoe Selo ºi mi-a spus cã împãrteasamã aºteaptã. Când eram gata de plecare, m-a bãtut pe mânã: „Nu teduce la Þarskoe Selo, te implor“, a spus ea. „Ceva îngrozitor se vaîntâmpla cu tine dacã te duci; niciodatã n-o sã creadã cã eºtinevinovat...“14

21


„Ceva îngrozitor“ i s-a întâmplat lui Iusupov când Anna Vîrubova asunat ºi i-a spus cã Þarina s-a prãbuºit leºinatã ºi nu vrea ca Iusupov sã vinãla Palatul Aleksander, dar porunceºte sã aºtearnã totul pe hârtie. A promiscã o s-o facã ºi a plecat.

Dupã-amiazã, mai târziu, Munia s-a întors la apartamentul lui Rasputincu mama ei, sperând cã Iusupov a spus adevãrul. Probabil cã figura pe listasuspecþilor, dacã poliþia fãcuse o listã cu persoanele care-i purtau picã luiRasputin. Pe de altã parte, o asemenea listã ar fi fost cu adevãrat foartelungã. ªi în apartament, în seara aceea, la fel gândeau cu toþii ºi au începutsã se teamã de ce era mai rãu, iar când Munia ºi mama ei au început sãplângã uºor, au auzit o bãtaie grea în uºã.

Vizitatorii erau îmbrãcaþi în uniformã. Generalul Popov ºi lt.-col. Popelde la Detaºamentul Corpului de Jandarmi au explicat cã se aflã acolo ca sãînceapã unele cercetãri în numele Ministerului de Interne.

Popov vorbise deja cu ordonanþa lui Iusupov, Ivan Nefedev, la PalatulIusupov ºi remarcase cã s-au petrecut câteva mici schimbãri de atitudine înrândul servitorilor de acolo. Dupã spusele lui Nefedev, în noaptea de vineri16 decembrie,

Nu am auzit nicio împuºcãturã, nici în sufragerie, nici afarã în stradã.Cam pe la ora 4 a.m. a sunat clopoþelul ºi am intrat în biroul prinþului.Musafirii erau deja plecaþi. Prinþul mi-a spus sã mã duc în curte ºi sãvãd ce s-a întâmplat acolo. M-am dus afarã prin intrarea lateralã caredãdea în curtea casei de la numãrul 92; oricum, în momentul acela nuera nimeni acolo ºi nu am observat nimic anormal. Am raportat toateastea prinþului. Câteva minute mai târziu a sunat din nou clopoþelul, ºiprinþul mi-a poruncit sã mã mai uit o datã în curte pentru cã acolo eraun câine mort. Am ieºit prin uºa lateralã în curtea casei de la numãrul92 ºi de data aceea am observat un câine mort întins lângã gard...câinele mort era o corciturã care obiºnuia sã stea pe lângã casa luiIusupov. Nu mai am nimic de spus în aceastã problemã.

Munia Golovina a fost interogatã sâmbãtã. Ceilalþi au trebuit sã aºteptepânã a doua zi dimineaþã, care avea sã se dovedeascã norocoasã pentruanchetatori, deoarece atitudinea femeii faþã de poliþie se schimbase pestenoapte. Munia i-a spus lui Popov cã, vineri 16 decembrie,

am ajuns în apartamentul lui Grigori Efimovici Rasputin în jurul orei12, la prânz, ºi am rãmas pânã pe la 10 seara. În noaptea acelei zile

22

ANDREW COOK

nu trebuia sã meargã nicãieri, deºi dimineaþã era uºor agitat ºi aspus cã, „O sã plec la noapte“, dar nu a precizat unde. Când l-amîntrebat dacã va pleca, el a rãspuns cã n-o sã-mi spunã. I-am zis cã,oricum, o sã ghicesc. Grigori Efimovici a spus apoi „o sã ghiceºti,dar n-o sã mã gãseºti“. Am avut aceastã discuþie în glumã ºi nu i-amdat nicio importanþã. Am plecat acasã în jurul orei 10 seara. GrigoriEfimovici obiºnuia sã le spunã vizitatorilor bãrbaþi „dragã“. Eu îispuneam prinþului Felix Iusupov „micuþul“... Prinþul Iusupov i-a fostprezentat prima oarã lui Rasputin cu vreo cinci ani în urmã, în casamea; mai târziu s-au întâlnit o datã sau de douã ori tot în casa noastrã.Anul acesta, 1916, prinþul Iusupov l-a vãzut pe Rasputin în casanoastrã ºi, dupã spusele prinþului, Rasputin i-a fãcut o impresie maibunã decât în anii precedenþi. Prinþul suferea de dureri în piept ºi l-amsfãtuit sã-l viziteze pe Rasputin acasã la el. Prinþul Iusupov l-a vizitatpe Rasputin cu mine de douã ori, la sfârºitul lui noiembrie ºi laînceputul lui decembrie 1916 – a rãmas în apartamentul lui Rasputin,de fiecare datã, mai puþin de o orã. Odatã Rasputin l-a întrebat peprinþ dacã îl ia la þigani. Acesta este motivul pentru care în dimineaþade [sâmbãtã] 17 decembrie, când fiicele lui Rasputin mi-au spus latelefon cã Grigori Efimovici a plecat cu o noapte înainte cu „micuþul“,adicã prinþul Iusupov, le-am asigurat cã nu au niciun motiv deîngrijorare. Am presupus cã s-au dus la þigani; el chiar a vrut sãanunþe dinainte locul unde se vor duce. În dupã-amiaza de 17decembrie, prinþul Iusupov mi-a fãcut o vizitã ºi mi-a spus cã GrigoriEfimovici i-a telefonat în noaptea de [vineri] 16 decembrie ºi i-asugerat sã meargã la þigani. Oricum, prinþul i-a zis lui Rasputin cã elare musafiri ºi cã nu poate merge în seara aceea. Când prinþul Iusupovs-a întors la musafirii lui, dupã aceastã conversaþie telefonicã, le-aspus: „ºtiþi ce mi-a cerut? Rasputin mi-a propus sã mergem la þiganiîmpreunã“. Aºa cã prinþul nu l-a vãzut pe Rasputin în timpul serii ºinopþii de 16 decembrie15.

De fapt, Iusupov a avut o dimineaþã foarte agitatã – alergând din locîn loc cu maºina. ªtia cã Rasputin a fost omorât; fusese profund implicatîn organizarea acestei crime. Acum se ocupa de acoperirea urmelor. A dato declaraþie guvernatorului oraºului, Aleksander Balk. Apoi a fugit de laPrefecturã înapoi la palatul din Moika, sã verifice petele de sânge lalumina zilei ºi sã ordone servitorilor sã înlãture orice probã incriminatoare,înainte de a alerga la Munia Golovina sã facã pe inocentul. A pãrãsit casaMuniei, care era tot pe Moika, cu scopul de a-l vizita pe Dmitri Pavloviciîn propriul apartament din Palatul Serghei, pe Nevski Prospect.

23


Dmitri Pavlovici, un bãrbat smead, cu ochi întunecaþi, era cu câþiva animai tânãr decât Felix Iusupov. În timpul prânzului a reuºit sã-i destãinuielui Iusupov ce s-a întâmplat exact, dimineaþa devreme, dupã ce el ºi ceilalþicriminali au dus cu maºina corpul lui Rasputin, ºi aproximativ unde l-auaruncat. Lt. Serghei Suhotin, care fusese cu ei cu o noapte înainte ºi asistasela crimã, a fost trimis sã-l aducã pe Vladimir Puriºkevici cu scopul de a-ºipune poveºtile cap la cap. Acest lucru era foarte important pentru cã, acum,Felix Iusupov trebuia sã compunã o scrisoare pentru Þarinã.

Puriºkevici, care din cauza limbii sale slobode provocase încurcãturaîn care se aflau, îºi pãstrase obiºnuitul lui aer de superioritate. Era un personajde modã veche, chel, cu ochelari rotunzi ºi iritabil. Aranjând dinainte caniºte membri ai Dumei, dornici – ºi erau cam 400 dintre ei – sã vizitezetrenul-spital la ora nouã, în dimineaþa dinaintea zilei de sâmbãtã 17decembrie, ºi-a petrecut dimineaþa arãtându-le împrejurimile. Ajutorulmedical ºi expertiza erau asigurate pentru soldaþii ruºi de pe front de circa300 de trenuri-spital particulare, ca acesta; multe persoane bogatesubvenþionau locomotivele, personalul ºi vagoanele frumos finisate, darpuþini cãlãtoreau regulat cu ele cum o fãcea el. A cãlãtorit de câteva ori înRomânia în ultima lunã, în timpul nedemnei retrageri în care trupeleromâneºti ºi ruseºti au fost respinse de germani. Când s-a întors ultimaoarã, chiar cu ºase sãptãmâni înainte, a raportat personal Þarului, la Stavka,despre situaþia din Reni, Brãila ºi Galaþi. A ales anume aceastã zi de sâmbãtãca sã plece încã o datã într-o misiune de binefacere16.

El, soþia lui ºi doi fii erau deja instalaþi în vagonul personal ºi trenulurma sã plece din gara Varºovia, din Petrograd, în acea searã, într-o lungãcãlãtorie peste câmpiile înzãpezite ale Rusiei ºi Ucrainei. Soþia lui eracalificatã ca sorã ºi fiii lui lucrau ca sanitari. Puriºkevici îi susþinea ºi eraanimat de dorinþa sincerã de a colabora cu ei. Acþiunile lui umanitare s-audovedit salutare, cu toate cã era subvenþionat, în cele din urmã, de sinistrasocietate Sutele Negre, o societate secretã pro-germanã a autocraþilor ruºi.Se spune cã Puriºkevici folosea de multã vreme aceste „importante canale“de finanþare, Sutele Negre ºi altele asemãnãtoare; astfel de societãþi plãteaupentru pogromuri împotriva populaþiei evreieºti17.

Puriºkevici a dormit îmbrãcat ºi a petrecut dimineaþa de sâmbãtã, 17decembrie, conducându-ºi musafirii prin tren, iar dupã-amiaza hoinãrind ºifãcând vizite. Era pe cale sã ia ultima masã înainte de plecarea trenuluicând Suhotin a venit sã-l ia la Palatul Serghei pentru ultimul instructajconspirativ. Mai târziu a povestit cã:

24

ANDREW COOK

La palat le-am gãsit pe amândouã gazdele ºi pe Iusupov. Erauextrem de agitaþi ºi beau cafea cu coniac, canã dupã canã. Au declaratcã nu au dormit deloc în ultima noapte ºi nu voiau sã aibã o zi ºi maineplãcutã, pentru cã Împãrãteasa Aleksandra Feodorovna [Þarina] afost deja informatã de dispariþia ºi chiar de moartea lui Rasputin ºi„ne-a acuzat pe noi ca fiind criminalii“18.

Toþi conspiratorii au contribuit la alcãtuirea scrisorii lui Iusupov. Textulacesteia exprima deopotrivã politeþe linguºitoare ºi inocenþã...

Maiestatea Voastrã Imperialã,M-am grãbit sã mã supun ordinului Maiestãþii Voastre ºi sã

raportez ce s-a întâmplat în casa mea în noaptea trecutã...Am organizat un mic supeu de inaugurare în noua mea reºedinþã

ºi mi-am invitat prietenii, câteva doamne ºi pe Marele Duce DmitriPavlovici. Pe la miezul nopþii am fost sunat de Grigori Efimovici,care m-a invitat sã merg cu el la þigani. Am refuzat, invocând dreptscuzã petrecerea din propria-mi casã, ºi l-am întrebat de undevorbeºte, pentru cã puteau fi auzite multe voci pe fir. Dar el a rãspuns„vrei sã ºtii prea multe“, ºi cu asta a închis. Asta este tot ce am auzitde la Grigori Efimovici toatã noaptea...

La ora trei, majoritatea musafirilor mei au plecat ºi, dupã aceeai-am spus la revedere Marelui Duce ºi celor douã doamne, ºi m-amretras în biroul meu cu ceilalþi 19.

Era un tablou înduioºãtor. Înconjurat de musafirii lui importanþi,savurând o ultimã cupã cu bãuturã în faþa focului care trosnea.

Dintr-odatã am avut impresia cã în apropiere s-a tras un foc dearmã. Mi-am chemat oamenii ºi le-am poruncit sã vadã ce s-aîntâmplat. S-au întors aproape imediat, raportând cã s-a auzit oîmpuºcãturã, dar nimeni nu ºtia de unde venea...

Astfel de relatãri erau nenumãrate. Þarina nu pãrea sã fie convinsã.Iusupov trebuia sã plece sâmbãtã seara sã-ºi întâlneascã soþia, care nu

se simþea foarte bine, ºi pe copilul lor în Crimeea ºi sã petreacã sãrbãtorilede Crãciun. Marele Duce Dmitri Pavlovici, ofiþer activ, urma sã se întoarcãla cartierul general al Þarului, la Stavka, duminicã.

Astãzi, sâmbãtã, era 17 decembrie la Petrograd, unde calendarul Iulian

25


era încã în uz. În Europa de Vest ºi în America de Nord era 30 decembrie.Aºa cã, pentru nou-venitul de treizeci ºi ºase de ani, Sir Samuel Hoare,ºeful Misiunii Secrete Britanice din Petrograd20, era ultima zi de muncã dinanul 1916. Mâine, el ºi soþia sa vor sãrbãtori în liniºte ajunul Anului Nou.Nu erau chiar aºa de bine integraþi în viaþa socialã a Petrogradului ca alþiofiþeri ai Misiunii. Individul cu pãrul zburlit ºi faþã deschisã se afla în dupã-amiaza aceea de sâmbãtã la întâlnirea Comitetului pentru LimitareaPretenþiilor Duºmanului – o întrunire a Dumei care s-a þinut în pofidaprorogaþiei Dumei din ziua precedentã. Subiectul discuþiei era protejareabunurilor Rusiei de Puterile Centrale – Germania, Turcia ºi Italia – pentru anu pãrãsi þara.

Lucrãrile trenau dupã obiceiul rusesc, în detrimentul timpului. Hoareîºi amintea cã:

De mai multe ori în timpul ºedinþei, unii membri au pãrãsitîncãperea ºi s-au întors pentru a ºuºoti cu vecinii lor. În momentulacela nu am dat atenþie întreruperii lucrãrilor. Dupã plecareamembrilor Comitetului, am mers cu preºedintele ºi cu secretarul într-oaltã camerã pentru a discuta diferite subiecte legate de publicareaListei Negre Ruseºti. Înainte de a continua discuþiile, un bine-cunoscutoficial din Ministerul Comerþului a venit cu ºtirea cã Rasputin a fostomorât, în dimineaþa aceea, de Marele Duce Dmitri Pavlovici ºi deprinþul Iusupov. Profesorul Struve, preºedintele Comitetului, a trimisimediat dupã ziarul de searã. Gazeta Bursei publicase ºtirea. GazetaBursei insera întotdeauna titlurile principale, cu litere mari, pe primapaginã. În acest caz, titlurile cu litere mari erau rezervate propunerilorde pace, iar cele cu litere mai mici luptelor din România. Urma titlul:Moartea lui Grigori Rasputin în Petrograd. Pe pagina a doua, ºtireaera redatã abia într-un rând ºi ceva. Anunþul suna în felul urmãtor:La ora ºase, în aceastã dimineaþã, Grigori Rasputin a murit dupã opetrecere datã în una dintre cele mai aristocratice case din centrulPetrogradului.

Pentru cineva care se afla în Rusia de numai câteva luni, ºtireaera aproape nãucitoare. Pentru o persoanã publicã cum era profesorulStruve, un bãrbat care s-a situat în fruntea vieþii politice ºi economiceruseºti, ºtirea pãrea de-a dreptul incredibilã. ªi cum nu voiam sã lasimpresia cã mã amestec în treburile interne ruseºti, nu am încercatsã discut situaþia; nici nu mai trebuie sã spun cã am reluat prozaicanoastrã conversaþie despre Lista Neagrã21.

26

ANDREW COOK

„Nu am încercat sã discut situaþia.“ O remarcã ciudatã pentru ºefulMisiunii Secrete Britanice; dar elucidarea întâmplãrilor care nu pãreaucredibile nu era specialitatea lui Hoare.

În duminica urmãtoare, dimineaþa, s-a apucat sã schiþeze un raport pecare intenþiona sã-l trimitã la Londra. Pentru aceasta „a luat legãtura cudiferiþi oameni reprezentând diferite clase sociale ºi curente de opiniediferite“ ºi a conchis cã Iusupov a tras vineri noaptea „un glonþ“ care a fosturmat de mai multe trase de Marele Duce. A auzit mai mult decât o singurãversiune a celor întâmplate, dar „varianta acceptatã de majoritate era cã atras ºi a pãrãsit casa într-o maºinã. Se presupunea cã maºina a dus corpul înInsule, unde a fost aruncat în mare sau într-unul dintre râuri“.

Hoare era destul de convins de veridicitatea acestei versiuni ca sã scrietoate astea duminicã ºi sã le trimitã luni. Dar alte persoane din comunitateamilitarã ºi diplomaticã britanicã auziserã despre dispariþia lui Rasputin chiarînainte ca ziarele de sâmbãtã seara sã aparã22. Mulþi membri ai MisiuniiSecrete Britanice ocupau camere mai mult sau mai puþin în hotelul Astoria,vizavi de catedrala St Isaac, ºi nu se ºtia nimic despre ce au auzit sau dacã,într-adevãr ºi-au petrecut sâmbãta dormind pînã târziu dupã o noapte devineri plinã de evenimente. Dar onorabilul Sir Albert Stopford, afacerist ºidiplomat, un vizitator frecvent din Anglia, care era în general bine informatºi locuia întotdeauna la Hotel d’Europe pe Nevski, a petrecut regeºte noapteade vineri 16 decembrie, aºa cã a doua zi,

pe la 5 p.m., când a venit Seymour, dormeam. Un prieten din poliþie,pe care l-a întâlnit pe stradã, i-a spus cã Rasputin a fost împuºcat deFelix Iusupov, care a tras de trei ori asupra lui. Nu ºtia dacã Rasputina murit. A telefonat la ambasadã, dar Lady Georgina era plecatã. Eam-a sunat înapoi la 5,40 [p.m.] sã-mi spunã cã tocmai a auzitraportul... În hotel, zvonul era cunoscut de toatã lumea la 7,15 [p.m.]23.

Soþul lui Lady Georgina, ambasadorul britanic Sir George Buchanan, atelefonat prietenului sãu, Marele Duce Nikolai Mihailovici, o rudã a luiDmitri Pavlovici, sâmbãtã 17 decembrie, la cinci ºi jumãtate, ºi i-a spusnoutãþile. Stopford a plecat la teatru unde l-a vãzut pe „Marele Duce Boris[Vladimirovici], pe Marele Duce Dmitri [Pavlovici] ºi pe un vãr al luiIusupov“ despre care nu ºtia nimeni nimic precis. „Vãrul lui Iusupov“ eraprobabil Vera Koralli, o balerinã care la vremea aceea era amanta lui DmitriPavlovici. A stat scurtã vreme în Petrograd, cât timp a dat spectacole cuTeatrul Imperial din Moscova24.

27


Stopford a fost ºocat, dar nu l-a surprins prea mult suprimarea luiRasputin. A auzit cu zece zile înainte, se pare chiar de la Dmitri Pavlovici,fiindcã ºi-a notat timid în jurnalul sãu cã „un tragic deznodãmânt“ erainevitabil.

Acum, perseverând în minciunã, Felix Iusupov l-a vizitat (potrivitpropriului raport) pe A.A. Makarov, ministrul de Justiþie, care pãrea satisfãcutde povestea cu câinele împuºcat25, ºi pe Mihail Rodzianko, preºedinteleCamerei Deputaþilor din Dumã, cu care nu era în cele mai bune relaþii, ºicare „a salutat comportamentul meu cu voce tunãtoare“, pentru cã ºtia cãIusupov intenþiona sã-l omoare pe Rasputin. În timp ce se grãbea spre oraºîn mica lui maºinã de culoare închisã, Iusupov pãrea îngrijorat deoareceºtia cã Ohrana era scepticã în legãturã cu tot ce spunea ºi prefera sã-i ascultepe martorii poliþiei ºi pe funcþionarii care cercetaserã curtea palatului dinMoika 94. Dmitri Pavlovici, care s-a odihnit sâmbãtã dimineaþã înainte deultimul lui prânz cu Iusupov, era acum surescitat. În seara aceea a luat masala Yacht Club. Acolo l-a întâlnit pe vãrul tatãlui sãu, Nikolai Mihailovici,care auzise de scandal ºi de amestecul lui Iusupov de la Sir George Buchanan,la cinci ºi jumãtate26. Dmitri Pavlovici a pãrãsit teatrul devreme, ca sã eviteaplauzele27. A dat ordin sã se pregãteascã o petrecere în apartamentele luiºi, dupã ce au plecat de la teatru sau de la restaurant, musafirii au început sãsoseascã.

Iusupov s-a întors devreme ca sã ia cina în palatul socrului sãu,Aleksander Mihailovici, unde locuia. Dupã aceea s-a dus la garã ca sã iatrenul ºi sã plece din oraº. Cum a intrat în hol, un portar i-a spus cã odoamnã îl aºteaptã. Pretindea cã are o întâlnire cu el la ora ºapte. El nufãcuse niciun aranjament ºi, când a auzit cum este descrisã – „era îmbrãcatãîn negru, dar nu se vedeau trãsãturile pentru cã avea faþa acoperitã cu unvoal gros“, – a devenit suspicios ºi s-a uitat pe furiº la vizitatorii care aºteptau.Era una dintre „cele mai fervente admiratoare ale lui Rasputin“, aºa cã i-acerut portarului sã-i spunã cã o sã se întoarcã foarte târziu ºi s-a grãbit sãdisparã în mulþime28. Apoi, iatã cum sunã propria relatare a lui Iusupov:

Întregul oraº credea cã eu eram responsabil de dispariþia luiRasputin. Directori de fabrici ºi oameni de afaceri sunau sã-mi spunãcã muncitorii lor au hotãrât sã alcãtuiascã o gardã de corp care sãmã apere dacã se va dovedi necesar29.

Prinþul Iusupov a avut o zi lungã, care încã nu se terminase. Tocmai seretrãsese în camera lui sã discute evenimentele cu prinþul Feodor Romanov,

28

ANDREW COOK

unul dintre cumnaþii lui, când Nikolai Mihailovici a nãvãlit înãuntru, dornicsã-l vadã. Nikolai Mihailovici, un bãrbat de circa ºaizeci de ani, avea vederiliberale, ºi era foarte bun prieten cu Sir George Buchanan, ambasadorulbritanic 30. A sunat mai devreme, în cursul serii, dar l-a amânat; era însã, cusiguranþã, foarte insistent.

Ceilalþi au plecat ºi Nikolai Mihailovici a încercat sã-l pãcãleascã peIusupov pentru a-l determina sã spunã adevãrul. A ratat; a plecat; ºi, în celedin urmã, Iusupov s-a culcat31.

Puriºkevici, excentricul membru al Dumei, s-a evaporat din oraº sâmbãtãnoaptea, la ora zece, cu trenul-spital. El a fost cel care s-a lãudat primul cuuciderea lui Rasputin faþã de un poliþist; în plus, conform unei însemnãricare existã încã, nimeni nu i-a mai pus niciodatã vreo întrebare.

La câteva mile peste Neva îngheþatã ºi dincolo de pãdurile de pe InsulaPetrovski, Feodor Kîzmin trebuia sã-ºi încheie schimbul la miezul nopþii.Poliþistul în patrulare, pe care l-a vãzut dimineaþã, s-a îndreptat grãbit spreghereta lui ºi, imediat ce a predat serviciul gãrzii de noapte, Kîzmin a plecatîmpreunã cu poliþistul spre postul de poliþie, sã ducã cizma. (Pânã acum,majoritatea rapoartelor se referã la o singurã cizmã, una maro.)

Un inspector de poliþie a dus cizma, la ora trei în dimineaþa de duminicã,în strada Gorohovaia 64. Majoritatea celor din casã erau încã treji ºi prietenullui Rasputin, Aron Simanovici, stãtea cu fetele. Cizma a fost identificatã deSimanovici, Maria ºi Varvara Rasputina, de doi agenþi ai Ohranei ºi dedoamna dvornic, adicã portãreasa clãdirii, ca aparþinând dispãrutului GrigoriRasputin.

Dupã cum s-a aflat ulterior, petrecerea lui Dmitri Pavlovici de la PalatulSerghei a continuat pânã duminicã dimineaþã la ºapte ºi jumãtate, ºi a fost„cât se poate de deºãnþatã“.32

29


2

UMBRA SUSPICIUNII

Prinþul Felix Iusupov a fost interogat de generalul Popov de lajandarmerie. Data depoziþiei sale este duminicã 18 decembrie, dar dupãtoate probabilitãþile aceastã audiere a avut loc devreme, pentru cã, la sfârºituldimineþii, Iusupov, dupã cum reiese din propria declaraþie, s-a mutat dinpalatul unde i se ordonase sã rãmânã.

Iusupov a început prin a explica cum s-au cunoscut el ºi Rasputin:

Prima datã l-am întâlnit pe Rasputin cu vreo cinci ani în urmã,în casa Muniei Evghenievna Golovina. L-am vãzut de câteva ori încasa Golovinei. Anul acesta, 1916, l-am întâlnit în noiembrie, tot laGolovina, ºi mi-a fãcut o impresie mai bunã decât în anii precedenþi.Sufãr de dureri în piept ºi tratamentul medicamentos nu este preaeficient. Am vorbit despre asta cu Munia Evghenievna Golovina ºi eam-a sfãtuit sã mã duc acasã la Rasputin ºi sã-i spun ºi lui cum staulucrurile. A tratat multã lume ºi mi-ar fi putut fi de ajutor. La sfârºitullui noiembrie m-am dus la Rasputin însoþit de Golovina. Rasputinºi-a fãcut pasele ºi eu am considerat cã starea mea s-a îmbunãtãþituºor. La ultima mea vizitã, Rasputin mi-a spus: „o sã te vindecãmcomplet, dar trebuie sã mergem ºi la þigani, o sã întâlneºti acolo femeipricepute ºi boala ta o sã disparã cu totul“. Aceste cuvinte mi-aufãcut o proastã impresie.

Apoi cercetarea s-a orientat evident spre aºa-zisa vizitã la Palatul Iusupovîn noaptea de vineri 16 decembrie. Dupã ce ºi-a petrecut o mare parte din ziperfecþionându-ºi versiunea derulãrii evenimentelor, Iusupov n-a fãcut niciunefort sã explice împrejurãrile care au generat zvonurile acelea:

30

ANDREW COOK

În jurul datei de 10 decembrie, Rasputin mi-a telefonat ºi mi-apropus sã mergem la þigani. Am refuzat ºi am invocat ca pretext faptulcã aveam examen a doua zi. Pe parcursul întâlnirilor noastre, Rasputina deschis discuþia despre soþia mea, interesîndu-se unde ºi cumtrãieºte. A spus cã dorea sã o întâlneascã. I-am rãspuns, evaziv, cã aºputea fixa o întâlnire dupã întoarcerea ei din Crimeea. Oricum, nuvoiam sã-l introduc pe Rasputin în familia mea.

Iritat la gîndul cã l-ar fi putut invita pe Rasputin la Palatul Iusupov,Felix era acum grãbit sã-ºi facã depoziþia despre noaptea de 16 decembrie:

Am renovat camerele mele din Moika, iar Marele Duce DmitriPavlovici mi-a propus sã dau o petrecere de casã nouã. M-am hotãrâtsã invit la petrecere pe Vladimir Mitrofanovici Puriºkevici, câþivaofiþeri ºi doamne de companie. Din raþiuni evidente, n-o sã numescdoamnele care au fost prezente la petrecere. De asemenea, nu vreausã-i numesc pe ofiþerii care au participat la petrecere, pentru cã astaar putea da naºtere la bârfe ºi ar pune în pericol carierele acestoroameni nevinovaþi. Pentru a nu stânjeni doamnele, am poruncitservitorilor sã serveascã ceaiul ºi masa imediat ºi pe urmã sã nu maiintre în camerã. Majoritatea musafirilor au fost conduºi în apartamentnu prin uºa de la intrarea principalã a clãdirii din Moika 94, ci prinintrarea alãturatã, de la numãrul 92. Am pãstrat la mine cheia de laintrare. Am sosit acasã în jurul orei 10,00 p.m. Cred cã am folositintrarea de alãturi, de la numãrul 92, deºi nu pot fi sigur. În sufragerieºi în birou, totul era pregãtit pentru musafiri. Marele Duce DmitriPavlovici a sosit pe la 11,30 p.m.; a pãtruns în casã prin intrarea dinfaþã, apoi ceilalþi musafiri au început ºi ei sã soseascã. Toate doamnele,fãrã nicio îndoialã, au intrat pe uºa de alãturi, de la numãrul 92.Nu-mi amintesc pe unde au intrat bãrbaþii. Musafirii au luat ceaiul,au cântat la pianul de concert, au dansat ºi au mâncat.

Iusupov a continuat sã susþinã cã Rasputin nu a vizitat palatul în noapteaaceea, deºi, într-adevãr, a vorbit cu el:

În jur de 12,30–1,00 a.m. am urcat scãrile spre biroul meu, înaceeaºi clãdire, pentru cã am auzit telefonul sunând. Era Rasputin,care mã invita sã merg cu el la þigani. I-am rãspuns cã nu pot sã mergpentru cã am musafiri. Rasputin mi-a sugerat atunci sã-mi pãrãsesc

31


musafirii ºi sã merg cu el, dar am refuzat. L-am întrebat pe Rasputinde unde telefoneazã, dar n-a vrut sã-mi spunã. I-am pus lui Rasputinaceastã întrebare pentru cã în receptor se puteau auzi voci, niºtezgomote ºi chiar þipete de femeie, aºa cã am ajuns la concluzia cãRasputin nu suna de acasã, ci de la un restaurant sau de la þigani.Dupã aceastã conversaþie am coborât în sufragerie ºi le-am spusmusafirilor, „domnilor, Rasputin a vorbit cu mine acum un minut ºim-a invitat la þigani“. Musafirii au glumit pe tema asta ºi au râs,propunând sã mergem cu toþii, dar toatã lumea a rãmas pe loc ºi amcontinuat cu masa.

Popov cunoºtea deja povestea câinelui împuºcat pe care nu o acceptafãrã rezerve, aºa cum fãceau Balk ºi ministrul de Justiþie, Makarov. I s-acerut prinþului sã fie mai explicit. Cine a tras focul de armã? Unde ºi când?Iusupov a spus:

În jur de 2,30–3,00 a.m., douã doamne au decis sã plece acasã ºiau ieºit prin intrarea alãturatã. Marele Duce Dmitri Pavlovici le-aînsoþit. Când au ajuns afarã, am auzit o împuºcãturã, aºa cã am sunatclopoþelul ºi am poruncit unuia dintre servitori sã meargã în curte ºisã vadã ce s-a întâmplat. Servitorul s-a întors ºi mi-a raportat cã toatãlumea a plecat ºi cã în curte nu era nimic. Când am ieºit afarã, încurte, o persoanã se îndepãrta grãbitã de lângã câine. Purta o cãmaºãcenuºie, asemãnãtoare cu o uniformã militarã, era slab, dar nu l-amputut vedea la faþã din cauza întunericului. Când m-am întors în casã,am poruncit servitorului sã scoatã câinele din curte. L-am sunat apoipe Marele Duce Dmitri Pavlovici ºi i-am povestit întâmplarea cucâinele. Înãlþimea Sa Imperialã mi-a spus cã el a omorât câinele.I-am spus cã nu ar fi trebuit sã facã aºa ceva, cã a stârnit zgomot ºicã poliþia ar putea veni, iar faptul cã am dat o petrecere cu femei ardeveni public. Dmitri Pavlovici a replicat cã nu comisesem niciogreºealã ºi cã nu existau motive de îngrijorare. Am poruncit apoi sãfie chemat un poliþist din stradã ºi i-am spus cã, dacã i se puneauîntrebãri în legãturã cu împuºcãtura, sã rãspundã cã prietenul meu aîmpuºcat un câine1.

Declaraþia lui Iusupov despre noaptea crimei este un amestec de adevãr,mistificare ºi omisiuni pe care mai târziu ceilalþi le-au contrazis cu diferiteadevãruri ºi mult mai multe mistificãri ºi omisiuni. Deºi nu constituia miezulrelatãrii evenimentelor din noaptea aceea, cineva a cercetat împrejurãrile în

32

ANDREW COOK

care Iusupov pretindea cã s-a stabilit iniþial contactul cu Rasputin pentrua-ºi alina durerile de piept. Cu toate cã aceastã poveste a fost întãritã de ceaa prietenei familiei, Munia Golovina, când a fost chestionatã de Popov, defamilia lui Rasputin ºi de prietenii lui, ulterior aceºtia au respins-o.Amândouã fiicele ºi secretarul Aron Simanovici au susþinut cã Iusupov i-acerut lui Rasputin sã-l ajute pentru a-ºi reprima pornirile homosexuale2.

Duminicã la prânz, Iusupov s-a îndreptat cu maºina spre Palatul Serghei,pe Nevski Prospekt, unde urma sã rãmânã în camera oferitã de DmitriPavlovici. La urma urmei, Dmitri Pavlovici, în calitate de Mare Duce, nuputea fi hãrþuit de poliþiºti. Mutarea sa la Dmitri Pavlovici i-ar fi calmat pesocrii sãi ºi mai ales pe tinerii fraþi ai soþiei lui. Ca Romanovi, socrii lui nuaveau niciun motiv sã se teamã de lege, dar Marele Duce AleksanderMihailovici ºi Marea Ducesã Xenia n-ar fi vrut sã stârneascã nemulþumireaÞarului pentru cã gãzduiesc un suspect.

Palatul Serghei era o clãdire impunãtoare, din piatrã, amplasatã într-unpunct important de pe Nevski Prospekt, artera cea mai aglomeratã dinPetrograd. Domina Podul Anicikov, dincolo de Canalul Fontanka, ºi erapoziþionatã faþã în faþã cu palatul Mariei Feodorovna, mama Þarului.Deasupra nivelurilor inferioare se afla înalta salã de bal, piano nobile,susþinutã de jur împrejur de pilaºtri. Nivelurile superioare erau ocupate deSpitalul Anglo-Rus, unul din multele asemenea aºezãminte fondate cu scopulde a îngriji rãniþii aduºi de pe front. Dmitri Pavlovici a donat spaþiul ºi 200de paturi de spital au fost instalate în palat în 1915. Personalul ºiechipamentul erau „un dar din partea Angliei pentru Rusia“, donaþie cares-a constituit prin subscripþie publicã ºi susþinutã de Oficiul pentru Strãinãtateºi Crucea Roºie Britanicã. Lady Muriel Paget ºi Lady Sybil Grey conduceauspitalul cu ajutorul medicilor ºi surorilor britanice ºi cu un mic sprijin dinpartea oficialilor Crucii Roºii Ruse. Dmitri a fost fericit sã facã ceva care sãfie de folos – noblesse oblige, ºi aºa mai departe – ºi pe lângã asta, valetullui s-a spânzurat în aceastã clãdire, aºa cã nu voia sã se facã tam-tam, cândcineva pãrãsea spitalul povestind cã multe locuri din palat erau bântuite destafii. Spitalul a fost mutat în timpul iernii din 1915, când s-a instalatcanalizarea la bãile care arãtau jalnic înainte. Membrii familiei („un adevãratstup“, dupã pãrerea lui Lady Grey care era exasperatã) au continuat sã ocupemezaninul. În apartamentul lui Dmitri se pãtrundea printr-o uºã de la intrareaîn holul principal ºi pe o scarã secretã care ducea sus, spre camereledoctorului.

Ca Romanov, Dmitri putea fi constrâns numai de Þarul însuºi. Iusupov

33


trebuia sã se simtã relativ în siguranþã la el. Cei doi tineri aveau multe dediscutat, printre altele ºi despre detenþia în propria-i casã a MarianneiDerfelden, fiica vitregã a tatãlui lui Dmitri. Era o persoanã din cercul lordespre care se spunea cã fusese amanta lui Dmitri. Cineva trebuie sã-i fiinformat pe anchetatori cã ea a fost una dintre femeile prezente în PalatulIusupov. Nu era de acord cu influenþa pe care Rasputin o exercita asupraÞarinei, dar, în acelaºi timp, era ºi sora unuia dintre principalii susþinãtoriai acestuia. Detenþia ei, datoratã faptului cã fusese de faþã în noaptea crimei,nu i-a creat mari dificultãþi. Mama ei scria mai târziu:

Când am ajuns în Theatre Square 8, unde locuia Marianna, amfost oprite de doi soldaþi care ne-au lãsat sã trecem dupã ce ne-amspus numele. Toatã înalta societate era de partea Mariannei! Câtevadoamne pe care abia dacã le cunoºtea, au venit sã-ºi exprime simpatiapentru ea. Mulþi ofiþeri s-au prezentat ca sã-i sãrute mâna3.

Alt subiect fierbinte a fost telefonul pe care Dmitri i l-a dat Þarineiînainte de petrecerea pe care a organizat-o sâmbãtã seara. I-a ajuns la urechicã îl suspecteazã cã ar fi implicat în crimã ºi a sunat la Þarskoe Selo,exprimându-ºi dorinþa sã o vadã. Ea a refuzat. Era grav, pentru cã familiaimperialã l-a luat pe Dmitri sub aripa ei protectoare încã de pe când eracopil; l-au tratat frumos ºi îl ºtiau bine. Þarina nu l-ar fi tratat astfel, dacãn-ar fi fost sigurã cã el ºi Felix Iusupov aveau ceva de ascuns.

ªi ce era mai rãu abia urma. La prânz a sunat un aghiotant de la ÞarskoeSelo ca sã-l informeze pe Marele Duce Dmitri Pavlovici cã Þarina i-aporuncit sã rãmânã în Palatul Serghei, în stare de arest la domiciliu. A fostfurios, ºtiind cã numai Þarul putea, legal, sã emitã un asemenea ordin. Þarinaera cãsãtoritã cu Þarul Nicolae de douãzeci de ani ºi niciodatã nu s-aamestecat în treburile þãrii; Romanovii, Iusupovii, Obolenskii ºi Galiþinii –aristocraþi din Rusia – nu au plãcut-o niciodatã. Era preþioasã, plictisitoare ºiproastã. Dar Þarul Nicolae, o ºtia toatã lumea, fãcea exact ce-i spunea Þarina,ºi era un autocrat lipsit de iniþiativã. Dmitri s-a supus ordinului. Ce altcevaar fi putut face?

Vizitatorii au început sã aparã. ªi printre cei care s-au perindat toatãdupã-amiaza – ºi fireºte ºi în zilele urmãtoare – a încercat sã-i þinã companieºi Nikolai Mihailovici, prietenul ambasadorului britanic.

Marele Duce Nikolai Mihailovici a venit de mai multe ori pe zi,sau a transmis prin telefon cele mai nebuneºti mesaje, prezentate în

34

ANDREW COOK

termeni atât de misterioºi, încât nu se ºtia niciodatã cu adevãrat desprece era vorba. Întotdeauna a încercat sã ne pãcãleascã fãcându-se cãºtie totul despre conspiraþia noastrã, sperând ca în felul acesta sãscoatã de la noi secretul.

A luat parte activã la cercetarea corpului lui Rasputin. Ne-aavertizat cã Þarina, convinsã de complicitatea noastrã la asasinare,a cerut sã fim împuºcaþi pe loc...4

Despre Marele Duce Nikolai Mihailovici se ºtia cã-l detesta pe Rasputin.Dar era neobiºnuit de curios ºi probabil cã a încercat sã dovedeascã acestlucru. Sir George Buchanan a vrut sã afle ce s-a întâmplat cu adevãrat,pentru cã avea ºi el propriile suspiciuni. Poate ºi el voia sã-ºi dea seamadacã Iusupov ºi Dmitri, un cuplu de „fluturi“ de societate, erau capabili sã-ºisusþinã povestea. Pentru cã, acum, zvonurile ajunseserã pânã la Londra.

Generalul Popov ºi lt.-col. Popel fãceau progrese. Dupã ce cu o zi înainteavuseserã timp sã-i audieze pe servitorii lui Iusupov din Moika ºi pe MuniaGolovina, acum porniserã spre alte locuri. Popov le-a interogat pe Maria ºiVarvara Rasputina ºi pe Katia, servitoarea lui din strada Gorohovaia 64.Popel a luat declaraþii de la Ania, nepoata lui Rasputin, ºi de la îngrijitoriidin clãdirea de la 64, apoi s-a îndreptat spre centru, spre Moika, unde seaflau martorii poliþiei. Dupã aceea au plecat spre Insule ºi l-au întâlnit pepaznicul podului.

Fiicele lui Rasputin, care au identificat încãlþãmintea tatãlui lor, erauîngrijorate ºi dornice sã-l ajute pe Popov în desfãºurarea anchetei. Maria,fata mai mare, a admis cã tatãl ei se pregãtea sã-l întâlneascã pe Iusupov,„micuþul“, târziu, vineri noaptea, ºi cã Munia Golovina pãrea îngrijoratãieri, dupã ce a vorbit cu prinþul la telefon.

L-am vãzut pe prinþul Iusupov la noi acasã numai o datã – cucinci sau ºase zile înainte, asta trebuie sã fi fost în jur de 12 decembrie,anul acesta. Prinþul avea urmãtoarele trãsãturi distinctive: era deînãlþime medie, slab, palid, cu faþa lungã, cu cearcãne mari în jurulochilor, cu pãr ºaten. Nu-mi amintesc dacã avea barbã sau mustaþã.

Varvara, care avea ºaisprezece ani, nu a mai adãugat nimic. Interogatoriulpe care i l-a luat Popel Aniei a confirmat spusele Mariei, dar a adus în scenãun alt vizitator.

În jurul orei 1,00 p.m., în 16 decembrie, unchiul meu, GrigoriEfimovici, s-a întors de la baia centralã ºi s-a dus sã se culce. În ziua

35


aceea unchiul meu a avut mulþi vizitatori care îl mai vizitaserã ºianterior. Pe la 10,00 p.m., a venit o blondã dolofanã, numitã SoraMaria, cãreia i se zicea Sorã, deºi nu era. Puþin dupã miezul nopþii,unchiul meu s-a întins în pat complet îmbrãcat. Katia, care locuieºtecu noi, ºi eu însãmi ne-am apropiat de unchiul meu ºi l-am întrebatde ce nu se dezbracã. Unchiul meu a rãspuns cã „astãzi o sã mergsã-l vizitez pe Micuþul“. Mai târziu m-am dus la culcare ºi nu amauzit când a plecat unchiul meu ºi nici cu cine.

Katia, servitoarea, a confirmat cele spuse de Rasputin, cum cã a „rãmascomplet îmbrãcat ºi cu cizmele în picioare“.

Când l-am întrebat pe cine [trebuia sã viziteze], Rasputin arãspuns „Micuþul o sã vinã sã mã ia“ ºi mi-a poruncit sã mã duc laculcare... M-am dus în bucãtãrie, dar nu am adormit. Rasputin ºi-aîmbrãcat cãmaºa de mãtase brodatã cu dragoni ºi eu i-am încheiatnasturii. În momentul acela a sunat cineva la intrarea din spate.Rasputin a deschis uºa. Vizitatorul a întrebat „Nu e nimeni aici?“Grigori Rasputin a rãspuns „Nimeni, iar copiii au adormit. Intrã,dragã“. Amândoi au trecut prin bucãtãrie, pe lângã mine. Eu mãaflam în partea din spate a bucãtãriei, locul pentru servitoare. Amdat perdeaua la o parte ºi am vãzut cã musafirul era Micuþul,cunoscut de mine ca soþul Irinei Aleksandrovna... I-am recunoscutfaþa. Nu pot sã spun dacã avea gulerul hainei ridicat. Ceva maitârziu, Rasputin a trecut prin bucãtãrie. De data asta eram în pat.Grigori Rasputin a spus cu voce joasã cã a încuiat uºa din faþã ºi cão sã iasã prin spate, ºi cã se va întoarce tot pe acolo, ºi mi-a poruncitsã închid uºa în urma lui. Am rãspuns „Da“ la toate aceste ordine,în timp ce eram în pat, ºi am încuiat uºa dupã ce au plecat. Deatunci nu l-am mai vãzut pe Grigori Efimovici5.

Munia Golovina i-a spus Katiei cã Iusupov a negat cã a fost în casa luiRasputin, dar Katia, când a auzit asta, a insistat cã nu a minþit; persoana pecare a vãzut-o era „Micuþul“.

Dupã aceea Maria Evghenievna Golovina nu ne-a mai vizitat.Trãsãturile distinctive ale Micuþului sunt urmãtoarele: destul de înalt,slab, cu faþã slabã, nas drept, pãr întunecat, fãrã mustaþã ºi barbã,cu cearcãne vinete sub ochi.

36

ANDREW COOK

Popel a chestionat-o apoi pe portãreasã, dvornik, care era angajataOhranei. Era o femeie de douãzeci ºi opt de ani, analfabetã, ºi nu aveaniciun fel de pãreri despre chiriaºii de la numãrul 64.

În 16 decembrie l-am vãzut pe Grigori Rasputin numai o datã,pe la ora 3,00 p.m., când s-a întors de la baia centralã ºi când aintrat în clãdire prin uºa din spate. De dimineaþã nu a primit niciunvizitator, pentru cã era foarte beat6. Nici când s-a întors de la baiacentralã nu era foarte treaz. Nu a avut mai mult de ºapte vizitatoriîntre 3,00 p.m. ºi miezul nopþii; la fel obiºnuiau sã-l viziteze ºi înainte.Numai pe la 10,00 p.m. a sosit o doamnã pe care nu am mai vãzut-opânã atunci ºi a rãmas cu Rasputin pânã la 11,00 p.m., când a plecat.Doamna avea urmãtoarele trãsãturi distinctive: pãr blond, în jur de25 de ani, de înãlþime medie, de constituþie medie. Purta o hainãlargã, cenuºiu-închis, ºi ghete de aceeaºi culoare, numai ceva maiînchisã, ºi o pãlãrie neagrã fãrã voal. Când am încuiat poarta dinfaþã, la miezul nopþii, Grigori Rasputin era acasã. Nu ºtiu când apãrãsit clãdirea sau cu cine, pentru cã a plecat prin uºa din spate7.

Paznicul care a fost de serviciu la clãdire în noaptea aceea a spus cã elera afarã, lângã porþi, când

... curând dupã 1,00 a.m., o maºinã mare a ajuns în dreptulporþilor. Maºina era de culoare kaki, cu capotã de pânzã ºi avea oroatã de rezervã în spate. Maºina a venit din direcþia Fontanka. Aîntors ºi a oprit. O persoanã necunoscutã mie a ieºit din maºinã ºi avenit direct spre ghiºeul de la poartã. L-am întrebat la cine merge ºia rãspuns „Rasputin“. Am deschis poarta ºi i-am spus „Asta esteintrarea din faþã“, dar strãinul a spus cã trebuie sã intre prin spate.S-a îndreptat imediat cãtre intrare. Era clar cã persoana cunoºteaclãdirea. Aproape dupã 30 de minute, strãinul a ieºit împreunã cuG.E. Rasputin. Au intrat în maºinã ºi au pornit înapoi spre Fontanka...ªoferul pãrea ceva mai bãtrân decât strãinul, în vârstã cam de 35 deani, purta mustaþã potrivitã, fãrã barbã, ºi era îmbrãcat într-o hainãneagrã cu guler îmblãnit, pãlãrie de blanã ºi mãnuºi lungi roºii. Dupãce a plecat, Rasputin nu s-a mai întors acasã8.

Popel a pornit spre strada Morskaia. Acolo l-a interogat pe Efimov,poliþistul care a fost de santinelã în noaptea dispariþiei, în faþa Ministerului

37


de Interne, peste canal, vizavi de Palatul Iusupov de pe Moika 94 ºi de casaalãturatã de la numãrul 92.

Eram la postul meu din faþa clãdirii cu numãrul 61 de pe stradaMoika. La 2,30 a.m. am auzit un foc de armã ºi dupã trei sau cincisecunde, alte trei focuri de armã au urmat repede unul dupã altul.Zgomotul împuºcãturii venea dinspre strada Moika, din zona clãdiriide la numãrul 92. Primul foc de armã a fost urmat de un þipãt ascuþit,ca de femeie; apoi s-a fãcut liniºte. În primele 20–30 de minute careau urmat dupã împuºcãturi nu a trecut nicio maºinã sau trãsurã pestrada Moika. Abia dupã o orã ºi jumãtate, o maºinã a rulat de-alungul strãzii, dinspre Podul Albastru spre Poþeliev. Nu a oprit nicãieri.Am raportat despre focurile de armã, prin telefon, la Secþia a treia depoliþie Kazan, apoi m-am îndreptat spre locul de unde s-au auzitîmpuºcãturile9.

Probabil fãrã nicio tragere de inimã. Ofiþerul Efimov avea cincizeci ºinouã de ani ºi reflexe întârziate. Un moment mai târziu l-a vãzut pe poliþistulcare patrula, Vlasuk, venind pe Podul Pociamski, peste canal, de pe parteastrãzii Moika. ªi el a auzit împuºcãturile, dar a crezut cã se trãsese de undevade lângã biserica germanã de pe Moika. Dar Efimov a insistat cã bubuiturileveneau de la numãrul 92. Vlasuk, cu zece ani mai tânãr, dar probabil nu cumult mai zelos decât Efimov în acþiunea de cãutare a unui pistolar în miezulnopþii, s-a întors sã cerceteze.

Chestionat de Popov, Vlasuk a confirmat cã au fost „trei sau patru focuride armã, unul dupã altul“. Paznicul de la numãrul 92 nu a auzit nimic, darapoi, când Vlasuk s-a uitat de-a lungul gardului, a vãzut „doi oameniîmbrãcaþi în tunici ºi cu capul descoperit“.

Când s-au apropiat de noi, i-am recunoscut. Erau prinþul Iusupovºi valetul Bîjinski. L-am întrebat pe cel din urmã cine a tras focurilede armã. Bîjinski a rãspuns cã el nu a auzit niciun foc de armã. Oricum,era posibil ca cineva sã fi tras cu un pistol de jucãrie ca sã se distreze.Cred cã ºi prinþul a spus cã nu a auzit nicio împuºcãturã.

Au plecat. Vlasuk a pretins cã el a stat acolo, privind prin gard, ºi nu avãzut nimic suspect în curte sau pe stradã. Apoi s-a întors la postul lui, fãrãsã-ºi batã capul cu consemnarea incidentului în raport, „pentru cã adeseaaud asemenea zgomote fãcute de explozia anvelopelor de la maºini“.Cincisprezece sau douãzeci de minute mai târziu, Bîjinski s-a întors,

38

ANDREW COOK

spunându-i lui Vlasuk cã prinþul Iusupov ar vrea sã-l vadã. Urmeazãinterogatoriul pe care Puriºkevici, se zice, i l-ar fi luat lui Vlasuk:

„Eºti creºtin ortodox?“„Da.“„Mã cunoºti?“Am rãspuns cã nu.„Ai auzit de Puriºkevici?“„Da.“„Eu sunt Puriºkevici. Ai auzit de Rasputin ºi îl cunoºti?“Am rãspuns cã nu-l cunosc pe Rasputin, dar cã am auzit de el.

Strãinul mi-a spus apoi cã el – Rasputin – a pierit.„ªi dacã îþi iubeºti Þarul ºi Patria, trebuie sã pãstrezi tãcerea în

legãturã cu asta ºi sã nu spui nimic nimãnui.“„Da, domnule.“„Acum poþi pleca!“Am fãcut stânga-mprejur ºi m-am întors în post. Era foarte liniºte

în casã ºi nu am vãzut pe nimeni altcineva în afarã de prinþul Iusupov,strãinul ºi Bîjinski... Am cercetat din nou strada ºi curtea, dar nu amvãzut pe nimeni. Cam dupã 20 de minute, inspectorul Kaliadici s-aapropiat de mine în timp ce eram în post. I-am relatat ºi lui incidentul.Apoi Kaliadici ºi cu mine am mers spre intrarea din faþã a clãdirii dela numãrul 94 [Palatul Iusupov]. Am vãzut în faþa intrãrii o maºinãgata de plecare. L-am întrebat pe ºofer pe cine aºteaptã maºina. Arãspuns cã îl aºtepta pe prinþ. Kaliadici mi-a ordonat sã rãmân acoloºi sã-i urmãresc ca sã vãd cine o sã foloseascã maºina... Numai prinþulIusupov a ieºit pe uºa din faþã ºi a pornit spre Podul Poþeliev... Amaºteptat lângã uºa acelei clãdiri un timp. Nu am observat pe nimenialtcineva ºi m-am întors la post. Era puþin dupã ora 5,00 a.m. cândKaliadici s-a întors din rondul lui care a durat zece sau cincisprezeceminute... Maºina aparþinea prinþului. El o folosea întotdeauna. Cunoscbine aceastã maºinã. Este micã ºi de culoare închisã. Nu am observatniciun indiciu al crimei ºi mi-am explicat discuþia cu strãinul dinbirou ca pe un fel de testare a responsabilitãþilor mele. Adicã oconfirmare a acþiunilor mele dupã un astfel de anunþ...10

Popel a interogat o altã persoanã care nu fusese chestionatã în PalatulIusupov cu o zi înainte. Aceasta era un tânãr numit Bobkov, santinela denoapte a palatului. ªi el a auzit împuºcãturile – douã dintre ele, dar destulde slab; a crezut cã se aud de pe o stradã alãturatã, dar apoi a avut de fãcut

39


câteva drumuri afarã – la clãdirea de la numãrul 96 – ºi „nu am mai datatenþie zgomotelor, pe care le-am pus pe seama gerului sau a canalizãrii“.Nu a auzit niciun þipãt. Nu a vãzut nimic suspect. Nu a observat nicio maºinãvenind sau plecând. ªi „vederea mea este foarte slabã din cauza rãnilor derãzboi“. Avusese mare noroc sã obþinã un post de paznic în situaþia lui.

Îngrijitorul în vârstã de nouãsprezece ani de la numãrul 92 de pe Moika,casa cu trei niveluri a lui Iusupov de alãturi, în curtea cãreia pare sã fi avutloc crima, care susþinea cã a trebuit sã mãture pavajul din faþã înainte de oradouã dimineaþa, era sigur cã focurile de armã care s-au auzit slab veneau depe o stradã alãturatã.

Iusupov ºi-a petrecut sâmbãta dupã-amiazã în Spitalul Anglo-Rus dedeasupra apartamentelor lui Dmitri Pavlovici, confruntându-se cu tot felulde neplãceri. El ºi Dmitri

... eram agasaþi de susþinãtorii lui Rasputin care veneaupretinzând cã viziteazã un pacient rãnit. Lady Sybil Grey îi înfrunta[pe adepþii lui Rasputin] ºi refuza sã-i primeascã în spitalul ei. Caoricine altcineva din Petrograd, ºi ea era perfect conºtientã cã Iusupovera criminalul ºi scria: „lumea este emoþionatã ºi încântatã,muncitorii ciocnesc în sãnãtatea lui, cãlugãrii îl binecuvânteazã“.Numai Þarina avea o atitudine diferitã11.

Dispoziþia lui Dmitri nu s-a îmbunãtãþit când a primit telegrama de lamãtuºa lui, Marea Ducesã Elizaveta Feodorovna. Era vãduvã de aproapezece ani, devenise cãlugãriþã ºi în prezent locuia departe de oraº. Iusupovscria:

Conºtientã de legãturile de prietenie dintre noi ºi fãrã sãbãnuiascã cum cã el însuºi era implicat în asasinarea stareþului, MareaDucesã îi cere sã-mi spunã cã se roagã pentru mine ºi binecuvânteazãgestul meu patriotic12.

Marea Ducesã era sora mai mare a Þarinei ºi, prin exilul ei autoimpus,exercita o anume influenþã asupra celor doi tineri care o priveau cu veneraþie.Semnificativ pentru lipsa ei de experienþã de viaþã este faptul cã a trimis unasemenea mesaj care îi compromitea pe amândoi. Ohrana îi supravegheade aproape pe suspecþi. Lumea îi considera niºte eroi, astfel cã ar fi putut,dacã s-ar fi miºcat repede ºi dacã ar fi avut în spate niºte trupe puternice, sãpunã la cale o loviturã de stat. Telegrama Elizavetei Feodorovna a fost

40

ANDREW COOK

interceptatã de Ohrana, care i-a trimis o copie lui Protopopov, ministrul deInterne. Protopopov era un apropiat al lui Rasputin ºi al Þarinei. Când i-aarãtat-o Þarinei, aceasta „a conchis imediat cã Marea Ducesã ElizavetaFeodorovna a participat la complot“. Aceastã posibilitate nu era exclusã. Îiadmira pe Iusupov ºi Dmitri Pavlovici ºi, la vremea ei, ºtia ce înseamnãviolenþa motivatã politic. Soþul ei, Marele Duce Serghei, a fost asasinat în1905. Ca Maicã Superioarã putea pãrea o sfântã, în timp ce ca persoanãparticularã era în stare sã instige la mânie.

Albert Stopford a luat prânzul devreme ºi la unu ºi ºaisprezece minutea plecat pe jos spre ambasadã, „pe o vreme splendidã: – 200 Fahrenheit“.

... Ambasada roºie lucea sub un soare strãlucitor. I-am gãsit peambasador, Lady Georgina, Miss Meriel, generalul Hanbury-Williamsºi colonelul Burn, cãrora le aduceam veºti. Le-am împãrtãºit tot ce amauzit despre dispariþia lui Rasputin. I-am mai spus generalului cã amscris acasã încã de acum zece zile, anticipând cã situaþia politicã o sãaibã un deznodãmânt tragic. În timp ce vorbeam, s-a adus o copie aRaportului Poliþiei în care erau consemnate diferitele veniri ºi plecãriºi descinderea poliþiei la Palatul Iusupov din noaptea aceea13.

Generalul Hanbury-Williams era însãrcinatul britanic cu afaceri militareîn Rusia, aºa cum ambasadorul rãspundea de acþiunile politice. Reiese deaici cã Raportul Poliþiei, întocmit în zilele precedente, a fost arãtat câtorvajurnaliºti ºi la ambasadã, duminicã dupã-amiazã. Declaraþiile proveneau înmajoritate de la ofiþeri care fuseserã de serviciu la postul de poliþie de pestecanal14. Multe dintre ele puteau fi respinse ca nefondate, cum ar fi aceea cãsuspecþii au vrut sã treacã sub tãcere ce s-a petrecut în primele ore aledimineþii.

Documentele au fost studiate cu interes de toþi cei care puteau citi ruseºte.Alt document – un „Memorandum cu circuit închis“ – a apãrut ºi în englezãºi a fost citit chiar cu ºi mai multã aviditate. Acesta cuprindea toate zvonurilecare circulau în societate. Potrivit acestora, Rasputin a fost împuºcat într-ocamerã de la subsolul Palatului Iusupov; Iusupov, Dmitri Pavlovici, Feodorºi Nikita (cei doi cumnaþi tineri ai lui Iusupov) erau cu toþii în palat ºi ºtiaudespre crimã. „Împreunã cu alþi prinþi de viþã nobilã, incluzându-i pe fiiidecedatului Mare Duce Konstantin, au decis cu ceva timp înainte sã-l înlãturepe Rasputin pentru cã îl considerau vinovat de scandalul care afecta Dinastiaºi imperiul“15. Complotul era bine cunoscut, dar nu devenise imperios necesar

41


sã se acþioneze decât în momentul în care Duma a fost prorogatã, fãrã nicioexplicaþie, vinerea trecutã. Mulþi s-au retras din complot ºi asasinul a fostales; un nefericit – unul dintre fiii Marelui Duce Konstantin – s-a retras,lãsându-l pe Iusupov sã sãvârºeascã fapta. Conspiratorii l-au întâlnit adeseape Rasputin la palat, ocazii cu care printre invitaþi erau incluse ºi „câtevadintre prietenele lui Rasputin“ pentru a-i înºela vigilenþa. Raportul continua:

Un pistol i-a fost pus în mânã [lui Rasputin], dar a refuzat categoricsã se sinucidã ºi a descãrcat arma undeva, în direcþia Marelui DuceDmitri. Glonþul a spart un ochi de geam ºi zgomotul a atras atenþiapoliþiei care se afla afarã. Mai târziu a fost omorât, iar corpul lui dusîntr-un loc necunoscut, probabil Þarskoe Selo16.

Stopford a aruncat o privire pe ambele rapoarte (este chiar posibil ca el sãfi scris „Memorandumul cu circuit închis“) ºi a plecat de la ambasadã sãstabileascã câteva legãturi.

Versiunea raportului poliþiei era deja scrisã pentru a fi publicatã în ziarulde a doua zi dimineaþã. Nu se ºtie cum a intrat în posesia acesteiacorespondentul Times din Petrograd, Robert Wilton, dar a þinut-o destul demult ca sã aibã timp sã transmitã o copie prin cablu la biroul lui de la Londra,unde, de fapt, n-a ajuns niciodatã.

ªeful Serviciului Secret Britanic, Samuel Hoare, care nu avea talentul luiStopford de a se afla în locul potrivit la momentul potrivit, ºi-a alcãtuit întretimp propriul raport pentru ºeful sãu din Londra. Mai târziu, în aceeaºi zi, ascris o telegramã. În autobiografia lui a exagerat importanþa acesteia.

În ajunul Anului Nou, 1916, am trimis la Londra o telegramã,codatã strict secret de Lady Maud, cum cã în dimineaþa precedentãRasputin fusese în Petrograd, într-o casã particularã. Aceasta areprezentat prima ºtire despre asasinat care a ajuns în Vest, ºi eu amfost prima persoanã de altã cetãþenie decât cea rusã care a auzit,dupã aceea, cã fusese gãsit cadavrul17.

De fapt, în sâmbãta aceea, în Anglia era ajunul Anului Nou. Dartelegrama lui Hoare, scoasã din arhivã, spune mult mai mult:

Decodarea telegrameiDec. 18/31 Urgent. Personal cãtre C:-ªtiri exacte cã Rasputin a fost omorât în Petrograd, într-o casã particularã,

în dimineaþa zilei de 30 decembrie, devreme18.

42

ANDREW COOK

De ce „ªtiri exacte cã“? Din autobiografia lui reiese cã el a transmisprimul mesaj cãtre „C“, cu toate cã telegrama sugereazã cã a scris-o carãspuns la o cerere. În cuibul lui de la Whitehall Court, în aceastã duminicãde iarnã, harnicul „C“, Mansfield Cumming, ºeful MI IC, Serviciul deInformaþii Secrete, trebuie sã fi auzit ceva. Aºa cã s-o fi întrebat de ce Hoare– care înainte de toate era angajatul Misiunii Secrete Britanice – nu a fostprimul care l-a informat despre eveniment.

Hoare era ahtiat dupã informaþii demne de încredere. Bãtut lamaºinã luni, înainte de a fi expediat, raportul lui – corectat apoi cucernealã – susþine cã Rasputin a fost vãzut ultima oarã joi (nu vineri)noaptea; toþi acei „diverºi“ Mari Duci erau de faþã când a fost împuºcat.Îºi corecteazã documentul încã o datã când îl retipãreºte înautobiografia sa. Oricum, a încercat sã închidã cercul adevãrului.

Am fost informat cã marele Duce Dmitri Pavlovici ºi conteleElston [prinþul Iusupov era ºi conte Sumarokov-Elston] au petrecutîmpreunã toatã dupã-amiaza de 31 decembrie ºi, cînd au fost întrebaþi,nu au fãcut un secret din faptul cã Rasputin fusese omorât.

Hoare nu avea prea mulþi prieteni în cercurile bine informate, aºa cãputea avea datele de oriunde din altã parte. ªi-a împãnat raportul cucitate din ziarele de duminicã (ºi mai apoi de luni) din Petrograd,adãugând ºi ultimul paragraf din acel extras tipãrit din Raportul Poliþieidin ziua precedentã, pe care Stopford l-a vãzut. În traducerea lui Hoare,pe lângã un pasaj despre galoºi au fost incluse ºi urmãtoarele:

A fost descoperitã o spãrturã proaspãt fãcutã în gheaþã ºi urmede paºi care duceau în diferite direcþii. Scafandrii ºi-au fãcut datoriaexaminând fundul râului.

Scafandrii nu erau foarte conºtienþi de importanþa sarcinii lor. Corpultrebuia în mod obligatoriu gãsit ºi identificat de cuplul imperial. Un Rasputincare a fost omorât putea polariza opinia publicã, dar un Rasputin care ar fiscãpat „prin mila lui Dumnezeu“ devenea obiectul unei minuni care alimentasuperstiþiile. Credinþa Þarinei în puterile premonitorii ºi de vindecãtor alelui Rasputin a rãmas neclintitã. În timpul vieþii sale, aproape cã l-a idolatrizat.Dacã nu l-ar mai fi vãzut niciodatã, ea, Vîrubova ºi adunãtura de vrãjitoare

43


din clasa de mijloc care l-au urmat pe Rasputin în viaþã ar fi crezut în el caîn al doilea Mesia. Pe de altã parte, un „val“ de falºi Rasputini ar fi pututapãrea, revendicându-i identitatea. La rândul lui, orice bãrbos cu crucifixputea câºtiga adepþi printre cei impresionabili ºi singuri.

În timp ce Hoare punea cap la cap tot ce ºtia, o tânãrã femeie, cu oînsoþitoare ºi o servitoare, se strecura fãrã nicio dificultate afarã din oraº.Plecarea ei a fost observatã, registrul de la recepþia hotelului unde a stat înPetrograd a fost examinat ºi personalul chestionat.

Raport, decembrie, 1916Directorului Departamentului de Poliþie.O dansatoare de la Teatrul Imperial din Moscova, Vera

Alekseievna KORALLI, 27 de ani, de credinþã ortodoxã, care a sositîn capitalã de la Moscova, a fost înregistratã la Hotel Medved (stradaKoniuºennaia) ºi a ocupat camerele 103 ºi 115. La recepþie a prezentatpaºaportul emis de Teatrul Imperial din Moscova în 16 august 1914,no. 2071, pe cinci ani. Este însoþitã de servitoarea sa, de o þãrancãdin Vilkomir Uezd [district], Jmudkaia Volost, ºi de VeronicaOsipovna, 25 de ani, catolicã, paºaport emis de secþia doi de poliþie,districtul Tverskoi, poliþia oraºului Moscova, în 16 iunie 1915, nr.203, pe cinci ani.

În 19 decembrie, cu trenul de ora 7,20 p.m., au plecat spreMoscova. Biletele le-au fost procurate de un lacheu în uniformãde curte. În timpul ºederii ei în capitalã, KORALLI a fost vizitatãde: Înãlþimea Sa Imperialã Marele Duce DMITRI PAVLOVICI,escortat de un ofiþer necunoscut ºi de aghiotantul Înãlþimii SaleImperiale MIHAIL ALEKSANDROVICI.

KORALLI s-a mai întîlnit ºi cu un alt oaspete al hotelului,asistentul de procuror Aleksander Afanasievici KAZANÞEV, 27 deani, ortodox, paºaport emis de secþia 1 poliþie, districtul Precistenka,poliþia oraºului Moscova, la 16 iulie 1915, no. 2038, pe cinci ani.

În timpul ºederii ei în capitalã, KORALLI ºi-a petrecut fiecarenoapte la hotel ºi nu a fost vãzutã pãrãsind hotelul în noaptea de 16/17 decembrie a acestui an.

Nu se ºtie nimic despre vreun prejudiciu adus de aceasta la niveluldepartamentului de care sunt rãspunzãtor.

Semnat: ºeful departamentului, general-maior Globacev19.

44

ANDREW COOK

Ohrana a cerut sã fie întoarsã din drum. S-a presupus cã Vera Koralli,amanta lui Dmitri Pavlovici, fusese la Palatul Iusupov vineri noaptea, dar afost lãsatã sã pãrãseascã oraºul fãrã sã fie opritã. Asemenea lucru a fostposibil numai pentru cã iubitul ei era un Romanov.

ªtiind asta, Albert Stopford a ignorat pur ºi simplu informaþia. Aºa seface cã duminicã a ieºit pentru a rezolva cazul. A auzit la ambasadã cãprinþul Iusupov a petrecut o dupã-amiazã agitatã la Spitalul Anglo-Rus.Stopford, care îi cunoºtea bine pe amândoi, ºi pe Dmitri Pavlovici ºi peFelix Iusupov, a presupus cã prinþul cãutat era deja în drum spre Crimeea.De la Palatul Iusupov, vizitatorii au fost anunþaþi cã prinþul plecase de acasã.În al doilea rând, ºi acest lucru se dovedea mult mai îngrijorãtor, informaþiidisparate îi veneau de la prietena lui, Marea Ducesã Vladimir, cãreia, cupermisiunea lui Sir George, i-a arãtat Raportul Poliþiei. Marea Ducesã i-aspus cã Marele Duce Dmitri Pavlovici se afla acasã, sub arest la domiciliu.

… un lucru nemaiauzit; de la uciderea împãratului Paul (1801) niciunMare Duce nu a mai fost arestat vreodatã sub o învinuire gravã, ºi cuocazia aceea împãratul Paul ºi-a pierdut viaþa numai pentru cã aproferat asemenea ameninþãri20.

De data aceasta lucrurile stãteau ºi mai rãu. Târziu, în aceeaºi searã,Ducesa a auzit de la Dmitri Pavlovici însuºi cã Împãrãteasa era cea careporuncise sã fie reþinut. Cu alte cuvinte, Þarina ºi-a depãºit atribuþiile ºi,mai mult, ordinele ei au fost duse la bun sfârºit. Britanicii se temeau celmai mult de o lovituã de palat pusã la cale de Þarinã; ºi gestul ei, de facto,era primul semn în acest sens.

În timpul cinei cu Marea Ducesã, Stopford a descoperit cã DmitriPavlovici a vorbit cu Marea Ducesã Vladimir ºi i-a jurat cã a pãrãsitpetrecerea lui Iusupov la ora patru, sâmbãtã dimineaþa, ºi cã era nevinovat.

Eram cu toþii uluiþi cã Marele Duce nega cã ar avea cunoºtinþãdespre afacere ºi spunea cã, deºi a fost acolo ca sã supeze, a plecatînainte de patru.

Era subînþeles faptul cã Dmitri avea de gând sã accepte condamnarea.Nimeni altcineva n-ar fi fãcut-o, pentru cã nimeni altcineva nu era unadevãrat Romanov, cu o scuzã inatacabilã, menitã sã-l scoatã de subînvinuirea de crimã. Dacã Dmitri s-ar fi opus, în consecinþã Iusupov ar fiputut fi acuzat ºi târât prin tribunale toatã viaþa. Poziþia lui Iusupov nu era

45


nici pe departe atât de sigurã ca a lui Dmitri ºi el ºtia asta; cu perspectivaplutonului de execuþie în coaste, ar fi fost zdrobit.

ªi dacã ar fi fãcut-o, ce-ar fi demonstrat?Dar poate cã Dmitri ar fi trebuit sã fie mai atent. De altfel, telefoanele

nu erau sigure. Consolându-se cu acest gând, Stopford a pornit repede spreambasadã, în primul rând ca sã transmitã ºtirile.

La ambasadã, pe casa scãrii, lumina era aprinsã, aºa cã amîntrebat dacã pot s-o vãd pe Lady Georgina. Când am ajuns îndormitorul ambasadorului, acesta tocmai se dezbrãca. I-am spus cãMarele Duce Dmitri Pavlovici nega orice amestec în crimã – ceea ceera firesc, deºi a jurat pe toate icoanele lui. Dacã toþi conspiratoriiîºi recunosc complicitatea în discuþiile telefonice cu prietenii lor, faptulpoate fi dezastruos pentru adevãratul fãptaº sau pentru întregul grup.

L-am gãsit pe ambasador foarte tulburat ºi obosit. Umbla în susºi în jos prin camerã; eu am stat lângã foc21.

Sir George Buchanan nu era un om tânãr. Avea o figurã bizarã ºi, cuprofilul lui uscãþiv, cu faþa roºie, cu claia de pãr alb, cu o mustaþã albãpleoºtitã, era o adevãratã manã cereascã pentru caricaturiºti. Negarea luiDmitri era evident un lucru neaºteptat.

În apartamentul lui Hoare din centru se fãcuse târziu ºi el trebuia sãtermine de bãtut la maºinã raportul pentru a-l expedia a doua zi.

Emoþia în Petrograd este remarcabilã. Toate clasele sociale secomportã de parcã o mare greutate le-a fost luatã de pe umeri.Servitori, isvostnici, muncitori, toþi discutã liber despre eveniment…

Servitorii ºi ºoferii de taxi erau singurii pe care aveau posibilitatea sã-iîntrebe. Cu toate astea, se chinuia sã-ºi încheie raportul într-o notã profeticã,aºa cã s-a lansat în presupuneri.

Este greu de spus ce efect va avea întâmplarea în cercurileguvernamentale. Dupã pãrerea mea, va conduce la o imediatãdemitere a lui Protopopov ºi a diferiþilor directori din Poliþia Secretã,timp în care, în cursul urmãtoarelor câteva sãptãmâni, cei maicunoscuþi clienþi ai lui Rasputin se vor retrage în viaþa privatã. Aºsugera pentru moment cã ar trebui acordatã mare atenþie oricãrei

46

ANDREW COOK

schimbãri care are loc în Departamentul de Interne ºi în Sfântul Sinod,unde influenþa lui Rasputin era atât de puternicã22.

S-a dovedit cã opinia lui era complet greºitã.În ambasadã, dupã ce i-a urat noapte bunã lui Buchanan, Stopford s-a

dus sã stea de vorbã cu Lady Georgina. La zece ºi jumãtate ea a primit untelefon de la cineva de la Reuters, Pierre Beringer, care i-a spus cã poliþiadin districtul unde locuia Rasputin „a vãzut un automobil îndreptându-sespre casa lui pe la 4 a.m., luându-l ºi plecând cu el“. Nici asta nu era odovadã cã murise. Cine ºtia ce sã mai creadã?

47


3

PROBELE

Scena este monocromã: un pod lat acoperit de zãpadã, un cer dedimineaþã spãlãcit, cu trecãtori ponosit îmbrãcaþi, cu zãpada ºi gheaþaîntinzându-se la est spre graþioasa linie a palatelor alb-gãlbui din Petrograd,iar la vest spre pãdurile întunecate, cu Golful Finlandei în spate, în zare.

Nu departe de malul canalului mare, îngheþat, un poliþist se uita la ceva.Unii spuneau cã duminicã dupã-amiazã cineva – un poliþist? un

scafandru? – a identificat un contur, forma unui om, sub crusta de gheaþã aMicii Neva. Dar scafandrii care au spus cã au cãutat sub gheaþa groasã decâþiva centimetri, nu au scos nimic din râu. Au aºteptat pânã în dimineaþaurmãtoare, „nefiind prea nerãbdãtori sã munceascã“1 din cauza friguluinãprasnic; aºa cã, în pofida emoþiei generale, ºi în unele cazuri a fricii, auurcat în oraº duminicã seara cu o singurã certitudine. Acum poliþia puteasã-i creadã cã plecaserã sã-l caute pe Rasputin.

