LICEUL TEHNOLOGIC „LIVIU REBREANU” MAIERU

FILIERA: TEHNOLOGICĂPROFIL: SERVICII

SPECIALIZAREA: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE

CONTROLUL FINANCIAR LA SC RODNA DONTEL SRL

ABSOLVENT PROFESOR COORDONATOR SINGEORZAN PAMFIRALEXANDRU Prof. BINDEA OVIDIU

2014

CUPRINS

Argument

Capitolul I – Prezentarea societăţii comerciale RODNA DONTEL

SRL

1.1. Descrierea generală a societăţii

1.2. Date de identificare fiscală

1.3. Evoluţia principalilor indicatori economici şi financiari în

ultimii 3 ani

Capitolul II – Aspecte teoretico – metodologice privind controlul

financiar

2.1. Conceptul de control financiar

2.2. Tipologia controlului financiar

2.3. Procedee şi tehnici de control financiar

2.4. Etapele efectuării controlului financiar

2.5. Organizarea şi exercitarea controlului financiar

Capitolul III – Studiu de caz privind organizarea şi exercitarea

controlului financiar la SC RODNA DONTEL SRL

3.1. Programarea activităţii de control financiar

3.2. Etapa pregătirii activităţii de control

3.3. Etapa efectuării controlului

3.4. Etapa întocmirii actelor de control

3.5. Etapa valorificării constatărilor efectuate de către ANAF

Capitolul IV – Concluzii şi propuneri

4.1. Concluzii

4.2. Propuneri

Bibliografie

Ppa pag. 2

pag. 4

pag. 4

pag. 5

pag. 5

pag. 8

pag. 8

pag. 9

pag. 13

pag. 14

pag. 16

pag. 19

pag. 19

pag. 22

pag. 24

pag. 35

pag. 37

pag. 39

pag. 39

pag. 40

pag. 41

2

Anexe pag. 42

ARGUMENT

Controlul contabil arată, în adevăr, originile contabilităţii. Acum mai bine de 3000 de ani î.e.n.. au fost relevate legile comerciale şi raporturile contabile la Ninive şi la Babylone. În această, epocă , aparatul de control era un scrib împuternicit să noteze tranzacţiile importante pe tăbliţe cerate şi să le legalizeze prin semnătura sa. Faraonii Egiptului antic erau şefi ai intendenţei, îndeosebi având ca îndeletnicire în temple, notarea intrărilor şi ieşirilor de cereale, principalele materii impozabile ale epocii. Aceste intrări şi ieşiri le erau semnalate prin negustorii ambulanţi. În preajma anilor 300 î.e.n. funcţiona la Atena o instituţie de urmărire a finanţelor publice: Curtea de Logistică. Rolul său era verificarea conturilor casierilor şi urmărirea fraudelor. Un colegiu de 10 revizori, aleşi de popor controla în parte conturile magistraţilor. In plus, exista un colegiu de 10 revizori ce exercita justiţia administrativă. Celebra "MARBRE DE CHOISEUL", numele colecţiei lui Marquis de Choiseul, descoperită în 1788 este un calcul al socotelilor publice extraordinare deservite de cavalerie, expediţiile navale, expuse public pentru a ţine cont de utilizarea fondurilor avute în grijă. La Roma, pe vremea Republicii, Senatul exercită revizia conturilor funcţionarilor taxatori şi încasatori, instituind o separare a puterilor între cel care declară conturile şi autoritatea împuternicită cu verificarea lor. La mijlocul comunităţii creştine, Gregoire I cel Mare (590-604) superviza distribuţia fondurilor tezaurului papal. În secolul al 13-lea, LA Pisc ca şi în registrul conturilor atestat de suveranul NÎCOLAS III, contabilitatea era ţinută de două persoane distincte, registrul primului trebuind să se găsească în concordanţă cu registrul celuilalt. Acest procedeu s-a răspândit . Se cerea astfel a nu se confunda această metodă cu contabilitatea prin partidă dublă. În concluzie, constatăm că încă din antichitate controlul era recunoscut ca fiind necesar. Contabilitatea prin partidă dublă a dat naştere la necesitatea autocontrolului. Controlul contabil are dincolo de funcţia sa tehnică un rol de ordin public. Revizorul contabil îşi asumă o funcţie remarcabilă în economie. El are, în plus, un rol social prin etica şi morala pe care le dovedeşte. Controlul este acţiunea de stabilire a exactităţii operaţiunilor materiale, care se efectuează anticipat executării acestora, concomitent sau la scurt interval de la desfăşurarea operaţiunilor.

3

Controlul constă în a verifica dacă totul a fost efectuat în conformitate cu programul fixat, după ordinile date şi principiile stabilite. De asemenea, poate fi considerat o acţiune de control, supravegherea sistematică şi continuă a unei activităţi. Controlul se poate exercita personal sau cu ajutorul unor aparate speciale de control. Controlul financiar - componentă a controlului economic - are ca obiectivitate cunoaşterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi financiare, de către societăţile comerciale, publice, modul de realizare şi cheltuire a banului public, urmăreşte asigurarea şi consolidarea echilibrului financiar, asigurarea eficienţei economico-financiare, dezvoltarea economiei naţionale. Instrument al politicii financiare a statului, controlul financiar reprezintă un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalităţii. Prin modul de organizare şi exercitare, precum şi prin modul si obiectivele ce le urmăreşte, controlul financiar îndeplineşte unele funcţii şi anume: funcţia de evaluare, preventive, de documentare recuperatore şi o funcţie pedagogică. Controlul financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fără o justificare economică, de a asigura profit sporit în folosirea resurselor materiale, financiare şi de muncă. Controlul financiar se realizează prin anumite forme care se îmbină, se completează reciproc şi alcătuiesc împreună sistemul integrat, general şi cu caracter unitar asupra tuturor domeniilor şi sectoarelor de activitate economico-socială. Îmbinarea strânsă, unitară, a diferitelor forme de control asigură desfăşurarea întregii activităţi financiare în conformitate cu directivele stabilite, făcându-se posibilă delimitarea fiecărei forme, precum şi stabilirea organelor care îl execută. Prin tema pe care am ales-o, „Analiza controlului financiar la o societate comercială”, am încercat să scot în evidenţă situaţia financiară a unei societăţi comerciale constatată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ce erori se pot întâlni la o societate şi care dintre acestea au fost verificate în amănunt de organele de control ale ANAF.

Lucrarea de faţă cuprinde patru capitole, în primul capitol este prezentată structura societăţii comerciale controlată de inspectorii fiscali din partea ANAF, al doilea capitol de teorie privind controlul financiar cu funcţiile şi rolul acestuia, capitolul trei cuprinde studiul de caz, în care organele numite de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală controlează impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată şi impozitul pe venit de natura salariilor, iar în final concluziile şi propunerile constatate de ANAF, dar şi punctul meu de vedere privind aceasta analiza. Am ales această temă pentru că materia, în sine, mi se pare foarte interesantă şi am vrut să descopăr cât mai multe lucruri în domeniu, iar singura soluţie este documentarea.

4

Am ales o societate comercială deoarece, la acestea, se găsesc, de regulă, cele mai mult nereguli, mai ales la cele mici, dar şi la microîntreprinderi, pentru că mulţi încearcă să păcălească statul, evitând plata anumitor taxe şi impozite, sau le calculează o valoare mai mică.

CAPITOLUL IPREZENTAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE

„RODNA DONTEL” SRL

1.1. DESCRIEREA GENERALĂ A SOCIETĂŢI S.C. RODNA DONTEL S.R.L este o societate cu capital privat, a fost înfiinţată în anul 2003. Această societate are sediul principal în judeţul Bistriţa-Năsăud, localitatea Rodna, str. Granicerilor, nr. 1018. Societatea comercială are înfiinţat un punct de lucru – Atelier debitare, prelucrare material lemnos şi atelier mecanic situat în comuna Rodna, în incinta flotaţiei. S.C. RODNA DONTEL S.R.L are un asociat unic în persoana domnului DOMIDE EMIL, născut la data de 22.03.1958 în comuna Rodna, jud. Bistriţa Năsăud, cnp 1580322064331. Asociatul unic are domiciliul în comuna Rodna, str. Grănicerilor, nr. 1018, jud. Bistriţa Năsăud. Obiectul de activitate Domeniul de activitate principal îl reprezintă Tăierea şi rindeluirea lemnului. Dintre activităţile secundare amintim: Exploatarea forestieră Activităţi de servicii anexe silviculturii Producţia de profile obţinute la rece Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice Operaţiuni de mecanică generală Fabricarea produselor de tăiat Fabricarea uneltelor Fabricarea utilajelor şi a maşinilor-unelte pentru prelucrarea metalului Fabricarea utilajelor pentru extracţie şi construcţii Fabricarea de mobilă pentru birouri şi magazine Repararea articolelor fabricate din metal Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale Construcţia de poduri şi tuneluri Capitalul social Capitalul social este de 400 lei în numerar, depus pe numele şi la dispoziţia societăţii.

5

Capitalul social este împărţit în 40 părţi sociale, valoarea nominală a unei părţi sociale fiind de 10 lei. Asociatul unic participă la beneficii şi pierderi proporţional cu aportul la Capitalul social – 100 %. Punctul de lucru are un anumit număr de angajaţi, perfecţionaţi în domeniul de activitate principal.

1.2. DATE DE IDENTIFICARE FISCALĂAdresa: Strada Grănicerilor, nr. 1018, cod 427245, RodnaNumăr fiscal: J06/470/2003C.U.I. : 15665410Capital social: 400leiTelefon: 0758386563

1.3. EVOLUŢIA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICI ŞI FINANCIARI ÎN ULTIMII TREI ANI (2010, 2011, 2012) ELEMENTELE DE BILANŢ Structura patrimonială a S.C. RODNA DONTEL S.R.L., de la 01.01.2010 până la data de 31.12.2012, este redată prin investigarea elementelor bilanţiere de activ şi de pasiv, prin prisma dimensiunii şi a ponderii lor în patrimoniul societăţii.

Elemente din bilanţ

2012 2011 2010Valori nete RON

% Valori neteRON

% Valori neteRON

%

Active imobilizate 20.617 59,95 19.798 59,40 17.684 53,99 Imobilizări necorporale

19 0,0616 0,05 8 0,00

Imobilizări corporale

20.423 59,3819.681 59,05 17.617 53,79

Imobilizări financiare

175 0,51101 0,30 59 0,20

Active circulante 13.573 39,47 13.308 39,92 14.821 45,26

Stocuri 6.756 19,65 5.363 16,09 9.956 30,40 Clienţi şi conturi asimilate

6.634 19,297.770 23,31 4.820 14,72

Disponibilităţi 183 0,53 175 0,52 45 0,14Conturi de regularizare

200 0,58222 0,68 247 0,75

ACTIV TOTAL 34.390 100,00 33.328 100,00 32.752 100,00

6

Capitaluri proprii 12.616 36,68 12.433 37,31 13.326 40,68 Capital social 14.108 41,02 14.108 42,33 14.108 43,07 Rezerve şi rezultatul

-1.492 -4,34-1.675 -5,02 -782 -2,39

Provizioane pentruriscuri şi cheltuieli 150 0,45 250 0,75 0 0,00Datorii 21.624 62,87 20.645 61,94 19.426 59,32 Furnizori 5.906 17,17 5.091 15,27 8.036 24,55 Împrumuturi şi creanţe

12.078 35,1211.821 35,47 7.265 22,18

Alte datorii 3.640 10,58 3.733 11,20 4.125 12,59Conturi de regularizare

0 0.000 0,00 0 0,00

PASIV TOTAL 34.390 100,00 33.328 100,00 32.752 100,00 Se observă o creşte de la an la an a situaţiei din bilanţ, din anul 2010 până în 2011, situaţia firmei a crescut cu 576 lei valoare absolută, iar valoarea procentuala a acesteia este de 1,73%, însă din anul 2011 în anul 2012, creşterea a fost mai semnificativă şi anume: valoarea absolută este de 1.062 lei, adică se înregistrează o creştere de 3,09%.

