CONVORBIRI LITERARE.

ANUL VI.1 APRILIE 1872 1 MARTIE 1873.

Redactor: JIACOB igEGRUZZI.

I ATIPOGRAFIA plATIONALA.

1873.alliallMINENAM1611110111M1111/111111=1. amariMan.max101...

_

www.dacoromanica.ro

No. 8. Anul VI. Tassi, 1 Noemvrie 1872.

CONVORBIRI LITERXRE.

Apare la 1 a fie-oarei luni.Abonamentul pe un an pentru Romitnia liberit 1 galbee; penttru Austria 6 fl; pentru Germania 15 Franci; pentru

Svitera, Belgia si Italia 20 franci; pPn.ru Francia si Spania 25 franci.Abonamentele se fac numai pe un an intreg, in Iasi la TIpo-Litografia Nationali si la redactiune, in Bucuresti

la librAria Soccec et Comp.; in toate celelalte orase din Romiinia la biurourile postale.

AFORISMEPENTRU INTELEPCIUNEA IN VIATA.

De Arthur Shopenhauer.*)Le bonheur n'est pas chose Riede : ilest tree difficile de le trouver en nous,et impossible de le trouver ailleurs.

Chamfort.

Introducere.Intelepciunea in viata o iau aci numai in

inteles imanent, cuprinze'nd arta de a duceo 'Vial,/ pe cAt se poate de placutit 0 feri-cita., a carei teorie sa'r pute numi i Eudae-monologie: ea ar fi dar invtatura existentei fe-ricite. Aceasta /OA s'ar pute earai definlca o existentA, care, privita in sine insai, saumai bine privita in noi (cad ad judecata sub-jectiva trebue sa hotarascli) cu reflectie rece0 matura, ar fi de sigur preferabila neexis-tentei. Din acest inteles al ei urmeaza, caam iubl-o pentru ea insai, nu numai de fricamortii; 0 din aceasta earai, a am don sa ovedem de o durata nesfiritli. De corespundeviata omeneasca unei asemene existenti sau dear pute vre-o data sa-i corespunda, este ointrebare, la care filosofia mea, dupa cum se

PublicAm, din Parerga und Paralipomena, afoaismelecelebrului pesimist, care in mijlocul Europei crestinea filcut sA reinvfeze metafisica lnulhaista, Traduce-rea e de d. T. Maiorescu. Red.

tie, respunde negativ; pe and Eudaemono-logia presupune un respuns afirmativ. Caciaceasta se intemeiaza tocmai pe eroarea in-nascuta, cu a carei critica incepe capitolul 49in volumul al 2-le al opului meu principal.*)Pentru a prelucr dar totui o asemene in-vetatura, am trebuit sa me departez dela puntul de vedere mai bait, spre careconduce filosofia mea in propriul inteles almetafisicei ei etice. Priu urmare toata espu-nerea facuta in scrierea de fata provine oare-cum dinteo acomodare, intrucat remane inmarginile intelegerii empirice obicinuite 0-icontinua ratacirea. Astfel i valoarea uneiasemene scrieri nu poate fi decat relativa,fiindca insui cuv6ntu1 Eudaemonologie este uneufemism. i nici in alta privinta, nu fac pre-tentia unei espuneri complete, parte fiindcatema nu se poate sfir1 niciodata, parte fiindcaatunci a fi trebuit A repet ceea ce au zisi altii.

Dintre alte carti, care sa fie scrise in ace-eai intentie cu aforismele presente, imi aducaminte numai de scrierea lui Cardauus de u-

*) Opul principal, in care se cuprinde filosofia lui Scho-penhauer e die Welt ads Wile und Vorstellung (la,mea ea voinia i idee).. T-

38

al)

www.dacoromanica.ro

290 AFORISME.

tilitate ex adversis capienda, care merit foartemult a fi cetitA i prin care se pot dar com-pieta, cele zise aci.

E drept, cit si Aristoteles a intercalat inRetorica sa cap. 5 al cArtii 1 o Eudaemono-logie scurtA; aceasta Ans6 nu i-a prea isbutit,ci se arat& mArginit& intr'o abstractie fdrAviatl. De intrebuintat n'am intrebuintat peacesti predecesori, cad a compil& nu e obi-ceiul raeu, cu atAt mai putin, cu cat atunci seperde unitatea, care este sufletul operilor deacest soiu. De altmintrelea nu trebue sA ui-tam, cA hiteleptii tuturor timpurilor ne au dattotdeauna aceeasi invtAtura, ear nebunii, a-dee& imensa majoritate a tuturor timpurilor,au urmat totdeauna aceeasi practicA, adec&cea contrail: i aa vor rhaane lucrurile ide acum inainte. De aceea zice Voltaire :Nous laisserons ce monde-ci aussi sot et aussitnchant que nous rayons trouv en y ar-rivant.

CAP. I.

Impartire fundamental&

Aristoteles (Ea. Nicom. 1., 8) a impartitbunurile vietei omeneti in trei clase, celedin afarA, cele sufleteti i cele trupeti. EupAstrAnd numai treimea impartirii, zic a o-sebirile in soarta muritorilor se pot intemeape trei fundamente. i anume:

1) Ceea ce este cineva: asa dar persona-litatea, in intelesul cel mai intins, sub carese cuprinde gratatea, puterea, frumusetea, tern-peramentul, caracterul moral, inteliginta si des-voltarea ei.

2) Ceea ce are cineva: asa dar avere ciposesiune in ori ce inteles.

3) Ceea ce represint cineva : sub acestcuvnt este tiut a se intelege tot ce esteel in gAndul sau, cu terminul psichologic, inrepresentatia altora, adecii proprie : cum serepresintd de ei. Aceasta consist& dar in o-pinia lor despre el i se imparte in onoare,rang si glorie.

Osebirile din rubrica de'nta sunt acele,pe care natura insasi le-a asezat intre oa-meni; deja de ad se poate prevede, ca in-fluinta lor asupra fericirii si nefericirii va fimult mai esentialA si ptrunztoare, cleatceea ce produc osebiriIe provenite numai dinconventii omenesti si insemnate in cele douerubrice urmAtoare. Comparate cu adearateleprivilegii personale, cu spiritul cel mare i cuInArinimia, toate privilegiele rangului, ale na-terii, fie si imprittesti, ale bogAtiei si alteasemene sunt ca imperatii de pe teatru pehag& cei adev6rati. Deja .Metrodorus, celAntai scolar al lui Epicur, a intitulat un ca-pitul: nEet. Toy Iteiova ityai wry ffae' iiyag airtavIreog etMatyovtav rtig ix itov Ireayyai-aw. (Cum&pentru fericire este mai mare causa care estede la noi, decit ceea ce provine de la lucrurile din afarA. Comp. Clemens Alex.Strom. II, 21). i in adevr este vederat,ca binele omului i tot modul existentei vaaterni mai ales de la ceea ce se aft in elinsusi i se petrece in interiorul lui. Cliciaici se naste de-a dreptul dispositia sau in-dispositia lui inter)* care este primul resul-tat al simtirii, vointei i cugetArii lui, pe cAndtoate lucrurile din afar& inriuresc numai in-direct. Astfel aceleasi intamplAri sau impre-jurAri externe impresioneaza pe fie-care inmod osebit, i cu aceeasi imprejurime fiecaredin noi trAeste totwsi intr'o alt& lime. CAci

www.dacoromanica.ro

AFORISME. 251

realitatea lui nemijlocita sunt propriele idei,simtiri si miscari ale vointei; ear lucrurile dinafara au influinta asupra lui numai intrucatle produc pe acele. Lumea, in care traestefie-care, aterna mai Antei de la maniera luide a o vede, asa dar de la osebirea capete-lor: dupa cum sunt aceste, va deveni si easaraca, seaca i goal, sau bogat, interesantai plina de insemnatate. Pe and spre pildaunii admira, pe un om pentru intamplarile in-teresante, ce le-a avut in viata lui, ar trebulsa-1 admire mai curend pentru darul de ob-servatie si de percepere, prin care acele in-tamplari au castigat insemnatatea ce o au indescrierea lui. Ci aceeasi intamplare, careintr'un cap plin de spirit se arata cu atatainteres, dad, ar fi primal de un cap sec dincele de toate zilele, ar fi o intamplare seacadin lumea de rand. In gradul eel mai marese arata aceasta la unele poesii ale lui Goe-the si Byron, carora li se vede a provin dinintamplari reale: un cetitor nechibzuit e instare a pismul pe poet pentru imtamplareacea plena, in Mc de a-I pismul pentru pu-ternica fantasie, care dintr'o istorie cam detoate zilele a fost capabila de a face o opera asade mare si de frumoasa. Asemene melancoliculvede o scenit tragica, unde sanguinicul vedenumai un conflict interesant si flegmaticul unlucru &IA insemnittate. Causa pentru toateaceste este, ca ori-ce realitate, adeca, ori-ceactualitate implinita, se alcatueste din douejumetitti, din subiect si din obiect, desi intr'oimpreunare asa de necesar i strinsi, ca oxi-genul si hidrogenul in apa. Cu aceeasi ju-metate obiectiva, anse cu subiectiva osebita,realitatea de fatit este dar cu totul alta; a-semene si in casul contrar : cea mai frumoas

si mai Mina jumetate obiectiva cu o subiectivatempita si rea tot nu da decat o realitatede rend, ca o priveliste frumoasa pevreme intunecata sau in reflexul unei Ca-mera obscura rele. Sau pentru a vorbl maiplan : fiecare e virit in constiinta ca si in pe-lea sa, si traeste numai in ea : de aceea nicinu i se prea poate da ajutor din afaraPe scen unul face pe printul, altul pe minis-tru, altul pe slug, sau pe soldat, sau pe ge-neral etc. Dar aceste deosebiri exista numaidin afara; in launtru, in miezul unei astfel deinfatieri, se afla, la toti acelas, lucru : un bietcomediant cu grijele si nevoile lui. In vigileste tot asa. Deosebirile rangului si ale a-vutiei dau fiecaruia un rol deosebit de jucat,dar aceasta nu provine cumva de la vre-o de-osebire interne, a fericirii si linistei sufletesti,ci si aici se gaseste in fiecare acelas sermanmuritor, cu nevoile i neajunsurile lui, care inprivinta materiei sunt felurite in feluritii oa-meni, dar in privinta formei, adeca a adeve-ratei firi, sunt cam aceleasi pentru top,desi cu diferinte ale gradului, care anse

aceste nu se indrepteaza dupa stareasociala si dupa bogatie, adeca, dupa rol.Caci tot ce exist& i se intampla pentru unom, exista nemijlocit numai in constiinta misi se intampla numai pentru aceasta : astfeleste vederat, ca cel antei elem esentialva fi calitatea acestei constiinte insasi si de laea va aterna, in cele mai multe casuri, maimult decat de la formele i figurele, care seinfatiseaza in ea. Toata stralueirea i tt atepetrecerile oglindite in constiii ta tempita aunui nerod, sunt foarte grace in con parar-cu coustiinta lui Cervantes, and inti'o tem-nita intunecata scriea, pe Don Quijote. Ju-

sit

www.dacoromanica.ro

292 AFORISME.

mkatea obiectivA a actualitAtii i realitAtii esteaezatit ,in mAna soartei i prin urmare schim-bittoare : cea subiectivA suntem noi insine, deaceea ea este esential neschimbAtoare. Astfelviata fiecitrui om, cu toate schimbArile i pre-facerile din afarl, are totdeauna acelas ca-racter i se poate compari cu un sir de Ira-riatii pe o singurA tera. Din individualitateasa nu poate e1 nimeni. Si precum animalulin ori ce imprejurAri l'ai pune, remlne mar-ginit la cercul cel strimt, in care natura i-ainchis firea in mod neschimbator, din carecausI d. e. dorinta noastra de a multAinl unanimal iubit remAne totdeauna restrinsa inmargini foarte strimte, potrivite tocmai cu a-cele margini ale firei i constiintei lui :tot aa este si omul : prin individualitatea saii este de mai nainte hotaritA msura fericiriiputincioase. In deosebi marginile puterilorsale intelectuale i-au fixat facultatea pentruplAcerile mai inalte odatA pentru totdeauna.Dad, sunt strimte, atunci toate ostenelele dindark tot ce face omul, tot ce face soartapentru el, nu va fi in stare de a-1 ridia pestemsura fericirii 1 ticnei obicinuite, jumkateomeneti, jumelate animalice : el remAne in-dreptat spre placerea trupeasca, spre viata in-tim& i placuth a familiei, spre relatii socialede rand i distractii vulgare. Chiar culturanu va put sa-i intindd prea mult, desi intruatva, acel horizont sufletesc; aci placerile celemai inalte, mai felurite i statornice sunt celeintelectuale, ori cat ne-am inselA noi in tine-rete in privinta lor; aceste Ans6 atera mai alesde la puterea intelectuala. De ad dar se vede,cAt de mult ne aterna fericirea de la ceea cesuntem, de la individualitatea noastra, peand de regulA se One in samit nu-

mai soarta noastrA, numai ceea ce avem sauce representa' m. Saorta Ans6 se poate in-dreptA : dolt de aceasta, cine-si are avutifiein launtrul lui, nu va cere multe de la ea;ear nerodul r6mAne nerod, trtmpitul rknA-ne tiimpit, pAnA la sfiritul vietei, mAcarde-ar fi in raiu si incunjurat de hurii. Deaceea zice Goethe

Volk und Knecht mid Ueberwinder,Sie gestehn, zu jeder Zeit,Hchstes Glck der ErdenkinderSei nur die Persnlichkeit.