Corpul a fost scos la ora nouã ºi douãzeci, în dimineaþa de luni, 19decembrie, sau în lunea de Anul Nou 1917 dupã calendarul Londrei. Sau,ceva mai târziu de nouã ºi douãzeci, dacã s-ar da crezare dubioasei surseconform cãreia poliþistul Andreev a curãþat gheaþa ºi a gãsit un guler desamur îngheþat, fapt pe care l-a raportat ºi, datoritã acestei descoperiri, corpula fost scos de sub gheaþa spartã cu rãngile2.

Pe suprafaþa îngheþatã au fost puse niºte scânduri. Cu ajutorul cârligelorºi supravegheaþi de unul dintre judecãtorii de instrucþie ºi de ziariºtii carese îngrãmãdiserã în punctul cu cea mai bunã vizibilitate de pe pod, autransportat cadavrul îngheþat bocnã, scos de sub gheaþa care trosnea, ºi l-aupus pe o plutã, pe mal.

Omul era de neconfundat. Un tip bãrbos într-o cãmaºã de mujic, ridicatãla spate, unde carnea înþepenitã se arcuia ieºind în afara suprafeþei îngheþate.

48

ANDREW COOK

Un þãran cu pãr ºi dinþi sãnãtoºi, cu picioarele încã legate într-un sac. Aveafaþa înnegritã, ochii ºi nasul umflate, braþele ridicate în sus ºi curbate de lacoate, ºi mâinile ca niºte gheare care zgâriau aerul.

Un fotograf al poliþiei s-a târât prudent de-a lungul plutei ºi a fixat origlã în aparat înainte de a focaliza imaginea.

Pe pod, observatorii priveau atent la forma îndepãrtatã, remarcândcãmaºa de mãtase albastrã devenitã roºu-închis. O blanã udã, îngheþatã,zãcea alãturi ca un câine credincios. Un telefon urgent a fost dat pentruinformarea grangurilor: ºeful districtului de poliþie, ºeful Ohranei, uninvestigator de la Ministerul de Justiþie numit Zavadskis, generalul Popovºi alþii.

Corpul ar fi avut nevoie de încã o zi ca sã se dezgheþe. Aºa cã examinareaimediatã n-a fost posibilã. Dar Petrogradul putea respira uºurat. Rasputinera cu adevãrat mort.

Forma rigidã a fost întinsã pe platforma unui camion pentru a fitransportatã la Spitalul Militar Vîborg. Ziariºtii au alergat înapoi în oraº casã-ºi scrie articolele, iar restul grupului a luat-o spre restaurant, sã ia masade prânz.

Faptul cã trupul lui Rasputin a fost gãsit de poliþie ºi scos afarã dinMica Nevã anume în aceastã zi este incontestabil. Multe alte „fapte“ tind sãfie înlocuite cu altele noi cu fiecare relatare. Era mai mult decât o problemãde traducere. Existau diferite versiuni pentru ceea ce i s-a întâmplat luiRasputin din momentul în care a pãrãsit apartamentul pânã când rãmãºiþelelui au fost scoase la luminã, dupã o lunã.

Existã, pentru moment, problema galoºului. Sau a perechii de galoºi.Fie cã era vorba de unul sau de o pereche, un soi de încãlþãminte a fostgãsitã ºi dusã în apartamentul lui Rasputin, unde fiicele lui au confirmat cãîi aparþin acestuia. Se mai pune întrebarea dacã a existat o patã de sânge pegaloº sau galoºi, în funcþie de autorul poveºtii. Kîzmin, paznicul podului, adescris petele de sânge din zãpadã. Exista o fotografie care prezenta petelede sânge impregnate pe urmele de paºi apãsaþi de sub pod, dar cum pozaera alb-negru, nu se putea spune cu certitudine despre ce pete era vorba. Nuexistau fotografii ale urmelor de paºi cãtre ºi de la spãrtura fãcutã în gheaþã,ºi nici un raport despre asemenea urme de paºi. Unul dintre cei care au scrisdespre asta afirma cã gheaþa a fost tãiatã foarte atent, pentru a da drumulcorpului; altul (Hoare) susþinea cã Makarov, ministrul Justiþiei, pretindeacã a primit un telefon anonim sâmbãtã dimineaþa din partea unei persoanecare îl îndemna sã caute în Insule.

49


Existenþa acestor mistere, precum ºi mesajul pe care Hoare „l-a primitstrict confidenþial de la ºeful Departamentului Militar al Poliþiei din Statul-Major General“ ºi pe care, fãrã îndoialã, a avut grijã sã-l transmitã la Londra,figurau ºi pe agenda investigatorilor. Ohrana, sub Protopopov, ministrul deInterne, a subliniat în toate declaraþiile publice cã „intenþia criminalilor afost ca trupul sã fie descoperit“. ªi-au propus sã demonstreze cã grupulopozant lui Rasputin, de fapt grupul opozant politicii curente a Þarului,care se orienta dupã cum îl sfãtuia Rasputin, a vrut ca moartea acestuia sãfie incontestabilã, aºa cã au oferit cheia descoperirii ei. Cu alte cuvinte,Rasputin nu a murit accidental, într-o încãierare la beþie, fiind apoi aruncatîn Baltica pentru a nu mai putea fi vãzut niciodatã, ci a trebuit sã fie omorâtºi abandonat într-un loc unde putea fi gãsit, din dorinþa trãdãtoare de a senetezi calea spre o schimbare a politicii sau chiar o schimbare a puterii. Sepoate deduce, aºadar, cã a fost o crimã politicã. Cu alte cuvinte, nu eranecesarã o pledoarie în favoarea nevinovãþiei prinþului Iusupov din parteaapãrãtorilor.

Dupã gãsirea trupului au apãrut ºi mai multe rapoarte contradictorii.Unul susþinea cã ar fi fost scos imediat pe malul râului, înainte de a semerge la cel mai apropiat post de poliþie, pentru a fi contactat un mediclegist. „Cea mai mare parte a cãmãºii era înmuiatã în sânge, care începusesã se descompunã, împrãºtiind un miros greu de suportat în camera deanchetã“. Apoi Simanovici ºi Isodor au venit ºi au fãcut prima identificareoficialã.

Au fost descoperite rãnile fãcute de gloanþe. Poliþia a oferit informaþiipresei, ºi Robert Wilton, corespondentul Times, a putut sã transmitã princablu, la Londra, cât se poate de devreme, joi 2 ianuarie, cã „s-a stabilit cãpe corpul lui Rasputin au fost descoperite trei rãni provocate de gloanþe, încap, în piept ºi lateral“3. Sursa informaþiei despre rãnile provocate de gloanþeera, probabil, tot poliþia. Iusupov a fãcut o altã declaraþie care, spunea el,era inclusã ºi în „raportul oficial“4: poliþia credea cã cizma era mãsura 11,nu mãsura 10; „cel mai apropiat post de poliþie“ devenise o gheretã, gulerulde samur era o mânecã de samur; prima identificare a fost fãcutã de unservitor al victimei, iar ultima de cele douã fiice ºi de logodnicul cazac alMariei Rasputina. ªi aºa mai departe.

Þarul s-a întors luni dimineaþa la Þarskoe Selo.Cei care îl aºteptau au declarat cã la aflarea veºtii despre moartealui Rasputin dispoziþia lui era mult mai bunã decât la auzul ºtirii cã a

50

ANDREW COOK

izbucnit rãzboiul. El... evident simþea ºi credea cã dispariþia stareþuluil-a eliberat din lanþurile grele cu care era legat ºi de care nu puteascãpa. Dar la întoarcerea la Þarskoe Selo, dispoziþia lui s-a schimbatbrusc, ºi încã o datã a cãzut sub influenþa celor care îl înconjurau5.

Þarina a fost îngrozitã când a auzit cã trupul fusese identificat. Pânã înmomentul acela trãise cu speranþa cã este în viaþã. Credinþa ei în charismaticulþãran era totalã, adoraþia pentru el depãºea limitele raþiunii. PreceptorulÞareviciului scria:

Rana ei era de nevindecat. Idolul ei fusese sfãrâmat. El, singurulom capabil sã-i salveze fiul, fusese asasinat6.

Când cadavrul s-a dezgheþat, ºtirile despre scoaterea lui la suprafaþã auapãrut pe prima paginã a ziarelor de searã, cu litere mari, iar în Petrograddomnea o vie emoþie. În acest timp, Hoare a primit o informaþie electrizantãdintr-o sursã credibilã. A trimis o altã telegramã.

PersonalCTG.89. PETROGRAD, 1 ianuarie 1917, expediat la 4,15 p.m.URGENTPersonal cãtre „C“:Urmãtoarele informaþii sunt oficiale ºi absolut de încredere,

oferite mie strict confidenþial:Corpul lui Rasputin a fost gãsit sub gheaþã în apã lângã Insula

Petrovski Petrograd. Probele atestã intenþia criminalilor ca trupulsã fie descoperit. HOARE7.

Nu a apucat sã adauge versiunea de sâmbãtã a Raportului Poliþiei, cã aapãrut o altã informaþie.

În timp ce scriam memorandumul de mai sus am primit o informaþieprecisã cã trupul lui Rasputin a fost descoperit în fluviul Neva, lângãPodul Petrovski. Am primit informaþia strict confidenþial de la ªefulDepartamentului Poliþiei Militare din Statul-Major General. Am înþelescã el însuºi a descoperit corpul. Se pare cã au fost lãsate deliberat urmeîn apropierea spãrturii din gheaþã în care a fost aruncat trupul, cu scopulde a putea fi descoperit... Un articol neprelucrat a fost deja publicat înEvening Times, sub titlul MISTERIOASA CRIMÃ.

51


Este de asemenea sigur cã Rasputin a fost omorât în casa conteluiElston [prinþul Iusupov], nu în maºinã. În timpul serii se pare cãacolo s-au tras câteva focuri de armã, la întâmplare, cu care a fostomorât un câine ºi a fost spartã o fereastrã. Dimineaþa devreme, ºasebãrbaþi au apãrut în curte, purtând trupul, îmbrãcat într-o ºubã [hainãlungã de blanã] pe care l-au bãgat într-o maºinã care aºtepta. Amînþeles cã aceste fapte sunt prezentate în amãnunt în raportul a patrupoliþiºti de la poliþia secretã care îl pândeau pe Rasputin în curte. Unrus, persoanã foarte cunoscutã, mi-a spus cã unul dintre prietenii luia vãzut raportul în care erau prezentate toate detaliile sosirilor ºiplecãrilor spre ºi din casa contelui Elston, în timpul nopþii.

... De asemenea am aflat dintr-o sursã absolut credibilã cãîmpãrãteasa a fost informatã despre crimã fie sâmbãtã noaptea târziu,fie duminicã dimineaþa, foarte devreme. Aºa cã la ora ºase, sâmbãtãdupã-amiazã, când ºtirea a fost deja publicatã în Bourse Gazette, separe cã ea nu ºtia nimic despre cele întâmplate...8

Hoare a fãcut tot posibilul sã þinã pasul cu evenimentele, dar acum eradeja luni ºi trecuserã aproape douãzeci ºi patru de ore de cînd Stopford,Buchanan ºi Robert Wilton de la Times vãzuserã raportul poliþiei la care sereferã el.

A pretins în autobiografie cã a fost imediat invitat la macabrul spectacol.

În dimineaþa în care a fost gãsit corpul... colonelul reprezentantal Corpului de Jandarmi din Statul-Major General a venit la mine labirou ºi m-a anunþat cã, în numele legãturilor noastre de prietenie,este gata sã-mi facã o mare favoare.

„Mai adineaurea au gãsit cadavrul lui Rasputin. Nicio persoanãimportantã nu l-a vãzut încã. Ai vrea sã mergi cu mine ºi sã fii singurulstrãin care îl vede?“ Era una dintre acele dimineþi întunecate ºichinuitoare din Petrograd ºi eu contractasem o serioasã rãcealã. Amfost aºadar foarte laº ºi lipsit de iniþiativã când, dupã ce i-am mulþumitpentru amabilitate, am refuzat oferta pe care mi-a fãcut-o? Mã temcã i-am pãrut lipsit de curaj ºi cã am scãzut mult în ochii lui9.

Fie din laºitate, fie din bun-simþ, Hoare a fãcut ceea ce trebuia sã facã.Se vehicula deja ideea cã britanicii aveau legãturã cu crima.

La Londra, în acest timp, era ziua de Anul Nou, când, în general, seraportau ºtiri politice mãrunte. Editorul de noapte de la Times scotocea pestetot când, dintr-odatã, a gãsit un mesaj uluitor de la Reuters, din Petrograd:

52

ANDREW COOK

Corpul celebrului Rasputin a fost gãsit pe malul unuia din braþeleNevei în aceastã dimineaþã.

A copiat propoziþia ca atare, iar Wickham Steed, celebrul editor pentrustrãinãtate, a adãugat câteva cuvinte în loc de necrolog înainte de a difuzaºtirea („...[Rasputin] descria cu lux de amãnunte surprinzãtoarele atenþii pecare le obþinea ºi la rândul sãu, le oferea femeilor din toate clasele sociale.Acþiunile lui au provocat un scandal imens...“). Dacã un necrolog putea filubric, acesta era. Wilton, corespondentul ziarului, nu vãzuse frazeleadãugate, aºa cã textul incisiv a fost expediat.

Rasputin, chiar ºi mort, poate mai ales mort, putea provoca scenesupãrãtoare pentru Þar. Corpul urma sã fie dus de la Podul Petrovski pentruo autopsie rapidã înainte de înhumare. Ca de obicei, nimeni din acel guvernlamentabil nu era capabil sã conceapã un plan de acþiune. Raportul lui SamuelHoare a fost scris o lunã mai târziu (în calendarul britanic 5 februarie). Aauzit o versiune convingãtoare a celor întâmplate:

Corpul a fost pus pe platforma unui camion, apoi s-a ordonat sãfie transportat la Spitalul Militar Vîborg. Întreaga adunare, judecãtoriide instrucþie, poliþia ºi ceilalþi, a plecat dupã aceea sã ia prânzul cuun evreu neamþ, cunoscut acum ca Artmanov. Nu s-au aºezat bine lamasã, când au primit un mesaj telefonic de la Protopopov, care lespunea cã în niciun caz corpul nu trebuie dus în zona Vîborg, pentrucã acela era un cartier muncitoresc ºi puteau avea loc demonstraþii.Ei au replicat cã maºina plecase deja, dar Protopopov a susþinut cãtrebuie opritã cu orice preþ. L-au întrebat cum sã procedeze.Protopopov a rãspuns cã nu-i pasã cum, dar trebuie opritã.Conformându-se ordinelor, au dat instrucþiuni tuturor posturilor depoliþie de la colþurile de stradã de-a lungul drumului pe care treceacamionul sã-l opreascã atunci când îl vor vedea apropiindu-se. Acestaa fost în cele din urmã oprit ºi s-a ordonat sã fie îndreptat spre AzilulCesminskis, o jalnicã instituþie pe drumul spre Þarskoe10.

Dupã spusele lui Hoare, Protopopov a insistat ca trupul sã fie predatfamiliei lui Rasputin în dimineaþa urmãtoare, la ora opt, ºi nu-i pãsa dacãacest lucru se dovedea imposibil. Întreaga adunare a vrut apoi sã afle cumvor putea examina corpul, atâta vreme cât nu aveau mijloc de transport cucare sã ajungã înapoi. O maºinã putea costa 200 de ruble ºi nu dispuneau de

53


aceastã sumã. Protopopov le-a spus sã nu-ºi facã griji în privinþa banilor.Unul dintre magistraþii anchetatori a plecat sã-l caute pe medicul legist,profesorul Kossorotov, pe care urma sã-l ia cu maºina.

Aceasta era o intervenþie lipsitã de sens a lui Protopopov, care, de fapt,respecta ordinul iraþional al Þarinei autocrate, ordin adresat unui grup desubalterni ameþiþi de bãutura de la prânz ºi de o avalanºã de sentimente.Oricum, Hoare nu a vãzut raportul autopsiei, ceea ce îndreptãþeapresupunerea cã trupul a fost examinat cu o zi mai târziu. Actul de deces nua fost semnat de profesorul Kossorotov pânã în noaptea de joi, 20 decembrie/2 ianuarie, ora zece. Kossorotov însuºi a declarat, într-un interviu din anulurmãtor, cã spera sã facã autopsia vineri dimineaþa. Dar la ora ºapte, joiseara, la scurt timp dupã sosirea lui la masa datã în cinstea sa, a fost chematla telefon ºi Protopopov i-a spus sã se ducã imediat sã facã autopsia11.

Oricum, autopsia s-a efectuat, conform spuselor lui Hoare:

Deºi azilul era luminat electric, când au ajuns lumina era stinsãºi nici nu voiau s-o aprindã. Cei trei gorodovoi [paznici] care seaflau la faþa locului au spus cã nu e nevoie s-o aprindã, pentru cã„mortul nu are nevoie de luminã“. Judecãtorul ºi chirurgul au susþinutînsã cã ei au nevoie de o sursã de luminã. Prin urmare, au ieºit ºi aufãcut rost de douã lãmpi mici, pe care le-au agãþat pe perete, în timpce unul din gorodovoi þinea o lanternã. Dupã un timp, gorodovoiul adeclarat cã se simte rãu ºi nu mai poate sã þinã lanterna. Judecãtorulºi chirurgul au fost, aºadar, lãsaþi singuri în camera parþial luminatã12.

Raportul autopsiei fãcut cu competenþã, oferã urmãtoarele amãnunterelatate de Kossorotov:

Corpul este al unui bãrbat de 50 de ani, de înãlþime medie,îmbrãcat într-o cãmaºã albã, deasupra cãreia purta vestã albastrãbrodatã. Picioarele lui, în cizme înalte de piele, erau legate cu o sfoarã,ºi aceeaºi sfoarã a fost folositã ca sã i se lege încheieturile mâinilor.Pãr castaniu-deschis, mustaþa ºi barba lungi, încâlcite ºi pline desânge. Avea buzele pe jumãtate deschise, dinþii încleºtaþi. Partea desus a feþei era acoperitã de sânge. Cãmaºa era, de asemenea, pãtatãde sânge. Trei rãni provocate de gloanþe puteau fi identificate.

Primul glonþ a pãtruns în partea stângã a pieptului ºi a trecutprin stomac ºi ficat. Al doilea a intrat prin partea dreaptã a spateluiºi a trecut prin rinichi.

54

ANDREW COOK

Al treilea a nimerit victima în frunte ºi a pãtruns în creier.Analiza balisticãPrimele douã gloanþe au nimerit victima când era în picioare.Al treilea glonþ a atins victima când era întinsã la pãmânt.Gloanþele provin din pistoale de calibre diferite.Examinarea creieruluiMateria cerebralã rãspândeºte un puternic miros de alcool.Examinarea stomaculuiStomacul conþine o cantitate de lichid maroniu, mirosind a alcool,

corespunzând la aproximativ 20 de linguri de supã. Examinarea nu aevidenþiat urme de otravã.

Examinarea plãmânilorPlãmânii conþin apã (ceea ce îndreptãþeºte presupunerea cã

victima încã respira când a fost aruncatã în râu).RãnilePartea stângã a torsului are o tãieturã adâncã, provocatã probabil

de un obiect ascuþit oarecare sau, posibil, de un pinten.Ochiul drept este ieºit din orbitã ºi prelins pe faþã. În colþul

ochiului drept, pielea este jupuitã.Pe gât are o ranã provocatã de un obiect bont.Faþa victimei ºi corpul poartã semne de lovituri aplicate cu un

obiect flexibil, dar dur.Organele genitale au fost zdrobite cu un obiect similar.Cauza morþiiVictima s-a resimþit de pe urma hemoragiei provocate de o ranã

la ficat ºi o ranã la rinichiul drept. Moartea a fost deci inevitabilã,într-un rãstimp de 10–20 de minute. În momentul morþii, Rasputinera în stare de ebrietate. Primul glonþ a trecut prin stomac ºi ficat.Aceastã ranã mortalã a fost provocatã cu o armã, de la distanþa de20 cm. Rana din partea dreaptã, fãcutã aproape simultan cu prima,ar fi putut fi de asemenea mortalã; a trecut prin rinichiul drept. Întimpul atacului, victima se afla în picioare ºi nu purta îmbrãcãminte.Corpul era deja la pãmânt când s-a aplicat lovitura frontalã.

Obiecte gãsite asupra victimeiUn lanþ greu de aurO cruciuliþã de aur care are gravate pe ea cuvintele: Apãrã ºi

Pãzeºte.O brãþarã din aur ºi platinã cu o închizãtoare pe care era

inscripþionatã litera N ºi coroana imperialã rusã, cu douã capete devultur lipite spate în spate.

Aceste douã obiecte [brãþara ºi crucea], precum ºi vesta albastrã

55


din mãtase înfloratã [haina înfloratã] ºi cãmaºa albã cu care a fostîmbrãcat decedatul au fost cerute de Palatul Imperial la 28 decembrie.Dupã examinarea medico-legalã ºi autopsie, corpul lui GrigoriEfimovici Rasputin a fost transportat la capela de la Spitalul Cesma.13

Existã o relatare potrivit cãreia Þarina ºi Vîrubova au venit într-o trãsurãvineri dimineaþa devreme, deghizate în surori de caritate, sã cearã corpul.Dupã altã versiune, au sosit la azil în mijlocul autopsiei ºi ºi-au exprimatdorinþa sã-l vadã. Cînd li s-a spus cã este imposibil, au cerut hainele. Circulazvonul cã, dupã câteva zile, un chirurg, în timp ce fãcea o operaþie de rutinãla genunchiul þareviciului (la Þarskoe Selo), a vãzut haina albastrã brodatãcu flori galbene a lui Rasputin sub masa de operaþie 14. Într-un paragraf dela sfârºitul actului de deces se menþioneazã cã ºi cãmaºa – un dar de laÞarinã – a fost luatã cu o sãptãmânã înainte la Þarskoe Selo.

În timp ce Kossorotov îºi începea treaba anevoioasã joi, WickhamSteed, editorul pentru strãinãtate de la Times, scria o telegramã datatã 1ianuarie, Petrograd. Amândoi erau alarmaþi ºi derutaþi. Începea aºa:

Corpul lui Rasputin a fost descoperit de scafandri, în aceastãdimineaþã, pe fundul apei, în dreptul unei spãrturi fãcute în gheaþade pe Neva, lângã Podul Petrovski, care trece peste unul din braþelemai mici ale râului, la nord de oraº.

Conform ziarelor de dimineaþã, tragedia care a dus la aceastãdescoperire pare sã fi avut loc sâmbãtã dimineaþã la Palatul Iusupov,pe canalul Moika. Dar nu s-a menþionat numele niciunei persoaneimplicate.

Adicã era vorba de o crimã. Prinþul Iusupov era o figurã bine-cunoscutãîn societatea londonezã înainte de a fi cãsãtorit. Urmau ºtersãturi ... Astaera evident o mare noutate, prea mare pentru a putea fi desluºitã, dar tot atâtde evident pãrea faptul cã este vorba despre un al doilea capitol al poveºtii.Dar ce se întâmplase cu primul capitol? Ceva lipsea. Între timp, Steedscotocea dupã alte informaþii de la corespondentul din Petrograd, Wilton,care venise probabil devreme ºi dormea în spatele biroului, pentru cã înRusia era miezul nopþii. În Londra, redactorii de la Times trebuie sã se fidus ºi ei la culcare, aºa cã tot joi, târziu, sub titlul MOARTEA LUI RASPUTIN –CORP DESCOPERIT ÎN NEVA – SUSPICIUNE DE CRIMÃ, Steed a scris urmãtorul textcare urma sã fie cules cu italice:

56

ANDREW COOK

Telegramele primite din Petrograd pretind cã celebrul cãlugãrRasputin, al cãrui corp tocmai a fost descoperit în Neva, a fost omorât.Mesajele atât de greu de trimis de corespondentul nostru din Petrogradnu fac referire directã la unul sau altul dintre punctele esenþiale.Oricum, povestea trebuie consideratã ca fiind incompletã.15

Povestea lui Wilton a apãrut vineri. Telegrama de sâmbãtã nu a maiajuns la destinaþie. A primit o întrebare nãucitoare de la Londra în acea joi,aºa cã a scris un raport complet despre cazul Rasputin ºi l-a trimis înapoi cusingura explicaþie la care s-a putut gândi în legãturã cu mesajul pierdut.

V-am trimis notele mele cu privire la afacerea Rasputin pe carele-am scris la o zi dupã ce a fost omorât. [Duminicã 31 decembrie.]Întregul mesaj a fost transmis, dar probabil cã n-a ajuns niciodatã ladumneavoastrã ... orice piedicã în trimiterea mesajelor de aici sedatoreazã exclusiv cenzurii care se aplicã cu precãdere în cazultelegramelor Agenþiei.

Notele lui arãtau cã a devansat toate agenþiile de ºtiri în ce priveºteraportul poliþiei de duminicã, exact aºa cum a fãcut-o ºi Stopford. Wiltonera integrat în viaþa din Petrograd ºi înþelegea cum mergeau lucrurile decând se perfecþionase la oficiul din strada Gorohovaia.

Pentru un ºef al Misiunii Secrete Britanice, Hoare era, prin comparaþie,prost informat. Îl cunoºtea pe Puriºkevici ºi, cu multã vreme în urmã,acesta îi spusese cã a existat o tentativã de a „rezolva afacerea Rasputin“.Oricum n-a notat nimic atunci, considerând tonul lui Puriºkevici „atât defiresc, încât am luat cuvintele ca pe o manifestare simptomaticã pentruoricine care spune ce gândeºte, ºi nu ca pe o expresie a unui plan precispus la punct“. Acum, e de presupus cã regreta propria-i lipsã de judecatãºi, în relatãrile cãtre Londra, pãstra tãcerea în legãturã cu avertismentullui Puriºkevici16. Stopford nu avea încredere în el. ªi, din motive pe carele-a descoperit mai târziu, nici în unii membri ai propriei echipe.

Stopford i-a scris joi dimineaþã marchizei de Ripon, o doamnã din înaltasocietate de aceeaºi vârstã cu el.17 Era o femeie remarcabilã; prinþul Iusupovfusese unul dintre marii ei prieteni, cu toatã diferenþa de vârstã dintre ei, înLondra de dinainte de rãzboi, când marchiza a organizat primirea luiDiaghilev ºi Nijinski la Londra.

Stopford, ºtiind cã este capabilã sã transmitã informaþii oamenilorinfluenþi din guvern, îi scria regulat ei sau fiicei ei, Lady Juliet Duff, o

57


rusofilã care vorbea fluent limba rusã ºi care, la rândul sãu, îl cunoºtea binepe Iusupov.18

Din cauza unui sâcâitor reumatism la braþe ºi la mâini, cu greupot sã þin creionul...

Toatã familia imperialã prin capii ei vrea sã-l aresteze pe MareleDuce Dmitri, deºi nici Împãratul nu are dreptul sã aresteze un membrual familiei. Nu s-a mai întâmplat aºa ceva de când Petru cel Marel-a arestat pe fiul sãu, Aleksei Petrovici ºi a trebuit ca þareviciul sã fieameninþat cu arestarea (Aleksander I) pentru ca împãratul Paul sã fieomorât.19

În Anglia, oamenii îºi spuneau unii altora cã aceºti ruºi sunt de-a dreptulnebuni. Lucrurile s-au mai schimbat în ultimul secol ºi în ziua de astãzipare puþin probabil cã Romanovii ºi-au omorât Þarul cu adevãrat. Pe dealtã parte, dacã Felix Iusupov a putut sã ucidã un cãlugãr atât deînspãimântãtor, cine ºtie ce se mai putea întâmpla?

Rasputin a fost înmormântat în cadrul unei ceremonii simple la ÞarskoeSelo, la opt ºi jumãtate, în dimineaþa de vineri 21 decembrie, la mai puþinde douãzeci ºi patru de ore dupã ce i s-a descoperit corpul. Relatãrilemartorilor oculari la funeralii au fost adunate în dosarele ComisieiExtraordinare a Guvernului Provizoriu ºase luni mai târziu, pentru a seexamina circumstanþele morþii lui Rasputin. Un mormânt a fost sãpat subnava unei biserici încã neterminate, ctitoritã de Anna Vîrubova, la ÞarskoeSelo.

I-au deplâns moartea Þarul ºi Þarina, cele patru fete ale cuplului imperialºi þareviciul, Vîrubova, Lili Dehn, actriþa, care au fost prietene apropiateale Þarinei, ºi Akilina Laptinskaia, dãdaca. I-a fost aproape zece ani, ºi aînsoþit trupul în maºinã, în timpul nopþii, de la Infirmeria Cesma. Erau acolooameni obiºnuiþi, lipsiþi de însemnãtate, din suitã, servitori ai casei, arhitectul,un alt preot ºi oamenii angajaþi la construcþii. Numeroºi ofiþeri ai Ohraneistãteau ascunºi în pãdurile înconjurãtoare. Colonelul Loman, ale cãrui fiicãºi soþie erau discipolele lui Rasputin, dar a cãror devoþiune faþã de mortulmistic pãrea îndoielnicã, îi urmãrea din spatele tufiºurilor.

Sicriul de metal a fost coborât în mormânt. Biserica îngheþatã, mirosinda scândurã proaspãt datã la rindea, a materiale de construcþie, era un locciudat de odihnã pentru o persoanã care s-ar fi putut aºtepta sã pãrãseascãlumea asta într-o catedralã luminatã de lumânãri, printre nori de tãmâie ºiprintre femei înlãcrimate ºi preoþi copleºiþi de tristeþe. Dar serviciul religios

58

ANDREW COOK

care a durat zece minute a fost oficiat de pãrintele Vasiliev, confesorulfamiliei imperiale, adus special de la Petrograd, ºi, la ora nouã, bocitoriierau plecaþi. Dupã ce lumea s-a împrãºtiat, oamenii Ohranei au ieºit dinpãdure ºi au acoperit coºciugul cu pãmânt.

Veºtile despre înmormântare nu s-au rãspândit imediat. Sâmbãtaurmãtoare, 24 decembrie, 6 ianuarie în calendarul britanic, Albert Stopfordîi scria din nou lui Lady Ripon:

Aici aºteptãm cu toþii sã se întâmple ceva. Nu þi-am relatat toatebârfele, cele mai multe bazate pe minciuni, unele pe adevãruri vechide demult. Dmitri Pavlovici ºi Felix sunt þinuþi sub arest, ºi cândMarele Duce Paul [tatãl lui Dmitri] a cerut lunea trecutã ca fiul luisã fie lãsat sã vinã sã stea în palatul sãu de la Þarskoe Selo, Împãratula replicat: „Împãrãteasa nu poate permite aºa ceva deocamdatã“!

Împãrãteasa-Mamã este încã la Kiev; cum fiul ei se teme puþinde ea (nu foarte mult), s-ar cuveni sã fie aici. Ambasadele Aliaþilorar dori ca ea sã se întoarcã în Petrograd.

Din nefericire, curierul pleacã în dupã-amiaza asta, ºi eu voiavea toate noutãþile abia la masa de disearã, pentru cã este AjunulCrãciunului rusesc ºi am fost invitat la Marea Ducesã [Marea DucesãVladimir]. Mâine o sã mã duc la biserica Împãratului de la ÞarskoeSelo, ca sã vãd cum merg lucrurile pe acolo.

Pânã la neaºteptata arestare a lui Dmitri Pavlovici, întregul clan alRomanovilor, împreunã cu alþi aristocraþi, au crezut cã, dupã scoaterea dinscenã a lui Rasputin, Þarul ar putea sã recâºtige într-un fel controlul. Încãsperau cã, odatã cu trecerea timpului, aºa ceva ar fi posibil. Stopford a auzitcã în noaptea aceea Marele Duce Dmitri pleca sub escortã – în tren fãrãvagon restaurant – spre Kasmin, pe frontul persan, una dintre cele mai durepoziþii ale rãzboiului. Felix Iusupov a fost surghiunit la Arhanghelskoie,legendarul palat al familiei din afara Moscovei. Câteva zile mai târziu,Stopford scria:

Este atât de inteligent încât obþine întotdeauna ce vrea, în timpce alþi bãieþi sunt mereu nefericiþi ºi dezolaþi; a fãcut une crise denerfs ºi a doua zi, în tren, pãrea foarte afectat fiindcã era pus însituaþia de a fi înfometat.

Britanicii se aºteptau la evenimente importante. Hoare n-a fost singurulcare a vãzut în moartea lui Rasputin începutul unei noi cãderi. Sir George

59


Buchanan era convins cã Duma a avut câºtig de cauzã datoritã întâmplãriiºi cã asta o împingea pe Þarinã într-un plan secund, determinându-l peÞar sã dea ascultare sfaturilor înþelepte din perspectiva pro-aliaþilor. Chiarînainte de moartea lui Rasputin, dezbaterile Dumei au fost întrerupte bruscla ordinul Þarului pentru cã prea mulþi parlamentari vorbeau împotrivalui Rasputin, iar politicienii ºi reprezentanþii Bisericii vociferau. Acum,când Rasputin s-a dus ºi când susþinerea publicã era atât de evidentã pentrupresupuºii lui asasini, britanicii se aºteptau ca liberalii din parlamentsã-ºi uneascã eforturile ºi Duma sã redevinã o forþã puternicã în spatelealiaþilor de rãzboi.

Buchanan ºi ceilalþi s-au înºelat. Membrii pro-aliaþi din Dumã nu aveaunici influenþã ºi nici abilitate sau suficientã putere sã treacã la acþiune.

În dimineaþa de 31 decembrie/12 ianuarie, Sir George Buchanan a avuto audienþã la Þar. Era realist în ce privea slãbiciunea conducerii politice înRusia ºi ºtia cã trebuie sã vorbeascã deschis; nimeni altcineva n-ar fi pututs-o facã. A cerut Oficiului pentru Strãinãtate permisiunea sã expunã punctullui de vedere Împãratului, dar Londra a rãspuns cã Împãratul era plecat dinoraº. Sir George trebuia sã facã în aºa fel încât sã-i dea de înþeles Þarului cãpãrerile lui erau strict personale.

În toate întâlnirile precedente, Maiestatea Sa m-a primitneprotocolar, în biroul sãu, ºi dupã ce mi-a cerut sã mã aºez, a deschiscutia de þigãri ºi m-a invitat sã fumez. Am fost, prin urmare, neplãcutsurprins când mi s-a cerut sã merg în camera de audienþã, unde l-amgãsit pe Maiestatea Sa aºteptându-mã în picioare, în mijlocul camerei.Brusc, mi-am dat seama cã a ghicit obiectul audienþei mele... Mi-asãrit inima din piept, mãrturisesc... Împãratul tuturor ruºilor era atunciun autocrat ale cãrui dorinþe erau lege; ºi eram pe cale nu numai sãnesocotesc încrederea totalã pe care mi-o acorda, dar ºi sã mã pun însituaþia intolerabilã de a depãºi limitele sferei de acþiune ale unuiambasador.20

Urmãtoarea Misiune Aliatã – o delegaþie din Anglia ºi Franþa – trebuiasã soseascã în cel puþin în trei sãptãmâni pentru a da posibilitatea Rusiei sãacþioneze de comun acord cu celelalte douã puteri aliate. Buchanan a explicatcã e dificil pentru vizitatorii englezi ºi francezi sã aibã încredere în acestproces atâta vreme cât nimeni nu ºtie ce ministru va fi la putere de la osãptãmânã la alta. Este important ca poporul sã fie lãsat sã ia propria decizieîn legãturã cu echipa pe care o alege sã lucreze pentru el. ªi, în aceeaºi

60

ANDREW COOK

ordine, el simþea cã e de datoria lui s-o avertizeze pe Maiestatea Sa (încã odatã) cã Þarina nu trebuie sã fie folositã de cei din jurul ei ca un instrumental maºinãriei de propagandã germanã. A încercat sã-i spunã (din nou) câtde important era sã lucreze cu poporul Rusiei. Înflãcãrat de aceastã idee,Sir George a sugerat cã Þarul trebuie sã pãºeascã pe aceastã cale.

Dacã aº vedea un prieten mergând prin pãdure, în întuneric, peo potecã care ºtiu cã duce în prãpastie, n-ar fi de datoria mea sã-lavertizez de pericol? ªi nu este la fel datoria mea sã-i atrag atenþiaMaiestãþii Voastre asupra abisul care se întinde la picioarele sale?21

Þarul i-a mulþumit, dar i-a cerut sã nu exagereze în privinþa problemelorRusiei. Dacã ele se agravau, Þarul se putea bizui în orice situaþie pe armatalui, care avea sã-l apere de orice revoltã.

Dupã pãrerea lui Stopford, care l-a întâlnit pe treptele ambasadei, SirGeorge s-a întors de la audienþã aproape vesel. A doua zi, însã, dispoziþialui avea sã se schimbe, cedând locul îngrijorãrii ºi agitaþiei. Nu se ºtie cuprecizie când l-au cuprins aceste stãri, dar propriul lui jurnal atestã cãBuchanan a primit veºti din cele mai neplãcute – noutãþi care puteau aveaconsecinþe diplomatice catastrofale pentru Anglia. Fiindcã n-avea de gândsã aºtepte sã vadã dacã va fi chemat, Buchanan a decis sã ia taurul de coarneºi sã abordeze problema în discuþia cu Þarul la recepþia de Anul Nou rusesc.

Potrivit veºtilor uluitoare pe care Buchanan le-a auzit la un pahar devin, probe evidente intraserã de curând în posesia Þarului, probe care îldeterminau sã-i suspecteze pe anumiþi cetãþeni britanici de a fi fost amestecaþiîn uciderea lui Rasputin.

Dupã spusele lui Buchanan:

Am considerat cã este oportun sã-l asigur cã suspiciunile erauabsolut neîntemeiate. Maiestatea Sa mi-a mulþumit ºi a spus cã estefoarte încântat sã audã asta.22

Nu este clar dacã Þarul a crezut sau nu în asigurãrile lui Buchanan ºinici dacã Buchanan însuºi era convins de faptul cã cetãþenii britanici nufuseserã implicaþi în niciun fel. Se pare cã Buchanan l-a contactat pe Hoareca sã-i afle reacþia, dar cu siguranþã acesta nu îºi dãdea seama cât de capabilierau oamenii lui.

61


Cine era deci misteriosul bãrbat necunoscut care i-a atras atenþia Þaruluiºi i-a provocat lui Buchanan un somn agitat? Þarul îi suporta pe aliaþi înprimul rând pentru a-i fi ºterse datoriile faþã de strãinãtate ºi în al doilearând ca sã aibã acces spre Constantinopole, ca recompensã, dupã ce vorcâºtiga, aºa cã nu voia sã-i irite. Dar el, Ohrana ºi prietenii lui Rasputin seîntrebau cine ar fi avut interesul sã-l omoare pe Rasputin ºi au ajuns launele concluzii.

62

ANDREW COOK

4

SPIONII CARE AU ACÞIONAT DIN UMBRÃ

Robert H. Bruce Lockhart era un prezentabil jucãtor de rugbi cãruia îiplãcea sã se implice în relaþii amoroase periculoase. Era de asemeneafuncþionar consular, care cunoºtea problemele Rusiei mai bine decât alþii.Venise în Rusia din 1912 ºi învãþase sã fie precaut în aprecierea opiniilorpolitice ale compatrioþilor sãi. Exact aºa scria în 1932:

... în urma experienþelor mele din rãzboi ºi din revoluþia rusã,mi-am fãcut o foarte proastã impresie despre munca serviciilor secrete.Fãrã îndoialã cã au scopurile ºi funcþiile lor, dar munca politicã nueste punctul lor forte. Dar chiar elaborarea unor informaþii este maipuþin periculoasã în comparaþie cu niºte rapoarte corecte ale unoroameni care sunt foarte adesea incapabili sã facã un judiciosraþionament politic.1

Miºcarea revoluþionarã din Rusia de la sfârºitul lui 1916 a fost denestãvilit, dar foarte puþini englezi ºi-au dat seama cã sistemul din Rusiaimperialã era departe de a putea fi salvat. Principala problemã o reprezentacompania în care se aflau. Bruce Lockhart era aproape singurul englez careconsidera intelighenþia progresistã ca pe o forþã politicã. Se stabilise laMoscova ºi era funcþionar al Oficiului pentru Strãinãtate. În Petrograd, încapitalã, ambasadorul ºi consulul lucrau pentru Oficiul de Rãzboi ºi erauplãtiþi din alte fonduri decât cele ale Oficiului pentru Strãinãtate. Deºifuncþiile celor trei erau diferite, toþi trebuiau sã închidã ochii asupraintereselor particulare.

În Petrograd, amândoi diplomaþii ºi cei din Serviciile Secrete consideraunecesar sã cultive legãturile cu Duma, dar, de asemenea, era important sãmenþinã relaþii apropiate cu aristocraþia. Deoarece era nou-venit, Sir Samuel

63


Hoare ºi soþia lui nu se integraserã în societate ºi, prin urmare, duceau oviaþã destul de plictisitoare. Albert Stopford îi cunoºtea pe conspiratori ºii-a pus în legãturã pe Dmitri Pavlovici ºi pe Buchanan. Dar Stopford ºiBuchanan erau oameni în vârstã, care comunicau pe altã lungime de undãdecât Dmitri ºi Iusupov.

În perioada rãzboiului, ca tânãr locotenent al Oficiului MilitarBritanic de Recrutare, a participat la mai multe petreceri în înaltasocietate decât toþi membrii ambasadei.2

Bruce Lockhart se referea la locotenentul Oswald Rayner, al cãruiserviciu era o acoperire pentru funcþia de spion. Rayner, un tânãr bãrbatarãtos, era fiul unui negustor de textile din Smethwick, cel puþin aparentbeneficiar al favorurilor acordate de prinþul Iusupov. Cu toate cã aveadouãzeci ºi ºapte de ani, a fost acceptat în cercul intim al tinerilor bogaþi.ªi-a câºtigat poziþia datoritã inteligenþei, hãrniciei, ºarmului ºi bogãþiei.

S-a nãscut în noiembrie 1888, într-o familie modestã, ºi a avut cincifraþi ºi surori mai mici. La unsprezece ani a obþinut o bursã la King EdwardSchool, apoi s-a stabilit în New Street, în Birmingham.3 Bãiatul a asimilateducaþia, dar, ca fiu al unui vânzãtor de pânzeturi cu ºase copii, trebuia sãse limiteze la banii pe care-i avea, mizând pe norocul de a pleca în lume ºide a obþine o slujbã; ºi ºtim din corespondenþã cã familia avea dificultãþifinanciare în primii ani ai secolului.4 Rayner a fost bun la limbi strãine ºi,când a pãrãsit ºcoala, a avut norocul sã obþinã un post de profesor de englezãîntr-o ºcoalã condusã de Mr Ölquist, în Helsinki. În Finlanda (care a fostapoi anexatã Rusiei) a întâlnit un cuplu de finlandezi care, cu generozitate,i-a schimbat viaþa pentru totdeauna. În februarie 1907, când avea optsprezeceani, scria acasã încântat:

Dragã Mamã ºi Tatã,Vã scriu cu scopul de a vã relata o poveste atât de specialã, încât

nu v-aþi putea aºtepta s-o gãsiþi nicãieri altundeva decât în imaginaþie.Aºa cum de altfel ºtiþi, niºte oameni au fost foarte drãguþi ºi

ospitalieri cu mine în Finlanda. Printre aceºtia i-am menþionat dejape domnul ºi doamna Uno Donner. Domnul ºi doamna m-au invitatfoarte des sã petrec serile cu ei, în apartamentul lor. Mi-au fãcutîntotdeauna plãcere aceste vizite; acolo mã simþeam pentru primadatã în largul meu. În orice alt loc am fost obligat, într-o mãsurã mai

64

ANDREW COOK

mare sau mai micã, sã par cineva mai bun ºi mai în vârstã decâteram în realitate, apoi sã mã scuz cã asta se întâmpla datoritã poziþieimele de profesor de englezã în Institut ... Ca sã nu mai lungescpovestea, m-au întrebat dacã n-aº vrea sã mã ia în grija lor ºi sã-micontinui studiile la Oxford! Au abordat subiectul chiar dupã cinã,într-o searã, cu câteva zile înainte. Fireºte cã am fost cu adevãratcopleºit ºi m-am întors acasã ameþit, aºteptând în fiecare clipã sã mãtrezesc dintr-un vis mai mult decât neobiºnuit. Am promis cã le daurãspunsul definitiv a doua zi, la ora 12. M-am gândit la acest lucrutoatã noaptea ºi am ajuns la concluzia cã trebuie sã vã întreb dacãsunteþi de acord cu propunerea. Aceastã stranie întorsãturã în viaþamea ar deschide noi cãi pentru viitorul meu ºi ar face posibilãrealizarea marilor mele aspiraþii – o carierã la Universitatea Oxford.5

Datoritã acestui cuplu binevoitor, Oswald Rayner ºi-a luat zborul dinSmethwick. În aprilie s-a mutat în casa doamnei Sinebrichov, pe care odescria simplu ca fiind vãduvã ºi mama doamnei Donner. FamiliaSinebrichov asigura aprovizionarea cu bere neagrã de mai mult de opt ani;de fapt, deþinea monopolul fabricãrii de bere în oraº. Adunaserã o superbãcolecþie din Vechii Maeºtri ºi mobile, colecþie care a fost prezentatã lumiicând Finlanda ºi-a recâºtigat independenþa dupã Primul Rãzboi Mondial.Chiar dacã nu mânca în porþelanuri de Sèvres în fiecare searã, Raynerajunsese atât de sus, încât, în scurtã vreme, pãrinþii lui n-au mai reuºit sãînþeleagã stratosfera socialã în care trãia. „Nu este, cu adevãrat, nimicextraordinar... sã scrii despre nenumãratele dineuri, supeuri ºi petreceri detoate felurile...“ A oferit o relatare cu care nu a intenþionat sã uimeascã, darpânã la urmã asta s-a întâmplat, a vieþilor celor cu care era acum în relaþie.

Domnul ºi doamna Uno Donner au pãrãsit Finlanda pe 20februarie, plecând în Italia. Au petrecut o lunã la Milano ºi Florenþa,dupã care au pornit spre Riviera – Cannes, Nisa, Menton, MonteCarlo etc. ... [Eu] mã voi duce în Anglia cu un vapor care va plecadin Helsingfors în 15 ale lunii. Între timp, probabil cã familia Donnerva fi în Anglia – mai bine zis la Londra. Aºa cã plec direct la Londraºi apoi mã întorc la Birmingham, pe 20 ori 21 mai. Familia Donnerar vrea ca eu sã stau în Birmingham cam douã sãptãmâni ºi apoi sãpetrec cu ei o lunã în Elveþia – la Aix-les-Bains... Din Elveþia voipleca la casa de la þarã a domnului Sinebrichoff [sic] pe perioadaverii, unde voi face iahting, voi juca tenis, voi naviga, înota, cãlãri

65


ad libitum. În toamnã, familia Donner va pãrãsi probabil pentrutotdeauna Finlanda ºi se va stabili undeva în Anglia. Pentru toamnãºi iarnã vor închiria în Londra un apartament, iar eu voi începe sãstudiez greaca la Oxford. Îmi este imposibil sã ajung la Universitateînainte de ianuarie 1908.6

Fãcea acum parte din cercul în care se învârteau „consulul Cooke“ ºicontele Sparre ºi nevasta lui. Contele Louis Sparre era un talentat ºi faimosartist suedez care a studiat pictura la Paris. Trãia în Finlanda de aproapedouãzeci de ani ºi s-a însurat cu o finlandezã. În ultimii zece ani a fost unpionier al artei industriale ºi al designului finlandez; a construit chiar ofabricã care producea mobilã ºi alte obiecte Art Nouveau.

Când domnul Donner se întoarce în Finlanda, în varã, probabilcã îl voi vizita pe tatãl lui pentru un timp ºi voi locui o vreme la casade la þarã a contelui Sparre, lângã Borgå . Este un artist ºi voi luacâteva lecþii de picturã de la el.

Oswald Rayner îºi iubea familia, dar n-ar mai fi putut trãi niciodatã încasa care avea magazin de pânzeturi în camera din faþã. La Oxford avea sãstudieze limbile moderne, ºi a intrat la universitate în octombrie 1907,absolvind cu cea mai mare notã în 1910. În acest timp, prinþul Felix Iusupovera deja la Colegiul Universitãþii, unde ocupa niºte camere la parter cu vederespre stradã. În 1909 era aici datoritã prieteniei sale cu Eric Hamilton (maitârziu episcop de Salisbury ºi protopop de Windsor), aºa cã Oswald Raynerl-a cunoscut pe Iusupov.

Cei trei studenþi împãrtãºeau aceeaºi înclinaþie pentru limbile strãine ºivor rãmâne prieteni apropiaþi pentru tot restul vieþii lor. Ba chiar Rayner îºiva boteza unicul fiu „John Felix Hamilton Rayner“ ca o probã de preþuire acelor mai buni prieteni ai sãi.7

Dupã absolvirea universitãþii, Rayner a solicitat un post la Times ºi, înnoiembrie 1910, a fost numit ca al doilea asistent corespondent la birouldin Paris, cu un salariu de 150 £ pe an.8

Anul urmãtor s-a mutat înapoi în Londra ºi a fãcut o carierã în înaltelecercuri guvernamentale ca secretar particular al lui Sir Herbert Samuel,director al Poºtei Generale. Samuel ºi Rayner duceau o viaþã lipsitã de grijicând, în 1912, Sir Herbert, Lordul Rufus Isaacs ºi David Lloyd George aufost acuzaþi de Belloc ºi Chesterton de trãdarea acþionarilor în afacereaMarconi (o anchetã fãcutã mai târziu i-a exonerat pe toþi trei, cu toate cã

66

ANDREW COOK

exista o micã îndoialã asupra faptului cã au complotat, fãrã succes, ca sãzãdãrniceascã procesul ºi au ascuns Parlamentului adevãrul). Atât de multa durat acest episod, încât Rayner a fãcut cunoºtinþã cu Lloyd George, apoicu cancelarul Ministerului de Finanþe, cu care a rãmas în relaþii apropiatemai mult de zece ani dupã aceea.

Cât timp a lucrat cu Sir Herbert, Rayner s-a pregãtit pentru barou. Afost admis cu cele mai mari note în barou în 1914 ºi, când a început rãzboiul,s-a alãturat „Corpului de pregãtire a ofiþerilor“ de pe lângã cele patru colegiiale jurisconsulþilor din Londra, în septembrie 1914. „Corpul de pregãtire“ afost imediat încorporat în forþele teritoriale la izbucnirea rãzboiului ºi ainiþiat un program de antrenament foarte dur pentru cei care erau trimiºi înmisiune. Rayner s-a aflat printre cei douãzeci ºi unu de noi recruþi dincompania comandatã de locotenentul Reggie Trench, pe care iniþial l-adescris ca pe „un agitator nenorocit“. Au fost imediat trimiºi spre RichmondPark, ca sã înceapã antrenamentul de bazã, dupã încheierea cãruia cei maimulþi dintre ei urmau sã serveascã în regimentele de pe frontul de Vest.Rayner pãrea sã fie o excepþie. În octombrie 1914, la mai puþin de o lunãdupã ce s-a alãturat „Corpului“, a fost trimis ca locotenent secondant,translator. Vorbea fluent franceza, germana, rusa ºi suedeza. În trei luni,Rayner a fost propus pentru „îndatoriri speciale“ în Departamentul deInformaþii al Oficiului pentru Rãzboi.

În ianuarie 1915 a constatat cã aceastã propunere n-a fost altceva decâtun subiect de speculaþii. Nu se ºtie cu certitudine dacã un asemenea vorbitorde limbi strãine ca Rayner era numai simplu membru al Oficiului de Rãzboitransferat de bunãvoie, ori dacã avea un susþinãtor care îl dirija în direcþiamuncii de informaþii. Sigur este cã avea o serie de contacte politice influentela guvern (Whitehall) de pe vremea când lucrase cu Sir Herbert Samuel ºi,aºa cum vom vedea mai târziu, el n-a fost prima persoanã care ºi-a exercitatinfluenþa din acest post.

Pe când lucra pentru Oficiul de Rãzboi, în 1915, Rayner a fãcutcunoºtinþã cu un alt tânãr ofiþer, un locotenent, George Hill, care iniþial afost plecat la Ypres, pe frontul de Vest, în batalionul de infanterie canadian,ataºat regimentului din Manchester. Dupã proteste serioase în timpul misiuniiîn þara nimãnui, Hill a fost trimis la Oficiul de Rãzboi, în DepartamentulInformaþii. Amândoi, Hill ºi Rayner, ca ºi alþi noi recruþi ai departamentului,s-au antrenat vreme de patru sãptãmâni în munca de informaþii a agenþilorsub acoperire, în aplicarea diverselor metode de folosire a cernelii simpatice,a codurilor ºi sistemelor de cifruri ºi în însuºirea altor abilitãþi. Deºi timpulpe care l-au petrecut împreunã în Londra a fost scurt, paºii lor s-au încruciºat

67


încã trei ani, perioadã în care s-au numãrat printre primii agenþi recrutaþi înnoul birou SIS din Stockholm, condus de maiorul John Scale.

Spre sfârºitul lui 1915, Hill a fost trimis în Grecia, unde a lucrat cuagenþii în spatele liniilor inamice. La scurt timp dupã plecarea lui, Rayner afost ºi el trimis în prima lui misiune de informaþii în afara graniþelor. Înnoiembrie 1915, el ºi maiorul Vere Benet au fost racolaþi de MisiuneaServiciilor Secrete Britanice din Petrograd, unde li s-au încredinþat sarcinide cenzurã. Într-un memo cãtre Sir Samuel Hoare, scris dupã moartea luiRasputin, Vere Benet se referea la natura acestor sarcini de cenzurã, descriindceea ce „Rayner ºi eu am fãcut, facem ºi sperãm sã mai facem încã“:

Cenzura nu înseamnã citirea corespondenþei personale în virtuteaunei curiozitãþi izvorâte din indiscreþie, ci este o ramurã a spionajuluimilitar care, dacã este folositã corect, vine în ajutorul aliaþilor.

... Am evitat orice interferenþã în treburile ruseºti propriu-zise(cu excepþia comerþului) ºi le-am trimis tot ce avea de-a face cuproblemele interne de spionaj ºi politice. Le-am asigurat în legãturãcu obiectivul meu, care nu se limita doar la ajutorul acordat, ci vizaºi obþinerea de informaþii privind activitatea Scandinaviei ºi a þãrilorneutre, ai cãror agenþi acþioneazã ca intermediari ai ocupaþieigermane... MI8 mi-a scris recent: „Copiile pe care le-aþi trimis suntfoarte utile Departamentului Naval al Blocadei ºi ne oferã un nou lotde nume scandinave“. Extractele din corespondenþa interceptatã suntde asemenea concludente în privinþa aprecierilor duºmanului privitorla cenzura englezã“.9

Deºi Rayner spune cã „evit orice interferenþã în afacerile ruseºti propriu-zise“, afirmaþia lui depinde foarte mult de modul cum sunt interpretatecuvintele „evit“ ºi „interferenþã“. În accepþiunea lui Benet ºi Rayner, aceastapare sã însemne interceptarea comunicaþiilor ruseºti de orice fel, pe scarãmare. Uneori comparau informaþiile lor cu acelea ale omologilor ruºi.Raportul este de asemenea o confirmare a faptului cã foarte puþine ºtiri sauinformaþii îi fac pe prieteni sã-ºi dea mâna ºi, în afarã de Benet ºi Rayner,nici în Petrograd nu se cunosc prea multe cazuri. Benet însuºi a afirmatundeva în memorandumul sãu cã „a citit, cenzurat ºi adnotat în jur de 28000 de scrisori, din aprilie 1916“. În timpul rãzboiului, Statul-Major Generalal Imperiului Rus cedase o mare parte din oficiile sale Misiunilor Britaniceºi Franceze Secrete. Acestea erau gãzduite împreunã cu diferite departamentede poliþie sau guvernamentale ruseºti într-un spaþiu semicircular, strãbãtutde o arcadã, cu vedere spre scuarul din faþa Palatului de Iarnã. Majoritatea

68

ANDREW COOK

celor din contingentul britanic vorbeau rusa fluent. Nu se complicau cucamuflaje ºi binocluri. Era o muncã de birou care consta de obicei în punereacap la cap a celor mai mãrunte ºtiri care ajungeau la ei de pe alte teatre derãzboi ºi corespundeau cu modul în care ruºii trebuiau sã lupte cu nemþii.

Samuel Hoare, care era receptiv la detalii, a scris un raport amãnunþitdespre ce a gãsit când a ajuns la Misiune, în primãvara lui 1916.

Conform modelului rusesc, faþada este cea mai importantã partea unei clãdiri. În spatele Cartierului General era o reþea de curþi urâtmirositoare ºi pasaje murdare care îngreuiau accesul ºi puneausãnãtatea în pericol. Înãuntru, birocraþii se strãduiau din rãsputerisã menþinã o temperaturã care, în aceste zile de raþionalizare abenzinei, era departe de a putea fi atinsã în orice casã particularã...ªepcile ºi ºoºonii se lãsau în grija unui jandarm finlandez, în camerade aºteptare a comandamentului. Alt finlandez avea datoria de a neaduce ceaiuri întreaga zi.

Curând dupã sosirea mea, douã evenimente neplãcute au avutloc la Misiune. Unul din ºoºonii mei a dispãrut din camera de aºteptareºi, în acelaºi timp, samovarul a încetat sã mai funcþioneze.

Inevitabil, cele douã întâmplãri erau înlãnþuite, ºoºonul fiind lãsat sãfiarbã înãbuºit în samovar mai multe zile. Viaþa biroului, cu ceaiurileîndulcite cu zahãr bãute din orã în orã, se scurgea anevoie în aºteptareapãcii care pãrea îndepãrtatã. Se pierdea mult timp cu formalitãþile cândruºii veneau la oficiul britanic ºi invers; conform protocolului militar rusesc,tot personalul trebuia sã strângã mâna oricui se afla în camerã, atât la venire,cât ºi la plecare, ºi sã poarte sabie tot timpul. Sistemul era aproape paralizatde astfel de mãrunþiºuri, fãrã sã mai vorbim de alte imperative caredeterminau întreruperea activitãþii.

În perioada sãrbãtorilor legale, Comandamentul General eraînchis, ºi oficiul nostru la fel... Nu erau mai puþin de cincisprezecesãrbãtori în luna mai ºi cinci la sfârºitul ultimei sãptãmâni din august,sãrbãtori datorate ºirului de zile de sfinþi ºi aniversãri naþionale ... Întimpul sãrbãtorilor bisericeºti nu era suficient sã le celebrezi printr-oîntreagã vacanþã, ci aveau loc slujbe interminabile în capela Coman-damentului General... Chiar când departamentul lucra, orele deprogram nu erau niciodatã fixe ºi totdeauna întâmpinai dificultãþiatunci când voiai sã stabileºti o întâlnire cu un coleg rus. Îmi amintesc,

69


de exemplu, cã la sosirea mea la Cartierul General, ofiþerul superioral Intendenþei Generale îºi fãcuse un obicei din a veni la birou pe launsprezece noaptea, unde lucra pânã la ºapte sau opt dimineaþa.

Deloc surprinzãtor pentru acest stil de muncã, cooperarea, chiarcontactele profesionale nu erau uºor de stabilit. Prin urmare, membriiMisiunii Britanice care aveau deja prieteni ruºi în Petrograd, le-au urmatexemplul pentru a-ºi uºura viaþa la oficiu. Rayner, fireºte, îl cunoºtea pe aldoilea om din Rusia în ceea ce priveºte bogãþia ºi nu trecuse multã vremede când el ºi Iusupov se întâlniserã prima datã.

Iusupov era extraordinar de generos, aºa cum putea fi numai un om aicãrui înaintaºi au acumulat palate, mobilã, picturi, bijuterii, servitori,animale, fabrici, stepe, linii de coastã ºi câmpuri de petrol de pe vremeacând familia lui a fost fondatã de nepotul lui Mahomed; ºi, ca ºi prietenulsãu Dmitri Pavlovici, Iusupov era un mare ºi entuziast anglofil. Dupã primiilui ani la Oxford, l-a invitat pe Eric Hamilton sã viziteze Rusia ca musafirullui personal. Hamilton, unul dintre prietenii lui Rayner, era încântat de ºansade a fi musafirul lui Iusupov ºi, de asemenea, pãrea copleºit de amabilitatealui. Nu a remarcat firea desfrânatã a lui Iusupov. Oswald Rayner, careprobabil observase acest lucru, cu greu se putea lãsa pãcãlit, deºi este destulde puþin probabil cã s-a integrat ºi a început sã se considere ca fãcând partedin societatea Petrogradului mai degrabã decât un ofiþer de informaþiibritanic.

Rayner nu era singurul din Misiunea Britanicã Secretã care avea prieteniîn palatele celor sus-puºi. Cãpitanul Stephen Alley, care împãrþea cu Raynerºi Vere Benet un apartament în Petrograd, la mezaninul Clãdirii BisericiiSuedeze, s-a nãscut cu patruzeci de ani înainte, în Krivo, unul dintre palatelelui Iusupov din Moscova. Tatãl lui, John Alley, era inginer angajat laconstrucþia cãilor ferate ruse. Deºi ºi-a început viaþa în condiþii privilegiateprin comparaþie cu Rayner, avea o experienþã mai vastã. Câþiva ani maitârziu a scris o serie de note despre copilãria lui.

Am alergat liber pe moºia noastrã, numitã Malahovo, pânã cândam fost trimis la ºcoala germanã din Moscova, la Fiedler. Obiºnuiamsã cãlãtoresc cu trenul de la Malahovo împreunã cu vecinii noºtriObolenski. În timpul iernii, tatãl meu obiºnuia sã închirieze o casã înMoscova, iar vara trãiam în casa din Malahovo.

Prinþul Serghei Obolenski era un bun prieten al lui Iusupov.

70

ANDREW COOK

Aºa au stat lucrurile pânã când partenerul tatãlui meu, colonelulJohn Davis, m-a luat în Anglia. Se pare cã eram prea mare pentru oclasã ºi prea mic pentru alta.

Alley avea cincisprezece ani când a ajuns în Anglia, în vara sau toamnalui 1891. S-a hotãrât cã trebuie sã fie plasat ca ucenic la Dewrance & Co., ofirmã din Londra, ºi cã educaþia lui academicã ar putea continua, desigur, laseral, la King College.

La cincisprezece ani ar fi trebuit, desigur, sã meargã la o ºcoalã privatãsau chiar sã aibã un meditator. Fie din cauza ghinioanelor în afaceri, fie dincauza bolilor, acasã, în Rusia, situaþia financiarã a familiei s-a deteriorat înmomentul în care Stephen a ajuns în Anglia.

Dar în 1891 se înscrie la King College ca sã studieze matematica,mecanica, franceza ºi germana pentru începãtori (mai ales cã, la Fiedler,lecþiile se predau în limba rusã).10 În toatã aceastã perioadã a locuit pe PauletRoad la numãrul 39, în Camberwell; dar, în majoritatea timpului, în urmãtoriitrei ani, a stat la cãpitanul ºi doamna Moody, în Blackheath.

A fost trimis în Scoþia sã-ºi continue ucenicia în fabrica unchiului sãu(numit ºi el Stephen), la Polmadie, o suburbie industrialã a oraºului Glasgow,unde se fãceau mai multe locomotive pentru export decât oriunde în lume.Alley ºi McLellan, în Polmadie, erau ingineri navali ºi entuziaºti exportatori(cât timp a durat Primul Rãzboi Mondial, au fabricat barje pentru þãrileneutre).11 În 1894, Stephen s-a înscris la Universitatea din Glasgow ca sãstudieze chimia analiticã, matematica ºi literatura englezã. În perioada aceeaa locuit pe Park Terrace 2, iar Ayr ºi tatãl sãu erau încã în viaþã.12 Rãmâneacolo încã un an, studiind la seral, dar nu-ºi ia licenþa. Acceptã în schimb oslujbã în Londra, la reprezentanþa Alley ºi McLellan, în birourile lor de peVictoria Street 28. „Unchiul meu Stephen m-a prezentat la Clubul Stephen.“Acesta era amplasat în colþul Bridge Street cu Embankment, între clãdireaParlamentului ºi Scotland Yard, iar membrii clubului erau tineri inginericivili (de la instituþia unde lucrau, la o sutã de metri mai sus) sau politicieniconservatori; Disraeli se numãra printre întemeietorii clubului. Acasã, înRusia, se pare cã au existat câteva schimbãri în familie, pentru cãrecensãmântul din 1901 atestã cã mama lui Stephen, cetãþean britanic care,ca ºi el, era nãscutã în Rusia, a rãmas vãduvã ºi a plecat la Greenwichpentru a locui împreunã cu fiul ei.

Firma din Glasgow a suferit ºi ea mari schimbãri la sfârºitul secolului. În1898, unchiul lui, Stephen Alley, a murit, iar fiul lui, vãrul lui Stephen, Stephen

71


Evans Alley (care avea numai douãzeci ºi ºase de ani), a preluat controlulafacerii. McLellan s-a retras în 1903 ºi Stephen Evans Alley a absorbit ºifirma concurentã, începând sã dezvolte Sentinel Steam Wagon din Glasgow;uzina ar fi putut sã producã la fel de bine utilaje pentru vehicule rutiere, ca ºipentru locomotive.

În noua situaþie au apãrut ºi inevitabilele dispute familiale.

Nu am fost de acord ca vãrul meu sã-mi comande, aºa cã mi-amînfiinþat propria firmã în Westminster.

De asemenea, a luat legãtura cu Surrey Imperial Yeomanry (QueenMary’s Regiment), al cãrui escadron „A“ era destul de aproape de VictoriaStreet, în Pimlico. În anul urmãtor, când rãzboiul ruso-japonez luaseamploare, a tradus manualul secretelor geniºtilor japonezi (obþinut în rusã)în englezã pentru Oficiul de Rãzboi.

Dar avea probleme în afaceri.

În perioada în care aveam propria afacere ºi îl reprezentam peHodgkinson, deþineam patentul levierelor Stoker care a început sã iaavânt, dar... afacerile au mers din ce în ce mai prost ºi m-am înglodatîn datorii. Pe vremea aceea, aveam un partener care m-a ajutat ºi apreluat afacerea. Am plecat peste graniþã cu scopul de a-mi plãtidatoriile. 13

În 1910 pleacã în Rusia pentru trei ani, spre a construi prima linie deconducte de petrol în Marea Neagrã. Era perioada bumului petrolului dinMarea Caspicã; Nobel ºi Rothschild se aflau în spatele eforturilor ruºilor dea transporta petrolul de la Baku, care pe atunci fãcea parte din imperiulþarist. Câmpuri imense de petrol existau mai jos de Caucaz, iar petrolulrusesc era transportat de Shell, care aprecia deja cã producþia de petrolrusesc era a treia din lume.

La izbucnirea rãzboiului, în 1914, beneficiind de avantajul de a fi bilingv,Alley a fost recrutat în Departamentul Serviciilor Secrete Militare ºi trimisla Petrograd. Dupã o scurtã ºedere la Londra, pleacã, se alãturã ServiciuluiSecret din Russell Square, unde „învaþã arta contraspionajului ºi multe altelucruri“ de la instructorul William Melville, superintendent la Scotland Yardºi apoi ºeful detectivilor de la MI5. Întors în Petrograd ca membru al MisiuniiSecrete Britanice, scria:

72

ANDREW COOK

... am adunat o mulþime de ofiþeri potriviþi pentru Rusia, pe toþicei care erau capabili sã vorbeascã cu adevãrat bine limba, ºi i-aminstruit pentru a mã þine la curent cu tot ce se întâmpla. Cei de acasãpãreau nemulþumiþi cu informaþia pe care o primeau ºi l-au trimis peSamuel Hoare.

La izbucnirea rãzboiului, Sir Samuel Hoare era Conservator MP. Apoia susþinut cã în august 1914 nu ºtia nimic despre problemele militare ºi cãnu-l interesau:

Problemele legate de armatã le-am neglijat sistematic. Nu amfost niciodatã soldat în armata britanicã... an dupã an am auzit caprin vis controversa legatã de bugetele armatei.14

Deºi iniþial a fost confirmat ca fãcând parte din Norfolk Yeomanry(teritorial), a fost declarat, la sfârºitul anului 1914, inapt pentru serviciulactiv, pregãtindu-se terenul pentru a fi scos din armatã. Pe toatã durata anului1915 lucreazã la oficiul de recrutãri din Norwich Cattle Market, devenindirascibil ºi depresiv din cauza neºansei lui. Prin urmare, încearcã sã tragãsfori politice ºi sã-ºi gãseascã singur un serviciu – „unul departe de front,unde sã mai fie încã nevoie de un englez“. În februarie 1916, un prieten dela Oficiul de Rãzboi i-a vorbit despre un posibil post în Petrograd. Dupã cea urmat în Norvegia lecþii de limba rusã, Hoare a aranjat, prin prietenii ºicontactele pe care le avea în cercurile guvernamentale, un interviu cu „C“,cãpitanul Mansfield Cumming, ºeful Serviciilor Secrete:

Mã aºteptam sã fiu examinat în legãturã cu cunoºtinþele mele delimbã rusã ºi sã mi se punã întrebãri cu privire la politica ºi armatarusã... de fapt, au fost numai câteva cuvinte convenþionale... o privirescrutãtoare ºi o aprobare din cap care confirma cã nu e mare lucrude fãcut ºi cã, dacã vreau slujba, pot s-o obþin.15

Slujba presupunea în primul rând sã plece la Petrograd pentru a apreciamunca la Misiunea Serviciilor Secrete Britanice de acolo, care era condusãatunci de maiorul C.J.M. Thornhill, apoi sã aprecieze eficienþa blocadeiruseºti în comerþul cu germanii. Dupã îndeplinirea formalitãþilor obiºnuiteîn informaþii, Hoare a plecat din Londra spre Rusia în martie 1916 ºi ºi-aluat în primire, cu nerãbdare, postul. Cu toate cã verdictul lui în legãturã cu

73


conducerea Misiunii de cãtre Thornhill era unul favorabil, pãrea limpedecã era complet nepregãtit pentru inevitabilele consecinþe dupã ce „C“ primearaportul lui. Nu numai cã „C“ a decis sã-l demitã pe Thornhill de laconducerea Misiunii, dar l-a numit în locul lui pe Hoare, recunoscându-irangul temporar de locotenent-colonel, ca urmare a noii lui poziþii.

Cum era de aºteptat, numirea lui Hoare a creat fricþiuni în sânul MisiuniiInformative. S-ar pãrea cã mulþi dintre ofiþerii de sub comanda sa nu numaicã dezaprobau numirea unui bãrbat considerat rãspunzãtor de schimbarealui Thornhill, care era foarte popular, dar, mai mult, îl percepeau ca politiciancare nu avea nici experienþã militarã, nici experienþã în serviciile secretepentru a fi capabil sã conducã Misiunea.

Alley, al doilea la comandã dupã Thornhill, era din multe puncte devedere persoana cea mai nimeritã sã-i punã beþe în roate, dar se ridicadeasupra acestor situaþii, deºi a continuat sã rãmânã adjunctul lui Hoare.Poate cã îl considerau mai degrabã un tun fãrã ghiulele. Sigur l-a supãrat peambasador cu o notã concisã, datatã 15 martie 1915, cu instrucþiuni. Aceastaeste o explicaþie pentru o treime din certurile interne. El ºi cãpitanul Simpsonau fost puºi în încurcãturã de Sir George Buchanan, vineri dupã-amiazã.„Ne-am simþit amândoi jigniþi de atitudinea ostilã care ne-a fãcut totuºi sãmanifestãm un plus de deferenþã. Ambasadorul mi-a cerut sã aduc copiainstrucþiunilor mele la o anumitã orã, sâmbãtã dupã-amiazã“. ªi continuã:

d) Sâmbãtã am fost câteva ore la Oficiul de Rãzboi Rus ca sãreînnoiesc legãturile cu diferiþi ofiþeri, sperând ca întâlnirea sã setermine la timp; dar ºeful Statului-Major, în mod neaºteptat, a stabilito orã la care urma sã mã primeascã maiorul Ferguson, orã care sesuprapunea peste ora fixatã de ambasadã. Temporar, telefoanele nufuncþionau pentru a putea trimite mesajul de scuze cu explicaþiiamãnunþite ºi în acelaºi timp sã-l întreb pe ambasador dacã ar puteasã fixeze întâlnirea o orã mai târziu, deoarece nu aveam timpul necesarpentru a fi punctual.

e) Dupã interviul la ºeful Statului-Major, generalul Leontieff nua avut posibilitatea sã ne primeascã decât la câteva minute dupã orastabilitã pentru întâlnire. Întrevederea a durat mai puþin decincisprezece minute. Între timp, în cea mai mare vitezã posibilã, amdus instrucþiunile la ambasadã.

f) Lângã ambasadã l-am întâlnit pe ambasador bombãnindenervat pe trotuar. Am alergat spre el. Fãrã sã-mi acorde rãgazul

74

ANDREW COOK

necesar pentru a-mi exprima regretul, m-a atacat violent ºi mi-aadresat imprecaþii. Când am încercat sã mã scuz, mi-a tãiat vorba,exclamând cã nu-l intereseazã ce am de spus. L-am întrebat ce aºputea face cu hârtia pe care o aveam în mânã ºi mi-a dat o replicã deneînþeles. Apoi, într-un limbaj violent, mi-a tras un perdaf pentruratarea întâlnirii cu un ambasador în favoarea celei cu ºefulpersonalului. Dupã aceea mi-a întors spatele ºi s-a îndepãrtat.

Dacã Alley a fost în vreun fel implicat în întâlnirea lui Hoare, nu s-adovedit niciodatã. De fapt, Hoare nu era suficient de versat pentru a pricepesubtilitãþile unora dintre ºefii lui.

Maiorul Stephen J.Alley MC face doar o menþiune în privinþa lui Hoaredin perioada când acesta s-a aflat în Petrograd. Hoare ºi doamna Hoareaveau o bucãtãreasã care tãia ºi spânzura în casa lor ºi care a adus-o peordonanþa lui Sir Hoare la disperare. Între timp, Hoare a cãzut la pat, cufebrã. (Deºi nu fusese niciodatã prea zdravãn, va trãi pânã la ºaptezeci ºinouã de ani.) Familia Hoare i-a dat bucãtãresei preaviz, dar ea a refuzat sãplece, aºa cum, dupã regulile care funcþionau în timp de rãzboi, eraîndreptãþitã s-o facã. Au fost nevoiþi sã se descotoroseascã de ea, dar nuputeau decât sã discute despre legalitatea acþiunii, când Stephen l-a introduspe vizitator: comandantul poliþiei locale. Poliþistul, care prin natura munciilui era adeptul acþiunii directe, a dat-o afarã în ºuturi, pe uºa din dos, înschimbul unei chitanþe de douãzeci de ruble. Localnicii aveau multãînþelegere pentru asemenea procedee.

Alley era militar, nu om de societate, dar înþelegea regulile claselor socialeruseºti pentru cã îi ºtia pe reprezentanþii acestora încã de când se nãscuse.Bruce Lockhart ar fi spus, probabil, cã era „incapabil sã formuleze unraþionament politic corect“, dar educaþia ºi experienþa dobânditã în Rusia i-aupermis sã recunoascã faptul cã va începe curând dezastrul provocat de eforturilede rãzboi. Chiar Hoare, ale cãrui cunoºtinþe despre situaþia de la faþa loculuierau mult mai superficiale, putea observa problemele generate de nedreptãþilesociale ºi de decãderea moralã care s-au amplificat de la începutul rãzboiului.ªi chiar ºi Hoare a auzit poveºtile despre forþele întunericului care planauasupra familiei imperiale, ghidând-o greºit în direcþia distrugerii.