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE Evoluţia principalilor indicatori, în care este evidenţiată situaţia contului de profit şi pierdere pe ultimi trei ani, este prezentată în tabelul de mai jos:

Indicatori 2012 2011 2010

Cifra de afaceri 20.000 29.482 31.398Variaţie stoc 254 -582 -1.204Producţie imobilizată 132 104 34Alte venituri din exploatare 329 271 233Total venituri din exploatare 20.715 29.276 30.462Cheltuieli materii prime şi materiale, energie şi apă, privind mărfurile 18.725 23.753 25.226Cheltuieli cu personalul 4.362 3.915 3.923Amortizare 923 629 1.363Alte cheltuieli de exploatare 2.137 2.047 1.678

7

Total cheltuieli de exploatare 26.147 30.346 32.193REZULTAT DIN EXPLOATARE -5.432 -1.069 -1.731

Total Venituri Financiare 845 615 214Total Cheltuieli Financiare 519 423 543REZULTAT FINANCIAR +326 +192 -329

REZULTAT BRUT -5.106 -877 -2.060 Rezultatul brut cel mai mic a fost înregistrat în anul 2011, însă diferenţa dintre anii 2011 şi 2012, este semnificativă. Această pierderea a fost cauzată de climatul concurenţial existent pe piaţa internă, dar şi a altor societăţi comerciale de profil în zona respectivă.

8

CAPITOLUL IIASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE

PRIVIND CONTROLUL FINANCIAR

2.1. CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR Controlul este o analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei situaţii pentru a urmării mersul şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire. În acelaşi timp, el semnifică şi o supraveghere continuă, morală sau materială, ca şi stăpânirea unei activităţii, a unei situaţii. Controlul este o verificare, o inspecţie atentă a corectitudinii unui act sau o acţiune de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minuţioasă sau putere de a conduce, ca un instrument de reglementare a unui mecanism, a unui proces. Controlul este o componentă a managementului, iar din punct de vedere al exercitării sale este o activitate umană, autonomă şi specifică, care serveşte atât conducerii firmei, societăţilor şi partenerilor săi, cât şi autorităţilor publice sau chiar populaţiei. Prin control financiar, înţeleg mijlocul de prevenire al faptelor ilegale, de identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalităţii. Pe baza celor de mai sus, dovedim că acesta este un atribut al conducerii firmei şi este o activitate independentă. În această calitate, controlul presupune maximizarea parametrilor ce se referă la rezultatele obţinute şi la creşterea vitezei de realizare a lor. Controlul face parte din desfăşurarea fiecărei funcţii a întreprinderii (tehnică, comercială, financiară, administrativă, de personal). Sistemul de control financiar este un instrument indispensabil managementului pentru supravegherea regulată a activităţii firmei, cu scopul de a lua la timp deciziile ce se impun, privind fiecare funcţie în parte dar şi ansamblul firmei. Indiferent pentru cine sau pentru ce scop s-ar efectua controlul, el este în acelaşi timp un proces de cunoaştere a trecutului, de apreciere a prezentului şi de descifrare a viitorului, în legătură cu activitatea firmei şi cu performanţele ei economico-financiare. Totodată, controlul financiar este un proces de cunoaştere, o practică ce incită la studiu, acţiune şi reflecţie. Controlul financiar constituie un factor de securitate şi autonomie pentru societate, apare ca un instrument de reglare a activităţii agenţilor economici, precum şi un ghid pentru cei ce iau hotărâri la orice nivel, ajută la sancţionarea agenţilor economici ineficienţi şi incompetenţi, ca şi la recompensarea celor competitivi. Controlul financiar este un mijloc de perfecţionare a activităţii firmei, căci acesta nu se rezumă numai la constatări, ci este bazat pe prevederea apariţiei

9

unei deficienţe indiferent de obiectul de activitate, de mărimea întreprinderii, şi trebuie să existe un control sistematic a activităţii acesteia care să conducă la cele mai bune rezultate. Controlul financiar reprezintă un mijloc de prevenire a faptelor ilegale de identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalităţii. Cea mai importantă manifestare a controlului se regăseşte sub forma controlului exercitat de organele de stat. În legea Finanţelor Publice este prevăzut controlul resurselor financiare ale statului precum şi controlul Curţii de Conturi, a Gărzii Financiare şi ANAF (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală). Obiectul controlului financiar este acela de a rezolva abaterile, lipsurile, deficienţele în vederea remedierilor şi evitării acestora în viitor.

2.2. TIPOLOGIA CONTROLULUI FINANCIAR

10

principiul integrării controlului financiar în structura organizării şi de conducere a economiei naţionale presupune că nu orice activitate constituie subiectului unui control, ci numai în măsura în care activitatea respectivă a fost stabilită anticipat desfăşurării ei cantitative şi calitative şi se încadrează în mod organic în complexul de activităţi economico-sociale până la nivelul economiei.

principiul adaptabilităţii controlului financiar la structurile organizatorice şi funcţionale ale economiei presupune ca formele şi metodele de control să fie suficient de elastice pentru a se putea adapta noilor condiţii şi specificului activităţii controlate, în caz contrar controlul s-ar transforma într-o activitate rigidă, fără eficienţa scontată.

principiul autocontrolului presupune un control organizat încât să permită ca activitatea de control să se desfăşoare în paralel cu complexul de activităţii a unităţilor controlate şi să se asigure totodată în scara competentă în realizarea sarcinilor de control şi a subordonării acestuia.

principiul controlului extern prezintă felul cum trebuie să acţioneze colectivele de conducere cu privire la gospodărirea mijloacelor materiale, financiare şi umane, ce metode să folosească în activitatea sistematică şi permanentă de control, în folosirea cu chibzuinţă a fondurilor şi totodată să fie controlate, urmărindu-se îndeplinirea sarcinilor ce le revin, întărirea sistemului de răspundere în munca acestora, determinarea unei atitudini de exigenţă faţă de administrarea patrimoniului.

principiul specializării (profilării) controlului financiar presupune o anumită specializare a cadrelor folosite în munca de control pe anumite activităţii, unităţii şi probleme.

PRINCIPII

Instruirea unui sistem de control financiar asupra modului de formare şi utilizare a resurselor financiare ale statului ca şi unele dintre organismele specializate să execute această activitate au fost stabilite chiar prin Constituţia României. În cadrul economiei de piaţă controlul financiar are o sferă de acţiune aproape nelimitată, fiind implicat, în toate activităţile economico-sociale. El se manifestă ca funcţie a managementului, contribuind logic la îmbinarea şi reglarea intereselor individuale şi sociale de ansamblu unitar. Rolul controlului financiar reiese pregnant în evidenţă, în toate fazele proceselor de producţie, începând de la activităţile de proiecte, contractare şi până la finalizarea acestora şi înregistrarea rezultatelor obţinute. Funcţiile specifice ale controlului financiar sunt următoarele : ● funcţia de prevenire şi de perfecţionare constă într-o serie de măsuri luate de organele de control în vederea evitării şi eliminării unor fraude înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea şi anularea cauzelor care le generează sau le favorizează. Controlul financiar are sarcina de a opri actele şi operaţiunile care nu sunt legale, în faza de angajare a societăţii comerciale. ● funcţia de constatare a situaţiei şi de corectare (în cazul în care apar dereglări) presupun, că prin controlul financiar-contabil se urmăreşte modul în care se îndeplinesc deciziile conducerii referitoare la funcţionarea firmei, adică se verifică şi se asigură respectarea şi apărarea intereselor acesteia. Aceste funcţii se realizează prin procedee şi tehnici specifice controlului financiar cu ajutorul cărora se constată nereguli, deficienţe şi abateri şi se valorifică constatările prin corectarea şi aducerea la parametri de normalitate şi legalitate a situaţiilor constatate. ● funcţia de cunoaştere şi de evaluare presupun o analiză riguroasă în vederea sesizării operative a tuturor neregulilor şi a eventualelor tendinţe negative în activitatea agenţilor economici. Funcţia de cunoaştere se completează cu funcţia de evaluare a controlului financiar, care stabileşte, individualizează consecinţele gestionare, patrimoniale, financiare, bugetare, fiscale şi sociale. ● funcţia de recuperare constă în acţiunea de descoperire şi recuperare a pagubei şi luarea de măsuri asupra celor vinovaţi. Măsurile de constrângere se iau fie de organele de control direct, fie, la propunerea acestora, de către organul ierarhic superior sau justiţie. ● funcţia educativă sau stimulativă se aplică tuturor participanţilor la realizarea procesului de management. Prin aceste funcţii specifice, controlul contribuie la menţinerea agenţilor economici-firme în cadrul programat, anticipat, printr-un reglaj optim asupra

11

activităţilor economico-financiare, efectuat prin depistarea abaterilor, a proporţiilor lor şi înlăturarea consecinţelor economico-financiare ale acestora, realizând funcţia de reglare a sistemului, receptând influenţa factorilor interni şi externi şi fiind sensibil la multitudinea lor. Funcţiile specifice ale controlului financiar sunt operative, reale şi practice şi coexistă într-un cadru unitar, intercondiţionându-se şi completându-se reciproc. În acelaşi timp, controlul financiar mai îndeplineşte şi o serie de funcţii particulare, care reies din obiectivele şi natura acestuia, cum ar fi : ● funcţia de măsurare a ecarturilor (abaterilor planificate anticipat) ; ● funcţia de diagnosticare a erorilor financiare pe baza ecarturilor ; ● funcţia de revizuire a obiectivelor sau previziunilor viitoare pe baza diagnosticului financiar constatat ; ● funcţia de a interveni în cadrul competenţelor date pentru redresarea sau soluţionarea problemelor firmei ; ● funcţia de reglementare a activităţii firmei prin asigurarea coerenţei acţiunii de control în raport cu obiectivele firmei ; ● funcţia de pregătire a agentului economic pentru luarea deciziilor, pe baza rezultatelor controlului financiar ; ● funcţia de învăţare şi autoînvăţare a realităţilor pe care controlul le ridică în permanenţă prin acţiunea sa coercitivă asupra pertinenţei cadrului şi normelor legale folosite. În practică, specialişti în domeniu, recomandă să se pună un accent mai însemnat pe funcţia de prevenire cu caracterul ei previzional şi mai puţin pe cele cu caracter coercitiv, deoarece aceasta contribuie la realizarea unor însemnate economii. Pentru realizarea funcţiei de reglare a situaţiei patrimoniale a agenţilor economici-firmele se manifestă prin forme diferite, corelative cu conţinutul acesteia, care reflectă realitatea, atât sub aspectul general şi esenţial, cât şi sub cel concret particular.