(Popor, slugA i stApAn,Toti o spun dupA dreptate:Fericirea omeneascAStA in personalitate.

Divanul V. 0).

CA pentru placerea i fericirea noastrA ele-mentul subiectiv este cu mult mai esentialdecAt cel obiectiv, se dovedete in toate : in-cepnd de la vorba cunoscutA, cA, foamea esteeel mai bun bucAtar sau a bOtrAnul vede cunepAsare zina junelui, si inaltandu-ne pAnA laviata geniilor i a sfintilor. Mai ales sAnA-tatea covirete toate bunurile din afarA in-teatAt, incAt zeul ceritorul anAtos e maifericit decAt impratul bolnav. Un tempera-ment linitit i voios, nAscut din sAnAtate de-plinA 1 organisatie fericitA, o minte luminatA,vie, ptrunzkoare i justA, o vointA. moderatai bland& i in ulna ei o contiintA bunAaceste sunt calitAti, pe care nici tin 'rang inici o avutie nu le poate inlocul. CAci, ye-derat, ceea ce este fiecine pentru sine insui,ceea ce-1 insoteste in singurAtate .i ce nimeninu-i poate (la nici luA, este pentru dnsul maiesential decAt tot ce posede i decAt tot cepoate fi in ochii altora. Un om plin de spi-rit, in completA singurAtate, are o petrecere

www.dacoromanica.ro

AFORISME. 293

foarte bunk cu propriele sale ganduri i fan-pe and de la un cap tamp nici cea mai

felurit4 schimbare de societtiti, priveliti, prim-blitri petreceri nu poate indeparta chinuluritului. Un caracter bun, moderat, bland,poate sa fie multamit in imprejurari strimto-rate ; pe and cel lacom, pismuitor ir6u nu va fi multamit in mijlocul ori c&reiavutii. Ear daca e vorba de un om, care aretotdeauna bucuria de sin* o individua-litate extraordinara i eminenta, pentru aces-ta TOM intelege, ca mai toate placerile do-rite de ceilalti sunt cu totul de prisos, bachiar smintitoare i neplacute. De aceea zice1Ior4 despre sineGemmas, marmor, ebur, Tyrrhena sigilla, tabellas,Argent= vestes Gaetulo murice tinctas,Sunt qui non habeant, est qui non curat habere.(Gemme, marmork fildes tablouri i statueteDin Tyrrhenia, argint, vestminte cu purpur boite,Multi sunt ce nu le au, unii nici vor sa, le alba.

Ep. If, 2).yi Socrates, la privirea unor obiecte de luxespuse spre vnzare, a zis : Cute lucruri maisunt, de care n'am eu trebuintl!"

Aa dar conditia cea de'nt6i i cea de ca-petenie pentru fericirea vietei noastre este ceea

-ce suntem, personalitatea ; deja fiindca estestatornica i lucreaz& sub toate imprejurlrile,dar apoi i fiindca nu este supusa soartei, cabunurile din celelalte doue rubrice, 1 nu nise poate rPipl. In acest inteles valoarea eise poate numi absolutit, in opositie cu valoa-rea numai relativ a celorlalte doue. De aciurmeazii, ca influinta imprejurarilor din afar&asupra unui om este mult mai mica, cleat secrede. Numai atotputernicul Timp ii arati

aci stitpAnirea ; lui i se supun cu incetul itrupeti i ale mintii : numai ea-

racterul moral nu-i este supus nici lui. Inaceasta privintA, ce e drept, bunurile din ul-timele doue rubrice, fiindcti, Timpul nu le r&-pete imediat, ar ave o preferinta inaintea ce-lor personale. A doua preferinta li s'ar putyea in factul, ca find obiective, sunt dupanatura lor accesibile i-i este ori-cui data pu-tinta de a i le dobndl; pe and din contrapartea subiectiva nu sta de loc in putereanoastr, ci se intampla jure divino 1 se hota-rete nestramutat pentru toatl -data; aa in-cat se aplica aci adevrul inexorabil :Wie an dem Tag, der dich der Welt verliehen,Die Sonne stand zum Grusse der Planeten,Bist alsobald und fort und fort gediehen,Nach dem Gesetz, wonach du angetreten.So musst du sein, dir kannst du nicht entfliehen,So sagten scion Sibillen, so Propheten ;Und keine Zeit und keine Macht zerstckeltGepragte Form, die lebend sich entwickelt.Precum au stat in zioa, dud ai intrat in lume,Planetele 'nvrtite cu centru 'n constelare,Asa ai devenit, asa cresti mai departeChiar dupa legea prima, ce ti-a 'nvoit intrare.Asa trebui sa fii, de tine n'al scapare :Tu una esti facut si nu poti sa fii alta,Nici timp i nici o fort& nu poate da schimbareCreatei forme care'n viata se desvoalta.

Goethe, Urworte, Orpliiseh.

Singurul lucru, ce in aceasta privinta stftin puterea noastra, este de a ne intrebuint&personalitatea dat& spre cel mai mare fobsce-I ingadue, urmArind numai scopurile care-icorespund, cautand modul desvoltrii ce estetocmai potrivit cu ea si ferindu-ne de toatetelelalte, a1eg6nd prin urmare ramul, ocupatiai viata, ze se nemerete.

Un om herculic, inzestrat cu o putere mus-cular& neobicinuita, data este silit de impre-jurarile din afar& a ave o ocupatie ez6toare,vre-o manufactura mica 1 migaloas, sau de

i

a-si

i

tasii,

-calitatile

www.dacoromanica.ro

294 AFORISME.

a face studii si luerari intelectuale, care ceralt soiu de facultAti remase inapoi in firea lui,asa dar a lasi neintrebuintate toemai puterilelui cele eminente : se va simti nefericit pen-tru toata viata; mai mult Ana acela, in carefaeultatile intelectuale covirsese mult pe cele-lalte si care se vede totusi silit a le lisa ne-desvoltate i neintrebuintate, pentru a se de-da la vre-o specula de rand unde nu se cer,necum la lucrari trupesti, pentru care puterilesale nu sunt deajuns. Ans6 aid, mai ales infiner*, trebue s ne ferim de presumtia dea ne atribui o imbelsugare de facultati, pecare poate nu o avem.

Dar din preponderanta hotarita a primei noa-stre rubrice asupra celorlalte doue resulta ncaregula, ea este mai intelept de a stArul intruconservarea sanatatii i intru desvairea fa-cultatilor, decat intru dobandirea avutiei; ceeace ans nu trebue sa se interpreteze in sensulfals, ca sa se negrijasea agonisirea celor tre-buincioase si potrivite. Dar propria bogatie)adeca abundanta mare, are putin efect pentrufericirea noastra; din care causa multi bogatisunt nefericiti, fiindca sunt Para cultura spiri-tului, fara eunostinte si de aceea fara vre uninteres obiectiv, care sa-i puna in stare a seocupi intelectual. Caci ceea ce mai adaogabogatia peste indestularea trebuintelor reale sinaturale, este de putina inriurire asupra pro-priului nostru bine; din contra, il smintesteprin multele si neapAratele griji, ce provin dinconservarea unei averi intinse. Totusi oame-nii calla de o mie de ori mai mult a-si do-Mndi bogatie, cleat cultura spiritului ; peand de sigur ceea ce suntem contribue cumult nai mult la fericirea noastra cleat ceeace avem. Pe multi dar 11 vedem in miseare

neobosita, harnici ca furmicele, luerand de di-mineata 'Ana sara pentru bogAtiace o posed deja. Tot ce trece peste hori-zontul strimt al sferei mijloacelor pentru a-ceasta, le remane necunoscut; spiritul kr estegol, de aceea neimpresionabil pentru alte gAn.-din i sin4iri. Placerile cele mai inalte, celespirituale, le sunt refusate; i in zadar calla ale inlocul prin cele fugitive, sensuale, ce si lepermit din dud in dud si care le cer timpputin i bani multi. La sfirsitul vietei ca unresultat al ei au, ce e drept, o gramada foartemare de bath inaintea kr, pe care o lasa a-cum mostenitorilor ea sA o mai mareasea saupoate sa o risipeasea. 0 astfel de 'data de-si este condusa cu o fisionomie eat se poatede serioasa i importanta, este tot asa de ne-buna, ca o viata, a earei simbol ar fi fostde-adreptul elopoteii earaghiosului.

Asa dar ceea ce are fiecine in sine insusieste luerul cel mai de cdpetenie pentru feri-circa vietei sale. Numai fiindea aceasta, deregula, este foarte putin, mai too dincei scapati de luptele pentru exist entazilnica, sunt tot asa de nefericiti, ca cei cese dig. Ana in acele lupte. Goliciunea su-fletului lor, seeeta constiintei, saracia spiritu-lui ii impinge spre societati, care ans6 suntcompuse din acelasi soiu, cad similis similigaudet. Apoi numai ii vezi alergand impre-una dupa petreceri i distractii, pe care lecautA mai luta in plAceri sensuale, in desfO-tari de tot felul si mai pe urma in desfrnari.Isvorul risipirii farA margini prin care atittiacopii de familie, care au intrat bogatiin viata,ii ruineaza patrimoniul cel mare, adese ineateva luni, in adevr ea nu este altul, deckuritul, ce se naste din descrisa saracie si go-

a-i inmulI

www.dacoromanica.ro

AFORISILE. 296

liciune a spiritului. Asemene tineri au fosttrimei in lume bogati din afara, dar saraciin launtru, i au cautat in zadar a suplinlprin bogatia externa pe cea internO, voind aprimi toate din afard, analog bkrAnilor,care cauta a se intarl prin exhalatiile fetelortinere. Cu acest chip saratia din launtru aprodus in fine 1 pe cea din afara.

Importanta celorlalte done rubrice a bunu-rilor vietei omeneti nu am trebuinta a o re-ley& Cad valoarea averei este in vremeanoastrA aa de obtete recunoscut incat nu-imai trebue recomendare. Chiar rubrica atreia, in comparare cu a doua, are o consti-tutie foarte eterica, consistAnd numai in opiniaaltora.

Ans6 onoarea, adeca numele bun, are sa ocaute ori eine, rangul numai aceia care slu-jesc statului, ear gloria foarte putini. Cutoate aceste onoarea se privete ca un binenepretuit de mare i gloria ca cel mai pre-sus din toate bunurile, ce le poate dobandiun om, oarecum lama de aur a celor alei :din contra numai nebunii vor pune rangul maipresus de avere. De altmintrele rubrica adoua sta, in reciprocitate cu a treia, intrucatvorba lui Petronius habes, habeberis este ade-v6ratit i vice-versa, opinia_ bun& a altora, intoate formele ei, contribue adese la dobandi-rea averii.

CAPITUL II.Despre ceea ce este cineva.

C. aceasta contribue in deobte mult maimalt la fericirea lui cleat ceea ce are sau cerepresivtd, am vzut din explicArile de mainainte. Totdeauna se nate intrebarea, ce estecineva, i prin urmare ce are de la sine insui;

cAci individualitatea lui II insotete in ori cetimp i in ori ce loc, i de ea este atins icolorat tot ce i se intampla. In toate i latoate se primete mai Anti pe sine insui: a-ceasta este deja adevrat pentru plAcerile tru-peti, cu cat mai mult pentru cele sufleteti.De aceea englezeasca to enjoy one's self esteo expresie foarte nemeritA, cu care se zice d. e.he enjoys himself at Paris, aa dar nu iiplace Parisul", ci se place in Paris".Ans6dad. individualitatea este de calitate rea, toateplacerile sunt ca vinuri bune inteo gura a-marita de fiere. Prin urmare in bine ca iin reu, lasand la o parte intamplarile uneigrele nefericiri, este de mai mare insemnatate,cum simte cineva, aa dar felul i gradul im-presionabilitatii lui in ori ce privinta, cleat cei se intampla in viatA. Ceea ce are cinevain sine ci de la sine, in scurt personalitateai valoarea ei, este singurul factor nemijlocitpentru fericirea clbinele seu. Toate celelaltesunt mijlocite ; de aceea lucrarea lor se ipoate nimicl, dar niciodata a personalitatii.

tocmai de aceea pismuirea indreptata in con-tra calitatilor personale este cea mai neimpa-catA, precum este i ascunsa cu cea mai mareingrijire. Apoi numai calitatea contiintei estepermanenta i statornica, i individualitatea in-fluenteazA neintrerupt, neincetat, mai mult saumai putin in fietare moment : toate celelaltelucreaza numai vremelnic, la ocasie, in tree-cat, 1 mai sunt afarA de aceasta i supuseschimbarii i trecerii; de aceea zice Aristo-teles: i yaQ 99votg flEr3ata, ev Ta muara(cid natura este eterna, nu imprejurarile)Eth. Eud. VII, 2. De aci se esplica, pen-tru ce o nefericire, ce ne lovecte cu total failvine noastra 1 de din afara, o rabditim en mai

7=..1

i

i

www.dacoromanica.ro

290 AFORISME,

mult cumpt dealt pe cea provenitA din vinanoastrA, cki soarta se poate schimba, dar pro-pria-ne calitate niciodatA. Astfel dar bunurilesubieetive, precum este un caracter nobil, uncap detept, un temperament fericit, o dispo-sitie voiasA, i un trup bine organizat i sA-nAtos, en un cuy6nt : mens sana in corporesane-, (Juvennl. Sat. X, 356) sunt cele de'nt6ii cele mai insemnAtoare pentru fericirea noastrit,din care cauFA ar trebul sA stdruim cu mult maimult la pAstrarea i desvoltarea lor, decAt la do-bAndirea bunurilor din afarA i a onoarei externe.