Þarul ºi Þarina credeau cã „naþiunea“ era animatã de o înflãcãratãloialitate faþã de familia imperialã – firesc, nu legile Romanovilor înfãptuiaujustiþia divinã? Aºa gândea Þarul ºi autojustificarea era în acelaºi timpsingura lui putere ºi singura lui slãbiciune. În timp ce Europa de Vest evoluaîn direcþia laicizãrii instituþiilor sale, Rusia – ºi în special cuplul imperial –

75


împãrtãºea concepþia religioasã medievalã a Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Ruse. Expresia ei politicã era feudalã. Þarului, care nu era prinnatura sa un tiran, i se inoculase ideea cã marea masã a cetãþenilor reprezentao resursã, ca ºi moºiile, râurile ºi minele, care trebuia sã fie folositã înbeneficiul Rusiei. ªi, aºa cum spunea soþia lui, „Þarul este Rusia“.16 Þãraniierau ca peºtii în mare. Dacã un om pierea în rãzboi, existau întotdeauna maimulþi oameni ºi, în mintea Þarului, aceºtia iubeau atât de mult monarhia ºitot ce reprezenta ea, încât trebuiau sã se simtã onoraþi cã o slujesc.

Þarul a perseverat în ignorarea oricãrei schimbãri. ªi, poate, schimbareaera ºi uºor de ignorat, pentru cã se producea foarte încet. ªerbii au fosteliberaþi în secolul al XIX-lea. Au avut loc unele reforme agrare. Soldaþii ºimarinarii s-au rãzvrãtit dupã rãzboiul ruso-japonez din 1905, iar revoluþiaameninþa sã se extindã; în octombrie al acelui an, Þarul a fost forþat sã legaranteze prin constituþia Rusiei dreptul de preempþiune. O constituþiepresupune un guvern ales ºi o Dumã bicameralã. Acestea au fost instituitenumai dupã zece ani. Dar nu exista vot universal ºi miniºtrii erau numiþi deÞar. Într-o mare mãsurã, guvernul încã opera prin petiþii ºi dispense, ca osocietate tribalã în care petiþionarii trebuiau sã aºtepte zile întregi favorurileunui potentat.

Rasputin a înþeles sistemul. El era un manipulator, ºi când, începânddin 1915, Þarul s-a retras la Stavka, departe de capitalã, Rasputin a fost cella care, în apartamentul lui îmbâcsit din strada Gorohovaia, oamenii stãteaula coadã ca sã-l vadã, iar cãlugãrul asculta ºi mâzgãlea o notã prin careputeau obþine ceea ce doreau.

Faptul cã Duma era neputincioasã, cã muncitorii erau nemulþumiþi ºimereu în grevã, cã exista o clasã de mijloc pe care nu o înþelegeau deloc ºicã soldaþii dezertau în masã, nu reuºea sã spulbere credinþa cuplului imperialcã Þarul ºtie ce face. Reacþia Þarului la criticile constructive nu era de aasculta ºi nici chiar de a înfrunta, ci de a respinge orice provocare; de aalunga din camerã pe oricine s-ar fi erijat în sfãtuitorul care îl deranja.Aristocraþii de dreapta l-ar fi putut pune în situaþii incomode, dar Þarul eratemperamental înclinat sã evite confruntãrile.

ªi, mai rãu, era impresionabil. Ordinele pe care le dãdea ºi apoi lecontramanda, miniºtrii care veneau ºi plecau cu o frecvenþã deconcertantãreprezentau alte argumente care îl scoteau din competiþie.

Cel mai evident defect al lui era inconsistenþa propriilorraþionamente; aceastã trãsãturã îi fãcea pe generalii lui sã-l dispre-þuiascã.17

76

ANDREW COOK

În 1905, numai Marele Duce Nikolai Nikolaievici, cel mai faimos dintreunchii Þarului, a fost capabil sã-l convingã sã semneze Manifestul dinOctombrie ºi sã aprobe constituþia. Marele Duce era mai bãtrân, mult mairãzboinic ºi foarte înalt; avea 1,90 m ºi numai prezenþa lui fizicã era suficientãpentru a-i conferi autoritate. ªi soldaþii îl respectau, aºa cã Þarul l-a numitcomandant suprem al Armatei Ruse, la începerea ostilitãþilor, în 1914.

Rusia a fost obligatã prin tratat sã se alieze cu Franþa ºi Marea Britanieºi cu fostul lor duºman, Japonia (Aliaþii) în lupta împotriva expansioniºtilorgermani, apoi împotriva Imperiului Austro-Ungar ºi, mai târziu, a Turciei(Puterile Centrale).18 Aºa cã Þarul era nevoit sã porneascã la rãzboi; unRomanov nu putea sã-ºi calce cuvântul. Din nefericire, efortul de rãzboi alRusiei se limita doar la a fi carne de tun. Au intrat în rãzboi cu 102 maridivizii de infanterie (fiecare dintre ele de 12 000 sau 20 000 de oameni), întimp ce englezii au început cu ºase. Chiar la început, Marele Duce Nikolai,cu 1,6 milioane de oameni în dispozitiv, a trimis mai multe divizii sprePrusia de Est, care au deturnat vitejeºte forþele germane spre Franþa ºi Belgia.Armata germanã era mult mai bine aprovizionatã ºi mult mai bine pregãtitãpentru rãzboi decât gloata ruseascã, ºi totuºi probabil cã Rusia a salvat Angliaºi Franþa de o înfrângere nedemnã, pentru cã ruºii erau uºor de manevrat ºise lãsau uciºi cu zecile de mii. Aºa s-a întâmplat în bãtãlia de la Tannenberg,când germanii au obþinut o mulþime de materiale perimate, dar folositoare.

Înainte de sfârºitul lui 1914, Turcia s-a aliat cu Puterile Centrale. Imediat,în 1915, mai ales în încercarea de a apãra graniþa de vest, Rusia a împiedicatTurcia sã punã mâna pe petrolul din Azerbaidjan sau sã închidã Rusieidrumurile directe prin Asia Centralã ºi sã se strecoare în India Britanicã.(Oficial, Persia a rãmas neutrã, dar ostilã.) La cererea Marelui Duce Nikolai,britanicii ºi francezii au contracarat agresiunea Turciei lansând campaniadin Dardanele, care a eºuat.

În schimb, ruºii au intrat prea târziu în luptã în Vest. Moralul scãdea ºifrontul german înainta în Est, apropiindu-se de Riga la nord ºi de Cernãuþi lasud, la graniþa cu România. Aproape 750 000 de ruºi au fost capturaþi numaiîn vara lui 1915. Liniile de apãrare au fost pur ºi simplu spulberate. ÎnPetrograd, Stopford mãrturisea în jurnalul sãu:

Va fi cu adevãrat o tragedie dacã duºmanul va ajunge aici, cutoate fabricile, pulberãriile ºi tunurile existente. Riga dispune de ocantitate de trei milioane de kilograme de cherestea, care valoreazãmai mult decât dublu faþã de cât este estimatã aici.19

77


La Þarskoe Selo, Þarul îºi frângea mâinile ºi nu fãcea nimic. El ºi familialui se mulþumeau sã se izoleze. Primea întruna de la Þarinã o avalanºã desfaturi mustrãtoare, prezentate de obicei ca idei premonitorii ale sfãtuitoruluiei spiritual, Rasputin. Societatea liberalã era îngrozitã. Rasputin s-a oferitsã fie de ajutor ºi sã se ducã la Stavka pentru a-i împãrtãºi Marelui DuceNikolai din binefacerile înþelepciunii lui. A primit în schimb, o telegramã.

Fã-o! O sã te spânzur!

Nu era o idee bunã sã-l ofensezi pe Rasputin. Deja Þarina nu-l maiinvita pe credinciosul ei sfãtuitor la Palatul Aleksander pentru cã soþul eiºtia cã unchiul Nikolai ar afla ºi ar face scandal; dar asta era ultima picãturã.În 28 august 1915, Albert Stopford, în timp ce lua masa, ca de obicei, substricta supraveghere a Marelui Duce, a auzit cã Nikolai Nikolaievici era caºi schimbat de la comandã.20 L-a informat pe Buchanan asupra acestui faptla 1 septembrie.

În 5 septembrie 1915 ºtirea a fost confirmatã: Þarul în persoanã l-ademis pe Comandantul Suprem. Marea Ducesã Vladimir, emoþionatã deaceastã veste, a întârziat la cinã. (Niciun Romanov nu întârzie vreodatã lacinã, comenta Stopford îngrozit.) La patruzeci de minute dupã sosirea eiîntârziatã, reprimându-ºi ciuda ºi „mâncându-ºi potage St-Germainfierbinte“21 într-un grup de Romanovi, Stopford i-a gãsit teribil de deprimaþi.Spre deosebire de Þar, mulþi dintre aceºti nobili au înþeles foarte bine preþulgreºelilor militare. Erau conºtienþi de viaþa nenorocitã pe care o duceasãrãcimea, în primul rând, ºi se temeau de o rãscoalã care ar putea afectasupravieþuirea monarhiei. Percepeau ostilitatea intelighenþiei, al cãreicriticism îl respingeau, punându-l pe seama unor idei duºmãnoase. Deasemenea, erau capabili sã simtã în ceafã suflul îngheþat al apropieriigermanilor în vest ºi nu aveau încredere în soldaþi, marinari sau în sãrãcimeade pe strãzi care aclamau cauza aliaþilor.

Cu toþii aºteptãm ca germanii sã ajungã aici mai devreme saumai târziu. Pânã nu cade Riga, nimeni nu va ºti dacã obiectivul lorva fi Petrogradul sau Moscova. Majoritatea artileriei ºi a fabricilorde muniþie se aflã aici.

Pe de altã parte... iarna o sã vinã în circa ºase sãptãmâni... Dacãnemþii ajung aici, o sã fie revoluþie? Existã temerea cã poporul se varidica ºi se va face pace pentru a se opri înaintarea germanã, aceastadupã ce Romanovii avuseserã o ºansã ºi nu ºtiuserã sã profite deea22.

78

ANDREW COOK

O pace separatã, apreciau britanicii, ar fi lãsat liberi 350 000 de soldaþigermani sã lupte pe frontul de Vest: asta ar fi însemnat aproape înfrângereadefinitivã. Refuzând sã se lase pradã disperãrii, Sir George Buchanan a fãcuttot posibilul ca s-o determine pe Þarinã sã reconsidere poziþia Þarului.

Am avut ºansa... într-o audienþã pe care am obþinut-o laÎmpãrãteasã la începutul lui septembrie [1915] sã-i spun MaiestãþiiSale cã împãrtãºesc temerea cã decizia Împãratului a fost amendatãîn Consiliul de Miniºtri. Nu numai, am spus, cã Maiestatea Sa arpurta întreaga responsabilitate pentru un dezastru care i-ar distrugearmatele, dar ar putea, coroborând atribuþiile de comandant-ºef cucele de stãpân autocrat al marelui Imperiu, sã fie depãºit de sarcinade a concentra puterea într-o singurã mânã. Împãrãteasa a protestat,spunând cã Împãratul se cuvine sã preia comanda, el fiind cea maiînaltã autoritate, ºi cã acum, când armata este atât de grav lovitã,locul lui era alãturi de trupele lui. „Nu mai pot sã tolerez, a continuatea, ca miniºtrii sã-l împiedice sã-ºi facã datoria. Situaþia cerefermitate. Împãratul, din nefericire, este slab; dar eu nu sunt ºiintenþionez sã fiu fermã“.23

Marele Duce Nikolai Nikolaievici a fost trimis sã apere Rusia de turciîn Caucaz. Þarul Nicolae ºi-a fãcut curaj ºi a pãrãsit Þarskoe Selo ca sãconducã rãzboiul de la Stavka, la Moghilev. Acesta, amplasat la câteva sutede mile de orice linie a frontului, era departe de Petrograd ºi lumea comentacã Rasputin l-a scos pe Þar din joc pentru a exercita o mai mare influenþãpoliticã asupra Þarinei. Þarina i-a arãtat lui Rasputin hãrþile ºi planurile pecare, la rândul lui, slabul ei soþ i le-a arãtat ei; ceea ce aproape cã echivalacu o trãdare. La supeurile intime de la palat ºi în restaurantele din capitalãºi împrejurimi, Marele Duce ºi Ducesa au început sã vorbeascã despre oacþiune directã.

Complotul pus la cale de Marele Duce ºi de câþiva membri aiaristocraþiei era menit s-o înlãture pe Þarinã de la putere ºi s-o obligesã se retragã la mãnãstire. Rasputin trebuia sã fie trimis în Siberia,Þarul înlãturat ºi Þareviciul pus pe tron. Toatã lumea complota, chiarºi generalii. În ce-l priveºte pe ambasadorul britanic, Sir GeorgeBuchanan, relaþiile lui cu elementele radicale i-au determinat pe mulþiruºi sã-l acuze cã lucreazã în secret pentru Revoluþie.24

79


Nu a ieºit nimic din aceastã conspiraþie, poate pentru cã la prima vederelucrurile nu pãreau sã ia o întorsãturã foarte rea. În octombrie 1905, MareaDucesã Vladimir a dat de bunãvoie lucrurile pe faþã. Stopford scria acasãcã ea

mi-a spus cã l-a gãsit pe împãrat – care a fost s-o vadã – un alt om.El ºtie; pentru prima datã în viaþa lui, ºtie totul ºi aude adevãruldirect. Nikolai Nikolaievici nu a vrut niciodatã sã-l þinã la curent ºi,din ceea ce ºtia, îi spunea atât de puþine Împãratului, încât acesteaajungeau cu mare greutate la înþelegerea lui.25

Dar informaþia nu era suficientã. Þarul Nicolae se dovedea incapabil sãîntreprindã o acþiune decisivã fãrã sã fie împins din spate de soþia lui. Aveaunele cunoºtinþe de strategie ºi logisticã, pentru cã el ºi familia lui au controlatmajoritatea resurselor þãrii ºi ºtiau cât de costisitor este un asemenea rãzboi.Acum ºtia cã pentru comandanþii ruºi de pe front a le da muniþii era ca ºicum le-ai fi smuls dinþii.

În noiembrie 1915, Þarul l-a întâlnit pe Buchanan ºi

... a fãcut un apel insistent la Guvernul Majestãþii Sale ca sãaprovizioneze armata rusã cu puºti. Dacã ei ar putea sã facã asta, el,spunea, va plasa 800 000 de oameni pe câmpul de luptã ºi îi va distrugepe germani... Nu am putut sã-i dau nicio speranþã cã vom fi în staresã asigurãm aprovizionarea permanentã cu arme, era vorba numaide o livrare, ºi am spus cã dacã Rusia ar primi vreodatã arme dinafara graniþelor, material de rãzboi de care duce atâta lipsã, ar trebuiluate mãsuri drastice pentru terminarea construirii cãii ferate de laMurmansk. Împãratul a fost de acord ca munca de construcþie sã fiepusã sub controlul unei persoane energice ºi competente, dar a respinscandidatul pe care am îndrãznit sã i-l sugerez pentru acest post.26

David Lloyd George, energicul ministru al Muniþiilor, a afirmat cãproducþia englezã ºi aprovizionarea cu arme erau de maximã urgenþã.Împãrtãºea ideea susþinerii Rusiei prin trimiterea de arme ºi tancuri, darrecunoºtea cã aceasta avea un efect minim în raport cu paralizia politicã cecuprindea Rusia, beneficiara acestui armament. Potrivit documentelor luiLloyd George, acesta nutrea convingerea cã, fãrã o rezolvare a crizei internedin Rusia, perspectiva era întunecatã nu numai pentru Rusia, dar ºi pentruAnglia ºi Franþa, care ar rãmâne singure în eventualitatea unui colaps în

80

ANDREW COOK

Rusia. Pe de altã parte, Lloyd George nu era suficient de bine conectat lacanalele oficiale menite sã-l þinã la curent cu noutãþile ºi dezvoltarea Rusiei.La câteva zile dupã audienþa lui Buchanan la Þar, Lloyd a primit o scrisoareparticularã de la Sir Ian Malcolm, un conservator MP din Croydon, carese afla pe-atunci în Petrograd, într-o misiune neoficialã de cercetare.Malcolm locuia la Hotel Astoria ºi ºi-a expus fãrã echivoc punctul de vederefaþã de Lloyd George:

Împãratul, familia lui ºi Curtea n-au nici mãcar un singur prieten.Trebuie spus cã au fãcut toate greºelile posibile... când o revoluþievine – nu încape nicio îndoialã în aceastã privinþã – vine, ºi, din câtemi s-a spus cel puþin jumãtate din armatã este atât de furioasã dincauza masacrãrii tovarãºilor lor ca urmare a lipsei muniþiei, încât arfi îmbrãþiºat cauza rebeliunii.27

Întors în Rusia, Buchanan urmãrea îndeaproape ceea ce începuse sãsemene cu un sabotaj la nivel înalt din partea politicienilor care îl plãteaupe Rasputin ca sã le facã treaba. Sturmer, pentru moment, era angajat laMinisterul Drumurilor ºi Comunicaþiilor, care includea ºi cãile ferate. Caleaferatã între Petrograd ºi Aleksandrovsk (Arhanghelsk, singurul port deschisiarna) era vitalã pentru distribuirea muniþiilor ºi aprovizionare, dar nu fuseseterminatã. Din când în când, Þarina ºi Rasputin încercau sã-l convingã peÞar sã numeascã pe cineva care nu era bun de nimic dintr-un departamental guvernului, numai pentru ca Aliaþii sã fie nemulþumiþi de performanþaruseascã ºi sã insiste ca aceastã persoanã sã fie schimbatã. Þarul s-a declaratde acord cu toate, dar, ca de obicei, nu a fãcut nimic. Amândoi, el ºi nevastalui, aveau un interes financiar sã menþinã o prietenie strânsã cu Rasputin.

Pare pur ºi simplu incredibil cã oameni cu o avere atât de fabuloasã caa Romanovilor puteau lua bani în schimbul favorurilor, dar se pare cã aºastãteau lucrurile. Comisia Extraordinarã care a anchetat moartea lui Rasputinîn timpul primãverii ºi verii lui 1917 a cercetat declaraþiile Vîrubovei ºiînsemnãri ale altora ºi a cãutat sã descopere ce s-a întâmplat cu banii luiRasputin. Exista o jumãtate de duzinã de teancuri de bani lichizi sub pat,care ar fi putut fi furaþi. Dar în ultimii ani i-au fost date sute ºi mii de rubleîn schimbul favorurilor. A primit Vîrubova bani de la el? A declarat cã estesãracã, dar se pune întrebarea cum a plãtit spitalul ºi biserica de la ÞarskoeSelo? A spus cã a folosit 20 000 de ruble din asigurarea ei de 100 000 deruble primite pentru accidentul de tren. Era o sumã ridicol de micã ºi ea oºtia. Banii de la petiþionari au fost împãrþiþi, o micã parte lui Rasputin, câte

81


ceva Vîrubovei ºi infirmeriei, iar restul a mers cãtre „instituþiileÎmpãratului“. La un moment dat, ºpaga era de 1000 de ruble.

3 noiembrie 1915, „Alex cãtre Nicky“:... Un singur lucru a spus prietenul nostru –, dacã oamenii dau

sume mari (cum ar fi pentru o decoraþie), pe de-o parte trebuie acceptatpentru cã este nevoie de bani, ºi pe de altã parte fiindcã îi ajutãm peei venind în întâmpinarea dorinþelor lor, ºi avem 1000 de ruble profitdin asta – este adevãrat, iar aceasta reprezintã o încãlcare apreceptelor morale. Dar în timp de rãzboi toate sunt altfel.28

Copleºit de multiplele responsabilitãþi ºi sleit de puteri, Þarul a cãzutîntr-o depresie cu manifestãri intermitente. Apatia lui era adesea remarcatãºi din afarã. Când nu fãcea ce îi poruncea nevasta, se spunea cã se aflãîntr-o stare de prostraþie. Lumea vorbea cã este beat ºi drogat, probabil deBadmaev (vezi capitolul 5), dar þinând seama de faptul cã în anii aceia sefoloseau curent opiaceele, se pare cã le primea de câte ori dorea de lasfãtuitorul medical al familiei, dr. Botkin.

Nu avea niciun prieten adevãrat care sã-l susþinã. L-a luat pe Þarevicila Moghilev ca sã-i þinã companie. I-a spus Þarinei cã nu vrea ca bãiatul sãfie ultraprotejat ºi sã se teamã pentru viaþa lui, aºa cum de altfel stãteaulucrurile. Bãieþelului, care avea doisprezece ani ºi era delicat ºi niciodatãstãpân pe el, i s-a permis sã îmbrace uniforma de cazac special fãcutã pentruel. Erau fericiþi acolo, departe de femei ºi de forþele întunericului careînvãluiau curtea.

82

ANDREW COOK

5

FORÞELE ÎNTUNERICULUI

Niciun eveniment important de pe front nu se decidea fãrã oconferinþã preliminarã cu stareþul. De la Þarskoe Selo, instrucþiunileplecau spre Cartierul General [Stavka] pe linia telefonicã directã.Împãrãteasa insista ca Împãratul sã-i transmitã informaþii completedespre situaþia politicã ºi militarã. Dupã ce primea aceste informaþii,adesea secrete ºi de cea mai mare importanþã, Þarina i le trimitea luiRasputin ºi se sfãtuia cu el.1

Cum era posibil ca Þarina sã primeascã sfaturi de la un þãran? Pentruaristocraþii Rusiei imperiale, asta era ca ºi cum s-ar fi sfãtuit cu un cimpanzeu.

Cu câþiva ani înainte de moartea lui, orice referire directã în presa publicãla „Prietenul Nostru“, cum îl numea Þarina pe Rasputin, era interzisã;denumirea codificatã, folositã în majoritatea articolelor era „forþeleîntunericului“. Aceasta servea doar la amplificarea puterilor lui mistice.Când se întâmpla sã-l întâlneascã, oamenii erau fascinaþi. Meriel Buchanan,fiica mai micã a ambasadorului, l-a observat pe Rasputin în aprilie 1916, pecând aºtepta sã traverseze o stradã aglomeratã din Petrograd. Prin mulþime,un isvostcik cu hamuri de un verde strãlucitor trãgea de un cal alb, nãrãvaº,ducându-l pe Rasputin –

un bãrbat cu barbã neagrã, înalt, cu o cãciulã de blanã ºi cizmede piele înalte care se vedeau pe sub haina de blanã bine croitã.2

Meriel a descris, poate fãrã sã-ºi dea seama, þinuta în care avea sã moarã.Ca toþi ceilalþi, ºi ea a menþionat cã era neobiºnuit de palid, cu ochi adânciºi ficºi. Acorda atenþie sensului cuvintelor, dar referindu-se la Rasputin afolosit calificativele „captivant, irezistibil“ ºi „respingãtor“ pe aceeaºi

83


paginã, ceea ce era semnificativ în sine. Atracþia sexualã pe care o exercitamãrea ºi mai mult demonismul acestuia.

Sir Paul Dukes, pe atunci student în Petrograd, împãrþea un apartamentcu Gibbes, tutorele Þareviciului, care i-a spus cã, dacã este atent, îl poatevedea pe Rasputin pe peronul staþiei, în drum spre Þarskoe, într-o anume zi(Rasputin era de obicei pãzit, dar în aceastã zi nu pãrea sã fie). Dukes s-adus acolo din curiozitate, dar nu a fost impresionat de omul cu aspectneîngrijit ºi ochi „ca de ºobolan“. Iubita lui a cãlãtorit odatã cu Rasputin înacelaºi vagon numai ca sã-l loveascã în plinã zi; i-a tras o palmã ºi a plecat.Acelaºi lucru i s-a întâmplat ºi vãrului ei.

Rasputin s-a nãscut cam la 2500 km de oraºul care atunci purta numelede St Petersburg, în satul Pokrovskoe, în vestul Siberiei. Satul avea câtevastrãzi cu una sau douã case de lemn mai spaþioase, cu ferestre din lemnsculptat ºi grinzi pictate. Era un sat cât se poate de obiºnuit, poate ceva maiprosper ºi mai animat decât altele care se întindeau de-a lungul ambelorºosele ºi pe malurile râului. În 1915, ziarul Novoe Vremia din Petrograd,într-un articol împotriva lui Rasputin, descria Pokrovskoe ca pe un sat sãrac,învãluit în ceaþã, îndepãrtat ºi sãlbatic, de nelocuit din cauza þiganilorsiberieni ºi a tâlharilor.3

Grigori Rasputin era cel de-al doilea fiu al Annei Egorovna ºi al luiEfim Iakovlevici Rasputin, cãruþaº ºi agricultor. Maria Rasputina dã ca datãde naºtere a tatãlui sãu ziua de 23 ianuarie 18714. Dupã calendarul Iulianprerevoluþionar, aceastã datã corespunde cu 10 ianuarie. Data exactã anaºterii lui Rasputin a fost o problemã nerezolvatã timp de mai bine de unsecol. Biografii lui Rasputin au oferit date diferite, cuprinse între anii 1860ºi 1870.5

În timpul Sovietelor, enciclopediile ºi cãrþile de referinþã dãdeau cadatã de naºtere a lui Rasputin anul 1864/65. Contrar pãrerii generale cã nuexistã o evidenþã clarã pentru perioada contemporanã, rãspunsul poate figãsit în Arhivele din Tiumen.

Conform înregistrãrii din registrul bisericii din Pokrovskoe, pãrinþii luiRasputin (tatãl avea douãzeci de ani ºi mama douãzeci ºi doi) s-au cãsãtoritpe 21 ianuarie 1862.6 Registrul de naºteri indicã faptul cã între 1862 ºi1867 s-au nãscut ºase fete, dar toate moarte de mici.7 Probabil cã pe 7 august1867 s-a nãscut un fiu, Andrei.8 Din pãcate, registrele din 1869 nu s-aupãstrat. Înainte de 1869 nu existã nicio menþiune asupra naºterii lui GrigoriRasputin, în niciun registru. Se poate trage totuºi concluzia cã nu s-a nãscutînainte de 1869. Oricum, asta nu presupune cã nu se poate stabili cu exactitatedata naºterii lui Rasputin. Un recensãmânt al populaþiei satului Pokrovskoe,

84

ANDREW COOK

tot din Arhiva Tiumen9, conþine numele Grigori Rasputin. În coloana delângã numele lui se aflã data naºterii – 10 ianuarie 1869, care s-a nimerit sãfie ºi ziua de Sf. Grigori. Aceasta corespunde cu data menþionatã de MariaRasputina, deºi ea indicã anul ca fiind 1871 ºi nu 1869.10

Însuºi Rasputin poartã rãspunderea pentru neconcordanþele referitoarela data lui de naºtere. Într-un dosar ecleziastic din 1907, referitor la oinvestigaþie asupra activitãþii lui religioase11, Rasputin declarã cã arepatruzeci ºi doi de ani, ceea ce presupunea cã s-a nãscut în 1873. Într-undosar de cercetare din 1914, alcãtuit de Hiona Gusieva dupã un atentat laviaþa lui, Rasputin declarã: „Numele meu este Grigori Rasputin-Cel Nou,în vârstã de cincizeci de ani“12, ceea ce însemna cã se nãscuse în anul 1874.În noiembrie 1911, în agenda aparþinând Þarinei Alexandra13, ea înregistreazãcã Rasputin ar fi spus: „am trãit cincizeci de ani ºi mi-am început a ºaseadecadã a vieþii“. Ceea ce sugereazã ca datã de naºtere anul 1877!

Raportorii care s-au ocupat de uciderea lui Rasputin la vremea respectivãau stabilit cã are vârsta de cincizeci de ani. Când, ºase luni mai târziu, noulGuvern Provizoriu a convocat o Comisie Extraordinarã de Anchetã pentrua examina activitatea lui Rasputin ºi dovezile martorilor care l-au cunoscutîn Siberia sau oriunde în altã parte, acestea au fost strânse de anchetatorulºef E.P. Stimson, un respectat jurist din Harkov. Stimson a conchis cãRasputin s-a nãscut „fie în 1864, fie în 1865“.14 În rândurile de mai sus sepoate vedea cã Þarina Alexandra îl considera „mai bãtrân“. De fapt, eramai tânãr decât Þarul ºi, probabil, din acest motiv pretindea cã este mai învârstã.

Conform rapoartelor contemporane15, tatãl lui Rasputin era un þãrantipic din Pokrovskoe. Avea însã un standard de viaþã mai ridicat în comparaþiecu þãranii din Rusia europeanã care trãiau în bordeie fãrã coº pentru foc.Casa cu un singur etaj a lui Efim avea patru camere – spre deosebire de acelorlalþi þãrani care obiºnuiau sã acopere ferestrele cu piei de animale. Înultimii ani, Rasputin a retractat faptul cã a fost un copil care a mâncat maidegrabã pâine albã decât pâinea neagrã cu care erau obiºnuiþi þãranii dinRusia europeanã – ºi peºte ºi ciorbã de varzã.16

Mama lui Rasputin a povestit cã tânãrul Grigori adesea „privea fix cerul“ºi cã la început s-a temut cã nu e sãnãtos la minte.17 Poveºtile abundã îninformaþii în legãturã cu dezvoltarea puterilor lui paranormale la tinereþe –se pare cã a gãsit calea de comunicare cu animalele ºi cã ºuºotea cu calul.Efim Rasputin avea o poveste favoritã18 despre darul fiului sãu descoperitde el însuºi. Efim menþioneazã cã ºedea la masã cu familia ºi cã unul dincaii lui ºchiopãta în ziua aceea ºi ar fi vrut sã-l punã în ham. Grigori s-a

85


ridicat de la masã ºi s-a îndreptat spre grajd. Efim s-a luat dupã el ºi l-avãzut pe Grigori care ºi-a pus mâna pe tendoanele animalului. Efim a scosapoi calul în curte – ºchiopãtatul, se pare, dispãruse. Dupã spusele Mariei,fiica lui, Rasputin devenise un fel de „veterinar spiritual“19, care vindecavitele ºi caii, adresându-le câteva cuvinte ºoptite ºi mângâindu-i.

Existau ºi nenumãrate poveºti despre presupusa abilitate a lui Rasputinde a descoperi obiectele care lipseau. Odatã a fost furat un cal. Sfatul sãtescl-a chemat sã discute cu el despre furt. Grigori a arãtat spre unul dintre ceimai bogaþi þãrani din sat ºi a declarat cã el este fãptaºul. În ciuda protesteloracestuia, potera sãteascã l-a urmat pe om în gospodãria lui ºi a descoperitacolo calul furat. Ca urmare, omul a încasat tradiþionala bãtaie siberianã.

Maria, fiica lui Rasputin, scria mai târziu cã el putea sã prezicã moarteasãtenilor ºi venirea strãinilor în Pokrovskoe.20 Problema a rãmas deschisãfoarte multã vreme dupã ce Maria a scris despre asta în cartea sa ºi a publicatinterviurile. De exemplu, ancheta Guvernului Provizoriu din 1917 a stabilitcã în Pokrovskoe existau martori care aveau o perspectivã diferitã în legãturãcu tatãl ei. „Au specificat cã Efim Rasputin bea votcã din greu“, scriauanchetatorii. „Pe când era copil, Rasputin umbla întotdeauna murdar ºineglijent, aºa cã bãieþii de vârsta lui îi ziceau «mucosul».“21

Referirile Mariei la copilãria tatãlui sunt tipice pentru o dare de seamãretrospectivã care a ajuns sã fie acceptatã fãrã întrebãri de mulþi dintre ceicare au scris despre el ºi de cãtre cercetãtori. În concordanþã cu imagineadeja creatã, s-a stabilit cã Rasputin avea darul profeþiei încã din copilãrie.Unele din afirmaþiile Mariei au rãmas în mare parte sub semnul întrebãrii,deosebindu-se radical de mãrturiile sãtenilor din Pokrovskoe.

În august 1877, când Grigori avea opt ani, fratele lui, în vârstã de zeceani, Miºa, a murit. Amândoi fraþii înotau în râul Tura când Miºa a fost luatde curent ºi l-a tras pe Grigori dupã el. Deºi cei doi fraþi au fost scoºi dinapã de un þãran, Miºa a fãcut pneumonie ºi a murit la scurtã vreme dupãaceea.

La vârsta de nouãsprezece ani, Grigori s-a dus la mãnãstirea Abalaþki,unde a întâlnit o fatã cu doi ani mai mare decât el, numitã PraskoviaFeodorovna Dubrovina, din satul învecinat, Dubrovnoie. Dupã ce i-a fãcutcurte ºase luni, s-au cãsãtorit. Data exactã a cãsãtoriei lor este necunoscutã,deºi cercetãrile din 1917 atestã anul 1889.22

Cãsãtoria pare sã nu fi avut o influenþã deosebitã asupra lui Grigori ºistilului sãu de viaþã. A continuat sã-ºi petreacã serile la cârciumã. Dupãspusele lui E.I. Kartavþev, un vecin al lui Rasputin din Pokrovskoe care

86

ANDREW COOK

avea ºaizeci ºi ºapte de ani în timpul investigaþiilor din 1917, „Grigorimi-a furat ulucile de la gard“.23 Kartavþev explicã mai departe cã

le-a tãiat ºi le-a pus în cãruþã ºi era gata sã plece cu ele când l-amprins asupra faptului. I-am cerut lui Grigori sã le ducã la poliþie ºi,când a refuzat ºi a început sã mã loveascã cu un topor, eu, la rândulmeu, l-am lovit cu un par atât de tare, încât i-a dat sângele pe nas ºipe gurã ºi a cãzut la pãmânt inconºtient. La început m-am gândit cãl-am omorât. Când a început sã miºte, l-am ajutat sã-ºi revinã casã-l duc la poliþie. Rasputin nu prea voia sã meargã, dar i-am datcâþiva pumni în faþã, dupã care a mers la poliþie de bunãvoie.

La scurtã vreme dupã aceastã întâmplare, Kartavþev a reclamat cã i-afost furatã o pereche de cai din luncã. „În noaptea jafului pãzeam chiar eucaii... Am vãzut cã Rasputin s-a apropiat de ei cu tovarãºii lui, Konstantinºi Trofim, dar nu m-am gândit la asta pânã când, dupã câteva ore, amdescoperit dispariþia cailor. Imediat m-am dus acasã la Rasputin, ca sã vãdcare din ei mai era acolo. El a rãmas acasã în zilele care au urmat, dartovarãºii lui plecaserã.24

În urma furtului de uluci ºi de cai, þãranii din Pokrovskoe s-au adunatca sã discute ce este de fãcut cu Rasputin. Konstantin ºi Trofim au fostalungaþi din sat pentru furt de cai. Pe Rasputin l-au acuzat cã furase uluci ºitãinuise blãnuri de la administraþia localã. A fost chiar fãcut rãspunzãtor defurtul transportului de blãnuri care au dispãrut din cãruþã în drum spreTiumen. S-a apãrat declarând cã fusese jefuit de tâlhari.

Conform spuselor fiicei lui, Maria, a negat cã ar fi furat ceva ºi s-amenþinut ferm pe poziþie, beneficiind de sprijinul altor oameni care îlacopereau. Aºa, avea posibilitatea sã ascundã orice obiect furat, fãrã a puteafi vreodatã dovedit ca hoþ.25

Maria a afirmat cã el plecase din sat în urma întâlnirii cu un tânãr studentîn teologie care a cãlãtorit la el în cãruþã ºi care se pare cã l-a încurajat peGrigori sã meargã la mãnãstire.26 Mulþi ani mai târziu, Rasputin a repetataceastã poveste în faþa Þarului ºi Þarinei. Dupã spusele preceptoruluiimperial, Gilliard, Rasputin a fost angajat sã ducã un preot la mãnãstire. Întimpul cãlãtoriei, preotul l-a implorat pe Grigori sã-ºi mãrturiseascã pãcateleºi l-a îndemnat sã jure credinþã lui Dumnezeu. „Acest sfat“ a spus Gilliard,„l-a impresionat pe Grigori atât de mult, încât s-a hotãrât sã renunþe laîntunecata ºi dezolanta lui viaþã.“27

87


Faptele care au determinat plecarea timpurie a lui Rasputin dinPokrovskoe nu par sã aibã vreo tangenþã cu astfel de fantezii. Numeroºimartori au spus, în 1917, anchetatorilor, cã implicarea lui Rasputin încriminalitatea localã era atât de profundã, încât acesta s-a gândit cã e maibine sã iasã din scenã, preferând mãnãstirea Verhoturie unei sentinþe dearestare.

Cele trei luni cât Rasputin a stat la mãnãstire, potrivit cercetãrilor din1917, au încheiat „prima perioadã de pierzanie din viaþa sa“. Ca urmare,„Rasputin avea sã devinã alt om“.28 ªi-a ascuns suferinþa „... în spatele uneiextreme nervozitãþi, a unei absenþe constante, a unor miºcãri bruºte, a unuidiscurs incoerent, a permanentei treceri de la agitaþie la depresie“.29

Când s-a întors acasã, Rasputin ºi-a manifestat bucuria de a se afla înlumea realã. A renunþat la carne, zahãr ºi alcool. Foarte multã vreme a lãsatimpresia cã se aflã într-o stare de misticism extatic, dar lumea din Pokrovskoeprivea cu neîncredere rugãciunile ºi viziunile lui. Era acelaºi vechi mincinosGriºa, lucru care li se pãrea evident tuturor.

Rasputin i-a ignorat. În jurul vârstei de treizeci de ani, cu ochi sãlbaticiºi nespãlat, strigând ºi agitându-ºi braþele în timp ce mergea, bântuind nopþilefãrã somn în fiecare primãvarã, era un personaj excentric care amintea vagde Vechii Credincioºi, de strãvechea culturã creºtinã a „Sfintei Rusia“, aicãrei vrãjitori, vindecãtori ºi falºi Mesia au fãcut atât de mulþi prozeliþi. Înmod special, a strãbãtut de la nord la vest marea mãnãstire de la Verhoturie,în Urali, unde s-a rugat la racla Sf. Simeon din Verhoturie. Acest Sf. Simeona murit din cauza postului ºi a abandonului de sine, la începutul secolului alºaptesprezecelea, dar Rasputin vedea în el un mentor spiritual.

Într-unul din momentele de rãtãcire ºi sub influenþa adepþilor „SfinteiRusia“, Rasputin a intrat în secta Hlisti. Sectanþii Hlisti erau adepþii luiDaniel Filipovici, cel care a fost crucificat ºi a înviat de mai multe ori (opoveste care aminteºte de raportul lui Iusupov despre Rasputin, care, dupãcum se spune, a fost otrãvit ºi împuºcat de aproape ºi lãsat apoi sã moarã,dar care, o jumãtate de orã mai târziu, a sãrit speriat în picioare). Au existato mulþime de astfel de Mesia ca Filipovici în istoria sectelor ºi mulþi dintreei au susþinut cã au înviat din morþi.

Hlisti erau destul de inofensivi, dar pentru ortodocºi reprezentauîncarnarea diavolului. Adepþii sectei credeau cã pocãinþa nu înseamnã nimicdacã nu au un motiv pentru care sã se cãiascã. Aºa cã „pãcatele“ – pãcatetrupeºti, ºi încã nenumãrate – erau un preambul necesar pocãinþei. Astfelîncurajaþi sã se ierte singuri, Hlisti participau la întâlniri extatice secrete, cupreoþi în cãmãºi de noapte „pãcãtuind“ cu femeile din jur înainte de a face

88

ANDREW COOK

profeþii, de a se ruga ºi de a se pocãi.30 Darul profetic al lui Rasputin pãreaextraordinar de mare pentru cei care îl urmau; trãia un „sentiment alcatastrofei care pândea imperiul“.31 Dar nimic din toate astea nu trebuiadivulgat... Preoþii ortodocºi s-au albit la faþã când, în 1903, au întrebat deRasputin ºi li s-a spus cã oficiazã servicii dubioase într-o capelã secretã delângã un grajd, în Pokrovskoe.

Acþionând clandestin, Hlisti îºi spuneau unii altora „al nostru“ sau „ai noºtri“.Era o sectã „a poporului“ care propovãduia un soi de credinþã popularã. Aceastas-a adresat poporului pânã când Rasputin a cucerit doamnele din St Petersburg.

Ascensiunea lui a fost extraordinarã: saltul de la o treaptã socialã laalta s-a produs într-o lunã. În 1903, profeþiile lui ºi în special modul lui deexprimare direct, care emoþiona sufletele ascultãtorilor, l-au impresionat pearhimandritul din Kazan. De la acesta a obþinut scrisori de recomandarecãtre un important episcop din St Petersburg, care, la rândul lui, l-a prezentatepiscopului Feofan, confesorul Þarinei. Invitat sã stea în apartamentul luiFeofan din Petersburg, Rasputin a fãcut cunoºtinþã cu Miliþa, soþia MareluiDuce Piotr Nikolaevici, care era suferind. Miliþa era una din cele douã SuroriNegre, numite astfel nu numai din cauza tenului lor mãsliniu, dar ºi pentrucã se trãgeau din Muntenegru. Cealaltã sorã era Anastasia, amanta (ºi maitârziu soþia) înaltului ºi marþialului Mare Duce Nikolai Nikolaevici, celcare l-a jignit atât de tare pe Rasputin în timpul rãzboiului.

În aceastã perioadã marcatã de revolte ºi crize internaþionale, Miliþa ºiAnastasia erau foarte apropiate de Þarinã. Lumea le lua în zeflemea pentrucã Þarina însãºi le-a numit „mijlocitoare ale Omului Sfânt“. Rasputin a fostultimul ºi cel mai inteligent din lungul ºir al aºa-ziºilor oameni-sfinþi. Þarinaera atât de încrezãtoare în prezicerile lui, încât pãrea o proastã chiar ºi înRusia, unde existenþa supranaturalului era, în general, acceptatã.

Încã din prima ei tinereþe, viitoarea Þarinã, Alexandra de Hesse, eratotal lipsitã de simþul umorului. În adolescenþã a primit o propunere decãsãtorie din partea prinþului Albert Victor, sau Eddy, cum era îndeobºtecunoscut, prezumtivul moºtenitor al tronului Angliei. Eddy, care avea sãmoarã tânãr, dupã ce a renunþat la tron în favoarea fratelui sãu George, eraun dandy simpatic ºi aproape deloc evlavios. Pe de altã parte, Nicolae, tânãrulmoºtenitor al tronului Rusiei, era dominat în permanenþã de anxietate ºi arfi vrut ca într-o zi sã fie capul Bisericii ortodoxe ruse. Dar Alexandra eraluteranã ...

Alexandra a trebuit sã-ºi reprime conºtiinþa religioasã vreme de trei aniînainte sã consimtã sã se mãrite cu Þareviciul Nicolae. Era un tânãr reþinut,

89


insignifiant, fizic –aproape dublura vãrului sãu englez, prinþul George. Eaavea o figurã mai impunãtoare decât el, cu cãlcâiele lipite sub lunga fustãfoºnitoare ºi cu pãlãria caraghioasã care semãna cu o bezea mare.

Nu s-au cãsãtorit pânã când tatãl lui Nicolae, Alexandru al III-lea, n-amurit, în 1894. Pentru celebrarea încoronãrii lui Nicolae ºi Alexandra s-aorganizat o petrecere pentru sãrãcime în stradã, unde se înghesuiau cu suteleºi miile spre a beneficia de o masã gratis. Mulþimea a cãlcat în picioarecâteva mii dintre ei. La vremea aceea, Marele Duce Serghei era guvernatorgeneral al Moscovei ºi toatã lumea îl blama pentru proasta administrare aoraºului. Nicolae ºi Alexandra au participat la balul pe care francezii l-audat în onoarea lor în seara aceea. În timp ce ei au dansat, cãruþaºii au scostrupurile zdrobite de pe scena dezastrului. O astfel de nepãsare nu se puteauita uºor.

Oricum, societatea din St Petersburg o dispreþuia pe Alexandra. Unstrop de veselie atenua severitatea caracterului sãu, dar era arogantã ºidistantã ºi nu-ºi fãcea uºor prieteni. Cea mai micã indecenþã o fãcea sãpãleascã, în timp ce societatea din St Petersburg era foarte relaxatã ºitolerantã.32

Georgina Buchanan, soþia lui Sir George Buchanan, cunoºtea „atitudineaei lipsitã de compromisuri ºi inflexibilã“. S-a „strãduit încã de la începutsã-ºi influenþeze bãrbatul în sensul a ceea ce ea considera a fi raþionamentulcorect“33. Alexandra îºi însuºise ideea cã esenþa ruºilor se exprima prin„poporul“, ºi ei toþi, de la Arhanghelsk la Vladivostok, erau loiali dinconvingere. Urma apoi un soi de criticism care i-a fost defavorabil. Încredinþa ei misticã despre „popor“ amintea de Miliþa, dar ºi de bunica sa,regina Victoria. Principiile bãtrânei regine au influenþat-o încã de pe vremeacând era copil ºi când Victoria nutrea convingerea cã se afla mai aproape despiritul englezesc decât aristocraþia. Ca ºi Alexandra, bãtrâna doamnã eravirtuoasã ºi se simþea lezatã de manifestarea oricãrei forme de desfrâu. DarVictoria avea o minte ascuþitã, în timp ce Alexandra era total lipsitã deraþiune.

La cumpãna dintre secole, Curtea era condusã în St Petersburg de MareaDucesã Vladimir, în timp ce Þarul ºi Þarina, precum ºi cele trei fete ale lorrareori pãrãseau Þarskoe Selo. Magnificele palate ale Romanovilor nu erauaproape niciodatã vizitate, iar bogãþiile, modeste comparativ cu acelea alePalatului Aleksander, nu erau puse în valoare. În schimb, Alexandra a vopsitpereþii în mov ºi a comandat garnituri întregi de mobilã oribilã de la Maples,de pe Tottenham Court Road. Însãºi regina Victoria, cu pelerina ei scoþianã

90

ANDREW COOK

în culori spãlãcite, cu mobilierul ei greoi ornamentat, nu a fost niciodatãatât de lipsitã de gust.

Ca sã explice de ce neglija societatea, ignoranþa ei în materie de ºtiinþãºi tot mai marea ei dependenþã misticã de clarvãzãtori ºi vraci, Alexandrapunea pe primul plan preocupãrile de mamã. Imperiul trebuia sã aibãdescendent pe linie bãrbãteascã. Existenþa Alexandrei îºi pierdea orice senspentru ea dacã nu nãºtea un fiu. Trebuia sã fie capabilã sã transmitã putereaimperialã prin sângele ºi carnea ei. Magia ar fi fost folositoare, dupã pãrereaei. La începutul secolului, Monsieur Philippe, un magician din Lyon, i-afost prezentat Þarinei de cãtre Miliþa.

Philippe era un ºarlatan evident. Numai o femeie dominatã de o singurãobsesie cum era Alexandra în perioada aceea, putea sã-l ia în serios. Soacraei, Împãrãteasa vãduvã Maria Feodorovna, a intervenit pe lângã Nicolae,dar fãrã niciun rezultat. Probele ticãloºiei francezului au fost prezentateÞarinei. Dar Alexandra avea un defect fatal – darul credinþei. Era ca ReginaAlbã care se antrenase sã creadã întotdeauna în zece lucruri imposibile înaintede micul dejun. Nimic nu-i putea zdruncina credinþa.

Atunci când, în 1901, a dat naºtere celui de-al patrulea copil al ei, desprecare Philippe îi spusese cã va fi bãiat – noul Þarevici –, dar care s-a dovedita fi o fatã, a devenit neîncrezãtoare. Monsieur Philippe a regretat cãprezicerea lui a fost greºitã, dar dacã ea va avea ºi mai multã credinþã, cusiguranþã aceasta se va adeveri. I s-a pãrut cã spusele lui aveau un sens ºiºi-a sporit credinþa.

Vestea condamnãrii lui Philippe de cãtre serviciile secrete a sosit de laParis. Agentul, Piotr Rakovski, care a condus Ohrana din Europa de Vesttimp de zece ani, trebuia sã pãrãseascã postul dacã Monsieur Philipperãmânea la palat. De partea cealaltã, Romanovii erau exasperaþi. Þarina (caºi soþul ei, pentru cã Nicolae prefera sã fie de acord cu nevasta lui decât sãse confrunte cu istericalele care urmau dacã o contrazicea) i-a acordat, vrãjitã,lui Philippe o atenþie mai mare ca oricând. În 1902 pãrea cã aºtepta uncopil. Magicianul din Lyon i-a diagnosticat starea ºi a declarat cã, de dataasta, ar putea fi un bãiat. Dupã ce doctorii ºi-au manifestat dubiile, afirmândcã nu era vorba de o sarcinã adevãratã, Alexandra n-a mai permis nimãnuis-o examineze. Philippe a prezentat niºte hârtii care atestau faptul cã avea odiplomã ruseascã de doctor în medicinã. În august, Þarina a pierdut îngreutate ºi ºi-a revizuit pãrerea. Fusese o sarcinã falsã, imaginarã.

Având ca singure prietene Surorile Negre, cuplul imperial s-a izolatcomplet în credinþa sa în Philippe. Marele Duce Nikolai, cu toate cã n-omai iubea pe Anastasia, era deranjat de asocierea lui cu toatã aceastã afacere.

91


Sora mai mare a Alexandrei, Elizaveta Feodorovna, care era la fel decredincioasã ca ºi ea ºi mãritatã cu Marele Duce Serghei, a încercat s-oconvingã cã acest mistic trebuie sã plece. Rãzboiul ruso-japonez era în plinãdesfãºurare ºi Nicolae avea nevoie de tot ajutorul pe care putea sã-lprimeascã. Cu regrete, cuplul imperial l-a trimis pe Philippe acasã, în Franþa,cu o maºinã de lux ºi un onorariu generos.

În vara lui 1904, Alexandra a dat naºtere unui bãiat. Era încântatã cã însfârºit credinþa ei a fost suficient de mare. Totuºi, copilul era susceptibil deo boalã misterioasã. Se ºtia puþin despre hemofilie la vremea aceea, ºi a fostnevoie de un an ca doctorii sã punã diagnosticul. Þarina, care n-avea niciotangenþã cu ºtiinþa sau cu raþiunea, a fost profund jenatã. Fetele mai mari ºitoþi ceilalþi din micul cerc imperial au jurat sã pãstreze secretul. Copilulfãcea frecvent crize ºi doctorii erau neputincioºi. Alexandra nu avea la cinesã apeleze, pentru cã între timp hemofilia fusese diagnosticatã, iar MonsieurPhilippe murise; s-a stins din viaþã în Franþa, în 1905. I-a spus, oricum, cã„se va întoarce sub chipul altcuiva“.

Episcopul Feofan a fost prezentat cuplului imperial ºi a devenitconfesorul Þarinei. Era un preot ortodox cinstit ºi ascet. Nu era chiar ceeace îºi doreau, ºi Pãrintele Ioann din Kronstadt a închis cercul. Provenea totdin rândurile ierarhiei ortodoxe ºi avea mulþi adepþi ºi reputaþie de vindecãtor.Dar nici el, nici Feofan nu au putut þine în frâu aceastã pereche nervoasã,superstiþioasã ºi disperatã.

În spatele porþilor tuturor palatelor mocnea furia protestatarilor caredoreau o schimbare. Marele Duce Serghei a contribuit la explodarea uneibombe. Revolta marinarilor ºi protestele militanþilor pentru pace au fostînãbuºite de cazaci.

În octombrie 1905, la trei zile dupã ce Nicolae a nesocotit sfatul soþieisale ºi a semnat documentele prin care promitea cetãþenilor o constituþie,Rasputin a venit la ceai. Impresia pe care a lãsat-o la aceastã primã vizitãa fost bunã, dar nu excepþionalã. La vremea aceea avea cam treizeci deani, dar pãrea mai în vârstã ºi nu se deosebea prea mult de sãlbaticul dinSiberia. Începuse sã facã baie, sã se îmbrace cu haine curate, dar þãrãneºti– pentru cã nu era preot. A intrat în multe case în care existau instalaþiesanitarã, ºi covoare, ºi pian; una sau douã aveau chiar ºi luminã electricã.Încã mânca cu degetele, dar îºi înfrâna pofta de mâncare ºi avea obrajiisupþi, iar ochii spãlãciþi ºi ficºi nu pierduserã nimic din magnetismul deodinioarã. Vorbea despre pãcatul trufiei. Nu s-ar putea spune cã vorbeafluent; cuvintele lui se rostogoleau unul peste altul într-un torent, ºi pentruuna ca Alexandra, care întotdeauna auzea numai ce voia sã audã, ele pãreau

92

ANDREW COOK

magice. I-a îndemnat pe Þar ºi pe Þarinã „sã lase deoparte teama ºi sã nuþinã seama de reguli“.34

Þarul nu l-a acceptat la fel de bucuros ca soþia lui pe Rasputin. Avea ºiaºa destule probleme.

Rasputin a decis sã iasã de sub influenþa lui Feofan (încã locuia în casaacestuia) înainte de a vizita pentru a doua oarã cuplul imperial. Trebuia sãgãseascã o casã unde sã locuiascã. Nu a fost greu, pentru cã dupã prima luivizitã la St Petersburg câºtigase o mulþime de susþinãtori. Unele doamnechiar ºi-au fãcut un obicei din a strânge unghiile tãiate de la degetele lui, pecare ºi le puneau în lenjeria de corp. Acum a întâlnit-o pe devotata ºi fanaticafiinþã care l-a primit bucuroasã în frumoasa ei casã. În sãptãmânile care auurmat dupã întâlnirea lui cu Nicolae ºi Alexandra, Rasputin a pãrãsitapartamentul lui Feofan ºi s-a mutat în cel al Olgãi Lohtina, soþia unuifuncþionar de la Þarskoe Selo. Era numitã „gazda celui mai elegant salonpentru turiºti“.35 Era înainte de a-l întâlni pe Rasputin.

Aproape cã îºi pierduse minþile. Dupã propria-i mãrturisire, când s-auîntâlnit era bolnavã de „o neurastenie intestinalã care m-a þintuit la pat“.36

Ca multe altele, a început ºi ea sã întreþinã relaþii sexuale cu þãranul fascinant.În primele sãptãmâni s-au lãsat în voia unor plãceri inocente, sãrutându-se ºifãcând baie împreunã la Pokrovskoe. ªase ani mai târziu, dupã spusele luiFilipov, prietenul ºi editorul lui Rasputin, relaþia lor a evoluat ºi funcþionasatisfãcãtor pentru amândoi.

Ajungând la Rasputin dimineaþa devreme pentru ceai, aºa cumobiºnuiam... l-am vãzut în spatele paravanului care separa patul luide restul camerei. O bãtea violent pe Madame Lohtina, care eraîmbrãcatã într-o þinutã bizarã constând într-o rochie albã care atârnade douã panglici mici. Femeia se agãþase de braþele lui ºi striga „Tueºti Dumnezeu!“ Am roºit pentru el... „Ce faci acolo? Baþi o femeie!“Rasputin a rãspuns „Vrea sã mã pãrãseascã, e o javrã ºi cere sã fiepedepsitã!“ ªi Lohtina, ascunzându-se în spatele paravanului, setânguia „Sunt mielul tãu ºi tu eºti Hristos!“

În 1911, Lohtina a fost alungatã de soþ, ºi-a pãrãsit fetiþa ºi toate bunurileei lumeºti ºi ºi-a petrecut viaþa bãtând ºoselele ºi drumurile Rusiei desculþãºi nespãlatã, într-o rochie albã, cu fruntea înconjuratã de o panglicã pe carescria „aleluia“. În zilele reci purta pe cap o blanã de lup.

93


Dar în 1906 era o elegantã ºi frumoasã femeie, încã mãritatã cu unbãrbat rãbdãtor, funcþionar la Þarskoe Selo. În casa din St Petersburg aLohtinei a auzit Rasputin toate clevetelile din micul cerc regal ºi a înþelescã Þareviciul era bolnav. Dorinþa cea mai mare a Þarinei era ca cineva sã-lpoatã vindeca pe fiul sãu. Rasputin a obþinut o icoanã de la Sf. Simeon de laVerhoturie, Olga Lohtina a scris câteva cuvinte respectuoase de mãgulire ºile-a trimis Þarului împreunã cu icoana în numele lui Rasputin.

Astfel, aproape la un an de la prima întâlnire, Nicolae i-a acordat o altãaudienþã þãranului tãmãduitor din Pokrovskoe ºi, de data asta, „el a fãcut oputernicã impresie Maiestãþii Sale ºi mie“.37 A fost invitat sã-l vadã pebãieþelul lor, care avea atunci doi ani ºi tocmai fãcuse o crizã, ºi ca urmarea rugãciunilor lui copilul ºi-a revenit. Rasputin pãrea capabil sã facã miracole.Nu s-a mulþumit doar sã se roage; a stabilit o relaþie de prietenie cu copilulîn anii care au urmat. Era întotdeauna bun cu copiii ºi animalele ºi aveainstincte bune. ªtia cum sã ºi-i apropie ºi era sincer ºi cald cu ei.

Dacã s-ar fi oprit aici, Rasputin ar fi rãmas doar un simplu tãmãduitorcare îºi concentra toatã atenþia asupra moºtenitorului tronului ºi nu ºi-ar fiatras niciodatã oprobriul public, aºa cum a fãcut-o. Dar combinaþia dintreun Þar slab ºi o Þarinã puternicã ºi perversitatea acestui þãran ºiret, care aînþeles repede rolul pe care trebuie sã-l joace pentru a câºtiga încredereaÞarinei, au reprezentat un pretext pentru obscenitãþi, lipsã de respect ºiridicol. De îndatã ce cuplul imperial a cãzut pradã incoerentului,analfabetului þãran, chiar bunul-simþ a început sã disparã.

În primii ani, puþini erau conºtienþi de faptul cã Þarul ºi Þarina ºi-augãsit noul fãcãtor de miracole. La început nici chiar Miliþa nu ºtia cum staulucrurile, pentru cã Rasputin a luat premeditat iniþiativa ºi s-a prezentatsingur cuplului regal. N-a vrut sã depindã de Miliþa. Oricum, ea avea încap altceva. Sora ei Anastasia era pe cale sã obþinã divorþul pentru a semãrita cu Marele Duce Nikolai. Þarina a fost scandalizatã, dar n-a ostracizatcuplul pentru cã cei doi îi erau prieteni. Încã îndureratã din cauza dizgraþieiîn care cãzuse, Miliþa ºi-a dat seama cã Rasputin, departe de a fi propria eidescoperire, era deja un favorit admirat la Palatul Aleksander; ºi, ceea ce ise pãrea ºi mai greu de acceptat, ea, Miliþa, nu mai era cea mai bunã prietenãa Þarinei. Poziþia i-a fost uzurpatã de o femeie mai tânãrã, Anna Vîrubova.

Miliþa era furioasã ºi îl suspecta pe Rasputin cã a îndepãrtat-o peÞarinã de ea. Rasputin a fãcut una dintre cãlãtoriile lui acasã, însoþitde numeroase doamne din St Petersburg, ºi a constatat cã, odatã ajuns laPokrovskoe, întreaga suflare bisericeascã din Tobolsk i-a ieºit în întâmpinare.

94

ANDREW COOK

Au pus întrebãri (nu pentru prima datã), au luat declaraþii de la martori ºi îngeneral au fãcut caz de faptul cã el fusese membru al sectei Hlist, ai cãreiadepþi erau vinovaþi de pãcate trupeºti, adulter ºi orgii sexuale cu diferitefemei. Olga Lohtina, care încã nu îºi pãrãsise familia ca sã umble în picioarelegoale, în rochie albã cu panglicuþe, a dedus cã trebuia sã existe o influenþãmaleficã în spatele acestor investigaþii ad-hoc. A conchis cã duºmanul secretera Miliþa ºi s-a întors la Þarskoe Selo, unde s-a asigurat cã Þarul va îngropapentru totdeauna dovezile incriminatorii de îndatã ce vor ajunge la el.

Începând cu anul 1907, Miliþa, Anastasia ºi Marele Duce Nikolai s-auplasat „în afara grupului“, în timp ce Rasputin ºi Anna Vîrubova fãceauparte din el.

Vîrubova era o tânãrã nemãritatã care, atunci când a devenit prietenaapropiatã a Þarinei, se numea Anna Taneev. Tatãl ei era un demnitar de laCurte, iar ea a gravitat în preajma cercului intim – Iusupov ºi-a amintit cã odetesta pe vremea când era la ºcoalã. În 1907, când s-a mãritat, apãruserãdeja bârfe despre o legãturã lesbianã între ea ºi Þarinã. Soþul ei, o nulitatecare avea o moºie mare, i-a oferit doar un nume ºi statut marital; dupãcâþiva ani au divorþat. L-a acuzat de impotenþã ºi sadism, ºi se pare cãîntr-adevãr mariajul n-a fost niciodatã consumat. El s-a însurat din nou,destul de repede, a fost perfect fericit cu noua lui soþie ºi a trãit liniºtit lamoºia de la þarã. Vîrubova ºi Þarina, oricum, au dat naºtere bârfelor cum cãîmpart patul.38

Una dintre cele mai complicate urmãri ale poveºtii lui Rasputin esterelaþia dintre Þar ºi Þarinã. Aparent era exagerat de drãgãstoasã, totuºi îºidomina partenerul. De obicei aceasta se repercuteazã nefavorabil asupracuplului. Credinþele lor religioase i-au împiedicat probabil sã recunoascãfaptul cã au probleme maritale, chiar unul faþã de celãlalt. De-a lungul anilorse pare cã au gãsit un modus vivendi.

Din pãcate, nimeni nu credea acest lucru. În 1909, pãrintele Ioann amurit ºi familia regalã ºi-a luat un alt sfãtuitor religios. Deºi nu era calificatca preot, Rasputin i-a luat efectiv locul. Din 1910 se vorbea adesea despreel, ºi nu în termeni mãgulitori.

Lumea îl considera un aventurier care îºi consolida statutul. Rasputinse plângea cã Þarina abia dacã îi plãtea ceva, în plus aºtepta ca el sã fie ladispoziþia ei. Locuia în condiþii modeste în St Petersburg – de fapt, înapartamentul altora – ºi se pare cã primea de la Þarinã doar câteva ruble ºiunele cãmãºi de mãtase brodate de mânã. Dar el dispreþuia banii ºi dãdea cu

95


generozitate din puþinul pe care îl avea; probabil hainele frumoase ºi prieteniiimportanþi valorau mai mult.

Oricum, banii erau trimiºi acasã, aºa cã ceilalþi admiratori trebuie sã ficontribuit ºi ei cu ceva. În Pokrovskoe s-au construit douã case cu etaj,confortabile, pentru a fi puse la dispoziþia doamnelor din capitalã care îlvizitau. Acum, cã se apropia de patruzeci de ani ºi cã trei dintre copiii luicare trãiau în Pokrovskoe se fãcuserã mari, Rasputin trebuie sã fi recunoscutcã profeþiile ºi vindecãrile puteau foarte bine sã-i asigure traiul.

ªi-a fãcut noi prieteni, printre care se numãrau episcopul Hermogen deTobolsk ºi celebrul predicator Iliodor. Acesta din urmã l-a prezentat peRasputin unei mulþimi de noi admiratori ºi, drept mulþumire, Rasputin l-ainvitat la Pokrovskoe. Acolo i-a arãtat scrisorile pe care le-a primit de laÞarinã ºi de la fetele ei; ºi tot de acolo, în 1910, Iliodor a furat una sau douãdin aceste scrisori.

Foarte ºocante, mai ales dupã 1910, erau poveºtile tot mai frecventedespre faptul cã Rasputin le ducea pe doamnele din St Petersburg la baiapublicã. Recunoºtea deschis acest lucru ºi se justifica prin aceea cã Þarinaera în cunoºtinþã de cauzã. „Nu m-am dus numai cu o persoanã ... ºi eramînsoþit“, i-a spus el editorului sãu, Sazonov.39 A insistat cã era bine ca acestefemei sã renunþe la mândria lor însoþind un þãran la baia comunalã; mândriareprezenta un pãcat. Era celebru pentru promiscuitatea în care trãia. Doi animai târziu, agenþii de supraveghere ai Ohranei au observat cã Rasputin ºidoamna Sazonov mergeau împreunã la baia comunalã.

La sfârºitul lui 1910, prietenii lui Rasputin au avut altã idee. EpiscopulFeofan, episcopul Hermogen ºi, mulþumitã lor, întregul Sinod voiau sã-lþinã pe Rasputin sub control. Vicleanul Iliodor continua sã fie prietenos cuRasputin. În ziare apãreau articole despre Rasputin, niciunul dintre ele nefiindmãgulitor pentru el sau pentru Þar ºi Þarinã. Cuplul imperial nu ºi-a datniciodatã seama cât de mult conteazã opinia publicã. Stolîpin, prim-ministruºi ministru de Interne, considera cã Rasputin era un ticãlos; dar Rasputinfuncþiona ca un paratrãsnet, canalizând furia spre adevãrata þintã.

În 1909, Rasputin ºi Stolîpin s-au aflat pentru scurtã vreme de aceeaºiparte a baricadei. Ca într-o repetiþie pregãtitoare pentru 1914, sârbii ortodocºidin Balcani le-au cerut ruºilor sã-i apere de austro-ungari. Sinodul ortodoxa solicitat ca Þarul sã trimitã trupe menite sã-i apere pe sârbi; la fel auprocedat Marele Duce Nikolai ºi prinþesa din Muntenegru; li s-au alãturattoþi tinerii ofiþeri care s-au simþit umiliþi când Rusia a pierdut rãzboiul cu

96

ANDREW COOK

Japonia. Numai Stolîpin a atras atenþia asupra faptului cã germanii vor atacadacã Þarul încearcã sã apere Serbia ºi cã Rusia nu era pregãtitã sã facã faþã.Aºa cã Serbia a fost ocupatã ºi Rusia umilitã, dar ameninþarea cu rãzboiul,dupã cum se ºtie, s-a menþinut. Nu datoritã lui Stolîpin sau chiar maivârstnicului om de stat, contele Witte, a stat Þarul deoparte, ci pentru cãl-a sfãtuit Rasputin.

Þarina

... i-a fost recunoscãtoare lui Rasputin ºi fericitã cã propriile ei dorinþeconcordau cu recomandãrile Pãrintelui Grigori ºi ale cerului.40

Aceasta era cheia influenþei lui. Pierre Gilliard, preceptorul Þareviciului,care îl vedea des pe Rasputin ºi care lua parte la întâlnirile de familie încãdin 1904, scria în memoriile sale:

Fire vicleanã, înzestratã cu perspicacitate, Rasputin era foarteprecaut atunci când dãdea sfaturi în probleme de politicã. Aveaîntotdeauna grijã sã se informeze în legãturã cu ce se petrecea laCurte ºi în privinþa sentimentelor personale ale Þarului ºi ale soþieisale. De regulã, profeþiile lui confirmau dorinþele secrete ale Þarinei.De fapt, era aproape imposibil sã te îndoieºti cã în realitate ea îlinspira pe „inspirat“, dar cum dorinþele ei erau interpretate deRasputin, ele pãreau sã echivaleze în ochii ei cu o revelaþie.41

Stolîpin, ca toþi ceilalþi, îl blama mai degrabã pe Rasputin decât peÞarinã pentru deciziile adoptate, mai ales pentru aceea de a pune în frunteaSinodului pe unul din adepþii lui Rasputin, numit Sabler. Nu-l putea suferipentru asocierea lui cu aripa de dreapta a lui Iliodor. Reiese din notele lui cãRasputin ºi Witte au devenit încet-încet prieteni, iar contele Witte râvneapostul de prim-ministru al lui Stolîpin, în timp ce acesta din urmã pierdeasusþinerea Þarului pentru politica lui reformistã.

A început sã-ºi facã publice resentimentele. Astfel, a refuzat sã cenzurezearticolele din presã care îl condamnau pe Rasputin. În calitatea lui de ministrude Interne, ordonase Ohranei sã strângã dovezi în legãturã cucomportamentul lui Rasputin, despre care el ºtia cã este nepotrivit pentru opersoanã angajatã ca sfãtuitor imperial. Rasputin trebuie sã fi avut nenumãraþicopoi pe urma lui, pentru cã Alexandra a aflat în scurt timp despre

97


operaþiunea Ohranei ºi i-a cerut soþului sãu sã o interzicã. Stolîpin n-a fostîn stare sã raporteze mai nimic Þarului despre

...viaþa privatã a lui Rasputin, despre o serie de beþii ºi uneorilegãturi sexuale scandaloase ºi, mai recent, despre relaþiile cuantreprenori dubioºi ºi pariori care încercau sã-i foloseascãinfluenþa în favoarea lor.

Aceasta este o descriere anonimã din raportul lui Stolîpin din carteadespre Nicolae al II-lea, publicatã în 1917. Semnificaþia ei constã în aceeacã plaseazã beþiile ºi actele de corupþie mult mai devreme de 1910 sau 1911,în timp ce alþi autori – bizuindu-se pe depoziþiile prietenilor lui Rasputin înfaþa Comisiei Extraordinare din 1917 – spun cã beþiile ºi corupþia au apãrutmai târziu. Observatorii cu idei preconcepute erau ºi mai intoleranþi. Printreaceºtia se afla ºi Vladimir Nikolaievici Kokovþov.

Am funcþionat unsprezece ani în Administraþia Centralã aÎnchisorilor... ºi am vãzut toate închisorile pline de ocnaºi, ºi... printrevagabonzii siberieni cu strãmoºi necunoscuþi erau o mulþime deRasputini. Oameni care, în timp ce-ºi fac semnul crucii, te pot lua degât ºi sugruma cu zâmbetul pe faþã.42

La scurt timp dupã declaraþiile lui Stolîpin, Rasputin a fost sfãtuit sãfacã un pas înapoi, drept care s-a decis sã plece în pelerinaj la Ierusalim.

A stat departe patru luni, întorcându-se în vara lui 1911 ºi publicând osuccintã lucrare consacratã cãlãtoriilor lui. Aceasta a fost dictatã de el ºipusã pe hârtie de Lohtina. Rasputin învãþase sã citeascã ºi sã scrie, dar nufoarte bine. Lohtina a fãcut lizibile divagaþiile lui ºi a pãstrat pasajeleinspirate.

În toamnã s-a dus la Kiev, unde Þarul ºi Þarina participau la inaugurarealucrãrilor noii Dume regionale. Stolîpin trebuia ºi el sã fie acolo, pentru cã,datoritã zelului sãu reformator, fusese instalat în cele din urmã un guvernregional.

Potrivit mãrturiei unui politician de extremã dreapta, numit Hvostov(un oponent înfocat al progresistului Stolîpin), se pare cã Rasputin a fostimplicat în asasinarea lui Stolîpin la Kiev. Cu zece zile înainte de ceremoniilede la Kiev, Rasputin a cãlãtorit la Nijni Novgorod ca sã-i facã lui Hvostovo vizitã inopinatã. Hvostov nu-l mai întâlnise niciodatã înainte ºi, cândRasputin i-a oferit slujba lui Stolîpin, ca ministru de Interne, omul ºi-a pierdut

98

ANDREW COOK

minþile. A replicat cã funcþia era deja ocupatã. „Ah, a spus Rasputin, darStolîpin la fel de bine, ar putea sã renunþe la ea“. Hvostov a fãcut câtevaremarci glumeþe ºi a privit prin el.

... a plecat furios. Nu l-am invitat sã ia masa ºi am refuzat sã-lprezint familiei mele, chiar dacã mi-a cerut-o.43

Zece zile mai târziu, Stolîpin a fost împuºcat la opera din Kiev. Asasinula avertizat Ohrana localã cu o noapte înainte în legãturã cu timpul ºi loculunde va fi împuºcat, totuºi lui Stolîpin i s-a permis sã se ducã la operã.

Încã de la început s-a avansat ideea cã Rasputin era implicat în asasinat.Episcopul Hermogen ºi chiar Iliodor au considerat cã depãºise mãsura. În16 decembrie 1911 (o datã care s-a dovedit fatalã cinci ani mai târziu),l-au pãcãlit ºi l-au determinat pe Rasputin sã viziteze mãnãstirea Iaroslav.Acolo, în faþa unei curþi alcãtuite din clerici care au înscenat o parodie deproces, a fost judecat, gãsit vinovat ºi bãtut zdravãn de o adunãturã de oamenisfinþi înainte de a fi ameninþat cu vârful sabiei, pocnit în cap cu un crucifixºi alungat. Hermogen nu s-a oprit aici ºi a declarat în faþa Sinodului cãRasputin a fãcut parte din secta Hlist ºi, în particular, l-a acuzat de adultercu Þarina. Cum se ºtie, lucrurile s-au oprit aici, iar Hermogen ºi Iliodor aufost trimiºi în exil. Sfidãtori, cei doi au refuzat sã plece ºi s-au ascuns în StPetersburg, scriind articole de protest în ziare. Chiar ºi acum, Iliodor þineacu dinþii de prada lui secretã: scrisorile furate. Între timp, Makarov, noulministru de Interne care l-a înlocuit pe Stolîpin, a ordonat Ohranei, în ianuarie1912, sã-l supravegheze. Intenþiona sã aºtepte momentul potrivit ºi sã nusufle un cuvânt despre descoperirea sa decât în clipa în care va avea probanecesarã. Þarul a fost de acord ca Rasputin sã fie supravegheat, dar numaipentru a putea fi protejat; ºi mai târziu, evenimentele au demonstrat cã aveacu adevãrat nevoie de protecþie.

În 1912, agenþii Ohranei îl supravegheau pe Rasputin în timp ce veneaºi pleca de la baia comunalã cu prostituate ºi cu adepþii lui. De asemenea, îimonitorizau vizitele pe care le fãcea în casa de pe Moika a Golovinei (MuniaGolovina se numãra printre susþinãtorii lui încã din 1908). Munia l-aprezentat pe Rasputin lui Iusupov, în salonul ei personal, în 1909, înainte catânãrul playboy sã plece la Oxford. Printre adepþii lui Rasputin se aflauacolo ºi: Zinaida Manshtedt – una dintre iubitele lui, dacã mãrturiile dindeclaraþiile doicilor copiilor Þarului puteau fi crezute –, ºi Lili Dehn, obine-cunoscutã actriþã ºi prietenã apropiatã a Þarinei. Mai multe zile la rând

99


a fost vãzutã în compania lui ºi Akilina Laptinskaia, una dintre doicile carelocuia acolo de mai mulþi ani; prin 1903, ea a lucrat la mãnãstirea Verkoturie.

Rasputin îºi petrecea ziua în compania acestor femei, alergând prin totoraºul cu birja sau cu trãsura, ºi, când rãmânea singur, lua cu el o prostituatãºi o ducea la baia comunalã sau, foarte rar, undeva într-o camerã. Acesteepisoade, chiar dacã sunt puse sub semnul întrebãrii, se justificau prinafirmaþia lui cã trebuia sã se lase ispitit ºi sã reziste, ca o condiþie a proprieimântuiri. Dacã avea legãturi cu ele, ºi numeroase femei au mãrturisit cã auîntreþinut relaþii intime cu el (cu sau fãrã consimþãmântul lor), cert este cãnu s-a auzit ca vreuna sã fi rãmas însãrcinatã.