control financiar preventivdupă momentul control financiar concomitent efectuării control financiar ulterior

după instituţiile care control financiar al statului îl exercită control financiar exercitat de TIPURI DE agenţii economiciCONTROL FINANCIAR

după volumul control financiar totaldocumentelor control financiar prin sondaj

după durata efectuării control financiar continuu controlului control financiar periodic

Exemplificarea controlului financiar pe fiecare tip :

12

a) După momentul în care se exercită controlul, raportat la momentul desfăşurării activităţii sau efectuării operaţiilor ce se controlează, controlul financiar se manifestă sub trei forme : ●control financiar anticipat sau preventiv contribuie la folosirea cu maximum de eficienţă a mijloacelor materiale şi disponibilităţilor băneşti, la întărirea ordinii şi creşterii răspunderii în angajarea şi efectuarea cheltuielilor, la respectarea strictă a legislaţiei de gestiune, la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă şi a eventualelor deficienţe înainte de a se produce efecte negative. Controlul financiar preventiv acţionează în vederea perfecţionării activităţii tehnic-tehnologice şi economice, ca factor esenţial al creşterii rezultatelor financiare. ●controlul financiar operativ-curent sau concomitent acţionează sistematic, zi de zi, surprinde procese economice şi financiare în curs de desfăşurare şi permite astfel, intervenţia operativă prin asigurarea continuării acestora la parametri eficienţei. ●controlul financiar postoperativ sau ulterior se exercită după desfăşurarea activităţilor sau operaţiunilor economico-financiare şi contabile cu privire la gestiunea patrimoniului şi are ca principale obiective : • existenţa şi utilizarea raţională a patrimoniului ; • aplicarea corectă a legislaţiei cu caracter financiar şi contabil ; • modul de efectuare a cheltuielilor şi realizare a veniturilor ; • analiza situaţiei financiare. b) După modul de corelare cu instrumentele economico-financiare pentru care este organizat şi exercitat, controlul financiar se prezintă sub două forme : ●controlul financiar al statului cuprinde administrarea şi utilizarea mijloacelor financiare publice, precum şi respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfăşurată de agenţii economici în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat. Concret, controlul financiar al statului are următoarele obiective : • administrarea şi utilizarea fondurilor acordate de la bugetul de stat pentru cheltuielile de funcţionare şi întreţinere a organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat ; • utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiţii de interes general ; • folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare cu respectarea reglementărilor financiar-contabile ; • exactitatea şi realitatea înregistrărilor contabile, urmărind stabilirea corectă şi îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat. ●controlul financiar de gestiune, ca formă a controlului propriu este controlul financiar ulterior care urmăreşte respectarea dispoziţiilor legale cu privire la gestionarea şi gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti pe baza

13

documentelor înregistrate în evidenţa tehnico-operativă şi contabilitate. Controlul financiar de gestiune se exercită cel puţin o dată pe an. În funcţie de specificul activităţii, controlul financiar de gestiune are următoarele obiective : • existenţa, integritatea, păstrarea şi baza bunurilor şi valorilor de orice fel şi deţinute cu orice titlu; • utilizarea valorilor materiale şi băneşti, decasările şi casările de bunuri; • efectuarea, în numerar sau prin cont, a încasărilor şi plăţilor, în lei sau valută; • întocmirea şi circulaţia documentelor primare şi de evidenţă tehnico-operativă şi contabilă.

2.3. PROCEDEE ŞI TEHNICI DE CONTROL FINANCIARDintre procedeele de control folosite în practică, se reţin :

● studiul general prealabil face posibilă cunoaşterea elementelor esenţiale şi specifice ale activităţii ce urmează a se controla şi pe baza acestora, orientează acţiunea de organizare şi exercitare în continuare a muncii de control asupra obiectivelor principale: • sarcinile rezultate din normele de vigoare pentru domeniul respectiv de activitate, a căror cunoaştere orientează organele de control asupra aspectelor care trebuie avute în vedere în acţiunea de control ; • orientările, instrucţiunile, competenţele şi răspunderile în structura internă a agentului economic la care se exercită controlul ; • modul de organizare a evidenţei tehnico-operative şi contabile ca sursă de informaţii pentru control ; • situaţia de fapt existentă cu privire la activitatea ce urmează a se controla. ● controlul documentar-contabil este cel mai frecvent folosit în practica economică şi financiară. Controlul documentar-contabil poate fi preventiv (efectuat asupra documentelor puse la dispoziţie) sau ulterior (efectuat cu ajutor documentelor de execuţie, care fac dovada procedurii efective a operaţiunilor economice şi financiare). În practică întâlnim tehnici de control documentar-contabil şi tehnici specifice controlului documentar-contabil: • controlul cronologic se exercită în ordinea întocmirii, înregistrării şi îndosarierii documentelor ; • controlul invers cronologic se exercită de la sfârşitul spre începutul perioadei de control ; • controlul sistematic sau de probleme presupune gruparea documetelor pe probleme (operaţiuni de casă, salarizare, aprovizionare) şi apoi controlul lor în ordine cronologică ; • controlul reciproc constă în cercetarea şi confruntarea la aceeaşi unitate a unor documente şi evidenţe cu conţinut identic însă diferite ca formă pentru aceleaşi operaţii.

14

• controlul încrucişat constă în refacerea şi confruntarea tuturor exemplarelor unui document, existente la unitatea controlată şi la alte unităţi cu care s-au făcut decontări, de la care s-au primit sau cărora li s-au livrat materiale, produse, mărfuri. • controlul combinat sau mixt presupune gruparea actelor pe feluri, probleme sau operaţiuni şi examinarea fiecărui set sau pachet de documente în ordine cronologică ori invers cronologică a întocmirii. • investigaţia de control reprezintă modalitatea prin care organul de control obţine informaţii din partea personalului a cărui activitate se controlează. • analiza şi studiul general se utilizează pentru a obţine argumentele justificative ale controlului. • comparaţia de control constă în examinarea comparativă a diferitelor solduri din evidenţele analitice cu cele din conturile supuse controlului. • calculul de control presupune refacerea muncii îndeplinite de contabili ; • examenul critic implică examinarea actelor, documentelor şi evidenţelor, astfel încât să se acorde atenţie problemelor mai importante. • analiza contabilă determină conturile în care urmează a se înregistra operaţia şi relaţia dintre ele. • balanţele analitice de control presupun controlul concordanţei dintre datele unui cont sintetic şi acelea din conturile sale analitice. • balanţa sintetică de control cu ajutorul căreia se obţine garanţia exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi şi a întocmirii unor bilanţuri reale şi complete. ● controlul faptic este procedeul de stabilire a realităţii, existenţei şi mişcării mijloacelor materiale şi băneşti şi a desfăşurării activităţilor economico-financiare. Acest control se execută la locul de existenţă a mijloacelor materiale şi băneşti şi are ca obiectiv determinarea exactă a cantităţilor şi valorilor existente, a stării în care se găsesc, a respectării legalităţii în utilizarea lor. ● controlul total sau prin sondaj. Controlul total cuprinde toate operaţiunile din cadrul obiectivelor stabilite şi pe întreaga perioadă supusă controlului. Controlul prin sondaj cercetează cele mai reprezentative documente şi operaţii, care permit formularea unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului urmărit. ● analiza economico-financiară este un instrument metodologic sistematic, utilizat de controlul financiar care, pentru cunoaşterea rezultatelor obţinute în îndeplinirea programelor de activitate şi a factorilor care le-au influenţat, pe baza unei documentări multilaterale, descompune activitatea controlată pe elemente constitutive şi studiază raporturile existente între acestea.

2.4. ETAPELE EFECTUĂRII CONTROLULUI FINANCIAR Metodologia de efectuare a controlului financiar, structurată pe etape şi, în cadrul acestora, pe faze, se prezintă astfel: ● programarea activităţii de control financiar:

15

• elaborarea programului de control ; • transmiterea programului de control unităţilor cu atribuţii de control financiar-contabil ; ● pregătirea acţiunilor de control financiar-contabil: • stabilirea temelor controlului ; • analiza generală a temelor controlului ; • însuşirea elementelor teoretice şi a prevederilor legale care reglementează activitatea ce face obiectul acţiunii de control ; • cunoaşterea generală a principalelor elemente de organizare a tipului de subiect care urmează a fi controlate ; • stabilirea principalelor obiective ale controlului ; ● efectuarea controlului financiar contabil: • adaptarea obiectivelor tematice la condiţiile specifice ale activităţii subiectului controlat ; • stabilirea surselor de informare necesare efectuării controlului ; • selectarea şi aplicarea procedeelor şi a tehnicilor necesare realizării controlului ; • determinarea abaterilor şi a deficienţelor ; • stabilirea răspunderilor în sarcina persoanelor vinovate ; ● întocmirea actelor de control financiar-contabil: • înscrierea constatărilor în actele de control ; ● valorificarea constatărilor rezultate din efectuarea controlului financiar-contabil.

16

1)programarea activităţii de control financiar

2)pregătirea acţiunilor de control financiar

3)efectuarea controlului financiar

4)întocmirea actelor de control financiar

ETAPELE CONTROLULUI FINANCIAR

2.5. ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR 2.5.1. ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR AL STATULUI Organizarea controlului financiar al statului a fost stabilită prin prevederi legale distincte atât prin activitatea desfăşurată în cadrul guvernamental cât şi pentru cea desfăşurată în sfera de activitate a legislativului: ● organizarea controlului financiar în sfera de acţiune a executivului cuprinde: • controlul financiar de stat reglementat în ţara noastră prin norme juridice cuprinse în Legea privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii Financiare nr.30/1991. Controlul financiar de stat se organizează şi se exercită de către Ministerul Finanţelor Publice. Ministerul Finanţelor Publice este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care are responsabilitatea elaborării şi implementării politicii în domeniul gestiunii financiare. Ministerul Finanţelor Publice efectuează, în numele statului, controlul administrării şi specializării mijloacelor financiare ale organelor centrale şi locale ale administraţiei publice şi verifică respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfăşurată de regiile autonome, societăţile comerciale şi agenţii economici. Conform Legii numărul 30/1991, controlul financiar al statului se organizează şi exercită de Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală şi presupune următoarele atribuţii: - controlează utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiţii de interes general, subvenţionarea unor activităţi şi produse şi pentru alte destinaţii legale; - verifică folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital străin; - îndeplineşte şi alte atribuţii de control stabilite în sarcina Ministerului Finanţelor Publice. În Legea numărul 30/1991 sunt prevăzute o serie de obligaţii în sarcina conducerilor şi salariaţilor administraţiei şi a agenţilor economici supuşi controlului: - să pună la dispoziţie registrele şi corespondenţa , actele, piesele justificative, situaţia financiară şi alte documente necesare controlului; - să prezinte pentru verificare valorile de orice fel pe care le gestionează sau le au în păstrare şi intră sub incidenţa controlului;

17

5)valorificarea constatărilor rezultate din efectuarea controlului financiar

- să dea informaţii şi explicaţii verbale şi înscris în legătură cu problemele care formează obiectul controlului; - să elibereze documentele solicitate în original sau copii certificate; - să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfăşurări a controlului financiar. Drepturile ANAF privind exercitarea controlului financiar: - să examineze orice înscrisuri, documente, registre sau evidenţe contabile ale contribuabililor care pot fi relevante; - să solicite contribuabililor toate informaţiile, justificările sau explicaţiile referitoare la declaraţiile sau documentele supuse controlului; - să facă constatări faptice cu privire la natura activităţilor producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea obiectivelor sau surselor impozabile; - să ridice extrase sau să facă copii de pe oricare înscris, document sau înregistrare contabilă; - să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, în schimbul unei dovezi scrise şi semnate de organul fiscal, orice document sau orice element material care poate constitui o probă; - să intre, în prezenţa contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia în orice incintă sau locuri în care există bunuri impozabile sau se desfăşoară activităţi producătoare de venituri; - să intre în încăperile care reprezintă domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţământul scris al acestuia. • controlul financiar exercitat de Garda Financiară. Garda Financiară este instituţie publică de control, cu personalitate juridică, care exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală. Personalul Gărzii Financiare execută operaţiuni de control curent (se execută pe baza legitimaţiei de control) şi operaţiuni de control tematic (se execută de comisarii Gărzii Financiare în baza ordinelor date de comisarul general). • controlul efectuat de Autoritatea Naţionala a Vămilor este organizat şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, fiind în subordinea Autorităţii Naţionale de Control. ● organizarea controlului financiar în sfera de acţiune a legislativului cuprinde: • exercitarea controlului financiar-contabil de către Curtea de Conturi. Curtea de Conturi era „organul suprem de control financiar-contabil şi de jurisdicţie în domeniul financiar.”