Ans ceea ce, intre toate, ne fericete maiAnti, este veselia inimei : cAci aceasta. calitatese resplAtete indatA pe sine. Cine este ye-sel, are totdeauna pentru ce tocmai, pentrucAeste. AceastA calitate singurA poate iiilocu orice alt1 avere, pe cAnd ea insai nu poate fiinlocuitA prin nimic. SA tot fie cineva te'n6r,frumos, bogat i vzut, dad, vreai sA-i tii fe-ricirea, trebue sA intrebi, de este i vesel. DincontrA, dacA este vesel, e indiferent, de e tnrsau btrAn, drept sau ghebos, sArac sau bogat:este fericit. In prima-mi copilArie am deschisodatA o carte veche i acolo era scris : eineride mult, e fericit, i cine plAnge mult, e nefe-ricit", o gandire foarte simpla, pe care Ans,din causa simplului ei adevr, tot n'am putut sAo uit, dei este superlativul unui truism. Deaceea dar sh primim veselia, ori cAnd se aratA,cu bratele deschise : cAci ea nu vine niciodatAla vreme rea; in loc de a sta adese la indo-ialA, de trebue sA o primim, voind sA, timmai Anti, dacA in adev6r i in toate privin-tele ni se dau motive indestulAtoare pentru afi multamiti, sau fiindcA, ne temem de a nu fiintrenipti in meditArile noastre serioase i ingrijile importante ce le avem; Ans, de sun-

tern oare in stare a indrepta lucrurile prin a-ceste, este foarte nesigur : veselia din contraeste un cAtig sigur i imediat. Ea singurAeste ca sA zicem aa moneta sunAtoarea fericirii i nu, ea toate celelalte, numai bane-nota de Witte, ffindcli ea singurA ne dA feri-cire in momentul actual; de aceea este cel m amare bine pentru fiinte, a dtror realitate areforma unui present indivisibil intre doue tim-puri infinite. Aa dar ar trebui sA punemdobludirea i sustinerea acestui bine inainteaori carei alte nAzuinti. Este Ans6 sigur, cAinimic nu contribue mai putin la veselie deciltaverea, i nimic mai mult cleat sAnAtatea : inclasele de jos, in cele lucrAtoare, mai ales incele ce cultivA pAmntul, se vd fetele veselei multAmite; in cele avute i inalte se v'edfetele posomorite. De aceea ar fi sA cautArna ne pasta acel grad inalt de sAnAtate de-plinA, a carui floare este veselia. Este tiutcit mijloacele pentru aceasta sunt ferirea deori ce exces 1 desfrnare, de toate afecteleviolente i neplacute, asemene de toatA oste-nirea prea mare 1 prea necontenitA a, mintii,zilnic cel putin done ore de micare rApedein aer liber, multA scAldare in apg. rece i alteasemene m6suri dietetice. FArA micare zil--niel i indestulAtoare nu putem fi sanAtoi :toate procesele vietei, pentru a fi bine execu-tate, cer micare, atAt a pArtilor, unde se pe-tree, cAt i a intregului. De aceea zice A-ristoteles cu drept cuv6nt: igtog iv zri xtvn-aet govt., viata consistA in micare i ii are fi-rea in aceasta. In tot interiorul organismuluieste micare grabnieg, neintreruptg : inima, incomplicata ei systoll si diastoll indoitd, batetare i neobositA; cu 28 din bAtAile sale aimprocat intreaga masa a sAngelui prin toatA

www.dacoromanica.ro

AFORISME. 297

circulatia cea mare si cea micA ; plAmitnelepompeazA fArA intrerupere ca piste masine devapor; matele se inv6rtesc tot mereu in mo-tus peristaltieus; toate limfele sug i secer-neazA necurmat, inii creerii au o miscare in-doita cu oH ce bAtae de puls i cu ori ce re-suflare. DacA dar pe lAngA aceasta lipsestemai de tot miscarea din afarA, precum se in-tAmplA in viata de tot sezi.sloare a atAtor oa-meni, se naste o dlsproportie in toate privi-rile striciicioasit intre linistea din afarA si tu-multul din lAuntru. CAci necurmata miscareinternit vrea chiar sA fie intruciitva ajutatitprin:cea externA : ear acea disproportie devineanaloagA cu starea nesAnAtoasA, and, desi inurma vre unui afect fierbe in noi, suntem to-tusi condemnati a nAdusi nelinistea si a nulAsa sit se vadA nimic in afarl. Chiar copaciipentru a se aft bine, au trebuintit a fi mis-cati prin suflarea vntului. Intru aceastadomneste o regulA, ce se poate esprima maiscurt in latineste : omnis motus, quo cele-rior, eo magis mosus. Citt de mult atrnitfericirea noastrA de la veselia dispositiei si a-ceasta de la starea sAnAtAtii, ne invatil coin-pararea impresiei, ce ne-o fac aceleasi relatiunisan intitmplitri externe in zile de sAnAtateputere, cu aceea ce ne-o fac atunci, cAnd prinimbolnAvire am devenit posomoriti i fricosi.Nu ceea ce sunt lucrurile objective si in re-alitate, ci numai ce stint pentru noi, in per-ceptia noastrA, ne aduce fericire sau neferi-cire aceasta ne-o spune vorba lui Epictet Top-coat Tovg avaTonTovg ov Tot a-pay/lora aXla TagreQt Twv apyittaTcov augurs-a (pe oamenimiseA lucrurile, ci opiniile despre lucruri). Darin genere none zecimi ale fericirei noastre senasc nunaai din sAnittate. Cu ea toate devjn

izvor de plAcere; din contra WI ea nici unbine din afarA, oH de ce fel ar fi, nu ne esteplAcut, i chiar celelalte bunuri subjective, in-susirile spiritului, inimei, temperamentului stintapAsate i. devin foarte restrinse print'o starebolnAvicioasA. De aceea nu este WA causA,cA inainte de toate, ne intrebAm unii pe altijdespre starea sangtatii i ne dorim a ne aflabine : cAci in adevr aceasta este WA cora-parare cea mai insemnata; trebuintit pentrufericirea omeneascl. De ad Ans urmeazA,ci este cea mai mare din toate nebuniile de

jertft sAnatatea pentru oH si ce ar fi, pen-tru agonisire, pentru inaintare, pentru erudi-tie, pentru glorie, necum pentru plIcerile tru-pesti si fugitive: din contra toate trebuesc sl-ilase ei pasul.

OH cAt de mult Ans6 contribue sAndtateala veselie, care este asa de neapAratit pentrufericirea noastrit, aceasta totusi nu atrnit nu-mai de la sanittate : cAd si cu o sAnatate de-plina poate sA existe un temperament melan-colic si o dispositie de tristetit predomnitoare.Ultima cans& pentru aceasta e fArA indoialitconstitutia primitivit i prin urmare neschimblt-toare a organismulni, i anume mai ales pro-portia mai mult sau mai putin normal& intresensibilitate i intro iritabilitate i facultateareproductivit. Preponderanta abnorma a sen-sibilitatii va produce inegalitatea dispositiei, pe-riodic o veselie exageratt, ear de regulit pre-domnirea melancoliei. i fiindcti i geniul esteconditionat printeo mare covirsire a puteriinervoase, asa dar a sensibilitatii, a observatAristoteles cu multA dreptate, clt toti oameniieminenti si ingeniosi sunt nay-TB; Ogot 7r0Q1Trot yeyopotv apeeag, xa-Ta Ta000tpuzy, nAtztxtvol TED'ac) TatY-

3 9

melancolici:

ij

si

11114

1

www.dacoromanica.ro

29$ AFORISME.

orrat pelantoluot ovrEg Aceasta este fa'raindoiala propositia, ce a avut-o in vedere Ci-cero, cnd a scris mult citata sa relatie :Aristoteles ait omnes ingetaosos melancho-licos esse (Tuse. I, 33).

Osebirea mare 0 inascuta a dispositiei fun-damentale, despre care vorbim acum, a des-eis-o Schakespeare foarte plantNature has fram'd strange fellows in her time:Some that will evermore peep through their eyes,And laugh, like parrots, at a bag-piper;And others of such vinegar aspect,That they'il not show their teeth in way of smileThough Nestor swear the jest be laughable.

Merch. Of Ven. Sc. I.Natura in vremea ei, a scos mutre curioase

la luminA: unii care tot sclipesc din ochivoriplini de veselie 0 rid, ca papagaii, de unchnpoier, i altii de un aspect aa de oteritinclt nu-0 deschid drum dintilor pritivre unsuns, si chiar de-ar jur Nestor cA qaga-ibunA.

Tot aceasta este osebirea, pe care o in-senmeaza Plato prin cuvintele vaxoXo g auto-Xoc. Ea se poate reduce la impresionabilitatea,foarte diferita la diferiti oameni, pentru lucruriplacute si neplacute, in urma careia nnul esteInca in stare a ride, unde altul ar ajlunge a-proape la desperare : si anume susceptibilita-tea pentru impresii placute este de regula enant mai slaba, cu cat este mai tare cea pen-tru neplacute, si vice-versa. La o posibilitateegala pentru im sfirsit .fericit i nefericit alunei chestii, cel avaxAog se va neap sau se vaintrista la cel nefericit, ear la eel fericit nuse va bucura; cel etixoW din potriva nu seva necajl nici se va intrista la cel nefericit,ear la cel fericit se va buena. Dad celuidiscolos ii isbutesc 9 din 10 proiecte, el nuse bucura de cele 9, ci se necajeste de acel1 neisbutit : cel-eucolos din potrivA, dud i se

AIIMMIe===cr'

stria 9 0-i isbutete 1, se buena de ace-. sta i tie a se mangaia cu el. Dar precum

nu este nsor a afla vre un reu ftr nici ocompensat,ie ; vedem si ad, cit cei evaxoloc,aa, dar caracterele posomorite i serioase, intotal vor aver ce e drept do suportat maimulte rele si suferinte iiichipuite, nse maiputine reale, decat cei veseli i Cara grije;caci eine vede toate in negru, eine se tem*totdeauna de nefericiri 0 se pregateste astfela intampina. viitorul, nu se va inela aa dedes, ca cel ce vede toate in colori trandafirii.CAnd anse o afectie .bolnavicioasa a sistemulninervos sau a organelor digestiunii intAreteithcit dyscolia inascuta : atunci aceasta poateajunge la un grad, in care indispositia`perma-nenta produce desgust de viata i nate aple-care spre sinucidere. Sinuciderea se eau-seaza atunci prin cea mai mica neplacere;Ichiarin gradele cele mai inalte a le reului, nici nuse cere vre una, ci numai in urma dispositieinecurmate se hotAreste sinuciderea si se exe-cuta atunci Cu o reflectien asa de rece i cuo determinatie aa de tare, incat bolnavul, carein acest stadiu este de regula pus deja subpazi, se folOsete in tintirea sa neintreruptade cel antei moment nepazit spre a apnea,fitrit ovaire, luptA san kick acel mijloc de u-urare natural 0 dorit pentru starea in carese afla. Pe larg descrie Esquirol aceastain cartea des maladies mentales. Pe de altaparte Anse i omul cel mai sanatos i poatei cel mai vesel, dupa imprejurari, este instare a se hotarl la sinucidere, cand adeca ma-rimea suferintelor sau a nefericirii inevitabilecovirete spaimele morii. Diferinta este nu-mai in marimea diferita a motivului indeumator,care sta in proportie inversi cu dyscolia. Cii

www.dacoromanica.ro

AFORISME. 399

eit este mai mare aceasta, cu atat poatefie ma(raie acela, poate chiar sA ajung a fiiiul: din contra cu cat este eucolia mai mare

sanAtatea ce o sprijineste, cu atAt aMrratmai mult de la ocasia din afard. In urma a-cestora exista dar gradAri infinite ale casurilor.intre cele douer.extreme ale sinuciderii, adecAintre aceea ce provine curat din exagerareabelnavicioasa a dyscoliei iraiscute, i intre a-ceea a omului sAndtos i vesel, provenita nu-Alai din cause objective.

