+ All Categories
Home > Documents > Continutul si formele pietei de capital

Continutul si formele pietei de capital

Date post: 15-Dec-2015
Category:
Upload: cfonai
View: 40 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
Description:
Continutul si formele pietei de capital
71
CAPITOLUL 1 CONŢINUTUL ŞI FORMELE PIEŢEI DE CAPITAL 1.1. CONŢINUTUL PIEŢEI DE CAPITAL Piaţa financiară reprezintă locul sau ansamblul mijloacelor de comunicări care facilitează vânzarea- cumpărarea activelor financiare nebancare la preţuri formate în funcţie de cerere-ofertă şi sub influenţa unor factori economici, financiari, monetari, psihologici şi tehnici. Piaţa de capital, componentă a pieţei financiare, are ca obiect principal activele de capital, sub formă concretă valori mobiliare. Ca pe orice piaţă, acestea sunt cumpărate, vândute la anumite preţuri stabilite în funcţie de raportul cerere-ofertă. Literatura franceză de specialitate consideră piaţa financiară ca o componentă a pieţei de capital pe care se negociază valori mobiliare, alături de piaţa monetară şi de piaţa creditului. Literatura americană de specialitate consideră piaţa financiară drept întregul, din care fac parte piaţa 3
Transcript
Page 1: Continutul si formele pietei de capital

CAPITOLUL 1

CONŢINUTUL ŞI FORMELE PIEŢEI DE CAPITAL

1.1. CONŢINUTUL PIEŢEI DE CAPITAL

Piaţa financiară reprezintă locul sau ansamblul mijloacelor de comunicări care

facilitează vânzarea-cumpărarea activelor financiare nebancare la preţuri formate în

funcţie de cerere-ofertă şi sub influenţa unor factori economici, financiari, monetari,

psihologici şi tehnici.

Piaţa de capital, componentă a pieţei financiare, are ca obiect principal activele

de capital, sub formă concretă valori mobiliare. Ca pe orice piaţă, acestea sunt

cumpărate, vândute la anumite preţuri stabilite în funcţie de raportul cerere-ofertă.

Literatura franceză de specialitate consideră piaţa financiară ca o componentă a

pieţei de capital pe care se negociază valori mobiliare, alături de piaţa monetară şi de

piaţa creditului.

Literatura americană de specialitate consideră piaţa financiară drept întregul, din

care fac parte piaţa monetară (a titlurilor financiare pe termen scurt) şi piaţa de capital (a

titlurilor financiare pe termen lung).

Piaţa monetara realizează atragerea şi plasarea capitalurilor pe termen scurt prin

intermediul pieţei interbancare, a pieţei certificatelor de depozit, a pieţei efectelor de

comerţ , a pieţei euro-valutelor, ş.a.

Piaţa de capital este piaţa valorilor mobiliare, şi asigură investirea capitalurilor

pe termen mediu şi lung.

Trebuie însă observat faptul că între piaţa monetară şi piaţa de capital graniţele

nu mai sunt delimitate în mod clar datorită faptului că unele instrumente monetare

moderne se aseamănă tot mai mult cu valorile mobiliare.

3

Page 2: Continutul si formele pietei de capital

Riscul operaţiunilor şi al instrumentelor pieţei monetare este mai redus decât în

cazul pieţelor de capital. Plasamentul de capital în instrumentele riscante se va face

numai în măsura în care profitul estimat justifica gradul sporit de risc asumat de

investitor.

Pieţele monetare sunt mai ales pieţe naţionale, în timp ce pieţele de capital sunt

mult mai bine integrate la nivel intemational, ivind din ce în ce mai mult o dimensiune

internaţională. În plus, prin durata lor, instrumentele pieţei de capital par a fi mai puţin

lichide dacât cele de pe piaţa monetară. Pentru a creşte lichiditatea acestora s-a

dezvoltat o puternică piaţă secundară.

Pe lângă cele două componente de bază ale pieţei financiare, mai există şi

pieţele valutare pe care se tranzacţionează în principal monede străine în schimbul

monedei naţionale. Unii specialişti includ pieţele valutare în cadrul pieţelor monetare,

alţii consideră aceste pieţe ca fiind o componentă distinctă în cadrul pieţei financiare

internaţionale.

Piaţa de capital din România este abordată în conceptul american şi reprezintă

locul sau ansamblul mijloacelor de comunicaţie care permite emisiunea şi negocierea

valorilor mobiliare prin intermediari (persoane abilitate) la un preţ reglementat, numit

valoare nominală şi, respectiv, la un preţ de piaţă stabilit în funcţie de cerere-ofertă.

Elementele pieţei de capital sunt:

obiectul format din valori mobiliare sinonim cu titlurile financiare pe

pieţele de capital anglo-saxone;

operatorii formaţi din intermediari persoane juridice (in România,

societăţi ale servicii de investiţii financiare), persoane fizice abilitate

(agenţi de servicii de investiţii financiare şi agenţi de bursa), specialişti

(creatori de piaţa);

operaţiunile care în înşiruirea logica formează un ansamblu numit

plasament, tranzacţie;

locul de desfăşurare format din mijloace de comunicaţii între intermediari

(piaţa interdealeri), între aceştia din urmă şi o instituţie numită bursă de

valori.

Piaţa de capital se subdivide în mai multe componente numite tot pieţe cu

denumiri specifice impuse de criteriul luat în considerare.

4

Page 3: Continutul si formele pietei de capital

Cele mai utilizate criterii în delimitarea componentelor sunt:

natura valorii mobiliare emise şi negociate;

natura operaţiunilor;

organizarea teritorială.

În funcţie de natura valorii mobiliare, piaţa de capital se subdivide în următoarele pieţe:

piaţa acţiunilor, unde se emit şi tranzacţionează acţiuni;

piaţa obligaţiunilor, unde se emit şi negociază obligaţiuni;

piaţa opţiunilor, unde se emit şi negociază opţiuni financiare;

piaţa futures, unde se emit şi negociază contracte futures pe valori

mobiliare primare, pe opţiuni şi pe instrumente sintetice.

Piaţa acţiunilor şi piaţa obligaţiunilor sunt pieţe ale valorilor mobiliare primare

emise de către societăţi pe acţiuni, stat, colectivităţi publice şi tranzacţionate ulterior pe

un segment al pieţei secundare de capital.

Piaţa opţiunilor şi piaţa futures sunt pieţe ale valorilor mobiliare derivate

redactate (emise) şi negociate de instituţiile pieţei de capital (intermediari, burse de

valori).

În funcţie de natura operaţiunilor, piaţa de capital prezintă două componente:

piaţa primară de capital care facilitează emisiunea de valori mobiliare şi

participanţii sunt emitenţii în calitatea de vânzători şi investitorii în

calitatea de cumpărători;

piaţa secundară de capital, care permite tranzacţionarea valorilor

mobiliare emise pe piaţa primara, emisiunea şi tranzacţionarea valorilor

mobiliare derivate şi participanţii sunt investitorii în dubla calitate de

vânzători şi cumpărători.

Piaţa secundară de capital, numită şi piaţa bursieră, se divide în doua subpieţe:

- piaţa instituţionalizata (bursa de valori), în România Bursa de Valori

Bucureşti (BVB);

- piaţa la ghişeu (over the counter - OTC ) şi preluată de alte ţări sub

denumirea mai puţin corectă de piaţa extrabursieră, deşi este

organizată de dealeri - intermediarii pe piaţa de capital.

5

Page 4: Continutul si formele pietei de capital

Aceasta ultimă piaţă se identifică cu sistemul de tranzacţionare, de exemplu: în

SUA, National Association of Securities Dealers Automated Quotation (NASDAQ), în

Marea Britanie, London Unlisted Security Market (USM), în România, Romanian

Association of Securities Dealers Automated Quotation (RASDAQ).

În funcţie de organizarea teritorială, piaţa de capital se subdivide în:

piaţa de capital descentralizată, care permite emisiunea şi negocierea

valorilor mobiliare de către societăţi pe acţiuni de subordonare locală şi

colectivităţi publice locale, de exemplu: bursa din Chicago, bursa din

Philadelphia;

piaţa de capital naţională fondată prin absorbţia celor descentralizate

(cazul Marii Britanii), prin existenta unei singure pieţe (Franţa), prin

conectarea sistemelor de tranzacţionare ale pieţelor descentralizate

(S.U.A.);

piaţa de capital regională care facilitează emisiunea şi negocierea

valorilor mobiliare din tarile aparţinând unei zone geografice, comerciale

sau monetare, de exemplu: Uniunea Monetara Europeană;

piaţa de capital internaţională care coincide cu o piaţa de capital

naţională, cu condiţia să permită emisiunea şi negocierea valorilor

mobiliare aparţinând ofertanţilor din alte ţări, de exemplu cele din New

York, Tokio, Londra, Frankfurt.

Piaţa de capital este piaţa în care guvernul ţării, organismele internaţionale,

societăţile comerciale pot lua cu împrumut sau, ca orice persoană fizică sau juridică, pot

investi sume de bani pe termen mediu şi lung. În accepţiunea anglo-saxonă, această

piaţă este concepută ca o componentă a pieţei financiare, alături de piaţa monetară.

Piaţa de capital reprezintă o importantă piaţă financiară pe termen lung pentru

activele financiare. Este piaţa titlurilor financiare cu o durată mai mare de un an, în care

se includ instrumente ce exprimă drepturi şi obligaţii pe o perioadă mai mare de un an,

acţiuni, obligaţiuni şi titluri de ipotecă.

Activele sunt bunurile mobile şi imobile, creanţele şi disponibilităţile băneşti pe

care le posedă o întreprindere şi care au capacitatea de a genera fluxuri de venituri în

viitor.

6

Page 5: Continutul si formele pietei de capital

Cea mai generală grupare a lor o formează:

activele fizice (corporale, reale, tangibile) şi

activele financiare.

Activele fizice (corporale, reale, tangibile) reprezintă o parte a patrimoniului

unei întreprinderi, constând în bunuri de capital fix şi circulant, bunuri de consum de

folosinţă îndelungată, creanţe, titluri de plasament şi disponibilităţi băneşti etc.

Activele financiare reprezintă depozitele monetare şi semimonetare, implicit

titlurile financiare pe termen scurt şi pe termen lung. Ele pot fi:

- active financiare bancare, care generează dobânzi, au un grad redus

de risc, insa nu sunt negociabile;

- active financiare nebancare, care se concretizează în titluri financiare,

negociabile pe piaţa financiară secundară.

Pieţele de active financiare sunt acelea în care se tranzacţionează acţiuni, obliga-

ţiuni, bilete la ordin, ipoteci şi alte drepturi deţinute asupra unor active reale.

Activele financiare se pot grupa după diverse criterii, dintre care cele mai folosite

sunt:

a) Din punctul de vedere al perioadei de valabilitate sunt: pe termen scurt, acelea

care favorizează plasamente pe perioade mai mici de un an (titluri comerciale,

certificate de depozit, bilete de trezorerie); pe termen lung, acelea care mijlocesc

finanţări externe, adică asigura plasamente pe perioade mai mari de un an sau

tara termen. în aceasta grupa, se includ acţiunile şi obligaţiunile.

b) Din punctul de vedere al venitului pe care îl aduc: active cu venituri fixe (acţiuni

privilegiate şi obligaţiuni); active cu venituri variabile (acţiuni ordinare).

Instrumentele principale ale pieţei de capital sunt: acţiunile, obligaţiunile,

titlurile de ipotecă.

În mod corespunzător, pieţele de capital cuprind mai multe forme, ca: piaţa

acţiunilor; piaţa obligaţiunilor (emise de firme mari, emise de stat, emise de unităţile

administraţiei publice locale); piaţa titlurilor de ipotecă.