Curtea de Conturi este un organ al Parlamentului, pentru exercitarea controlului general asupra gestiunii bugetului public naţional din exerciţiul

18

bugetar expirat, deci a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor locale. Curtea de Conturi este compusă din: Secţia de control financiar ulterior, Secţia jurisdicţională, Colegiul jurisdicţional al Curţii, Camerele judeţene de conturi şi a municipiului Bucureşti. 2.5.2 ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR LA AGENŢII ECONOMICI Organizarea, la agenţii economici, a controlului financiar, este o sarcină prevăzută prin lege care stabileşte obligativitatea ca ministerele, organele centrale şi locale de stat să asigure organizarea şi funcţionarea controlului financiar de gestiune privind patrimoniul şi a controlului financiar preventiv asupra veniturilor şi cheltuielilor pentru care sunt ordonatori de credite. ● organizarea controlului financiar preventiv se organizează la ministere, departamente, organe centrale şi locale de stat precum şi la regiile autonome, societăţi comerciale, asociaţii şi persoane juridice care desfăşoară activităţi economico-financiare. La unităţile economice, altele decât cele coordonate de ordonatorii principali de credite, controlul financiar preventiv se organizează de către conducătorul compartimentului financiar contabil care are şi sarcina exercitării acestei activităţi. Documentele supuse verificării sunt însoţite, în mod obligatoriu, de actele justificative ale operaţiunilor înscrise în acestea. ● organizarea controlului financiar de gestiune este activitatea de stabilire a unor adevăruri în legătură cu modul de gestionare, de către o unitate economică, a mijloacelor materiale şi băneşti, prin verificarea respectării normelor legale cu privire la existenţă,integritatea şi păstrarea bunurilor de orice fel. Organizarea de către ministere, departamente, alte organe centrale şi locale de stat a controlului financiar de gestiune, este o obligaţie stabilită prin prevederi legale. Agenţii economici cum sunt regiile autonome, societăţile comerciale, asociaţiile de tot felul şi alte persoane juridice care desfăşoară activităţi economico-sociale, îşi organizează controlul financiar de gestiune pe baza prevederilor legale în vigoare precum şi a celor din statutele proprii de funcţionare. Controlul financiar de gestiune se realizează de către personalul specializat, cu studii superioare sau medii, având funcţia de inspectori financiari şi având sarcini exclusive de control.

19

CAPITOLUL IIISTUDIU DE CAZ PRIVIND ORGANIZAREA

ŞI EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIARLA S.C. RODNA DONTEL S.R.L.

În studiul de caz prezentat, controlul financiar exercitat la societatea comercială prezentată este efectuat de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Organizarea şi exercitarea controlului financiar are la bază parcurgerea mai multor etape, fiecare având un rol important în descoperirea neregulilor şi a faptelor ilegale. Etapele de parcurgere a controlului:

3.1. PROGRAMAREA ACTIVITĂŢII DE CONTROL FINANCIAR În acest prim pas privind activitatea de control financiar, se stabilesc obiectivele, subiecţii şi termenele de realizare, cât şi transmiterea către unităţile vizate a documentului în care este specificat faptul că urmează a fi controlate. Aşadar, se alege comisia ce urmează a controla societatea, aceasta fiind compusă din Muşat Andrei şi Avram Alin, cu funcţia de inspectori fiscali ai D.G.F.P. Bistriţa, având legitimaţia nr. 287, respectiv nr.304 şi ordinul de serviciu nr. 4824/15.04.2012.

Informaţii privind D.G.F.P. Bistriţa:- sediul în judeţul Bistriţa-Năsăud, str. 1 Decembrie, numărul 6-8;- telefon: (+4) 0263/210.661

(+4) 0263/212.623- website: www.anaf.mfinante.ro/bistrita

Programarea activităţii de control exercitat de ANAF, presupune următoarele subetape: 3.1.1 ELABORAREA PROCESULUI DE CONTROL de către ANAF cuprinde toate activităţile de control, defalcate pe forme, termene şi persoane. Acest proces poate fi modificat doar în cazul schimbării obiectului de activitate al unităţilor verificate. Elaborarea acestui program anual (deoarece se poate exercita o singură dată într-un an calendaristic) de control financiar se aprobă de biroul executiv şi cuprinde acţiunile ce vor fi realizate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

20

Programul de control este un instrument de lucru principal pe baza căruia structurile cu atribuţii de control financiar îşi desfăşoară întreaga activitate, pe o perioadă determinată de timp. În această subetapă, comisia ANAF elaborează programul de exercitare al controlului în care este vizat termenul de începere şi sfârşire a desfăşurării controlului financiar, acesta efectuându-se într-o zi din perioada 20.04.2012 şi 23.04.2012. În acest program sunt specificate rolul controlului şi pe ce se bazează acesta. Rolul controlului este de a verifica veniturile, cheltuielile şi rezultatul societăţii în primul trimestru, adică verifică toate operaţiunile efectuate de societate între perioada de 15 ianuarie 2012 şi 15 martie 2012 din care reiese situaţia veniturilor, cheltuielilor şi rezultatului din această perioadă. În programul de control sunt specificate motivul controlului şi ce documente sunt supuse controlului. În timpul unui control exercitat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se pot verifica: - impozitul pe profit, verificarea se efectuează în baza facturilor fiscale, documente de încasări şi plăţi, balanţe de verificare, declaraţii trimestriale şi anuale privind impozitul pe profit; - taxa pe valoarea adăugată, verificarea se efectuează în baza facturilor fiscale, documente de încasări şi plăţi, jurnale T.V.A. de vânzări şi cumpărări, decontări de T.V.A. lunare, balanţe de verificare; - impozitul pe veniturile din salarii, se verifică modul de constituire şi declarare a impozitului aferent veniturilor din salarii, note contabile, balanţe de verificare, declaraţii lunare; - Fondul Naţional Unic de Sănătate, se verifică modul de constituire şi declarare a CASS angajator şi angajat în baza statelor de salarii, notelor contabile, balanţe de verificare, declaraţii lunare; - Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de la persoane juridice şi fizice, se verifică statele de salarii, notele contabile, balanţe de verificare, declaraţii lunare; - Contribuţia asigurărilor sociale de stat, se verifică modul de constituire şi declarare a CAS angajator şi angajat în baza statelor de salarii, notelor contabile, balanţe de verificare, declaraţii lunare; - Asigurările pentru accidente de muncă şi boli profesionale, se verifică modulde constituire şi declarare a asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale din salarii şi asimilate, salariilor în baza statelor de salarii, notelor contabile, balanţe de verificare, declaraţii lunare; - contribuţia asigurări de şomaj, se verifică modul de constituire şi declarare a asigurărilor de şomaj din salarii şi asimilate, salariilor în baza statelor de salarii, notelor contabile, balanţe de verificare, declaraţii lunare;

21

- contribuţia pentru fondul de garantare pentru plata creanţelor sociale: se verifică modul de constituire şi declarare a fondului de garantare, notelor contabile, balanţe de verificare, declaraţii lunare. Controlul exercitat la societatea prezentă este unul documentar-contabil, un control invers cronologic, iar dintre toate posibilităţile de control, organele de inspecţie fiscală se hotărăsc să verifice valoarea impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adăugată şi a impozitului pe veniturile de natura salariilor. Cu privire la impozitul pe profit, societatea are obligaţia să prezinte următoarele documente: facturi fiscale, documente de încasări şi plăţi, balanţe de verificare, declaraţii trimestriale şi anuale privind impozitul pe profit. Cu privire la taxa pe valoarea adăugată, societatea are obligaţia să prezinte, la cererea inspectorilor fiscali, următoarele documente: facturilor fiscale, documente de încasări şi plăţi, jurnale T.V.A. de vânzări şi cumpărări, decontări de T.V.A. lunare, balanţe de verificare. Cu privire la impozitul pe veniturile din salarii, societatea se obligă să prezinte organelor de control spre verificare modul de constituire şi declarare a impozitului aferent veniturilor din salarii, note contabile, balanţe de verificare, declaraţii lunare Toate aceste documente, dar şi rolul controlului sunt menţionate în Avizul de Inspecţie Fiscală, care este trimis către societate imediat ce este aprobat de Biroul Executiv Giurgiu. 3.1.2 TRANSMITEREA PROCESULUI DE CONTROL UNITĂŢII VIZATE. În această etapă, se transmite un document unităţii vizate (Aviz de Inspecţie Fiscală - ANEXA 1) în care sunt prezentate atât persoanele ce urmează a se prezentă pentru exercitarea controlului financiar, cât şi termenul de efectuare a controlului. În acest document sunt prezentate drepturile şi obligaţiile unităţii ce urmează a fi controlate, dar şi obiectele vizate de ANAF. Documentul este trimis în data de 15.04.2012, cu cinci zile înainte de exercitarea controlului. În data înscrisă pe Avizul de Inspecţie Fiscală, documentul ajunge la societate. Directorul general al societăţii, i-a legătura cu contabilul acestei societăţi, pentru a aranja dosarul cu documentele cerute de organele de control pentru exercitarea inspecţiei fiscale. Aranjând documentele şi ştiind că are unele nereguli, domnul director general, hotărăşte în primă instanţă să nu prezinte toate documentele, ci doar cele care erau în regulă, gândindu-se că nu v-a dori să le verifice chiar pe toate, mai ales să le recalculeze. În momentul în care Avizul de Inspecţie Fiscală este trimis către societate, acesta poate fi amânat pentru maxim două săptămâni. Dacă domnul director general, a văzut că nu avea toate actele în regulă putea să amâne acest control şi să încerce întocmirea acestora corect, cu toate operaţiunile efectuate de acesta în

22

perioada ce urmează a fi controlată, decât să refuze prezentarea tuturor documentelor cerute. În documentul primit care anunţă prezentarea organelor de control, are înscrise drepturile unităţii ce urmează a fi controlate, şi anume: 1. dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de inspecţie fiscale ; 2. dreptul de a solicita modificarea datei de începere a inspecţiei fiscale; 3. dreptul de a solicita legitimarea organelor de inspecţie fiscală; 4. dreptul ca activitatea unităţii să fie cât mai puţin afectată pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale; 5. dreptul de a fi informat; 6. dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informaţii; 7. dreptul de a refuza furnizarea de informaţii; 8. dreptul de a beneficia de asistenţa de specialitate; 9. dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal; 10.dreptul de a primi dovadă scrisă în cazul reţinerii unor documente de către organele de inspecţie fiscală; 11. dreptul de a cunoaşte rezultatele inspecţiei fiscale; 12. dreptul de a contesta decizia de impunere emisă în urma inspecţiei fiscale. Printre obligaţiile unităţii controlate înscrise în Avizul de Inspecţie Fiscală, se numără: 1. obligaţia de a permite accesul organului de inspecţie fiscală în incintele societăţii; 2. obligaţia de a asigura un spaţiu adecvat şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei fiscale; 3. obligaţia de a pune la dispoziţie organului de inspecţie fiscală toate documentele care stau la baza calculării impozitelor datorate; 4. obligaţia de a conduce, a păstra şi a arhiva evidenţele contabile şi fiscale într-un mod adecvat şi de a le păstra la domiciliul fiscal sau la sediile societăţii secundare, după caz; 5. obligaţia de a furniza organului de inspecţie fiscală informaţiile solicitate; 6. obligaţia de a se prezenta la sediul organului fiscal; 7. obligaţia de a îndeplini măsurile dispuse de organul de inspecţie fiscală; 8. obligaţia de a plăti diferenţele de impozite, taxe, contribuţii sociale, stabilite cu ocazia inspecţiei fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestora.