Cu stinatatea seamana in parte frumuseta.Dei aceasta calitate subiectiva nu contribuedeadreptul spre fericirea noastra, ci numai in-direct, prin impresia asupra altora, este totuside mare insemnatate, i la barbat. Frumuse-/a este o scrisoare de recomondatie deschisA,care ne castiga inimele de mai nainte; deaceea se aplicit7.mai ales la ea versul MUM-mer ll. In, 65.)

01:TOS arrofike idst OM, trxvJect rhnea,`Ootla xV avros chu68, buoy d'ozne.ccv -etc .arrero.

Nu de-despretuit sunt ale zeilor daruriInii ce dau, ear nimene de voe nu le primeste.

Cea mai generala privire ne arata doi thi-mici ai fericirii omeneti: durerea i uritul.Pe langa aceasta observAm, ca in proportiain care isbutim a ne departa de:unul din ei,ne apropiem spre celalalt, i viceversa, aathat viata noastra infatieaza in adev6r o os-cila4ie mai tare sau mai slab& intre am6ndoi.Aceasta provine din indoitul antagonism, ineare stau amndoi catre olalta: unul din afarasau. obiectiv, i altul din lduntru sau subiec-tiv: Din afarA adeca nevoia lipsa naste du-rerea ; din contra siguranta i prisosul nasteuritul. Deaceea vedem poporul de jos intr'oInpth necurmata in contra nevoii, asa dar a

_____"--r---1=Thett-a=2:,--..m.-wmpeftpleamefiscrs.a.

durerei, ear clasele bogate si inalte in luptaperpetutt, adese chiitr desperata, in contrauritului. *) Antagonismul lor din lAuntru sancel subiectiv Ans provine din proportia in-versa, in care se afia la fiecare susceptibi-litatea pentru amndo, fiind dependenta degradul inteligintei sale. Caci tampirea min-tii este totdeauna unita cu tAmpirea impre-siilor i cu lipsa de escitare, ceea ce face peom mai putin primitor pentru dureri si in-tristari de tot felul si de toga marimea: dardin aceeai tampire intelectuall se produce pede alta parte acel gol sufletesc, intiparit pecele mai multe fete i manifestat prin pan-direa necurmata dupl ori ce intamplare esterna,fie cea mai neinsemnatagol, care este ado-vAratul isvor al uritului si e totdeauna fiamAndde escitAri esterne, pentru pune mintea

inima prin ceva in miscare. De aceea inalegerea escitArilor nici nu este delicat ; pre-cum dovedeste miseria distractiilor de carevedem ell se apucl oamenii, asemenea felulpetrecerilor si al conversatiei Mr, nu mai pu-tin multii perde-vara i gura-casca. Mai alesdin a ceastit goliciune sufleteasca se nate do-rul de sindrofiii, de distractii, placeri i luxde tot felul, care pe multi ii aduce Ia risi-pire si pe urma la saracie. De aceastit rata-cire nu ne apdrA nimic mai sigur decat bo-Ostia din launtru, bogatia spiritului; caci a-ceasta cu cat se apropie mai mult de emi-nentA, cu atat lasii mai putin loe uritului.Ear miscarea nesfirsita a gAndirilor, jocul Mrprenoit la fiecare ocasie esternA san internA,

Viuta iomadic, prin care se arata treapta cea maide jos a civi1isaiei, se reproduce pe treapta cea maiinaltii prin via4a tnritilor, prin voiajurile ajuuse instare de moat. Cea de'utdi s'a usut din Lavoie, ciliadin urnalt din urit.

i

amosm.r.

a-i

ad

ai

www.dacoromanica.ro

BOO AFORISME.

puterea i tenthnta spre combinatii tot maifelurite ale lor, scutesc capul eminent, dactinesocotim momentele de obosire, en totul deapropierea uritului. Ans6 pe de alth parte in-teligenta mai ina1t1 are de conditie directAi o sensibilitate mai inaltA i are rAdAcinaintr'o mai mare violentA, a vointei aa dar apasiunilor : din impreunarea ei cu aceste seproduce o tgrie mult mai mare a tuturor afec-telor -i o impresionabilitate inmultitg, nu nu-mai pentru dureri morale, ci i pentru fisice,chiar o nerabdare mai mare la impedecArisau numai la greutati ; i toate aceste semAresC AncA prin vioiciunea tuturor repre-sentgrilor, aa dar i a celor neplAcute, pro-venitA din tAria fantasiei.

Cele zise mai sus se aplicA, in proportiipotrivite la toate gradele intermediare, careimplinek spatiul larg de la nerodul cel maitAmp pAnA la cel mai mare geniu, i prin ur-mare fie-cine este, objectiv i subjectiv, cugat mai aproape de unul din isvoarele sufe-rintei omenesti, cu clt este mai departe decelalalt. Tenth* sa natural il va indemnhdar in aceasta privinth de a-i intocmi pecat se poate lumea din afar& duph cea dinlituntrn, adeca de a se pregati mai bine spreintampinarea acelui izvor de rele, pentru careeste inzestrat cu mai mare susceptibilitate.Omul inteligent va cant.), mai Ant& de toatelipsa de durere, linite i repaos, se va ferlde a fi insultat de alii, va cauta dar o viathlinitita, modesta, Anse pe cat se poate de ne-turburatl i prin urmare va alege, dui-A ceva fi cunoscut putin aa numitii oameni, re-tragerea i, dacA are o mare inteliginth, chiarsinguratatea. Caci cu cat are cineva mai mult insine, cu att ei trebue mai. putin din afara,

i cu atAt ei pot fi i ceilalti de mai pqiiikimportanth. De aceea eminenta spiritului con-duce la insociabilitate. Dad calitatea socie-tAtei s'ar putea suplinl prin cantitate, atunciar fi cu putinth a trAi chiar in lumea ceamare : Anse din nenorocire o suta de nebuniintr'o gramadA 1111 dau anca un om cuminte.Omul din celalalt estrem dimpotriva va cAuta,indatl ce nevoia ii lasA sit resufle, petrecereri societate cu ori ce pret i se va multAnausor cu toate neferindu-se de nimic mai multdecAt de sine insui. CAci in singurAtate, undofiete care este indreptat numai spre sine,se aratl ceea ce are in el insufi. Acolo ne-rodul in purpurA ofteazA subt povara nen-prata a individualitatii sale miele, pe Mudomul eminent insufletete i inveseleaza i ceamai pustie imprejurime cu gAndirile sale. Deaceea este foarte adeverat ceea ce zice Seneca :minis stultitia laborat fastidio sui (ep. 9),asemene 1 vorba lui Isns Sirach viata ne-bunului e mai rea decAt moartea". Astfel postetot vom afia, cit fiece om este scciabil in pro-portia in care este sarac la minte i in de-obte de rend. CAci in lume nu ne pre re-mane alta dealt do a alege intre singurAtatei injosire. Cei mai sociabili intro toti oame-flu zice cil, sunt negrii, precum i suntfoarte inapoiti in privinta inteligentek dupitrelatii din America septentrionalA in gazetefranceze (le Commerce, Octobr. 19, 1837)Negrii, slobozi i robi amestecati, se inchid inmare numer toti la olaltA in locurile cele:maistrimte, fiindcg, nu-i pot ved6 indestul fata lorneagrA cu nasul cel

De oare cc creerii ni se aratti ca parazitulsau ca pensionarul organismului intreg, timpulliber ce i 1-a dobendit un om i care ii dit

se

www.dacoromanica.ro

AFORISAIR Sol

desvelirea libel% a constiintei i a" individna-litAtii este rodul i cdstigul intregei sale exis-tente, alcAtuitA de altmintrelea numai dinlucru 1 osteneall. Anse pentru cei mai multi,ce le da timpul7liber ? Urit i tAmpire, dad,n'au la indemAna, plAceri sensuale sau nimi-curi ; timpul lor liber este ozio lungo d'uominiignoranti, despre care vorbea Ariost. Oameniide rAnd cautA numai a petrece timpul, cei detalent a-1 intrebuingt. Causa pentru carecapetele cele rnArginite stint asa de espuseuritului, este, di intelectal lor nu le este 'A-mica alta decilt un inedium motivelor pentruvointl. Dad deocamdatA nu sunt motive deprimit, vointa stA nemiscatd si intelectul eamortit, fiindcA nici una nici altul nu se potpune injucrare de la sine: resultatul este ostAgnatie grozavA a tuturor puterilor in omulintreg, uritul. Pentru a-1 intamptra pe a-cesta, se pun inaintea vointei niste motive mici,provlsorie i inchipuite dupA plac, pentru a odesteptit si a desteptA i intelectul, care tre-bue si se paceapg, : aceste dar Se rapoartitla motivele cele adeverate i fireste ca baniide hArtie la cei de argint, fiindcA valoarea boreste conventionalA. Asemene motive, inventatepentru numitul scop, stint jocurile, de cArtii altele. Dad, lipsesc i aceste, omul mAr-ginit ii ajutA prin alte miscAri, invertestebastonul, bate darabana cu degetele, se joacAcu tot ce-i ajunge sub mlnit. i igara ii esteun surogat binovenit in locul ideilor.De aceeadar in toate terile ocupatia de cApetenie a tutu-ror societittilor a devenit jocul de cArti : eleste mesura valorii lor si bancruta declaratAa rationamentului. Neavend adecl idei depreschimbat, ei preschirnbA cArti si calla

unul altuia galbenii din pungit. 0 neam

nemernic ! 'Anse pentru a nu fi nici aici ne-drept, nu vreau sA ascund opinia, ce tot s'arpute aye pentru scusarea jocului de carti,d. este aded, o"lpreparare la jocul lurneial afacerilor, intru cAt invatit arta de a intro-buinta imprejurarile neapArate aduse de soartA(cartile) pe cAt se poate de bine, pentru ascoate din ele cht se va pute mai mult i doa ne deprinde astfel la pAstrarea cumpetului(contenance), dAndu-ne aer vesel cAnd suntcArtile rele.Anse pe de altA parte jocul decAri demoralizeazA din aceeai causg. Spirt-tul jocului este de a cAstigh, averea celuialaltin ori Ce mod prin ori ce finetA i tertip. Anseobiceinl de a se purtN asa la joc, se inrAdA-cineazit, trece in viat5, practicA, I jucAtorulajunge cu incetul a privl toate lucrurile, nudeeste vorba de proprietate ca o partidA de cArtisi a crede, cA4 este ertat a se folosl de ori ceavantagiu ce-1 are in ratinA, numai sA nu fie opritde lege. Dovezi pentru aceasta ni le (IA viata so-cialA pe toate dar, dupIcum amzis, timpul liber este floarea satt mai bine rodulvietei fie arida, ce singur ii pune in posesiade sine insusi, stint de fericit aceia care-i attatunci de ce Se bucura in propria lor constiint.d,pe and celor mai multi nu le remAne in tim-pul lor liber dedt un soi de om, cu .carenu-i chip de facut ceva, care moare de uritsi-si este siesi cea mai mare povarA. SA nebucurAm dar fratilor, d nu suntem feciori doroabA, ci de oameni slobozi" (Gal. 4, 31,)

Apoi, precum acea tarA este cea mai, ferii-citl cAreia ii trebue putin import san niciurnil, asernene este i -omul, care se multit,mete en ,bogAtil sa din lAuntru si nu aretrebuintA pentru petrecerea sa de multi altiisau de nimeni; aid astfel dc impartatle deluA

i

Fiindcl

www.dacoromanica.ro

so2 AFORISME.

la altii si did afara costiseste mult, ne faceat6rnati, aduce primejdii, casuneazri, supa-rani si in sfirsit tot nu este decat o cora-pensatie rea pentru productele de pe pmn-tul popriu. CAci de la altii, in deobste din a-farA, nu trebue sa asteptrim mult in nici un chip.Ceea ce poate fi unul altuia, ii are margi-nile sale foarte strimte : la urma urmelor fieeine remne tot singur, i toata, intrebareaeste atunci, eine remitne singur. i aici dar sepotriveste ceea ce a zis Goethe (Wahrheit undDichtung, vol. 3 p. 474) in deobste, di, in toatelucrurile omul se OA in sfirsit redus la Sineinsui sau cum zice Oliver Goldsmith :

Stil to ourselves in ev'ry place consign'd,Our own felicity we make or find.