Uneori se vedea cu Badmaiev. Badmaiev era un asiatic din stepa Estuluiîndepãrtat care prepara ºi vindea cu amãnuntul remedii pe bazã de plante.A fost protejatul lui Alexandru al III-lea, tatãl Þarului. În mare parte remediilelui erau prescrise ca sã mãreascã potenþa, dar adesea vindea ºi pilule pentrufericire: decocturi preparate probabil pe bazã de opium, care îi fãceau peoameni calmi, visãtori ºi iraþionali. Badmaiev se numãra printre prieteniilui Rasputin, dar era ºi un apropiat al lui Hermogen ºi al altor clerici. Îlcultiva pe Rasputin cu speranþa deºartã cã într-o bunã zi va fi numit furnizorde ierburi incluse în cura Þareviciului. Hermogen ºi Iliodor erau încã urmãriþide poliþie, dar Makarov ºtia cã scrisorile furate existã ºi cã reprezentauarma folositã de Iliodor pentru a-l ºantaja pe Þar. A ordonat Ohranei sã lecaute ºi agenþii acesteia le-au gãsit. Pãreau a fi (ºi mai târziu acest lucru afost confirmat ºi de Alexandra) complet nevinovate:

Mult-iubitul meu, n-o sã-l uit niciodatã pe învãþãtor, salvator ºiinstructor. Mã simt vrednicã de plâns fãrã tine. Sufletul meu este lipsitde sprijinul pe care îl avea când tu, învãþãtorul meu, erai lângã mine.Îþi sãrutam mâinile ºi îmi odihneam capul pe umerii tãi binecuvântaþi.Mã simþeam în al nouãlea cer. Mai ales voiam sã adorm, sã dormde-a pururi pe umãrul tãu, în îmbrãþiºarea ta. Sunt fericitã când îþisimt prezenþa aproape de mine. Unde eºti, unde ai plecat? ...Întoarce-te curând. Te aºtept ºi tânjesc dupã tine. Am nevoie debinecuvântarea ta sfântã. A ta, în veci iubitoare, Mama.44

Ca ºi alþii înaintea lui, Makarov credea cã Þarul ar fi fost ºocat dacã arfi citit asemenea cuvinte ºi ar fi ordonat ca Rasputin sã fie alungat de laCurte. Însã se înºela. Rasputin a pãrãsit St Petersburg pentru un timp, darnumai din cauzã cã prezenþa lui era stânjenitoare; Þarul nu era deloc supãrat(spre deosebire de nefericitul Makarov).

100

ANDREW COOK

Un contemporan relateazã disperat în jurnalul sãu:

Þarul a depãºit orice mãsurã ºi Þarina declarã cã numai graþierugãciunilor lui Rasputin Þarul ºi fiul lor sunt în viaþã ºi sãnãtoºi; ºiasta în secolul douãzeci!45

Þarul era suspicios în privinþa Dumei. A fost destul de binevoitoracceptând existenþa ei, dar acum ea stãtea între el ºi „popor“. Era întruchipatãîn persoana înaltã ºi grasã a preºedintelui Dumei, Rodzeanko. Din spatelelui pândeau tot felul de liberali. Îl detesta în special pe Gucikev fiindcã îldispreþuia pe Rasputin. Nicolae le-a cerut lui Rodzeanko ºi Dumei sã-ºivadã de treburile lor. Prietenia familiei lui cu Rasputin era pur ºi simplu oproblemã personalã. Se simþea profund ofensat; aceºti oameni pãreau sã-iconteste autocraþia.

Dupã douãsprezece luni, Rasputin s-a întors în St Petersburg cu poziþiaconsolidatã, pentru cã se pare cã realizase o vindecare miraculoasã.

Cu trecerea timpului, Þarul ºi Þarina au ajuns sã se bizuie pe el înprivinþa vindecãrii bolii fiului lor. Avea întotdeauna grijã sã nu le înºeleaºteptãrile. Vorbea cu bãiatul ºi se ruga cu el, se odihnea cu el ºi, în general,prezenþa lui era atât de liniºtitoare, încât determina oprirea sângerãrii interne.În 1912, a avut loc o vindecare ce nu a putut fi explicatã ºtiinþific, deoareceRasputin se afla la o distanþã de 1000 de mile de pacientul sãu când a avutloc evenimentul. Familia regalã petrecea o mare parte din varã în Crimeea,dar acum, pentru cã venea toamna, se afla la cabana de vânãtoare din Polonia,unde Þareviciul a avut un accident minor. Oricare alt copil s-ar fi ales cu ovânãtaie urâtã. Chirurgii au alergat în Polonia de la St Petersburg, dar audat înapoi; în zona inghinalã se formase o mare tumoare, ameninþând sã seinfecteze, dar ei nu îndrãzneau sã-l opereze fiindcã bãiatul ar fi sângerat cusiguranþã pânã ar fi murit.

Rasputin stãtea la Pokrovskoe toatã vara. Djunkovski, ºeful Ohranei, îlsupraveghea discret. Rasputin a primit o telegramã. S-a rugat. S-a rugat atâtde intens, încât faþa îi devenise „cenuºie ºi era acoperitã de sudoare“.46 Atrimis la rândul lui o telegramã; doctorii n-au mai fost nevoiþi sã chinuiebãiatul, care ºi-a revenit.

Nimeni n-a putut sã-ºi explice acest lucru, dar asta a fost realitatea.Dupã aceastã întâmplare, Þarina nu i-a mai permis niciodatã lui Rasputinsã plece atât de departe. Rasputin s-a întors imediat în St Petersburg, multmai în siguranþã decât înainte. ªi-a adus cele douã fete la oraº ca sã le

101


asigure o educaþie. Nu le rãmãseserã mulþi bani, pentru cã Þarina nu pãreasã-ºi dea seama cã el ºi familia lui au nevoie de bani ca sã trãiascã, dar el aînchiriat un apartament nu departe de elegantul Chei Englezesc. Bea puþinvin, numai rareori depãºea mãsura. ªi-a impus singur restricþii ºi în materiede hranã, mâncând numai legume ºi peºte, ºi renunþând la zahãr. AkilinaLaptinskaia ºi tânãra Katia Peteorkina aveau grijã de casã.

Vechile vizite la Þarskoe Selo au reînceput. Poziþia lui n-a fost niciodatãmai sigurã. Deºi era mulþumit, se comporta ca un om care are copoii peurmele sale. Fiindcã nu excela la capitolul organizare, în câteva luni a adoptatceea ce noi numim acum „un stil de viaþã haotic“. Stãtea treaz toatã noapteaºi se culca târziu, iar când era treaz îi primea pe petiþionari ºi admiratori, îºivizita prietenii ºi pãlãvrãgea. În general, întâlnirile aveau ca scop afacerile,favorurile ºi banii, iar pe parcursul vizitelor obiºnuia sã bea unul dupã altulcâteva pahare de Madeira. Rasputin mergea la baia comunalã zilnic, deobicei însoþit de o prostituatã pe care o culegea de pe undeva, ºi rareori eratreaz. Îi plãcea vinul dulce ºi muzica þigãneascã, ºi ar fi dansat cu frenezieîn fiecare noapte dacã ar fi avut ocazia. Viaþa de noapte din capitalã eraplinã de distracþii ca acelea oferite la Villa Rhode sau la restaurantul de laAstoria, unde „marmura scãrilor, vesela de cristal, covoarele groase ºiplantele decorative confereau localului o strãlucire pe care nu o întâlneauîn niciunul din celelalte hoteluri din Petrograd [sic]“.47 Rasputin era vãzutadesea acolo; ºi, mulþi ani mai târziu, ºeful chelnerilor de la Villa Rhode îºiamintea dezgustãtoarele lui maniere la masã.48 Dupã o searã petrecutã la unclub de noapte sau la restaurant, pleca împreunã cu însoþitorii sãi de-a lungulNevei, spre Insule, spre sãlbãticie, þigani... ºi ºampanie.

Þiganii erau faimoºi; lumea se dãdea în vânt dupã cântecele lor. BruceLockhart se stabilise în Moscova ºi, în primele zile ale ºederii lui aici, în1912, gazdele care l-au invitat la un bal spectaculos au organizat o micãpetrecere la Streilna, un club de noapte aflat departe de centrul oraºului, casã-i asculte pe þigani.

Muzica þigãneascã este, de fapt, mai periculoasã decât opiumul,sau femeile, sau bãutura, ºi chiar dacã ºampania este un adjuvantesenþial pentru plãcere, aceste cântece de dor ºi de jale sunt aproapeirezistibile pentru rasele slavã ºi celticã. Îi fac pe oameni sã-ºi piardãstãpânirea de sine, conducându-i uneori chiar la crimã. ªi mâine, dacãaº avea milioane ºi dorinþa de a-i risipi, nu existã loc de distracþie înNew York, Paris, Berlin sau Londra, sau oriunde în lume, care m-aratrage mai mult decât o searã petrecutã la þigani ...49

102

ANDREW COOK

Diplomatul britanic descrie fãrã sã vrea o pasiune comunã, fiindcãRasputin, pe care îl dispreþuia, era tot atât de robit de muzica þigãneascãprecum era el însuºi.

În ce priveºte favorurile, Rasputin era în situaþia de a le putea oferi dinplin. Iusupov, cãruia nu i se poate acorda credit în asemenea probleme,scria cã a vãzut un cufãr plin cu pacheþele învelite în ziar în apartamentuldin strada Gorohovaia, în 1916.

„Sigur nu erau bani?“ am întrebat.„Sigur cã erau – nimic altceva decât bancnote; le-am primit

astãzi“, a rãspuns fãrã ezitare.„Cine þi le-a dat?“„Tot felul de oameni. Mai adineauri am aranjat o afacere ºi,

drept mulþumire, au fãcut o donaþie Bisericii“.50

Pãrea destul de plauzibil. Câtã vreme Rasputin i-a dominat pe Þar ºi peÞarinã, el s-a aflat în fruntea Sinodului ºi, mai târziu, într-o poziþie-cheiedin guvern, iar banii, cu siguranþã, treceau din mânã în mânã. Bruce Lockharta vãzut numai rezultatul:

Din când în când... am întâlnit semnele fiarei în casa lui Celnokov,unde primarul mi-a arãtat un bileþel în care i se cerea sã plaseze oanume persoanã într-un post sigur ºi confortabil în ConsiliulOrãºenesc. Nota era semnatã cu o mâzgãliturã de analfabet „GR“ –Grigori Rasputin. Cererile erau returnate invariabil de inflexibilulCelnokov.51

Rasputin nu stabilea neapãrat un contact direct cu solicitanþii. Nu îlinteresau banii, avea deja destui ca sã facã tot ce voia ºi sã-i ajute ºi pe alþiidacã dorea. Încã de la începutul anului 1914, amanta lui de cursã lungã,Akilina Laptinskaia, care a fost cândva sorã la mãnãstirea Verhoturie,funcþiona ca „secretarã“ personalã ºi îi punea la dispoziþie banii lichizi daþica stimulent de cei care doreau favoruri. Prietenul lui Filipov, bancher ºieditor, mãrturisea în faþa Comisiei Extraordinare în 1917:

Laptinskaia era o persoanã de o inteligenþã extraordinarã, mânatãdoar de mercantilism; mulþi oameni îi ofereau anumite sume de banicând veneau la Rasputin. ªi Rasputin a dat-o afarã dupã un timp...suspectând-o cã furase sume de ordinul miilor.52

103


Trebuia sã existe o portiþã de scãpare. Rasputin însuºi trebuia sã fiefoarte atent, pentru cã erau mulþi cei care îl urmãreau; Rodzeanko ºimajoritatea celor din Ohrana încercau sã-l prindã pe picior greºit, iarDjunkovski, ºeful Poliþiei de pe lângã ministrul de Interne, a angajat peascuns o echipã de supraveghere de la Ohrana. Þarul se aºtepta ca Ohranasã-l pãzeascã pe Rasputin tot timpul din cauza numeroaselor atentate laviaþa lui.

Astfel, în 1913, Iliodor, excomunicat de Biserica Ortodoxã ºi trãindsub numele lui adevãrat de Serghei Trufanov, a pus la cale un complot.Câteva prostituate trebuiau sã-l seducã pe Rasputin ºi sã-l castreze.Complotul a eºuat, pentru cã Rasputin a fost avertizat în prealabil, darTrufanov nu a renunþat.53 ªtia cã în primãvara lui 1914 Rasputin era la Ialta,în Crimeea, pentru a-i sfãtui pe „þari“. Oricine ºtia lucrul acesta – lumeavindea poze cu el postat în faþa hotelului. Vîrubova îl vizita constant (stãteala familia regalã, în palatul de varã de la Livadia) ºi se lãuda în faþafuncþionarilor hotelului cu legãtura ei cu cuplul imperial. În cele din urmã,Rasputin a devenit un fel de atracþie turisticã, aºa cã Nicolae l-a determinatsã plece. ªi-a luat nevasta ºi fetele, care vizitau St Petersburg, ºi a plecat cuele acasã, la Pokrovskoe. ªi Iliodor ºtia acest lucru. Una dintre femeile carea fost implicatã în complotul castrãrii era Hiona Gusieva, „cîndva oprostituatã foarte frumoasã, acum desfiguratã de sifilis“.54

În 28 iunie 1914, arhiducele Ferdinand ºi soþia lui au fost împuºcaþi laSarajevo, iar Rasputin s-a trezit, la Pokrovskoe, faþã în faþã cu Gusievadeghizatã în cerºetoare

... care i-a cerut bani. În timp ce el bãga mâna în buzunar, ea a scosun cuþit ºi l-a înjunghiat în stomac, a ridicat lama spre coaste ºi l-arãnit grav. În momentul în care a ridicat cuþitul pentru a doua loviturã,Rasputin ºi-a adunat puterile pentru a o lovi cu bastonul, în vreme ceo gloatã furioasã a înhãþat-o, lãsându-l pe stareþ leºinat55.

Cel mai apropiat doctor era la distanþã de ºase ore de mers, dar a venitcât de repede a putut ºi l-a dus pe Rasputin, încã ºase ore de drum plin dehârtoape, la spitalul din Tiumen. Datoritã constituþiei lui robuste, asupravieþuit, cu toate cã a rãmas în spital pânã la sfârºitul lui august 1914,anul în care Rusia a declarat rãzboi. Probabil cã Þarul ar fi ºovãit sau n-ar fifost de acord cu intrarea þãrii în rãzboi dacã Rasputin ar fi fost prin preajmãca sã-l sfãtuiascã. Aºa cã Rasputin a trimis o telegramã – fireºte, plinã deprofeþii. Spunea cã dacã Rusia intrã în rãzboi, autocraþia ar fi terminatã ºi

104

ANDREW COOK

s-ar înregistra mari pierderi de vieþi omeneºti. Avea dreptate în ambeleprivinþe, dar apelul lui era emoþional lipsit de contraargumente: apãrarearesurselor ºi onoarea Rusiei care ar fi ieºit întãritã dacã Þarul nu ºi-ar þinepromisiunea. Marele Duce Nikolai a înþeles foarte bine aceste idei ºi s-adus la palat ca sã le prezinte cu convingere. Exista un curent de opinie înfavoarea rãzboiului. La început a fost un val de susþinere pentru luptã ºimonarhie. Aceastã stare de spirit n-a supravieþuit însã Tannenberg-ului.

Întors în St Petersburg – denumit Petrograd la începutul ostilitãþilor dinaugust 1914 –, Rasputin închiriazã un alt apartament. Akilina Laptinskaiagãsise pe strada Gorohovaia un apartament destul de confortabil pentru cael sã poatã locui împreunã cu fetele ºi Katia, servitoarea, ºi sã-l foloseascãpentru întâlniri.

Dupã atentat, Rasputin a început sã bea mai mult. Înainte bea un stropde Madeira sau de ºampanie. Acum s-a întors la votcã ºi era vizibil beattoatã ziua, nu numai dupã chefurile nocturne. Probabil cã votca alina durereaºi îi alunga temerile provocate de iminenþa unui alt atentat. Curând a ajunsun beþiv notoriu. Era cu atât mai scandalos cu cât prohibiþia era în floare, camãsurã restrictivã adoptatã în timp de rãzboi. Pentru cei care îºi puteaupermite, alcoolul ilicit costa mai scump. Cluburile de noapte au ajuns sãserveascã votca în cãni de ceai.

Alcoolul era un viciu costisitor, ºi Þarina nu excela prin generozitate înmaterie de bani. De multã vreme Rasputin se împãcase cu ideea cã Akilinalua mitã. Curând ºi-a fãcut doi prieteni în persoana lui Rubinstein, bancherulcare îi administra afacerile, ºi a lui Aron Simanovici, care lucra ca secretar,paznic ºi portar.

Toþi observatorii au cãzut de acord cã Rasputin era în stare sã se trezeascãextraordinar de repede din beþie dacã voia. Anii de post ºi autoflagelarel-au ajutat sã-ºi dezvolte capacitatea de autocontrol ºi acum, dacã era chematpe neaºteptate la Þarskoe Selo dupã ce bãuse, era în stare sã se controleze ºisã parã coerent.

Deºi Þarina era mai dependentã ca oricând de stareþ, Nicolae manifestaunele rezerve. În pofida tuturor prezicerilor lui Rasputin, mulþimea l-aîntâmpint cu ovaþii pe Împãrat când rãzboiul a fost declarat, în 1914, ºilui îi plãcea sã fie adulat. De asemenea, probabil cã se sãturase de intrigileVîrubovei, ale Alexandrei ºi ale lui Rasputin. Aºa cum se putea prevedeacã se va întâmpla în acest cerc restrâns, s-a produs un mic cataclism:Vîrubova ºi Alexandra s-au certat, în timp ce Rasputin a rãmas prieten cu

105


amândouã. Vîrubova ºi-a recãpãtat statutul de cea mai bunã prietenã dupãrãnile cãpãtate în accidentul de tren care i-au atras simpatia lui Nicolae ºia Alexandrei. Rasputin a readus-o la viaþã de pe patul de moarte, în prezenþacuplului imperial. Aceasta l-a determinat pe însuºi Nicolae sã fie maiblând cu el – ceea ce a fost un noroc, dar Rasputin a reuºit sã cadã din nouîn dizgraþie. Incidentul a avut loc la Moscova. Bruce Lockhart a venit laRasputin în fatidica searã din prima jumãtate a lui 1915:

Într-o searã de varã am fost la Yar, cel mai luxos stabiliment denoapte din Moscova, cu niºte invitaþi englezi. Pe când asistam laspectacolul de music-hall în sala principalã, un scandal teribil aizbucnit într-unul din separeurile alãturate. Þipete ascuþite de femei,înjurãturi, pahare sparte ºi zgomot de uºi trântite se amestecau într-unhaos de nedescris. Patronul a trimis dupã un poliþist care esteîntotdeauna la datorie într-un asemenea local. Dar tãrãboiul ºiscandalul au continuat. Mai mulþi chelneri ºi poliþiºti veneau ºiplecau, scãrpinându-se în cap ºi sfãtuindu-se. Cauza scandaluluiera Rasputin – beat ºi libidinos, ºi nici patronul, nici poliþia nuîndrãzneau sã-l dea afarã. Poliþistul a telefonat la inspectoruldiviziei sale, inspectorul a telefonat prefectului. Prefectul i-atelefonat lui Djunkovski, care s-a adresat ministrului adjunct de laInterne ºi ºefului poliþiei. Djunkovski, care era fost general ºi omde mare caracter, a dat ordin ca Rasputin – la urma urmei doar uncetãþean obiºnuit, nici mãcar preot – sã fie arestat cu forþa. Cumtulburase liniºtea publicã vreme de douã ore, a fost târât spre celmai apropiat post de poliþie în timp ce mârâia cã o sã se rãzbune. Afost eliberat a doua zi dimineaþa în urma instrucþiunilor primite dela cel mai înalt nivel. A plecat în aceeaºi zi din St Petersburg ºi, îndouãzeci ºi patru de ore, Djunkovski a fost destituit din funcþie.56

S-a spus cã Rasputin a bãtut o femeie ºi cã s-a auto-denunþat. Þarul nuasculta însã astfel de poveºti. La scurt timp dupã aceea, Samarin, un loial ºionest om angajat de Bisericã, a fost destituit la porunca lui Rasputin;murmurele de protest creºteau ameninþãtor.

Rasputin era considerat de aproape oricine în Moscova ca oilustrare elocventã a incompetenþei Þarului. „Jos cu autocraþia!“ strigauliberalii. Dar chiar ºi printre reacþionari erau oameni care spuneau:„Dacã autocraþia trebuie sã înfloreascã, daþi-ne un bun autocrat.“57

106

ANDREW COOK

Cu alte cuvinte, toatã lumea voia schimbarea, dar aceasta nu s-a produs.Sfãtuit de soþia lui ºi de Rasputin, Þarul l-a înlãturat pe Marele Duce Nikolaidin funcþia de Comandant Suprem al Armatelor ruse ºi, odatã cu plecarealui Nikolai, disperarea s-a accentuat. ªi mai multe comploturi s-au þesut înjurul stareþului, ºi împotriva antisemitismului, pentru cã Simanovici (careîntre timp fusese botezat) ºi Rubinstein erau prietenii lui.

Din acest moment, Þarina a început sã þinã un jurnal despre viaþaconjugalã cu soþul ei, în care îl cita foarte des pe „Prietenul Nostru“ ºipãrerile lui. Pentru mulþi alþii, Rasputin era considerat un geniu al rãuluiîntr-un triumvirat, ceilalþi doi fiind piloni reprezentaþi de Þarinã ºi Vîrubova.Între timp, România a intrat în rãzboi, în august 1916, ºi despre Rasputins-a presupus cã a fugit din þarã.

107


6

PE MARGINEA PRÃPASTIEI

În 1916, aproape de mijlocul verii, strãdania lui Sir Buchanan de amenþine Rusia în rãzboi devenea tot mai anevoioasã. Infrastructura Rusieiera mai subdezvoltatã ca oricând, iar pierderile de oameni, armament ºiechipamente erau dezastruoase. La mijlocul lui 1916, Rusia a ceruttreisprezece milioane.1 Ajutorul urma sã vinã de la Aliaþi dacã Rusia rãmâneaîn luptã.

În mod tradiþional, marile proiecte al Rusiei erau finanþate de Londra, darfinanþiºtii britanici nu erau acum în situaþia de a oferi ajutor, aºa cã baniitrebuiau luaþi din America, cu care britanicii aveau contacte curente. Aºa cã,în prima sãptãmânã din iunie 1916, la câteva luni dupã prima audienþã la Þar(„Am fost convocat de un servitor în livrea de agent din secolul 18, cu opãlãrie turtitã împodobitã cu pene de struþ“), Albert Stopford a tranºat afacerea.Nota în jurnalul sãu:

Luni 5 iunieAm plecat la ambasadã ca sã vorbesc cu Excelenþa Sa despre

împrumutul american oferit ruºilor de National City Bank, care eraposibil sã nu se mai acorde. Fãrã ezitare, Excelenþa Sa ºi-a exprimatacordul. Reprezentanþii bãncii care au venit de la New York i-aucerut sã vorbeascã cu Sazonov. Problema era de competenþa luiBark, ministrul de Finanþe.

M-am întors la hotel ca sã discut cu bancherii, care au vrut sãºtie dacã ambasadorul îi poate primi înainte sã vorbeascã cuSazonov. I-am scris imediat ºi am dus scrisoarea personal.

108

ANDREW COOK

Joi 6 iunieL-am întâlnit pe ambasador pe chei. M-a oprit ºi l-am informat

cã m-am întâlnit cu bancherii, iar el a fost de acord cu tot ce au spus.Mi-a zis cã i-a prezentat situaþia lui Sazonov, care a plecat în noapteaaceea la Stavka. La hotel am luat masa, pe terasã, cu americanii,care dupã aceea s-au dus în apartamentele lor ca sã joace bridge.2

Sazonov, ca ministru de Externe, era obiºnuit cu englezii, pentru cãÞarul nu prea pãrea dispus sã þinã seama de sfaturile Aliaþilor; considera cãbritanicii erau mult prea insistenþi. Sir George „s-a aventurat sã-i sugereze“sã renunþe la lucrurile care nu-i plac ºi care întotdeauna l-au plictisit ºi sãlase Duma sã ia mai multe decizii în privinþa miniºtrilor pe care îi are însubordine. Ambasadorul francez a fost chiar nepoliticos. Amândoi îºi dãdeauseama cât de nepotrivitã era Rusia ca aliat ºi, în particular, recunoºteau cão asemenea situaþie apare inevitabil într-un sistem politic defectuos, carepune o responsabilitate atât de mare pe umerii unei singure persoane – carepoate, ca în acest caz, sã se dovedeascã incapabilã sã ducã sarcina la bunsfârºit ºi care le nesocotea sfaturile, preferând sã-ºi asculte nevasta.

Cum rãzboiul de pe frontul de Est mergea din rãu în mai rãu, grijaguvernului britanic în legãturã cu un posibil eºec rusesc era din ce în ce maimare. Un astfel de eºec ar fi fost fatal pentru frontul de Vest, pentru cã le-arfi lãsat nemþilor libertatea de acþiune ºi le-ar fi permis sã-ºi canalizezeîntreaga forþã armatã spre Vest, în loc sã fie nevoiþi sã lupte pe douã fronturi.Secretarul de Stat britanic pentru Rãzboi, lordul Kitchener, care era ºi elconºtient de acest pericol iminent, i-a cerut prim-ministrului Asquithaprobarea pentru o iniþiativã urgentã sub forma unei misiuni speciale înRusia. Asquith ºi-a dat consimþãmântul ºi a fost de acord cã Kitchener eraomul cel mai potrivit sã conducã o astfel de misiune, pentru cã, din punctullui de vedere, lordul era singurul britanic capabil sã-l facã pe Þar sã-l asculte.Mai mult decât atât, pe Kitchener l-au interesat întotdeauna problemeleruseºti ºi, prin urmare, prevãzuse de mult consecinþele colapsului rusesc.Era convins cã Rusia înclina sã nu þinã seama de interesele britanice, ºi aspus acest lucru în Cabinet în mai multe împrejurãri, în timpul primãveriilui 1916, avertizând asupra acelor forþe din Rusia care încearcã sã determineîncheierea unui armistiþiu cu Germania ºi, ca urmare, încheierea unui tratatde pace separat. Mai mult, relaþiile lui Kitchener în cercurile militare ruseºtierau foarte bune, iar pãrerile ºi reputaþia lui contau mult din punctul devedere al Þarului.

109


Ca rezultat al acestor demersuri diplomatice secrete, Þarul aconchis cã delegaþia condusã de Kitchener este bine-venitã. Laînceputul lui mai 1916 a fost deci expediatã o scrisoare prin careKitchener era invitat formal sã viziteze Rusia ºi sã se întâlneascã cuÞarul Nicolae. Cu toate cã pe agenda lui Kitchener aprovizionarea cuarmament figura pe primul loc, el dorea mai ales sã-l convingã pe Þarde efectul destructiv pe care influenþa lui Rasputin o avea asuprarelaþiilor anglo-ruse ºi sã urgenteze numirea unui guvern naþionalautentic, care sã-i strângã laolaltã pe cei mai capabili ºi eficienþipoliticieni. Deoarece aprovizionarea cu muniþie era o misiune deimportanþã majorã, Asquith a considerat cã este necesar ca LloydGeorge sã-l însoþeascã pe Kitchener. Odatã restabilitã ordinea în Dublindupã Revoluþia din Est din lunile precedente, prim-ministrul

a plecat la Dublin ca sã examineze situaþia la faþa locului. Legeamarþialã era încã în vigoare, ºi cei trei principali ofiþeri ai coroanei– lordul locotenent, lordul Wimbourne, ministru secretar al Irlandei,Mr Birrell, ºi subsecretarul Sir Matthew Nathan – fuseserã consemnaþila posturi.3

Lloyd George se referã la aceastã situaþie dupã întoarcerea sa:

Mr Asquith m-a abordat, sugerându-mi cã aº putea încerca sãnegociez o înþelegere cu conducãtorii revoluþionarilor irlandezi.Cererea venea într-un moment dificil ... Lordul Kitchener a plecatspre Rusia, via Arhanghelsk, ca sã se consulte cu autoritãþile militarede acolo în legãturã cu o cooperare mai strânsã pe front, iar eu amaranjat sã merg cu el ca sã mã informez personal în legãturã cuadevãrul despre teribila lipsã de armament despre care auzisem ºi sãaflu dacã ministrul Muniþiilor a fãcut tot posibilul ca sã remediezesituaþia. Asta era problema care, pentru moment, mã interesa maimult decât jalnica ºi murdara tragedie care depãºea sfera politiciinoastre deficitare din Irlanda. Dar planurile mele au fost date pestecap de propunerea lui Mr Asquith.4

De fapt, Asquith a scris personal o scrisoare de mânã cãtre Lloyd George,pe adresa Downing Street 10, în 22 mai:

110

ANDREW COOK

SECRETDragul meu Lloyd George,Sper cã înþelegi cã trebuie sã mergi în Irlanda; oricum, e o

deplasare pe termen scurt. Este o unicã oportunitate ºi acolo nu existãnimeni altcineva care sã poatã face mai mult pentru a gãsi o soluþiepermanentã.

Al tãu sincer,H.H. Asquith5

Deºi Lloyd George a simþit cã nu poate refuza cererea prim-ministrului,a opus rezistenþã. De fapt, aceastã decizie i-a salvat viaþa, pentru cã în 5iunie HMS Hampshire, cu care au plecat Kitchener ºi misiunea lui în Rusia,a fost aruncatã în aer de o minã germanã din Insulele Orkney. Kitchener ºimulþi membri ai echipei sale au fost uciºi (au supravieþuit numaidouãsprezece persoane din echipa de 200). O lunã mai târziu, în 6 iulie,dupã unele deliberãri, Asquith l-a numit pe Lloyd George secretar de stat laRãzboi, un post care pe timp de rãzboi era al doilea ca importanþã dupã celde prim-ministru.

Dacã Lloyd George ºi Kitchener aveau cu siguranþã puncte de vederediferite în ceea ce priveºte viabilitatea sistemului imperial rus, ei erau înschimb de aceeaºi pãrere în legãturã cu Rasputin. Când Lloyd George apreluat Ministerul de Rãzboi, i-a cerut prim-ministrului sã constituie o altãmisiune britanicã în Rusia, dar timp de mai multe luni nu s-a întâmplatnimic. Fãrã o platformã solidã prin care Aliaþii sã fie de acord ca el sãconducã rãzboiul, Þarul nu ar fi fost finanþat de America sau de Anglia ºi încele din urmã ar fi trebuit sã semneze pacea cu Germania.

Þarul a fost lãsat pradã lui Rasputin, Vîrubovei ºi Þarinei. Era slab, darei îl susþineau necondiþionat în convingerea lui: credinþa misticã în dreptullui divin de a fi Þar, la care se adãuga groaza de a abdica. Nimic nu trebuiasã slãbeascã monarhia. Nu a uitat niciodatã cã bunicul lui, Alexandru alII-lea, tocmai se pregãtea sã facã concesii liberalilor când a fost asasinat. Înschimb, tatãl lui, Alexandru al III-lea, un fervent exponent al naþionalismului,ortodoxiei ºi autocraþiei, a murit în patul lui.

Þarina îi amintea mereu soþului sãu sã fie ferm pentru cã, spunea ea,acesta era sfatul lui Rasputin. Nicolae era conºtient de greºelile lui Rasputin,dar avea încredere în el aºa cum oamenii simpli cred în puterea unor amulete,sperã sã fie protejaþi de Mâna din alamã a Fatimei, sau de un medalion cuSf. Cristofor, sau de un picior de iepure. Când ceilalþi îl avertizau cãapropierea lui Rasputin de Þarinã ºtirbea respectul public pentru cuplul

111


imperial, Nicolae fãcea pe martirul. Se situa pe sine ºi pe Þarinã deasupralumii ignorante, fluturând stindardul adevãrului sfânt, fãrã sã ia în seamãcuvintele de batjocurã. În cele din urmã, din punct de vedere psihic, nu eraaltceva decât un model perfect al unui mari complaisant.

Influenþa lui Rasputin asupra Þarinei creºtea pe mãsurã ce steauaAliaþilor apunea. Þarina îi transmitea Þarului plângerile lui Rasputin legatede absurditatea atâtor pierderi de vieþi omeneºti. Paléologue, ambasadorulFranþei, se revolta la gândul cã Alexandra ar putea lucra împotriva Aliaþilor;din punctul lui de vedere, Þarina avea tot respectul pentru englezi. Sir GeorgeBuchanan nu era atât de sigur.

Cu toate acestea, Þarina þinea intermitent legãtura cu fratele ei, prinþulErnest von Hesse, în timpul rãzboiului, ºi în 1915 a fost aproape sã fieconsideratã pasibilã de înaltã trãdare când prinþul Ernest a convins pe unexpatriat rus în Germania sã-i transmitã o scrisoare de la ea.6

17 aprilie 1915, „Alex pentru Nicky“Am primit o lungã ºi preþioasã scrisoare de la Erni... E departe

de a fi rezolvat dilema cã cineva trebuie sã gãseascã o punte delegãturã. Aºa cã a avut ideea de a trimite, în secret absolut, o persoanãde încredere la Stockholm, care ar trebui sã se întâlneascã cu domnultrimis de tine ... Cineva urmeazã sã fie acolo în 28... Am scris imediato scrisoare de rãspuns... ºi am trimis-o domnului... ca mai bine sã nuaºtepte – ºi asta pentru cã mai este mult pânã când se va ajunge lapace, încã nu a venit timpul. Am vrut ca totul sã fie gata înainte deîntoarcerea ta fiindcã ºtiu cã nu va fi plãcut pentru tine.

Nicolae nu voia sã se ploconeascã în faþa Germaniei – a neobrãzatuluiunchi al Alexandrei, unchiul Willy. A trimis scrisoarea la MinisterulAfacerilor Strãine. Dar în loc sã confirme cã Þarul ºi Þarina sunt alãturi deAliaþi, scrisoarea a întãrit dubiile în legãturã cu loialitatea Þarinei faþã deaceºtia. Dupã moartea lui Kitchener, în iunie, au avut loc în sfârºit douãîntâlniri oficiale cu emisarii germani.

În iulie 1916, Protopopov, la acea datã preºedinte al Camerei deputaþilordin Dumã, a plecat la Stockholm în calitate de ºef al delegaþiei Dumei înSuedia. În aceastã perioadã s-a întâlnit cu un oficial de la AmbasadaGermaniei, pe nume Fritz Warburg.7 Neamþul i-a transmis lui Protopopovdorinþa Kaiserului de a încheia o pace separatã cu Rusia ºi a precizat termeniiîn care Berlinul înþelegea sã încheie aceastã pace. În timp ce noi avem numaio idee aproximativã despre condiþiile pe care Warburg i le-a expus lui

112

ANDREW COOK

Protopopov, declaraþia lui cã aceºti termeni au reprezentat o înþelegere„onorabilã ºi avantajoasã“ era probabil destul de exactã. Este adevãrat cãprin comparaþie cu condiþiile pe care germanii le-au pus bolºevicilor, câþivaani mai târziu, aceasta era una dintre cele mai bune oferte pe care au primit-oruºii vreodatã.

Când Protopopov s-a întors la Petrograd, a cerut o audienþã la Þar, întimpul cãreia a raportat despre întâlnirea cu Warburg ºi a sugerat cã Rusiatrebuie sã poarte cu germanii discuþii deschise despre tratatul de pace. Þarula respins sugestia, susþinând cã ºi-a dat personal cuvântul faþã de Aliaþi cãRusia nu va cere o pace unilateralã. Canalele prin care Protopopov a pãstratlegãturile cu nemþii au rãmas totuºi deschise. Faptul cã Serviciile SecreteBritanice au aflat de întâlnirea lui Protopopov de la Stockholm de la agenþiilor de acolo ºi l-au supravegheat dupã întoarcerea lui a reprezentat pentrutoþi o mare surprizã. Dar nici serviciile secrete, nici colegii lui din Dumanu ºtiau cã Protopopov menþinea contact strâns ºi secret cu Rasputin. Ceidoi s-au întâlnit în 1915 la prietenul lor comun Piotr Badmaiev, doctorsiberian ºi practicant de medicinã tibetanã. Cunoscut de multã vreme pentruparticiparea lui la numeroase orgii bizare, Protopopov ºi-a neglijat bolilevenerice ºi, în cele din urmã, s-a decis sã recurgã la dubioasele remediioferite de Badmaiev. De asemenea, avea o formã incipientã de „paraliziegeneralã provocatã de nebunie“, corespondentul de la acea datã pentrusimptomele sifilisului terþiar.8

Mai târziu în cursul acelui an, Buchanan, fãrã îndoialã inspirat dintr-unraport informativ, l-a întrebat pe Þar (despre a cãrui loialitate faþã de Aliaþispunea cã nu poate fi pusã la îndoialã)

... dacã este adevãrat cã, în discuþia pe care Protopopov a avut-o cuagentul german la Stockholm, acesta din urmã a declarat cã, dacãRusia ar fi încheiat pacea, Germania s-ar fi retras din Polonia ºi nus-ar fi opus ca Rusia sã invadeze Constantinopole...

Acesta a fost unul din aspectele politice ale discuþiei pe care Protopopova avut-o cu Fritz Warburg, dar a existat ºi unul financiar, pentru cã Warburgera consilier economic al ambasadei ºi fratele mai tânãr al lui Max Warburg,bancher din Hamburg.9 Din aceastã familie de ºapte fraþi mai fãcea partePaul Warburg din Khum, Loeb & Co. din New York, reformator al FederalReserve Bank; Felix Warburg, un puternic bancher din New York al cãruisocru era legendarul finanþist din New York, Jacob Schiff; ºi Aby, cel mai

113


bãtrân dintre ei, savant.10 Raportul lui Fritz, aºa cum l-a relatat familiei, eraîntrucâtva nesincer:

În iulie 1916, Fritz a intrat în cãrþile de istorie numai printr-oîntâmplare. O delegaþie rusã a trecut prin Stockholm tocmai când else întorcea acasã de la Londra, de la niºte întâlniri pe teme financiare.Contele Olusfiev i-a cerut sã se întâlneascã cu un neamþ care activaîn sfera economicã. Dupã ce a sondat starea de spirit din Franþa ºidin Anglia, s-a gândit sã facã acelaºi lucru ºi în cazul Germaniei.Aceasta presupunea o muncã serioasã. În timpul discuþiilor purtatela Oficiul pentru Strãinãtate din Berlin, Fritz a primit instrucþiuni pecare urma sã le foloseascã pentru o astfel de abordare, iar von Luciusl-a încurajat sã se întâlneascã cu ruºii... Poate pentru a oferiguvernului german posibilitatea de a se apãra, lãsând impresia cãnu are nicio legãturã cu aceste discuþii, Fritz a pretins cã aºtepta laGrand Hotel pe un funcþionar mãrunt din administraþie ºi cã a fostuimit când uºa s-a deschis ºi în încãpere a apãrut AleksanderProtopopov, vicepreºedintele Dumei ruse. Fritz a afirmat cã discuþialegatã de pacea separatã între Germania ºi Rusia era neoficialã...Felix a avut grijã sã sublinieze cã era vorba de propria pãrere, ºi nude punctul de vedere al guvernului... [ºi cã pentru nemþi] singurulmotiv de nemulþumire era legat de Franþa ºi Anglia, nu de Rusia. Apropus un schimb în care Germania ceda teritoriile baltice, iar Rusiarenunþa la o parte din Polonia ocupatã, schimb urmat de o dezvoltarea comerþului dintre Germania ºi Rusia.11

Familia Warburg se afla pe un teren ºubred. Stabilitã în Germania întresecolele paisprezece ºi ºaptesprezece, membrii ei nu se grãbeau sã-ºidemonstreze loialitatea faþã de patrie. Nu considerau necesar fiindcã erauniºte nemþi patrioþi; Aby era refractar faþã de cultura anglo-saxonã ºi Maxobþinuse Crucea de Fier. Max pãlea de furie când Cancelarul îi discriminape evrei în armata germanã ºi dispreþul lui faþã de aceastã stare de fapt a fostfãcut public cu numai câteva sãptãmâni înainte. Banca din Hamburg afinanþat construirea flotei Germaniei ºi pe a flotei comerciale înainte derãzboi. În anul precedent, Max l-a trimis pe Carl Melchior, consilierul luicel mai apropiat, în România ca sã-i convingã pe furnizorii de grâu cã erapreferabil ca România sã rãmânã neutrã.

Dar Felix nu putea oferi acum decât avantaje teritoriale ºi Þarul nuavea nevoie de mai mult pãmânt, ci de un capital generos care sã încurajeze

114

ANDREW COOK

demersurile pentru pace. Mai fusese în situaþia asta, în 1905; ar fi avutnevoie de bani ca sã reconstruiascã þara ºi sã reprime elementele rebele.

Evreii ruºi, în general, erau pro-germani, iar în ce priveºte pogromurileºi insultele zilnice, aºa cum scria Sir Bernard Pares într-un mesaj cãtre Oficiulpentru Strãinãtate, „este dificil sã-i blamezi“. Propaganda germanã sugera(cu o sinceritate discutabilã) cã pacea cu Germania însemna eliberarea. DarMax Warburg nu putea promite Þarului reconstruirea Rusiei. Germaniasuferea din cauza blocadei Aliaþilor, ea ºi cu banca lui. Dar în acest stadiual rãzboiului, familia Warburg din Germania ºi bancherii germani ºi ruºi îngeneral puteau doar sã obþinã bani pentru Rusia din America – ºi ei ºtiau cãWall Street refuza sã le împrumute. Socrul lui Felix Warburg, Jacob Schiff,detesta atât de tare regimul þarist, încât s-a strãduit din rãsputeri sã împiediceRusia sã primeascã bani de pe Wall Street. Pe lângã faptul cã îl detesta peÞar pentru victimizarea evreilor, Schiff a fost ºi cel care a fãcut rost de banipentru finanþarea victoriei japonezilor în 1904-1905.12 Provenind dintr-oveche familie de bancheri din Frankfurt, el nu înþelegea de ce se luptaunemþii cu Aliaþii; iatã ce consemneazã biograful sãu:

Schiff a contat pe imparþialul Wilson sã medieze o pace statusquo.Obiectând în legãturã cu pregãtirile de rãzboi din America, s-a opusexportului de muniþii ºi fonduri pentru beligeranþi13.

Prin familiile Warburg ºi Rothschild, el reprezenta crema evreimii.Distinsul domn în vârstã Schiff, Felix ºi Paul Warburg decideau împreunãcine primeºte bani americani ºi cine nu. Puteau crea mari dificultãþi financiarebãncilor care îl sprijineau pe Þar.

Pe de altã parte, dacã Felix Warburg era în situaþia de a nu-i putea oferilui Protopopov nimic din ceea ce dorea Þarul, acesta a adus în discuþiesosirea banilor de la New York, bani pe care Buchanan a fost în mãsurã sã-ipromitã Þarului în vara lui 1916. Era posibil ca aceºtia sã fi provenit de laJ.P. Morgan Jr., un anglofil notoriu a cãrui Britannica Online

... în timpul primilor trei ani ai celui Dintâi Rãzboi Mondial, a devenitunicul agent de achiziþii în Statele Unite pentru guvernele francez ºienglez, cumpãrând furnituri militare ºi alte stocuri de la firmeleamericane, în valoare de circa 3 000 000 000 $, destinate acestorþãri. Pentru finanþarea cererilor de credite franco-britanice în StateleUnite, a mobilizat circa 2000 de bãnci pentru a subscrie un total de peste

115


1 500 000 000 $ în depozitele Aliaþilor. Dupã sfârºitul rãzboiului,firmele lui au oferit împrumuturi mai mari de 10 000 000 000 $ pentrumunca de reconstrucþie a Europei14.

Americanii erau în situaþia de a pune condiþii. Se puteau lãsa convinºide argumentul lui Buchanan, adesea formulat, cã în urma înlãturãrii luiRasputin, Þarul ar ceda puterea Dumei progresiste, pro-Aliaþi.

Pe lângã demersurile fãcute de Protopopov ºi reacþia ulterioarã a luiNicolae, existã ºi o probã care ne face sã credem cã Berlinul avea în vedereºi alte opþiuni în legãturã cu termenii de negociere a pãcii cu Rusia. La zeceani dupã evenimentele din 1916, Aleksei Raivid, consulul sovietic la Berlin,a avut una din întâlnirile lui întâmplãtoare cu baronul von Hochen Esten încare a fost abordat subiectul Rasputin. Baronul, un specialist în problemeruseºti, angajat la Ambasada ungarã, i-a spus lui Raivid cã, în vara lui 1916,el ºi mulþi alþii au fost trimiºi la Petrograd. Scopul misiunii sale era sãstabileascã contacte cu anumite elemente de la Curtea rusã care vehiculauideea unei pãci separate cu Germania. Raivid a înregistrat în jurnalul sãu unraport cu privire la ceea ce i-a spus von Hochen Esten în ziua aceea:

El afirma cã legãturile dintre cele douã Curþi nu s-au întreruptniciodatã în timpul rãzboiului ºi au fost menþinute neoficial de diferiteelemente apropiate Curþilor. Scopul propus al misiunii era sã obþinãavantaje din situaþia creatã în Rusia ºi sã avertizeze persoaneleinfluente de la Curtea Rusiei cã Rusia putea fi salvatã de o revoluþieinevitabilã numai prin ieºirea din rãzboiul cu Germania ºi prin câtevareforme sociale. Era însãrcinat, dacã acest lucru se dovedea necesar,sã coopereze ºi cu alte persoane pentru pregãtirea unei lovituri destat în urma cãreia Nicolae al II-lea sã fie înlãturat de la putere. Lasosirea lui, a intrat în legãturã cu trei persoane care, împreunã cuÞarina, lucrau pentru realizarea unui tratat de pace separat: Sturmer;Beleþki, directorul Departamentului de Poliþie; ºi unul dintre capiiSinodului, Vasili Mihailovici Skvorþov. Grupul, în colaborare cu alþiagenþi germani, încerca sã-l convingã pe Rasputin cã el împreunã cuÞarina ar trebui sã conducã miºcarea pentru pacea cu Germania.Deoarece Nicolae, care s-a opus ideii de a semna un tratat de paceseparat cu Germania (el îºi explica poziþia prin faptul cã în calitatede nobil nu poate sã-ºi încalce promisiunea fãcutã Aliaþilor), trebuiasã fie convins sã abdice de la tron pe 6 decembrie (ziua luionomasticã), în favoarea moºtenitorului Aleksei. Urma apoi caAlexandra, în calitate de regentã, sã încheie tratatul de pace separat,

116

ANDREW COOK

pentru cã nici ea, nici Þareviciul nu fãcuserã o astfel de promisiuneAliaþilor. Conform acestui plan, regenta ar fi urmat sã publice unmanifest în care se specifica cum cã circumstanþele sociale dificiledin Rusia impuneau semnarea tratatului de pace, ceea ce atrãgeadupã sine implementarea unui program de reforme în þarã. Acestmanifest fãcea promisiunea cã „se va da pãmânt poporului“. VonHochen Esten pretinde cã Rasputin a fost printre cei care au elaboratproiectul manifestului ºi cã era în favoarea ideii de pace separatã ºiaproba în totalitate sloganul care promitea pãmânt poporului.15

Jurnalul lui Raivid, care reprezintã numai un mic fragment din probelece susþin ideea unui astfel de complot, a fost luat în serios de David LloydGeorge, pe biroul cãruia se adunaserã rapoarte informative cu privire laiminenþa unei catastrofe.

117


7

JOCURI DE RÃZBOI

Luna august a anului 1916 a adus ºi veºti bune, ºi veºti rele. Vesteabunã era cã România declarase în cele din urmã rãzboi Germaniei, iar cearea cã România era atât de prost pregãtitã, încât þara putea fi imediat invadatã,cel puþin pe la sud de Carpaþi, iar Rusia ºi Aliaþii trebuiau sã-i acorde asistenþãmilitarã. Experþii Aliaþilor recomandau distrugerea resurselor care, altfel,le-ar fi permis nemþilor sã se desfãºoare de-a lungul României spre MareaNeagrã ºi sã se instaleze acolo. Ofiþerul de la Serviciile Secrete Britanice, acãrui echipã urma trupele în retragere, arzând rezervele de grâu ºi distrugândfabricile, câmpurile de floarea-soarelui ºi cele de petrol, era cãpitanul JohnDymoke Scale.

Scale, care avea cam 1,80 m, treizeci ºi patru de ani ºi era fost ofiþer înarmata indianã, îºi lãsase soþia ºi copiii mici în Anglia. Era de ascendenþãpur britanicã, fiul unui jurist din Merthyr1, educat la Repton ºi antrenat caofiþer de armatã la Sandhurst. A învãþat rusa înainte de rãzboi, în perioadaîn care a ocupat un post în Rusia. A luptat pe frontul de Vest în 1914, cânds-a ales cu o ranã gravã provocatã de un ºrapnel. A fost detaºat în Franþa învara lui 1916 ºi, tot în acea varã, a însoþit un grup din parlamentul rus carevizita Anglia, din care fãcea parte ºi Protopopov, ºeful delegaþiei. Miliukovºi ªingarev, care erau liderii opoziþiei, reprezentau diferite opinii.

Odatã cu intrarea României în rãzboi în august 1916, Scale a fost detaºatla biroul SIS din Petrograd. Avea deja legãturi foarte strînse în societateadin Petrograd, nu numai datoritã contactelor lui cu parlamentarii, dar ºipentru cã îl cunoºtea pe Robert Wilton, corespondentul la Petrograd al luiTimes, care însoþise o parte din jurnaliºtii ruºi în Anglia cu câteva sãptãmâniînainte de propria cãlãtorie cu membrii Dumei. Din grupul lui Wilton fãceaparte ºi Vladimir D. Nabokov, comandantul cadeþilor. Scale îl cunoºtea pefratele acestuia, diplomatul Konstantin D. Nabokov, care, din 1912, eraconsul-general al Rusiei la Calcutta; la acea datã lucra la Ambasada imperialãa Rusiei din Anglia.2 Konstantin Nabokov coresponda cu Scale ºi,

118

ANDREW COOK

neîndoielnic, îl informa în legãturã cu opiniile curente, ca ºi cu „bârfele...despre orgiile diavoleºti ale lui Rasputin ºi despre pierderea prestigiuluimonarhiei ca urmare a influenþei dezastruoase a acestui isteric ºi viciosnemernic, considerat un sfânt ºi un fãptuitor de miracole“.3

Scale a sosit în Rusia pe 31 august, via Finlanda, ºi a tras direct la HotelAstoria, în Petrograd, unde erau încartiruiþi cei mai mulþi angajaþi ai MisiuniiServiciilor Secrete Britanice.

Astoria era o clãdire cu cinci etaje, prevãzutã cu o salã de meserotundã, cu o cupolã de sticlã coloratã, ale cãrei geamuri multicolore,care dãdeau spre camerele din interior, pãreau... nemþeºti... Fuseserechiziþionat de guvern... ºi acum era hotel „oficial“, deschis numaipentru diplomaþi, ofiþeri ºi funcþionari... Multã lume locuia acolo petimp nedeterminat, în pofida regulii potrivit cãreia diplomaþii ºifuncþionarii puterilor aliate nu aveau dreptul sã stea la hotel maimult de un anumit numãr de zile. De la cinci ºi pânã târziu în noapte,saloanele erau un caleidoscop de miºcare ºi culoare. Cazaci, ofiþeridin Corpul de Gardã, ofiþeri din marinã, de fapt bãrbaþi în toateuniformele ruseºti imaginabile (majoritatea civililor în Rusia purtauuniformã) ºedeau la masã sau în picioare, în grupuri, sporovãinddespre sexul slab. Adesea, femei foarte frumoase se aflau ºi ele acolo,împodobite cu haine ºi bijuterii splendide. Ici ºi colo, în mulþime,puteau fi vãzuþi ofiþeri în uniforma uneia sau alteia dintre puterilealiate. Misiunea militarã românã abia sosise ºi era în centrul atenþiei.În hotel domnea buna dispoziþie. De fapt, cu greu s-ar fi putut distingece se vorbea în grupul militarilor, atât de mare era zarva convorbirilorºi râsetelor. Astoria era un loc plin de viaþã ºi lipsit de griji (dar ºi unloc ideal pentru agenþii duºmanului!).4

A început sã lucreze pentru Misiunea Secretã Britanicã. Îi reveneasarcina sã facã schimb de informaþii cu conducerea ofiþerilor ruºi ºi engleziasupra miºcãrilor trupelor germane. Telegrame cifrate soseau de la Londra,explicând care dintre unitãþile germane erau operaþionale în Franþa; trebuiausã le descifreze ºi sã le compare cu informaþiile ruseºti despre fronturile dinRusia ºi România. Se ajungea la nesfârºite neînþelegeri, certuri ºi frustrãri(„... acest Regiment de rezervã 21 s-a stabilit acum cã aparþine noii Divizii216, deºi era cunoscut ca aparþinând Diviziei de rezervã 36...“)5 provocatede ºiretenia nemþilor, delãsarea ruºilor ºi uneori, din punctul de vedere allui Scale, de tendinþa Londrei de a credita mai degrabã spionajul francezdin Moscova decât pe cel britanic.

119


În „jocul“ lui, Scale s-a plasat mai mult de partea lui Alley decât de cea alui Hoare. Acesta din urmã acþiona în primul rând ca om de birou. Alley ºiScale se cunoºteau încã din 1912, când Scale s-a calificat, în Rusia, ca interpretde primã mânã. Auzise totul despre bârfele care circulau în legãturã cu Rasputindin relatãrile lui Alley, Rayner ºi Felix Iusupov,6 cu care, de asemenea, fãcusecunoºtinþã prin intermediul lui Alley pe când se afla în Rusia la primul post.Nu putem decât sã ne imaginãm mãsura în care acest soldat din armata indianãºi veteran al tranºeelor s-a folosit de Iusupov ºi de bizarele lui relaþii sociale.Poate la acea vreme nimic nu-l mai surprindea. Iusupov ºi Pavlovici erauextraordinar de originali; Iusupov descindea din hoardele tãtare care au cotropitcândva sudul Rusiei, ºi se spune cã era unul din membrii familiei care, înmaterie de bogãþie, ocupa locul al doilea în Rusia. Iusupov scria desprecopilãria lui:

Cãlãtoream destul de rar peste graniþã, dar uneori pãrinþii meine luau pe mine ºi pe fratele meu într-un tur al nenumãratelor lormoºii care erau rãspândite în întreaga Rusie; unele se aflau la odistanþã atât de mare încât nu am ajuns niciodatã acolo. Una dintremoºiile noastre era în Caucaz ºi se întindea pe o sutã douãzeci ºicinci de mile de-a lungul Mãrii Caspice; era atât de mult petrol încâtpãmântul pãrea înmuiat în el, ºi þãranii îl foloseau ca sã-ºi ungã roþilecarelor.

Pentru aceste cãlãtorii lungi, vagonul nostru personal era ataºatla tren... [în acesta] se intra printr-un vestibul, care, vara, setransforma într-un fel de verandã, unde se afla o colivie; cântecelepãsãrilor acopereau zgomotul monoton al trenului. Sufrageria... eracãptuºitã cu lambriuri din lemn de mahon, scaunele erau îmbrãcate înpiele verde ºi perdelele de la geamuri erau din mãtase galbenã. Urmauapoi dormitorul pãrinþilor, camera mea ºi a fratelui meu, ambeledecorate cu creton vesel, ºi baia. Lângã încãperile noastre se aflaucâteva compartimente rezervate prietenilor. Personalul care ne servea,întotdeauna foarte numeros, ocupa compartimentele de lângã bucãtãrie,la celãlalt capãt al vagonului. Mai exista un vagon staþionat la graniþaruso-germanã pentru cãlãtoriile noastre în strãinãtate, dar nu l-amfolosit niciodatã.

În toate cãlãtoriile eram însoþiþi de multã lume, fãrã de care tatanu putea trãi...7

Felix Iusupov urma sã moºteneascã palate ºi moºii în ºaptesprezeceprovincii ale Rusiei. Multe erau în St Petersburg ºi mai ales la Moscova ºi înîmprejurimi, ºi mai puþine în Crimeea. Relatarea lui despre multe din palatelesale era expediatã în câteva rânduri (despre palatul din Moika 94) –„casa a

120

ANDREW COOK

fost un cadou de la Ecaterina cea Mare pentru strã-strãbunica mea, PrinþesaTatiana“. În toate palatele puteau fi admirate lucrãrile celor mai desãvârºiþisculptori, pictori, creatori de mobilã din Rusia ºi Europa, adunate de-a lungula sute de ani. Unele, ca Palatul Iusupov, aveau mai mult de o salã de bal, ogalerie de picturã ºi o serie de camere de recepþie opulente; existau camerede biliard ºi biblioteci, camere pentru bone ºi budoare, piscine ºi saune,camere de muzicã ºi camere secrete. În sfârºit, douã palate aveau salã deteatru în mãrime naturalã; cea din Palatul Iusupov era remarcabilã. ªaliapin,Chopin ºi Liszt au dat concerte acolo, iar Alexander Blok ºi-a citit versurile.La moºiile de la þarã existau acri întregi de sere, fântâni de marmurã, râuriºi lacuri. „La Moscova, ca ºi la St Petersburg, pãrinþii mei þineau casãdeschisã.“ Prinþesa Zinaida avea camera de odihnã ticsitã cu boluri cu pietrepreþioase. Soþul ei, a cãrui imaginaþie secãtuise, i-a oferit odatã, ca dar deziua ei, un munte.

Felix a fost un copil antipatic, sãlbatic ºi foarte rãsfãþat. Detesta sã seplictiseascã, dar când pãrinþii lui nu dãdeau baluri ºi recepþii, apartamentelede galã din casele somptuoase din oraº erau închise, iar copiii erau nevoiþisã se mulþumeascã cu anostele camere obiºnuite. Plictiseala a fost în celedin urmã alungatã când Nikolai, fratele mai mare al lui Felix, l-a introdus încercurile boemiene din St Petersburg, unde a cunoscut-o pe viitoarea luiiubitã, Polia. Felix era pasionat de mobilã, design interior ºi haine – hainede damã în special, aºa cã a profitat de prietenia cu Polia ca sã se îmbracecu hainele ei. El, Nikolai ºi Polia au vizitat, în secret ºi deghizaþi, localurilede noapte din St. Petersburg, cu Felix deghizat într-o frumoasã fatã. Ulterior,în pofida protestelor lui ipocrite, greu a mai fost admis ca elev.

„Frumoasa fatã“ avea mare succes, astfel cã, într-o noapte anume, s-audus la teatru. Iusupov a observat cã a stârnit interesul unui domn în vârstãºi, când s-au aprins luminile, l-a recunoscut pe regele Edward al VII-lea.Un ofiþer din suitã l-a oprit pe Nikolai în foaier, în pauzã, ºi l-a întrebat cumse numeºte „tânãra drãguþã pe care o însoþeºte“.

Am început sã duc o viaþã dublã: ziua eram elev ºi noaptea odoamnã elegantã. Polia [sic] se îmbrãca foarte bine ºi toate haineleei îmi veneau perfect... Mergeam prin café-concerts ºi cunoºteammajoritatea ºlagãrelor la modã pe care eram în stare sã le cânt cuvoce de sopranã. Lui Nikolai i-a venit ideea sã valorifice acest talent,obþinând pentru mine un angajament la „Acvarium“, la data aceeacel mai elegant café-concert din St Petersburg.8

121


A dat audiþia într-un „taior gri, cu vulpe roºie ºi pãlãrie mare“, în calitatede tânãrã cântãreaþã care interpreteazã ultimele ºlagãre din Paris, ºi a fostangajat pe loc. Au comandat toalete ºi pãlãrii noi. ªi-a fãcut apariþia, i s-aucerut trei bisuri chiar din prima noapte ºi a fost, fireºte, sãrbãtorita tuturor.Pentru o sãptãmânã. Apoi,

... în a ºaptea searã am vãzut câþiva prieteni ai mamei holbându-se lamine prin binoclu. M-au recunoscut dupã asemãnarea cu mama, darºi dupã bijuteriile pe care le purtam.9

S-a iscat un mare scandal, dar acest gen de bucluc era numai începutul.Scandalul îi însoþea pe Felix ºi pe fratele lui oriunde se duceau. Nu aveaunimic special de fãcut, niciun rost – Nikolai, în cele din urmã, ar fi moºtenitmoºiile, dar pentru Felix nu exista un viitor cert; cu siguranþã nu dorea sãintre în armatã. Cãlãtoreau mult, cel mai adesea la Paris, unde Nikolai s-aîndrãgostit de o faimoasã curtezanã, iar el ºi fratele lui au învãþat sã fumezeopium ºi sã evite raidurile poliþiei. S-au lãsat purtaþi de vârtejul plãcerilorcâþiva ani, dar totul s-a sfârºit în lacrimi. În 1908, Nikolai s-a îndrãgostitfãrã speranþã de o fatã care urma sã se cãsãtoreascã. ªi, deºi pînã la urmã s-acãsãtorit, cei doi au continuat relaþia. Soþul a aflat ºi l-a provocat pe Nikolaila duel. Preaiubitul frate mai mare al lui Felix a fost împuºcat mortal.

Familia i-a deplâns dispariþia. Prinþesa Zinaida nu ºi-a revenit niciodatã.Prinþul Iusupov s-a orientat spre religie ºi acte de filantropie. Cu acel savoir-vivre care îl caracteriza, s-a deghizat la o petrecere într-unul dintre aceidezgustãtori cerºetori care îºi petrec noaptea în canalele din St Petersburg,unde oamenii strãzii ºi alcoolicii, disperaþii ºi bolnavii îºi cautã adãpost.Era un tânãr sãritor ºi aceastã experienþã a reprezentat o tristã revelaþie.Dupã asta a început sã-i ajute pe oamenii aflaþi în suferinþã. Era inspirat ºide Elizaveta Feodorovna care, de la asasinarea Marelui Duce Serghei, seorientase spre Biserica Ortodoxã.

ªi prinþul Iusupov a început sã aibã preocupãri spirituale. Aceasta adeterminat-o pe Munia Golovina sã i-l prezinte pe Rasputin, în 1909, dartânãrul nu a fost impresionat.

L-am examinat îndelung ºi m-au frapat ochii lui: erau uluitor derespingãtori. Nu numai cã nu se citea nicio urmã de rafinamentspiritual pe faþa lui, dar chipul lui amintea de un satir viclean ºilasciv... Zâmbetul lui era libidinos ºi, în plus, crud, viclean ºi senzual.Aveai senzaþia cã ceva nespus de supãrãtor se ascundea sub o mascãde ipocrizie ºi fãþãrnicie.10

122

ANDREW COOK

Spiritualitatea ºi generozitatea lui Felix faþã de sãrãcime riscând sã-l abatãde la drumul sãu, pãrinþii au continuat sã-ºi facã griji pentru el. Dupã moarteafratelui sãu, el urma sã moºteneascã averea familiei Iusupov, iar acum îºipropunea ca atunci când va intra în posesia ei sã împartã o bunã parte din ea.Pãrinþii ºi-au dat seama cã nu exista alt remediu pentru exagerata lui largessedecât o nevastã bunã, ºi probabil au fost foarte uºuraþi când, împotrivaprotestelor lor, a plecat la Oxford pentru trei ani de plãceri, urmaþi de maimulte luni de desfrâu în Londra. O fotografie din 1910 îl înfãþiºeazã pe Felixîn costum cu gãitane ºi pãlãrie, amintind de un boier spilcuit din secolul alXVI-lea, cu zâmbetul fin subliniat de ruj ºi fard.

Adevãrata problemã a apãrut atunci când s-a întors ºi când Felix Iusupovi s-a alãturat lui Dmitri Pavlovici. Se cunoºteau încã din copilãrie. Mamalui Dmitri murise când el era mic, iar tatãl lui, Marele Duce PaulAleksandrovici, se recãsãtorise, cu doamna Pistolkors, care avea ºi ea doicopii. O asemenea cãsãtorie morganaticã l-a descurajat probabil, aºa cã tatãllui Dmitri a decis sã plece în exil. Dmitri Pavlovici ºi sora lui au rãmas înRusia, unde au fost crescuþi de unchiul ºi mãtuºa lor, Marele Duce SergheiAleksandrovici ºi soþia lui, Elizaveta Feodorovna, sora mai mare a Þarinei.Marele Duce Serghei era homosexual ºi nu a avut copii; în 1905 a fostîmpuºcat mortal de un asasin. În pofida trecutului sãu zbuciumat, Dmitri aintrat în armatã.

În 1913, dupã trei ani de ºedere în Anglia, prinþul Felix Iusupov aveadouãzeci de ani, era sofisticat, cosmopolit ºi prea puþin pregãtit pentruînsurãtoare. La întoarcere

... am aflat de marea ispravã a Marelui Duce Dmitri Pavlovici, caretocmai intrase în Garda Cãlare. Împãratul ºi Împãrãteasa îl iubeauamândoi ºi îl tratau ca pe propriul lor fiu; locuia la Palatul Aleksanderºi îl însoþea pe Þar peste tot. Îºi petrecea tot timpul liber cu mine; îlvedeam aproape în fiecare zi ºi fãceam împreunã drumuri lungi ºiplimbãri.

Dmitri era extrem de atrãgãtor: înalt, elegant, rasat, cu ochiadânci gânditori care aminteau de portretele strãmoºilor lui... Aproapeîn fiecare noapte luam o maºinã ºi mergeam în St Petersburg ca sã nedistrãm în restaurante ºi cluburi de noapte ºi la þigani. Invitam artiºtiºi muzicanþi sã supeze cu noi, într-o camerã aparte; bine-cunoscutabalerinã Anna Pavlova a fost adesea invitata noastrã. Aceste seriminunate zburau ca un vis ºi niciodatã nu plecam acasã înainte sã secrape de ziuã.11

123


Þarul ºi Þarina au fost dezamãgiþi cã Dmitri s-a lãsat acaparat de farmecullui Felix, pentru cã erau „la curent cu zvonurile scandaloase despre modulmeu de viaþã“. Dmitri a fost consemnat la Þarskoe Selo, în vreme ce Felix erasupravegheat de agenþii Ohranei. În cele din urmã, Dmitri a pãrãsit PalatulAleksander ºi, aºa cum fãceau tinerii, s-a mutat într-unul dintre palatele sale– Palatul Serghei de pe Neva. Elizaveta Feodorovna, mama surogat, la dataaceea aflatã la mãnãstire, i l-a fãcut cadou. „M-a rugat sã-l ajut sã-ºi redecorezenoua casã“, a explicat simplu Felix în cartea lui. Asta îl þinea ocupat pemoºtenitorul averii Iusupov, dar prinþesa Zinaida îºi dãdea seama cã modulde viaþã al preaiubitului ei fiu nu mai putea continua aºa. I-a gãsit o nevastã.Îl cunoºtea bine pe Felix ºi a prevãzut cã numai o fatã tânãrã, frumoasã,subþire ºi elegantã, care sã-i semene foarte mult, ar putea fi soluþia. La începutullui 1914, spre disperarea Þarului ºi a Þarinei, Felix Iusupov s-a însurat cunepoata lor, prinþesa Irina, fiica Marelui Duce Aleksander Mihailovici ºi aMarii Ducese Xenia. În 1915 se naºte primul ºi unicul lor copil, o fiicã. Ceidoi se adorã, dar Irina era departe de a-ºi face iluzii în legãturã cu sexualitateasoþului ei.

La sfârºitul lui 1915 a intrat în Corpul Pajilor, Gãrzile de Tineret, pentruun an de instrucþie. În pofida atitudinii lui antimilitariste, era conºtient cãfãcea ce trebuia; dupã cum admitea el însuºi, totul se datora faptului cã nuavea viaþã socialã, în vreme ce toþi cei pe care îi cunoºtea purtau uniformã.

În toamna lui 1916 era pregãtit pentru examenul final. Antrenamentulmilitar nu fusese prea dur ºi era dornic sã plece – Dmitri Pavlovici fiindîncartiruit la Stavka, alãturi de Þar. Irina ºi copilul au rãmas în cãlduroasaCrimee, în timp ce Iusupov supraveghea lucrãrile la noua lor locuinþã înPalatul Iusupov. Câteva camere din palat au fost amenajate pentru el personal,ca un fel de pied-à -terre al unui burlac, urmând sã fie folosite atunci cândceilalþi membri ai familiei erau plecaþi din oraº.

La mii de mile distanþã, în New York City, fostul prieten intim al luiRasputin, episcopul Iliodor, a ieºit din nou la suprafaþã pentru a se arunca înmijlocul unei furtuni cu urmãri pe termen lung. Evenimetele au fostdeclanºate la o zi sau douã de la sosirea lui în 18 iunie, moment când l-aîntâlnit pe H.J. Wigham, preºedintele revistei Metropolitan, în biroul luidin Manhattan. În timpul întâlnirii, s-au înþeles ca Iliodor sã fie intervievatde un jurnalist care vorbea limba rusã, pe nume Tobenkin (Iliodor nu vorbeaenglezeºte), care lucra pentru revista Metropolitan. Interviul trebuia sã aibãca subiect o serie de noi descoperiri care, în principal, erau legate de Rasputin,Þarinã ºi de acþiunile ce urmau sã ducã la încheierea tratatului de pace dintreRusia ºi Germania. Sursa poveºtii, dupã Iliodor, o reprezentau scrisorile,

124

ANDREW COOK

documentele ºi informaþiile pe care le adusese cu el din Rusia. Interviulurma sã fie transpus într-o serie de cinci articole, semnate de Iliodor. S-acãzut de acord ca acesta sã primeascã la sfârºit o sumã totalã de 5 000 $, pe1 august 1916.

Interviul urma sã aparã la începutul lui septembrie, primul articol fiindintitulat „Rasputin: Diavolul Sfânt al Rusiei“. Scos din ediþia pe septembrieºi reprogramat sã aparã în noiembrie, articolul a fost considerat „cea maiimportantã relatare a revistei din anul acela!“ Câteva zile mai târziu, Iliodora primit doi vizitatori neaºteptaþi în casa lui din Bronx – arhiepiscopulEvdokin ºi un anume Mihail Ustinov, consulul general al Rusiei. I-au spuscã au citit în revista Metropolitan cã urma sã scrie câteva articole despreRasputin ºi Þarinã. L-au îndemnat sã sisteze publicarea lor ºi i-au oferit 25000 $ dacã este de acord sã nu le mai tipãreascã nicãieri. În caz contrar, i-auspus ei în termeni foarte clari, consulatul rus îºi poate folosi influenþa ca sãîmpiedice publicarea.

La Petrograd se desfãºura o activitate febrilã în spatele scenei, pentrucã Þarina ºi-a îndemnat soþul, la sugestia lui Rasputin, sã-l numeascã peProtopopov în influenta funcþie de ministru de Interne. Pe 7 septembrie,Þarina scria:

Iubirea mea ... Grigori te implorã sã-l numeºti pe Protopopov[ca ministru de Interne]. Cred în înþelepciunea ºi sfaturile PrietenuluiNostru... Dragostea lui pentru tine ºi pentru Rusia este neþãrmuritãºi Dumnezeu ni l-a trimis ca sã vinã în ajutorul tãu ºi sã te sfãtuiascã.

Din rãspunsul lui de a doua zi este clar cã Þarul avea unele dubii înprivinþa numirii unui om atât de schimbãtor cum era Protopopov, spunândcã „trebuie sã se mai gândeascã... sã fie cu mare bãgare de seamã cînd estevorba de o poziþie atât de importantã“.12

În pofida dubiilor, Nicolae n-a rezistat prea mult ºi, la 18 septembrie,spre uimirea tuturor, s-a anunþat numirea lui Protopopov ca ministru deInterne. David Lloyd George i-a explicat cât se poate de clar prim-ministruluiAsquith într-un memo „confidenþial“ cã:

influenþa germanofililor a stat la baza ultimelor schimbãri recente.Prietenii noºtri au dispãrut unul câte unul ºi acum nu existã nimenicare sã aibã o oarecare autoritate în birocraþia rusã ºi despre care sãse poatã spune cã vrea binele acestei þãri.13

125


În Petrograd, Þarina ºi Rasputin se felicitau pentru numirea luiProtopopov. În aceeaºi zi în care s-a fãcut numirea, Alexandra trimiteaÞarului prima dintr-o serie de telegrame, implorându-l sã opreascã ultimaofensivã pe care, la început, pãrea cã vrea s-o întreprindã. Consecvent cusine, ºi-a schimbat repede gândul, supunându-se presiunii consilierilormilitari de la Stavka. Cu aceeaºi grabã, Alexandra a expediat o altã misivãîn 24 septembrie, spunându-i ezitantului ei soþ cã „Prietenul Nostru estefoarte derutat... zice cã dacã tu ai fi fost inspirat de la început sã dai acestordin, ºi Dumnezeu l-ar fi binecuvântat“. Nicolae n-a revenit asupraordinului, aºa cã Alexandra a replicat prompt: „Oh, ordonã-i încã o datã luiBrusilov – opreºte masacrul inutil... Generalii noºtri nu pun preþ pe vieþi –ºi ãsta este un pãcat... cruþã aceste vieþi“.14

Pe de altã parte, peste Atlantic, proprietarii revistei Metropolitan auanunþat sistarea articolelor lui Iliodor din 3 octombrie. A fost o decizie pecare ziariºtii nu au luat-o cu uºurinþã, mai ales cã ediþia din noiembrie eradeja pregãtitã pentru tipar. Tipografii nu fuseserã instruiþi sã scoatã efectivarticolul. Din punct de vedere practic, nu se mai putea revizui decât coperta,care prezenta o ilustraþie color cu sinistrul Rasputin alãturi de Þarinã. Cititoriierau lãsaþi sã-ºi batã capul cu conþinutul articolului, evident atât de iritantîncât determinase implicarea autoritãþilor ruse.

Vãlul a fost în fine ridicat când ºefii revistei au fost convocaþi sã aparãîn faþa Curþii Supreme din New York, în 2 noiembrie, ca pârâþi în acþiuneaintentatã de furiosul Iliodor. El a spus în faþa Curþii cã, de fapt, „a fostprieten intim ºi confesor al lui Rasputin“ ºi cã relatarea lui despre influenþalui Rasputin asupra Þarinei fusese interzisã de guvernul rus.

A pretins cã Rasputin

este excesiv pro-german ºi are suficientã influenþã asupra Þarineipentru a o folosi împotriva Aliaþilor... este acum amestecat într-oconspiraþie care îºi propune sã încheie o pace separatã, guvernul ruscerând un împrumut de trei milioane de ruble de la guvernul englez.În cazul în care banii nu vor veni, existã riscul ca pacea separatã sãfie semnatã în iarna asta.15

Deºi cauza nu se judecase, revista a ajuns la un consens cu Curtea.Indiferent dacã Iliodor s-a lãsat cãlãuzit de teama ºi ura lui pentru Rasputinsau dacã i-a fost oferitã o sumã importantã de bani pentru povestea lui,

126

ANDREW COOK

ambele situaþii rãmân deschise oricãrei ipoteze. Cert este cã povestea a fostluatã în serios de agenþia SIS din New York, condusã de Sir WilliamWiseman. Mai ºtim cã unul dintre ofiþerii lui Wiseman, cãpitanul NormanThwaites, a fãcut câteva rapoarte pentru C, la Londra, ºi cãtre MisiuneaServiciului Secret Britanic din Petrograd în legãturã cu afirmaþiile lui Iliodor.Suntem îndreptãþiþi sã credem cã aceste rapoarte nu erau simple reluãri lamâna a doua ale informaþiilor pe care Thwaites le-a adunat din reþeaua luide surse. Dupã ce cazul a fost clasat, Iliodor a declarat pentru New YorkTimes cã:

Înainte ca articolul meu sã fie suprimat, am fost solicitat de unagent al guvernului britanic cãruia i-am spus câte ceva despre actelepe care le deþineam în legãturã cu Rasputin16.