7

Page 6: Continutul si formele pietei de capital

1.2. PIAŢA ACŢIUNILOR

Piaţa acţiunilor este piaţa pe care se tranzacţionează sistematic acţiuni.

Acţiunea este un titlul financiar prin care se demonstrează contribuţia

posesorului la capitalul social al unei societăţi comerciale pe acţiuni emise.

Suma înscrisă pe acţiune este valoarea sa nominală şi reprezintă o parte a

capitalului social al societăţii respective. Posesorul de acţiuni primeşte anual o parte din

profitul disponibil al societăţii pe acţiuni, numit dividend. Acesta este direct

proporţional cu profitul disponibil al societăţii pe acţiuni şi cu numărul de acţiuni

deţinute în momentul încheierii exerciţiului financiar, adică al întocmirii bilanţului.

Acţiunile pot fi: privilegiate, acelea cărora li se acorda un dividend fix; ordinare,

acelea cărora li se acorda un dividend variabil, în funcţie de mărimea profitului

societăţii comerciale pe acţiuni.

Spre deosebire de alte instrumente, acţiunile nu au maturitate, durata lor de viaţă

fiind dată de perioada în decursul căreia firma emitentă desfăşoară activitatea sa. Din

acest motiv, existenţa unei pieţe dezvoltate a acţiunilor este imperativă.

1.3. PIAŢA OBLIGAŢIUNILOR

Piaţa obligaţiunilor este o piaţa a activelor financiare pe termen lung emise de

firme mari, de stat sau de unităţile administraţiei publice locale.

Obligaţiunea este un titlu financiar pe termen lung, care are valoarea nominală

egală cu suma cu care emitentul (debitorul) este creditat de către subscriptor

(creditorul).

Emitentul este obligat să plătească deţinătorului, la termenul stabilit (scadenţă),

valoarea nominală a obligaţiunii şi, periodic (anual, semestrial), până la scadenţă, o

dobândă fixă, numită cuponul obligaţiunii.

Piaţa obligaţiunilor emise de firmele mari reprezintă piaţa pe care se

tranzacţionează titluri financiare ale împrumuturilor obligatorii.

Funcţiile obligaţiunilor pe piaţă sunt foarte importante pentru adoptarea deciziilor

de finanţare de către firme. Durata de viaţă a acestor titluri este, în general, cuprinsă între 10

8

Page 7: Continutul si formele pietei de capital

şi 30 de ani, fiind comercializate pe pieţele interdealeri sau O.T.C. ("over the counter").

Multe dintre obligaţiuni cuprind unele clauze prin care devin mai profitabile pentru firmele

emitente.

Primii cumpărători ai acestor titluri sunt societăţile de asigurări, fondurile de

pensii, organizaţiile nonprofit. În general, cei care achiziţionează aceste titluri nu

urmăresc o lichiditate sporită.

Piaţa obligaţiunilor emise de stat este piaţa titlurilor prin care se acoperă

deficitele bugetare.

Pentru emisiunea acestor titluri sunt antrenate banca centrală şi băncile

comerciale. Banca centrală aplică politica sa prin cumpărarea şi vânzarea de titluri

guvernamentale, în funcţie de aceste operaţiuni reglându-se masa monetară.

Pe piaţa obligaţiunilor de stat mai apar, în calitate de participanţi, şi societăţile

comerciale, instituţiile financiare şi nefinanciare, persoanele fizice şi investitorii străini.

Pe pieţele ţărilor care se confruntă cu deficite bugetare, volumul tranzacţiilor cu titluri

de stat este enorm.

Piaţa obligaţiunilor emise de unităţile administraţiei publice locale este piaţa

titlurilor folosite pentru finanţarea investiţiilor de capital (şcoli, poduri, canalizări,

aeroporturi, transport subteran etc.), care intră în competenţa lor.

Achiziţionarea acestor titluri financiare este realizată de către băncile de

investiţii, care le revând băncilor comerciale, societăţilor de asigurări-reasigurări şi

investitorilor individuali.

1.4. PIAŢA TITLURILOR DE IPOTECĂ

Piaţa titlurilor de ipotecă este piaţa titlurilor financiare emise pentru a evidenţia

împrumuturile pe termen lung, în vederea achiziţiilor de proprietăţi (imobile, terenuri

etc.). Împrumuturile respective sunt garantate chiar cu proprietăţile achiziţionate.

Piaţa titlurilor de ipotecă este o componentă importantă a pieţei de capital, înre-

gistrând o amploare deosebită în ţările cu economie cu piaţă concurenţială, începând cu

SUA. Prin intermediul acestei pieţe sunt finanţate majoritatea construcţiilor de locuinţe,

de apartamente, de sedii pentru firme, de imobile destinate afacerilor.

9

Page 8: Continutul si formele pietei de capital

Activele financiare pe termen lung sunt cerute preponderent de gospodării

(menaj) şi de unele instituţii financiare (casele de pensii, societăţile de asigurări-

reasigurări).

Cererea pentru aceste active financiare se dimensionează pe baza previziunilor

ce le fac cumpărătorii potenţiali, referitoare la următoarele criterii:

- randamentul active lor financiare pe termen lung sau câştigul

potenţial;

- riscul investiţiilor în active financiare pe termen lung;

- lichiditatea active lor financiare pe termen lung.

Randamentul sau câştigul activului financiar pe termen lung reprezintă venitul

preconizat a fi generat de activul financiar în raport cu preţul lui. El este câştigul asociat

plasamentului într-un activ financiar, având două componente: ca flux şi ca stoc. Ca

flux cuprinde câştigul aferent perioadei de deţinere a activului financiar respectiv. Ca

stoc cuprinde diferenţa dintre preţul activului financiar în momentul vânzării acestuia şi

preţul activului financiar respectiv, în momentul cumpărării lui. Vânzarea şi cumpărarea

sunt decalate în timp.

Schimbarea preţului titlului financiar declanşează interesul pentru tranzacţii

speculative, care pot fi încadrate în două grupe:

- tranzacţii "bear", care se bazează pe previziunea reducerii preţului

titlului financiar pana la scadenta;

- tranzacţii "bull", care se bazează pe previziunea creşterii preţului

titlului financiar până la scadenţă.

Riscul investiţiilor în active financiare pe termen lung reflecta gradul de

nesiguranţă pe care îl prezintă aceste investiţii pentru solicitanţii lor (investitori) şi care

da dreptul la venituri mai mari, în cazul unui activ financiar mai riscant. Astfel, acţiunile

sunt mai riscante decât obligaţiunile.

Lichidarea activelor financiare pe termen lung înseamnă previziunea şansei

vânzării acestora în mod rapid şi cu cheltuieli cât mai mici. În esenţă, activele financiare

pe termen lung listate la bursă au un grad de lichiditate mai mare decât cele nelistate.

10

Page 9: Continutul si formele pietei de capital

1.5. FORMELE PIEŢEI DE CAPITAL

Pieţele financiare pot fi clasificate şi ca pieţe primare şi pieţe secundare.

a) Pieţele primare includ emisiunea şi plasarea de titluri financiare noi.

Emitenţii, adică vânzătorii, urmăresc obţinerea de capital bănesc, iar posesorii de

economii, în calitate de comparatori, urmăresc plasarea economiilor, a capitalului

bănesc, devenind astfel investitori.

Pieţele primare sunt pieţele pe care firmele achiziţionează capital nou şi unde se

emit noi valori mobiliare. Veniturile obţinute din vânzările efectuate pe această piaţă

primară se vor vira firmelor care emit acţiunile.

Preţul de vânzare al titlurilor financiare se numeşte curs şi este reprezentat de

valoarea nominală, respectiv de suma înscrisă pe titlu, fiind un preţ ferm. În anumite

condiţii, cursul perceput la plasarea titlurilor poate fi stabilit sub sau peste valoarea

nominala, răscumpărarea urmând să se facă la valoarea nominală.

Operaţiunile pe pieţele primare se execută, în principal, prin intermediul

băncilor, care percep un comision, ele realizând şi acţiunile de publicitate, precum şi

alte probleme specifice care se ivesc.

b) Pieţele secundare includ totalitatea tranzacţiilor cu valori mobiliare emise anterior.

Pe aceste pieţe se regăsesc valorile mobiliare, deja emise şi vândute în prealabil unor

investitori, care se tranzacţionează între aceştia. De asemenea, există pieţe secundare

pentru ipoteci şi alte active financiare.

Cea mai activă dintre pieţele secundare este piaţa de valori mobiliare.

Există două tipuri de baza de pieţe de valori mobiliare, astfel:

- pieţele organizate de valori mobiliare sau bursele de valori (sau

titluri);

- pieţele cel mai puţin formalizate de valori mobiliare O.T.C. sau pieţele

interdealeri.

Pieţele organizate de valori mobiliare sau bursele de valori (sau titluri) sunt

unităţi în cadrul cărora se tranzacţionează valori imobiliare listate (permise). Părţile

contractante sunt vânzătorii şi compărătorii de titluri. Aceştia efectuează tranzacţii prin

intermediul agenţilor de schimb, numiţi brokeri, care execută ordinele clienţilor lor, prin

respectarea unor reglementări sau uzanţe clare, ferme şi bine cunoscute. În fiecare ţară

11

Page 10: Continutul si formele pietei de capital

se stabilesc ştiinţific condiţiile ce trebuie respectate pentru ca titlurile unui emitent să fie

listate sau admise la bursă, condiţii cărora trebuie sa li se supună toţi operatorii, toate

tipurile de operaţiuni şi mecanismul reglării acestora.

De obicei, bursele sunt organizate ca societăţi pe acţiuni, având un organism de

conducere operativă ales, numit Consiliul bursei sau Comitetul de guvernatori.

Problema fundamentală a tranzacţiilor la bursă o constituie formarea cursului

(preţului) titlurilor financiare, care se deosebeşte considerabil de valoarea nominală a

acestora. Cursul se stabileşte într-o manieră specifică (numită cotare) şi serveşte la

realizarea a două tipuri principale de operaţiuni bursiere: la vedere; la termen.

Pieţele cele mai puţin formalizate de valori mobiliare O.T.C. sau pieţele inter-

dealeri. Acestea reprezintă orice facilitate care înlesneşte tranzacţionările de valori

mobiliare, care nu au loc pe pieţele bursiere organizate. Asemenea facilităţi sunt: un

număr relativ mic de brokeri care posedă stocuri de valori mobiliare O.T.C. ("over the

counter" sau "peste tejghea") şi despre care se spune că sunt "creatori de piaţă" în

sectorul valorilor mobiliare în care tranzacţionează; un număr mare de alt gen de

brokeri, care acţionează ca agenţi intre primul tip de brokeri şi investitori; computere,

terminale şi reţele electronice, care înlesnesc comunicarea dintre brokeri.

1.6. CONDIŢIILE ÎNDEPLINIRII FUNCŢIILOR

PIEŢEI DE CAPITAL

Numărul şi conţinutul funcţiilor pieţei de capital depind de gradul de îndeplinire

a următoarelor condiţii:

lichiditatea;

eficienţa;

transparenţa;

corectitudinea;

adaptabilitatea.

Lichiditatea constă în existenţa pe piaţa de capital primară a volumului mare de

fonduri disponibile (oferta) şi a necesităţii de finanţare directă (cererea). Pe piaţa de

capital secundară, lichiditatea este dată în parte de cea existentă pe piaţa primară, dar şi

12

Page 11: Continutul si formele pietei de capital

de volumul tranzacţiilor. Îndeplinirea acestei condiţii asigură funcţionarea continuă a

pieţei de capital şi recuperarea de către investitori în orice moment a capitalului investit.