(Fericlrea ne-o faccm sau o gsim, remindin ori ce loc liuititi i restrinsi in noi insine):

(The Traveller v. 431, fg.)Cel mai bun ajutor si cel mai mare spri-jin trebue dar fiecine sa-si &easel in si-ne. Cu cat isbuteste mai mult intru aceastasi prin urmare cu cat isi afla mai mult is-voarele petrecerii in sine insusi, cu atAt va fi maifericit. Cu cel mai mare cuve'nt dar zice Aristo-teles evdcapnvta 'WY artaezwv Ears (Ea. Eud.VII, 2), pe romaneste : fericirea este a celorce-si sunt siesi indestul. Caci toate isvoareleexterne de fericire si de plAceri sunt, dupafirea lor, foarte nesigure, grele, dad nuprimejdioase, tredtoare si supuse intamplAriii pot dar usor, chiar in imprejurarile celemai priincioase. sa, fie intrerupte ; aceasta estechiar neaparat, intrudt tot nu pot sr', fie in orite moment la indemana. La b6tranete inceteazamai toate cu necesitate : caci atunci ne Ora-seste amorul, gluma, dorul de calatorii, pl-crea pentru cai i destoinicia pentru socie-

=1Immte

tate : chiar prietinii si rudele ni-i rapestemoartea. Atunci apoi se intreabil, mai muttdecrit ori cand, ce are cineva in sine. Caciaceasta se va 'Astral cea mai multi vreme.Dar i in ori care alta virsta este si rmlneadeVratul isvor nesecat al fericirii. Caci struteste de altmintrelea, la cat de putin ne putemastepta in lumea aceasta : de nevoi si de du-reri este plinil, i pe acei, care au scripat deele, ii pandeste uritul din toate unghiurile.Apol reutatea are in deobste cArma in lume

nebunia face gura cea mare. Soarta ecrudit i oamenii sunt miiei. Inteo lume ast-,fel intocmitA, cel ce pretueste malt in sine

seamana unei odai de serbritoare ye-sele, himinate i incalzite, in mijlocui gerulninoptii de earnA. A aye prin urmare o indi-vidualitate eminentl inzestrata, mai ales a ayemult spirit este frol indoeala soarta cea maifcrice pe ori cat de osebita ar estin comparare cu soarta cea mai stralucita. Afost dar o inteleaptrt vorba, ce regina Chris,tina de Suedia in virstA abia de 19 ani,a zis-o in privinta lui Cartesius, care petunci traid de vr'o 20 de alai in cea mai maresinguratate, in Hollanda de i nu-1 cunosta,decat dintr'o singura scriere a lui si dupaspusa altora : Mr. Descartes est le plus heu-reux de tous les hommes, et sa condition mesemble digne d'envie. (Vie de Descartes parBaillet, liv. VII, ch. 10).

Atata numai, cit imprejudrile din afara,prectimerau i la Cartesius sa fie destul defavorabile pen-tru a lasa, omului putinta de a se aye pe sineinsusi si de a se buena de sine. Din care causAdeja Koheleth (7, 12) zice : intelepciunea estebunt cu o mosie parinteasca si ajuta pe om, ca s.se bucure de soare. Cine dar, pnin favoarea

pitmnt;

4

i

gi

insult,

a-

www.dacoromanica.ro

AFORISIdE, DIJHUL OEL

naturei 0 a imprejurerilor, a avut parte deaceasta soarta. va veghea cu grije l cu scum-patate, ca isvorul din lituntru al fericirii sale sit-iremana accesibil, i pentru aceasta se cere ne-aternare i timp liber. Pe aceste dar 0 le varescumpera bucuros prin cumpatare i econo-mie; cu atat mai mult, cu cat nu este, ca cei-

marginit la isvoarele din afara ale pit-oeTilor. De aceea perspectiva de functii, bani,favoare i aplausul lumii nu-1 va indupled ase. perde pe sine insu0, pentru a se potrivl

celor de rend. sau gustului celui reuoamenilor. La intamplare va face ca Ho-

rafiu in epistola catra Maecenas (lib. I,ep.,7). Este o mare nebunie a perde inlaun-untru pentru a ca,tiga inafara, adeca a-0 da

timpul liber i neatarnarea in totulsau in mare parte pentru stralucire, rang,fala, titulaturi i onoare. Aceasta Anse a PA-cut-o Goethe. Pe mine m'a condus geniul cutitrie spre ceealalta parte.

(va urma).

Duhul cel reu.LEGESDA.

I.Mud pe cer calatoresc,$i in unde s'oglindesc,MU de stele calatoareCe port visuri rapitoare;$i and luna dintre noriVarsa plansul ei pe flori;Cand s'aud fiori de moarte,$i iazmele relei soarte,Pe dealuri se invertese,Dureri lumei de vestesc;Cine plange jos in valeSub a Cer-negurei poale,

Cer-neguri, cea mai inalta din nnmerneele coline din-prejurul Petrei, /a picioarele citron nage Bistrila.

Vacel plans 'amar suspinBistrita II stringe'n sin,

cu el prin verdea lunca,Valurile 10 arunca?SA fie plansul de dor,Dupit sor sau fratior ?Sau cantarea de iubire,A \vietei fericire?San freametul brazilor,$i gemetul munfilor ?Dar nu, plansul cel de jale,Ce s'aude noaptea'n vale,Sub a Cer-negurei poale,Nu-i nici plansul muntilor,Nici freametul brazilor,Nici murmurul apelor,Ci-o floare de primavara,Ce a fost odinioaraMandra fata rumeoara,Ce prin frumusetaFacea soarele de sta.,i dulci sarutari i da.Dar acum ea mereu plange,$i in lacrime de sange,Mirosul de floare-si stinge;Plange dorul ce a perdut,Plange visul ce-a avut,Plange cu amar i jale:Apele s'epresq din cale.

Ce-i mai dulce i mai sant,Pe-acest dureros pament,Decat floarea tinereteiMiros gingas al vietei,Leganata de amor,Ca frunza de-un vent usor ?Mult suspina'n lunca verdePaserica cand 10 perdeAl ei mandru sotior,$1 codrii frunziqul lor,$i campul a sa verdeata,$i roua de dimineata;Dar nimic nu-i mai duios,Mai trist 0 mai- dureros,Decat inima cei'n larimi de-amor se stiuge,

71INGOC

Rk.

intentifloral

sa,

plunge,

5

linigtea,

*)

$i

IL

www.dacoromanica.ro

304 DIIIIUL CEL REU.

Cum se stinge de pe flori,Roua ce-a cazut in zori,Cum la ale zilei soapteSe sting visele de noapte,Ce ne leagAnii usorPe mandrA aripa bor.

IILDoug umbre stau in valeSub a Cer-negurei poale,La tulpina unui fag;Stau uitAndu-se cu drag,Mud la cele focureleCe ard colo pintre stele,

cu toate se unelc,Joc de raze de'nvertescCAnd la luna argintie,and la unda albAstrie,Ce de stAnci se sfAramh,

cu jale murmur&and l fagul ce se'ntinde,_*i in sinu-i le cuprinde,

sartitA fruntea"%Atli se opreste'n sbor,Vale nopt.ei iele mune,Stau cu toatele s'asculte,Dulcea tain' a umbrelorLa munturul undelor.Dar cine sa fie oareCele doue umbre careLin opresc din calea lorliora inseler de-amor?Una-i gingasa MarieCu cosita aurie,

cu negri ochi de focCe misc inima din loc,$i en fiori de primavarlPe-a ei fat& rumoara,

cu crini rotunzi pe sin,Ce-al inimei dor alin.Ea zimbesce ca dulceataCa raze de dimineatl,

flecitului AndreiIi da flori din sinul ei.Deci pe car luna4 privesce*i in tainA le soptesce:

iubiti dragii mei,

PAnk's anii tinerei,puteti sburit cu ei,

Paul draga PrimavariVise'n cale v presoarA,Pan nu sun, tristul ventCe ve duce la morment."

IV.De ce oare 'n vesnicieFlorile de pe cAmpie,Nu-si tin fruinuseta lor,

mirosu 'ncAntator,Ci a zilei caldtt razaDe viata le scurteaza?De ce vesnic frunzeleNu umbresc padureleCi pica toamna cu toate,

de ventu 's spulberate ?De ce dulcea fericireNu e fArA de sfirsire ?Asa-i legea crudei soarte,DupA viata vine moarteDupa clipe de plAceri,Yin lungi ceasuri de dureri,Dup'o sara recoroasaVine-o noapte 'ntunecoasA,

zioa cti inAndre izori.

Bistrita prie lunge valeerpuea undele sale,

Ce de vent se increteau,prin umbre lin sopteau.

Stelele toate fugise,Groaza noptii se latise.Dar Maria cu-al ei dragTot stau tupilati sub fag

cu zimbete voioasecu soapte dragostoase,

Ei mereu se ingAnau,voios se sArutau,

Mid Andrei pe-a lui MariePe cosita-i aurie,and Maria 'pe AndreiPe ochi,:se vArs foc din ei.

V.Cerul tot e plin de nori,Negri, mad si'ngrozitori.

$i

i lor.

$i

$i

$i

$i

$i

$i

www.dacoromanica.ro

DUIML CEL REC. COMENTARIELE CESAIL 305

Ploud, fulgerrt, trasneete,Ventul prin copaci vueete.Draga-Andrei, par'ca me tem.Vezi pridurile cum gem,

Bistrita cum tot creetePar'ca, vre un reu vesteete."Dar Maria nu sirel,Si din deal se auziTJn vuet de'nfiorare.Andrei, ce si fie oare ?"Nimic, scump angerul meu."Vuetul creetea mereu,

fulgerului srtgete,Pintre nouri eerpuindu,FAcea 'n unde s s'areteMu de lampe stalucind.

VI.

Duhul reu pe dealuri stand,Si la Bistrita cattind,Pismuea a sale valuriCe isbind mereu in maluri,Din ape-i scotea un vuetAsemenea cu un tunet,Si din deal spre valea-adanci

-Rapez1 o mare static&Vrend Bistrita a ezl,

lumea a prepadl.Dar al cerului perinteOprl stAnca mai nainteIn Bistrita de a 'ntraSi 'pementu-a inech ;Ear pe Duhul cel cumplitIn stand l'a impetrit.

VII.

Unda Bistritei spumoasiIn valuri se inalta,Iar Maria cea frumoasaPrin umbre pe-Andrei cata.Ii cata plangend de jale,Neetiind ce s'a &cut;Si la chinurile saleNumai codrul cel tibcutRespundea elite odata,De jale pliingend 0 el,

Cum in noaptea 'utunecatA,Plrtnge bulma pe muncel..Dar ce se faca el oare?Nime 'n lume n'aMaria fa .'incetarePlenge dragrl ce-a perdut,

dud razele de soareDimineata joe pe norEa se face-o mandri floareEarl plansul ei de dorSe preface'n boburele,Boburele de rubinCe cad noaptea de la stelePe-al florilor gingas sin.

S. G. Vdrgolid.

BIBLIOGRAP1E.

FONLENTARIELE LUI cAIU jULIU FESAREde belulu Gaticu, traducere de C. Copaciniana.

Ideea societatii acadernice romane de a publica concurs pentru traducerea in limba noa-tr a celor mai insemnati autori html, e ni-

meritil din mai multe punturi de vedere. Maiant6 se fac cunoscnte publicului roman scrie-rile frumoase i de pret, remase in literaturalatini, i dupi aceea chiar in privireaacesta e un bun mijloc de a o cultiva. Anse'e scris lt toate lucrurile cele bmie trecuteprin aceasta invatata companie, sit degenereze

pearda caracterul lor de utilitate Obtea-sca, i. sit produca mai mult reu cleat bine.

Astfel s'a intamplat 1 se intampla cu lu-crarea dictionarului limbei romane, i cu ht-crarea unei gramatici romitne, intreprinderi,care in sine sunt vrednice de lauda, dar caresub auspicille academicilor nostri, an ajuns aarunca mai mare haos, mai multa .nedumerire

confuaiune in limba.Plecilud din principiul fals ca limba

4 0

LET!

limbei,

sa-si

row.a-

advt.

Si

si

www.dacoromanica.ro

SOC COMEWARLIE1 UT CESAR.

nil trebue adusl launa forma mai omogenia,primitive academicii nostri vor sit Gre-

en o vorbire noul poporului roman, sit-i irn-pniit cuvinte none, intorseturi noue de frose,Ia scurt ei i-au pus in giind sit ne fac$1, anu mai inlelege limba parintilor nostri. C5 nuvor aceast5, opintire, e lucru sigurpentru ori-ciue are at de putin bun simt ijudecata. Iteul Ans5 ce-1 produc pentru mo-ment este a impedea desvoltarea progresiv1i naturall a limbei, i inmultesc pedicele, de-ja destul de numeroase, pentru regulareaficsarea ei.

