Drept procesual civildupă Ioan Le , tratat ed.5 din 2010ș

PARTEA IPRINCIPII I INSTITUTII COMUNEȘ

Capitolul IJurisdic iaț

§1. Conceptul de jurisdic ieț

Conceptul de jurisdic ie are multiple accep iuni. Î i are originea în dreptul roman:ț ț ș iurisdictio=a pronun a dreptul (de la ț ius=drept i ș dicere= a spune, a pronun a).ț

Într-o primă accep iune termenul de jurisdic ie desemnează puterea de a decide asupraț ț conflictelor ivite între diferite subiecte de drept- persoane fizice sau juridice- prin aplicarea legii. Astfel conceptul de jurisdic ie are ca obiect prerogativele i autoritatea conferită unor categoriiț ș statale în scopul aplicării legii, mai concret al înfăptuirii justi iei.ț Jurisdic ia î i are izvorul înț ș suveranitatea poporului care determină i organizarea autorită ilor însărcinate cu administrareaș ț justi iei. Într-o altă accep iune jurisdic ia desemnează totlitatea organelor prin care statulș ț ț distribuie justi ia. ț

Se vorbe te de jurisdic ie spre a desemna competen a unui organ judiciar, însă aceastăș ț ț folosire nu corespunde unei rigori tiin ifice. (până în sec. XIX termenii de jurisdic ie iș ț ț ș competen ă erau considera i sinonimi). Competen a e doar o parte a jurisdic iei, astfel oriceț ș ț ț judecător e investit cu o jurisdic ie, dar competen a sa e limitată prin lege. ț ț

§2. Jurisdic ia ca func iuneț ț

Activitatea judiciară se distinge de atribu iile i actele celorlalte autorită i publice. Dreptulț ș ț modern recunoa te autonomia activită ii judiciare fa ă de func ia legiuitoare i cea executivă.ș ț ț ț ș(principiul separa iei i echilibrului puterilor în stat- art.1 alin.(4) Constitu ie).ț ș ț

1

§3. Jurisdic ia ca serviciu publicț

Justi ia este o func ie fundamentală a statului, iar administrarea acesteia reprezintă unulț ț din atributele esen iale ale puterii suverane. Această func ie implică existen a unor structuriț ț ț statale (servicii publice) apte să realizeze activitatea juridic ională. Un atare serviciu public seț impune să fie organizat pe baza unor principii proprii, func ionale i autonome.ț ș Principiile universale de organizare a justi iei vizează:ț

• Justi ia este monopol de stat;ț

• Organele judiciare sunt autonome;

• Instan ele sun permanente i sedentare;ț ș

• Principiul dublului grad de jurisdic ie i unitatea func iei jurisdic ionale;ț ș ț ț

• Principiul inamovibilită ii judecătorilor;ț

• Principiul egalită ii în fa a justi iei;ț ț ț

• Principiul gratuită ii justi iei i accesul liber la justi ie. ț ț ș ț

§4. Con inutul jurisdic ieiț ț

Într-un sens tehnic i restrâns s-a spus că doar hotărârea judecătorească întrune te toateș ș atribu iile unui act de jurisdic ie. Între actul de sesizare a instan ei i hotărâre se interpun unț ț ț ș ansamblu de opera iuni juridice (acte ex: amânarea cauzelor, fixarea termenelor etc.). S-a opinatț ca acele acte reprezintă o categorie aparte, aceea a actelor de administra ie judiciară.ț

Conceptul de jurisdic ie implică nu doar rostirea dreptului -ț ius dicere- ci i posibilitateaș efectivă de valorificare a celor statuate de judecător prin sentin ă-ț imperium-. Executarea silită este o prelungire logică a ac iunii civile i a jurisdic iei. Astfel, executarea silită e tot actț ș ț jurisdic ional. Conceptul de jurisdic ie se raportează esen ialmente la procedura contencioasă,ț ț ț deoarece func ia esen ială a jurisdic iei este solu ionarea unui litigiu în care intervin păr i cuț ț ț ț ț interese contrare. Jurisdic ia gra ioasă (voluntară) se caracterizează prin absen a unui litigiu i aț ț ț ș unor păr i cu interese contrare.ț

S-a sus inut că hotărârea pronun ată în cadrul procedurii necontencioase nu este un actț ț jurisdic ional ci un act administrativ emis de o autoritate publică cu atribu ii jurisdic ionale. Pe deț ț ț altă parte s-a sus inut că atribu iile gra ioase fac parte din func iunea jurisdic ională cu acela iț ț ț ț ț ș titlu ca i atribu iile contencioase.ș ț

În concluzie, însă i denumirea dată de Codul de procedură civilă Căr ii a III-a confirmăș ț punctul de vedere potrivit căreia actul jurisdic iei gra ioase este un act jurisdic ional atipic. (are înț ț ț

2

mare parte trăsături jurisdic ionale dar i elemente de dr. administrativ). De aceea denumirea deț ș acte judiciare necontencioase este mai potrivită.

Capitolul IIJusti ia i procesul civilț ș

§1. Considera ii prealabileț

Conceptul de proces desemnează cadrul formal în care se solu ionează diferendele întreț păr i. Procesul este destinat să contribuie, în formele prevăzute de lege, la realizarea dreptului.ț Func iile justi iei coincid cu cele ale procesului. ț ț

Mijlocul procedural folosit pentru investirea instan elor judecătore ti cu o preten ieț ș ț concretă este cererea. Prin urmare, activitatea instan ei implică cu necesitate cercetarea preten ieiț ț invocate. Astfel, legea procesuală determină modul de sesizare a organelor de jurisdic ie iț ș regulile ce trebuie respectate de participan ii la activitatea de judecată.ț În activitatea de realizare a justi iei se stabilesc diferite raporturi între participan ii la procesul civil. Activitateaț ț judiciară se particularizează i prin complexitatea opera iilor realizate în scopul restabiliriiș ț drepturilor subiective contestate sau încălcate. Complexitatea opera iilor juridice este determinată,ț într-o anumită măsură, i de multitudinea actelor procedurale pe care le implică activitateaș judiciară. Justi ia nu se realizează, iar activitatea de justi ie nu se încheie, în toate cazurile cuț ț pronun are unei hotărâri, adeseori se ajunge i într-o altă etapă, cea a executării silite.ț ș

Activitatea în cadrul căreia se realizează, în concret, func ia de jurisdic ie poartăț ț denumirea de proces, defini ie generală dar îndestulătoare.ț

Procesul este definit ca activitatea complexă realizată de instan ă, păr i i al iț ț ș ț participan i, precum i raporturile ce se stabilesc între aceste organe sau persoane în scopulț ș restabilirii drepturilor i intereselor încălcte sau contestate.ș

Procedura desemnează în general un ansamblu de forme i reguli de realizare a uneiș anumite activită i. Din punct de vedere juridic, procedura civilă define te totalitatea normelorț ș procesuale după care se solu ionează un litigiu civil. ț

§2. Particularită ile procesului civilț

A. Caracterul complex al procesului civil decurge din natura activită ii de jurisdic ie careț ț implică cu necesitate îndeplinirea unei multitudini de acte procedurale. Datorită scopului lor, actele de procedură se află într-o interconexitate permanentă i fiecare dintre ele reprezintă o parte a uneiș unită i ce se desfă oară în timp.ț ș

3

B. Realizarea activită ii judiciare cu participarea păr ilor i a altor subiec i procesuali.ț ț ș ț Activitatea judiciară nu pote fi concepută, în mod normal, fără participarea păr ilor interesate înț solu ionarea litigiului.ț

C. Activitatea judiciară se de fă oară după reguli riguros determiate de lege. ș ș Codul de procedură civilă prescrie în mod amănun it condi iile de formă, de fond, de loc i de timp cuț ț ș privire la îndeplinirea actelor de procedură.

D. Realizarea activită ii judiciare într-o cauză civilă concretă ț decurge în mod natural din scopul final al procesului: solu ionarea litigiului dintre păr i. Activitatea judiciară vizeazăț ț aplicarea legii la cazurile concrete, respectiv în litigiile civile.

§3. Func iile procesului civilț

Art. 1 din L.303/2004 privind statutul judecătorilor i procurorilorș - Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Conform alin. 1 para. 3 din Constitu ie ț România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, şi sunt garantate. Func iileț procesului civil se identifică cu apărarea valorilor constitu ionale de mai sus. În cadrul procesuluiț civil sunt puse în valoare i celelalte norme care alcătuiesc sfera dreptului privat. ș

Func iile procesuluiț civil se circumscriu la apărarea ordinii juridice constituite prin totalitatea normelor de drept privat. Aceste func ii se realizează practice în cazul încălcării sau contestării drepturilor subiective.ț Func iile procesului civil, ca si cele ale procesului penal, relevă semnifica ia socială a justi ieiț ț ț într-o societate democratică.

4

Capitolul IIIConsidera ii generale asupra dreptului procesual civilț

§1. No iunea i obiectul dreptului procesual civilț ș

1.1 No iunea de drept procesual civilțNormele de drept procesual civil sunt acelea care disciplinează activitatea judiciară.

Specificitatea normelor procesuale constă în aceea că ele nu reglementează în mod direct rela iileț sociale, ci în mod indirect i în scopul valorificării celor dintâi.ș Majoritatea normelor procesuale au un caracter formal, tehnic, obiectiv i sunt destinate unui scop precis,ș anume solu ionarea litigiului dintre păr i. Sunt considerate norme secundare sau formale sauț ț ”norme ce au ca obiect alte norme”

Dreptul procesual civil reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează modul de desfă urare a activită ii judiciare în scopul solu ionării litigiilor civile.ș ț ț

Dreptul procesual civil le recunoa te participan ilor la activitatea judiciară facultă i i leș ț ț ș impune obliga ii precis determinate.ț

1.2 Precizări terminologiceDenumirea cea mai cuprinzătoare este cea devenită clasică, cea de drept procesual civil.

Termenul ”procesual” este cuprinzător, întrucât include pe lângă procedura de drept comun, toate procedurile speciale precum i procedura necontencioasă. ș

1.3 Obiectul dreptului procesual civilObiectul dreptului procesual civil îl formează raporturile juridice ce se stabilesc între

participan ii procesuali, în cadrul activită ii de examinare i solu ionare a cauzelor civile. ț ț ș țRaporturile procesual civile generează drepturi în favoarea participan ilor la activitateaț

judiciară, dar le i impune obliga ii corespunzătoare. Drepturile i obliga iile ce formează obiectulș ț ș ț raporturilor procesual civile sunt de natură diferită fa ă de acelea care structurează con inutul unorț ț raporturi de drept substan ial.ț Drepturile procesuale reprezintă facultă i acordate păr ilor sau altor participan i cu finalitatea de a sesiza instan a, aț ț ț ț impulsiona procesul civil, a solicita o solu ie favorabilă, prerogative ce se raportează i laț ș obliga iile instan ei de judecată. Dreptul procesual este considerat ca fiind tocmai putereaț ț conferită păr ilor de a provoca activitatea instan ei de judecată. Obliga ia procesuală este impusăț ț ț

5

păr ilor în scopul de a disciplina activitatea de judecată.ț Există i o a douaș categorie de raporturi procesuale: dintre instan a de judecată, pe de o parte, i ceilal i participan i,ț ș ț ț pe de altă parte. Asemenea raporturi se stabilesc de exemplu între instan ă i martori, întreț ș instan ă i procurori, între instan ă i exper i etc. Aceste raporturi sunt considerate de unii autoriț ș ț ș ț ca fiind raporturi de putere sau de autoritate. O ultimă categorie de raporturi procesuale se stabilec între păr i. Exemplul classic: încheierea unei tranac ii sau alț ț amânării cauzei de comun accord. Dreptul proceual civil are iș un obiect de studiu: acesta vizează cercetarea normelor procesual civile. tiin a dreptuluiȘ ț procesual civil trebuie să contribuie la aplicarea corectă a normelor procesuale. O sarcină importantă a tiin ei dreptului procesual civil este i aceea de a studia reglementările în materie înș ț ș concordan ă cu cerin ele vie ii contemporane, spre a sesiza eventualele lacune i a formulaț ț ț ș propuneri corespunzătoare de legiferare. Rolul tiin ei dreptului procesual civil este i acela de aș ț ș contribui la „regăsirea” sau restabilirea dreptului procesual civil. tiin a dreptului procesual civilȘ ț trebuie să contribuie la formarea unei imagini reale asupra naturii i importan ei acestei ramuri aș ț sistemului juridic.

§2. Natura dreptului procesual civil

Majoritatea autorilor îmbră i ează opinia conform căreia acestă ramură a sistemului juridicț ș apar ine dreptului public. Ori de câte ori subiec ii raportului jurtidic sunt simpli particulari neț ț aflăm în prezen a unui raport juridic de drept privat. Prezen a statului într-un raport juridicț ț antrenează calificarea acestuia ca fiind un raport de drept public. Statul poate însă participa i caș simplu subiect de drept civil, ca un particular.

În rela ia procesuală este întotdeauna implicat statul, prin intermediul autorită ii judiciare.ț ț Pozi ia statului se eviden iază prin obliga ia sa concretă de a distribui justi ia.Accesului liber laț ț ț ț justi ie (art.21 (1) Constitu ie) îi corespunde în mod firesc obliga ia statului de a distribui justi ia.ț ț ț ț Administrarea justi iei nu poate fi calificată ca o problemă de interes privat.ț

§3. Sistemul dreptului procesual civil

3.1 Sistemul procesului civilActele procedurale i raporturile pe care le generează alcătuiesc împreună fazele procesuluiș

civil. Acestea din urmă, privite în succesiunea lor formează împreună sistemului procesului civil.Procesul civil parcurge, în cele mai multe cazuri, două etape importante: judecata iș

executarea silită. Prima fază se realizează în fa a instan ei de judecată. Această fază se poateț ț realiza la rândul ei în două etape: judecata în fa a înstan ei de fond i judecata în fa a instan ei deț ț ș ț ț control judiciar: apel, recurs, contesta ie în anulare, revizuire i recurs în interesul legii. Judecataț ș în fa a instan ei de control judiuciar e facultativă, depinde de voin a păr ilor sau a procuroruluiț ț ț ț general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ. Faza executării silite nu este indispensabilă, întrucât

6

debitorul î i poate îndeplini obliga iile impuse prin hotărâre fără să fie necesară interven iaș ț ț organelor de executare. Judecata în fa a instan ei de fond parcurge unele etape importante:ț ț

• Etapa scrisă în care păr ile î i comunică reciproc preten iile i apărările lor (prin cerereaț ș ț ș de chemare în judecată, întâmpinare, cerere reconven ională)ț

• Etapa dezbaterilor publice i contradictorii ș asupra obiectului litigiului (în care se administrează probe i se pun concluzii asupra tuturor împrejurărilor de fapt i de dreptș ș ale cauzei)

• Etapa deliberării i pronun ării hotărârii judecătore tiș șțAceste elemente se regăsesc i în etapa controlului judiciar însă cu anumiteș

particularită i. țFaza executării silite cuprinde în general următoarele etape:

o Efectuarea formalită ilor prealabile executării (investi ia titlului, soma ia)ț ț țo Indisponibilizarea bunurilor

o Valorificarea bunurilor urmărite i distribuirea sumelor ob inute (în cazul maiș ț

multor creditori)Toate aceste etape alcătuiesc sistemul procesului civil.

3.2Sistemul dreptului procesual civilSistemul procesului civil este deosebit de sistemul dreptului procesual civil. Dreptul

procesual civil, ca disciplină juridică, cuprinde următoarele păr i: Partea generală, Partea specialț iș Executarea civilă. Partea generală are ca obiect de studiu principiile generale i institu iileș ț aplicabile tuturor fazelor procesului civil. În schimb partea specială tratează activitatea specifică fiecărei faze de judecată. Executarea silită analizează institu iile procesuale referitoare la modul deț realizare efectivă a dispozi iilor cuprinse într-o hotărâre judecătorească sau într-un alt titluț executoriu.

§4. Dreptul procesual civil, dreptul public i dreptul privatș

Există o interdependen ă între dreptul procesual civil i alte ramuri de drept. Ea apare, înț ș principal, ca acea conexiune ce se realizează între formă i fond.ș Dreptul substan ial este destinat să disciplineze în mod direct conduita indivizilor în cadrul rela iilorț ț sociale iar dreptul procesual intervine într-un moment subsecvent, respectiv doar atunci când normele dreptului substan ial (material) au fost încălcate. Astfel, dreptul procesual este destinat săț asigure realizarea i apăș rarea drepturilor subiective. Ca ramură de drept public, dreptul procesual civil are conexiuni semnificative cu dreptul constitu ional i cu dreptul procesual penal.ț ș

Constitu ia consacră un capitol distinct autorită ii judecătore ti.(Cap.VI din Tilul III). Aiciț ț ș Legea fundamental determină principiile de bază ale activită ii judiciare:ț

• Principiul independen ei judecătorilorț

• Publicitatea edin elor de judecatăș ț

• Desfă urarea procedurii în limba românăș

7

• Inamovibilitatea judecătorilorConstitu ia stabile te i unele norme referitoare la organizarea i rolul Consiliului Superiorț ș ș ș

al Magistraturii.Există o strânsă legătură cu dreptul procesual penal, determinată de obiectul de

reglementare al celor două ramuri de drept (modul în care se realizează activitatea judiciară).Cele mai semnificative asemănări între cele două ramuri de drept:

− Realizarea ambelor procese în etape successive i progressive cu respectarea unor reguli deș formă prestabilite;

− Solu ionarea cauzelor civile i penale de către acela i organ de jurisdic ie;ț ș ș ț

− Existen a unor principii procesuale commune: princ. dr. la apărare, princ. rolului activ alț judecătorului, princ.publicită ii, princ.contradictorialită ii etc.ț ț− Existen a unui sistem probatoriu bazat pe principii comune;ț

− Existen a unor căi de atac bazate pe principii commune.țCaracterul de sine stătător al celor două ramuri e dat de natura diferită a raporturilor juridice

proteguite: rap.jur. civil i rap.jur. penal.șCele mai importante deosebiri:

− Ac iunea civilă i penală se pun în mi care în mod diferit, ac iunea civilă este rezultatulț ș ș ț ini iativei păr ii interesate, ac iunea penală se pune în mi care de regulă de organele abilitate iț ț ț ș ș numai excep ional la plângerea persoanei vătămate;ț− Inciden a unor principii procesuale diferite: princ.disponibilită ii domină procesul civil înț ț timp ce procesul penal e guvernat de princ.oficialită ii;ț− Modul de restabilire a ordinii de drept este fundamental diferit, în procesul penal constrângerea statală se realizează prin aplicarea unei pedepse iar în procesul civil prin obligarea judecătorească a pârâtului la îndeplinirea dispozi ilor din hotărâre;ț− Executarea hotărârii pronun ate se realizează în mod diferit: în materie civilă executarea silităț se declan ează la cererea păr ii interesate, iar în cauzele penale punerea în executare e obligatorie.ș ț

Din cadrul dreptului privat o importantă legătură este cea cu dreptul civil, fără existen a dreptului procesualț civil, drepturile subiective nu s-ar putea realize în caz de contestare. Fără existen a dreptului civil,ț dreptul procesual civil ar fi lipsit de obiect. O importantă legătură e cea cu dreptul interna ional privat. Dreptul interna ional privat reglementează raporturile civile iț ț ș procesual civile cu element de extraneitate. Art. 159. din Legea 105/1992 – ”În procesele privind raporturi de drept international privat instan ele române aplică legea procedurală română, daca nuț s-a dispus altfel în mod expres.” Interferen e există i cu dreptul muncii, dreptul comercial,ț ș dreptul funciar etc, cu dreptul administrativ i financiar. Normele procesual civile constituieș procedura de drept comun în materie civilă i comercială. ș Ele se aplică i în materiile prevăzute deș alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispozi ii potrivnice (ț Art. 721 Cod proc. Civ).

8

§5. Izvoarele dreptului procesual civil

5.1. No iuni prealabilețPrin izvor de drept, în general, se desemnează formele de exprimare a normelor juridice.5.2. Principalele izvoare ale dreptului procesual civil român5.2.1. LegeaLegea constituie principalul izvor de drept procesual civil. Constitu ie art.126 (2):ț

”Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.” Este izvor de drept atât legea fundamentală cât i celelalte legi din materie. Legea fundamentalăș consacră cele mai importante principii ale activităii judiciare. O importan ă cardinală revineț Codului de procedură civilă (promulgat la 11 septembrie 1865 i intrat în vigoare la 1 decembrieș 1865). În prezent, proiectul codului de procedură civilă a fost adoptat. Norme procesuale se găsesc i în alte legi: Codul civil, Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, Legeaș contenciosului administrative Legea 504/2004, în Codul muncii, în Codul de procedură fiscală, Legea nr.168/1999 privind sol ionarea conflictelor de muncă, în Legea nr. 188/2000 privindț executorii judecătore ti.ș

5.2.2. Ordonan ele Guvernului RomânieițOrdonan ele guvernamentale pot constitui i ele izvor de drept procesual civil. Exemplu:ț ș

Ordonan a nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, Ordonan a nr,10/1999 pentru completareaț ț Ordonan ei nr.32/1995.ț

5.2.3. Documente adoptate de Comisia i Parlamentul EuropeanșCele mai importante reglementări europene:- Regulamentul CE nr. 44/2001 privind competen a judiciară, recunoa terea i executareaț ș ș

hotărârilor în materie civilă i comercială pronun ată în statele membre;ș ț-Regulamentul CE nr. 2201/2003 privind executarea hotărârilor judecătore ti în materieș

matrimonială i răspundere părintească;ș-Regulamentul nr. 1206/2001 - cooperarea între instan ele statelor UE pentru ob inerea deț ț

probe în materie civilă sau comercială;-Regulamentul CE nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliuluiprivind crearea

unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate; -Regulamentul CE nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliuluide instituire a unei proceduri europene de soma ie de plată;ț

-Regulamentul CE nr.861/2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.

9

Aceste reglementări urmăresc: a) să îmbunătă ească i să simplifice:ț ș- sistemul de comunicare i notificare transfrontalieră a actelor judecătore ti i fărăș ș ș

caracter judecătoresc;- recunoa terea hotărârilor i executarea în materie civilă i comercială inclusiv aș ș ș

hotărârilor fără caracter judecătoresc;- cooperare în materia de ob inere a probelor.țb) favorizarea compatibilită ii normelor aplicabile în statele membre în materie deț

conflicte de legi i de competen ăș țc) eliminarea obstacolelor din calea bunei desfă urări a procedurilor civile,ș

la nevoie prin înlesnirea compatibilită ii normelor de procedură civilă aplicabile în stateleț membre. Reglementările comunitare au caracter obligatoriu pentru toate statele membre, astfel că aplicarea lor nu poate fi evitată de instan ele judecătore ti.ț ș

5.2.4 Practica judiciară i cutumașLiteratura de specialitate din ultimele decenii a înclinat pentru solu ia necalificăriiț

practicii ca izvor de drept, solu ie întemeiată pe considerentul că judecătorul nu crează dreptul, ciț doar aplică norma juridică la un caz concret. Solu ia judecătrorului nu are caracteristica deț generalitate, specifică normei juridice.Recursul în interesul legii are ca finalitate interpretarea iș aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriu. Practica ÎCCJ are sarcina de a asegura interpretarea iș aplicarea unitară a legii de căre celelalte instan e judecătore ti. Aceste deciizii se publica înț ș Monitorul Oficial i au caracterul unui izvor subsidiar de drept.ș

În dreptul comparat majoritatea sistemelor atribuie practicii caracterul de izvor de drept. (dreptul anglo-saxon).

Obiceiul a fost i este considerat izvor al dr. ș Civil. Cutuma este însă incompatibilă cu natura normelor procesual civile.

5.2.5DoctrinaDoctrina un este considerată izvor formal al dreptului material sau procesual. Ea contribuie

însă la determinarea resorturilor social-ideologice, etice, morale sau economice ale normelor juridice, la interpretarea corectă a legii i la formarea jurispruden ei unitare.ș ț

5.3. Clasificarea normelor de procedură civilă

5.3.1.Precizări prealabileLegile de procedură civilă se pot clasifica după mai multe criterii:- obiectul reglementării- sfera raporturilor sociale ce intră sub inciden a normelor procesualeț- caracterul conduitei care o prescriu

10

5.3.2. Legile de organizare judecătorească, competen ă i de procedură propriu-zisăț șCriteriu: obiectul de reglementare Legile de organizare judecătorească reglementează structura, alcătuirea instan elorț

judecătore ti i statutul magistra ilor.(L.304/2004 privind organizarea judiciară i L.303/2004ș ș ț ș privind statutul magistra ilor).ț

Legile de competen ă, o importantă categorie a legilor de procedură, reglementeazăț atribu iile organelor judiciare în raport cu alte organe cu atribu ii jurisdic ionale i realizează înț ț ț ș acela i timp o delimitare de sarcini în cadrul sisemului instan elor judecătore ti. Sunt strâns legateș ț ș de legile privitoare la structura organelor judiciare. Norme se găsesc în L.304/2004 dar majoritatea sunt în Codul de procedură civilă. Legile de procedură propriu-zisă reglementează modul de desfă urare a activită ii de solu ionare a cauzelor civile i de urmărire silită a dispozi iilorș ț ț ș ț cuprinse în titluri executorii. Majoritatea normelor din această categorie sunt cuprinse în Codul de Procedură civilă. Legile de procedură se împart în legi de procedură contencioasă, legi de procedură necontecioasă i legi deș executare silită. Cele mai multe sunt legi de procedură contencioasă.Legile de procedură contencioasă determină procedura de solu ionare a unei cereri prin care se solicită restabilirea unuiț drept contestat sau încălcat de o altă persoană.

Legile de procedură necontencioasă prescriu reguli ce trebuie respectate pentru solu ionarea unei cereri prin care nu se urmăre te stabilirea unui drept potrivnic fa ă de o altăț ș ț persoană.

Legile de executare silită cuprind norme privitoare la modul de îndeplinire a dispozi iilorț consfin ite într-un titlu executoriu.ț

5.3.3 Legile generale i legile specialeșCriteriu: sfera raporturilor juridice reglementate.Legile de procedură generale reglementează raporturile aplicabile în orice materie, cu

excep ia acelora pentru care s-a instituit o altă procedură. Sediul principal:Codul de proc.civ.țLegile speciale de procedură sunt acelea care prescriu reguli de urmat numai într-o materie

determinată. Aceste norme derogă de la dreptul comun.ex:procedura ordonan ei preziden iale,ț ț procedura divor ului, procedura de solu ionare a ac iunilor posesorii, procedura ofertei reale etc.ț ț ț

Normele speciale au întâietate în raport de cele generale iar legile speciale se întregesc cu dispozi iileț normelor generale. Legile speciale sunt de strictă interpretare, nu pot fi extinse prin analogie sau interpretare i la cazuri nereglementate de lege.ș

5.3.4. Legile imperative i legile dispozitiveșCriteriu: caracterul conduitei pe care o prescriu.Legile procedurale imperative prescriu o conduită de la care păr ile nu pot deroga.țAceastă categorie prezintă următoarele particularită i:ț- încălcarea legii imperative poate fi invocată de oricare dintre păr i, de procuror, dinț

oficiu de instan ă, i în orice fază a procesului civil;ț ș

11

- păr ile nu pot confirma, nici expres nici tacit, un act procedural întocmit cu nesocotireaț unei norme imperative;

- nererspectarea legii imperative atrage o sanc iune procedurală absolută (nulitate absolută,ț decădere, perimare); Legile procedurale dispozitive (supletive sau permisive) impun o conduită de la care păr ile pot conveniț să se abată. Particularită ile lor:ț - încălcarea legii dispozitive poate fi invocată numai de partea ocrotită prin edictarea normei i doar în anumiteș condi ii (prin întâmpinare, la prima zi de înfă i are, iar dacă s-a ivit ulterior acestui momentț ț ș trebuie invocată de îndată);

- păr ile pot confirma, expres sau tacit, valabilitatea unui act anulabil;ț- nererspectarea legii dispozitive atrage o sanc iune procedurală relativă (anularea actului.)ț

Caracter imperativ au normele care vizează interesul public al unei bune administrări a justi iei (cele privitoare la organizare judecătorească, la competen a materială a instan elor i celeț ț ț ș care consacră principiile de bază ale activită ii judiciare: contradictorialitatea, disponibilitatea,ț oralitatea, publicitatea, dreptul la apărare) i au ș caracterdispozitiv normele ce nu exced interesele procesuale ale păr ilor.ț

5.4. Ac iunea legilor de procedură civilăț

5.4.1. Considera ii prealabilețNormele juridice se aplică în timp, spa iu i asupra persoanelor.ț ș

5.4.2. Ac iunea legilor de procedură civilă în timpțLegea procesual civilă produce efectele pentru care a fost edictată în tot intervalul de timp

de la intrarea ei în vigoare i până la abrogare. Cele două momente reprezintă limitele aplicării înș timp a legilor de procedură. Actele i faptele produse în acest interval vor fi supuse legiiș respective.(tempus regit actum). Legea procesuală nu are putere retroactivă. Conform art.15 alin.2 din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Actele i faptele ce prezintă relevan ă, sub aspect procedural, se pot prelungi însă în timp i dupăș ț ș

abrogarea unei legi. În asemenea împrejurări ”conflictul de legi” se solu ionează conformț principiului imediatei aplicări a legii noi. A adar ultimul act normativ va guverna procesele înș curs de judecată, cât i cele născute din fapte anterioare noii legi, dar promovate după apari iaș ț acesteia. Principiul se bazează pe ideea că cel din urmă act normativ este destinat să asigure o mai bună optimizare a justi iei.ț

Legea nouă nu aduce atingere actelor procedurale îndeplinite anterior intrării ei în vigoare. Dar nici legea veche nu se mai aplică după abrogare asa. Art 725(4) Cod proc. civ.: ”Actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispozi iilor vechiiț

12

legi. În cazul în care acest act de procedură ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi men inut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil.”ț

În privin a ț normelor de competen ă ț legiuitorul a adoptat i principiul imediatei aplicări aș legii noi. Art.725 (2): Procesele în curs de judecată la data schimbării competen ei instan elorț ț legal investite vor continua să fie judecate de acele instan e. În caz de casare cu trimitere spreț rejudecare, dispozitiile legii noi privitoare la competenta sunt pe deplin aplicabile.

Principiul imediatei aplicări a legii noi are inciden ă i asupra normelor deț ș procedură propriu zise. Totu i ș admisibilitatea probelor este supusă, în cazul probelor preconstituite, legii în vigoare la momentul perfectării operaţiei juridice (ex.: proba cu înscrisuri); în cazul probelor nepreconstituite (ex.: expertiza, cercetarea la faţa locului), acestea se supun legii noi. Conform art 725(3) Cod procedură civilă, hotărârile pronun ate înainte de intrarea în vigoareț a legii noi rămân supuse căilor de atac i termenelor prevazute de legea sub care au fostș pronun ate.ț

5.4.2. Ac iunea legilor de procedură civilă în spa iuț țEste guvernată de principiul teritorialită i, legile române se aplică pe întreg teritoriul ării.ț ț

Consecin e:ț- a) legile procedurale române se aplică doar proceselor ce se solu ionează în ara noastră,ț ț

nu pot ac iona înafara ării. Art. 159 din ț ț Legea nr. 105 din 22 septembrie 1992cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat precizează că în procesele privind raporturi de drept internaţional privat instanţele române aplică legea procedurală română, dacă nu s-a dispus altfel în mod expres. Legea română stabileşte şi dacă o anumită problemă este de drept procedural sau de drept material. Legea 105/1992 instituie i excep ii:ș ț

- Capacitatea procesuală a fiecăreia dintre părţile în proces este determinatăde legea sa naţională.(art .158);

- Obiectul şi cauza acţiunii civile, sunt determinate de legea care reglementează fondul raportului juridic litigios (art.160);

- calitatea procesuală a părţilor este supusă tot legii care guvernează raportul juridic litigios (art.160);

- Mijloacele de proba iune pentru dovedirea unui act juridic şi puterea doveditoare aț înscrisului care îl constată, sunt cele prevăzute de legea locului încheierii actului juridic sau de legea aleasă de părţi, dacă ele aveau dreptul să o aleagă. (art .161 alin (1));

- Proba faptelor se face potrivit legii locului unde ele s-au produs (art. 161 alin (2));- Legea română va fi aplicabilă totu i dacă ea lărge te posibilită ile de proba iune (art.ș ș ț ț

161 alin (3));- Dovada stării civile şi puterea doveditoare a actelor de stare civilă sunt reglementate de

legea locului unde s-a întocmit înscrisul invocate (art. 161 alin (4)); Conform art. 161 alin (5) administrarea probelor se face potrivit legii române. -b) aplicarea unei legi de drept substan ial străine de către o instan ă română nu determină i aplicarea legii proceduraleț ț ș a statului respectiv.(este exclusă, în principiu, aplicarea legii procesuale străine pe teritoriul nostru).

13

-c) efectuarea unei comisii rogatorii, în ara noastră, la cererea unei autorită i judiciareț ț străine, se face după legea noastră procesuală.

- d) hotărârile judecătore ti pronun ate în străinătate pot fi executate în România numaiș ț după încuviin area urmăririi silite de către instan a română competentț ț ă. Totu i, hotărârile străineș sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul civil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi. (art.166 legea 105/1992). Conform art.20 alin. (1) din Constitu ie ț dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. În cazul neconcordan ei între legea internă iț ș normele interna ionale, cele interna ionale au prioritate. Există i dispozi ii interna ionale careț ț ș ț ț sunt incidente în dreptul intern.

Definitivarea sistemului de cadastru funciar va evita pe viitor apari ia unor conflicte deț legi interprovinciale în această materie. În cazul în care totu i s-ar ivi astfel de conflicte, unș asemenea incident s-ar solu iona în continuare potrivit principiului ț locus regit actum.

5.4.4. Ac iunea legilor de procedură civilă asupra persoanelorțPotrivit art. 16 alin(1) din Constitu ie ț cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor

publice, fără privilegii şi fără discriminări. Principiul egalită ii se aplică inclusiv în fa aț ț autorită ilor judiciare.ț

Art. 163. alin.(1) din L. 105/1992:” Străinii, persoane fizice şi persoane juridice au, în condiţiile legii, în faţa instanţelor române, aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii procedurale ca şi persoanele fizice de cetăţenie română şi persoanele juridice române.”

Cetăţenii străini beneficiază în faţa instanţelor române, în procesele privind raporturile de drept internaţional privat, de scutiri sau reduceri de taxe şi alte cheltuieli de procedură, precum şi de asistenţă juridică gratuită, în aceeaşi măsură şi în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, sub condiţia reciprocităţii cu statul de cetăţenie sau de domiciliu al solicitanţilor. (art. 163. alin.(2))

Sub aceeaşi condiţie a reciprocităţii, reclamantul de cetăţenie străină nu poate fi obligat să depună cauţiune ori vreo altă garanţie, pentru motivul că este străin sau că nu are domiciliul ori sediul în România. (art. 163. alin.(3)).

Reciprocitatea, în cazurile de mai sus, este i o măsură de protejare a cetă enilorș ț români.

14

Capitolul IVPrincipiile fundamentale ale dreptului procesual civil

§1. Precizări prealabile

Principiile fundamentale sunt reguli esen iale ce determină structura procesului iț ș guvernează întreaga activitate juridică.

Din punct de vedere teoretic, principiile contribuie la în elegerea i interpretarea corectă aț ș normelor procesuale. Sub aspect legislative ele orientează activitatea de elaborare a legisla ieiț procesuale în sensul edictării unor reglementări coerente i eficiente. Practic, ele contribuie laș interpretarea dispozi iilor obscure, la complinirea absen ei unor norme juridice i la formarea uneiț ț ș jurispruden e unitare.ț

Unele sunt consacrate în Constitu ie, altele în Legea de organizare judiciară, altele suntț consacrate în documente interna ionale.ț

§2. Examinarea principiilor fundamentale

Cele mai importante principii sunt:1. Principiul legalită iiț2. Principiul independen ei judecătorilorț3. Principiul inamovibilită ii judecătorilorț4. Principiul adevărului5. Principiul rolului activ al judecătorului6. Principiul egalită ii păr ilor în fa a justi ieiț ț ț ț7. Principiul folosirii limbii române în justi ieț8. Principiul publicită iiț9. Principiul oralită iiț10. Principiul contradictorialită iiț11. Principiul dreptului la apărare12. Principiul disponibilită iiț13. Principiul nemijlocirii14. Principiul continuită ii dezbaterilorț

15

Unele principii sunt incidente la nivelul întregului sistem de drept- cel al legalită ii-, uneleț sunt aplicabile mai multor ramuri de drept-adevărului, publicită ii-sau guvernează numaiț activitatea în materie civilă- p. disponibilită ii.ț

2.1. Principiul legalită ii-art 7 în Noul Cod țAcest principiu, alături de cel al independen ei judecătorilor, al rolului activ i al aflăriiț ș

adevărului, constituie unul din pilonii activită ii judiciare.țLegalitatea implică respectarea actelor normative existente de către toate organele de stat,

de toate persoanele juridice de drept public sau privat, de to i cetă enii, de la cel mai umil la efulț ț ș statului.

Are valoare constitu ională, art 1 alin (5) din Constitu ie precizează că ț ț în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Art.124 din Constitu ieț statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii i că judecătorii sunt independenţi şi se supunș numai legii. Art.132 din Constitu ie e relevant i prevede că procurorii îşi desfăşoară activitateaț ș potrivit principiului legalităţii.

În activitatea de solu ionare a cauzelor civile, judecătorii trebuie să urmărească respectareaț tuturor dispozi iilor legale, începând de la cele de drept substan ial care au inciden ă asupraț ț ț raportului juridic litigios, continuând cu cele referitoare la organizarea, constituirea, compunerea iș atribu iile instan ei, precum i cele referitoare la formele de procedură. ț ț ș

Judecătorul trebuie nu doar să respecte legea dar în calitatea sa de judecător este obligat să impună respectarea legii i celorlal i subiec i procesuali. ș ț ț

Judecătorul este chemat să interpreteze legea în scopul realizării finalită ii sale. Judecătorulț trebuie să interpreteze i să aplice legea în concordan ă cu litera i spiritul ei precum i înș ț ș ș concordan ă cu cerin ele vie ii sociale. El nu poate aplica legea după preferin ele sale subiective.ț ț ț ț

2.2. Principiul independen ei judecătorului i al supunerii lui numai fa ă de legeț ș țConform art 124 alin (3) din Constitu ie judecătorii sunt independenţi şi se supun numaiț

legii.Independen a judecătorului implică cerin a solu ionării litigiilor fără nici o ingerin ă dinț ț ț ț

partea vreunui organ de stat sau din partea vreunei persoane. Independen a e necesară i pentru aț ș asigura i impar ialitatea judecătorului fa ă de păr ile din proces.ș ț ț ț

Atitudinea judecătorului în cadrul procedurii trebuie să fie neutră fa ă de pozi ia iț ț ș interesele păr ilor litigante.ț

Impar ialitatea este o consecin ă inevitabilă a acestu principiu.Conform art. 124 (2) dinț ț Constitu ie justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.Impar ialitatea justi iei implică iț ț ț ș impar ialitatea membrilor care compun instan ele judecătore ti.ț ț ș

Art. 10 (1) din Codul deontologic al magistra ilor prevede căș magistraţii trebuie să fie imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, fiind obligaţi să decidă în mod obiectiv, fără

16

subiectivism şi părtinire, liberi de orice relaţii şi influenţe.Principiul independen ei judecătorilor î i găse te aplicarea numai în activitatea deț ș ș

judecată. Sub aspect organizatoric i administrativ judecătorii sunt subordona i organelor deș ț conducere judiciară.

Legea nu exclude un control asupra modului de îndeplinire a obliga iilor ce revinț judecătorilor, dar acesta are caracter particular i limitat.ș

Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti iau măsuri pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţelor pe care le conduc şi, după caz, a instanţelor din circumscripţiile acestora, asigură şi verifică respectarea obligaţiilor statutare şi a regulamentelor de către judecători şi personalul auxiliar de specialitate. (Art. 46 alin(1) din Legea 303/2004) Verificările efectuate personal de preşedinţi sau vicepreşedinţi ori prin judecători anume desemnaţi trebuie să respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, precum şi autoritatea de lucru judecat. (Art. 46 alin(2) din Legea 303/2004)

Art. 5 l.303/2004- Ministerul Justiţiei asigură buna organizare şi administrare a justiţiei ca serviciu public.

Garan ii legale care asigura independen a judecătorilorț ț :- existen a unui control judiciar adecvat, de natură să asigure respectarea legalită ii i aț ț ș

independen ei judecătorilor. Căile de atac au ca scop remedierea erorilor judiciare. Controlulț judiciar nu constituie imixtiune în activitatea judecătorului deoarece intervine după pronun areaț hotărârii.

- publicitatea dezbaterilor;- secretul deliberării;- inamovibilitatea judecătorilor;- răspunderea disciplinară a judecătorilor;- autonomia instan elor judecătore ti fa ă de toate celelalte autorită i statale.ț ș ț țConsiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a apăra judecătorii şi

procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.(Art. 75 (1) L.303/2004)

Judecătorii sau procurorii care consideră că independenţa şi imparţialitatea le sunt afectate în orice mod prin acte de imixtiune în activitatea profesională se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a dispune măsurile necesare, conform legii. (Art. 75 (2) L.303/2004).

2.3. Principiul inamovibilită ii judecătorilorțAcest principiu se regăse te în rezolu iile Adunării Generale ONU din1985.ș țExistă o interconexiune între independen a magistraturii, impar ialitate i inamovibilitate.ț ț ș

Art.125(1) din Constitu ie: Judecătorii numiţi de Preşedintele României suntț inamovibili, în condiţiile legii.

Inamovibilitate= acel beneficiu al legii care le conferă judecătorilor stabilitate în func ie:ț judecătorii odată investi i în func ie nu mai pot fi revoca i, transfera i sau suspenda i decât înț ț ț ț ț condi ii excep ionale.ț ț

17

Art. 2 (1) L.303/2004: Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile prezentei legi. Procurorii nu sunt inamovibili dar se bucură de stabilitate.

Numirea magistra ilor de către Pre edinte nu aduce atingere autonomiei sistemului judiciarț ș i inependen ei judecătorilor.ș ț

2.4. Principiul adevărului- art.22 în Noul CodConform art.129 (5) Cod proc.civ judecãtorii au îndatorirea sã stãruie, prin toate mijloacele

legale, pentru a preveni orice greşealã privind aflarea adevãrului în cauzã, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectã a legii, în scopul pronunţãrii unei hotãrâri temeinice şi legale. Dacã probele propuse nu sunt îndestulãtoare pentru lãmurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca pãrţile sã completeze probele. De asemenea, judecãtorul poate, din oficiu, sã punã în discuţia pãrţilor necesitatea administrãrii altor probe, pe care le poate ordona chiar dacã pãrţile se împotrivesc.

Principiul adevărului implică cerin a ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabiliteț de către instan ă în deplină concordan ă cu realitatea.ț ț

Judecătorul are obliga ia de a preveni ț orice greşealã în aflarea faptelor.Se poate întâmpla ca stabilirea faptelor să fie conformă cu adevărul, dar calificarea lor

juridică să fie eronată. Hotărârea pronun ată cu neobservarea principiului adevărului esteț netemeinică, iar cea care cuprinde gre eli privitoare la interpretarea i aplicarea legii este nelegală.ș ș

Garan ii pentru aflarea adevărului:ț-rolul activ al judecătorului; -egalitatea în fa a justi iei;ț ț-independen a i inamovibilitatea judecătorilor;ț ș- contradictorialitatea;- existen a unui sistem probatoriu adecvat;ț- controlul judiciar asupra hotărârilor.

2.5.Principiul rolului activ al judecătorului Prezintă următoarele aspecte principale:- Judecătorul va pune în vedere păr ilor drepturile i obliga iile ce le revin în calitatea lorț ș ț

din proces i va stărui, în toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei- art.129 (2)ș Cod proc.civ;

- obliga ia instan ei de a ordona din oficiu, probele pe care le consideră necesare i de aț ț ș pune în dezbaterea păr ilor orice împrejurări de fapt sau de drept care ar putea conduce laț dezlegarea cauzei, chiar dacă nu sunt men ionate în cerere sau întâmpinare- art.129 (4) Codț proc.civ;

- dreptul judecătorului de a solicita păr ilor explica ii, oral sau în scris, cu privire laț ț situa ia de fapt i la motivarea în drept pe care ele o invocă în sus inerea preten iilor sauț ș ț ț apărărilor;

18

- obliga ia instan ei de a ordona, din oficiu, dovezile pe care le consideră necesare pentruț ț solu ionarea cauzei, chiar dacă păr ile se împotrivesc- art.129 (5) Cod proc.civ;ț ț

- dreptul instan ei de a prelungi termenele prevăzute de lege pt. îndeplinirea unor acte deț procedură- art.103 Cod proc.civ;

- dreptul instan ei de apel de a încuviin a refacerea sau completarea probelor administrateț ț la prima instan ă i de a dispune administrarea altor dovezi dacă le consideră necesare- art.295 (2)ț ș Cod proc.civ;

Principiul implică i preocuparea judecătorului pentru solu ionarea rapidă a procesuluiș ț civil.Conform art.21 (3) din Constitu ie ț părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Cedo: caracterul rezonabil se apreciază în func ie deț complexitatea litigiului, comportamentul reclamantului i al autorită ilor i de miza litigiuluiș ț ș pentru păr ile interesate.ț

Rolul activ al judecătorului nu trebuie să ducă la diminuarea ini iativei păr ilor.ț ț Judecătorul nu se poate substitui păr ilor principale, modificând natura unei ac iuni sauț ț schimbând substan a apărării pârâtului.ț

2.6.Principiul egalită ii păr ilor în fa a justi iei- art.8 în Noul Codț ț ț țConstitu ie art.16ț (1): Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără

privilegii şi fără discriminări.Egalitatea în fa a legii i a justi iei presupune respectarea următoarelor cerin e:ț ș ț ța)- judecarea proceselor pentru to i cetă enii trebuie să se realizeze de acelea i organeț ț ș

potrivit acelora i norme procesuale. Existen a normelor speciale i a ș ț ș unor organe speciale de jurisdic ie nu încalcă acest principiu.ț

b)- acelea i drepturi procesuale trebuie acordate tuturor păr ilor, fără deosebire. Art.7 (ș ț 2) L.304/2004 : Justiţia se realizează în mod egal pentru toţi, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine ori condiţie socială sau de orice alte criterii discriminatorii.

Art.16(2) Constitu ieț : Nimeni nu este mai presus de lege.c)- instan a are obliga ia de a asigura un echilibru procesual în situa ia procesuală aț ț ț

păr ilor. (să le comunice termenele, să comunice ctele de procedură, să lămurească păr ile asupraț ț drepturilor lor).

2.7.Principiul folosirii limbii române în justi ie- art.18 în Noul CodțProcedura judiciară se desfăşoară în limba română.(art 128 (1) Constitu ie i art.14 (1)ț ș

L.304/2004)Art 128 (2) Constitu ie: Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul săț

se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice. →Toate actele de procedură se vor materialize în înscrisuri redactate în română.

Art.128 (3) Constitu ie: Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2),ț inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi. Art.128 (4) Constitu ie: Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul deț

19

a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit. Nerespectarea principiului atrage nulitatea hotărârii pronun ate. Acea i sanc iune i pt. încălcarea art. 128 (3) iț ș ț ș ș art. 128 (4) din Constitu ie.ț 2.8.Principiul publicită ii-ț art.17 în Noul Cod Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.(art 127 Constitu ie, art 12 L.304/2004).ț

O justi ie impar ială implică desfă urareaț ț ș edin elor de judecată în prezen a păr ilor i în condi ii care să garanteze posibilitatea publiculuiș ț ț ț ș ț

de a asista la dezbateri. Publicitatea dezbaterilor prezintă două forme: publicitatea pt.păr i i publicitatea pt.public. ț ș

O singură excep ie este în legea noastră de la publicitatea pt.ț păr i acea a îndepărtării păr ii care tulbură mersul dezbaterilor.(art.122 cod proc.civ). Totu iț ț ș conform art.123 înainte de închiderea dezbaterilor, partea va fi chemata în sală i, sub pedeapsa deș nulitate, i se vor pune în vedere toate faptele esen iale petrecute în lipsa sa, precum i declara iileț ș ț celor asculta i.ț Publicitatea pentru public constă în dreptul fiecărei persoane străine de proces de a asista la dezbateri. Rol important: difuzarea hotărârilor prin mass-media. De asemenea i motivarea hotărârii. Publicitatea nu trebuie să afecteze dr. persoanei la via a intimă,ș ț familială i privată.ș De la publicitatea pt. public au fost instituite excep ii: conforț art.121 Cod proc.civ. instan a poate să dispună din oficiu sau la cererea unei păr i ca dezbaterileț ț să se facă în edin ă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitateaș ț publica sau pe păr i. În acest caz, păr ile vor putea fi înso ite, în afara de apărătorii lor, de celț ț ț mult două persoane desemnate de ele. Hotărârea se va pronun a în sedin ă publică.ț ț

Articolul 6 Cedo oferă mai multe excep ii de la principiul publicită i iț ț ș anume: în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

Noul Cod reglementează similar celui actual. Potrivit acestuia în căile de atac cercetarea procesului se face în edin ă publică dacă este necesar.→regula este că în căile de atac cercetareaș ț se face în Camera de Consiliu, dar judecătorul poate decide ca aceasta să fie publică.

2.9.Principiul oralită ii-art.15 în Noul CodțPricinile se dezbat verbal, daca legea nu dispune altfel.(art 127 cod proc.civ.).Acest principiu domină numai faza dezbaterilor judiciare. (nici în faza dezbaterilor nu sunt

excluse elemente ale procedurii scrise).Oralitatea implică dreptul păr ilor de a- i sus ine verbal preten iile, de a da explica ii, deț ș ț ț ț

a discuta materialul probatoriu administrat, de a invoca neregularitatea actelor de procedură, de a pune concluzii cu privire la toate împrejurările de fapt i de drept ale cauzei.ș

Minuta, hotărârea nu pot fi concepute decât în formă scrisă. Există însă situa ii la careț forma scrisă e facultativă (depunerea de concluzii scrise).

Procedura judiciară are caracter mixt, în prima fază predomină forma scrisă (cerere de

20

chemare, întâmpinare, cerere reconven ională).țOralitatea contribuie la publicitate, contradictorialitate, apărare i la aflarea adevărului.șNerespectarea principiului = nulitatea hotărârii.

2.10. Principiul contradictorialită ii- art.14 în Noul CodțContradictorialitatea=posibilitatea acordată de lege părţilor de a discuta şi argumenta orice

chestiune de fapt sau drept apărută în legătură cu judecata.Contradictorialitatea presupune că nicio măsură să nu fie ordonată de instan ă înainte caț

aceasta să fie pusă în discu ia păr ilor.ț țInstan a trebuie să asigure păr ilor posibilitatea de a- i sus ine i argumenta cererile, de aț ț ș ț ș

invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar, de a ridica i combate excep ii.ș ț Păr ileț trebuie să fie încuno tiin ate în timp util despre existen a i obiectul litigiului, despre locul i dataș ț ț ș ș solu ionării. (prin citare)ț Contribuie la aflarea adevărului, la realizarea dr.la apărare i egalită ii în fa a legii.ș ț ț Nerespectarea principiului = nulitatea hotărârii.

2.11. Principiul dreptului la apărare- art.13 în Noul Cod Dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (art.24 Constitu ie, art.15 L.304/2004).ț Dreptul la apărare în sens material constă în ansamblul prerogativelor recunoscute de lege păr ilor în scopul sus ineriiț ț intereselor lor. Astfel con ine posibilitatea păr ilor de a lua la cuno tiin ă de toate actele de laț ț ș ț dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excep ii, de a recuza judecători, de aț exercita căi de atac etc.

Dreptul la apărare în sens materialeste garantat prin modul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti şi a activităţii de judecată.

În sens formal prin drept la apărare se în elege ț posibilitatea păr ilor de a- i angaja unț ș apărător care să le asigure o apărare calificată.

Păr ile nu au obligativitatea de a- i angaja apărător.ț șAjutorul public judiciar=garan ie pt. acest principiuțAjutorul public judiciar reprezintă acea formă de asisten ă acordată de stat care are ca scopț

asigurarea dreptului la un proces echitabil i garantarea accesului egal la actul de justi ie, pentruș ț realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătore ti sau a altor titluri executorii.(art.1 OUG nr.51/2008).ș

Barourile sunt obligate să organizeze servicii de asisten ă judiciară.țCheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviin areaț

ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte păr i, dacă aceasta a căzut în preten iileț ț sale. Partea căzuta în preten ii va fi obligată la plata către stat a acestor sume. (art.18 OUGț nr.51/2008).

Dreptul la apărare se realiează prin dreptul de a solicita amânarea judecării pentru lipsa de apărare, dreptul de a pune concluzii scrie, obliga ia instan ei de a da cuvântul păr ilor etc.ț ț ț Acest principiu depă e te interesul păr ilor căci contribuie la aflarea adevărului.ș ș ț 2.11.

21

Principiul disponibilită ii- art.9 în Noul Codț - e principiu specific procesului civil Implică posibilitatea conferită de lege păr ilor de a sesiza autorită ile judiciare, de a dispune de obiectulț ț litigiului i de mijloacele de apărare.ș Judecătorul nu poate solu iona o cerere decât în baza cererii i numai în limitele sesizării.ț ș Reclamantul determină întinderea obiectului judecă ii i persoana sau persoanele cu care se confruntă înț ș instan ă.ț Principiul cuprinde ca prerogative mai importante:

• Dreptul păr ii interesate de a promova sau nu ac iunea;ț ț

• Dreptul reclamantului de a determina limitele ac iunii;ț

• Dreptul reclamantului de a renun a la ac iune sau la dreptul subiectiv;ț ț

• Dreptul pârâtului de a achiesa la preten iile formulate de reclamant;ț

• Dreptul păr ilor de a încheia procesul prin tranzac ie;ț ț

• Dreptul păr ilor de a exercita căi de atac;ț

• Dreptul de a achiesa la hotărârea pronun ată;ț

• Dreptul păr ii câstigătoare de a solicita executarea silită.țIni iativa păr ilor trebuie armonizată cu rolul activ al instan elor.ț ț țInstan ele judecătore ti nu pot da curs acelor acte de dispoizi ie ce urmăresc scopuriț ș ț

ilicite.(vor fi lovite de nulitate absolută)

2.13.Principiul nemijlocirii - art.16 în Noul CodPrincipiul nemijlocirii constă în obligaţia instanţei de a cerceta direct întreg materialul

probatoriu necesar soluţionării cauzei. Acesta implică cu necesitate folosire unor dovezi primare. Dacă sursele primare sunt pu ine sau lipsesc cu desăvâr ire instan a nu va putea respinge ac iunea ci trebuie săț ș ț ț solu ioneze cauza folosind surse mijlocite ca: prezum ii, copii de pe înscrisuri. ț ț

Excep ii de la principiu:ț- administrarea probelor prin

comisie rogatorie;- asigurarea dovezilor.-Reprezintă o garan ie pentru aflarea adevărului.ț

2.14.Principiul continuită ii- art.19 în Noul Codț Implică solu ionarea întregului proces într-o singură edin ă de judecată.ț ș ț

Contribuie la corecta solu ionare a litigiilor deoarece judecătorii pot re ine u or toateț ț ș aspectele relevante ale cauzei. Contribuie i la solu ionarea rapidă a litigiilor.ș ț

Condi ii pentru respectarea principiului:ț- Unicitatea completului de judecată (solu ionarea întregului proces de aceia iț ș

judecători);

22

- Continuitatea edin ei de judecată, adică solu ionarea cauzei într-o singură edin ă.ș ț ț ș țÎn prezent principiul presupune ca hotărârea să se pronun e de către acei judecători careț

au alcătuit completul de judecată cu prilejul dezbaterii cauzei în fond. Nerespectarea condi iei =ț nulitatea hotărârii.

Noul Cod de procedură civilă mai consacră ca i principii:ș- obliga iile judecătorului în legătură cu primirea i solu ionarea cererilor;ț ș ț- obliga iile păr ilor în desfă urarea proceselor;ț ț ș- obliga iile ter ilor în desfă urarea proceselor;ț ț ș- respectarea principiilor fundamentale;- încercarea de împăcare a păr ilor;ț- respectul cuvenit justi iei;ț- dreptul la un proces echitabil în termen optim i previzibil;ș- principiul bunei credin e.ț

Lipse te consacrarea expresă a principiul rolului activ al judecătorului.șArt.22 reglementează rolul judecătorul în aflarea adevărului ce cuprinde dispozi iiț

caracteristice principiului adevărului, principiului rolului activ al judecătorului i celui alș disponibilită ii procesuale.ț

23

CAPITOLUL 5

PARTICIPANTII LA PROCESUL CIVIL

1.CONSIDERATII GENERALE

Autoritatiile si persoanele car participa la activitatea de judecata se numesc participant sau subiecti procesuali. Un rol central il ocupa instant de judecata. Solutionarea procesului civil nu poate fi facuta fara participarea partilor intre care s-a ivit litigiul. Tertii pot paricipa la activitatea judiciara,fie din initiataiva lor fie din initiative partilor principale. In cazul executarii silite organele de executare devin participante la activitatea judiciara . In procesul civil pot paricipa si alte personae : martorii,expertii,inerpretii etc.

2.INSTANTA DE JUDECATA

a) Consideratii prealabile

In orice stat instantele de judecatatoresti sunt organizate intr-un sistem propriu. Totalitatea instantelor judecatoresti dintr-un stat alcatuiesc puterea judecatoreasca. Autonomia puterii judecatoresti decurge din insasi autonomia functiei jurisdictionale. Puterea judecatoreasca este separata de celelalte puteri ale statului. Autoritatea judecatoreasca beneficieaza asa cum vom arata in continuare de structuri administartive adecvate,precum si de o conducere proprie. Curtile de apel sunt cele care au dreptul de a elabora proiectele de buget pentru instantele din cirscumscriptia lor teritoriala.

In dreptul comparat se cunosc solutii diverse cu privire la compunerea instantelor judecatoresti. Fiecare din cele 2 sisteme-judecator unic si pluralitate de judecatori –ofera avantaje dar prezinta si inconveniente uneori semnificative. Sistemul judecatorului unic ofera avantajul unei recrutari mult mai exigente a personalului judecatoresc dar s-a reprosat ca nu poate garanta o calitate optima a actului de justitie. In favoarea sistemului colegial calitatea superioara a lucarilor realizate de 2 sau mai multi judecatori dar una din analizele critice spune ca se realizeaza o caliate mai slaba a actului de justitie.

Legiuitorul roman a promovat,in mod constant,in ultimele decenii sistemul mixt. Legea 247/2005,instituie principiul potrivit caruia”Cauzele date,potrivit legii,in competenta de prima instanat a judecatoriei,tribunalului si curtii de apel se judeca in complet format dintr-un judecator,cu exceptia cauzelor privind conflictele de munca si de asigurari sociale. Apelurile se judeca in complet format din 2 judecatori iar recursurile in complet de 3 judecatori cu exceptia cazului cand legea prevede altfel. Conflictele de munca si de asigurari sociale se solutioneaza,in

24

prima instanta,de un complet de 2 judecatori si 2 asistenti judiciari. Inalta curte de casatie si justitie judeca cauzele de competenta sa in complet de 3 judecatori din aceeasi sectie. Judecarea in Sectiile Unite ale instantei supreme se judeca cu cel putin 2 treimi din membrii in functie ai instantei supreme ,la instanta suprema functioneaza si un complet format din 9 judecatori.

b) Structura instantelor judecatoresti

Declansata de Constitutia adoptata in 1991 a fost adoptata legea 92/1992 privitoare la organizarea judecatoreasca. Organizarea actuala a instantelor judecatoresti este guvernata de Legea 304/2004. In materia civila justitia se reazizeaza prin:

-judecatorii -tribunale -tribunale specializate -curti de apel -Inalta Curte de Casatie si Justitie.

JUDECATORIILE. Sunt instante fara personalitate juridica si functioneaza in judete si in secoarele mun.Bucuresti. In prezent functioneaza peste 180 de judecatorii in Romania. In cadrul judecatoriilor se organizeaza sectii sau comlete specializate pentru minori si familie.

TRIBUNALELE. In fiecare judet functioneaza un tribunal,instanta cu personalitate juridica plus 1 in mun. Bucuresti care functioneaza si ca instanta specializata pt. judecarea cauzelor privind proprietate intelectuala. Numarul total este de 42 de tribunale. In cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau complete specializate pt cauze civile,penale,comerciale,cauze cu minori si de familie, de contencios administrativ si defiscal,cauze privind conflicte de munca si de asigurai sociale,precum si in raport cu natuta si nr cauzelor sectii maritimesi fluviale sau.

TRIBUNALELE SPECIALIZATE. Nu au personalitate juridica,pot functiona doar la nivelul judetelor ori mun. Bucuresti,preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care se infinteaza.

CURTIILE DE APEL. Sunt instante cu personalitate jur si functioneaza intr-o circumpscriptie cuprinzand mai multe tribunale si tribunale specializate. Sunt active in prezent 15 curti de apel.

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE.Este instanta suprema cu sediul in capitala,are personalitate juridica si este organizata in 4 sectii cum ar fi: civila si de proprietate intelectuala, penala,comerciala si contencios administartiv si fiscal. Se compune din 1 presedinte 1 vicepresedinte,4 presedinti de sectii si judecatori.

c) Consiliul Superior al Magistraturii.

Rolul fundamental al institutiei este acela de a garanta independenta justitiei fata de toate celalalte autoritati publice. Organizarea si atributiile Consiliului Superior al Magistraturii sunt stabilite in

25

Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Consiliul este alcatuit din 19 magistrati astfel: 14 alesi in adunariile generale al magistratiilor si validati de Senat,2 reprezentanti ai societatii civile si ministrul Justitiei presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie dar si cu procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ,toti avand un mandat de 6 ani.

d) Statutul magistratiilor

d)1. Precizari prealabile

Prin statut se urmareste asigurarea inamovibilitatii judecatoriilor,ca o conditie indispensabila pentru garantarea impartialitaii si independentei lor.

d)2.Corpul magistratilor

Conceptul de magistrat include atat pe judecatori cat si pe procurorii constituiti in parchete. Din corpul magistratiilor trebuie sa faca parte cei mai buni juristi,caci importanta sociala a functiei de judecator sau procuror excede pe aceea a altor categorii de juristi.

d)3 Recrutarea si investirea in functie a judecatorilor si procurorilor.

Recrutarea si formarea profesionala se realizeaza pe baza de concurs prin Institutul national al Magistraturii. Conditiile pt admitere sunt:

-sa aiba cetatenie romana,domiciliul in Romania si capacitate deplina de exercitiu.

-sa fie licetiat in drept

-sa nu aibe antencedente penale sau cazier fiscal

-sa cunoasca limba romana

-sa fie apt din punct de vedere medical si psihologic pt exercitarea functiei.

Mai sunt necesare si acele calitati morale ale judecatorilor care sa inspire cetatenilor incredere in fata justitiei. Legea 303/2004 impune obligativitatea unui juramant,nedepunerea juramantului atrage nulitatea numirii in functie. La judecatorii si la parchete de pe langa acestea pot functiona judecatori si procurori stagiari. Magistratii stagiari sunt obligati sa efectueze un stagiu de 1 an. Judecatorii stagiari au dreptul sa judece urmatoarele categorii de cauze civil:

1.cereile privind pensiile de intretinere ,cele privind inregistarriile si rectificariile in registrele de stare civila,cereriile privind propriile,incuvintarea executarii silite,investigarea cu formula executorie si luarea unor masuri asiguratorii.

2.litigiile patrimoniale avand ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun in cazul in care valoarea nu depaseste 100 milioane lei.

26

3.plangerile impotriva proceselor-verbale de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiuniilor contraventionale.

4. Somatia de plata.Procurorii stagiari au dreptul sa puna concluzii in instanta,sa efectueze sa sa semneze acte procedurale sub coordonarea unui procuror care se bucura de stabilitate. Dupa terminarea stagiului procurorii si judecatorii stagiari sunt supusi unui examen de capacitate. Examenul de capacitate consta in verificarea cunostiintelor teoretice si practice prin probe scrise si orale.

d)4.Institutul National al Magistraturii(INM)

INM este institutia publica cu personalitate juridica aflata in coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii care realizeaza formarea initiala a judecatoriilor si procuroriilor,formarea profesinala continua a judecatoriilor si procuroriilor in functie,precum si formarea formatoriilor in cinditiile legii. Este evident ca INM apare ca o institutie administrativa coordonata de Consiliul Sup. al Magistr.are personalitate juridica si organe de conducere proprii. INM nu face parte din sistemul national de invatamant si educatie si nu este supus dispozitiilor legale in viguare cu privire la acreditarea institutiilor de invatamant superior si recunoasterea diplomelor. Este un institut propriu al magistraturii. Scopul INM este acela de a realiza pregatirea viitorilor judecatori si procurori. Institutul a fost creat si pt a realiza cadrul de desfasurare a activitatiilor de perfectionare profesionala a magistratiilor in functie. Magistratii sunt obligati sa participe cel putin 1 dat ala 3 ani la programe de formare continua organizate de INM,de institutii de invatamant superior din tara sau din strainatate sau la alte forme de pregatire profesionala. INM are sediul in bucuresti si este condus de un consiliu stiintific format din 12 membrii.

d)5.Incompatibilitati si interdictii.