3.2. ETAPA PREGĂTIRII ACTIVITĂŢII DE CONTROL În această etapă se realizează pregătirea activităţii de control financiar, fiind considerată drept etapa premergătoare activităţii propriu-zise de verificare. Tot în această etapă se stabilesc principalele elemente ale structurii organizatorice aparţinând tipului de subiect ce urmează a fi controlat, dacă acţiunea vizează efectuarea la nivel regional sau naţional, dacă acţiunea vizează un singur agent economic.

23

Această etapă are drept scop stabilirea principalelor obiective ale controlului, se decid formele de control ce urmează a fi utilizate, dar şi principalele surse de informaţii necesare desfăşurării activităţii de verificare. Etapa pregătirii activităţii de control presupune următoarele subetape: 3.2.1 STABILIREA DE CĂTRE ANAF A TEMELOR CONTROLULUI Temele de control sunt stabilite în funcţie de necesităţi şi pot avea caracter permanent sau ocazional. Denumirea sau titlul temei de control face referire la elementele ce vor fi controlate. Privind activitatea societăţii vizate, ANAF hotărăşte controlarea documentelor în care sunt prezentate situaţia veniturilor, cheltuielilor şi a rezultatului, mai exact contul de profit şi pierdere. Documentele în care sunt evidenţiate aceste situaţii sunt: registrul jurnal, jurnal de vânzări, jurnal de cumpărări, balanţa de verificare, contul de profit şi pierdere. În Avizul de Inspecţie Fiscală sunt prezentate documentele ce urmează a fi controlate. 3.2.2 ANALIZA GENERALĂ A TEMELOR CONTROLULUI Această subetapă presupune efectuarea unor importante acţiuni de care depinde realizarea reuşită a activităţii de control, şi anume: • însuşirea elementelor teoretice şi a prevederilor legale care reglementează activitatea ce face obiectul activităţii de control, presupune realizarea elementelor teoretice referitoare la tema dată, atât cele stabilite prin legi, cât şi cele înscrise în studii, publicaţii. • cunoaşterea generală a principalelor elemente de organizare a unităţii sau a tipului de unitate ce urmează a fi controlată. În această etapă se urmăreşte modul de realizare a măsurilor stabilite prin eventualele acte de control anterioare, constatările controlorilor desemnaţi să efectueze verificarea controlului, măsurile stabilite pe baza propriilor dări de seamă. Mai exact, în această etapă se pune la dispoziţia controlorului un material cât mai complet privind unitatea controlată, cât şi cadrul legal la care această activitate urmează să se desfăşoare. Mai exact, societatea are obligaţia de a prezenta organelor de inspecţie fiscală toate documentele cu privire la rolul controlului, în cazul de faţă, documentaţia din care reiese situaţia veniturile, cheltuielilor şi rezultatului din verificarea impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adăugată şi a impozitului pe veniturile de natura salariilor. Aşadar, societatea pune la dispoziţia controlorilor, Muşat Andrei şi Avram Alin, dosarul cu documentele cerute, însă selectate de societate (acest lucru este o abatere de la lege pe care directorul societăţii o cunoaşte şi este scrisă şi în Avizul de Inspecţie Fiscală).

3.2.3   STABILIREA OBIECTIVELOR CE URMEAZĂ A FI CONTROLATE Obiectivele privind desfăşurarea activităţii de control financiar se stabilesc pornind de la necesităţile de informare la diferite niveluri de conducere şi de la

24

sarcinile rezultate din prevederile legale care reglementează activitatea ce face obiectul controlului. Tot în această subetapă se înscriu informaţii ce se adresează controlorului în legătură cu legislaţia suplimentară de controlat, unele precizări privind termenele şi modul de întocmire a actelor de control, precum şi numărul şi destinaţia acestora. Scopul desfăşurării activităţii de control este stabilit tot în această fază şi este reprezentat de verificarea situaţiei financiare privind veniturile, cheltuielile şi rezultatul societăţii. Tot în această parte a controlului, după ce a fost aprobată operaţiunea de control, tematica de control devine obiectul principal de lucru pe baza căruia se desfăşoară întreaga activitate de control financiar contabil. Având în vedere faptul că operaţiunea de control financiar nu a fost amânată de către directorul societăţii, între 20 şi 23 aprilie 2012, organele de inspecţie fiscală numite de D.G.F.P. Bistriţa Năsăud se pot prezenta la societatea supusă controlului, S.C. „RODNA DONTEL” S.R.L.

3.3. ETAPA EFECTUĂRII CONTROLULUI Etapa aceasta presupune realizarea mai multor faze în care se stabilesc sursele de informare necesare aplicării procedeelor şi tehnicilor specifice în funcţie de tema şi obiectivele propuse. Pe baza surselor şi a verificărilor efectuate, vor fi determinate eventualele abateri şi deficienţe în activitatea unităţii verificate, care urmează a fi remediate în vederea intrării acesteia în legalitate. În această etapă sunt prezentate următoarele faze:

3.3.1 STABILIREA SURSELOR NECESARE EFECTUĂRII CONTROLULUI În această fază sunt prezentate documentele şi evidenţele tehnico-operative privind desfăşurarea activităţii de control financiar. La societatea prezentă s-au verificat următoarele documente: •facturi fiscale; •registrul jurnal; •jurnal de vânzări; •jurnal de cumpărări; •declaraţii de impozit; •decont de TVA; •balanţa de verificare; •contul de profit şi pierdere. În prima subetapă, inspectorii fiscali hotărăsc să verifice cu atenţie înregistrările din registrul jurnal, dacă toate facturile fiscale au fost înregistrate, dacă sumele trecute în registrele jurnale corespund cu cele din facturile privind cumpărarea şi vânzarea de marfă, putând apoi calcula şi verifica impozitul pe

25

profit, taxa pe valoarea adăugată şi impozitul pe veniturile de natura salariilor, operaţii ce fac şi scopul acestui control financiar-contabil. Iniţial, la cererea inspectorilor fiscali, contribuabilul controlat nu a vrut să prezinte toate documentele cerute de aceştia, exact cum a avut în plan. Însă, în momentul în care i s-au prezentat condiţiile şi care sunt considerate contravenţii în lege, tot nu a vrut, susţinea continuu că nu există decât aceste documente. Inspectorul fiscal, Avram Alin, a început să îi scrie proces verbal, în care amenda era în valoare de 7.000lei. Auzind şi observând acest lucru, contribuabilul se supune controlorilor şi arată toate documentele cerute. Însă, dacă tot a fost scris procesul verbal, amenda v-a fi de 1.000lei. În urma verificării şi confruntării înregistrărilor, organele de control au găsit următoarele nereguli: - în registrul jurnal nu s-a înregistrat factura fiscală din data de 14.02.2012, în care sunt cuprinse cumpărări de mărfuri în valoare de 2.309lei, ceea ce duce la micşorarea impozitului şi la o valoare a TVA mai mică. De aici rezultă şi eroarea de calcul a taxei pe valoarea adăugată în momentul în care a fost recalculată de inspectorii fiscali numiţi să efectueze controlul, rezultând un TVA de recuperat în loc de TVA de plată (detalii la calculul TVA); - în jurnalul de cumpărări nu s-a găsit înregistrată aceeaşi factură din data de 14.02.2012 în valoare de 2.309lei, acest lucru constituie şi el o abatere de la Legea 92/2003. - în registrul jurnal se observă înregistrarea unei facturi fiscale cu o sumă mai mică, în loc de 34.000lei, a fost trecută suma de 3.400lei, o diferenţă destul de mare, ceea ce înseamnă o plată mai mică către stat. O altă eroare semnalată de către inspectorii fiscali privind valoarea taxei pe valoarea adăugată, dar şi a impozitul pe profit, societatea calculând astfel un impozit mai mic decât cel real; În urma verificării contului de profit şi pierdere s-a observat că variaţia stocului este pe minus, ceea ce înseamnă că fie s-a vândut marfă fără factură (la negru), fie s-a cumpărat prea multă marfă şi nu a fost vândută. Însă, verificând situaţia societăţii, s-a observat că această valoare provine din vânzarea fără factură a mărfurilor din atelierul de prelucrare masă lemnoasă, ceea ce face obiectul unei fapte ilicite. Observând acestea, persoanele trimise în inspecţie înţeleg motivul pentru care contribuabilul nu dorea să prezinte documentele în totalitate şi se decid să recalculeze valoarea impozitul pe profit, a taxei pe valoarea adăugată şi a impozitului pe veniturile de natura salariilor. Pentru verificarea impozitului pe profit, organele de control cer societăţii declaraţia pe impozit aferenta primului trimestru. Suma calculată de contabilul societăţii şi care trebuie plătită, era în valoare de 15.354lei. Inspectorii fiscali, analizând documentele aferente trimestrului I din care reiese valoarea impozitului pe profit, dar luând în calcul şi erorile mai sus menţionate, aceştia se hotărăsc să calculeze din nou, pentru a verifica

26

corectitudinea calculelor. Pentru calcularea impozitului, persoanele împuternicite pentru efectuarea controlului, au obţinut următoarele date:- venituri din vânzarea mărfurilor:

100.000lei;- prestarea serviciilor:

95.000lei;- venituri din dividende primite de la o persoana juridică română:

3.000lei;- cheltuieli cu mărfurile:

80.000lei;- cheltuieli cu majorările de întârziere datorate către bugetul de stat:

150lei;- impozitul pe profit înregistrat şi datorat de societate pe trimestrul IV, anul

trecut: 2.000lei;- cheltuieli cu penalităţile datorate pentru contractele comerciale:

350lei;- cheltuieli cu protocolul:

15.000lei. Pentru datele obţinute şi controlate, inspectorii fiscali întocmesc următorul document : Decizie privind nemodificarea bazei de impunere (ANEXA 2). Acest document cuprinde 3 părţi:1. date de identificare ale persoanei juridice în care sunt trecute :

- denumirea societăţii;- codul unic de înregistrare (C.U.I.);- domiciliu.