Cestiunea fiind astfel considerata,blicatiune, facuta sub privigherea si dupa, in-demnul Academiei, s'ar pute cu drept cuventnuml o nenorocire pentra limba noastra. Inaceasta categorie cade si cartea ce o avemdinaintea noastra, premiata de Academie, ti-parita din fondarile ei, si scrisa, in limbaen ortografia ei. Nu doar ca lucrarea ar firea in sine, ea are merite necontestate, si des-bracata de haina pestritata cu care a inve-lit-o Academia, ar pute servl, pana l oare-care punt, ca model de traducrre hi limbaromiina. Traducetorul dat cele mai marisilinti spre a corespunde cerintelor Academiei,cu toate ca nu totdeauna a isbutit, lucru decare il felicitam. Mai la fiecare rand se poatevede cata osteneala a avut el ca sa se es-prime intr'o limba ce nu era a sa, i sa scrieo ortografie asa de putin naturala i logica.

Pretentiunea de a impune autorior o lim-ba i o ortografie anumita e cu totul lipsitiide ratiune. Libertatea individuala dispare a-

meritul personal e initduit cu dese-Yirire, farA a considera cit i ideile, 1e elecit de frtnnoase, devin nemistuite, and sunt

scrise intr'o limba incurcata, plina de terminineintelesi, adunati de pretutindenea, i c'o or-tografie ce te opreste la fiecare rand 0-0 o-boseste mintea i ochii. Ce s'ar zice buna.(mil, dad. Academia franceza, care, si ea,vroeste intru catva sa ntargineasca lirgba laseculul al XVII-lea, ar cere de la autorii, acarora carti le premiaza, sit scrie in limbadin acea epoca, netinend nici o mina de mer-sul progresiv si de elementele none en carelimba s'a putut inavutl pan& in timpurile deastazi ? i cu toate aceste o asemenea pre-tentiune tot ar ave cel putin un temeiu, cadseculul al XVII-lea a produs in Franta scrii-tori mari, care pot servl de model seculilorviitoare. La noi Anse care e norma- dupit caream pute urma ? Care e seculul in care lite-ratura romana a ajuns la o desvoltare cu de-osebire insemnatil? Ce trebue sa intelegemprin forma niai omogenia, mai primitiva?"Ne lipseste dar puntul in care ne-am puteuni cu totii nu avem criteriul dupa care sajadecam. De Rice se esplica cum chiar in si-) nul imvatatului corp academic, sunt mai totatatea idei deosebite cate persoane, si este in-vederat ca niciodata nu vor isbuti a se in-telege unii cu altii. Ne intrebam atunci pea-tru ce atata osteneala zadarnica, and nu seva pun ajunge la nici un resultat real, caresa, aduca cu adeverat un serviciu pentru des-voltarea, cultivarea i ficsarea limbei ?

Scrisii dupa principiile Academiei, traduce-rea Comentarielor lui Cesar e in general greasi ostenitoare la cetit. i nici ca se putea in-tampla altfel, cand ea este inadusita de cuvis-te straine romanisate, ca belu, demanda, de-fiptu, salatea, pluteinri, funere, eartariu . a.ori de vorbe romane, sub o forma necunos-

isbuti in

i

ori-ce pu-

i

i-a

trunci, i

end

www.dacoromanica.ro

COMEiNTARIELE 307

cut, ca ostenetiune (ostenealA), grandcle (grin-zile), venitoriu (viitor), petioare (picioare)a. 1. sau de intorgturi de frase, obicinuitealtit datit, dar care astAzi au imbiltrOnit,prin urmare nu mai pot fi intrebuintate. Incestiuni de limbit obiceiul este atotputernic,Oratiu a zis de mult alacestal singur hotel-reqte fizeazd legea norma7de a vorbi *).

In ceea ce priveste esactitatea traducerei,textul latin a fost urmat foarte de aproape.De multe ori chiar, aceastA fidelitate a datloc la frase care nu se pre potrivesc cu ge-jiiul noastre. A traduce dinteo limbitstainA, nu insamuit nici decum a-ti sacrificalimba ta proprie, in favoarea celei din caretraduci. SA cauti numai a esprima toate ide-ile, astfel precum se Mil in text, fail a lasaafari nimica, fart a aditogi nimica nou, estiAnse" liber i chiar dator, a-ti alege terminii,espresiunile i intorskurile de frase propriilimbei tale. E rar ca sA se potriveascit pedeplin modul de a insira cuvintele, de a for-ma constructiunile si frasele, in doue limbimoderne, cu atitt mai mult and e vorba dea traduce dinteo limba veche, greaca sau la-tina, in una moderniti. Asa bunt oarA, in lim-ba latinA e cam de regulA ca verbul sit sepunt la sfirsitul frasei ; in limba roman& ase-menea obiceiu, familiar cronicarior nostri, ca-re poate i ei l'au luat din limba latinit, nuse potriveste err modal nostru de a yorbi,prin urmare nu trebueste imitat. De asemeneana se poate pastra in limba noastrA acelassir in cuvinte, ca in limba latinit, unde ter-rninatiunile casuale aratO cu usurinta raportul

.ON1 Usus

Qum penes arbitrium est et jus et norma loquendi.(Ad. Pis. 71-72).

in care de stau intre sine, ori cum ar fi in-Orate. A urma sirul vorbelor din frasa latiniieste a introduce confusiunea in idei si a facestilul greoiu si neindemAnatec la cetit. Astfelfrasa urralto.:Ire : In loculu acestora se piki-seserd Bemii, pe cari vediendui ca aveau laCesare aceasi favore ecuale, acei cari, pentruvechie neamicetie, nece intr'unu modu nu seputeau uni cu Eduii, se legau in, clientel'a.Remiloru" *) nu e litmuritl in romOneste, toc-mai pentru cit e pre aproape de cea latina.

Uneori traducerea p6cAtueste chiar in pri-virea esactitatii. Asa de esemplu frasa urmO-toare **) Partea interiore a Britaniei estdlocuita de omeni cari dicu ca li a remasu tra-ditiunea ca aru fi nascuti chiar in inside .Verbul dicunt n'a fost bine tradus, aci el re-presinta un subject nehotarit, care in limbalatinA se mai esprimg i cu a treia persoanOsingular forma pasixit: dicitur, fertur, i inlimba roman& se traduce prin : se zice, se po-vestefte, neavhd noi, ca limba francezit, pro-numele nehotArAt on, care serveste spre atraduce astfel de frase cu subiect nedetermi-nat. Frasa de mai sus, esact tradusA, ar fi asa:,Partea din lduntru a Britaniei e locuitti deoameni, care, dupa' tradifiuuea veche, se zicecd s'au ndscut chiar in insulti".

Traduc'elorul nu pare a fi inteles bine va-loarea pronumelui demonstratiy ipse, pe careil traduce ohicinait prin insusi: insusi se in-torce a nai". ***), ,insusi pitrcede totu in par-tea de unde AC intorsese t). Ipse, espriari iiilimba latinit totdeauna o opositie cu altit idee

*) Cart. VI, II, p. 85.**) Part. V, XII, p. 64.***) Cart. V, XI, p. 64 : ipse ad naves revertike.f) Ibid. : ipse eodeal, aide redierat, proficissitur".

Lail CESAR.

.

si

si

limbei

i

-

.

gi

.

www.dacoromanica.ro

308 COMENTARIELE LUI CESAR.

spusa mai inainte, i prin unnare in roma-nete trebue tradus prin : ear el. Aa in fra-sele de mai sus, esact ar fi lost astfel : Ce-sar poruncete legiunilor i caldrimei sa seintoarca inapoi, i sa inceteze mersul lor ; earel se intoarce la corabii", dupg, ce cOrabiilesuut scoase la uscat, i tabera bine intarita,lasa pentru paza corabiilor aceleai oti camai inainte, ear el purcede tot in partea deunde se intorsese."

Textul traducerei se all precedat de o pre-fatiune, in care traducetorul espune fazeleprin care a trecut lucrarea sa, neajunsurileC3 a gAsit in ea comisiuuea academid, i si-linttle lui spre a le inlAtura. Dupg, prefatiu-ne, urmeaza o Introductiune, in care se facebiografia lui Cesar, dupa cele mai bune citripublicate in Franta. Ar fi fost de dorit sa sefi putut consulta i scrieri germane asupra a-cestui subiect. Combinarea i confruntarea lorcu cele franceze ar fi aruncat o lumina noug,asupra vietei i a rolului politic jucat de Ce-sar. Dupa ce considera astfel pe Cesar, ca ompolitic, esaminand deosebitele peripetii princare a trecut, apoi autorul Introductiunii seocupa de Cesar ca scriitor, i in particularde Comentariele sale, monumentul literar cel maiinsemnat ce el a lasat urmailor. Aici, oraarturisim, am fi vroit ca autorul, in loc sase multameasca a cite, opiniunile criticilor frau-cezi asupra Comentarielor, sit ne fi dat i a-pretuirea sa personal', care de sigur n'ar fifost lipsita de interes. 0 judecataintemeeata pe textul insui al Comentarielor,ar fi avut mai mult pret, dead lungile tirade,traduse din limba franceza, i devenite acumnite locuri comune, pline negreit de cuvintei. frase pompoase, dar care sunt departe de

a ne arata adevratele merite literare a luiCesar. Aceasta eram cu eat mai mult in drepts'o ateptam, cu cat autorul, prin ostenealace i-a dat traducendu-1, a putut descoperiinsui calitI4ile marelui scriitor latin.

Dar cu toate neajunsurile de care ain .vor-bit i &dud abstractiune de namolul de cu-vinte straine, i de ortografia intrebuintata,care totui sunt elemente esentiale, pentru cao scriere sit aiba mai multi cetitori i sa sepoata imprAtia i popularizA, traducerea decare ne ocupam, e lucrata cu multa sirguin-tA i luare aminte. Pe Mug notele esplicati-ye ale textului, pe care traducetorul a avut bu-na idee de a le pune la sfirit, in loc de aincarca cu densele fiecare pagina, traducereae urmata de un vocabular geografic, in carestint esplicate toate bocalith4ile .1 popoarele cese intalnesc in text, cu numele corespunze-toare moderne, precum i de o notita alfa-betica de terminii technici militari, de mesura,de timp, dregetorii . a. 1. i in care se aflai a1te yorbe comuue, care, in mare parte, arfi putut lipsl, dad, membrii Academiei n'ar fistapaniti de mania neologistica.

Pentru a pute fiecare sl-i fad o idee demeritele traducerei Comentarielor, citAm aiciparagraful XIX din cartea a VI, pe care l'amales dupl intamplare. In el se yorbete de-Eipre imormentarile la Gall (p. 88):

,,X1X. Barbatii, cati bath au primitu dela socie-le loru cu nume de diestre, atati din averea loru,dupa una estimatiune facuta, punu in comune cudiestrea. De toti acesti bath se tiene la unu locucomptulu, st.veniturele suntu conservate. Care dindoui a remasu in viatia, la acela trece partea a-mendorora, cu fructele tempului trecutu. [Barbatiiau asupra femeieloru loru, -eh sit asupra copiiloru,poterea de vietia at de morte; at candu unu. pa-

,,

originate,

el

www.dacoromanica.ro

SUM/LAVA UNOARX.

rente de familia, de nascere mai stralucita, a mo-ritu, cei de aprope ai sei se aduna, si deca veneimpregiurarea de prepusu despre mortea lui, ieupre femeia la cercetare, in modulu cumu se facecu servii ; al deca s'a descoperitu, ei le cruceazaat le omoru cu focu at cu tote torturele. Funerelesuntu, dupa civilisatiunea Galililoru, maretie sisomptuose ; si tote pre cari ei le credu a fi fostuplacute mortului, candu vietiuiea, in focu le arun-ca, chiar at animalile; si pucinu inainte de acestuempu, servii si clientii cari se sciau ch i fusera

iubiti, dupa ce se terminau funerele cuvenite, erauimpreuna arsi4.

Scoatii-se afarA vorbele noue, ce se pot in-locul en vorbe curet romAneti, scrie-se intr'oortografie simplA i uoarl la cetit, i de si-gur aceastA carte poate servl ca model detraducere in limba noastrA.

S. G. Vrgolici.

Studii asupra agrnarei sau neatrnirelpolitice a Romanilor in deosebite secule.

(aware).ilL Suprematia Ungara.