Dovezi mult mai complete provin din documentele ºefului oficiului,Sir William Wiseman, care atestã nu numai cã SIS din New York a avutcontact direct cu Iliodor, dar, mai târziu, ºi-a propus chiar sã-l trimitã înapoiîn Rusia cu o misiune de propagandã.17

Fãrã îndoialã, se ajunsese atât de departe într-un punct critic, încâtbritanicii erau îngrijoraþi. Pentru Lloyd George, proiectul de pace aranjatîntre Rusia ºi Germania ar fi putut avea consecinþe înspãimântãtoare pentruAnglia ºi Franþa pe frontul de Vest.

Asemenea ºtiri ca acelea care ne-au parvenit în timpul toamneilui 1916 din Rusia demonstrau cât de catastrofalã ar fi fostabandonarea misiunii. Toate semnele indicau o prãbuºire a eforturilormilitare ale Rusiei ºi încheierea unei pãci separate cu Germania.Regele Suediei (care avea simpatii pro-germane) i-a atras atenþiaambasadorului englez de la Stockholm, dupã ce a auzit noutãþile, cãs-ar putea face pace între Germania ºi Rusia cel mult în douã luni!Sir George Buchanan... a menþionat într-o scrisoare personalã cãtrelordul Charles Beresford, din 17 octombrie, importanþa zvonurilordespre o pace separatã pe care Stürmer o negase oficial, ºi a raportatdespre intensificarea sentimentelor pro-germane în cercurile oficiale.18

În scrisoarea sa, Sir George i-a identificat pe Stürmer (la data aceea,lucrãtor la Oficiul pentru Strãinãtate), Protopopov ºi Rasputin ca fiind lideriigermanofililor. Suspiciunile lui Lloyd George erau confirmate de un altraport informativ aflat pe biroul lui.

127


SECRETINFORMAÞII DE LA O SURSÃ DE ÎNCREDEREÎn diferite cercuri din Elveþia se vorbeºte despre o presupusã

discuþie privatã între Germania ºi Rusia. Este imposibil de dovedit,dar se spune cã aceastã discuþie a avut loc între Prinþesa moºtenitoareºi Împãrãteasa Rusiei ºi Rataieff [sic], ºeful Poliþiei Secrete ruse, înElveþia, ca intermediarã. Ultimul discurs al lui Bethmann Hollwegpare sã confirme aceastã presupunere. Tonul lui este curtenitor faþãde Rusia ºi asigurãrile cã Germania nu vrea sã se amestece în politicainternã a Rusiei, precum ºi completa absenþã a unei declaraþiiprivitoare la Polonia indicã faptul cã Germania voia ca aceastãproblemã sã rãmânã deschisã în perspectiva unei înþelegeri cu Rusia.Vehemenþa lui Bethmann împotriva Angliei ºi presupusa dorinþã aacesteia de a se folosi de Aliaþi pentru a-ºi atinge propriile intereseîntãresc convingerea cã, dacã aceste discuþii au existat cu adevãrat,ele trebuie sã fi avut o bazã profund antibritanicã. Cuvintele luiBethmann „nu ne vom amesteca“ par sã contrasteze cu temerileexprimate întotdeauna de partea reacþionarã din Rusia cum cã Aliaþiiau intenþia sã se amestece19.

Lloyd George nu a fost singurul care a intuit iminenþa unei catastrofe.Multã lume din Rusia a încercat sã-l determine pe Nicolae sã-l trimitã peRasputin în exil. Mama Þarului, împãrãteasa vãduvã Maria Feodorovna,fusese mai demult înlãturatã de la palat ºi plecase din Petrograd, stabilindu-sela Kiev. Rareori îi vedea pe soþi sau pe nepoþi. „În doisprezece ani amvizitat-o pe Maria Feodorovna poate de trei ori, împreunã cu [Þarina]Alexandra Feodorovna“, mãrturisea mai târziu Vîrubova.20 Dar, în octombrie1916, împãrãteasa vãduvã a fãcut o cãlãtorie specialã ca sã-ºi avertizezefiul, aproape în aceiaºi termeni folosiþi ºi de Sir George Buchanan, cãdãunãtoarea influenþã a „sfãtuitorului“ soþiei sale punea în pericol monarhia.Þarul nu a luat nicio mãsurã.

128

ANDREW COOK

8

CU CÃRÞILE PE MASÃ

S-a vorbit mult despre uciderea lui Rasputin ºi, în linii mari, doar astas-a fãcut: s-a vorbit. Mujicul pãrea atât de bine pãzit încât, practic, n-ar fifost posibil acest lucru. Cel mai probabil era sã fie asasinat de ofiþeriiaristocraþi, pentru cã ei dispreþuiau tot ceea ce reprezenta el ºi nu ar fi avutnicio remuºcare sã ucidã un asemenea insolent.

Cândva, în toamna lui 1916, un complot bine pus la punct pentruuciderea lui Rasputin a început sã capete contur în mintea unora.

Criminalul trebuie sã fie o persoanã din preajma lui, dar a cãruiprezenþã sã nu stârneascã bãnuiala lui Rasputin sau a susþinãtorilorlui.

Persoana respectivã trebuie sã aibã un alibi perfect.Este necesar ca Rasputin sã disparã pur ºi simplu. Lumea ar

putea crede cã a murit într-o încãierare la beþie în Insule, undeobiºnuia sã se ducã.

Dupã descoperirea corpului, aceastã presupunere urma sã fieconfirmatã.

Un britanic care ar fi corespuns acestor reguli n-ar fi îndeplinit primacondiþie; n-ar fi putut fi niciodatã un apropiat al lui Rasputin.

Prinþul Felix Iusupov, pe de altã parte, l-a întâlnit pe Rasputin ºi ocunoºtea foarte bine pe Munia Golovina, unul dintre discipolii lui apropiaþi.Era mãritatã cu un Romanov, ceea ce însemna cã probabil n-ar fi fost supusãpersecuþiilor. De asemenea, avea motive personale sã se rãzbune pe Rasputin.Dupã pãrerea lui Iusupov, tatãl lui ºi-a pierdut funcþia de guvernator-generalal Moscovei pentru cã i-a denunþat Þarului pe uneltitorii pro-germani careîi stânjeneau activitatea.1

Cât despre Iusupov – dacã l-ar putea ucide pe Rasputin cu sânge rece...

129


prinþul avea multe motive ca sã încerce. Ca membru al Corpului Pajilor,Iusupov fãcea parte din multe frãþii militare la care era îndreptãþit sã adereîn virtutea reputaþiei lui. Lumea îl suspecta cã ar fi cãzut la examen cuscopul de a evita serviciul activ. Pe de altã parte, implicarea lui în uciderealui Rasputin fãcea din el un erou în ochii celor din clasa lui.

Marele Duce Dmitri Pavlovici avea ceva mai mult decât un alibi. NiciunRomanov nu putea face parte dintr-un detaºament de trageri.

Identitatea celor implicaþi în plãnuirea uciderii lui Rasputin nu poate fipusã sub semnul îndoielii. Ce rãmâne neclar este dacã ofiþerii serviciilorsecrete britanice li s-au alãturat activ lui Iusupov ºi Dmitri Pavlovici înideea de a sãvârºi o crimã prin procurã, sau doar au auzit de intenþia lor dea-l ucide pe Rasputin ºi s-au gândit sã exploateze aceastã oportunitate înpropriul folos. Oricum, raporturile de lungã duratã dintre Iusupov, StephenAlley, John Scale ºi Oswald Rayner au fost cheia colaborãrii lor.

Cele douã fiice ale lui John Scale, Betty ºi Muriel, îºi amintesc cum cãl-au auzit pe tatãl lor declarând cã a fost amestecat în complot. Conformspuselor lui Betty, el le-a mãrturisit cã „se implicase în plãnuirea atentatului,dar nu a fost un criminal“.2 Muriel a confirmat cã:

A fost amestecat în plãnuirea acestuia; toþi au contribuit... Defapt, el n-a fost de faþã când ei chiar l-au omorât. În momentul acelase afla undeva în altã parte, aºa cã nu a luat parte practic la atentat,dar el a fost amestecat în toate planurile legate de modalitateasuprimãrii lui... Îl cunoºtea foarte bine pe Iusupov. Obiºnuia sãlocuiascã în palatul lui3.

Noi avem confirmarea cã britanicul a fost amestecat în plãnuirea crimeidin alte surse. William Compton era unul dintre ºoferii care a lucrat pentruSpitalul Anglo-Rus din iunie 1916 pânã la închidere, în februarie 1918,cînd personalul a fost evacuat în Anglia. A þinut un jurnal din care reieseclar cã unii ºoferi erau folosiþi noaptea pentru a-i conduce pe ceilalþi membriai comunitãþii britanice din Petrograd. Compton personal i-a dus cu maºinape Oswald Rayner ºi pe John Scale. ªi mai semnificativ este faptul cã acestjurnal (mai corect, o colecþie de rapoarte) confimã cã în ºase împrejurãri,între sfârºitul lui octombrie ºi mijlocul lui noiembrie 1916, i-a transportatpe Rayner ºi Scale la ºi de la Palatul Iusupov. Alte douã vizite ulterioare laPalatul Iusupov au fost înregistrate dupã plecarea lui Scale în România, pe11 noiembrie, ultima dintre ele având loc în noaptea dinaintea crimei.

Indiferent dacã iniþial ideea uciderii lui Rasputin le-a aparþinut lui

130

ANDREW COOK

Iusupov ºi lui Dmitri Pavlovici sau ofiþerilor serviciilor secrete, este limpedecã ºi unii, ºi ceilalþi au fost de acord sã contribuie la suprimarea acestuia.Cãlcâiul lui Ahile al celor doi playboy era faptul cã toatã lumea le cunoºteaintenþiile.

Primele zvonuri despre asasinat l-au surprins pe Simanovici la„Fire Club“, un cazinou pe care acesta îl conducea în casa conteseiIgnateva în Champ de Mars... Ivan a venit la el sã-i spunã cã laNaþional [un club rival] avea loc o misterioasã întrunire în care sevorbea foarte mult despre Rasputin. Aleksis lucra uneori în încãpereaunde se þineau întrunirile. Simanovici i-a dat 500 de ruble ºi i-a spussã-i cearã lui Aleksis sã afle cât mai multe amãnunte. Aleksis a raportatcã întrunirea era prezidatã de Puriºkevici ºi cã erau aºteptaþi MareleDuce Dmitri Pavlovici, prinþul Felix Iusupov ºi câþiva ofiþeri tineri.„Au vorbit foarte mult despre Rasputin la aceste întâlniri“, a spusSimanovici; au fost menþionate numele ambasadorului englez,Buchanan, ºi cele ale Þarului ºi Þarinei.4

Fireºte, faimosul raport al crimei scris de Iusupov, tradus ºi rescris în1927 de Oswald Rayner care a colaborat la redactarea lui, nu face referire laamestecul britanic. În pofida cinismului unora dintre istorici în legãturã curaportul lui Iusupov, cartea a devenit raportul autorizat al crimei pentru ceimai mulþi contemporani. Rayner însuºi a considerat cã îi revine mare partedin merit ºi a dat asigurãri cã numele lui a apãrut cu litere grase, numai cupuþin mai mici decât cele ale numelui lui Iusupov, pe pagina de titlu a ediþieibritanice. De fapt, se pare cã el, nu Iusupov, a fost cel care l-a contactat peeditorul Jonathan Cape din Londra pentru a-i propune sã publice cartea.Dupã afirmaþiile lui Iusupov, conspiraþia a fost exclusiv ideea lui. A vorbitdespre asta mai întâi cu prinþesa Irina, care a fost de acord cu el cã trebuiefãcut ceva. ªi-a luat mãsuri de siguranþã (nu este oferitã nici o datã) cãfãcea ceea ce era necesar.

Am decis sã nu acord o importanþã specialã tuturor zvonurilorsupãrãtoare care se rãspândeau, ci mai întâi sã obþin dovezi irefutabiledespre trãdarea lui Rasputin.5

ªi-a prezentat pledoaria împotriva lui Rasputin Muniei Golovina ºi ea aconfirmat cã Þarul ºi Þarina discutã afaceri de stat cu omul pe care el îl numeºte

131


„un mujic obscurantist ºi needucat“. „Sigur existã în spatele lui oameni care îlmanipuleazã în secret“, i-a spus el neînduplecat.

Nu l-a ascultat; el nu înþelegea esenþa sfinþeniei lui Rasputin, i-a spusGolovina. Asta era destul.

Mi-am dat seama cã nu trebuie sã pierd multã vreme cu discuþiile,era necesar sã se acþioneze, deliberat ºi energic, înainte ca totul sãfie pierdut.6

A decis „sã se consulte cu unele persoane influente“ ºi sã le vorbeascãdespre tot ce fãcea Rasputin. Aceºtia erau cu toþii oameni care în trecut seplângeau de influenþa individului, dar acum, când îi aborda în perspectivaacþiunii efective, dãdeau înapoi. Erau „dependenþi de o viaþã liniºtitã ºipreocupaþi exclusiv de propria bunãstare“.

Unul dintre cei care au înþeles sensul spuselor lui, dar care nu era însituaþia de a face ceva, a fost Rodzeanko, o cunoºtinþã a lui Iusupov care,între timp, ajunsese preºedintele Dumei. A fost de acord cã totul esteîngrozitor, dar ce ar putea face un singur om când „membrii guvernului ºitoþi cei care sunt în contact strâns cu Împãratul erau, fãrã excepþie candidaþiipropuºi de Rasputin?“ Singura scãpare, a spus Rodzeanko, era asasinareaticãlosului“.7

Iusupov nu-ºi putea ascunde îngrijorarea, dar o voce interioarã îi întãreadecizia:

Orice asasinat este un pãcat, dar în numele þãrii tale trebuiesã-þi asumi responsabilitatea. Nu este admisã nicio ezitare. Pe front,milioane de oameni au fost uciºi...“8

A luat decizia ºi s-a întrebat „cui i-aº putea încredinþa secretul meu?“Era ceva tipic pentru Iusupov, aºa cã nu ºtia dacã trebuia sã acþioneze singursau sã plãteascã pe cineva sã facã în aºa fel încât nimeni sã nu poatã descoperiadevãrul. Dar primul lui impuls a fost sã se elibereze de ceea ce acum nuera decât un simplu secret.

S-a decis sã-i abordeze pe Dmitri Pavlovici ºi pe locotenentul Suhotin.Serghei Suhotin, din elegantul regiment Preobrajenski, avea douãzeci ºinouã de ani, ca ºi Iusupov, ºi la data aceea era în convalescenþã la SpitalulAnglo-Rus în urma rãnilor cãpãtate în luptã. Iusupov l-a vizitat, practic, înfiecare zi.

132

ANDREW COOK

Amândoi au fost imediat de acord sã participe la complot. Iusupov aalungat neliniºtea provocatã de „cele mai catastrofale posibilitãþi“ care puteausurveni, aºa cã

m-am agãþat de speranþa cã distrugerea lui Rasputin va salva familiaÞarului, iar împãratul, smuls din vraja sub care cãzuse, va putea sãconducã þara spre o victorie decisivã în fruntea poporului sãu unit.

Toþi trei erau convinºi în sinea lor cã micuþul bãrbat slab era un luptãtorcurajos, în armurã strãlucitoare, capabil sã mînuiascã sabia libertãþii. PentruIusupov, eroul ascuns nu era la vedere în momentul acela; Dmitri Pavlovici,care trebuia sã se întoarcã curând la Stavka, era sigur cã Þarul trebuie sã fifost drogat.

Au aranjat ca la viitoarea venire a lui Dmitri de la Stavka, între sâmbãtã10 decembrie ºi joi 15 decembrie, „sã lucreze la detaliile planului de anihilarea lui Rasputin ºi sã pregãteascã terenul pentru îndeplinirea lui“.9

Când Dmitri a pãrãsit Petrogradul, convalescentul Suhotin (care a statla Dmitri, la Spitalul Anglo-Rus tot timpul) i-a fãcut lui Iusupov o vizitã„acasã“ – probabil la palatul socrului sãu, Marele Duce Aleksander, unde arãmas pânã când s-au încheiat lucrãrile la apartamentele din Palatul Iusupov;sau s-a dus sã-l cunoascã mai bine pe Rasputin ºi sã încerce sã-l convingãsau sã-l mituiascã sã plece de la Þarskoe Selo. Dar

... trebuia sã decidem metoda pe care urma sã o folosim în cazul unuirefuz, ceea ce ne-ar fi obligat sã recurgem la violenþã. Am propussã-l tragem la sorþi pe cel care trebuia sã-l împuºte pe stareþ.10

Iusupov ºi Rasputin s-au întâlnit de douã ori; prima datã sub pretextulcã Iusupov are nevoie de îngrijiri, iar a doua oarã pentru cã Rasputin voia sãasculte muzicã þigãneascã (la care prinþul se pricepea foarte bine, deºi numai cântase de mult ca sopranã). Apoi Iusupov a avut de învãþat pentru unexamen ºi nu l-a mai vãzut pe Rasputin un timp, pânã când Munia Golovinaa insistat sã meargã cu ea în apartamentul lui Rasputin.

Când maºina lor a ajuns foarte aproape, Golovina i-a spus ºoferului sãopreascã lângã colþ ºi i-a explicat lui Felix cã oamenii Ohranei îl supravegheazãpe Rasputin tot timpul ºi þin evidenþa vizitatorilor. Iusupov a spus mai târziucã ea „ºtia cât de mult îl dispreþuieºte familia mea pe stareþ, ºi cã nu precupeþescniciun efort ca sã þin secretã relaþia cu el.“11

133


Dupã întâlnirea din strada Gorohovaia, Iusupov a fost sigur cã Rasputinera hotãrât sã plece din Petrograd din proprie voinþã ºi cã nu ducea deloclipsã de bani; primea sume consistente de la oamenii care umblau dupãfuncþii ºi putere. S-a întors la Rasputin din nou, de data asta pentru o ºedinþãterapeuticã. „Dupã aceastã ºedinþã de hipnozã m-am dus în repetate rândurila el, uneori cu Munia, alteori singur.“ A povestit în detaliu laudele luiRasputin, care, beat fiind, i-a spus:

Când totul va fi rezolvat, o vom aclama pe Alexandra ca Regentãa tânãrului sãu fiu ºi eu o sã-l trimit pe el [pe Þar] la Livadia pentrutotdeauna... N-o sã fie o plãcere pentru el? Sã devinã precupeþ delegume! Este terminat... are nevoie de odihnã.12

La un moment dat au intrat niºte strãini misterioºi ºi Iusupov a pânditdin spatele uºii.

Patru dintre ei erau fãrã îndoialã evrei. Ceilalþi trei erau ciudatde asemãnãtori; aveau pãrul blond, feþe roºii ºi ochi mici.13

Spioni germani, cei mai mulþi dintre ei! Asta a pus capac. Iusupov eraacum convins cã Rasputin „stãtea la baza întregului rãu ºi reprezenta primacauzã a nefericirii care se abãtuse asupra Rusiei“.

Totuºi, el ºi-a dat seama cã dacã Rasputin ar fi împuºcat în apartamentullui, Þarul ar interpreta moartea acestuia ca pe o „demonstraþie împotriva saºi a familiei sale“. Consecinþele care ar fi decurs de aici erau incalculabile.De aceea, Iusupov s-a gândit cã ar fi mai bine ca Rasputin sã disparã maidegrabã printr-o moarte accidentalã, imposibil de dovedit, iar fãptaºul sãnu poatã fi descoperit.

Dacã într-adevãr voia sã-l ucidã el, ar fi fost prins cu siguranþã fiindcã cucât mai multã lume ºtia despre plãnuirea crimei cu atât mai probabil era ca el sãfie descoperit. În eventualitatea în care acest lucru s-ar fi întâmplat la „FireClub“, Iusupov a continuat sã recruteze ºi mai mulþi conspiratori.

În Dumã au avut loc douã noi atacuri împotriva lui Rasputin: unul dinpartea lui Maklakov ºi altul din partea lui Puriºkevici (19 noiembrie). Acesteatacuri prezentau importanþã prin aceea cã Rasputin era pentru prima datãasociat cu numele codificat „Forþele Întunericului“. Maklakov era un distinsavocat. Puriºkevici era acelaºi monarhist ºi antisemit care, înainte de rãzboi,dispreþuia într-atât Duma, încât o datã s-a prezentat la lucrãrile acesteia

134

ANDREW COOK

purtând o floare la butonierã. De când Þarul cãzuse sub vraja lui Rasputin,Puriºkevici se schimbase. Acum înþelegea rostul Dumei ºi era un membruactiv. Graþie zgomotosului dispreþ pentru „demnitarii lepãdãturi“, cum îinumea el, câºtigase chiar susþinerea popularã.

Iusupov s-a hotãrât sã-i întâlneascã pe amândoi. Maklakov a fost intrigatºi a pretextat cã are de îndeplinit sarcini mai importante. Oricum, l-a încurajatatingându-l cu bastonul.

Puriºkevici s-a arãtat dornic sã colaboreze, deºi la un moment dat aatras atenþia cã Rasputin este bine pãzit ºi ar fi greu sã te apropii de el.Iusupov i-a explicat cã acest aspect al problemei era deja rezolvat. Puriºkevicii-a sugerat apoi sã conteze pe ajutorul dr. Lazovert – medicul detaºamentuluisãu militar, care putea fi folosit ca ºofer. Acum erau cinci: Dmitri, Iusupovºi Suhotin, conspiratorii iniþiali, ºi Puriºkevici ºi Lazovert din al doileaeºalon.

Au fost luate unele decizii. S-a pus problema zgomotului fãcut defocurile de armã ºi a rãnilor. Rasputin putea fi otrãvit cu cianurã de potasiupentru cã „otrava era cel mai sigur mod de a-l omorî fãrã a lãsa nicio urmãa crimei“. Ar putea fi atras în sufrageria de la subsol din apartamenteleprivate ale prinþului Iusupov, care „se preteazã admirabil la realizareaschemei noastre“. Se aflau la o distanþã apreciabilã de restul palatului, nimeninu se putea apropia fãrã sã fie auzit, zidurile erau groase, iar ferestrele miciºi amplasate în partea de sus. ªi nu avea ieºire afarã.

A fost aleasã data de 16 decembrie, pentru cã în ziua aceea prinþesaIrina era aºteptatã sã se întoarcã din Crimeea. Rasputin a vrut întotdeaunas-o întâlneascã. (Era, de asemenea, ziua premergãtoare plecãrii lui Iusupovîn Crimeea – a relatat variante diferite ale poveºtii, în momente diferite – ºiziua dinainte ca Puriºkevici sã ducã întreaga Dumã sã-i vadã trenul-spital.)

În ce-o priveºte pe Irina, adevãrul era cã toatã aceastã poveste nu-i plãceadeloc, dar dacã tot nu putea împiedica desfãºurarea evenimentelor, nu stricasã fie de faþã. (Ca membrã a familiei Romanov, se putea opune intervenþieipoliþiei.) Scrisoarea cãtre Iusupov din 25 noiembrie exprimã clarsentimentele ei:

... Mulþumesc pentru scrisoarea ta nebuneascã. Nu înþeleg nicijumãtate din ea. Constat cã ai decis sã faci un gest disperat. Te rog sãfii atent ºi sã nu te amesteci în toate aceste afaceri murdare. Cel maisupãrãtor lucru este cã ai decis sã faci totul fãrã mine. Nu vãd cumm-aº putea implica acum, când totul este aranjat. Într-un cuvânt, fiiatent. Înþeleg din scrisoarea ta cã te afli într-o stare de entuziasm

135


debordant ºi eºti gata sã escaladezi zidul... Voi fi în Petrograd pe 12sau 13, aºa cã nu încerca sã faci nimic fãrã mine, sau altfel nu maivin deloc. Fie ca Dumnezeu sã te aibã în pazã.14

Iusupov ar fi vrut sã-l invite pe Rasputin la Moika, promiþându-i cã ova întâlni acolo pe Irina. „Vei servi drept momealã“,15 i-a scris el Irinei carãspuns la scrisoare, în 27 noiembrie. ªi Rasputin s-a lãsat bucuros pãcãlitde binefãcãtorii lui în noaptea aceea, cãci nu voia sã-l supere pe noul sãuprieten, Iusupov. Acesta ar fi vrut sã afle dacã Þarina a auzit de la agenþiiOhranei cã l-a vizitat pe Rasputin, situaþie în care pãrinþii lui ar fi descoperitadevãrul mai devreme sau mai târziu ºi s-ar fi înfuriat.

Totul mergea conform planului, în afarã de un singur lucru: prinþesaIrina, copleºitã de emoþii sau de teamã în ultimul moment, a rãmas înCrimeea. Iusupov nu i-a spus acest lucru lui Rasputin. El a fost de acord sãvinã ºi nu a bãnuit cã ar fi ceva în neregulã. I-a cerut lui Iusupov sã-l ia dinstrada Gorohovaia dupã miezul nopþii, dupã plecarea supraveghetorilor, ºisã intre prin uºa din spate. Puriºkevici povesteºte în jurnalul lui despre felulîn care Iusupov s-a apropiat de Rasputin ºi despre noaptea crimei. El relateazãºi despre faptul cã l-a asociat pe Rasputin cu „Forþele Întunericului“ în Dumadin 19 noiembrie, ºi despre felicitãrile pe care le-a primit atunci ºi în zilelecare au urmat. Una dintre ele, de la prinþul Iusupov, pe care nu-l cunoºtea, is-a pãrut extrem de surprinzãtoare ºi, când prinþul l-a vizitat a doua zi înuniformã („era foarte mândru de statutul lui de ofiþer“), Puriºkevici

a fost foarte impresionat atât de aspectul lui exterior, care radiaeleganþã, cât mai ales de capacitatea lui de stãpânire. Este evidentun om de mare voinþã ºi caracter – calitãþi rare printre ruºi, mai alespentru cei din cercurile aristocrate.16

A continuat cu descrierea întâlnirii dintre el, Suhotin („lent, darputernic“) ºi Dmitri (un bãrbat înalt, maiestuos ºi frumos“). În aceastãcompanie Puriºkevici, cu chelia lui lucitoare, cu barba neagrã stufoasã ºi cuochelarii cu rame negre, probabil cã nu s-a simþit în elementul lui.

Dupã spusele lui Iusupov, Irina era în Crimeea ºi nu avea intenþia sã seîntoarcã, dar Rasputin a fost ademenit la Palatul Iusupov cu promisiunea cãva fi prezentã acolo. Acum trebuia sã decidã cum sã-l omoare, cum sã înlãturesuspiciunile ºi cum sã se debaraseze de cadavru. Toþi au hotãrât sã-lotrãveascã: „Palatul Iusupov se afla pe Canalul Moika, chiar vizavi de postul

136

ANDREW COOK

de poliþie, aºa cã era exclusã folosirea pistolului“. Cel mai dificil era sãscape de cadavru. Aveau nevoie de un ºofer ºi nu voiau sã recurgã la servitori.În acest moment intrã în scenã „Dr. S. Lazovert, un bãtrân [sic] doctor carea lucrat cu mine doi ani la unitatea mea militarã“. Puriºkevici a fãcut primareferire la faptul cã aveau puþin timp la dispoziþie. „Intenþionam sã plec laIaºi, pe frontul din România, la mijlocul lui decembrie, imediat dupãprocurarea mãrfurilor necesare pentru armata noastrã din zona aceea“.

În seara de 24 noiembrie, el, Lazovert, Iusupov, Dmitri Pavlovici ºiSuhotin s-au întâlnit la ora zece în vagonul-bibliotecã al trenului-spital,care era staþionat în zona pentru marfare a staþiei Varºovia.

Cu prilejul acela, prinþul Iusupov ne-a arãtat niºte cianurã depotasiu pe care o obþinuse de la V. Maklakov. Mare parte din ea era subformã de cristale ºi alta sub formã de soluþie, pãstratã într-o fiolã micãpe care a continuat s-o agite tot timpul cât am stat în vagon.

Conversaþia noastrã a durat circa douã ore ºi, împreunã, am pusla punct urmãtorul plan: în ziua stabilitã, sau mai degrabã noaptea,trebuia sã ne întâlnim cu toþii la Iusupov fix la miezul nopþii. La 12,30,dupã încheierea pregãtirilor în sufrageria lui Iusupov de la subsolulpalatului, trebuia sã urcãm în biroul lui. Aproximativ la ora unu,Iusupov urma sã plece cu maºina mea ca sã-l ia pe Rasputin dinGorohovaia. Dr. Lazovert trebuia sã fie ºoferul lui.

În continuare planul a fost afectat de nenumãrate erori ºi neînþelegeridatoritã faptului cã urma sã fie adus la îndeplinire de niºte oameni atât denedisciplinaþi, necumpãtaþi ºi nepunctuali.

Lazovert trebuia sã conducã maºina lui Puriºkevici pânã în curteaMoika 92 ºi sã parcheze aproape de uºa lateralã, în aºa fel încât Iusupovsã-l poatã duce pe Rasputin direct în aripa lui din palat ºi sã-l conducã lasubsol, în sufragerie.

Dupã aceea Lazovert trebuia sã-ºi scoatã uniforma de ºofer ºi sã urcescãrile spre biroul lui Iusupov, unde aºteptau Dmitri Pavlovici, Puriºkeviciºi Suhotin, gata s-o ia la goanã pe scãri dacã lucrurile mergeau prost.

În zece sau cincisprezece minute de la sosire, Rasputin urma sã beaMadeira în care era pusã otrava ºi sã moarã. Prinþul Iusupov le-ar fi dat deveste celorlalþi, care l-ar fi urmat în jos pe scãri ºi ar fi împachetat hainele.Suhotin trebuia sã se îmbrace cu paltonul lui Rasputin, iar Dmitri sã iabocceaua cu celelalte haine ºi sã le punã în maºinã. Maºina urma sã fiecondusã ca ºi înainte de Lazovert. Destinaþia lui era trenul-spital, unde

137


doamna Lazovert ºi doamna Puriºkevici (care nu fuseserã consultate dupãcum am crezut) trebuiau sã ardã hainele. Se presupunea cã arderea hainelorputea împiedica identificarea în momentul descoperirii cadavrului. Oricum,acþiunea n-avea niciun sens. Rasputin purta un soi de vestã brodatã de mânaÞarinei, dar abia mai târziu s-a aflat cã fãptaºii intenþionaserã sã ardã numaipaltonul. Maºina lui Puriºkevici trebuia apoi sã fie încãrcatã în tren. Lazovert,Suhotin ºi Dmitri Pavlovici urmau sã meargã „cu taxiul sau pe jos“ sprePalatul Serghei de pe Nevski Prospekt (care se aflã la mare distanþã destaþia Varºovia). Acolo îi aºtepta maºina lui Dmitri, care trebuia din noudusã în curte ºi parcatã aproape de perete. În continuare urmau sã intre înbirou pentru a-i lua pe Iusupov ºi Puriºkevici.

Împreunã ar fi trebuit sã coboare în sufrageria de la subsol ca sã-lînfãºoare pe Rasputin ca pe o mumie în niºte „materiale convenabile“, sã-lducã pe scãri, sã-l urce în maºina lui Dmitri ºi sã se îndrepte spre spãrturacare trebuia fãcutã în gheaþa râului pentru a-l arunca în apã. Era necesar sãfie legat cu lanþuri ºi sã i se ataºeze „greutãþi de douã puduri“,17 ca sã-lîmpiedice sã iasã la suprafaþã prin gaura fãcutã în gheaþã – deºi iarna eraatât de geroasã încât cu greu se mai gãsea vreo porþiune de apã neîngheþatã.

S-au despãrþit, Puriºkevici acceptând sã cumpere lanþuri ºi greutãþi dinpiaþa Aleksandrov. În 28 noiembrie, Iusupov l-a invitat sã vadã camera deunde vor fi scoase „forþele rãului“ moarte. Puriºkevici a intrat pe poartaprincipalã din Moika 94, într-o salã baroc, proiectatã la scara unui palat ºiiluminatã de candelabre aprinse, menite sã punã în valoare covorul gros depe podeaua de marmurã de culoare deschisã care continua cu o scarã largãde marmurã, ce se despãrþea în douã ºi urca, ieºind din raza vizualã, spre untavan cu splendide mulaje. Era sala prin care trecea mulþimea strãlucitoarede prinþi cu decoraþii ºi prinþese pline de bijuterii înainte sã-ºi facã intrareatriumfalã în anfilada de sãli de recepþie ºi în galeriile de la primul etaj.

Dar Puriºkevici nu a observat nimic din toate acestea. E drept cã a fostîngrozit de numãrul mare de servitori, în special de credinciosul Tesphé, unservitor etiopian pe care Felix ºi Irina îl aduseserã de la Ierusalim.

„Ascultã, prinþe“, i-am spus, „eºti sigur cã toatã banda asta depe holurile dumitale, condusã de un negru în livrea, nu va fi prinpreajmã în noaptea în care o sã dãm recepþia pentru Rasputin?“

Iusupov i-a dat asigurãri cã vor fi prezenþi numai doi oameni de serviciuºi cã ei se vor afla în palatul principal, nu în aripa lui Felix. Restul servitorilor,

138

ANDREW COOK

inclusiv negrul, erau liberi în noaptea aceea. În schimb, în sufrageria de lasubsol, care de obicei era plinã de constructori ºi muncitori care instalauelectricitatea, a putut vedea zidurile groase ºi ferestrele mici, perfecte pentruscopul lor, deoarece, „chiar dacã focurile de armã se trãgeau de acolo,zgomotul nu se putea auzi din stradã“.

I-a cerut lui Maklakov sã participe ºi el. Maklakov a spus cã s-ar puteasã fie la Moscova la data aceea, dar a promis cã va acþiona în apãrarea lordacã va fi nevoie. I-a cerut lui Puriºkevici sã-i trimitã o telegramã dupãcomiterea asasinatului; mesajul trebuia sã fie „Când soseºti?“

Pe 29 noiembrie, Puriºkevici ºi-a luat nevasta cu el la Piaþa Aleksandrovca sã-l ajute sã care greutãþile ºi lanþurile. Le-au dus cu grijã la tren, aºa cãn-au atras atenþia asupra lor. (Este greu de imaginat o doamnã din StPetersburg, de familie bunã, bine îmbrãcatã, ridicând o greutate de 16 kg –dar ea era sorã medicalã ºi a petrecut mulþi ani alãturi de Puriºkevici, ceeace dovedea o mare tãrie de caracter.) Au ascuns totul în farmacie ºi în spatelecãrþilor din biblioteca vagonului. Puriºkevici ºi-a petrecut dupã-amiazaumblând cu maºina condusã de Lazovert prin împrejurimi, „examinândfiecare copcã de gheaþã din Neva ºi din râuºoarele ºi bãlþile din jurulPetrogradului“. Au gãsit numai douã care li s-au pãrut acceptabile. Una erape canalul care pleca de la Fontanka spre staþia Þarskoe Selo; noaptea, loculera prost luminat. Cealaltã se afla în afara oraºului, „pe vechea Nevã“, lângãpodul care ducea spre Insule.

În ziua urmãtoare,

am vãzut costumul dr. Lazovert care a fost achiziþionat astãzi dinordinul meu, cu 600 de ruble: o hainã de blanã de ºofer, un fel deºapcã de astrahan cu urechi ºi mãnuºi adecvate. Astfel îmbrãcat,Lazovert semãna cu un ºofer adevãrat – spilcuit ºi obraznic. A luattoate cumpãrãturile la Hotel Astoria, unde stãtea pe timpul vizitelornoastre la Petrograd.

Urmãtoarea decizie era deosebit de dificilã. Trebuia ca la stabilireamomentului crimei sã se þinã seama de programul persoanelor implicate.Iusupov ºi Dmitri Pavlovici voiau sã rezolve problema pânã în 12 decembrieinclusiv, dar agenda lui Dmitri era plinã pânã vineri 16 decembrie. În treacãt,Iusupov le-a spus (aºa cum confirmã propriul raport) cã Rasputin îi oferiseun post de guvernator.

139


„ªi tu ce ai spus? a întrebat Marele Duce, aruncându-i o privireplinã de subînþeles în timp ce trãgea din þigarã.

„Eu“, a replicat Iusupov, coborând privirea ºi clipind din gene,arborând un zâmbet ironic, „l-am informat cu modestie cã mãconsider prea tânãr, neexperimentat ºi nepregãtit ca sã lucrez îndomeniul administrativ, dar cã am fost mãgulit cã cineva atât decunoscut pentru perspicacitatea sa ca Grigori Efimovici ar putea aveao pãrere atât de bunã despre mine“.

Amândoi am izbucnit în râs.

Erau convinºi cã Rasputin le comunica supraveghetorilor lui din Ohranaunde se ducea. Pentru a înlãtura suspiciunile, au decis ca dupã ce hainelevor fi duse la trenul-spital pentru a fi arse, Suhotin sã telefoneze la VillaRhode de la o cabinã telefonicã din staþia Varºovia. Trebuia sã întrebe dacãRasputin era acolo ºi la auzul rãspunsului negativ sã se arate foarte uimit,spunând „încã nu e acolo. Înseamnã cã trebuie sã ajungã din minut în minut“.Aºadar, dacã ulterior ar fi întrebaþi dacã Rasputin a fost la Palatul Iusupov,ei puteau rãspunde cã, într-adevãr, a venit ºi mai târziu a plecat la VillaRhode.

Era un act de bravadã. Planul A putea sã eºueze în oricare din punctelelui; în schimb, nu exista niciun plan B.

Joi, 13 decembrie, s-au întâlnit pentru ultima datã. „Vania a sosit“, sunaanunþul telefonic recepþionat la Palatul Iusupov. Vineri 16 decembrie urmausã treacã la fapte în cursul nopþii. O altã subtilitate era menitã sã asiguredesfãºurarea planului în bune condiþii: un gramofon fusese pus pe coridorulde lângã birou, pe podea, deasupra sufrageriei din subsol. Era menit sãînãbuºe vocile ºi sã-l facã pe Rasputin sã creadã cã o aºteaptã pe prinþesaIrina care, ºi-ar fi spus el, se întreþinea sus cu câteva doamne. ªi Iusupovle-a arãtat un fel de bastoane de cauciuc, adicã „haltere grele de cauciuc caacelea folosite pentru gimnasticã“, pe care le avea de la Maklakov ºi lepãstra doar „în caz de nevoie“.

În ziua premergãtoare crimei, într-o joi, Puriºkevici ºi familia lui ºi-aupãrãsit apartamentul din oraº ºi s-au mutat în trenul-spital,

dr. Lazovert a cumpãrat o perie, vopsea kaki, ºi-a pus un ºorþ de pieleºi ºi-a petrecut toatã ziua în maºina care ne va folosi nouã mâinenoapte ca sã-l transportãm pe exaltatul nostru musafir. Toate maºiniledin detaºamentul meu aveau inscripþionate pe ele, cu litere mari, roºii,SEMPER IDEM, mottoul meu. Inscripþia... putea fi cheia care sã conducãautoritãþile direct la Palatul Iusupov ºi la trenul meu.

140

ANDREW COOK

Temperaturile mult sub nivelul îngheþului nu erau, în general, propicepentru uscarea vopselei; dar problema putea fi rezolvatã. Aºa cã dr. Lazovert,un ºofer îngheþat care picta o maºinã în zona marfarelor din staþia Varºovia,era destul de bãtãtor la ochi. „Echipajul trenului s-a strâns grãmadã în jurullui“, punându-i întrebãri. Le-a spus cã urma sã se ducã la o petrecere înInsule în noaptea urmãtoare ºi nu voia ca cineva sã descopere maºina –mottoul putea fi pictat la loc mai târziu, în drum spre România.

Puriºkevici a dat liber personalului vineri noaptea, ca sã nu-iincomodeze. Era mulþumit cã nu existau dovezi care sã confirme legãturaîntre el ºi moartea lui Rasputin.

Jurnalul lui Puriºkevici a apãrut în Rusia în 1918 ºi la Paris în 1923,când autorul fiind mort, i s-a cerut pãrerea lui Maklakov înainte de publicare.

Maklakov trãia atunci la Paris. A funcþionat ca ambasador în Franþasub Guvernul Provizoriu din 1917. Scrisoarea conþine unele elementediscutabile. Unul dintre cele mai îndoielnice erau datele. Nici în privinþaamãnuntelor nu era sigur, pentru cã nu fusese de faþã. Acestea prezintãinadvertenþe în aspectele lor esenþiale.

Jurnalul lui Puriºkevici reprezintã mai degrabã o formulã literarãpe care a ales-o pentru memoriile lui... Aceastã poveste a luiPuriºkevici este doar un amestec al diferitelor discuþii care au avutloc în diverse momente ºi chiar cu oameni diferiþi, despre carePuriºkevici putea afla doar de la o terþã persoanã...

Îmi amintesc de prima noastrã întâlnire ºi chiar de surpriza pecare mi-a produs-o – surprizã legatã de faptul cã Puriºkevici eraamestecat în complot... Puriºkevici mi-a dezvãluit numeleparticipanþilor, ziua crimei ºi asta a fost tot... Nu am vorbit niciodatãcu Puriºkevici despre aceastã poveste ºi nici acum nu consider cã elera destul de serios ºi nici deosebit de discret pentru asemenea acþiune.

Se pare cã Iusupov l-a contactat mai întâi pe Maklakov ºi a primit unrãspuns evaziv; apoi l-a cãutat pe Puriºkevici, care a fost de acord sãparticipe; ºi apoi s-a dus din nou sã-l vadã pe Maklakov ºi a fost respins(dupã Iusupov). Maklakov nu neagã acest lucru, dar în ce priveºte cianurade potasiu,

nu era cianurã de potasiu ceea ce i-am dat eu lui Iusupov sau, maiprecis, ceea ce Iusupov considera cã este cianurã de potasiu – dacã arfi fost în stare purã, oricât de riguros ar fi fost Rasputin, nu ar fi pututsupravieþui.18

141


În cele din urmã, Iusupov le-a expus planul Irinei, lui Puriºkevici,Maklakov ºi Rodzeanko; Pavlovici a vorbit cu Stopford, iar Puriºkevici cuHoare, în noiembrie. Puriºkevici l-a pus pe listã ºi pe Lazovert, care le-adeclarat angajaþilor de pe tren cã pleacã în Insule. Puriºkevici era un bârfitor,ca ºi Dmitri Pavlovici ºi Iusupov. Dacã crima ar fi avut loc, ar fi fost firescca toþi ochii sã se întoarcã spre ei. Iusupov ar fi fost profund afectat dacãºi-ar fi pierdut poziþia socialã, iar Maklakov era un distins avocat.

Chiar înainte de crimã, participantul, cu care s-a întâmplat sãstau de vorbã, m-a implorat sã nu pãrãsesc Petersburgul în ziua crimeiºi sã fiu acolo în cazul în care ar fi nevoie de sfatul meu. Nu amsugerat niciodatã vreunui participant cã voi fi apãrãtor în proces.19

Maklakov a limpezit lucrurile mai târziu, în scris, afirmând cã, deºi aconsiderat cã este imposibil ca fãptaºii sã fie cercetaþi (asta era „preasupãrãtor pentru Rusia“), pe de altã parte „nu era posibil nici ca asasinii sãrãmânã nepedepsiþi“.

De aceea ei trebuiau sã acþioneze în aºa fel, încât sã nu poatã fidescoperiþi. În esenþã, acest lucru nu era dificil, cu toate cãautoritãþile, înþelegând semnificaþia întreprinderii, ar fi încercat dinrãsputeri sã-i gãseascã pe criminali. Ei trebuie doar sã facã totposibilul pentru a nu fi descoperiþi. Prin urmare, conspiratoriitrebuie sã evite orice paradã inutilã, care ar grãbi descoperirealor, nu trebuie sã se laude sau sã se confeseze cuiva.20

Maklakov a fost pe punctul sã renunþe la sarcina lui iniþialã, care constaîn întocmirea unui raport verbal la Societatea Avocaþilor din Moscova, darºi-a dat seama în ultimul moment cã nu poate sã facã acest lucru; trebuia sãia trenul ºi sã plece din oraº. Întâmplãtor l-a întâlnit pe Puriºkevici la Dumã,dupã-amiaza târziu, vineri 16 decembrie ºi i-a spus sã-i transmitã mesajullui Iusupov. Acela a fost momentul, a spus el, când Puriºkevici a acceptatsã-i trimitã o telegramã „dacã afacerea era încununatã de succes“.

142

ANDREW COOK

9

O CAMERÃ LA SUBSOL

Palatul Iusupov din Moika 94 avea o faþadã lungã, cu douãzeci ºi ºasede ferestre la fiecare nivel ºi ºase porticuri cu coloane toscane care se înãlþaupânã la al doilea etaj; sus, deasupra, era o mansardã pe care se afla blazonulfamiliei Iusupov. Zidul din faþã al palatului se întindea de-a lungul drumuluiîngust care urma cursul canalului. În spate, alte douã aripi închideau o curtecu coloane, având pe ambele pãrþi intrare pentru trãsuri.

Lipitã de palat, în partea de est, se afla o casã mult mai modestã, lanumãrul 92, aparþinând ºi ea tot Iusupovilor. Era retrasã faþã de faþada de lanumãrul 94 cu doisprezece metri. În faþa acesteia se afla o curte pietruitã,cu alei fãcute din lemn solid, în stil rusesc, având trei rânduri de porþi dublede-a lungul lor.

Prinþul Iusupov ºi prinþesa Irina îºi aranjaserã apartamentele personaleîn aripa de est a palatului ºi le reamenajaserã dupã ce s-au cãsãtorit, cu doiani în urmã; lucrarea era încã neterminatã. Între timp, Felix ºi-a remobilatcamerele personale din aceste apartamente, care dãdeau spre strada caremergea de-a lungul canalului Moika. Voia sã le foloseascã de câte ori veneaîn St Petersburg fãrã soþie ºi copil. Camerele de la demisol erau puþin ridicatedeasupra nivelului solului. Se ajungea la ele fie prin palatul principal, fieprintr-o micã uºã, fixatã în peretele aripii de est, care dãdea spre curtea dela numãrul 92. Aceastã uºã se deschidea la picioarele unei scãri înguste.ªase trepte duceau la un birou spaþios, cu ambele ferestre orientate sprecurtea de la numãrul 92 ºi canal, iar de la birou mai multe trepte coborauspre subsolul boltit, spaþios, care fusese transformat în sufragerie. Aici,aproape sub pãmânt, ferestrele erau mici, îngropate adânc în ziduri ºi cuvedere spre stradã, la nivelul pavajului. Ferestrele din spate erau tot atât demici ºi de înalte ºi dãdeau spre curte.

143


Uºa micã, sufrageria de la subsol, biroul de la nivelul de deasupra,ferestrele ºi curtea au jucat un rol crucial în evenimentele din noaptea crimei.

Ministrul de Interne ºi postul de poliþie învecinat au stabilit cã pânã lafaþada de la numãrul 94 nu erau decât cincizeci de metri peste canalul îngheþatal Moikãi. La est de numãrul 92, în colþul din dreapta al strãzii Moika seafla aleea Pracesni. În noaptea crimei, temperatura era sub nivelul de îngheþ;a nins puþin între timp, sigur între momentul activitãþii desfãºurate în curteºi acela în care poliþia a fãcut cele trei fotografii ale scenei crimei, sâmbãtã17 decembrie, pe la prânz.

Întâmplãrile din camera de la subsolul casei din Moika 92 la primeleore ale dimineþii de 17 decembrie ºi numele celor care au fost în cele dinurmã responsabili de moartea lui Grigori Rasputin au fãcut subiectul multorteorii de-a lungul anilor. Cu ajutorul documentelor ºi mãrturiilor depuse întimpul investigaþiilor iniþiale, coroborate cu dovezile autopsiei din 1916, ºica urmare a reluãrii cercetãrilor de medicinã legalã, ca ºi pe baza noilordovezi care doar în ultimul timp au fost scoase la luminã, putem acum sãeliminãm câteva din relatãrile fanteziste care au tulburat apele în ultimelenouã decenii.

Raportul Departamentului de Poliþie, scris în 17 decembrie, cuprindeaaudierile fãcute de poliþie în dimineaþa de dupã crimã. Acesta arãta1 cã „laora douã ºi jumãtate, sâmbãtã dimineaþa, poliþistul de pazã la Ministerul deInterne, peste canal, vizavi de Palatul Iusupov, a auzit o împuºcãturã dinsprepalat. Obligaþiile de serviciu nu i-au permis sã pãrãseascã postul, aºa cã aintrat în minister ºi a telefonat sergentului de serviciu de la postul de poliþiede alãturi. Acesta din urmã a anunþat Districtul de Poliþie, ºi ofiþerul-ºef alpoliþiei, colonelul Rogov, s-a dus la faþa locului cu un detaºament de oameni.S-a interesat la administratorul palatului ºi a spus cã „împuºcãtura“ s-a auzitdinspre aripa locuitã de prinþ. Adjutantul lui Rogov, Krîlov, a intrat în clãdire(probabil în palatul principal) ºi valetul i-a spus cã în palat avea loc opetrecere ºi unul dintre musafiri a ochit o þintã, dar a lovit în geam. I-aarãtat „geamul spart de pe pavajul din curtea interioarã a casei alãturate“.Rogov a raportat la rândul lui ofiþerului superior, Grigoriev, ºi unui funcþionarcare era de serviciu la prefecturã.

Ofiþerul de poliþie abia pãrãsise palatul când o maºinã s-aîndepãrtat, luând-o de-a lungul cheiului canalului Moika, ºi a opritaproape de piciorul mic al podului, orientat spre palat. Patru bãrbaþiau fost vãzuþi coborând din maºinã. În clipa în care au plecat, ºoferul

144

ANDREW COOK

a stins farurile ºi a pornit în mare vitezã de-a lungul canalului. Aceastãscenã a fost descrisã de un detectiv al Ohranei, numit Tihomirov,fiind ulterior analizatã de Departamentul de Poliþie care ancheta cazulRasputin.

Bãrbaþii nu au intrat în palat pe poarta principalã, ci au folosit uºaseparatã, a lui Iusupov, din curtea interioarã de la numãrul 92.

Tihomirov a crezut cã sunt hoþi, aºa cã a alergat peste canal la secþia depoliþie ºi a telefonat la ºeful Ohranei. Colonelul Rogov a consemnat toateacestea în raport ºi a plecat acasã, menþionând doar cã a fost alertat deOhrana în legãturã cu un „atac“ la palat (Rogov, ca ofiþer superior, fãrãîndoialã cã avea telefon acasã). A trimis acolo câþiva ofiþeri, cãrora valetulle-a spus urmãtoarele: „câþiva musafiri foarte importanþi sosiserã adineauridin împrejurimile Petrogradului“. Poliþiºtii s-au întors ºi au scris raportulcãtre guvernatorul Petrogradului, generalul Balk. Puþin dupã ora ºasedimineaþa, când poliþiºtii ieºeau din post au rãspuns, aºa cum era obiceiul laei, la întrebãrile despre evenimentele de peste noapte: „câteva fluiere alepoliþiºtilor s-au auzit în stradã“. Toþi au alergat la ferestrele postului depoliþie ºi au vãzut cã la intrarea principalã a palatului „douã femei erautrase afarã ºi opuneau rezistenþã, refuzând sã urce în maºinã ºi fãcând totposibilul sã intre din nou în palat“.

Poliþia a acþionat sirena ca rãspuns la protestele femeilor, dar în timp cepoliþiºtii s-au grãbit sã se ducã sã vadã ce se întâmplã, „maºina rula dejade-a lungul cheiului“. Ofiþerul lor superior, colonelul Borojdin „a chematmaºina poliþiei secrete care staþiona în faþa clãdirii Ministerului de Interneºi a pornit în urmãrirea bãrbaþilor. Oamenii lui au alergat la palat. Ei au spuscã celor douã femei, douã demimondene cu „o conduitã necorespunzãtoare“,li se ceruse sã plece. Maºina lui Borojdin nu era suficient de rapidã ca s-opoatã prinde din urmã pe cealaltã, „care nu avea nici numãr, nici lumini“.S-au întors ºi el, ºi Rogov (care ar fi avut nevoie de ceva somn) ºi auîntocmit un raport comun adresat generalului Balk în legãturã cuevenimentele de peste noapte.

Întreaga afacere pare sã fi fost declanºatã în momentul în care,deodatã, din curtea din faþa palatului s-au auzit patru focuri de armãcare s-au succedat rapid. Alarma de la cele douã posturi de poliþie asunat în acelaºi timp ºi din nou detaºamentul de poliþie s-a prezentatla palat. Un oficial în uniformã de colonel s-a îndreptat spre ei ºi i-aanunþat cã în palat, împreunã cu prinþul, se afla ºi Marele Duce, ºi cã

145


Înãlþimea Sa va da personal explicaþii persoanelor autorizate, dacãva fi necesar.

Astfel concediat, ofiþerul de poliþie s-a retras la bazã, lãsând o patrulãîn dreptul palatului, pe canal. O orã mai târziu, o maºinã a venit din direcþiaPodului Albastru.

Servitorii asistaþi de ºofer, în prezenþa unui ofiþer îmbrãcatîntr-o pelerinã lungã de blanã, scoteau afarã ceva ce pãrea a fi untrup uman pe care l-au aºezat în maºinã. ªoferul a sãrit înãuntru ºi aplecat în vitezã, luând-o de-a lungul canalului. Aproape în acelaºitimp, generalul Grigoriev a fost informat de prefecturã cã Rasputinfusese omorât în Palatul Iusupov.

Între timp, alþi poliþiºti au sosit la palat. Puþin mai târziu, palatul eravizitat de „directorul Departamentului de Poliþie, de ºeful Ohranei ºi de toþigeneralii din Jandarmerie“. În cursul zilei, toate patrulele de poliþie au fostchestionate. La ora cinci, sâmbãtã dupã-amiazã, s-a expediat câte o telegramãsecretã cãtre fiecare post de poliþie din oraº pentru a se obþine informaþii înlegãturã cu maºinile care fuseserã vãzute peste noapte; agenþii voiau sã aflede unde veneau ºi unde s-au dus. Au fost trimise patrule în Insule „ºi îndistrictele din suburbii“.

În vreme ce raportul Poliþei era clar în privinþa comiterii crimei în PalatulIusupov în noaptea precedentã, confirmînd cã Rasputin era presupusavictima, nu se pomenea nimic în legãturã cu termenii culpabilitãþii. Singurelepersoane menþionate în raport erau Iusupov ºi un Mare Duce, cãruia nu i sepreciza numele.

A doua zi, un protocol, care se crede cã a fost scris de Albert Stopford2,a început sã circule în rândurile comunitãþii britanice. Spre deosebire deraportul poliþiei, acesta conþinea nume.

Potrivit acestui raport, Rasputin fusese împuºcat în camera din subsolulPalatului Iusupov cu puþin timp înainte de ora ºapte, sâmbãtã dimineaþa.Marele Duce Dmitri Pavlovici, prinþul Feodor ºi prinþul Nikita, care eraufraþii prinþesei Irina, ºi Felix Iusupov au fost cu toþii prezenþi. Ei ºi alþii,printre care se numãra ºi fiul Marelui Duce Konstantin, au luat decizia cuceva timp în urmã sã-l îndepãrteze pe Rasputin, de numele cãruia se legadezonorarea imperiului ºi a Romanovilor. Au existat foarte multe zvonuripotrivit cãrora unul dintre fiii Marelui Duce Konstantin a fost desemnat sãînfãptuiascã crima, dar el „a ezitat“, astfel cã proiectul a fost amânat.

146

ANDREW COOK

Rasputin s-a întâlnit deseori cu Iusupov ºi cu cumnatul lui, precum ºi cualþi tineri Romanovi la Palatul Iusupov; la aceste întâlniri, când era beat, vorbeadespre accesul lui în cercul imperial ºi despre schimbãrile ministeriale. Numaila prorogarea neaºteptatã a Dumei din 16 decembrie s-a luat decizia finalã; uniiîl considerau pe Rasputin parþial responsabil. ªi pentru ca el sã nu devinãsuspicios, au invitat în noaptea aceea „câteva dintre doamnele prietene cuRasputin“.

Din raportul poliþiei din 17 decembrie ºi din alte informaþii obþinute dereporteri din rândul personalului de la Novoe Vremia reiese cã, la ora douãºi jumãtate dimineaþa, lui Rasputin i s-a spus cã trebuie sã moarã ºi a avutposibilitatea sã opteze între a se sinucide sau a fi împuºcat. I s-a dat unrevolver ºi el a tras la întâmplare spre Dmitri Pavlovici. S-a spart un ochi degeam ºi poliþia a auzit împuºcãtura. Rasputin a fost omorât, corpul lui fiindtransportat într-un loc necunoscut, probabil la Þarskoe Selo.

Acest raport pare sã punã laolaltã numeroase zvonuri ºi poveºti care aucirculat în Petrograd timp de douãzeci ºi patru de ore dupã incidentul de laPalatul Iusupov. Fiind o relatare cu caracter direct, documentul conþine unnumãr de declaraþii pe care unii autori nu au considerat necesar sã le verifice.Mai mult, se susþinea cã Rasputin i-a întâlnit adesea pe Iusupov ºi prinþiiFeodor ºi Nikita Romanov la Palatul Iusupov. Oricum, din rapoartele Ohraneicu privire la miºcãrile lui Rasputin reiese cã aceastã vizitã fatalã din noapteacrimei a fost prima ºi ultima pe care a fãcut-o la palat.

Deoarece vom prezenta în capitolul urmãtor raportul detaliat al lui Iusupov,despre crimã din 1927, vom face precizarea cã acesta era, de fapt a treiaversiune a asupra evenimentelor oferitã de el, cele douã anterioare fiindinterviurile date autoritãþilor pe 17 ºi 18 decembrie 1916, ºi raportul pe carei l-a înaintat lui Albert Stopford la Ialta, pe 6 iunie 1917, ºi pe care Stopfordl-a redactat ºi l-a intitulat „Adevãrul ºi autentica poveste a uciderii lui GrigoriRasputin“.3

În versiunea pe care Iusupov i-a relatat-o lui Stopford a declarat cãRasputin s-a lãsat cu greu convins sã vinã la palat. Iusupov a programatcrima pentru 16 decembrie, fiindcã pleca în Crimeea în seara urmãtoare.Nu au participat la petrecerea de la etajul clãdirii din Moika 92 decât DmitriPavlovici ºi Puriºkevici (Stopford nu l-a putut determina pe Iusupov sãrecunoascã cum cã au fost prezente ºi douã femei, deºi, întrucât poliþia levãzuse, el credea cã fuseserã acolo). Nici Marele Duce, nici Puriºkevici nul-au vãzut pe Rasputin în timp ce se aflau în palat. În sufrageria de la subsol,Rasputin „a afirmat cu certitudine“ cã Þarina intenþiona sã devinã regentãîn 10 ianuarie.

147


Aparent, Rasputin a bãut Madeira otrãvitã, în vreme ce Iusupov, careera „total abstinent“ nu a bãut nimic. Otrava fusese cumpãratã cu treisãptãmâni înainte ºi îºi pierduse din tãrie, astfel cã i-a provocat doar o starede somnolenþã lui Rasputin. Iusupov a urcat apoi la etaj ca sã ia revolverullui Puriºkevici. Dupã ce a coborât, l-a împuºcat pe Rasputin în partea stângã,mai jos de coaste, ºi l-a lãsat pe covorul din blanã de urs. Stopford subliniazãcã din raportul poliþiei reiese cã „a existat un moment când doamnele careau intrat în salonul de la parter au fost convinse sã pãrãseascã palatul“.Iusupov a coborât apoi ca sã vadã dacã Rasputin a murit, însã a constatat cãochii nu erau complet închiºi ºi cã strãluceau cu o „furie de tigru“. ApoiRasputin s-a ridicat cu o „uimitoare vitalitate“ ºi l-a apucat de gât pe Iusupov,încercând sã-l sugrume. Nu a reuºit decât sã-i smulgã epoleþii, înainte de ao lua la goanã pe scãri, ca sã þâºneascã afarã pe uºa neîncuiatã, spre curteainterioarã, unde a cãzut epuizat în zãpadã. Iusupov a urcat în fugã ca sã-lcheme pe Puriºkevici, care a ieºit ºi a tras patru focuri de armã în Rasputin.Douã dintre ele ºi-au ratat þinta, unul a pãtruns în ceafã ºi unul în frunte.

Apoi trupul a fost dus înapoi în casã în aºteptarea maºinii care trebuiasã se întoarcã (probabil dupã ce dusese femeile). L-au pus în maºinã ºi s-auîndreptat spre Insula Kristovski ºi i-au dat drumul într-o copcã fãcutã îngheaþa Nevei Mici. Iusupov s-a dus la Palatul Serghei cu Dmitri Pavloviciºi au rãmas acolo pânã când a plecat în Crimeea.

Stopford nu a fost atent la inadvertenþele din relatarea lui, cum ar firezultatele anchetei sau cercetarea balisticã, ceea ce fãceau absurdã declaraþialui Iusupov potrivit cãreia cele douã împuºcãturi ale lui Puriºkevici îl rãniserãîn ceafã ºi în frunte. Raportul autopsiei ºi fotografiile fãcute în acest momentindicau clar trei rãni provocate de împuºcãturi; una în partea stângã apieptului, a doua în partea dreaptã, în spate, ºi a treia în frunte.4

Dimpotrivã, familia lui Rasputin a prezentat o versiune foarte diferitã aevenimentelor.5 Conform spuselor fiicei lui Rasputin, Maria, Iusupov i-acerut lui Rasputin sã-l însoþeascã la palat pentru cã soþia lui, Irina, avea ocumplitã durere de cap. Când au ajuns la palat, Iusupov i-a spus lui Rasputincã Irina „dã o petrecere... ºi încearcã sã se descurce, deºi are o durere de capîngrozitoare“.6 Iusupov i-a sugerat ca ei sã aºtepte în camera de jos, unde i-aoferit lui Rasputin vinul otrãvit, prãjituri, bomboane ºi mâncãruri dulci.Rasputin, care „nu era amator de dulciuri“7, a refuzat mâncarea, dar a acceptatMadeira. Când Rasputin a început sã se neliniºteascã din cauza absenþeiîndelungate a Irinei, Iusupov i-a spus cã se duce sus s-o aducã. S-a întorsînsã cu un pistol pe care i-l dãduse Dmitri Pavlovici, urmat de dr. Lazovert,

148

ANDREW COOK

Dmitri Pavlovici, „alþi doi bãrbaþi“8, Suhotin ºi Puriºkevici. Rasputin a fostatacat de cei ºapte bãrbaþi. Când s-a ridicat de pe podea, Iusupov i-a tras unsingur glonþ în cap ºi Rasputin a cãzut pe spate pe blana albã de urs. Aurmat o luptã ºi mai îndârjitã, dupã care l-au lãsat sã moarã ºi s-au întors înbiroul de sus. În timp ce se aflau acolo, au auzit zgomot pe scãri ºi au ieºitîn grabã afarã. Au constatat cã Rasputin nu numai cã era în viaþã, dar încercasã se târascã în sus pe scãri ºi sã iasã pe uºa care ducea afarã, spre curteainterioarã.

Puriºkevici a alergat apoi în curte dupã el ºi a tras patru focuri, dar înraport nu se menþioneazã câte l-au atins pe Rasputin ºi unde. Trupul a fostapoi dus cu maºina în Insula Petrovski ºi aruncat în râu. În pofida rãnilorgrave, Rasputin pãrea sã fie încã în viaþã când l-au aruncat în apã, ºi a muritînecat. Dintre toate rapoartele, acesta prezintã cele mai multe similitudinicu cel al medicului legist. Potrivit raportului autopsiei, împuºcãtura în fruntea fost a treia, nu prima, ºi, deºi exista ceva apã în plãmâni, Rasputin nu amurit prin înec.9 Unul dintre „ceilalþi bãrbaþi“ se numea Pavel Stepanov,dar nimeni nu-l cunoºtea ca fiind un asociat al lui Iusupov ºi nici nu se ºtiasã fi avut mãcar o legãturã vagã cu povestea. Afirmaþia cã Rasputin nu s-aatins de mâncare a fost susþinutã de raportul autopsiei, reprezentând unuldin rezultatele avute în vedere de istoricii ruºi ºi de dramaturgul EdvardRadzinski, la optzeci ºi patru de ani dupã crimã, în biografia Rasputin –Ultimul cuvânt.10 Deºi relatarea lui Radzinski urmãreºte succesiunea faptelor,sfârºitul poveºtii diferã mult de versiunea tradiþional acceptatã.

Dupã Radzinski, Iusupov l-a împuºcat pe Rasputin în piept cu pistolulBrowning al lui Dmitri Pavlovici. Lãsându-l sã moarã în sufrageria de lasubsol, conspiratorii s-au întors în biroul de sus ca sã sãrbãtoreascãevenimentul împreunã cu cele douã femei la prezenþa cãrora se face referireîn raportul iniþial al poliþiei. S-a decis atunci cã cele douã femei trebuieduse acasã; ele au fost conduse în jos pe scãri, spre uºa micã, ºi trimise cumaºina lui Dmitri Pavlovici. Iusupov s-a întors în subsol ºi a descoperit cãRasputin nu murise. Alergând în sus pe scãri, a strigat: „Trage! Vrea sãiasã!“ Între timp, Rasputin ºi-a recãpãtat cunoºtinþa, s-a târât spre scarã ºi afãcut ultima încercare sã fugã în curte. Puriºkevici a alergat afarã dupã el ºia tras douã focuri, amândouã ratate. Din fericire, Dmitri Pavlovici era dejaîn curte ºi a tras douã focuri cu pistolul Browning pe care Iusupov i-lînapoiase – „primul foc l-a fãcut pe Rasputin sã se opreascã; al doilea, trasîn ceafã, l-a trântit la pãmânt în zãpadã“.11

Dupã Radzinski, Dmitri Pavlovici avea cele mai multe motive personale

149


ca sã-l omoare pe Rasputin – Rasputin a fost cel care i-a zãdãrnicit proiectulde a se cãsãtori cu Olga, fiica Þarului, vorbindu-i lui Nicolae desprehomosexualitatea sa. De asemenea, Rasputin a provocat o rupturã în familiaRomanov ºi în familia apropiatã a tatãlui sãu.12 Oricât de plauzibile ar fimotivele prezentate de Radzinski, povestea este infirmatã de probele oferitede medicina legalã.

Dacã Dmitri Pavlovici a tras cu adevãrat al doilea ºi al treilea foc cuacelaºi pistol Browning pe care i l-a dat la început lui Iusupov ca sã tragãprimul foc, atunci ar fi de aºteptat ca toate cele trei rãni sã fie provocate degloanþe de acelaºi calibru. Însã raportul autopsiei, pe care l-am amintit deja,stabileºte clar cã „gloanþele provin de la revolvere de calibre diferite“.13

Mai mult, raportul autopsiei ºi fotografiile aferente arãtau cã glonþul tras încap „a lovit victima în frunte“14, „nu în ceafã“15, aºa cum menþiona Radzinski.Mult mai convingãtoare, în sensul eliminãrii acestei teorii, sunt concluziilecercetãrilor ulterioare care au revãzut dovezile autopsiei din 1916, cele mairecente dintre ele16 indicând cã rana fatalã din frunte nu ar fi putut fi fãcutãcu pistolul Browning pe care îl avea Dmitri Pavlovici în noaptea aceea.

În acelaºi an în care apãrea biografia Ultimul Cuvânt, alt dramaturgrus, Oleg ªiºkin, a publicat o carte17 în care îºi expunea propriile pãreridespre moartea lui Rasputin. ªiºkin începe prin a analiza zvonurile carecirculau în epocã despre amestecul britanicilor. Pornind de la raportul luiSir Buchanan despre audienþa lui la Þar în timpul cãreia Nicolae ºi-a exprimatvagi suspiciuni în privinþa amestecului britanicilor, el a început sã-i cercetezepe cei care nu erau numiþi individual. A conchis în cele din urmã cã lt.-col.Sir Samuel Hoare, ºeful Misiunii Secrete Britanice, a fost un misterios prietende facultate cu Iusupov ºi cã el a tras glonþul fatal în fruntea lui Rasputin. Încontinuare, ªiºkin a presupus cã, vorbind cu Puriºkevici despre intenþia dea-l „lichida“ pe Rasputin, Hoare s-a întors la Palatul Iusupov în noapteacrimei ºi a intrat pe uºa lateralã de la numãrul 92.18 Dupã ce Iusupov i-aarãtat cadavrul lui Rasputin, Hoare se pare cã ar fi ieºit prin uºa neîncuiatãprin care intrase. Asta, în viziunea lui ªiºkin, i-a dat lui Rasputin ultimaºansã de a scãpa. Când Hoare era aproape de poartã, Rasputin a ieºit fuga încurte pe uºa descuiatã, urmat la o oarecare distanþã de Puriºkevici. Încercãrilelui nereuºite de a-l împuºca pe Rasputin din spate l-au lãsat pe Hoare fãrãalternativã. Pentru a-l împiedica pe Rasputin sã fugã, a tras spre silueta carese profila în umbrã, þintindu-l fatal în frunte.

Pe lângã serioasele dubii pe care trebuie sã le fi ridicat (ºi care urmeazãsã fie analizate în capitolul 11) faptul cã Rasputin chiar a fost în stare sãpãrãseascã sufrageria din subsol, sã urce scãrile în fugã sau sã alerge de-a

150

ANDREW COOK

lungul curþii, ºi identitatea lui Hoare ca fiind misteriosul bãrbat estediscutabilã.

Hoare era cu adevãrat absolvent al Oxford University, ca ºi Iusupov,deºi în urma unei cercetãri fãcute la New College, rapoartele Oxford arãtaucã Hoare a fost înmatriculat în octombrie 1899 ºi a absolvit studiile clasiceîn 1901, iar istoria modernã în 1903. Iusupov, în schimb, a fost înmatriculatîn octombrie 1909 ºi a absolvit în 1912. Prin urmare, nu au fost prieteni înperioada studiilor – de fapt, nu existã nicio dovadã cã Hoare ºi Iusupov s-auîntâlnit vreodatã în viaþa lor, nici mãcar la universitate.

Aºa cum am consemnat deja, când Hoare a aflat de complot de laPuriºkevici, nu l-a luat în serios. În noaptea crimei se pare cã a fost acasã cunevasta ºi a avut musafiri la masã.19 Deºi poliþia l-a invitat sã vadã corpullui Rasputin dupã ce a fost descoperit, Hoare nu a acceptat, aºa cum pretindeªiºkin, din cauza unui puseu al bolii sale recurente.20

Luând în considerare versiunile evenimentelor oferite de cei care nu aufost prezenþi în noaptea crimei, se impune compararea rapoartelor celor treiindivizi care au luat parte activã la evenimente – Iusupov, Puriºkevici ºiLazovert.

151


10

A FOST ODATÃ

În 1918, V.M. Puriºkevici ºi-a publicat relatarea despre uciderea luiRasputin în limba rusã, iar dupã moartea lui, aceasta a fost reeditatã la Parisîn 1923. Jurnalul lui Puriºkevici este departe de a pune într-o luminã favorabilãevenimentele din noaptea aceea, dar cuvântul „incompetent“ pare sã nu fiexistat în vocabularul lui. Îºi începe povestea cu evocarea momentelor dinseara de vineri, 16 decembrie, devreme. A stat toatã ziua în trenul-spital,citind, afirmaþie care nu corespunde cu spusele lui Maklakov cum cã l-a întâlnitpe Puriºkevici în Dumã, târziu dupã-amiazã, dar nu conteazã.

A intenþionat sã plece din staþia Varºovia pe la opt ºi jumãtate seara ºisã ia un tramvai ca sã ajungã la sediul Dumei. Aici ar fi urmat sã stea, „casã-ºi omoare timpul“, pânã la miezul nopþii, când dr. Lazovert, ºoferul luiîn uniformã, ar fi trebuit sã-l ia de la turnul cu ceas al Dumei ca sã-l ducã laPalatul Iusupov. Pentru orice eventualitate, la ora ºapte ºi-a pus în buzunarrevolverul Savage ºi un box de alamã.

A pornit la drum târziu; a plecat din staþie la nouã ºi jumãtate ºi a merspuþin cu tramvaiul pânã la clãdirea Dumei, pustie, ºi cu holul neluminat.Nu se întrunise cvorumul, aºa cã ºedinþa nu mai avusese loc. Nu-i rãmâneaaltceva de fãcut decât sã-l punã pe portar sã-i deschidã biroul preºedinteluiCamerei Deputaþilor ca sã poatã sã scrie câteva scrisori ºi sã-l aºtepte peLazovert.

ªi-a petrecut o orã cu scrisorile, dar la unsprezece fãrã un sfert nu maiavea nimic de fãcut. Nu voia sã se învârteascã pe stradã îmbrãcat în uniformãmilitarã.

Am decis sã-mi petrec restul timpului la telefon ºi, sunând-o peuna dintre doamnele care-mi era prietenã, actriþa N., am sporovãitcu ea pânã dupã unsprezece.

152

ANDREW COOK

Nu mai puteam prelungi ºederea în Dumã, aºa cã am îmbrãcathaina ºi am ieºit afarã pe trotuar. Cum ceasul din turnul Dumei arãtaora 11,15, am aruncat scrisorile în cutia de scrisori ºi am început sãhoinãresc pe strãzile învecinate. Vremea era plãcutã. Nu pãreau sã fiemai mult de douã sau trei grade sub zero ºi începuse sã ningã uºor.1

Minutele treceau „ca o eternitate pentru mine“ ºi la ora stabilitã nu eranici urmã de Lazovert. Când maºina a apãrut dupã ceva mai mult de cinciminute, era supãrat ºi s-a rãstit la doctor, care a spus cã a avut o panã.

Au luat-o spre Palatul Iusupov. Curtea interioarã de la numãrul 92 aveaun grilaj de fier [sic] care o separa de stradã ºi douã rânduri de porþi defier... pe care nimeni nu ºi-a amintit sã le deschidã.

Crezând cã era prea devreme, Puriºkevici ºi Lazovert au mai umblat untimp, înconjurând scuarul de la Mariinski Teatr, ºi s-au întors spre palatprin aleea Pracesni. Porþile continuau sã fie închise.

Puriºkevici, care era deja iritat, se plictisise. Au oprit în faþa porþilorprincipale ale palatului.