2. date privind obligaţiile fiscale supuse inspecţiei fiscale şi cuprinde:- obligaţiile fiscale verificate;- motivul inspecţiei fiscale;- temeiul de drept.

3. dispoziţii finale, adică: soluţia la care s-a ajuns, dacă se depun sau nu contestaţii de către cel controlat în urma rezultatului obţinut, dacă se confiscă sau nu bunuri ori documente. Impozitul pe profit este un impozit direct, reglementat juridic prin Legea numărul 571/2003. Baza de impozitare o reprezintă profitul impozabil cumulat de la începutul anului până în luna curentă, la care se adaugă cota generată de acest impozit, care este de 16%.

Având aceste date, inspectorii fiscali calculează impozitul pe profit, pentru a putea vedea dacă societatea este corectă faţă de stat:

IMPOZITUL Profit 16% PE PROFIT Impozabil

PROFITUL Venituri Cheltuieli Venituri Cheltuieli

27

112.300lei x 16% = 17.968lei.

=

=

=

IMPOZABIL Totale Totale Neimpozabile Nedeductibile

VENITURI TOTALE

CHELTUIELI TOTALE

VENITURI NEIMPOZABILE

CHELTUIELI NEDEDUCTIBILE

CHELTUIELI DE PROTOCOL DEDUCTIBILE

CHELTUIELI DE PROTOCOLNEDEDUCTIBILE

28

= venituri din vânzarea mărfurilor + prestări servicii +

venituri din dividende primite de la o persoana juridică

română

= 100.000lei + 95.000lei + 3.000lei = 198.000lei

cheltuieli cu mărfurile + cheltuieli cu majorările de întârziere datorate către bugetul de stat + impozitul pe profit înregistrat şi datorat de societate pe trimestrul IV, anul trecut + cheltuieli cu penalităţile datorate pentru contractele comerciale + cheltuieli cu protocolul80.000lei + 150lei + 2.000lei + 350lei + 15.000lei 97.500lei

venituri din dividende primite de la o persoană juridică română3.000lei

2% x [venituri totale – (cheltuieli totale- cheltuieli cu impozitul pe profit – cheltuieli de protocol)]

cheltuieli cu majorările datorate bugetului de stat + cheltuieli cu impozitul pe profit + cheltuieli cu protocolul care depăşesc limita de deductibilitate

2% x [ 198.000lei - ( 97.500lei - 2.000lei – 15.000lei )]

2% x 117.500lei 2.350lei

15.000 lei – 2.350lei 12.650lei

Cheltuieli de Cheltuieli deprotocol totale protocol deductibile

= 150lei + 2.000lei + 12.650lei = 14.800lei.

= 198.000lei – 97.500lei – 3.000lei + 14.800lei = 112.300lei.

=

=

=

=

=

=

=

=

=

=

=

=

=

Din formulele şi calculele efectuate de inspectorii fiscali, se observă că datele nu coincid. Aşadar, impozitul calculat de societate este în valoare de 15.354lei, iar suma calculată de controlori este de 17.968lei, diferenţa între aceste sume fiind de 2.614lei, o sumă cât de cât importantă statului, pentru că, dacă fiecare societate ar evita să plătească această sumă, nu ar fi deloc bine, mai ales că în luna martie, cei care fac parte din organele de control ANAF, au dat amenzi în valoare de 7,66 milioane lei societăţilor pentru încălcarea legii. Persoana juridică a plătit impozitul pe profit calculat de contabilul acesteia,adică suma de 15.354lei, însă suma reala era de 17.968lei, adică societatea mai are de plătit diferenţa dintre cele două sume. Dar, inspectori fiscali cer chitanţa care atestă faptul că impozitul a fost plătit cu suma de 15.354lei, şi analizând chitanţa, aceasta nu avea trecut codul fiscal de înregistrare al societăţii. Ştim, că pe factura sau chitanţa aferentă plăţii impozitului pe profit trebuie trecut codul fiscal de înregistrare al societăţii, însă această chitanţă nu-l avea trecut, ceea ce îi neagă valabilitatea. Ştiind că primul trimestru este cuprins între 15 ianuarie 2012 şi 15 martie 2012, societatea are obligaţia să plătească impozitul calculat de organele de control, acest fiind cel corect, până la data de 25 aprilie 2012. Controlul efectuându-se în data de 20.04.2012, societatea mai are termen de plată încă cinci zile, altfel, pentru fiecare zi întârziată, acesta v-a primi o majorare de 0,1% la suma de 17.968lei, nu la diferenţa dintre suma calculată de inspectorii fiscali - 17.968lei şi cea calculată de contabilul societăţii - 15.354lei, deoarece chitanţa nu este valabilă. Diferenţa de calcul dintre contabilul societăţii şi personalul numit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să efectueze controlul provine din înregistrarea greşită a intrărilor şi ieşirilor de mărfuri în documentele contabile aferente fiecărui tip de operaţiune. Observând această eroare, care are ca efect abaterea de la O.G. 92/2003, hotărăsc a recalcula şi taxa pe valoarea adăugată, cu gândul ca poate nu s-a calculat corect nici aici, adică sigur nu s-a calculat din moment ce au fost trecute sume greşite în registrul jurnal. TVA este un impozit indirect aplicat asupra operaţiilor de livrări de bunuri mobile, prestaţii de servicii, transferul de proprietate pentru bunurile imobile. Baza de impozitare o reprezintă costul de achiziţie pentru bunuri şi servicii cumpărate sau preţul de vânzare pentru bunuri şi servicii vândute, valoarea în vamă + taxe vamale + accize + alte taxe, la care se aplică cota legală de 24% sau 9%. Nu fac parte din baza de impozitare: remizele şi alte reduceri acordate de furnizori, penalităţi pentru neîndepliniri de obligaţii contractuale, ambalajele care se restituie.

29

În Codul Fiscal publicat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pe anul 2013, sunt considerate operaţiuni impozabile următoarele: • livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor; • o achiziţie intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce acţionează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă, care nu beneficiază de derogare, care urmează unei livrări intracomunitare efectuate în afara României de către o persoană impozabilă ce acţionează ca atare şi care nu este considerată întreprindere mică în statul său membru; • o achiziţie intracomunitară de mijloace de transport noi, efectuată de orice persoană juridică sau fizică; • o achiziţie intracomunitară de produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă, care acţionează ca atare, sau de o persoană juridică neimpozabilă. Printre cele enumerate mai sus, societatea noastră aplică TVA şi desfăşoară operaţii cu privire la livrarea bunurilor și prestarea serviciilor. Tot în Codul Fiscal stabilit de ANAF sunt precizate operaţiunile scutite de această taxă, iar printre ele se numără: • importul şi achiziţia intracomunitară de bunuri a căror livrare în România este în orice situaţie scutită de taxă în interiorul ţării; • importul, în regim diplomatic sau consular, al bunurilor scutite de taxe vamale; • reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Comunităţii, pentru a fi supuse unor reparaţii, transformări, adaptări, asamblări sau altor lucrări asupra bunurilor mobile corporale, cu condiţia ca această scutire să fie limitată la valoarea bunurilor în momentul exportului acestora în afara Comunităţii; • livrările de bunuri care au fost afectate unei activităţi scutite, dacă taxa aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum şi livrările de bunuri a căror achiziţie a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere; • livrarea la valoarea nominală de timbre poştale utilizabile pentru serviciile poştale, de timbre fiscale şi alte timbre similare. Acestea sunt doar câteva din operaţiunile scutite de taxa pe valoarea adăugată, însă societatea controlată nu desfăşoară astfel de activităţi, aşadar, toate livrările de bunuri și prestările de servicii sunt supuse cotei de 24% sau 9%. Pentru recalcularea acestui impozit, inspectorii analizează documentele din care reiese valoarea TVA (jurnal de vânzări; jurnal de cumpărări) pe primul trimestru şi obţin următoarele date:- valoarea TVA din vânzări: 19.000lei;- valoarea TVA din cumpărări: 15.200lei. TVA din vânzări se înregistrează în contabilitate, în contul 4427 „TVA colectată” şi este aplicată la facturile fiscale pentru vânzări. Analizând valoarea calculată de organele ce efectuează acest control, observă că această valoarea nu corespunde cu valoarea calculată de contabilul numit de directorul societăţii,

30

diferenţa dintre cele doua rezultate fiind de 1.000lei, adică valoarea calculată de contabil este de 18.000lei. TVA din cumpărări se înregistrează în contabilitate, în contul 4426 „TVA deductibilă” şi este aplicată facturilor fiscale ce însoţesc cumpărările de mărfuri. Analizând valoarea calculată de persoanele trimise să efectueze controlul financiar-contabil, se observă şi aici o eroare: valoarea calculată de inspectorii fiscali nu corespunde cu valoarea calculată de contabilul societăţii, adică este mai mare decât aceasta cu 4.100lei, deci valoarea calculată de contabil pentru această TVA este de 19.300lei. Ştim că regularizarea taxei pe valoarea adăugată are două criterii: - TVA deductibilă < TVA colectată => TVA de plată - TVA deductibilă > TVA colectată => TVA de recuperat În concluzie, sumele obţinute de contabilul societăţii sunt: - 18.000lei TVA colectată; - 19.300lei TVA deductibilă.

Comparându-le, obţinem:TVA deductibilă > TVA colectată => TVA de recuperat 19.300lei > 18.000lei => 1.300lei

În concluzie, sumele obţinute de inspectorii fiscali sunt cele corecte şi au următoarea valoare: - 19.000lei TVA colectată; - 15.200lei TVA deductibilă.

Comparându-le, obţinem:TVA deductibilă < TVA colectată => TVA de plată 15.200lei < 19.000 => 3.900lei

Analizând rezultatele, se observă că societăţii i-a dat ca rezultat între valorile cele două de TVA, ca fiind una de recuperat, însă rezultatul real era altul, adică un impozit indirect de plată către bugetul statului, stabilit în urma operaţiunii de regularizare a taxei pe valoarea adăugată. Această eroare constatată de comisia de control a Agenţiei Naţionale de Administraţie Fiscală, este rezultată din înregistrările eronate cu sau fără voie de contabilul societăţii a cumpărărilor şi vânzărilor de mărfuri din care a fost calculată greşit taxa pe valoarea adăugată. În urma rezultatelor obţinute după ce au fost verificate valorile de TVA, organele de inspecţie fiscală trec la verificarea impozitului pe venit de natura salariilor. Impozitul pe veniturile din salarii reprezintă o prelevare obligatorie către stat a unei părţi din veniturile realizate de persoanele fizice din diferite surse. Plătitori ai acestui impozit sunt angajatorii, iar suportatorii acestui impozit sunt persoanele fizice, române sau străine, cu sau fără domiciliu în România, care realizează venituri de natură salarială. Aşadar, beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.