Eficienţa constă în derularea operativa şi la costuri mici a emisiunilor pe piaţa

primară şi tranzacţiilor pe piaţa secundară. Această condiţie influenţează gradul de lichi-

ditate a pieţei.

Transparenţa constă în asigurarea directă şi rapidă a informaţiilor corecte

pentru investitori. Ea determină creşterea ofertei de fonduri pe piaţa primară, a

volumului tranzacţiilor şi funcţionării eficiente a pieţei secundare.

Corectitudinea are la bază reglementarea riguroasă a f1uxurilor de capital în

economie, a derulării tranzacţiilor pe piaţă. Această condiţie elimină tendinţele de mani-

pulare a pieţei, reduce riscul tranzacţiilor şi asigură îndeplinirea celorlalte patru condiţii.

Adaptabilitatea constă în adaptarea elementelor pieţei de capital la condiţiile

economico-financiare din ţara unde îşi are sediul, cât şi la cele internaţionale. Inovaţia

pe piaţa de capital este determinată de diversitatea investitorilor, profesionalismul

acestora.

Condiţiile enumerate determină manifestarea funcţiilor pieţei de capital şi rolul

acestora în economie, în finanţarea agenţilor economici, statului şi politicii de investire

a deţinătorilor de capital.

1.7. FUNCŢIILE PIEŢEI DE CAPITAL

Unul din criteriile de grupare a funcţiilor este cel al importanţei în sistemul

pieţei unei economii. În acest context, funcţii1e pieţei de capital sunt grupate în funcţii

principale şi auxiliare.

Cele mai importante funcţii principale sunt:

atragerea economiilor populaţiei;

participarea persoanelor juridice şi fizice la capitalul firmelor;

facilitarea întâlnirii cererii şi ofertei de capital;

reorientarea şi restructurarea sectoarelor economiei naţionale;

barometru al economiilor naţionale şi economiei mondiale.

Atragerea economiilor populaţiei este subordonată nevoii de fonduri a

agenţilor economici, a instituţiilor financiar-bancare, a statului şi chiar a persoanelor

13

Page 12: Continutul si formele pietei de capital

fizice. Una din posibilităţile saturării acestei nevoi constă în emisiunea de titluri

financiare pe piaţa de capital primară şi vânzarea valorilor mobiliare deţinute pe piaţa de

capital secundară. Decizia populaţiei de a investi excesul de venituri pe piaţa de capital

este rezultatul comparării rentabilităţii acestei investiţii cu alte investiţii financiare, de

exemplu: depuneri la termen în conturi bancare, cumpărarea de valută. Piaţa de capital,

prin instituţiile specifice, oferă posibilitatea comparării, publicând rezultatele financiare

ale emitenţilor de titluri financiare şi evoluţia preţurilor acestora, inclusiv a indicilor

bursieri.

Participarea persoanelor juridice şi fizice la capitalul social al societăţilor pe

acţiuni se concretizează în difuzarea capitalului social al acestora din urmă sub formă de

acţiuni şi obligaţiuni pe piaţa de capital. Persoanele care cumpără aceste titluri devin

acţionari şi influenţează rezultatele financiare ale societăţilor pe acţiuni prin participarea

la luarea de decizii la Adunarea Generala a Acţionarilor şi Consiliul de Administraţie.

Facilitarea întâlnirii cererii şi ofertei de capital este o funcţie care explică

folosirea noţiunii de piaţă. Pe piaţa primară se întâlnesc nevoia de fonduri (formarea,

majorarea capitalului social, contractarea de împrumuturi) a societăţilor economice,

financiare, bancare, statului şi disponibilităţile de fonduri (capitalul disponibil). Nevoia

justifică cererea de capital şi disponibilul corespunde ofertei de capital pe piaţa de

capital primară. Piaţa de capital secundară cu cele două componente, bursa de valori şi

piaţa dealerilor, facilitează înfiinţarea ofertei de titluri financiare aflate în circulaţie de

către deţinătorii care doresc să-şi lichideze investiţia şi cererii de titluri financiare de

către deţinătorii de capital care doresc să devină investitori sau să câştige din evoluţia

preţurilor titlurilor. Prin mecanisme specifice de tranzacţionare, ambele componente ale

pieţei de capital echilibrează cererea şi oferta de capital, cererea şi oferta de titluri

financiare.

Reorientarea şi restructurarea sectoarelor economiei naţionale şi chiar a

economiei mondiale se realizează practic prin următoarele operaţiuni specifice pieţei de

capital:

reflectarea performanţelor emitenţilor de titluri financiare în preţ, care

permite investitorilor sa renunţe la titlurile financiare ale emitenţilor

neprofitabili şi sa investească în cele ale emitenţilor profitabili, alimen-

tându-i cu fonduri;

14

Page 13: Continutul si formele pietei de capital

subevaluarea întreprinderilor noi ale căror titluri sunt cumpărate în defa-

voarea altora, alimentându-le cu fonduri şi aducându-le la valoarea reală

prin creşterea preţurilor titlurilor (de exemplu: companiile de calculatoare

în S.U.A.);

facilitarea cumpărării unei societăţi comerciale de către altă societate

comercială care păstrează obiectul de activitate sau îl modifică.

Barometru al economiei naţionale şi mondiale este consecinţa analizei evoluţiei

preturilor titlurilor financiare, a adoptării şi analizei unui indicator specific - indicele

pieţei naţionale sau internaţionale.

Preţul, rezultat al cotării, reflectă imediat situaţia economico-financiară a

emitentului, deci piaţa de capital dă semnalul creşterii sau scăderii presiunii asupra

titlului respectiv.

Indicele pieţei de capital (în special, al bursei de valori) în evoluţie oferă

informaţii privind emitenţii de titluri financiare, reprezentativi pentru o economie

naţională sau economia mondială. Evoluţia indicelui măsoară parţial trendul economiei.

Funcţiile auxiliare ale pieţei de capital sunt următoarele:

facilitarea investiţiilor; .

reducerea riscului investiţiilor financiare;

obţinerea de câştiguri la capitalul investit din evoluţia preţurilor titlurilor

financiare.

Facilitarea investiţiilor este un corolar al funcţiei de restructurare a sectoarelor

economiilor naţionale prin transformarea fondurilor deţinute de persoane juridice şi

fizice în titluri financiare emise de societăţi productive care îşi pot realiza programul de

investiţii.

Reducerea riscului investiţiilor în titluri financiare este o funcţie relativ recentă

a pieţei de capital. Ea se realizează prin reglementarea şi efectuarea tranzacţiilor cu

titluri derivate (contracte futures, opţiuni). Aceste tranzacţii permit modificarea poziţiei,

astfel încât cumpărarea sau vânzarea unei valori mobiliare primare care poate aduce o

pierdere investitorului să fie dublată de cumpărarea sau vânzarea unui derivat pe acelaşi

titlu financiar. Această funcţie specifică pieţei de capital secundare trebuie valorificată

cu prudenţă pentru a nu produce crahuri şi minicrahuri bursiere.

15

Page 14: Continutul si formele pietei de capital

Facilitarea obţinerii de câştiguri este o funcţie care se manifestă la intervale mai

mici sau mai mari. Acest unic scop - obţinerea unui câştig cât mai mare - este

consecinţa tranzacţiilor de arbitraj şi speculative. Participanţii la aceste tranzacţii nu

emit şi nu deţin titlurile financiare. Ei sunt acceptaţi pe piaţa de capital deoarece

determină îndeplinirea condiţiei de lichiditate.

Funcţiile pieţei de capital sunt îndeplinite în grad diferit de la o ţară la alta.

Realizarea lor depinde de condiţiile existente pe piaţa respectivă. De exemplu, la Bursa

de Valori Bucureşti, reducerea lichidităţii a determinat renunţarea la şedinţele de bursă

din anumite zile ale săptămânii cu consecinţe asupra realizării tuturor funcţiilor. Cea

mai afectată a fost facilitarea întâlnirii cererii şi ofertei.

CAPITOLUL 2

FUNCŢIONAREA PIEŢEI DE CAPITAL

Funcţionarea pieţelor de capital presupune un ansamblu de corelaţii între

diverse reglementări, uzanţe, instrumente, decizii ş.a. menite să asigure îndeplinirea

rolului şi funcţiilor multiple ale acestor pieţe, ca expresie a confruntării permanente

între cererea şi oferta de titluri financiare.

2.1. CEREREA DE TITLURI FINANCIARE

Cererea de titluri financiare înseamnă solicitarea de titluri financiare de către

posesorii de capital bănesc, în scopul de a deveni, prin aceasta, investitori.

Cererea de titluri financiare poate fi ierarhizata astfel:

cererea structurală de titluri financiare, concretizate de investiţii

productive şi pentru acţiuni sociale, ca şi împrumuturi pentru

achiziţionarea de bunuri de investiţii;

constituirea titlurilor financiare ale societăţilor publice sau private,

respectiv a instituţiilor financiar-bancare şi de asigurări naţionale şi

internaţionale;

16

Page 15: Continutul si formele pietei de capital

finanţarea unor programe de dezvoltare şi cererea legată de factori

conjuncturali tranzitorii, cum ar fi disponibilitatea resurselor financiare

interne pentru finanţări externe;

cererea generală de impunere a unor restricţii excesive de credite;

necesităţi financiare determinate de deficitele bugetare şi ale balanţelor

de încasări şi plăţi etc.

În ceea ce-i priveşte pe debitori, ii putem grupa după doua criterii: activitatea

economică şi scopul urmărit.

După activitatea economică distingem:

- guvernele centrale şi locale;

- întreprinderile publice şi private nonfinanciare;

- băncile comerciale şi alte instituţii bancare;

- instituţiile monetare centrale;

- alte instituţii publice şi private cu caracter financiar;

- organismele internaţionale etc.

După scopul urmărit de debitori distingem:

- industrie şi gospodărie comunală

- petrol şi gaze naturale;

- resurse naturale;

- transport şi servicii publice;

- bănci şi finanţe;

- organisme internaţionale;

- debitori cu scopuri generale.

Oferta de titluri financiare este realizata de către destinatorii acestora, cum ar fi:

- organizaţii economice;

- bănci; case de economii;

- societăţi de asigurări-reasigurări;

- populaţie etc.

Motivaţia investiţiei în active financiare o reprezintă capacitatea acestora de a

genera venituri în viitor. În acest sens prezintă importanţă indicatorul valoarea economică a

unui activ, care relevă capacitatea lui de a genera, pentru posesor, venit în viitor. Trebuie

avut în vedere faptul că o cantitate de bani obţinută în prezent are o valoare mai mare decât

17

Page 16: Continutul si formele pietei de capital

o cantitate egală de bani care se obţine în viitor. De aceea, se realizează actualizarea valorii

economice a unui activ financiar, adică estimarea valorii prezente a unui venit viitor, pe

baza unei rate de actualizare. Astfel, valoarea economică a unui activ financiar, altul decât

un depozit monetar sau semimonetar, are relevanţa unui cost de oportunitate.

De regulă, rata dobânzii se utilizează ca rată de actualizare. Astfel, valoarea

prezentă a unui venit ce se va obţine peste cinci ani este dată de formula:

r

VVp

1

5

, în care r reprezintă rata dobânzii.