Interdictiile si incompatibilitatile sunt destinate a garanta independenta si impartialitaea magistratiilor. Functiile de judecatori si de procurori sunt incompatibile cu orice alta functie publica sau privata cu exceptia functiei de cadru didactic din cadrul invatamantului superior.Magistratiilor le este interzis urmatoarele: sa desfasoare activitati comerciale,direct sau prin persoane interpuse;sa desf.activitati de rabitraj in litigii civile,comerciale sau de alta natura;saaiba caliatea de asociat sau membru in organele de conducere ,administrare sau control la societati civile,societati comerciale,companii nationale,societati nationale sau regii autonome; sa aiba caliatea de membru al unui grup de interes economi. Judecatorii si procurorii nu pot sa faca parte din partide sau formatiuni politice si nici sa desfasoare sau sa participe la activitati cu caracter politic. Acestia sunt obligati ca in exercitarea atributiilor sa se abtina de la exprimarea sau maifestarea in orice mod a convingeriilor lor poliice.Judecatorii si procurorii nu isi pot exprima public opinia cu privire la pocesele aflate in curs de desfasurare sau asupra unor cauze cu care au fost sesizat parchetul. Judec. Si procu. Nu pot sa dea consultatii scrise sau verbale in probleme litigioase chiar daca procesele respective sunt pe rolul altor instante sau parchete decat acelea in

27

cadrul carora isi exercita functia si nu pot indeplini orice alta activitate care potrivit legii se realizeaza de avocat. Nerespectarea acestor interdictii constituie abatere discipinara si urmmeaza sa fie sanctionata in mod corespunzator. Se interzice magistratiilor sa paticipe la judecarea unei cauze in calitate de judecator sau procuror, daca ei sunt soti sau rude pana la gradul 4 inclusiv intre ei; daca ei sotii sau rudele pana la gradul 4 inclusiv au vreun interes in cauza. Judecatorii sau procurorii pot participa la elaborarea de publicatii sau studii de specialitate a unor lucrari literare ori stiintifice sau la emisiuni audio-vizuale cu exceptia celor cu caracter politic.

d)6. Eliberarea din functie a judecatorilor si procuroriilor

In sistemul constitutional actual toti judecatorii cu exceptia celor stagiari sunt inamovibili de la data investirii si pana la eliberarea lor din functie in conditiile strict determinate de lege. Situatiile in care un magistrat poate fi eliberat din functie sunt determinate in mod expres si limitativ in art.65 din legea nr 303/2004 si anume:

-demisia

-pensionarea potrivit legii

-transferul intr-o alta functie,in conditiile legii.

-incapacitate profesionala

-ca sanctiune discipinara

-condamnarea definitiva a judecatorului sau procurorului pentru o infractiune.

-incalcarea dispozitiilor art.7 Se refera la interdictia pentru magistrati de a fi lucratori operativi,inclusiv acoperiti,informatori ori colaboratori ai serviciilor de informatii. Ei au obligatia de a completa anual o declaratie in sensul ca nu intra sub incidenta acestui text.

-nepromovarea examenului prevazut la art.33 alin1 ind.4

-neandeplinirea oricarei dintre conditiile prevazute la art.14 alin.2 lit.a,c si e Textul mentionat se refera la conditiile necesare pt admiterea prin concurs la INM.

d)7. Raspunderea juridica a magistratiilor.

Judecatorii si procurorii raspund disciplinar pt abateriile de la indatoririle de serviciu precum si pt faptele care afecteaza prestigiul justitiei. Abaterile disciplinare sunt limitativ prevazute in art.99 din L303/2004 si anume:

1.incalcarea prevederilor legale referitoare la eclaratiile de avere,declaratii de interes,incompatibilitati si interdictii privind judecatorii si procurorii.

28

2.interdictiile pt solutionarea unor cereri,pretindeerea sau acceptarea rezolvarii intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane altfel decat in limita cadrului legal reglementata pt toti cetatenii ,precum si imixtitudinea in activitatea altui judecator sau procuror.

3.desfasurarea de activitati publice cu caracter politic sau manifestarea conviingerilor politice in exercitarea atributiilor de serviciu.

4.nerespectarea secretului deliberarii sau a confidentialitatii lucrarilor care au un atare caracter

5.nerespecatrea in mod repetat si din motive imputabile a dispoz. legale privitoare la solutionarea cu celeritate a cauzelor.

6.refuzul nejustificat de a primi la dosar cerereriile,concluziile memoriile sau actele depusede partile din proces.

7.refuzul nejustificat de a indeplini o indatorire de serviu.

8.exercitarea functiei ,inclusiv nerespecatrea regululor de procedura,cu rea credinta sau grava neglijenta ,daca fapta nu constituie infractiune.

9.efectuarea cu intarziere a lucrarilor,din motive imputabile.

10.absenta nemotivata in mod repetat de la serviciu.

11.atitudinea nedemna in timpul exercitarii atributiilor de serviciu fata de colegi, avocati, experti, martori sau justitiabili.

12.neandeplinirea obligatiei privind transferul normei de baza la instanta sau parchetul la care functioneaza

13.nerespectarea dispozitiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor.

14.participarea direcat sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal,jocuri de noroc sau sisteme de investitii pt care nu este asigurata transparenta fondurilor in conditiile legii.

Sanctiunile disciplinare ce se pot aplica magistratiilor sunt: advertismentul; diminuarea indemnizatiei de incadrare lunare brute cu paana la 15% pe o perioada de la 1 luna la 3 luni.;mutarea disciplinara pentru o perioada de la o lina la 3 luni la o instanta sau la un parchet,situate in circumscriptia aceleiasi curti de apel ori in circumscriptia aceluiasi parchet de pe langa acestea.;excluderea din magistratura. Exercitarea actiunii disciplinare nu este posibila fara efectuarea unei cercetari prealabile care se realizeaza de inspectorii din cadrul serviciului de inspectie juridica pt judecatori respectiv din cadrul serviciului de inspectie judiciara pt procurori.

3.PARTILE IN PROCESUL CIVIL.

29

3.a) Notiunea si pozitia partilor in procesul civil.

Hotararea judecatoreasca va produce efecte numai fata de persoanele ce au participat la activitaea juridica in calitate de parti. Conceptul de parte prezinta importanta si in solutionarea unor exceptii de procedura cum sunt:exceptia lipsei de calitate ,exceptia lipsei de litispendenta,exceptia puterii lucrului judecat. Intr-o prima opinie devin parti in procesul civil persoanele care exprima interese contrare in sensul ca cel putin una dintre ele pretinde ca are de realizat un drept impotriva celeilalte sau celorlalte care au nesocotit acest drept. Intr-o alta opinie caliatea de reclamant sau de parat revine doar subiectilor raportului juridic de drept material. Notiunea de parte are un caracter complex si este folosita in acceptiuni diferite. Ea trebuie cercetata in perspectiva a 2 aceptiuni una materiala si alta de natura procedurala. Persoana care solicita protectia instantei pt apararea unui drept sau interes legitim poarta denumirea de reclamant. Pers chemata sa raspunda pentru pretinsa incalcare a dreptului se numeste parat.

Pentru a determina cine este reclamant si cine este parat nu trebuie cercetat fondul dreptului ci numai aspectul procesual. Notiunea de parte este o notiune procedurala. Art. 41 cod proced.civila: „orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte in judecata. Jurisprudenta noastra a statuat ca: prin parte se intelege persoana care a actionat in justitie si cea impotriva careia s-a actionat ,precum si succesorii lor in drepturi. In jurisprudenta mai recenta a instantei noastre supreme s-a remarcat ca prin parte se intelege pesoana fizica sau juridica care a formulat cererea de chemare in judecata,cea impotriva careia s-a actionat cea care a intervenit sau a fost intodusa in cauza ,deci persoane care avand una din caltatile procesuale ce pot fi avute,a participat la judecarea unei cauze. In forma sa cea mai simpla procesul civil presupune partiiparea a cel putin 3 parti: instanta;o persoana care formuleaza pretentii si una care se apara.

Rolul partilor in cadrul procedurii judiciare este deosebit de important intrucat in jurul lor graviteaza intreaga activitate de solutionare a unui litigiu. In materie civila partile se afla pe pozitie de egalitate juridica,sunt tratate tot timpul de catre instanta ca parti aflate pe un picior de egalitate. Situatia este distincta in in procesul penal. Reclamantul are un rol deosebit in sensul ca el determina in principiu calitaea partilor in proces spre deosebire de parat care nu-si poate alege calitate

3.b) Coparticiparea procesuala

b)1. Notiunea de coparticipare procesuala

Legislatia noastra proceuala permite ca mai multe persoane sa fie reclamate sau parate in cadrul unui proces civil. Situatia in care procesul civil se desfasoara intre mai multi reclamanti si parati poarta denumirea de coparticipare sau litisconsortiu procesual. Scopul coparticiparii procesuale este solutionarea unui litigiu fata de mai multi subiecti de drept.

b)2. Formele coparticiparii procesuale.

30

Cele mai importante sunt:

- dupa pozitia partilor coparticiparea procesuala poate fi activa,pasiva sau mixta. Activa atunci cand mai multi reclamanti actioneaza in judecata un singur parat prin aceeasi cerere. Pasiva cand un singur reclamant actioneaza in judecata print-o singura cerere mai multi parati.mixta cand mai multi reclamanti actioneaza in judecata mai multi parati printr-o singura cerere

– dupa momentul in care se formeaza se disting intre coparticipare pocesuala initiala si coparticipare procesuala ulterioara.

–in functie de rolul vointei partilor in formarea sa,coparticiparea procesuala pate fi facultativa sau necesara.

b)3. Efectele coparticiparii procesuale.

Art. 48 cod proced.civ Actele de procedura,apararile si concluziile unuia dintre reclamanti sau parti nu pot folosi nici pagubi celorlalti. Coparticipantii procesuali se bucura in raporturile dintre ei de independenta procesuala. Independenta procesuala a coparticipantilor constituie o realitate juridica si in raporturile dintre parti ,pe de o parte si instanta,pe de alta parte.

Aceasta semnifica ca un recalamant sau parat nu poate fara un mandat expres sa-l reprezinte in fata insstantei pe celalalt copartas procesual. Dovezile odata administrate sunt castigate cauzei;probele contribuie la stabilirea adevarului si la solutionarea cauzei in raport cu toti coparticipantii procesuali. Art.48 alin 2 cod proced civ. dispune ca atunci cand prind natura rap.jur.sau in temeiul unei dispozitii a legii ,efectele hotararii se intind asupra tuturor reclamatilor sau paratilor,actele de procedura indeplinite numai de unii din ei sau termenele incuvintate numai unora dintre ei pentru indeplinirea actelor de procedura folosesc si celorlalti. Daca actele de proceduara ale unora dintre parti sunt potrivnice celor facute de alti participanti instanta va tine seama de cele mai favorabile.

In cazul incompatibilitatii judecatorului,admiterea exceptiei profita tuturor coparticipantilor indiferent de natura coparticiparii. Situatia este identica si in cazul recuzarii. Copariciparea procesuala analizata este o coparicipare procesuala subiectiva intrucat ea vizeaza doar portile din proces. Coparticiparea procesuala poate si si obiectiva.

3.c) Conditiile pentru a fi parte in procesul civil.

c)1. Precizari prealabile

Unii autori considera ca o persoana poate deveni parte in procesul civil doar daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: capacitae procesuala,calitate procesuala,afirmarea unui drept si justificarea unui interes. Consideram ca o pers.fizica sau juridica poate deveni parte in procesuol civil daca indeplineste unele conditii privitoare la:capacitatea procesuala de folosinta,calitatea procesuala si la justificarea unui interes.

31

c)2. Capacitatea procesuala de folosinta.

In procesul civil poate fi parte doar persoana capabila de a avea drepturi si obligatii procesuale,adica numai persoana care se bucura de capacitatea procesuala de folosinta. Prevederile art.41 si art.42 proc.civ.fac distinctie intre capacitaea procesuala de folosinta (capacitatea de a fi parte) si capacitatea procesuala de exercitiu(capacitatea de a sta in juddecata). Potrivit art 41 cod proced civ orice persoana care are folosinta dreprurilor civile poate sa fie parte i judecata. Decretul 31/1954 in art 5 alin 2 defineste cap de folosinata ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea dr si obligatii. O atare capacitate este recunoscuta in mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor fizice. In privinta pers jur capacitatea de folosinta este determinata de finalitatea pentru care au fost autorizate sa fiinteze. In dr comparat se face adeseori distictie neta intre capacitatea de a fi parte in proc civil si capacitatea de a sta in judecata. Sanctiunea lipsei calitatii procesuale de a fi parte in procesul civil nu poate fi decat respingerea actiunii

c)3. Calitatea procesuala.

Intr-o acceptiune materiala prin calitae se determina pozitia partilor intr-un raport juridic,in acest sens vorbim de calitatea de proprietar,uzufructuar,creditor,comodatar. Prin calitate procesuala se intelege indreptatirea unei pers fizice sau juridice de a aprticipa la activitaea judiciara. Determinarea calitatii procesuale este denumita in stiinta dr procesual civil legitimare procesuala. Legitimarea procesuala implica determianrea pers fizice sau juridice care au indreptatirea de a participa la activitaea judiciara. In opinia noastra calitatea procesuala presupune justificarea dreptului sau a obligatiei unei persoane de a paricipa ca parte in procesul civil. Prin notiunea de calitate juridica procesuala intelegem atat indreptatirea unei anumite pers de a reclama in justitie cat si obligatia unei alte pers de a raspunde fata de pretentiile ridicate impotriva sa. Din definitia data rezulta ca legitimarea proceuala poate fi activa si pasiva. Sarcina justificarii calitatii procesuale active si pasive apartine persoanei care sesizeaza instanta cu o pretentie,adica reclamantul. Putem afirma ca legitimarea procesuala nu se raporteaza cu necesitate la raportu juridic dedus in judecata ci la dreptul de a reclama in justitie si la obligatia de a raspunde fata de pretentiile formulate prin actul de investire al instantei.

Facem distictie intre legitimarea procesuala ordinara si cea extraordinara. Justificarea legitimarii procesuale prin acele imprejurari de fapt obijnuite pe acre recalamantule le expune in cererea de chemare in judecata si prin care pretinde nesocotirea unui drept sau interes poarta denumirea de legitimare procesuala ordinara. Legitimarea procesuala este recunoscuta in dreptul modern si unor autoritati publice ,institutii sau chiar pers fizice care nu pretind in justitie proteguirea unui drept propriu. Calitatea proceuala se numeste in acest caz si legitimare procesuala extraordinara. Legea acorda legitimare procesuala extraordiana activa unor autoritati pulice,este cazul procurorului care potrivit art.45 cod.proced.civ.poate promova o actiune civila in vederea apararii unor valori sociale. Legitimarea procesuala extraordinara pasiva este de pilda cazul raspunderii pt altul reglementata in art 1000 alin 2-4 c.civ. Legitimarea procesuala extraordinara

32

atat activa cat si pasiva reprezinta o situatie procesuala de exceptie in sensula ca ea este acordata adesea in vederea ocrotirii unor interese sociale deosebite.

Transmisiunea calitatii procesuale poate avea loc in temeiul legii sau in baza acordului de vointa a partilor. Transmisiunea legala a calitatii procesuale active sau pasive poate avea loc in cazul succesiunii si al reorganizarii persoanelor juridice. Astefel mostenitorii care accepta mostenirea preiau toate drepturile si obligatiile procesuale ale autorului lor inclusiv calitatea de reclamant sau parat dupa cum defunctul avea in proces legitimarea procesuala activa sau pasiva.Posibilitatea transmiterii calitatii procesuale este prevazuta de lege si in cazul reorganizarii persoanelor juridice.

Transmiterea conventionala a calitatii procesuale poate interveni in urmatoarele cazuri:

-cesiunea de creanta,care confera cesionarului calitatea procesuala activa fata de debitorul cedat.

-preluarea datoriilor,care atribuie celui catre s-au transmis calitatea procesuala pasiva.

-vanzarea bunului litigios,care confera cumparatorului dupa caz legitimarea procesuala activa sau pasiva.

Persoana care dobandeste calitatea procesuala ca urmare a transmiterii acesteia,in conditiile aratate mai sus ,va prelua procedua in starea in care s-a aflat in momentul introducerii sale in proces.

Lipsa caliatatii procesuale constiyuie o exceptie de fond care poate fi invocata in tot cursul procesului. Actiunea va fi respinsa ca fiind facuta de catre o persoana lipsita de calitate. Respingerea cererii nu impiedica insa promovarea unei noi cerri introductive de instanta de catre o persoana fizica sau juridica care poseda legitimare procesuala activa.

In viitorul cod de procedura civila s-ar impune o solutie mai rationala care sa permita in principiu substituirea persoanei lipsite de calitate procesuala cu persoana care are o atare caliate. Legislatia procesuala actuala doar in mod excetional permite inlocuirea unei parti cu o alta persoana.

c)4. Justificarea unui interes.

Activitatea judiciara nu poate fi initiata si intretinuta fara justificarea unui interes de catre pers care solicita instantei de judecata solutionarea unei cereri. Codul de proced.civ.nu prevede in mod expres interesul ca o conditie generala pt ca o pers sa poata deveni perte in proc civ. Potrivit art.111 cod proced.civ. partea care are interes poate sa faca cerere pt constatare existentei sau inexistentei unui drept. Cel care a obtinut castig de cauza in fata instaneti de fond nu va putea justifica un interes in promovarea apelului. Ceea ce caracterizeaza din punct de vedere procedural,ineresul de a uza de ca daca cel interesat n-ar recurge la oficiul organelor

33

jurisdictionale, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu inevitabil. Interesul de a actiona se afla intr-o evidenta conexiune cu dreptul subiectiv fara a se confunda insa cu acesta.

Lipsa de interes poate fi invocata pe cale de exceptie. In jurisprudenta se considera ca exceptia lipsei de interes are un caracter dirimant si atunci cand este admisa conduce la respingerea actiunii.

3.d)(4) Drepturile si obligatiile partilor

3.4.1. Precizari prealabile

Persoanele care participa la activitatea juridiciara in calitate de parti dobandesc o multitudine de dr.procesuale,legea impunandu-le deopotriva si unele obligatii. Unele din drepturile partilor in proces sunt ridicate de lege la nivelul principiilor de baza ale procesului civil.

Drepturile procesuale ale partilor.

Dreprurile procesuale comune reclamanutului si paratulu:a) dreptul la aparare;b) dreptul de a participa la dezbaterile judiciare;c) dreptul de a solicita recuzarea judecatorilor;d) dreptul partilor de a pune capat litigiului dintre ele printr-o tranzactie;e) dreptul de a exercita caile legale de atac;f) dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil.

Drepturile procesuale ale reclamantului vizeaza:a) dreptul de a-si intregi sau modifica cererea de chemare in judecata;b) dreptul de a renunta la actiunea sau la dreptul subiectiv dedus in judecata.

Paratului ii sunt recunoscute uramatoarele drepturi procesuale:a) dreptul de a formula o cerere reconventionala;b) dreptul de a recunoaste pretentiile paratului;c) dreptul de a-l indica pe adevaratul titular al dreptului in cazul actiunii reale imobiliare.

Obligatiile procesuale ale partilor.

Obligatia de a exercita drepturile procedurale de buna-credinta, obligatia partii care a pierdut procesul de a suporta cheltuielile de judecata. Obligatia de a depune copii certificate de pe inscrisurile invocate.Se instituie in sarcina partilor si unele indatoriri:

- indatorirea de a urmarii desfasurarea si finalizarea procesului;- obligatia de a indeplini acte de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege

sau de judecator;- obligatia de a-si proba pretentiile si apararile.Exercitarea cu buna-credinta a drepturilor subiective a fost ridicata la nivelul unui pricipiu

constitutional.

34

Singura limita in exercitarea drepturilor procedurale o constituie abuzul de drept. Principala sanctiune procedurala a exercitarii abuzive a drepturilor o constituie obligarea autorului abuzului la plata unor despagubiri fata de partea vatamata. Uneori legea prevede si plata unor amenzi in afara obligarii acesteia la despagubiri.

Tertele persoane in procesul civil.

Consideratii generale asupra institutirei.

In sens restrans prin terte persoane intelegem acele subiecte de drept care sunt straine de procesul civil dintre reclamant si parat. Prin terte persoane se desemneaza insasi participarea la activitatea judiciara a acelor persoane care au intervenit sau au fost introduse in proces dupa promovarea initiala a actului de sesizare. Precizam insa ca din momentul introducerii tertilor in proces acestia dobandesc calitatea de parti.

Conditii generale de admisibilitate a participarii tertelor persoane in procesul civil.

In primul rand si in cazul participarii tertelor persoane in procesul civil trebuie intrunite conditiile necesare pentru indeplinirea oricarei activitati judiciare: capacitate procesuala de folosinta, calitate procesuala si afirmarea unui interes.Pentru exercitarea formelor de participare a tertelor persoane in procesul civil este necesara si intrunirea capacitatii procesuale de exercitiu.Existenta unui process civil pendinte si existenta unei legaturi de conexiune intre cererea principala si cea de participare a tertului la activitatea judiciara

Existenta unui process civil in curs de judecata.

Numai in cadrul unui process civil in curs de defasurare tertul poate promova o cerere de interventie. Aceasta presupune crinta ca tertul san u fi participat in ciliate de reclamant sau de parat in procesul civil respective. Intervenientul trebuie sa fie strain de process pana in momentul formularii cererii de interventie.

Existenta unei legaturi de conxiune.

Legatura de conexiune implica existenta unei anumite relatii intre cererea privind participarea tertilor si o cerere principala, de asa natura incat proteguirea unui interes al tertului sau al unei alte parti principale nu s-ar putea realize fara solutionarea conexa a cererii respective.

Interesul de a intervenii.

In sens restrans interesul de a intevenii vizeaza doar interesul pe care trebuie sa-l justifice cel ce formuleaza o cerere de interventie. Totusi tertele persoane sunt introduce in process ca urmare a interventiei partilor principale. Intersul trebuie justificat de partea care a initiat introducerea tertului in process.

In primul rand, interesul afirmat trebuie sa fie un interes personal. In cazul interventiei principale: “ interventia este in interesul propriu cand cel care intervine invoca un drept al sau”.

35

Intersul propriu al tertului trebuie sa fie prezent insa si in cazul interventiei accesorii. In acest caz, intersul intervenientului poate fi determinat de faptul ca neinplicarea lui directa in proces ar putea provoca o actiune ulterioara impotiva sa.

Formele de participare a tertelor persoane in procesul civil.

Formele de participare a tertilor la activitatea judiciare:- interventie;- chemarea in judecata a altor persoane;- chemarea in garantie;- aratarea titularului dreptului.Cand initiativa participarii la proces apartine chiar tertului interventia are caracter voluntar.

Daca participarea tertului in proces este detrminata de initiativa uneia dintre partile principale interventia are un caracter fortat.

Interventia in procesul civil.Precizari prealabile.

Interventia este acea institutie procesuala care confera tertului posibilitatea de a participa din proprie initiativa intr-un proces in curs de judecata intre alte persoane in scopul valorificarii unui drept propriu sau spre a sprijini apararea reclamantului sau paratului.2 forme: interventia in interes propriu si interventia in interesul altei parti.

Interventia principala.

A. Notiuni Interventia este in interes propriu cand cel care intervine invoca un drept al sau.

Interventia principala constituie o veritabila actiune civila intrucat prin intermediul ei se urmareste valorificarea unui drept subiectiv.

Cererea de interventie in interes propriu va fi facuta in forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata.

Cu toate acestea interventia principala nu poate fi identificata intru totul cu o actiune civila pripriu-zisa.

Interventia principala poate fi definita ca o actiune prin care tertul intervenient formuleaza o pretntie distincta dar conexa cu cererea principala, intr-un proces pendinte intre alte persoane, in scopul obtinerii unei hotarari judecatoresti favorabile.

B.Conditiile interventiei principale: Afirmarea unui drept subiectiv, intervenientul principal urmareste valorificarea unui drept

propriu in fata organelor de judecata. Interventia principala est admisibila chiar si in cazurile in care dreptul subiectiv nu a devenit inca actual. In privinta formei cererea de interventie in interes propriu va fi facuta in forma prevazuta pentr cererea de chemare in judecata

C. Domeniul de aplicabilitate a interventiei principale.

36

In doctrina si jurisprudenta se considera ca interventia principala poate fi folosita in orice materie, nicio dispoazitie expresa a legii nu o limiteaza. Interventia principala are un caracter strict personal. Interventia este inadmisibila in actiunile avand ca obiect anularea sau defacerea casatoriei, punerea sub interdictie, anularea adoptiei sau tagada paternitatii.

D. Procedura interventiei principale. Interventia principala se poate face numai in fata primei instante si inainte de incheirea

dezbaterilor. Instanta suprema a statuat ca sintagma „ inainte de incheirea dezbaterilor” se refera la dezbaterile care precedeaza hotararea finala a procesului si nu la dezbaterile anterioare hotaririlor ce se iau prin incheieri. Ulterior instanta suprema a revenit si a decis ca interventia principala nu mai poate fi formulata dupa incheierea dezbaterilor privind admiterea in principiu a actiunii.

Regula enuntata comporta si o exceptie, cu acordul partilor interventia principala se poate face si in instanta de apel.

Interventia principala se solutioneaza in doua faze: admiterea in principiu si solutionarea cererii. Incuviintarea in principiu se poate dispune de catre instanta sesizata numai dupa „ ascultarea partilor si a celui care intervine.

Instanta se pronunta printr-o incheiere ce nu poate fi atacata decat odata cu fondul. Partile impotriva carora se indreapta cererea de interventie principala au posibilitatea de a depune intampinare. Partile principale pot formula si o actiune reconventionala impotiva interventiei principale. Intervenientul ca lua procedura in starea in care se afla in momentul admiterii interventiei, actele de procedura urmatoare se vor indeplini si fata de cel care intervine.

Din momentul admiterii in principiu a interventiei, tertul devine parte in procesul civil. In aceasta calitate tertul intervenient va avea, in principiu drepturile si obligatiile prevazute de lege pentru partile principale.

Interventia principala se solutioneaza odata cu actiunea principala, instanta pronuntand o singura hotarare asupra ambelor cereri. Daca interventia principala detrmina intarzierea judecatii instanta poate dispune disjungerea ei de cererea principala.Efectele produse de interventia principala:

a) largirea cadrului procesual cu privire la parti;b) extinderea cadrului procesual cu privire la obiectul procesului, in sensul investirii instantei

cu o pretentie proprie a tertului intervenient;c) prorogarea legala a competentei.

Cele mai importante efecte detrminate de caracterul mentionat se refera la:a) intervenientul principal devine parte in procesul civil, in aceste conditii autoritatea lucrului

judecat se va rasfrange si asupra intervenientului principal;b) promovarea interventiei principale face sa inceteze buna-credinta a posesorului acesta fiind

obligat sa restituie fructele;c) promovarea interventiei principale determina intreruperea prescriptei dreptului la actiune.

Proiectul CPC instituie si o cale de atac impotriva incheirii de respingere ca admisibila a cererii de interventie.Incheierea de respingere in principiu ca inadmisibila a cererii de interventiepoate fi atacata in termen de 5 zile, care curge de la pronuntarea pentru partea prezenta, respectiv de la comunicare pentru partea lipsa.

Interventia accesorie.

37

A.Notiunea si importanta interventiei accesorii. Este in intersul uneia dintre parti cand sprijina numai apararea acesteia. O terta persoana, interesata in solutionarea unui litigiu intervine in procesul civil pentru apararea drepturilor uneia dintre partile participante.Interventia accesorie este este denumita conservatoare sau auxiliara.

B. Domeniul de aplicabilitate a interventiei accesorii. Este admisibila in orice materie, este admisibila, in principiu chiar si in cazul litigiilor de munca.

C. procedura interventiei accesorii.interventia accesorie se infatiseaza ca o simpla cerere, iar nu ca o actiune de sine statatoare. Interventia accesorie poate fi formulata in orice faza a procesului civil, chiar si in fata instantei de recurs.

Dupa incuviintarea in principiu a cererii de interventie instanta va proceda la comunicarea acesteia partilor principale. Impotriva cererii de interventie accesorie partea interesata poate depune intampinare. Intampinarea poate fi depusa chiar de catre partea in favoarea careia s-a promovat cererea de interventie.

Impotriva interventiei accesorii nu se poate formula insa o actiune reconventionala.Interventia accesorie se judeca o data cu cererea principala. Instanta nu are insa posibilitatea de a dispune disjungerea interventiei accesorii de cererea principala.

Asupra cererii de interventie accesorie instanta trebuie sa se pronunte chiar in dispozitivul hotararii. Interventia se judeca o data cu cererea principala.

Respingerea actiunii principale detrmina si respingerea interventiei facute in favoarea reclamantului, admiterea actiunii principale poate determina si admiterea interventiei facute in favoarea reclamantului.

Admiterea actiunii principale conduce la respingerea interventiei facute in interesul paratului, respingerea actiunii principale poate determina insa si admiterea interventiei facute in interesul paratului.

Intervenientul in intersul uneia dintre parti poate face orice act de procedura care nu este potrivnic interesului partii in folosul careia intervine. Asadar se consacra principiul dependentei procesuale a tertului fata de partea in folosul careia a intervenit.

Tertul dobandeste calitate de parte in proces iar hotararea ce se va pronunta ii va fi si lui opozabila. Intervenientul are obligatia de a suporta propriile sale cheltuieli.

Tertul nu poate determina sporirea cheltuielilor de judecata de vreme ce activitatea sa procesuala este subordonata partii in favoarea careia a intervenit.

Chemarea in judecata a altor persoane.

Definirea si importanta institutiei.

Oricare din parti poate sa cheme in judecata o alta persoana care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul. Paratul chemat in judecata de unul dintre creditorii sai poate solicita chemarea in judecata si a celorlalti creditori pentru ca in ipoteza in care se va stabilii ca datoreaza suma pretinsa, prin actiunea principala, sa-si execute obligatia fata de toti creditorii.

Conditiile chemarii in judecata a altor persoane.

38

Chemarea in judecata a altor persoane poate fi exerciatata cu respectarea tuturor conditiilor necesare pentru participarea tertelor persoane la activitatea judiciara. Legea impune insa si o conditie particulara, tertul introdus in proces sa poata pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul.

Calitatea procesuala de reclamant a tertului: „ cel chemat in judecata dobandeste calitatea de intervenient in interes propriu, iar hotararea va fi opozabila.”

Cererea de chemare in judecata a altor persoane ca fi motivata si se va comunica atat celui chemat, cat si partii potrivnice. Cererea de chemare in judecata a altor persoane trebuie sa indeplineasca toate conditiile prevazute pentru cererea de chemare in judecata.

Procedura chemarii in judecata a altor persoane.

Cererea de chemare in judecata a altor persoane poate fi promovata numai in fata primei instante. Reclamantul poate formula cererea de introducere a tertului in proces pana cel mai tarziu la incheirea dezbaterilor in fata primei instante, iar paratul o data cu intampinarea sau cel mai tarziu la prima zi de infatisare. Nerespectarea termenelor menionate atrage sanctiunea judecarii separate a cererilor, cu exceptia cazului in care partile consimt sa se judece impreuna.Dupa inregistrarea cererii instanta va dispune comunicarea acesteia tertului si partii potrivnice. O data cu cererea vor fi comunicate tertului si copii dupa cererea principala, dupa intampinare si dupa inscrisurile la dosar.

Cererea de chemare in judecata a altor persoane se judeca o data cu cererea principala. Daca cererea de chemare in judecata a altor persoane determina intarzierea solutionarii litigiului instanta va dispune disjungerea ei de actiunea principala.

Efectele dobandite de care tert: calitatea de intervenient in inetres propriu; tertul va avea aceleasi drepturi ca si intervenientul principal; tertul poate uza de toate drepturile procesuale, inclusiv de dreptul de a renunta la judecata, la dreptul subiectiv si de a pune capat procesului printr-o tranzactie; din momentul introducerii sale tertul dobandeste independenta procesuala.

Din momentul introducerii tertului in proces acesta va trebui sa ia procedura in starea in care ea se afla in momentul interventiei.

Produce si un efect specific si anume: paratul chemat in judecata pentru o datorie baneasca recunoaste datoria si declara ca voieste sa execute fata de cel care isi va stabili judecatoreste dreptul, el va fi scos din judecata daca depune suma datorata. Prin urmare paratul urmeaza sa fie scos din cauza. Procesul va continua numai intre reclamant si cel chemat in judecata pentru preluarea unui bun sau a folosintei acestuia, in ipoteza in care acesta declara ca va preda bunul celui al carui drept va fi stabilit prin hotarare judecatoreasca.

Chemarea in garantie.

Definirea si importanta institutiei.

Partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotiva careia ar putea sa se indrepte in cazul cand ar cadea in pretentiuni.

39

Institutia chemarii in garantie se intemeiaza pe existenta unei obligatii de garantie sau despagubire. Obligatia de garantie revine tuturor acelora care transmit altora un drept suviectiv, cu titlu oneros. In actele cu titlu gratuit, obligatia de garantie exista doar in mod exceptional.

Conditiile chemarii in garantie.

Trebuie sa indeplineasca toate conditiile unei cereri de chemare in judecata, o veritabila actiune civila.

Partea interesata trebuie sa afirme existenta unei obligatii legale de garantie ori a unei obligatii de despagubire.

Cererea va fi facuta in conditiile de forma prevazute pentru cererea de chemare in judecata.

Domeniul de aplicabilitate al chemarii in garantie.

De cele mai multe ori, chemarea in garante este folosita in materie contractuala. S-a considerat ca chemarea in garantie este inadmisibila in acdrul procedurii ordonantei presedentiale. Nu poate fi utilizata nici in cadrul actiunilor personal nepatrimoniale si nici in litigii de munca.

Persoana chemata in judecata poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordinul scris sa elaboreze sau nu actul.

Procedura chemarii in garnatie.

Cererea de chemare in garantie trebuie formulata de reclamant pana la incheierea dezbaterilor, inaintea primei instante, iar de catre parat o data cu intampinarea sau cel mai tarziu la prima zi de infatisare, daca intampinarea nu este obligatorie.

Nedepunerea in termen a cererii de chemare in garantie conduce la judecarea separata a acesteia fata de actiunea principala, cu exceptia cazului in care ambele parti consimt sa solutioneze impreuna.

Dupa depunderea cererii de chemare in garantie instanta va dipune comunicarea acesteia tertului, instanta va statornici si termenul in care intampinarea urmeaza sa fie depusa. In mod evident intampinarea poate fi depusa de catre tertul in cauza.

Fiind o adevarata actiune, cererii de chemare in garantie trebuie sa cuprinda elementele prevazute de lege pentru cererea pricipala. La cererea de chemare in garantie se vor alatura atatea exemplare cati parati sunt plus un exemplar pentru instanta. Se vor alatura si copii de pe inscrisurile de care intelege sa se serveasca cel garantat. Odata cu cererea de chemare in garantie trebuie sa se comunice tertului si o copie dupa cererea de chemare in judecata.

Tertul introdus in cauza dobandeste o pozitie procesuala independenta. Consecinta fireasca a considearii cererii de chemare in garantie ca o veritabila actiune civila. Tertul chemat in garantie se bucura de aceleasi drepturi si aceleasi obligatii ca si partile pricipale.

Chemarea in garantie are si scopul evident de a realiza o aparare comuna cu cel garantat impotriva pretentiilor invocate de partea adversa.

Cel chemat in garantie poate la randul sau sa cheme in garantie in aceleasi conditii o alta persoana. Insa cel de al doilea chemat in judecata isi va putea valorifica dreptul sau la garantie sau despagubire numai prin intermediul unei actiuni principale separate.

40

Chemarea in garantie constituie o actiune civila, fapt pentru care produce efecte similare cu cele ale unei interventii principale, de aceea ea produce si unele efecte energice: intreruperea prescriptiei dreptului la actiune si punerea in intarziere a debitorului.

Cererea de chemare in garantie se solutioneaza odata cu cererea principala. Daca chemarea in garantie detrmina intarzierea judecatii, instanta poate dispune disjungerea celor doua cereri spre a fi solutionate in mod separat.

O cerere de chemare in garantie urmeaza sa fie respinsa atunci cand actiunea principala a fost si ea respinsa.

Care este soarta chemarii in garantie, in ipoteza in care o cale de atac este declarata numai de care reclamant? In cazul in care a fost respinsa atat cererea principala cat si chemarea in garantie, iar recursul declarat de catre reclamnt este admis se impune ca instanta sa se pronunte si asupra cererii de chemare in garantie.

In ipoteza in care apelul sau recursul a fost declarat numai de catre cel chemat in garantie, repune in discutie raporturile dintre reclamant si parat, tertul fiind intersat in respingerea actiunii principale, deoarece intr-o asemenea imprejurare nu mai este expus la plata despagubirilor.

Aratarea titularului dreptului.

Paratul care detine un lucru pentru altul sau care exercita in numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arta pe acela in numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul, daca a fost chemat in judecata de o persoana care pretinde undrept real asupra lucrului.

Semnificatia institutiei rezida in posibilitatea indicarii titularului dreptului in cadrul unei actiuni reale si in posibilitatea scoaterii din cauza a paratului. Procesul va continua numai intre reclamant si cel aratat ca titular al dreptului.

Conditiile aratarii titularului dreptului.

In afara conditiilor comune tuturor formelor de participare a tertilor la activitatea judiciara, cererea pentru aratarea titularului dreptului trebuie sa intruneasca unele cerinte specifice:

a) formularea cererii de catre paratul care detine cu titlu precar un bun sau care exercita un drept asupra lucrului respectiv;

b) actiunea principala sa aiba ca obiect valorificarea unui drept real asupra lucrului.Aplicabilitatea institutiei se face numai la actiuni reale.

Procedura aratarii titularului dreptului.

Cererea privind aratarea titularului dreptului se depune de catre parat o data cu intampinarea. Cererea privind aratarea titularului dreptului trebuie sa intruneasca cerintele generale.

Dupa primirea cererii, instanta va lua masuri pentru comunicarea ei tertului aratat ca titular al dreptului. La citatie se va alatura si o copie dupa cererea de chemare in judecata si dupa inscrisul de la dosar. Cererea privind aratarea titularului dreptului trebuie counicata si reclamantului.

41

Tertul aratat ca titular al dreptului are si posibilitatea de a formula intaminare impotriva cererii de introducere a sa in proces. Tertul ar avea chiar posibilitatea de a se apara in sensul ca nu este titularul dreptului dedus in judecata.

Dupa introducerea tertului in proces se va proceda la solutionarea cererii formulate de care parat.

Efecte procedurale importante:1) in prima ipoteza daca cel aratat ca titular recunoaste susstinerile paratului si

reclamantul consimte, el va lua locul paratului, care va fi scos din judecata. Introducerea tertului in proces produce efectul scoaterii din cauza a paratului. Dupa scoaterea din cauza a paratului procesul se va solutiona in continuare numai intre reclamant si cel aratat ca titularul dreptului, acesta din urma va avea in continuare calitatea procesuala de parat.

2) Daca cel aratat ca titular al dreptului nu se infatiseaza sau infatisandu-se tagaduieste aratarile paratului, tertul va dobandi calitatea de intervenient fortat.

3) Ipoteza in care tertul recunoaste aratarile paratului, fara ca reclamantul sa fie de acord cu substituirea acestuia din urma.

O dipozitie novatoare este acea a slutionarii cererii de aratare a titularului dreptului in doua faze: admiterea in principiu si judecarea cererii.

Proiectul CPC propune introducerea in legilatie a unei noi institutii procesuale: introducerea fortata in cauza din oficiu, a altor persoane. Judecatorul va dispune din oficiu introducerea in cauza a altor persoane chiar daca partile se importivesc.

A doua ipoteza este cea in care judecatorul une in discutia partilor necesitatea introducerii in cauza si a altor persoane.daca nici una dintre parti nu solicita introducerea in cauza a tertului, iar judecatorul apreciaza ca pricina nu poate fi solutionata fara participarea tertului, va respinge cererea fara a se pronunta pe fond.

Reprezentarea partilor in procesu civil.

Notiunea si formele reprezentarii.

Reprezentarea este situatia in care o persoana numita reprezentant indeplineste acte procedurale in numele si in interesul altei persoane care este parte in procesul civil. Reprezentarea judiciara constituie o forma paticulara a reprezentarii civile.

Sunt doua forme principale ale reprezentarii: reprezentarea legala sau necesara si reprezentarea conventionala sau volunatara.

Reprezentarea legala opereaza doar in cazuri anume determinate de lege.Reprezentarea voluntara se produce in temeiul unui acord de vointa al partilor adica in

temeiul unui mandat. Reprezentarea voluntara implica cu necesitate un raport de natura contractuala intre reprezentant si persoana reprezentata.

Reprezentarea legala a partilor in procesul civil.

Reprezentarea legala are loc in cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercitiu, in cazul persoanelor juridice, precum si alte imprejurari expres prevazute de lege.

42

Minorii care nu au implint varsta de 14 ani vor fi reprezentati in procesul civil de parinti lor, iar in lipsa lor de tutorele desemnat de autoritatea tutelara.

In situatia in care o persoana lipsita de capacitate de exercitiu nu are reprezentat legal si exista urgenta, la cererea partii interesate, va fi numit un curator special cu sarcina de a-l reprezenta pe cel lipsit de capacitate, functia curatorului va inceta la data desemnarii unui reprezentant legal. In mod corespunzator se procedeaza si in cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa.

Persoanele juridice sunt reprezentate in justitie prin organele lor de conducere. Acete juridice indeplinite de organele persoanei juridice sunt actele persoanei juridice insasi.

Reprezentantii persoanelor fizice isi vor justifica, calitatea in mod diferit. Parintii isi vor justifica, calitatea prin actele de stare civila, iar tutorele sau curatorul prin infatisarea actului de numire.

Reprezentantii persoanelor juridice isi vor justifica, calitatea prin indicarea actului de numire sau a actului prin care au primit in mod expres imputernucirea de a reprezzenta in justitie.

Reprezentarea juridicira conventionala.

Precizari generale.

Partile pot sa exercite drepturi procedurale personal sau prin mandatar.partile sunt in masura sa aprecieze asupre posibilitatii de a se apara singure sau asupra oportunitatii de a-si angaja un aparator.

Reprezentarea conventionala a persoanelor fizice.

Reprezentarea conventionala a persoanelor fizice ia nastere in temeiul unui mandat, intre partea litigianta si un tert care accept sa o reprezinte pe aceasta in proces.

In mod cu totul exceptional legea nu permite reprezentarea judiciar a conventionalain indeplinirea unor acte procedurale. Partile au obliatia de a se prezenta personal in cazul chemarii lor la interogatoriu. Partea care are domiciliul in strainatate va putea fi interogata prin cel care o reprezinta in judecata. In procesele de divort si in fata instantelor de fond partile trebuie sa se infatiseze in persoana, afara numai daca unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava este pus sub interdictie sau are resedinta in strainatate.

Pentru ca o persoana fizica sa poata fi reprezentata in procesul civil se impun a fi intrunite anumite cerinte. Orice persona care poseda capacitate de exercitiu poate reprezenta o alta persoana in procesul civil.

Desi legea nu imune alte conditii speciale pentru ca o persoana sa aiba calitatea de reprezentata totusi atunci cand acesta nu este avocat, el nu va putea pune concluzii dacat printr-un profesionist al dreptului, respectiv printr-un avocat.

De la regula enuntata face exceptie si in privinta doctorilor sau a licentitilor in drept dar numai atunci cand acestia saunt mandatari in cauzele sotului sau rudelor pana la fradul patru inclusiv. Asistarea de care un avocat nu este ceruta la judecatorii cand partea este reprezentata prin sot sau o ruda pana la gradul 4 inclusiv.

Intinderea reprezentarii este determinata intotdeauna de puterile care i-au fost conferite mandatarului prin actul de investire in aceasta calitate. Mandantul poate restrange mandatul de reprezentare judiciara numai la anumite acte procedurale sau doar la o anumita instanta.

43

Mandatarul poate indeplini, in principiu, toate actele procedurale pe care le implica solutionarea procesului civil.

Mandatarul nu poate face acte de dispozitie cum sunt renuntarile la judecata, renuntarile la drept, incheierea unei trenzactii etc. Pentru indeplinrea unor asemenea acte, mandatarul are nevoie de o rocura speciala in acest scop.

Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fara mandat, poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor supuse unui termen si care s-ar putea pierde prin neexecutarea lor la timp. El poate sa exercite de asemenea orice cale de atac, impotriva hotararii date in acest caz insa, toate actele de procedura se vor indeplini numai fata de partea insasi.

Mandatarul cu procura generala poate sa reprezinte in judecata pe mandant, numai daca acest drept i-a fost dat anume.

Daca cel care a dat procura generala nu are domiciliu si nici resedinta in tara, sau daca procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare in judecata se presupune dat.

Procura pentru exercitiul dreptului de chemare in judecata sau de reprezentare in judecata trebuie facuta prin inscris sub semnatura legalizata, in cazul in care semnatura este data unui avocat, semnatura va fi certificata potrivit legii avocatilor.

Mandatul de reprezentare poate fi dat si verbal in fata instantei de judecata. In acest caz declaratia facuta de parte va fi consemnata in incheierea de sedinta.

In cazul reprezentarii partii de catre un avocat activitatea de reprezentare se determina in baza contractului de asistenta juridica intre avocat si client. Prin contractul de asistenta juridica se stabilesc si puterile conferite avocatului, respectiv intinderea mandatului. Reprezentarea prin avocat este principala forma de aparare a persoanelor fizce in procesul civil.

Reprezentantul avocat isi justifica calitatea cu imputernicirea eliberata in baza contractului de asistenta judiciara. Reprezentantul care nu este avocat isi justifica calitatea prin procura autentificata. Nejustificarea calitatii de reprezentant duce la anularea cererii.

Mandatarul poate renunta la imputernicirea de reprezentare in judecata ipoteza in care el va fi tinut sa incunostiinteze atat pe mandant cat si instanta cu cel putin 15 zile inaintea termenului de infatisare sau de implinirea termenelor prevazute de lege pentru exercitarea cailor de atac.

Renuntarea au reragerea mandatului nu este insa opozabil partii adverse dacat de la data comunicarii acsteia, cu exceptia cazului in care renuntarea sau retragerea a avut loc in sedinta de judecata, in prezenta acelei parti.

Reprezentarea conventionala a persoanelor juridice.

O atare reprezentare se poate realiza doar de catre juristi avand o temeinica pregatire profesionala.

Consilierul juridic asigura apararea drepturilor si intereselor legitime ale statului, ale autoritatilor publice, ale celorlalte persoane juridice de drept public sau privat, in slujba carora se afla si in comformitate cu Constitutia si legile tarii.

O prima categorie de atributii vizeza acordarea de consultanta si reprezentarea autoritatii sau institutiei publice in serviciul careia se afla ori a persoane juridice cu care are raporturi de

44

munca. Consultanta este destinata sa contribuie la lamurirea tuturor problemelor juridice cu care se confrunta organele de conducere ale autoritatii, institutiei sau persoanei juridice.

Reprezentarea autoritatii, institutiei sau persoanei juridice la care este angajat consilier juridic se materializeaza in indeplinirea unor acte juridice in numele si in intersul acesteia.

A doua categorie de atributii se refera la apararea drepturilor si interselor legitime ale autoritatii, institutiilor si persoanelor juridice vizate de lege, in raportrile lor cu autoritatile publice, institutiile de orice natura, precum si cu orice persoana juridica sau fizica romana sau straina.

A treia categorie de atributii are ca obiect avizarea si consemnarea actelor cu caracter juridic.consilierii juridici pot face orice acte procedurale care sunt necesare pentru apararea drepturilor si interselor legitime ale persoanei juridice reprezentate.

Unele acte de dispozitie pot fi indeplinite de catre consilierii juridic numai in temeiul unei delegatii date anume in acest scop. Promovarea actiunilor in justitie, renuntarea la actiune, renuntarea la drept, renuntarea la exercitiul cailor de atac, incheierea unei tranzactii se pot face decat in temeiul unei procuri speciale.

Consilierul juridic ca trebui sa-si justifice calitatea de reprezentant cu delegatia semnata de seful autoritatii, institutiei sau persoanei juridice respective.

Consilierii juridici pot constitui asociatii profesionale in scopul apararii si promovarii interselor profesionale.

La nivel central functioneaza Uniunea Nationala a Colegiilor Consilierilor Juridici. Ea este formata din totalitatea consilierilor juridici din Romania si cuprinde toti consilierii juridici inscrisi in Tabloul acestora, cu drept de exercitare a profesiei de consilier juridic.

Exista obligatia efectuarii unui stagiu de consilier juridic. Durata stagiului este de 2 ani.Consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecatirii si la tribunale ca instanta de fond, ;a organele de urmarire penala precum si la celalalte organe administrative cu atributii jurisdictionale. Consilierul juridic definitiv are insa posibilitatea de a pune concluzii la instantele judecatoresti de toate gradele, la organele de urmarire penala precum si la toate autoritatiile si organele administrative cu atibutii jurisdictionale.

Participarea procurorului in procesul civil.

Precizari prealabile.

Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al imartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei.-art 132 alin (1) Constitutia Romaniei.In forma actuala Ministrul Public este plasat in sfera autoritatilor judecatoresti.

Procurorii isi desfasoara activitatea „ sub autoritatea ministrului justitiei”, „ organ semnalmente executiv, fiind pe cale de consecinta, ei insisi agenti ai autoritatii executive”.

Rolul procurorului in procesul civil.

In activitatea judiciara Ministerul public reprezinta intersele generale ale societatii si apara ordine de drept precum si drepturile si libertatile cetatenilor.

Atributile Ministerului Public difera in materie civila de cele determinate de lege in materie penala. In majoritatea cazurilor procurorul este titularul actiunii penale.

45

Ministerul public poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.

In cazul in care procurorul a pornit actiunea titularul dreptului la care se refera actiunea va fi introdus in proces.

Procurorul poate pune concluzii in orice proces civil, in oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Calitatea procesuala a procurorului.

Intr-o prima opinie, s-a sustinut ca procurorul nu este altceva decat un reprezentant sui generis al partilor principale.

Alti autori au considerat ca procurorul participa in procesul civil in calitate de reprezentant al societatii.

Procurorul este parte in proces doar in sens procesual, el nu este subiect al raportului de drept substantial dedus judecatii.

Considerarea procurorului ca parte in procesul civil nu poate conduce la concluzia identificarii sale procesuale cu aceea a partilor principale. Procurorul intervine in activitatea judiciara pentru a apara interesele generale ale societatii.

Formele de participare ale procurorului in procesul civil.

Modalitati practice de actiune ale procurorului:- exercitarea actiunii civile, in cazurile prevazute de lege;- participarea in conditiile legii la sedintele de judecata;- pararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdictie, ale

disparutilor si a altor pesoane, in conditiile legiiParticiparea procurorului la activitatea judiciara poate fi ca parte principala sau ca parte

alaturata.Participarea procurorului la activitatea judiciara ca parte principala se concretizeaza in

promovarea actiunii civile, iar calitatea de parte alaturata evoca interventia sa intr-un proces declansat deja intre partile principale.

Promovarea actiunii civile.

In afara cazurilor in care procurorul este obligat sa participe la procesul civil in temeiul legii, el poate participa la solutionarea oricarui proces civil, in orice faca a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept ori a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Art 45 CPC: „ porcurorul este in mod evident limitat la situatiile expres determinate de acest text si anume la trei situatii, promovarea necesara pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor.”

46

Interventia procurorului in procesul civil.

A doua forma de participare a procurorului la activitatea judiciara este determinata prin termenul „interventie”. Interventia poate fi facultativa sau obligatorie.

Cazurile de participare obligatorie a procurorului in procesul civil sunt relativ reduse: participarea la punerea sau scoaterea se sub interdictie; participarea la judecarea cererilor privind declararea disparitiei sau a mortii.

Procurorul poatee formula cereri, invoca exceptii, pune dovezi in vederea stabilirii adevarului si in finalul judecatii poate prezenta propriile sale concluzii.

Exercitarea cailor de atac de catre procuror.

Dreptul procurorului de a exercita caile legale de atac este consacrat in mod expres de art 45 alin 4 CPC.

Legea prevede dreptul procurorului de a exercita, la fel ca partile principale, calea de atac a apelului si recursului. Procurorul poate exercita de asemenea si caile extraordinare de atac: revizuirea si contestatia in anulare. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ii este recunoscuta legitimarea procesuala si in ceea ce priveste exercitarea caii de atac exraordinara cea a recursului in interesul legii.

Participarea procurorului la ctivitatea de executare silita.

Art. 45 se refera doar la posibilitatea de a cere, in conditiile legii punerea in executare a hotararii, dar nu poate participa la alte activitati procesuale specifice executarii silite.

Dreptul procurorului de a solicita punerea in executare a hotararilor judecatoresti este restrans. Acest text limiteaza dreptul procurorului numai la punerea in executare a hotararilor pronuntate in favoarea persoanelor prevazute in alin 1.

Capitolul VIActiunea civila

1. Notiunea si importanta actiunii civile

47

Art. 21 Constitutia Romaniei: “(1) orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. (2) nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.”Accesul liber la justitie.

Actiunea civila este mijlocul legal prin care o persoana cere instantei judecatoresti fie recunoasterea dreptului sau, fie realizarea acestui drept, prin incetarea piedicilor puse in exercitarea sa de o alta persoana sau printr-o despagubire corespunzatoare.Ori de cate ori un drept subiectiv este contestat sau incalcat, titularul sau poate recurge, prin intermediul actiunii civile la protectia juridical organizata de stat.

2.Natura juridical a actiunii civile

In tara noastra, timp de mai multe decenii, majoritatea autorilor faceau distinctie intre dreptul la actiune in sens material si dreptul la actiune in sens procesual.Dreptul la actiune in sens procesual se concretizeaza in posibilitatea recunoscuta reclamantului de a se adresa instantei spre a hotara asupra cererii sale. In sens material, dreptul la actiune ar semnifica posibilitatea reclamantului de a solicita de la parat, prin mijlocirea instantei, executarea obligatiilor sale.In opinia noastra, dreptul la actiune trebuie privit ca un drept complex de natura procesuala si al carui continut este format dintr-o pluritate de prerogative.Actiunea civila include in continutul sau sesizarea instantei, administrarea probelor, apararile, exceptiile, caile de atac etc.Doua dintre atributele dreptului la actiune sunt insa esentiale in determinarea naturii juridice a actiunii civile: dreptul de a sesiza instanta si dreptul la admiterea actiunii. Sesizarea instantei reprezinta o prerogative procesuala ce este recunoscuta de lege tuturor persoanelor fizice si juridice care se bucura de capacitate de folosinta. Dreptul la admiterea actiunii se exercita cu prilejul dezbatrilor asupra fondului cauzei. Exercitarea acestui drept nu conduce in toate cazurile la obligarea paratului de catre instanta, caci instanta poate dispune respingerea actiunii ca neintemeiata.

Actiunea civila este ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru protectia dreptului subiectiv pretins de catre una dintre parti sau a unei alte situatii juridice, precum si pentru apararea partilor in process.Referirea proiectului codului roman de procedura civula la un ansamblu de mijloace procesuale prevazute de lege sugereaza ca ne aflam in prezenta unui drept de natura procesuala. Controversa existenta in doctrina noastra este departe de a fi epuizata, aceasta deoarece nu lipsesc din proiect referinte la dreptul material la actiune. Prevederile proiectului codului civil confirma faptul ca dreptul la actiune are o componenta materiala si una procesuala.

3.Conditii de exercitiu ale actiunii civile

48

Conditii generale.

In paginile precedente am analizat conditiile pentru a fi parte in porcesul civil. Unele dintre aceste conditii sunt necesare si pentru exercitarea actiunii civile. Dar pentru exercitarea actiunii civile mai este necesara si intrunirea conditiei capacitatii procesuale de exercitiu si afirmarea unui drept subiectiv. In paginile precedente au fost analizate si cerintele privitoare la justificarea unui interes si la calitatea procesuala. In cele ce urmeaza ne vom referi doar la cele doua conditii evocate anterior, la capacitatea procesuala de exercitiu si la afirmarea unui drept subilectiv.

Capacitatea procesuala de exercitiu(capacitatea de a sta in judecata)

Precizari prealabile.

Persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu pot sta in judeacata decat daca sunt repprezentate, asistate ori autorizate, in chipul aratat in legile sau statutele care randuiesc capacitatea sau organizarea lor.Capacitatea de exercitiu este definaita ca fiind capacitatea persoanei de a-si asuma obligatii, savarsind acte juridice.Capacitatea de exercitiu este recunoscuta tuturor persoanelor fizice care poseda o anumita maturitate, spre a-si da seama de semnificatia si consecintele actelor pe care le incheie.Persoanele care nu se bucura de capacitatea deplina de exercitiu pot participa la activitatea judiciara numai pe calea reprezentarii, asistarii sau auorizarii.

Reprezentarea in procesul civil.

Pe calea reprezentarii participa la activitatea judiciara persoanele lipsite total de capacitate de exercitiu, adica minorii sub 14 ani, precum si persoanele puse sub interdictie. In cazul minorilor functioneaza reprezentarea legala, minorii sunt reprezentati prin parintii lor, iar in lipsa acestora prin tutore. Persoana pusa sub interdictie va fi reprezentata de tutorere desemnat de autoritatea competenta.In privinta persoanelor juridice: “ persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale” iar “ actele facute de organele persoanei juridice, sunt actele persoanei juridice insasi”Persoanele juridice sunt reprezentate in fata organelor jurisdictionale prin intermediul consilerilor juridici.

Asistarea.

In dreptul nostrum minorul care a implinit varsta de 14 ani se bucura de capacitate de exercitiu restransa. Actele juridice ale minorului cu capacitate restransa se incheie de catre acesta cu incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui.

49

Minorul avand capacitate de de exercitiu restransa va trebui ca , pe langa incuviintarea prealabila, data pentru introducerea actiunii, sa fie asistat in tot cursul procesului de catre ocrotitorii sai legali. Incuviintarea trebuie sa se dea pentru fiecare act procesual in parte iar actele vor fi semnate si de persoana care, potrivit legii, ii intruneste capacitatea.In procesul civil minorul care a imlinit varsta de 14 ani trebuie asistat de catre ocrotitorii sai legali, care vor fi citati alaturi de minor si vor semna alaturi de el toate actele adresate instantei.Exista totusi in sistemul legislatiei actuale si unele situatii in care asistarea minorului nu este necesara. Cazul minorului care la imlinirea varstei de 16 ani incheie un contract de munca.Aceasta inseamna ca pe plan procesual minorul va avea posibilitatea de a promova o actiune si de a sta personal in process, fara a avea nevoie de vreo incuviintare prealabila sau de asistarea sa de catre alte persoane in litigii de munca. Situatia este similara in cazul minorei care se casatoreste dupa implinirea varstei de 16 ani. Minorul care a implinit varsta de 16 ani dobandeste prin casatorie capacitate delina de exercitiu.

Autorizarea.

Vizeza acele imprejurari in care reprezentantul sau ocrotitor legal al unei persoane are nevoie pentru indeplinirea anumitor acte de autorizare speciala. O atarea autorizare este necesara adeseori pentru indeplinirea unor acte de dispozitie de catre reprezentantii persoanelor juridice.

Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale de exercitiu.

Actele de procedura indeplinite de cel care nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Actele procedurale ale persoanei lipsite de capacitate pot fi confirmate, in intregime sau in parte, de catre reprezentantul incapabilului sau de catre curatorul acestuia.Lipsa capacitatii procesuale de exercitiu poate fi invocate in orice stare a procesului. Legiuitorul confera instantei dreptul de a acorda un termen in vederea ratificarii actelor porcedurale anulabile.

Afirmarea unui drept subiectiv.

Este o conditie esentiala a exercitatrii actiunii civile. Oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente.Conditiile de extecitiu ale actiunii civile sunt determinate in mod expres, in proiectul noului CPC: “ nicio cerere nu poate fi formulate si sustinuta decat daca autorul acesteia:a) poate sa stea in judecata in conditiile legii;b) are calitate procesuala;c) formuleaza o pretentie;d) justifica un interes.

Chiar daca interesul nu este nascut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv grav amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. De data aceasta actiunea civila are un character preventive.Proiectul instituie si o exceptie extreme de importanta de la conditia privitoare la caracterul personal al interesului. Proiectul codului precizeaza ca: “ in cazurile si conditiile prevazute

50

exclusive prin lege, se pot introduce cereri sau formula aparari de persoane, organizatii, institutii sau autoritati, care fara a justifica un interes personal, actioneaza pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale unor persoane aflate in situatii speciale sau, dupa caz in scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.”Prioectul codului de procedura civila enunta si o conditie privitoare la capacitatea procesuala a partilor. Formula folosita este “ a sta in judecata” si exprima capacitatea procesuala de exercitiu.Una dintre cele mai controversate conditii ale actiunii civile vizeaza calitatea procesuala.Caliatea de parte se poate transmite legal sau conventional, ca urmare a transmisiunii, in conditiile legii, a drepturilor ori situatiilor juridice deduse judecatii.Proictul codului de procedura civila detrmina si sanctiunile ce pot intervene in cazul nerespectarii cerintelor privitoare la exercitarea actiunii.Art. 43 din actualul CPC consacra sanctiunea anularii cererii ori se constata “ lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale”. Actualul CPC nu prevede sanctiunea incidenta pentru cazul lipsei capacitatii procesuale de folosinta. Proiectul codului de procedura civila acopera aceasta lacuna legislativa.

Elementele actiunii civile.

Orice actiune civila are urmatoarele elemente: parti, obiect si cauza.

Subiectele actiunii civile.

Subiectele reprezinta un element deosebit de important al actiunii civile. Unul dintre acestea solicita protectia judiciara, iar cel de-al doilea este nevoit sa se apere fata de pretentiile invocate impotriva sa. Locul central in porces le revine partilor principale: reclamantului si paratului. Dar asa cum am vazut deja, devin parti in process si terte persoane. Un subiect al actiunii poate deveni, in unele situatii, si procurorul.

Obiectul actiunii civile.

Legislatia noastra, procesuala nun e ofera elemente definitorii cu privire la obiectul actiunii civile. In literature noastra de specialitate s-a mai subliniat ca obiectul actiunii este ceea ce se cere prin actiunea, pretentia concreta a reclamantului: plata unei sume de bani, predarea unui bun, constatarea unui drept. Conceptual de obiect al actiunii civile se raporteaza la pretentia afirmata in justitie, adica la ceea ce se pretinde de reclamant prin cererea de chemare in judecata, adica plata unei sume de bani, predarea unui bun mobil sau imobil.Fara o pretentie, activitatea judiciara nu are nici o justificare. Obiectul actiunii civile este un element essential.Interesul practice al detreminarii obiectului actiunii este deosebit. Investirea instantei este limitata la pretentile deduse in justitie, procedura civila dispune ca judecatorii “ hotarasc numai asupra obiectului cererii dedude judecatii”.

51

Obiectul actiunii civile trebuie sa indeplineasca anumite conditii. El trebuie sa fie detrminat, licit si posibil. Calea justitiei nu poate fi deschisa pentru promovarea unor interese care nu sunt in concordanta cu ordinea publica si cu legislatia in vigoare.

Cauza actiunii civile.

Prin cauza se desemneaza scopul spre care se indreapta activitatea unui subiect de drept, si se intelege scopul catre care se indreapta vointa celui care reclama in justitie sau care se apara in procesul civil.Actiunea civila nu se poate identifica deplin numai prin parti si obiect. Este indispensabil si un al treilea element, care practice raspunde la intrbarea: pentru ce se judeca partile? (primul element cel subiectiv raspunde la intrebarea cine sunt persoanele care se judeca in timp ce al doilea raspunde la inrebarea asupra carei pretentiuni se judeca partile litigiante?)

Clasificarea actiunii civile.

a) Clasificarea actiunilor civile din punct de vedere procedural:- civile;- penale;- mixte.

Actiunile civile sunt acelea prin care se urmareste protectia unui drept sau a unor intrerese cu character civil. Daca obiectul protectiei judiciare vizeaza solutionarea unui conflict penal actiunea va avea in mod evident in character penal. Doctina semnaleaza si existenta unor actiuni mixte, respective atat civile cat si penale.

b) Clasificarea actiunilor civile dupa scopul procesual urmarit.Aceasta este una dintre cele mai importante clasificari ale actiunilor civile iar criteriul distinctive il reprezinta tocmai scopul.Doctina distinge:

- actiunile in realizarea dreptului- actiunile in constatare- actiunile constitutive sau in transformare de drepturi.

Actiunile in realizare sunt acele actiuni prin intermediul carora reclamantul urmareste obligarea adversarului la executarea unei obligatii. Mai sunt uneori si actiuni in condamnare, de condamnare sau de adjudecare. Majoritatea actiunilor civile fac parte din aceasta categorie.In aceasta categorie se incadreaza: actiunea in revendicare, actiunea in evacuare, actiunea pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicita. Actiunile in realizare se caracterizeaza prin aceea ce ele sunt susceptibile de a fi aduse la indeplinire pe cale executarii silite. Actiunile in constatare sau in confirmare sunt acele actiuni prin care se urmareste sa se constate existenta sau inexistenta unui drept. Actiunile in constatare se subdivide in actiuni in constatare positive si negative. Prin intermediul actiunilor in constatare positive se urmareste stabilirea existentei unui anumit raport juridic. Prin actiunile in constatare negative se urmareste tocmai constatarea inexistentei unui drept sau a unui anumit raport juridic.Prin actiunile in constatare se urmareste recunoastrea prin hotarare judecatoreasca, a existentei sau inexistentei unui anumit raporort juridic. Actiunea prin care reclamantul solicita sa se constate ca este proprietar in indiviziune cu paratul asupra unor bunuri.

52

Partea care are un interes poate sa faca cerere pentru constatare existentei sau neexistentei unui drept.Actiunile in constatre se subdivide la randul lor in actiuni decalratorii, prin care se solicita instantei sa stabileasca daca un anumit raport juridic exista sau nu, actiuni interogatorii, prin care reclamantul cheam in judecata o persoana care ar putea sa-I conteste ulterior dreptul pentru a se pronunta asupra existentei sai inexistentei acestuia, instanta urmand sa ia act de aceasta declaratie si actiuni provocatorii, prin care o persoana care ridica in public pretentii cu privire la dreptul unei alte persoane este invitata sa-si valorifice pretentile afirmate.Cea mai importanta trasatura a actiunilor in contestare este caracterul lor subsidiar. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului. Pentru a nu incalca activitatea organelor judiciare cu doua actiuni: una in constatare si una in realizarea dreptului.CPC le-a conferit actiunilor in constatare un character limitat si subsidiar.Actiunile in costituire sau in transformare de drepturi, in cadrul lor se urmareste desfiintarea unor raporturi juridice si constituirea unor raporturi sau situatii juridice noi. Au un caracter costitutiv de drepturi, ele produc efecte juridice pe viitor de exemplu actiunea de divort, actiunea privind decalrarea disparitiei sau a mortii unei persoane. Spre deosebire de hotararile pronuntate in actiunile in constituire de drepturi, cele pronuntate in actiunile in realizare sau in actiunile in constatare au un character declarative.

c) Clasificarea actiunilor civile dupa natura dreptului subiectiv afirmat in justitieClasificarea actiunilor civile dupa natura drepturilor subiective sunt:

- actiuni personale- actiuni reale- aactiuni mixte.