31

În Codul Fiscal stabilit de ANAF pe anul 2013, impozitul lunar provenit din salarii se determină astfel: a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele:

- deducerea personală acordată pentru luna respectivă;- cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;- contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelulanului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro;

b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora. Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri. Plătitorii de venituri, cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, sunt obligaţi să calculeze, să reţină, să vireze şi să declare impozitul reţinut la sursă, până la termenul de virare a acestuia inclusiv. Plătitorii de venituri, cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, au obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, la organul fiscal competent, până la data de 30 iunie a anului fiscal curent pentru anul expirat. Sunt şi excepţii de la termenul stabilit de lege, însă au obligaţia depunerii declaraţiei, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul expirat, următorii:

a) plătitorii de venituri din activităţile independente;b) plătitorii de venituri din salarii, în legătură cu veniturile din salarii plătite contribuabililor;c) plătitorii de venituri din transferul titlurilor de valoare şi din operaţiuni

de vânzare - cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi din orice alte operaţiuni de acest gen, pentru care impozitul pe venit se reţine la sursă. Contabilitatea impozitului pe veniturile din salarii se ţine cu ajutorul contului 444 „Impozitul pe veniturile de natura salariilor”, cont de pasiv, care ce creditează cu impozitul datorat şi se debitează cu impozitul virat. Acest cont ţine evidenţa decontărilor cu bugetul statului sau cu bugetele locale.

Pentru verificarea acestui impozit, organele de inspecţie fiscală verifică declararea impozitului aferent veniturilor din salarii, note contabile, balanţe de verificare, declaraţii lunare, după care confruntă rezultatele obţinute de aceştia cu cele obţinute de contabilul societăţii.

Mod de calcul a bazei de impozitare:

32

SALARIU VENIT CAS CFS CASS DEDUCEREA LUNARĂ IMPOZABIL BRUT 10,5% 0,5% 5,5% Comparând sumele calculate de aceştia şi sumele calculate de contabilul societăţii, se observă că suma declarată coincide cu cea constatată de controlori, valoarea acestui impozit fiind de 7.493lei. Văzând că societatea prezintă destule nereguli şi erori de calcul din verificarea şi recalcularea sursele de provenienţă a veniturilor şi cheltuielilor societăţii, organele de control completează documentele din care rezultă că la societatea respectivă a fost efectuat controlul financiar-contabil şi s-au găsit unele nereguli. În urma constatărilor obţinute după recalcularea taxei pe valoarea adăugată, inspectorii fiscali întocmesc documentele aferente acestor concluzii şi anume, Decizie de Impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală (ANEXA 3) şi Decizie de instituire a măsurilor asiguratorii (ANEXA 4). Decizia de Impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală cuprinde:1. date de identificare a persoanei juridice cu următoarele informaţii:

- denumirea;- codul unic de înregistrare;- domiciliul fiscal;

2. date privind creanţa fiscală;3. data comunicării cu următoarele informaţii:

- data semnării de primire;- data înscrisă de poştă la remiterea „confirmării de primire”;- data de expirare;

4. termenul de plată;5. dispoziţii finale. Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii cuprinde: 1. motivarea dispunerii acestor măsuri; 2. informaţii necesare pentru îndeplinirea acestor măsuri; 3. recomandări privind modul de îndeplinire al măsurilor asiguratorii. 3.3.2 SELECTAREA ŞI APLICAREA TEHNICILOR NECESARE PENTRU REALIZAREA CONTROLULUI Procesul de efectuare a controlului financiar de ANAF face obiectul controlului documentar-contabil, folosind ca tehnică controlul invers cronologic, care presupune verificarea celor mai recente documente şi se continuă de la prezent spre trecut, documente specifice din care să reiasă valoarea corectă a impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adăugată şi a impozitului pe venit de natura salariilor.

33

=- -

- -

Inspectorii fiscali au folosit prezenta modalitate de control financiar, deoarece aceasta se foloseşte în momentul în care se constată abateri sau erori de calcul şi este nevoie să se stabilească momentul când aceste erori s-au săvârşit. Având în vedere faptul că la societatea noastră, supusă controlului, inspectorii fiscali au sesizat anumite omisiuni şi erori de calcul, trebuiau să identifice sursă de provenienţă a acestor erori şi să verifice document cu document întocmit anterior. Ordinea întocmirii, înregistrării şi îndosarierii documentelor controlate în care sunt evidenţiate veniturile, cheltuielile şi rezultatul societăţii este următoarea: 1. registrul jurnal cu înregistrarea tuturor documentelor contabile, în ordine cronologică; 2. jurnal de vânzări şi jurnal de cumpărări în care sunt înregistrate operaţiunile de vânzări şi cumpărări în ordine cronologică; 3. balanţa de verificare, ce presupune înregistrarea conturilor folosite în luna respectivă, în ordine crescătoare; 4. contul de profit şi pierdere. Organele fiscale au verificat toate documentele cerute şi puse la dispoziţie de persoana juridică controlată de la cel mai nou întocmit până s-a depistat sursa de eroare. Sursele ce determină erorile întâlnite de organele de control, Muşat Andrei şi Avram Alin, sunt provenite din următoarele înregistrări: - înregistrări eronate în registrul jurnal privind sumele trecute greşit, evitarea înregistrării anumitor facturi; - ieşirea şi intrarea de mărfuri în unitatea controlată fără factură. În urma acestor constatări, persoanele numite de şeful departamentului privind exercitarea controlului financiar-contabil la societatea comercială RODNA DONTEL S.R.L. (societate cu răspundere limitată) de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, nu consideră necesar faptul de a confrunta documentele găsite şi prezentate de unitatea controlată, deoarece sursa şi evidenţa erorilor este bine stabilită din actele societăţii. 3.3.3 DETERMINAREA ABATERILOR ŞI A DEFICIENŢELOR În această subetapă, sunt stabilite abaterile de la lege săvârşite de societate, dar şi deficienţele în efectuarea activităţii economico-financiare, erorile întâlnite de controlori de-a lungul perioadei de control financiar-contabil. În principiu, cei ce controlează sunt obligaţi să dovedească vinovăţia societăţii, nu cei supuşi controlului să dovedească nevinovăţia lor. Conform Ordonanţei Guvernului numărul 92 din 2003, societatea încalcă unele reguli. În legea mai sus numită, sunt considerate contravenţii următoarele abateri: a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor de înregistrare fiscală sau de menţiuni; b) neîndeplinirea la termen a obligaţiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor şi veniturilor

34

impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume; c) în vederea stabilirii stării de fapte fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. Organul fiscal are dreptul de a solicita şi altor persoane înscrisuri, dacă starea de fapt fiscală nu a fost clarificată pe bază înscrisurilor puse la dispoziţie de către contribuabili; d) organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte; e) organul fiscal are dreptul să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care fac dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioada de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile; f) contribuabilii au obligaţia să permită funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal; g) la finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru inspectia fiscală. În declaraţie se va menţiona şi faptul că au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de contribuabil; h) în vederea stabilirii preţurilor de transfer, contribuabilii care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate au obligaţia ca, la solicitarea organului fiscal competent, să întocmească şi să prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul preţurilor de transfer. Conţinutul dosarului preţurilor de transfer va fi aprobat prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. i) contribuabilul are obligaţia să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale, în termenele şi condiţiile stabilite de organele de inspecţie fiscală; j) plătitorii de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat au obligaţia de a menţiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise codul de identificare fiscală propriu.; k) nerespectarea de către plătitorii de salarii şi venituri asimilate salariilor a obligaţiilor privind completarea şi păstrarea fişelor fiscale; l) neîndeplinirea obligaţiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau, după caz, la terţe persoane a formularelor şi documentelor prevăzute de legea fiscală, altele decât declaraţiile fiscale şi declaraţiile de înregistrare fiscală sau de menţiuni; m) nerespectarea de către bănci a obligaţiilor privind furnizarea informaţiilor şi a obligaţiilor de decontare prevăzute de prezentul cod;

35

n) nerespectarea obligaţiilor ce-i revin terţului poprit, potrivit prezentului cod; o) biroul de carte funciară va comunica organelor de executare, la cererea acestora, în termen de 10 zile, celelalte drepturi reale şi sarcini care grevează imobilul urmărit, precum şi titularii acestora, care vor fi înştiinţaţi de către organul de executare şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului; p) refuzul debitorului supus executării silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispoziţie acestuia pentru a fi identificate şi evaluate; q) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor,contribuţiilor datorate bugetului general consolidat, în vederea stabilirii realităţii declaraţiei fiscale; r) nereţinerea, potrivit legii, de către plătitorii obligaţiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă; s) reţinerea şi nevărsarea în totalitate, de către plătitorii obligaţiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni; t) contribuabilul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligaţia de a furniza organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. Organul fiscal poate solicita informaţii şi altor persoane numai atunci când starea de fapt fiscală nu a fost clarificată de către contribuabil. Informaţiile furnizate de alte persoane vor fi luate în considerare numai în măsura în care sunt confirmate şi de alte mijloace de probă. Dintre faptele mai sus enumerat, persoana juridică încalcă următoarele reguli: • refuzul de a prezenta toate documentele la începerea controlului financiar-contabil; • plata impozitului pe profit nu este efectuată corect, deoarece nu are trecut codul de identificare fiscală propriu, conform art. 71, din O.G nr. 92/2003. În Codul Fiscal stabilit de ANAF pe 2013 sunt specificate obligaţiile persoanelor impozabile în scopuri de TVA, printre care persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi realizează sau intenţionează să realizeze o activitate economică ce implică operaţiuni taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, denumită în continuare înregistrare normală în scopuri de taxă, după cum urmează: ● înainte de realizarea unor astfel de operaţiuni, în următoarele cazuri: 1. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care atinge sau depăşeşte plafonul de scutire în valoare de 35.000euro, echivalentul în lei la valoarea cursului stabilit de Banca Naţională a României la data respectivă, cu privire la regimul special de scutire pentru întreprinderile mici;

36

2. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire, adică echivalentul în lei a sumei de 35.000euro, dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă; ● dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depăşeşte plafonul de scutire în valoare de 35.000euro, echivalentul în lei, în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care a atins sau a depăşit acest plafon; ● dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este inferioară plafonului de scutire în valoare de 35.000euro, echivalentul în lei, dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă.

3.4. ETAPA ÎNTOCMIRII ACTELOR DE CONTROL În urma controlului efectuat, în această etapă sunt întocmite şi actele ce fac obiectul controlului financiar, în care sunt prevăzute contravenţiile şi sancţiunile în urma încălcării legii, documente care atestă faptul că societatea a fost controlată. Principalele acte de control financiar, care se întocmesc ca urmare a constatării unor abateri de la prevederile legale sunt: ◦ procesele verbale de control; ◦ procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor ◦ note de constatări ; ◦ raport de inspecţie fiscală. În urma efectuării controlului financiar-contabil de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, organele de control pot întocmi următoarele documente : procesul verbal de control, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi raportul de inspecţie fiscală. În procesul verbal de control se întocmeşte doar în cazul controlului preventiv în care sunt înscrise rezultatele cu referire la: - descrierea faptei şi a modului de control financiar-contabil exercitat; - prevederile legale încălcate de contribuabil; - consecinţele pe care trebuie să şi le asume contribuabilul de pe urma prevederilor legale încălcate. În procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor sunt menţionate: - numărul articolului şi alineatului privind abaterea de la lege a contribuabilului; - data, locul şi ora când s-au constatat abaterile; - motivul sancţionării; - amenda care trebuie plătită de contribuabil şi până la ce dată. Raportul de inspecţie fiscală cuprinde următoarele date: 1. date despre inspecţia fiscală: - date despre persoanele împuternicite să exercite controlul financiar-contabil; - obiectul controlului financiar contabil;

37

2. date despre contribuabil : 3. constatări fiscale cu privire la : - impozitul pe profit ; - taxa pe valoarea adăugată ; - impozitul pe veniturile de natura salariilor. 4. alte constatări cu privire la : - organizarea şi conducerea evidenţei contabile ; - utilizarea şi ţinerea registrelor ; 5. discuţia finală cu contribuabilul ; 6. sinteza constatării inspecţiei fiscale. Privind controlul exercitat la societatea urmărită, inspectorii fiscali au întocmite procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor (ANEXA 5) şi raportul de inspecţie fiscală (ANEXA 6). Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în baza constatărilor rezultate din controlul efectuat de către organele sale specializate, are dreptul să dispună: - luarea de măsuri în vederea înlăturării şi prevenirii neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă a administraţiei centrale şi locale, precum şi a regiilor autonome; - corectarea şi completarea bilanţurilor contabile şi vărsarea la buget a impozitelor şi altor venituri legale datorate statului; - aplicarea de măsuri pentru respectarea prevederilor legale în domeniul preţurilor şi tarifelor; ulterior, prin înfiinţarea Oficiului Concurenţei, s-au restrâns atribuţiile în acest domeniu; - suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-contabile.