Valoarea prezentă este o potrivire cu mărimea unui depozit monetar care,

constituit în prezent, asigură peste cinci din venitul venit ce include şi dobânda

acumulată la venitul iniţial, respectiv:

pppr VrrVVV 1

Prin generalizare, înseamnă ca mărimea prezentă a unui anumit venit care

va fi obţinut prin n ani , reiese din formula

Pn

p Vr

VV

1

Această valoare este egală cu depozitul monetar care, constituit în prezent,

asigură peste cinci ani venitul ce însumează dobânda compusă la suma iniţială.

Decizia de a investi într-un activ pe termen lung este influenţată de diferiţi

factori, cum ar fi:

- preţul activului, în sensul că acesta se compară cu valoarea economică

a activului; valoarea economică netă, care se determină ca diferenţă

între valoarea economică a activului şi preţul lui;

- randamentul activului, care se realizează prin compararea valorii

economice a activului, cu preţul lui;

- starea de siguranţă sau riscul activului.

Starea de siguranţă reflectă situaţiile în care anticipările sunt unice sau cuprinse

între limite foarte strânse. Riscul reflectă situaţiile în care anticipările nu sunt unice, însă pot

fi apreciate probabilităţile de realizare a fiecărei valori posibile.

18

Page 17: Continutul si formele pietei de capital

Toţi aceşti factori constituie un fundament ştiinţific pentru evaluarea cererii şi

ofertei de active financiare pe termen lung, contribuind la elaborarea şi aplicarea unor

decizii profitabile pentru vânzătorii şi cumpărătorii care operează pe pieţele de capital.

2.2. FUNCŢIONALITATEA PIEŢELOR DE CAPITAL

Funcţionalitatea pieţelor de capital presupune înfăptuirea sistematică a transferurilor

de capital, între cei care economisesc şi cei care necesită capital. Acestea se pot realiza în

mai multe feluri, dintre care mai folosite sunt următoarele:

transferul direct de lichiditatea şi de active financiare atunci când o firmă

vinde anumite părţi din capitalul său social ori obligaţiuni în mod direct

posesorilor de economii pentru investiţii, fără a se apela la un

intermediar;

transferul de active financiare indirecte printr-un intermediar, numit

dealer, care facilitează emisiunea de active financiare. Prin mecanismul

său special, acest transfer reprezintă o tranzacţie proprie pieţei primare;

transferul de active financiare printr-un intermediar financiar, cum ar fi o

bancă sau un fond mutual. În această situaţie, intermediarul financiar

obţine fondurile de la posesorii de economii, prin emisiunea propriilor

sale active financiare şi apoi foloseşte fondurile băneşti, astfel obţinute,

pentru a cumpăra active financiare ale altor firme.

Transferul direct de fonduri de la investitori la firme este posibil în mod teoretic şi

chiar practic, însă, în general, este mai profitabil pentru orice firmă să apeleze la serviciile

unor instituţii financiare specializate numite case de intermediere sau de investiţii.

Existenţa intermediarilor în cadrul acestor transferuri face ca sumele totale de bani

rulate în cadrul economiei să crească considerabil şi, în acest fel, să se amelioreze eficienţa

pieţelor de capital.

Funcţionarea pieţelor de capital necesită prezenţa mai multor instituţii specifice,

cum ar fi:

comisia titlurilor financiare;

casele de brokeraj;

bursa de valori.

19

Page 18: Continutul si formele pietei de capital

2.3. MECANISMUL DE FORMARE

A CURSULUI TITLURILOR FINANCIARE

Mecanismul de formare a cursului titlurilor financiare este o problemă complexă,

ţinând seama de sistemul factorilor care îl influenţează.

Cursul titlurilor financiare depinde de mai mulţi factori de ordin economic şi

extraeconomic, dintre care subliniem:

- raportul dintre cererea şi oferta de titluri financiare. Acesta tine seama

de dimensiunile cererii şi ale ofertei, ca şi de ordinele formulate de

solicitanţi şi de ofertanţi în ceea ce priveşte cursul (adică minim la

vânzare, maxim la cumpărare sau cursul pieţei);

- dimensiunea veniturilor anterioare aduse de titlurile financiare (divi-

dendele) şi perspectivele de viitor ale acestora. Indicatorul utilizat

pentru aceasta este o funcţie de minim şi se numeşte număr-ani

dividend, determinându-se ca raport între preţul titlului financiar şi

mărimea dividendului;

- rata inflaţiei influenţează direct proporţional nivelul cursului titlurilor

financiare;

- rata dobânzii influenţează invers proporţional cursul titlurilor

financiare calculându-se ca raport procentual între venitul anual adus

de titlul financiar şi rata dobânzii.

La aceşti factori se adăuga influenta altor factori ca:

- starea de ansamblu a conjuncturii economiei;

- climatul, social şi politic, intern şi internaţional;

- psihologia participanţilor la tranzacţiile de bursă ş.a.

Schimbul titlurilor financiare pe bani, adică tranzacţiile la bursa de titluri financiare

(de valori), se poate realiza prin mai multe operaţiuni, care se includ în două mari tipuri: la

vedere şi la termen.

Operaţiunile la vedere, care presupun schimbarea titlurilor financiare pe bani în

momentul tranzacţiei, la cursul existent (afişat).

Operaţiunile la termen, care presupun ca momentul contractării (To), adică al

înţelegerii referitoare la numărul titlurilor financiare, la mărimea cursului şi la scadenţă,

20

Page 19: Continutul si formele pietei de capital

se separă de momentul efectuării tranzacţiei (Tn), care are loc ulterior, la ziua de

scadenţă. Unul dintre participanţii la tranzacţie câştigă, iar celalalt pierde, în funcţie de

evoluţia cursului contractat (ferm) până la scadenţă. Vânzătorul speră că va scădea

cursul titlului financiar şi astfel va câştiga, fiind considerat un jucător "a la baisse".

Compărătorul speră că se va mări cursul titlului financiar şi astfel va câştiga, fiind

considerat un jucător "a la hausse".

Realitatea economiei cu piaţa concurenţială demonstrează ca funcţionează deci

două categorii de pieţe: pieţele "spot" şi pieţele "futures".

Aceste categorii diferă prin modul în care titlurile financiare sunt cumpărate sau

vândute, adică, fie cu livrare pe loc (de fapt, în câteva zile), fie cu livrare la o data viitoare,

cum ar fi şase luni sau un an de la data tranzacţionării.

Pieţele futures (care pot sa includă şi pieţele de opţiuni - "options") au o importanţă

din ce în ce mai mare.

Funcţionalitatea pieţelor de capital ţine seama de tendinţele ce au loc în cadrul lor,

sub influenţa unor factori interni şi externi specifici perioadei actuale, care decurg din

evoluţia economică, pe baza progresului tehnico-ştiinţific, de perfecţionările legislative şi de

reglementare, ca şi din modificările fundamentale în natura relaţiilor economice şi

financiare.

CAPITOLUL 3.

PIAŢA DE CAPITAL DIN ROMÂNIA

3.1. SCURT ISTORIC AL APARITIEI ŞI EVOLUŢIEI BURSEI DE

VALORI ÎN ROMÂNIA

Activitatea bursieră în ţara noastră a început încă din anul 1839, când au fost

înfiinţate primele burse de comerţ. Acestea nu s-au remarcat totuşi printr-o activitate

notabilă, datorită lipsei reglementarilor autohtone în domeniu. În anul 1840 va fi

promulgat, după Codul Comercial francez, "Codicele de comerţ al Tarii Romaneşti",

care va fi pus în aplicare şi în Moldova, după Unirea Principatelor. Bazele organizării

21

Page 20: Continutul si formele pietei de capital

activităţii la bursă (de inspiraţie franceza) vor fi puse în vechiul regat, pe 1 iunie 1881,

odată cu promulgarea "Legii asupra burselor, mijlocitorilor de schimb şi mijlocitorilor

de mărfuri". În Bucovina, în Transilvania şi în Banat, organizarea burselor era inspirată

de modelul austriac. În conformitate cu prevederile legii de la 1881, bursele puteau fi

infinitate prin Decret Regal la propunerea Ministerului Comerţului şi Industriei, numai

în oraşele în care Camerele de Comerţ şi Industrie dispuneau de mijloace pentru

întreţinerea localului şi a personalului acestora. Vor lua astfel fiinţă primele burse din

vechiul regat la Bucureşti, Brăila, Galaţi şi laşi.

Deschiderea Bursei de Valori din Bucureşti a avut loc în Iaşi, în decembrie

1882, iar peste o săptămână a apărut şi cota bursei (prin care erau anunţate tranzacţiile

realizate cu 21 de valori mobiliare), care va fi publicată în "Monitorul Oficial". Aceasta

cotă va dispărea însă peste câteva zile, datorită volumului redus al tranzacţiilor şi a

preferinţei samsarilor, a intermediarilor şi a unor bănci de a lucra în afara cotei, direct

cu clienţii.

Rezultatele slabe ale legii de la 1881 vor conduce la necesitatea promulgării unei

noi legi a burselor, care să elimine deficienţele funcţionale ale acesteia şi să o alinieze la

cerinţele sistemelor de bursă din zonele învecinate.

Legea asupra burselor de comerţ din 9 mai 1904 va crea în cadrul bursei un organ

nou, pe lângă cel al "mijlocitorilor oficiali", şi anume "corporaţiunea bursei". La baza

acestei legi, va sta principiul "libertăţii tranzacţiilor", prin care se acorda "membrilor

corporaţiunii bursei" dreptul de a efectua operaţiuni de bursă între ei, dar numai pentru

operaţiunile pe cont propriu, nu şi pentru cele de intermediere, care rămân în continuare în

sarcina agenţilor oficiali de bursă. "Membrii corporaţiunii bursei" erau numiţi prin decret

regal, la propunerea comitetului bursei, şi aveau ca atribuţiuni "negocierea efectelor publice,

acţiunilor, obligaţiunilor, devizelor şi monedelor, din ordinul şi pe contul clienţilor lor".

Regulamentul interior al Bursei din Bucureşti, aprobat în anul 1904 şi modificat în

1909, prevedea, de asemenea, şi noul program de funcţionare a bursei: "Bursa este deschisă

în toate zilele de lucru de la orele 9,30 la 10,30 pentru operaţiunile de cereale şi mărfuri de

tot felul, şi de la orele 11,00 până la 12,00 dimineaţa, pentru operaţiunile de schimb şi de

efecte. Deschiderea şi închiderea bursei se anunţă prin sunare de clopot".

Evenimentele sociale şi politice care vor urma în anii următori (Răscoala din

1907, Războiul balcanic din anii 1912-1913 şi Primul Război Mondial) vor afecta

22

Page 21: Continutul si formele pietei de capital

activitatea bursei, care va fi redeschisă în anul 1918. În perioada 1919-1925, aceasta va

înregistra evoluţii pozitive, ca urmare a creşterii interesului pentru noile titluri înscrise

la cotă şi emise de societăţi din domeniul transporturilor, petrolier, cel bancar şi cel al

asigurărilor. Se remarcă, de asemenea, o prezenţă semnificativă a capitalului străin. În

anii următori se va înregistra însă un nou declin, datorat unor factori de natura internă

(emisiuni neîncetate de titluri, însoţite de distribuirea de dividende fără o bază reală) şi

externi (declanşarea crizei mondiale din anii 1929-1933).

În anul 1929 se votează o nouă lege bursieră, prin care cadrul legislativ în

domeniu va fi adaptat la noile realităţi româneşti de după Marea Unire de la 1918. Prin

această lege, se va unifica legislaţia bursieră şi vor fi aduse modificări impuse de

cerinţele dezvoltării activităţii bursiere în ţara noastră. Ea va defini mai bine statutul

burselor, acestea fiind declarate instituţii publice care beneficiază de personalitate

juridică şi autonomie şi sunt puse „sub supravegherea” şi controlul Ministerului de

Industrie şi Comerţ.