Actiunile personale sunt acelea prin care se urmareste valorificarea uui drept de creanta. Drepturile de creanta sunt practice nelimitate, ele putand fi determinate de orice conventie legala a partilor.Actiunile reale sunt acele actiuni prin intermediul carora persoana interesata isi poate valorifica un drept real. Categoria actiunilor reale este limitata in mod natural de numarul limitat al drepturilor reale(actiunea in revendicare, actiunea confesorie , actiunea negatorie).Actiunea mixta este aceea al carui obiect poarta asupra unui drept real, cat si asupra unui drept de creanta.Actiunea mixta reprezinta cumulul dintre cele doua categorii de actiuni una personala si una reala, actiunea prin care se solicita executarea unui contract privitor la transmiterea proprietatii unor bunuri si actiunea prin care se solicita anularea sau rezolutiunea unui contract.

d) Clasificarea actiunilor civile dupa obiectul lorSe impart in:

- actiuni mobiliare- actiuni imobiliare

In prima categorie- a actiunilor mobiliare- se include toate actiunile privitoare la bunurile mobile.Actiunile imobiliare sunt acelea care au ca obiect bunuri imobile. Distinctia dintre actiunile mobiliare si cele imobiliare prezinta si un interes practice concret. Actiunile civile sunt de competenta instantei de la domiciliul sau resedinta paratului, iar pentru actiunile imobiliare legiuitorul a determinat o competenta teritoriala exceptionala, respective in favoarea instantei de la locul situarii bunurilor imobile.Se poate distinge intre actiuni reale mobiliare si actiuni reale imobiliare. Primele au ca obiect ocrotirea dreptului de proprietate asupra unui bun mobil, iar cele din urma protectia dreptului de proprietate cu privire la un imobil

53

e) Clasificarea actiunilor civile cu privire la un imobil.In literatura se face distinctia intre actiunile petitorii si actiunile posesoii. Actiunile petitorii sunt acele actiuni prin intermediul carora reclamantul urmareste valorificarea unui drept real asupra bunului. Actiunile posesorii au ca obiect doar ocrotirea posesiunii ca simpla stare de fapt.Distinctia la care ne referim vizeaza insa numai actiunile imobiliare. In dreptul nostrum ocrotirea posesiunii asupra bunurilor mobile se bucura de un regim juridic cu totul diferit.” Art. 1909 CC“Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fara sa fir trbuinta vreo scurgere de timp”. Posesiunea este asimilata in cazul bunurilor mobile, cu un veritabil titlu de proprietate.Clasificarea actiunilor civile in petitorii si posesorii este considerate uneori ca o diviziune a actiunilor reale imobiliare.Hotararea pronuntata in petitoriu se bucura de autoritatea de lucru judecat fata de o actiune posesorie. Hotararea judecatoreasca pronuntata in posesoriu nu are autoritate de lucru judecat asupra petitoriului.

Asigurarea actiunii civile.

Precizari prealabile.

In intervalul dintre promovarea actiunii si executarea hotararii pot surveni unele imrejurari care sa determine disparitia sau distrugerea bunului dobandit prin hotarare ori diminuare a activului patrimonial al debitorului.Pentru a preintampina aseamenea situatii nefavorabile, legiuitorul a pus la dispozitia acestuia mijloace de natura a indispomibiliza si conserva bunurile care formeaza obiectul litigiului.CPC reglementeaza urmatoarele masuri asiguratorii:

- sechestrul asigurator;- sechestrul judiciar- poprirea asiguratorie.

Sechestrul asigurator.

O masura destinata sa indisponibilizeze bunurile mobile sau immobile ale paratului, pana la terminarea procesului, in scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-si realize creanta constatata prin hotarare ce se va pronunta. La procedeul sechestrului asigurator se poate recurge doar atunci cand obiectul actiunii vizeaza plata unei creante.Pentru infiintarea sechestrului asigurator sunt necesare a fi intrunite in mod cumulative conditiile:

a) creanta sa fie constatata printr-un act scris: in lipsa unui inscris creditorul trebuie sa depuna o cautiune reprezentand jumatate din valoarea reclamata in justitie;

b) creanta sa fie exigibila;c) reclamantul sa faca dovada ca a intentat actiunea civila.

In mod exceptional, legea permite infiintarea sechestrului chiar daca creanta nu a ajuns scadenta cand: datornicul a micsorat prin fapata saa asigurarile date credittorului sau nu a dat asigurarile promise sic and exista pericolul ca datornicul sa se sustraga de la urmarirea sau sa-si ascunda sau risipeasca averea. In toate aceste imprejurari, sechestrul se va putea dispune numai dupa depunerea unei cautiuni, al carui cuantum se fixeaza de catre instanta si doar daca creditorul dovedeste si

54

indeplinirea celorlalte conditii. Cautiunea este stabilita in favoarea debitorului, drept garantie impotriva prejudiciului pe care acesta l-ar putea suferii prin infiintarea unei masuri asiguratorii arbitrare. Cererea de sechestru asigurator se solutioneaza de catre instanta care judeca procesul. Judecata se face de urgenta, in Camera de consiliu si fara citarea partilor. Asupra cererii de sechestru, instanta sesizata se pronunta printr-o incheire, care poate fi atacata numai cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor.Masura dispusa de instanta- sechestrarea bunurilor- se adduce la indepilinire de catre executorul judecatoresc. Atunci cand sechestrul se pune asupra unui imobil, aceasta masura se va inscrie de indata in cartea funciara. Impotriva modului de aducere la indeplinire a sechestrului, orice persoana interesata poate formula contestatie.Sechestrul asigurator se poate ridica, la cererea debitorului, daca acesta ofera garantii indestulatoare. Cererea se solutioneaza in camera de consiliu, de urgenta, si cu citarea in termen scurt a partilor. Incheierea pronuntata in acest caz este supusa numai recursului in termen de 5 zile. Recursul se judeca si de aceasta data de urgenta si cu precadere.Masura ridicarii sechestrului se poate pronunta atunci cand cererea principala a fost anulata, respinsa sau perimata prin hotarare irevocabila, ori daca cel care a facut-o a renuntat la judecarea acesteia.

Sechestrul judiciar.

Consta in indisponibilizarea bunului care formeaza obiectul litigiului, aceasta fiind incredintata spre pastrare si administrare, pe toata durata procesului, de regula unei terte persoane.Ori de cate ori exista un process asupra proprietatii sau a altiu drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asuprea folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanta competenta va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului rspectiv.Sechestrul judiciar se deosebeste de sechestrul asigurator. Sechestrul judiciar are ca scop conservarea unui bun detrminat care formeaza tocmai obiectul litigiului dintre parti, sechestrul asigurator vizeaza indisponibilitatea unor bunuri ale datornicului care nu formeaza obiectul judecatii. Sechestrul judiciar nu se poate solutiona decat cu citarea partilor.Cererea pentru incuviintarea unui sechestru judiciar trbuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa existe un process cu privire la proprietatea sau posesiunea bunului care formeaza obiectul judecatii;

b) instanta sa gaseasca o atare masura ca necesara, pentru conservarea dreptului respective;c) reclamantul sa depuna o cautiune.

In mod exceptional, se poate incuviinta sechestrul judiciar, chiar daca nu exista un process cu privire la acel bun. O atare cerere este admisibila doar asupra unui bun cu privire la care cel intereasat are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual.Cautiunea reprezinta o suma de ban ice trebuie despusa de partea care solicita istituirea sechestrului judiciar, cu titlu de garantie, in scopul desdaunarii debitorului pentru eventualele pagube produse de o indisponibilizare nejustificata a bunurilor sale.Cerere pentru incuviintarea sechestrului judiciar se solutioneaza de catre instanta competenta sa solutioneze si actiunea principala. Cererea se solutioneaza in mod obligatoriu, cu citarea partilor.

55

Daca instanta gaseste cererea intemeiata, o va admite si prin incheiere va dispune numirea unui administrator-sechestru. Cu acordul partilor, paza bunului sechestrat va fi incredintata persoanei desemnate de comun accord de catre parti. In caz de dezacord intre parti, instanta va numi din oficiu persoana careia I se incredinteaza bunul.Persoana numita este in ultima instanta un depozitar. Drept uramre, in caz de rea-administrare a bunurilor acesta raspunde potrivit regulilor de la deposit.Pentru munca depusa, persoana desemnata ca administrator- sechestru poate primi o suma drept remunerare, instanta stabilind si modalitatile de plata.Hotararea de admitere a cererii de incuviintare a sechestrului judiciar are un character provizoriu. Efectul hotararii dainuie, in principiu pana la sfarsitul procesului, cand administratorul-sechestru va trebui sa predea bunul partii care l-a dobandit in urma judecatii.

Poprirea asiguratorie.

Este o masura ce determina indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o terta persoana sau pe care aceasta I le va datora in viitor.In mod obisnuit, intr-o poprire intervin trei subiecti de drept: creditorul urmaritor denumit creditor popritor, debitorul urmarit, denumit si debitor poprit si tertul poprit. Intre acesti trei subiecti se stabilesc urmatoarele raporturi juridice:

- un raport de creanta intre creditorul popritor si debitorul poprit;- un raport de aceeasi natura intre debitorul poprit si tertul poprit;- un raport procesual intre creditorul popritor si tertul poprit.

Conditiile si procedura popririi asiguratoare sunt cele prevazute de art. 591-595, pentru sechestrul asigurator.

Capitolul VIICompetenta instantelor judecatorestiNotiunea si formele competentei

Notiunea de competenta.

Competenta este capacitatea unei instante de judecata de a solutiona anumite cereri sa litigii.

Competenta generala a instantelor judecatoresti.

Precizari prealabile.

Competenta generala este acea institutie procesuala prin intermediul careia se delimiteza activitatea instantelor judecatoresti de atributiile altor autoritati statale sau nestatale. In materie civila, ca si in

56

materie penala, justitia se realizeaza prin instantele de judecata. Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.Situatiile in care anumite litigii pot fi solutionate de alte organe statale decat instantele judecatoresti sunt foarte diverse si ele vizeaza litigii nenatura diferita.

Competenta de exercitare a controlului constitutionlitatii legilor.

Curtea Constitutionala realizeza o veritabila jurisdictie speciala. Exercita controlul asupra constitutionalitatii legilor inainte de promulgare, asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului si hotaraste asupra exceptilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privin neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor. Are si atributii cu character politic: avizarea suspendarii din functie a Presedintelui Romaniei, supravegherea respectarii procedurii de alegere a presedintelui.Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania, este independenta fata de orice alta autoritate publica si se supune numai Constitutiei si prezentei legi.Jurisdictia constitutionala are un obiect cu totul particularizat in raport in raport cu atributiile obisnuite ale instantelor judecatoresti. Instantele judecatoresti au rolul de a ststua asupra unui litigiu privitor la drepturile si obligatile ce formeaza continutul unui raport de drept, ele nu au caderea de a statua asupra constitutinalitatii legilor. In fata unei instante se invoca exceptia de neconstitutionalitate, aceasta este obligate sa dispuna suspendarea cauzei. Judecatorul are sarcina de a aplica legea la o situatie sociala concreta, starea de fapt in care decurge izvorul juridic adecvat. O asemenea opertiune, nici nu poate fi indeplinita de judecatorul constitutional.

Competenta organelor arbitrale.

Calea arbitrajului in solutionarea litigilor dintre regiile autonome si societatile comerciale.Modificarile aduse CPC instituie principiul potrivit caruia orice persoana poate conveni la solutionarea unui litigiu patrimonial pe calea arbitajului.Instanta va retine spre solutionare procesul daca:

a) paratul si-a formulat apararile in fond, fara nicio rezerva intemeiata pe conventia arbitrala;b) conventia arbitrala este este lovita de nulitate sau inoperanta;c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cause vadit imputabile paratului in arbitraj.

In conceptia legiuitorului, calea arbitajului nu este obligatorie, ci reprezinta o simpla facultate a partilor de a se supune unui arbitraj. Chiar si in cazul in care exista o conventie de arbitraj partile au posibilitatea de a renunta la aceasta modalitate de solutionare a litigiului. Renuntarea poate fi expresa sau tacita.Principalul criteriu de delimitare a competentei dintre instantele judecatoresti si organele arbirare il reprezinta tocmai existenta sau inexistenta unei conventii de arbiraj.Calea arbitrajului privat este aleasa foarte rar de catre prsoanele fizice. Acestea prefera sa recurga la procedura judiciara care implica uneori cheltuieli apreciabile si necesita in general, un timp mai indelungat pentru solutionarea definitiva a litigiului. Procedura arbitara este mai supla iar

57

cheltuielile necesare pentru solutionarea litigiului sunt mai reduse. Hotararea arbitrala poate fi valorificata pe calea executarii silite intocmai ca o hotarare judecatoreasca.La aceasta procedura se recurge mult mai frecvent in litigiile comerciale, in special cele de comert exterior. In scopul solutionarii unor asemenea litigii a fost creata si Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

Competenta in materie succesorala.

Litigiile succesorale se solutioneaza de catre instantele judecatoresti potrivit rgulilor de drept comun. In prezent cererile necontencioase revine biroului notarial din raza teritoriala in care defunctul a avut ultimul domiciliu. Orice problema litigioasa in materie succesorala conduce la suspendarea procedurii in fata notarului public si atrage dupa sine competenta instantei judecatoresti.Nicio dispozitie a legii nu impiedica partile sa se adreseze in mod direct instantei judecatoresti mai cu seama atunci cand intre ele exista neintelegeri.Caracterul contencios sau necontencios al cererilor succesorale reprezinta, asadar criterul de delimitarea a competentei instantelor judecatoresti de atributile birourilor notariale. Doua mijloace procesuale prin care se poate exercita controlul judecatoresc asupra actului notarial: actiunea in anulare si plangerea.Actiunea in anulare reprezinta un mijloc procesual prin care se poate exercita un control judecatoresc asupra actelor notariale. Poate fi folosita atat pentru anularea certificatului de mostenitor, cat si a celorlalte acte notariale.Calea procedurala a plangerii este reglementata pentru o situatie particulara, anume aceea a refuzului notarului public de a indplini un act notarial.

Competenta in procesele funciare.

Procesele funciare sunt de competenta instantelor judecatoresti.Legea privind fondul funciar a atribuit unele competente si altor organe decat instantelor judecatoresti. In scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirile efective a terenurilor celor indreptatiti si eliberarii titlurilor de proprietate s-au constitutit, la nivelul fiecareii comune, oras sau municipiu comisii conduse de primari.Comisile mentionate functioneaza sub aspectul legalitatii si temeiniciei lor pe cale procedurala a plangerii.Hotararile pronuntate de instantele judecatoresti in procesele funciare in prima instanta sunt supuse numai recursului.

Competenta in cazul conflictelor de munca.

In stadiul legislatiei actuale, se poate constata ca toate conflictele de munca si litigiile de munca sunt de competenta instantelor judecatoresti. Cu toate acestea trebuie sa remarcam si existenta unor organe speciale de jurisdictie disciplinara. Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor. Asupra

58

abaterilor disciplinare Consiliul Superior al magistraturii se pronunta printr-o hotarare motivata. Impotriva hotararilor pronuntate in cauza se poate face recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Stabilirea abaterilor si a sanctiunilor disciplinare ale judecatorilor se face de catre Plenul instantei constitutionale.Mentionam si existenta altor reglementari disciplinare speciale cum sunt cele privitoare la raspunderea medicilor, farmacistilor si asistentilor medicali.

Competenta jurisdictionala a instantelor judecatoresti.

Competente jurisdictionale:- competenta materiala;- competenta teritoriala.

Competenta materiala sau de atributii a instantelor judecatoresti.

Competenta materiala este acea forma a competentei prin care se delimiteaza, pe linie verticala, sfera de activitate a diferitelor categorii de instante care fac parte din sistemul nostru judiciar.Competenta poate fi functionala si procesuala.

Competenta materiala functionala.

Competenta ratione oficii determina functiile si rolul fiecareia dintre categoriile de instante care fac parte din sistemul judiciar. Prin competenta materiala functionala se stabileste ierarhia instantelor judecatoresti, in sensul delimitarii organelor care desfasoara jurisdictia de fond de cele ce exercita controlul judiciar ordinar sau extraordinar. In al doilea rand prin regulile de competanta materiala functionala se determina care dintre instantele judecatoresti pot cumula judecata in fond cu judecata in apel sau recurs.Judecatoriile judeca in prima instanta toate procesele si cererile in afara de cele date prin lege in competenta altor instante. Rzulta ca judecatoriile au plenitudine de jurisdictie in materie civila.Tribunalele au urmatoarea competenta functionala:

- judeca in prima instanta, procesele si cererile date prin lege in competenta lor- judeca cale ordinara de atac a apelului atunci cand acesta este declarat impotiva hotararilor

pronuntate de judecatorii in prima instanta;- judeca recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii, care potrivit

legii nu sunt supuse apelului.Competenta materiala functionala a Curtilor de apel:

59

- judeca in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutilor centrale;

- judeca apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta;- judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel sau impotriva

hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunale.Inalta Curte de Casatie si Justitie are plenitudine de jurisdictie in materia recursului in intersul legii.

Competenta materiala procesuala.

Competenta materiala procesuala determina, in functie de obiectul, natura si valoarea litigiului, cauzele ce pot fi solutionate numai de anumite categorii de instante.Competenta materiala de atributiune a judecatorilor.

Judecatoriile judeca:1. in prima instanta toate procesele si cererile in afara de cele date prin lege in competenta

altor instante;2. plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate

jurisdictionala si a altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;3. in orice alte materii date prin lege in competenta lor.

Textul enuntat cosacra principiul plenitudinii de jurisdictie a judecatoriilor. Toate celalate instante au o jurisdictie de exceptie.Doua categorii de exceptii de la regula plenitudinii de jurisdictie mentionata mai sus. O prima exceptie se refera la cauzele “date prin lege in competenta altor instante”. A doua categorie de exceptii are ca obiect atributiile jurisdictionale conferite de lege “ autoritatilor administratiei publice” sau altor organe.Aceasta inseamna ca organelle mentionate au si o competenta de fond, care le este recunoscuta prin dispozitii legale exprese.Termenul de plangere trebuie folosit intr-un sens larg, adica in sensul ca include in continutul sau si orice alt mijloc procedural prin care se urmareste infaptuira unui control judecatoresc.Termenul de hotarare trebuie interpretat si el intr-un sens generic, in sensul ca el se refera la orice act jurisdictional indifferent de denumirea sa.Exemple de situatii expres cosacrate de CPC care atrag competenta judecatoriilor: cererile pentru completarea hotararii pronuntate; contestatii in anulare privind propiile hoatarari; cereri de revizuire la propriile hotarari; solutionarea conflictelor de competenta dintre birourile notariale etc.Sectile maritime si fluviale ale judecatoriilor Constanta si galati judeca urmatoarele categorii de litigii:

- litigiile privind despagubirilepentru avarii cauzate navelor si instalatiilor destinate navigatiei ca urmare a abordajelor, coliziunilor sau altor accidente de navigatie;

- litigii privind retributia pentru salvare, precum si repartizarea acestora intre salvatori.Precizam ca sectile maritime si fluviale a judecatoriilor Constanta si Galati au si o competenta si in ultima instanta. Proiectul CPC adduce inovatii importante in material competentei de atributii a instantelor judecatoresti.

60

Prevederile legale anterior reproduce difera in mod semnificativ, in raport cu dispozitiile primului articol al actualului CPC. Simpla lectura a textului poate induce concluzia potivit careia in viitor judecatoriile vor fi instante de exceptie in materie civila.Astfel sunt de competenta judecatoriei numai cererile privitoare la nulitatea, anularea sa desfacerea casatoriei, nu si cele privitoare la incuviintarea, nulitatea sau defacerea adoptiei. Acestea din urma sunt date in competenta tribunalelor.In privinta cererilor cu character civil legiuitorul nu se refera si la cererile ce au ca obiect revendicarea unui bun mobil sau imobil. Aceastea atrag competenta judecatoriei doar daca valoarea obiectului litigiului nu depaseste suma de 200.000 lei.Cererile de imparteala judiciara sunt date in competenta judecatoriei. Solutia este criticalibila.Cu alte cuvinte, cererile evaluabile in bani sunt de competenta judecatoriilor pana la plafonul valoric de 200.000 lei, cu exceptia cererilor de imparteala judiciara.In opinia noastra cererile de imparteala judiciara nu sunt mai putin complexe decat cele in revendicare, care depasesc valoarea de 200.000 de lei.Una din cele mai semnificative norme procedurale pe care o instituie Proiectul este aceea potrivit careia judecatoriile judeca in prima instanta” orice cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusive”. Aceasta dispozitie procedurala nu are un correspondent in actualul CPC.Proiectul CPC nun e mai ofera argumente pentru considerarea judecatoriilor ca instante de drept comun in materie civila. Analiza riguroasa a prevederilor din proiect ne conduce la concluzia potrivit careia si in materie civila judecatoriile sunt instante de exceptie.Constatam o mai buna redactare a proiectului CPC, in sensul renuntarii la formularile anterioare a “proceselor si cererilor”. Formula folosita de proiectul CPC –“cereri”- ni se pare mai potrivita.Judecatoriile nu au si competenta de a judeca „ caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si a altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege.

Competenta materiala sau de atributie a tribunalelor.

Tribunalele au: o competenta de fond, una de control judiciar(apel,recurs) si o competenta diversa.Competenta de fond a tribunalelor se concretizeaza in solutionarea urmatoarelor litigii:procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani;procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste 5 miliarde de lei, cu exceptia cererilor de imparteala judiciara, a cererilor in materie succesorala, a cererilor neevaluabile in bani si a cererilor privind matria ffondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii, posesorii, formulate de tertii vatamati in drepturile lor prin aplicarea legilor in materia fondului funciar;conflictele de munca cu exceptia celor data prin lege in competenta altor instante;procesele si cererile in materie de contencios administrativ in afara de cele date in competenta curtilor de apel;procesele si cererile in materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala;procesele si cererile in materie de expropriere;cererile pentru incuviitarea, nulitatea sau desfacerea adoptiei;cererile pentru repararea prejudicilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale;

61

cererile pentru recunoastere, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite a hotararilor date in tari staine.Competenta tribunalelor in materie comerciala este o competenta de drept comun. Competenta tribunalelor in materie comerciala, vizeaza doar litigiile al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei. Litigiile a caror obiect nu exced valoarea anterior mentionata sunt de competenta judecatoriilor.In materie civila competenta tribunalelor se extinde asupra tuturor litigiilor a caror valoare depaseste suma de 500.000 lei, cu exceptia cererilor de imparteala judiciara, a celor in materie succesorala, a cererilor neevaluabile in bani si a cererilor privind materia fondului funciar.Tribunalele au o competenta de drept comun in materia conflictelor de munca si a litigiilor de contencios administrativ.Tribunalele judeca „ apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta”.Tribunalele judeca „ recursurile decalrate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii, care potrivit legii nu sunt supuse apelului”O competenta speciala este recunoscuta de lege tribunalelor Constanta si Galati. Tribunalelor le este recunoscuta si o competenta diversa, pot solutiona urmatoarele categorii de cauze:conflicte de competenta intre doua judecatorii din raza sa teritoriala;conflicte de conpetenta dintre o judecatorie si un organ cu activitate jurisdictionala;cererile de recuzare atunci cand din cauza recuzarii nu se poate forma completul de judecata.Cererile de stramutare de la o judecatorie din raza teritoriala a acelui tribunal pentru motice de rudenie sau de afinitate.Tribunalele au competenta de a solutiona si caile extraordinare de atac de retractare indreptate impotriva propriilor lor hotarari: contestatia in anulare si revizuirea.Exista si dispozitii legale consacrate in legi speciale si care le confera tribunalelor competenta de a solutiona anumite categorii de cauze.Proiectul pastreaza insa plenitudinea de competenta a tribunalelor in materie comerciala, in materia contenciosului administrativ si a conflictelor de munca.Constatam o mai buna redactare a prevederilor art 90 pct 1 lit a) din proiectul CPC. Tribunalele judeca „ cererile privind raporturi izvorand din exercitiul comertului sau al altor profesiuni cu scop lucrativ neevaluabile in bani sau al caror obiect are o valoare mai maire de 200.000 lei, indiferent de calitatea partilor”Legea nu se mai refera la „ procesele si cererile in materie comerciala” ci la „ cereri izvorand din exercitiul comertului”.In conceptia proiectului, intra in competenta tribunalului si acele cereri care isi au izvorul in exercitiul „ altor profesiuni cu scpo lucrativ”.Textul se particularizeaza, fata de reglementarea anterioara, si prin sublinierea potrivit careia competenta tribunalului este atrasa „ indiferent de calitatea partilor”.Potrivit proiectului tribunalele judeca „ ca instanta de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronunatate de judecatorii in prima instanta”.

Competenta materiala sau de atributie a curtilor de apel.

Curtile de apel au o competenta de fond o competenta de control judiciar si o competenta diversa.

62

Curtile de apel judeca in prima instanta „ procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutilor centrale”. Au o competenta de excetie in materia contenciosului administrativ. Prin urmare, plenitudinea de competanta in aceasta materie, revine in continuare tribunalelor.

3.2.5 COMPETENTA MATERIALA SAU DE ATRIBUTIUNE A CURTILOR DE APEL

Este stab. in art. 3 C.P.Civ., potrivit caruia curtile de apel au o competenta de fond, o competenta de control judiciar si o competenta diversa. Potrivit art. 3 pct. 1 C.P.Civ curtile de apel judeca in prima instanta, „procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale”. Potrivit textului citat curtile de apel au o competenta de exceptie in materia contenciosului administrativ.

Potrivit art. 3 pct.2 C.P.Civ., ca instanta de apel, curtile judeca „apelurile declarate impotirva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta”. Prin urmare curtile de apel au o competenta limitata in materie de apel, respectiv doar in privinta hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunale.

Curtile de apel au si competenta de a exercita controlul judiciar prin intermediul caii de atac a recursului. Potrivit art.3 pct.3 C.P.Civ, curtile de apel judeca ca instante de recurs „recursurile declarete impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel sau impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunale, care potrivit legii nu sunt supuse apelului, precum si in orice alte cazuri expres prevazute de lege”.

In materie de recurs, curtile de apel se infatiseaza ca instante cu o jurisdictie deplina doar in privinta litigiilor civile, in materie comerciala plenitudinea de competenta revine instantei supreme. De asemenea curtile de apel judeca ca instanta de recurs si „in orice alte cazuri expres prevazute de lege”, exemplu: recursurile indreptete impotriva hotararilor pronuntate de judecatorul sindic.

Curtile de apel au si o competenta derivata, care reiese din art.3 pct.4 C.P.Civ, „in orice alte materii date prin lege in competenta lor. In aceasta categorie trebuie sa includem, in primul rand, unele cereri prin a caror rezolvare se urmareste o buna administrare a justitie. Astfel:Solutionarea conflictelor de competenta dintre doua tribunale situate in raza aceleiasi curti de apelSolutionarea conflictelor de competenta dinte o judecatorie si un tribunal din raza aceleiasi curti de apelSolutionarea conflictelor de competenta dintre doua judecatorii din raza aceleiasi curti de apel dar din circumscriptia unor tribunale diferiteSolutionarea cererilor de stramutare bazate pe motive de rudenie sau afinitateSolutionarea cererilor de recuzre a judecatorilor de la un tribbunal din circumscriptia aceleiasi curti de apel atunci cand din cauza recuzarii completul de judecata nu se poate forma.Curtile de apel au si competenta de a solutiona caile extraordinare de atac de retractare indreptate impotriva propriilor hotarari, respectiv contestatiile in anulare si revizuire. Curtile de apel au competenta si in ceea ce priveste contestatiile la executare. Curtile de apel au de asemenea competenta de a solutiona cereri de indreptare a propriilor hotarari si de completare a acestora. O competenta speciala este acordata curtilor de apel si in materie arbitrala. Aceasta competenta este atrasa numai in situatia in care instanta sesizata ar fi fost competenta sa solutioneze cauza in fond. Curtile de apel au competenta sa solutioneze si actiunile in anularea hotararilor arbitrale, iar conform dispo. art. 365, alin.1 C.P.Civ ele au si competenta de a investi hotararile arbitrale cu formula executorie. Curtile de apel isi extind competenta si asupra altor cauze expres date de lege

63

in competenta lor. Ex: cazul apelurilor indreptate impotriva hotararilor tribunalelor de acordare sau neacordare a personalitatii juridice a uniunilor de sindicate.

Proiectul codului de procedura civila pastreaza doar doua din solutiile promovate de actuala legislatie: competenta de prima instanta in materia contenciosului administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale si competenta derivata. Potrivit proiectului, curtile judeca, ca instante de apel: apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta. In materie de recurs curtile de apel vor devenii instante de exceptie. In viitor curtile vor judeca recursurile doar: in cazurile anume prevazute de lege.

3.2.6 COMPETENTA MATERIALA SAU DE ATRIBUTIUNE A INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSITIE

Instanta suprema are plenitudine de jurisdictie in materie de recurs. „Sectia civila si de proprietate intelectuala, sectia penala, sectia comerciala si sectia de contencios administrativ si fiscal ale ICCJ judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel si a altor hotarari in cazurile prevazute de lege. De asemenea „Sectiile ICCJ solutioneaza si recursurile declarate impotriva hotararilor nedefinitive sau a actelor judecatoresti, de orice natura, care nu pot fi atacate pe nici o alta cale, iar cursul judecatii a fost intrerup in fata curtilor de apel”. ICCJ are plenitudine de jurisdictie in materia caii extraordinare de atac a recursului in interesul legii. Instanta suprema are si o competenta diversa, care este recunoscuta prin prevederile art.4 pct.4 C.P.Civ si consta in competemnta de a solutiona unele cereri referitoare la realizarea unei bune administrari a justitiei. Intra aici: Cereri privitoare la solutionarea conflictelor de competenta:dintre doua curti de apel, dintre doua tribunale din raza teritoriala a unor curti de apel diferite, dintre un tribunal si o curte de apel, dintre o judecatorie si o curte de apel, dintre doua judecatorii din circumscriptia teritoriala a unor tribunale si curti de apel diferite, dintre o curte de apel si un alt organ cu activitate jurisdictionala.Cereri privitoare la stramutarea procesului civil de la o curte de apel la alta curte de apel pt mtive de rudenie sau afinitate.Cereri de stramutare a procesului civil intemeiate pe motive de banuiala legitima si de siguranta publica.Cereri pt delegarea altei instante.Exista si alte dispo. procedurale care atribuie instantei supreme competenta de a solutiona unele cereri sau cai de atac. Exempul:Cererile pt indreptarea propriilor hotarariContestatiile la titlu, adica cele in legatura cu intelesul, intinderea si aplicarea dispozitivului hotararii ce se executaSolutionarea cailor extraordinare de atac de retractare (contestatia in anulare si revizuire) exercitate impotriva propriilor hotarari. EtcICCJ are patru sectii: sectia civila si de proprietate intelectuala, sectia penala, sectia comerciala si sectia de contencios administrativ si fiscal. Aceasta departajare se realizeaza in raport cu materia supusa judecatii.

Potrivit art. 23 din L 304/2004, sectiile instantei supreme sunt acelea care solutioneaza, in raport cu competenta fiecareia, cererile de stramutare pt motivele prevazute in codurile de

64

procedura si conflictele de competenta in cazurile prevazute de lege. Ele au insa si competenta de a solutiona si orice alte cereri prevazute de lege. ICCJ are in prezent si competenta de a solutiona unele cereri in Sectii Unite. Competenta Sectiilor Unite are ca obiect:Judecarea recursurilor in interesul legiiSolutionarea in conditiile legii, a sesizarilor privind schimbarea jurisprudentei ICCJSesizarea Crtii Constitutionale pt controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare.Nu se poate face abstractie de rolul ICCJ in promovarea si aplicarea dreptului comunitar.Proiectul codului civil propune modificari dar pastreaza si doua dintre solutiile actuale regasite in art.4 si anume cele privind competenta de solutionare a recursurilor in interesul legii si cele privind recunoasterea unei proceduri diverse. Proiectul aduce doua inovatii in ceea ce priveste competenta instantei supreme. Una din aceste inovatii vizeaza competenta de solutionare a cererilor privind pronuntarea unei hotarari prealabile pt dezlegarea unei probleme de drept. Cea mai spectaculoasa inovatie e reprezentata de concedarea deplineicompetente de solutionare a recursurilor in favoarea instantei supreme. Pentru a evita o supraaglomerare a instantei supreme, proiectul a instituit un mijloc procedural destinat a conduce la o selectie a recursurilor care sunt susceptibile de a fi solutionate in fond de instanta suprema. Acest mijloc este acela al procedurii de filtrare a recursurilor. Pt ca in multe state democratice acest mijloc s-a dovedit insuficient, in proiect intalnim si alt mijloc procedural si anume stabilirea unei limite valorice de la care sa poata fi exercitata calea de atac a recursului (nu sunt supuse recursului ... cererile evaluabile in bani in valoare pana la 500.000lei inclusiv ... ). Proiectul aduce clarificari si in privinta determinarii competentei dupa valoare. Astfel este introdus principiul cardinal potrivit caruia competenta se determina dupa valoare sau intinderea obiectului cererii aratat in capatul principal de cerere. Deosebit de pozitive sunt prevederile proocedurale conform carora „pt stabilirea valorii nu se vor avea in vedere dobanzile, penalitatile, fructele sau alte asemenea venituri ori cheltuielile ceute ca accesorii pretentiei principale, scadente sau ajunse la scadenta in cursul judecatii. De asemenea nu se vor avea in vedere nici prestatiile periodice ajunse la scadenta in cursul judecatii”.Proiectul stab. reguli imp. si pt. ipoteza in care reclamantul a investiti instanta cu mai multe capete principale de cerere intemeiate pe fapte sau cauze diferite. In asemenea circumstante competenta se stab. in rap. cu valoarea sau, dupa caz, cu natura ori obiectul fiecarei pretentii in parte. Daca unul din capetele de cerere este de competenta altei instante, instanta sesizata va dispune disjungerea si isi va declina in mod corespunzator competenta. In cazul in care mai multe capete principale de cerere intemeiate pe un titlu comun ori avand acceasi cauza sau chiar cauze diferite, dar aflate in stransa legatura, au fost deduse judecatii printr-o unica cerere de chemare in judecata, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai inalt. Autorii proectului au avut in vedere si situatia coparticiparii procesuale pasive. In acest sens proiectul dispune ca daca mai multi reclamanti, prin aceeasi cerere de chemare in judecata, formuleaza pretentii proprii impotriva aceluiasi parat, invocand raporturi juridice distincte si neaflate intr-o legatura, care sa faca necesara judecarea lor impreuna, determinarea instantei competente se face cu observarea valorii sau, dupa caz, a naturii ori obiectului fiecarei pretentii in parte. Proeictul stab. si alte criterii importante in determinarea competentei materiale. Exemplu: in cererile avand ca obiect un drept de proprietate asupra unui imobil, valoarea lor se determina in functie de valoarea impozabila, stab. potrivit legislatiei fiscale; in materie de mostenire competenta dupa valoare se determina fara scaderea sarcinilor sau datoriilor mostenirii.

65

COMPETENTA TERITORIALA A INSTANTELOR JUDECATORESTI

PRECIZARI PREALABILE

Prin intermediul normelor de competenta teritoriala se realizeaza o delimitare de atributii pe linie orizontala intre diferite instante judecatoresti de acelasi grad. In raport de criteriile folosite distingem intre urm. forme de competenta teritoriala: competenta teritoriala generala, competenta teritoriala alternativa, competenta teritoriala exceptionala si competenta teritoriala conventionala.

COMPETENTA TERITORIALA GENERALA

= acea forma a competentei teritoriale care instituie regula potrivit careia cererea de chemare in judecata se adreseaza instantei din circumscriptia teritoriala in care isi are domiciliul paratul. (regula actor sequitur forum rei). Aceasta regula se regaseste in art.5 C.P.Civ.Competenta teritoriala a instantei de la domiciliul paratului este atrasa numai daca paratul are domiciliul in tara. Daca domiciliul paratului se afla in strainatate sau domiciliul din tara nu este cunoscut, competenta va fi instanta de la resedinta din tara a acestuia. Daca nu este cunoscuta nici resedinta din tara a paratului atunci competenta teritorial va fi instanta de la domiciliul sau resedinta reclamantului.Competenta teritoriala generala este determinata de domiciliul paratului la data intentarii cererii de chemare in judecata. Schimbarea ulterioara de domiciliu au resedinta nu poate avea nici un efect asupra competentei determinate initial. O norma particulara in acest sens se regaseste in art.6 C.P.Civ: „Cand paratul, in afara de domiciliul sau, are in chip statornic o indeletnicire profesionala ori una sau mai multe asezari agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face si la instanta locului acelor asezari sau indeletniciri, pt obligatiile patrimoniale si care sunt nascute sau urmeaza sa se execute in acel loc”. Dispo. acestui art. sunt incidente doar daca paratul are in mod statornic o indeletnicire profesionala ori una sau mai multe asezari agricole, comerciale sau industriale intr-o alta localitate decat cea de domiciliu. Norma inscrisa in art.6 este aplicabila numai in actiunile civile avand caracter patrimonial si care sunt nascute sau care urmeaza sa se execute in acel loc. Aceasta norma are in mod evident, si valoare unei norme de competenta alternativa, intrucat reclamantul poate alege intre doua instante deopotriva competente.Regulile competentei teritoriale generale se aplica tuturor categoriilor de actiuni civile, cu exceptia acelora pt care legea a prevazut o alta competenta. Normele care consacra reguli de competenta teritoriala generala au o natura dispozitiva; partile au astfel posibilitatea de a deroga prin acordul lor de vointa de la regula competentei teritoriale generale.Proiectul codului de procedura civila pastreaza in principiu, solutiile promovate de actualul cod in materia competentei teritoriale generale. Totusi, aduce si unele precizari importante: astfel este consacrat in mod expres principiul potrivit caruia „instanta ramane competenta sa judece procesul, chiar daca, ulterior sesizarii, paratul isi schimba domiciliul sau sediul”. O alta dispozitie este aceea cu privire la determinarea competentei in cazul persoanei juridice parate – de drept privat – care are dezmembraminte. In acest caz cererea se poate face si la instanta locului unde ea are dezmembraminte fara personalitate juridica, pt obligatiile ce urmeaza a fi executate in acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentantul dezmembramantului sau din fapta savarsita de acesta. Orice entitate fara personalitate juridica a persoanei juridice de drept privat poate determina competenta instantei de la locul situarii acesteia.

66

COMPETENTA TERITORIALA ALTERNATIVA

= acea forma a competentei care consacra dreptul reclamantului de a alege intre doua sau mai multe instante deopotriva competente (art. 9-11 C.P.Civ)In cazul in care actiunea este exercitata impotriva mai multor parati, art.9 C.P.Civ instituie regula potrivit careia actiunea poate fi introdusa la instanta competenta pt oricare dintre parati.Art. 10 C.P.Civ determina 8 cazuri de competenta teritoriala alternativa, situatii in care pe langa instanta de la domiciliul paratului mai sunt competente si alte instante, dupa cum urmeaza:In cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut in contract pt executarea, fie chiar in parte, a obligatiuniiIn cererile ce izvorasc dintr-un contract de locatiune a unui nemiscator, in actiunile in justificare sau prestatiune tabulara, instanta unde se afla imobilulIn cererile ce izvorasc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordine, instanta locului de plataIn cererile privitoare la obligatiile comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platiiIn cererile izvorate dintr-un contract de transport, instanta locului de plecare sau de sosireIn cererile impotriva unei femei casatorite care are resedinta obisnuita deosebita de cea a sotului, instanta resedintei femeiiIn cererile facute de ascendenti sau descendenti pt pensie alimentara, instanta domiciliului reclamantuluiIn cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit, instanta in circumscriptia careia s-a savarsit acel fapt.O competenta alternativa este consacarata in Codul de procedura civila si in materie de asigurari. Potrivit art.11 C.P.Civ, in materie de asigurari, pe langa instanta de la domiciliul paratului, mai sunt competente si urmatoarele instante:Instanta de la domiciliul asiguratuluiInstanta corespunzatoare locului unde se afla bunurile asigurateInstanta corespunzatoare locului unde s-a produs accidentul.Cazurile de competenta terioriala alternativa, reglementate de art.11 nu exclud competenta teritoriala generala determinata de domiciliul paratului.In toate cazurile de competenta teritoriala alternativa reclamantul este acela care are alegerea intre doua sau mai multe instante deopotriva competente (art.12 C.P.Civ). O data alegerea de competenta facuta, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, intrucat competenta instantei s-a stab. in mod definitiv prin introducerea actiunii.In privinta competentei teritoriale alternative, proiectul aduce o inovatie importanta. Potrivit unei dispozitii procedurale, in cererile avand ca obiect repararea pagubelor produse consumatorului mai este competenta si instanta domiciliului sau sediului consumatorului ori a locului unde s-a produs prejudiciul. Este o solutie destinata a-i protegui pe consumatori si prin dispozitii cu caracter procedural.

COMPETENTA TERITORIALA EXCEPTIONALA SAU EXCLUSIVA

= este aceea care determina capacitatea unei instante judecatoresti de a solutiona in exclusivitate anumite cazuri civile. Situatiile care atrag competenta teritoriala exceptionala sunt precizate in art. 13-16 C.P.Civ. aceste dispo. procedurale consacra o competenta teritorriala exceptionala in

67

actiunile privitoare la imobile, in materie de mostenire, societate si de reorganizare judiciara. In ceea ce priveste actiunile imobiliare art.13 alin.1 C.P.Civ dispune ca: Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanta in circumscriptia careia se afla imobilele. In situatia in care imobilul este situat in circumscriptia teritoriala a mai multor instante judecatoresti, art.13 alin.2 C.P.Civ statueaza ca intr-o asemenea situatie cererea se adreseaza instantei domiciliului sau resedintei paratuului, daca aceasta se afla in vreuna din aceste circumscriptii. In cazul in care imoobilul se afla in raza teritoriala a unor circumscriptii teritoriale diferite cererea se va face la oricare dintre instantele in circumscriptia carora se afla imobilul. Situatia in care actiunea civila are ca obiect o universalitate de bunuri imobile, situate unele dintre ele in circumscriptiile teritoriale ale unor instante deosebite, actiunea va putea fi introdusa de catre reclamant la oricare din instantele in care sunt situate bunurile imobile.

Potrivit art.10 pct.1 C.P.Civ, actiunile personale sunt date de lege in competenta instantei locului de executare a obligatiei. Pt actiunile personale imobiliare izvorate dintr-un contract de locatiune competenta revine instantei locului unde se afla imobilul, competenta fiind in acest caz alternativa, reclamantul putand alege in acest caz si competenta instantei de la domiciliul paratului. Observam ca si pt alte atiuni cu caracter personal art.10 C.P.Civ. stab. o competenta teritoriala alternativa. Sunt de competenta instantei de la locul situarii imobilului toate actiunile reale imobiliare, ex: actiunea in revendicare, actiunea confesorie. De asemenea trebuie sa fie incluse in aceasta categorie si actiunile posesorii. Prin urmare, nu intra in categoria actiunilor la care se refera art.13, actiunile personale chiar daca acestea se refera la un bun imobil.Al doilea caz de competenta teritoriala exclusiva este prevazut in art. 14 in materia actiunilor succesorale. Potrivit acestui art. sunt de competenta instantei de la ultimul domiciliu al defunctului urmatoarele categorii de actiuni:Actiunile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentareActiunile privitoare la mostenire precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuiaActiunile legatarilor sau a creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva executorului testamentar.Toate operatiile legate de procedura succesorala se indeplinesc in circumscriptia teritoriala a ultimului domicilu al defunctului. Din modul de redactare a art. 14 se poate desprinde concluzia ca acesta include in sfera sa de aplicare majoritatea actiunilor civile privitoare la o mostenire. Astfel, in primul rand, formeaza obiectul actiunilor prevazute in art.14 toate acele actiuni care se refera la validitatea dispozitiilor testamentare, indiferent de motivele invocate, precum si acelea privitoare la executarea unor asemenea dispozitii. O a doua categorie de actiuni determinata de art.14, vizeaza pretentiile dintre mostenitori privitoare la succesiune, precum si cele pe care unul dintre mostenitori le-ar avea impotriva altuia. A treia categorie de actiuni se refera la cererile legatarilor sau a creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva executorului testamentar. Norma de competenta prevazuta de art.14 isi are justificarea atata timp cat intre mostenitori subzista starea de indiviziune. Dupa lichidarea mostenirii nu mai subzista motivele care sa determine o competenta teritoriala exclusiva. Orice pretentii ulterioare trebuie sa fie valorificate pe calea unei actiuni civile de competenta instantei de drept comun. Exceptii de la rigoarea principiului enuntat: actiunii in garantie exercitate de unul dintre mostenitori impotriva celorlalti (art.787 C.Civ).Regulile de drept comun in materie de competenta se vor aplica si in situatia in care mostenirea revine unui singur mostenitor. In situatia in care mostenitorul a acceptat mostenirea sub beneficiu

68

de inventar, nu mai are loc o confuziune de patrimonii, iar un eventual creditor al mostenirii va trebui sa introduca actiunea la instanta corespunzatoare ultimului domiciliu al defunctului.Al treilea caz de competenta teritoriala exclusiva (art.15 C.P.Civ) se refera la actiunile in materie de societate: „cererile in materie de societate, pana la sfarsitul lichidarii in fapt, sunt de competenta instantei unde societatea isi are sediul principal”. Regula consacrata in art.15 isi gaseste aplicabilitatea pana la lichidarea in fapt a societatii. Lichidarea in drept, adica pronuntarea unei hotarari irevocabile de lichidare, nu conduce la inlaturarea aplicabilitatii art. 15. Aceasta inseamna ca toate operatiunile legat de lichidarea efectiva a societatii sunt de competenta instantei prevazuta de art. 15. Competenta instantei de la sediul principal al societatii este incidenta in toate actiunile care izvorasc din contractul de societate. Acest text se aplica tuturor societatilor fie ele civile fie comerciale. Dispo. art. 15 nu sunt aplicabile in ceea ce priveste actiunile formulate de terte persoane impotriva societatii, asemenea actiuni urmand sa fie solutionate potrivit dispozitiilor de competenta de drept comun. Aceeasi solutie se impune si in cazul actiunilor promovate de societate impotriva unui tert.Ultimul caz de competenta teritoriala exclusiva se refera la cererile in materia reorganizarii judiciare si a falimentului. Art. 16 C.P.Civ – cererile in aceasta materie sunt de competenta tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul principal al debitorului.

COMPETENTA TERITORIALA CONVENTIONALA SAU FACULTATIVA

= este aceea care confera partilor posibilitatea de a stabilii, prin acordul lor, competenta unei anumite instante in solutionarea unui litigiu concret. Alegerea de competenta se produce inainte de ivirea unui litigiu, adica odata cu incheierea actelor juridice de drept substantial, cand printre alte stipulatii se poate insera si clauze privitoare la instanta competenta sa solutioneze eventualele litigii dintre parti. Alegerea de competenta este posibila numai daca sunt intrunite urm. conditii:Concretizarea in forma scrisa a acordului dintre parti cu privire la alegerea de competentaDeterminarea expresa a instantei competenteInstanta aleasa de parti sa nu fie necompetenta in mod absolut.Potrivit art.19 alegerea de competenta se poate face si prin declaratie verbala facuta in fata instantei sesizata cu solutionarea unei actiuni. Acelasi text nu permite alegerea de competenta in cazurile expres prevazute de art 13-16 C.P.Civ. Alegerea de competenta nu este permisa nici in cazul acelor actiuni pt care o norma speciala determina o competenta speciala, cum ar fi cazul unor actiuni privitoare la starea civila. Alegerea de competenta se poate face in interesul ambelor parti sau numai a uneia dintre ele. Ori de cate ori alegerea a fost facuta in interesul ambelor parti asupra alegerii facute nu se poate reveni decat printrun acord bilateral contrar celui initial. Daca competenta a fost aleasa in favoarea exclusiva a paratului acesta poate renunta la beneficiul ei. Daca alegerea de competenta a fost facuta in beneficiul reclamantului acesta are posibilitatea de a promova actiune la instanta aleasa prin conventie sau la orice alta instanta competenta potrivit legii. Alegerea de competenta nu poate fi opusa tertilor care nu au participat la incheierea conventiei respective.Dupa ivirea unui litigiu, alegerea de competenta se realizeaza practic prin neinvocarea exceptiei de necompetenta in limine litis. Intr-o asemenea imprejurare se prezuma ca partile au convenit tacit la prorogarea competentei in favoarea instatei sesizate.

COMPETENTA ABSOLUTA SI COMPETENTA RELATIVA

69

Competenta absoluta este consacrata prin norme imperative si de la care partile nu se pot abate in nici un mod.Competenta relativa este aceea care se intemeiaza pe reguli care nu prescriu norme obligatorii pt parti sau pt instanta.Nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la competenta instantelor judecatoresti atrage dupa sine necompetenta acestora. In concret, nesocotirea normelor cu caracter imperativ privitoare la competenta antreneaza necompetenta absoluta, iar incalcarea normelor dispozitive determina necompetenta relativa a instantei de judecata.Regimul juridic al necompetentei difera in functie de natura normelor procedurale incalcate. Astfel, necompetenta absoluta a instantelor judecatoresti prezinta urm trasaturi:Poate fi invocata de oricare dintre parti, de procuror si de instanta din oficiuPoate fi invocata in orice faza a procesului civil, inclusiv in faza controlului judiciarPartile nu pot deroga in niciun mod de la regulile de competenta absoluta.Necompetenta relativa prezinta urm particularitati:Poate fi invocata numai de parte in favoarea careia a fost creata acea norma de competentaPoate fi invocata numai in limine litis, respectiv numai prin intampinare sau cel mai tarziu la prima zi de infatisarePartile pot conveni, expres sau tacit, sa deroge de la normele competentei relativeNecompetenta este de ordine publica in urm cazuri:Cand pricina nu este de competenta instantelor judecatorestiCand pricina e de competenta unei instante de alt gradCand pricina este de competenta unei instante de acelasi grad si partile nu o pot inlatura.Art.19 C.P.Civ precizeaza ca partile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legi, au competenta teritoriala, afara de cazurile prevazute de art 13-16.Reguli privitoare la caracterul normelor de competenta:Competenta instantelor judecatoresti fata de competenta altor organe cu atributii jurisdictionale – competenta generala- este intotdeauna absolutaCompetenta materiala sau de atributiune este absoluta, o instanta judecatoreasca superioara, neavand dreptul de a solutiona o cauza data in competenta unei instante de grad inferior si nici inversCompetenta teritoriala a instantelor judecatoresti este in principiu, relativaCompetenta teritoriala exceptionala are un caracter absolut.

Intinderea competentei instantei sesizate

PRECIZARI PREALABILE

Instanta sesizata cu o cerere de chemare in judecata este indreptatita si in acelasi timp obligata sa se pronunte asupra pretentiilor deduse in justitie de reclamant. Activitatea judiciara nu se limiteaza insa intotdeauna la pretentiile afirmate de reclamant. Paratul, la randul sau, poate formula pretentii printr-o cerere reconventionala.

EXTINDEREA COMPETENTEI INSTANTEI SESIZATE ASUPRA APARARILOR PARATULUI

70

Apararile si exceptiile formulate de catre parat se fac intotdeauna intr-o stransa legatura cu solutionarea actiunii principale. De aceea in dreptul procesual civ este consacrat principiul potrivit caruia judecatorul actiunii este si judecatorul exceptiei. Fara actiune principala, apararile si exceptiile paratului nu pot avea o existenta de sine statatoare. De aceea judecatorul actiunii este si judecatorul natural al tuturor exceptiilor invocate in fata sa. Prin urmare, prin simplul fat al sesizarii unei instante cu o actiune, aceasta isi prelungeste, in principiu, competenta si asupra celorlalte probleme litigioase invocate in cursul judecatii.Regula, judecatorul actiunii este si judecatorul exceptiei, comporta unele abateri importante. Ete vorba de asa numitele chestiuni prejudiciabile care trebuie sa fie solutionate de instanta competenta, si care dobandesc autoritate de lucru judecat in fata instantei sesizata cu actiunea principala. Datorita importantei chestiunilor prejudiciale pt judecatorul actiunii principale,acesta din urma este obligat deseori sa dispuna suspendarea judecatii pana la solutionarea lor definitiva.O prima chestiune prejudiciala este reglementata de art.19 alin.2 C.P.Pen.- judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale. Suspendarea se produce in acele situatii in care persoana vatamata a introdus actiunea la instanta civila pt repararea daunelor cauzate prin infractiune. Solutia suspendarii se impune datorita efectelor pe care le produce hotararea pronuntata asupra laturii penale a cauzei. Art.22 alin. 1 C.P.Pen dispune: Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. Prin aceste considerente, legiuitorul a consacrat un caz de suspendare obligatorie a procesului civil. Intr-o asemenea situatie se aplica principiul potrivit caruia penalul tine in loc civilul. A doua chestiune prejudiciala vizeaza invocarea in fata judecatorului sesizat cu actiunea principala a exceptiei de neconstitutionalitate a unei legi aplicabile rap. jur. dedus judecatii. Art. 1 alin.2 din L nr. 47/1992 prevede: Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania. Drept urmare instantele judecatoresti nu au posibilitatea de a se pronunta aupra constitutionalitatii unei legi sau a unui text dintr-o lege aplicabila rap. jur. litigios. In cazul in care una din parti invoca, in cadrul procesului civil, neconstitutionalitatea unei prevederi dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei, exceptia ridicata se trimite Curtii Constitutionale, spre a se pronunta asupra constitutionalitatii acelei prevederi. Instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate este obligata sa suspende solutionarea cauzei. Aceasta solutie este prevazuta in mod expres in art.29 alin.5 din L47/92 – pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspenda.Exista si alte chestiuni prejudiciale: art. 244 pct.1 C.P.Civ prevede ca instanta poate suspenda judecata cand dezlegarea pricinii atrna, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul altei judecati.Proiectul codului de procedura consacra, in mod expres, solutia doctrinara potrivit careia judecatorul sesizat cu cererea principala este competent sa se pronunte si asupra apararilor si exceptiilor. In acest sens se statueaza ca: Instanta competenta sa judece cererea principala se va pronunta si asupra apararilor si exceptiilor, in afara celor care constituie chestiuni prejudiciale si care, potrivit legii, sunt de competenta exclusiva a altei instante. Acelasi text face precizari importante si potrivit careia incidentele de procedura se solutioneaza de instanta in fata carora se invoca, afara de cazurile in care legea prevede in mod expres altfel.

PROROGAREA COMPETENTEI INSTANTEI SESIZATE

71

Extinderea competentei instantei sesizate nu se limiteaza numai la apararile paratului, ci se resfrange uneori si asupra unori cereri care, in mod normal, ar intra in atributiile altor instante. Este ceea ce se desemneaza prin sintagma prorogare de competenta. Prorogarea de competenta poate avea loc in temeiul legii, in temeiul unei hotarari judecatoresti sau in temeiul vointei partilor. Astfel prorogarea imbraca 3 forme: legala, judecatoreasca, si conventionala sau voluntara.

4.3.2. PROROGAREA LEGALA DE COMPETENTA

Prorogarea legala de competenta are loc atunci cand instanta sesizata isi prelungeste competenta in temeiul unei dispozitii exprese a legii. Regula prorogarii legale de competenta este statornicita in art.17 C.P.Civ – Cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala. Prorogarea legala de competenta este aplicabila in 2 cazuri strict prevazute in art.17, respectiv cazul cererilor accesorii si al celor incidentale. Prorogarea legala de competenta are o justificare deplina caci cererile accesorii si incidentale se afla in rap. de dependenta fata de cererea principala. Cazul actiunilor reconventionale, art.119 C.P.Civ permite formularea unei cereri reconventionale in cazul in care paratul are pretentii in legatura cu cererea reclamantului. In categoria cererilor accesorii la care se refera art. 17 trebuie sa includem toate acele cereri care se grefeaza pe actiunea principala. Asa este cazul in care reclamantul formuleaza mai multe capete de cerere grupate in jurul unei pretentii principale; competenta instantei sesizate se va proroga asupra acestor cereri chiara daca, formulate separat, ar intra in atrib altei instantei. Exemplu de cereri accesorii: cererea pt pensie de intretinere formulata intr-un proces de stab a paternitatii.Prorogarea de competenta opereaza si cu privire la cererile incidentale. Categoria cererilor incidentale este destul de ampla si include in continutul sau nu doar actiunea reconventionala a paratului, ci si celelalte cereri ce se pot formula intr-un proces formulat deja intre alte pers. Exemplu: interventia voluntara, chemarea in garantie si aratarea titularului dreptului.

4.3.3 PROROGAREA JUDICIARA DE COMPETENTA

Opereaza in acele sit in care, prin efectul unei hot judecatoresti, o instanta este investita cu indeplinirea unoor acte procedurale sau chiar cu solutionarea unei cauze civile ce ar intra in sfera de atributii a altor instante. Institutia prorogarii de competenta poate avea loc in una din urm situatii: In cazul delegarii altei instante, in conditiile determinate de art.23 C.P.Civ.In cazul cand din cauza recuzarii completul de judecata nu se poate alcatui(art.30 alin.2 C.P.Civ)In cazul starmutarii procesului civ. art37 C.P.CivIn cazul administrarii unor dovezi prin comisie rogatorieIn cazul casarii unei hot judecatoresti cu trimitere la o alta instanta de acelasi grad. Art.312 alin. 5 C.P.Civ; in acest caz efectele prorogarii de competenta se extind asupra tuturor gradelor de jurisdictie si nu doar asupra fazei procesuale in care prorogarea a intervenit.

4.3.4 PROROGAREA VOLUNTARA SAU CONVENTIONALA DE COMPETENTA

Se produce in acele imprejurari in care partile isi manifesta, expres sau tacit, vointa de a alege o alta instanta decat cea prevazuta de lege pt solutionarea litigiului. Ea este posibila doar in cazul normelor de competenta relativa. Alegerea de competenta poate avea loc atat inainte cat si

72

dupa ivirea litigiului. In toate cazurile, alegerea de competenta se poate face doar cu respectarea tuturor conditiilor de validitate a conventiilor, respectiv a conditiilor privivtoare la capacitate, consimtamant, obiect si cauza. In acelasi timp este necesar ca partile sa determine in mod neechivoc instanta desemnata de ele pt solutionarea litigiului.

Prorogarea poate avea loc numai cu respectarea normleor de ordine publica privitoare la competenta. In nici un mod, partile nu pot deroga de la regulile competentei absolute, respectiv de la normele de competenta generala, materiala sau teritoriala exceptionala. Totodata, partile nu pot, prin acordul lor de vointa sa deroge de la acele norme care reglementeaza structura si organizarea instantelor judecatoresti.

Proiectul codullui de procedura civila promoveaza unele solutii diferite de cele actuale in materia prorogarii de competenta, instituie principiul potrivit caruia cererile accesorii, aditionale, precum si cele incidentale se judeca de instanta competenta pt cererea principala, chiar daca ar fi de competenta materiala sau teritoriala a altei instante judecatoresti, cu exceptia cererilor in domeniul insolventei. In materia competentei teritoriale proiectul nu distinge intre competenta relativa si absoluta, astfel ca prorogarea de competenta se produce in toate situatiile, cu o singura exceptie, aceea a cererilor de insolventa. O dispozitie utila si novatoare este cea privitoare la competenta facultativa in cazul in care una dintre parti are calitatea de judecator la instanta sesizata. Astfel potrivit proiectului in cazul in care cererea de chemare in judecata este indreptata impotriva unui judecator care isi desfasoara activitatea la instanta competenta sa judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta care ar fi fost competenta potrivit legii.

CAILE DE SOLUTIONARE A SITUATIILOR DE NECOMPETENTA

4.4.1 PRECIZARI PREALABILE

Necompetenta este o sit anormala in desfasurarea procedurii judiciare, motiv pt care ea trebuie inlaturata din initiativa partilor sau a instantei de judecata in anumite sit. Exista doua mijloace procedurale pt inlaturarea sit. de necompetenta: exceptia de necompetenta si regulatoriul de competenta.

4.4.2. EXCEP IA DE NECOMPETEN ĂȚ Ț

Este mijlocul procedural prin care partea chemată în fa a instan ei necompetente poate solicitaț ț acesteia să se desesizeze i să trimită cauza spre solu ionare la instan a de judecată sau la organulș ț ț cu atribu ii jurisdic ionale competent potrivit legii. De cele mai multe ori, excep ia deț ț ț necompeten ă se invocă de către pârât, întucât el este mai întâi afectat prin chemarea în fa a alteiț ț instan e decât cea competentă. Excep ia de necompeten ă absolută poate fi invocată însă i deț ț ț ș procuror i chiar de către instan a din oficiu.ș ț Regimul juridic al excep iei pe care o analizăm este determinat de natura normelor deț competen ă încălcate. țExcep ia de necompeten ă se solu ionează de către instan a sesizată cu ac iunea principală,ț ț ț ț ț conform principiului “judecătorul ac iunii este i judecătorul excep iei”. Instan a trebuie săț ș ț ț solu ioneze excep ia de necompeten ă cu prioritate fa ă de alte excep ii de procedură.ț ț ț ț ț

73

Asupra excep iei de necompeten ă instan a se pronun ă după caz, printr-o încheiere sau printr-oț ț ț ț hotărâre. Încheierea se pronun ă în cazul respingerii excep iei de necompeten ă, respectiv în toateț ț ț acele împrejurări în care instan a găse te excep ia ca neîntemeiată. Pronun area unei asemeneaț ș ț ț solu ii are ca efect rezolvarea în continuare a cauzei de către instan a sesizată. Împotrivaț ț încheiuerii de respingere a excep iei partea interesată poate exercita calea ordinară de atac aț apelului i a recursului.șÎn cea de a adoua ipoteză- admiterea excep iei de necompeten ă- instan a se pronun ă printr-oț ț ț ț hotărâre de declinare a competen ei. ț Hotărârea de declinare a competen ei are drept efect nuț numai dezînvestirea instan ei sesizate, ci i trimiterea cauzei la instan a sau organul cu atribu iiț ș ț ț jurisdic ionale competent potrivit legii. Trimiterea cauzei la instan a sau organul cu atribu iiț ț ț jurisdic ionale competent potrivit legii se dispune însă numai după ce hotărârea de declinare aț rămas irevocabilă. De la această regulă există o excep ie. Astfel, potrivit art. 158 alin (4) C.proc.ț civ. “Trimiterea dosarului, după caz, instan ei competente sau altui organ cu activitateț jurisdic ională competent, nu este împiedicată de exercitarea căii de atac de către partea care aț ob inut declararea necompeten ei”.ț țHotărârea de declinare a competen ei poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de laț pronun are [art. 158 alin. (3) C. Proc. Civ.]țHotărârea de declinare a competen ei produce un dublu efect: de dezînvestire a instan ei sesizateț ț cu ac iunea principală i de învestire a altei instan e sau organ cu atribu ii jurisdic ionale. Efectulț ș ț ț ț de dezînvestire are un carater general, în sensul că el se produce în toate cazurile în care instan aț admite excep ia de necompeten ă. Învestirea unui alt organ poate avea loc însă numai în aceleț ț împrejurări în care litigiul este de competen a unei alte instan e sau a unui organ cu atribu iiț ț ț jurisdic ionale.țInstan a care se declară necompetentă trebuie să trimită dosarul „instan ei competente sau, dupăț ț caz, altui organ cu activitate jurisdic ională competent”. Prin urmare, dacă litigiul este deț competen a unui organ fără atribu ii jurisdic ionale instan a nu poate dispune declinareaț ț ț ț competen ei. Într-o asemenea situa ie, solu ia care se impune, a a cum s-a remarcat i înț ț ț ș ș doctrină, este respingerea ac iunii ca gre it îndreptată.ț șO situa ie particulară se poate ivi i în acele cazuri în care se constată că litigiul este deț ș competen a unei jurisdic ii străine. Este evident că nici în acest caz solu ia declinării deț ț ț competen ă nu se poate dispune de către instan a sesizată => solu ia respingerii cererii;ț ț țHotărârea de declinare a competen ei produce efecte diferite în legătură cu dezînvestirea instan eiț ț sesizate i cu învestirea altei instan ei sau organ cu atribu ii jurisdic ionale. În cazul dezînvestiriiș ț ț ț putem vorbi de efectele puterii lucrului judecat a hotărârii pronun ate nu acela i lucru se poateț ș afirma în privin a efectului de învestire al altei instan e sau a altui organ cu atribu iiț ț ț jurisdic ionale. Nicio dispozi ie a legii nu-i impune organului în favoarea căruia s-a transmisț ț dosarul obliga ia de a proceda la solu ionarea cauzei respective înainte de a- i verifica propriaț ț ș competen ă. Hotărârea de declinare nu se impune, cu autoritatea specifică lucrului judecat, i înț ș fa a instan ei sau organului cu atribu ii jurisdic ionale la care s-a trimis cauza spre solu ionare.ț ț ț ț țInstan a la care s-a trimis cauza spre solu ionare are posibilitatea de a se declara competentă sauț ț dimpotrivă necompetentă să solu ioneze litigiul. Situa ia în care instan a de trimitere se considerăț ț ț necompetentă generează un conflict negativ de competen ă pentru rezolvarea acestei situa ii legeaț ț a reglementat mijlocul procedural al regulatorului de competen ă.țPotrivit art. 105 alin (1) c.proc. civ. : “Actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule”.