3.5. ETAPA VALORIFICĂRII CONSTATĂRILOR EFECTUATE DE CĂTRE ANAF Valorificarea constatărilor se face prin dispunerea de către controlor a unor măsuri operative care să aibă ca rezultat final refacerea operaţiunilor în conformitate cu prevederile legale prin care au fost definite şi înregistrarea acestora, în noua formă în evidenţele tehnico-operative financiare şi contabile în scopul intrării în legalitate. În urma acestor constatări, organele de control stabilesc dacă abaterile fac parte din domeniul contravenţional sau chiar penal, urmând soluţionarea acestora fie prin amenzi fie printr-un avertisment. Contravaloarea contravenţiilor este stabilită în Ordonanţa Guvernului, numărul 92/2003, actualizată în 2007, şi presupune : a) cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul în care unitatea controlată nu pune la dispoziţia controlorului documentele cerute şi nu permite acestora intrarea acestora în încăperi sau depozite ;

38

b) cu amendă de la 50 lei la 500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei, pentru persoanele juridice, în cazul în care controlatul refuză să dea declaraţie scrisă care să confirme că rezultatele obţinute de inspectorii fiscali sunt cele corecte ; c) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, dacă unitatea controlată nu prezintă dosarul preţurilor de transfer organelor de inspecţie fiscală; d) cu amendă de la 50 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 500 lei la 10.000lei, pentru persoanele juridice,în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin.(1)lit. a),b),f) - l) din OG nr. 92/2003; e) cu amendă de la 50 lei la 500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei , pentru persoanele juridice, în cazul în care se refuză prezentarea materialelor impozabile, dacă s-a plătit în totalitate impozitele şi contribuţiile, dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt de până la 50.000 lei inclusiv; f) cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul în care se refuză prezentarea materialelor impozabile, dacă s-a plătit în totalitate impozitele şi contribuţiile, dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt cuprinse între 50.000lei şi 100.000 lei inclusiv; g) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul în care se refuză prezentarea materialelor impozabile, dacă s-a plătit în totalitate impozitele şi contribuţiile, dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt mai mari de 100.000 lei. Aşadar, cunoscându-se contravenţiile şi sancţiunile, inspectorii fiscali, Muşat Andrei şi Avram Alin, calculează valoarea amenzii : - refuzul de a prezenta documentele cerute de inspectorii fiscali este amendat doar cu 1.000lei, deoarece le prezintă la un moment dat; - efectuarea incorectă a plăţii impozitului pe profit şi calcularea incorecta a acestuia se sancţionează cu 6.000lei. Nerespectarea obligaţiilor prevăzute în Ordonanţa Guvernului numărul 92/2003, titlul III - Dispoziţii procedurale legale, Capitolul 3 - Administrarea şi aprecierea probelor, Secţiunea 3-Verificarea înscrisurilor şi cercetarea la faţa locului, Articolul 55- Prezentarea de înscrisuri, Alin. 1, se sancţionează conform aceleiaşi ordonanţe prin Secţiunea 6 - Sarcina probei, Capitolul 4 - Termene, Titlul IV - Înregistrarea fiscală şi evidenţa contabilă şi fiscală, Articolul 71- Obligaţia înscrierii codului de identificare fiscală pe documente împreună cu sancţiunile din articolul 189-Contravenţii, alin. 2 ( a) şi d) ), stabilindu-se o amendă în valoare de 7.000lei, sumă înscrisă în procesul verbal. În momentul în care directorul societăţii observă amenda stabilită, acesta se gândeşte să îi mituiască şi le propune inspectorilor fiscali să îi taie o chitanţă cu o valoare mai mică, mai exact 4.500lei, şi că le va da şi lor câte 500lei pentru

39

acest lucru. Organele de control, observând acest lucru, nici nu se gândesc să accepte această propunere şi să îşi asume nişte riscuri fără rost. Deşi societatea ar fi putut fi amendată şi pentru acest lucru, inspectorii fiscali trec cu vederea spusele domnului director general şi taie chitanţa în valoare de 7.000lei. Suma stabilită ca amendă, trebuie plătită în termen de 30 de zile de la constatare. În urma acestui proces verbal, societatea plăteşte suma stabilită. În urma controlului efectuat, inspectorii fiscali nu reţin nici un document contabil.

40

CAPITOLUL IVCONCLUZII ŞI PROPUNERI

4.1. CONCLUZII Agenţia Naţională de Administrare Fiscală: - îl consideră vinovat pe contabilul societăţii de toate aceste erori de calcul constatate de-a lungul controlului efectuat; - sancţionează societatea cu o amendă contravenţională în valoare de 7.000lei. Organele de inspecţie fiscală sunt sigure că dacă ar fi controlat şi celelalte situaţii, adică fondul unic de sănătate, contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii, asigurările pentru accidente de muncă şi boli profesionale, ar fi găsit şi acolo erori de calcul, dar cum, obiectul controlului prevede verificarea impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adăugată şi a impozitului pe veniturile de natura salariilor, efectuarea controlului financiar se limitează doar la acestea. În momentul în care se stabileşte efectuarea controlului financiar contabil pe anumite situaţii financiare, iar acestea se înscriu în Avizul de Inspecţie Fiscală, controlul de efectuează numai şi numai pe acele situaţii, chiar dacă controlorii consideră că ar exista nereguli şi în alte documente. Ca şi concluzii din partea mea: - eu consider ca fiind vinovat pe directorul societăţii deoarece acesta îi înmânează contabilului facturile şi alte documente ce trebuiesc înregistrate (fac referire mai exact la facturile neînregistrate); - în legătură cu diferenţele de sume dintre facturile fiscale originale şi sumele trecute în registrele jurnale, aş învinovăţi tot pe domnul director general, dar nu în totalitate, deoarece există posibilitatea ca, contabilul societăţii, să nu fi fost atent în momentul înregistrării. Deşi toţi patronii sau directorii de societăţi cunosc legile cu privire la efectuarea unui control financiar privind situaţia firmei, tot nu îşi asumă responsabilitatea de a înregistra şi efectua toate calculele corect. Probabil mulţi merg pe premisa că vor da „şpagă”, li se vor întocmi documente care să ateste că nu s-au găsit nereguli şi vor scăpa de amendă, pentru că o şpagă este mult mai mică decât o amendă. Să luăm cazul de faţă, în care amenda este de 7.000lei. Nu cred că societatea ar fi mituit organele de inspecţie fiscală cu o asemenea sumă. Însă, dacă inspectorii fiscali acceptă să fie mituiţi îşi asumă o multitudine de riscuri, chiar dacă controlul financiar-contabil exercitat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se exercită o singură dată pe an, pentru că la următorul control exercitat tot de ANAF, însă de alte organe de inspecţie fiscală, aceştia nu vor accepta mită şi vor descoperi erori de calcul de la controlul anterior, iar cei ce au efectuat acel control cu erori vor fi sancţionaţi şi nu cred că şi-ar risca cineva locul de muncă pentru o sumă nesemnificativă de bani. O remarcă pe care aş putea să o fac cu privire la mituirea inspectorilor

41

fiscali şi care ar fi greu de remarcat la următorul control exercitat de ANAF, este în legătură cu amenda. Adică, inspectorii fiscali constată o amendă de 7.000 lei (cazul de faţă), însă directorul societăţii îi propune să îi taie o chitanţă cu o valoare mai mică, de exemplu 4.500 lei, dându-le 500 lei organelor de control, astfel acesta economiseşte 2.000 lei. Pentru faptul că directorul a încercat să mituiască organele venite să efectueze controlul financiar contabil, iar aceştia nu au acceptat este un semn că îşi respectă locul de muncă şi îşi asumă toate datoriile faţă de funcţia pe care o au.

4.2 PROPUNERI Organele de inspecţie fiscală îi propun directorului societăţii să concedieze contabilul acestei societăţi, deoarece el aduce pagube din neatenţie şi erori de calcul, această propunere o face şi pentru că îl consideră vinovat de erorile de calcul apărute; sau să fie mai atent în momentul în care efectuează înregistrările şi calculele contabile. Deşi rezolvarea problemelor şi propunerea soluţiilor de rezolvare le revin în mare măsură auditorilor, inspectorii fiscali îi dau o soluţie directorului societăţii pentru probleme apărute şi pentru rezolvarea acestora. Ca şi propunere din partea mea, ar fi ca, domnul director general să înmâneze toate documentele pentru înregistrările contabile către domnul contabil şi să nu mai încerce să păcălească statul, deoarece, cu siguranţă, suma plătită către stat din operaţiile efectuate în primul trimestru al acestui an, ar fi fost mult mai mică decât amenda încasată de pe urma controlului.

42

BIBLIOGRAFIE

1. Boulescu Mircea, Marcel Ghiţă - Control financiar, Editura Eficient, 1997 

2. Ghiţă Marcel, Mircea Boulescu - Control financiar şi expertiză contabilă, Editura Eficient, 1996

3. Munteanu Victor, Marilena Zuca, Ştefan Zuca – Control şi Audit Financiar-Contabil, Editura ProUniversitaria Bucureşti, 2006

4. Paşca Camelia – Contabilitate, sinteze, repere teoretice, Editura Universităţii din Oradea, 2007

5. Popeanga Petre -  Controlul financiar contabil, Editura Tribuna Economică, 1999

6. Possler Ladislau, Gheorghe Lambru, Bogdan Lambru – Contabilitatea Întreprinderii, Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna” Constanţa, 2006

7. *** Corpul experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România- Contabilitate şi control de gestiune, Editura CECCAR, 2010

8. *** Codul Fiscal stabilit de ANAF pe 20109. *** Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de

Conturi, republicată în M.Of. Partea I, nr. 282, din 29.04.200910.*** Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, republicată în M.Of. nr.

112/ 6 februarie 200411.*** Legea nr. 30/ 22 martie 1991, privind organizarea şi funcţionarea

controlului financiar şi a Gărzii Financiare, publicată în M.Of. nr. 64/ 27 martie 1991

12.*** Ministerul Finanţelor Publice - Reglementări contabile pentru agenţii economici, Editura Economică, Bucureşti, 2002

13.*** Ordonanţa Guvernamentală nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în M.Of. nr. 513/ 31 iulie 2007

14.*** site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală: www.anaf.ro15.*** www.dailybusiness.ro

43