Noua lege a separat bursa de efecte, acţiuni şi schimb de bursă de mărfuri, lucru

care a avut un efect stimulator în ceea ce priveşte pătrunderea investiţiilor străine în

economia românească.

Prin noua lege sunt definite operaţiunile "pe bani gata" (singurul tip de

operaţiuni prin care se negociau acţiunile şi efectele la Bursa din Bucureşti) şi se

prevede posibilitatea constituirii "Camerei sindicale a agenţilor economici oficiali de

schimb", cu dreptul de a crea "fonduri speciale de prevedere şi garanţie", precum şi a

unei "Case de lichidare şi Compensaţiuni".

Activitatea Bursei de Efecte, Acţiuni şi Schimb din Bucureşti va cunoaşte după

marea criză, încheiată în anul 1933, un moment de redresare, în paralel eu cea a economiei,

astfel că în anul 1935, volumul tranzacţiilor va fi comparabil cu cel înregistrat în anul 1929.

În anul 1939 activitatea acesteia va atinge nivelul maxim din perioada interbelică. La cota

bursei se tranzacţionau în acest an 56 de titluri din domeniul bancar, al transporturilor şi al

asigurărilor sociale. În anul 1941, înainte de a-şi închide porţile, la cota bursei erau înscrise

acţiuni emise de 93 de societăţi, din care 24 bancare, 9 petroliere, 7 miniere, 12 din

construcţii, 10 din industria alimentară, metalurgie, chimie, transporturi, telecomunicaţii etc.

În afară de acţiuni, mai erau înscrise în acest an la cotă şi 77 de titluri de valoare cu venit

fix, de tipul obligaţiunilor.

23

Page 22: Continutul si formele pietei de capital

Activitatea bursei se va întrerupe în anul1941. După război, speranţa redresării

economice va stimula activitatea acesteia, care va atinge apogeul în anul 1945, când se

va înregistra cel mai mare volum de tranzacţii din întreaga istorie a bursei. Acest record

s-a datorat însă în mare măsură efectelor inflaţiei. Activitatea bursei va continua în

aceiaşi termeni (în aparenţă pozitivi, dar puşi la îndoială de efectele inflaţiei) până în

anul 1948, când, prin actul naţionalizării economice, va fi instaurată proprietatea de stat,

iar bursa îşi va închide porţile.

Reînfiinţarea bursei de valori în România

Premisele reînfiinţării pieţei de capital în România au fost create în anul 1990, odată

cu apariţia Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, care a constituit cadrul legal de

înfiinţare a societăţilor pe acţiuni. Această lege a constituit practic momentul înfiinţării

pieţei primare de capital, deoarece prevedea că societăţile comerciale se pot înfiinţa ca

societăţi pe acţiuni şi îşi pot majora ulterior capitalul social prin emisiune de acţiuni, făcând

apel la economiile publicului.

În anul următor, va apărea Legea nr. 5811991 a privatizării societăţilor comerciale,

care a relevat încă o dată necesitatea înfiinţării unei pieţe secundare de capital, deoarece

aplicarea ei a condus la apariţia unei mari cantităţi de hârtii de valoare la purtător (aşa-

numitele Certificate de Proprietate), a căror negociere trebuia să se facă într-un cadru

organizat. Această lege a prevăzut şi înfiinţarea primilor investitori instituţionali din

România (cele cinci fonduri ale proprietarii private), care urmau să-şi desfăşoare activitatea

pe piaţa secundară de capital. În anul 1992 a început emiterea şi distribuirea certificatelor de

proprietate şi s-au derulat primele oferte publice de acţiuni contra numerar din cadrul

procesului de privatizare. Inexistenţa unei pieţe secundare de capital a determinat ca

certificatele de proprietate să se negocieze pe o "piaţă gri", numeroşii deţinători ai acestor

titluri fiind astfel dezavantajaţi.

Către sfârşitul anului 1992 vor fi înfiinţate doua instituţii importante:

Agenţia Naţională pentru Titluri de Valoare, în cadrul Ministerului Finanţelor

(care va deveni "embrionul" organismelor de reglementare şi supraveghere a pieţei de

capital de mai târziu) şi Centrul de Proiectare şi Implementare a Pieţelor de Capital, în

cadrul Băncii Naţionale a României (care a reprezentat "embrionul" viitoarei Burse de

Valori Bucureşti. Pe lângă alţi factori asupra cărora nu dorim sa insistăm, se poate afirma

24

Page 23: Continutul si formele pietei de capital

faptul că tergiversarea momentului înfiinţării pieţei secundare de capital a avut în perioada

următoare efecte negative asupra încrederii populaţiei în piaţa financiară din România.

Aceasta deoarece fondurile mutuale care s-au înfiinţat ulterior (SAFI, CREDITFOND etc.),

care trebuiau să desfăşoare o activitate specifică pieţei de capital, funcţionau în baza a două

legi apărute anterior, ele nefiind autorizate de nici o autoritate specifică pieţei bancare sau

celei de capital. Aceste fonduri au devenit un fenomen de masă, deşi nu existau nici produse

în care să-şi plaseze resursele şi nici o piaţă de tranzacţionare a acestora. Efectul negativ al

acestor factori s-a repercutat asupra lichidităţii fondurilor, iar starea de nelichiditate a

acestora a afectat numeroşi investitori, atraşi de perspectiva unor câştiguri rapide.

În anul 1994 a fost adoptată Legea nr. 52 privind valorile mobiliare şi bursele

de valori, care a creat condiţiile apariţiei instituţiilor pieţei de capital: Comisia Naţionala

a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), bursele de valori, societăţile de depozitare, societăţile

de registru, asociaţiile profesionale cu statut de organisme de autoreglementare etc.

După apariţia acestei legi şi a instituţiilor respective, cele două segmente ale pieţei de

capital (piaţa primară şi piaţa secundară) au devenit din ce în ce mai active, iar Comisia

Naţională a Valorilor Mobiliare va dezvolta în anii următori o intensă activitate de

reglementare şi autorizare a noilor instituţii şi societatea specifice pieţei de capital.

Cadrul instituţional de funcţionare a pieţei de capital din România

Funcţionarea eficientă a mecanismului de finanţare a economiei prin piaţa de capital

presupune satisfacerea în cele mai bune condiţii a intereselor tuturor participanţilor pe

această piaţă: solicitatori de fonduri, investitori, guverne, intermediari etc. Din această

cauză, este necesară reglementarea şi supravegherea întregii activităţi de intermediere a

valori1or mobiliare, în vederea eliminării oricăror abuzuri de pe piaţă şi a menţinerii

încrederii publicului în piaţa de capital.

3.2. CADRUL GENERAL REGLEMENTATOR AL PIEŢEI DE

CAPITAL DIN ROMÂNIA

Cadrul general reglementator al pieţei de capital din România este dat de Comisia

Naţională a Valorilor Mobiliare, care se află în subordinea Parlamentului şi care a avizat

înfiinţarea următoarelor instituţii specifice pieţei de capital:

25

Page 24: Continutul si formele pietei de capital

Asociaţia Bursei de Valori Bucureşti (ABVB);

Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare (ANSVM);

Societatea Naţională de Compensare, Decontare şi Depozitare pentru

Valori Mobiliare (SNCDD);

Registrele indepedente;

Uniunea Naţională a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC).

1. Asociaţia Bursei de Valori Bucureşti (AVAB) este o instituţie formată din

membrii Bursei şi funcţionează din membrii Bursei şi funcţionează pe baza comunităţii şi

complementarităţii de interese ale membrilor săi. Membrii Asociaţiei Bursei sunt

societăţile de servicii de investiţii financiare autorizate de Comisia Naţională a Valorilor

Mobiliare să negocieze la Bursa de Valori Bucureşti şi care au fost acceptate de ceilalţi

membri ai Asociaţiei. Calitatea de membru al Asociaţiei Bursei este dobândită la data

înscrierii în Registrul de asociaţi. Asociaţia reprezintă organul suprem de decizie cu

privire la activitatea Bursei.

Membrii Asociaţiei Bursei se bucură în mod egal de toate drepturile conferite de

calitatea de membru, indiferent de momentul dobândirii acestei calităţi. Pentru aceasta,

ei trebuie să respecte Statutul Asociaţiei Bursei şi Regulamentele Bursei şi să desfăşoare

activitatea de intermediere a valorilor mobiliare, în conformitate cu dispoziţiile legale în

vigoare. În Adunarea Generală a Asociaţiei Bursei, fiecare membru are un singur drept

de vot. Deciziile care se iau cu aceste ocazii se referă la apărarea intereselor lor comune,

care sunt următoarele:

asigurarea execuţiei continue, ordonate, eficiente, echitabile şi transpa-

rente a tranzacţiilor cu valorile mobiliare înscrise la cota Bursei de Valori

Bucureşti;

asigurarea unei protecţii adecvate a investiţiilor;

buna funcţionare a mecanismelor de înregistrare, compensare şi

decontare a tranzacţiilor, în condiţii de minimizare a riscurilor;

asigurarea unei bune administrări a Bursei de Valori Bucureşti.

În desfăşurarea activităţii lor, membrii Asociaţiei Bursei trebuie să manifeste

corectitudine şi bună credinţă, să respecte confidenţialitatea informaţiilor, să aibă

capacitate profesională, să-şi cunoască bine clienţii şi să îi informeze corect şi să nu

26

Page 25: Continutul si formele pietei de capital

intre în conflict de interese. De asemenea, ei sunt obligaţi să nu exercite presiuni asupra

personalului bursei, de natură să perturbe funcţionarea normală a pieţei, să nu furnizeze

informaţii false despre societăţile cotate, să nu exercite operaţiuni de manipulare a

pieţei, să asigure transparenţa acesteia, să-şi onoreze în mod corect obligaţiile faţă de

clienţi şi faţă de ceilalţi membri ai Asociaţiei cu care intră în relaţii de intermediere în

cadrul Bursei şi să păstreze confidenţialitatea informaţiilor referitoare la operaţiunile

derulate în numele clienţilor lor.

Atribuţiile Asociaţiei Bursei se referă la:

- alegerea membrilor în Comitetul Bursei de Valori;

- aprobă bugetul adoptai de Comitetul Bursei de Valori;

- aprobă bilanţul adoptat de Comitetul Bursei de Valori;

- desemnează persoanele care urmează a fi înscrise pe lista de atribuţii

ale camerei arbitrale a Bursei de Valori.

Activitatea membrilor Asociaţiei Bursei este supusă necondiţionat controlului şi

supravegherii bursei. Aceştia răspund, de asemenea, în mod exclusiv pentru repararea

pagubelor survenite ca urmare a folosirii de către agenţii de bursă a mecanismelor şi

sistemelor de tranzacţionare din cadrul bursei.

Conducerea Bursei este realizată de Comitetul Bursei, compus din 9

reprezentanţi aleşi de Asociaţia Bursei. Comitetul Bursei asigură conducerea unitară şi

eficientă a Bursei şi are obligaţia de a prezenta Adunării Generale a Asociaţiei Bursei şi

Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare raportul anual cu privire la activitatea

acesteia. Cele mai importante atribuţii ale Comitetului Bursei sunt următoarele:

numirea şi demiterea directorului general al Bursei;

adoptarea şi modificarea regulamentelor de organizare şi funcţionare a

Bursei de Valori Bucureşti;

adoptarea proiectului de buget al Bursei de Valori Bucureşti, care este

supus aprobării Asociaţiei Bursei;

prezentarea şi supunerea aprobării Asociaţiei Bursei a bilanţului însoţit

de raportul cenzorilor;

stabilirea nivelului şi a plafoanelor comisioanelor în Bursă;

stabilirea garanţiilor ce trebuie constituite de intermediarii de bursă şi

agenţii lor, în vederea asigurării lichidării integrale la scadenţă a

27

Page 26: Continutul si formele pietei de capital

tranzacţiilor cu valori mobiliare negociate la Bursă, precum şi regimul de

utilizare şi reconstituire a acestor garanţii.

2. Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare (ANSVM) a fost

înfiinţată prin avizul dat de CNVM în anul 1995 ca asociaţie profesională, neguver-

namentală, independentă şi non-profit. Această asociaţie a fost constituită din societăţile

de valori mobiliare membre în scopul creării unei pieţe de tranzacţionare (Bursa

Electronică RASDAQ) ca un sistem care să asigure crearea unei pieţe secundare a

acţiunilor rezultate din Programul de Privatizare în Masă (PPM).

Societăţile membre ANSVM au înfiinţat societatea RASDAQ SRL care avea

drept scop buna funcţionare a sistemului de tranzacţionare (Sistemul de Operare Portal,

conceput de firma Nasdaq Stock Market din S.U.A.). În septembrie 1996 a avut loc

inaugurarea Bursei Electronice RASDAQ şi a instituţiilor sale, iar pe 25 octombrie 1996

s-au înregistrat primele tranzacţii pe această piaţă. ANSVM a fost înfiinţat ca organism

de autoreglementare a Bursei Electronice RASDAQ. În acest sens, această instituţie a

elaborat şi a supus spre aprobare CNVM Regulile de Practică Onestă, care stabilesc

codul de conduită al brokerilor cu privire la regulile de tranzacţionare la Bursa

Electronică RASDAQ, normele de publicitate şi procedurile disciplinare aplicabile

acestei pieţe. Ca structură organizatorică, ANSVM este compus din Comitetul Director,

Comisiile speciale de lucru şi Secretariatul.

Comitetul Director este format dintr-un Preşedinte şi cinci Vicepreşedinţi, care

decid cu privire la societăţile membre, regulile de tranzacţionare, formularea

strategiilor, monitorizarea şi supravegherea pieţei, disciplină, societăţile tranzacţionate

pe piaţă etc. Comisiile speciale de lucru sunt:

Comisia de arbitraj şi disciplină;

Comisia de configurare RASDAQ;

Comisia de monitorizare şi supraveghere piaţă;

Comisia de reglementare, strategie şi implementare;

Comisia de legătură cu Bursa de Valori Bucureşti;

Comisia de pregătire profesională şi autorizare agenţi;

Comisia de relaţii internaţionale.

28

Page 27: Continutul si formele pietei de capital

Comisia de monitorizare şi supraveghere a pieţei are un rol deosebit de

important în asigurarea transparenţei pieţei, protejarea intereselor investitorilor şi

asigurarea respectării de către societăţile de servicii de investiţii financiare a Regulilor

de practică onestă. În cazul în care se constată abateri grave. Comisia de disciplină poate

proceda la audierea părţilor şi la adoptarea unor măsuri corective şi/sau a unor sancţiuni.

3. Societatea Naţională de Compensare, Decontare şi Depozitare pentru

Valori Mobiliare (SNCDD) a fost înfiinţată în luna august 1996 cu un acţionariat

format din 111 participanţi pe piaţa valorilor mobiliare (societăţi de valori mobiliare,

bănci comerciale de decontare, ANSVM, BVB şi Bursa de Mărfuri Constanţa), fiecare

dintre aceştia având o limită maximă de participare la capitalul social de 3%. SNCDD

este un organism de autoreglementare şi este subordonată atât CNVM, cât şi BNR.

Această instituţie a fost înfiinţată în scopul asigurării serviciilor de decontare, necesare

procesului de vânzare-cumpărare de acţiuni. Principalele atribuţii ale SNCDD sunt:

ţinerea evidenţei tuturor tranzacţiilor executate între utilizatorii săi

direcţi, la Bursa Electronică RASDAQ, conform datelor transmise de

sistemul de tranzacţionare RASDAQ;

realizarea compensării tranzacţiilor pentru fiecare societate de servicii de

investiţii financiare în parte, precum şi coordonarea fluxurilor de numerar

de la societăţile de servicii de investiţii financiare la care volumul

cumpărărilor de titluri este mai mic decât cel al vânzărilor, respectiv,

livrarea valorilor mobiliare de la vânzători la cumpărători.

SNCDD are şi rolul de custode, păstrând în siguranţă valorile mobiliare deţinute

de utilizatorii direcţi în nume propriu sau în numele clienţilor. Ea este condusă de un

Consiliu de Administraţie format din reprezentanţii a patru societăţi de servicii de

investiţii financiare şi ai unei bănci.

4. Registrele independente sunt constituite ca societăţi comerciale pe acţiuni şi

funcţionează în baza Legii nr. 52/1994 şi a regulamentelor CNVM. Activitatea lor este

supusă autorizării şi supravegherii CNVM. Primul registru independent autorizat şi care

a asigurat serviciile de registru pentru societăţile cotate la Bursa Electronică RASDAQ a

fost Registrul Român al Acţionarilor (RRA), care a fost autorizat de CNVM în anul

29

Page 28: Continutul si formele pietei de capital

1996. Ulterior au mai fost autorizate şi alte registre independente. Activitatea principală

a acestora constă în menţinerea şi păstrarea în siguranţă a tuturor datelor cu privire la

acţionarii societăţilor tranzacţionale pe RASDAQ. Listele cu acţionarii societăţilor

comerciale sunt modificate de către registrele independente ori de câte ori au loc

modificări în structura acţionariatului acestora. Registrele independente RASDAQ şi

SNCDD alcătuiesc un sistem integrat şi formează infrastructura pieţei RASDAQ. Deşi

sistemul de registru a fost proiectat pentru Bursa Electronica RASDAQ, el poate fi

utilizat şi de piaţa bursieră.

5. Uniunea Naţională a organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC) a fost

înfiinţată în anul 1996 în baza Legii nr. 52/1994. Ea este o asociaţie profesională non-

profit, neguvernamentală şi este subordonată CNVM. UNOPC este un organism de

autoreglementare creat în scopul promovării conceptului de investiţie colectivă în valori

mobiliare, al aplicării unor norme de etică şi conduită profesională specifice

domeniului, al dezvoltării standardelor profesionale în activitatea membrilor săi şi al

informării investitorilor în Organismele de Plasament Colectiv în Valori Mobiliare

asupra avantajelor şi riscurilor la care se expun prin efectuarea de investiţii colective în

valori mobiliare. Normele specifice emise de către această instituţie în domeniul

fondurilor mutuale şi al societăţilor de investiţii sunt Codul deontologic şi Codul de

sancţiuni şi proceduri disciplinare, ambele fiind aplicabile membrilor Uniunii.

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) - a fost înfiinţată prin Legea nr.

52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori în anul 1994 ca unitate administrativă

autonomă, având personalitate juridică. Ea se află în subordinea Parlamentului României şi

are, la rândul ei, în subordine toate instituţiile pieţei, menţionate anterior. Aceasta instituţie a

fost creată în scopul de a administra, de a pune în aplicare, precum şi de a supraveghea şi

controla respectarea prevederilor Legii or. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de

valori.

Principalele atribuţii ale acestei instituţii sunt:

- asigurarea funcţionării normale şi corecte a pieţei valorilor mobiliare;

- asigurarea protecţiei investitorilor contra practicilor neloiale, abuzive

şi frauduloase;

30

Page 29: Continutul si formele pietei de capital

- asigurarea transmiterii către investitori de către societăţile comerciale

ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe pieţele organizate a tuturor

informaţiilor cu privire la activitatea desfăşurată de acestea, astfel

încât investitorii sa poată lua decizii în cunoştinţă de cauză asupra

investiţiilor pe care le fac;

- stabilirea cadrului şi a limitelor în care se poate desfăşura activitatea

de intermediere.

CNVM este compusă din 5 membri (inclusiv, preşedintele şi vicepreşedintele) care

sunt numiţi şi pot fi revocaţi de către Parlament, în şedinţa comună a Camerelor.

Durata mandatului unui membru CNVM este de 5 ani, fiecare membru putând fi

reinvestit o singura dată.

CNVM poate emite regulamente, instrucţiuni, decizii, ordonanţe, atestări şi avize.

Regulamentele emise de CNVM se referă la:

- organizarea şi funcţionarea burselor de valori şi a altor pieţe de valori

mobiliare;

- autorizarea şi funcţionarea organismelor colective de investiţii şi de

plasament în valori mobiliare, precum şi a societăţilor care le

administrează;

- organizarea şi funcţionarea sistemelor de depozitare colectiva a

valorilor mobiliare;

- funcţionarea Oficiului de Evidenta a Valorilor Mobiliare;

- autorizarea şi exercitarea activităţii de intermediere de valori

mobiliare;

- activitatea cenzorilor externi independenţi şi a consultaţiilor de plasa-

ment;

- promovarea şi derularea ofertelor publice de valori mobiliare;

- aprobarea şi modificarea regulamentelor de operaţiuni bursiere;

- funcţionarea oficiilor de compensaţii şi lichidare a tranzacţiilor cu

valori mobiliare;

- orice alte organisme şi operaţiuni specifice pieţelor de valori mobiliare

reglementate, controlate ori supravegheate, conform legii, de către

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

31

Page 30: Continutul si formele pietei de capital

Instrucţiunile fixează reguli cu privire la: .

- constituirea şi funcţionarea asociaţiilor profesionale de intermedieri

pentru valori mobiliare şi de agenţi pentru valori mobiliare;

- situaţiile, datele şi informaţiile de comunicat către CNVM şi cele de

publicat pentru informarea publicului de către emitenţi, deţinătorii de

valori mobiliare şi intermediarii pentru valori mobiliare, modul de

ţinere a evidenţelor, procedurile, cazurile şi termenele de comunicare

şi/sau publicare;

- regimul informaţiilor confidenţiale şi al celor privilegiate;

- tranzacţiile care implică acţionari semnificativi şi efectuarea

tranzacţiilor private cu valori mobiliare;

- dispensele ce pot fi acordate de CNVM etc.

Deciziile sunt acte prin care CNVM înfiinţează sau dizolvă instituţii şi organisme,

acorda sau retrage autorizaţii, anulează ori confirmă acte ale agenţilor săi, acordă dispense,

delegă ori retrage puteri, aprobă regulamente ale instituţiilor şi organismelor pieţei de valori

mobiliare.

Ordonanţele sunt acte prin care CNVM da dispoziţii privind prezentarea de

documente, situaţii şi informaţii, impune restricţii sau suspendări de autorizaţii sau activităţi,

dispune anchete sau alte investigaţii, indisponibilizează bunuri sau fonduri sau aplică

sancţiuni disciplinare sau administrative.

Atestările sunt acte prin care CNVM avizează prospectele de oferta publică,

confirmă ori recunoaşte situaţii sau calităţi, raportări ori comunicări de date sau

informaţii.

Avizele sunt acte prin care CNVM formulează răspunsuri oficiale la chestiuni

privind aplicarea legii, a normelor sau a regulamentelor.

Pe piaţa de capital din România funcţionează mai multe instituţii specifice,

dintre care cele mai importante sunt bursele de valori.

3.3. BURSA DE VALORI BUCUREŞTI

Bursa de Valori Bucureşti (BVB) a fost înfiinţată în baza Deciziei nr.