74

“În cazul declarării necompeten ei, dovezile administrate în instan a necompetentă rămânț ț câ tigate judecă ii i instan a necompeten ă rămân câ tigate judecă ii i instan a competentă nuș ț ș ț ț ș ț ș ț va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice”. În baza acestui text procedural constatăm că principiul în materie este acela al conservării i valorificării probelor deja administrate în fa aș ț instan ei necompetente.ț

4.4.3. CONFLICTELE DE COMPETEN Ă Ț

Situatia in care doua sau mai multe instante se considera competente sau dimpotriva necompetente sa solutioneze o cauza civila concreta genereaza un conflict de competenta, care poate fi pozitiv sau negativ. Coflictul pozitiv de competenta este atunci cand doua sau mai multe instante se declara concomitent sau succesiv abilitate sa solutioneze aceeasi cauza, reuzand sa isi decline competenta in favoarea altei instante sau organ cu atributii jurisdictionale. Conflictul negativ de competenta in acele cazuri in care daua sau mai multe instante se declara necompetente sa solutioneze o cauza civila, declinandu-si reciproc competenta. Aceste conflicte dauneaza atat interesului general cat si interesului partilor litigante. Datorita inconvenientelor care le pot produce, legiuitorul a reglementat un mijloc, denumit regulatoriu de competenta, si o procedura, destinate a solutiona conflictele de competenta. Procedura de solutionare a conflictelor de competenta este reglementata de art. 21-22 C.P.Civ. Pentru a ne afla in prezenta unui conflict de competenta sunt necesare a fi intrunite cumulativ urmatoarele cerinte:2 sau mai multe instante sa fie sesizate simultan sau succesiv cu o pricinaIn privinta conflictului care a generat litigiul trebuie sa existe o identitate de parti, obiect si cauzaCauza sa fie pendinte in fata instantelor sesizate, in sensul ca partile sa nu se fi desesizat de la judecata in fata vreuneia din aceste instantePartile sa fi invocat in fata instantelor sesizate, fie exceptia de litispendenta, fie exceptia de necompetenta.Rezolvand aceste exceptii instantele sa se fi declarat competente sau deopotriva necompetente sa solutioneze acea cauza civilaPentru existenta conflictului negativ de competenta mai este necesar ca hotararea de declinare de competenta sa fi ramas irevocabila, aceasta deoarece atata timp cat hotararea nu este irevocabila, cursul judecatii este neintrerupt.Conflictele de competenta pot aparea nu numai intre instantele judecatoresti, ci si intre acestea si alte organe cu atributii jurisdictionale.Procedura de solutionare a conflictelor de competenta este comuna tuturor categoriilor de conflicte si ea este reglementata in art. 21-22 C.P.Civ. Competenta de solutionare a conflictului este statornicita pe baza principiului potrivit caruia ea apartine instantei ierarhic superioare si comuna instantelor aflate in conflict. Conflictul dintre doua judecatorii din circumscriptia aceluiasi tribunal se judeca de acel tribunal; daca cele 2 judecatorii nu sunt situate in raza teritoriala a aceluiasi tribunal, sau daca conflictul s-a ivit intre o judecatorie si un tribunal sau intre doua tribunale, competenta de solutionare a conflictului apartine curtii de apel; daca cele 2 judecatorii nu se afla in circumscriptia teritoriala a celeiasi curti de apel sau daca conflictul apare intre 2 curti de apel, el va fi solutionat de ICCJ. Conflictul dintre o instanta judecatoreasca si un alt organ cu atributii jurisdictionale, indiferent de ierarhia acestuia din urma, se judeca intotdeauna de instanta superioara instantei aflate in conflict. (art. 22 alin.4 teza finala C.P.Civ). instanta competenta a solutiona conflictul va hotara in camera

75

de consiliu si fara citarea partilor. Instanta in fata caruia s-a ivit conflictul este obligata sa dispuna din oficiu suspendarea oricarei proceduri si sa inainteze dosarul instantei indreptatite a statua asupra conflictului. Sesizarea instantei competente a statua asupra conflictului constituie un atribut exclusiv al instantei in fata careia s-a ivit conflicttul; partile nu sunt indreptatite sa sesizeze direct instanta competenta a statua asupra conflictului. Hotararea prin care se decide asupra conflictului poarta denumirea de regulatoriu de competenta. Legea deschide calea de atac a recursului impotriva regulatoriului de competenta. Particularitatea consacrata expres de lege consta in faptul ca termenul de recurs deroga de la dreptul comun in materie, in sensul ca durata acestuia este de 5 zile, si curge de la comunicare.Dosarul va fi trimis insantei competente spre solutionare numai dupa ramanerea irevocabila a regulatoriului de competenta. Recursul impotriva regulatoriului de competenta urmeaza sa se solutioneze potrivit principiilor de drept comun. Recursul se va solutiona cu citarea partilor si cu respectarea tuturor celorlalte conditii privitoare la depunerea si comunicarea recursului fata de parte potrivnica. Hotararea irevocabila prin care se statueaza asupra conflictului de competenta este obligatorie pt instanta desemnata. Aceasta nu mai are posibilitatea de a-si verifica propria competenta, caci ne aflam in prezenta unei hotarari judecatoresti care a statuat, cu putere de lucru judecat, asupra competentei.In materie conflictelor de competenta, proiectul codului de procedura civila, a preluat in mare masura, solutia actualei legislatii procesuale, dar a promovat si altele inedite. Astfel, in ceea ce priveste regimul juridic al necompetentei absolute, proiectul precizeaza ca aceasta poate fi invocata de parti sau de catre judecator, cel mai tarziu in primul termen de judecata in care partile sunt legal citate in fata primei instante. Proiectul consacra, totusi, solutia potrivit careia necompetenta „de ordine privata”(relativa) poate fi invocata „doar de catre parat prin intampinare”. In privinta conflictelor de competenta proiectul consacra principiul potrivit caruia acestea se solutioneaza de „instanta imediat superioara si comuna instantelor aflate in conflict”. Conflictele dintre sectiile specializate ale aceleiasi instante judecatoresti se solutioneaza potrivit regulilor privitoare la exceptia de necompetenta si la conflictele de competenta.

INCIDENTELE PROCEDURALE PRIVITOARE LA COMPUNEREA COMPLETULUI DE JUDECATA SAU LA INSTANTA SESIZATA

INCIDENTE PRIVITOARE LA COMPUNEREA COMPLETULUI DE JUDECATA

INCOMPATIBILITATEA

Reprezinta situatia in care un judecator este oprit in cazurile expres determinate de lege, sa participle la solutionarea unei cause civile concrete. Cazurile de incompatibilitate sunt prevazute de art. 24 C.P.Civ. – judecatorul devine incompatibil in urm imprejurari:Cand a pronuntat o hotarare intr-o anumita cauza, caz in care nu mai poate lua parte la judecarea acelei pricini in apel sau recursCand a pronuntat o hotarare intr-o anumita cauza, situatie in care nu mai poate judeca aceeasi pricina in caz de rejudecare dupa casareCand a fost martor, expert sau arbitru in aceeasi pricinaPt. a ne afla in prezenta incompatibilitatii, este necesar, in primele doua situatii ca judecatorul sa fi pronuntat o hotarare de fond in cauza respective. Judecatorul care a pronuntat numai unele incheieri pregatitoare nu devine incompatibil sa judece aceeasi cauza in apel sau recurs sau in caz

76

de rejudecare dupa casare. Daca judecatorul a rezolvat insa, prin incheiere, unele aspect litigioase ale cauzei, care prejudeca fondul, cum este cazul incheierii de admitere in principiu a actiunii de partaj, el devine incompatibil sa judece acea cauza in apel, recurs sau in caz de rejudecare dupa casare. Toate cazurile de incompatibilitate se intemeiaza pe o prezumtie iuris et de iure de partialitate a judecatorului.Exceptia de incompatibilitate poate fi invocate de oricare dintre parti, de procurer si de instant din oficiu, in orice faza a procesului civil; ea poate constitui si temeiul exercitarii caii de atac a apelului si recursului. Incompatibilitatea este strict limitata la cazurile prevazute de lege. Judecatorul care a luat parte la judecarea unei cauze in recurs nu devine incompatibil sa judece aceeasi cauza in fond, in caz de casare cu retinere. De asemenea judecatorul care a judecat cauza in recurs nu devine incompatibil de a judeca un al doilea recurs, in aceeasi cauza, indreptata impotriva hotararii pronuntata in fondca urmare a casarii cu trimitere. Situatia este similara si in acele cazuri in care judecatorul care a pronuntat o hotarare este chemat sa judece aceeasi pricina in caz de revizuire sau de contestatie in anulare.Proiectul codului de procedura civila aduce inovatii importante in privinta incompatibilitatii, dar mai ales a mijloacelor prin care ea poate fi invocata. Astfel mai intai constatam o extindere a cazurilor de incompatibilitate la varii alte situatii decat cele statornicite in actuala legislatie procesuala. In primul rand judecatorul va deveni incompatibil nu numai in situatia in care el a solutionat cauza in apel sau in recurs ci si in cadrul cailor de atatc de retractare: contestatia in anulare si revizuire. De asemenea judecatorul e declarat incompatibil si atunci cand a fost avocat, asistent judiciar sau mediator in aceeasi cauza. Ultimul motiv prevazut de proiect il declara incompatibil pe judecator „atunci cand exista aparente care nasc in mod intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea sa”.

RECUZAREA SI ABTINEREA

Sunt doua institutii procesuale care se afla intr-o legatura indisolubila; abtinerea nu este altceva decat o autorecuzare a judecatorului. Prin recuzare se intelege posibilitatea conferita de lege partilor de a solicita, in cazurile expres prevazute de lege, indepartarea unuia sau mai multor judecatori de la solutionarea unei cauze civile. Abtinerea constituie o obligatie a judecatorului, care cunoaste ca exista un motiv de recuzare impotriva sa, de a se retrage de la judecarea cauzei respective. Deosebirea dintre cele doua institutii consta in faptul ca in timp ce recuzarea emana de la partile din proces, fiind un drept al acestora, abtinerea constituie o obligatie a judecatorului. Recuzarea si abtinerea opereaza doatr in cazul in care judecatorul se afla in una din urm situatii, expres prevazute de art. 27 C.P.Civ. :Cand el, sotul sau, ascendentii sau descendentii sai au vreun interes in judecarea pricinii, sau cand este sot ruda sau afin, pana la gradul patru inclusiv, cu una din partiCand este sot, ruda sau afin in linie directa sau in linie colaterala, pana la gradul patru inclusiv, cu avocatul sau mandatarul uneia din parti sau daca este casatorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoaneCand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin al uneia din parti, pana la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata sau despartiti au ramas copiiDaca el, sotul sau rudele lor, pana la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu cea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una din parti este judecatorDaca intre aceleasi persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii

77

Daca este tutore sau curator al uneia din partiDaca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judecaDaca a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri ori astfel de indatoririDaca este vrajmasie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si una din parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea inclusiv.Motivele de recuzare si abtinerea au in cadrul sistemului nostru procesual un caracter limitativ. Ele nu pot fi extinse prin analogie si la alte situatii decat cele expres prevazute de art.27.

Dispozitiile procedurale privitoare la recuzare se aplica si altor participanti la procesul civil, cum sunt procurorii, magistratii asistenti si grefierii, interpretii si traducatorii. Prevederile legale privitoare la recuzare se aplica si in privinta arbitrilor desemnati de parti in conditiile prevazute de C.P.Civ. in literatura noastra de specialitate s-a apreciat ca procedura recuzarii nu se aplica si in cazul cererilor necontenciaose. Daca partile au incredere in obiectivitatea si impartialitatea unui judecator fata de care exista motive de recuzare, atunci pot renunta la recuzare. Pt ca abtinerea si recuzarea sa nu fie un mijloc care sa conduca la sustragerea unui judecator de la solutionarea cauzelor complexe, respectiv pt parti un „remediu” pt a obtine indepartarea nejustificata a unui judecator din completul de judecata, legea a reglementat cu rigoare procedura de realizare a acestora in art.29-34 C.P.Civ.

Recuzarea si abtinerea se solutioneaza de instanta sesizata cu actiunea principala. In ipoteza in care din cauza recuzarii nu se poate alcatui completul de judecata, cererea de recuzare se va solutiona de instanta ierarhic superioara.

Cererea de recuzare trebuie sa cuprinda elementele oricarei cereri care se adreseaza unei instante judecatoresti si in mod deosebit trebuie sa indice motivele recuzarii, precum si mijloacele de proba. Propunerea de recuzare se poate face si verbal in fata instantei. Recuzarea trebuie solicitata pt fiecare judecator in parte si inainte de inceperea oricarei dezbateri. Daca motivele de recuzare s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor, partea interesata va trebui sa propuna recuzarea de indata ce acestea ii sunt cunoscute (art.29 alin.2 C.P.Civ), neinvocarea exceptiei de recuzare in conditiile mentionate atrage dupa sine decaderea partii din dreptul de a o mai invoca. Judecatorul impotriva caruia a fost formulata o cerere de recuzare poate declara ca se abtine. Odata formulata cererea de recuzare instanta nu mai poate indeplinii niciun act procedural. Cererea de recuzare precum si cea de abtinere se solutioneaza de instanta in camera de chibzuire si fara participarea partilor. Instanta este obligata sa procedeze la ascultarea judecatorului care a fost recuzat. Legea nu permite insa interogatoriul sau juramantul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare. Dovada motivelor de recuzare trebuie facuta de cei interesati prin mijloace probatorii adecvate. Odata admisa cererea de recuzare, judecatorul se va retrage de la judecarea litigiului. In cazul respingerii cererii de recuzare sau abtinere, solutia e diametral opusa; judecatorul fiind obligat sa-si reia locul in completul de judecata si sa participe la solutionarea pricinii. Actul de dispozitie al instantei in cazul solutionarii cererii de recuzare si abtinere este incheierea, care se pronunta in sedinta publica. Incheierea prin care s-a admis recuzarea va arata in ce masura actele incheiate de judecatorul recuzat se vor pastra. Incheierea de admitere sau respingere a cererii de abtinere, respectiv cea de admitere a recuzarii nu se poate ataca prin nici o cale de atac. Regimul juridic al incheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este insa diferit. De data aceasta incheierea poate fi atacata dar numai odata cu fondul cauzei. In urma controlului judiciar instanta superioara poate constata ca cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsa. Art. 34 alin.3 C.P.Civ prevede: cand instanta superioara de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa reface toate actele si dovezile administrate la prima instanta. Daca cererea de recuzare a fost facuta cu rea credinta, instanta va sanctiona pe cel care a facut-o cu o amenda de la 50 la 700lei.

78

Proiectul codului de procedura civila imprumuta unele din trasaturile recuzarii, insa doar din punct de vedere formal, al mijloacelor practice prin care poate fi invocata incompatibilitatea. Din punct de vedere al substantei acestor institutii – motivele care le fundamenteaza – proiectul ignora orice departajare. Incompatibilitatea preconizata de proiect are un regim juridic asemanator cu acela al actualei reglementari. Proiectul consacra si doua cazuri de inadmisibilitate a cererii de recuzare. Prima ipoteza vizeaza toate acele cereri ce sunt intemeiate pe alte motive decat cele prevazute expres de proiect. Al doilea caz de inadmisibilitate are ca obiect formularea unei cereri de recuzare cu referire la judecatorii care nu fac parte din completul de judecata caruia i-a fost repartizata cauza spre solutionare.

INCIDENTE PRIVITOARE LA INSTANTA SESIZATA

STRAMUTAREA PROCESULUI CIVIL

Este o institutie necesara pt a inlatura suspicunile ce ar putea aparea cu privire la independenta sau impartialitatea unei instante de judecata. Prin stramutare se desemneaza trecerea unei cauze, in situatii strict determinate de lege, de la o instanta competenta la o alta instanta de acelasi grad. Codul de procedura civila consacra in arti. 37 trei motive de stramutare a procesului civil:Cand una din parti are 2 rude sau afini pana la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii sau asistentii judiciari ai instanteiPt motive de banuiala legitimaPt motive de siguranta publicaPrimul motiv de stramutare se aseamana cu recuzarea judecatorului pt motive de rudenie sau afinitate, dar intre cele 2 institutii exista deosebiri esentiale. In cazul stramutarii instanta desi competenta nu va mai solutiona respectiva cauza civila. Al doilea motiv de stramutare vizeaza cazurile de banuiala legitima. Art.37 alin.2 C.P.Civ prevede: banuiala se considera legitima ori de cate ori se poate presupune ca nepartinirea judecatorului ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor pricinii, calitatii partilor ori vrajmasiei locale. Circumstantele la care se refera textul citat au un caracter general. Judecatorul competent a solutiona cererea de stramutare va trebui sa examineze in concrect daca circumstantele invocate de reclamant sunt de natura sa afecteze obiectivitatea judecatorului si daca au gradul de gravitate avut in vedere de dispozitiile art.37 alin.2.Ultimul motiv de stramutare a procesului civil – siguranta publica – este prevazut de art 37 alin.2 care prevede: constituie motiv de siguranta publica acele imprejurari care cereaza presupunerea ca judecata procesului la instanta competenta ar putea produce tulburarea ordinii publice. Potrivit art.39 C.P.Civ cererea de stramutare intemeiata pe motive de rudenie sau afinitate se depune „la instanta imediat superioara”, iar cea bazata pe motive de banuiala legitima sau de siguranta publica „se depune la ICCJ”. Potrivit art.38 alin.1 C.P.Civ stramutarea pt motive de rudenie sau afinitate trebuie ceruta mai inainte de inceperea oricarei dezbater, iar cea bazata pe banuiala legitima si siguranta publica se poate invoca in orice faza a procesului civil. Pe de alta parte, in principiu, cererea de stramutare se poate solicita de oricare dintre parti, cu exceptia stramutarii pt motive de siguranta publica, cand cererea poate fi formulata numai de procurorul de la Parchetul de pe langa ICCJ. Cererea de stramutare – indiferent de motivele invocate – se solutioneaza in Camera de consiliu. In lipsa unei dispozitii derogatorii de la dreptul comun, cererea de stramutare se va solutiona cu participarea partilor. Presedintele instantei va putea solicita dosarul cauzei si va putea ordona, chiar

79

fara citarea partilor, suspendarea pricinii, comunicand de urgenta aceasta solutie instantei sesizate cu actiunea principala. Suspendarea dispusa e obligatorie pt instanta sesizata cu cererea principala. Asupra cererii de stramutare instanta competenta se va putea pronunta printr-o hotarare, care se da fara nicio motivare si nu e supusa nici unei cai de atac.Dispo cuprinse in art.40 alin.4 C.P.Civ. confera sentintei pronuntate asupra cererii de stramuare 2 particularitati:Hotararea pronuntata asupra stramutarii se da fara nicio motivareHotararea pronuntata nu este supusa „nici unei cai de atac”.Asupra cererii de stramutare instanta competenta poate pronunta doua solutii: de admitere sau de respingere a acesteia. In cazul admiterii cererii de stramutare, cauza se va trimite spre solutionare unei alte instante de acelasi grad (art. 40 alin.3). trimiterea cauzei spre solutionare la o alta instanta de acelasi grad reprezinta o cerinta elementara si indispensabila a respectarii pricipiului celor 2 grade de jurisdictie. Daca hotararea a fost casata cu trimitere de catre o curte sau un tribunal cauza se va solutiona de una din instantele din raza teritoriala a acelei curti sau tribunal, dar nu de instanta care a pronuntat hotararea casata. Instanta la care se trimite cauza spre solutionare, ca urmare a stramutarii, nu etse insa indreptatita sa faca verificari cu privire la actualitatea motivelor ce au justificat adoptarea deciziei de stramutare.A doua solutie ce poate fi pronuntata de instanta sesizata cu stramutarea cauzei este respingerea cererii. In acest caz, instanta sesizata cu solutionarea actiunii principale va continua judecarea potrivit regulilor obisnuite; daca cauza a fost suspendata aceasta va fi repusa pe rol. In cazul in care se constata ca cererea de stramutare a fost exercitata cu rea credinta, instanta va putea dispune condamnarea partii care a facut-o la plata unei amenzi de la 50 la 700lei.

DELEGAREA INSTANTEI

Potrivit art. 23 C.P.Civ. „Cand din pricina unor imprejurari exceptionale instanta competenta este impiedicata un timp mai indelungat sa functioneze, ICCJ, la cererea partii interesate, va desemna o alta instanta, de acelasi grad, care sa judece pricina”. Institutia isi gaseste aplicatiunea dor in conditii de exceptie si implica cu necesitate survenirea unor imprejurari exceptionale. Imprejurarile la care se refera legea nu sunt determinate prin criterii precise, dar ele trebuie sa fie de natura sa faca imposibila functionarea acelei instante. De aceea, se considera in general ca au caracterul unor asemenea imprejurari cu totul deosebite calamitatile naturale de o anumita amploare si cu efecte intr-o anumita zona geografica.O a doua conditie esentiala a delegarii este aceea ca instanta sa fie impiedicata un timp mai indelungat sa functioneze. In toate cazurile, imposibilitatea functionarii instantei trebuie sa fie determinata de imprejurarile exceptionale survenite. Cererea pentru delegarea altei instante se solutioneaza, in toate cazurile, de catre ICCJ. Delegarea se poate dispune la cererea oricareia dintre parti, daca sunt intrunite conditiile prevazute de art.23. in caz de admitere a cererii, ICCJ va desemna o alta instanta de acelasi grad pt solutionarea cererii. Din punct de vedere procedural actuala reglementare a delegarii instantei este extrem de sumara cererea pt delegarea altei instante ar trebui solutionata cu coitarea partilor, iar imprejurarile exceptionale la care se refera art. 23 ar trebui dovedite potrivit regulilor de dreptul comun in materie de probatiune.Stramutarea procesului civil este o institutie careia proiectul codului civil ii aduce unele modificari. In primul rand proiectul suprima rudenia si afinitatea ca temei pt stramutarea procesului civil. Ea va reprezenta doar temei pt a invoca recuzarea judecatorilor incompatibili.

80

In viziunea proiectului numai cererea de stramutare intemeiata pe motive de siguranta publica va fi de competenta ICCJ; cererea de stramutare intemeiata pe banuiala legitima va fi de competenta instantei ierarhic superioare celei de la care se cere stramutarea. Proiectul precizeaza ca instanta va putea dispune, daca este cazul, suspendarea procesului civil. Mentionam unele particularitati notabile: suspendarea se dispune cu darea unei cautiuni in cuantum de 2.000lei; instanta se pronunta printr-o incheiere care nu este motivata si nici supusa vreunei cai de atac. Proiectul nu a mai pastrat solutia actuala, potrivit careia hotararea pronuntata asupra stramutarii nu este susceptibila de nicio cale de atac. Proiectul a preferat solutia potrivit careia o atare hotarare este definitiva, ceea ce inseamna ca impotriva ei se pot exercita caile extraordinare de retractare.

Capitolul VIII

Actele de procedura

§1. Notiunea si importanta actelor de procedura

Determinarea conceptului de act procedural

Conceptul de act procedural evoca in mod neindoielnic ideea unei manifestari de vointa facute in vederea producerii de efecte juridice. Dar o asemenea caracteristica nu este proprie actului de procedura, ci comuna oricarui alt act juridic. Cu toate acestea in literature de drept procesual nu exista un consens cu privire loa determinarea conceptului de act de procedura.

Lipsa unei definitii legale a actelor de procedura se explica indeosebi prin natura juridical variabila a acestora. Intr-adevar actele de procedura sunt o specie a actelor juridice, dar se particularizeaza de acestea prin scopulo lor cadrul in care sunt aduse la indeplinire si prin intocmirea lor de diferiti subiecti de drept si cu respectarea unor cerinte care difera de la o categorie de acte la alta. Tocmai de aceea s-a spus ca determinarea conceptului de act procedural constituie o problema extreme de complexa.

Importanta actelor de procedura

81

Importanta actelor de procedura civila este incontestabila, caci in lipsa acestora activitatea procedural nu poate fi conceputa. Exercitiul actiunii civile se realizeaza prin intermediul unui act procedural-cererea de chemare in judecata-astfel cum de altfel, procesul se finalizeaza tot printr-un act procedural.

Intre actele procedurale mentionate se interpune un ansamblu de alte acte procedural, toate destinate sa impulsioneze solutionarea procesului civil sis a determine in final pronuntarea unei decizii definitive asupra litigiului. Pe de alta parte, actele de procedura reprezinta si mijloace prin intermediul carora partiloe isi exercita drepturile si isi indeplinesc adeseori obligatii procesuale.

De o importanta particulara sunt actele scrise ale participantilor procesuali. Acestea fixeaza mai bine elementele judecatii si cadrul dezbaterilor, ceea ce permite ulterior si exercitarea unui control judiciar efficient asupra hotararilor pronuntate de catre instantele judecatoresti inferioare.

§2. Conditiile generale ale actelor de procedura

2.1. Precizari prelabile

Determinarea conditiilor generale de valabilitate ale actelor de procdura civila este extreme de complexa tocmai datorita caracterului variabil al acestora. Unii autori atunci cand analizeaza problematica atelor de procedura civila, evita sa se refere la conditiile generale de validitate ale acestora, alti autori se refera la conditiile diferitelor categorii de acte procedurele.

In afara conditiilor mentionate exista si unele cerinte care vizeaza timpul sau locul intocmirii actelor de procedura. Intr-adevar actele de procedura nu se pot indeplini oricand ci numai in termenele prevazute de lege, iar in unele cazuri doar in anumite faze ale procesului civil. De asemenea actele de procedura se indeplinesc de regula la sediu instantei si in cadrul unei sedinte publice.

Actele de procedura trebuie sa indeplineasca adeseori si unele conditii particulare care difera adeseori de la un act la altul, in functie de obiectul sau finalitatea lui. Nerespectarea tuturor conditiilor generale sau particulare ale actelor de procedura atrage dupa sine nulitatea acestora, sanctiune care va fi analizata pe larg in paginile urmatoare.

§3. Clasificarea actelor de procedura

82

3.2. Diferite categorii de acte de procedura

3.2.1. Acte procedurae ale instantei, partilor, tertelor persoane si organelor de executare silita

Criteriul distinctive al acestei clasificari il reprezinta subiectii de la care emana actele de procedura. Cele mai importante acte ale procedurii judiciare sunt actele instantei si ale partilor. S-ar mai putea adauga si actele indeplinite de alti participant procesuali.

Actele instantei sunt cele mai importante acte procedurale care se indeplinesc in cursul procedurii judiciare si el produs efecte diverse. Principalul act al instantei este sentinta prin care se solutioneaza conflictul dintre parti. Celelalte acte ale instantei sunt destinate sa pregateasca solutia finala sau sa resolve unele incidente in desfasurarea procedurii judiciare. Avand in vedere finalitatea diferita a actelor instantei se poate distinge intre actele de decizie, actele de comunicare si actele de documentare procesuala.

Din categoria actelor de decizie fac parte hotararile judecatoresti propriu-zise adica prin care se solutioneaza conflictul dintre parti, precum si toate celelalte decizii luate de instant cu privire la unele incidente procedurale ori cu privire la impulsionarea procesului civil.

Actele de comunicare sunt acele acte prin intermediu carora instant de judecata incunostiinteaza partile despre anumite masuri(citarea partilor) sau prin care sunt communicate unele acte de procedura(cererea de apel).

O categorie de acte mai putin subliniata in doctrina noastra este aceea a actelor de documentare procesuala. Actele acestea sunt in general acele acte prin intermediul carora se consemneaza unele declaratii de vointa ale partilor sau ale participantiilor. Actul procedurale precede actul de documentare. Astfel de pilda, juramantul depus de martor este o manifestare de vointa, deci un act procedural. Dar in mod necesar juramantul se consemneaza intr-un inscris, intr-un document al instantei.

Actele partilor sunt si ele foarte numeroase si urmaresc finalitati diferite. Prin unele se urmareste promovarea unor pretentii in fata instantei de judecata, prin altele o simpla aparare, invocarea unui incident procedural sau chiar sistarea temporara sau definitive a judecatii. Din aceasta pluralitate de acte unii autori au retinut pentru o subdiviziune mai semnificativa actele prin care se promoveaza pretentii in justitie(cererea de chemare in judecata) si actele de dispozitie(renuntarea la judecata). Dupa criteriul enuntat mai sus distingem actele tertelor persoane, care sunt destinate sa largeasca cadrul procesual cu privire la subiectel procesului sau chiar cu privire la obiectul acestuia.

3.2.2 Acte de procedura verbale si acte de procedura scrise

83

Aceasta clasificare este importanta d.p.d.v doctrinar, incat pune in evidenta existent a doua categorii importante de acte procedurale. Complexitatea procedurii judiaciare si realitatile vietii juridice ne demonstreaza ca in practica exista o mare diversitate de acte de procedura, unele dintre acestea concretizandu-se intr-o forma scrisa, iar altele dobandind viata prin simpla manifestare de vointa a subiectului procesual respectiv.

3.2.3. Acte de procedura obligatorii si acte de procedura facultative

Din categoria actelor obligatorii fac parte, in primul rand, majoritatea actelor indeplinite de catre instant de judecata. Au acest character hotararile judecatoresti, incheierile de sedinta, comunicarea unor acte de procedura, citarea partilor.

Pentru parti, un numar important de acte procedurale au un character facultative. Este vorba in prmul rand de acele facultati procesuale care viseaza modul de exercitare a apararii in cadrul procedurii civile. Din acest punct de vedere doar partile sunt in masura sa aprecieze asupra necesitatii invocarii unor mijloace probatorii, a unor exceptii de procedura. Printre actele facultative ale partilor mentionam cererile de interventie accesorie, promovarea unor pretentii prin intermediul unei actiuni reconventionalee, exercitarea cailor legale de atac.

3.2.4. Acte unilaterale, acte bilaterale si multilaterale

In cadrul procedurii judiciare majoritatea actelor procedurale au un character unilateral. Ele emana in general de la partile litigante si sunt facute indeosebi in vederea exercitarii unor drepturi procesuale. Dar si instant, in scopul solutionarii litigiului adopta o serie de masuri care se infatiseaza tot ca manifestari unilaterale de vointa. Au de pila acest character hotararile judecatoresti, incheierile de sedinta.

Numarul actelor bilaterale sau multilaterale este mult mai redus. Totusi exista unele imprejurari care pot determina indeplinirea unor acte bilaterale, sau chiar multilaterale. Asa este de pila cazul amanarii cauzei prin acordul tuturor partilor litigante, al tranzanctiei judiciare.

3.2.5 Acte judiciare si acte extrajudiciare

Majoritatea actelor de procedura se aduc la indeplinire in cadrul procesului declansat de catre reclamant si deci au un character judiciar. Exista insa si unele acte care se aduc la indeplinire anterior promovarii actiunii civile, cum ar fi cele luate in cadrul procedurii asigurarii dovezilor; dar exista si acte folosite intr-un process civil, realizate insa intr-un alt cadru procesual.

3.2.6. Acte de procedura specific judecatii in prima instant, acte specific judecatii in fata instantelor de control judiciar si acte de executare silita

Clasificarea enuntata si pe care o propunem in acest context tine seama de fazele in cadrul carora se indeplinesc actele de procedura. O atare clasificare nu ignora principalele etape ale desfasurarii

84

procesului civil, iar din acest punct de vedere diviziunea preconizata prezinta si o importanta didactica caci ea constituie si ordinea fireasca in care vor fi studiate principalele acte de procedura.

In literaratura de specialitate s-au propus si alte clasificari care tin seama deopotriva de etapele in cadrul carora se deruleaza proceduta judiciara. Astfel, O.Ungureanu a propus clasificarea actelor de procedura in: a) acte care sesizeaza instant; b) acte de procedura prin care paratul raspunde reclamantului; c) acte de incunostiintare a partilor; d) acte de procedura intocmite in cursul dezbaterilor; e) acte de procedura intocmite pentru executarea hotararii.

In continuare insa, in aceasta parte a lucrarii de fata, vom cerceta doar cererile care se adreseaza instantelor judecatoresti, precum si aspectele principale privitoare la citarea partilor. Aceste acte de procedura se realizeaza insa in toate fazele procedurii judiciare dupa aceleasi reguli.

§4. Cererile

4.1. Notiunea, clasificarea si importanta cererilor care se adreseaza instantelor judecatoresti

Cererea constituie mijlocul procedural prin care o persoana fizica sau juridical solicita instantei judecatoresti ocrotirea drepturilor si intereselor sale legale. Ea include in continutul sau atat cererile prin intermediul carora se urmareste valorificarea unor pretentii in justitie precum si acelea prin care partile urmaresc doar exercitarea unor drepturi procedurale, solutionarea unor incidente de procedura, amanarea cauzei, administrarea de dovezi.

Marea varietate a cererilor impune si o clasificare a acestora dupa efectele pe care le produc si dupa scopul urmarit de catre parti. In acest sens, se face o distinctive intre cererile introductive de instant si cererile incidente. Cererile introductive de instant sunt acelea prin intermediul carora se declanseaza activitatea instantei in vederea solutionarii unui litigiu. In aceasta categorie intra cererile formulate de catre reclamant si prin care acesta urmareste solutionarea unui litigiu concret. Cererile incidente sunt acelea care se formuleaza dupa sesizarea instantei si au ca scop fie largirea cadrului procedural cu privire la parti sau la obiectul judecatii, fie la solutionarea unor incidente ivite in cursul judecatii. Asemenea cereri pot fi formulate atat de reclamant, cat si de catre parat ; ele pot fi formulate si de catre tertele persoane spre a largi cadrul procesual stabilit initial.

Cererile incidente formulate de catre reclamant poarta denumirea de cereri aditionale sau modificatoare, intrucat prin ele se urmareste, astfel cum o sugereaza si denumirea, modificarea, intrucat prin ele se urmareste, astfel cum o sugereaza si denumirea, modificarea sau completarea cererii initiale. In cadrul procesului civil se pot formula si alte cereri de catre reclamant, cum sunt cele privitoare la administrarea probelor, invocarea unor exceptii de procedura, solutionarea unor

85

incindente procedurale. Acestea sunt tot cereri incidente. Situatia este asemanatoare si in ceea ce priveste formularea cererilor incidente de catre parat. Adeseori paratul formuleaza insa doar simple cereri incidente, respective cereri prin care urmareste doar exercitarea apararii si pe cale de consecinta rezolvarea unor incidente legale de administrarea probelor sau exceptiilor de procedura. Totusi paratul are si el posibilitatea de a formula cereri incidente a caror semnificatie depaseste cadrul unei simple aparari. Astfel, atunci cand paratul are pretentii fata de reclamant el poate formula o cere renconventionala.

In general cererile incidente se caracterizeaza prin aceea ca ele se afla intr-un raport de dependent fata de cererea principal, in sensul ca solutionarea acestora depinde demodul de rezolvare al cererii principale. De aceea, cererile incidente au in raport de cererile introductive de instant un character accesoriu. Raportul de accesorietate nu este present in cazul tuturor cererilor incidente. Astfel, de pilda cererea reconventionala desi are un caracter incident, ea constituie si o veritabila actiune civila.

Distinctia dintre cererile principale si cele accesorii prezinta interes d.p.d vedere al efectelor pe care le produc in cadrul procesului civil. Regimul lor juridic este influentat tocmai de caracterul principal sau incidental al cererilor care se adreseaza organelor de justitie.

4.2. Conditiile generale de validitate a cererilor

Conditiile generale de validitate ale cererilor adresate instantelor judecatoresti sunt precizate in art 82C.P.C si se refera la:

Aratarea instantei careia i se adreseaza;

Numele, domiciliul sau resedinta partilor ori dupza caz, denumirea si sediul lor si ale reprezentatului;

Obiectul cererii;

Semnatura.

Elementele mentionate sunt necesare pentru toate acele cereri care se adreseaza instantelor judecatoresti si care imbraca forma scrisa. Totusi art 82 alin, reglementeaza o situatie speciala, anume aceea cand partea, din orice motive, nu poate semna cererea. Intr-o asemenea imprejurare judecatorul va stabili mai intai identitatea partii si ii va citi acesteia continutul cererii. Despre toate acestea judecatorul va face mentiune pe cerere.

Aratarea instantei constituie un element necesar doar pentru cererile introductive de instanta, iar nu si pentru cererile incidente. O atare mentiune prezinta interes pentru determinarea competentei instantei sesizate. Mentiunea nu este necesara in cazul cererilor incidente, intrucat ele se promoveaza tocmai in legatura cu pretentiile principale sau cu apararile partilor si se formuleaza in cursul judecatii respective in fata unei instantei deja sesizate. Neindicarea instantei la care se

86

adreseaza cererea poate determina nulitatea acesteia, respective doar in masura in care s-a produs partii o vatamare ce nu poate fi inlaturata altfel.

Celelalte trei elemente ale cererii- partile, obiectul si semnatura- au un character essential, caci in lipsa lor nu se poate cocepe solutionarea unei cereri de catre o instant de judecata. Astfel, in lipsa numelui nu se pot identifica partile fata de care solutiaar urma sa se pronunte cu putere de lucru judecat; fara aratarea obiectului nu se poate concepe o activitate de solutionare a uneri cereri, de vreme ce lipseste o pretentie in legatura cu un drept sau interes legitim; lipsa semnaturii creeaza incertitudine cu privire la manifestarea de vointa a partii, in sensul sesizarii reale a instantei. In conditiile mentionate, lipsa elementelor esentiale ale unei cereri atrage in mod necesar nulitatea acesteia.

Precizam totusi ca indicarea domiciliului sau resedintei partilor reprezinta un element necesar doar in cazul cererilor introductive de instanta. Prin urmare, in celelalte cazuri lipsa acestor elemente nu antreneaza, in principiu, nulitatea cererii, de vreme ce asemenea mentiuni se gasesc in dosarul cauzei. Legea mai prevede si necesitatea aratarii, atunci cand este cazul, a numelui, reprezentantiilor partilor. Daca cererea este facuta de un mandatar al partii acesta este obligat, asa cum prevede pentru o atare ipoteza, sa alature procura in orginal sau in copie autentificata. De asemenea reprezentantul legal va alatura o copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calitatii sale.

Potrivit art 84.C.P.C: “ cererea de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita”. Solutia legii noastre procedurale este deosebit de rationala, caci orice cerere trebuie solutionata dupa continutul ei si in conformitate cu intentia partii iar nu dupa forme sacramentale ori dupa denumirea improprie care I se atribuie. Daca insa obiectul cererii nu este clar prevazut, instant trebuie s oblige partea in cauza sa faca precizariile necesare spre a se putea stabili continutul si finalitatea petitiei.

§5. Citarea partilor si comunicarea actelor de procedura

5.1. Precizari prealabile

Citarea este un act procedural prin care se realizeaza incunostiintarea partilor despre existent procesului civil, despre locul si data judecatii. Acest act procedural se relizeaza atat in faza initiala a procesului cat si in unele faze successive ale judecatii.

Prin citarea partilor se traduc in practica doua dintre cele mai importante principia ale procedurii judiciare: contradictorialitate si dreptul la aparare. Potrivit art 85, “ judecatorul nu poate hotara asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel”. Art 107, il oblige pe presedintele instantei sa verifice daca partile au fost legal citate sis a

87

dispunsa amanarea judecatii ori de cate ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea conditiilor prevazute de lege. Aceasta obligatie este impusa judecatorului, sub sanctiunea nulitatii actelor de procedura intocmite in cauza.

Dispozitiile procedurale privitoare la citarea partilor au un character imperative, iar nesocotirea lor conduce la nulitatea hotararii pronuntate de instanta. Citarea partilor reprezinta o regula esentiala, exceptiile fiind admise de lege doar in anumite situatii strict determinate si pentru motive particulare. Astfel cu titlu de exemplu reamintim, conflictele de competenta se solutioneaza fara citarea partilor.

Citarea partilor este lasata la aprecierea instantei va dispune cu privire la modul in care urmeaza sa se faca judecata: cu sau fara citarea partilor. Asa se intampla in cazul procedurii asigurarii dovezilor, in cazul indreptarii greselilor material din hotarare si in cazul ordonantei presedentiale. Legea impune ca o garantie fundamentala a respectarii principiului contradictorialitatii, este doar citarea partilor, iar nu si infatisarea in fata instantei de judecata, personal sau prin reprezentant.

5.2. Citatia

Citarea partilor in procesul civil se realizeaza printr-un act procedural denumit citatie. Acest act procedural este folosit si pentru chemarea altor participant procesuali in fata instantei de judecata. Citatia este compusa de doua parti: citatia propriu-zisa si dovada de inamanare (procesul verbal) a citatiei. Functiile citatie se pot realiza doar daca acest act de procedura indeplineste unele conditii anume determinate de lege.

Mentiunile esentiale pe care trebuie sa le cuprinsa citatia sunt prevazute in mod expres de art 88.Cpc si se refera la :

Aratarea anului, lunii, zile si orei de infatisare;

Aratarea instantei si a sediului acestuia;

Numele, domiciliul si calitatea celui citat;

Parafa sefului instantei si semnatura grefierului.

Pentru lipsa acestor mentiuni legea prevede in mod expres sanctiunea nulitatii. Nulitatea consacrata de lege este expresa, fapt pentru care partea interesata in aplicarea sanctiunii nu mai este tinuta sa faca dovada unei vatamari, caci aceasta se presupune pana la dovada contrarie. Sanctiunilea nulitatii nu se rasfrange numai asupra citatiei indeplinite cu neobservarea conditiilor legale, ci asupra tuturor actelor ulterioare, inclusive asupra hotararii judecatoresti pronuntate in cauza. In mod firesc, sanctiunea nulitatii este incidenta si in acele cazuri in care partile nu au fost citate deloc, desi instant trebuia sa procedeze la incunostiintarea lor despre process; in acest caz sanctiunea nulitatii nu se rasfrange asupra citatiei, caci un atare act nici nu exista ci asupra hotararii nulitatii pronuntate in asemenea conditii.

88

Mentiunile presupun si unele clarificari suplimentare. Astfel din dispozitiile art 88pct3, rezulta ca citatia trebuie sa cuprinda si mentiuni privitoare la aratarea instantei si a sediului eo. In mod obisnuit si intru totul natural, activitatea judiciara se realizeaza la sediul instantei sesizate; asa se intampla in cazul in care instanta dispune o cercetare locala.

O a doua subliniere se refera la mentiunile prevazute de art 88 pct 4. Acest text cuprinde o formulare care ar putea conduce la concluzia potrivit careia legea vizeaza doar numele de familie al partii citate. Numai in unele cazuri, cum este acela al imobilelor cu mai multe apartamente o atare rezolvare ar putea crea dificultati(atunci cand aceste imobile sunt locuite de mai multe persoane cu acelasi nume). In asemenea imprejurari este utila si aratarea prenumelui.

Observam ca si aceasta mentiune, a indicarii domiciliului este necesara spre a se asigura finalitatea citarii. De aceea s-a decis ca o atare finalitate se poate realiza si prin citarea partii la resedinta acesteia. Daca partea isi schimba domiciliul in cursul judecatii ea este obligata potrivit art 98, sa aduca aceasta imprejurare la cunostiinta instantei prin cerere depusa la dosar. In caz contrar, partea va fi citata in mod legal, in continuare la vechiul domiciliu. Cu toate4 caestea daca schimbarea domiciliului partii este cunoscuta de instant printr-un alt mijloc, cum ar fi cazul evacuarii din imobil, ea este obligata sa faca investigatii spre a satisfice efectiv exigentele legii, respective citarea partii.

Mentiunile neesentiale ale citatiei sunt prevazute tot in art 88 si se refera la:

Numarul si data emiterii precum si nr dosarului;

Numele si domiciliul parti potrivnice precum si felul pricinii;

Alte mentiuni prevazute de lege.

Indicarea acestor din urma elemente este utila pentru ca ele sunt de natura sa ajute partea in identificarea dosarului. Ele sunt importante si pentru identificarea unui element essential al procesului: obiectul pricinii(revendicare, posesiune). Lipsa elementelor nesentiale ale citatiei nu este de natura in principiu, sa determine nulitatea procedurii de citare si actelor subsecvente. Nulitatea poate opera numai daca partea face dovada unei vatamari effective ce nu poate fi inlaturata intr-un alt mod.

Dovada sau procesul-verbal de inmanare a citatiei trebuie sa cuprinda si el unele mentiuni esentiale. Acestea sunt precizate in art 100 si se refera la:

Anul, luna si ziua cand a fost incheiat;

Numele celui care l-a inchiriat;

Numele, prenumele si domiciliul celui caruia I s-a facut comunicarea cu aratarea numarului etajului, apartamentului sau camerei, daca cel carui I s-a facut comunicarea locuieste intr-o cladire

89

cu mai multe etaje sau apartamente sau in hotel si daca actul de procedura a fost inamanat la locuinta sa, ori a fost afisat pe usa acestei locuinte;

Aratarea instantei de la care porneste actul de procedura si identificarea lui, iar pentru citatii si a termenului de infatisare;

Numele si calitatea celui caruia I s-a facut inmanarea sau locul unde s-a facut afisarea.

Mentiunile neesentiale ale procesului-verbal de inamanre a citatiei se refera la urmatoarele doua elemente ale acestui act procedural:

Aratarea functiei agentului procedural

Aratarea inscrisurilor communicate

In principiu lipsa acestora nu poate cauza partii un prejudiciu, daca toate celelalte elemente ale procedurii de citre au fost neobservate de agentul procedural. Totusi nulitatea va putea opera cu aceste mentiuni insa numai in masura producerii unui prejudiciu care nu poate fi inlaturat altfel. Dovada de inmanare a citatie si procesului verbal intocmit de agentul procedural in cazul in care cel citat nu a fost gasit la domiciliu sau a refuzat sa primeasca citatia sunt singurele acte prin care se poate proba ca procedura citarii a fost indeplinita potrivit legii.

In dreptul nostru actual exista si unele situatii special. Potrivit art 7 alin 1 din Legea nr 85/2006 citarea partilor, precum si comunicarea oricaror acte de procedura a convocarilor si notificarilor se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolventa. Aceasta regula nu se aplica insa in cazul in care participantul procesual ce urmeaza sa fie citat are sediul, domiciliul sau resedinta in strainatate.

5.3. Termenul in care trebuie amanata citatia

Art. 89 alin (1) C.proc. civ. Dispune ca:”Citatia, sub pedeapsa nulitatii, va fi inmanata partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata. In pricinile urgente, termenul poate fi si mai scurt, dupa aprecierea instantei”. Nerespectarea termenului prevazut de lege pentru inmanarea citatiei atrage dupa sine anularea procedurii de citare. In situatia in care s-a solutionat in lipsa partii necitata cu respectarea dispozitiilor art . 89 alin (1)C.proc.civ. aceasta este indreptatita sa solicite anularea hotararii.

Infatisarea partii in instanta , personal sau prin mandatar, “acopera orice vicii de procedura”. Astfel partea se poate prezenta insa in instanta si solicita un termen pentru a-si formula apararea. In legatura cu termenul de inmanare s-a apreciat pe buna dreptate ca acest termen trebuie respectata atat in cazul citarii pentru prima zi de infatisare, cat si in cazul citarii pentru termenele ulterioare.

5.4 Procedura de inamanare a citatiei

90

Potrivit art.86 alin (1) C.proc. civ. Comunicarea cererilor si a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin posta, prin agentii prcedurali ai instantei sau prin orice salariat al acestei, precum si prin agenti oti salariati ai altor instante, in ale caror circumscriptiise afla cel caruia i se comunica actul.”

Prin urmare, in sistemul legislatiei noastre functioneaza principiul potrivit caruia comunicarea tuturor actelor de procedura se face din oficiu, adica fara sa fie necesara staruinta partii interesate in intocmirea actului de procedura respectiv. De altfel, in continuare, principala modalitate de comunicare a actelor de procedura o constituie recursul la organele Postei Romane.

Unul din principiile fundamentale in legatura cu realizarea procedurii de citare este acela potrivit caruia citatia se inmaneaza la domiciliu sau resedinta celui citat. De la regula enuntata, legea noastra procesuala face si unele importante exceptii. In primul rand, o derogare importanta este prevazuta pentru acele situatii in care partea citata are o asezare agricola, comerciala. Industriala sau profesionala in alta parte, imprejuare in care citatia poate fi, inamanata si la locul acelei asezari.

In al doilea rand, legea dispune ca citatia poate fi inmanata persoanei citate in orice loc va fi intalnita de agentul procedural, cu conditia ca aceasta sa fie de accord cu primirea citatiei sis a semneze despre primirea ei. Pentru cei aflati sub arme, citatia se inmaneaza prin comandamentul superior cel mai apropiat. De asemenea pentru detinuti, legea dispune ca citatia se inmaneaza la administratia inchisorii.

Daca persoana citata a fost gasita la domiciliu, citatia urmeaza sa fie predate acesteia. In acest scop, agentul procedural are obligatia de a recurge mai inainte la identificarea persoanei careia ii este adresata citatia, sau actul de procedura, dupa care va proceda la predarea acesteia, solicitand partii respective sa semneze si dovada de primire. Daca persoana citata nu vrea sa primeasca citatia, ori nu poate semna dovada de primire. agentul va lasa citatia sau actul de procedura celui citat, iar in caz de refuz de primire va afisa citatia la usa locuintei acestuia. Despre toate acestea agentul procedural va incheia un process verbal.

Daca cel citat nu se gaseste la domiciliul sau in cazul hotelurilor sau cladirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera hotelului, sau camera in care locuieste, agentul procedura va inmana citatia, in primul caz unei personae din familie, iar in lipsa oricarei personae care locuieste cu dansul, sau care in mod obisnuit primeste corespondenta, iar in celelalte cazuri, administratorului, portarului ori celui ce in mod obisnuit il inlocuieste; in toate acestea agentul procedural, va incheia un process verbal care va fi semnat de persoana care a primit citatia dupa ce agentul procedural i va certifica identitatea si semnatura.

O dispozitie de exceptie intalnim in art 92, unde potrivit acestui tex,comunicarea citatiei si a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare in cazul persoanelor, precum si al asociatilor sau societatilor care, potrivit legii, pot sta in judecata, cu exceptia cazurilor in care se refuza primirea sau daca se constata lipsa oricarei personae la sediul acestora.

91

In practica pot sa apara situatii in care agentul procedural sa nu gaseasca nici o persoana la sediul persoanei juridice citate. Intr-o asemenea imprejurare procedura se poate realize prin afisare, dar numai daca agentul procedural nu a gasit la sediul persoanei juridice respective. Art 92 alin 5: “ inmanarea citatiei nu se poate face unui minor sub 14 ani impliniti, sau unei persoane lipsite de judecata.”

O dispozitie procedurala importanta in legatura cu inmanarea citatiei se refera la posibilitatea de schimbare a domiciliului in cursul judecatii. Art 98 dispune ca “ schimbarea domiciliului unuia din parti in timpul judecatii trebuie sub pedeapsa neluarii ei in seama sa fie adusa la cunostiinta instatei prin petitie depusa la dosar iar partii potrivnice prin scrisoare recomandata a carei recipisa de predare se va depune la dosar o data cu petita prin care se instiinteaza instanta despre schimbarea domiciliului.

In legatura cu modul in care trebuie sa procedeze agentul instrumentator, legea reglementeaza in art 94 si o situatie particulara. Potrivit acestui text: “ Cand comunicarea actelor de procedura nu se poate face din cauza ca s-a daramat cladirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemanator, agentul va dispune actul la grefa instantei, care va instiinta din timp partea despre aceasta imprejurare, dispozitiile art 95 fiind aplicabile in mod corespunzator.”

Proiectul aduce cateva noutati importante si in materia citarii partilor, in procesul civil. Acestea vizeaza atat citatia cat si comunicarea actelor de procedura. In ce priveste citatia, proiectul aduce precizarii si in legatura cu obligatia paratului de a depune intampinare s-au de a-si pregati apararea pentru primul terme de judecata. De asemenea citatia trebuie sa cuprinda si precizarea daca este cazul a taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar datorat de cel citat. Sunt precizari foarte oportune pentru buna pregatire a procesului si evitarea unor amanari inutile.

Inovatii importante sunt aduse de proiect si in legatura cu procedura de inmanare a citatiei. O prima inovatie semnificativa este cea cuprinsa in dispozitia procedurala potrivit careia “ Daca destinatarul refuza sa primeasca citatia, agentul va depune in cutia postala sau in lipsa va afisa pe usa locuintei destinatarului o instiintare care trebuie sa cuprinda urmatoarele precizari:

Anul, luna, ziua si ora cand depunerea s-a dupa caz afisarea a fost facuta;Numele celui care a facut depunerea s-au dupa caz afisarea si functia acestuia;Numele, prenumele si domiciliul s-au dupa caz resedinta, respective sediul celui instintat;Numarul dosarului in legatura cu care se face instiintarea si denumirea instantei pe rolul careia se afla dosarul, cu indicarea sediului acesteia;Aratarea actelor de procedura despre a caror comunicare este vorba;Mentiunea ca dupa o zi, dar nu mai tarziu de 7 zile, de la depunerea sau dupa caz afisarea instintarii sau cand exista urgenta, nu mai tarziu de 3 zile destinatarul este in drept sa se prezinte la sediul instantei de judecata, pentru a I se comunica citatia. Cand domiciliul sau resedinta ori dupa caz sediul acestuia nu se afla in localitatea unde instanta de judecata isi are sediul,

92

instiintarea va cuprinde mentiunea ca pentru a I se comunica citatia destinatarului este in drept sa se prezinte la sediul primariei in a carei raza teritoriala locuieste sau isi are sediul;Mentiunea ca in cazul in care fara motive temeinice, destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea citatiei, in interiorul termenului de 7 zile, sau dupa caz a termenului de 3 zile, aratand in punctul anterior, citatia se considera comunicata la implinirea acestui termen;Semnatura celui care a depus sau afisat instintarea.

Este de subliniat faptul ca Proiectul Codului de Procedura Civila, se refera la o alt modalitate subsidiara, in lipsa cutiei postale, respective a afisarii unei instintari, iar nu a citatiei.

Solutia enuntata este novatoare si salutara, intrucat afisarea citatiei pe usa locuintei, mai cu seama in ansamblurile de locuinte cu mai multe apartamente face publica citatia si implicit obiectul eventual al litigiului, ceea ce poate aduce prejudicii, destinatarului in privinta dreptului la propria imagine si la secretul corespondentei.

In spiritual celor precizate mai sus, sunt semnificative spre a fi amintite si prevederile din proiect care statueaza asupra modului de comunicare a citatiei si a actelor de procedura. Potrivit proiectului: “Comunicarea se face prin plic inchis la care se alatura dovada de inmanare/ process verbal si instiintarea prevazuta de art 152.Plicul va purta mentiunea “Pentru justitie. A se Inmana cu prioritate!”

5.5. Modul de citare a partilor in unele situatii speciala

5.5.2. Citarea statului si persoanelor juridice

Potrivit art 87 pct 1.Cpc, statul, comuna si celelalte persoane juridice de drept public se citeaza “ in persoana capului autoritatii la contenciosul sediului central al administratiei respective sau in lipsa de contencios la sediul administratiei.”

Potrivit art 506 alin 3.Cpc., in actiunile privitoare la despagubiri pentru erorile judiciare savarsite, prin codamnarea au luarea unor masuri preventive, pe nedrept statul ‘ este citat prin Ministerul Economiei si Finantelor”.

Unitatile administrativ-teritoriale se citeaza in procesul civil dupa caz prin presedintele consiliului judetean sau prin primar. In art 87 pct 2. Cpc, instituie regula potrivit careia, persoanele juridice de drept privat, vor fi citate”prin reprezentatii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei sau dupa caz al reprezentatiei”.

Legea reglementeaza si modul in care trebuie sa se faca citarea asociatiilor si societatilor fara personalitate juridical. Potrivit art 87 pct Cpc, acestea se cieaza in toate cazurile “ prin organelle lor de conducere, la sediul administratiei lor.”

5.5.3. Citarea persoanelor care participa in process prin reprezentant

93

Potrivit art 87 pct 6 CPC, persoanele incapabile urmeaza a fie citate in procesul civil prin reprezentantii lor legali. Daca o persoana incapabila nu are un reprezentant si exista urgenta se va putea se va putea proceda la numirea unui curator special. In acest caz, citarea incapabilului se va face prin intermediul curatorului asfel desemnat.

Mentionam ca tot printr-un curator special, numit de instanta, vor fi citati si mostenitorii, pana la intervenirea lor in process. In legatura cu citarea partilor care participa in procesul civil printr-un reprezentant trebuie sa subliniem ca legea procesuala permite partii reprezentante sa procedeze la a alege domiciliul la adresa acestuia. Intr- atare imprejuare, citarea si comunicarea actelor de procedura se va face la adresa reprezentantului. Alegerea de domiciliu trebuie sa fie neechivoca; ea nu se presupune prin simpla alegere de catre parte a unui reprezentant. In lipsa unei precizari privitoare la comunicarea actelor de procedura la domiciliul reprezentantului, partea va fi citata in continuare la domiciliul sau.

5.5.4. Citarea persoanelor care se afla in strainatate

In aceasta privinta legea face distinctie intre persoanele trimise in strainatate in interese de serviciu si cele aflate in strainatate din diverse motive.

Cea de-a doua ipoteza reglementata in art 87 pct 8 C.P.C vizeaza persoanele aflate in strainatate din diferite alte motive si al caror domiciliu sau resedinta(in strainatate) sunt cunoscute. Textul mentionat face precizarea ca aceste persoane urmeaza sa fie citate “ printr-o citatie scrisa trimisa cu scrisoare recomandata cu dovada de primire.

Citatia are aceeasi finalitate si in cazul persoanelor aflate in strainatate: incunostiintarea lor despre existent, data si locul judecatii.

5.5.5. Citarea persoanelor care nu au domiciliu cunoscut

Potrivit rt 95.C.P.C: “Cand reclamantul invedereaza ca desi a facut tot ce i-a stat in putinta, nu a izbutit sa afle domiciliul paratului, presedintele instantei va dispune citarea acestuia prin publicitate.”

Citarea prin publicitate consta in afisarea la usa instantei cu cel putin 15 zile inaintea termenului de infatisare. In pricinile urgente, instant poate reduce acest termen la 5 zile. Daca presedintele instantei apreciaza necesar, acesta poate dispune publicarea citatiei in Monitorul Oficial sau intr-un ziar mai raspandit. Si in aceste situatii, instanta va lua masuri pentru respectarea termenului de 15, respectiv de 5 zile prevazut de lege si pentru afisarea citatiei. Nerespectarea acestor termene atrage dupa sine nulitatea procedurii de citare prin publicitate.

Potrivit art 95. alin (4)C.P.C, daca paratul se infatiseaza si dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta, toate actele de procedura ce au urmat incuvintarii acestei citari vor fi anulate, iar

94

reclamantul care a cerut citarea in atare conditii va fi condamnat la o amenda si obligat la despagubiri potrivit legii.

5.6. Darea si luarea termenului in cunostiinta

Art 153 alin (1) C.P.C dispune ca: “ partea care a depus cererea personal sau prin mandatar si a luat termenul in cunostiinta, precum si partea care a fost prezenta la infatisare, ea insasi sau prin mandatar, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citata in tot cursul judecarii la acea instanta, prezumandu-se ca ea cunoaste termenele ulterioare.

Textul in redactarea actuala difera substantial de cel anterior modificarii Codului de procedura civila prin Ordonanta de urgenta nr 138/2000. El cuprinde in prezent doua ipoteze : aceea a luarii termenului in cunostiinta cu prilejul depunerii cererii si al luarii termenului in cunostiinta pe parcursul judecatii. Textul anterior acoperea numai cea de-a doua situatie.

In legatura cu prima ipoteza, este de observat ca legea foloseste o formula extrem de generala, ea referindu-se la “partea care a depus cererea” fara a preciza despre ce anume cerere este vorba. Cu toate acestea, noi consideram ca textul are in vedere actul de investire al instantei, adica cererea de chemare in judecata.

Cat priveste cea de-a doua ipoteza, pentru luarea termenului la cunostiinta nu este suficient ca procedura de citare sa fie completa la unul din termenele de judecata: mai este necesar ca partea respectiva sa fi fost prezenta cel putin o data la judecata.

Luarea termenului nu opereaza insa in urmatoarele situatii expres prevazute de art 153 alin (2)C.P.C:

In cazul redeschiderii judecatii dupa ce a fost suspendata;

In cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu;

In cazul cand procesul se repune pe rol;

In cazul nulitarilor in termen si al detinutilor.

In legatura cu luarea termenului in cunostiinta art 153 alin (3)C.P.C, face o importanta precizare, statuand ca termenul luat deja in cunostiinta partilor sau pentru care s-au emis citatiile, nu poate fi preschimbat decat numai pentru motive temeinice si numai printr-o noua citare a partilor. Cererea de preschimbare a termenului se judeca la un termen scurt si in camera de consiliu.

Art 153 alin (3): “ Solutionarea cererii de preschimbare a primului termen de judecata este de competenta presedintelui instantei, a vicepresedintelui, a presedintelui de sectie ori a judecatorului care-l inlocuieste. In cursul judecarii procesuloui cererea de preschimbare a termenului se solutioneaza de catre completul de judecata.

95

Proiectul Codului de procedura civila, in scopul de a evita citarea la fiecare termen si de a scurta durata procesului, extinde sfera conceptului procedural de termen in cunostiinta. In acest sens se dispune ca dispozitiile privitoare la termenul in cunostiinta “ sunt aplicabile si partii careia, personal sau prin reprezentant, ori prin functionarul insarcinat cu primirea corespondentei i s-a inmanat citatia pentru un termen de judecata, considerandu-se ca, in acest caz ea cunoaste si termenele de judecata ulterioare aceluia pentru care citatia i-a fost inmanata.

5.7. Comunicarea actelor de procedura

Incunostintarea partilor despre cuprinsul unor acte proceduraloe se realizeaza prin comunicarea acestora. Comunicarea actelor de procedura este necesara numai in acele imprejurari in care legea prevede in mod expres obligativitatea unei atare comunicari. Astfel potrivit legii, urmatoarele acte procedurale urmeaza sa fie communicate partilor, copiile dupa cererile de chemare in judecata, copiile dupa intampinare, cererea neconventionala, cererea de apel, recurs.

Comunicarea actelor de procedura se face din oficiu si potrivit regulilor dupa care se inmaneaza citatiile. Prin urmare in principiu actele de procedura se comunica la domiciuliul sau resedinta partii.

De la principiul enuntat, art 96.C.P.C consacra o importanta derogare anume in sensul ca : “partea prezenta in instant, in persoana sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedura si a inscrisurilor care i se comunica in sedinta.” Pentru ca partea care primeste acte de procedura in instant sa nu fie surprinsa, la cererea acesteia, instant ii va putea acorda un termen pentru a lua cunostiinta de cuprinsul actelor respective si pentru a-si putea pregati apararea.

Exista situatii in care se impune comunicarea unor acte judiciare catre persoane fizice sau autoritati judiciare cu domiciliul, respective sediul in strainatate.

Pe langa modalitatile de comunicare prevazute in actualul cod, proiectul mai precizeaza ca : “ La cererea partii interesate si pe cheltuiala sa comunicarea actelor de procedura se va putea face in mod nemijlocit prin executor judecatoresti, care or fi tinuti sa indeplineasca formalitatile procedural prevazute in prezentulo capitol, sau prin servicii de curierat rapid(…)”

“Comunicarea citatiilor si a altor acte de procedura se poate face de grefa instantei si prin telefax, posta electronica sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia, daca partea a indicat instantei datele corespunzatoare in acest scop. In vederea confirmarii, instant odata cu actul de procedura va comunica un formular care va contine: denumirea instantei, data comunicarii, numele grefierului care asigura comunicarea si indicarea actelor communicate; formularul va fi completat de catre destinatar cu data primirii, numele in clar si semnatura persoanei insarcinate cu primirea corespondentei si va fi expediat instantei prin telefax, posta electronica sau prin alte mijloace.

96

Capitolul IX

Termenele de procedura

§1. Notiunea si rolul termenelor de procedura

Notiunea de termen procedural

Respectarea conditiilor privitoare la forma si continutul actelor de procedura nu este intotdeauna suficienta. Adeseori legea impune ca un anumit act de procedura sa fie intocmit intr-o perioada de timp determinate. Un anumit interval de timp este fixat de lege sau de judecator si prin exercitarea unui drept sau pentru indeplinirea unei obligatii procedurale.

In general, prin termen se intelege o data fixa la care potrivit unei intelegeri, unei decizii sau unei dispozitii se executa sau se realizeaza ceva. In acceptiunea sa procesuala, notiunea de termen evoca durata de timp, stabilita de lege sau de judecator, inauntrul caruia trebuie indeplinit sau dimpotriva este oprita intocmirea unui anumit act de procedura.

Proiectul codului de procedura civila ne ofera o definitie a termenului de procedura precizand ca acesta reprezinta “intervaloul de timp in care poate fi indeplinit un act de procedura sau in care este interzis sa se indeplineasca un act de procedura.

Rolul termenelor procedural

Este util sa mentionam ca procedura judiciara nici nu poate fi conceputa fara existenta unor termene in cadrul caror legea impune anumite obligatii sau indreptateste partile sa-si exercite drepturile lor. Toate aceste termene sunt menite sa disciplineze activitatea procesuala. In acest fel, termenele au menirea de a impulsiona desfasurarea procesului civil si de a limita toate acele situatii care ar putea conduce la intarzierea judecatii.

Dar termenele procedurale trebuie sa tina seama si de interesele partilor litigante. Acestea sunt interesate sa aiba un timp rezonabil pentru a reflecta asupra exercitiului drepturilor lor si pentru realizarea efectiva a formelor de procedura impuse sau admise de lege. Adeseori interesele celor doua parti principale-reclamantul si paratul- sunt divergente. Reclamantul urmareste adeseori ca litigiul sa fie solutionat cat mai grabnic cu putinta, iar paratul poate fi interest in temporizarea judecatii, pentru a obtine un ragaz in realizarea obligatiilor sale.

Concilierea celor doua interese-interesul general si interesul partilor- se realizeaza numai prin stabilirea de catre lege a unor termene cu o durata medie. Asemenea termene pot conduce si la o mai buna administrare a justitiei, caci termenele prea scurte ar putea dauna calitatii actului de

97

justitie, caci termenele prea scurte ar putea dauna calitatii actului de justitie, iar termenele prea lungi ar duce la restabilirea cu intarziere a situatiei juridice inculcate sau nesocotite, ceea ce ar constitui prin ea insasi o grava injustitie.

§2. Clasificarea termenelor de judecata

Dupa modul de stabilire se distinge intre termenele legale, judecatoresti si conventionale. Astfel cum am aratat majoritatea termenelor fac parte din prima categorie. Termenele legale sunt stabilite in mod expres de lege. Au acest character termenele pentru exercitarea cailor legale de atac, T prevazute pentru pronuntarea si redactarea hotararii, T stabilite pentru citarea partilor.

Termenele legale se subdivide in termene legale perfecte sau fixe si termene legale imperfect. Cele dintai sunt stabilite in mod uniform de lege, respective fara putinta de a fi modificate de catre instant de judecata. Termenele imperfect se caracterizeaza dimpotriva prin posibilitatea modificarii lor de catre judecator, fie in sensul prelungirii, fie in sensul scurtarii duratei lor. Fixitatea termenelor de procedura constituie o caracteristica importanta a tuturor termenelor legale.

Legea permite judecatorului sa mareasca sau sa miscoreze durata unui termen legal numai in mod exceptional. Astfel de pilda termenul pentru declararea recursului poate fi prelungit cu inca 5 zile daca presedintele instantei apreciaza ca cererea de recurs nu indeplineste conditiile prevazute de lege.

Termenele judecatoresti sunt acelea pe care instanta le stabileste in cursul procesului. Aceste termene se caracterizeaza prin aceea ca ele pot fi schimbate, reduse sau prelungite de instant de judecata. Astfel de pilda in ipoteza in care paratul locuieste in strainatate instant poate stabili un termen mai indelungat.