Am vkut cum Moldova din timpurile celemai vechi nu inceteazA a priiml pe toatefie i snb toate formele inriurirea slavA iturn trebue se vinA un popor mai puternic,Turcii, care sA slAbeaseA, cel putin politicetelegAturele intArite de veacuri. In acest lungtimp ce se petrece in Valahia ? C.t timp

frAmntArile nAvAlirilor sub care RoulA--,

nii i Slavii stau copleiti, aceeai stare ob-teasca se intinde asupra intregei Dacie. Po-

potrele barbare urman a venl unele dupA al-tele sau mai multe impreung, se statorniceautredtor sau chiar mai indelungat in deosebi-tele pArti ale Daciei, plecau inainte sau se ri-sipeau, Mil ea st poatl da terior stApAnite

o formg mai sigurii, sub care sA fie cunoscutein istorie. Lipsa dupt cum am mai zis, deori i ce mijloace de perpetuare a vietii lorprin documente, cronice etc. fiind aproape to-tal& in sinul lor, i scriitorii strAini indelet-nicindu-se cu istorisirea faptelor militarepolitice numai ale acelor popoare predomni-toare none intrate pe scent, celelalte care seaflau sub jug i care in casul de fath ne in-tereseazA, fiind el mai cu smut noi cram unuldin cele mai insemnate, remAn aproape totullecunoscute. De sigur este un mijloc de adesv611 intunecimea acelor timpuri; popoarelebarbare care au stat in Dacia mai indelun-gat, au trebuit sa lese urme mai puternice decAt ne le inchipuim noi ; studiareailor i a obiceiurilor i mai cu samA a limbeicare nc-au remas pAnt acum pe cAnd celelaltedou au pent ori au a pen, ne va educe la,resultate istorice cu totul nou6 i peste pu-tinta de cApAtat pe altA cale.

Dact din nite inscriptii aproape nediscifrateremase din timpurile cele mai vechi, s'au pu-tut dovedi deosebite rase a popoarelor ante,-istorice ale Italiei, de ce si nu fie cu putin-ti a lAmurl viata poporului nostru din tim-purile despre care vorbim, prin limba teranu-lui care este oglinda credincioast in care s'auresfrAnt toate intamplArile man ce s'au pe-trecut in cursul veacurilor. Venirea Unguriloreste un fapt foarte insemnat in istoria Ronal-nilor. Aceti barbari statornicindu-se in Pa-nonia, ii intind puterea lor Ana din cele lu-ta zeci de ani in Transilvania i mai pe ur-ma in Valahia; ei se intocmesc in un regatputernic i neschimbAtor, lipindu-se de pA-mntul cucerit, dAndu-se la agriculturi, en uneuvnt prinz6nd rAdAcini tan ca un popor Cu

nue

instituii-

ti-

www.dacoromanica.ro

1110 SUPREMATIA. UNGARA.

viata ezkoare, Prin aceasta ei dau o coloarepronuntata, localitatilor cuprinse, intunericul cedomnea incepe a se limpezi i popoarele caresunt continute in marginile regatului kr, in-tra in viata istorica propriu zisa, find di a-vem sii le vedem pomenite i trecute in cro-micele, documentele, actele poporului predom-nitor, care se deosebete de toate celelaltepopoare barbare ce calcase aceste locuri prinviata politica la care s'au climatisat indata.Cu alte cuvinte prin statornicirea preponde-rantei Maghiare, Valahia intra in o noua fag,ea este smulsd din haos prin reducerea la su-punere, ceea ce are de resultat ca elementulromtinesc, cel mai insemnat, sd poatti a sevddi fi a luera neimpedecat de ori ce altendediri din, afard, indatd ce in minunt datpredomnirea maghiard va fi slabd.

Intinderea domnirei maghiare pesta Valahiapare a se face in veacul al 11-1e. Ei sosescin Romania pe la sfilitul veacului al 9-leai la 1086 vedem aflandu-se deja un episco-pat Milcovean in Valahia atrnand de scau-nul Unguresc, care avea in jurisdictia sa peRing locuitorii poporani Catolici din Valahiainca i unghiul ce-1 fac Carpatii Moldovenicu cei Munteni in Transilvania, anume distric-tele de Secui Kezdi, Orbai i Sepsi. Documen-tul este insufletit de aprinderea religioasa ceau nascut antna Cruciata. Episcopul Milco-veanu Laurentiu indeamna pe t4i popore-nii sei tinhi i robuti de a asculta glasulPapei Urban II i aI regelui lor Coloman pen-tru a se duce ca sa scoata locurile sfinte dinmana paganflor. Acest episcopat este mult maivech;u decat data documentului, el cazuse inr me i era reiht-m at de un predecosor a'ai L r ntiu nefiind anca cu totul restator-

nicit. Scaunul episcopal al Milcovului nuera in Moldova dupa cum am put credoastazi, este tiut ca aceasta tara piing in tim-pul lui Stefan cel Mare avea de margine lameaza-zi Trotuul, tinutul Putnei cu cetatea'Craciuna find munteneti. De atunci Valahiase pare a fi neintrerupt sub stapanirea Un-gurilor, stapitnire pe cat era cu putinta a o ayeasupra unei teri pe care piscurile Carpatiloro facea foarte greu de supus i in Lluntrulelemente puternice ce-i avea fie-care spatiulseu de micare precmn Romanii, Cumaniietc. **)

Suprematia Ungurilor asupra Valahiei nuera ca zic aa directa, ei nu aveau straji icolonii in sail, ei se marginiser6 a o supunestatornicinduli puterea prin mijlocul cel ob-tesc de atunci a legaturior intre popoarelestitpane i supuse ; ea pereepea Un venit anual,de ordinar in naturd, avea un numr hotaritde soldati din sinul acelor popoare, sau dile oda-tit deosebitele localitati in feud oarnenilormsemnati sea favoriti care intrau in uncle drep-turi a coronei prin dijmele care le adunau, faraca prin aceasta regele sit fie lipsit de venitu-rile lui. ***) Aceasta stare de lucruri se conti-nua Nina in veacul al 13-le cand se intindenavalirea tatara.Ungaria care este lovita in inimaei, nu se mai gandete a-i apara provinciile salemarginale. Valahia cade in prada navalitori-lo'r papit and cetele insemnate fiind alungatedin mijlocul Germaniei, mieele horde pada-toare impra,tiete pe ici pe colea se inborcinspre deerturile de meaza-zi ale Rusiei san

* Arch. ist. Hfijdriu. vol. 1, pag.**) Vezi mai jos privilegiul de la 1247.***) Privilegiul lui Bella al nr.

dadea

b

www.dacoromanica.ro

SUPREMATIA UNGARA. 811

se perd in sinul celoralte popeare. Cel putineste sigur a pe la 1247 Valahia era depr-tatit de Tatari, neavOnd a se teme decat nu-maai de navillirile lor, ceea ce presupune cadei dui, totui erau in destula apropiere pen-tru a-i pute indeplinl in Valahia pradaciunilelor obicinuite.") In adevr ei tot mai tineauo parte a Moldovei mai cu samit cea meaza-

resariteana.Aceeai observatie care am facut-o vorbind

despre Moldova o facem i acum. Tatarii sla-besc puterea Ungurilor atilt in launtrul rega-tului cat i in provinciile marginae, fait casa poata pune in loc o alta. care 0, continueaceiai stare de lucruri; mai sus am spus cumurmele lor per indata pe la 1247 ne mai fi-ind in Valahia cel putin in partile apusenede care mai cu sama vorbete documentul ci-tat. Aa dar pe and Valahia nu remane aade sdruncinata dupa retragerea Tatarilior, fe-lul de viala precum i deprinderile locuitori-lor fiind obicinuite cu astfel de navaliri su-ferite de veacuri, Ungaria care avea o uni-tate politica statornicitil, o viala de poporpronuntata, nite legaturi sociale recunescutein Europa, este sguduita din temelie gat inlauntru cat i in afara, in launtrul prin emi-grarea deosebitor duci precum cei din Fagarai din Maremure, in afara ea are de aparatGaza atacata, de Venetiani (1248), are de pur-tat resboiu in Austria (1253), este necontenithartuita de Tatari care dupa cum am spus e-ran aezati in o parte a Moldovei de undeii intiudeau pradaciunile bor. In asemene im-prejurari regele Ungariei Bella al IV nu maipoate tine Valahia prin sine insui, el o dit

**) Idem Idem.

in feud cu conditii foarte priincioase prie pri-vilegiul de la 1247 unui mic mimer de ca-valeri Teutoni din ordinul cavalerilor de Ie-rusalim.

,Din acest insemnat document se poate Te-a cu deplinaate starea de atunci a le aces-tor teri. Regele Ungurese dit marelui precep-ceptor al ordinului Teutonic de Jerusalem ur-matoarele regiuni din cuprinsul Valachiei:tara Severinului cu Cnezalele lui Ioan i Far-ca, toata Cumania incepOnd de la Olt i mun-tii Transilvaniei cu pam'entul de 400 araturiin Felcetig, o cetate leingd marea (neagrd) nu-Initd Scardona etc. etc. In schimbul acestorinsemnate teritorii Preceptorul se obliga a a-duce in numita tart 100 de cavaleri bine in-armati, se dea 50 din ei and regele va ayeresboiu in contra cretinilor i 60 contra Ta-tarilor. Tot in acest document se aminteteCnezatele lui Linos i Saneslas voivozi romani,asemenea i romanii din Ora Litvei; acetivoevozi un sunt pui sub nemijlocita puterea calarilor Teutoni, ei au de dat acelora nu-mai o parte din dejmele ce erau datori a res-punde anual regelui i au a ajuta pe cava-leri in apararea terei contra tatarilor, altmin-terea ei se bucura de toate celelalte drepturipolitice i sociale. Este probabil ca dacit a-cest document a vorbit mai en de amanuntuli despre partile nord-rasaritene a le Vala-chici, atunci ne-ar fi descoperit i in aceaparte comunitati Romaneti; cu alte cuvintedact crisovul de mai sus nu ne amintete de-cat numai acele trei cnesate Romaneti, nuurmeaza dupit cum pare a se crede de multiscriitori straini, cit numai iu acele trei puntemai erau remiiite de a colonitilor; acesta esteun fapt datorit numai intkmplarei de a rema-

zi.

www.dacoromanica.ro

Sad SUPREMATIA UNGARA.

nea cunoscuta o parte, ear mi ceealalta dinintreaga Valahie. Aceasta o credem cu atAt

ai mult, cu cat nu ne putem lamuri inflin-;area unitatii muntene sub Basarabi in par-tile mai malt nord-rasaritene (Campu Lung,Targovistea) fara un element romanesc afla-tor pe acolo. In adever tinutul Fagarasului, deuncle via Basarabii, nu cuprinde nici astazimai mult de vr'o 50 de sate. Cu 6 veacuriin urma and numerul poporatiei era necom-parat de mic cu cea ce este astAzi 1 iu ur-ma unei navAliri ca acea Tatara, a carei pus-tieri se acoperea numai prin sistemul de co-lonisare, locaitorii nu puteau sit fie numerosi.Cu trecerea Basarabilor in Valachia nici oschimbare nu se face in acest tinut, el re-mane tot sub puterea dinastiei strAmutate, totlocuit ca m4i inaite, Domnii continua a dAruipanAnt si sate boerilor curteni. Cu alta im-prejurare ne vom incerca a dove& cum in-stitutiile ce se vadesc in cele Ant6i crisoaveale noastre din veacul al 14-le au trebuit11-si .aibA isvorul lor statornic si neintreruptin adancimea timpului, ear nici decum nu suntniste importatiuni strAine sosite cu BasarabiiDragosestii care intocmesc in amendoue ferilenumai unitatea politica. Asa dar Basarabii ne-putnd fi iutovarasiti de un minter mare depribegi, au trebuit ca sA gaseascA pe locurilenone un element romanesc gata de a'l sus-tine. In adever RomAnii erau in Cneza-turele lui Linoi si Saneslas, cu tare Silvei ia Severinului, dar toate dupa cum sunt arA-tate in document se par a fi fost in Oltenia

noi stim cA atat ea cat si Severinul numaiiaai tarziu sunt lipite cAtrA ceastalalta parte.Asa dar o mai repetam, de sigur au trebuitidt se elle Romani i pe aeele locuri. Cu sta-

.117119=MIS

totornicirea domniei Basarabilor in Valachia,vechea suprematie ungarA nu se sfirseste, eapriimest o alta forma potrivitA cu nona starede lucruri infiintatA. Pe and inainte de a seforma o unitate politica, regii Maghiari o gu-vernau prin delegati ai lor ce percepeau odare in natura de la deosebitele comunitati,acum inainte Domnii Munteni vor depune innumele Ord omagiu de credintA, ne mai a-mestecAndu-se Ungurii in trebile administrative.De multe ori chiar ei se vor apara pe cat leva fi cu putintl de acest act, aa hien celemai multe nAvAliri unguresti vor aye de scopnumai de a smulge acest omagiu fArA ca saatinteasca la o supunere reall a terei. Re-sultatul acelor nAvAliri este de multe ori ne-norocit, asa nu vom aminti de cat invingerealui Carl Robert; dal% chiar cAnd armele lorsuut invingeloare, dal% de prAdAciunile cefac i care erau obicinuite, ei se intorc ina-poi Fara o altA urmare serioasA decAt afirma-rea suprematiei bor. Vechile legaturi se lArgesegra a se rupe dupA schimbarea facutA in stareaamCnduror popoarelor fata in fata. Unguriisunt multamiti ca li se fac omagii de supu-nere chiar cAnd aceste n'au o mare insemna-tate, earl RomAnii nu cred a se injosi prinacest mijoc prin care pot fi linistiti din par-tea unor vecini puternici i ambitiosi flint casA sufere nici unul din factorii Mut-lei a Ii-bertatii poporului.