20121.04.1995 a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM). Această decizie a fost

32

Page 31: Continutul si formele pietei de capital

dată în urma solicitării a 24 de societăţi de servicii de investiţii financiare membre ale

Asociaţiei Bursei de a negocia acţiunile emise la acea vreme de 6 societăţi comerciale.

Decizia CNVM a fost dată în baza Legii nr. 52/1994 cu privire la valorile mobiliare şi

bursele de valori, care prevede faptul că "CNVM poate decide înfiinţarea unei burse de

valori după ce minimum 5 societatea de valori mobiliare au solicitat şi primit autorizaţia de

negociere în bursă". Activitatea BVB se desfăşoară în baza Legii nr. 52/1994 şi are drept

scop crearea unei pieţe organizate pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotă. În

ceea ce priveşte resursele materiale necesare înfiinţării, BVB a primit finanţare de la bugetul

statului în primul an de activitate, aceste resurse urmând a fi restituite eşalonat la bugetul de

stat, începând cu cel de-al treilea an de funcţionare a bursei, pe parcursul a trei ani

consecutivi. BVB se autofinanţează din comisioanele percepute în conformitate cu

reglementările bursiere.

Structura organizatorica a BVB, după cum se poate observă din figura de mai

jos, este formată din următoarele organe şi organisme:

- organe decizionale (Asociaţia Bursei şi Comitetul Bursei);

- organe executive (Directorul General al Bursei);

- organisme de supraveghere (Comisarul General al Bursei);

- organisme consultative (Camera Arbitrală şi Comisiile speciale).

Asociaţia Bursei este organul suprem de decizie privind activitatea BVB. Ea

încredinţează conducerea bursei Comitetului Bursei.

Directorul General al Bursei este numit de Comitetul Bursei, dar nu este

reprezentant al vreunui membru al bursei. EI este reprezentantul legal al Bursei, ca persoană

juridică, în fata autorităţilor publice şi reprezintă instituţia în relaţiile acesteia cu terţii

(persoanele fizice şi juridice, române sau străine). El angajează patrimonial Bursa ca

persoana juridică şi exercită competentele de administrare a activităţii curente a acesteia,

inclusiv angajarea de personal, stabilirea unor măsuri de aplicare a normelor emise de

CNVM.

Rolul Bursei de Valori Bucureşti este:

- de a furniza o piaţa organizata pentru tranzacţionarea valorilor

mobiliare,

- de a contribui la creşterea lichidităţii valorilor mobiliare prin

concentrarea în piaţa a unui volum cat mai mare de valori mobiliare,

33

Page 32: Continutul si formele pietei de capital

- de a contribui la formarea unor preţuri care să reflecte în mod cores-

punzător relaţia cerere-ofertă şi

- de a disemina aceste preţuri către public.

Principiile care guvernează Bursa de Valori Bucureşti ca piaţă organizată de valori

mobiliare sunt:

Accesibilitate – Bursa este angajată să asigure acces egal pentru

societăţile membre şi respectiv pentru societăţile emitente listate la Bursă

Informare – Bursa este angajată să asigure permanent agenţilor de bursă

şi investitorilor, suficientă informaţie despre societăţile tranzacţionate şi

despre preţurile valorilor mobiliare emise de acestea.

Etica pieţei – Bursa este angajată să asigure că piaţa valorilor mobiliare

funcţionează într-un mod care sporeşte încrederea utilizatorilor,

autorităţilor şi publicului larg în general.

Neutralitate – Bursa este angajată să acţioneze neutru şi să-şi menţină

integritatea în relaţia cu toţi participanţii la piaţă, precum şi cu alte

instituţii sau organizaţii care supraveghează sau operează în piaţa de

capital.

Indicii oficiali ai Bursei de Valori Bucureşti sunt:

- indicele BET (Bucharest Exchange Trading), ce a fost creat pentru

a reflecta tendinţa de ansamblu a preţurilor celor mai lichide şi

mai solide 10 acţiuni tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti.

- indicele BET-C, ce a fost creat datorită necesităţii unei

reprezentări complete a evoluţiei preţurilor titlurilor tranzacţionate

la Bursa de Valori Bucureşti, fiind calculat pe baza tuturor

societăţilor cotate la bursă;

- indicele BET-FI, ce monitorizează evoluţia celor 5 SIF-uri listate

la bursa de valori.

Metoda de calcul pentru toţii indicii BVB este aceea a mediei ponderate a preţurilor

cu anumiţi factori de ponderare. Fiecare factor de ponderare corespunde unei societăţi şi

este proporţional cu numărul de acţiuni emise de acea societate.

34

Page 33: Continutul si formele pietei de capital

3.4. BURSA ELECTRONICĂ RASDAQ

Bursa Electronică RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers

Automated Quotations) este o piaţă de tip NASDAQ. Ea a fost înfiinţată în anul 1996 în

scopul realizării de tranzacţii cu titlurile rezultate din Programul de Privatizare în Masa

(PPM), în care au fost incluse 5774 de societăţi comerciale. Primele tranzacţii au fost

derulate la 1 noiembrie 1996 cu acţiunile a trei societăţi. În prezent sunt tranzacţionate pe

această piaţă următoarele valori mobiliare:

- acţiunile societăţilor incluse în Programul de Privatizare în Masă,

încheiat în anul 1996;

- acţiunile societăţilor comerciale româneşti distribuite deja pe calea

ofertelor publice iniţiale sau prin programele de privatizare, care fac

obiectul regimului de furnizare periodică de date financiare al

Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) şi care nu sunt

cotate la Bursa de Valori Bucureşti;

- orice alte acţiuni sau valori mobiliare a căror includere în sistem va fi

aprobată de C.N.V.M. şi A.N.S.V.M. (Asociaţia Naţională a Valorilor

Mobiliare);

Componentele principale ale Bursei Electronice RASDAQ sunt:

Asociaţia Naţională a Societăţilor de Servicii de Investiţii Financiare

(A.N.S. V.M.) care are rolul de reglementare şi urmărire a tranzacţiilor.

A.N.S.Y.M. reprezintă interesele societăţilor de servicii de investiţii

financiare şi are ca obiectiv dezvoltarea Bursei Electronice RASDAQ;

Societatea de suport tehnologic RASDAQ, care este o structură tehnică

afiliată A.N.S.Y.M. Societatea comercială RASDAQ S.R.L. are ca obiect

de activitate operarea şi menţinerea sistemului electronic (denumit tot

RASDAQ), asigurarea colectării de informaţii cu privire la oportunităţile

tranzacţionării titlurilor, mijlocirea negocierii electronice, ţinerea

evidenţei contractelor încheiate, raportarea situaţiei tranzacţiilor fiecărei

firme de brokeraj şi difuzarea de informaţii cu privire la preţurile şi

volumul zilnic al titlurilor tranzacţionate pe piaţă;

35

Page 34: Continutul si formele pietei de capital

Societatea Registrul Român al Acţionarilor (R.R.A.). Numită şi

Registrator, ea este un registru independent care păstrează în siguranţă

toate datele cu privire la acţionarii rezultaţi din Programul de Privatizare

în Masă şi permite ca acţiunile să fie tranzacţionate pe RASDAQ şi

decontate la S.N.C.D.D. După înfiinţarea R.R.A., au apărut şi alte registre

independente ale acţionarilor;

Societatea Naţională de Compensare, Decontare şi Depozitare

(S.N.C.D.D.). Numită şi Depozitar, S.N.C.D.D. are rolul de a calcula

soldul pe fiecare titlu şi pentru fiecare utilizator al sistemului, de a efectua

transferul de proprietate şi de deţinere a valorilor mobiliare în numele

utilizatorilor şi al clienţilor acestora. De asemenea, S.N.C.D.D. ţine

evidenţa tuturor tranzacţiilor realizate între utilizatorii direcţi pe piaţa

RASDAQ şi facilitează compensarea tranzacţiilor şi derularea normală a

f1uxurilor de livrare a titlurilor şi a contravalorii lor.

În afara acestor componente principale, Bursa Electronica RASDAQ mai

conţine şi alte componente specifice, şi anume: utilizatorii sistemului de tranzacţionare,

utilizatorii sistemului de decontare, reprezentantele teritoriale ale societăţilor de servicii

de investiţii financiare, bănci, fonduri, agenţii de presa etc.

Tranzacţiile la Bursa Electronică RASDAQ sunt efectuate numai de către inter-

mediarii de valori mobiliare, respectiv, de către societăţile de servicii de investiţii finan-

ciare, autorizate şi supravegheate de către Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare

(C.N.V.M.).

În funcţie de activităţile pe care le desfăşoară, aceste societăţi se împart în:

societăţi de servicii de investiţii financiare care acţionează numai pe

contul clienţilor (BROKERI) - sunt acele societăţi care prin agenţii lor

pentru servicii de investiţii financiare (persoane fizice) vând şi/sau

cumpără valori mobiliare în numele şi pe contul clienţilor lor. Veniturile

acestor societăţi sunt reprezentate de comisioanele pe care le percep în

urma încheierii unei tranzacţii (maxim 8%, conform Regulamentului

privind autorizarea şi exercitarea intermedierii de valori mobiliare),

inclusiv taxele şi alte cheltuieli legate de executarea tranzacţiei;

36

Page 35: Continutul si formele pietei de capital

societăţi de servicii de investiţii financiare care acţionează pe cont

propriu (DEALERI) - sunt acele societăţi care cumpără sau vând acţiuni

pentru sau din portofoliul propriu în scop speculativ. O societate dealer

poate acţiona şi în numele şi pe contul clienţilor;

societăţi de servicii de investiţii financiare formatoare de piaţa

(MARKET-MAKERS) - sunt acele societăţi care acţionează în nume

propriu şi care au rolul de a "face piaţa" prin afişarea permanentă de

cotaţii ferme, fiind gata în orice moment să cumpere sau să vândă

valorile mobiliare respective în cantitatea standard (impusa de ANSYM)

şi la preţul ferm de oferta. Un market-maker este deci un dealer care

"face piaţa" pentru una sau mai multe valori mobiliare, asumându-şi

astfel anumite obligaţii în plus faţă de un dealer obişnuit, şi anume să

ofere în orice moment un preţ de vânzare-cumpărare pentru titlul

(titlurile) respective. Societăţile care acţionează ca market-maker nu

percep comisioane. În funcţie de tipul tranzacţiei, profiturilor poate avea

o dublă natură:

- când societatea vinde unui client al sau o valoare mobiliară din portofoliu,

ea va înregistra un dublu venit: pe de o parte, din diferenţa dintre preţul de

achiziţie al titlului şi preţul sau de vânzare şi, pe de altă parte, venitul

rezultat din adaosul pe care societatea îl percepe ca rezultat al serviciului

prestat şi care se adaugă la preţul de execuţie al tranzacţiei (mark up);

- dacă societatea cumpără de la un client al sau o valoare mobiliară, ea va

înregistra la momentul achiziţionării un venit rezultat din prestarea

serviciului pentru clientul respectiv. Acest venit se numeşte reducere

(mark down), deoarece se deduce din preţul de execuţie al tranzacţiei;

- dacă societatea vinde/cumpără o valoare mobiliară din/pentru portofoliul

propriu de la o altă societate de valori mobiliare pe piaţa interdealeri,

venitul este obţinut doar la momentul vânzării ca diferenţă dintre preţul de

cumpărare şi cel de vânzare a titlului.

Pentru ca o societate de servicii de investiţii financiare sa "facă piaţa" pentru una

sau mai multe valori mobiliare, este necesar, ca aceasta să îndeplinească anumite

condiţii:

37

Page 36: Continutul si formele pietei de capital

- să deţină un capital net minim (conform Regulamentului privind

autorizarea şi exercitarea intermedierii de valori mobiliare);

- să fie înregistrată la ANSVM ca formator de piaţă pentru valoarea

mobiliară respectivă;

- să îndeplinească o serie de condiţii legate de afişarea cotaţiilor şi

menţinerea lor în sistem etc.