T stabilite de lege nu pot forma obiect de negociere din partea partilor. Datorita acestui fapt T conventionale au un character cu totul exceptional. Cu toate acestea o atare categorie de termene procedurale este recunoscuta de lege in unele cazuri. In acest sens se mentioneaza in mod special T stabilit prin conventia arbitrala. Acest termen este unul cu semnificatii procedural, dar care este cuprins in primul rand intr-un act de drept material, adica intr-un act ce premerge sesizarii organului de arbitraj sau de jurisdictie.

Dupa caracterul lui, termenele de procedura pot fi : imperative sau prohibitive.

Termenele imperative sau active sunt acelea care impugn exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor acte de procedura in perioada de timp stabilita. Au acest caracter de exmplu termenele pentru exercitarea cailor legale de atac.

98

Termenele prohibitive sau de inhibitie sunt acelea care intarzie inauntrul lor indeplinirea vreunui act de procedura. Astfel art434. C.P.C interzice organului de executare sa procedeze la efectuarea vanzarii, in material executarii silite mobiliare, in mai putin de doua saptamani de la data procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenuloui prevazut la art 431 alin 2.

Dupa modul lor de calcul termenele de procedura sunt statornicite pe ani, luni, saptamani, zile si ore.

Dupa efectele pe care le produc termenele de procedura sunt: termene absolute si termene relative.

Termenele absolute sunt acele termene care prescriu o conduita obligatorie atat pentru parti cat si pentru instant, astfel ca nerespectarea acestora determina aplicarea sanctiunii decaderii sau a nulitatii.

Termenele relative sunt acelea care nu influenteaza in mod hotarator asupra desfasurarii procesului; nerespectarea acestor termene nu conduce la aplicarea de sanctiuni procedurale. Are acest character T de 7 zile pentru pronuntarea hotararii, precum si acela de 30 zile pentru motivarea ei. Nerespectarea acestor din urma termene poate antrena doar sanctiuni pentru judecatori.

§3. Durata termenelor de procedura

Calcularea termenelor de procedura depinde de momentul initial si de cel final al termenului de procedura. Potrivit art 102. C.P.C : “ Termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura daca legea nu dispune altfel”

In legatura cu pct de plecare al termenului de procedura civila, legea recunoaste si altor acte o valoare echivalenta cu aceea a comunicarii. Codul de procedura civila admite aplicarea principiului echipolentei sau echivalentei actelor juridice in aceasta materie in urmatoarele situatii:

T de apel curge chiar daca comunicarea hotararii a fost facuta numa o data cu somatia de executare(art 284 alin 2);

Daca apelul a fost declarant inainte de comunicare, hotararea se considera totusi comunicata pe data depunerii cererii de apel ( art 284 alin 3);

Termenele incep sa curga si impotriva partii care a solicitat comunicarea de la data cand a cerut-o( art 102 alin 2).

99

In primul rand cu referire la curgerea termenului de la data comunicarii hotararii la o data cu somatia de executare, trebuie sa aratam ca legiuitorul a inteles sa-I puna la dispozitie partii un T efectiv din momentul cand a luat la cunostiinta de hotarare.

In cea de-a doua situatie, solutia legii este deopotriva naturala, caci dreptul de a declara o cale ordinara de atac se naste chiar din momentul pronuntarii, iar diligenta partii nu se poate intoarce impotriva acesteia. Prin urmare este firesc ca si in acest caz partea diligenta sa aiba la dispozitie un termen util pentru declararea caii de atac a apelului. In legatura cu ultimul caz de aplicare a principiului echipolentei, acesta se bazeaza pe o dubla prezumtie privitoare la cunoasterea de catre parte a continutului hotararii judecatoresti. In concret, atunci cand partea a cerut sa I se comunice adversarului hotararea, se prezuma ca cel care a solicitat comunicarea cunoaste continutul acesteia. Prin urmare intr-o asemenea imprejurare, T va curge impotriva partii care a solicitat comunicarea. In caz contrar, respective atunci cand partea a cerut sa I se comunice chiar ei hotararea- sau ambelor parti- prezumtia anterior mentionata nu subzista.

Punctul de implinire al termenului de procedura il reprezinta data la care actul de procedura mai poate fi indeplinit (in cazul termenelor imperative), respective momentul de la care se poate proceda valabil la intocmirea actului(in cazul T prohibitive). Prin urmare pct de plecare si pct de implinire marcheaza cele doua momente intre care se situeaza practice termenul de procedura. Durata intermediara a T de procedura se caracterizeaza prin fixitatea si continuitatea termenelor. Aceasta este o caracteristica importanta a T de procedura.

Potrivit art 104.C.P.C : “Actele de procedura trimise prin posta instantelor judecatoresti se socotesc indeplinite in T daca au fost predate recomandat la oficiul postei inainte de implinirea lui”.

Proiectul codului de procedura civila pentru ratiuni similar cu cele mentionate in legatura cu depunerea actului de procedura in termen la oficiul postal, mai adauga alte doua situatii: cazul depunerii actului de procedura “ la unitatea militara ori la administratia locului de detinre unde se afla aceea parte”

Intreruperea si suspendarea termenelor de procedura reprezinta o exceptie de la regula enuntata anterior. Datorita caracterului cu totul exceptional, intreruperea si suspendarea nu poate fi prezentata ca o caracteristica a T de procedura. Unele din cauzele de intrerupere si de suspendare au un character general iar altele sunt statornice de lege doar in anumite materii.

Intreruperea termenului de perimare consta in stergerea efectelor produse in trecut de curgerea termenului si inceperea unui T nou. Principalul motiv de intrerupere a T il constituie survenirea unei imprejurari mai presus de vointa partii. In acest sens art 103 alin 1 excepteaza de la sanctiunea inflexibila a decaderii si “ cazul cand partea dovedeste ca a fost impedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei” sa indeplineasca actul inauntrul T imperative prevazut de lege.

In material apelului legea noastra procesuala consacra si doua cause speciale de intrerupere a termenului. Astfel potrivit art 285 alin 1 : “T de apel se intrerupe prin moartea partii care are

100

interes sa faca apel”. Intr-o asemenea imprejurare , va curge un nou termen dupa ce se va face o noua comunicare a hotararii de data aceasta “ la cel din urma domiciliu al partii, pe numele mostenirii, fara sa se arate numele si calitatea fiecarui mostenitor”.

O situatie particulara este reglementata in art 285 alin 2, in privinta mostenitorilor incapabili, celor incapabili , celor cu capacitate restransa de exercitiu, a persoanelor disparate si in cazul mostenirii vacante. Intr-o asemenea imprejurare termenul de apel “ va curge din ziua in care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu”. Legea nu precizeaza daca in acest caz ne aflam in prezenta unei intreruperi sau suspendari a termenului de apel.

De asemenea termenul de perimare se intrerupe si prin moartea mandatarului caruia I s-a facut comunicarea. Un alt caz special de intrerupere a unui termen de procedura este consacrat in art 249. Potrivit acestui text : “ perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii procesului de catre partea care justifica un intere.”

Suspendarea T este o institutie a carei sfera de aplicare este restransa in sistemul C.P.C. Ea poate fi intalnita in materia T de perimare. Si in materie procedurala intreruperea trebuie deosebita de suspendarea termenului. Efectele care se produc in cele doua situatii sunt desigur diferite. Astfel in ipoteza suspendarii T de procedura, curgerea acestuia este doar oprita pe timpul cat dureaza cauza care a determinat-o; dupa incetarea cauzei de suspendare termenul isi va relua cursul, avandu-se in vedere si timpul scurs anterior. Dimpotriva intreruperea face ca dupa incetarea cauzei care a determinat-o sa curga un nou T cu aceeasi durata, respective fara a se lua in calcul timpul scurs anterior.

un nou caz natural de intrerupere a T de procedura ne este propus de Proiectul Codului de procedura civila. In conceptia proiectului “ termenul procedural nu incepe sa curga iar daca a inceput sa curga mai inainte , se intrerupe fata de cel lipsit de capacitate de exercitiu ori cu capacitate restransa, cat imp nu a fost desemnata o persoana care, dupa caz sa-l reprezinte sau sa-l asiste.”

§4. Calcularea termenelor de procedura

Modul de calculare al T de procedura este determinat in mod expres de lege. Potrivit dipozitiilor legale mentionate termenele stabilite pe ani, luni si saptamani se implinesc in ziua anului , lunii sau saptamanii corespunzatoare zilei de plecare. Daca termenul incepe sa curga in 29, 30 sau 31 ale lunii si urmeza sa se sfarseasca intr-o luna care nu are o asemenea zi, el se va socoti implinit in ziua cea din urma a lunii.

Potrivit art 101 alin 1.C.P.C, T se calculeaza pe “zile libere, neintrand in socotealoa nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenulo”. Prin urmare in cazulo termenelor procedural

101

statornicite pe zile, legiuitorul a adoptat sistemul cel mai avantajos pentru partea in favoarea careia a fost instituit T, respective acela al T exclusiv. T de procedura trebuie sa fie integral si efectiv.

Codul de procedura determina si modul de calcul al termenelor stabilite pe ore. Asemenea termene sunt relative reduse in sistemul legislatiei noastre si ele sunt prevazute de Codul de procedura civila in special in material executarii silite. In acest sens art 101 alin1 precizeaza ca T statornicite pe ore “ incep sa curga de la miezul noptii urmatoare.”

In calculul T nu se va lua in considerare timpul scurs in ziua indeplinirii actului de procedura: termenul va incepe sa curga de la ora 0 a zilei urmatoare. In acest fel, partile vor avea intotdeauna un T mai lung cu cateva ore decat acela expres determinat de lege.

Potrivit art 101 alin 5, T care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat, se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare. Dispozitiile art 101 alin 5 se aplica tuturor T procedurale.

In finalul acestor consideratii, precizam ca modul de calcul consacrat in art 101 este aplicabil numai T de procedura iar nu si T de prescriptive a dreptului la actiune.

Capitolul X

Sanctiunile procedural

§1. Notiunea si rolul sanctiunilor procedural

Conceptual de sanctiune procedurala

In intreaga istorie a dreptului sanctiunile au constituit o componenta esentiala a sistemului juridic. Sanctiunea sub diferitele sale forme de manisfestare intervine ori de cate ori exigentele legii au fost nesocotite. Sanctiunile procedurale intervin ori de cate ori exigentele impuse de legea procesuala nu au fost respectate de participantii la activitatea judiciara.

Sanctiunile procedural exercita doua functii importante : o functie preventiv-educativa si una represiv-intimidanta. Prima dintre functii se realizeaza in cadrul tuturor sanctiunilor procedural

Cea de-a doua functie se concretizeaza in coercitiunea specifica fiecarei sanctiuni procedural(nulitatea,decaderea)

102

Rolul sanctiunilor procedurale

Sanctiunile procedural au in toate situatiile un rol deosebit de important, intrucat ele sunt destinate sa contribuie la o optima administrare a justitiei.

Dar sanctiunile procedurale nu corespund numai unui interes general ci si unui interes concret al partilor litigiante pentru care procesele civile nu trebuie sa se eternizeze, ci dimpotriva se impune sa fie solutionate cu respectarea tuturor garantiilor prevazute de lege.

In aceste conditii se poate afirma ca sanctiunea de drept procesual reprezinta ea insasi o garantie a restabilirii ordinii de drept si in ultima instanta a drepturilor subiective contestate.

§2. Determinarea sanctiunilor procedurale

Potrivit art 89 alin 1 caruia “citatia sub pedeapsa nulitatii va fi inmanata partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata; art 302 C.P.C “ text care dispune ca recursul se depune la instant a carei hotarare se ataca “sub sanctiunea nulitatii.”

Potrivit art 167 alin 4 daca dovada cu martori a fost incuvintata in conditiile art 138 dovada contrara “ va fi ceruta sub pedeapsa decaderii in aceeasi sedinta, daca amandoua parti sunt de fata.”

Amenda judiciara este calificata si ea uneori ca o sanctiune. In acest sens mentionam dispozitiile art 108 alin 1 si 2 C.P.C text care “sanctioneaza cu amenda nerespectarea masurilor luate pentru asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata precum si a dispozitiilor privitoare la desfasurarea normal a executarii silite”. Observam ca legea se refera uneori la sanctiunea iar alteori la pedeapsa nulitatii, amenzii ori decaderii.

Exista si alte institutii care evoca caracterul de sanctiune procedurala. Asa este de pilda cazul cheltuielilor de judecata. Din ansamblul legislatiei noastre rezulta neindoielnic si existent unor sanctiuni procedurale special cum sunt : pierderea puterii executorii a hotararii neexecutate inauntrul termenului de prescriptie, respingerea actiunii de divort ca nesustinuta si indepartarea din sala de sedinta a uneia dintre parti.

Trasaturile unor sanctiuni se regasesc insa si in cadrul altor institutii procesuale. Astfel potrivit art 174 “ daca partea refuza sa raspunda la interogatoriul propus spre a se proba detinerea sau existent unui inscris, instanta “ va putea socoti ca dovedite pretentiile partii care a cerut infatisarea, cu privire la cuprinsul acelui inscris”. De asemenea potrivit art 225 ‘ daca partea fara motive temeinice, refuza sa raspunda la interogatoriu sau nu se infatiseaza, instant poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada in folosul partii potrivnice.

§3. Nulitatea actelor de procedura

103

3.1. Conceptul de nulitate procedurala

Prin nulitate se desemneaza in general sanctiunea ce se poate aplica in cazul nesocotirii anumitor dispozitii legale sau “mijlocul tehnic prevazut de lege pentru a asigura respectarea conditiilor de validitate a actului juridic.

Nulitatea vizeaza o mare diversitate de acte ale instantei, partilor si ale altor participant procesuali, acte intre care exista o stransa interdependenta. O atare realitate se reflecta adeseori si pe planul efectelor pe care le determina nulitatea. Concluzia fireasca a unei atare constatari rezida in faptul ca nulitatea nu reprezinta o simpla consecinta a ignorarii unor conditii de validitate a actelor de procedura ci si o consecinta a nesocotirii unor reguli privitoare la desfasurarea procesului civil. De aceea noi am definit nulitatea ca sanctiunea ce determina ineficienta actelor de procedura indeplinite fara respectarea regulilor de desfasurare ale procesului civil si care se rasfrange, adeseori si asupra actelor ulterioare.

Proiectul Codului de procedura civila ne ofera urmatoarea definitie a nulitatii: “ Nulitatea este sanctiunea care lipseste total sau partial de efecte actul de procedura efectuat cu nerespectarea cerintelor legale, de fond sau de forma.”

3.2. Clasificarea nulitatilor procedurale

3.2.2. Nulitatile absolute si nulitatile relative

Este cea mai importanta clasificare caci ea serveste si pentru determinarea regimului juridic al nulitatilor. Potrivit art 108: “ Nulitatile de ordine publica pot fi ridicare de parte sau de judecator in orice stare a pricinii. Celelalte nulitati se declara numai dupa cererea partii care are interes sa o invoce.” In literatura de drept procesual civil criteriul fundamental ce sta la baza distinctiei dintre nulitatile absolute si relative il reprezinta natura normelor incalcate.

Astfel, nulitatile absolute prezinta urmatoarele particularitati:

Pot fi invocate in orice faza a procesului civil;

Pot fi invocate de oricare dintre parti, de procurer si de instant din oficiu;

Viciile unui act afectat de nulitate absoluta nu poti fi acoperite.

Nulitatile relative au un regim juridic diferit si care prezinta in esenta urmatoarele trasaturi:

104

Pot fi ridicate numai in limite litis, respective cel mai tarziu la prima zi de infatisare sau imediat ce s-a ivit cauza ce le-a determinat;

Pot fi invocate numai de partea in favoarea careia a fost edictata norma procedural incalcata;

Viciile unui act afectat de nulitate relative pot fi asanate.

Literatura de specialitate din ultimii ani a cautat sa acrediteze ideea ca in afara celor doua categorii de nulitati ar mai exista si o a treia categorie anume aceea a “actelor de procedura inexistente.”

Insa categoria actelor juridice inexistente nu-si gaseste nici o justificare in dispozitiile Codului de procedura civila. Pe plan jurisprudential, teza enuntata este lipsita de orice interes practice, ea caracterizandu-se si printr-o mare impreziciune.

In fine, se impune si precizarea esentiala, in opinia noastra, in clarificarea problemei analizare si anume aceea ca, pentru lipsa unor cerinte esentiale ale actlui juridic procedural, legea a instituit in mod expres sanctiunea nulitatii, iar nu acesa a inexistentei.

3.2.3. Nulitatile exprese si nulitatile virtuale

Clasificarea nulitatilor in exprese si virtuale se bazeaza tocmai pe izvorul lor. Nulitatile exprese sau textuale ori explicite sunt acelea stabilite anume de lege. Ele isi au originea in vechiul drept francez care promova principiul potrivit caruia nu exista nulitati fara text.

Nulitatile virtuale sau tacite ori implicite sunt acelea care isi au izvorul in nesocotirea principiilor fundamentale sau a altor reguli de drept procesual civil. Nulitatea este incidenta in primul rand in cazul nesocotirii unor reguli esentiale privitoare la desfasurarea procesului civil. Nulitatea trebuie considerate incidenta si in cazul nesocotirii unor reguli de o importanta mai redusa . Aceasta indreptateste concluzia ca nulitatea se aplica si in cazul incalcarii unor reguli prin care se urmareste numai apararea intereselor uneia dintre parti. Prin urmare nulitatea absoluta si nulitatea relative se poate exprima printr-o nulitate expresa sau printr-o nulitate virtuala. Majoritatea nulitatilor in sistemul actualului Cod de procedura civila sunt nulitati virtuale, nulitatile exprese reprezentand exceptia.

3.2.4. Nulitatile proprii si nulitatile derivate

Nulitatea proprie reprezinta sanctiunea care lipseste de eficienta juridical actul de procedura indeplinit cu nesocotirea conditiilor sale de validitate. Nulitatea derivate reprezinta o consecinta a invalidarii unor acte procedurale anterioare si fata de care actul in cauza se afla intr-un raport de dependent functionala.

Potrivit art 106 : “ Anularea unui act de procedura atrage si nulitatea actelor urmatoare, in masura in care acestea nu pot avea o existent de sine statatoare.” Aceasta reglementare este rationala caci actele de procedura nu au decat o independent relativa.

105

3.2.5. Nulitatile intriseci sai nulitatile extrinseci

Criteriul distinctive al celor doua categorii de nulitati se intemeieaza de data aceasta pe natura conditiilor a caror neobservare determina ineficienta actului de procedura. Nulitatile intrinseci intervin in cazul nesocotirii unor cerinte ce tin de natura sau substanta actului de procedura. Dimpotriva nulitatile extrinseci intervin in cazul nesocotirii unor conditii exterioare ale actului de procedura, cum ar fi indeplinirea recursului direct la instant superiora.

3.2.6. Nulitatile totale si nulitatile partiale

Distinctia dintre nulitatile totale si partile se intemeieaza pe intinderea efectelor distructive ale sanctiunii. Distinctia dinte nulitatile totale si partiale poate fi desprinsa si din prevederile art 327 alin 1. Potrivit acestei dispozitii procedurale in cazul admitrii cererii de revizuire instant “ va schimba in tot sau in parte hotararea atacata, iar in cazul hotararilor definitive potrivnice, ea se va anula cea din urma hotarare”.

In dreptul procesual civil, nulitatea are adeseori un character total, in sensul ca ea se rasfrange asupra intregului act de procedura. Este si cazul evocat de art 327 alin 1 partea finala. Exemplele prezentate jutifica interesul distinctiei si in materie procesuala, intre nulitatile absolute si partiale.

3.2.7. Nulitatile de drept si nulitatile judiciare

Nulitatile de drept sunt acelea care opereaza in temeiul legii, fara sa mai fie necesara o hotarare de constatare a efectelor produse. Nulitatile judiciare afecteaza actul de procedura doar daca intervine o hotarare judecatoreasca care sa pronunte sanctiune. Prin urmare, criteriul distinctive intre aceste categorii de nulitati il reprezinta modul in care ele opereaza.

Nulitatile fie ca au un character absolut, fie ca au un character relative, ele trebuie sa fie constate pe cale judecatoresca. Aceasta deoarece pana in momentul pronuntarii unei hotarari judecatoresti actul, indifferent de natura nulitatii- absolute sau relative- este de natura sa produca toate efectele sale.

Dispozitiile art 106 au o dubla semnificatie. Prima rezida in consacrarea unei conceptii moderne asupra nulitatii actului de procedura si in conformitate cu care sanctiunea intervine doar ca o ultima ratiune adica numai in masura in care vatamarea produsa nu poate fi inlaturata intr-un alt mod. A doua semnificatie a textului reprodus mai sus consta tocmai in consacrarea conditiilor generale de existent ale nulitatii.

Nulitatea reglementata in art 105 alin1, este o nulitate derivate si ea este determinate tocmai de specificul normelor de competenta. Dar nici in acest caz legiuitotul nu distinge intre nulitatea relative si absoluta. Norma inscrisa in present art 105 alin 2, ar trebui consacrata intr-un alineat anterior dispozitiilor privitoare la nulitatea determinate de necompetenta judecatorului. Pe de alta

106

parte in present art 105 alin 2 contine si el o norma particulara, anume cea referitoare la nulitatile exprese si care ar trebui reglementate distinct, in ipoteza pastrarii lor intr-o viitoare reglementare.

Proiectul Codului de procedura civila consacra regula in materie de nulitati intr-un text distinct si anterior celui in care sunt statuate nulitatile neconditionale.

Din analiza dispozitiilor art 105 alin 2, pot fi desprinse si conditiile generale ale nulitatii, anume:

Nesocotirea dispozitiilor legale privitoare la desfasurarea procesului civil;

Producerea unei vatamari;

Vatamarea sa nu poate fi inlaturata in al mod decat prin anularea actului.

In continuare vom analiza distinct conditiile enuntate.

3.3.2. Nesocotirea dispozitiilor legale privitoare la desfasurarea procesului civil

Art 105 alin 2 se refera doar la neobservarea formelor legale sau la indeplinirea actului de procedura de catre un functionar necompetent. Raportul dintre cele doua ipoteze vizate de textul mentionat este acela dintre general si particular, in sensul ca prima ipoteza constituie genul iar ce-a de doua specia.

Prin forme de procedura trebuie intelese toate dispozitiile, normele care privesc mersul proceselor inaintea justitiei, tot ce legea prescrie ca trebuie urmat pentru executarea hotararilor si tot ce poate avea legatura directa cu functionarea legala a organelor judecatoresti.

Referirea art 105 alin 2, la actele indeplinite de un functionar necompetent nu poate avea alta semnificatie decat aceea a unei determinari riguroase a nulitatii in acest caz, caci sanctiunea opereaza in aceleasi conditii.

Dispozitiile art 105 alin 2, nu pricizeaza categoria de functionari la care se refera, respective daca legea are in vedere numai functionarii incadrati la instant sau si alti functionari publici. Este de observant, in primul rand ca legea are in vedere functionari care lucreaza in cadrul instantelor judecatoresti. Referirea generic a legii indreptateste totusi concluzia ca legiuitorul a avut in vedere si situatiile in care actul de procedura este intocmit de o persoana ce functioneaza pe langa un alt organ de stat sau chiar in mod independent. Intr-adevar ar fi greu de admis ca legiuitorul a urmarit sa lase fara sanctiune actele de procedura indeplinite de alti functionary decat cei incadrati la instanta.

Legea determina si competenta materiala si teritoriala a organelor de executare silita. Nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la competenta organelor de executare afecteaza valabilitatea executarii silite. Nulitatea va opera insa si in acest caz in conditiile dreptului comun, in conditiile art 105 alin 2C.P.C.

107

3.3.3. Producerea unei vatamari

De la inceput trebuie sa precizam ca producerea unei vatamari si imposibilitatea inlaturarii acesteia numai prin anularea actului reprezinta doua cerinte care exprima conceptia legiuitorului asupra ineficientei actelor de procedura.

Conditia vatamarii, aceasta nu poate fi cercetata fara a-i preciza mai intai, semnificatiile sale terminologice. Prin referirea art 105 alin 2 la cauzarea unei vatamari nu s-a urmarit instituirea unei conditii privitoare la producerea unei daune materiale.

Totusi apreciem ca notiunea de vatamare nu poate fi redusa la incalcarea drepturilor sau intereselor legitime ale partilor. Un ansamblu de norme procesuale sunt insa instituite de lege spre a se realiza o solutionare adecvata a litigiului. Or neobservarea acelor reguli care exclud interesele partilor nu poate fi lipsita de sanctiune. De aceea noi socotim ca in determinarea conceptului de vatamare procesuala trebuie sa se tina seama atat de nesocotirea drepturilor partilor cat si de transgresarea celorlalte reguli privitoare la solutionarea litigiului.

Notiunea de vatamare procesuala este complexa si reprezinta o consecinta a incalcarii dispozitiilor legale privitoare la desfasurarea procesului penal, prin care se creeaza posibilitatea unei solutionari gresite a cauzei, fie prin asigurarea exercitarii drepturilor, fie prin incalcarea unei solutionari gresite a cauzei, fie prin asigurarea exercitarii drepturilor, fie prin incalcarea altor valori procesuale.

Notiunea de vatamare procesuala este complexa si reprezinta o consecita a incalcarii dispozitiilor legale privitoare la desfasurarea procesului penal, prin care se creeaza posibilitatea unei solutionari gresite a cauzei fie prin asigurarea exercitarii drepturilor, fie prin incalcarea altor valori procesuale.

In legatura cu conditia enuntata si cu semnificatia conceptului de vatamare mai precizam ca trebuie avute in vedere doar posibilitatile de influentare negative a solutionarii litigiului. Simpla incalcare a regulilor de drept procesual civil antreneaza in mod virtual si posibilitatea solutionarii gresire a litigiului. Prin urmare ne aflam chiar in prezenta unei prezumtii simple de vatamare care poate fi dedusa din insasi neobservarea regulilor procedurale instituite de lege.

Problema producerii unei vatamari se pune doar in cazurile de nulitate prevazute de art 105 alin 2. Observam insa ca art 105 alin 1, declara nule actele indeplinite de catre un judecator necompetent fara ca legea sa impuna in mod expres cerinta vatamarii. In acest caz nulitatea absoluta sau relativa, opereza prin simpla vointa a legii fara ca partea care o invoca sa fie obligata sa faca dovada unei vatamari. De aceea apreciem si noi ca de data aceasta ne aflam in prezenta unei veritabile nulitati neconditionate.

Proiectul Codului de procedura civila a consacrat si alte cazuri de nulitate neconditionata, respective cele materializate in nesocotirea dispozitiilor legale referitore la capacitatea procesuala; reprezentarea procesuala; compunerea sau constituirea instantei; publicitatea

108

sedintei de judecata si nerespectarea altor cerinte legale extrinseci actului de procedura. Observam insa ca dintre principiile fundamentale ale procesului civil a fost retinut ca un temei de nulitate neconditionata numai cel privitor la publicitatea sedintei de judecata. In opinia noastra s-a fi cuvenit sa fie reflectat mai mult si asupra necesitatii de a institui si alte cazuri similare de nulitate neconditionata.

De asemenea trebuie sa precizam ca dispozitiile art 105 alin 2 au si semnificatia de a consacra o prezumtie de vatamare in privinta nulitatilor exprese. In concret este solutia prevazuta in partea finala a acestui text, dispozitiile potrivit careia “ in cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie.”

3.3.4. Vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului

Conditia imposibilitatii de inlaturare a vatamarii trebuie analizata in considerarea ambelor ipoteze prevazute de art 105 alin 1 si 2. In primul caz, nulitatea opereaza fara ca instant sa aiba efectiv posibilitatea de a inlatura consecintele negative ale nesocotirii dispozitiile legale. O situatie particulara este prevazuta totusi in art 106. Potrivit acestui text “ dovezile administrate in instant necompetenta raman castigate judecatii si instant competenta nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice”. Prin urmare acest text consacra practice o exceptie de la regula potrivit careia, in cazul necompetentei, nulitatea se extinde cu privire la toate actele de procedura.

Inlaturarea efectelor negative ale nulitatii difera, in cazul prevazut de art 105 alin 2, in functie de natura normelor procedurale nesocotite. Astfel, nulitatea absoluta se caracterizeaza in principiu, prin imposibilitatea de a inlatura intr-un alt mod vatamarea produsa. Prin exceptie de la aceasta regula nulitatile derivate ce sunt determinate de nesocotirea unor norme imperative pot fi uneori evitate. Astfel de pilda, nulitatea actelor de procedura ulterioare unei citari nelegale pot fi evitate prin ratificarea lor de partea interesata.

Situatia este insa diferita in cazul nulitatilor relative. In aceasta ipoteza, anularea actului de procedura se poate dispune doar daca nu exista o alta posibilitate de a inlatura efectele negative ce decurg din neobservarea dispozitiilor legale. Ori de cate ori exista posibilitati de inlaturare a vatamarii, intr-un alt mod de cat prin anularea actului, se va recurge la acestea. Din principiul potrivit caruia nulitatea constituie un ultim remediu decurg consecinte importante atat pentru parti cat si pentru instant de judecata. Astfel partile sunt datoare sa staruie, ori de cate ori acest lucru este posibil, pentru inlaturarea nulitatii prin alte mijloace. Instant de judecata este indatorata, la randul sau, sa ia masuri corespunzatoare pentru remedierea neregularitatii procedurale.

3.3.5. Valorificarea nulitatilor in procesul civil

In sistemul nostru procesual, nulitatile trebuie constate de organele judiciare. Nulitatea nu poate fi constatata decat dup ace ea a fost invocata in anumite conditii. O prima etapa in valorificarea

109

nulitatilor vizeaza invocarea lor. Pentru determinarea conditiilor concrete de invocare a nulitatilor este utila reproducerea dispozitiilor art 108, care constituie sediul materiei la care ne referim. Potrivit acestui text: “ Nulitatile de ordine publica pot fi ridicate de parte sau de judecator in orice stare a pricinii Celelalte nulitati se declara numai dupa cererea partii care are interes sa o invoice. Neregularitatea actelor de procedura se acopera daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate si inainte de a pune concluzii in fond. Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt.”

Din precizarile procedurale citate rezulta ca numai primul alineat vizeaza nulitatea absoluta, celelalte avand ca obiect nulitatile relative. In primul rand facem precizarea ca restrictia la care se refera art 108 alin final nu-si gaseste aplicare in cazul nulitatilor absolute. Prin urmare o atare nulitate poate fi invocate chiar si de catre partea care a pricinuit-o. In al doilea rand, desi art 108 alin 1, se refera la posibilitatea de invocare a nulitatilor absolute, instantele judecatoresti sunt chiar obligate sa procedeze in acest fel in vederea respectarii legalitatii. obligatia de a invoca nulitatea subzista si pentru procuror. Pentru procurer invocarea nulitatii apare ca o modalitate specifica de realizare a obligatiilor sale de serviciu.

Nulitatea relative se declara insa “numai dupa cererea partii care are interes sa o invoce.” Aceasta formula trebuie sa fie inteleasa in sensul ca nulitatea relativa poate fi invocate numai de partea care a fost vatamata prin intocmirea actului de procedura. O situatie particulara este aceea a coparticiparii procesuale. Astfel in cazul in care mai multe parti au acelasi interes nulitatea relative poate fi invocate de oricare dintre acestea.

Legea instituie o limitare chiar si in privinta dreptului partii in favoarea careia a fost edictata normal incalcata de a invoca nulitatea relativa. In acest sens art 108 alin 4 dispune ca : “nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt”. Este o aplicatiune, in materia nulitatilor, a principiului potrivit caruia nimeni nu se poate prevala de propria greseala. Acest principiu are profunde ratiuni in materia procesuala si care se intemeieaza pe necesitatea inlaturarii oricarui formalism sau tedinte ce ar conduce la o intarziere nejustificata a proceselor.

Potrivit art 108 alin 1 “ nulitatile absolute pot fi ridicate in orice stare a pricinii. Nulitatile procesuale nu se caracterizeaza prin imprescriptibilitate. Prin aceasta nulitatile procedurale se disting de nulitatile de drept substantial care, in anumite conditii sunt imprescriptibile. Nulitatile absolute pot constitui temeiul exercitarii unor cai extraordinare de atac.

Nulitatile relative pot fi invocate numai intr-o anumita faza procesuala. In acest sens art 108 alin 3, precizeaza ca “neregularitatea actelor de procedura se acopera daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate si inainte de a pune concluzii in fond.”

Dar acest text consacra si doua restrictii cu privire la termenul de invocare a nulitatilor relative. Prima restrictive vizeaza obligativitatea invocarii nulitatilor relative pana cel mai tarziu la prima infatisare. Definind prima zi de infatisare legiuitorul are in vedere ca momentul initial al desfasurarii procesului in sedinta publica. Pana in acest moment, paratul va putea invoca nulitatile

110

relative privitoare la viciile cererii de chemare in judecata. Pe de alta parte nulitatile relative pot fi invocate si de reclamant cu privire la actele indeplinite de catre parat.

O a doua restrictive privitoare la invocarea nulitatilor vizeaza momentul final pana la care ele pot fi valorificate. Potrivit art 108 alin 3, nulitatile relative se acopera daca n-au fost invocate inainte de a se pune concluzii in fond. Restrictia la care ne referim are in vedere acele nulitati care sunt determinate de nesocotirea unor dispozitii procedurale survenite in partea finala a judecatii.

Scopul dispozitiei legale mentionate este acela de a limita posibilitatea de invocare a nulitatilor relative numai in fata instantelor de fond. Regula enuntata este esentiala dar ea implica totusi anumite circumstantieri. Astfel desi nulitatile relative nu pot fi invocate direct in apel sau recurs, situatia este diferita in privinta nesocotirii acelor dispozitii procedurale care vizeaza chiar eficienta hotararii pronuntate, nulitatile relative privitoare la insasi hotararea pronuntata nu pot fi invocate decat pe calea apelului.

Nulitatile relative invocate in prima instant pot fi reiterate, daca au fost respinse pe calea apelului. Nulitatile relative determinate de insasi activitatea instantei de control judiciar pot fi invocate in fata instantei respective, cel mai tarziu la prima zi de infatisare urmatoare.

In legatura cu invocarea nulitatilor trebuie sa mai precizam ca acest lucru se realizeaza prin doua modalitati: exceptia de nulitate si caile de atac. Exceptia de nulitate reprezinta sg modalitate de invocare a nulitatii in fata instantei de fond. In cazul in cre exceptia a fost respinsa de instant de fond, neregularitatile procedurale vor putea fi reiterate, respective invocate in fata instantei de control judiciar.

In sistemul nostru nulitatile nu opereaza de drept, ele trebuie constate de instanta competenta prin incheiere sau dupa caz prin hotarare. Dupa constatarea nulitatii instant este obligata sa precizeze si intinderea nulitatii. Nulitatea nu indeplineste numai o functie sanctionatoare , caci scopul este salvarea AJ ori de cate ori este posibil.

Potrivit art 106 alin 2 “ Judecatorul va putea sa dispuna indreptarea neregularitatilor savarsite cu privire la actele de procedura.” Art 106 alin 2 vizeaza o obligatie de regularizare a actelor de procedura. Solutia este in concordanta si cu principiul rolului active al judecatorului dar si cu conceptia moderna asupra nulitatilor, astfel cum aceasta este consacrata chiar prin dispozitiile art 105 alin 2.

Situatia este diferita insa in cazul nulitatilor relative, de vreme ce acestea sunt instituite doar in interesul partilor litigante. Intr-o asemenea situatie, obligatia de regularizare a actelor de procedura are doar un caracter relativ.

3.3.6 Efectele nulitatii in procesul civil

111

Odata constatata si declarata, nulitatea produce importante efecte procesuale. Efectele nulitatii se concretizeaza, in principal, in invaliditatea actului de procedura. Ineficienta actului de procedura se produce din momentul declararii nulitatii de catre instant competent.

Totusi pana in momentul declararii, actele de procedura, desi viciate in structura sau conditiile lor de existent, produc toate efectele proprii unor acte legale. Nulitatea determina ineficienta actului si suprimarea efectelor ce sau produs déjà, indiferent de natura normelor de procedura inculcate. Cu alte cuvinte, nulitatea-absoluta sau relative-produce aceleasi efecte juridice. Daca prin actul anulat s-au luat anume masuri, acestea nu se vor mai aduce la indeplinire; daca actele sau executat intre timp ele nu vor mai fi luate in considerare. Proiectul odului de Procedura Civila spune ca:’’Actul de procedura lovit de nulitate este desfiintat, in tot sau in parte, de la data indeplinirii lui. Regula potrivit careia actul nul nu are nici un efect vizeaza numai functia procedural a acestuia. Aceasta inseamna ca actul poate produce totusi unele efecte desi a fost anulat in instanta. Desigur,avem in vedere alte efecte decat acelea destinate realizarii functiei procedurale ale actului. Proiectul Codului de procedura civila dispune ca :’’Nulitatea unui act de procedura nu impiedica faptul ca acesta sa produca alte efecte juridice decat cele care decurg din natura lui proprie. Exista si alte dispozitii prin care legea se refera in mod expres la efectele pe care le produce un act procedural anulat. Astfel prescriptia este intreupta chiar ,,chiar daca sesizarea a fost facuta la un organ de juristictie necompetent sau chiar daca este nula pentru lipsa de forme. Cererea adresata unei instante necompetente produce insa si alte efecte juridice; ea determina punerea in intarziere a debitorului si face ca dreptul a carei valorificare se cere sa devina un drept litigious. Legea acorda nulitatilor procedural si un efect extensive, de iradiere a sanctiunii si asupra altor acte procedural. In acest sens art.106 C.proc.civ dispune ca:,,anularea unui act de procedura atrage si nuliatea actelor urmatoare,in masura in care acestea nu pot avea o existent de sine statatoare. Actele de procedura care nu au un fundament logico-juridic, intrucat se intemeiaza pe acte viciate, trebuie sa fie anulate. Dispozitiile art.106 C.proc.civ ridica si unele problem de interpretare ce se impun a fi clarificate. O prima precizie, in acest sens,vizeaza faptul ca nulitatea se rasfrange doar in mod indirect asupra actelor ulterioare. Actele ulterioare nu sunt afectate de un viciu procedural propriu ,ineficienta lor fiind determinate de constatarea nulitatii unui act anterior. In al doilea rand, efectul extensive se rasfrange doar asupra acelor acte care nu pot avea ,,o existent de sine statatoare’’. O problema deosebita de interpretare este aceea a domeniului de aplicare a art.106 C.proc.civ. Din dispozitiile legale mentionate rezulta ca efectul extensive al nulitatii procedural vizeaza doar actele ulterioare actului viciat in mod direct . Intr-adevar , art.106Cproc.civ se refera la ,,nulitatea actelor urmatoare’’. Intr-o alta opinie,s-a remarcat ca nulitatea se poate extinde totusi si asupra actelor anterioare sau concomitemte. Regula vizata de art.106C.proc.civ-iradierea nulitatii asupra actelor urmatoare-nu prezinta decat situatia obisnuita care se produce in material nulitatilor. Posibilitatea iradierii nulitatii si asupra actelor anteruioare sau concomitente reprezinta o realitate incontestabila si ea trebuie inteleasa ca o exceptie de la regula inscrisa in art 106.C.proc.civ.

112

Dispozitiile consecrate in art106.C.proc.civ prezinta o semnificatie particulara si in privinta determinarii naturii nulitatii Nulitatea proprie care determina efectul extensive poate fi o nulitate absoluta sau relativa. Absoluta sau relativa va fi, prin urmare,si nulitatea derivate. Apreciem ca intro viitoare legislatie procesuala ar trebui consacrata o dispozitie care sa instituie posibilitatea iradierii nulitatii si asupra actelor anterioare sau concomitente.

4.Decaderea

4.1 Notiunea si importanta decaderii

Conceptual de decadere are o larga utilizare in practica juridical, examinand ideea de sanctiune determinate de neexercitarea dreptului inauntrul unui anumit interval de timp. Decaderea este intalnita insa,nu numai in dreptul procesual, ci si in dreptul substantial. Caracteristica esentiala si fundamental a decaderii consta in stingerea unui drept subiectiv. In mareie judiciara decaderea reprezinta un concept folosit spre a desemna pierderea unui drept procedural ca urmare a neexercitarii sale inauntrul termenului statornicit de lege. Astfel,in dreptul procesual penal, decaderea a fost definite ca fiind ,,pierderea exercitiului unui drept procesual ca urmare a nerespectarii unui termen peremtoriu’’. Potrivit art 103.C.proc.civ: ,, Neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea afara de cazul cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai sus de vointa sa’’. Definitia legala este insa insuficienta,intrucat determina conceptual de decadere prin el insusi, ceea ce este inadmisibil din punct de vedere logico-juridic. Intr-o definitie concise decaderea constituie o sanctiune care determina stingerea unui drept procedural ce nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege. O atare definitie evoca doua dintre trasaturile definitorii ale decaderii: stingerea unui drept procedural si neexercitarea dreptului inauntrul termenului imperative definit de lege. Functiile decaderii decurge din chiar scopul termeneleor de procedura. Decaderea este destinata sa garanteze celeritatea procedurii judiciare sis a contribuie la apararea intereselor legitime ale parintilor. Prima este functia preventive a decaderii iar a doua vizeaza sanctionarea titularului dreptului pentru neexercitarea lui in termenul definit de lege.

4.2 Conditiile de existent ale decaderii

4.2.1Precizari preliminare

Cerintele esentiale ale decaderii pot fi desprinse din chiar dispozitiile art.103 C.proc.civ. Conditii ale decaderii: existent unui termen imperative care sa impuna obligatia exercitarii dreptului inauntrul sau; neexercitarea dreptului inauntrul termenului prevazut de lege si inexistenta unei derogari exprese de la sanctiunea decaderii

113

4.2.2 Existenta unui termen imperative care sa impuna obligatia exercitarii dreptului inauntrul acelui termen

Potrivit art.103 C.proc civ decaderea are aplicatiune in cazul neexercitarii oricarei cai de atac si neindeplinirii oricarui alt act de procedura ,,in termenul legal’’. De aceea se impune sa precizam despre ce fel de termene este vorba,intrucat unele termene au character imperative iar altele prohibitive. Literatura de specialitate a circumscris insa aplicarea sanctiunii decaderii numai in privinta termenelor prohibitive. In cazul acestor termene, sanctiunea fireasc ca si singura posibila este anularea actului intocmit cu nesocotirea prevederilor legale. O intrebare care trebuie pusa este aceea daca decaderea este incidenta si in cazul termenelor judecatoresti. Sunt considerate termene judecatoresti, in general, acele termene care fara a fi stabilite in mod concret de lege se fixeaza de instanta in cursul procesului.. Sanctiunea decaderii are in unele cazuri chiar o consacrare legala. Astfel, de pilda,potrivit art.186 alin.(2)si (3)cod.proc.civ, instanta poate incuviinta inlocuirea martorilor, pentru motive temeinice, obligand partea sa depuna in lista acestora in termen de cinci zile de la incuviintare, sub sanctiunea decaderii. Potrivit art 132 art(1)C.proc.civ,instnta poate acorda reclamantului la prima zi de infatisare,un termen pentru intregirea sau modificarea cererii de chemare in judecata prin sanctiunea decaderii. In consecinta, regula o constituie aplicarea sanctiunii decaderii in cazul tuturor termenelor legale, iar exceptia trebuie sa rezulte din lege. Decaderea ca sanctiune procedural nu se plaice insa in privinta termenelor stabilite de lege pentru indeplinirea unor acte de catre instanta. Hotararea judecatoreasca se pronunta de catre instanta in termen de cel mult 7 zile. Nerespectarea acestui termen nu afecteaza drepturile partilor litigiate, dar poate determina aplicarea de sanctiuni disciplinare pentru persoanele vinovate.

4.2.3 Neexercitarea dreptului procedural inauntrul termenului prevazut de lege

Decaderea se infatiseaza ca o sanctiune determinate de neexercitarea in termenul defipt de lege. Decaderea trebuie circumscrisa , astfel cum am aratat déjà,numai la drepturile recunoscute de lege partilor. Sanctiunea se aplica in mod natural si in cazul neexercitarii drepturilor procedural in termen de catre procurer, caci si el devine parte in proces. Sanctiunea decaderii nu se rasfrange insa si asupra actelor de procedura intocmite de instanta de judecata sau de organelle de executare silita. Art. 170 alin.(3)C.proc.civ, precizeaza peremptoriu si neechivoc ca ,,Partea decazuta din dreptul de a administra o dovada va putea totusi sa se apere, discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii potrivnice.

4.2.4 Inexistenta unor derogari exprese la sanctiunea decaderii

Astfel cum am aratat déjà, decaderea este virtual continuta in regula care consacra un termen imperative. Exceptiile de la sanctiunea decaderii sunt cu totul rare. O atare derogare este prevazuta chuair si in art.103 C.proc.civ.textul mentionat se refera practice la doua situatii distinct, in care sanctiunea decaderii este inoperanta ,,cand legea dispune altfel’’ si cand ,,partea dovedeste ca fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei’’sa actioneze inauntrul termenului defipt de lege.

114

Prima ipoteza nu ridica problem practice deosebite. Cea de-a doua ipoteza vizeaza institutia repunerii in termen. Textul mentionat nu reglementeaza o impunere in termen propriu zisa, ci una in cinditii restrictive. Dupa parerea noastra, dispozitiile art.103 alin.1 C.proc.civ reglementeaza o repunere in termen sui generis respective in conditii restrictive. Prin aceasta reglementarea din Codul de procedura civila se deosebeste de cea prevazuta de art.19 din Decretul nr.167/1958. Potrivit art.19 alin(1) din decretul nr 167/1958 ,,Instanta judecatoreasca sau organul arbitrar poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptive a fost deposit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii, ori sa incuvinteze executarea silita. Un text asemanator intalnim si in art.405 alin(1)c.proc.civ, cu referire la repunerea in termenul de prescriptive a dreptului de a cere excutarea silita. In schimb, art.103 alin(1)C.proc.civ are un caracter mult mai rescriptiv, ceea ce rezulta chiar referirea legii la o imprejurare mai presus de vointa partii. O alta particularitate ce se impune a fi evidentiata in acest context se refera tocmai la obiectul repunerii in termen. Astfel art 19 alin.(1) din Decretul 167/1958 vizeaza doar exercitiul dreptului la actiune. In schimb art.103 alin.(1)C.proc.civ are ca obiect un drept procedural subsecvent sesizarii organului de juristictie. Pe de alta parte, se cuvine sa mai subliniem ca existent unei imprejurari mai presus de vointa partii nu se constituie singura conditie necesara pentru a se acorda beneficiul repunerii in termen. Mai este necesar ca imrejurarea mai sus de vointa partii sa intervina inauntrul termenului legal. Tocmai datorita acestei cerinte legale se va sustine ca imprejurarea care justifica repunerea in termen constituie un motiv de intrerupere a termenului prevazut de lege pentru exercitarea unui drept procedural. Dupa incetarea impiedicarii, va incepe sa curga un nou termen de procedura. Potrivit art.103 alin.(2)C.proc.civ actul de procedura se va implini in termen de 15 zile de la incatarea impiedicarii. Pentru acordarea beneficiului repunerii in termen mai este necesara si o dubla conditie: partea sa indice motivele impiedicarii in termen de 15 zile de la incetarea acesteia si actul de procedura sa fie implinit inauntrul aceluiasi termen. In cazul exercitarii cailor de atac aceasta durata este aceeasi cu cea prevazuta pentru exercitarea caii de atac. Aceasta deoarece repunerea in termen , fiind un beneficiu al legii, nu poate conduce in mod natural la acordarea unui termen mai lung decat cel initial. Repunerea in termen reprezinta un beneficiu pe care legea il acorda partii in drept sa indeplineasca un act procedural. Procurorul, in calitatea sa de parte in procesul civileste indreptatit si el sa solicite repunerea in termen. Numai ca, de data aceasta repunerea in termen nu se analizeaza in raport cu imposibilitatea de a actiona a unui anumit procurer, ci in raport cu o anumita unitate a Ministerului Public. Cererea de repunere in termen poate fi exercitata si de tertele persoane. Astfel, de pilda, intervenientul principal dobandeste, din momentul incuvintarii participarii sale in process, calitate de parte, cu toate drepturile si obligatiilece decurg intr-o atare calitate procesuala. Aceasta deoarece art.54C.proc.civ dispune ca dedata aceasta intervenientul ,,poate face orice act de procedura care nu este potrivnic interesului partii in folosul careia intervine’’.O aplicare concreta a acestui principiu o face si art.56 C.proc.civ in materie de apel si recurs. Potrivit acestui din urma text,apelul sau recursul facut de cel care intervine se socoteste neavenit daca partea pentru care a intervenit nu a exercitat ea insasi o atare cale de atac. Prin urmare, cererea de repunere in termenul de apel sau recurs devine caduca daca ea nu este sustinuta si de partea principal.

115

Din punct de vedere formal, cererea de repunere in termen poate fi facuta in scris sau in verbal. In cazul repunerii in termenul de exercitare a unei cai de atac este recomandabil ca cererea sa fie facuta totusi in forma scrisa. In cuprinsul cererii se vor arata si motivele care justifica repunerea in termen. Neformularea cererii de repunere in termen si neindeplinirea actului inauntrul aceluiasi termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii atrage dupa sine chiar si aplicarea sanctiunii decaderii.

4.3 Invocarea si constatarea decaderii

Regimul juridic al decaderii este determinat de natura normelor procedural inculcate. Majoritatea termenelor de procedura sunt stabilite pentru ca partile sa-si poata exercita anumite drepturi sau facultati procedural. Fata de aceasta constatare este evident ca decaderea nu poate opera, in principiu, decat la cererea partii interesate. Ori de cate ori legea stabileste un termen imperative,pentru exercitarea unei cai de atac sau pentru exercitarea altui drept procedural, decaderea va putea fi invocate nu doar de catre parti, ci si de procuror si de catre instanta din oficiu. In doctrina s-a ridicat si problema de a cunoaste daca se poate renunta la invocarea sanctiunii decaderii. Raspunsul la intrebarea enuntata este, in principiu pozitiv intrucat marea majoritate a termenelor de procedura sunt stabilite in interesul partilor, astfel ca normele care le consacra au un character dispozitiv. Renuntarea la decadere poate fi expresa sau tacita. Renuntarea tacita decurge din faptul neinvocarii exceptiei in limine litis sau de indata ce cauza care a determinat decaderea a fost cunoscuta de partea interesata. Regimul juridic al decaderii este diferit si in ceea ce priveste termenul de incocare al sanctiunii. Principalul mijloc de invocare si valorificare a decaderilor in procesul civil este exceptia. Decaderea poate fi invocate insa, in anumite conditii, si prin intermediul cailor de atac. Decaderea opereaza prin simplul fapt al invocarii ei sau trebuie sa fie constatata si pronuntata de instanta de judecata. Intr-adevar si literature de specialitate din ultimele decenii s-a opinat ca decaderea opereaza pe drept. Noi socotim ca in sistemul legislatiei actuale decaderea nu opereaza de drept. Exista din acest punct de vedere o mare asemanare intre nulitati si decaderi. In acelasi timp, trebuie remarcata si o deosebire esentiala de regim juridic intre nulitati si decaderi. Astfel, in timp ce nulitatile opereaza, in principiu, numai masura producerii unei vatamari ce nu poate fi inlaturata altfel, decaderile nu sunt conditionate de existent unui prejudiciu procesual sau de alta natura. Astfel cum am aratat déjà toate nulitatile sunt judiciare, in sensul ca ele trebuie sa fie constatate si pronuntate de catre instanta competent. Aceasta regula functioneaza intru totul si in cazul decaderilor procedural. Incalcarea oricarei norme procedural, fie ea imperativa sau dispozitiva, poate fi sanctionata doar prin interventia justitiei. Se poate afirma,din acest punct de vedere, ca toate decaderile intocmai ca si nulitatile, sunt judiciare. Asupra exceptiei de decadere instanta se pronunta ,de regula printr-o incheiere, care nu este susceptibila de apel decat o data cu fondul cauzei. Daca exceptia este invocate in fata instantei de recurs, in legatura cu activitatea procesuala din aceasta faza, incheierea pronuntata este definitive, caci ea are acelasi regim juridic ca si hotararea finala.

4.4 Efectele decaderii.

116

Decaderea are ca efect principal stingerea tuturor posibilitatilor de punere in valoare a dreptului neexercitarii in termen legal. Prin decadere partea pierde ,,dreptul procesual la actiune, adica posibilitatea de a pune in miscare activitatea instantei judecatoresti’’. O atare sustinere nu poate fi primita. Aceasta deoarece dreptul de a sesiza instanta de judecata, ca o component esentiala a dreptului la actiune,nu se stinge niciodata. Decaderea se rasfringe numai asupra drepturilor procedural subsecvente sesizarii instantei de judecata. Decaderea ca sanctiune procedural se rasfrange uneori si asupra actelor de procedura indeplinite in cursul judecatii. Intr-adevar decaderea determina si anularea actului de procedura indeplinit dupa expirarea termenului defipt de lege sau stabilite de judecator. Iradierea decaderii asupra actelor de procedura successive termenului transgresat releva stransa legatura dintre aceasa sanctiune si nulitate. In acelasi timp nu trebuie sa ignoram faptul ca nulitatea determinate de nerespectarea termenelor de procedura este diferita de nulitati propriu zise. Tocmai semnalarea acestor particulalitati este de natura sa evidentieze efectele energice ale decaderii. Decaderea se infatiseaza ca o sanctiune ce produce efecte mai energice decat nulitatea. Decaderea ca o sanctiune procedural nu trebuie confundata cu prescriptia. Asemanarile dintre cele 2 sanctiuni pot conduce la o identificare a acestora, mai ales datorita faptului ca ambele determina stingerea unor drepturi ca urmare a transgresarii unor termene prevazute de lege. Tocmai obiectul diferit al prescriptiei si decaderii constituie elemental dinstinctiv essential dintre cele doua sanctiuni procedurale. Astfel cum am vazut déjà,prescriptia margineste in timpdoar exercitiul initial al actiunii civile. Decaderea are ca obiect doar un drept procedural subsecvent sesizarii instantei de judecata. O deosebire importanta intre prescriptive si decadere vizeaza si natura termenelor inauntrul carora trebuie exercitate anumite drepturi sau facultati procedural. In acest sens,se poate remarca ca termenele de prescriptive sunt susceptibile de intrerupere si suspendare in conditiile limitative determinate in Decretul167/1958. Spre deosebire de acestea, termenele de decadere , nu pot fi, in principiu, suspendate si nici intrerupte.

5.Perimarea procesului civil

5.1 Determinarea conceptului si justificarea institutiei

Perimarea corespunde necesitatii solutionarii promte a litigiilor civile si restabilirii ordinii de drept. Ea constituie o modalitate anormala de finalizare a activitatii judiciare. In mod obisnuit, procesul civil se finalizeaza printr-o hotarare judecatoreasca. Perimarea se infatiseaza ca o sanctiune ce se reasfrange asupra intregii activitati judiciare si care este detrminata tocmai de lipsa de staruinta a partilor in solutionarea litigiului Totusi, perimarea nu intervine, asa cum se sustine uneori, ca o sanctiune a nerenuntarii la judecata, ci ca o consecinta a lipsei de staruinta a partilor in intretinerea activitatii judiciare. Prin urmare, in opinia noastra,perimarea se infatiseaza ca o sanctiune procedural avand o fizionomie proprie, fiind reglementata ca atare si in legislatie, al carui fundament trebuie cautat in lipsa de staruinta a partii in desfasurarea activitatii judiciare. Intr-adevar,natura perimarii si trasaturile esentiale ale acesteia decurg chiar din prevederile art.248 ali(1)C.proc.civ. Potrivit acestui text: ’’Orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta

117

cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor daca a ramas in nelucrare din vina partii in timp de un an. Din textul citat rezulta ca ramanerea cauzei in nelucrare si culpa partii sunt doua elemente esentiale in definirea perimarii. La acestea trebuie adougat si caracterul de sanctiune al perimarii si efectele care le produce asupra activitatii procesuale. Prin urmare, perimarea apare ca o sanctiune care se taporteaza la intreaga activitate procesuala, iar nu doar la un act de procedura concret. In acest sens putem define perimarea ca o sanctiune procedural ca determina stingerea activitatii judiciare datorita ramanerii litigiului in nelucrare din vina partii timp de un an in materie civila, 6 luni in materie comerciala, precum si atunci cand intervine in cursul executarii silite.

5.2 Scurta privire istorica asupra institutiei

Pentru prima data institutia perimarii apare intr-o constitutie a lui Iustinian-Lex Properandum. Ulterior institutia perimarii a fost preluata, inainte de a fi incorporate in Codul de procedura civila napoleonian si de unele ordonantefranceze, cu deosebire de cele adoptate in anii 1539 si 1563. Inconceptia Codului de procedura civila francez perimarea opera doar dupa implinirea unui termen de 3 ani si numai la cererea partii interesate. In prezent, institutia perimarii este consacrata in majoritatea legislatiilor procesual civile.Ea a fost preluata nu numai in tarile europene, ci si in majoritatea tarilor latino-americane. Codul de procedura civila de la 1865 a reglementat si el institutia perimarii stabilind un termen de 2 ani pentru aplicarea ei. Normele procedural privitoare la perimare au suferit mai multe modificari succesive. Asemenea modificari au fost aduse atat prin legea 394/1943 pentru accelerarea judecatilor cat si cu ocazia reformei Codului de procedura civila in anul 1948.

5.3 Conditiile perimarii

5.3.1 Precizari prealabile

Conditiile perimarii se pot desprinde cu usurinta chiar din dispozitiile art.248 alin(1)C.proc.civ. Potrivit acestui text: ’’Orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor daca a ramas in nelucrare din vina partii in timp de un an. Partea nu se socoteste in vina cand actul de procedura urma sa fie indeplinit din oficiu’’. O prima conditie ce poate fi desprinsa din textul citat se refere la obiectul perimarii. A doua conditie ce poate fi desprinsa din acelasi text se refera la ramanerea cauzei in nelucrare timp de un an. In fine, ultima conditie, la fel de importanta ca si primele doua , consta in ramanerea cauzei in nelucrare din vina partii.

5.3.2 Investirea instantei cu o cerere care implica desfasurarea unei activitati judiciare de fond sau de solutionare a cailor legale de atac.

Cerinta ce o analizam poate fi dedusa totusi din chiar prevederile art.248 alin(1)C.proc.civ. Acest text declara perimabila,, orice cerere de chemare in judecata,contestatie,apel,recurs, revizuire

118

si orice alta cerere de reformare sau de revocare’’. Prin urmare este evident ca legea are in vedere actul de sesizare al instantei de fond,chiar si acele acte care determina continuarea judecatii intr-o noua faza procesuala. Conditia este insa una cu character general. De la aceasta regula legea face o exceptie in privinta formelor de executare silita. Exceptia de executare silita se perima daca creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de urmarire,fara sa fi urmat alte acte de executare. Perimarea opereaza si in cazul actiunilor reale,a actiunilor de stare civila,precum si cu privire la orice alte actiuni,chiar daca acestea ar fi declarate de lege imprescriptibile. O parte a literaturii de specialitate a subliniat admisibilitatea perimarii si in litigiilede munca, iar jurispundenta confirmat un asemenea punct de vedere . Perimarea, ca sanctiune procedurala. isi extinde domeniul sau de actiune si asupra cailor de atac. In acest sens, observam ca legea se refera in mod concret la apel, recurs si revizuire. De asemenea, in termeni generali, legea se refera si la calea procedurala a contestatiei , dar si la orice alta cerere, de reformare sau de revocare, ca sanctiunea perimarii nu poate fi aplicata in cazul recursului extraordinar . De asemenea, noi am socotit ca perimarea poate interveni si in cazul recursului in anulare. Ori ,asa cum rezulta in mod expres din dispozitiile art.248 alin. (1) C.proc.civ. cererea de recurs este supusa si ia perimarii. Prin exercitarea recursului in interesul legii se urmareste sa se asigure o interpretare si aplicare unitara a legii pe intreg teritoriul tarii. Datorita acestui fapt hotararea se pronunta ,,numai in interiorul legii” si nu produce efecte cu privire ,,la situatia partilor din acel process”. Pentru aceste considerente apreciem ca perimarea nu opereaza in cazul recursului in interesul legii.

5.3.3. Ramanerea cauzei in nelucrare timp de un an in materie civila si 6 luni in materie comerciala

Perimarea sanctioneaza dezinteresul manifestat de parti in desfasurarea activitatii judiciare si se intemeiaza pe o prezumtie de abandonare a judecatii. Iar o atare prezumtie este dedusa din simplu fapt al ramanerii litigiului in nelucrare un anumit interval de timp. Potrivit art. 248 alin. (1) C.proc.civ. cauza trebuie sa ramana in nelucrare timp de un an in materie civila si de 6 luni in materie comerciala . Legea nu determina in mod expres momentul de cand incepe sa curga termenul de perimare. Termenul de perimare incepe sa curga de la orice dispozitie de ordin procedural luata de instanta in cercetarea cauzei . In concret ,trebuie sa avem in vedere intotdeauna ultumul act procedura indeplinit de part sau de instanta. Practica judiciara a determinat ca momente de la care incepe sa curga termenul de perimare: data suspendari judecatii pentru lipsa partilor , rezolutia instantei prin care s-a dispus timbrarea actiunii sau data la care cererea a ajuns la instanta competenta . Termenul de perimare este insa susceptibil de intrerupere si suspendare. Codul de procedura civila reglementeaza un singur caz de intrerupere a termenului de perimare. Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii procesul de catre partea care justifica un interes. Caracterul intrerupator de perimare poate fi recunoscut numai actelor intocmite de parti.iar nu si de catre instanta. Termenul de perimare se intrerupe si ca urmare a repuneri cauzei pe rol ,daca o atare masura este dispusa , in conditiile legii.

119

Termenul de perimare este susceptibil nu numai de intrerupere ,ci si de suspendare. Astfel in primul rand termenul de perimare este suspendat pe tot timpul cat dainuie suspendarea facultativa a judecatii. Suspendarea facultativa a judecatii ,astfel cum dispune in mod expres art.244 C.proc.civ. dainuie pana cand hotararea pronuntata in cauza ce a determinat suspendarea a ramas irevocabila. Instanta de judecata are insa posibilitatea , iar in obligatia de a dispune repunerea cazului pe rol de indata ce cunoaste ca hotararea pronuntata , in cauza ce a determinat suspendarea a ramas irevocabila. Potrivit art. 11 pet. 1 C.proc.pen. procurorul , la propunerea organului de urmarire penala sau din oficiu , poate dispune in cursul urmarii penale clasarea dosarului cand nu exista invinuit in cauza , scoaterea de sub urmarire in cazurile prevazute de art.10 lit. a)-e) daca exista invinuit sau inculpat in cauza si incetarea urmaririi penale in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-h) si –j),cand exista invinuit sau inculpat in cauza . In toate aceste situatii suspendarea va inceta din momentul pronuntari I unei solutii definitive de catre procuror . Daca s-a formulat plangerea la organul ierarhie superior suspendarea va dainui pana la solutionarea acesteia. Suspendarea facultativa a judecatii are loc si in unele situatii speciale care se incadreaza in ultima instanta in dispozitiile art.244 C.proc.civ. in primul rand amintim ca potrivit art. 40 alin. (2) C.proc.civ. presedintele instantei precizeaza cu cerere de stramutare poate dispune fara citare partilor,suspendarea judecatii in actiunea principala comunicand de urgenta aceasta masura instantei respective. Termenul de perimare se suspendeaza si in cazurile prevazute de art. 243 C.proc.civ. Acest text reglementeaza cazurile de suspendare de drept al judecatii. In toate cazurile precizate de art. 243 C.proc.civ. judecata va incepe prin cererea de redeschiderea facuta cu aratare persoanelor care urmeaza sa fie introduse in cauza: mostenitori, tutore, administrator judiciar, judecatorul sindic etc. suspendarea judecatii determina in principiu si suspendarea termenului de perimare. Intre suspendarea judecatii si suspendarea perimarii nu exista o identitate totala sub aspectul duratei lor . Termenul de perimare este suspendat insa numa pe timp de trei luni de la data cand s-au petrecut faptele ce au prilejuit suspendarea judecatii. Un alt caz de suspendare a termenului de perimare este statornicit in art. 250 alin. (3) C.proc.civ. Textul mentionat se refera la situatia cand partea este impiedicata de a starui in judecata din pricina unor imprejurari mai presus de vointa sa . In toate cazurile prevazute de art. 250 C.proc.civ. dupa incetarea faptelor care au determinat suspendarea, termenul de perimare va continua sa curga de la punctul unde s-a oprit. Prin urmare se va lua in calcul scurs inainte de suspendarea termenului de perimare. Cursul perimarii se suspenda si pe durata desfasurarii procedurii de mediere dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere.

Termenul de perimare se calculeaza potrivit regulilor de drept comun statornicite in art. 101 C.proc.civ. In consecinta termenul de perimare de un an ,respectiv de 6 luni , se va implini in ziua corespunzatoare zilei de plecare.

5.3.4. Ramanerea cauzei in nelucrare sa fie determinata de culpa partii

Cea din urma conditie a perimari exprima tocmai caracterul de sanctiune al acestei institutii de drept procesual civil.

120

Legislatia noastra procesuala determina si situatia in care partea nu se considera in culpa potrivit art. 248 alin. (1) C.proc.civ. partea nu se socoteste in vina cand actul de procedura urma sa fie indeplinit din oficiu , nefixarea termenului de judecata nu este imputabila partii, de vreme ce aceasta a achitat taxa de timbre datorata sau in cazul in care cererea este scutita de o asemenea taxa . De asemenea, s-a statuat pe buna dreptate ca daca procesul s-a suspendat din eroare deoarece procedura nu era indeplinita, perimarea este inoperanta chiar daca a trecut un termen de un an de la suspendarea cauzei . Perimare nu opereaza nici fata de actiunea civila exercita in procesul penal . In aceasta materie opereaza principiul oficialitatii, astfel ca partii nu I se poate imputa vreo culpa pentru ramanerea cauzei in nelucrare. In schimb daca un act de procedura nu a fost indeplinit de instant in oficiu datorita cererii de chemare in judecata sau nesatisfacerii altor obligatii legale ale partii, perimare opereaza intrucat de data aceasta partea se afla in culpa , termenu perimarii nu curge cat timp fara vina partii, cererea n-a ajuns inca la instant competent sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecata . Constatam ca textul pe care-l contine practice doua ipoteze disctinte prima ipoteza vizeaza situatia cand , cand fara vina portii cauza na ajuns la instant competent. A doua ipoteza este acea cand nu I se poate statornici termen de judecata fara ca partea sa fie in culpa .