Toti Domnii Munteni depun regulat omagiude supunere Ungariei, intocmai ca i cei Mol-doveni Poloniei, fara ca aceasta sa-i impedecea aye resboaie on ei. A nega Pacest fapt in-samna a au cunoa,te legaturele sociale si in-ternationale prin care deosebite popoare erauunite. In apus acest fel de vasalitati ii vedem

si

de

www.dacoromanica.ro

SURD/LATTA UNGAR A. 813

asa de des reproduc'endu-se, i Anal nu in-tre popoare cu popoare dar chiar intre o-rae cu regate insemnate sau intre mici co-munitAti flirt nici o valoare. Regii Frantiei de-puneau jurtmnt de vasalitate calugrilor dela Saint-Denis, i Regii Engleji ca duGi deNormandia celor de'nti. Aceasta nu impedecaca de multe ori vasalul O. fie mai puterniccleat seniorul i sit-I invingt. Cu toate acesteachiar bttut seniorul incheiend tratat cu vasalul,acesta, dei capata foloase materiale, adtu-giri de posesiuni etc., tot depune din noujurtrant de fidelitate. Aceasta o vedem icu Domnii Munteni, toti pant la Mirceasunt vasali cu toate cit de la infiintarea prin-cipatului i pttnA la Mircea, Regii Maghiari demulte ori au suferit crunte invingeri de la pu-ternicii lor vasali, cea ce nu schimbt intrunimic legAturile lor internationale statornicitede veacuri. De multe oH conditiunile suntaspre, multi Domni plates(' tribut anual, suntdatori a da ajutor la cas de resboiu a regilorUnguri etc. In aceste, regii intrebuinteazt cu-vinte mance, pompoase, pe cAnd domnii umi-lite asa cum eticheta cerea de la niste vasali ,ei spun in acele Ucte cti domnia Valachiei leeste deiruitcl din buna voingi regeascii prin ciirtianume filcute etc. *) i aceasta nu numai domniiusurptitori, dar chiar cei mai statornici i maiinsemnati. Tot din pricina strinselor legaturide vasalitate intre Unguri i Romani se espli-ct mantinerea Fagarmului i a Amlaului dinUngaria de catra Domnii Munteni. In adev6rera foarte greu pentru RomAni ca st tint pinputerea armelor posesiunile lor din Transil-vania de care erau despArtiti prin lantul Car-

* 1st. alt. a Rom. Ilkjthiu f. 1 pag. 72-73.

patic, trebueau pentru aceasta ca st aiba oputernict garnisoant statornicita acolo i unsistem intreg de comunicare cu Valachia sprea put fi ajutata ii sustinutt in oH ce mi-nunt de corpuri armate totdeauna pregittitespre a-i veni in ajutor. In acela timp erade nevoe ca Fagaraul st aibt mijloace pu-ternice de aptrare, citadeld, forturi etc. in carest se retragt in cas de pericul i aceasta ciiatAt mai mult, cu cAt el se aflit incunjurat dedumani care de sigur ar fi cantat a-1 sur-prinde. Dar noi nu vedem nimic din toate a-cestea, ormul era incunjurat numai de un ziddupa cum erau toate orasele din acea epoct,cealaltt parte a districtului se aft, in totdea-una deschist la oH ce navAlire. In curs deatatet veacuri niciodatt nu vedem amintin-du-se lupte intre amundoue popoarele pentrusth'pAnirea districtului fagArtan, la un minuntdat noi il videm figurand cand ca posesiuneMunteneascA cAnd ca Ungureasct i aceaStatrecere nu este intovartitt de nici un resboiude vreme ce nici un document din acea epoctnu vorbete nimic in aceastt privinta. Mai multcleat asta, noi nu tim nici o espeditiune aMuntenilor in Transilvania care A aibt macaraerul de a ajuta Fagaraul i Amlaul E anA aibt scopul da a-1 recttiga din mana Un-gurilor, cel mult vedem cate o incursiune maicu saml spre a resbuna prtdAciunile prici-nuite in tart de Unguri , din contra pe acetiaii gtsim fAand dese ntvtliri ca st-i impunitsuprematia lor i Romtnii se socotesc invin-getori atunci cand isbutesc a alunga pe nt-valitor din tart, niciodatt neviindu-le Ans6idcea de a-i urmari peste muuti cu scopuH cu-ceritoare asupra Ungariei. Cu alte cuvinte peand Ungurii sunt mai totdeauna nAvAlitori,

41

www.dacoromanica.ro

314 SUPREMATIA IING ARA..3.21415L

Muntenii sunt nurnai in apgrare. De aici re-cilia cit ne putem greu des1us1 tinerea Fags-rasului cu putere in inima terei dusmanilor deatra un popor care totdeauna este numai indefensivg falt cu poporul in mijlocul ciruia elare posesiuni. Ar fi trebuit pentru aceasta caFagarasul i Amlasul sA fie tot aa de tari Ca

Valachia pentru ca sg poatg isbuti cel pu-tin a respinge pe dusmani precum fgcea Me-tropola cu toate ca aceasta din urrag cerea demune ori ajutor de pe la vecini cAnd era a-nienintatg i cu toate ca nu poate &I fie asade neintrerupt espusg ca un mic district asezatin inima dusmanului. Din toate acestea in-aheem cl Amlasul i Fagaraul le tineau domniiMunteni numai pe cale de invoire si de pacefi anume in puterea titlului lor de supufi a Un-gurilor. Precum erau priviti sub titlu de Domniai Valachiei, asemenea erau i sub acela deduci a Amlasului si Fagarasului; aceste pose-siuni nu loveau intru nimic& mandria Ungu-reascg precum nu loveau acea a Valachiei, a-mundoue fiind sub aceeai suprematie. 0 dovadaea posesiunile Transilvane cram asa privite deUnguri este cg Domnii Munteni se intitulau duciai Fagarasului i Amlasului in actele lor de su-punere catra regii Maghiari intocmai cum seintitulau Domnii Valachiei. Indata ce sengsteau neintelegeri intre aceste popoare, celeAnte lucruri ce le perdeau Domnii Muntenierau Fagaraul i Amlasul pe care le cuprindeanu prin puterea armelor, ci numai prim ocu-parea bor. Astfel ne espliciim noi pentru ceaceste posesiuni Transilvane inceteazg de amai ii stgphnite de Romani indatg ce acetiacad sub puterea Turcilor, prin urmare se des-

*) 1st crit. a Rom. lljau f. 1.

fac din vechile leggturi in virtutea carora nu-mai le era recunoscutg sapgairea. Vlad Tepeeste, dacti nu ne inselgm, cel din urma caremai pastreazg aceste posesiuni i aceasta dincausg cl cu dnsul se sfirseste irul de Domniinceput cu Mircea cel mare care necontenitcgutarg a scApa de sub puterea Turcilor nit-zmItndu-se pe vechea aliantg, Ungarg. OdatgValachia intratl cu deplinatate in jugul Tur-cesc, Ungaria nu mai are nici un cuvnt dea-i mai Lisa Amlasul si Fagarasul.

0 dovada puternicg despre vasalitatea Va-lachiei cgtrg Ungaria, chiar dud nu ne-ar firemas nici un document marturisitor, este nu-mirea terei de Ungro-Flachia, in toate acteleoficiale insemnAnd curat numai fara Romil-neascci. Cu tot respectul ce avem pentru ne-contestatele merite a istoricului nostru natio-nal d. ligjdgu, chiar dupg ce am cetit com-baterea tuturor talmgcirilor ce au dat deose-bitii scriitori cuvntului Ungro-Vlachia, totusitrebue sl marturisim cg tot mai impartAsimpgrerea lui Pray, Gebhardi, Engel etc. cutoate cg Domnia sa crede a o fi adus la ab-surd. Pentru a ne indreptgti pentru ce credemasa ate-ye cuvinte sunt trebuincioasemandu-ne tot pe cele cuprinse in cartea d-sale.D. Hajdau in Nomenclatura Munteniei dinveacul al 14-lea, dupg ce aiscutA numirea deUngro-Vlachia inchee: Tara Rorngneascl de-vine Ungro-Vlachia anume de and cu ane-xarea Fagarasului ; in terminul Ungro-Vlachiadescompus in ambele sale elemente constitu-tive, Muntenia corespunde cu Vlachia cartportiunea Olteang, a Transilvaniei Olteneca Ungria, sau numirea de Ungro-Vlachieindica stapanirea Muntenilor peste o partecare care din pgrantul politic al Ungariei

si

rand-

www.dacoromanica.ro

SUPREMATIA UNGARA. 815

Cu alte cuvinte Muntenia se numete Ungro-Vlachia nu din causa ca ar fi fost odata in-trupata cu Ungaria sau cel putin ar dovedio veche suprematie Ungara, dupa, cum credemnoi, ci din contra arata o suprematie a Ro-manilor asupra Fagaraplui i a Amlaului.Argumentul puternic ce se aduce pentru a-ceasta este: ca. pe and in toate actele in-ternationale cu aIi regi i principi, DomniiMunteni se intituleaza Domni a Ungro-V1a-chiei" c1 un titlu pompos i de onoare numaiin acele adresate catra regii Unguri ei se nu-mese Domni ai Transalpinei" ferindu-se dea lovi susceptibilitatea Ungureasc a. prin lasa-rea de-o parte a cuvOntului pompos Ungra-Vlachia" care arata stilpanirea Romana asu-pra unei parti din pamntul Unguresc. Noipreferam a privi lucrurile simple i fireti cumsunt ele i a nu le imbrobodi in o multimede frase 1 a le ineca in o adancli, eruditiune,and nu este nevoe, aa in cat sa le intune-cam limpezeala lor primitiva. Deosebirea careo atribue d. Hajdau ca o fac Domnii Munteniprin intrebuintarea intentionata a cuvt,IntuluiUngro2V7,4chica dud se adresaza la toate ce-lelalte taxi, i a cuvntului Transalpina andse rapoarta catra Unguri, provine nu din otactica politica a Basarabilor, ci din o pri-cina foarte simplit i fireasca anume ca : Toatecorespondentele Valachiei cu deosebitele terise redactau mai cu sama in limba oficialci aOrd ceitrei care se adresau, de aceea and sescriau in Slavonete sau Grecete se intre-buinta numirea de Ungro--Flachia, terminulde cancelarie admis a Umbel oficiale de lacurtea Munteneasca, pe and actele privi-toare la Unguri scriindu-se numai in limba

terminul latin Transalpina" adop-

tat ca termin technic spre a arata Va-lachia, figura mai natural pe o diploma lati-neasca. Pentru a se resturna aceasta deose-bire ce o facem noi, razOitatti, pe diversitatealimb elor oficiale latin 1, slavonti, ar trebuica sa ni se arate un document Muntenesc scrisin Slavonete i adresat Ungariei in care s.vedem numirea de Ungro-Vlachia," inherentaea natura documentului slavon, inlocuita prin

Transalpina." Domnii Munteni scriind hrisoa-vele lor catra Unguri in o limba, care nuera acea a curtii lor, ei trebueau sa se slit-jasca in privinta Wei lor de acea denumirecare o vedea adoptata in rutina tuturor can-celariilor deosebitelor curti ; acea denumireeste totdeauna Transalpina" in ori i ce actesau cronice scrise latinete. Pentru a se ye-d6 ca toata aceasta variare de numire a ca-rd in actele munteneti nu era, decat o con-sequenta a intrebuintarei limbei latine sauslavone in redactare, vom cita chrisoave mun-teneti catra alti regi, nu cei Maghiari in careDomnii Munteni ar fi trebuit sa-i puna titlullor cel pompos, i cu toate acestea fiindca elesunt scrise in latinete, terminul technic deTransalpinus figureaza pentru a arata Munte-nia. In tractatele incheiete intre Mircea curegele Poloniei Vladislav scrise in latineteMircea se intituleaza Mircius Dei gratiaVoevoda Transalpinus.*) Dad, Mircea ar fitrebuit sa se mandreasca cu titlu de Domnal Ungro-Vlachiei" pe socoteala Ungariei, desigur ca ar fi facut in nite tractate foartemagulitoare pentru el, incheete cu nit puter-nic rege din Europa i mai cu sama candscopul acelor tractate era o alianta ofen-siva i defensiva in contra Ungariei. Mihai

*) Magazin istor. V. I. pag. 329-340.labial!,

www.dacoromanica.ro

313 SUPREMATIA UNGARA.

Bassarab (1418) prin un chrisov da voie col-lonitilor germani din He lta ca pasca vi-tele in muntii romaneti, aparandu-i la casde resboiu. In acest chrisov, fiindc este redac-tat in limba latina, Domnul Muntean se inti-tuleaza Voev