Am sunat. Un soldat mi-a deschis uºa ºi, fãrã sã-mi scot haina, darprivind în jur ca sã vãd cine mai era în foaier (am vãzut doar unbãrbat îmbrãcat în uniformã militarã, ºezând pe o bancã), m-am întorsspre uºa din stânga ºi am intrat în apartamentul ocupat de tânãrulIusupov.2

A intrat înãuntru ºi i-a gãsit pe Iusupov, Suhotin ºi Dmitri Pavlovici înbirou. I-au reproºat lui Puriºkevici cã a întârziat. Iusupov a ieºit ca sã deschidãporþile ºi Lazovert a apãrut în haina lui de ºofer, putând acum sã parchezemaºina, conform planului, aproape de uºa care dãdea în curte. Toþi au luat-oîn jos, spre sufragerie, unde masa de ceai era „plinã de prãjituri ºi altedelicatese“. Camera de la subsol pãrea de nerecunoscut, mobilatã cu bun-gust. Au mâncat ºi au bãut în tihnã, ºtiind cã Iusupov nu trebuia sã pleceînainte de douãsprezece ºi jumãtate ca sã-l ia pe Rasputin. Apoi ºi-auîndreptat atenþia spre otravã. Dr. Lazovert ºi-a pus mãnuºile „pe care le-aprocurat Iusupov“ ºi a zdrobit „bucãþile“ de cianurã de potasiu cu cuþitul,pe o farfurie. Erau douã feluri de prãjituri, umplute cu o cremã roz ori cuciocolatã. Ridicând capacul prãjiturii roz, a pus cianura înãuntru. Cealaltãprãjiturã roz era tãiatã ºi lãsatã pe jumãtate mâncatã pe farfurie. Lazovert aars apoi mãnuºile. ªemineul a început sã fumege. ªi-au petrecut urmãtoarelezece minute aerisind încãperea.

153


Odatã ajunºi în camera de picturã,

Iusupov a luat douã fiole cu cianurã de potasiu din biroul lui ºii-a dat una lui Dmitri Pavlovici ºi una mie. La douãzeci de minutedupã ce Iusupov a plecat ca sã-l aducã pe Rasputin, le-am pus îndouã din cele patru pahare care erau aºezate în spatele sticlelor, pemasã, în sufrageria de la subsol.3

La unu douãzeci ºi cinci, Lazovert, în uniformã de ºofer, ºi Iusupov, înhainã cu gulerul ridicat, au plecat. Suhotin s-a dus sã vadã dacã funcþioneazãgramofonul. Puriºkevici ºi-a pus pistolul greu, Savage, pe masã. Tãceau cutoþii ºi se întrebau dacã pot sã fumeze, pentru cã mirosul de trabuc sau deþigãri i-ar putea stârni bãnuielile lui Rasputin. Puriºkevici a subliniat pentruprima datã cã Rasputin insistase ca niciun bãrbat sã nu fie prezent în noapteacând va sosi la palat. Puriºkevici ºi Dmitri Pavlovici s-au dus jos ca sãaranjeze vinul din pahare. S-au întors apoi în biroul de sus, au aºteptat ºi,când s-a auzit maºina, Suhotin a potrivit gramofonul ºi i-a dat drumul sãcânte Yankee Doodle – „o melodie care mã urmãreºte ºi acum“.

Pe de altã parte, avem punctul de vedere al lui Iusupov.Ziua fatalã a sosit. Trebuia sã fie o crimã de lux. Eroul nostru, un designer

manqué, s-a întors dupã prânz de la palatul socrilor ca sã-ºi petreacã dupã-amiaza supraveghind aranjarea mobilei în subsolul boltit.

Bolþile îl împãrþeau în douã; jumãtatea mai mare urma sã fiefolositã ca sufragerie. Din cealaltã jumãtate, scara... ducea în cameramea la etajul de deasupra... Pereþii erau din piatrã cenuºie, podeauadin granit...

Când am sosit, i-am gãsit pe muncitori ocupaþi cu aranjareacovoarelor ºi a perdelelor. Trei vase mari roºii de porþelan chinezescerau deja aºezate în niºele din pereþi. Diferite obiecte pe care le-amales eu erau aduse înãuntru: scaune sculptate din lemn de stejar,mãsuþe acoperite cu broderii vechi, pocaluri de fildeº ºi multe altecuriozitãþi... Amintesc îndeosebi un anume scrin incrustat cu abanos,plin cu o mulþime de oglinjoare, coloane mici de bronz ºi sertaresecrete. Pe el era un crucifix din rocã de cristal ºi argint, un exemplarsplendid din secolul al ºaisprezecelea, o capodopreã a maeºtriloritalieni. Pe poliþa din granit roºu a cãminului se aflau boluri aurii,farfurii de majolicã anticã ºi grupuri statuare din fildeº. Un covormare persan acoperea podeaua ºi, în colþ, în faþa scrinului incrustatcu abanos, era întinsã o blanã albã de urs.

154

ANDREW COOK

În mijlocul camerei se afla masa la care Rasputin avea sã beaultimul pahar de ceai.

Cei doi servitori ai mei... m-au ajutat sã aranjez mobila. Le-amcerut sã facã ceai pentru ºase persoane, sã cumpere biscuiþi ºi prãjituriºi sã aducã vin din pivniþã. Le-am spus cã aºtept câþiva prieteni launsprezece seara ºi cã ei vor sta în camera de serviciu pânã când osã sun dupã ei.4

ªi-a petrecut mare parte din searã rugându-se în Catedrala Fecioareidin Kazan. Când s-a întors, a fost încântat de rezultatul eforturilor sale:

Frumos mobilatã ºi bine luminatã, aceastã camerã de la subsolîºi pierduse aerul sinistru. Samovarul fumega pe masã, înconjurat defarfurii pline cu prãjituri ºi delicatese pe care Rasputin le apreciaatât de mult. O mulþime de pahare ºi sticle erau alãturi. Lãmpi vechicu sticlã coloratã luminau camera din tavan; cele douã portières greledin damasc roºu erau lãsate în jos.

În cãmin, un buºtean trosnea ºi arunca scântei pe dalele de piatrã.Aveam senzaþia cã, orice s-ar întâmpla, evenimentele din noapteaaceea vor rãmâne pentru totdeauna îngropate în încãperea liniºtitã,cu pereþi groºi.5

Ãsta trebuie sã fi fost un gând reconfortant.A sunat un clopoþel; Dmitri Pavlovici ºi ceilalþi au sosit. Odatã ajunºi

în sufrageria de la subsol, Iusupov a luat „cutia cu otravã“ de dupã cupele ºiprãjiturile de pe masã. Trei prãjituri erau cu glazurã de ciocolatã ºi trei cuglazurã de migdale. Dr. Lazovert ºi-a pus mãnuºile ºi a scos cristalele dincutie. Le-a zdrobit ºi le-a strecurat sub glazura de ciocolatã.

Vor pune mai târziu cristalele de cianurã în pahare, ca sã nu se evaporecianura. Dr. Lazovert „ne-a asigurat cã doza era mult mai puternicã decâtera necesar ca sã provoace moartea“. Au rãvãºit camera. Lazovert ºi Iusupovau plecat; ceilalþi trebuiau sã urce în birou mai târziu. Dr. Lazovert a ieºitca sã porneascã maºina, în timp ce Iusupov îmbrãca haina ºi îºi punea pãlãria.

Ajungând în strada Gorohovaia, Iusupov a avut un scurt schimb decuvinte cu paznicul ºi a urcat scãrile din spate pe un întuneric beznã. Rasputinl-a bãgat în casã prin bucãtãrie. Iusupov a simþit cã cineva îl urmãreºte din„camera alãturatã“. Iusupov a fost singurul martor la evenimentele care auurmat:

155


Am mers în dormitorul lui, care era parþial luminat de o lampãdin colþ, aºezatã în faþa icoanelor. Rasputin a aprins o candelã. Amobservat cã patul era nefãcut – probabil cã se odihnea. Haina lui deblanã ºi cãciula de castor erau pregãtite. Pe duºumea se afla o perechede ºoºoni.

Era îmbrãcat într-o cãmaºã albã de mãtase brodatã cualbãstrele ºi încins cu o cingãtoare groasã, zmeurie, cu ciucurimari, cu pantaloni largi de catifea neagrã ºi cizme înalte, nou-nouþe. Pãrul ºi barba erau pieptãnate cu grijã. Când s-a apropiatde mine, am simþit un miros de sãpun ieftin. Fãrã îndoialã cãdãduse mare atenþie toaletei sale în seara aceea; nu l-am vãzutniciodatã atât de curat ºi de îngrijit.6

Rasputin ar fi vrut sã meargã împreunã la þigani. Era îngrijorat la gândulcã mama lui Iusupov s-ar putea afla la palat; ºtia cã nu-l plãcea deloc. ªiapoi a spus:

ªi ce crezi? Protopopov a trecut pe aici astã-searã ºi m-a fãcutsã promit cã o sã stau acasã în urmãtoarele câteva zile. „Vor sã teomoare“, a spus el. „Oameni rãuvoitori au complotat împotriva ta.“

Alungându-ºi îngrijorarea, s-a hotãrât sã plece cu Iusupov. Înainte de aieºi din încãpere, a deschis un cufãr plin cu bani strânºi în teancuriîmpachetate în ziar. I-a vorbit despre nunta fiicei sale. A stins candela, apoiau plecat.

Dupã o slãbiciune de moment, Iusupov ºi-a recãpãtat stãpânirea de sineîn timp ce se îndreptau spre Palatul Iusupov.

S-au apropiat de intrarea lateralã ºi Iusupov l-a introdus pe Rasputinprin uºa micã. Dintr-odatã, Rasputin a auzit un cântec american la ungramofon de deasupra ºi a întrebat dacã avea loc o petrecere acolo. Iusupovi-a spus cã Irina se distra cu câteva prietene ºi o sã vinã curând sã seîntâlneascã cu el. L-a condus apoi în sufrageria de la subsol.

Musafirul a refuzat ºi ceaiul, ºi cafeaua. S-au aºezat la masã ºi au începutsã discute despre prietenii comuni – Golovina ºi Vîrubova. Dupã un timp,Iusupov i-a oferit ceai ºi biscuiþi. Mai târziu, prãjituri. Rasputin nu a vrutnimic din toate astea; erau prea dulci, a spus el. Apoi a mâncat toatã farfuria.N-au avut niciun efect.

Iusupov l-a îndemnat sã bea puþin vin de Crimeea. La început i-a datvin într-un pahar curat ºi abia mai târziu, când a schimbat vinul cu Madeira,l-a pãcãlit cu bãutura din paharul care avea pe margine cristale de cianurã.

156

ANDREW COOK

... a bãut încet, cu înghiþituri mici, exact ca un cunoscãtor.Chipul i-a rãmas impasibil; doar din când în când îºi ducea mâna

la gât, ca ºi cum ar fi avut uºoare dificultãþi la înghiþit.

Dupã trei pahare de Madeira, Rasputin încã aºtepta ca petrecerea Irineisã se termine ºi sã dea ochii cu ea, în liniºte. Iusupov se gândea cã victimao sã capoteze.

Un conflict mut pãrea sã fi izbucnit între noi. Eram agasat.Simþeam cã mã înfruntã cu ochii lui satanici. Am început sã-mi pierdcontrolul. Aveam o stranie senzaþie de amorþealã. Capul mi seînvârtea... Nu mai vedeam nimic... Nu ºtiu cât a durat asta...

Iusupov ºi-a revenit ºi i-a oferit lui Rasputin o canã de ceai; Rasputin aacceptat, spunând cã e însetat. Apoi i-a cerut lui Iusupov sã cânte la chitarãºi voce, ceea ce a ºi fãcut... Curând, „acele ceasornicului arãtau douã ºijumãtate“. ªi de sus se auzea mult zgomot. Iusupov s-a dus sã vadã ce seîntâmplã.

Între timp, ceilalþi erau asudaþi (revenim la punctul de vedere al luiPuriºkevici). Lazovert, „ºoferul“, s-a târât sus ca sã-ºi schimbe uniforma,apoi cu toþii, acoperiþi de muzica de la gramofon, s-au dus sã ascultezgomotele care se auzeau din sufrageria de la subsol. Iatã cum descriePuriºkevici scena:

Ne îngrãmãdisem cu toþii: eu eram primul pe scarã, cu boxul dealamã în mânã; în spatele meu se afla Marele Duce; în spatele lui lt.Suhotin; ultimul era dr. Lazovert.

Au stat pe scãri aproape o jumãtate de orã, nervoºi, punând iar ºi iarplaca cu Yankee Doodle. Au ascultat ce se întâmplã în spatele uºii, apoi aurevenit în birou.

Iusupov a venit ºi le-a spus cã Rasputin nu voia nici sã mãnânce, nici sãbea. Ce era de fãcut? Dmitri Pavlovici i-a spus sã se întoarcã jos imediat,fiindcã dacã Rasputin venea dupã el, îi va vedea pe toþi ºi va deveni suspicios– „ºi atunci trebuia ori sã-l lase sã plece, ori sã termine totul cu tãrãboi –ceea ce putea avea consecinþe grave“. Felix s-a întors la subsol. Ceilalþiºi-au reluat poziþia iniþialã, pe scãri. O jumãtate de orã mai târziu au auzit opocniturã de dop ºi pahare ciocnite. (Prin pereþii solizi, prin draperii ºi uºacu portière groase, aºa pãrea.) Apoi s-a fãcut liniºte. Dmitri a crezut cã numai aveau mult de aºteptat. S-au întors în birou.

157


Cincisprezece minute mai târziu, Iusupov a urcat, palid la faþã. Rasputinmâncase toate prãjiturile, bãuse douã pahare de vin otrãvit ºi nimic nu seîntâmplase, „absolut nimic“ – Rasputin vãrsa ºi scuipa, dar asta era tot. ªise supãrase fiindcã Irina nu mai venea. Iusupov îi spusese cã ar trebui sãcoboare în zece minute.

Ceilalþi l-au sfãtuit sã se ducã jos din nou ºi sã mai aºtepte cinci minuteca otrava sã-ºi facã efectul. Când a plecat, Puriºkevici a spus cã Lazovert,care era curajos ºi de neclintit când se afla în zona de luptã sub tirul gloanþelor,a fãcut o crizã de nervi. Era „roºu ca sfecla, de parcã suferise un atac deapoplexie“ ºi a plecat. Dupã un timp nedeterminat a revenit, „palid ºiistovit“, ºi a spus cã e bolnav, dupã care s-a întors la maºinã ºi a cãzut cufaþa în zãpadã. Asta l-a ajutat sã-ºi revinã.

Iusupov s-a întors; era lipsit de orice speranþã. Dmitri Pavlovici le-aspus sã abandoneze planul ºi sã-l lase pe om sã plece. Dar Puriºkevici arãmas ferm pe poziþie.

„Niciodatã!“ am exclamat. „Înãlþimea Voastrã, nu înþelegeþi cãdacã pleacã astãzi, scapã pentru totdeauna? Credeþi cã se va întoarcemâine la Iusupov dupã ce ºi-a dat seama cã a fost pãcãlit? Rasputinnu face asta!“ Am continuat cu voce ºuieratã, accentuând pe fiecarecuvânt, „nu se poate ºi n-o sã-l lãsãm aici în viaþã... Dacã otravanu-ºi face efectul... va trebui sã-l rãpunem cu mâinile noastre. Orimergem cu toþii jos, ori lãsaþi asta în seama mea. O sã-l pun la pãmântfie cu revolverul Savage, fie o sã-i zdrobesc þeasta cu boxul. Ce ziceþide asta?“

Au început sã se târascã pe scãri în ºir, în spatele lui Puriºkevici careavea boxul în mânã. Lazovert a adus ºi bastonul de cauciuc, deºi spunea cãse îmbolnãveºte dacã îl foloseºte. Dar Puriºkevici n-a coborât decât o treaptãsau douã, când Dmitri Pavlovici i-a spus sã se opreascã, ºi l-a tras pe Iusupovdeoparte. Ceilalþi s-au întors în birou. Când Dmitri Pavlovici ºi Iusupov auintrat, au cãzut de acord ca Iusupov sã-l împuºte pe Rasputin. „Va fi mairapid ºi mai simplu“, a spus prinþul, apoi a luat un Browning din sertarulbiroului ºi a coborât scãrile.

Cinci minute mai târziu au auzit o împuºcãturã, un strigãt ºi zgomotulunui corp cãzând pe podea. Au alergat pe scãri ºi au nãvãlit prin uºa de lasubsol, ºi unul dintre ei a atins comutatorul lãsându-i pe toþi în beznã.

Au bâjbâit dupã comutator, l-au rãsucit ºi l-au vãzut pe Rasputin întins

158

ANDREW COOK

pe blana de urs ºi pe Iusupov, în picioare lângã el, cu revolverul la spate. Nuse vedea nicio urmã de sânge. „Evident era o hemoragie internã – glonþul apãtruns prin pieptul lui Rasputin ºi nu a ieºit afarã.“

Dmitri Pavlovici a presupus cã trebuie sã fie vreo patã, aºa cã l-au traspe Rasputin pe partea cu dale a podelei, „cu picioarele spre fereastra dinsprestradã ºi capul spre scara pe care am venit“. Nu era sânge pe covor. S-auînvârtit în jurul corpului, îngroziþi de bizareria situaþiei ºi de forþa bãrbatuluicare zãcea în faþa lor în cãmaºa lui albã brodatã, cu pantaloni de catifea ºicizme splendide. Apoi au ieºit cu toþii, „stingând lumina ºi lãsând uºaîntredeschisã“.

Relatarea lui Iusupov, publicatã la distanþã de nouã ani faþã de cea a luiPuriºkevici, era întrucâtva diferitã. Când a urcat pe scãri prima datã, DmitriPavlovici, Suhotin ºi Puriºkevici au alergat spre el agitându-ºi pistoalele ºiîntrebând ce s-a întâmplat. El le-a spus cã Rasputin era nevãtãmat ºi audecis sã se ducã jos împreunã ºi sã-l sugrume. Când se pregãteau sã coboare,Iusupov i-a chemat înapoi în birou; nu era exclus ca Rasputin, care avea oforþã ieºitã din comun, sã-i punã la pãmânt pe toþi. În cele din urmã i-aconvins pe ceilalþi cã el personal trebuia sã-l împuºte.

A luat revolverul lui Dmitri ºi a coborât scãrile.Rasputin ºedea pe un scaun la masã, pãrând puþin palid. Iusupov s-a

aºezat alãturi de el. Rasputin a mai cerut vin ºi i-a propus sã meargã laþigani. Iusupov i-a mai turnat un pahar. Avea pistolul ascuns la spate. S-aridicat ºi s-a dus spre crucifix, oprindu-se sã-l admire.

Rasputin l-a urmat. A spus cã preferã dulãpiorul ºi a început sã deschidãsertãraºele ºi uºiþele.

„Grigori Efimovici, mai bine ai privi crucifixul ºi ai spune orugãciune înaintea lui.“

Rasputin m-a privit cu uimire ºi pe chipul lui a apãrut o umbrãde spaimã... A venit direct spre mine, m-a privit fix în faþã ºi am avutimpresia cã citeºte în privirea mea un lucru la care nu se aºtepta. Amînþeles cã sosise momentul. „Dumnezeu sã-mi dea puterea sã termintotul“, am gândit ºi am scos pistolul la ivealã. Rasputin încã stãteanemiºcat în faþa mea. Cu capul întors spre dreapta ºi ochii pe crucifix.

„Unde sã þintesc“, am gândit. „În tâmplã sau în inimã?“Fulgere pãreau cã-mi strãbat corpul. S-a auzit un urlet ca de fiarãsãlbaticã ºi Rasputin a cãzut cu toatã greutatea pe spate, pe blanade urs.

159


Ceilalþi au alergat în jos pe scãri, dar brusc s-a fãcut întuneric. Cândlumina a fost aprinsã din nou, l-au vãzut pe Rasputin zãcând, cu ochii închiºi.„Era o patã micã roºie pe cãmaºa lui.“ Începea sã se liniºteascã. Glonþultrecuse prin inimã; murise. Dmitri Pavlovici a mutat corpul de pe covor, austins lumina, au pãrãsit camera, au închis uºa ºi au urcat scãrile.

Acum trebuiau sã decidã ce sã facã cu victima. Lazovert, ca ºofer, DmitriPavlovici ºi Suhotin, îmbrãcat cu hainele lui Rasputin, urmau sã plece, aºacum plãnuiserã, în direcþia strãzii Gorohovaia, ca sã convingã orice urmãritordin Ohrana cã Rasputin a ieºit în timpul nopþii, dar de fapt ca sã ia cu eicâteva din hainele lui Rasputin ºi sã le ardã în staþia Varºovia. Trebuia sã seducã pânã în staþia Varºovia cu maºina lui Puriºkevici, urmând sã se întoarcãapoi cu trãsura la Palatul Serghei, ca sã ia maºina lui Dmitri Pavlovici. Cuaceasta trebuia sã se întoarcã în Moika pentru a lua cadavrul.

Au plecat; Iusupov ºi Puriºkevici au rãmas în urmã ºi au schimbat pãreridespre viitorul Rusiei, „eliberatã acum pentru totdeauna de geniul rãului“.

În mijlocul conversaþiei noastre am fost deodatã cuprins de unvag sentiment de neliniºte: m-am simþit stãpânit de dorinþa de a coborî,în sufragerie. Am coborât ºi am deschis uºa.

Rasputin zãcea nemiºcat, dar când l-am atins am descoperit cãera cald încã. I-am luat pulsul. Nu mai bãtea.

Din ranã picura o dârã de sânge care cãdea pe podeaua de granit.

Iusupov a atins trupul ºi l-a scuturat; a cãzut înapoi fãrã viaþã. A rãmaspuþin în picioare, gata sã plece, când

atenþia mi-a fost atrasã de un tremur uºor al pleoapei stângi. M-amaplecat peste el ºi i-am examinat faþa. Începuse sã se miºte convulsiv.Miºcãrile erau din ce în ce mai ample. Dintr-odatã, ochiul lui stângs-a deschis pe jumãtate. ªi imediat dupã aceea a ridicat pleoapadreaptã. ªi amândoi ochii – ochii lui Rasputin – erau fixaþi asupramea cu o expresie de urã diabolicã.

Iusupov a încremenit pe loc. Rasputin s-a ridicat în picioare, urlând, ºil-a apucat „ca un fier înroºit în foc“ de umãr ºi „a încercat sã mã strângã degât“, repetând mereu numele prinþului cu „un ºuierat rãguºit“. Dar, „cu unefort supraomenesc, am reuºit sã mã eliberez“.

Rasputin a cãzut din nou pe podea. Iusupov a alergat pe scãri strigânddupã Puriºkevici. Îi dãduse propriul pistol lui Dmitri Pavlovici, aºa cã era

160

ANDREW COOK

neînarmat, ºi, cum Puriºkevici a scos pistolul lui din toc, au fost alarmaþi dezgomotul de pe scãri. Iusupov a nãvãlit în birou, a apucat bastonul de cauciucºi s-a întors pe scãri. Rasputin a urcat spre ei „urlând ºi gâfâind ca un animalrãnit“. Cu un efort supraomenesc, s-a îndreptat spre uºa care ducea în curte.

Iusupov credea cã uºa era încuiatã ºi Dmitri Pavlovici ºi ceilalþi auchei. S-a înºelat. Rasputin a dispãrut prin uºã în întunericul de afarã.Puriºkevici s-a luat dupã el ºi a tras de douã ori.

Iusupov s-a gândit: Rasputin o sã scape pe poartã. Aºa cã:

am alergat cãtre intrarea principalã...

A strãbãtut biroul, a lãsat în urmã camerele valetului, apoi apartamentulcare fusese redecorat pentru el, pentru Irina ºi copil; a trecut prin budoarulIrinei, cu elegantul ei alcov de argint cu coloane din marmurã Diana ºi cutavanul boltit, pictat cu pãsãri ale paradisului; a trecut pe lângã cada luide baie sãpatã în marmurã ºi camera sa cu scaune ºi canapea art nouveautapisate cu mãtase; a lãsat în urmã camera de studiu cu dulapurile ei cuuºi ornamentate, cu placã de marmurã de Karelia deasupra cãminului ºiparchet de mesteacãn; a trecut prin grãdina de iarnã cu ferigi ºi pilaºtri demarmurã verde; a strãbãtut sala micã de bal cu stâlpi ºi parchet incrustat ºia ajuns în clãdirea principalã. Þinându-ºi respiraþia, a alergat de-a lungulpivniþelor de dedesubt, care duceau spre marea enfilade a camerelor de laprimul etaj – cea roºie, cea verde, cea albastrã, marea rotondã, mica rotondã– de-a lungul galeriilor de picturã cu pânzele lui Canova acoperite depraf, cu Rubenºii ºi nenumãraþi Rembrandt tãcuþi; a strãbãtut camerelemaure cu lãmpile lor filigranate; a trecut cu privirea împãienjenitã pe lângãsutele de nimfe din onix ºi naiade, prin holul cu bãnci, prin sala de banchete,prin sala de bal, prin camera anticã, prin camera romanã ºi prin teatru; ºi,în fugã, a strãbãtut colosalul foaier baroc de marmurã, apoi a ieºit afarãprin uºile de stejar ºi

... am alergat de-a lungul cheiului Moika, spre curte, sperând, în cazulîn care Puriºkevici îl pierduse, sã-l opresc pe Rasputin la porþi.

A auzit încã douã împuºcãturi. Rasputin a cãzut lângã mormanul dezãpadã. Puriºkevici a stat în picioare deasupra lui un moment, apoi s-a întorsºi a intrat în casã.

161


Iusupov, „dupã ce s-a uitat în jur ºi a constatat cã strada este goalã ºi cãîmpuºcãturile nu au atras atenþia“, a trecut peste mormanul de zãpadã ºi avãzut cã Rasputin era mort. „În tâmpla stângã se deschidea o ranã mare,care, aºa cum am aflat mai târziu, a fost provocatã de cãlcâiul lui Puriºkevici.“

Dar oamenii se apropiau din douã pãrþi.

Puriºkevici relateazã o altã poveste. Vãzând cadavrul ºi alergând susalãturi de ceilalþi, a lãsat uºa întredeschisã. El face observaþia cã trecuse deora trei dimineaþa ºi cã trebuia sã se grãbeascã. Suhotin a îmbrãcat haina deblanã a lui Rasputin ºi galoºii, ºi ºi-a tras mãnuºile. Lazovert ºi-a pus dinnou uniforma de ºofer. Au plecat în maºina lui Puriºkevici, cu DmitriPavlovici, gonind spre staþia Varºovia, aºa cum plãnuiserã, ca sã ardã hainelelui Rasputin în vagonul de pasageri al trenului, „unde soba era fierbinte“.

Iusupov l-a pãrãsit pe Puriºkevici în birou ºi s-a îndreptat spreapartamentele lui, trecând prin hol ºi prin apartamentele pãrinþilor lui, goaleîn momentul acela, pentru cã ei erau plecaþi din oraº. Puriºkevici a fumat oþigarã ºi s-a calmat. Apoi, împins de o „forþã interioarã“, ºi-a luat pistolul ºi

... sub presiunea acestei forþe misterioase, am pãrãsit biroul a cãruiuºã dinspre hol era închisã ºi am ajuns în coridorul comun.

Înaintasem mult pe culoar când am auzit paºi în spate, lângã scãri,apoi zgomotul unei uºi – care se deschidea spre sufrageria unde zãceaRasputin – pe care intra o persoanã. Evident, uºa nu era închisã.

În clipa urmãtoare a auzit strigãtul sãlbatic al lui Iusupov în spate –„Trage, Puriºkevici! Trage! Este viu! O sã scape!“ Iusupov „alerga þipând“în sus pe scãri, alb ca foaia de hârtie, cu ochii ieºiþi din orbite. A trecut dePuriºkevici, apoi prin uºa de la holul principal ºi prin apartamentele pãrinþilorsãi (când Puriºkevici ºi-a dat seama, el era departe). Puriºkevici a auzit

... paºi grei, iuþi îndreptându-se spre uºa care ducea în curte... Trebuiasã acþionez imediat, aºa cã, fãrã sã-mi pierd capul, am scos pistolulSavage din buzunar, l-am armat ºi am alergat în jos pe scãri.

Afarã, a þintit în Rasputin, alergând repede prin zãpada depusã lângãgard. Rasputin striga „Iusupov, Iusupov, o sã-i spun Þarinei totul“ ºi acum,pentru cã „puterea lui, vitalitatea sa fenomenalã dispãruse... am alergat dupãel ºi am tras“.

162

ANDREW COOK

A ratat. Nici a doua împuºcãturã nu ºi-a atins þinta. Puriºkevici erafurios fiindcã, dupã cum se spunea, a dãrâmat nenumãrate þinte pe câmpulde trageri de la Semionovski, „dar astãzi nu sunt capabil sã pun la pãmântun om de la douãzeci de paºi“. Rasputin ajunsese lângã poartã. Era doar ochestiune de concentrare. Puriºkevici ºi-a muºcat mâna stângã cât de tare aputut, ca sã se dezmeticeascã, ºi a treia împuºcãturã l-a nimerit pe Rasputinîn spate. S-a oprit

... ºi de data asta, þintind cu atenþie în acelaºi punct, am tras pentru apatra oarã. Aparent, l-am nimerit în frunte, pentru cã s-a prãbuºit cufaþa în zãpadã, cu capul clãtinându-se. Am alergat spre el ºi l-ampocnit în tâmplã cu cãlcâiul, cu toatã puterea. Zãcea acolo, cu braþeleîntinse în faþã, ca ºi cum ar fi încercat sã se târascã pe burtã. Darn-a mai putut sã se miºte ºi doar a scrâºnit din dinþi.7

Puriºkevici s-a întors în casã pe drumul pe care venise. Între împuºcãturi,a observat doi bãrbaþi care se plimbau pe caldarâmul de afarã; „unul dintreei“ a luat-o la fugã când a auzit împuºcãtura.

Acum se întreba ce este de fãcut. „Eram pierdut, Iusupov îºi ieºise dinminþi, iar servitorii nu ºtiau ce s-a întâmplat“. ªi cadavrul era în grãdinã.Orice trecãtor putea sã-l vadã. ªi mai ales...

Poate servitorii nu au auzit împuºcãtura lui Iusupov în camerã,dar era imposibil ca cei doi soldaþi postaþi în holul de la intrareaprincipalã sã nu fi auzit patru împuºcãturi puternice ale pistoluluimeu Savage, în curte. M-am îndreptat spre holul de la intrareaprincipalã.

„Bãieþi“, m-am adresat lor, „Am omorât...“ La aceste cuvinte auînaintat spre mine foarte serioºi ca ºi cum ar fi vrut sã mã mãsoare.„L-am omorât pe Griºka Rasputin, duºmanul Rusiei ºi al Þarului.“La aceste ultime cuvinte, unul dintre soldaþi, vãdit emoþionat, a alergatsã mã îmbrãþiºeze. Celãlalt a spus „Mulþumesc lui Dumnezeu, era ºitimpul!“

I-a fãcut sã promitã cã nu vor spune nimic. Ei au zis „suntem ruºi...n-o sã te trãdãm“.

Puriºkevici l-a gãsit pe Iusupov vomând în baia pãrinþilor lui. L-a dusînapoi în birou, în timp ce Iusupov mormãia întruna „Felix, Felix“. Cândam intrat în birou, prinþul s-a eliberat de Puriºkevici, a dat cu pumnul în

163


birou, a luat bastonul de cauciuc de la Maklakov, a fugit în jos pe scãri,furios, ºi a început sã loveascã cadavrul în cap.

A fost nevoie de doi servitori ca sã-l smulgã de acolo pe Iusupov, careera plin de sânge. L-au „dus sus în braþe“ ºi l-au aºezat pe sofa, unde continuasã roteascã ochii, cuprins de convulsii, repetându-ºi propriul nume.Puriºkevici le-a cerut servitorilor „sã gãseascã undeva niºte haine“, sãînfãºoare cadavrul ºi „sã le lege strâns cu o sfoarã“. Unul dintre ei a plecatsã îndeplineascã ordinul, în timp ce celãlalt i-a spus cã poliþistul de serviciua întrebat despre împuºcãturi ºi a insistat cã trebuie sã întocmeascã un raportîn acest sens.

Zece minute mai târziu, când a venit Vlasuk, Puriºkevici ºi-a dat seamacã a fãcut o greºealã chemându-l, pentru cã poliþistul era „un veteran alvechii ºcoli“. Poate spera sã-l mituiascã. Poliþistul l-a recunoscut imediatpe Puriºkevici ºi, având de-a face cu cazul uciderii lui Rasputin prezentatde un deputat din Dumã cu darul vorbirii, s-a arãtat dispus sã uite de crimã.A promis sã nu spunã nimic, în afarã de cazul în care i s-ar cere s-o facã subjurãmânt, situaþie în care va trebui sã mãrturiseascã adevãrul. Puriºkevicil-a lãsat sã plece pentru cã „ºeful districtului era lt. Grigoriev (care este,dupã câte ºtiu eu, un tip foarte cumsecade, un bãiat de familie bunã)“. Adecis „sã lase viitorul în seama sorþii“.

Jos, servitorul a înfãºurat cadavrul în ceva ce pãrea o draperie albastrã ºil-a legat cu o sfoarã. Puriºkevici le-a cerut servitorilor sã-l cureþe de sânge peIusupov ºi sã aibã grijã de el.

Ceilalþi s-au întors. Le-a spus ce s-a întâmplat. În mare grabã au cãratcadavrul la maºinã „împreunã cu lanþurile ºi greutãþile de douã puduri pecare le adusesem în apartamentul lui Iusupov în noaptea aceea“. (Poate cãLazovert le-a pus în maºina lui ºi le-a scos mai târziu, la Palatul Iusupov.Puriºkevici nu le-a luat cu el cu tramvaiul spre Dumã, sau le-a cãrat prinzãpadã înainte de miezul nopþii.) Puriºkevici a delegat un soldat sã-l cautepe Iusupov.

Dmitri Pavlovici s-a instalat la volan (avea mai multe maºini ºi era unbun ºofer). Suhotin s-a aºezat alãturi de el. Dr. Lazovert a stat în spate, îndreapta lui Puriºkevici, „ºi alãturi de cadavru era un soldat pe care am decissã-l luãm cu noi ca sã ne ajute sã aruncãm corpul greu în spãrtura din gheaþã“.

Erau pregãtiþi de plecare când Puriºkevici a vãzut galoºul lui Rasputinºi haina de blanã în spatele maºinii. Curajoasa doamnã Puriºkevici a refuzat

164

ANDREW COOK

sã le taie în bucãþi ca sã le ardã, iar când Dmitri Pavlovici a protestat, ea nus-a lãsat intimidatã. Au ars numai „mânecile hainei“ ºi mãnuºile, restulurmând sã fie aruncat odatã cu el. Au telefonat la Villa Rhode.

Dupã aceea ºi-au continuat cãlãtoria în liniºte, bucurându-se de aerulîngheþat care intra prin geamurile deschise, cu Puriºkevici care visa cu ochiideschiºi la momentul când Marele Duce Nikolai Mihailovici îl va invita casã-i vorbeascã despre îngrijorarea lui cu privire la Rasputin ºi despreversiunea prezentatã Þarului.

Odatã încheiatã aceastã neverosimilã digresiune, Puriºkevici a revenitcu picioarele pe pãmânt. Era în maºinã, cu cadavrul „la picioarele mele“, ºimergeau în afara oraºului pe un drum cu hârtoape. În cele din urmã, DmitriPavlovici s-a îndreptat spre pod ºi s-a oprit pe mal. Au vãzut o gheretã desantinelã în depãrtare înainte ca lãmpile sã se stingã. (Fotografia fãcutã luni19 decembrie confirmã cã erau felinare din loc în loc, de fiecare parte aPodului Petrovski.) Puriºkevici a sãrit primul din maºinã, iar soldatul, dr.Lazovert ºi cãpitanul Suhotin l-au ajutat sã balanseze cadavrul ºi sã-l arunceîn copca fãcutã în gheaþã (o gaurã aflatã cam la cinci metri, judecând dupãfotografie). Dmitri Pavlovici a rãmas de pazã lângã maºinã.

Apoi ºi-au adus aminte cã au uitat de greutãþi ºi le-au aruncat ulterior; dargreutatea hainei ºi lanþul care o lega erau suficiente. Dr. Lazovert a gãsit unuldintre galoºi ºi l-a aruncat peste pod; au vãzut santinela adormitã ºi s-auîntors pe drumul care îi ducea spre Fortãreaþa St Petru ºi Pavel. Nu a fost ocãlãtorie uºoarã; maºina se oprea, motorul dãdea rateuri ºi „de fiecare datã...dr. Lazovert sãrea din maºinã, curãþa bujiile, dupã care porneam din nou“. Pedrumul de întoarcere, Puriºkevici ºi-a exprimat faþã de Dmitri Pavloviciîndoielile în legãturã cu felul în care se descotorosiserã de cadavru. Spera catrupul sã fie gãsit, sublinia el, pentru cã altfel ar apãrea „falºi Rasputini“; ar fitrebuit sã-l lase mai la vedere.

Au oprit din nou pentru reparaþii vizavi de Fortãreaþa Sf. Petru ºi Pavel.Dupã aceea au rulat fãrã probleme spre Palatul Serghei. Când motorul s-aoprit, au gãsit celãlalt galoº ºi câteva pete de sânge pe covorul maºinii.Servitorul lui Dmitri Pavlovici, „care ne-a ajutat sã coborâm ºi care m-aprivit de parcã ar fi ºtiut cum stau lucrurile“, a primit ordin sã ardã galoºulºi carpeta. Apoi Lazovert, Suhotin ºi Puriºkevici au plecat. Au luat douãtrãsuri spre gara Varºovia, unde îi aºteptau nevestele – inclusiv doamnaSuhotin, care ºi-a petrecut noaptea în trenul-spital. Era trecut de cincidimineaþa când s-au întors ºi tot personalul trenului dormea, cu excepþiadoamnei Puriºkevici.

165


Sã revenim acum la poveste, aºa cum a fost relatatã de Iusupov. L-ampãrãsit când era în curte, alãturi de corpul lui Rasputin. În clipa aceea avãzut câþiva oameni apropiindu-se. Erau doi dintre servitorii lui ºi un poliþist.S-a aºezat în aºa fel încât sã-l împiedice pe poliþist sã-l vadã pe Rasputin.Ofiþerul a întrebat ce s-a întâmplat. I-a explicat cã zgomotul a fost provocatde musafirii prezenþi la petrecere ºi l-a condus la porþi. Când s-a întors,servitorii „erau acolo. Puriºkevici le spusese sã ducã trupul în casã“. Rasputinîºi schimbase poziþia ºi Iusupov era îngrozit; crezând cã omul este încã înviaþã, a plecat înãuntru, chemându-l ºi pe Puriºkevici, apoi a intrat în camerãca sã bea apã. Puriºkevici a venit ºi l-a calmat, apoi l-a dus în birou.

Între timp a apãrut servitorul lui Iusupov, care a spus cã poliþistul s-aîntors; împuºcãturile au fost auzite de la postul de poliþie al districtului, aºacã i s-a cerut sã comunice superiorilor lui, la telefon, tot ce ºtie.

Iusupov ºi Puriºkevici au încercat sã-l convingã sã-ºi þinã gura. Subimperiul emoþiei, Puriºkevici a declarat cã Rasputin a fost omorât. „Eramcuprins de groazã în timpul acestei conversaþii, dar mi-a fost imposibil sãintervin ºi sã-i pun capãt.“ Dupã aceea, simþindu-se rãu, Iusupov a pãrãsitbiroul cu bastonul de cauciuc în mânã ºi a vãzut corpul mai jos, pe palier,plin de sânge. Ca ºi Puriºkevici, Iusupov a simþit un impuls inexplicabil: deastã datã dorea sã sfãrâme cadavrul în bucãþele.

În acel moment toate legile lui Dumnezeu ºi ale oamenilor îºipierduserã orice valoare. Puriºkevici mi-a spus dupã aceea cã dorinþaera atât de chinuitoare, încât n-a putut-o uita niciodatã.

Dupã aceea Iusupov a leºinat ºi ceilalþi au ieºit cu cadavrul.Când a venit ºi el, le-a spus servitorilor sã ia un câine de la una din

casele din jur ºi sã-l omoare. „Apoi a târât câinele pe urmele lui Rasputin,astfel încât sã facã imposibilã orice analizã de sânge ulterioarã, ºi l-a aruncatpe troianul de zãpadã, acolo unde nu cu mult înainte zãcuse stareþul mort.“

Iusupov ºi-a adunat servitorii ºi i-a pus sã jure cã îºi vor þine gura, apoia plecat, în jurul orei cinci dimineaþa, spre Marele Duce AleksanderMihailovici, unde Feodor, tânãrul lui cumnat, îl aºtepta. I-a spus cã o sãexplice totul dimineaþã: apoi „m-am urcat în pat ºi am cãzut într-un somnadânc“.

Prin urmare, am avut douã relatãri la „prima-mânã“ cu privire la noapteacrimei; douã relatãri care conþin un numãr atât de mare de inadvertenþe

166

ANDREW COOK

majore ºi importante, încât este imposibil ca ele sã fie compatibile. Deexemplu:

Iusupov spune cã Dmitri Pavlovici ºi ceilalþi trei conspiratori au sositîmpreunã la palat8, în timp ce Puriºkevici susþine cã el ºi Lazovert au venitîmpreunã – Dmitri Pavlovici fiind deja acolo9.

Iusupov spune cã a fost otrãvitã crema de ciocolatã10, în timp cePuriºkevici vorbeºte de crema roz11.

Iusupov afirmã cã i-a cântat la chitarã lui Rasputin12, dar Puriºkevici nuface nicio menþiune în acest sens.

Iusupov spune cã l-a lãsat singur pe Rasputin numai o datã, ca sã urceîn birou13, în timp ce Puriºkevici susþine cã a venit sus de trei ori14.

Dupã ce Rasputin a bãut mai multe pahare de vin ºi a mâncat câtevaprãjituri, Iusupov spune cã avea „gâtul iritat“15, iar Puriºkevici afirmã cã „avãrsat des ºi a salivat“16.

Puriºkevici spune cã, fiind în birou, Lazovert a început sã se simtã rãuºi a coborât scãrile ca sã iasã afarã. Când s-a întors în birou pãrea foartesuferind ºi le-a zis celorlalþi cã, deºi afarã a leºinat, zãpada rece l-a ajutatsã-ºi revinã17. Iusupov nu face nicio menþiune despre faptul cã Lazovert aieºit afarã ºi s-a întors mai târziu.

Iusupov spune cã atunci când s-a întors la tovarãºii lui de conspiraþie,în birou, Dmitri Pavlovici i-a înmânat un pistol18, iar Puriºkevici susþine cãIusupov s-a întors în camerã ºi ºi-a luat propriul „Browning micuþ“ dinsertarul biroului19. Aº vrea de asemenea sã menþionez cã, în versiunea diniunie 1917 a poveºtii, Iusupov susþine cã a primit pistolul de la Puriºkevici.

Dupã ce Iusupov a tras ºi ceilalþi au alergat jos ca sã vadã corpul, Iusupovspune cã a stins lumina ºi a încuiat uºa sufrageriei20. Puriºkevici afirmã cãei au stins lumina, dar au lãsat uºa deschisã21.

Puriºkevici spune cã, dupã ce l-a împuºcat pe Rasputin în curte, a rãmasîn picioare, lângã corp, câteva minute – Iusupov nu era acolo22. Potrivitrelatãrii lui Iusupov, el a stat alãturi de Puriºkevici23.

Iusupov ºi-a schimbat într-o mãsurã ºi mai mare declaraþia din 1927când a adus dovezi, sub prestare de jurãmânt, în douã cazuri de calomnieinstrumentate în 1934 ºi 1965. În procesul din 1934 de la Înalta Curte dinLondra, a pretins cã Rasputin era încã în viaþã când l-a lovit cu bastonul decauciuc. În cartea sa din 1927, asta s-a întâmplat dupã moartea lui Rasputin.În 1965, într-un caz asemãnãtor, la Curtea Supremã a Statului din New

167


York, Iusupov a susþinut nu numai cã el a tras primul glonþ, dar ºi cã tot ell-a tras ºi pe al doilea, care în carte îi este atribuit lui Puriºkevici24.

Contradicþia dintre relatarea scrisã de Iusupov ºi cea a lui Puriºkevicitranspare ºi din raportul din 1923 al dr. Stanislav Lazovert, „Asasinarea luiRasputin“, care sporeºte confuzia:

Când Iusupov ºi Lazovert s-au dus în casa lui Rasputin ca sã-l ia cumaºina, Lazovert spune cã „el (Rasputin) m-a primit personal“ ºi mai adaugã:„l-am convins pe diavol sã mã însoþeascã la casa prinþului Iusupov“25. Potrivitrelatãrii lui Iusupov, Lazovert rãmâne în maºinã în timp ce Iusupov se ducesingur în apartament26.

Întorºi la Palatul Iusupov, în sufrageria de la subsol, Lazovert spune cãRasputin a vorbit despre complotul în care era amestecat ºi a declarat cãgermanii vor fi curând în Petrograd27. Relatãrile lui Iusupov ºi Puriºkevicinu cuprind nicio referire în acest sens.

Lazovert lasã impresia cã a fost în sufragerie când Rasputin a ingeratprãjiturile ºi vinul otrãvit: „dupã un timp [Rasputin] s-a ridicat ºi s-a îndreptatspre uºã. Ne-am temut cã eforturile noastre au fost zadarnice. Deodatã...cineva a tras în el... am pãrãsit camera ca sã-l lãsãm sã moarã“. În altãversiune, Lazovert este sus ºi coboarã numai ca sã examineze corpul luiRasputin pe care îl declarã mort28.

Lazovert relateazã cã, mai târziu, Puriºkevici s-a luat dupã Rasputin„în grãdinã“ ºi a tras iute „douã focuri în faþa lui teºitã“29. Puriºkevici însuºispune cã a tras patru focuri30.

Ceea ce Iusupov, Puriºkevici ºi Lazovert au în comun este faptul cãamintirile lor coincid în multe din relatãrile de dupã crimã. Dupã comitereacrimei, participanþii au acceptat adesea sã spunã aceeaºi poveste. Fondulrelatãrii lor era foarte asemãnãtor, în schimb apãreau inadvertenþe în privinþamicilor detalii datoritã incapacitãþii lor de a colabora sau de a se înþelege –în acest punct povestea nu se leagã.

Toate trei relatãrile sunt la fel de iraþionale ºi în favoarea lor. În afarã decontradicþiile dintre ele, contravin ºi probelor aduse de martori ºi doveziloroferite de autopsie. Pe cine ºi ce ar trebui sã credem? Prin eliminarea celormai multe relatãri improbabile ºi prin aplicarea concluziilor medicinii legale,putem, în cele din urmã, sã reconstituim cea mai plauzibilã soluþie a acestuimister al deceniului al nouãlea.

168

ANDREW COOK

11

SFÂRªIT DE DRUM

Se pare cã n-avem motive sã nu credem povestea cã Rasputin a fostluat din apartamentul lui, dupã miezul nopþii, de cãtre Iusupov, ºi cã amândoiau fost duºi la Palatul Iusupov în maºinã de cineva care ar fi putut fi Lazovert.Maºina cu „capota de pânzã“, descrisã ulterior ca fiind gri sau kaki, pare sãfi fost a lui Puriºkevici.

În privinþa evenimentelor care au urmat, relatãrile mãsluite ale luiIusupov ºi ale servitorilor lui pot fi tratate cu suspiciune, ca ºi cele ale luiPuriºkevici. Faptul cã lui Rasputin i-au fost oferite prãjituri ºi vin otrãvitepoate fi considerat ca real. Potrivit declaraþiei profesorului Kossorotov, carea efectuat autopsia, „examinarea nu a scos la ivealã urme de otravã“1. Trebuiespus cã dacã Rasputin a fost otrãvit, ori a înghiþit o cantitate micã de otravã,ori cianura era expiratã. Cu toate cã Iusupov ºi Puriºkevici se contrazicunul pe altul în privinþa detaliilor, relatarea lor coincide în descrierea dozelorsuficient de mari ca sã ucidã mai mulþi cai. Ingerând o cantitate de otravãatât de mare cum spun ei, Rasputin ar fi trebuit sã moarã pe loc. Maria, fiicalui Rasputin, a fost „sigurã cã tatãl meu nu a mâncat din prãjiturile otrãvite,pentru cã avea oroare de dulciuri... Niciodatã nu l-am vãzut mâncândprãjituri“2. Alþii, care cred cã Rasputin a mâncat prãjiturile otrãvite, aususþinut cã cianura nu ºi-a fãcut efectul pentru cã „a fost neutralizatã dezahãrul din prãjituri“3. Pentru a obþine o evaluare exactã în aceastã problemãºi în privinþa altor aspecte cruciale legate de moartea lui Rasputin, profesorulDerrick Pounder, ºeful Catedrei de Medicinã Legalã de la Dundee Universityºi ºeful echipei de anatomo-patologie a guvernului, a fost solicitat sãexamineze raportul original al autopsiei ºi probele de medicinã legalã.

Analizând problema otrãvirii, profesorul Pounder a conchis cã teoriazahãrului-ca-antidot

169


... nu are fundament ºtiinþific. Este un nonsens care nu îºi gãseºtesusþinere în literatura de medicinã legalã. Dacã cianura ar fi fostamestecatã cu zahãrul la prepararea prãjiturilor, atunci era posibilão oarecare reacþie. În caz contrar, o astfel de reacþie nu poate avealoc. În contact cu acidul din stomac, cianura de potasiu elibereazãcianura, care este absorbitã de organism ºi ucide rapid, blocândfuncþia componentelor chimice din organism care asigurã folosireaoxigenului. În acest fel, victima este lipsitã de oxigen, în ciudacantitãþii mari de oxigen din organism. Imediat, în contact cu aciduldin stomac, cianura de potasiu reacþioneazã cu acesta ºi elibereazãcianura înaintea oricãrei alte reacþii complexe care ar putea avealoc cu zahãrul. Adevãrata dovadã cã aceastã teorie nu are o susþinerepracticã este faptul cã nu folosim fructoza sau glucoza ca antidot înotrãvirile cu cianurã. Faptul cã profesorul Kossorotov nu a detectatmirosul specific cianurii la autopsie nu exclude posibilitatea caRasputin sã fi înghiþit cianurã. În primul rând, circa 10% din persoanenu pot detecta mirosul specific de cianurã ºi nu ºtim dacã profesorulKossorotov nu fãcea parte dintre cei care nu simt mirosul de cianurã.În cele din urmã, dacã profesorul Kossorotov era capabil sã distingãmirosul de cianurã, dar nu a detectat-o, nu este exclus ca Rasputin sãfi ingerat o dozã de cianurã care a fost însã insuficientã ca sã-l omoare.

Dacã Rasputin a fost cu adevãrat otrãvit cu cianurã, dar nu amurit ca urmare a acestui fapt, atunci singura concluzie logicã estecã el nu a ingerat suficientã cianurã. Cercetãtorul renascentistspecialist în toxicologie, Paracelsus, spunea cã „otrava constã îndozã“. Dacã cianura a fost în cantitate insuficientã ca sã ucidã, darsuficientã ca sã producã simptomele ingerãrii de cianurã, atunciaceasta s-ar putea explica printr-o cantitate insuficientã de cianurãde bunã calitate sau, invers, printr-o cantitate suficientã de cianurãde proastã calitate.

Dacã atentatorii au considerat cã i-au dat o cantitate suficientãde cianurã ca sã-l omoare, atunci ori au fost pãcãliþi ºi i-au administratprea puþinã, ori, invers, au administrat cantitatea care ar fi fostsuficientã sã ucidã, dar asta nu s-a întâmplat, din cauza calitãþiinecorespunzãtoare a otrãvii. Doza letalã de cianurã este în modnormal suficient de micã, aºa cã prima variantã pare puþin probabilã,în schimb, a doua variantã este mai plauzibilã. Dacã otrava a fostslabã calitativ, atunci asta se putea explica fie prin faptul cã era deproastã calitate, conþinând o cantitate micã de cianurã de potasiu ºiavând un conþinut ridicat de material inert (într-un fel asemãnãtor

170

ANDREW COOK

cu heroina care poate fi cumpãratã de pe stradã astãzi), fie prin faptulcã otrava a fost iniþial de bunã calitate, dar s-a deteriorat din cauzadepozitãrii îndelungate.4

Otrãvirea era, desigur, metoda idealã de ucidere. În aceste condiþii sepune o întrebare: în momentul în care nu a funcþionat, de ce dr. Lazovert nus-a dus repede la trenul-spital ºi nu a adus seringa cu doza letalã dediamorfinã? Chiar Puriºkevici avea la îndemânã aºa ceva. Într-o notã din„jurnal“, din 5 decembrie, se poate citi „numai eu eram responsabil destocul de medicamente, lenjerie, cizme, tutun ºi cãrþi necesare în tranºee“5.În dispensarul din trenul lui existau aceste medicamente.

Urmãtorul „fapt“ pe care putem fi înclinaþi sã-l acceptãm este cã celpuþin una sau douã împuºcãturi au fost auzite în jurul orei douã ºi jumãtatesau trei dimineaþa. Dacã acceptãm cã iniþial atentatorii au plãnuit sã-lotrãveascã pe Rasputin ºi cã împuºcãtura sau împuºcãturile s-au tras lamiezul nopþii, atunci se impune examinarea împrejurãrilor. Povestea cuRasputin confruntat cu o parodie de proces, în cadrul cãruia se aºtepta ca elsã se împuºte, este cu totul improbabilã. Puriºkevici îl considera pe Rasputinun ticãlos, iar Iusupov credea despre el cã este supraom. Oricât de beþi ar fifost, este greu de crezut cã vreunul dintre protagoniºti ºi-ar fi asumat risculde a-i pune pistolul în mânã.

Chestionat de poliþie aproape imediat, Bîjinski, valetul, a indicat „geamulspart pe podeaua de sub fereastra care dãdea în curtea casei alãturate“.Nimeni nu a raportat cã a gãsit vreo bucatã de sticlã afarã sau cã a auzitcând s-a spart geamul, dar din fotografii reiese cã fereastra dinspre curte abiroului arãta altfel decât celelalte; pãrea sã aibã un soi de ramã în jurulunui pãtrat de hârtie care acoperea spãrtura de circa 10 cm diametru. Spãrturaeste regulatã, ca ºi cum ar fi fost fãcutã din interior, de la micã distanþã.Dacã un bãrbat ar fi stat în picioare în curte, gaura din fereastrã s-ar fi aflatcam la jumãtate de metru deasupra capului sãu.

Este greu de crezut cã vreuna dintre cele douã împuºcãturi fatale l-animerit pe Rasputin în miezul nopþii. Conform raportului autopsiei, „victimaa fost slãbitã de hemoragia provocatã de rana din ficat (glonþ rana 1) ºi dinrinichi (glonþ rana 2). Moartea era inevitabilã în 10 sau 20 de minute“6.

S-au tras mai multe focuri de armã mai târziu, înregistrate de un întreggrup de poliþiºti cam la o orã dupã ce au ieºit din turã, la ora ºase fix –împuºcãturi care nu aveau nicio legãturã cu cele douã rãni cãpãtate deRasputin la ora trei dimineaþa.

171


La scurtã vreme dupã ce împuºcãtura sau împuºcãturile au fost auzite,patru bãrbaþi, se spune, ºi-au fãcut apariþia într-o maºinã care rula cu vitezã.Tihomirov, omul Ohranei, „atent sã-l supravegheze pe Rasputin“, i-a vãzutºi l-a alertat pe ºeful Ohranei la telefon. Se pune întrebarea ce fãceaTihomirov acolo, la locul faptei. Nicãieri nu s-a menþionat cã l-a urmãrit peRasputin din strada Gorohovaia pânã la palat. Nu pãrea sã aibã maºinã ladispoziþie – deºi exista una staþionatã la Ministerul de Interne de vizavi.Nu ºtim de unde l-a urmãrit.

Pare posibil ca Tihomirov sã fi fost ultimul sosit, trimis de Protopopov.Când, în 1917, s-a întrunit Comisia Extraordinarã, Protopopov a admis cãl-a vizitat pe Rasputin imediat dupã miezul nopþii, cam la zece minute 7.Iusupov scria cã Rasputin i-a spus cã Protopopov a fost acolo în noapteaaceea ºi l-a avertizat sã nu se ducã la Palatul Iusupov. Dupã unii autori, aexistat o înþelegere potrivit cãreia, dacã Rasputin nu-l suna la telefon peSimanovici pânã la ora douã din noapte, acesta trebuia sã informezeautoritãþile. Fapt destul de plauzibil. Dacã Protopopov a primit un telefonde la Simanovici, pe care îl ºtia bine, l-ar fi trimis pe Tihomirov la PalatulIusupov.

Dacã cei patru bãrbaþi ºi-au fãcut apariþia în maºinã, unde au fost pânãatunci ºi de ce nu s-au aflat la faþa locului? Dupã Tihomirov, cei patru auintrat pe uºa alãturatã, de la numãrul 92, ceea ce îndreptãþeºte presupunereacã au venit invitaþi. Fraþii prinþesei Irina, prinþul Andrei, Feodor ºi Nikolai,sunt trei posibili vizitatori ale cãror nume au fost legate de crimã încã de laînceput.

Acceptând faptul cã Rasputin a supravieþuit încercãrii de otrãvire,urmãtoarea metodã putea exclude ºi ea vãrsarea de sânge, la fel ca otrãvirea,dovedindu-se în acelaºi timp fatalã – o bãtaie zdravãnã.

Dat fiind cã printre protagoniºti se numãrau Dmitri Pavlovici, Iusupov(care cu siguranþã avea oroare de violenþã fizicã de acest fel, în pofidaafirmaþiilor pe care le-a fãcut mai târziu)8 ºi Lazovert (care aproape cã s-aîmbolnãvit din cauza tensiunii)9, e de presupus cã un þãran robust cu reputaþiede bãtãuº beþiv reprezenta o perspectivã înfricoºãtoare. Indiferent dacã, înlumina observaþiilor lui Tihomirov, Iusupov a exclus ulterior aceastã metodã,ea trebuie oricum luatã în seamã ca fiind o posibilitate. Cert este cã raportulautopsiei indicã existenþa unor rãni severe, cãpãtate în urma unor atacurifizice extrem de dure:

172

ANDREW COOK

Ochiul drept a ieºit din orbitã ºi s-a prelins pe faþã. În colþulochiului drept, pielea este sfâºiatã.

Urechea dreaptã este ruptã ºi parþial detaºatã.La gât existã o ranã provocatã de un obiect bont.Faþa victimei ºi corpul poartã semne de lovituri produse de obiecte

flexibile, dar grele.Organele genitale au fost zdrobite.În partea stângã a spatelui este o ranã adâncã, fãcutã cu un

obiect ascuþit.

În 1993, o echipã condusã de expertul anatomopatolog dr. VladimirJarov a realizat o meticuloasã revizuire a materialelor autopsiei. În raportullor, care nu a fost fãcut public niciodatã (dar s-a aflat la îndemâna autorului),afirmã:

Vãtãmãrile fizice în regiunea capului au fost provocate de osuccesiune de lovituri aplicate cu un obiect greu ºi bont. Rãnile nu auputut fi provocate de lovirea corpului de pilonul podului de pe care afost aruncat10.

Mai mult, echipa lui Jarov a consemnat ºi alte rãni care nu suntspecificate în raportul autopsiei, cum ar fi „nasul zdrobit ºi deformat“ ºinumeroase „zgârieturi cu formã neregulatã“. O astfel de formã neregulatãera litera ruseascã G, a patra literã a alfabetului chirilic, care a fost zgâriatãpe falca dreaptã, probabil cu o sabie sau cu un cuþit. Explicaþia cea maiplauzibilã este cã Rasputin a fost bãtut de numeroºi atacatori înainte de a fiîmpuºcat ºi cã unul dintre ei era înarmat cu un baston de cauciuc. Jarov ºicolegii lui au speculat în continuare cã „rãnile adânci“ de pe partea dreaptãa spatelui au putut fi fãcute cu o sabie sau cu un cuþit. Dupã ce o sabie sauun cuþit i-au fost înfipte în partea dreaptã, în spate, Rasputin a fost lãsat sãmoarã în sufrageria de la subsol.

Dupã bãtaie, fãrã îndoialã, participanþii s-au retras în birou, ca sã secalmeze dupã tensiunea nopþii ºi sã ciocneascã un pahar pentru succesullor.

În cãrþile lor, Puriºkevici ºi Iusupov îl fac pe Rasputin sã urce scãrilesingur ºi sã iasã în curte, de unde a fugit spre porþi (treizeci de metri prinzãpadã, parte din ei în umbra clãdirii). Puriºkevici, se zice, a tras de patruori, dar numai douã gloanþe ºi-au atins þinta. Curtea este neluminatã.Puriºkevici este miop.

173


Conform raportului autopsiei, douã gloanþe au fost trase de la o distanþãde 20 cm ºi unul cu pistolul lipit de frunte. E de aºteptat ca Puriºkevici sã fidenaturat lucrurile; Rasputin nu a fost nimerit de gloanþe în timp ce fugea.Dar s-a clãtinat fiindcã era beat ºi rãnit. ªi altã persoanã, la fel de beatã,care ºtia cã a scãpat, putea trage la întâmplare din birou în curte – gaura dinfereastrã este foarte regulatã, ca ºi cum s-a tras de la distanþã micã, ºi dacãpersoana a tras din dreptul ferestrei, atunci probabil cã ar fi þintit întremormanul de zãpadã ºi gard. Un glonþ sau douã trase de deasupra l-au fãcutpe Rasputin sã cadã la pãmânt; el nu putea fi vãzut lângã gard din cauzamormanului de zãpadã.

Existau acolo niºte pete de sânge pe care Iusupov a încercat sã le ascundã;acestea se întindeau de la uºã, de-a lungul zidului ºi al gardului. Aici a fãcutpoliþia fotografia crimei ca sã arate urmele de sânge din zãpadã. Este posibilca Rasputin, sângerând, sã se fi prãbuºit în curte ºi sã fi fost lãsat acolo fãrãca cineva sã îndrãzneascã sã apeleze la poliþie ºi sã se apropie de el.

Împuºcãtura sau împuºcãturile care au fost trase de la fereastrã audeterminat prima vizitã a poliþiei. În urma acestei întâmplãri a inventatIusupov povestea cu câinele împuºcat. Dupã spusele lui Iusupov, el ºtia cãsunt urme de sânge pe zãpadã ºi, pentru a-i deruta pe anchetatori, a decis sãîmpuºte un câine ºi sã-i târascã trupul peste dârele de sânge deja existente.O situaþie cu adevãrat absurdã. Sângele nu pãteazã zãpada. El poate fi luatcu lopata ºi pus într-o gãleatã pentru a fi apoi aruncat la primul canal. Estemult mai plauzibil cã Iusupov a vrut sã gãseascã pretexte pentru prezenþaumbrei negre de lângã mormanul de zãpadã care era aproape de gard. Oriacesta a fost motivul, ori era prea beat ca sã gândeascã corect. Mai mult, apretins cã, urmându-i instrucþiunile, un servitor a împuºcat câinele, ceea ceare ºi mai puþin sens. Nimeni din vecinãtate nu a declarat cã a auzit aceastãîmpuºcãturã care, potrivit relatãrii lui Iusupov, s-a produs la un anumitinterval dupã împuºcãtura sau împuºcãturile auzite la ora douã ºi jumãtatesau trei, dar cu o bunã bucatã de vreme înainte de împuºcãturile semnalateimediat dupã ora ºase.

Existã un hiatus între ultimele douã ore, poate trei, între împuºcãturasau împuºcãturile iniþiale din curte, care au adus poliþia la palat, ºi semnalulde adunare a poliþiºtilor de la ora ºase, care a fost întrerupt de alungareafemeilor. Semnalul de adunare este singurul element sigur de care dispunemîntre plecarea lui Rasputin din strada Gorohovaia ºi gãsirea cadavrului. Lasecþia de poliþie, schimbul de noapte ieºea din serviciu, iar cei din schimbulde zi, mult mai numeroºi, intrau în turã. Mulþi poliþiºti au vãzut ce s-aîntâmplat: douã femei bete care erau alungate cu forþa. Cea mai plauzibilã

174

ANDREW COOK

explicaþie este cã aceste femei ºtiau cã bãrbaþii puneau la cale o crimã ºi, oriau vrut sã-i opreascã, ori au intenþionat sã participe la atentat. Dar bãrbaþiiau decis sã le alunge. Mai existã ºi altã explicaþie, care nu vine în contradicþiecu faptele, potrivit cãreia au vrut deliberat sã distragã atenþia poliþiei de lacele ce se întâmplau în curte.

Era nevoie de cineva cu nervii tari care sã se ducã ºi sã-l tragã de acolope Rasputin. Zorile se apropiau, aºa cã trebuia scos din clãdire, urmând cadupã aceea sã scape de el. Împuºcarea era singura modalitate de a-l lichida,dar aceasta putea provoca neplãceri într-un spaþiu închis cum este casa scãrii.

Dupã un timp nedeterminat, ceva mai târziu, s-au auzit patru împuºcãturi„în succesiune rapidã, în curtea din faþã“. Asta nu înseamnã neapãrat cãs-a tras în curtea din faþã, dar este foarte posibil. ªi putem examina cuacelaºi scepticism afirmaþia „succesiune rapidã“. Potrivit rapoartelor în carese menþioneazã cã împuºcãturile au rãsunat la un interval de cinci sau zeceminute, sau în timpul când au fugit femeile, ar putea pãrea nepricepuþi. Dar,de fapt, în acest caz poliþiºtii n-au vrut sã vadã nimic. Un poliþist conºtiinciosdin Ohrana, un agent care s-ar fi amestecat în treburile Romanovilor sau aleprinþilor ar fi deranjat astfel persoana nepotrivitã ºi ºi-ar fi riscat cariera.

Seria de împuºcãturi trase în zori, la intervale scurte între ele, a provenitde la revolvere diferite potrivit raportului autopsiei. Acest punct de vedereeste susþinut ºi de dr. Vladimir Jarov, care a revizuit raportul în 1993. Jarova declarat pentru postul BBC cã mãsurãtorile microscopice ale interioruluirãnilor dovedesc cã cele trei gãuri fãcute de gloanþe erau de dimensiunidiferite11. Autorul raportului considerã cã rana din piept a fost cel maiprobabil provocatã de un revolver Browning de 6,35 mm, modelul folositde Iusupov ºi de Dmitri Pavlovici. Rana din partea dreaptã a spatelui eraceva mai mare, prin urmare fusese fãcutã de revolverul Savage de 7,65 mmal lui Puriºkevici. Potrivit raportului autopsiei, aceste douã focuri au fosttrase de la o distanþã de aproximativ 20 cm, în timp ce Rasputin se afla înpicioare12. Un glonþ „a pãtruns prin partea stângã în piept, ºi a trecut prinstomac ºi ficat“, iar celãlalt „a intrat prin partea dreaptã a spatelui ºi a trecutprin rinichi“. Aceste douã focuri fiind trase simultan, în timp ce Rasputinse afla în picioare sau aºezat, exista riscul ca asasinii sã se rãneascã reciproc,în diagonalã faþã de trupul lui Rasputin.

Trebuie sã fi existat un interval între împuºcãturi. Dar cum ar fi pututRasputin sã rãmânã în picioare? Pare mult mai probabil cã a fost târât afarãcu mâinile legate ºi pus sã ºadã, rezemat de mormanul de zãpadã; douãpersoane au tras în el ºi unul din gloanþe l-a nimerit, aºa cã a cãzut în faþã.Ambele rãni ar fi fost fatale în douãzeci de minute.

175


Potrivit raportului autopsiei, al treilea glonþ, care ar fi fost fatalinstantaneu, fusese tras cu bãtaie directã în timp ce trupul era culcat pespate. Conform celui mai plauzibil scenariu, dupã ce l-au împuºcat peRasputin de douã ori, conspiratorii au înfãºurat corpul în haine ºi l-au târâtprin curte spre maºina care aºtepta. Supoziþia este confirmatã de fotografiafãcutã la locul crimei, care indicã o dârã de sânge ce pleacã din dreptul uºiiºi strãbate curtea. Dacã Rasputin ar fi mers clãtinându-se prin curte, aºacum susþin Iusupov ºi Puriºkevici, ar fi trebuit sã se imprime o dârã desânge ºerpuitã. Când ucigaºii s-au apropiat de poartã, un spasm sau vreunicnet le-a indicat cã Rasputin este încã în viaþã, ori au observat asta pur ºisimplu. În acest moment trupul a fost pus jos ºi cineva, cu un revolver decalibru diferit de cele care au tras primul ºi al doilea glonþ, a dat acel coupde grâce care a pus capãt vieþii lui Rasputin13. A treia împuºcãturã estetotuºi crucialã în determinarea identitãþii ucigaºului lui Rasputin. ProfesorulDerrick Pounder, care a revizuit raportul balistic, a observat cã

în mijlocul frunþii existã o ranã provocatã de o împuºcãturã care seprezintã sub forma unei gãuri centrale cu marginile zdrenþuite, cudouã linii de iradiere accentuatã, în poziþia orei opt ºi a orei zece depe cadranul ceasornicului, care s-ar putea sã reprezinte rãniadiacente. Aceste rãni au devenit vizibile dupã deschiderea gãuriiprincipale ºi prin trecerea unui glonþ mult mai mare decât cel cares-a presupus cã a fost tras, având în vedere dimensiunea rãnii centrale.Marginile zdrenþuite se explicã prin deteriorarea pielii de cãtre glonþîn momentul pãtrunderii acestuia.14

Concentrându-se asupra identificãrii glonþului, profesorul Pounder aestimat cã

gaura centralã a rãnii are un diametru real de circa 6 mm, iarmarginile zdrenþuite au un diametru real între 12 ºi 15 mm.Dimensiunea totalã a rãnii, împreunã cu marginea zdrenþuitã,îndreptãþeºte presupunerea cã s-a tras un glonþ mare fãrã cartuº15.

Gloanþele fãrã teacã de metal pentru pistoale au fost folosite în PrimulRãzboi Mondial. Acestea erau prevãzute cu un înveliº metalic ca sã previnãexplozia la impact. De fapt, folosirea gloanþelor fãrã înveliº metalic camuniþie pentru armele mici a fost limitatã prin Acordurile de la Haga în1899 ºi 1907. Anglia era singura þarã care folosea gloanþele fãrã înveliº

176

ANDREW COOK

pentru revolverele standard ale ofiþerilor sãi, Webley de .455-inchi (11,56mm), argumentând cã, formal, nu încãlcau acordurile.

Luând în considerare faptul cã un pistol de calibru ieºit din standard lamomentul crimei era singurul compatibil cu dovezile balistice, profesorulPounder a conchis, þinând seama de calibru, cã

Webley este singurul pistol corespunzãtor... Webley era un revolvercare trãgea gloanþe fãrã înveliº metalic, în timp ce celelalte arme[folosite de Dmitri Pavlovici, Puriºkevici ºi Iusupov] erau pistoalecu muniþie învelitã, o diferenþã care de asemenea este în favoareaunui Webley, pentru cã gloanþele fãrã înveliº provoacã rãni cu marginimult mai zdrenþuite16.

În raportul din 1993, dr. Jarov susþine punctul de vedere al profesoruluiKossorotov conform cãruia al treilea glonþ a fost tras direct în cap, ieºindprin ceafã. De asemenea, ei au subliniat faptul cã nu existã fotografii alecefei, aºa cã nu se poate stabili nimic cu certitudine. Punctul de reper estepata de sânge care apare în fotografia crimei fãcutã de poliþie, aproape de adoua poartã a curþii. Aceasta corespunde cu conturul rãnii din ceafã cares-a imprimat cât timp corpul a zãcut pe pãmânt. Echipa dr. Jarov a împãrtãºitpunctul de vedere al profesorului Kossorotov potrivit cãruia, deºi corpul luiRasputin a fost mutat din curte ºi aruncat în fluviu, s-ar putea ca victima sãnu fi murit ºi de aceea a fost înecatã.

Cauza morþii nu a fost înecul... plãmânii nu erau umflaþi ºi nuexista apã în organele respiratorii17.

Deºi plãmânii conþineau o cantitate micã de apã, profesorul DerrickPounder a apreciat cã

nu a fost înecat, datã fiind prezenþa loviturilor letale iniþiale. Lichidul dinplãmâni este un element comun nespecific care apare în orice autopsie, ºi nuîndreptãþeºte stabilirea diagnosticului de înec18.

Reconstituirea evenimentelor a fost fãcutã pe baza celor mai bunescenarii inspirate din rapoartele timpului, precum ºi a declaraþiilor ºidepoziþiilor consemnate în documentele contemporane.

Indiferent dacã împuºcãturile au fost trase din interiorul clãdirii sau deafarã, din curte, în oricare moment al nopþii, este limpede cã adevãrul esteurmãtorul:

177


Prima ºi a doua împuºcãturã au fost trase de la distanþã micã, însuccesiune rapidã19, cu pistoale de calibre diferite.

A treia împuºcãturã trasã direct în frunte a fost cea care l-a omorât peRasputin.

Niciuna dintre împuºcãturi nu a fost trasã de la distanþã mare, ceea cecontrazice versiunea lui Puriºkevici. Afirmaþia lui cum cã ar fi tras glonþulfatal nu stã în picioare datoritã faptului cã pistolul lui, un Savage, cu gloanþecu înveliº metalic, nu corespunde probelor balistice pentru rana fatalã.

Rana fãcutã de al treilea glonþ, cel fatal, este compatibilã cu un glonþfãrã înveliº, de .455 provenit de la un revolver Webley de .455-inchi al unuiofiþer britanic.

Rasputin nu a murit înecat – a fost omorât înainte ºi apoi aruncat în râu.Pornind de la aceste fapte, trebuie sã stabilim cine a fost de fapt prezent

la scena crimei ºi, un aspect mult mai semnificativ, cine a tras glonþul altreilea, fatal, care a pus capãt vieþii lui Rasputin.

Pare clar cã Rasputin a fost atras la Palatul Iusupov de pe Moika deperspectiva unei companii feminine – o tânãrã ºi frumoasã Romanovcãsãtoritã cu un bine-cunoscut homosexual. Se subînþelege cã Rasputin afost atras de o posibilã aventurã. Poate i-a vãzut fotografia, dar n-a întâlnit-oniciodatã. Cum a fost invitat sã o întâlneascã vineri, la miezul nopþii, seputea aºtepta sã gãseascã o petrecere particularã ºi s-o vadã ºi pe ea încompania altora; dar ea nu era acolo.

Iusupov i-a spus generalului Popov cã douã femei au plecat cu DmitriPavlovici. În momentul în care ºi-a expus versiunea în faþa lui Stopford, pe6 iunie 1917, a susþinut cã femeile nu au fost prezente. El dezminte afirmaþiilefãcute în „jurnalul“ lui Puriºkevici, publicat în anul urmãtor, negând prezenþaoricãrei femei. Dar poliþia a vãzut douã femei. Doamna Derfelden a fostpusã sub arest la domiciliu pentru patruzeci ºi opt de ore dupã crimã, ºidetectivii Ohranei i-au cerut Verei Koralli sã nu pãrãseascã hotelul. În cores-pondenþa care a urmat imediat între Iusupov ºi Irina – care într-un momentde rãtãcire a intenþionat sã fie prezentã – se face referire la alte femei careau fost invitate.

Au fost prezente cel puþin douã femei.Existã unele semne de întrebare ºi în privinþa servitorilor lui Iusupov.