5.4. Procedura perimarii

Codul de procedura civila reglementeaza procedura perimariiin art. 252-253. Acest text vizeaza principalele reguli privitoare la constatarea si pronuntarea perimarii. Procedura perimarii este determinate de natura normelor care o consacra si a caror scop este evitarea eternizarii proceselor, perimarea se constata din oficiu sa la cererea partii interesate, sanctiunea perimarii trebuie sa fie pronuntata de catre instant competent. Dreptul de a invoca perimarea apartine parti interesate aceasta fiind de regula paratul iar in faza apelului sau recursului , intimatul art. 252 C.proc.civ. text care oblige presedintele instantei sa citeze de urgent partile si sa dispuna ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura in legatura cu perimarea. Exceptia perimari poate fi invocata nu numai de catre parat ,intimat sau de instant din oficiu ci si de procuror sau de alte persoane care participa la activitatea judiciara. Astfel intervientul principal dobandit calitarea de parte are neindoienlic si dreptul de a invoca pe cale de exceptie perimarea procesului . In schimb intervenientul in interesul uneia dintre parti are o pozitie procedural limitata la actele procedural ale partii in favoarea careia a intervenit. Prin urmare intervenientul in interesul paratului va putea justifica un interes in invocarea perimarii, el recurgand pe de alta parte la un act favorabil partii in interesul careia a actionat . In schimb intevenientul in interesul reclamantului nu va putea indeplini un act nefavorabil acestuia, perimarea poate fi invocate chear si de reclamant instant avad obligatia de a da curs exceptiei invocate, intrucat ea vizeaza nerespectarea unor dispozitii de ordine publica. In mod obisnuit perimarea se invoaca de instant din oficiu sa de partea interesata la prima zi de infatisare ce urmeaza dupa implinirea termenului , perimarea poate fi invocata insa si ulterior primei zile de infatisare ce urmeaza dupa implinirea termenului. Si tocmai datorita faptului ca perimarea are un caracter imperative legea pemite invocarea ei in tot cursul instantei, perimarea cererii de chemare in judecata nu poate fi ridicata pentru prima oara in instant de apel art. 252 alin. (3) C.proc.civ.

121

Aceasta reprezinta una din particularitatile importante ale parimari legiuitoare intelegand sa lase neatinse actele realizate in fata instantei de fond, in cazul in care sanctiunea perimarii nu a fost ridicata in fata ei. In schimb daca sanctiunea perimari a fost invocata in prima instant, dar aceasta a respins-o , exceptia poate fi reinterata pe calea ordinara de atac a apelului. In toate cazurile perimarea trebuie sa fie constanta de instant sesizata cu cererea principal sau investita cu o cale de atac potrivit principiului ca judecatorul actiunii este si judecatorul exceptiei , perimare trebuie sa fie cinstanta de instant alcatuita in compunerea prevazuta de lege pentru solutionarea actiunii principale ori a caii de atac respective . Sanctiunea perimarii se poate pronunta numai dupa verificarea de catre instanta competent a conditiilor prevazute de lege. Daca perimarea este invocate ulterior primei zile de infatisare ce urmeaza repunerii pe rol partile nu trebuie citate anume fiind ca ele sa aiba termenul in cunostinta. Indiferent insa daca perimarea este invocate din oficiu sau de catre una dintre parti,exceptia trebuie sa faca obiect va rezbaterilor contradictorii, o data implinit termenul de perimare si intrunite toate celelalte cerinte legale instant este obligate sa pronunte perimerea

5.5. Solutiile pronuntate asupra perimarii

In privinta solutiilor ce pot fi pronuntate se cuvine sa sa distingem daua ipoteze : ipoteza constatarii perimarii si ipoteza in care dimpotriva ,instant constata ca perimarea nu a operat. Intr-adevar potrivit art. 253 alin. (2) C.proc.civ. Hotararea care constata perimarea este supusa recursului iar termenul este de 5 zile sic urge de la pronuntare. Prin urmare instant pronunta o hotarare ori de cate ori constata perimarea din oficiu sau la cererea parti interesate. In cea de-a doua situatie instant pronunta o incheiere care poate fi atacata odata cu fondul procesului. Perimarea poate intervene si in faza recursului sau a celorlalte cai de atac, in conditiile si cu limitele precizate in paginile anterioare. Conditiile de invocare si de constatare ale perimarii raman aceleasi dispozitiile art. 252-253 C.proc.civ. fiind aplicabil in mod corespunzator.

5.6. Efectele perimarii

Perimarea are drept urmare ca toate actele de procedura facuta in acea instant nu-si produce efectele , perimarea are ca effect stingerea procesului civil in faza in care se afla impreuna cu toate actele indeplinite in cauza. Solutia stingerii procesului civil nu este prevazut in mod expres de lege dar ea a fost desprinsa in doctrina din chiar prevederile art. 254 alin. (1) C.proc.civ. Perimarea ca sanctiunde de drept procesual civil nu se rasfrange in mod direct asupra dreptului subiectiv si nici a supra dreptului la actiune. Prin stingerea procesului civile partile sunt repuse in situatia anterioara introducerii cererii. Reclamantul va posibilitatea de a introduce o noua actiune daca intre timp nu s-a prescris dreptul la actiune . Stingerea procesului civil determina si stingerea efectului intreruptiv la cererii de chemare in judecata. De asemenea perimarea stinge si celelalteefecte ale cererii de chemare in judecata. Posibilitatea promovarii unei noi actiuni civile avand acelas obiect cauza juridica si intre aceleasi parti, este o solutie pe deplin rationala fapt pentru care ea este admisa astfel cum am subliniat déjà, in majoritatea legislatiilor procesuale, partile pot folosi dovezile administrate doar daca instant competent apreciaza ca nu este necesara refacerea lor. Perimarea genereaza si obligatia de a suporta cheltuielile de judecata ocazionate, acestea vor trebui suportate,la cerere, de parte care se face vinovata de ramanerea cauzei in nelucrare

122

(reclamant,apelant,revizuient etc.) Sanctiunea stingerii procesului civil produce efecte deosebit de energice in cazul ramanerii recursului in nelucrarea inauntrul termenului de perimare .In acest caz sanctiunea se rasfrange nu doar asupra complexului de acte procedural indeplinite in cauza ci afecteaza insasi exercitiul caii de atac. Altefel spus:in acest caz nu se mai poate borbi de o veritabila pepunere a partilor intr-o situatie anterioara. Perimarea se rasfrange nu doar asupra actelor de procedura ci si asupra partilor . Din acest ultimo punct de vedere perimarea se repercuteaza asupra tuturor partilor din proces, indiferent de calitatea acestora , chiar si asupra partilor lipsite de capacitate de exercitiu . Sanctiunea se aplica nu numai persoanelor fizice ci si tuturor persoanelor juridice. Iradierea perimariiasupra tuturor actelor de procedura si asupra tuturor partilor este o consecinta firava a principiului indivizibilitatiiprocesului civil . In cazul in care sunt mai multi reclamanti sau parati impreuna cererea de perimare sau actul de procedura intrerupator de perimare al unuia foloseste si celorlalti. Regula indivizibilitatii perimarii se aplica in toate actiunile indifferent de caracterul obligatiilor – indivizibile sau solidare – care formeaza obiectul judecatii. Indivizibilitatea se concretizeaza in inprejurarea ca sanctiunea perimarii se resfrange asupra tuturor partilor : actul intrerupator de perimare facut de un coparticipant profita si celorlalti , invocarea exceptiei de perimare de catre un parat profita de asemenea si celorlalti si deopotriva daca perimarea nu poate fi solicitata fata de un reclamant ea nu poate fi invocate nici fata de ceilalti reclamanti. Perimarea are ca efecti ineficienta actelor de procedura indeplinite pana la data impliniri termenului prevazut de art. 248 alin. (1) C.proc.civ. dar si a actelor intocmite ulterior, respective pana in momentul constatarii si aplicari sanctiunii. Dupa pronuntarea perimari nu se mai poate indeplini nici un act procedural, intrucat litigiul s-a stins déjà prin perimare . Prezentarea efectelor pe care le determina perimarea ne oblige si la sublinierea caracterului particular al acesteia fata de alte sanctiuni procedurale. In primul rand remarcam ca perimarea are unele puncte de legatura cu nulitatea actelor de procedura , caci ambele sanctiuni determina ineficienta unor acte de procedura. De asemenea nici una din cele doua sanctiuni nu afecteaza in mod direct dreptul la actiune sau dreptul subiectiv dedus in justitie . Interferente intre cele doua sanctiuni se regasesc si in privinta unora dintre conditiile de invocare si de constatare a acestora. Cu toate asemanarile semnalate perimarea si nulitatea sunt doua sanctiuni distincte. Cauzele care determina perimarea sunt diferite de cele care conduc la nulitatea actelor de procedura . Astfel in timp ce perimarea este determinate de lipsa de staruinta a partii in continuare a activitatii judiciare, nulitatea se infatiseaza ca o consecinta a nesocotirii unor reguli privitoare la desfasurarea procesului civil. De asemenea conditiile de existent ale celor doua sanctiuni sunt diferite: nulitatea opereaza in principiu numai in masura in care s-a produs partii o vatamare ce nu poate fi inlaturata altfel: in schimb , in cazul perimarii o atare cerinta nu este impusa de lege . In fine , sanctiunea nulitatii se resfrange doar asupra actului indeplinit cu nesocotirea legii si numai uneori iradiaza asupra actelor urmatoare. Perimarea afecteaza insa fara deosebire toate actele de procedura intocmite in cauza . De aceea, cu usurinta se poate sesiza si o deosebire de ordin canditativ dar si calitativ caci perimarea nu este o sanctiune a unui act de procedura concret si o sanctiune a procesului civil. Sanctiunea perimari se interfereaza in unele privinte si cu decaderea, ambele fiind sanctiuni determinate de nerespectarea termenelor de procedura . Si de data aceasta distinctiile sunt mai semnificative.

123

Intra-devar asa cum am cum am aratat déjà perimarea stinge procesul civil si se rasfrange asupra actelor intocmite anterior ,dar si dupa implinirea termenului legal .Pe de alta parte in cazul decaderii nulitatea este derivate , pe cand in ipoteza perimarii ineficienta actelor de procedura reprezinta o consecinta directa a perimarii . In acelasi timp remarcam ca nulitatea intervine doar ca o sanctiune subsecventa decaderii . Si nu in ultimul rand se poate remarca o diferenta de regim juridic intre decadere si perimare , in semnul ca aceasta din urma este destinata in toate cazurile sa ocroteasca un interes general .note distinctive deosebit de pronuntare se pot se pot constata si la o analiza a perimarii in raport cu prescriptiaextintiva . Mai intai trebuie sa observam ca ambele sanctiuni ocrotesc un interes general si apar ca sanctiuni determinate de nesocotirea unor termene . Diferentierile sunt insa , astfel cum am anticipat , notabile. Astfel, prescriptia stinge dreptul de a obtine constrangerea judiciara a debitorului , in timp ce perimarea stinge doar procesul civil . Din acest punct de vedere prescriptia este o sanctiune mult mai grava decat perimarea . Intr-adevar in cazul prescriptiei posibilitatile de a obtine protective judiciara sunt iremediabil pierdute , in timp ce in cazul perimarii reclamantul poate sesiza instant cu o noua cerere evident daca intre timp nu s-a stins dreptul la actiune .

6. Amenzile judiciare

6.1. Notiunea si importanta amanzilor judiciare

Conceptul de amenda evoca ingeneral acea sanctiune care se materializeaza in plata unei sume de bani . Ia se aplica pentru neexecutare unor obligatii de careacter administrative civil sau fiscal ori in cazul savarsirii unor infractiuni. Trasatura fundamental a amenzii judiciare rezida in faptul ca sanctiunea se aplica in ipoteza si pentru savarsirea unei abateri in cursul judecatii. Subiectul abaterii judiciare il poate constitui ori care dintre parti, precum si alti participanti la activitaea judiciara, ca martor , experti, interpreti etc. O a daua subliniere ce se inpune este aceea ca amenda judiciara se poate aplica numai in cazurile anume determinate in Codul de procedurra civila . In fine , o trasatura definitorie a amenzii judiciare consta si in faptul ca aceasta sanctiune se concretizeaza in toate cazurile in obligatioa autorului abaterii de a plati o suma de bani . O atare trasatura apropie sanctiunea amenzii judiciare de cheltuelile de judecata si de obligarea la plata de despagubiri carte partea vatamata . In prima situatie insa autorul abaterii este obligat sa plateasca o suma de bani catre stat. In schimb ,in celelalte doua situatii obligatia se executa fata de parte vatamata . Oconstatare se inpune insa in legatura cu obligatia de suportare a cheltuielilor de judecata si cu aceea de plata a despagubirilor : in pofida semanarilor existente intre instituiile mentionate , doare cheluielile de judecata se infatiseaza si ca o sanctiune procedural, plata unei sume de bani reprezinta singurul punct comun dintre amenda judiciara si despaguiri , sanctiunea amenzii se aplica uneori impreuna cu obligarea partii la plata de despagubiri. Consideratiile de mai sus conduc la concluzia potrivit careia amenzile judiciare au un caracter autonom , ele se deosebesc de toate celelalte sanctiuni prin natura si rolul pe care-l indeplinesc in cadrul procedureii judiciare . Ele indeplinesc cu deosebire o functie respective , iar prin aplicarea lor concreta sant destinate sa previna savarsirea de abateri procesuale.

6.2. Principalele cazuri de aplicare a sanctiunii

124

In privinta partilor , amenda judiciara se aplica indeosebi in cazul exercitarii cu rea credinta a unor drepturi procedural. Sanctiunea amenzii se aplica si altor participant in cazul in care acestia nu indeplinesc anumite insarcinari date de instant sau in cazul nesocotirii altori obligatii procesuale.A.Amendarea partilor Art.108 C.proc.civ.a) introducerea ,cu rea credinta , a unor cereri vadit netemeinice.b) formularea cu rea credinta a unei cereri de recuzare sau de stramutare a procesului civil.c) obtinerea, cu rea credinta, a citarii prin publicitate a ori carei parti.d) obtinerea cu rea credinta de catre reclamantul caruia I s-a respins cererea, a unor masuri asiguratorii prin care paratul a fost pagubit.e) contestare cu rea credinta a scrierii sau semnaturii unui inscris B. Amendarea altor participantia) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune marturie cand este present in instant, in afara de cazul in care acesta este minor b) neprzentarea avocatului,a reprezentantului sau a celui care asista partea, oari nerespectarea de catre acestia a indatoriilor stabilite de lege de catre instanta, daca in acest mod s-a cauzat amanarea judecarii procesului.c) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrarii in termenul fixat , ori refuzul de a da lamuririle cerute.d) nerespectarea de catre agentii fortei publice a obligatiei de acordare a concursului la indeplinirea efectiva a executari silite.e) neluarea de catre conducatorul unitatii in cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza, a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei,precum si impiedicarea de catre or ice persoana a efectuarii expertizei in conditiile legiif) nerespectarea unui inscris sau a unui bun de catre cel care-l detine, la termenul fixat in acest scop de instant.g) refuzul sau omisiunea unei autoritati ori a altei personae de a comunica la cererea instantei, la termenul fixat in acest scop, datele care rezulta din actele si evidentele ei.h)cauzarea amanarii judecarii sau executarii silite de catre cel insarcinat cu indeplinirea actelor de procedura .i)impiedicarea in orice mor a exercitarii, in legatura cu procesul, a atributiilor ce revin judecatorilor, expertilor desemnati de instant in conditiile legii , agentiilor procedurali ,precum si altor salariati ai instantei

CAPITOLULU XI

CHELTUIELILE DE JUDECATA

1.Notiunea si rolul cheltuielilor de judecata

Cheltuielile de judecata reprezinta ansamblulu sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte partile in legatura cu activitatea lor procesuala , este firesc ca partile sa achite anticipat anumite cheltuieli , iar la sfarsitul dezbaterilor ele sa fie suportata de partea care a pierdut procesul . In acelas timp nu

125

trebuie ignorant nici rolul cheltuielilor de judecata de a actiona ca veritabile sanctiuni procedural .intr-adevar potrivitlegii cheltuielile de judecata vor fi suportate in final de catre partea din vina careia s-a promovat actiunea , adica tocmai de catre partea care a pirdut procesul. Principiul enuntat este consacrat in mod expres in art. 247. C.proc.civ. Partea care cade in pretentii va fi obligate la cerere sa plateasca cheltuielile de judecata. Cheltuielile de judecata nu pot fi limitate insa numai la finalitatea de a constitui o sanctiune procedural. Ele au si rolul de a despagubi partea care a castigat procesul si care nu este vinovata de declansarea activitatii judiciare. Prin aceasta cheltuielile de judecata constituie si o frana in calea , adeseori uzitata, a procesivitatii excessive a unor personae .

2. Continutul cheltuielilor de judecata

2.1. Precizari prealabile

Potrivit art. 247 alin. (2) C.proc.civ. Judecatori nu pot micsora cheltuielile de timbru , taxa de procedura si impozit proportional,plata expertilor, despagubirea martorilor precum si orice cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut , cheltuielile de judecata au in continut complex. Ele cuprind taxele de timbru,plata expertilor ,despagubirea martorilor, onorariile avocatiale si alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut. In sistemul legislatiei noastre ,taxele de timbre ,onorariile avocatiale si onorariile expertilor se determina in finctie de complexitatea cauzelor si de valoarea obiectuluilitigiului. Cheltuielile de judecata sunt determinate in proiectul codului de procedura civila intr-un text mult mai bine elaborate. Cheltuielile de judecata consta in taxele judiciare de timbrusi timbrul judiciar onorariile avocatilor, ale expertilor si ale specialitatilor numite in conditiile art. 318 alin. (3)sumele cuvenite martorilor pentru deplasare si pierderile cauzate de necesitatea prezentei la proces ,cheltuielile de transport si , daca este cazul de cazare ,precum si alte cheltuieli necesare pentru buna desfasurare a procesului .

2.2. Taxele judiciare de timbru

Taxele judiciare de timbru reprezinta sumele de bani ce se platesc de partea care formuleaza o cerere de chemare in judecata sau exercita o cale de atac. Modul de plata si cuantumul taxelor de timbru este reglementat prin legea nr. 146/1997. Potrivit art. 1 din legea nr. 146/1997 sunt supuse taxelor judiciare de timbru actiunile si cererile promovate in fata instantelor judecatoresti precum si cererile adresate Ministerului justitiei si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Taxele judiciare de timbru se percep nu numai pentru introducerea cererilor de chemare in judecata,ci si pentru promovarea cererilor reconventionale,a cererilor de participare a tertelor personae in procesul civil. Textul mentionat anterior se coroboreaza in mod firesc cu dispozitiile art.11 din legea 146/1997 si care vizeaza in mod expres modul de stabilire a taxelor judiciare de timbre pentru cererile preivind exercitarea cailor ordinare de atac. Taxele judiciare de timbre se platesc anticipat de catre pareta care formuleaza o cerere de chemare in judecata sau exercita o cale de atac. Potrivit legii 146/1997 taxele judiciare de timbre se determina in mod diferentiat dupa cum obiectul cererilor este sau nu evaluabil in bani.

126

Potrivit art.2 din legea 146/1997,actiunile si cererile evaluabile in bani,introduce la instantele judecatoresti,se taxeaza dupa cum urmeaza: a)pana in valoare de 50 de lei cu 6 lei b)intre 51 de lei si 500 de lei cu 6 lei la care se mai adauga 10%pentru ce depaseste 50 de lei c)intre 501 si 5000 de lei, cu 51 de lei la care se mai adauga 8% pentru ce depaseste 5000 de lei d)intre 5001 lai si 25000 de lei cu 411 lei la care se mai adauga 6% pentru ce depaseste 25 000 de lei e)intre 25001 lei si 50000 de lei cu 1611 lei la care se mai adauga 4% pentru ce depaseste 50000 de lei f)intre 50000 de lei si 250000 de lei cu 2611 lei la care se mai adauga 2% pentru ce depaseste 250000 de lei g)peste 250000 de lei cu 6611 lei la care se adauga 1% pentru ce depaseste 250000 de lei. Taxele enuntate mai sus se aplica in mod corespunzator si cererilor privind declararea nulitatii, anularea, rezolutionarea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum si cererilor privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea partilor in situatia anterioara este scutita de taxa de timpru daca este accesorie cererii privind declararea nulitatii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.Actiunile si cererile neevaluabile in bani se taxeaza cu o suma fixa. In acest sens, art.3 din Legea 1461997 indica cererile care se taxeaza cu o suma fixa, dupa cum urmeaza: a)cererile pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept, exercitate in conditiile art 111 C.proc.civ se taxeaza cu 19 lei a1)cerereile in anularea sau declararea nulitatii unui act juridic patrimonial se taxeaza cu 12 lei b)cerererile care privesc dreptul de folosinta a locuintelor sau a unuor incaperi,nelegate de plata anumitor sume de bani, precum si cererile de ordonanta presedentiala al carui obiect nu este evaluabil in bani se taxeaza cu 10 lei. c)cererile pentru stabilirea calitatii de mostenitor, a masei succesorale,cerere de reductiune a libertatilor si cererile de partaj se taxeaza cu o taxa de 19 lei d)cererile de recuzare in materie civila se taxeaza cu 4 lei e)cerile de suspendare a executarii silite, inclusive a executarii vremelnice, precum si cereile in legatura cu masurile asiguratorii se taxeaza cu 10 lei f )cererile de perimare si cererrile pentru eliberarea actului de adjudecare se taxeaza cu 10 lei g)contestatiile in anulare se taxeaza cu 10 lei h)cererrile in revizuire se taxeaza cu 10 lei i)actiunile in granituire, in cazul in care nu se revendica siportiuni de teren se taxeaza cu 19 lei j)actiunile posesorii si cererile ce au cs obiect servituti se taxeaza cu 19 lei. k)cererile de stramutare in materie civila se taxeaza cu 4 lei l)cererrile pentru investirea cu formula executaorie ahotararii judecatoresti pronuntate in tara sau in alte tari si a oricaror alte hotarari sau inscrisuri prevazute de lege, care nu sunt executorii potrivit legii se taxeaza cu 4 lei m)cererile introduce de cei vatamati in drepturile lor printr-un act administrative sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxeaza cu 4 lei, daca are ca obiect anularea actului, recunoasterea dreptului pretins, eliberarea unui certificate, a unei adeverinte sau a oricarui alt inscris si cu 10% din valoarea pretinsa dar nu mai mult de 39 de lei, daca cererea are ca obiect acoperirea daunelor suferite n)cererile pentru incuvintarea silita se taxeaza cu 10 lei

127

o)cererile pentru emiterea somatiilor de plata se taxeaza cu 39 lei p)cererile privind instituirea de masuri asiguratorii asupra navelor si aeronavelor se taxeaza cu 388 de lei r)cererile de asistenta juridica, formulate de autoritatile straine,daca prin conventii international sau pe baza de reciprocitate nu sau stabilit ca asistenta judiciara international se efectueaza gratui, se taxeaza cu 39 de lei,daca are ca obiect inmanarea de acte judiciare sau extrajudiciare si cu 78 de lei, daca are ca obiect efectuarea de comisii rogatorii. s)cererile de infiintare a popririi se taxeaza cu 10 s1)cereri pentru repunerea pe rol, cand suspendarea judecarii se datoreaza partilor se timbreaza cu 50% din taxa judiciara de timbre pentru cererea sau actiunea a carei judecare a fost suspendata t)cererea pentru eliberarea de catre instantele judecatoresti de copii de pe hotararile judecatoresti, cu mentiune a ca sunt definitive sau irevocabile se taxeaza cu 2 lei t1)cererile pentru legalizarea de copii de pe inscrisurile aflate la dosar, pentru fiecare exemplar de copie in parte se taxeaza 1leu/pagina t2)cererile pentru eliberarea oricaror certificate prin care se atesta fapte sau situatii rezultate din evidentele instantelor de judecata sau cu privire la dosarele aflate in arhiva acestora se taxeaza cu 1 leu. u)notificarile si simatiile communicate prin executorii judecatoresti se taxeaza cu 4 lei de fiecare comunicare v)cererile adresate Ministerului Justitiei pentru supralegalizarea inscrisurilor sau copiilor de pe inscrisuri, destinate a fi utilizate in strainatate se taxeaza cu un leu. x)cererile adresate Ministerului Justitiei pentru autorizarea traducatorilor si interpretilor se taxeaza cu 19 lei. Legea 146/1997 stabileste si modul de determinare a taxei judiciare de timbre in cazul alto9r cereri sau actiuni neevaluabile in bani, respective in cazul cererilor avand ca obiect acordarea personalitatii juridice, a cererilor in domeniul dreptului de autor si de inventator, a cererilor in materie comerciala si in material raporturilor de familie. Contestatiile la executare silita se taxeaza la valoarea bunurilor a caror urmarire se contesta sau la valoarea debitului urmarit, cand acest debit este mai mic decat valoarea bunurilor urmarite. Taxa judiciara de timbre nu poate depasi, in acest caz, suma de 194 de lei, indifferent de valoarea contestata. Potrivit art.10 din Legea 146/1997, cererile reconventionale, cererile de interventie si de chemare in garantie se taxeaza dupa regulile aplicabile cererii sau actiunii principale. Instructiunile nr.1711/1960 ale Ministerului Finantelor faceau distinctive intre cererile principale si cele accesorii. Acestea din urma erau supuse unei taxe judiciare de timbre egale cu 20% din taxa aferenta cererii principale. Potrivit legii nr.146/1997 sunt supuse taxelor judiciare de timbre si cererile pentru exercitarea cailor legale de atac. Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotararilor judecatoresti se taxeaza cu 50% din: -taxa datorata pentru cererea sau actiunea neevaluabila in bani, solutionata de prima instanta’ -taxa datorata la suma contestata, in cazul cererilor si actiunilor evaluabile in bani Legea acorda si scutiri de plata a taxei judiciare de timbre. In atr.15-17 din legea 146/1997 sunt determinate cererile, actiunile si caile de atac pentru care nu se pot percepe taxe judiciare de timbre. Toate aceste scutiri au un character obiectiv, intrucat ele sunt stabilite in considerarea materiei supuse judecatii, iar nu a calitatii sau a situatiei material a partilor. De aceea,instanta consstitutionala a statuat ca reglementarea taxelor de timbre in justitie nu este contrara dreptului de

128

liber acces la justitie ,iar principiul egalitatii in fata legii nu este incalcat,in conditiile in care se pune problema scutirii de la plata taxelor de timbre pentru autoritai si institutii publice bugetare,tinandu-se seama de faptul ca taxele respective se fac venit la bugetul de stat. O situatie particulara este prevazuta in art.16 din legea 146/1997 care se determina cu o scutire de taxe judiciare de timbre atat in considerarea, calitatii partii,cat si a materiei supuse judecatii. De asemenea,art.17 declara ca fiind scutite de taxe judiciare de timbre ,,cererile si sctiunile, inclusive caile de atac formulate,potrivit legii, de Senat ,Camera Deputatilor,Presedintele Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Ministerul public si de Ministerul Economiei si Finantelor,indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte instituii plublice, cand au ca obiect venituri publice. In fine, mai sunt scutite de la taxa judiciara de timbre si cererrile pentru dizolvarea societatilor comerciale si a grupurilor de interes economic.cerereile pentru inregistrarea asociatiilor de proprietari, de locatari sau mixte, adresate judecatoriei. De asemenea,instanta poate acorda persoanelor juridice, la cerere, facilitate sub forma de reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbre datorate pentru actiuni si cereri introduce la instantele de judecata, in urmatoarele situatii: a)cuantumul taxei reprezinta mai mult de 10 % din media venitului net pe ultimele 3 luni de zile de activitate b)plata intregrala a taxei, potrivit art 20., nu este posibila deoarece persoana juridical se afla in curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, in conditiile legii, indisponibilizate.In mod exceptional, instanta poate acorda persoanelor reduceri, esalonari sau amanari pentru palta taxelor judiciare de timbre,in alte cazuri care apreciaza, fata de datelereferitoare la situatia economic-financiara a persoanei juridice, ca plata taxei de timbre la valoarea datorata, ar fi de natura sa afecteze in mod semnificativ activitatea curenta a persoanei juridice. Reducerea taxei de timbre poate fi acordata seoarat sau,dupa caz, impreuna cu esalonarea sau amanarea platii. Esalonarea platii taxei judiciare de timbre nu influenteaza asupra obligatiei partii care a pierdut procesul de a suporta integralcheltuielile de judecata. Legea reglementeaza si posibilitatea restituirii, in anumite conditii,a taxelor judiciare de timbre.Astfel potrivitart.23 din legea 146/1997, taxele judiciare de timbre se restituie, la cererea petitionarului, in una din urmatoarele imprejurari: a)cand taxa platita nu este datorata b)cand s-a platit mai mult decat cuantumul legal c)cand actiunea sau cererea ramane fara obiect in timpul procesului, ca urmare a unor dispozitii legale d)cand, in procesul de divort, partile au renuntat la judecata, ori s-au impacat e)cand contestatia la execurtare a fost admisa, iar hotararea a rama irevocabila f)cand instanta de judecata se declara necompetenta, trimitand cauza unui alt organ cu activitate juristictionala. Precizam ca in cazul prevazult in lit d) se restituie doar jumatate din taxa platita, iar in cazul prevazut la lit e) taxa se restituie proportional cu admiterea contestatiei. In toate cazurile, dreptul la restituire se stinge daca nu a fost exercitat in termen de un an de la data cand s-a nascut acest drept. Cu toate acestea,art.24 din legea 146/1997 dispune ca nu se restituie taxele judiciare de timbre platite pentru aplicarea si anularea de timbre fiscal mobile. Neindeplinirea obligatiei de plata a taxelor judiciare de timbre atrage dupa sine sanctiunea anularii cererii. Sactiunea anularii cererii nu se poate aplica automat, taxele judiciare de timbre se platesc anticipat. Cu toate acestea,art.20

129

alin(2) din legea 146/1997 dispune ca daca taxa judiciara de timbre nu a fost achitata in cuantumul legal, in momentul inregistrarii cererii, ori, daca in cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune in vedere petentului sa plateasca suma datorata pana la primul termen de judecata. Legea nr.146/1997 contine o reglementare expresa si cu privire la solutia ce trebuie pronuntata de instanta de control judiciar in situatia in care constata ca in fazele anterioare taxa judiciara de timbre nu a fost platita legal. In acest sens, art.20 alin (5) din legea 146/1997 dispune ca, intr-o atare imprejurare, instanta care judeca calea de atac va dispune obligarea partii la plata taxelor judiciare de timbre aferente, dispozitivul hotararii constituind titlu executoriu. O situatie particulara este aceea in care in cadrul unei singurei actiuni se formuleaza mai multe capete de cerere. In ipoteza in care capetele de cerere, formulate in conditiile aratate, au o finalitate diferita, taxa judiciara de timbre se datoreaza pentru fiecare capat de cerere in parte, dupa natura lui, exceptia cazurilor in care prin lege se prevede altfel. Prin urmare,intr-o asemenea imprejurare instanta nu va putea anula intreaga actiune ca insuficint timbrata. Sub imperiul legislatiei anterioare s-a decis insa ca netimbrarea unor capete de cerere echivaleaza cu o timbrare insuficienta, iar o atare imprejurare putea conduce la anularea intregii actiuni. Nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la plata taxelor judiciare de timbre se invoca de partea interesata pe cale de exceptie. In opinia noastra , legea timbrului nu permite o alta interpretare. Cu toate acestea, trebuie sa aratam ca in doctrina a fost promovata si teza potrivit careia exceptia de necompetenta primeaza fata de aceea privind anularea cererii pentru palta taxelor judiciare de timbre. Solutionarea exceptiei de necompetenta presupune si ea unele verificari,iar instanta se pronunta asupra acesteia doar in urma unor dezbateri contradictorii. Exceptia netimbrarii primeaza fata de exceptia de necompetenta. In urma modificarii legii 1461997 prin legea 195/2004 ,a fost instituit un mijloc procedural specific de control asupra modului de stabilire a taxei judiciare de timbre. Intr-adevar, potrivit art 18 alin.(2) din legea 146/1997, impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbre se poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data in care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate. Reexaminarea se infatiseaza ca o cale procedural de retractare a propriei decizii privitoare la modul de stabilire a taxei judiciare de timbre si este competent aceleiasi instante. Cererea se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, fara citarea partilor, prin incheiere irevocabila. Admiterea cererii de reexaminare ,conduce,in mod firesc, la restituirea totala sau, dupa caz, partial a sumei contestate.

2.3 Onorariul expertilor

In cuprinsul cheltuielilor de judecata se include si onorariile datorate expertilor pentru lucrarile de specialitate efectuate si ordonate de instanta de judecata. Numirea expertului sau,dupa caz,a expertilor se face de instanta de incheiere. Potrivit art 202 alin.(2) C.proc.civ,,incheierea de numire va statornici si plata cuvenita expertilor’’.Onorariul stabilit de instanta are un character provizoriu. Suma stabilita drept onorariu provizoriu se depune , in termen de 5 zile de la numirea expertului, de partea la cererea careia s-a incuviintat efectuarea expertizei, in contul special al biroului local al biroului judiciar pentru expertise judiciare, tehnice si contabile. Onorariul definitive se stabileste de organul care a dispus efectuarea expertizei, in

130

functie de compexitatea lucrari, de volumul de lucru depus si de gradul profesional ori stiintific al expertului sau specialistului. Plata onorariului si decontarea altor cheltuieli, atunci cand este cazul, cuvenite expertului sau specialistului, se fac numai prin biroul local pentru expertise judiciare, tehnice si contabile.

2.4. Onorariul avocatial

In present pe baza reglementari cuprinse in Lg. nr. 51/1995, onorariul avocatial se stabileste, pe baza de negociere, intre avocat si client. La sfarsitul procesului, partea care pierde procesul-cade in petentii-va trebui sa suporte si cheltuielile facute cu angajarea unui avocat. “Judecatorii au insa dreptul sa mareasca sau micsoreze onorariile avocatilor potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivate ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca implinita de avocat”. In doctrina, unii autori au remarcat insa ca art. 274 alin.(3) C. proc. Civ. “nu-si mai poate gasi, in principiu, aplicarea in cadrul reglementariii actuale, caci ar insemna a transforma instant intr-un organ de control al conducerii biroului colectv de asistenta juridical, a carei activitate administrative de satbilire a onorariilor in diferite cause concrete este susceptibila de control pe linia Directiei de resort din Ministerul Justitiei.” Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca instant de judecata nu este indreptatita sa reduca onorariul convenit de avocat cu clientul sau. Pe de alta parte, s-a invocate faptul ca pentru solutionarea reclamatiilor sau contestatiilor s-a determinat o competent exclusive a Consiliului Baroului, ale carei decizii pot fi atacate cu plangere la Comisia permanenta a carei solutie este definitiva”. Prin urmare,socotim si noi ca instantele judecatoresti sunt indreptatite in continuare sa reduca onorariul avocatial in cadrul operatiei de determinare a cheltuielilor de judecata. Dispozitiile art. 274 lin. (3) C. proc. civ. raman insa inaplicabile in privinta raporturilor dintre avocat si clientul sau, aceste raporturi sunt supuse dipozitiilor cuprinse in Lg. nr. 51/1995. In acest sens, instant suprema a statuat, in termini lipsiti de orice echivoc, ca “onorariile avocatilor sunt negociabile si se stabilesc prin contractul de asistenta juridical, insa acest contract nu este opozabil tertilor din process si ca atare in raport de natura litigiului si dupa criteriile prevazute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instant poate majora sau micsora, nu onorariul avocatului, ci suma pe care o va include in cheltuielile de judecata cu titlu de onorariu de avocat.”

3. Procedura de acordare a cheltuielilor de judecata

Acordarea cheltuielilor de judecata se intemeiaza, in sistemul legislatiei noastre procesuale, pe culpa partii care a pierdut procesul. Cheltuielile de judecata nu se pot acorda insa din oficiu. Ele trebuie sa fie solicitate in mod expres de partea interesata. In mod obijnuit, reclamantul solicita obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata prin chiar actul de investire al instantei, iar paratul prin intampinare. Coantumul cheltuielilor de judecata urmeaza sa fie definitive precizat de partea interesata cu prilejul dezbaterilor in fond. Desi nu poate dispune obligarea din oficiu la plata cheltuielilor de judecata, ea este obligate sa puna in vedere partilor, in baza principiului rolului activ, ca au dreptul sa le solicite. Omisiunea partii de a solicita cheltuielile de judecata nu conduce la stingerea dreptului sau. In aceasta privinta, jurisprudenta noastra a decis, in mod constant, ca partea este ndreptatita sa isi valorifice dreptul sau sip e calea unei actiuni civile separate.

131

Astfel cum rezulta din art. 281 alin. (1) C. proc. civ., text care reglementeaza institutia la care ne referim, completarea hotararii poate fi dispusa doar in cazul in care instant a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere, iar nu si atunci cand partea a neglijat sa-l formuleze. Instanta trebuie sa se pronunte asupra cheltuielilor de judecata in chiar dispozitivul hotararii, intrucat acestea pot fi valorificate prin intermediul executarii silite. Cu prilejul judecatii instant va tine siama de principiile care ssstau la baza acordarii cheltuielilor de judecata. Doua sunt principiile ce trebuie avute in vedere in aceasta privinta: culpa procesuala si scoperirea integral a perjudiciului cauzat partii castigatoare. In aplicarea principiilor enuntate legislatia noastra procesuala reglementeaza si unele situatii particulare. In primul rand, se impune sa precizam ca legea consacra sio exceptie de la regula potrivit careia cheltuielile de judecata se acorda partii castigatoare. Potrivit art. 275 C. proc. civ. : “Paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata”. Exonerarea paratului de plata cheltuielilor de judecata se intemeiaza, in mod natural, tot pe idea de culpa procesuala. Intr-adevar, de data aceasta culpa procesuala este prezenta, dar ea se concretizeaza in atitudinea partii care a perdut procesul, respective a reclamantului care a actionat in mod abuziv. Cauza de exonerare mentionata nu opereaza in situatia in care anterior promovarii partul a fost pus in intarziere. Solutia este naturala caci daca paratul a fost pus, in prealabil, in intarziere el este cel care se afla in culpa procesuala. Punerea in intarziere trebuie sa fie expresa si facuta in timp util pentru a-i oferi paratului posibilitatea de a-si indeplini obligatia. Codul civil contine si o dispozitie-art.1079-potrivit careia punerea in intarziere se poate realize printr-o notificare. Art. 275 C. proc. civ. reglementeaza o situatie particulara lipsia de orice echivoc si care are ca obiect punerea in intarziere “inainte de chemarea in judecata”. Punerea in intarziere se poate produce si prin efectul legii. Potrivit art1079 alin. (2) C. civ., debitorul este de drept in intarziere: in cazurile anume determinate de lege; cand s-a consacrat expres ca debitorul va fi in intarziere la implinirea termenului, fara a fi necesara notificarea si cand obligatia nu poate fi implinita decat intr-un termen determinat, pe care debitorul l-a lasat sa treaca. Prin urmare, o atare punere in intarziere va avea ca efect obilgarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, chiar daca acesta a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului. O alta problema discutat este si aceea a determinari domeniului de aplicabilitate a dispozitiilor art. 275 C. proc. civ.. In aceasta privinta pot fi concepute doua solutii.Prima solutie: aplicarea nelimitata a dispozitilor art. 275 C. proc. civ. Ea s-ar putea intemeia chiar pe referirea generic a art. 275 C. proc. civ. la pretentiile deduse in judecata de reclamant. De aici s-ar putea trage concluzia ca efectul exonerator se poate produce in toate categoriile de litigii.A doua solutie: aplicarea textului analiat doar la litigiile susceptibile de procedura punerii in intarziere. Opinam ca aceasta din urma solutie este cea corecta. Astfel, s-a statuat ca art. 275 C. proc. civ. nu se aplica in cazul actiunilor in tagada paternitatii si nici in procesele de divort. In schimb, dispozitiile art. 275 C. proc. civ. sunt aplicabile in cazul actiunilor formulate pe cale principal, privitoare la stabilirea sau modificarea pensiei de intretinere. Cheltuielile de judecata pot fi compensate de catre instant in anumite conditii. Potrivit art. 276 C. proc. civ.: “ Cand pretentiile fiecarei parti au fost incuviintate numai in parte, instant va aprecia in ce masura fiecare dintre ele poate fi obligate la plata cheltuielilor de judecata, putand face compensarea lor”

132

Dispozitile art. 276 C. proc. civ. devin apilcabile, in primul rand , in situatia in carepretentiile reclamantului au fost admise numai in parte.O atare solutie este echitabila , caci fata de pretentiile formulate initial, paratul s-a aflat si el in situatia de a efectua unele cheltuieli. De asemenea ,compensarea cheltuielilor de judecata se poate dispune si atunci cand reclamantul a formulat mai multe capete de cerere din care numai unele au fost admise.In al diolea rand,compensarea cheltuielilor de judecata se dispune si in cazul in care au fost admise pretentiile formulate de ambele parti. Acest lucru se intampla in cazul admiterii concomitente a actiunii principale si a cererii reconventionale. In consecinta si de data aceasta compensarea cheltuielilor de judecata poate fi totala sau partiala. O situatia particulara se iveste in procesele de partaj. In asemenea litigii,partile trebuie sa suporte impreuna cheltuielile de judecata,deoarece sistarea starii de indiviziune profita tuturor partilor. Cheltuieilile urmeaza sa fie supaortate in raport de cotele ce revin coindivizarilor,cu sublinierea necesara ca daca una dintre parti a ocazionat cheltuieli inutile acestea vor fi suportate exclusive de catre acea parte. In ultima instanta si in acest caz se poate ajunge la o compensare partial sau chiar totala a cheltuielilor de judecata. Solutia promovata de jurisprudenta,in materi de partaj,este aplicabila in toate acele situatii in care procesul a fost necesar pentru realizarea drepturilor ambelor parti.In toate situatiile,compensarea cheltuielilor de judecata se vor dispune tinand seama de interesul partilor litigante si de culpa procesuala a fiecaruia dintre ele. O aplicare concreta a principiilor enuntate mai sus a fost facuta in materia actiunii in granituire,intrucat cheltuielile de granituire trebuie suportate de catre ambele parti. Compensarea cheltuielilor de judecata se poate dispune in afara instantelor de control judiciar. O atare solutie se poate pronunta in cazul in care se admit sau se resping apelurile sau recursurile ambelor parti. Astfel de pilda, partea care a castigat procesul, ca urmare a rejudecarii dupa casare are, in mod exclusive, dreptul la toate cheltuielile de judecata. Legea reglementeaza in mod expres si modul de lichidare a cheltuielilor de judecata in cazul coparticiparii procesuale. Potrivit art.277 C.proc.civ:,,Daca sunt mai multi reclamanti sau mai multi parati,ei vor fi obligati sa plateasca cheltuielilede judecata in mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau dupa felul raportului de drept dintre ei”. Textul citat consacra principiul potrivit caruia fiecare coparticipant procesual trebuie sa acopere ,in ultima instanta, cheltuielile pe care lea provocat prin apararea sa. Aceste dispozitii procedural fac si ele o aplicare a principiilor care stau la baza acordarii cheltuielilor de judecata: culpa procesualasi despagubirea integrala a partii. Dispozitiile art.277 C.proc.civ se aplica, prin analogie, si in cazul participarii tertelor personae la proccesul civil. In cazul participarii tertelor persoane in procesul civil, fiecare coparticipant va putea fi obligat numai la plata cheltuielilor de judecata care lea provocat prin apararaea sa. Aceasta precizie este semnificativa si in privinta proceselor in care s-au formulat cereri de interventie. Problema lichidarii cheltuielilor de judecata se paote pune atat in cazul interventiei principale,cat si a interventiei accesorii. Principial aceasta solutie are in vedere situatia in care tertul intervenient a pierdut procesul. Dimpotriva, daca interventia tertului nu a ocazionat cheltuieli suplimentare, el nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, chiar daca a pierdut procesul. Aceasta solutie se bazeaza pe ideea potrivit careia la baza cheltuielilor de judecata se afla si principiul raspunderii civile delictuale, care este situatia de interventie accesorie in material cheltuielilor de judecata.

133

Tertul intervenient in interesul uneiadintre parti nu are posibilitatea de a argument cheltuielile de judecata. Daca insa tertul ar determina, prin atitudinea sa, sporirea cheltuielilor de judecata el va fi obligat la suportarea lor fata de partea adverse. Asupra cheltuielilor de judecata instanta trebuie sa se pronunte prin hotarare. Dispozitivul hotararii va trebui sa cuprinda mentiuni privitoare la modul de lichidare a cheltuielilor de judecata, caci numai acesta este succeptibil de executare silita. Doar in mod exceptional instanta se poate pronunta asupra cheltuielilor de judecata printr-o incheiere. Astfel, de pilda, potrivit art. 246 C.proc.civ renuntarea la judecata se constata prin incheiere. Potrivit acestui text,daca renuntarea intervine dupa comunicarea cererii de chemare in judecata reclamantul poate fi obligat, la cererea paratului, la plata cheltuielilor de judecata pe care le-a determinat. Hotararile pronuntate de instantele judecatoresti pot fi controlate pe calea apelului sau recursului si sub aspectul modului de suportare a cheltuielilor de judecata.

PARTEA A II-AJUDECATA IN FATA PRIMEI INSTANTE

CAPITOLUL ICONSIDERATII GENERALE ASUPRA JUDECATII IN PRIMA INSTANTA

Astfel cum am arata déjà in primul capitol al lucrarii de fata, procesul civil parcurge doua faze importante: judecata si executarea silita. Larandul sau, judecata se poate realize in fata instantei de fond si in fata instantelor de control judiciar. Judecata in fata instantei de fond se realizeaza potrivit unor reguli riguros si expres determinate de lege. Potrivit art.298 C.proc.civ: ,,Dispozitiile de procedura privind judecata in prima instanta se aplica si in instanta de apel, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in prezentul titlu’’. O dispozitie similara este cuprinsa si in art.316 C.proc.civ cu referire la solutionarea cauzelor in recurs. De aceea, judecata in fata primei instante prezinta o importanta cu totul particulara.Judecata in fata primei instante de fond se subdivide,la randul sau, in unele etape procedural importante: etapa scrisa pregatitoare, etapa dezbaterii cauzei in sedinta publica, etapa deliberarii si pronuntarii hotararii judecatoresti. Etapele mentionate reflecta modul general de realizare a procedurii in fata instantelor de fond. Iar in principiu, toate aceste etape sunt obligatoriii pentru a obtine o hotarare care sa statueze asupra fondului pretentiilor deduse in justitie. Spunem in principiu, intrucat uneori activitatea in fata primei instante se poate finalize si ca urmare a survenirii unor incidente procedural. Pe de alta parte, este necesar sa subliniem ca etapele de defasurare a procedurii in fata instantelor de fond cuprind, fiecare, unele moment procedural caracteristice si deosebit de importante pentru justa solutionare a cauzelor. In acest context, remarcam, in prima etapa a procedurii in fata primei instante, redactarea si depunerea de catre parti a cererii de chemare in judecata si a intampinarii; in cea dea doua etapa,mentionam momentele procesuale privitoare la prima zi de infatisare si administrarea dovezilor, iar in ultima etapa, evocam momentul procesual al deliberarii. Cercetarea noastra va urmari, in continuare, activitatea judiciara realizata in ordinea etapelor si momentelor procesuale deja mentionate.

134

Judecata in fata primei instante

Capitolul 1

Consideratii generale asupra judecatii in prima instanta

Procesul civil parcurge doua faze importante:- judecata: - in fata instantei de fond -in fata instantelor de

control judiciar - executarea silita

Judecata in fata instantei de fond se realizeaza potrivit unor reguli riguros si expres determinate de lege.Majoritatea acestor norme se aplica si in fata instantelor de control judiciar.Art.298 C.P.C. “Dispozitiile de procedura privind judecata in prima instanta se aplica si in instanta de apel,in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in prezentul titlu.”

Judecata in fata instantei de fond se subdivide,in unele etape procedurale importante: - etapa scrisa pregatitoare

- etapa dezbaterii cauzei in sedinta publica - etapa deliberarii si pronuntarii hotararii judecatoresti.

Aceste etape sunt obligatorii pt a obtine o hotarare care sa statueze asupra fondului pretentiilor deduse in justitie.Etapele de desfasurare a procedurii in fata instantelor de fond cuprind,unele momente procedurale caracteristice si deosebit de importante pt solutionarea cauzei.

In prima etapa a procedurii in fata primei instante,redactarea si depunerea de catre parti a cererii de chemare in judecata si a intamplinarii.

In a 2-a etapa,apar momentele procesuale privitoare la prima zi de infatisare si la administrarea dovezilor.

Ultima etapa,momentul procesual al deliberarii.

Capitolul 2

Etapa scrisa pregatitoare

1 Precizari prealabile

Prima etapa a dezbaterilor debuteaza odata cu inregistrarea actului de sesizare.Etapa scrisa cuprinde,alaturi de chemarea in judecata,intamplinarea,cererea reconventionala si citarea partilor-constituie o etapa pregatitoare.

Actele de procedura,in aceasta prima etapa,fixeaza cu exactitate elementele esentiale ale dezbaterilor ulterioare.Modul de pregatire a judecatii in aceasta etapa,va influenta modul de desfasurare a activitatii judiciare ulterioare.Partile trebuie sa dea dovada de diligenta si rigoare in fixarea pretentiilor si apararea lor,iar instanta trebuie sa-si exercite rolul activ.

135

Actele de procedura care sintetizeaza etapa scrisa pregatitoare: citarea partilor este o masura luata in cursul primei etape pentru a pregati infatisarea partilor in fata instantei.

2 Cererea de chemare in judecata

2.1 Notiunea si importanta cererii de chemare in judecata :

In materie civila,fara initiativa partii nu exista cerere si pe cale de consecinta,nici proces.In art.109 alin 1 C.P.C. “Oricine pretinde un drept impotriva altei persoane,trebuie sa faca

o cerere inaintea instantei competente” – rolul reclamantului in declansarea procedurii judiciare.Cererea de chemare in judecata este actul procedural prin care reclamantul investeste

instanta de judecata cu o pretentie civila.Intreaga activitate de solutionare a litigiului se va derula in limitele pretentiilor determinate de reclamant prin cerere.

Cererea de chemare in judecata,prezinta unele note distincte care trebuie sa fie mentionate:- cererea de chemare in judecata se infatiseaza ca un act de investire a instantei

competente.Constituie primul act al procedurii,unul din cele mai importante.- Cererea de chemare in judecata are ca obiect o pretentie civila concreta.- Cererea de chemare in judecata este un act declarativ care poate fi indeplinit numai de catre

persoanele care pot dobandi calitatea de parte in procesul civil.

2.2 Continutul cererii de chemare in judecata

Elementele care trebuie sa le cuprinda sunt expres determinate in art.112 C.P.C.A) numele,domiciliul sau resedinta partilor ori,pentru persoanele juridice,denumirea si sediul

lor,precum si,dupa caz,numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice,codul fiscal si contul bancar.Daca reclamantul locuieste in strainatate,va arata si domiciliul ales in Romania,unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul.Aceste mentiuni sunt de o deosebita importanta,sunt de natura sa identifice partile ; fara

enuntarea si identificarea partilor,exercitarea actiunii civile este de neconceput.Fara corecta identificare a partilor,nu este posibila nici construirea raporturilor procesuale.

Este de observat ca legea se refera doar la indicarea partilor prin nume,nu si prin prenume.Mentiunea nu a fost prea fericita deoarece este posibil ca o identificare numai prin nume a unei parti sa nu fie suficienta(ex : mai multe persoane care locuiesc impreuna si au acelasi nume).Reclamantul va trebui sa indice si mentiuni privitoare la prenume,nationalitate si data nasterii,iar obligativitatea inserarii lor ca elemente necesare nu poate fi ignorata.

Indicarea domiciliului este un element necesar pt corecta individualizare a partilor,precum si pt citarea lor in fata instantei de judecata.La fel si mentionarea domiciliului sau resedintei partilor este importanta.

Reclamantul are posibilitatea ca prin cererea de chemare in judecata sa-si aleaga domiciliul fie la domiciliul mandatarului sau,fie la domiciliul unei terte persoane.( art 93 C.P.C.).La domiciuliul ales,i se vor transmite reclamantului “toate comunicarile privind procesul”

Dispozitiile art 112 pct 1 C.P.C se aplica si persoanelor juridice,textul cuprinzand elemente corespunzatoare de identificare.

Un element nou al cererii vizeaza codul numeric personal.

136

B) numele si calitatea celui care reprezinta partea in proces,iar in cazul reprezentarii prin avocat,numele acestuia si sediul profesional.

Art 112 pct.2 CPCConceptul de calitate este folosit in doua acceptiuni importante:

- de a desemna o conditie de exercitare a actiunii civile- de a determina modul in care partile participa in procesul civil.

Identificarea calitatii in cerere este necesara numai atunci cand persoana in cauza nu participa in nume propriu la activitatea judiciara,ci in calitate de reprezentant a uneia dintre parti.Neidentificarea calitatii de reprezentant face sa se prezume ca reclamantul lucreaza in nume propriu.Consecinta – respingerea actiunii,pt ca a fost exercitata de o persoana fara calitate. C) obiectul cereii si valoarea lui,dupa pretuirea reclamantului,atunci cand pretuirea este cu putinta

Obiectul cererii de chemare in judecata este un element esential de individualizare a actiunii.Nu poate lipsi dintr-o cerere,caci activitatea judiciara ar fi lipsita de obiectul unei protectii care sa impuna interventia justitiei.

Prin obiectul cererii( art 112 pct 3 CPC) se intelege tocmai ceea ce se solicita de reclamant prin actul de investire al instantei,adica plata unei sume de bani,revendicarea unui bun mobil sau imobil,recunoasterea unei stari de fapt,constatarea inexistentei unui drept,anularea casatoriei sau desfintarea unui act juridic,etc.

Determinarea obiectului cererii prezinta un interes teoretic si practic sub multiple aspecte:- paratul este pus chiar de la inceput in situatia de a cunoaste pretentiile adversarului si de a

se putea apara.- obiectul este un element necesar al dispozitivului hotararii iar insanta este chemata sa

statueze numai in limitele determinate prin cererea de chemare in judecata.- cunoasterea obiectului este necesar si pt corecta solutionare a unor exceptii de

procedura(exceptia puterii lucrului judecat,exceptia de conexiatate si exceptia de litispendenta)

- precizarea obiectului este necesar si pt determinarea competentei instantei.Obiectul cererii trebuie sa fie identificat in mod corespunzator,in functie de natura

sa,dupa cum este vorba de un bun mobil sau imobil,etc La bunurile imobile,trebuie identificate toate elementele care pot duce la identificarea completa,prin aratarea localitatii in care se afla,a strazii,a numarului,iar in regimul cartilor funciare,va trebui identificat atat numarul de carte funciara cat si numerele topografice.

Obiectul cererii trebuie sa mai indeplineasca si conditiile : -sa fie licit-sa fie posibil( sa se refere la o prestatie ce se poate realiza) -sa fie determinat sau determinabil

Identificarea valorii obiectului cererii este o obligatie care revine reclamantului si ea trebuie concretizata in cuprinsul cerereii initiale de chemare in judecata.Paratul poate contesta evaluarea facuta de catre reclamant,atunci valoarea obiectului cererii va fi facuta de instanta pe baza probelor administrate.Evaluarea se face pe baza de expertiza dispusa din oficiu sau la cererea unei parti.

Obiectul si valoarea sa pot fi modificate in cursul judecatii in conditiile expres prevazute de lege.

137

D) aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se sprijina fiecare capat de cerere Aratarea motivelor contribuie la determinarea cadrului in care se va desfasura intreaga

activitate de solutionare a litigiului,este importanta pt ca instanta sa aiba posibilitatea de a cunoaste toate imprejurarile relevante pe care se sprijina pretentiile deduse in justitie.Mentiunile sunt deosebit de importante si pt parat,pt a fi in masura sa-si pregateasca apararea.

Indicarea motivelor de fapt consta in prezentarea sintetica,clara si precisa a acelor imprejurari faptice care constituie izvorul material al prestatiilor deduse in justitie.

Motivele de drept trebuie sa se concretizeze in temeiul juridic pe care se sprijina cererea reclamantului.Reclamantul trebuie sa indice acele elemente din care sa se poata desprinde care este fundamentul juridic al pretentiilor deduse in justitie.Instanta are posibilitatea,dar si obligatia de a pune aceasta problema in discutia contradictorie a partilor.

E) aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerereIndicarea dovezilor pe care se sprijina cererea de chemare in judecata urmareste un

dublu scop : - sa confere instantei posibilitatea de a proceda la administrarea probelor fara a se taragana

judecarea procesului - sa puna partile intr-o pozitie de egalitate

Legiuitorul impune in art 112 pct 5 CPC pt reclamant si unele exigente in materie de probatiune.Cand dovada se face prin inscrisuri,se vor alatura la cererea de chemare in judecata atatea copii cati parati sunt,plus cate o copie pt fiecare inscris pt instanta;copiile vor fi certificate de reclamant pt conformitate cu originalul.Daca inscrisurile sunt intr-o limba straina se vor depune traduceri.

F) semnatura Semnatura este o formalitate esentiala,ea atesta in mod neechivoc nu numai vointa partilor

de a se judeca ci si exactitatea continutului cererii.Unii autori afirma ca fara semnatura cererea de chemare in judecata este ca si inexistenta.

Cererea de chemare in judecata trebuie sa fie semnata personal de catre reclamant,cu exceptia cazului in care acesta a dat mandat de reprezentare unei alte persoane.Semnatura trebuie situata la sfarsitul redactarii,iar nu in cuprinsul textului cererii,caci numai in atare conditii ea poate constitui o atestare integrala a continutului ei.

2.3. Precizari complementare privind continutul cererii de chemare in judecata.

Dispozitiile art 112 CPC enunta in mod limitativ elementele pe care trebuie sa le cuprinda orice cerere de chemare in judecata

2.4.Sanctiunile incidente in cazul nesocotirii dispozitiilor art 112 CPC

Nerespectarea dispozitiilor privitoare la continutul cererii de chemare in judecata atrage consecinte diferite,in functie de natura si importanta mentiunilor impuse de lege.

Potrivit art 133 CPC “Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului,obiectul si semnatura va fi declarata nula.”In lipsa elementelor enuntate nu se poate desfasura activitatea judiciara.De aceea,lipsa acestor elemente este sanctionata in mod expres cu nulitatea cererii de chemare in judecata.Regimul juridic al nulitatii este diferit in cazul lipsei numelui partilor si a obiectului cererii este sanctionata cu nulitatea fara ca legea sa acorde posibilitatea implinirii acestor lipsuri.Pt lipsa semnaturii in art 133 alin 2 CPC e stabilit un

138

regim juridic particular.”Daca paratul invoca lipsa de semnatura,reclamantul va trebui sa semneze cel tarziu la prima zi de infatisare urmatoare,iar cand este prezent in instanta,in chiar sedinta in care a fost invocata nulitatea.”Legea permite remedierea lipsei semnaturii in tot cursul instantei,dar nu mai tarziu de prima zi de infatisare ce urmeaza dupa invocarea neregularitatii procedurale.

Sanctiunea nulitatii in cazurile prevazute de art 133 alin 1 CPC opereaza doar in cazul lipsei totale a mentiunilor privitoare la unul din elementele esentiale ale cererii de chemare in judecata.

Nulitatea intervine si in cazul unor neregularitati procedurale care privesc elementele neesentiale ale cererii de chemare in judecata.Lipsa acestor mentiuni poate fi acoperita numai pana in prima zi de infatisare.Legea confera insa reclamantului si posibilitatea de a solicita un termen,la prima zi de infatisare,pt inregistrarea sau modificarea cererii de chemare in judecata.Daca pana la acest termen,reclamantul nu-si completeaza lipsurile cererii,se vor aplica unele sanctiuni specifice,in functie de natura neregularitatii procedurale savarsite.

Nejustificarea calitatii de reprezentatnt este sanctionata cu anularea cererii. ( art 161 CPC) Legea prevede acordarea unui termen in vederea justificarii calitatii de reprezentant.

Nearatarea motivelor de fapt si de drept in cuprinsul cererii de chemare in judecata antreneaza sanctiunea decaderii partii din dreptul de a mai invoca acele motive.

2.5 Efectele cererii de chemare in judecata

Cererea de chemare in judecata produce efecte importante,unele de natura procedurala,altele cu implicatii si asupra raportului de drept substantial.Cele mai importante efecte ale cererii de chemare in judecata :

a) Cererea de chemare in judecata “creeaza instanta” in sensul ca investeste organul de jurisdictie cu solutionarea unei pretentii civile concrete.Din momentul inregistrarii cererii ia nastere un nou raport juridic intre parti care genereaza drepturi si obligatii nu numai pt parti ci si pt instanta.Cererea de chemare in judecata reprezinta actul care da nastere procesului civil si care are ca scop finalizarea litigiului prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti.De la data promovarii cererii de chemare in judecata se vor produce si efectele hotararii judecatoresti.

b) Cererea de chemare in judecata determina cadrul procesului civil cu privire la parti si cu privire la obiectul litigiului.Dupa prima zi de infatisare,schimbarea elementelor esentiale ale cererii de chemare in judecata nu se poate produce decat in anumite conditii strict determinate de lege.Dupa fixarea cadrului procesual cu privire la parti,sfera persoanelor implicate in realizarea procedurii judiciare poate fi largita doar prin introducerea unor terte persoane (art 49-66 CPC ) La fel si in privinta cadrului procesual cu privire la obiectul procesului civil.Aceast cadru procesual poate fi largit totusi si din initiativa paratului prin formularea unei actiuni reconventionale.

c) Cererea de chemare in judecata creeaza starea de litispendenta.Prin promovarea cererii de chemare in judecata se fixeaza in mod definitiv si competenta instantei de judecata.Daca se exercita o noua chemare in judecata,in fata aceleiasi instante sau a unor instante diferite,avand ca obiect,intre aceleasi parti si intemeiata pe o cauza identica,se creeaza starea de litispendenta-are ca efect dezinvestirea instantei mai in urma sesizata cu aceeasi cauza. (art 163 CPC)

d) Cererea de chemare in judecata intrerupe prescriptia.Este unul dintre efectele cele mai importante si mai energice ale cererii de chemare in judecata.(art 1865 pct1

139

CC).Intreruperea reprezinta acea modificare a cursului prescriptiei ce are ca efect stergerea termenului inceput inainte de aparitia imprejurarilor prevazute de lege si inceperea unei noi prescriptii.Efectul intreruptiv al prescriptiei se produce pe data introducerii cererii de chemare in judecata la instanta.Daca cererea a fost expediata instantei prin posta,efectul intreruptiv se produce la data depunerii ei la oficiul postal.Intreruperea termenului de prescriptie are un caracter provizoriu,dar ea se consolideaza odata cu ramanera definitiva a hotararii de admitere a cererii de chemare in judecata.Art 1865 pct 1 CC precizeaza ca precriptia se intrerupe “printr-o cerere facuta in judecata,fie introductiva de instanta sau numai incidenta intr-o instanta deja inceputa”.Prescriptia nu se considera intrerupta in acele cazuri in care cererea a fost respinsa,anulata,daca s-a perimat ori daca cel care a formulat-o a renuntat la ea.Efectul intreruptiv de prescriptie este conditionat de admiterea actiunii.

e) Promovarea cererii de chemare in judecata face sa inceteze buna-credinta a posesorului.Posesorul va trebui sa restituie fructele bunului.Art 485 CC “Posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu buna-credinta;in caz contrar,el este dator de a inapoia productele,impreuna cu lucru,proprietarului care-l revendica.”

f) Cererea de chemare in judecata face sa curga dobanzile pt creante care anterior nu erau producatoare de dobanzi.Cererea introductiva de instanta are valoarea unei puneri in intarziere.Art 1088 CC nu exista debite”decat din ziua cererii in judecata,afara de cazurile in care,dupa lege,dobanda curge de drept.”

g) Cererea de chemare in judecata produce efectul transpunerii anumitor actiuni cu carater personal asupra mostenitorilor.Actiunile cu caracter strict personal se particularizeaza de alte actiunicivile prin faptul ca ele nu pot fi transmise asupra mostenitorilor.

2.6. Procedura privind primirea cererii de chemare in judecata la instanta

Cererea de chemare in judecata se depune la instanta personal de catre reclamant sau prin reprezentant al acestuia.De asemenea,poate fi expediata si prin posta.(art 104 CPC )La cererea de chemare in judecata se vor alatura atatea copii cati parati sunt.

Una dintre primele obligatii ale presedintelui sau judecatorului de servici este aceea de a verifica plata taxelor de timbru,acestea se datoreaza anticipat.Numai in mod exceptional,se pot retine cereri sau actiuni netimbrate sau insuficient timbrate.In acest caz,presedintele instantei va obliga partea sa plateasca taxele dotorate pana la primul termen de judecata.Partea este obligata sa depuna la dosar dovada achitarii.

Cererea de chemare in judecata primeste data certa din ziua inregistrarii sale la instanta.Dupa inregistrare,presedintele instantei are obligatia de a stabili primul termen de judecata,astfel incat paratul sa aiba de la data primirii citatiei,cep lutin 15 zile pt a-si pregati apararea.

Daca reclamantul este de fata la stabilirea termenului,el va lua termenul in cunostinta.Inainte de fixarea termenului,presedintele ii poate pune in vedere reclamantului ca are posibilitatea de a-si completa sau modifica cererea de chemare in judecata.Acordarea termenului se face,in toate cazurile,cu menitiunea ca neindeplinirea in aceste termen a obligatiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecatii.

140

Daca obligatiile nu sunt indeplinite in termenul acordat,potrivit art 114 alin 2 CPC instanta va dispune prin incheiere,suspendarea judecatii conform art 339 CPC.

Cererea de chemare in judecata se comunica paratului impreuna cu inscrisurile doveditoare invocate de catre reclamant in sprijinul cererii sale.Odata cu stabilirea termenului de judecata,se poate dispune citarea paratului la interogatoriu sau orice alte masuri necesare pt desfasurarea procesului potrivit legii.

Inainte de fixarea termenului de judecata,presedintele instantei mai are si obligatia de a verifica respectarea cerintelor impuse in art 109 alin 2 CPC “ sesizarea instantei se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile,in conditiile stabilite de acea lege.”