Sistemul de tranzacţionare RASDAQ

O altă componentă a pieţei de capital în ţara noastră o constituie sistemul

RASDAQ.

Sistemul electronic de tranzacţionare RASDAQ este o variantă a programului

NASDAQ-PORTAL care asigură formarea unei pieţe electronice şi securizate, ai cărei

participanţi sunt interconectaţi între ei printr-o reţea de date.

Această piaţă este creată de intermediarii de valori mobiliare, care se află între ei

în relaţii de concurenţă şi comunică între ei în mod direct şi în timp real.

Sistemul de tranzacţionare RASDAQ a fost proiectat şi este operaţional pentru

desfăşurarea de operaţii specifice atât pieţei primare, cât şi pieţei secundare.

Piaţa primară dezvoltată de sistemul RASDAQ este o piaţă privată de valori

mobiliare care sunt tranzacţionate ulterior în sistemul RASDAQ.

Oferta publică de acţiuni pe această piaţă este lansată de către managerul

sindicatului de intermediere.

Utilizatorii sistemului pot participa la o ofertă publică numai cu acceptul

acestuia, devenind astfel membri ai sindicatului de intermediere.

După finalizarea preţului tranzacţiei de către managerul sindicatului de

intermediere are loc alocarea titlurilor pentru fiecare membru al sindicatului.

Confirmările electronice sunt declanşate în momentul în care se realizează acordul

dintre cei care lansează oferta şi intermediarii participanţi la proces. În condiţiile în care

vor fi introduse în sistem acţiuni emise de alte societăţi decât cele incluse în Programul

de Privatizare în Masă, sistemul PORTAL va permite distribuirea acestora şi furnizarea

de informaţii cu privire la aceste societăţi.

38

Page 37: Continutul si formele pietei de capital

Pe piaţa secundară, sistemul oferă posibilitatea de formare a preţului pentru

acţiunile tranzacţionate în sistem şi oferă dealerilor şi formatorilor de piaţă posibilitatea

de a-şi afişa propriile cotaţii.

Funcţiile care sunt oferite intermediarilor acestei pieţe sunt următoarele:

funcţia directori, care cuprinde lista participanţilor la sistem, lista

emisiunilor, lista codurilor de localitate etc.;

funcţia de afişare a cotaţiilor, care permite vizualizarea cotaţiilor,

ordonarea acestora după preţul de cumpărare şi de vânzare etc.;

funcţia de actualizare a cotaţiilor, folosita pentru introducerea şi

actualizarea cotaţiilor ori de câte ori formatorii de piaţa doresc acest

lucru;

tranzacţionarea, care permite vizualizarea unor câmpuri ce conţin date

referitoare la: denumirea acţiunii care face obiectul tranzacţiei, numărul

atribuit acestei acţiuni, moneda în care se exprimă tranzacţia, preţul la

care s-a realizat ultima tranzacţie etc.;

înregistrare-retragere, folosită pentru înregistrarea ca formator de piaţă

pentru o anumită valoare mobiliară, pentru actualizarea unor informaţii

sau pentru retragerea dintr-o emisiune;

comparaţii, care permite vizualizarea, confirmarea sau anularea

tranzacţiei făcute;

fişier personal al utilizatorului;

mesaje;

funcţia de negociere a ofertelor.

Alte caracteristici ale sistemului sunt transparenţa şi flexibilitatea acestuia. Prin

sistemul PORTAL se realizează pe piaţa secundară posibilitatea formarii preţului pentru

acţiunile tranzacţionate, iar dealerilor şi formatorilor de piaţă, posibilitatea afişării şi

actualizării propriilor cotaţii.

Acţiunile care se tranzacţionează la Bursa Electronica RASDAQ trebuie să

îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

- să fie emise sub forma dematerializata de către societăţi deţinute

public;

- să fie înregistrate la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare;

39

Page 38: Continutul si formele pietei de capital

- emitentul acţiunilor să aibă contract de furnizare de servicii cu o

societate de registru independent autorizată de C.N.Y.M.

Acţiunile listate la Bursa Electronica RASDAQ sunt grupate în trei categorii:

Categoria I;

Categoria a II-a;

Categoria de bază.

La Bursa Electronică RASDAQ, se pot realiza patru tipuri de tranzacţii:

tranzacţia de agent;

tranzacţia de dealer;

tranzacţia de dealer fără risc;

tranzacţii încrucişate.

Tranzacţia de agent (TWO SIDE) este tranzacţia efectuată de trader în numele

clientului, fără a fi implicate valori mobiliare aflate în portofoliul societăţii. Pentru astfel

de tranzacţii, traderii percep de la clienţii lor un comision, al cărui procent este

negociabil şi trebuie să se încadreze în plafonul maxim stabilit prin reglementările pieţei

(8% în cazul Bursei Electronice RASDAQ). La o tranzacţie de agent participă clientul

(cumpărător sau vânzător), traderul la care acesta îşi are deschis contul şi o societate de

servicii de investiţii financiare cu care traderul negociază în numele clientului.

Tranzacţia de dealer, tranzacţia de dealer fără risc şi tranzacţiile încrucişate sunt

tranzacţii de tip ONE.

Tranzacţia de dealer este o tranzacţie care implică portofoliul propriu al interme-

diarului. În acest caz, societatea de servicii de investiţii financiare cumpără acţiuni de la

clientul său pentru completarea propriului portofoliu sau vinde acţiuni din acesta către

clienţi, cu obligaţia respectării regulii "celei mai bune execuţii". Câştigul societăţii îl

reprezintă partea din preţul de cumpărare (BID) reţinuţii la propriile cumpărări,

respectiv, partea adăugată la preţul de vânzare (ASK) la propriile vânzări. Tranzacţia de

dealer este raportată de către societatea de servicii de investiţii financiare la preţul care a

reprezentat baza de calcul a reducerii sau a adaosului

Tranzacţia de dealer fără risc este tranzacţia în cadrul căreia onorarea ordinelor

clienţilor nu se efectuează din portofoliul propriu al societăţii de servicii de investiţii

financiare, fie din cauza faptului că societatea nu deţine titlurile respective în portofoliu,

fie datorită faptului că nu doreşte să cumpere pentru portofoliul propriu acţiunile

40

Page 39: Continutul si formele pietei de capital

vândute de un client. Aceste tranzacţii sunt considerate fără risc, deoarece există

întotdeauna un ordin echivalent din partea clientului.

De exemplu, în cazul primirii din partea unui client a unui ordin de cumpărare,

ea va negocia preţul cu dealerul care deţine respectiva valoare mobiliară, urmând ca

după cumpărarea titlului pentru propriul portofoliu, să îl transfere imediat clientului care

a transmis ordinul de cumpărare. Preţul la care va efectua această operaţiune este preţul

de ofertă ASK, la care se adaugă adaosul de dealer. Dacă societatea care a intermediat

acest ordin are calitatea de formator de piaţă, câştigul acesteia va fi format din două

elemente: diferenţa de preţ (spread) plus adaosul sau reducerea practicate în relaţia cu

clientul.

Tranzacţiile încrucişate (cross) sunt acele tranzacţii intermediate de o societate

de servicii de investiţii financiare unde atât cumpărătorul cât şi vânzătorul sunt clienţi

proprii. Comisionul este în acest caz perceput de la fiecare dintre cei doi clienţi. În cazul

tranzacţiilor încrucişate, decontarea se poate realiza într-un timp mai scurt, deoarece ele

nu implică existenţa unui depozitar.

Indicii pieţei Rasdaq sunt:

Indicele oficial al pieţei, Rasdaq-C, calculat pe baza evoluţiei cursurilor

tuturor societăţilor listate pe piaţă;

Indicele RAQ-l, calculat pe baza acţiunilor înscrise la categoria I a

Rasdaq;

Indicele RAQ-II, calculat pe baza acţiunilor înscrise la categoria a II-a a

pieţei.

Bursa Electronică Rasdaq se află într-un proces de fuziune cu Bursa de Valori

Bucureşti. Piaţa rezultată, ce va păstra numele şi infrastructura BVB, va oferi

investitorilor o ofertă integrată, mai eficientă şi mai vizibilă pe plan regional.

41

Page 40: Continutul si formele pietei de capital

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Pieţele de capital au devenit internaţionale, iar pentru a fi competitive la acest

nivel este nevoie de sume semnificative de capital financiar. Generarea sumelor de

capital sporite este foarte dificilă, exclusiv din surse interne. Totodată, competiţia

existentă între ratele comisioanelor percepute pentru serviciile de brokeraj este din ce în

ce mai dură. Aceste împrejurări au dus la crearea unor intermediari mari (investment

dealer) sau mari firme de brokeraj, de obicei, prin fuziuni între firmele mai mici.

Crearea unei instituţii mai mari duce la creşterea sumei de capital disponibile

pentru ca firmele să penetreze noi pieţe şi să ofere servicii.

Tranzacţionarea computerizată se corelează cu schimbările majore, petrecute în

toata lumea, în vederea introducerii sistemelor computerizate, care vor înlocui complet

arena tradiţională de tranzacţionare (ringul). Concomitent cu sporirea importantei

sistemelor computerizate, este posibilă introducerea tranzacţionării automate a activelor

ordinare.

Creşterea importantei pieţelor financiare internaţionale trebuie să o apreciem

ţinând seama de faptul că baza de capital necesară pentru a finanţa tranzacţii de

subscriere mai mari, atât pe plan intern, cât şi internaţional, este mult mai ridicată decât

suma care poate fi generata intern. Pentru aceasta sunt necesare dereglementări

semnificative, prin dezintegrarea barierelor artificiale dintre diferitele instituţii puternice

ale pieţelor de capital, ca şi realizarea chiar a unor fuziuni între acestea.

În prezent, pieţele de capital se confruntă cu schimbări fundamentale.

Reglementările se schimbă, iar forţele economice şi financiare explodează în

direcţii diferite, ceea ce influenţează profund deciziile de investiţii şi finanţare ale socie-

tăţilor comerciale.

În acest context, funcţionalitatea pieţelor de capital devine tot mai importantă, pe

măsură ce mecanismul este tot mai dinamic şi complex.

Pentru eficientizarea în continuare a activităţii pieţei de capital sunt necesare

acţiuni concertate în acord cu evoluţia economiei româneşti şi cu exigenţele ce rezultă

din înaintarea ţării pe traseul integrării organice în Uniunea Europeana şi al globalizării.

42

Page 41: Continutul si formele pietei de capital

BIBLIOGRAFIE

1. Duma, Florin – Sebastian, - Plasamente bursiere;

2. Funar, Sabina; Vlad, Ioana - Relaţia cu bursa sursă de venit,

Editura

Academic Press Cluj-Napoca, 2002;

3. Prisăcariu, Maria, Stoica, Ovidiu; - Pieţe de capital şi tranzacţii bursiere,

Dornescu, Valeriu Editura Sedcom Libris;

4. prof. univ. dr. Popescu, Constatin - Teoria economică generală. Volumul

II

prof. univ. dr. Gavrilă, Ilie Macroeconomie;

prof. univ. dr. Ciucur, Dumitru.

5. * * * Legea nr. 297/2004 privind piaţa de

capital, Monitorul Oficial al României,

NR. 571, 29 iunie 2004;

6. http://www.bmfms.ro;

7 . http://www.bvb.ro;

8. http://www.cnvm.ro;

9. http://www.rasd.ro.

43


Recommended