Avea o ordonanþã ºi un valet. Ordonanþa ar fi putut fi îmbrãcatã în uniformãmilitarã, dar Puriºkevici i-a vãzut pe servitorii lui Iusupov înainte ºi ºtia cã

178

ANDREW COOK

numai doi dintre ei trebuiau sã fie de serviciu; el susþine cã doi bãrbaþi eraude serviciu în noaptea aceea, dintre care unul l-a lãsat sã intre în palat ºicelãlalt, „îmbrãcat în uniformã de soldat“, ºedea pe bancã ºi nu i-a pututidentifica gradul. El o numeºte pe ordonanþa lui Dmitri Pavlovici „servitor“ºi îºi exprimã dezacordul în legãturã cu faptul cã a fost acceptat sã participela secret. Puriºkevici îi repudia sincer pe servitori; „obraznic“, gândea despreun ºofer care îl privea, ºi toþi reprezentau un risc atât de mare pentru siguranþasa, încât era îngrijorat. Nu s-a gândit cã ºi cei doi bãrbaþi care i-au deschisuºa ºi care au ajutat la curãþenia generalã erau tot servitori. Tihomirov,agentul Ohranei, depune mãrturie despre existenþa „unui bãrbat în uniformãmilitarã de câmp“ care se afla în curtea din faþã, seara devreme. Iusupov, îndeclaraþia lui cãtre maiorul Popov, îl descrie în aceiaºi termeni. Acesta nuputea fi Nefedev (ordonanþa lui Iusupov) sau Bîjinski (valetul), nici Iusupov,Puriºkevici sau Suhotin, care purtau tunici, adicã uniforma în vigoare. Purtauuniformã de câmp numai cei care erau în serviciu activ.

Iusupov a spus cã au luat cu ei un soldat ca sã-i ajute sã arunce corpul.Dacã unul dintre servitorii lui Iusupov ar fi plecat cu ei, i-ar fi raportat luiIusupov la întoarcere. Dar abia a doua zi la prânz a aflat Iusupov exact, dela Dmitri Pavlovici, unde a fost aruncat corpul. Asta înseamnã cã „soldatul“nu era nici Nefedev, nici Bîjinski. Este posibil sã fi fost acolo alte douãpersoane îmbrãcate în uniformã militarã. Ofiþerii britanici din Petrogradpurtau pelerinele armatei ruse peste tunicile lor, considerând propriile hainenepotrivite pentru frigul extrem din timpul iernii ruseºti.

Oswald Rayner a fost în palat în noaptea aceea. Se numãra printreapropiaþii lui Iusupov. Acest om secretos nu i-a povestit niciodatã veriºoareisale, Rose Jones, cã s-a aflat în palat în noaptea crimei.20 Era, ca ºi JohnScale, „amestecat în complot“. ªtim asta din jurnalul lui William Compton,ºoferul lui Rayner ºi al lui Scale, care a înregistrat vizitele lui Rayner ºiScale la Palatul Iusupov în 26 ºi 29 octombrie, 3, 4, 9, 16 ºi 28 noiembrie ºi2 decembrie (conform calendarului în vigoare în Anglia). (Aceste datecorespund datelor ruseºti de 13, 16, 21, 22 ºi 27 octombrie ºi 3, 15 ºi 19noiembrie – cu cinci zile înainte ca Puriºkevici sã-ºi þinã discursul electrizantîn Dumã.) Singura zi care nu e consemnatã în jurnal este aceea a crimei21.

Scale a plecat din Petrograd spre România pe 11 noiembrie (24noiembrie în calendarul englezesc), aºa cã nu putea fi prezent la ultimeledouã întâlniri sau în noaptea crimei. Nu existã nicio îndoialã în privinþaacestui fapt: însemnãrile lui despre cãlãtorie, ca ºi acþiunile lui în Românianu pot fi puse sub semnul întrebãrii. Aruncarea fabricilor în aer ºi arderea

179


câmpurilor de petrol care i-au blocat pe invadatorii germani stau mãrturieacestei misiuni periculoase. A primit un DSO (document secret oficial).

Cãpitanul Stephen Alley a fost ºi el amestecat în plãnuirea crimei luiRasputin. Cum am arãtat deja, el ºi familia lui aveau strânse relaþii deprietenie cu familia lui Iusupov. Ca ºi Rayner, Alley vorbea fluent limbarusã. L-a însoþit el pe Rayner (cu care împãrþea un apartament) la PalatulIusupov în acea noapte? Vorbind fluent limba rusã ºi îmbrãcaþi în haine decâmp ruseºti, perechea nu se deosebea de ceilalþi militari ruºi, nici chiar dePuriºkevici sau de oricine altcineva care i-ar fi întâlnit.

Prezenþa unui britanic a fost, într-o oarecare mãsurã, inspiratã, aceastaavând menirea de a supraveghea dacã treaba era dusã satisfãcãtor la bunsfârºit. Este puþin probabil sã fi existat vreodatã speranþa ca englezii sãparticipe activ la acþiune. Dovezi suplimentare de complicitate din partealui Rayner ºi a lui Alley se gãsesc în scrisoarea pe care Alley i-a scris-o luiScale la opt zile dupã crimã. Scale, care tocmai primise ordinul ferm sã seîntoarcã din România la Petrograd, ºi-a fãcut cunoscutã pãrerea cum cãnumai aruncarea în aer a câmpurilor de petrol nu era suficientã. Prin urmare,a propus continuarea sabotajelor prin raiduri regulate ca sã se asigure cãgermanii erau incapabili sã punã din nou în funcþiune puþurile22. Se pare cãLondra a fost destul de reticentã în privinþa acestei idei.

7 ianuarie 1917Dragã Scale,Încã nu a venit niciun rãspuns de la Londra în legãturã cu

propunerea ta referitoare la câmpurile de petrol.Deºi problemele pe care le avem aici nu au evoluat conform

planului, obiectivul nostru a fost sigur acceptat. Reacþia la demiterea„Forþelor Întunericului“ a fost privitã cu ochi buni de toþi, deºi s-aupus câteva întrebãri supãrãtoare despre un amestec prea mare.

Rayner este preocupat de probleme mãrunte, de ultimã orã; estenerãbdãtor sã te întorci.

Al tãu,Stephen Alley, cpt.23.

Acesta este ºi motivul pentru care corpul lui Rasputin a fost fotografiatîn diferite momente ale nopþii. Imaginile trebuiau sã demonstreze cã era cuadevãrat mort înainte de înlãturarea corpului (care se spera sã nu fie niciodatã

180

ANDREW COOK

descoperit). La douã luni dupã crimã, aceste fotografii au fost menþionateîn raportul poliþiei.

SECRET

ªefului Departamenului de Securitate PublicãPetrograd22 februarie 1917

No 5698Secþia Cinci

Din ordinul ªefului Departamentului de Informaþii Secrete alCartierului General al Districtului Militar din Petrograd din datade 18 februarie, ref. 3641, pe 19 februarie a fost efectuatã o cercetareîn apartamentul secretarului prinþului Iusupov, contele Sumarokov-Elston, locotenentul drujinei 308 din Petrograd, Leonid Rambur,domiciliat în Ofiþerskaia 36. Ca rezultat al cercetãrii s-au descoperitdouã fotografii ale cadavrului lui Rasputin, împreunã cu cheia dela depozitul nr. 912 de la Banca Azovsko-Donskoi. Rambur, care nufigureazã în rapoartele noastre printre persoanele lipsite de loialitatepoliticã, a fost eliberat24.

Este unul dintre numeroasele documente ale poliþiei ºi ale Ohranei caremai degrabã ridicã întrebãri decât oferã rãspunsuri cu privire la o anchetãcare, retrospectiv, poate fi consideratã ineficientã. Câtã vreme se recunoºteacã cercetarea era în curs de desfãºurare când a venit de sus ordinul sã fiesistatã, omisiunea este surprinzãtoare. Petele de sânge care au fost înregistratede fotografiile poliþiei la locul crimei par sã se întindã de la uºã pânã lamormanul de zãpadã din dreptul celei de-a doua porþi. În raportul poliþieinu se specificã nici cã trupul a fost târât, nici cã maºina a intrat în curte. Separe cã trupul a fost ridicat în curte ºi dus de-a lungul pavajului pânã lamaºinã.

S-a presupus cã maºina era a lui Dmitri Pavlovici, care se afla la volan,însoþit de Lazovert, Suhotin ºi Puriºkevici.

Altã omisiune are cauze politice interne. Stepan Beleþki mãrturiºeºtemai târziu în Faþa Comisiei Extraordinare cã, întrucât Protopopov nu doreasã se ºtie cã l-a vizitat pe Rasputin, „a ordonat ca agenþii de supravegherede afarã sã fie înlãturaþi dupã ora 10.00 p.m.“25. I-a asigurat pe Þarinã ºi pe

181


Rasputin cã gardianul va fi acolo, dar (spune Beleþki) „el era staþionat nu lapoartã, ci peste stradã, într-un loc de unde nu avea vizibilitate“. Cu altecuvinte, nu era niciun om al Ohranei staþionat în locul cu maximã vizibilitate,de unde îi putea observa pe toþi cei care veneau în vizitã. Popov ar fi pututauzi de la intendentul din strada Gorohovaia cã lui Protopopov i-a scãpatinformaþia despre moartea lui Rasputin, noaptea târziu. Dacã a fãcut-o, fiea considerat cã e mai înþelept sã procedeze astfel, fie doar a vorbit fãrã sãvrea. Unii dintre cei care au cercetat cazul, inclusiv Oleg ªiºkin26 ºi PhilTomaselli27, au susþinut cã paznicul lui Rasputin era de partea conspiratorilor.De fapt, era foarte important pentru reuºita planului asasinãrii sã se ºtiedacã paznicul se retrage la ora zece.

Puriºkevici, Iusupov ºi Lazovert ºi-au publicat propriile rapoarte aducândmotive ulterioare. Puriºkevici dorea sã fie admirat de mulþime ºi în 1918, dupãrevoluþie, a vrut sã-ºi recâºtige popularitatea. În 1927, Iusupov avea nevoie debani. ªi, de asemenea, a menþinut legãtura cu Oswald Rayner. Lazovert, larândul sãu, a recurs la scurta sa relatare din 1923 pentru a scoate în evidenþãmodestul sãu rol în derularea evenimentelor ºi, fãrã îndoialã, a fost bine plãtitpentru ostenealã.

Cele trei poveºti sunt similare în ceea ce priveºte respectarea elementeloresenþiale: cu otrava au dat greº; Rasputin nu a murit în urma primului glonþ;a ieºit din casã ºi a alergat de-a lungul curþii; s-au tras în el încã douã gloanþe;a fost lovit în cap ºi bãtut cu sãlbãticie de Iusupov.

Detaliile variazã. Otrava se prezintã sub formã de cristale sau praf; estepusã în crema de ciocolatã sau în cea roz; grupul a stat în biroul de sus sauîn altã parte... Niciunul dintre criminali n-a afirmat cã Rasputin era îmbrãcatîn vesta albastrã brodatã cu flori – în ambele rapoarte vesta este albã ºibrodatã. Albastrã sau albã, aceasta a cãpãtat culoarea cordonului de la brâu.

Diferenþa esenþialã dintre cele douã rapoarte constã în tonulprotagoniºtilor. Cititorii pasionaþi ai lui Puriºkevici considerã cã el a fostun tip dinamic: animat de un soi de forþã supranaturalã, el a salvat epoca deRasputin. În povestea lui Iusupov, el încearcã sã fie eroul, dar sfârºeºte prina fi victima puterilor supranaturale ale lui Rasputin. Lazovert, ºi el, îºi atribuieun rol important, activ.

Iusupov nu putea sã declare cã a tras ultimul glonþ, iar povestea luiPuriºkevici nu se potriveºte cu dovezile din raportul de medicinã legalã. Lavremea aceea, mulþi se aºteptau ca Dmitri Pavlovici sã îºi asume vina. Însã,în urmãtoarele treizeci ºi ºase de ore a devenit clar pentru toatã lumea cã elnu este dispus sã recunoascã nimic. Lazovert ºi Suhotin sunt candidaþi lafel de improbabili. Aºadar, cine l-a omorât pe Rasputin?

182

ANDREW COOK

Era puternic ºi sãnãtos ºi mai greu de omorât decât îºi imaginaserã ei.Tentativa otrãvirii a eºuat. A fost înjunghiat cu sabia ºi lãsat sã moarã. Ascãpat cu viaþã când ceilalþi erau sus ºi l-au auzit deschizând uºa. Unul dinatentatori a tras în el prin fereastrã ºi poate altcineva s-a dus afarã, în curte,sã vadã ce s-a întâmplat. Alte focuri de armã nu mai puteau fi trase. Auvenit întãriri.

L-au târât în grabã înapoi în casã, ºi tot atât de repede a venit ºi poliþia.N-au mai vrut sã tragã în el ca sã nu fie auziþi de poliþiºti. L-au legat ºi auaºteptat sã moarã înainte de a-l duce spre Podul Petrovski. Dar el n-a murit.

Exasperaþi, doi dintre ei au tras în el, afarã, în curte. În timp ce îl cãrauspre maºinã, un al treilea bãrbat l-a cercetat ºi, simþindu-i pulsul, i-a tras unglonþ în cap.

Cu excepþia susþinerii pe care Oswald Rayner i-a acordat-o lui Iusupovpentru publicarea cãrþii despre Rasputin în 1927, nimeni altcineva dincercurile britanice nu a scris un rând despre uciderea lui Rasputin. Sir SamuelHoare ºi Sir George Buchanan ºi-au scris memoriile care cuprind scurtereferiri la evenimente cu caracter general. Jurnalul lui Albert Stopford paresã fi fost întocmit mai degrabã de un comentator decât de un participant.

Numeroase poveºti s-au rãspândit printre copiii ºi nepoþii ofiþerilorbritanici care au fost implicaþi în plãnuirea uciderii lui Rasputin. Familialui William Compton, ºoferul, a strâns multe date despre perioada ºederiilui în Petrograd, despre condiþiile grele în care a lucrat, despre SpitalulCrucii Roºii ºi uciderea lui Rasputin. Compton susþinea cã nu se ºtia cãRasputin a fost împuºcat nu de un rus, ci de „un englez“ pe care el l-acunoscut în Rusia28. Nu spune nimic mai mult despre acel bãrbat decât cãera un om al legii ºi cã provenea din aceeaºi zonã a Angliei ca ºi Compton.Spusele lui nu au fost niciodatã luate în serios de familia sa, care a consideratcã nu este vorba decât despre povestea unui bãtrân care voia sã aducã puþinãculoare într-o viaþã lipsitã de evenimente.

Familia lui Compton susþine cã William s-a nãscut nu departe deBirmingham. O cercetare asupra naºterii sale a scos la ivealã faptul cã avãzut lumina zilei la 27 ianuarie 1881, în Kempsey, Worchester, cam lazece mile de locul unde s-a nãscut ºi a crescut Oswald Rayner.29 În toatedocumentele oficiale, înainte de moartea lui din 1961, Rayner s-a descrispe sine ca fiind „avocat în Drept“30. Nu s-a destãinuit numai veriºoarei sale,Rose Jones, cã a fost în Palatul Iusupov când a avut loc crima, dar a arãtat ºimembrilor familiei un glonþ despre care spunea cã îl are din noaptea crimei31.ªtim deja cã Rayner avea un revolver de serviciu Webley.455 care, dupã

183


spusele profesorului Derrick Pounder, este arma ale cãrei gloanþe au provocatrana mortalã din frunte.

Misteriosul englez la care s-a referit Þarul în timpul discuþiei sale cuSir Buchanan, pe care îl bãnuia de amestec în crimã, nu a fost cu siguranþãSamuel Hoare, care, dupã cum am vãzut deja, nu a fost coleg de facultatecu Iusupov. Bãrbatul a cãrui identitate a ascuns-o Buchanan cu atâta grijãcând i s-a cerut sã spunã ce-ºi amintea din cele întâmplate a fost, indiscutabil,Rayner.

În dupã-amiaza care a urmat crimei, Iusupov l-a întâlnit pe Rayner lapalatul socrului sãu, Marele Duce Aleksander Mihailovici32. Amândoi auluat masa cu cei trei fraþi ai Irinei, prinþul Andrei, prinþul Feodor ºi prinþulNikita, cu preceptorul lor Mr. Stuart ºi cu domniºoara Evreinova, doamnade companie a mamei Irinei. Dupã masã, Rayner, Iusupov, cei trei cumnaþiai lui ºi Mr. Stuart au plecat cu maºina la garã ca sã prindã trenul de oranouã spre Crimeea. În staþie au întâlnit un mare grup de poliþiºti pe treptelede la intrarea principalã. Iusupov a fost informat de colonel cã din ordinulÞarinei n-avea voie sã pãrãsescã Petrogradul, urmând sã fie arestat ladomiciliu. Prinþul Nikita a decis sã plece în Crimeea cu Mr. Stuart. Ceilalþis-au urcat în maºinã ºi s-au întors la palat. Rayner a rãmas acolo cu Iusupov.Deºi evadarea lui a fost dejucatã, a supravieþuit ca sã-ºi spunã povestea.Dupã o scurtã apariþie la lansarea cãrþii lui Iusupov, Rayner a ieºit discretdin scenã.

184

ANDREW COOK

12

CONSECINÞA

În afarã de haosul creat, o singurã þintã a fost atinsã: Rasputin a murit.Nimeni nu a fost arestat ºi nu s-a formulat nicio acuzaþie. Când Þarul ºi-adat seama cât de mare este amestecul familiei lui, investigaþia a fost sistatã.În pofida cererii lui Dmitri Pavlovici de a fi trimis în faþa Curþii Marþiale,Nicolae a decis sã-l exileze pe Iusupov la moºia lui din Rakitnoe, lângãKursk, iar pe Dmitri Pavlovici în Persia. Nu s-a luat nicio mãsurã împotrivaniciunei persoane despre care se credea cã a fost implicatã în crimã. CurteaMarþialã ar fi fãcut din Dmitri Pavlovici un erou ºi i-ar fi creat o platformãpublicã. Nicolae a adoptat o atitudine ºovãitoare ºi în acelaºi timp una deslãbiciune ºi îngãduinþã.

Corpul lui Rasputin nu a fost lãsat sã se odihneascã în pace. În martie1917, un grup de soldaþi care pãzeau palatul au scos la luminã trupul, l-austropit cu gaz ºi i-au dat foc în pãdurea din apropiere. Aceastã poveste nueste în întregine confirmatã, dar mai existã ºi alte dovezi potrivit cãroratrupul a fost dezgropat din ordinul lui Aleksander Kerenski ºi dus departepentru a fi ars1.

Peste ani, mulþi biografi ai lui Rasputin au susþinut cã el ºi-a prezispropria moarte, fãcând aluzie la o scrisoare a acestuia adresatã Þarului,scrisoare al cãrei conþinut l-a fãcut public Simanovici.

Þar al Rusiei! Am presimþirea cã voi pãrãsi aceastã lume pe1 ianuarie. Dacã voi fi omorât de ucigaºi plãtiþi, atunci tu, Þarule,nu vei avea de ce te teme. Rãmâi pe tron ºi domneºte în continuare.Dar dacã criminalul provine din familia ta, atunci niciun membru alcasei imperiale nu va supravieþui mai mult de doi ani2.

185


Originalul acestei scrisori, cu scrisul lui Rasputin, nu a fost niciodatãgãsit (dacã a existat vreodatã). Cei care, în anii din urmã, au studiat scrisullui Rasputin au ajuns la concluzia cã frazele din acest text nu amintesc destilul lui Rasputin, needucat, ci se remarcã printr-un stil poetic ºi respectãregulile gramaticale3.

Limbajul folosit în acest pasaj poartã marca Simanovici, cel care apublicat scrisoarea dupã execuþia Þarului ºi a familiei sale, construind încãun mit în jurul lui Rasputin.

Indiferent de autenticitatea scrisorii, cert este cã, în lunile care au urmatmorþii lui Rasputin, dinastia Romanovilor, care domnea în Rusia de 300 deani, s-a prãbuºit. În 3 martie 1917, forþele muncitoreºti ale lui Putilovdeclanºeazã greva în Petrograd, care se va transforma în grevã generalã la9 martie. În noaptea de 11 martie, trupele mobilizate de Þar trec de parteagreviºtilor. La o zi dupã abdicare, Comitetul Executiv al Dumei alcãtuieºteGuvernul Provizoriu sub conducerea prinþului Lvov. Acesta a proclamatdreptul civil, s-a angajat sã convoace o adunare constituantã ºi ºi-a anunþatintenþiile de a continua rãzboiul împotriva Germaniei.

Nu acesta a fost cursul evenimentelor pe care Dmitri Pavlovici, Iusupov,Puriºkevici ºi ceilalþi participanþi la complot l-au avut în vedere sau l-auprezis. Ei au sperat cã Þarul ar putea în vreun fel sã-ºi exileze nevasta ºi sãconducã Rusia la victorie, cu Duma unitã în spatele lui. În realitate, Þarul afost alungat, ºi Þarina odatã cu el, iar Duma s-a dovedit incapabilã sã preiacontrolul. Guvernul Provizoriu a menþinut Rusia în rãzboi alãturi de Aliaþipânã în octombrie 1917, când bolºevicii au preluat puterea. Timpul a lucratîn favoarea Aliaþilor, aºa cã americanii au intrat în rãzboi în aprilie ºi, încele din urmã, au început sã-ºi facã simþitã prezenþa. Iniþial, infanteria lorera nesemnificativã din punct de vedere numeric ºi au avut nevoie de aproapeun an ca sã alcãtuiascã o armatã mare. Între timp, Lenin a declarat armistiþiuîn decembrie 1917. Soldaþii americani au strãpuns frontul de Vest. În martie1918, când Rusia a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk cu Germania, unmilion de americani se aflau pe câmpul de luptã.

Tratatul de pace cu Germania impus lui Lenin a fost mult mai dur decâtcel oferit de Þar în vara lui 1916. În acest moment, oricum era prea târziupentru a fi împiedicatã victoria Aliaþilor în Vest, deºi Germania a lansat oultimã ofensivã de amploare pe 21 martie 1918, în speranþa unei victoriidecisive. Deºi ofensiva a avut rezultate spectaculoase la început, în cele dinurmã Germania a cedat în faþa contraatacului Aliaþilor, în iulie.

186

ANDREW COOK

Realitatea este cã exilul lui Iusupov ºi al lui Dmitri Pavlovici le-a salvatviaþa. Tatãl lui Dmitri, ca ºi familia Þarului au fost împuºcaþi de bolºevici.Cei care au supravieþuit au plecat în sud, spre Ucraina, aflatã sub dominaþiaforþelor antibolºevice care se luptau la acea datã cu noul guvern al lui Leninîntr-un sãlbatic rãzboi civil. La începutul lui 1919, bolºevicii au înaintatpânã în Crimeea. În Londra, George al V-lea, fãrã îndoialã regretând refuzulsãu iniþial de a acorda azil în Anglia Þarului ºi familiei lui, reuºea sã-ºisalveze mãtuºa, împãrãteasa vãduvã Maria. Nava de rãzboi HMSMarlborough a fost prin urmare trimisã în martie 1919 în Marea Neagrã casã-i punã la adãpost pe Maria ºi pe ceilalþi membri supravieþuitori ai familieiRomanov. Cãpitanul vasului, C.D. Johnson, a adus cu el o scrisoare de lamama lui George, regina Alexandra, care îºi implora sora sã se punã subprotecþia cãpitanului Johnson. În scene foarte asemãnãtoare celor de pe Arcalui Noe, împãrãteasa vãduvã Maria, Marea Ducesã Xenia, fiii ei Andrei,Feodor ºi Nikita, Marele Duce Nikolai, Marele Duce Piotr, Felix ºi IrinaIusupov s-au aflat printre cei care s-au îmbarcat la bordul lui Marlboroughdintr-un mic port de pe coasta Crimeii, Koreiz, la 7 aprilie 1919. Dupãspusele lui Rayner, ºi el a fost prezent la Koreiz pentru a-l însoþi pe Iusupov4,care a luat din tezaurul familiei atât de mult cât putea transporta cu vaporul.

John Scale, pe de altã parte, care abia a scãpat cu ce avea pe el dupã cebolºevicii au preluat puterea, s-a întors în cele din urmã la Londra, unde s-aprezentat în faþa lui C, la Cartierul General al Curþii de Apel. C a decis sã-lnumeascã ºeful Staþiei ST din Stockholm, cu misiunea sub acoperire de atrimite noi cadre de agenþi britanici în Rusia, care sã întocmeascã rapoartedespre politica ºi intenþiile bolºevicilor. În 15 martie 1918, Scale, cunoscutacum ca STo, i l-a prezentat lui C pe un anume Sidney Reilly care, mai târziu,a dobândit faima de „Asul Spionilor“. Reilly a devenit agent STI. Scale arecrutat circa treizeci de alþi agenþi ST, printre care se aflau ºi Oswald Ryner,Sir Paul Dukes, Arthur Ransome5 ºi Augustus Agar6. A rãmas în munca deinformaþii pânã în 1922, când s-a îmbolnãvit ºi, în cele din urmã, s-a retrasdin armatã în mai 1927. Pânã la moartea sa, în 19497, a rãmas totuºi în strânselegãturi cu foºtii lui agenþi. Fiica lui Scale îºi aminteºte de numeroasele viziteale lui Sir Paul Dukes acasã la ei în perioada interbelicã. Când Felix Iusupovera într-o situaþie financiarã disperatã pe la începutul anilor 1930, Dukes afost cel care s-a dus în Franþa ºi l-a salvat de la ruinã8. Nu ºtie din dispoziþiacui a fãcut Dukes acest serviciu.

Situaþia financiarã a lui Iusupov s-a redresat în cele din urmã datoritãunui concurs fericit de împrejurãri. În 1932, MGM a produs o foartecostisitoare peliculã, Rasputin ºi Împãrãteasa, în care jucau John Lionel ºi

187


Ethel Barrymore, film care a fost prezentat în Anglia în anul urmãtor subtitlul Rasputin, cãlugãrul nebun. Cum persoanjele principale erau dejamoarte, au fost prezentate sub numele lor real, celorlalþi participanþi lacomplot care erau în viaþã dându-li-se nume fictive. De exemplu, asasinullui Rasputin a fost numit prinþul Cegodiev, iar personajul cel mai apropiatde prinþesa Irina Iusupova s-a numit prinþesa Nataºa. În martie 1933, prinþesaIrina a fost pusã în legãturã cu o avocatã, Fanny Holtzmann, care era convinsãcã MGM a comis infracþiunea de calomnie la adresa ei. Din punctul devedere al lui Holtzman, filmul conþinea „imagini ºi replici care sugerau cãprinþesa Nataºa s-a lãsat sedusã de Rasputin“9.

În procesul de la Înalta Curte din Londra, care a început la 28 februarie1934, contestaþia Iusupovilor cum cã prinþesa Nataºa era de fapt prinþesaIrina, care fusese calomniatã de MGM, a fost acceptatã de judecãtori10.Prinþesa Irina a fost despãgubitã cu 25 000 £ ºi mai târziu a mai primit de laMGM 75 000 £ în baza unei alte contestaþii pe care Iusupov a înaintat-o înSUA ºi împotriva distribuitorilor filmului.

Încã o întâmplare a marcat viaþa Iusupovilor în 1940, când armatagermanã a trecut prin Franþa. Se pare cã ofiþerii germani i-au gãsit la vila lordin Sarcells ºi i-au informat cã se pot întoarce în Paris, unde puteau fi gãzduiþiîntr-un castel la alegerea lor. În schimb, ar trebui sã joace rolul de gazdeoficiale ale unor musafiri importanþi la petreceri ºi dineuri. Spre cinstea lui,Iusupov a declinat oferta. În 1941 au primit o altã ofertã din partea lui Hitler,care ºi-a trimis mesagerul personal sã-i întâlneascã11. Dupã invazia germanãîn Rusia, naziºtii credeau cã existã posibilitatea instalãrii unui regim imperialmarionetã în Rusia învinsã, ºi i s-a sugerat lui Iusupov, prin mesager, cã arputea fi un candidat potrivit pentru tron. Încã o datã, plin de tact, a declinatpropunerea, sugerând cã existã în Paris supravieþuitori din rândurile familieiRomanov pe care germanii ar putea sã-i contacteze. El s-a oferit sã le deanumele ºi adresele dacã doresc12.

Iusupov a murit la Paris în septembrie 1967, fãrã sã-i mai întâlneascãpe ceilalþi patru asasini. Puriºkevici a murit de tifos în 1920, pe când fugeade bolºevici în timpul Rãzboiului Civil Rus. Serghei Suhotin s-a stins dinviaþã la Paris în iunie 193913, în timp ce Dmitri Pavlovici a murit de o boalãde rinichi la Davos, în Elveþia, în septembrie 1942. Dupã exilul lui în Persia,Dmitri s-a înrolat în armata britanicã ºi a fost cãpitan în ForþeleExpediþionare Britanice în Mesopotamia. Cel mai ciudat dintre toþi, StanislasLazovert, dupã spusele fiului sãu, pe patul de moarte14 ºi-a retras declaraþiacã ar fi pus otrava în prãjituri ºi în vin. A murit tot la Paris, în 1934.

188

ANDREW COOK

Fiind considerat ca posibil colaborator al naziºtilor, Iusupov s-a aflatfãrã ºtirea lui în aceeaºi companie cu fostul ºef al Misiunii Secrete Britanice,Sir Samuel Hoare. Dupã rãzboi, Hoare a devenit secretar de stat al ForþelorAeriene sub Stanley Baldwin ºi secretar de stat pentru India în guvernulnaþional al lui Ramsey MacDonald. A atins culmea carierei politice în 1935,când Baldwin l-a numit secretar la Externe. Mai târziu, tot în acel an, Hoarei s-a alãturat lui Pierre Laval, prim-ministrul francez, în efortul de a rezolvacriza creatã de invazia italianã în Etiopia. O înþelegere secretã, cunoscutãca Pactul Hoare-Laval, prevedea ca Italia sã primeascã douã treimi dinteritoriul cucerit ºi sã-ºi extindã coloniile în Africa de Est. În schimb, Etiopiaurma sã primeascã o fâºie îngustã de teritoriu ºi acces la mare. Detaliilepactului au fost divulgate de presã în 19 decembrie 1935. Schema eradenunþatã ca un fel de aplanare a agresiunii italiene. Cabinetul Baldwin arespins planul ºi Hoare a fost nevoit sã demisioneze.

Hoare a revenit în guvern ca Prim-Lord al Amiralitãþii în iunie 1936.Atitudinea lui împãciuitoristã era apreciatã de Neville Chamberlain care în1937 îl promoveazã ca secretar la Interne. La izbucnirea celui de-al DoileaRãzboi Mondial, intrã în Cabinetul de Rãzboi ca Lord Privy Seal. CândChurchill a devenit prim-ministru în 1940, Hoare a fost unul dintre miniºtriiînlãturaþi pentru atitudinea sa împãciuitoristã. În opinia lui Sir AlexanderCadogan, în timpul cât a îndeplinit funcþia de secretar permanent al Oficiuluipentru Strãinãtate, Hoare a fost un candidat menit sã conducã guvernulmarionetã în eventualitatea ocupãrii Angliei de cãtre Germania15. „A fostun trãdãtor al Angliei“, mãrturisea Cadogan dupã schimbarea lui Hoare dinCabinet16. În octombrie 2004, cercetarea dosarului MI5 lansat de AlbrechtHaushofer, considerat de Servicii ca „cel mai mare expert din Germania înImperiul Britanic“, aruncã o nouã luminã asupra suspiciunilor lui Cadogan.Într-un memo înaintat lui Hitler în 1941, intitulat „Conexiunile engleze ºiposibilitatea folosirii lor“, Haushofer menþioneazã câþiva „tinericonservatori“ care, credea el, ar fi colaborat – printre aceºtia se numãrau ºiducele Hamilton, lordul Astor, Sir Samuel Hoare ºi R.A.B. Butler17.

La scurt timp dupã moartea lui Rasputin, pare limpede cã Londra aintenþionat sã-l înlocuiascã pe Hoare din funcþia de ºef al Misiunii SecreteBritanice. În 29 ianuarie 1917, el transmite la Londra:

Sãnãtatea mea a fost atât de precarã în ultimul an încât aº fimulþumit dacã mi s-ar da ocazia sã pãrãsesc postul actual. Cu un an

189


în urmã am devenit incapabil sã-mi desfãºor activitatea în afaragraniþei ºi în tot acest timp nu cred cã m-am simþit bine nici mãcar osingurã zi. Dacã, din acest motiv, se decide sã-mi încetez activitateaîn Rusia, nimeni nu va fi mai încântat decât mine18.

Curând dupã ce scris scrisoarea a primit un nou post la Roma. Având învedere cã fusese bolnav pe tot parcursul ºederii lui în Petrograd ºi cã nu sesimþea mai rãu în ianuarie 1917 decât altã datã în timpul misiunii sale, paredestul de puþin probabil cã a fost înlocuit numai din motive de sãnãtate. Celmai plauzibil motiv al înlocuirii îl reprezintã implicarea sa în episodulRasputin. Este foarte posibil ca, pe parcursul anului 1916, Londra sã fi luatdecizia sã-l treacã pe linie moartã, urmând sã aºtepte momentul potrivitpentru a-l activa din nou. Indiferent dacã a fost blamat pentru asocierea cuevenimentele legate de moartea lui Rasputin, pare cu totul improbabil caLondra sã fi optat pentru Stephen Alley ca succesor, cu atât mai mult cu câtacesta pãrea sã fi fost în miezul complotului.

Cert este cã Londra l-a înlocuit cu Alley. În perioada haoticã a GuvernuluiProvizoriu, el, John Scale ºi restul echipei lui se strãduiau sã facã tot posibilulca noul guvern sã ia frâiele puterii. Când au fost rãsturnaþi de bolºevici,Alley s-a strãduit sã ia legãtura cu comisarii lui Lenin. În lunile dinainteaîncheierii Tratatului de la Brest-Litovsk s-a întâlnit în secret cu cei dinComitetul Central care, în cele din urmã, ar fi semnat tratatul19. Cu siguranþãse urmãrea respingerea termenilor tratatului ºi, în consecinþã, amânareatransferului trupelor germane spre frontul de Vest. Troþki, comisarul pentruAfaceri Externe, s-a opus iniþial ratificãrii tratatului, adoptând o politicã de„nici pace, nici rãzboi“, în speranþa cã revoluþia va izbucni în curând ºi înGermania ºi Austria. Stalin, în schimb, era în favoarea tratatului. În cele dinurmã, Troþki a decis sã þinã seama de îndemnul lui Lenin de a ratifica tratatulpentru a împiedica Germania sã reia atacul asupra Rusiei în situaþia în careintervenea o altã întârziere în acceptarea termenilor tratatului. Pe 23 februarie1918, Comitetul Central, alcãtuit din cincisprezece membri, ºi-a exprimatacordul cu ºapte voturi contra patru ºi cu patru abþineri. În vreme cemajoritatea nu dorea încã sã voteze în favoarea tratatului, Troþki ºi-a schimbatdecizia ºi cei patru care se obþinuserã ºi-au dat aprobarea.

În timpul acestei întâlniri secrete cu membrii Comitetului Central, însãptãmâna care a început cu 23 februarie, Alley aminteºte:

Într-una din telegramele pe care le-am primit se spunea cã eutrebuia sã-l lichidez pe Stalin. Þinând seama de faptul cã eu am

190

ANDREW COOK

negociat cu el, nu cred cã este o idee bunã, pentru cã asta ar fi însemnatsã mã lichidez ºi pe mine ºi pe el în acelaºi timp.

Când m-am întors la Londra... am spus cã cineva s-a amestecatîn treburile mele, ºi acesta s-a întâmplat sã fie E.T. Boyce, cel care afost unul dintre oamenii mei în Rusia. Cred cã demiterea mea s-adatorat faptului cã nu l-am omorât pe Stalin care – istoria atestãacest lucru – a devenit liderul bolºevicilor din Rusia20.

Fãcând abstracþie de enormitatea declaraþiei lui Alley în legãturã cuStalin ºi de scurgerile de informaþii care ar fi avut loc în poliþia britanicã, auapãrut ºi alte întrebãri importante în legãturã cu uciderea lui Rasputin. Întimp ce, în urma comparãrii dovezilor, se hotãrãºte cã Alley, Rayner ºi Scaleau fost amestecaþi într-o ticãloasã operaþiune21 împotriva lui Rasputin, dirijatãfãrã ºtiinþa Londrei, revendicarea lui Stalin ridica unele dubii semnificative.

Acceptarea formulatã de Camera Comunelor în octombrie 192022

dovedeºte cã guvernul lui Lloyd George nu era împotriva folosirii crimei ºia „acþiunii directe“ a poliþiei în reprimarea tulburãrilor din Irlanda. Dacãaceste tactici puteau fi folosite în Irlanda, atât de aproape de casã, cât demare era posibilitatea ca ei sã le poatã utiliza în situaþii în care reprezentauo mult mai serioasã ameninþare pentru interesele naþionale decât IRA?

În cartea sa MI6: Cincizeci de ani de operaþiuni speciale, istoriculserviciilor secrete Stephen Dorril, îl considerã un modus operandi al MI6în contextul asasinãrii. Deºi pune accentul pe perioada postbelicã, analizalui Dorril este în mod special relevantã pentru metodele folosite de MI6 înprima jumãtate a secolului douãzeci.

El identificã în special, „o filosofie care este esenþialã pentru astfel deoperaþiuni ºi a fost o marcã specificã a planurilor lui MI6 – poatecontestabilã“, conchizând cã „folosirea unui al treilea participantminimalizeazã teama în orice operaþiune nerezolvatã de a nu putea descoperimâna organizaþiei care o subvenþioneazã“23. Mai face observaþia cã „în timpde rãzboi, constrângerile în astfel de operaþii nu sunt foarte mari ºi suntmult mai uºor de justificat“24. Uciderea lui Rasputin ºi ordinul primit deAlley de a-l asasina pe Stalin dateazã din timpul Primului Rãzboi Mondialºi în acest sens ar putea fi considerate ca acþiuni necesare pentru realizareaunor obiective militare.

Întâmplãri ulterioare furnizeazã exemple de situaþii în care politicieniiau cãutat sã-ºi apropie ofiþeri superiori de informaþii cu ajutorul cãrora sãajungã direct la sursã25, ºi chiar de împrejurãri în care ofiþeri de informaþiiau autorizat operaþiuni fãrã cunoºtinþa ori acceptul politicienilor26. Datoritã

191


bogãþiei de dovezi, ºtim cã secretarul de stat pentru Rãzboi ºi ofiþeri superioride informaþii erau la curent cu chestiunea Rasputin ºi proiectul de paceseparatã, ºi este greu de crezut cã aceºtia, fiind în posesia unor astfel deinformaþii, au rãmas indiferenþi ºtiind cã soarta Angliei depinde de rãmânereaRusiei în rãzboi. Într-un scenariu în care graniþa fragilã ce desparteînfrângerea de victorie depindea doar de stânjeneala unei pãci separate,credinþa autorului este cã moartea lui Rasputin, realizatã de un al treilea, afost oficial aprobatã, fie de Lloyd George care, ca secretar de stat pentruRãzboi, era politic responsabil de Serviciile Secrete, fie de ofiþerii superioriai serviciului secret.

Într-un alt scenariu, Sir Samuel Hoare era în afara cercului asasinilordin motivele pe care le-am discutat mai devreme în aceastã carte. Este la felde probabil cã orice dovadã scrisã care putea oferi date despre cel care aautorizat o astfel de acþiune a dispãrut între timp, dacã o astfel de dovadã aexistat vreodatã cu adevãrat. Aºa cum ne reaminteºte profesorul John LewisGaddis, „relaþiile umane, mai ales cele între agenþii secreþi, nu pot fi niciodatãreconstituite dupã documente“27. Fie cã documentele existã sau nu, fie cãrãmân inaccesibile sau sunt disponibile numai în arhive, cert este cã„discuþiile care au loc pe coridoare, la telefon sau la cocktailuri pot modelaevenimentele într-o mãsurã mult mai mare decât un întreg morman dememorandumuri oficiale care ajung în arhive“28.

Nu se ºtie precis ce împrejurãri au stat în spatele înlocuirii lui Alley cuErnest Boyce. S-ar pãrea cã a fost implicat într-o altã misiune dificilã dupãBrest-Litovsk, misiune care în cele din urmã a eºuat29. Pe baza dovezilorvalabile în prezent, nu este posibil sã se determine în ce mãsurã acest eºeca influenþat în vreun fel demiterea lui.

În pofida turnurii nefericite pe care au luat-o evenimentele, Alley acontinuat sã lucreze în informaþiile secrete, în serviciul unitãþii MI5, pânãla sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. A murit pe 6 aprilie 1969, lanouãzeci ºi trei de ani, cu documentele ºi memoriile inspirate de lunga sacarierã în serviciile secrete adunate într-un cufãr.

ªi Rayner ºi-a pãstrat rapoartele. Se pare cã a montat într-un inel glonþuldin noaptea uciderii lui Rasputin30. A fost decorat cu ordinul Sf. Stanislavîn 1917 ºi a rãmas la Petrograd pânã în martie 1918, când a fost detaºat laMisiunea Secretã din Stockholm, sub conducerea lui John Scale. În lunaiulie a aceluiaºi an, lui i-a revenit sarcina sã raporteze regelui ºi reginei, laLondra, asasinarea familiei imperiale ruse31. Mai târziu, în 1922, s-a întorsîn Rusia, unde a devenit membru al Misiunii Comerciale Britanice. Înperioada ºederii la Moscova s-a însurat cu Tatiana Alekseevna

192

ANDREW COOK

Glubokovskaia-Marek, pe care a luat-o în Anglia. Au avut trei copii ºi audivorþat în august 194032. În timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,Rayner a fost din nou implicat în munca de informaþii ca ofiþer de legãturãîn Canada. În 1943 a fost trimis în Spania, unde a rãmas pânã la sfârºitulrãzboiului.

În 1946 s-a cãsãtorit cu fosta lui secretarã, Margaret Huntingford. Cânda fost diagnosticat cu cancer în fazã terminalã, cu puþin timp înainte de amuri, în 196133, a ars toate hârtiile care aveau legãturã cu perioada ºederiisale în Rusia. Din fericire, se pare cã a fost o excepþie.

193


ANEXA 1

CURTEA SUPREMÃ – NEW YORK

SERGIUS MIHAILOW TRUFANOFF, declar sub jurãmânturmãtoarele:

Locuiesc în Borough din Bronx, district ºi stat al New Yorkului.Pârâtul este o societate pe acþiuni privatã ºi publicã revista Metropolitan

în Avenue Borough 432 din Manhattan, New York City.Alãturat este anexatã plângerea în aceastã acþiune cu care mã constitui

parte sub jurãmânt ºi mã aflu aici pentru a face luminã.Am ajuns în Statele Unite ale Americii în 18 iunie 1916. Pe 19 iunie

1916 sau în jurul acestei date am sunat la sediul revistei Metropolitan ºil-am întâlnit pe domnul H.J. Wigham care, aºa cum am informat, estepreºedintele pârâtului. La aceastã discuþie au fost prezenþi Mr. HermankBernstein, Mr. Tobenkin ºi un stenograf. Tobenkin este un bine-cunoscutscriitor care este angajat la revista Metropolitan. Eu nu vorbesc engleza.Conversaþia dintre mine ºi domnul Wigham a fost tradusã de Bernstein.Am spus apoi în prezenþa domnului Wigham prin domnul Bernstein în rusãcã i-am dat interviuri domnului Tobenkin cu regularitate ºi cã informaþiilepe care i le-am furnizat trebuiau sã aparã în cinci articole sau povestiri.Aceste articole ar fi trebuit publicate o datã pe lunã, începând cu octombrie1916.

Cum în aceastã discuþie nu a fost menþionatã o sumã exactã, eu am primitîn 13 mai 1916 o telegramã de la domnul Bernstein care fãcea legãtura întremine ºi pârât dupã cum urmeazã:

Aranjament convenit pentru manuscris, 5000 $. Întreaga sumã va fiplãtitã înainte de 1 august în mai multe rate; trimit bani acum. Rog expediazãimediat capitolul Rîjevski, precum ºi originalele scrisorilor sau fotografiilor.Rãspunde prin telegramã

BERNSTEINClay Avenue 1781

Din aceastã conversaþie am înþeles cã 5000 $ trebuie sã-mi fie plãtiþila 1 august 1916. Din când în când am vorbit cu domnul Tobenkin în

194

ANDREW COOK

legãturã cu înþelegerea ºi i-am dat datele ºi materialul în care am scrispovestea în englezã pentru pârât. Nu am pãstrat notele discuþiei mele cu el.I-am dat aceste interviuri domnului Tobenkin cam de douã, trei ori pesãptãmânã. Aceastã muncã a început în iunie 1916 ºi a continuat pânã lasfârºitul lui septembrie 1916. Aceste interviuri sau povestiri despre care amvorbit sunt încã în posesia pârâtului.

În prima parte a lui septembrie, cred cã era în jur de 9, arhiepiscopulEvdokin ºi un anume Michael Oustinoff au cerut sã mã vadã la locuinþamea din Borough din Bronx. Soþia mea, care se uita pe fereastrã, mi-a spuscã ei erau acolo ºi am coborât ca sã-i întâlnesc. M-au luat cu un automobilºi am mers prin Bronx Park. Mi-au spus cã au citit în Metropolitan cã amînceput sã scriu câteva articole despre Rasputin ºi Þarina Rusiei. M-au rugatsã nu public articolele. Au spus cã în caz contrar aº aduce o ofensã Rusiei ºis-au oferit sã-mi dea 25 000 $ ºi sã-mi acorde iertarea, aºa cã, dacã nu lepublicam, mã puteam întoarce în Rusia. Au adãugat cã, dacã refuz oferta,articolele nu vor fi oricum publicate în revista Metropolitan deoareceproprietarul societãþii este foarte bun prieten cu ei. Au mai declarat cã ei audestulã influenþã la revistã, unde le este respectatã chiar ºi cea mai modestãrugãminte privind publicarea. În continuare au precizat cã au încercat sãcumpere articolul numai din dorinþa de a mã împiedica sã-l public în oricarealt ziar sau revistã. Le-am spus cã puteam renunþa la publicarea acestuiarticol, dacã eu credeam cã ar fi necesar pentru binele Rusiei ºi cãdiscreditarea autoritãþii lui Rasputin nu ar fi o jignire pentru Rusia, ci unreal ajutor pentru aceastã þarã. Am stat la închisoare vreme de unsprezeceluni în Rusia pentru patriotismul meu ºi dorinþa mea de a salva Rusia. Auinsistat în continuare sã nu public acest articol, dându-mi de înþeles pânãunde ar putea merge ei.

Aparent am þinut seama de obiecþiile lor. Le-am spus cã am dat dejaarticolele la revista Metropolitan ºi chiar dacã eu aº fi de acord sã nu fiepublicate, împricinaþii puteau sã le publice singuri, dar m-au asigurat cã eiar putea aranja cu revista sã retragã articolele. I-am întrebat dacã sunt deacord sã-mi returneze articolele, sã anuleze totodatã înþelegerea mea curevista ºi sã-mi plãteascã 25 000 $ în trei zile.

Un rãspuns afirmativ mi-ar fi dovedit cã acþioneazã fãrã ºtirea luiRasputin. Mi-au cerut un rãgaz pentru a lua legãtura cu Petrogradul ºi a-miobþine iertarea ºi banii necesari, iar eu am fost de acord ºi am înþeles definitivcã numitul Rasputin era amestecat în aceste negocieri.

În jurul datei de 14 septembrie 1916 au venit încã o datã la mine acasã.Mi-au spus cã au aranjat sã fiu iertat ºi cã ei au banii. Mi-au cerut sã sun

195


la biroul consulului pentru bani în zilele urmãtoare. A doua zi am telefonatla biroul consulului rus, în Washington Square 22. M-am întâlnit cu consululgeneral Oustinoff ºi cu consulul Ruþki. Am vorbit cu amândoi. Consululgeneral mi-a comunicat cã el a fãcut aranjamentele cu Metropolitan ºi cã einu vor publica articolele; cu toate acestea nu mi-a spus cã i-a ordonatconsulului sã-mi plãteascã 1000 $, ci mi-a dat el 1000 $, iar eu am semnato chitanþã în rusã pentru bani. Aceastã chitanþã am lãsat-o la consulul general.În cursul discuþiei mi s-a dat de înþeles cã au trimis vorbã la Petrograd cã auaranjat sã opreascã publicarea ºi, în schimb, îmi vor plãti banii imediat cevor primi instrucþiuni de la Petrograd. De asemenea, mi-au sugerat cã ei aufãcut acest aranjament cu acordul împricinatului aici de faþã ºi cã ar obþinede la revistã articolele scrise de Tobenkin ºi interviurile pe care i le-am dateu. În acest moment am început sã cred cã numitul Rasputin era la curentcu aceastã problemã ºi eram extrem de dornic sã primesc o ofertã bãneascãdin partea lui.

În data de 19, am primit un mesaj telefonic de la consulul Ruþki caremi-a spus cã îi pare rãu sã-mi comunice cã acest subiect nu mai e deactualitate ºi cã întreaga afacere a cãzut. Consulul general a vorbit ºi el cumine, în aceeaºi perioadã, ºi mi-a cerut sã-l caut la birou pentru o discuþieprieteneascã.

M-am dus acolo pe 20 ºi el mi-a spus cã li s-au dat instrucþiuni de laPetrograd ca eu sã nu primesc banii. Consulul general mi-a comunicat cã ela vorbit cu domnul Whitney, acþionarul principal al împricinatului, ºi l-aconvins sã fie de acord sã nu publice articolele. M-a întrebat ce am de gândsã fac ºi i-am spus cã nu ºtiu. Apoi m-a sfãtuit sã fiu foarte prudent ºi mi-arecomandat sã stau departe de Rusia pentru tot restul vieþii mele.

Cu o zi înainte, în 19, domnul Wigham mi-a telefonat ºi mi-a cerut oîntrevedere.

M-am dus sã-l vãd ºi el mi-a spus cã e posibil ca articolele sã nu fieniciodatã publicate, poate doar dupã rãzboi sau dupã un an; nu a precizat odatã anume. Mi-a zis cã-i pare foarte rãu pentru mine, în schimb poate plãtirestul de 2000 $. Imediat dupã aceea am primit de la împricinat 2000 $. Amrefuzat banii.

Ulterior l-am vãzut din nou pe domnul Wigham ºi mi-a repetat cã nu leva publica deloc.

În timpul conversaþiei mele cu împricinatul, acesta a fost de acord cãarticolul trebuia sã fie publicat începând cu octombrie 1916, dupã aceeafiind urmat de cinci articole a 5000 $. Banii trebuiau plãtiþi la 1 august. Amprimit numai 2000 $.

196

ANDREW COOK

Se pare cã acum ºi de conivenþã cu guvernul rus, Metropolitan refuzãsã publice aceste articole ºi îmi oferã bani ca sã le retrag. Nu voi fi niciodatãde acord sã renunþ la articole. Intenþia mea a fost sã le public ºi înþelegereamea cu pârâtul a fost sã tipãresc articole nu sã le retrag. Am venit în aceastãþarã ºi am decis sã transmit informaþia revistei Metropolitan cu scopul de apublica într-o þarã neutrã aceste materiale de un interes atât de mare pentruRusia ºi poporul meu. Am suportat închisoarea din cauza opoziþiei faþã deRasputin ºi nu permit pârâtului sau oricui altcuiva sã-mi rãpeascã libertateade exprimare. Banii pe care i-am primit reprezintã numai o micã compensaþiepentru eforturile mele. Refuzul articolelor de cãtre revistã ºi a drepturilorde autor asupra subiectului împiedicã alte reviste sã le publice ºi zãdãrniceºteastfel demascarea pe care doresc sã o fac.

Pârâtul susþine cã deþine numitele articole de la data când le-am predatºi le considerã proprietatea sa, cu care poate face ce doreºte, ºi îmi vainterzice sã le public în altã parte.

La începutul lui noiembrie, pârâtul a publicat pe copertã imaginea mea,sau o ilustraþie care se presupune cã îmi aparþine, dar articolul nu a maiapãrut.

Din acel moment, pârâtul a încercat în mod repetat sã obþinã acceptulmeu pentru 2000 $, dar i-am refuzat.

Pârâtul a încãlcat prevederile contractului prin neplata banilor la 1 august1916 ºi prin refuzul de a publica numitele articole ºi în felul acesta aintenþionat ºi intenþioneazã sã le suprime.

Vreau sã folosesc materialul pe care l-am pus la dispoziþia lor ºi altemateriale pe care le am în proprietate în legãturã cu împãratul Rusiei, cuÞarina ºi Curtea Rusã ºi solicit o hotãrâre judecãtoreascã care sã-i retragãdreptul pârâtului de a publica sau folosi numitele manuscrise sau orice altãinformaþie pe care le-am dat-o sau sã le facã publice sau sã le arate altorpersoane sau societãþi, pânã la judecarea acestei acþiuni.

Împreunã cu Aliaþii, Rusia este acum în rãzboi cu Germania ºi aliaþii ei.Informaþia pe care eu am obþinut-o de la oamenii mei de legãturã de laCurtea Rusã ºi de la guvernul rusesc este deosebit de importantã în acestmoment, în timp de rãzboi. Cât de mult valoreazã aceste informaþii se va ºtidupã rãzboi. Viaþa de la Curtea Rusã ºi tot ce se întâmplã în guvernul ruseste acum un interesant subiect pentru literaturã, reviste ºi ziare ºi e posibilca acest interes sã disparã dupã rãzboi. Mai mult, suprimarea acestorinformaþii într-un asemenea moment, când ar putea slãbi sau distrugeinfluenþa lui Rasputin, ar provoca daune incalculabile Rusiei ºi ar anulascopul pentru care am muncit ºi pentru care am suferit în închisoare.

197


În plângerea de faþã se specificã cã am studiat la Sfântul Colegiu Imperialdin Petrograd ºi am fost hirotonisit preot ºi preot cãlugãr. De asemenea, amfost profesor de oratorie ºi moralã, un faimos predicator în Rusia. Am fostde asemenea stareþ la mãnãstirea Þarinei. M-am implicat în mod deosebitîn reprimarea revoluþiei din 1905. Mi s-a recunoscut rolul esenþial pe carel-am jucat în înãbuºirea ei.

Am fost prieten apropiat ºi sfãtuitor al lui Rasputin, un þãran analfabetºi needucat, care este cunoscut ca un pelerin cu anumite înzestrãrisupranaturale, capabil sã domine Curtea Rusã, pe Þarinã ºi pe Þar într-omare mãsurã. Relaþiile mele cu Rasputin au fost atât de strânse, încât amaflat de secretele de la Curtea Rusã ºi de orgiile sãlbatice pe care curteniiruºi le imaginau pentru împãrãteasã. Acest Rasputin are o puternicã orientarepro-germanã ºi o influenþeazã pe Þarinã împotriva Aliaþilor ºi în favoareaGermaniei. Aceasta a avut ca urmare recenta schimbare de miniºtri dinguvernul rus. Acum, Rasputin este amestecat într-o conspiraþie pentruîncheierea unei pãci separate, care determinã guvernul rus sã cearã treimilioane de ruble de la guvernul englez, ameninþând cã dacã banii nu sosesc,pacea separatã va fi semnatã în aceastã iarnã. De asemenea, sunt informatcã existã un ofiþer rus, o rudã a lui Rasputin, trimis din Rusia ca sã mãspioneze.

Toate aceste informaþii, precum ºi articolele care trebuiau sã aparã înMetropolitan sunt acum suprimate.

Domnul Wigham, preºedintele pârâtului, a afirmat cã el considerã acestarticol ºi informaþia ca pe proprietatea revistei, adicã pârâtul, ºi asta încondiþiile în care eu intenþionez sã fac orice aranjament cu oricare altãpublicaþie, sã public aceste articole sau sã dau interviuri oricui în legãturãcu Rasputin ºi Curtea Rusã. Ei considerã faptul ca pe o încãlcare a dreptuluilor asupra numitelor manuscrise ºi vor sã zãdãrniceascã publicarea lor înrevistã, iar pe mine sã mã împiedice sã le tipãresc în altã parte.

N-a existat nicio cerere în acest sens. Prin urmare, solicit o hotãrârejudecãtoreascã care sã oblige numita revistã Metropolitan sã nu mã împiediceîn publicarea articolelor mele ºi în oferirea de informaþii în legãturã cu ele,în prezentarea oricãrui articol sau al oricãrui înscris care a rezultat în urmadiscuþiilor cu ei, altor persoane sau societãþi, sau de a le face publice, ºisã-i interzicã sã mã împiedice sã public aceste materiale în altã parte.

Mãrturie sub prestare de jurãmânt, astãzi 17 octombrie 1916SERGIUS MICHAILOW TRUFANOFF

198

ANDREW COOK

ANEXA 2

Raport al Poliþiei – 17 decembrie 1916Astãzi, în jurul orei 2,30 dimineaþa, poliþistul care era de gardã la

Ministerul de Interne, situat pe Morskaia, a auzit o explozie din direcþiaPalatului Iusupov, situat vizavi, pe Moika. Întrucât poliþistului îi este interzissã-ºi pãrãsescã postul, a intrat în minister ºi a comunicat prin telefon cusergentul aflat la datorie la postul învecinat. Apoi noutãþile despre detunãturãau fost transmise districtului de poliþie Kazan, în care este situat palatul.Ofiþerul-ºef de poliþie, colonelul Rogov, cu un detaºament de oameni, aplecat spre locul faptei. În urma audierii portarului de serviciu de la casaalãturatã s-a stabilit cã împuºcãtura s-a auzit dinspre partea de palat atânãrului prinþ. Ofiþerul-adjunct de poliþie, cãpitanul Krîlov, a ordonat sã seintre în palat ºi a fost informat de cãtre valet cã înãuntru are loc o petrecereºi cã unul dintre musafiri, în timp ce exersa la o þintã, a nimerit greºit ºi atras în fereastrã. În sprijinul afirmaþiei sale i-a arãtat cãpitanului Krîlovfereastra spartã de la parterul care dãdea spre curtea casei alãturate. Dateleobþinute în timpul investigaþiei au fost comunicate de colonelul Rogov, înaceeaºi noapte, comandantului poliþiei diviziei a doua, generalul-maiorGrigoriev, ºi domnului Ceaplîghin, funcþionarul de serviciu din prefecturã.

Ofiþerii de poliþie tocmai pãrãseau palatul când o maºinã care rula de-alungul cheiului Canalului Moika a oprit lângã piciorul mic al podului opuspalatului. Patru bãrbaþi au fost vãzuþi coborând din maºinã. În momentul încare au plecat, ºoferul a stins farurile ºi, în vitezã maximã, a luat-o de-alungul canalului. La aceastã scenã a fost martor detectivul Ohranei, numitTihomirov, care era în misiune specialã de urmãrire a lui Rasputin.Tihomirov, presupunând cã bãrbaþii care au intrat în palat nu pe poartaprincipalã, ci pe uºa care era situatã de cealaltã parte a palatului ºi caredãdea în curtea casei alãturate erau hoþi, s-a îndreptat în grabã spre staþia depoliþie ºi, de acolo, a raportat ce a observat ºefului poliþiei secrete.

Colonelul Rogov abia ajunsese acasã când a fost atenþionat de Ohranacã a primit o informaþie referitoare la un atac la palatul prinþului Iusupov.Câþiva ofiþeri de poliþie au fost din nou trimiºi acolo. Valetul a ieºit afarã ºile-a explicat cã niºte musafiri de rang foarte înalt tocmai au sosit dinîmprejurimile Petrogradului. În legãturã cu aceasta s-a întocmit un raport,în timpul nopþii, cãtre prefect, generalul Balk.

La puþin timp dupã ora 6 a.m., la postul de poliþie de lângã palat, învreme ce ofiþerii de poliþie erau întrebaþi ca de obicei dacã au fost evenimente

199


speciale în acea noapte, sunetul mai multor fluiere poliþieneºti s-a auzit înstradã. Plutonierii ºi sergenþii de poliþie au ieºit la fereastrã ºi au observatcã, de la intrarea principalã a palatului prinþului, douã femei erau împinsesã plece ºi cã ele opuneau rezistenþã ºi încercau din rãsputeri sã intre dinnou în palat. Ca rãspuns la protestele lor, detectivii staþionaþi de-a lungulcanalului au dat alarma. Între timp, poliþiºtii au scos din postul de poliþiemaºina ºi au pornit în goanã de-a lungul cheiului. Vrând sã plece dupãbãrbaþi, inspectorul de poliþie, colonelul Borozdin, a chemat maºina ceaparþinea Poliþiei Secrete, care era permanent de serviciu în faþa clãdiriiMinisterului de Interne, ºi a pornit în urmãrire. În acelaºi timp, oamenii luise grãbeau spre palat. A fost imposibil sã prindã din urmã maºina fugarilor,care rula cu o vitezã superioarã; mai mult, nu avea nici numãr, nici faruri.Poliþiºtilor care au venit la palat sã cearã explicaþii li s-a spus cã douã doamne,douã demimondene, s-au comportat necorespunzãtor ºi au fost invitate sãpãrãseascã palatul.

Raportul personalului despre aventurile nocturne urma sã fie trimis laprefecturã dimineaþa, de cãtre colonelul Rogov ºi colonelul Borojdin.Întreaga afacere pãrea sã ia sfârºit când, dintr-odatã, din curtea de lângãpalat s-au auzit patru împuºcãturi succesive. Încã o datã a sunat alarma înambele staþii de poliþie ºi iarãºi un detaºament de poliþie a apãrut la palat.De data asta, un oficial îmbrãcat în uniformã de colonel a ieºit ºi a anunþatcã în palatul prinþului era prezent Marele Duce ºi cã H.I.H. va da personal,la propriul detaºament, orice explicaþie care ar fi fost necesarã. Dupã oastfel de declaraþie, inspectorul de poliþie, incapabil sã obþinã o altã lãmurire,ºi-a reluat îndatoririle obiºnuite, lãsând o patrulã pe partea opusã, pe Moika,pentru orice eventualitate. A trecut cam o orã pânã când, din direcþia PoduluiAlbastru, a apãrut o maºinã care se îndrepta spre palat. Servitorii, asistaþide ºofer, în prezenþa unui ofiþer îmbrãcat într-o hainã lungã de blanã, scoteauceea ce pãrea a fi un corp uman pe care l-au pus în maºinã. ªoferul a sãritînãuntru, a demarat în trombã ºi a luat-o de-a lungul canalului ºi a dispãrutimediat. Cam în acelaºi timp, generalul Grigoriev a fost informat deprefecturã cã Rasputin a fost omorât în Palatul Iusupov.

Ofiþerii de poliþie care au sosit la palat s-au întâlnit de data aceasta cuprinþul Felix Iusupov în persoanã, care le-a spus cã ar trebui sã facã unraport despre uciderea lui Rasputin. La început, acest anunþ nu a fost luat înserios, în lumina straniilor întâmplãri din noaptea aceea. Oficialii poliþieiau fost invitaþi sã intre în sufrageria de la subsol ºi acolo au vãzut pata desânge pe care a lãsat-o corpul. Au vãzut pe podea o baltã de sânge închegat

200

ANDREW COOK

ºi urme de sânge se vedeau ºi pe zãpadã, în curtea din faþã a casei alãturate.Ca rãspuns la întrebarea unde era corpul, prinþul a replicat cã acesta se aflaacolo unde trebuia sã fie, refuzând sã dea mai multe explicaþii.

La scurt timp dupã ce palatul a fost vizitat de directorul departamentuluide Poliþie, de ºeful Poliþiei Secrete ºi de toþi generalii din Jandarmerie,patrulele de poliþie au fost trimise înapoi la secþiile lor, iar rezultatelecercetãrilor ulterioare le-au parvenit oficialilor din departamentul de poliþie.La ora 5 în dupã-amiaza urmãtoare s-a stabilit itinerariul maºinilor care auieºit din palat în timpul nopþii, unul ºi acelaºi cu cel urmat de vehiculul carea cãrat trupul lui Rasputin dimineaþa. În acelaºi timp, numeroase patrule depoliþie au fost rãspândite în insule pe Neva ºi în districtele din suburbii.

201


ANEXA 3

Urmãtoarele trei rapoarte (CTG.91, CTG.95 ºi CTG.119) trimise deSir Samuel Hoare cãtre Mansfield Cumming, ªeful Informaþiilor Secrete,sunt reproduse mai jos integral:

CTG.91De la Lt.-Col. Sir Samuel Hoare (Petrograd)Cãtre: „C“ (Londra)1 ianuarie 1917

Moartea lui RasputinSâmbãtã, 30 decembrie, devreme, s-a comis în Petrograd una din acele

crime care, prin gravitatea încãlcãrii normelor morale stabilite ºi prinurmãrile ei schimbã istoria unei generaþii.

Grigori Efemici Novih – pentru care Rasputin, „desfrânatul“, nu eradecât o poreclã pentru excesele lui în satul natal – a stãpânit Rusia din ziuaîn care, cu patru ani în urmã, ºi-a demonstrat pentru prima oarã puterile devindecãtor al Þareviciului, în palatul imperial din Polonia. A descrie influenþape care o exercita, scandalurile ce însoþeau viaþa sa ºi tragediile pe carele-a semãnat în cale înseamnã a rescrie romanele lui Dumas.

De trei ori a fost la un pas de a fi omorât. O datã, o fatã batjocoritã dinsatul natal din Siberia l-a înjunghiat – dar rana nu a fost fatalã. A doua oarãa încercat cãlugãrul Heliodor, care se pare cã l-a luat din milã în chilia luide la catedrala metropolitanã din Kiev – dar forþa lui Rasputin ºi ajutoareledin afarã i-au salvat viaþa. Încã o datã, numai cu zece luni în urmã, într-unsepareu dintr-unul din cele mai bune restaurante din Petrograd, Ursul, niºteofiþeri din Garda Cãlare l-ar fi omorât dacã apropiaþii lui ºi poliþia secretãnu ar fi apãrut la timp. Documentele nu cuprind niciun fel de referiri latoate aceste episoade. Este adevãrat cã numai dacã îi pronunþa numele,persoana respectivã risca o amendã de trei mii de ruble. Zi ºi noapte, poliþiasecretã era pe urmele lui. Numai pentru cã l-a scos afarã dintr-un restaurant,Hvostov, ministrul de Interne, a fost demis. Rareori se întâmpla ca apetenþamujicului pentru orgii ºi desfrâu sã-l lase fãrã apãrare în faþa duºmanilorlui. Existã în Moscova un fost ofiþer din Corpul de Gardã, acum angajat laJandarmerie, care se laudã cã încununarea carierei lui a reprezentat-o bãtaia

202

ANDREW COOK

pe care i-a tras-o lui Rasputin în timpul unor orgii sãlbatice. Existã ºi alþiicare l-au vãzut beat în ultimul hal pe strãzi ºi în locurile publice. Unuldintre aceste incidente a fost fotografiat ºi fotografia, se spune, a fost arãtatãîmpãrãtesei. În concordanþã cu porecla lui, întâmplarea a fãcut ca Rasputinsã-ºi piardã viaþa într-o orgie.

În 29 decembrie, sesiunea Dumei a fost brusc închisã cu douãzeci ºipatru de ore înainte de termenul prevãzut. Pe 14 noiembrie, dezbaterile auînceput cu atacul vehement al lui Miliukov împotriva „ForþelorÎntunericului“, nume codificat care începuse sã devinã sinonim cu activitãþilelui Rasputin, un atac în care pentru prima oarã un membru îndrãznea sãmenþioneze numele lui Rasputin. Lucrãrile s-au încheiat cu un alt atac violent,mai puþin personal, mai puþin senzaþional. „Atmosfera era încãrcatã deelectricitate“, perora Miliukov, „Nimeni nu ºtie când ºi nici unde se vaproduce explozia (aplauze)“. A doua zi dimineaþa explozia, cu efecte carenu puteau fi estimate, se produsese deja.

Sâmbãtã dupã-amiazã mã aflam la Comitetul pentru limitareapretenþiilor duºmanului. De mai multe ori în timpul ºedinþei, unii membriau pãrãsit sala ºi s-au întors ºoptind mesaje vecinilor. Pe moment nu am datatenþie acestei întreruperi a lucrãrilor. Când acestea s-au încheiat, m-amdus cu preºedintele ºi secretarul într-o altã camerã pentru a discuta diferitepuncte legate de publicarea Listei Negre Ruseºti. La un moment dat, peparcursul discuþiilor, un bine-cunoscut oficial din Ministerul Comerþului avenit cu noutatea cã Rasputin a fost omorât în dimineaþa aceea de MareleDuce Dmitri Pavlovici ºi de prinþul Iusupov. Profesorul Struve, preºedinteleComitetului, a trimis imediat dupã ziarul de searã. În câteva minute, GazetaBursei a fost cumpãratã, cu ultimele noutãþi publicate. Gazeta Bursei eraun ziar care tipãrea pe prima paginã titlurile cu litere mari. În acest caz,titlurile cu cele mai mari litere erau dedicate propunerilor de pace, iarurmãtoarele, cu litere mai mici, bãtãliei din România. Urma titlul „Moartealui Grigori Rasputin în Petrograd“. În interiorul ziarului nu era mai multdecât un rând, ºi acesta pe pagina a doua. Acesta cuprindea urmãtorul anunþ:„La ora ºase, în aceastã dimineaþã, Grigori Rasputin Novih a murit dupã opetrecere într-o casã aristocraticã din centrul Petrogradului.“

Pentru cineva care a stat în Rusia numai câteva luni, ºtirea era nãucitoare.Pentru o persoanã publicã de talia profesorului Struve, care pe parcursulunei întregi generaþii a dominat viaþa politicã ºi economicã din Rusia, pãrea

203


aproape incredibil. Deoarece nu voiam sã las impresia cã mã amestec întreburile interne ruseºti, nu intenþionam sã fac vreun comentariu ºi nici nuputeam continua discuþia noastrã prozaicã despre Lista Neagrã.

Pe parcursul zilei de sâmbãtã am încercat sã aflu cât mai multe detaliidespre crimã ºi am luat legãtura cu diferiþi oameni reprezentând diverseclase ºi grupuri de opinie.

Rezultatul cercetãrilor mele este urmãtorul: Rasputin nu a mai fost vãzutde vineri seara, 29 decembrie, când ºi-a pãrãsit apartamentul în companiaunui ofiþer, într-o maºinã. Prinþul Iusupov dãdea o petrecere în aceeaºi searã,la care erau aºteptaþi unul sau doi dintre Marii Duci. În noaptea care a urmatdispariþiei lui Rasputin, Marele Duce Dmitri Pavlovici a dat o altã petrecereîn camerele sale din palatul Marii Ducese Elizaveta Feodorovna, la etajulde deasupra celui care era folosit de Spitalul Anglo-Rus. Petrecerea pare sãfi fost mult mai sobrã ºi nu s-a terminat pânã la 7,30 duminicã dimineaþa.

Detaliile poveºtii variazã. Unii spun cã Rasputin a fost dus în camerã ºii s-a cerut sã se sinucidã. De asemenea, am auzit cã ar fi declanºat revolverulcare i s-a dat la ora 2 dimineaþa, în autoapãrare. Povestea general acceptatãeste cã a fost împuºcat. Se presupune cã o maºinã a dus corpul în Insule,unde a fost aruncat în mare sau într-unul din râuri. Asta este povestea carecircula în Petrograd.

Pare de asemenea unanim acceptat faptul cã a fost omorât fie de MareleDuce Dmitri Pavlovici, fie de prinþul Iusupov. Unii spun cã mulþi s-aunãpustit asupra Marelui Duce Dmitri, dar cã, de fapt, prinþul era autorul.

Marele Duce Dmitri a fost crescut de Marea Ducesã ElizavetaFeodorovna în palatul în care locuieºte acum, pe Nevski Prospekt. Avea untrecut de homosexual ºi nu cu multã vreme în urmã a cãzut în dizgraþie înurma unei escapade.

Prinþul Iusupov, alias contele Sumarokov-Elston, este aceeaºi persoanãcu contele Elston care s-a bucurat de un succes atât de mare în societatealondonezã cu un an sau doi înainte de rãzboi. Trebuie sã amintesc cã întimpul unui sezon a fost considerat cea mai importantã achiziþie în Londra.Acest punct de vedere în privinþa alegerii lui era cu siguranþã corect, pentrucã este unul dintre cei mai bogaþi oameni din Rusia. Este deja cãsãtorit cu

204

ANDREW COOK

Marea Ducesã Irina, care, cu douã sãptãmâni înainte, a semnat protestulprinþesei Vasilºcikova cãtre împãrãteasã împotriva „Forþelor Întunericului“.

Indiferent dacã Marele Duce sau prinþul Iusupov l-a ucis de fapt peRasputin, pare sigur cã asasinatul a fost plãnuit ºi pus în practicã de uniidintre cei mai cunoscuþi oameni din societatea Petrogradului. Mi s-acomunicat cã Dmitri Pavlovici ºi prinþul Iusupov au petrecut împreunã dupã-amiaza de 31 decembrie ºi cã, întrebaþi fiind, nu au fãcut un secret dinfaptul cã Rasputin a fost omorât. Poate cã recenta implicare a lui Rasputinîn treburile interne ale familiei imperiale a declanºat evenimentul.

Au existat întotdeauna zvonuri cu privire la uciderea lui Rasputin. Încursul lunii martie, de exemplu, Times a publicat o telegramã de la Bucureºticare anunþa aceastã crimã. S-a crezut cã este un alt zvon ºi cã dupã câtevasãptãmâni de retragere va reapãrea.

Care este aºadar dovada ce diferenþiazã acest caz de zvonurile subteranedin trecut?

Trebuie precizat mai întâi faptul cã aceastã poveste este negatã oficial.Negarea se face, însã, cu jumãtate de gurã, iar detaliile prezentate suntcontradictorii. La început s-a comunicat oficial cã nimic nu s-a întâmplat.Ulterior s-a admis cã Rasputin a fost rãnit, dar cã este în afara oricãruipericol.

Am fost informat cã cercetarea fãcutã în apartamentul lui din EnglishProspekt a condus la concluzia cã vineri seara, 29 decembrie, a plecat cu omaºinã cu un ofiþer necunoscut ºi de atunci nu a mai fost vãzut. Între timp,persoane interesate au împrãºtiat intenþionat zvonuri fantastice cu scopulde a denatura realitatea. Faptul cã nimeni nu a vãzut trupul lui Rasputinvine în sprijinul acestori negãri oficiale.

Urmãtoarele întâmplãri par sã ofere probe concludente în privinþa morþiilui Rasputin.

În primul rând, întreaga Rusie priveºte lucrurile ca pe un fapt împlinit.Noutãþile publicate în Gazeta Bursei s-au rãspândit deja în toate provinciile.

205


Misterioasa telegramã de la Bucureºti a apãrut în presa din Petrograd,demonstrând cât de înrãdãcinatã era convingerea în legãturã cu adevãrulanunþului.

În al doilea rând, anturajul lui Rasputin se aflã în stare de depresie ºi eprofund neliniºtit. În apartamentul lui domneºte agitaþia. Principalul luisusþinãtor la Curte, doamna Vîrubova, a refuzat sã-ºi pãrãseascã apartamentulºi paza poliþiei secrete de la uºa ei s-a întãrit.