Proiectul Noului Cod de Procedura Civila prevede cand cererea nu indeplineste aceste conditii legale,reclamantului i se vor comunica scris lipsurile,cu mentiunea ca in termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicarii,trebuie sa faca completari sau modificari dispuse sub sanctiunea anularii cererii.

Impotriva incheierii de anulare,reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare,solicitand motivat sa se revina asupra masurii anularii.Se face in termen de 15 zile de la data comunicarii incheierii.

3 Intamplinarea

Intampinarea este actul procedural prin intermediul caruia paratul raspunde la pretentiile formulate de reclamant,aratatnd totodata si apararile sale.Ea face parte alaturi de cererea de chemare in judecata si actiunea reconventionala,din categoria actelor procedurale ce se intocmesc in faza scrisa pregatitoare a procesului civil.Asigura un echilibru in situatia juridica a partilor.Prin depunerea sa,i se ofere si reclamantului posibilitatea de a lua la cunostinta de apararile paratului.Este utila si pt instanta de judecata,deoarece numai astfel insatnta este pusa in situatia de a lua cunostinta,chiar din faza initiala a procesului civil,de pozitia partilor,de apararile si dovezile pe care se intemeiaza sustinerea lor.

3.2. Continutul intampinarii

Legea i stabileste in mod expres continutul,fiind un act procedural important.Art 115 CPC intampinarea trebuie sa contina:

a) exceptiile de procedura pe care paratul le ridica fata de pretentiile reclamantuluiParatul poate invoca o mare diversitate de exeptii,incepand de la cele de ordin procedural la exceptiile de fond.b) raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii de chemare in judecata

Intampinarea are un caracter defensiv si implica cu necesitate raspunsul paratului la fiecare capat de cerere formulta de catre reclamant.Legea a vrut prin instituirea acestei cerinte sa realizeze o mai buna aparare a paratului si o sistematizare a sustinerilor facute de el in cuprinsul intampinarii. c) dovezile cu care paratul se apara impotriva fiecarui capat de cerere

Indicarea dovezilor este utila pt ca si reclamatul sa cunoasca in mod adecvat mijloacele probatorii de care paratul intelege sa se serveasca in proces.Adeseori,paratul este obligat sa treaca la o aparare activa,spre a dovedi stingerea raportului juridic invocat de reclamat sau existenta unor cauze care fac imposibila cercetarea in fond a actiunii,cum ar fi prescriptia sau puterea lucrului

141

judecat.Daca se invoca proba cu martori,paratul va trebui sa indice toate elementele de identificare a acestora pt a putea fi citati in mod efectiv. d) semnatura

Semnatura constituie si in acest caz o formalitate esentiala,lipsa ei duce la nulitatea intampinarii.

3.3 Depunerea intampinarii

Intampinarea se depune in atatea exemplare cati reclamanti sunt plus un exemplar pt instanta.Daca mai multi reclamanti au un reprezentant comun,intampinarea poate fi depusa pt acestia intr-un singur exemplar.

Potrivit art 114 alin 2 CPC intampinarea se depune de catre parat cu cel putin 5 zile inainte de termenul stabilit de instanta pt infatisarea partilor.Depunerea este deosebit de utila,intrucat face posibila cunoasterea reciproca a pozitiei partilor inca din faza pregatitoare a judecatii.

3.4. Sanctiunea nedepunderii inatmpinarii

Daca paratul nu va depunde intampinare,el isi va putea arata pozitia sa pe cale orala in fata instantei de judecata.Art 118 alin 3 CPC “In cazul in care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat,presedintele ii va pune in vedere,la prima zi de infatisare,sa arate exceptiile,dovezile si toate mijloacele sale de aparare despre care se va face vorbire in incheierea de sedinta;instanta va acorda,la cerere,un termen pt pregatirea apararii si depunerea intampinarii.”

Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege”atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii,in afara celor de ordine publica.”

Sanctiunea decaderii este incidenta atat cu privire la mijloacele de proba ce pot fi invocate de parat,cat si cu privire la celelalte mijloace de aparare.Paratul nu va mai avea posibilitatea de a propune dovesi in sprijinul apararii sale,doar in situatii determinate de lege.

4 Cererea reconventionala

4.1.Notiunea,importanta si natura cererii reconventionale

In art 119 CPC e mentionat “Daca paratul are pretentii in legatura cu cererea reclamantului,el poate sa faca cerere reconventionala”

Cerere reconventionala: act procedural prin intermediul caruia paratul urmareste valorificarea unui drept propriu fata de reclamant.Cererea conventionala se infatiseaza ca o facultate procesuala pentru parat,acesta avand dreptul de a alege intre valorificarea pretentiilor sale pe cale incidenta sau printr-o actiune civila separata.

Valorificarea pretentiilor paratului prin intermediul cererii reconventionale ofera o serie de avantaje : asigura solutionarea a doua litigii intr-un singur cadru procesual,determina realizarea unei economii de timp si cheltuieli,ofera conditii pt o mai buna judecata,constituie o garantie impotriva reclamantului si evita posibilitatea pronuntarii unor hotarari judecatoresti definitive.Exista dezavantajul ca poate conduce la intarzierea judecatii si la solutionarea ei de catre o instanta care nu ar fi competenta d.p.d.v.teritorial.Ea nu trebuie confundata cu apararea pe care paratul si-o face prin intampinare.

142

Cererea reconventionala este mai mult decat o simpla aparare,este o contra-actiune,pt ca prin intermediul acesteia,paratul isi poate valorifica un drept propriu fata de reclamant,trebuie considerata o veritabila actiune civila.

4.2 Conditiile cererii reconventionale

Cererea trebuie sa indeplineasca toate cerintele unei actiuni civile obisnuite.D.p.d.v. a formei,cererea reconventionala este asimilata cu o cerere de chemare in judecata.Art 119 alin2 CPC “Cererea trebuie sa indeplinesca conditiile prevazute pt cererea de chemare in judecata.”Actiunea reconventionala trebuie sa aiba legatura cu “cererea reclamantului”.Este utilizata deseori in actiuni cu caracter patrimonial,in actiunile reale imobiliare si chiar in litigii comerciale.Prin cererea reconventionala paratul urmareste paralizarea actiunii reclamantului,spre a evita astfel condamnarea sa.

Cererea conventionala este admisibila numai daca este in legatura cu cererea principala. Art 119 CPC

4.3 Procedura de solutionare a cereii reconventionale

Cererea reconventionala se judeca de instanta sesizata cu cererea principala.In acest ,mod se poate realiza in mod efectiv insasi scopul reconventionalei.Se depune odata cu intampinarea sau cel mai tarziu la prima zi de infatisare.

Nerespectarea termenului atrage solutionarea separata a cererii paratului de actiunea principala.Cererea conventionala se poate solutiona impreuna cu actiunea principala daca reclamantul consimte la aceasta.art 135 CPC.Se redacteaza intr-un inscris separat,recomandabil.Poate fi inserata si in cuprinsul intampinarii,va trebui sa rezulte elementele esentiale ale actiunii reconventionale.

Cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala.art 120 alin 1 CPC.Disjungerea este si trebuie sa fie o situatie de exceptie.,legea nu admite disjungerea cererii

reconventionale de actiunea principala.Art 608 alin 2 “Cererea paratului se face la aceeasi instanta si se judeca impreuna cu cererea principala”.

In procesul civil,cererea reconventionala poate fi formulata de catre parti si impotriva unei interventii principale,aceasta din uram se infatiseaza ca o veritabila actiune civila.

Actiunea reconventionala se depune odata cu intampinarea sau cel mai tarziu la prima zi de infatisare .

In cadrul actiunii reconventionale,reclamantul primeste si el calitatea de parat.In calitatea sa de parat,reclamantul poate formula la randul sau,o actiune reconventioanala.O parte a doctrinei noastra considera ca actiunea reconventionala ar fi inadmisibila.In art 119 alin 1 CPC se refera la ipoteza in care paratul “are pretentii in legatura cu cererea reclamantului.”Legiuitorul a avut in vedere opunerea de catre parat a unor pretentii proprii fata de cele afirmate prin actiunea originala.Reclamantul are posibilitatea de a-si modifica cererea de chemare in judecata pana cel taziu la prima zi de infatisare.Reclamantul este cel care a declansat “lupta judiciara”,asa ca avea posibilitatea de a-si formula toate pretentiile chiar prin cererea de chemare in judecata.

143

Intr-o recenta opinie se afirma ca reconventionala reclamantului este admisibila doar daca ea se intemeiaza “pe acelasi titlu ca si reconventionala paratului sau cand reclamantul solicita daune provocate de cererea paratului”

Asupra actiunii principale si asupra cererii reconventionale formulate de parat instanta trebuie sa se pronunte printr-o singura hotarare care va cuprinde solutii cu privire la pretentii.

Capitolul IIIDezbaterea cauzei in sedinta publica

1 Consideratii prealabile

Dezbaterea cauzei in sedinta publica reprezinta una din cele mai importante etape ale procesului civil.Lupta judiciara se realizeaza in cadrul dezbaterilor publice si pe baza probelor infatisate sau a apararilor de fond ori de procdura invocate de parti.

Majoritatea principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil se afirma in aceasta etapa procedurala.

Dezbaterea cauzei are ca scop stabilirea faptelor cauzei si a normelor juridice aplicate.Activitatea judiciara are un caracter complex si impune indeplinirea unei multitudini de acte procedurale.Activitatea de solutinare a cauzei in sedinta publica parcurge unele momente procesuale deosebit de importante,incepand cu activitatea de pregatire a sedintei de judecata,cu incercarea de conciliere a partilor,administrarea probelor ,rezolvarea exceptiilor de procedura si pana la dezbaterea cauzei in fond.”In fata primei insatnte cercetarea procesului se desfasoara in camera de consiliu,daca legea nu prevede altfel”.”cercetarea procesului are loc in fata judecatorului,in camera de consiliu,cu citarea partilor.”

2.1 Conducerea sedintei de judecata

Sedinta de judecata reprezinta cadrul in care se relizeaza dezbaterile publice si contradictorii.

In cazul judecatorului unic,toate atributiile privitoare la conducerea sedintei e judecata revin acestuia.CPC determina si modul de realizare a conducerii sedintei de judecata in cazurile in care completul de judecata este format din doi sai mai multi judecatori.

Completul de judecata este prezidat,prin rotatie,de unul din membrii acestuia ( art 52 alin 2 din Legea nr.304/2004)

144

Repartizarea cauzelor pe complete se face “in mod aleatoriu,in sistem informatizat” art 53 alin 1 Legea 304/2004.Art 122 alin 1 CPC “Presedintele exercita politia sedintei,putand lua masuri pt pastrarea ordinei si bunai-cuviinte.”- I confera presedintelui puteri adecvate in vederea realizarii in bune conditii a actului de justitie.

In sala de sedinte nimeni nu poate intra cu arme,afara numai daca le poarta in vederea serviciului pe care il indeplineste in fata instantei.Daca locurile in sala sunt insuficiente,presedintele are dreptul de a dispune inlaturarea celor care depasesc numarul locurilor sau a celor care au venit mai traziu.Persoanele care se afla in sala sunt obligate sa aiba o purtare cuviincioasa-este de o mare generalitate,nu doar in sensul ca se refera la un comportament civic obisnuit,ci si la o atitudine de respect fata de organele de justitie.Cei care se adreseaza instantei trebuie sa stea in picioare.Presedintele poate incuviinta exceptii de la aceasta regula (la persoanele in varsta sau bolnave),pot fi indepartati din sala si cei nevarstnici si cei care se infatiseaza intr-o tinuta necuviincioasa.Presedintele poate chema la ordine orice persoana care tulbura mersul dezbaterilor si poate obliga pe tulburator sa paraseasca sala.

Pt relizarea disciplinei necesare,conform art 130 din Constitutie e nevoie de politie pusa in serviciul lor.Uneori este nevoie dee adoptarea unor sanctiuni mai energice care sa impuna respect fata de organele de justitie.Se impune aplicarea unor sactiuni pecuniare substantiale fata de parti sau fata de orice alte persoane care tulbura mersul dezbaterilor.In OUG 138/2000 ii ofera instantei dreptul sa aplice dispozitiile Codului de procedura penala in cazurile in care”in cursul sedintei se savarseste o fapta penala”Intr-un stat de drept,trebuie sa se manifeste aceeasi exigenta si fata de conduita partilor litigiate si a magistratilor.Nici partile si nici judecatorii nu pot abuza de drepturile ce le sunt recunoscute in legislatia in viguare.Toti cei chemati sa exercite puterea de a face dreptate trebuie sa actioneze cu mult tact,rabdare si respect fata de participantii la opera de infaptuire a justitiei.Puterea este recunoscuta judecatorului pt a infaptui justitia,iar aceasta implica prin definitie exercitarea unei activitati impartiale,straine de orice interese politice sau de ordin personal.

2.2 Desfasurarea sedintei de judecata

Deschderea dezbaterilor se face de presedintele completului de judecata,respectiv de judecatorul unic.Art 128 alin1 CPC “Presedintele deschide,suspenda si ridica sedinta” Atributiile presedintelui vizeaza intreaga desfasurare a procesului civil.

Inainte de a intra in dezbaterea cauzelor,partile pot cere instantei “ amanarea pricinilor care nu sunt in stare de judecata,daca aceste cereri nu provoaa dezbateri.Aceasta amanare se poate face si de un singur judecator.”( art 126 CPC).Amnarea cauzelor se poate face numai daca aceste nu provoaca dicutii contradictorii.Presupune ca toate partile legal citate sa fie prezente si sa solicite amanarea.Amanarile se dispun pt remedierea unor neregularitati procedurale : necitarea martorului,lipsa raportului de expertiza ordonat de instanta,etc)Amnarea judecatii poate fi dispusa si la cererea ambelor parti,numai o singura data in cursul judecatii,nu trebuie motivata( art 155 alin 1 CPC).Instanta trebuie sa verifice daca o amanare este justificata si daca nu urmareste sa eludeze dispozitiile art 155 alin 1 CPC.

Amanarea judecatii se poate dispune si pt “lipsa de aparare temeinic motivata” art 156 alin 1 CPC.In cazul in care instanta respinge cererea,ea “va amana,la cerea partii,pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise” art 156 alin 2 CPC

Procesele se dezbat in ordinea de pe lista afisata la intrarea in sala de sedinta cu cel putin o ora d\inainte de inceperea dezbaterilor.Art 125 alin 1 CPC.Partile pot solicita schimbarea

145

randului”daca impricinatii avand pricini sorocite inaintea lor nu se impotrivesc” art 125 alin 3 CPC( ex: daca avocatul unuia dintre parti trebuie sa se prezinte in acceasi zi la o alta instanta

Dezbaterea fiecarei cauze incepe cu apelul partilor.Apelul se face de catre grefier care va referi scurt si la obict pricina,stadiul procesului si la legalitatea procedurii de citare.Presedintele vegheaza personal daca procedura de citare a fost indeplinita de toate partile.Daca partea lipseste,presedintele va dispune amanarea judecatii si repetarea procedurii de citare fata de partea lipsa.

La inceputul dezbaterilor,prsedintele este obligat sa verifice daca ai fost respectate si cerintele privitoare la plata taxelor de timbru.Pt neplata sau plata lor partiala,se iau masurile corespunzatoare.

In CPC una din cele mai importante etape este cea constatata cercetarii procesului.Are ca scop pregatirea dezbaterii in fond a cauzei.Instanta : 1 va rezolva exceptiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu2 va examina cererile de interventie formulate de parti sau de terte persoane3 va examina fiecare pretentie si aparare in parte,pe baza cererii de chemare in judecata,a intampinarii,a raspunsului la intampinare si a explicatiilor partilor4 va constata care dintre pretentii sunt recunoscute si care sunt contestate5 la cerere,va dispune masuri asiguratorii,masuri pt asigurarea dovezilor ori pt constatarea unei situatii de fapt,in cazul in care aceste masuri nu au fost luate,in tot sau in parte,art 1926 va lua act de renuntarea reclamantului,de achiesarea paratului sau de tranzactia partilor.7 va incuviinta probele solicitate de parti,pe care le gaseste concludente,precum si pe cele pe care,din oficiu,le constata necesare pt judecarea procesului si le va administra in conditiile legii8 va decide in legatura cu orice alte cereri care se pot formula in primul termen de judecata la care partile sunt legal citate.9 va indeplini orice act de procedura necesar solutionarii cauzei.

“La primul termen de judecata la care partile sun legal citate,judecatorul,dupa ascultarea partilor,va estima durata necesara pt cercetarea procesului,tinand cont de imprejurarile cauzei,a.i.procesul sa fie solutionat intr-un termen optim si previzibil”

Un moment important in prima parte a dezbaterilor il constituie incercarea de conciliere a partilor.Art 131 CPC alin 1 .Daca instanta ia act de impacarea partilor,ea va pronunta o hotarare de expedient.In toate cazurile de reusita a concilierii,instanta va constata conditiile impacarii in hotararea pe care o va pronunta art 131 alin 2 CPC.

Unul dintre mijloacele alternative cele mai frecvent folosite este medierea : mod informal de rezolvare,de catre un tert,a conflictelor care in mod obisnuit ar fi trebuit solutionate in formele prevazute de lege,de catre un judecator.Legea nr 192/2006 defineste medierea ca “o modalitate facultativa de solutionare a conflictului pe cale amiabila,cu ajutorul unei terte persoane,specializate in calitate de mediator,in conditii de neutralitate,impartialitate si confidentialitate.””Medierea se bazeaza pe increderea pe care partile o acodra mediatorului,ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pt solutionaea conflictului prin obtinerea unai solutii reciproc convenabile,eficiente si durabile.”

O modalitate speciala de solutionare a litigiilor a fost promovata si in cadrul procedurii somatiei de plata- OUG nr 5/2001.Scopul acestei proceduri este realizarea”de bunavoie sau prin executare silita a cerantelor certe,lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani”

Un moment procesual important,il constituie sustinerea cauzei de catre parti.Presedintele va da cuvantul partilor,in ordinea prevazuta in art 128 alin 2 CPC” Presedintela va da cuvantul mai

146

intai reclamantului si pe urma paratului”.Presedintele poate da cuvantul de mai multe ori partilor,avand posibilitatea de a-l limita in timp de fiecare data,nu trebuie sa se transforme in abuz.Reclamantul este primul care sustine o pretentie in fata justitiei.,paratul urmeaza sa raspunda tocmai la aceste pretentii.Acest rol se poate inversa in acele cazuri in care paratul invoca unele exceptii de procedura.

In cuvantul sau,reclamantul va trebui sa-si expuna pe scurt pretentiile sale,indicand motivele de fapt si de drept.Paratul va trebui sa sustina oral apararile si exceptiile invocate impotriva cererii reclamantului.

Dupa aceste momente,sedinta de judecata va continua cu instructia propriu-zisa a cauzei.Instanta va trebui sa examinezeexceptiile invocate de parti,mai cu seama de acelea care fac inutile ceretarea in fond a cauzei.

Dezbaterea revine administrarii dovezilor,analizate separat.O analiza distincta se impune sa fie facuta cu privire la momentul procesual din faza initiala a dezbaterilor publice:prima zi de infatisare.Judecata nu se finalizeaza odata cu solutionarea exceptiilor sau aministrarea probelor;dezbaterea publica continua cu depunerea concluziilor in fond.

Concluziile in fond reprezinta incontestabil unul din momentele cele mai reprezentative ale dezbaterilor publice si contradictorii.Ele reprezinta o sinteza a dezbaterilor cu referire la probele administrate si la motivele d efapt si de drept pe care se intemeiaza pretentiile sau apararile formulate de parti.Efortul oratoric al partilor sau avocatilor lor este concentrat in directia convingerii instantei asupra temeiniciei pretentiilor si apararilor prezentate in proces.Sustinerea partilor se poate coniza si in note scrise depuse la dosar.Art 146 CPC “partile vor putea fi indatorate,dupa inchiderea dezbaterilor,sa depuna concluzii scrise sau prescurtari scrise,semnate de ele,a sustinerilor lor verbale.Partile vor putea depune concluzii sau prescurtari fara sa fie obligate.Ele vor fi inregistrate.

Dupa ce instanta se considera lamurita asupra imprejurarilor de fapt si de drept ale cauzei,presedintele va declara dezbaterile inchise.Cauza poate fi insa repusa pe rol doar daca instanta”gaseste necesare noi lamuriri”.Dezbaterile se consemneaza in mod obligatoriu intr-un act denumit incheiere de sedinta sau proces-verbal.

2.3. Prima zi de infatisare

In sedinta publica,un moment esential il constituie prima zi de infatisare.Art 134 CPC este socotita ca prima zi de infatisare aceea in care partile,legal citate pot pune concluzii.Prima zi de infatisare nu se confunda cu primul termen de judecata.Primul termen poate constitui insa si prima zi de infatisare,dar numai daca sunt intrunite cumulativ cele doua cerinte:partile sa fi fost legal citate si ele sa poata pune concluzii.

Prima zi de infatisare prezinta o importanta deosebita atat pt parti cat si pt instanta,este momentul in care “se leaga procesul”.Instanta va trebui sa manifeste chiar din acest moment un rol activ in clarificarea unor aspecte ale cauzei avand ca obiect pretentiile si apararile partilor.

Pana la prima zi de infatisare,reclamantul isi poate modifica actiunea atat cu privire la introducerea altor persoane in proces cat si in legatura cu schimbarea obiectului sau a cauzei.Art 132 alin 1 “la prima zi de infatisare instanta va putea da reclamantului un termen pt intregirea sau modificarea cererii,sau pt dovezi noi.”Termenul se acorda in scopul intregirii sau modificarii cererii.Legea distinge doua categorii de cereri:de intregire si de modificare a cererii initiale. Art 132 alin 2 CPC

147

Daca procesul este in stare de judecata si paratul lipseste,instanta va dispune amanarea cauzei si comunicarea catre parat a unei copii de pe incheierea de sedinta in care s-au trecut precizarile orale ale reclamantului,daca apreciaza ca interesul apararii paratului impune aceasta.

Prima zi de infatisare prezinta importanta si d.p.d.v.probatoriu.Reclamantul poate propune noi probe,mai ales in raport cu cererea modificata.Daca paratul a depus o intampinare,reclamantul va putea solicita un termen pt a propune dovezile in aparare.(art 132 alin 3 CPC).Paratul in cazul nedepunerii intampinarii,va trebui ca tot la prima zi de infatisare sa indice oral dovezile si apararile sale.Paratul va putea invoca exceptiile si nulitatile relative ivite pana in acest moment procesual.

In NCPC termenul este inlocuit cu sintagma”primul termen de judecata la care partile sunt legal citate”

2.4 Exceptii procedurale

2.4.1 Notiunea si importanta exceptiilor procedurale

Conceptul de exceptie: orice abatere de la o regula generala.Exceptii procedurale sunt acele mijloace prin care paratul urmareste,fara a nega existenta dreptului subiectiv,intarzierea judecatii sau respingerea actiunii ca admisibila.Exceptiile au caracteristica de a supune judecatorului o chestiune exterioara si prealabila dezbaterii fondului cauzei.Uneori,exceptia de procedura este definita ca mijlocul procedural prin care paratul tinde la respingerea actiunii.Exceptia reprezinta un mijloc procedural folodit de catre parat,deoarece el se afla in situatia de a se apara fata de pretentiile formulate de reclamant.Exceptia poate fi folosita si de catre reclamant,precum si de alti participanti,ca procuror,intervenient,cel chemat in garantie ori de instanta.

Exceptiile de procedura nu trebuie confundate cu exceptiile de drept material.Exceptiile de procedura joaca un rol important in solutionarea corecta si prompta a litigiilor.Consecintele admiterii unor exceptii sunt grave pt una din parti,intrucat ele pot avea un efect dilatoriu asupra judecatii.

2.4.2 Natura exceptiilor de procedura

Exceptia constituie un mijloc procedural de aparare a intereselor legate ale paratului,iar in aceasta perspectiva ea se alfa intr-o legatura stransa cu insusi dreptul subiectiv.

Exceptia prin ea insasi nu este dreptul substantial,ci o componenta esentiala a dreptului procesual la aparare.

2.4.3 Clasificarea exceptiilor

a) Exceptii de procedura propriu-zise si exceptii de fondUna din cele mai importante clasificari a exceptiilor si ea are o consacrare legala in art 137

CPC.In art 137 alin 1 CPC “Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos,in totul sau in parte,cercetarea in fond a pricinii.”Caracteristica esentiala si comuna a celor doua categorii de exceptii este aceea ca ele nu pun in discutie fondul dreptului.Distinctia dintre cele doua categorii este aproape inutila.Efectele celor doua categorii sunt diferite,imprejurarea care justifica o atare clasificare.

148

Exceptiile de procedura propriu-zise,sunt cele care se refera la conditiile formale ale judecatii.In aceasta categorie se incadreaza cea mai mare parte a exceptiilor: exceptia de incompatibilitate,exceptia de recuzare,exceptia privind nulitatea actelor de procedura,etc

Exceptiile de fond,s-au manifestat doua tendinte: una restrictiva si alta extensiva.Prima,este de a reduce exceptiile de fond la exceptia lipsei de calitate,prescriptie si exceptia puterii lucrului judecat.A doua,se constata includerea in categoria exceptiilor de fond si a platii,compensatie,tranzactiei,etc”aceste mijloace de aparare trebuie considerate exceptii,deoarece prin ele nu se contesta fundamentul cererii.”b) Exceptii dilatorii,peremptorii si declinatorii

Exceptiile dilatorii sunt acelea care determina doar o amanare a solutionarii cauzei.Exceptiile peremptorii sau dirimante tind la inlaturarea pretentiti reclamntului.Majoritatea

exceptiilor peremptorii sunt exceptii de fond.Poduc un efect dilatoriu,determina amanarea judecatii.Efectul peremptoriu se produce numai in cazul admiterii acestor exceptii.Toate exceptiile pot determina doau efecte:”de a intarzia solutia ceruta de reclamant si a amana procesul sau de a inlatura cu totul pretentia initiala,punand capat procesului”c) Exceptii absolute si exceptii relative

Exceptiile absolute sunt determinate de incalcarea unor norme imperative,in timp ce exceptiile relative sunt o consecinta a transgresarii unor norme procedurale cu carater dispozitiv.Clasificarea acestor exceptii este una din cele mai importanta,datorita regimului juridic al acestoa.

Exceptiile absolute pot fi invocate de catre oricare dintre parti,de procuror si de catre instanta din oficiu,in orice faza a procesului civil.”sunt cela prin care se invoca incalcarea unor norme de ordine publica”

Exceptiile relative pot fi invocate numai de partea interesata si cel mai tarziu la prima zi de infatisare sau la primul termen urmator celui la care s-a ivit iregularitatea procedurala.”sunt acelea prin care se invoca incalcarea unor norme care ocolesc cu precadere interesele partilor”

2.4.4 Procedura de solutionare a exeptiilor de procedura

Art 137 alin 1 CPC “instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura,precum si asupra celor de fond care fac de prisos,in totul sau in parte,cercetarea in fond a pricinii”

Art 137 alin 2 CPC “Exceptiunile nu vor putea fi unite cu fondul decat daca pt juecarea lor este nevoie sa se administreze dovezi in legatura cu dezlegarea in fond a pricinii.”

Exista situatii in care exceptia nu poate fi solutionata pe baza actelor de la dosar,fiind necesara si administrarea altor dovezi.Exceptiile trebuie sa fie invocate de parti inainte de cercetarea fonduluisi tinand seama de natura normelor procedurale incalcate.Ordinea de solutionare a exceptiilor de procedura trebuie dedusa din caracterul si efectele pe care le determina diferitele exceptii.

In NCPC “In cazul in care s-au invocat simultan mai multe exceptii,instanta va determina ordinea de solutionare in functie de efectele pe care aceasta le produce.”

In urma deliberarii,instanta se pronunta asupra exceptiilor printr-o incheiere sau sentinta ori decizie.Incheierea se pronunta in cazul in care instanta constata ca exceptia invocata este neintemeiata.In cazul unor exceptii peremptorii,ca prescriptia,puterea lucrului judecat,lipsa de calitate procesuala,etc,instanta va dispune respingerea actiunii.In cazul unor exceptii

149

dilatorii,instanta va amana cauza si va lua masuri corespunzatoare,cand este cazul,pt regularizarea actelor de procedura.

2.4.5 Principalele exceptii de procedura

2.4.5.1 Precizari prealabileExceptii de procedura,sunt exceptia de necompetenta,exceptia de nulitate a actelor de

procedura si exceptia perimarii procesului civil.pagina 513-570Principalele excep ţii de procedură

Codul de procedură civilă reglementează în mod expres unele excepţii de procedura.Dar orice incident procedural poate fi invocat pe calea excepţiei.Codul reglementează excepţia de conexitate, excepţia de litispendenţă şi excepţia puterii lucrului judecat.

Excepţia de litispendenţă – reprezintă situaţia procesuală în care două sau mai multe instanţe de fond, deopotrivă competente, sunt sesizate cu aceeaşi cauză civilă.Ea reprezintă o împrejurare anormală în care opera de înfăptuire a justiţiei, întrucât poate determina pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contradictorii.

Mijlocul procedural destinat a înlatura o atare situaţie care poate dăuna procesului de administare a justiţiei este tocmai excepţia de litispendenţă.Potrivit art. 163 alin .(1) C.proc.civ.:”Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.”

Litispendenţa implică următoarele condiţii, ce trebuie să fie întrunite în mod cumulativ:a)existenţa unei identităţi de părţi, obiect şi cauză.Identitatea dintre cele două acţiuni trebuie să fie totală:existenţa unei strânse legături între cele două acţiuni nu poate determina starea de litispendenţă, ci numai aceea de conexiune.Există litispendenţă şi în cazul în acre obiectul unei acţiuni este subînţeles în cadrul altei acţiuni.În acest caz, există doar o identitate parţială de obiect între cele două acţiuni.Situaţia este identică în ipoteza în care în cadrul unei acţiuni s-au formulat mai multe capete de cerere, iar unul dintre aceasta este identic cu cel formulat în cadrul celei de a doua acţiuni.Este aşa-numita litispendenţă parţială.b)cele două acţiuni trebuie să se afle pe rolul unor instanţe deopotrivă competente.Litispendenţa se poate ivi în cazul sesizării concomitente sau simultane a două sau mai multe instanţe deopotrivă competente.Dacă una dintre instanţele sesizate este necompetentă, nu funcţioneză excepţia de litispendenţă;într-o asemenea împrejurare, se va invoca excepţia de necompetenţă care primează faţă de aceea de litispendenţă.Pentru a funcţiona litispendenţa, mai este necesar ca cele două sau mai multe cereri să fie de competenţa instnţelor române.Cerinţa enunţată mai sus implicată şi existenţa a două sau mai multor acţiuni pe rolul instanţelor sesizate.Prin urmare , dacă în una din acţiuni reclamantul a renunţat la cereresau la dreptul subiectiv ori dacă procesul s-a perimat, starea de litispendenţă nu mai funcţionează.Art. 163 C.proc.civ.,ca cele două sau mai multe acţiuni să fie pendente pe rolul unor instanţe diferite.Dacă cele două sau mai multe acţiuni se află pe rolul unor secţii ale aceleiaşi instanţe, nu funcţionează instituţia litispendenţei.c)pricinile trebuie să se afle în faţa instanţelor de fond.Dacă una din cauze se află în faţa instanţei de fond iar alta, în faţa instanţei de recurs, nu se va putea invoca litispendenţa, ci excepţia puterii lucrului judecat.Litispendenţa funcţionează în ipoteza în care o cauză se află în faza judecăţii în fond, iar cealaltă în apel.

150

Fiind o excepţie absolută, litispendenţa poate fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror şi de instanţă din oficiu.Potrivit art 163 alin (2) C.proc.civ., aceasta poate fi invocată „în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond”.Observăm că deşi are caracter absolut, excepţia de litispendenţa poate fi invocată numai în faţa instanţelor de fond.

În cazul admiterii excepţiei de litispendenţă, cauza se va trimite la instanţa mai întâi învestită.Această regulă este enunţată în mod expres de art 163 alin.(3) C.proc.civ.Textul menţionat face şi o excepţie de la acestă regulă.Excepţia vizează situaţia în care au fost sesizate cu aceeaşi pricină instanţe de grad diferit.În acest caz, dosarul se va trimite spre soluţionare la instanţa mai mare în grad.

În cazul când se constată că instanţa mai întâi învestită nu este competentă în mod absolut, excepţia de litispendenţă urmează să fie respinsă.Hotărârea prin care se dispune trimiterea cauzei la instanţa mai întâi învestită nu este şi nici nu poate fi obligatorie pentru instanţa mai întâi învestită.Aceasta deoarece fiecare instanţă este suverană în a statua asupra propriei sale competenţe.

Hotărârea de admitere a aexcepţiei de litispendenţă poate fi atacată prin intermediul recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.În cazul respingerii excepţiei de litispendenţă, instanţa va pronunţa printr-o încheiere.Această încheiere nu este supusă unor reguli derogatorii de la dreptul comun.Prin urmare, încheierea de respingere a excepţiei de litispendenţă va putea fi atacată cu apel sau recurs, dar numai odată cu fondul cauzei.

Excepţia de conexitate – potrivit art. 164 alin (1) C. proc. Civ.:”Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.În cazul conexităţii ne aflăm în prezenţa unor acţiuni diferite dar care pentru o mai bună administrare a justiţiei se impune să fie reunite.Din dispoziţiile art. 164 C.proc.civ. pot fi desprinse şi condiţiile conexităţii care se referă la:a)existenţa a două sau mai multe cauze pendiente la aceeaşi instanţă sau la instanţe diferite, de acelaşi grad în care să figureze cel puţin o parte comună.Cerinţa enunţată este statornică printr-o exprimare neechivocă a legiuitorului, art 164 alin (1)C.proc.civ. referindu-se la posibilitatea conexării pricinilor în care „sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi”.Prin urmare, dacă într-o cauză civilă nu figurează cel puţin una dintre părţile dintr-un părţile dintr-un proces, conexitatea este inoperantă.b)existenţa unei strânse legături de obiect şi cauză între cele două sau mai multe procese.Prin conexare, acţiunile îşi păstrează întreaga lor individualitate şi nu se realizează o contopire a acestora într-un singur proces.Acţiunile conexate sunt şi rămân distincte doar judecata lor se face de aceeaşi instanţă.

Reunirea pricinilor este de atributul exclusiv al instanţei în faţa căreia s-a ridicat excepţia de conexitate.Pentru a se pronunţa asupra excepţiei, instanţa va trebui să aprecieze dacă reunirea cauzelor este de natură să conducă la o mai bună administrare a justiţiei.

Excepţia de conexitate are un regim juridic particular în raport cu alte excepţii de procedură iar normele care o reglementează nu au un caracter imperativ.Conexitatea ocupă în sistemul excepţiilor de procedură un loc particular, situându-se mai degrabă pe terenul intermediar dintre excepţiile absolute şi cele relative.

O primă problemă care trebuie analizată în legătură cu regimul juridic al excepţiei de conexitate este aceea a persoanelor care o pot invoca.Potrivit art. 164 alin

151

(2)C.proc.civ.:”Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o”.Prin urmare această excepţie poate fi invocată nu numai de părţi ci şi de instanţa din oficiu.

Excepţia de conexitate poate fi invocată numai dacă acţiunile vizate de această situaţie procesuală se află în faţa unor instanţe de acelaşi grad.Este posibilă conexarea a două apeluri sau recursuri.

De la regula potrivit căreia, în caz de admitere a excepţiei, cauza se trimite la instanţa mai întâi sesizată, există şi o excepţie.Într-adevăr, potrivit art. 164 alin 3C.proc.civ.:”Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.”O atare înţelegere între părţi nu este totuşi posibilă, astfel cum dispune în mod expres art 164 alin 4C.proc.civ., când „una din pricini este de competenţa unei instanţe şi părţile nu o pot înlătura”.Pentru o asemenea ipoteză, joncţiunea cauzelor se va face la instanţa competentă în mod absolut.În cazul respingerii excepţiei de conexitate, instanţa se pronunţă printr-o încheiere şi procedează la soluţionarea în continuare a cauzei.

Excepţia puterii lucrului judecat – excepţia puterii lucrului judecat constituie neîndoielnic una dintre cele mai importante excepţii de procedură.Ea este reglementată ca atare în art 166 C.proc.civ., text potrivit căruia:”Excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs”.În codul civil, lucrul judecat este reglementat ca o prezumţie legală absolută şi irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul.La rândul său, Codul de procedură civilă, reglementează puterea lucrului judecat ca o excepţie de fond, peremptorie şi absolută.

Elementele puterii lucrului judecat – sunt acelea care structurează lucrul judecat şi care-i determină efectele.Aceste elemente rezultă din art. 1201 C.civ. text care se referă la tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Hotărâri judecătoreşti care se bucură de puterea lucrului judecat – aceasta constituie, în mod incontestabil, o calitate care se ataşează hotărârii judecătoreşti.Se considerăcă pentru ca o hotărâre judecătorească să se bucure de putere de lucru judecat ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii, respectiv:a)să fie pronunţată de o instanţă română;b)să fie pronunţată în materie contencioasă;c)să dezlege fondul cauzei.

Puterea de lucru judecat vizează atât hotărârile de admitere, cât şi cele de respingere de acţiunii.De asemenea , puterea de lucru judecat trebuie recunoscută şi cu privire la cererile incidente soluţionate de instanţă(intervenţii, chemări în garanţie, cereri reconvenţionale etc).Aceeaşi calitate trebuie recunoscută şi hotărârilor parţiale precum şi hotărârilor provizorii.Doctrina consideră, că au putere de lucru judecat şi hotărârile arbitrale.Potrivit art. 363 alin 3C. proc.civ.:”Hotărârea arbitrală comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive.”

Procedura de soluţionare a excepţiei puterii lucrului judecat – actualul Cod de procedură civilă consacră un singur articol excepţiei puterii lucrului judecat.Potrivit art 166 C.proc.civ., „Excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs”.Excepţia puterii lucrului judecat este destinată să asigure stabilitatea raporturilor juridice şi să dea eficienţă întregii activităţi judiciare.Excepţia puterii lucrului judecat are un regim juridic similar cu al celorlalte excepţii absolute.

Instanţa de judecată, după examinarea temeiniciei excepţiei invocate, se va pronunţa, după caz, printr-o hotărâre sau încheiere.Judecătorul va pronunţa o hotărâre ori de căte ori găseşte excepţia ca fiind întemeiată.Prin hotărâre, instanţa va dispune respingerea acţiunii.Dimpotrivă, în cazul în care instanţa găseşte excepţia neîntemeiată, va pronunţa o încheiere interlocutorie şi va

152

proceda la soluţionarea în continuare a cauzei.Încheierea pronunţată în aceste condiţii poate fi atacată numai odată cu fondul cauzei.

Puterea de lucru judecat a hotărârii penale asupra acţiunii civile – la iniţiativa părţii vătămate, în procesul penal se poate exercita şi acţiunea civilă.În acest mod partea interesată are posibilitatea de a-şi valorifica toate pretenţiile sale, inclusiv cele patrimoniale, într-un singur cadru procesual, respectiv în cadrul acţiunii civile alăturate acţiunii penale.În principiu, partea nu este obligată să procedeze în acest fel, ea având posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sale civile şi în cadrul unei acţiuni ulterioare în faţa instanţei civile.

Potrivit art 22 alin 1C.proc.civ.:”hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia”.

Pentru ca hotărârea instanţei penale să aibă putere de lucru judecat asupra unei acţiuni civile ulterioare, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii:a)hotărârea pronunţată să aparţină unei instanţe penale.b)hotărârea instanţei penale să fi rămas definitivă.c)hotărârea să fi soluţionat cauza în fond, iar nu doar o chestiune incidentală.d)hotărârea penală să fie anterioară celei civile.

Puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate de instanţa penală se impune în privinţa ilicitului penal cu semnificaţii şi asupra faptei civile, asupra identităţii autorului şi asupra culpabilităţii acestuia.

Art. 22 alin 2C.proc.pen., text care dispune că:”hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei penale, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia”.Textul citat nu face altceva decât să consacre „preeminenţa autorităţii lucrului judecat a hotărârii penale faţă de judecata în instanţă civilă”.

Administrarea probelor în procesul civil

Administrarea probelor reprezintă o operaţie complexă şi deosebit de importantă în desfăşurarea procesului civil.

Noţiunea şi importanţa probelor în procesul civil- într-un sens larg, prin probă se desemnează fie acţiunea de stabilire a existenţei sau inexistenţei unui fapt, fie chiar rezultatul probaţiunii.În sens restrâns, conceptul de probă evocă însuşi mijlocul legal folosind pentru dovedirea unui fapt.Tot într-o accepţiune restrânsă, conceptul de probă evocă şi faptul probator, adică faptul material care, odată dovedit este folosit spre a stabili un alt fapt ce este relevant pentru soluţionarea cauzei.Se disting 2 categ de fapte:a)faptele principale care reprezintă tocmai obiectul probei, adică ceea ce trebuie demonstrat, dovedit, în faţa judecătorului.b)faptele probatorii adică faptele ce sunt utilizate spre a stabili existenţa sau inexistenţa raportului litigios.

De ele depinde nu numai stabilirea faptelor ci şi calitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate.Fără existenţa probelor activitatea judiciară nici nu poate fi, adeseori, concepută.Probele concură la stabilirea adevărului, la formarea convingerii intime a judecătorului şi la pronunţarea unor hotărâri temeinice şi legale.Ele conferă instanţelor superioare posibilitatea de a exercita un control eficient asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate.

153

Sarcina probei în procesul civil – drepturile afirmate în justiţie se întemeiază însă pe fapte sau acte juridice a căror dovada în proces se impune în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.Potrivit art 1169 C.civ.:”cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”.

Reclamantul este cel care invocă în sprijinul pretenţiilor sale o anumită stare de fapt iar sarcina probei revine în primul rând acestuia.Sarcina probei nu implică un drept al adversarului ci un imperativ al interesului personal al părţii care invocă o pretenţie în justiţie.Neprobarea faptelor duce la pierderea procesului.

Dar sarcina probei nu poate fi redusă numai la dovedirea faptelor alegate de reclamant.Există situaţii în care sarcina probei revine mai întâi pârâtului.Este cazul excepţiilor invocate de către pârât pentru a paraliza pretenţiile reclamantului.În dreptul modern sarcina probei se imparte între reclamant şi pârât.

Obiectul probei – îl reprezintă tocmai actele şi faptele ce au semnificaţie juridică în sensul că ele creează, modifică sau sting raporturi de drept.În principiu, orice act sau fapt cu semnificaţie juridică pentru litigiul în curs de soluţionare poate constitui obiect al probaţiunii judiciare.

Faptele care trebuie dovedite în procesul civil pot fi fapte materiale sau fapte psihologice.Primele se exteriorizează în concret, pe când cele din urmă se materializează numai prin consecinţele pe care le determină.Şi unele şi altele pot forma obiect al probaţiunii judiciare.

O categ de fapte sunt faptele negative care pot forma obiectul probaţiunii.Dovada faptului negativ se face printr-un fapt pozitiv contrar sau printr-un fapt vecin şi conex.A doua categ este aceea a faptelor constante.Sunt constante acele fapte pe care legea le considera existente şi cu privire la care judecătorul nu poate admite ori ordona dovezi.În această categ se includ prezumţiile legale care se impun fără posibilitatea de tăgadă sau numai până la proba contrară.

Un loc aparte şi cu privire la care se impun anumite explicaţii îl ocupă faptele notorii.Prin fapte notorii trebuie să înţelegem acele fapte care sunt cunoscute în general de toată lumea, pretutindeni, într-o anumită zonă geografică .Pentru a fi notoriu faptul trebuie să fie cunoscut de aşa manieră încât să nu provoace nicio îndoială asupra existenţei sale sau asupra modului său de a fi.

Legile, indiferent, de forma lor de exprimare, sunt prezumate în mod absolut că sunt cunoscute de toţi cetăţenii.Prin urmare, judecătorul nu poate solicita părţilor să propună probe cu privire la dovada normelor juridice.Cunoaşterea legii de către judecător atrage obligativitatea pentru acesta de a o aplica.

Condiţiile generale de admisibilitate a probelor - dovezile nu pot fi folosite decât dacă îndeplinesc anumite condiţii privitoare la:a)Legalitatea:impune rigoarea ca probă solicitată de parte să constituie un mijloc de dovadă prevăzut de lege.Legalitatea probelor împiedică părţile să folosească alte mijloace de dovadă decât acelea expres determinate de lege.Dovada se poate face prin înscrisuri , prin martori, prin prezumţii şi prin mărturisirea uneia dintre părţi, prin cercetare la faţa locului şi expertiză, precum şi prin interogatoriu pentru a obţine mărturisirea.b)Verosimilitatea: care se exprimă în ideea că proba solicitată trebuie să facă credibil faptul pretins.Problema verosimilităţii probei trebuie să fie cercetată de instanţă în concret, examinându-se cu atenţie faptele ce se tind a fi probate şi concordanţa lor cu legile naturii.Judecătorul trebuie să aprecieze verosimilitatea probei în raport cu datele ştiinţifice existente în momentul administrării probei căci în timp o probă deşi iniţial neverosimilă poate face ulterior credibil faptul pretins.c)Pertinenţa:adică legătura lor cu obiectul procesului.O probă este pertinentă atunci când ea se referă la fapte care trebuie să fie demonstrate în sprijinul pretenţiilor sau apărărilor formulate de

154

părţi.Faptele afirmate trebuie să fie de natură a genera, modifica sau stinge anumite raporturi juridice.d)Concludenţa:adică dacă sunt de natură a conduce la soluţionarea procesului.Art 167 alin 1 C. proc.civ. statuează că dovezile se pot încuviinţa doar „dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii”.

Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.Clasificarea probelor.-

1)în funcţie de locul în care se efectuează dovezile.Se consideră că probele care se administrează în faţa instanţei de judecată sunt probe judiciare.În schimb toate dovezile care se produc în afara instanţei de judecată poartă denumirea de probe extrajudiciare.2)în funcţie de izvorul lor original sau derivat probele pot fi primare şi secundare.Probele primare sunt acelea care provin dintr-o sursă adică cele care implică un raport direct, nemijlocit, între probă şi fapt.Astfel, înscrisurile semnate de părţi depoziţiile martorilor are au asistat personal la producerea unor fapte etc. sunt probe primare. Copiile de pe înscrisuri şi depoziţiile martorilor ce relatează fapte pe care nu le-au perceput personal sunt probe secundare.3)după natura probelor se face distincţie între probele personale şi cele materiale.Primele cuprind relatări ale omului făcute în forme prescrise de lege(rapoarte de expertiză, mărturisirea obţinută prin intermediul interogatoriului etc.) în timp ce secundele vizează fapte ce se percep prin intermediul unui obiect material.4)în funcţie de legătura dintre faptul generator de drepturi şi probă se face distincţie între probele directe şi probele indirecte.Probele directe sunt acelea care se află într-o legătură nemijlocită cu faptul generator al raportului litigios.Au acest caracter probele materiale, înscrisurile care constată actul juridic încheiat de părţi, mărturisirea unei părţi etc.Probele indirecte se caracterizează prin aceea că între faptul generator de drepturi şi dovadă se interpune un alt fapt intermediar.Prezumţiile fac parte din această categorie.

Reguli generale privind propunerea, încuviinţarea şi administrarea dovezilor – legea nu admite folosirea probelor în faţa instanţei decât în anumite condiţii strict determinate.Această disciplină procesuală este necesară spre a se asigura dreptul de apărare al părţilor şi a garanta soluţionarea rapidă, promptă şi eficientă a litigiului.

Propunerea probelor.- cu titlu de regulă generală , dovezile se propun de reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de pârât prin întâmpinare sau cel târziu la prima zi de înfăţişare.Dacă partea înţelege să se servească de proba cu înscrisuri acestea vor trebui depuse, în copie, în atâtea exemplare câte părţi cu interese potrivnice sunt, plus un exemplar pentru instanţă.

Probele nepropuse în condiţiile arătate mai sus sau cel mai târziu la prima zi de înfăţişare nu vor mai putea fi invocate în tot cursul instanţei.Sancţiunea decăderii nu operează în situaţiile de excepţie anume prevăzute în art 138C.proc.civ. Dovezile neinvocate vor putea fi propuse ulterior dar numai în una din următoarele situaţii:-când nevoia de dovezi ar reieşi din dezbaterii şi partea nu o putea prevedea-când administrarea dovezi nu pricinuieşte amânarea judecăţii-când dovada nu a fost cerută în condiţiile legii din pricina „neştiinţei şi lipsei de pregătire a părţii, care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat

În cazurile prevăzute de art 138 alin 1 pct 2 şi 4, partea adversă are dr la contraprobă numai asupra aceluiaşi aspect.

Decăderea poate fi invocată numai de partea căreia i se opune aceea probă.Instanţa nu poate refuza administrarea unei dovezi pentru considerente de tardivitate, de vreme ce partea adversă nu a invocat sancţiunea decăderii.

155

Sancţiunea decăderii se rasfrânge numai asupra posibilităţiilor de administrare a dovezii neinvocate in limite litis.Art 171 C.proc.civ, potrivit cărora:”Partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice”.

Un important corectiv în aplicarea decăderii, în materie de probaţiune, revine instanţei de judecată;aceasta poate ordona probe din oficiu, chiar dacă părţile se împotrivesc, evident dacă dovezile sunt necesare pentru descoperirea adevărului.

Sancţiunea decăderii este prevăzută în mod expres şi în cazul încuviinţării dovezii cu înscrisuri, dacă acestea au fost propuse în condiţiile de excepţie prevăzute de art 138 C.proc.civ.Potrivit art 138 alin 3 C.proc.civ., dacă procesul se amână partea este obligată, sub sancţiunea decăderii, să depună, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecată, copii certificate de pe înscrisurile invocate.

Art 170 alin 1 C.proc.civ. instituie obligaţia părţii căreia i s-a încuviinţat o cercetare locală, expertiza sau dovada cu martori, de a depune suma statornicită de instanţă pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despăgubirea martorului sau plata expertului.Dacă proba a fost incuviinţată în condiţiile de excepţie prevăzute de art 138 alin 2 şi 4 C.proc.civ., termenul prevăzut de art 170 alin 1 C.proc.civ. poate fi prelungit până la 15 zile.

În legătură cu propunerea probelor, partea care a invocat un mijloc de dovadă poate să renunţe la aceasta.Legea dispune în mod expres că cealaltă parte poate să-şi însuşească dovezile respective (art 168 alin 3 C.proc.civ.).

Încuviinţarea probelor – asupra probelor solicitate de părţi instanţa urmează să se pronunţe, printr-o încheiere după ce au fost examinate condiţiilor de admisibilitate.Instanţa nu poate încuviinţa însă dovezi decât după ce acestea sunt puse în discuţia prealabilă a părţilor litigante.Încheierea pronunţată de instanţă trebuie să fie motivată, iar în caz de admitere a probei se vor arăta faptele care urmează a fi dovedite.Dacă partea adversă se opune la probă instanţa trebuie să arate temeiurile pentru care dovada a fost încuviinţată sau respinsă, întrucât încheierea leagă instanţa, ea având un caracter interlocutoriu.

Administrarea probelor – o primă regulă, prevăzută în art 167 alin 2 C.proc.civ. este aceea că dovezile trebuie administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.A doua regulă privind administrarea probelor este statornicită în art 167 alin 3 C.proc.civ. Potrivit acestui text:”Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putinţă în acelaşi timp”.

Art 168 alin 2 C.proc.civ. statuează că:”Administrarea dovezilor se face în ordinea statornicită de instanţă”.Or în mod logic instanţa va proceda mai întâi la administrarea dovezilor şi mai apoi la administrarea contradovezilor.

Potrivit art 167 alin 4 C.proc.civ.:”Când dovada cu martori a fost încuviinţată în condiţiile art 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţile sunt de faţă”.Art 167 alin 5 C.proc.civ. dispune că „Partea lipsă la încuviinţarea dovezii este obligată să ceară dovada contrarie la şedinţa următoare iar în caz de împiedicare, la prima zi când se înfăţişează”.

Art 169 C.proc.civ. prevedea că:”Administrarea dovezilor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune altfel.”Alin 4 al aceluiaşi art precizează faptul că când administrarea probelor urmează să se facă în altă localitate, ea se va îndeplini, prin delegaţie, de către o instanţă de acelaşi grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanţă de acelaşi grad.Dacă felul dovezii îngăduite şi părţile se învoiesc, instanţa care administrează dovada poate fi scutită de citarea părţilor.

156

Mijloacele de probăProba prin înscrisuri- înscrisurile ca mijloc de probă sunt frecvent utilizate în practica

judiciară pentru dezlegarea raporturilor litigioase dintre părţi.Ele pot fi definite ca declaraţii ale părţilor, făcute în formă scrisă cu privire la anumite acte sau fapte juridice.În mod obişnuit prin înscrisuri se desemnează doar acele consemnări care se materializează pe hârtie.Într-o accepţiune mai largă, care este şi aceea de mijloc de probaţiune, prin înscris înţelegem orice scriptură, indiferent de obiectul în care se încorporează(hârtie, cărămidă, o bucată de lemn sau de metal etc).

Proiectul Noului Cod de procedură ne propune următoarea definiţie a înscrisului:”orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori modalitatea de conservare şi stocare”.În mod firesc, proiectul extinde sfera de cuprindere a conceptului de înscris , având în vedere şi mijloacele moderne de conservare şi stocare a unor informaţii.De altmiteri, acelaşi text se referă la înscrisul pe suport electronic care este declarat admisibil „în aceleaşi condiţii ca înscrisul pe suport de hârtie”.

Înscrisurile se întocmesc înainte de ivirea litigiului şi sunt folosite ulterior pentru dovedirea raporturilor juridice dintre părţi.Înscrisurile sunt clasificate după mai multe criterii:a)după scopul urmărit de părţi înainte de întocmirea lor înscrisurile se împart în înscrisuri preconstituite şi înscrisuri nepreconstituite.Din prima categ fac parte înscrisurile autentice, înscrisurile sub semnătură privată, răboajele şi orice bilete sau tichete eliberate pentru a dovedi o anumită situaţie.Sunt înscrisuri nepreconstituite registrele comerciale, registrele casnice şi scrisorile obişnuite prin care nu se urmăreşte îndeosebi un scop probator.b)înscrisurile semnate şi înscrisurile nesemnate.În prima categ. amintim înscrisurile autentice şi înscrisurile sub semnătură privată, iar în cea din urmă registrele comerciale, precum şi registrele sau înscrisurile casnice.c)la rândul lor, înscrisurile preconstituite semnate se subdivid în înscrisuri originare sau primordiale, înscrisuri recognitive şi în înscrisuri confirmative.Înscrisurile originare sau primordiale sunt acele înscrisuri care sunt întocmite spre a constata existenţa unui anumit raport juridic.Înscrisurile recognitive sunt întocmite cu scopul de a înlocui un înscris originar dispărut.Înscrisurile confirmative sunt acele înscrisuri care au menirea, astfel cum o sugerează şi denumirea lor, de a ratifica un act anulabil.d)după subiectul de la care emană înscrisurile înscrisuri oficiale şi neoficiale.

Înscrisul autentic – art 1171 C.civ. „Actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care are dreptul de a funcţiona în locul unde actul s-a făcut”.

O definiţie asemănătoare dar mai cuprinzătoare chiar, ne este oferită de viitorul Cod de procedură civilă.Potrivit proiectului „înscrisul autentic este acela făcut de funcţionarul public, de notarul public sau alt agent instrumentator, cu formele şi în limitele prevăzute de lege”

Forma autentică este adeseori consimţită de părţi datorită avantajelor pe care le prezintă(înscrisul este însoţit de o puternică prezumţie de verdicitate care îl dispensează pe cel care-l invocă de orice dovadă;data înscrisului autentic face dovada până la înscrierea în fals;înscrisurile autentice care constată obligaţii au puterea unui titlu executoriu şi pot fi aduse la îndeplinire fără să fie necesară obţinerea unei hotărâri judecătoreşti).

Forma autentică a actului este impusă de lege ca o condiţie de validitateoperaţiei juridice respective.Înscrisul autentic se bucură de o forţă probantă deosebită întrucât el îşi trage puterea din însuşi faptul că a fost primit şi autentificat sau chiar întocmit şi autentificat de un funcţionar de stat sau de un notar public.Cel care invocă un înscris autentic este dispensat de sarcina probei;sarcina probei revine persoanei care contestă exactitatea sau autenticitatea înscrisului.

157

Dar care este forţa juridică a înscrisului autentic faţă de terţi?Art. 1773 C.civ.precizează că:”Actul autentic are deplină credinţă în privinţa oricărei persoane despre dispoziţiile şi convenţiile ce constată”.

Care este situaţia juridică a actului autentic în cazul nesocotirii cerinţelor sale de validitate?Potrivit art 1172C.civ. :”Actul care nu poate fi autentic din cauza necompetenţei sau a necapaciţăţiifuncţionarului, sau din lipsă de forme, este valabil ca scriptură sub semnătură privată, dacă s-a iscălit de părţile contractante”.

Înscrisul sub semnătură privată – este înscrisul întocmit de una dintre părţi, de un terţ sau de un mandatar, fără intervenţia vreunei autorităţi publice, care este semnat de părţi şi care constată o operaţie juridică.Înscrisul poate fi dactilografiat, imprimat, scris de mână etc.Cerinţa esenţială a oricărui înscris sub semnătură privată este semnarea acestuia de partea care se obligă.Încheierea actului sub semnătură privată nu este supusă aşadar unor formalităţi absolute.

Semnătura nu trebuie să cuprindă toate elementele numelui;este suficient ca ea să fie dată în forma în care partea semnează în mod obişnuit.Legea nu cuprinde menţiuni privitoare la locul unde trebuie aşezată semnătura;ea poate fi situată la sfârşitul înscrisului.Semnătura este o cerinţă esenţială căci ea exprimă consimţământul părţii la încheierea actului juridic.

De la regula generală potrivit căreia înscrisul sub semnătură privată este valabil dacă îndeplineşte o singură condiţie, aceea a semnării lui de partea care se obligă există şi unele excepţii.O primă excepţie vizează înscrisurile care constată convenţii sinalagmatice şi pentru care legea impune cerinţa multiplului exemplar.Potrivit art 1170 C.civ.:”Actele sub semnătură privată, care cuprind convenţii sinalagmatice, nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâtea exemplare originale câte sunt părţi cu interese contrare.Este de ajuns un singur exemplar original pentru toate persoanle care au acelaşi interes.Fiecare exemplar trebuie să facă menţiune de numărul originalelor ce s-au făcut.

Nerespectarea condiţiilor legale privitoare la formalitatea multiplului exemplar atrage nulitatea înscrisului ca mijloc de probă iar nu şi nulitatea convenţiei.O excepţie importantă de la principiul libertăţii formelor este făcută şi de art 1180 alin 1 C.civ.Textul menţionat precizează că:”Actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puţin acesta , înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun şi aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor şi apoi să iscălească”.

În toate cazurile înscrisul sub semnătură privată îşi trage puterea doveditoare din însăşi semnătura părţilor.El nu se bucură însă de prezumţia de autenticitate.Cu toate acestea, art 1176C.civ. precizează că înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de partea căreia i se opune sau verificat de instanţă, are între părţile care l-au subscris şi între cei ce le reprezintă drepturile aceeaşi putere ca şi înscrisul autentic.

Aceeaşi valoare probatorie are şi data înscrisului, dar numai între părţi.Faţă de terţi, data înscrisului sub semnătură privată nu este opozabilă decât din ziua când a devenit certă.

Potrivit art 1182 C.civ., înscrisurile sub semnătură privată dobândesc dată certă prin unul din următoarele mijloace:-înfăţişarea înscrisului la o instituţie publică-înregistrarea înscrisului într-un registru public-relatarea conţinutului înscrisului, chiar şi în prescurtare, în actele întocmite de funcţionari -moartea uneia din persoanele care au semnat înscrisul.

La situaţiile menţionate mai sus trebuie să adăugăm şi posibilitatea de acordare a datei certe de către notarii publici şi de către avocaţi.

158

3.9.2.4 Administrarea probei prin inscrisuri

Art 112 pct.5: la cererea de chemare in judecata se vor alatura atatea copii cati parati sunt plus o copie pentru instanta. Toate copiile vor fi certificate de reclamant ca fiind conforme cu originalul. Dc inscrisurile sunt redactate intr-o limba straina sau cu litere vechi se vor depune traduceri sau copii cu litere latine. Dc mai multi parati au un singur reprezentant se va comunica cate o singura copie dupa fiecare inscris.

Partea care depune o copie dupa un inscris trebuie sa aiba la toate termenele de infatisare originalul sau sa-l depuna mai inainte in pastrare la grefa.

Art 172 alin 2 CPC: instanta este obligate sa dispuna infatisarea inscrisului in urmatoarele situatii:-cand inscrisul este comun ambelor parti; - cand insasi partea adverse s-a referit in cursul procesului la acel inscris; - cand obligatia de a infatisa inscrisul este prevazuta expres de lege. Instanta este obligata sa respinga cererea de infatisare a inscrisului in urmatoarele situatii: cand cuprinsul inscrisului vhestiuni cu totul personale, cand infatisarea inscrisului ar nesocoti obligatia de pastrare a secretului, cand infatisarea inscrisului ar atrage urmarirea penala impotriva partii sau a unei alte persoane ori ar expune-o dispretului public. Neprezentarea unui inscris de catre cel care il detine se sanctioneaza cu o amenda de la 30 de lei la 500 de lei.

Partile sunt obligate sa adopte o pozitie clara cu privire la inscrisul invocat ca mijloc de proba, respectiv sa recunoasca scrierea sau semnatura sau sa le tagaduiasca. In toate situatiile de contestare a scrierii sau semnaturii veracitatea inscrisului se determina in cadrul procedurii denumite verificarea de scripete. Inscrisurile autentice acestea nu pot fi pur si simplu tagaduite. Verificarea de scripete este procedura la care se recurge atunci cand partea nu recunoaste scrierea sau semnatura de pe un scris de asemenea si atunci cand mostenitorii declara ca nu cunosc scrierea sau semnatura autorului lor. Verificarea de scripete se poate realiza fie direct de catre instanta, fie prin intermediul unei expertize.

Pt verificarea veracitatii inscrisului direct de catre instant, se poate recurge la doua procedee simple:-oblig partii careia i se opune inscrisul sa scrie la dictarea presedintelui instantei, parti din acel act, in cazul contestarii semnaturii, sa-si semneze numele in fata instantei;- confruntarea scrierii/semnaturii de pe inscrisul nerecunoscut cu scrierea sau semnatura de pe alte inscrisuri ale aceleasi personae dar care sunt autentice ori care emana neindoelnic de la acea persoana.

Inscrierea in fals reprezinta operatia care se declanseaza atunci cand partea interesata declara ca un inscris este plasmuit. Inscrierea in fals se poate face nu numai in privinta inscrisurilor autentice ci si a celor sub semnatura privata. Procedura de constatare a falsului este o procedura speciala si complexa. Aceasta procedura este aplicabila indiferent de natura falsului, material sau intelectual. Falsul material se concretizeaza in modificari, stersaturi,adaugiri ori corectari in textul original sau in imitarea scrierii ori semnaturii. Cand in inscris s-a trecut un alt continul decat acela voit de parti

159

ne aflam in prezenta unui fals intelectual. Procedura inscrierii in fals se declanseaza in urma denuntului facut de partea interesata, personal sau printr-un mandatar cu procura speciala.

3.9.2.5 Alte inscrisuri

In afara inscrisurilor autentice si sub semnatura privata, Codul Civil reglementeaza registrele comerciantilor, registrele, cartile sau hartiile domestic, adnotatiile facute de creditor pe titlu de creanta si raboajele.

Registrele comerciantilor sunt acele documente care consemneaza operatiunile cu caracter patrimonial efectuate de comercianti. Comerciantii sunt obligati sa tina urmatoarele register: registrul jurnal, registrul inventor si registrul copier.

Adnotatiile facute de creditor pe titlurile de creanta. Orice adnotatie facuta de creditor in josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu de creanata este crezuta cu toate ca nu este subsemnata nici datata de el daca tinde a proba liberatiunea debitorului.

Raboajele : crestaturile pe care partile le fac pe doua bucati egale de lemn pentru a marca efectuarea unor prestatii. Dc aceste crestaturi sunt egale si correlative ele fac dovada intre persoanele care obisnuiesc sa foloseasca un asemenea mijloc de proba.

Alte mijloace de proba care pot fi folosite in activitatea economica: facturile acceptate, corespondenta si telegramele.

Telegrama face proba cand originalul este subscris de insasi persoana aratata in ea ca transmitator. Ea face dovada ca inscris sub semnatura private.

Facturile reprez un mijloc de proba prin care comerciantii realizeaza unele operatii importante, in special vanzarea cumpararea unor produse. Poate fi folosita si la incheierea unui contract de depozit.

Corespondenta constituie si ea un mijloc de proba frecvent folosit intre comercianti. Scrisorile si telegramele primite trebuie pastrate de comercianti timp de 10 ani. Intre comercianti corespondenta nu poate indeplini un alt rol decat acela a unui inscris sub semnatura privata.

Mijloacele moderne de comunicatie pot prezenta si ele importanta pentru stabilirea raporturilor juridice dintre parti. In privinta acestor mijloace de probatiune cum sunt faxul, telefaxul, inregistrarile magnetice, inscriptiile informatizate nu sunt referi in codul de proced civ si nici in cod commercial. Folosirea lor ca mijloc de probatiune ridica reale dificultati.

3.9.3 Proba testimoniala

3.9.3.1 Consideratii generale

160

Proba testimoniala sau proba prin declaratiile martorilor reprezinta unul din mijloacele de dovada frecvent folosit in procesul civil.

Martorii sunt persoane straine de process care relateaza in fata instantei de judecata, fapte sau imprejurari concludente pentru solutionarea cauzei si de care au luat cunostinta personal. Mijlocul de proba il reprezinta tocmai declaratiile facute de martor in fata instantei de judecata. In cazul marturiei indirecte, faptele relatate de martor sunt cunoscute de el prin intermediul unei persoane determinate. Declaratiile martorilor se caracterizeaza si prin accea ca ele trebuie facute oral in fata instantei de judecata. Declaratiile consemnate grafic si cele facute in forma autentica nu pot fi utilizate cu titlu de probe testimonial.

3.9.3.2 Admisibilitatea probei testimioniale

Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 de lei, chiar pentru depozit voluntarr, nu se poate face decat prin act aunentic, sau prin act sub semnatura privata.

Valoarea in functie de care se stabileste inadmisibilitatea probei testimonial este accea din momentul incheierii actului juridic.