ªi mai convingãtoare decât aceste bârfe este atitudinea adoptatã de presadin Petrograd. Gazeta Bursei nu a riscat niciodatã sã acrediteze un zvon.Chiar dacã s-ar fi întâmplat aºa ceva, un simplu zvon n-ar fi putut justificaîntâlnirea care a avut loc în seara de 30 decembrie cu reprezentanþii întregiiprese din Petrograd, când s-a discutat despre exigenþele poliþiei în legãturãcu modul în care presa trebuie sã relateze ºtirile. În timpul conferinþei aufost anunþaþi cã cenzura interzice publicarea oricãrei informaþii despreeveniment. Cu toate acestea, ºi pe 31 decembrie ºi pe 1 ianuarie, înmajoritatea ziarelor din Petrograd au apãrut numeroase referiri indirecte ºimisterioase la crimã. De exemplu, în Novoe Vremia, undeva într-un colþ, culitere mici, era tipãrit urmãtorul paragraf:

În 30 decembrie, la concertul Zeloti, la cererea unanimã a asistenþei, caurmare a evenimentelor care au loc, Imnul Naþional a fost cântat ºi aplaudattumultuos.

ªi mai semnificativ, în Ruskaia Volia au fost nu mai puþin de patrureferiri interesante la eveniment. Trebuie amintit cã Ruskaia Volia esteun ziar nou, care abia a apãrut, ceea ce presupune existenþa unor legãturideosebit de strânse cu guvernul. În completarea unui poem, al cãrui motiverau cuvintele „rasputin“ ºi „novih“ (numele lui Rasputin care aveasensul de „desfrânat“ ºi genitivul plural al cuvântului „nou“), existau ºidouã articole explicative în care se fãceau referiri clare la noutãþi. Primuldintre ele, scris de Aleksander Amfiteatrov, editorul, se încheie cuurmãtoarele cuvinte:

„Aveam materialul scris când ne-au parvenit noutãþile din Gazeta Bursei!Cu litere mari era anunþatã ºtirea senzaþionalã cã pe scena vieþii s-a înregistrat

206

ANDREW COOK

cea mai ciudatã ºi mai notorie formã de manifestare a forþelor reacþionaredin prezent“.

Al doilea articol, intitulat „Scurtã cronicã“, abundã în detalii despremarea agitaþie din Petrograd; niciodatã telegraful nu a mai lucrat fãrã încetareca sâmbãtã, 30 decembrie.

„Ieri a fost o zi mare. Alte cuvinte sunt de prisos.“Din nou, pe pagina 6 existã un paragraf de douãzeci de rânduri, cu

titlul:

Împuºcãturi în stradã.

Ieri, pe la ora ºase, lângã casa prinþului Iusupov, conte Sumarokov-Elston, în Moika 94, s-au auzit câteva împuºcãturi, una dupã alta, înapropierea unei maºini care staþiona acolo.

Împuºcãturile au fost auzite de sergenþii din districtul 3 Kazan ºi alþisergenþi care se aflau pe partea opusã, pe Moika, în dreptul staþiei de poliþiea Districtului Amiralitãþii. Sergenþii secþiei de poliþie Kazan s-au îndreptatîn grabã spre locul faptei ºi când s-au apropiat, maºina a pornit în vitezãmaximã.

Se presupune cã vreo câþiva tineri, dupã o petrecere de pominã, au trasîn aer.

Pe 1 ianuarie, referirile au devenit mai explicite. Ziarul Reci, de exemplu,a publicat la „ultimele ºtiri“ urmãtorul paragraf:

La ora trei noaptea, 30 decembrie, un sergent staþionat în punctul opussecþiei Kazan de pe strada Ofiþerskaia a auzut strigãte ºi zgomote dinspregrãdina de la nr. 21. În acelaºi timp, ºi sergentul postat pe cheiul Moika,nu departe de Podul Praciaºnaia, a auzit ºi el zgomot din aceeaºi grãdinãºi s-a uitat cu atenþie peste chei. Grãdina de pe strada Ofiþerski 21 estefoarte aproape de banca de pe Moika ºi este mãrginitã pe partea cheiuluide o casã cu douã niveluri, la nr. 92, aparþinând prinþului Iusupov. Acestadeþine ºi casa de la nr. 94.

207


Dupã ce a auzit strigãtele, sergentul din strada Ofiþerskaia a pornit sprepoarta grãdinii de la nr. 21. A încercat sã afle ce s-a întâmplat, dar n-areuºit.

La scurt timp dupã aceea a observat o maºinã apropiindu-se de poartãºi în clipa urmãtoare a vãzut-o plecând.

Din declaraþiile trecãtorilor reiese cã altã maºinã a sosit la aceeaºigrãdinã, de pe partea Moikãi, pe la ora trei. S-a constatat cã existau pete desânge pe zãpada din grãdinã. Administratorul casei a declarat cã era sângeleunui câine care a turbat noaptea ºi a fost împuºcat. Au fost luate probe dezãpadã cu sânge pentru cercetare.

În cursul zilei de 30 decembrie au apãrut ºtiri despre o misterioasã maºinãcare a fost vãzutã pe insula Petrovski în timpul nopþii. În 31 decembrie, râula fost examinat în apropiere de Podul Petrovski. S-au remarcat o spãrturãproaspãt fãcutã în gheaþã ºi urme de paºi în sus ºi în jos, în diferite direcþii.Scafandrii au fost trimiºi sã cerceteze fundul râului.

Un galoº bãrbãtesc a fost gãsit în zãpada de lângã mal, având pe el peteîntunecate suspecte.

Gazeta Bursei din 1 ianuarie a publicat cu litere foarte mici aceeaºipoveste, sub titlul „Misterioasã descoperire“. În plus, consemneazãamãnuntul cã scafandrii nu au gãsit altceva.

Novoe Vremia include în paginile sale un alt paragraf, intitulat„Misterioasa crimã“. Sunt furnizate mai multe detalii ºi se face precizareacã poliþia secretã supravegheazã râul ºi cã s-au fãcut fotografii.

La Petrograd, oamenii din toate pãturile sociale vorbesc ºi acþioneazãca ºi cum o mare greutate le-a fost luatã de pe umeri. Servitori, muncitori,toþi discutã pe faþã despre eveniment. Mulþi spun cã este mai importantdecât cea mai mare victorie a Rusiei pe câmpul de luptã.

Ce efect a avut în cercurile guvernamentale este greu de spus. Dupãpãrerea mea, asta va duce imediat la demiterea lui Protopopov ºi a diferiþilordirectori din Poliþia Secretã, ºi, în acelaºi timp, la dispariþia din prim-planulvieþii sociale a celei mai cunoscute clientele a lui Rasputin. Aº sugera,

208

ANDREW COOK

totodatã, cã ar trebui acordatã cea mai mare atenþie oricãrei schimbãri careare loc în Departamentul Ministerului de Interne ºi în Sfântul Sinod, undeinfluenþa lui Rasputin era cea mai puternicã.

Desigur, este benefic pentru cauza liberalismului în Rusia faptul cãcrima nu a fost identificatã cu o miºcare democraticã sau cu un complotrevoluþionar.

De asemenea, sugerez cã mai multe dovezi legate de moartea sa vorapãrea în urma derulãrii unor causes célèbres ca acelea ale lui Suhomlinovºi Manuilov. Pentru moment, datoritã presiunii pe care o exercita Rasputin,ambele procese au fost stopate. Dacã procedurile sunt reluate, faptul vaconfirma o certã schimbare de direcþie.

Nimeni nu-i va regreta dispariþia, în afarã de cei asupra cãrora Rasputinexercita o influenþã hipnoticã ºi de intriganþii lipsiþi de scrupule pe care el îifolosea pentru scopurile sale personale.

Despre un asemenea om nimeni nu poate spune „de mortuis nil nisibonum“.

Dacã nimeni nu poate scrie rãu de un mort, cineva ar putea sã spunãdespre moarte „lipsitã de importanþã, dar bunã“.

CTG.95De la: Lt.-Col. Sir Samuel Hoare (Petrograd)Cãtre: „C“ (Londra)Data: 2 ianuarie 1917

Moartea lui Rasputin – Raportul 2

În timp ce scriam memorandumul mi-au parvenit diverse informaþii cãtrupul lui Rasputin a fost descoperit în fluviul Nevka, lângã Podul Petrovski.Am primit aceastã informaþie strict confidenþial de la ºeful DepartamentuluiPoliþiei Militare din Cartierul General. Acesta a vãzut personal corpul. Separe cã au fost lãsate special urme în jurul spãrturii din gheaþã pentru catrupul sã fie gãsit. Funcþionarii din Ministerul de Interne, din PrefecturaPetrogradului, din Poliþia Fluvialã ºi din Ministerul Afacerilor Publice aufãcut investigaþii la faþa locului ºi o schiþã exactã a fost deja publicatã înEvening Times sub titlul „Misterioasa crimã“.

209


Este de asemenea sigur cã Rasputin a fost omorât în casa prinþuluiIusupov ºi nu în maºinã. În timpul serii s-au auzit câteva împuºcãturi bizare,cu care a fost omorât un câine în curte ºi a fost spartã o fereastrã. Dimineaþadevreme, ºase bãrbaþi ºi-au fãcut apariþia în curte cu corpul învelit într-oºubã ºi l-au pus în maºina care aºtepta. Am înþeles cã aceste trei fapte aufost descrise în detaliu în raportul a patru reprezentanþi ai Poliþiei Secrete,care îl aºteptau pe Rasputin în curte. Un rus foarte cunoscut mi-a spus cãunul dintre prietenii lui a vãzut raportul în care se specificau toate detaliilesosirilor ºi plecãrilor la ºi de la palatul prinþului Iusupov, în timpul nopþii.

Se mai spunea, de asemenea, cã grupul s-a adunat în casã seara târziu,pentru cã majoritatea fuseserã înainte la o petrecere în casa doamneiGolovina.

Totodatã, am aflat de la o persoanã oficialã a cãrei credibilitate nu poatefi pusã la îndoialã cã împãrãteasa a fost informatã în legãturã cu crimaduminicã dimineaþa. La ºase seara, sâmbãtã, când ºtirea era deja publicatãîn Gazeta Bursei, se pare cã ea nu ºtia nimic despre ce s-a întâmplat.Duminicã dimineaþa a ordonat ca liturghia sã se þinã în capela de la Þarskoeºi au fost rostite rugãciuni special pentru Rasputin.

Am auzit, de asemenea, dar de la o persoanã mai puþin credibilã, cãMajestatea Sa a trimis urmãtoarea telegramã împãratului, care era încã laStavka:

„Prietenul nostru a fost luat de lângã noi. Dmitri ºi Felix (prinþul Iusupov)sunt implicaþi în aceastã chestiune“.

Un vãr al lui Iusupov mi-a spus cã i s-a interzis sã mai plece în Caucazºi împreunã cu Marele Duce Dmitri au fost amândoi arestaþi la domiciliu.

CTG.119De la: Lt.-Col. Sir Samuel Hoare (Petrograd)Cãtre: „C“ (Londra)Data: 5 februarie 1917

Moartea lui Rasputin – Raport 3

Urmãtoarele detalii au fost obþinute de la magistraþii anchetatori ºi dela alte surse de încredere.

210

ANDREW COOK

Urmãtoarele amãnunte pot fi considerate foarte exacte, fiind furnizatede oameni care au avut legãturã directã cu evenimentul.

Cu câteva zile înainte de moartea sa, Rasputin fusese agitat ºi prostdispus. A fost ºocat de ceea ce pãrea a fi o tentativã de sinucidere a ofiþeruluide cazaci care era logodit cu fiica lui. Cum întotdeauna se temea pentruviaþa lui, ºi-a luat cele mai mari precauþii în legãturã cu acþiunile sale.Obiºnuia sã le spunã celor doi confidenþi ai sãi, Simanovici ºi episcopulIsidor, unde era ºi unde se ducea. Simanovici este un evreu nebotezat,vânzãtor de curiozitãþi, iar Isidor un episcop care, pentru rele purtãri, a fostsilit sã se retragã din eparhie. Ei trãiau împreunã pe strada Nikolaevski.Rasputin avea obiceiul sã le dea telefon ori de câte ori pleca de acasã ºi sãle spunã unde poate fi gãsit. În seara de 29 decembrie era în apartamentullui din strada Gorohovaia, cu cele douã fiice, o nepoatã ºi o secretarã, caretoate fãceau pe servitoarele în casã. Seara târziu a dat drumul detectivuluide la Poliþia Secretã ºi le-a spus femeilor cã nu trebuie sã-l aºtepte. La scurttimp dupã aceea, o maºinã decapotabilã a sosit ºi cineva a bãtut la uºa dinspate. Asta dovedeºte cã era un bãiat care îl vizita frecvent pe Rasputin ºicãruia Rasputin îi deschidea întotdeauna uºa personal. Bãiatul i-a spus cevalui Rasputin ºi Rasputin a rãspuns „o sã vin cu tine“. Apoi amândoi auplecat cu maºina în direcþia Fontanka, ºi în dreptul podului cu acelaºi numeau fost vãzuþi fãcând la dreapta. Nu s-a auzit nimic mai mult despre maºinã.În scurt timp, o maºinã s-a îndreptat spre casa prinþului Iusupov. Aceastaera o maºinã închisã ºi nu cea care a fost vãzutã plecând din Gorohovaia64. Portarul de la casa prinþului Iusupov era ori foarte prost ori foarte deºtept,cãci nu s-a scos mai nimic de la el. A admis doar cã ºoferul maºinii purtauniformã ºi pãrea o persoanã foarte simplã. S-a presupus cã era fratele MariiDucese Irina.

La 12,30 poliþistul, gorodovoi, din faþa Ministerului de Interne de peMoika a auzit patru împuºcãturi. Faptul a fost raportat la Departamentul deInvestigare a crimelor, care se aflã în apropiere. La 3,30 gorodovoi-ul instalatîn faþa casei prinþului Iusupov a fost chemat înãuntru de un bãrbat în uniformãde general. Acest general necunoscut i-a spus „Mã cunoºti?“, la caregorodovoi i-a rãspuns „Deloc“. „Eºti patriot?“ l-a întrebat pe interlocutor.„Bineînþeles.“ Generalul a spus apoi, „S-a terminat cu Rasputin, poþi pleca“.La scurt timp dupã aceea, o maºinã a pãrãsit casa ºi nu a mai fost vãzutãulterior. Se pare cã gorodovoi a avut nevoie de ceva timp ca sã înþeleagã ces-a întâmplat, dar dupã un timp a plecat pentru a-ºi prezenta raportul celeimai apropiate secþii de poliþie.

211


Dimineaþa devreme, ministrul de Justiþie Makarov a fost sunat de unnecunoscut care a spus „Rasputin a fost omorât, cautã-i trupul în Insule“.

În urma acestor incidente, doi judecãtori de instrucþie, Sereda ºi Zarvaþki,ºi poliþia, au venit sã cerceteze casa prinþului Iusupov. Singurele urme alecrimei pe care le-au putut gãsi au fost câteva pete de sânge pe zãpada dinfaþa uºii mici ce ducea în camera valetului, pe care prinþul Iusupov o foloseaînainte de a se cãsãtori. Au adunat cu grijã zãpada pentru a o cerceta. Pecând erau acolo, prinþul Iusupov a ieºit ºi a explicat incidentul, afirmând cãMarele Duce Dmitri Pavlovici a împuºcat un câine care l-a atacat. Judecãtoriide instrucþie au plecat apoi la Ministerul de Justiþie, încântaþi cã nu se lãsaserãpãcãliþi, incidentul fiind provocat doar de împuºcarea unui câine. În timpce ei aºteptau în antecamera lui Makarov, prinþul Iusupov a sosit ºi a intratîn biroul ministrului. Imediat dupã aceea, Makarov a ieºit ºi le-a spusjudecãtorilor: „Totul este în regulã, prinþul Iusupov a explicat totul; a fostdoar un câine, mulþumesc, puteþi pleca“. În apartamentul lui Rasputin dinGorohovaia 64 domnea o mare agitaþie. La ºapte dimineaþa au sositSimanovici ºi Isidor. Nu înþelegeau de ce Rasputin nu le spusese unde puteafi gãsit. Puþin mai târziu a intrat doamna Golovina, prietena lui Rasputin,care a spus „ªtiu unde este, totul e în regulã, o sã-l sun“. Apoi a vorbit înenglezã la telefon ºi, primind un rãspuns, le-a spus „Trebuie sã se întoarcãîn curând“. Pãrea însã nemulþunitã ºi a plecat ca sã sune din nou, de dataasta de la un post public, din stradã, pentru cã nu voia ca Simanovici ºiIsidor sã afle ce vorbeºte. Apoi s-a întors ºi a spus: „A pãrãsit palatul undecredeam cã este ºi a plecat“.

Între timp, ca urmare a misteriosului mesaj telefonic ºi a rapoartelorpoliþiei, au început cercetãrile. Galoºul descoperit lângã Podul Petrovski afost dus în Gorohovaia 64, unde familia lui Rasputin l-a recunoscut imediatca fiind al lui Rasputin. Râul ºi împrejurimile au fost atent cercetate. Frigulfoarte mare a îngreuiat situaþia, deºi scafandrii ºi-au fãcut din plin datoria.În cele din urmã, luni dimineaþa, un obiect a fost vãzut sub gheaþã. Cu maredificultate l-au scos afarã ºi au descoperit cã era corpul lui Rasputin, completîngheþat, cu ambele braþe ridicate ºi o parte a feþei desfiguratã. Corpul a fostaºezat pe o platformã de camion, apoi s-a ordonat sã fie dus la SpitalulMilitar Vîborg. Întreg grupul, judecãtorii de instrucþie, poliþia ºi ceilalþi, aplecat sã ia masa la Neamþul Evreu, cunoscut sub numele de Artmanov.Abia începuserã sã mãnânce, când au primit un mesaj telefonic de laProtopopov, care le cerea sã nu ducã trupul în zona Vîborg, pentru cã este

212

ANDREW COOK

un cartier muncitoresc ºi ar putea avea loc demonstraþii. Ei au replicat cãfusese deja trimis acolo, dar Protopopov a spus cã trebuie oprit. Cu oricepreþ. Ca urmare, au informat toate secþiile de poliþie de pe strãzile de-alungul drumului pe unde urma sã treacã, ºi poliþiºtii au oprit camionul cândl-au vãzut apropiindu-se. S-a ordonat sã fie dus la azilul Cestminski, aflatpe drumul spre Þarskoe. Judecãtorii au dispus ca examinarea post-mortemsã se facã dupã douãzeci ºi patru de ore, pentru cã trupul era atât de îngheþatîncât autopsia nu se putea face înainte. Protopopov a telefonat pentru a lecere sã încheie examinarea pânã la ora 8 a.m., în dimineaþa urmãtoare.Judecãtorii ºi doctorul au declarat cã acest lucru este imposibil. Protopopova insistat, deoarece trupul trebuia returnat rudelor la ora 8, în dimineaþaurmãtoare. Judecãtorii au întrebat atunci cum ajung ei la azil, care se afla lao oarecare distanþã de Petrograd, deoarece nu-ºi puteau permite sã ia o maºinãcare i-ar fi costat 200 de ruble. Protopopov a spus cã banii nu sunt o problemã.În consecinþã, Sereda, judecãtorul de instrucþie, l-a luat pe Kossorotov, celmai cunoscut chirurg, ºi a plecat împreunã cu el, într-o maºinã, spre azil.

Dificultãþile lor nu au luat sfârºit. Deºi azilul avea instalaþie electricã,nu era deloc luminã când au ajuns ºi nici nu se intenþiona sã fie aprinsã. Ceitrei gorodovoi care erau de serviciu au spus cã „mortul nu are nevoie deluminã“. Judecãtorul ºi chirurgul au declarat cã ei nu pot lucra pe întuneric.Prin urmare, au ieºit ºi au obþinut douã lãmpi mici pe care le-au atârnat înperete, în timp ce unul din gorodovoi þinea o lanternã. Dupã un timp,gorodovoi a declarat cã i s-a fãcut rãu ºi cã nu mai poate sã þinã lanterna.Judecãtorul ºi chirurgul au fost lãsaþi singuri în camera parþial luminatã.

Au apreciat cã Rasputin era în vârstã de circa 46 de ani ºi pãrea unbãrbat de numai 36. Era îmbrãcat, aºa cum obiºnuia, ca un mujic rus. Purtao pereche de cizme foarte scumpe ºi o cãmaºã albastrã cu flori galbene,aplicate. Cãmaºa îi fusese dãruitã de curând de împãrãteasã. În legãturã cuaceasta trebuie consemnat faptul cã douã zile mai târziu, când i s-a fãcutÞareviciului o micã ºi periodicã operaþie la genunchi, cãmaºa albastrã afost observatã de chirurg sub masa de operaþie.

În urma examinãrii s-a ajuns la concluzia cã existau trei rãni, una înspate ºi douã în cap; toate indicau cã s-a tras de foarte aproape.

În timp ce se fãcea examinarea, unul dintre gorodovoi i-a anunþat cãdouã doamne au venit sã ia trupul. Sereda ºi Kossorotov au declarat cã

213


acest lucru este imposibil. Li s-a transmis mesajul cã trebuie sã restituiehainele. Cei doi s-au conformat.

În cele din urmã, examinarea a fost terminatã ºi Sereda ºi Kossorotovs-au întors, îngheþaþi ºi demoralizaþi, la Petrograd. Ulterior, Zarvaþki, altjudecãtor de instrucþie, a demisionat, fiind înlocuit cu judecãtorul Staraviþki.Corpul a fost dus apoi la Þarskoe. În timp ce era transportat la bisericã,garnizoana n-a pãrãsit cazarma pentru a se preîntâmpina o eventualãdemonstraþie. Serviciul religios a fost oficiat de episcopul Isidor ºi nu dereprezentantul Arhiepiscopiei.

214

ANDREW COOK

ANEXA 4

Urmãtorul document, gãsit printre hârtiile lui Scale, cuprinde listamembrilor Misiunii Secrete Britanice din Petrograd, în perioada în care afost ucis Rasputin:

Lt.-col. HoareLt.-col. BenetLt. RaynerCpt. ScaleCpt. AlleyCpt. HicksCpt. SchwabeCpt. BromheadLt. MacLaren RSVRLt. GarstinLt. SteveniLt. LeeLt. UrmstonLt. L. HodsonLt. A. HodsonMr. H. GrantMr. F. HayesMr. F. BallMr. L. ReadMr. L. WebsterMr. H. Anderson

215


ABREVIERI FOLOSITE ÎN NOTE

CAB Cabinet (UK)CUL Universitatea Bibliotecii CambridgeEGAF Arhivele centrale ale Federaþiei RuseOF Oficiul pentru StrãinãtateGARF Arhiva de Stat a Federaþiei RuseGATO Arhiva de Stat a provinciei TiumenHLRO Oficiul arhivelor Camerei LorzilorMIic Informaþii Militare IC (vezi SIS)MI5 Informaþii Militare 5 – Serviciul de SecuritateMI6 Informaþii Militare 6 (vezi SIS)NYSC Curtea Supremã din New YorkPRO Oficiul Arhivelor PubliceSIS Serviciul de Informaþii secrete (MI IC acum MI6)TFGATO Ramura Tobolsk a Arhivelor de Stat ale provinciei TiumenTNA Arhiva NaþionalãWO Oficiul de Rãzboi

216

ANDREW COOK

NOTE

Capitolul unu: Vânãtoarea

1 Ohrana, A.T.Vasiliev (Harrup, 1930), p. 47.

2 Declaraþia lui Feodor Antonov Korºinov, paznic, cãtre lt.-col. Popel de ladetaºamentul Corpului de Jandarmi, 18 decembrie 1916, Fond 102, anexa 314,cazul 35, GARF, Moscova.

3 Declaraþia Mariei Grigorievna Rasputina cãtre generalul Popov de laDetaºamentul Corpului de Jandarmi, 18 decembrie 1916, fond 102, anexa 314,cazul 35, GARF, Moscova.

4 Declaraþia Annei Nikolaevna Rasputina cãtre lt.-col. Popel de la detaºamentulCorpului de Jandarmi, 18 decembrie 1916, fond 102, anexa 314, cazul 35, GARF,Moscova.

5 Declaraþia lui Ivan Manasevici Manuilov cãtre investigatorul G.P. Gircici de laComisia Extraordinarã a Guvernului Provizoriu 1917, fond 1467, anexa I, caz567, folio 191-4, GARF, Moscova.

6 Declaraþia lui Akim Ivanovici Zuk cãtre investigatorul I.V. Birkin, de la ComisiaExtraordinarã a Guvernului Provizoriu 1917, fond 1467, anexa I, caz 567, folio31-6, GARF, Moscova.

7 Telegramã cãtre Þarul Nicolae al II-lea de la Ohrana, 17 decembrie 1916, fondIII, anexa I, caz 29812, pag. I, GARF, Moscova.

8 Dmitri Pavlovici a fost singurul fiu al unchiului Þarului, Marele Duce Paul,care, dupã moartea mamei lui Dmitri, a contractat o cãsãtorie morganaticã ºi aplecat în exil, lãsându-i pe Dmitri ºi pe sora lui sã fie crescuþi de Marea DucesãElizaveta ºi de Marele Duce Serghei.

9 Declaraþia Iuliei Dehn cãtre investigatorul F.P. Simpson de la ComisiaExtraordinarã a Guvernului Provizoriu 1917, fond 1467, anexa I, caz 567, folio364-7, GARF, Moscova.

217

LICHIDAÞI-L PE RASPUTIN !10 Cãtre generalul Voikov, superintendentul Palatului, decembrie 1916, de la ºefulMinisterului de Interne, fond 102, anexa 314, caz 35, GARF, Moscova.

11 Podul este la fel de lung ºi în zilele noastre, dar nu mai este la fel de larg. Era delãþimea a douã trãsuri, ºi acum este numai pietonal.

12 Declaraþia numãrul 1740 a inspectorului de poliþie Asonov, secþia no. 4, 17decembrie, fond 102, anexa 314, cazul 35, GARF, Moscova.

13 Lost Splendour (Splendori pierdute), Prinþul Iusupov (Jonathan Cape Ltd, 1953),p. 235.

14 Iusupov, ibid.

15 Declaraþia lui Ivan Nefedev cãtre lt.-col. Popel de la Detaºamentul Corpului deJandarmi, 17 decembrie 1916 ºi declaraþia Muniei Golovina cãtre lt.-col. Popelde la Detaºamentul Corpului de Jandarmi, 17 decembrie 1916 fond 102, anexa314, cazul 35, GARF, Moscova.

16 Ucidrea lui Rasputin, V.M. Puriºkevici, tradusã dupã originalul rus de BellaCostelo, ed. Michael Shaw /Ardis Publisher, Ann Arbor, 1985), p. 4.

17 Puriºkevici, ibid., cu o introducere a editorului.

18 Puriºkevici, ibid.

19 Textul integral este citat în Ohrana, A.T.Vasiliev (Harrap, 1930).Vasiliev a fost ultimul director al departamentului de poliþie.

20 Lt.-col. Sir Samuel Hoare era ofiþer al SIS, care a fost fondatã în 1909, ºi în aceltimp (1916) opera sub numele MI IC. Avea sucursale de-a lungul Europei ºi pestetot în lume. Agenþia MI IC din Petrograd condusã de Hoare menþionatã aici ºi încarte se referã la Misiunea de Informaþii secrete Britanicã. SIS opereazã astãzisub numele de MI6.

21 Raportul „Moartea lui Rasputin“ de la lt.-col. Sir Samuel Hoare cãtre „C“,1 ianuarie 1917, actele Misiunii de Informaþii Secrete Britanice, Petrograd, acteleTemplewood, partea II, fila I, (16), CUL.

22 ªtirile erau în ediþia de la ora 6 p.m.

23 The Russian Diary of an Englishman (Jurnalul rusesc al unui englez), Anon.(the Hon. Albert Stopford), (Heinemann, 1919), p. 21.

218

ANDREW COOK24 Raport despre Vera Koralli al generalului-maior Globacev, fond III, anexa I,caz 2981 (B), lista 12, GARF, Moscova.

25 Samuel Hoare susþine cã Makarov „în zori...“ a fost sunat de un necunoscutcare a spus cã „Rasputin a fost omorât. Cautã corpul lui în Insule“. The FourthSeal (A patra pecete). Sir Samuel Hoare (Heinemann, 1930), p. 151.

26 Jurnalul Marelui Duce Nikolai Mihailovici, 17 decembrie 1916, fond 670, GARF,Moscova.

27 Lost Splendour, Prinþul Iusupov (Jonathan Cape Ltd, 1953), p. 186.

28 Existenþa unei femei frumoase poate fi o ficþiune pe care Iusupov a inclus-o înLost Splendour, pe lângã una similarã despre ameninþarea lui Pavlovici, care nueste verificatã. Golovina se presupune cã a auzit un grup de oameni dinapartamentul lui Rasputin jurând rãzbunare.

29 Iusupov, 1953, ibid., p. 239; un bilanþ similar al serii este în Iusupov, 1927,ibid., p. 203.

30 Dissolution of an Empire (Dispariþia unui Imperiu), Meriel Buchanan (JohnMurray, 1932), p. 49.

31 The Fourth Seal, Sir Samuel Hoare (Heinemann, 1930), p. 139. Hoare are opoveste despre faptul cã Iusupov ar fi fost la petrecere cu Dmitri Pavlovici ºi cã arfi ridicat din umeri, dar nu este o informaþie la prima mânã ºi Hoare nu este osursã credibilã.

32 Sir Samuel Hoare, 1930, ibid.

Capitolul doi: Umbra suspiciunii

1 Declaraþia prinþului Iusupov, conte Sumarokov-Elston, cãtre generalul Popovde la Detaºamentul Corpului de Jandarmi, 18 decembrie 1916, fond 102 anexa314, cazul 35, GARF, Moscova.

2 Rasputin ºi evreii, Aaron Simanovici (National Reklama, 1923), p. 45

3 Citat în Rasputin, the Last Word (Rasputin, ultimul cuvânt), Edward Radjinski(Weidenfeld & Nicolson, 2000), p. 476.

4 Lost Spledour, Prinþul Iusupov (Jonathan Cape Ltd, 1953), p. 45.

219

LICHIDAÞI-L PE RASPUTIN !5 Declaraþia Annei Nikolaevna Rasputina cãtre lt.-col. Popel de la detaºamentulCorpului de Jandarmi, datatã 18 decembrie 1916, fond 102, anexa 314, cazul 35,GARF, Moscova.

6 Ibid.

7 Declaraþia Mariei Vasilievna Jiravleva, cãtre lt.-col. Popel de la detaºamentulCorpului de Jandarmi, datatã 18 decembrie 1916, fond 102, anexa 314, cazul 35,GARF, Moscova.

8 Declaraþia lui Feodor Antonov Korºînov, cãtre lt.-col. Popel de la detaºamentulCorpului de Jandarmi, datatã 18 decembrie 1916, fond 102, anexa 314, cazul 35,GARF, Moscova.

9 Declaraþia lui Flor Efimov, cãtre lt.-col. Popel de la Detaºamentul Corpului deJandarmi, datatã 18 decembrie 1916, fond 102, anexa 314, cazul 35, GARF,Moscova.

10 Declaraþia lui Fedoseev Vlasuk, cãtre lt.-col. Popel de la Detaºamentul Corpuluide Jandarmi, datatã 18 decembrie 1916, fond 102, anexa 314, cazul 35, GARF,Moscova.

11 Forgotten Hospital (Spitalul lãsat în pãrãsire), Michael Harmer (SpringwoodBooks, 1982), p. 117.

12 Rasputin, Prinþul Iusupov (Jonathan Cape, 1927), p. 212.

13 Raportul Departamentului de Poliþie, 17 decembrie 1916, Actele MisiuniiInformative Britanice, Petrograd, Actele Templewood, partea II, fila I (47), CUL.De asemenea reprodus în Anexa III din The Russian Diary of an Englishman,Anon. (the Hon, Albert Stopford), (Heinemann, 1919).

14 Ibid.

15 Anexa II „Memorandum cu circuit intern, în 31 decembrie, 1816“, Stopford,1919, ibid.

16 Ibid.

17 Telegramã de la lt.-col. Sir Samuel Hoare cãtre „C“, 31 decembrie 1916, ActeleMisiunii Informative Britanice, Petrograd, Actele Templewood, partea II, fila I(47), CUL.

220

ANDREW COOK18 Ibid.

19 Raport despre Vera Koralli al generalului-maior Globacev, fond III, anexa I,caz 2891 (b), lista 12, GARF, Moscova.

20 The Russian Diary of an Englishman, Anon. (the Hon, Albert Stopford),(Heinemann, 1919), p.44.

21 Ibid.

22 Raportul „Moartea lui Rasputin,“ al lui lt.-col. Sir Samuel Hoare cãtre „C“, 1ianuarie 1917, Actele Misiunii Informative Britanice, Petrograd, ActeleTemplewood, partea II, fila I (16), CUL.

Capitolul trei: Probele

1 A Collection of Historical Materials, Grigori Rasputin, vol. 4 (Moscova, 1997),p. 237

2 Ibid.

3 Times, joi 4 ianuarie 1917, p. 7, col. F. (De la corespondenþii noºtri din Petrograd3 ianuarie 1917). Reiese evident din primul lui buletin, care nu a mai ajuns laLondra, cã a vãzut raportul Poliþiei pe care Stopford ºi Buchanan îl vãzuserã laambasadã duminicã dupã-amiazã, la fel ca ºi alþi ziariºti.

4 Rasputin, Prinþul Iusupov (Jonathan Cape, 1927), p. 193 ff.

5 Ibid., p. 191.

6 Thirteen Years at the Russian Court (Treizeci de ani la Curtea Rusiei), PierreGullard (Hutchinson, 1921), p. 47.

7 Telegramã de la lt.-col. Sir Samuel Hoare cãtre „C“, 1 ianuarie 1817, ActeleMisiunii Secrete Britanice, Petrograd, Actele Templewood, partea II, fila I (48),CUL.

8 Raportul nr. 2, Moartea lui Rasputin, lt.-col. Sir Samuel Hoare cãtre „C“, 2ianuarie 1917, Actele Misiunii Secrete Britanice, Actele Templewood, partea II,fila I (50), CUL.

9 The Fourth Seal, Sir Samuel Hoare (Heinemann, 1930), p. 156.

221

LICHIDAÞI-L PE RASPUTIN !10 Raport nr. 3. Mai multe detalii obþinute de la magistraþii anchetatori ºi altesurse credibile, lt.-col. Sir Samuel Hoare cãtre „C“, 5 februarie 1917, ActeleMisiunii Secrete Britanice, Actele Templewood, partea II, fila I (20), CUL.

11 Þariþa i Rasputin, I. Kovil-Boibil (Petrograd, 1917), discuþie între Kossorotovºi Kovil-Boibil, un ziarist din Petrograd.

12 Vezi nota 10.

13 Raportul autopsiei corpului lui Grigori Rasputin fãcut de profesorul Kossorotovîn 20 decembrie 1916 (Muzeul de istorie politicã, St Petersburg). Reprodus ºi înRaspoutin est innocent, Alain Roullier (France Europe Editions Livres, 1998), p.514 ff.

14 The Fourth Seal, Sir Samuel Hoare (Heinemann, 1930), p. 67 ff.

15 Times, 3 ianuarie 1917, p. 8, col. d.


17 The Russian Diary of an Englishman, Anon. (the Hon, Albert Stopford),(Heinemann, 1919), p.83.

18 Ca ºi mama sa, o femeie cu multe talente. „Printre cei mai apropiaþi prieteni aiei erau Churchill, Maurice Baring, Arthur Rubinstein, J.M. Barrie, Rose Macaulay,Greta Garbo, Noel Coward, Jean Cocteau, Vita ºi Eddy Sackville-West ºi HilaireBelloc (care a þinut atât de mult la ea încât a scris poeme naive lãudându-icalitãþile)“. The Maugham-Duff Letters, Lorren R. Rothschild, scrisorile lui W.Somerset Maugham cãtre Lady Juliet Duff (Rasselas Press, 1982).

19 Vezi nota 17.

20 My Mission in Russia (Misiunea mea în Rusia), vol. II, Rt Hon. Sir GeorgeBuchanan (Casell&Co, 1923), p. 43.

21 Ibid.

22 Rt. Hon. Sir George Buchanan, ibid, p. 50 ff. ªi în colecþia Buchanan, GB 0159Bu, University of Nottingham Library.

Capitolul patru: Spionii care au acþionat din umbrã

1 Memoirs of a British Agent (Memoriile unui agent britanic), R.H. Lockhart(Putnam, 1932), p. 308 ff.

222

ANDREW COOK2 Ibid.

3 A fost elev al Fundaþiei ºi în comitatul Staffordshire.

4 Scrisoarea lui Oswald Rayner cãtre pãrinþii lui din Finlanda, 19 februarie 1907(documentele lui Joyce Frankel, sora lui Oswald Rayner).

5 Ibid., 19 februarie 1907.

6 Ibid., 18 aprilie 1907.

7 Intrarea 186, Registrul britanic, Districtul Înregistrãri din Paddington în comitatulLondra, John Felix Hamilton Rayner, nãscut la 1 februarie 1924.

8 Scrisoare cãtre O.T. Rayner de la C.F. Mobley-Bell (editor la Times), 19septembrie 1910, Letter Book 55, nr. 814, Times Newspapers Ltd Archives,Londra; scrisoare cãtre O.T. Rayner de la C.F. Mobley-Bell, 22 septembrie 1910,Letter Book 55, nr. 837, Times Newspapers Ltd Archives, Londra.

9 Memorandum despre cenzurã, lt.-col. H. Vere Benet, 25 februarie 1917,documentele Misiunii Secrete Britanice, Petrograd, documentele Templewood,partea II, fila I (29), CUL.

10 Registrul colegiului, clasele serale, nr. 3, 1877–1895, arhiva King’s College,Londra.

11 În www.steamindex.com, existã originile firmei.

12 Înregistrarea înmatriculãrii lui Stephen Alley, Ref R8/5/15/r, anul universitar1984-1985, arhiva Glasgow University.

13 Memorandum – Detalii biografice despre Stephen Alley (documentele Alley).


15 Sir Samuel Hoare, ibid., p. 29.


17 The Mystery of Lord Kitchener’s Death (Misterele morþii lordului Kitchener),Donald MacCormick (Putman, 1959), p. 91 ff.

18 Source Record of the Great War (Sursa înregistrãrilor Marelui Rãzboi), vol.I-VII, Charles G. Horne (editor), (National Alumni, 1923).

223

LICHIDAÞI-L PE RASPUTIN !19 The Russian Diary of an Englishman, Anon. (the Hon, Albert Stopford),(Heinemann, 1919), p.45.

20 Anon. (the Hon, Albert Stopford), ibid., 28 august 1915, p.56.

21 Anon. (the Hon, Albert Stopford), ibid., scrisoare cãtre Lady Ripon, 5 septembrie1915.

22 Anon. (the Hon, Albert Stopford), ibid., scrisoare cãtre Lady Sarah Wilson laSpitalul Forþelor Aliate, Boulogne, 22 august 1915.

23 My Mission in Russia, vol. I, Rt Hon. Sir George Buchanan, p. 250.


25 The Russian Diary of an Englishman, Anon. (the Hon, Albert Stopford),(Heinemann, 1919), scrisoare cãtre lady Juliet Duff, 17 octombrie 1915.

26 My Mission in Russia, vol. I, Rt Hon. Sir George Buchanan, p. 250.

27 Petrograd, the City of Trouble (Petrograd, oraºul revoltelor), Meriel Buchanan(Collins, 1919), p. 78.

28 Telegramã de la Þarinã cãtre Þar, 3 noiembrie 1915, fond 640, GARF, Moscova.

Capitolul cinci: Forþele întunericului


2 Petrograd, the City of Trouble (Petrograd, oraºul revoltelor), Meriel Buchanan(Collins, 1919), p. 67.

3 The Story of ST25, Sir Paul Dukes (Cassel&Co., 1938), p. 16 ff.

4 Rasputin: The Man Behind the Myth (Omul din spatele mitului), Maria Rasputina& Patte Barham, p. 10 ff.

5 Rasputin, the Last Word, Edward Radjinski (Weidenfeld & Nicolson, 2000), p.25 ff.

6 Cãsãtoria lui Efim Iakovlevici Rasputin cu Anna Vasilievna, 21 ianuarie 1862,Registrul Bisericii Maica Domnului, Pokrovskoe, fond 205, GATO.

224

ANDREW COOK7 Registrele britanice, Biserica Maica Domnului, Pokrovskoe, fond 205, GATO.

8 Ibid.

9 Recensãmânt la Pokrovskoe, fond 177, Arhivele statului din provincia Tiumen,GATO.

10 Vezi nota 4.

11 Dosarul Consistoriului Ecleziastic Tobolsk – acuzaþie împotriva lui GrigoriRasputin privind rãspândirea de învãþãturi false asemãnãtoare celor rãspândite deHlysti, fond 156, ramura Tobolsk a Arhivelor de Stat ale Provinciei Tiumen(TFGATO).

12 Cercetarea încercãrii de asasinare a lui Grigori Rasputin în 1914, fond 164,ramura Tobolsk a Arhivelor de Stat ale Provinciei Tiumen (TFGATO).

13 Fond 164, GARF, Moscova.

14 Comisia Extraordinarã a Guvernului Provizoriu 1917, fond 1461, anexa I, caz567, GARF, Moscova.

15 Vezi nota 9.

16 Rasputin ºi evreii, Aaron Simanovici (National Reklam, 1923), p. 20.

17 Ibid.

18 Vezi nota 4.

19 Ibid.

20 Ibid.


22 Ibid.

23 Ibid.

24 Ibid.

25 Vezi nota 4.

225

LICHIDAÞI-L PE RASPUTIN !26 Ibid.

27 Thirteen years at the Russian Court, Pierre Gilliard (Hutchinson, 1921), p. 79.


29 Ibid.

30 The Life and Times of Grigori Rasputin (Viaþa ºi epoca lui Grigori Rasputin),Alex De Jonge (Coward, McCann&Geoghegan, 1982), p. 51 ff.

31 Ibid.

32 Dissolution of an Empire, Meriel Buchanan (John Murray, 1932), p. 87.

33 Ibid.

34 Declaraþia Olgãi Lohtina cãtre anchetatorul T.D. Rudnev, Comisia Extraordinarãa Guvernului Provizoriu 1917, fond 1467, anexa I, caz 567, GARF, Moscova.

35 Ibid.

36 Ibid.

37 Jurnalul Þarului Nicolae al II-lea, 16 octombrie 1906, fond 601, GARF, Moscova.

38 Rasputin, the Last Word, Edward Radzinski (Weidenfeld & Nicolson, 2000), p.91.

39 Declaraþia lui Grigori Sazonov cãtre anchetatorul F.P. Simpson, ComisiaExtraordinarã a Guvernului Provizoriu 1917, fond 1467, anexa I, caz 567, folio298-300, GARF, Moscova.


41 Thirteen years at the Russian Court, Pierre Gilliard (Hutchinson, 1921), p. 65.


43 Declaraþia lui Alexei Hvostov cãtre anchetatorul F.P. Simpson, ComisiaExtraordinarã a Guvernului Provizoriu 1917, fond 1467, anexa I, caz 567, folio302-10, GARF, Moscova.

226

ANDREW COOK44 The Life and Times of Grigori Rasputin, Alex De Jonge (Coward,McCann&Geoghegan, 1982), p. 204.

45 Ibid., p. 205.46 Ibid.

47 Articole ºi corespondenþã despre Rusia & România, J. D. Scale DSO, OBE(Documentele Scale).

48 The Life and Times of Grigori Rasputin, Alex De Jonge (Coward,McCann&Geoghegan, 1982), p. 226.

49 Memoirs of British Agent, R.H. Bruce Lockhart (Putnam, 1932), p. 129.


51 Memoirs of British Agent, R.H. Bruce Lockhart (Putnam, 1932), p. 129.

52 Declaraþia lui Aleksei Filipov cãtre anchetatorul F.P. Simpson, ComisiaExtraordinarã a Guvernului Provizoriu 1917, fond 1467, anexa I, caz 567, folio327-42, GARF, Moscova.

53 The Life and Times of Grigori Rasputin, Alex De Jonge (Coward,McCann&Geoghegan, 1982), p. 237.

54 Memoirs of British Agent, R.H. Bruce Lockhart (Putnam, 1932), p. 128 ff.

55 Ibid.

56 Ibid.

57 Ibid.

Capitolul ºase: Pe marginea prãpastiei

1 Source Record of the Great War, vol. IV, p. 185 ff.

2 The Russian Diary of an Englishman, Anon. (the Hon, Albert Stopford),(Heinemann, 1919), luni, 5 iunie 1916, marþi 6 iunie 1916.

3 The War Memoirs of David Lloyd George (Memoriile de rãzboi ale lui DavidGeorge Lloyd), vol. I. David Lloyd George (Odhams, 1038), p. 418 ff.

227

LICHIDAÞI-L PE RASPUTIN !4 Ibid.

5 Ibid., scrisoare cu menþiunea „secret“, de la H.H. Asquith cãtre David LloydGeorge.

6 Telegramã de la Þarinã cãtre Þar, 17 aprilie 1915, fond 640, GARF, Moscova.Edvard Radzinski atrage de asemenea atenþia asupra documentelor arse de Þarinãîn februarie 1917 pe care le considera compromiþãtoare în ceea ce priveºtelegãturile cu Germania; Rasputin, the Last Word, Edward Radzinski(Weidenfeld&Nicolson, 2000), p. 450 ff.

7 Edward Radzinski, ibid., p. 408.

8 Ibid., p. 409.

9 Secþiune scoasã din The Warburgs: The Twentieth-Century Odyssey of aRemarkable Jewish Family (Familia Warburg: Odiseea unei remarcabile familiievreieºti în secolul douãzeci), Ron Chernow (Random House Inc., New York,1993), ºi Jakob Schift: a Study in American Jewish Leadership (Jakob Schift:studiu despre conducerea evreilor americani), Naomi W. Cohen (BrandeisUniversity Press, 1999). Banca englezã (S.G. Warburg) nu a funcþionat pânã în1935.

10 Banii de la familia americanã Warburg au salvat banca din Hamburg de lacolapsul de dupã rãzboi. Vezi Chernow. ibid.

11 Chernow, ibid. „Discuþiile financiare din Londra“ trebuie sã fi reprezentatcãlãtoria în care a fost însoþit de Scale.

12 Khun. Loeb au colaborat cu Cassel, Rockefeller&J.P. Morgan. Vezi Cohen,1999, ibid.

13 Cohen, ibid.

14 www.britanica.com; Jack P. Morgan.

15 Jurnalul lui Aleksei Raivid, consulul sovietic la Berlin, 1927, 6 iulie 1927;discuþie cu baronul Hochten Esten, fond 612, anexa I, caz 27, pp-4-6, GARF,Moscova.

Capitolul ºapte: Jocuri de rãzboi

1 Intrarea 358, registrul naºterilor în înregistrãrile Districtului Merthyr Tydfil încomitatul Glamorgan, John Dymoke Scale, 27 decembrie 1882.

228

ANDREW COOK2 The Ordeal of a Diplomat (Chinul unui diplomat), K.D. Nabokov (Duckworth,1921). Ca însãrcinat cu afaceri în Londra între 1917 ºi sfârºitul rãzboiului, a fostreprezentantul Rusiei la Londra –� ambasadorul fiind trimis acasã fãrã a fi înlocuit.Câteva din documentele lui despre India au fost mai târziu publicate de Troþkisub formã de pamflet.

3 Nabokov, ibid.

4 Articles & Correspondence on Russia and Romania 1915–1917 (Articole ºicorespondenþã despre Rusia ºi România, 1915–1917), J. D. Scale DSO, OBE(Documentele Scale).

5 Scrisoare dactilografiatã de cpt. J.D. Scale (Petrograd) cãtre Londra, intitulatã„Dragã Cox“, 7 noiembrie 1916, semnatã cu iniþiale (Documentele Scale).

6 Muriel Harding-Newman, fiica mai mare a lui Scale, se referã la prietenia lui cuFelix Iusupov în interviul ei cu autorul. Îºi aminteºte cã el era adesea musafir laPalatul Iusupov (interviul din 28 mai 2003, Easter Ross, Scoþia). În conformitatecu afirmaþiile lui Betty Aikehead, fiica lui mai tânãrã, Scale l-a vãzut ultima oarãpe Iusupov în 1948, cu un an înainte de moartea lui (interviu din 9 februarie 2004,Toronto, Canada).

7 Lost Splendour, Prinþul Iusupov (Jonathan Cape Ltd, 1953), p. 29 ff.

8 Ibid.

9 Ibid.



12 Telegramã de la Þarinã cãtre Þar, 7 septembrie 1916, fond 640, GARF, Moscova.

13 Scrisoare de la David Lloyd George cãtre H.H. Asquith, prim-ministru,„confidenþial“, 26 septembrie 1916, Documentele David Lloyd George, LG/E/223/5, Biroul de Înregistrãri al Camerei Lorzilor.

14 Telegramã de la Þarinã cãtre Þar, 18 ºi 24 septembrie 1916, fond 640, GARF,Moscova.

15 Declaraþia sub jurãmânt a lui Serghei Trufanov, vezi Compania RevisteiMetropolitan, Curtea Supremã a oraºului New York, jurãmânt din 17 octombrie1916 (reprodus integral în anexa I).

229

LICHIDAÞI-L PE RASPUTIN !16 New York Times, 27 decembrie 1916, p. 4.

17 Documentele William Wiseman, grupul 666, f. 260, Rusia [1917] I, SterlingLibrary, Yale University.

18 The War Memoirs of David Lloyd George, vol. I. David Lloyd George, p. 464.

19 Din Elveþia, note de la o sursã credibilã, „secret“, 3 octombrie 1916, DocumenteleLloyd George, LG/E/3/27/2, Biroul de Înregistrãri al Camerei Lorzilor, TheodorBethmann-Holweg a fost prim-ministrul german.

20 Declaraþia Annei Vîrubova în faþa anchetatorului F.P. Simpson, ComisiaExtraordinarã a Guvernului Provizoriu 1917, fond 1467, anexa I, caz 567, folio347-63, GARF, Moscova.

Capitolul opt: Cu cãrþile pe masã


2 Interviul autorului cu Betty Aikenhead, 9 februarie 2004, Toronto, Canada.

3 Interviul autorului cu Muriel Harding-Newman, 28 mai 2003, Eater Ross, Scoþia.

4 Rasputin, the Saint who Sinned (Rasputin, sfântul care a pãcãtuit), BrianMoynahan (Random House, 1997), p. 320;Declaraþia lui Ioan Aronovici Simanovici (fiul secretarului lui Rasputin, AronSimanovici) în faþa anchetatorului V.M. Rudnev, Comisia Extraordinarã aGuvernului Provizoriu 1917, fond 1467, anexa I, caz 567, folio 182-3, GARF,Moscova.


6 Ibid.

7 În Rasputin, Iusupov nu numeºte aceastã persoanã, doar spune cã era destul deîn vârstã pentru a acþiona; în Lost Splendour îl identificã pe Rodzeanko.

8 Vezi nota 5.

9 Jurnalul lui Stopford (care, spre deosebire de raportul lui Iusupov, a fost scris înzilele sau orele evenimentelor) îl situeazã pe Dmitri Pavlovici în Petrograd, foarteexact în 6/19 ºi 7/20 februarie; în ziua urmãtoare, Pavlovici ºi Stopford iau prânzul

230

ANDREW COOK

împreunã, în particular, la Palatul Serghei, iar Stopford ia cina acolo la miezulnopþii. Dacã amândouã rapoartele sunt corecte, Pavlovici (probabil aflat pentruscurt timp în Petrograd pentru a sãrbãtori onomastica Þarului în 6/19 decembrie)a petrecut acolo numai circa treizeci ºi ºase de ore înainte de a se întoarce laStavka.


11 Aceasta este unul dintre cele mai contradictorii aspecte ale poveºtii lui Iusupov.Iusupov i-a fãcut douã vizite Golovinei când Rasputin era acolo, ºi casa ei era uºãîn uºã cu casa socrilor lui. Dupã cum se ºtie, acestea erau amândouã case mari,dar se pare cã el ºi-a asumat mai degrabã riscul ca propriii pãrinþi sã afle totuldespre asta. Dupã spusele lui Iusupov, când Rasputin i-a sugerat acest lucruVîrbovei, menþionând numele lui Felix, amândoi au fost de acord cã nu era o ideeprea bunã sã se întoarcã la familia lui Rasputin. Iusupov precizeazã de asemeneacã el ºtia cã Vîrbova ar fi devenit bãnuitoare.


13 Iusupov, ibid., p.115.

14 Scrisoare de la prinþesa Irina Iusupova cãtre prinþul Felix Iusupov, 25 noiembrie1916, fond 1290, Arhiva Rusã de Stat pentru Documente vechi (RGADA),Moscova.

15 Scrisoare de la prinþul Felix Iusupov cãtre prinþesa Irina Iusupova, 27 noiembrie1916, fond 411, Muzeul Istoric de Stat, (GIM), Moscova.

16 Murder of Rasputin, V.M. Puriºkevici, tradusã dupã originalul rusesc de BellaCostello, ed. Michael Shaw (Ardis Publisher, Ann Arbor, 1985), anexã:corespondenþa dintre Maklakov ºi editorul din Paris, 1923.

17 Greutatea unui pud, circa 36 livre, în jur de 16 kilograme.

18 Vezi nota 16.

19 Ibid.

20 Ibid.

Capitolul nouã: O camerã la subsol

1 Raportul Departamenului de Poliþie, 17 decembrie 1917, CUL.

231

LICHIDAÞI-L PE RASPUTIN !2 Autorul memorandumului este necunoscut, deºi dupã toate probabilitãþile estevorba de Stopford. Cartea lui, publicatã în 1919, nu apare sub numele sãu, ºi dacãel era autorul memorandumului, n-a vrut ca numele lui sã fie legat de cele douãpublicaþii.

3 „Adevãrata ºi autentica poveste a crimei lui Grigori Rasputin. Povestitã mie în 6iunie 1917, la Ialta, de cãtre fãptaº“, The Russian Diary of an Englishman, Anon.(the Hon, Albert Stopford), (Heinemann, 1919), p. 83.

4 Report of the Autopsy of Grigori Rasputin, Professor Kossorotov, 20 December1916, Museum of Plitical History, St Petersburg.

5 Rasputin, The Man Behind the Myth, Maria Rasputina&Patte Barham, p. 231 ff.Dupã spusele lui Barham, una dintre servitoarele lui Rasputin a oferit date înlegãturã cu cele întâmplate în sufrageria de la subsol. Într-un interviu cu autoruldin 21 februarie 2005, nepoata Mariei Rasputina, Laurence Huot-Soloviev, aavansat ideea cã Barham a înfrumuseþat oarecum relatarea bunicii ei.

6 Ibid.

7 Ibid., ºi My Father (Tatãl meu), Maria Rasputina (Cassel&Co, 1934), p. III.

8 Ibid.

9 Vezi nota 4.


11 Ibid., p.482.

12 Ibid., p. 480.

13 Vezi nota 4.

14 Ibid.


232

ANDREW COOK16 Profesorul Derrick Pounder, Senior Home Office Pathologist and Head ofForensic Medicine, University-Dundee, a fost împuternicit de autor în februarie2005 sã treacã în revistã probele balistice ca sã conchidã dacã rana din frunte afost fãcutã de un glonþ fãrã cartuº. Pistolul Browning trage numai cu gloanþe cucartuº.

17 Ediþia revãzutã, Rasputin: The History of the Crime (Rasputin: povestea uneicrime), a fost publicatã de Yauza, Moscova, în 2004.

18 Ibid., cap. 18.

19 A Watchman Makes His Rounds (Un paznic îºi face rondurile), Sir SamuelHoare (memoriile lui Samuel Hoare din perioada ºederii sale în Rusia, nepublicateîn 1959), p. 72, Templewood Papers, partea II, fila I (34), CUL.

20 The Fourth Seal, Sir Samuel Hoare (Heinemann, 1930), p. 156.

Capitolul zece: A fost odatã

1 Dnevnik (Jurnal) V.M. Puriºkevici (National Reklama, 1923), p. 62.

2 Ibid.

3 Ibid.


5 Ibid., p. 134.

6 Ibis., p. 138 ff.

7 Dnevnik (Jurnal) V.M. Puriºkevici (National Reklama, 1923), p. 80 ff.

8 Rasputin, Prinþul Iusupov (Jonathan Cape, 1927), pp. 134–135.

9 Dnevnik (Jurnal) V.M. Puriºkevici (National Reklama, 1923), pp. 62–63.


233

LICHIDAÞI-L PE RASPUTIN !11 Dnevnik (Jurnal) V.M. Puriºkevici (National Reklama, 1923), p. 65.


13 Ibid., 149.

14 Dnevnik (Jurnal) V.M. Puriºkevici (National Reklama, 1923), pp. 70–74.


16 Dnevnik (Jurnal) V.M. Puriºkevici (National Reklama, 1923), p. 70-74.

17 Ibid.


19 Dnevnik (Jurnal) V.M. Puriºkevici (National Reklama, 1923), p. 75. Pentruraportul Iusupov, iunie 197 vezi The Russian Diary of an Englishman, Anon. (theHon, Albert Stopford), (Heinemann, 1919), p 83.



22 Ibid., p. 81.

23 Rasputin, Prinþul Iusupov (Jonathan Cape, 1927), pp. 157–158.

24 Irina Iusupova MGM 1933, Documentele Fanny Holtzmann, seria A. Sub-seriaI, cutia 16, dosar 5-10, Arhivele Evreieºti Americane, Cincinnati, Ohio; FelixIusupov v CBS 1965, seria A, sub-seria I, cutia 15, dosar 5-12, Arhivele EvreieºtiAmericane, Cincinnati, Ohio. Vezi de asemenea Times, vineri 17 august 1934,col. I, p. 581 ff.

25 „Asasinarea lui Rasputin“, Source of the Great War, Stanislas Lazovert, vol. V,ed. Charles F. Hoene (National Alumni, 1923), p. 86.

26 Ibid.

27 Ibid., p. 87.

234

ANDREW COOK28 Lost Splendour, Prinþul Iusupov (Jonathan Cape Ltd, 1953), p. 228.

29 „Asasinarea lui Rasputin“, Stanislas Lazovert, p. 88.


Capitolul unsprezece: Sfârºit de drum

1 Raportul autopsiei corpului lui Grigori Rasputin fãcut de profesorul Kossorotovîn 20 decembrie 1916 (Muzeul de Istorie Politicã, St. Petersburg).

2 My Father, Maria Rasputina (Cassel&Co, 1934), p. III.

3 The Iusupov Palace (Palatul Iusupov), Galina Sveºnikova, p. 75.

4 Raportul profesorului Derrick Pounder, medic patologie generalã în cadrulMinisterului de Interne ºi ºeful departamentului de medicinã legalã, Universitateadin Dundee, august 2004, împuternicit de autor.


6 Vezi nota 1.

7 Declaraþia lui Pavel Beleþki cãtre Comisia Extraordinarã a Guvernului Provizoriu1917, fond 1467, anexa I, caz 567, folio 567, GARF, Moscova.



10 Raportul opiniei specialiºtilor, 18-30 iunie 1993, alcãtuit de V.V. Jarov, IgorPanov ºi Valeri Vasilevski de la Biroul de Analize de Medicinã Legalã din Moscova(revizuire nepublicatã a autopsiei fãcute în 1916 de profesorul Kossorotov).

11 Interviul luat lui Vladimir Jarov de cãtre Richard Cullen ºi Ilia Gavrilov, Cinel-a ucis pe Rasputin?, Timewatch, BBC2, vineri 1 octombrie 2004, ora 8 p.m.

12 Vezi nota 1.

13 Aceastã concluzie, trasã de Richard Cullen în episodul BBC Timewatch Cinel-a ucis pe Rasputin? (vezi detalii în nota 11), este cea mai plauzibilã explicaþie.

235

LICHIDAÞI-L PE RASPUTIN !14 Raportul profesorului Derrick Pounder, medic patologie generalã în cadrulMinisterului de Interne ºi ºeful departamentului de medicinã legalã, Universitateadin Dundee, februarie 2005, împuternicit de autor.

15 Ibid.

16 Ibid.

17 Ibid.

18 Ibid.

19 Vezi nota 10.

20 La moartea lui Rayner în 1961, Rose Jones face o micã prezentare a vieþii lui înNuneaton Observer (10 martie 1961). Povestea s-a intitulat „S-a aflat la faþa loculuicând a fost omorât Rasputin“.

21 Jurnalul lui William John Compton; de asemenea Indexul General al Personaluluidin timpul Rãzboiului Mondial I, William John Compton # 9440, Arhiva CruciiRoºii, Londra.

22 Scale evocã evenimentele care au însoþit operaþiunea câmpurilor de petrol dinRomânia într-o scrisoare cãtre generalul C. Ismay datatã septembrie 1940(Documentele Scale).

23 Scrisoare de la cpt. Stephen Alley cãtre cpt. J.D. Scale, 7 ianuarie 1917(Documentele Alley).

24 Cãtre ºeful Departamentului de Securitate Publicã, Petrograd, 22 februarie 1817,fond 102, anexa 357, caz 115, GARF, Moscova.

25 Vezi nota 7.

26 Rasputin: A History of the Crime, Oleg ªiºkin, capitolul 21ff.

27 „Anglia «i-a ajutat pe ucigaºii lui Rasputin»“, de Phil Tomaselli, BBC HistoryMagazine, aprilie 2003, p. 6.

28 Interviu cu Mark Lane, nepotul lui William Compton, 5 februarie 2005.

236

ANDREW COOK29 Intrarea 148, Registrul de naºteri din înregistrarea Districtului Upton-on-Severn,sub-districtul Kempsey, comitatul Worcester, William John Compton, 27 ianuarie1881.

30 Intrarea 330 din registrul de morþi din înregistrarea Districtului Abingdon,comitatul Berkshire, 6 martie 1961, Oswald Rayner, avocat pledant (pensionar).

31 Interviu cu Gordon Rayner, nepotul lui Oswald Rayner, 13 martie 2004,Birmingham; interviu cu Myra Whelch ºi Michael Winwood, veri primari cuOswald Rayner, 13 martie 2004.


Capitolul doisprezece: Consecinþa

1 Rasputin, the Last Word, Edward Radzinski (Weidenfeld & Nicolson, 2000), p.492 ff.

2 Ibid., p. 495.

3 Ibid.

4 Vezi nota 31, capitolul 11.

5 Ransome este mult mai bine cunoscut astãzi pentru cartea pentru copii Swallowsand Amazons. Dosarul sãu MI 5, # PF R. 301 vol. I & II, a fost eliberat de ArhivaNaþionalã în februarie 2005, TNA KV 2/1903-1904.

6 Augustus Agar câºtigã Crucea Victoria pentru scufundarea cruciºãtorului sovieticOleg în iunie 1919. El a condus un hidroavion din care a lansat o bombã, fiind undeschizãtor de drumuri pentru SIS. Pentru o relatare completã a acestei misiunivezi Baltic Episod, Augustus Agar, 1963.

7 Intrarea 263, Registrul de morþi din înregistrarea Districtului Battle în comitatulEast Sussex, John Dymoke Scale, 22 aprilie 1949.

8 En Exil (În exil), Prinþul Iusupov (Plon, 1954), p. 76.

9 Irina Iusupova MGM, vezi nota 24, capitolul 10.

10 Ibid.

237

LICHIDAÞI-L PE RASPUTIN !11 En Exil, Prinþul Iusupov (Plon, 1954), p. 102 ff.

12 Ibid.

13 Puþin, dacã nu chiar nimic, se ºtie despre Suhotin. În cartea lui Iusupov, numelede botez nu este nicãieri menþionat. În timpul cercetãrilor pentru aceastã cartes-a gãsit dosarul militar al lui Serghei Suhotin din care reiese cã s-a alãturat în1911 Gãrzii Personale 4, dupã ce a absolvit Corpul Naval în 1906. Suhotin a fostºi rudã îndepãrtatã cu compozitorul Ceaikovski, a cãrui strãnepoatã, Galina vonMeck, menþioneazã cã a fost condamnat la zece ani de muncã forþatã în 1919(vezi I Remember Them, Galina von Meck, p. 183 ff). Fond 400, anexa 9, caz34159, paginile 644-646, Arhiva de Stat de Istorie Militarã (RGVIA), Moscova.

14 Pare improbabil cã, deºi nu a murit otrãvit, Rasputin a manifestat incontestabilsimptome proprii consumului unei doze care nu a fost mortalã, de exempluhipersalivaþie, gât iritat etc. (vezi notele 15-16, capitolul 10). Povestea cu mãrturisirealui Lazovert pe patul morþii este mai mult anecdoticã, aparent motivatã de fiul luicare nu voia sã-l implice în crimã.

15 If Britain Had Fallen (Dacã Anglia ar fi capitulat), Norman Longmate, p. 117ff.

16 Ibid.

17 TNA KV 2/1684-1685.

18 Memorandumul „Misiunea Secretã Britanicã“ de lt.-col. Sir Samuel Hoare cãtre„C“, 29 ianuarie 1917, documentele Misiunii Secrete Britanice, Petrograd,Templewood Papers, partea II, dosar I (52), CUL. Acest document rãmâne închisºi va fi revãzut de Biroul Cabinetului în 2011.

19 Alley se referã la aceastã întâlnire în notele lui din ianuarie-februarie 1918(Documentele Alley).

20 Agenda scrisã (Documentele Alley).

21 Hoare nu ºi-a dat seama ce s-a întâmplat, ceea ce se reflectã în comunicarea luicu „C“, mai ales în telegrama datatã 2 ianuarie 1917 în care efectiv îl întreabã pe„C“ dacã ºtie ceva mai mult decât el; Documentele Misiunii Secrete Britanice,Petrograd, partea II, dosar I (50), CUL.

238

ANDREW COOK22 Dezbaterile Camerei Comunelor 1920 (Hansard), vol, 133, col. 1008-13. 1084;vol. 134, col 542; vol 135, col. 518-24.

23 MI6: Fifty Years of Special Operations (MI6: Cincizeci de ani de operaþiunispeciale), Stephen Dorril (Fourth Estate, 2000), p. 611.

24 Ibid.

25 În 1956, potrivit spuselor ministrului de externe, Anthony Nutting, prim-ministrulSir Anthony Eden a declarat cã dorea uciderea preºedintelui egiptean Nasser.Eden era aparent un apropiat al MI6, nu prin „C“ de atunci, Sir John Sinclair, ciprin preºedintele Patrick Dean al Joint Intelligence Committee ºi George Young,specialistul în Orientul Mijlociu al MI6. The Perfect English Spy: Sir Dick Whiteand Secret War (Spionul englez perfect: Sir Dick White ºi razboiul secret), TomBower (Heinemann, 1995), p. 195; Through the Looking Glass (Prin oglindã),Anthony Verrier (Jonathan Cape, 1983), p 143 ºi 159.

26 În Dorril, p. 611, ºeful operaþional al SOE, Sir Colin Gubbins este citat cã ar fispus ministrului cã „realmente nu vrea sã ºtie despre asemenea lucruri“ cum ar fiasasinarea.

27 Pofesorul John Lewis Gaddis, de la Hoover Institution, este citat în Dorill, p.XIII.

28 Alex Dancev, profesor de Relaþii Internaþionale la Universitatea Nottinghameste citat în Dorill, p. XIV.

29 Vãrul de-al doilea al lui Alley, Michael Alley, îºi susþine punctul de vedereafirmând cã „el a fost amestecat în tulburãrile din Murmansk“ (interviu cu autorul,15 martie 2005). Documentele Alley atestã cã la vremea aceea el a fost implicatîntr-o misiune specialã în Murmansk, misiune care în cele din urmã a eºuat. Aceastaeste o zonã în care autorul intenþioneazã sã continue cercetãrile.



32 Certificatul de Decree Nisi Absolute (divorþ), nr. 18 din 1940, Curtea Supremãde Justiþie, Registrul Principal al Secþiunii Familiei.

33 Intrarea 330, Registrul de Morþi al Districtului de Înregistrãri Abingdon,comitatul Berkshire, Oswald Theodore Rayner, 6 martie 1961.

239


Rasputin ºi familia 1900 (Muzeul de IstoriePoliticã, St Petersburg).

Rasputin cu episcopii Hermogen ºi Iliodor 1906 (Muzeul de Istorie Politicã,St Petersburg).

Rasputin 1906 (Muzeul deIstorie Politicã,St Petersburg).

Rasputin ºi admiratorii lui, 1914 (Muzeul deIstorie Politicã, St Petersburg).

Rasputin ºi copiii, 1910(Muzeul de Istorie Politicã,

St Petersburg).

Rasputin înconjurat de admiratori, 1915 (Muzeul de Istorie Politicã,St Petersburg).

Rasputin, 1916 (Muzeul de IstoriePoliticã, St Petersburg).

Caricaturi care îºi bãteau joc deinfluenþa foarte mare pe care o aveaRasputin asupra Þarinei, chiar dacãmascatã, era publicã (Muzeul de

Istorie Politicã, St Petersburg).

Caricaturistul aratã cã Þarul se aflaîn mâinile lui Rasputin (Muzeul de

Istorie Politicã,St Petersburg).

Aceastã caricaturã este mai mult decâtsugestivã în legãturã cu faptul cãÞarina ºi Rasputin aveau relaþii sexuale(Muzeul de Istorie Politicã,

St Petersburg).Credinþa cã Þarul ºi Þarina erauca niºte marionete pentruRasputin este din nou susþinutã înaceastã caricaturã (Muzeul deIstorie Politicã, St Petersburg).

Mama Rusia este imaginatã aici ca o victimã ainfluenþei lui Rasputin ºi controlului pe care îlexercita asupra Þarului (Muzeul de

Istorie Politicã, St Petersburg).

Ambasadorul britanicSir George Buchanan

(fotografie de autor).

Lordul Kitchener la bordul HMS Hampshire. La o orãºi jumãtate dupã ce aceastã fotografie a fost fãcutã,

Kitchener era mort (fotografie deautor).

Þarina ºi Rasputin pe prima copertã a revisteiMetropolitan, ediþie retrasã în decembrie 1916


Lt-col. Sir Samuel Hoare în þinutaruseascã purtatã de ofiþerii britanici înPetrograd în timpul iernii din 1916


Cpt. Stephen Alley, nãscut înpalatul Iusupov ºi rãmas unapropiat al familiei Iusupov

(Sandra Noble)

Cpt. John Scale un artizan alcomplotului uciderii lui Rasputin,care era ºi un apropiat al familiei

Iusupov (familia Scale)

Oswald Rayner, 1916; era un cunoscut al lui FelixIusupov din timpul studiilor de la Oxford

University (familia Rayner).

Þarul ºi familia, 1913 (Muzeul de Istorie Politicã, St Petersburg).

Prinþul Iusupov la Oxford University(Muzeul de Istorie Politicã,

St Petersburg).

Prinþul Felix Iusupov ºi prinþesa Irinala cãsãtoria lor, 1913 (GARF)

Vladimir Puriºkevici, ultimul recrutatîn conspiraþie, a cãrui personalitatelabilã a fãcut complotul cunoscut

(Muzeul de Istorie Politicã,St Petersburg).

Marele Duce Dimitri Pavlovici era privitca cel mai pro-britanic dintre

Marii Duci (GARF)

Palatul Iusupov(fotografie de autor).

Fotografie a scenei crimei, luatã de poliþie – curteapalatului Iusupov; pata de sânge lãsatã de al treileaglonþ fatal este la stânga porþilor deschise (Muzeul

de Istorie Politicã, St Petersburg).

Fotografie a scenei crimei, luatãde poliþie – uºa spre birou ºipivni þã este la dreapta; oreparaþie provizorie a fost fãcutãla fereastra de deasupra, dinpartea dreaptã (Muzeul de Istorie

Politicã, St Petersburg).

Fotografie a scenei crimei, luatã de poliþie – douã imagini separate sunt unite;poliþia a marcat dâra de sânge cu puncte de cernealã roºie

(Muzeul de Istorie Politicã, St Petersburg).

Uºa cãtre curte de la casa scãrii din interior în2004 (fotografie de autor).

Pivniþa din Moika 92, în 2004 –statuia din cearã a lui Rasputineste aºezatã la masa din sufragerie


Fotografie a scenei crimei, luatã de poliþie – cadavrulîngheþat al lui Rasputin este scos din râu; un

prim-plan al pieptului, capului ºi umerilor(Muzeul de Istorie Politicã, St Petersburg).

Fotografie a scenei crimei, luatãde poliþie – Corpul lui Rasputineste pus pe o plutã; scândurile delemn sunt duse de la spãrturafãcutã în gheaþã pe malul apei(Muzeul de Istorie Politicã,

St Petersburg).

Fotografie a scenei crimei, luatã de poliþie – un prim-plan al corpului îngheþat;cât a fost în apã funia s-a desfãcut ºi braþele s-au ridicat în sus în faþa trupului

îngheþat (Muzeul de Istorie Politicã, St Petersburg).

Fotografie a scenei crimei, fãcutã de poliþie – prim-plan al spãrturii din gheaþã;Podul Petrovski, de unde a fost aruncat Rasputin se poate

vedea în fundal (Muzeul de Istorie Politicã, St Petersburg).

Fotografie a scenei crimei, fãcutã de poliþie – Podul Petrovski; urmele roþilormaºinii sunt încã vizibile în zãpadã (Muzeul de Istorie Politicã,

St Petersburg).

Fotografie a scenei crimei, luatã de poliþie - dârele de sânge se potvedea pe grinzi (Muzeul de Istorie Politicã, St Petersburg).

Fotografie a scenei crimei, fãcutã de poliþie – investigatorii pot fi vãzuþiexaminând pata pe Podul Petrovski din locul de unde a fost aruncat

corpul în apã (Muzeul de Istorie Politicã, St Petersburg).

Podul Petrovski în 2004, acum pod pentrupietoni (fotografie de autor).

Fotografie luatã în timpul autopsiei – corpul lui Rasputin încãîmbrãcat înainte ca autopsia sã înceapã (Muzeul de Istorie Politicã,

St Petersburg).

Fotografie fãcutã în timpul autopsiei – partea dreaptã a capului luiRasputin; rãnile de la ureche, ochi ºi nas sunt în mod special

evidente (Muzeul de Istorie Politicã, St Petersburg).

Fotografie fãcutã în timpul autopsiei– a treia împuºcãturã, fatalã, în frunte(Muzeul de Istorie Politicã,

St Petersburg).

Fotografie fãcutã în timpul autopsiei– partea stângã a torsului identificatãca rana fãcutã la intrare de primul glonþ

(Muzeul de IstoriePoliticã,St Petersburg).

Fotografie fãcutã în timpul autopsiei – partea dreaptã a torsului identificatãca rana fãcutã la ieºire de primul glonþ (Muzeul de Istorie Politicã,

St Petersburg).

Fotografie fãcutã în timpul autopsiei –indicând rana de intrare al celui de aldoilea glonþ ºi „a rãnii adânci” din parteadin stânga, jos, a spatelui provocatã de uncuþit sau o sabie (Muzeul de Istorie

Politicã, St Petersburg).

Revolverul Webley ºi glonþul fãrã cartuº, unplumb de .455-inchi tras de Oswald Rayner

(Muzeul Imperial al Rãzboiului).

Un pistol Browning ºi glonþul cu cartuº de6.35mm folosit de Iusupov ºi Dimitri

Pavlovici.

Pistolul Savage ºi glonþul cu cartuº de7.65mm folosit de Vladimir Puriºkevici

(Muzeul Imperial al Rãzboiului).

La moartea lui Rayner în martie 1961, Nuneaton Observer a dezvãluitcã el a fost prezent la scena crimei (fotografie de autor).

Date post:	29-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	oprina-monica
View:	112 times
Download:	13 times

Cook Andrew - Lichidati-l Pe Rasputin

Documents