Proba cu martori nu se aplica in cazul cand exista un inceput de dovada scrisa. Pt a ne afla in prezenta unui inceput de dovada scrisa sunt necesare a fi intrunite urmatoarele cerinte: - existenta unei scripturi: legiuitorul a urmarit sa atribuie caracterul unui inceput de dovada oricarui fel de scriere;-scriptura sa emane de la partea de la partea careia i se opune;- scrierea sa faca verosimil faptul pretins.

Cazuri de imposibilitate de preconstituire sau conservare a unei dovezi:- in cazul obligatilor care se nasc din cvasicontracte si din delicate sau cvasidelicte;-in cazul depozitului necesar, in caz de incendiu, ruina, tumult, naufragiu;- in cazul obligatilor contractante in caz de accidente neprevazute;- in cazul cand creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovada scrisa.

3.9.3.3 Administrarea probei testimoniale

Martorii se propun de parti respectiv de reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de parat prin intampinare sau cel mai tarziu la prima zi de infatisare. Martorii trebuie sa fie indicate prin aratatea numelui si a domiciliului spre a putea fi citati. Inlocuirea martorilor nu poate fi incuviintata decat in caz de deces, disparities au motive bine intemeiate. In caz de incuviintare se va depune, sub sanctiunea decaderii, in termen de 5 zile. Instanta trebuie sa asigure egalitatea partilor incuviintand de regula un numar egal de martori pentru ambele parti.

Nu pot fi ascultati ca martori:rudele si afinii pana la gradul 3 inclusiv; sotul chiar despartit; interzisii si cei declarati de lege incapabili de a marturisi; cei condamnati pentru juramant sau marturie mincinoasa. Insa in procesele de stare civila si in cele de despartenie rudele si afini pot fi audiati ca martori, dar in aceste procese legea nu permite audierea descendentilor.

161

Persoanele scutite de a depune marturie: -slujitorii cultelor, medicii, moasele, farmacistii, avocatii, notarii publici si orice alti mostenitori pe care legea ii oblige sa pastreze secretul cu privire la faptele incredintate lor in exercitiul indeletnicirii;-functionarii publici si fostii functionari publici asupra imprejurarilor secrete de care au avut cunostinta in aceasta situatie;-cei care prin raspunsurile lor s-ar expune ei insisi sau pe altii( rude, sot, interzisi,) la o pedeapsa penala sau la dispretul public.

Instana va dispune mai intai citarea martorilor, cei care lipsesc pot fi sanctionati de instanta cu amenda. Ordinea in care urmeaza sa se faca audierea martorilor se stabileste de instanta. Fiecare martor trebuie sa fie audiat separate, cei ascultati nu pot fi de fata la audierea unui martor. Dupa audiere martorul trebuie sa ramana in sala de sedinta pana la sfarsitul dezbaterilor cu exceptia cazului in care instanta dispune altfel. Inainte de a fi ascultat martorul va fi intrebat de presedintele instantei: numele; profesiunea; domiciliul si varsta; daca este ruda sau afin cu una din parti si in ce grad, daca se afla in serviciul uneia din parti si daca este in judecata, in dusmanie sau in legaturi de interes cu una din parti. Inainte de a fi audiat martorul este obligat sa depuna urmatorul juramant:”jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu”. Dupa depunerea juramantului, presedintele instantei va pune in vederea martorului ca daca nu va spune adevarul savarseste infractiunea de marturie mincinoasa. Martorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramant, I se atrage atentia sa spuna adevarul. Dupa relatarea facuta de martor, partile au posibilitatea de a-i adresa acestuia intrebari.

Declaratia martorului se consemneaza in scris de grefier, dupa dictarea presedintelui si va fi semnata pe fiecare pagina si la sfarsitul ei de judecator, grefier si martor. Dc martorul nu voieste/ nu poate sa semneze se va face mentiune despre aceasta imprejurare.

3.9.3.4 Aprecierea declaratiilor martorilor

Pentru justa evaluare a declaratiilor testimoniale, judecatorul trebuie sa verifice buna-credinta a martorului veridicitatea marturiei. Veridicitatea marturiei trebuie cercetata si ea cu multa atentie de catre judecator. Judecatorul va trebui sa tina seama de elementele stiintifice pe care I le pune la dispozitie psihologia. Judecatorul va trebui sa analizeze in mod succesiv etapele prin care trece martorul in privinta faptelor despre care este audiat. Aceste faze sunt: perceperea faptului, memeorizarea faptului perceput si relatarea acestuia.

Instanta trebuie sa stabileasca anumite imprejurari obiective, cum sunt locul si timpul in care s-a produs un anumit fapt, distant dintre martor si obiectul perceput. Nu trebuie exclusi nici factorii subiectivi cum sunt starea psihologica amartorului, varsta, ocupatia, profesia sau gradul sau de cultura.

3.9.4 Proba prin rapoartele de expertiza

3.9.4.1 Precizari preliminare

162

Expertiza este reglem ca un mijloc de proba iar constatarile expertilor sunt lasate la libera apreciere a judecatorului.

Calitatea de expert tehnic poate fi dobandita de pers care:-este cetatean roman si vorbeste limba romana;-are capacitate de exercitiu deplina;-a absolvit studii superioare pentru care se prezinta la examenul de expert, dovedite cu diploma;- are un stagiu de cel putin 5 ani in specialitatea in care a obtinut diploma;- este apt din punct de vedere medical pt indeplinirea activitatii de expert;- nu are antecedente penale si se bucura de o buna reputatie profesionala si sociala;- a fost declarat reusit la examenul organizat in acest scop. Expertul explica situatii sau imprejurari de fapt care-I sunt cunoscute din materialul probatoriu de la dosar. Daca expertul cunoaste personal anumite fapte el va putea fi ascultat ca martor.

3.9.4.2 Obiectul expertizei

Expertiza are ca obiect numai imprejurarile de fapt care implica cunostinte de specialitate. Expertiza poate fi efectuata in domenii: contabil, psihiatric,medical, tehnic, artistic etc.

3.9.4.3 Organizarea si efectuarea expertizei

Expertiza se dispune de instanata din oficiu sau la cererea partii interesate. Efectuarea expertizei este lasata la aprecierea instantei dar exista si situatii in care aceasta este obligatorie.

Expertii se numesc de instanta, prin incheiere, la recomandarea biroului local de expertize dintre pers aflate pe tabelul nominal cuprinzand pers inscrise in evidentele lor autorizate sa efecueze expertize judiciare, cu date de identificare intocmit pe specialitati si judete si care se publica in Monitorul Oficial.

Expertii pot fi recuzati ca si judecatorii. Recuzarea trebuie insa solicitata in termen de 5 zile de la numirea expertului.

Concluziile expertului/expertiilor se consemneaza intr-un raport de expertiza care se depune la biroul local pt expertize judiciare tehnice si contabile si dupa verificare este inaintat inst de judecata.

Raportul de expertiza trebuie sa cuprinda:- partea introductive(organul care a dispus efectuarea expertizei, data la care s-a dispus, numele si prenumele expertului sau ale specialistului, specialitatea acestuia, data intocmirii rap de expertiza, obiectul, intreb la care expertul trebuie sa raspunda, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata si daca partiile care au participat au dat explicatii in cursul expertizei);-descrierea operatiuniolr de efectuare a expertizei, obiectii, explicatii si analiza acestora;-concluziile care cuprind rasp la intreb puse si parerea expertului asupra obiectului expertizei.

Daca instanta nu este lamurita poate dispune intregirea expertizei sau efecuarea altei de catre expertii care au intocmit rap de expertiza.

163

3.9.5 Cercetarea la fata locului

3.9.5.1 Precizari prealabile

Cercetarea la fata locului denumita si cercetare locala, descindere la fata locului sau ancheta judecatoreasca reprez mijlocul prin care instanta ia cunostinta in mod direct de starea unor lucruri situatia unui imobil sau despre alte imprejurari de fapt ce pot avea importanta pt solutionarea litigiului.

Cercetarea la fata locului face parte din categoria mijloacelor de dovada. Ceea ce constituie mijlocul de dovada este procesul-verbal in cadrul carora sunt consemnate constatarile facute de instanta.

3.9.5.2 Procedura cercetatarii la fata locului

Aceasta masura se dispune de instanta din oficiu sau la cererea partii interesate. La termenul fixat instanta se deplaseazala fata locului, unde intreaga activitate de cercetare se desfasoara cu respectarea regulilor obisnuite de judecata. Constatarile se consemneaza intr-un proces-verbal( operatiile ce s-au efectuat la fata locului, constatarile instantei, sustinerile partilor).

3.9.6 Marturisirea

3.9.6.1 Notiunea si importanta marturisirii

Marturisirea=recunoasterea de catre o persoana a unui fapt pe care adversarul sau isi intemeiaza pretentiile si care este de natura sa produca efecte probatorii impotriva celui ce a facut-o.

3.9.6.2 Formele marturisirii

Dupa locul unde aceasta se obtine avem:-marturisire judiciara si marturisire extrajudiciara.

Marturisirea judiciara este accea care se produce in fata instantei competente. Poate fi spontana( marturisirea se recunoaste din propria initiative a partii) sau provocata( se obtine prin intermediul interogatoriului).

Marturisirea extrajudiciara: marturisirea facuta intr-un alt proces poate produce ea efecte probatorii. Poate fi scrisa sau orala.

Din punct de vedere al efectelor pe care le produce marturisirea mai poate fi:simpla, calificata, complexa.

3.9.6.3 Admisibilitatea marturisirii

Marturisirea ca toate celelalte mijloace de dovada are ca obiect imprejurarile de fapt. Din natura si caracterele marturisirii se pot desprinde si unele reguli privitoare la admisibilitatea ei. Din caracterul marturisirii de act de vointa rezulta ca autorul ei trebuie sa aiba o vointa constienta.

164

Vointa persoanei incapabile sau cea manifestata sub imperiul violentei in stare de hipnoza ori de betie nu are nicio valoare probatorie.

Marturisirea este si ea un act unilateral de vointa. De aici decurge caracterul definitiv si irevocabil al marturisirii. Autorul recunoasterii nu mai poate face ulterior acte valabile de retractare a declaratiilor sale.

3.9.6.4 Administrarea marturisirii

Se refera doar la recunoasterea provocata.

Marturisirea spontana nu are nevoie de o pregatire prealabila, ea se constata pur si simplu de instanta competent si se consemneaza in procesul-verbal de sedinta. Recunoasterea provocata se obtine prin intermediul interogatoriului. Chemarea la interogatoriu se face de instanta din oficiu sau la cererea partii interesate in obtinerea unei recunoasteri din partea adversarului.

Presedintele instantei odata cu fixarea termenului poate dispune la cererea reclamantului citarea paratului la interogatoriu. Faptele la care se refera interogatoriul trebuie sa fie personale si sa fi fost savarsite de parti nu de alte persoane. Recunoasterea este un act personal al partii. Legea permite ca raspunsul la interogatoriu sa se faca si printr-un mandatar.

3.9.6.5 Efectele marturisirii

Marturisirea nu poate fi luata decat in intregime impotriva celui care a marturisit si nu poate fi revocata de acesta.

Problema este urmatoarea, daca instanta este obligata sa primeasca recunoasterea in intregime ori sa respinga intreg raspunsul. In acest scop trebuie sa dinstingem intre marturisirea simpla, calificata si complexa. Marturisirea simpla este aceea prin care faptul invocat este recunoscut fara nicio rezerva. Marturisirea este calificata atunci cand pe langa faptul invocat de adversar partea chemata la interogatoriu mai recunoaste si alte imprejurari. Marturisirea este complexa atunci cand partea care o face adauga unele imprejurari ulterioare.

3.9.7 Prezumtiile

3.9.7.1 Consideratii generale asupra prezumtiilor

Prezumtiile =consecinte ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.

Prezumtiile nu se bazeaza pe declaratiile partilor sau a unor terte persoane ci pe unele procedee logice cum sunt inductia si deductia. Codul civil trateaza prezumtiile ca mijloc de dovada.

3.9.7.2Categorii de prezumtii

Prezumtii legale si simple. Prezumtiile legale sunt acelea determinate de lege.

165

Prezumtii legale:- prezumtia de nulitate a actelor facute in frauda dispozitiilor legale;- prezumtia de dobandire a proprietatii si de liberare a debitorului in imprejurari determinate ;-prezumtia puterii lucrului judecat.

Prezumtiile legale se impart in: prezumtii legale absolute( de drept si asupra dreptului); prezumtii legale relative(numai de drept).

Impotriva prezumtilor legale este permisa proba contrarie. Impotriva prezumtiilor legale absolute nu este permisa proba contrarie decat prin marturisire iar uneori nici prin acest mijloc de dovada.

Prezumtiile simple sau ale omului denumite uneori si prezumtii de fapt sunt consecintele pe care magistratul intemeindu-se pe propia sa putere de judecata si experienta le trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. Procesul de formare al prezumtiilor simple, 3 etape distinct:- stablilirea faptelor cunoscute;- stabilirea unui principiu de cauzalitate intre faptul cunoscut sic el necunoscut;- stabilirea unei certitudini intelectuale cu privire la faptul aparent.

3.9.8 Asigurarea dovezilor

3.9.8.1 Precizari prealabile

Probele sunt folosite in cadrul procesului civil si in scopul solutionarii litigiului dintre parti.

3.9.8.2 Procedura asigurarii dovezilor

Cererea privin asigurarea dovezilor trebuie sa cuprinda elementele obisnuite ale oricarei cereri de chemare in judecata. Pe langa aceste cerinte se vor indica dovezile a caror asigurare se solicita faptele ce urmeaza sa fie dovedite si imprejurarile ce justifica primejdia de intarziere. Competent de solutionare a cererii apartine instantei in circumscriptia careia se afla obiectul cercetarii sau in care isi are domiciliul martorul. Asupra cererii de asigurare a dovezilor instanta se pronunta printr-o incheiere de admitere sau respingere a cererii. Administrarea dovezii se poate face de indata sau la termenul statornicit in acest scop de catre instanta.

3.9.8.3 Administrarea probelor de catre avocati

Instituita administrarii probelor de catre avocati se poate realiza numai in litigiile patrimoniale cu exceptia acelora care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie. Administrarea probelor se poate realiza in aceleasi conditii si de catre consilierii juridici care potrivit legii reprezinta partiile. Administrarea probelor de catre avocati se poate realiza numai cu acordul partilor implicate in litigiu. Consimtamantul odata acordat nu ami poate fi revocat de catre parti. Consimtamantul poate fi acordat numai de parti sau prin mandatar cu procura speciala.

Dupa constatarea consimtamantului instanta are posibilitatea:de a rezolva exceptiile invocate ori pe care le poate ridica din oficiu; de a hotari asupra cererilor de interventie formulate de parti sau de terte persoane; de a examina fiecare pretentie in parte; de a constata care din pretentii sunt recunoscute si care sunt contestate etc. legea procesuala instituie si un termen de 6 luni inauntrul

166

caruia trebuie administrate probele de catre avocati. Termenul de 6 luni poate fi prelungit in una din urmat sit:-dc se invoca o exceptie sau un incident procedural asupra caruia instanta trebuie sa se pronunte;-dc a incetat contractual de asistenta juridical dintre una din parti si avocatul sau;-dc una din parti a decedat;-in orice alte cazuri in care legea prevede suspendarea procesului.

Avocatii au obligatia de a intocmi un program de administrare a probelor in termen de cel mult 15 zile de la data incuviintarii probelor. Minorii/ debilii mintali nu pot fi ascultati de instanta de judecata. In cadrul procedurii de administrare a probelor de catre avocati instanta poate fi confruntata si cu unele cereri de inlocuire a martorilor, de ascultare din nous au de confruntare a acestora. Avocatii partilor trebuie sa intocmeasca pentru fiecare parte cate un dosar si unul pt instanta.

3.10. Incidente in desfasurarea normal a procesului

3.10.1 Precizari prealabile

Un proces civil nu se poate solutiona practic intr-o singura sedinta de judecata. Necesitatea administrarii unui probatoriu complex, la propunerea ambelor parti face ca judecata sa se desfasoare pe parcursul mai multor sedinte de judecata.

3.10.2 Actele de dispozitie ale partilor

3.10.2.1 Precizari prealabile

Principiul disponibilitatii procesuale confera partilor dreptul de a se desista de la judecata ori de a renunta la dreptul subiectiv iar paratului posibilitatea de a achiesa la pretentiile reclamantului sau chiar la hotararea pronuntata asupra sa.

3.10.2.2 Renuntarea reclamantului

2 forme ale renuntarii reclamantului: renuntarea la judecata si renuntarea la drept.

Reclamantul poate sa renunte oricand la judecata fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa. Daca renuntarea la judecata intervine dupa comunicarea cererii de chemare in judecata instanta la cererea paratului va oblige pe reclamant la cheltuieli de judecata. Daca cererea de chemare in judecata a fost comunicata ulterior paratului, reclamantul va putea fi obligat la plata cheltuielilor invocate si justificate de partea adverse. Daca partile au intrat in cercetarea fondului renuntarea nu se poate face decat cu acordul celeilalte parti.

Renuntarea reclamantului se infatiseaza ca un act unilateral si ca un act de dispozitie important. Renuntarea minorilor sau a persoanelor incapabile se poate face numai de catre reprezentantii legali ai acestora. Renuntarea la judecata trebuie sa fie neconditionata si expresa. Asupra renuntarii la judecata instanta se pronunta printr-o incheiere. Incheierea se pronunta fara drept de apel. Stingerea procesului civil are efecte fata de toate partile din proces. Renuntarea poate fi partiala( are ca obiect doar o parte din pretentiile formulate) sau totala.

167

Renuntarea la drept se infatiseaza ca un act procedural unilateral prin care reclamantul renunta la dreptul subiectiv dedus in justitie, avand urmat trasaturi: act unilateral de vointa a reclamantului( efectele acestui act nu sunt conditionate de acceptarea partii adverse); este un act de dispozitie cu efecte defavorabile pentru reclamant( pentru a fi valabil este necesar ca reclamantul sa aiba capacitate de exercitiu); renuntarea reclamantului sa fie expresia libera si neconditionata a consimtamantului reclamantului.

Renuntarea poate avea loc atat in prima instanta cat si in apel. Asupra renuntarii la drept instanta se pronunta printr-o hotarare.

3.10.2.3 Achiesarea

= act de dispozitie prin care paratul recunoaste pretentiile reclamantului sau adera la hotararea pronuntata impotriva sa.

Exista 2 forme de achiesare:achiesarea la pretentiile reclamantului si achiesarea la hotarare.

Achiesarea la pretentii consta intr-o recunoastere pura si simpla a pretentiilor reclamantului. Aceasta poate fi totala sau partiala dupa cum paratul recunoaste in intregime sau numai in parte pretentiile adversarului. In ambele cazuri recunoasterea trebuie sa fie pura si simpla, adica neconditionata. Recunoasterea totala conduce la finalizarea activitatii judiciare iar in cazul achiesarii partiale instanta poate pronunta o hotarare in acest sens.

Achiesarea la hotarare este expresia vointei partii care a pierdut procesul de a renunta la calea de atac a apelului. Ea poate fi facuta atat de reclamant cat si de parat. Achiesarea la hotarare are ca efect stingerea irevocabila a procesului, astfel ca orice posibilitate de contestare ulterioara este exclusa. Prin achiesare la hotarare parte renunta la caile ordinare si extraordinare de atac. Achiesarea la hotarare poate fi expresa sau tacita.

3.10.2.4 Tranzactia judiciara

= contract facut sub auspiciile justitiei si prin care partile pe baza unor concesii reciproce convin sa puna capat unui litigiu sau sa preintampine declansarea unui proces civil.

Pot pune capat procesului civil numai persoanele care au capacitate de exercitiu deplina. A tranzactiona mu inseamna a ceda sau a renunta ci a face unele concesii reciproce in vederea obtinerii unui anumit rezultat. Tranzactia trebuie sa fie constatata prin act scris. Dc tranzactia cuprinde un act solemn, ca o donatie, ea trebuie sa imbrace forma autentica.

Tranzactia judiciara poate intervene in orice faza a procesului civil. Ea poate fi desfiintata pe calea unei actiuni in anulare in conditiile dreptului comun. Unul din efectele cele mai importante ale tranzactiei este stingerea procesului civil.3.10.3 Suspendarea procesului civil

3.10.3.1 Notiunea si formele suspendarii

168

Suspendarea consta in oprirea temporara a cursului judecatii din motive voite de parti sau independente de vointa lor. Ea constituie un obstacol temporar in normala desfasurare a activitatii judiciare. Suspendarea intervine numai in conditiile determinate de lege.

Cazurile de suspendare a judecatii sunt statornicite in art.242-245 C.proc.civ. in functie de cazurile care o determina suspendarea poate fi: voluntara si legala. Aceasta din urma poate fi de drept si facultativa sau judecatoreasca.

3.10.3.2 Suspendarea voluntara

Suspendarea voluntara este aceea care determina sistarea temporara a activitatii judiciare datorita unor imprejurari voite de parti. Cazurile de suspendare voluntara a judecatii sunt precizate in art.242 C.proc.civ:

1. Cand amandoua partile o cer

2. Daca nici una din parti nu se infatiseaza la strigarea pricinii.

Suspendarea judecatii in cele 2 cazuri costituie un atribut constitutiv al principiului disponibilitatii procesuale. Ea se intemeiaza pe vointa expresa sau prezumata a partilor de a nu mai continua judecata.

Odata indeplinite conditiile stabilite de art.242 C.proc.civ. instanta de judecata este obligate sa dispuna suspendarea judecatii. De asemenea instanta este obligata sa dispuna suspendarea judecatii, in temeiul art. 242 C.proc.civ., daca cerintele legii sunt intrunite chiar daca actiunea sau calea de atac nu a fost timbrata in mod corespunzator.

Suspendarea judecatii poate fi evitata totusi astfel cum se prevede in mod expres art. 242 alin.(2) C.proc.civ., in cazul in care una din parti a cerut judecarea in lipsa.

Cererea de solutionare a procesului in lipsa poate fi formulata o data cu cererea de chemare in judecata, iar de catre parat, prin intampinare. Cererea poate fi formulata insa si ulterior de catre una din parti. Instanta este obligata sa ia act de aceasta cerere si sa o consemneze in mod corespunzator in procesul – verbal de sedinta.

In cazul casarii si al rejudecarii unei cauze este necesar sa se formuleze o noua cerere pentru solutionarea cauzei in lipsa, in caz contrar instanta trebuie sa dispuna suspendarea judecatii. Aceasta solutie trebuie promovata si in ceea ce priveste judecata in faza instantelor de control judiciar.

Proiectul codului de procedura civila transeaza aceasta problema printr-o dispozitie legala expresa: “ Cererea de judecata in lipsa produce efecte numai la instanta careia a fost formulata”.

169

Mentionam ca suspendarea poate fi dispusa, in conditiile art.242 alin.(1) pct.1 C.proc.civ., si in cazul in care a fost ceruta in vederea realizarii procedurii de mediere art.62 alin.(1) din Legea nr.192/2006.

3.10.3.3. Suspendarea legala

Suspendarea legala poate fi de drept si facultative sau judecatoreasca.

Suspendarea de drept

Opereaza in cazurile prevazute de art.243 C.proc.civ.:

a) Prin moartea uneia din parti, afara de cazul cand partea interesata cere termen pentru introducerea in judecata a mostenitorilor.

b) Prin interdictie sau punerea sub curatela a unei parti pana la numirea tutorelui sau curatorului.

c) Prin moartea mandatarului uneia din parti, intamplata cu mai putini de 15 zile inainte de ziua infatisarii.

d) Prin incetarea functiei tutorelui sau curatorului.

e) Prin deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, in temeiul unui hotarari judecatoresti irevocabile.

Cauzele de suspendare prevazute in actual legislatie sunt mentinute intr-o forma asemanatoare si in proiectul codului de procedura civila. Aceasta din urma a mai adaugat insa si alte 2 cazuri de suspendare de drept a judecatii:

- Prima vizeaza dizolvarea persoanei juridice, situatie in care suspendarea dureaza pana la desemnarea lichidatorului;

- A doua cauza de suspendare este prevazuta pentru ipoteza formularii unei cereri de pronuntare a unei hotarari preliminare adresate Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, potrivit tratatelor pe care se intemeiaza UE.

Dispozitiile legale cuprinse in art.243 C.proc.civ.,sunt destinate a garanta dreptul de aparare al partilor in procesul civil si a asigura principiul contradictorialitatii.

In toate cazurile prevazute de art.243C.proc.civ., suspendarea se dispune pentru a i se acorda partii interesate sau mostenitorilor posibilitatea de a lua masurile ce se impun pentru continuarea judecatii. Suspendarea intervine insa numai daca imprejurarile prevazute de lege sau ivit inainte de inchiderea dezbaterilor. Daca ele sau ivit dupa inchiderea dezbaterilor instant poate proceda la pronuntarea hotararii.

170

Suspendarea facultative

Este acea forma a suspendarii care permite judecatorului ca, in anumite imprejurari determinate de lege, sa aprecieze asupra oportunitatii sistarii temporare a judecatii. Cazurile de suspendare facultativa sau judecatoreasca sunt determinate in art.244 C.proc.civ.:

a) Cand dezlegarea pricinii atarna, in totul sau in parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati;

b) Cand sa inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza sa se dea.

Cazurile de suspendare facultativa a judecatii prevazute de art.244 C.proc.civ., au caracter limitative si drept urmare ele nu pot fi extinse prin analogie si la alte situatii similare. Totusi, la aceste cazuri de suspendare facultativa trebuie sa adaugam si cel prevazut de art.1551C.proc.civ.

Suspendarea cauzei in situatiile prevazute de art.244 C.proc.civ., este de natura sa preintampine si pronuntarea unor hotarari gresite, in raport cu alte constatari facute pe cale judecatoreasca sau a unor hotarari contradictorii.

Suspendarea judecatii in baza art.244 pct.2 C.proc.civ., se poate dispune doar daca partea interesata prezinta elemente suficiente din care sa rezulte ca existenta infractiunii ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa se pronunte in cauza suspendarii.

O aplicare particulara a suspendarii facultative prevazute de art. 244 pct.2 C.proc.civ., este consacrata in art. 183 C.proc.civ. Acesta din urma dispozitie procedurala se refera la ipoteza defaimarii unui inscris ca fals de catre una din parti, suspendarea poate fi dispusa de instanta in conditiile acestui text doar in situatia in care partea interesata indica si autorul sau complicele falsului.

3.10.3.4 Procedura suspendarii

Suspendarea judecatii reprezinta un incident care poate fi invocat de oricare dintre partiile interesate. Calea procedurala a sesizarii este aceea a unei cereri scrise sau verbale formulate in fata instantei. Suspendarea se poate dispune, cu respectarea cerintelor legale, si de catre instant din oficiu. In acest mod se poate proceda in cazurile prevazute de art.244 C proc.civ.,cu conditia insa ca masura sa fie pusa in discutia prealabila a partilor. Deasemenea instant poate dispune in mod direct suspendarea judecatii in baza art.242.pct.2 C proc.civ., cand nici una din parti nu se prezinta la stigarea pricinii.

Instanta se pronunta asupra suspendarii printr-o incheiere. Aceasta incheiere poate fi atacata separat cu un recurs , solutie prevazuta in urma introducerii, prin Ordonanta de urgena nr.138/2000, in Codul de procedura civila, a art. 2441. Noua solutie procedurala se intemeiaza pe necesitatea garantarii accesului liber la jusitie si in cazul “intreruperii cursului judecatii”. Prin

171

Legea 219/2005 , in art. 2441 C proc.civ a fost introdusa exceptia incheierilor pronuntate in recurs. Drept urmare acestea nu pot fi atacate in mod separat cu recurs.

Recursul se poate declara cat timp dureaza suspendarea cursului judecarii procesului, atat impotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat si impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de repunere perol a procesului.

In cazul suspendarii recursului in fata unei curti de apel, singura cale procedural pentru desfiintarea unei incheieri nelegale este cea a recursului la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Codul de procedura civila nu prevede in mod expres si detaliat efectele suspendarii procesului civil. In aceasta privinta art. 245 C proc.civ determina doar mijloacele procedurale de reluare a judecatii. Pe tot timpul suspendarii nu se mai pot indeplini in mod legal acte de procedura. Orice act indeplinit pe durata suspendarii v-a fi lovit de nulitate. Sanctiunea nulitatii va interveni numai la cererea partii interesate, cum este cazul mostenitorilor care nu au fost introdusi in cauza in temeiul art.243 C proc.civ.

Suspendarea procesului civil se dispune prin incheiere, ceea ce inseamna ca sistarea temporara a judecatii va incepe numai din momentul in care instant a dispus o atare masura, iar nu din momentul survenirii cauzei de suspendare.

Efectele suspendarii e rasfrang asupra tuturor partilor din proces, fara nici o considerare fata de calitatea lor procesuala. Procesul civil nu poate fi mentinut activ fata de unele dintre parti si suspendat fata de alte parti, procesul civil reprezinta un tot unitar iar suspendarea acestui fapt are caracter individual.

O situatie particulara o reprezinta cazul actiunilor complexe. In acest caz masura suspendarii poate fi evitata prin disjungarea actiunilor conexe in conditile art.165 C proc.civ. dar disjungarea poate fi dispusa doar in cazul in care numai una din actiuni este in stare de a fi judecata.

Incetarea cauzei care a determinat suspendarea procesului face posibila redeschiderea acestuia. In cazul suspendarii voluntare judecata reincepe doar daca una din parti solicita repunerea cauzei pe rol. Instant nu poate dispune, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, inainte de implinirea termenului de perimare. In cazul suspendarii lgale de plin drept , judecata reincepe asa cum sa precizeaza in mod expres in art.245 pct.2 C proc.civ, prin cerera de redeschidere facuta cu aratarea mostenitorilor tutorelui sau curatorului, acelui reprezentata de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, dupa caz, a lichidatorului judiciar.

Redeschiderea cauzei in ipoteza suspendarii legale facultative sau judecatoresti este reglementata de art244. alin. (2) C proc.civ : “suspendarea va dainuii pana cand hotararea pronuntata in pricina care a movat suspendarea a devenit irevocabila. Masura suspendarii se dispune datorita relatiei de interdependenta care a existat intre cele 2 procese. De aceea este firesc

172

ca sistarea judecatii sa dainuie pana la solutionarea cauzei de care depinde decizia din procesul supus suspendarii.

3.11 Incheierea de sedinta

3.11.1 Consideratii prealabile

Incheierea de sedinta reprezinta actul procedural in care se consemneaza continutul dezbaterilor din cadrul unei sedinte de judecata. Incheierea de sedinta denumita uneori si proces verbal sau jurnal, indeplineste, asadar, functia unui act de documentare procesuala, intrucat are rolul de a consemna activitatea procesuala.

Obligatia intocmitii unei incheieri de sedinta, pentru fiecare termen de judecata, este prevazuta in mod expres de legea procesuala art.147 C proc.civ “dezbaterile urmate in sedinta se vor trece in incheierea de sedinta, care v-a fi semnata de judecator si grefier. Instant este dispensata de aceasta obligatie numai in cazul in care hotararea s-a pronuntat la termenul la care a avut loc si dezbaterea cauzei in fond.

Inchereiea de sedinta poate fi considerate ca o hotarare, dar nu poate fi indentificata cu o hotarare finala, care, are ca obiect solutionarea litigiului, scopul incheierii de sedinta este limitat la reolvarea unei problem proprii fazei procesuale in care se afla litigiul.

Masurile adoptate prin dispozitivul incheierilor de sedinta trebuie sa fie précis determinate astfel incat sa poata fi aduse la indeplinire, atunci cand este cazul, pe calea executarii

silite

3.11.2 Clasificarea incheierilor de sedinta

Hotararile prin care se rezolva fondul cauzei in prima instant se numesc sentinte, iar hotararile prin care se solutioneaza apelul, recursul, precum si recursul in interesul legii se numesc decizii.

Incheierile de sedinta perced in mod firesc hotararea finala. De aceea, chiar codul de procedura civila le numeste incheieri premergatoare. Exista si unele incheieri ultarioare hotararii finale extreme de reduse la numar.

Doctrina distinge intre 2 categorii de incheieri premergatoare: incheieri preparatorii si incheieri interlocutorii. Incheierile preparatorii sunt acelea prin care instant adopta unele masuri in vederea solutionarii cauzei, fara ca prin aceasta sa anticipeze asupra deciziei finale.

Incheierile din aceasta categorie se caracterizeaza prin acea ca ele au menirea de a pregati doar solutia finala. Incheierile interlocutorii sunt acelea prin care se adopta masuri decisive pentr soarta

173

procesului, fapt ce le confera si calitatea de a anticipa dcizia finala. Asupra acestor incheieri instant nu mai poate reveni. Mai mult se poate spune ca aceste incheieri prejudeca fondul, bucurandu-se astfel de trasaturile caracteristice autoritatii lucrului judecat. Au caractrul unor incheieri interlocutrii, incheierea de admintere in principiu a interventiei voluntare, incheierea prin care instate respinge excepti puterii lucrului judecat, exceptia de prescriptie a dreptului la actiune.

Proiectul codului de procedura civila distinge, in mod expres, intre incheierile preparatorii si incheierile interlocutorii. Ele defineste numai pe cele interlocutorii: “incheieri interlocutorii acelea prin care, fara a se hotara in totul asupra procesului, se solutioneaza exceptii procesuale incidente procedural ori alte chestiuni litigiuase.

3.11.3 Continutul incheierilor de sedinta

Incheierile de sedinta trebuie sa cuprinda aceleasi elemente ca orice hotarare judecatoreasca. Aceste elemente structurale vizeaza practicaua sau partea introductiva, motivele sau considerentele si dispozitivul.

Se impune precizarea ca motivarea incheierii trebuie sa fie limitata doar la masura ordonata de instanta, ea nu trebuie sa cuprinda consideratii asupra solutiei viitoare a procesului civil. Dispozitivul nu va trebui sa cuprinda mentiunea privitoare la aratarea caii de atac si a termenului de exercitare. Incheierile premergatoare nu pot di atacate cu apel decat odata cu fondul cauzei. Doar incheierile prin care s-a interrupt sau suspendat cursul judecatii pot fi atacate in mod separat cu apel.

Proiectul codupui de procedura civila se impune precizarea caii de atac si a termenului in care poate fi exercitata, “ atunci cand, potrivit legii, incheierea poate fi atacata separate”.

Este necesar sa precizam ca in cazul incheierilor de sedinta nu este necesara intocmirea unei minute.

Deosebit de importanta este si formalitatea privitoare la semnarea incheierilor de sedinta de judecator si grefier. Lipsa acesteia atrage nulitatea incheierii de sedinta.

Sanctiunea nulitatii opereaza cu atat mai mult in ipoteza in care instant a omis sa intocmeasca o incheiere de sedinta. Aceasta situatie este de natura de a vatama interesele partilor, deoarece in atare imprejurari nu se mai poate stabili ulterior daca la solutionarea cauzei au fost avute in vedere toate apararile si sustinerile partilor. Dar, o atare situatie afecteaza insasi activitatea naturala si impariala de administrare a justitiei prin aceea ca se face imposibila exercitarea controlului judiciar.

Capitolul IV

Deliberarea si pronuntarea hotararii judecatoresti

174

1.Consideratii prealabile

Etapa deliberarii si pronuntarii hotararii judecatoresti este una din cele mai importante, intrucat in cadrul acesteia se sintetizeaza toate operatiile care determina elaborarea celui mai important act procedural. Pe de alta parte, dispozitiile privitoare la deliberarea si pronuntarea hotararii judecatoresti sunt aplicabile in mod corespunzator si in faza contolului judiciar.

2.Deliberarea judecatorilor

Dliberarea reprezinta operatia in cadrul careia judecatorii stabilesc solutia ce urmeaza sa fie pronuntata cu privire la litigiul dintre parti. Aceasta etapa a procesului civil are loc dupa administrarea probelor si solutionarea exceptiilor de procedura, precum si a oricaror alte incidente in cursul judecatii.

Legea reglementeaza si posibilitatea redeschiderii dosarului prin repunderea cauzei pe rol. O atare masura se poate dispune de instant doar daca gaseste necesare noi lamuriri.

Deliberarea cnstituie o operatiune complexa in cadrul careia trebuie stabilite faptele pricinii si normele legale aplicabile litigiului.

Deliberarea se face de regula in camera de consiliu, in cauzele mai simple, deliberarea se face chiar in cadrul sedintelor de judecata. Judecatorii trebuie sa aiba grija sa fie asigurat secretul deliberarii. Deliberarea in sedinta priveste adesea solutionarea unor incidente de procedura sau a unor cereri privitoare la instructia propriu zisa a procesului.

In cazul cand pronuntarea hotararii nu se poate face in ziua cand a avut loc dezbaterea in fond a cauzei, instanta va putea amana pronuntarea cu cel mult 7 zile. Amanarea va fi prnuntata de presedintele restantei. Termenul are caracter relativ, fapt pentru care nerespectarea lui nu poate produce consecinte cu privire la valabilitatea hotararii judecatoresti. Situatia este insa diferita in cazul in care hotararea s-a pronuntat inainte de indeplinirea termenului stabilit in conditiile art. 260 C proc.civ. intr-o asemenea situatie, hotararea este casabila caci partile au fost private de dreptul de a-si formula apararile pe cale de concluzii scrise.

In proiectul codului de procedura civila este prevazut un termen mai lung, respective 15 zile, termen cu care poate fi dispusa amanarea pronuntarii.

Procesul deliberarii nu ridica probleme deosebite in cazul judecatorului unic, caci un atare proces se produce doar in constiinta acestuia, fara sa fie necesara consultarea altor magistrati. Legea prevede insa modul de realizare a deliberarii in cazul in care instanta este alcatuita din 2 sau

175

mai multi judecatori. In primul rand, potrivit art.256 alin. (2)C. proc. Civ. Dupa chibzuire, presedintele aduna parerile judecatorilor incepand cu cel mai nou in functie, el pronuntandu-se in cele din urma. Dupa deliberare, presedintele procedeaza la adunarea parerilor exprimate de judecator.

In cazul in care completul de judecata este format din 2 judecatori, pot sa apara si dificultati in legatura cu adoptarea cauzei finale. Este posibil ca cei 2 judcatori sa aiba opinii diferite in legatura cu Solutia ce urmeaza sa se pronunte. Astfel unul dintre judecatori poate opta pentru admiterea actiunii, iar altul pentru respingerea ei. Rezolvarea unei asemenea situatii este oferita de art. 257 C. proc. civ: “daca majoritatea legala nu se poate intruni, pricina se va judeca din nou in complet de divergenta, in aceeasi zi sau in cel mult 5 zile”. Completul care va proceda la solutionarea cauzei se va constitui prin cooptarea presedintelui sau vicepresedintelui instantei, a presedintelui de sectie ori a judecatorului din plnificarea de permanenta. Prin urmare, judecata poate fi reluata numai de completul de divergent constituit in conditiile aratate anterior, iar nu de vechiul complet de judecata ori de un alt complet.

Proiectul codului de procedura civila stabileste un termen maxim de 20 zile pentru solutionarea procesului in complet de divergent. In pricinile urgente acest termen nu poate depasi de 7 zile.

Inainte de judecarea divergentei este obligatory motivarea parerilor judecatorilor. Motivarea parerilor judecatorilor este logica si necesara, intrucat ata judecatorul care va intruni completul de judecata, cat si partile, trebuie sa cunoasca temeiurile divergentei.

Dezbaterile se reiau, in complet numai asupra punctelor ramase in divergenta. Daca dupa judecarea divergentei, vor fi mai mult de 2 pareri, judecatorii ale caror pareri se apropie mai mult, sunt datori sa se reuneasca intr-o singura opinie.

3 Intocmirea dispozitivului

Dupa incheirea deliberarii se procedeaza la redactarea minutei. In acest sens, art.258 alin.(1) C.proc. civ. Dispune ca: “Dupa ce s-a intrunit majoritatea, se va intocmi de indata dispozitivul hotaratii care se semneaza, sub sangtiunea nulitatii, de catre judecatori si in care se va arata, cand este cazul, opinia separate a judecatorilor aflati in minoritate.” Observam ca legea se refera expressis verbis la redactarea dispozitivului, iar nu a minutei. Dispozitivul reprezinta un element esential al hotararii, intrucat el incorporeaza solutia adoptata de instanta cu privire la litigiul ce ia fost dedus spre solutionare.

Proiectul codului de procedura civila are o redactare mult mai coretcta in sensul ca el se refera, expres, la intocmirea minutei. De notat ca noua reglementare procesuala va impune semnarea minutei, de catre judecatori, pe fiecare pagina. In acest fel se evita substituirea uneia dintre paginile minutei.

176

Dispozitivul trebuie sa cuprinda, in termeni imperativi si lipsiti de orice echivoc solutia adoptata, fie ea de admitere sau de respingere a actiunii. De asemenea, judecatorii trebuie sa se pronunte prin dispozitiv asupra tuturor cererilor formulate de parti art.129 alin 6 C.proc.civ

Dispozitivul se semneaza sub pedeapsa nulitatii, astfel cum prevede in mod expres art.258 alin 1C.proc.civ., judecatori.

In urma modificarii Codului de procedura civila, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.138/2000, legea nu mai impune conditia ca dispozitivul sa fie semnt de grefierul de sedinta .

Minuta redactata dupa deliberare nu este, altceva decat cgiar dispozitivul hotararii. Prin urmare, hotararea trebuie sa aiba dispozitivul identic cu cel intocmit dupa deliberare,caci acesta este unic si nu poate fi modificat ulteror pronuntarii. Dupa redactarea minutei, presedintele completului de judecata sau unul dintre judecatori va trece, in condica de sedinta, datele esentiale ale acesteia, precum si numele judecatorului care va redacta hotararea.

4.Pronuntarea dispozitivului

Potrivit art.258 alin.2 C proc.civ., dispozitivul “ se pronunta de presedinte, in sedinta, chiar in lipsa partilor”. Pronuntarea dispozitivului este un act procedural deosebit de important, ea fiind destinata sa asigure publicitatea dezbaterilor . Daca deliberarea se face in secret, este firesc ca pronuntarea solutiei finale sa se faca in sedinta publica.

Proiectul Codului de procedura civila permite ca minuta sa fie pronuntata” de catre presedinte sau de catre un judecator, membru al completului, care va citi minuta, indicand si calea de atac ce poate fi folosita impotriva hotararii”.

Din momentul pronuntarii hotararea instantei constituie un act de autoritate publica. Solutia pronuntata de instanta, reprezinta, din momentul pronuntarii, un act irevocabil. Pronuntarea hotararii in sedinta publica reprezinta un moment solemn al judecatii, iar nerespectarea acestei sedinte atrage nulitatea ei.

Pronuntarea hotararii se face in numelee legii art.261 alin 1 C.proc.civ.,; “hotararea se da in numele legii”.

5. Redactarea hotararii

Dupa pronuntarea minutei se trece la redactarea hotararii, care va trebui sa cuprinda toate elementele indicate in art.261.C.proc.civ. Redactarea este opera intregului complet de judecata, desi in cazul unei instante colegiale aceasta operatie se realizeaza practic de catre unul dintre judecatorii.

Potrivit art.266 alin. 3 C.proc.civ.’’ hotararea se va comunica partilor, in copie, in cazul in care, aceasta este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului”. Cu toate acestea, in prezent, sunt supuse comunicarii si hotarariile irevocabile, masura dispusa prin art.III din O.U.G .nr.212 din 12 decembrie 2008.

177

Aceasta din urma solutie este prevazuta si in Proiectul Codului de procedura civila, cu sublinierea ca el nu mai consacra categoria hotararilor judecatoresti irevocabile. Potrivit proiectului hotararea se va comunica partilor chiar daca este definitiva. Prin urmare, viitoarea legislatie nu mai leaga comunicarea de posibilitatea atacarii cu apel sau recurs a hotararii. Proiectul cuprinde dispozitii extrem de utile privitoare la comunicarea hotararii si altor subiecti de drept in aceleasi imprejurari in care acestia din urma sunt obligati sa ii se conformeze. Astfel hotararile definitive prin care s-a dispus efectuarea unei inscrieri in cartea funciara sau dupa caz, in alte registre publice se vor comunica din oficiu si institutiei sau autoritatii care tine acete registre. De asemenea, hotararile defnitive prn care s-a dispus anularea, in tot sau in parte, a unui act notarial, se comunica din oficiu notarului public instrumentator, direct or prn intermediu Camerei Notarilor Publici in circumscriptia careia functioneaza.

Hotararile judecatoresti se redacteaza in exemplare orginale, dintre care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se depune, spre conservare, la dosarul de hotarari al intantei art. 266 C.proc.civ

6.Hotararea judecatoresca

6.1 Notiunea si importanta hotararii judecatoresti

Hotararea judecatoreasca-sententia-reprezinta acul final si de dispozitie al instantei prin care se solutioneaza, cu putere de lucru judecat litigiul dintre parti.

Importanta hotararii se releva atat din punct de vedere al partilor cat si al societatii in general. Pentru parti hotararea este destinata sa puna capat litigiului dintre ele si sa proteguiasca drepturi civile concrete. Pentru societatea hotararea judecatoreasca reprezinta u mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice si de eficientizare a normelor de drept substantial.

6.2 Natura judridica a hotararii judecatoresti

Hotararea judecatoreasca este rezultatul operei de infaptuire a justitiei si nu rezultatul unei opere de legalitate formala, iar aceasta opera se realizeaza intr-o multitudine de acte volitionale. Hotararea finala este un act juridic important in elaborarea caruie logica joaca un rol foarte semnificativ, dar nu se concretizeaza in mod necesar in acte de vointa.

6.3 Clasificarea hotararilor

a) sentinte, decizii si incheieri – criteriul distinctiv al acestei diviziuni este obiectul hotararii art. 255 alin. 1 C.proc.civ. In acest sens, textul la care ne referim califica ca fiind sentinte hotararile prin care se rezolva fondul cauzei in prima instanta si deciziile acelei hotarari prin care se solutioneaza apelul, recursul precum si recursul in interesul legii. Art. 255 alin. 2 C.proc.civ se refera si la toate celelalte hotarari pronuntate in cursul instantei si care sunt denumite incheieri.

b) hotararile propriu zise si hotarari provizorii – criteriul acestei distinctii ne este oferit de durata actiunii hotararilor judecatoresti. Hotararile propriu zise se caracterizeaza prin aceea ca prin ele e solutioneaza fondul dreptului si au, in principiu, o actiune nelimitata in timp. Majoritatea hotararilor judecatoresti fac parte din aceasta categorie. Hotararile provizorii au efecte limitate in timp, ele au ca obiect luarea unor masuri numai pe durata procesului. Prin urmare solutile adoptate de judecator pot fi

178

revocate sau modificate chiar in cursul judecatii, la sfarsitul procesului,instanta poate mentine, modifica sau desfiinta in functie de imprejurari

c) hotararile definitive, hotarari nedefinitive si hotarari revocabile – criteriul clasificaii este puterea legala si forta executorie a hotararii. Determinarea cazurilor in care o hotarare este definitiva sau irevocabila este acut in mod expres de lege. Art.377 alin.1 C.proc.civ defineste urmatoarele categorii de hotarari care au caracter definitiv: - hotararile date de prima instanta, potrivit legii, fara drept de apel

- hotararile pronuntate in prima instanta, care au fost atacate cu apel sau care nu au fost atacate cu apel, daca judecata acesteia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsa sau anulata.

- hotararile date in apel

- orice alte hotarari, care potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel

Art.377 alin. 2 C.proc.civ apreciaza ca sunt irevocabile urmatoarele categrii de hotarari:

- hotarari pronuntate in prima instanta, fara drept de apel, nerecurate

- hotararile renuntate in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel

- hotararile pronuntate in apel, nerecurate

- hotararile pronuntate in recurs chiar daca prin aceasa s-a solutionat fondul pricinii

- orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Toate hotararile care pot fi atacate cu apel fac parte din categoria hotararilor nedefinitive deci nu pot fi aduse la indeplinire pe calea execuarii silite, cu exceptia celor prevazute de art.278-279 C.proc.civ.

d) hotarari integrale si hotarari partiale – distinctiv al diviziunii hotararilor il reprezinta continutul lor. Majoritatea hotararilor judecatoresti au caracter integral, intrucat instanta este obligata sa statueze asupra intregului litigiu, adica asupra tuturor cererilor care i-au fost supuse spre solutionare. O asemenea hotarare se poate pronunta, potrivit art. 270 C.proc.civ , pe baza recunoasteri de catre parat a pretentilor formulate de partea adversa. Hotararea pronuntata in aceste condii de executorie, conforn, art. 278 pct. 7 C.proc.civ. Judecata va continua, in acest caz cu privire la pretentiile ce nu au format obiectul hotararii partiale.

e) Hotarari cu condamnare unica si hotarari cu condamnare alternativa – Criteriul distinctiv al acestei clasificari il reprezinta modul de condamnare al debitului. Majoritatea hotararilor judecatoresti fac parte din prima categorie. Aceasta deoarece creditorul urmareste sa obtina executarea in natura a prestatiei la care este obligat debitorul sau. Hotararile din aceasta categorie se caracterizeaza prin aceea ca ele prevad o obligatie principala, cum este obligatie de a preda un bun determinat si obligatie secundara cum este aceea de a plati contravaloarea bunului respectiv

179

f) Hotararile in constatare, hotarari in realizarea dreptului si hotarari constitutive de drepturi – aceasta clasificare este o consecinta a impartirii tripartite a actiunii civile. Cele mai multe hotarari judecatoresti fac parte din categoria hotararilor in realizarea dreptului. Ele sunt analizate intotdeauna in opozitie cu hotararile de constatare. Hotararile in constatare sunt acelea care au ca obiect simpla declarare a existentei sau inexistentei unui drept. Ele sunt pronuntate in urma unor actiuni in constatare poztiva sau negativa. Hotararile constitutive sunt acelea care creeaza, modifica sau sting un anumit statut juridic. Aceasta caegorie de hotarari incepe sa fie recunoscuta azi de tot mai multi proceduristi. Di aceasa categorie fac parte acele hotarari care creeaza un statut juridic nou, modificandu-l pe cel existent sau substituindu-l cu altul diferit de cel anterior.

6.4 Continutul hotararii

Hotararea judecatoreasca are un continut diferit in functie de obiectul judecatii. Art. 261 alin. 1 C.proc.civ prevede unrmatoarele elemente pe care trebuie sa le contina o hotarare judecatoreasca: 1. Aratarea instantei care a pronuntat-o si numele judecatorilor care au luat parte la judecata.

2 Numele domiciliul sau residinta partilor, calitatea in care s-au judecat, numele mandatarilor, sau al reprezentantilor legali si al avocatiilor.

3 Obiectul cereri si sustinerile in prescurtare ale partilor cu aratarea dovezilor

4 Aratarea concluziilor procurorului

5 Motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care –a inlaturat cererile partilor

6 Dispozitivul

7 Calea de atac si termenul in care se poate exercita

8 Aratarea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica , precum si semnaturile judecatorilor si grefierului.

Proiectul codului de procedura civila face referire expresa la cele trei parti ale hotararii judecatoresti: partea introductiva, considerentele si dispozitivul.

Practicaua sau sau partea introductiva cuprinde elementele precizate in art.261. pct 1-4 C.proc.civ. ea cuprinde de o potriva si o prezentare a obiectului cererii. In aceasta privinta trebuie avut in vedere nu numai obiectul cereri principale, ci si a altor cereri incidente care largesc cadrul procesului cu privire la pretentile deduse in justitie.

Elementele mentionate reprezinta o semnificatie particulara ca cererile permit verificarea de catre instanta de contro judiciar a modului de respectare a dispozitilor legale privitoare la competentele instantei de judecata, la compunerea instantei, la participarea procurorului, la activitatea judiciara. Pentru exercitarea unui control judiciar eficint asupra hotararii judecatoresti sunt si elementele privioare la sustinerile in prescurtare a artilor si la aratarea concluzilor procurorului.

180

Considerentele sau motivele de fapt si de drept sunt o puternica garantie a impartialitatii judecatoului a calitatii acului de justitie si ofera posibilitatea unui cerc larg de persoane de a cunoaste continutul motivelor ce au determinat pronuntarea unei anumite hotarari judecatoresti.

Codul de procedura civila nu instituie conditii particulare in legatura cuforma sau continutul considerentelor. In acest sens art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ se refera doar la necesitatea redactarii motivelor de fapt si de drept “ care au format convingerea instantei” precum si a celor “ pentru care s-a inlaturat cererile partilor”. Instanta trebuie sa se refere in motivare la toate capetele de cerere formulate si la considerentele pentru care s-au respins unele cereri. Motivarea trebuie sa fie deopotriva in sticta concordanta cu masurile luate de instanta prin dispozitiv. Scopul motivarii este acela de a fundamenta si explica masurile adoptate de instanta.

O motivare sumara si confuza echivaleaza cu motivarea hotararii. Motivarea unei hotarari poate cuprinde si succinte referiri la opinile doctrinei in materia supuse judecatii.

Potrivit art. 24 alin. 1 C.proc.civ motivarea hotararii se face in termen de 30 de zile de la pronuntare. Prin derogare de la dispozitile art. 264 alin. 1 C.proc.civ motivarea photararilor pronuntate in procesele funciare trebuie sa se faca in maxim 5 zile de la pronuntare. Atunci cand instanta a fos alcatuita din mai multi magistrati, presedintele v-a putea insarcina pe unul dintre ei cu redactarea hotararii.

Dispozitivul este partea cea mai importanta a unei hotarari judecatoresti. Acest element al hotararii este prevazut in art. 261 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ. el nu este altceva decat o reproducere a minutei redactata dupa eliberare. Intre minuta si dispozitiv trebuie sa existe o perfecta concordanta.

In sens restransdispozitivul cuprinde doar solutia adoptata de judecator cu privire la pretentile deduse judecatii. Din dispozitiv face parte insa si solutia pronuntata de judecator asupra unor cereri accesorii, inclusiv cu privire la cheltuieli de judecata.

Dispozitivul propriu zis trebuie redactat de asa maniera, incat pe baza lui, sa se poata proceda la executarea silita. Daca in dispozitiv prestatia concreta la care este obligat paratul, hotararea este incopleta si prin urmare susceptibila de casare.

Dispozitivul unei hotarari nu poate fi completat, in principiu cu elemente necuprinse in minuta nici pe calea contestatiei la executare si nici a procedurii de intreptare a erorilor materiale.

O prima mentiune prevazuta de art. 261 alin. 1 pc. 7 C.proc.civ se refera la aratarea caii de atac si la termenul la care aceasta se poate exercita. Daca hotararea nu este susceptibila de o cale de atac ordinara in practica se face precizarea ca ea este definitiva.

A doua mentiune care trebuie consemnata in hotarare este aceea ca ea s-a pronuntat in sedinta publica.

181

Utima mentiune cuprinsa in hotarare este cea impusa de art. 261 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ care se refera la semnaturile judecatorului si grefierului. Nesemnarea minutei de judecator repreinta o nlitate cenu poate fi remediata decat prin casarea hotararii. Nesemnarea notararii reprezinta o neregularitate procedurala de remediere art. 261 alin. 2 C.proc.civ precizeaza ca “ in cazul in care, dupa pronuntare, unul dintre judecatori este in imposibilitatea de a semna hotarerea presedintele instantei o va semna in locul sau iar da cel in imposbilitate sa semneze este grefierul hotararea va fi semnata de catre grefierul sef facandu-se mentiune despre cauza care l-a impiedicat pe judecator sau grefier sa semneze hotararea”.

Proiectul codului de procedura face precizari importante in parte diferite fata de solutiile actuale cu privire la continutul dispozitivului. El trebuie sa cuprinda numele, prenumele, CNP si domiciliul sau resedinta partilor, ori dupa caz denumirea, sediul, codul unic de inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului, contul bancar, solutia data tuturor cererilor deduse judecatii si cuantumul cheltuielilor de judecata acordate. In partea finala a dispozitivului se va arata daca hotararea este executorie, este supusa unei cai de atac ori este definitiva, data pronuntarii ei, mentiunea ca s-a pronuntat in sedinta publica sau intr-o alta modalitate prevazuta de lege, precum si semnaturile judecatorului si grefierului. Cand hotararea este supusa recursului sau apelului se va arata si instanta la care se depune cerrea pentru exercitarea caii de atac.

6.5 Efectele hotararii judecatoresti

Pri efecte ale hotararii judecatoresti trebuie sa intelegem consecintele juridice ce decurg din solutionarea litigiului dintre parti.

Un prim efect al hotararii judecatoresti vizeaza dezinvestirea instantei. Acest efect se prouce chiar din momentul pronuntarii hotararii art. 258 alin. 3 C.proc.civ dupa pronuntarea hotararii, nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale. Acest efect este prevazut si in proiectul codului de procedura civila “ dupa pronuntarea hotararii instanta se dezinvesteste si nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale”. Exista unele situatii partiulare care sugereaza si exitenta unor exceptii de la efectul dzinvetirii. Aceste exceptii vizeaza in primul rand, indreptarea erorilor materiale art. 281 C.proc.civ, interpretarea hotararii ce se executa art. 2811 C.proc.civ si art. 400 alin. 2 C.proc.civ si completare hotararii art. 2812 C.proc.civ. In realitate nu ste vorba de veritabile exceptii ci doar de unele situatii particulare care numai aparent par a constituii veritabile exceptii. In categoria exceptilor trebuie cuprinse caile extraordinare de retractare: contestatia in anulare si revizuire. De aceasta data, judecatorul este chemat sa pronunte o noua hotarare, dar aceasta intervine ca o consecinta a survenirii a unor imprejurari noi, in general necunoscute, la data primei judecati.

Al doilea efect este acela de a constituii un inscris autentic. Este o consecinta a elaborarii unui act juridic cu “ solemnitatiile cerute de lege, de un functionar public, care are dreptul de a actiona in locul unde actul s-a facut”. Hotararea judecatoeasca are forta probanta a unui act autentic.

Un alt efect important al hotararii judecatoresti este cel executoriu. Potrivit art. 374 C.proc.civ hotararile judecatoresti devin executorii numai in masura in care sunt investite cu formula executorie.

182

Hotararea judecatoreasca produce de regula si un efect declarativ. Efectul declarativ al hotararii se produce de la data introducerii cererii de chemare in judecata, de aceea hotararile judecatoresti produc efecte retroactive.

Un ultim efect al hotararii judecatoresti vizeaza prescriptia extinctiva. Odata pronuntata hotararea are ca efect si schimbarea obiectului prescriptiei. Cu alte cuvinte prexcriptia dreptului la actiune este inocuita cu precriptia dreptului de a cere executarea silita. De aceea in doctrina se vorbeste de o novatie sau o noua actiune. Novatia nu vizeaza de regula continutul dreptului ci eficienta hotararii pronuntate.

6.6 Hotararile cu termen de gratie

Hotararea judecatoreasca poate fi valorificata pe calea executarii silite. Urmarirea silta incepe la cererea creditorului si numai dupa obtinerea dupa acesta a titlului executoriu. Prin hotarare, debitorul poate obtine si o amanare sau chiar o esalonare a datoriei la care a fost obligat, in acest sens se poate spune ca debitorul beneficeaza de un termen de gratie.

Conditile in care poate fi acordat termenul de gratie: - in primul rand termenul de gratie poate fi acordat numai prin hotararea “care dezleaga pricina”. Termenul de gratie nu poate fi acordat nici inainte de dezbaterea cauzei in fond si nici dupa pronuntarea hotararii de fond. Termenul de gratie poate fi acordat si de instanta penala care judeca actiuni. - a doua conditie este aceea privitoare la acordarea de judecator a unui termen de plata determinat. Se refera la acordarea unor “mici termene” pentru plata. Termenul de plata se acorda, in mod firesc la cererea debitorului.

Codul de procedura determinain situatile in care nu se poate acorda termeni de gratie: art. 263 C.proc.civ “datornicul nu va putea cere, nici nu va putea sa se bucure de termenul ce i s-a dat, daca bunurile lui se vand dupa cererea altui creditor, daca este in stare faliment sau de insolvabilitate indeobste cunoscuta sau daca prin fapta sa a micsorat garantiile ce a dat prin contract creditorului sau, sau daca nu a dat garantii fagaduite.

Acodarea termenului de gratie care are ca efect imposibilitatea efectuarii actelor de executare pana la indeplinirea acelui termen. Cu toate acestea, creditorul este indreptatit sa solicite luarea unor masuri privitoare la conservarea patrimoniului datornicului.

6.7 Investirea hotararii cu formula executorie

O formalitate necesara pentru ca hotararea sa fie valorificata pe calea executarii silite este cea a investirii cu formula executorie art. 374 C.proc.civ dispune “hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca nu este investit cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1, afara de incheierile executorii, de hotararile executorii provizorii si de alte hotarari sau inscrisuri prevazute de lege, care se executa fara formule executorii.

Formula executorie constituie o formalitate prin intermediul caruie se ordona organelor de urmarire silita sa procedeze la aducerea la indeplinire a dispozitilor cuprinse intr-un titlu executoriu.

Odrinul de executare este o expresie a atributelor judecatoresti, de aceea, formula executorie se da in numele sefului statului si are continutul prevazut in mod expres in art. 269 alin. 1 C.proc.civ.

183

Formula executorie se pune pe hotararile judecatoresti care au ramas definitive sau au devenit irevocabile, precum si pe orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii.

Exista si hotarari care pot fi valorificate pe calea executarii silite fara sa fie necesara formalitatea investirii. In acest sens art. 374 C.proc.civ se refera la inceierile executorii si la cele date cu executie provizorie. Aceste hotarari pot fi valorificate pe calea urmaririi silite pe baza unei simple adrese de executare.

Investirea cu formula executorie se face, in temeiul legii “ de prima instanta” adica, instanta care a judecat fondul cauzei.

Art. 3733 alin. 1 C.proc.civ prevede: “incheierea prin care presedintele instantei admite cererea de investire cu formula exeutorie a hotararii judecatoresti sau altui inscris in cazurile prevazute de lege nu este supusa nici unei cai de atac. Dinpotriva incheierea e respingere a cererii de investire cu pitere execuorie poate fi atacata cu recurs de catre creditor. Termenul de recurs este de 5 zile si curge de la pronuntare, pentru creditorul prezent si de la cmunicare pentru cel lipsa.

6.8 Executia vremelnica

Legislatie noastra procesuala reglementeaza 2 forme ale executarii vremelnice: executarea vremelnica de drept si executarea vremelnica judecatoreasca. In conformitate cu dispozitiile art. 278 C.proc.civ executarea vremelnica de drept se produce cand hotararile primei instante au ca obiect:

1. plata salariilor sau altor drepturi izvorate din raporturile juridice de munca precum si a sumel cuvenite, potrivit legii somerilor.

2. Despagubiri pentru accidente de munca

3. Rente ori sume datorate cu titlul de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii

4. 31 despagubiri in caz de moarte sau vatamarea integritatii corporale ori sanatatii daca despagubirile s-au acordat sub forma de prestatii banesti

5. Reparatii grabnice

6. Punerea sau ridicarea pecetilor ori facerea inventarului

7. Pricini pivitoare la posesiune, numai in ceea ce priveste posesiunea

8. Cazul prevazut de art. 270

9. In orice alte cazut in care legea prevede ca hotararea este executorie

Legiuitorul a avut in vedere acele hotarari al caror obiect se refera, in principal, la dreptul ce se bucura de o protectie deosebita sau la situatii care reclama urgnta. Art. 270 se refera la posibilitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti pe baza unei recunoater partiale a pretentilor reclamantului

Proiectul codului de procedura civila mai adauga o situatie in care hotararea judecatoreasca este executorie in mod provizoriu si se refera la “ stabilirea modului de exercitare a autoritaii parintesti,

184

stabilirea locuintei minorului, modul de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu minorul”.

Executia vremelnica este aceea care se poate incuviinta de catre instanta de judecata in circumstantele prevazute de ar. 279 alin. 1 C.proc.civ “ instanta poate incuviinta executia vremelnica a hotararilor privitoare la bunuri ori de cate ori v-a gasi de cuviinta ca masura este de trebuinta fata de temeinicia vadita a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau ca exista primejdie vadita in intarziere.

Executa vremelnica judecatoreasca se poate acorda numai la cererea scrisa sau verbala a creditorului. Daca cererea este respinsa de prima instanta ea poate fi reinterata.

Art.279 determina cazurile in care executavremelnica judecatoreasca nu se poate acorda:

1. in materie de stramutare de hotarare, desfintare de constructii, plantatii sau oricaror altor lucrari avant o asezare fixa

2. cand prin hotarare se dispune intabularea unui drept sau radierea lui dincartea funciara.

Executia vremelnica fie de drept fie judecatoreasca poate fi suspendata de instanta de apel la cerrea debitorului. Cererea de suspedare se poate face odata cu cererea de apel sau in timpul solutionarii cauzei in apel. Suspendarea poate fii incuviintata numai cu dare de cautiune, al carui cuantum il va fixa instanta.

6.9 Indreptarea lamururea si completarea hotararii judecatoresti

Potrivit art. 281 alin. 1 C.proc.civ “erorile sau misiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerea partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotarari sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere.

Cererea de indreptare a erorilor materiale se judeca in compunerea in care s-a solutionat si cauza de fond. Asupra cereri de indreptare instanta se pronunta printr-o incheiere.

Impotriva incheierii pronuntate se poate exercit aceleasi cai de atac ca si impotriva hotararii indreptate. Procedura de indreptare a erorilor materiale se aplica si in privinta incheierilor de sedinta, cum este prevazut in art. 281 alin. 1 C.proc.civ.

Cererea de interpretare a hotararii se solutineaza de urgenta, prin incheiere data in camera de consiliu cu citarea partilor. Incheierea se va atasa la hotarare atat in dosarul cauzei cat si in dosarul de hotarare al instantei.

Completarea hotararii judecatoresti art. 2812 alin. 1 C.proc.civ “ daca prin hotararea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recur impotriva acelei hotarari, iar in cazul hotararilor date in fond dupa casare cu retinere, in termeni de 15 zile de la pronuntare”.

185

Completarea hotararii constituie o institutie complementara cu revizuirea intemeiata pe dispozitile art. 32 pct. 2 C.proc.civ “text potrivit caruie aceasta cale de atac poate fi exercitata si in cazul in care instanta nu sa pronuntat asupra unui lucru cerut”.

Cererea de completare a hotarrarii se solutioneaza de urgenta si intotdeauna cu citarea partilor. Instanta se pronunta asupra cererii printr-o hotarare separat. Hotararea pronuntata aspura cereri de completare este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea completata art. 2813

C.proc.civ.

186

187