Prof. univ. dr. MIHAELA VOSGANIAN Universitatea Naional de Muzic Bucureti
Mihaela VOSGANIAN – compozitor/ interpret dinamic
(voce, percuie midi, electronic live) – este absolvent a
Universitii Naionale de Muzic din Bucureti, la clasa
profesoarei Myriam Marbé, unde a obinut i titlul de doctor;
în prezent, profesor de compoziie i polifonie la aceeai
instituie. Este fondatoarea „trans-realismului arhetipal”, o
nou orientare estetic spiritual care propune reinstaurarea
funciilor arhetipale ale artei – ritualul, catharsis-ul,
vindecarea i extazul – i exprimarea unei forme diferite a
suprarealismului, trans-realul, care iese din stri de contiin
extinse. A susinut prelegeri la festivaluri i conferine
internaionale. Înregistrat pe DVD i CD-uri (inclusiv 6 CD-uri de autor), muzica ei a fost
interpretat în România i în strintate. Ca fondatoare i coordonator artistic al Grupului
de Muzic i Dans Contemporan INTER-ART a susinut numeroase turnee internaionale. A
fost directorul festivalurilor SIMN i Multi Sonic Fest i director fondator al stagiunii
FORUM-ART. Este preedinte ale Asociaiei Române a Femeilor în Art, din 2001.
REZUMAT
Viaa în existen, ca form temporar a fiinrii, presupune evoluie, respectiv un perpetuum
mobile, o transformare i o renatere, un parcurs dinamic al contiinei cosmice. O atare
contientizare a ideii de evoluie este posibil doar omului, acelei entiti întrupate pe care o
considerm cea mai înalt, la nivel de contiin de sine, care include gândire, raiune i
imaginaie. Dar omul poate accesa un nivel superior, acela al contiinei cosmice, care
reflect înelegerea realitilor/ dimensiunilor lumilor subtile/ascunse, puse în legtur cu
teoriile vidului cuantic, ale mecanicilor cuantice sau ale câmpurilor unificate. Dac agrem
ideea c prin triri extatice, rezultate din practic de meditaie i rugciune, ne putem alinia
la aspecte ale contiinei cosmice, contientizri legate de existen, fiinare, evoluie
interioar; sunt tot atâtea teme care au preocupat pe artitii tuturor timpurilor care s-au
îndreptat spre o tematic a cutrii cii spirituale i a comunicrii cu lumea simbolurilor. Nu
de puine ori aceast cutare a Graal-ului, aspiraie a multor compozitori mai vechi dar i
mai noi, poate implica experiene luntrice ce in de o experien a renaterii spirituale, care
circumscriu o zon de explorare trans-personal, trans-subiectiv i suprasenzorial. Ca
artist contemporan care împrtesc aceeai cutare a uniunii cu nivelul contiinei cosmice,
tind ctre o expresie artistic a unei arte totale, sincretice.
33
via i creaie, opusuri personale
…dependent de fiinarea care nu este el însui,
omul este totodat departe de a fi cu adevrat
stpânul fiinrii care este el însui.
Martin Heidegger
1. Tema evoluiei contiinei în diferite tradiii sau în tiina i practica modern
Viaa în existen, ca form temporar a fiinrii, presupune evoluie,
respectiv un perpetuum mobile, o transformare i o renatere, altfel spus, un parcurs
dinamic al contiinei cosmice. O atare contientizare a ideii de evoluie este
posibil doar omului, acelei entiti întrupate pe care o considerm cea mai înalt,
dac ne raportm, cel puin, la sistemul nostru solar. Dar nici el, omul, nu
stpânete cu adevrat propria lui trire în existen i cu atât mai puin propria
fiinare, de dincolo de existen, decât când devine contient i se pune în slujba
propriei sale evoluii spirituale.
Cum aprecia Petre uea, „autonomia spiritual a omului este iluzorie…
Fr credin i Biseric, omul rmâne un simplu animal raional i muritor,
raionalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condiiile
cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici c omul e un animal raional, atributul
raionalitilor îl distinge de restul vietilor, nesocotind-l din perspectiva morii
absolute. Moartea devine relativ, ca o trecere numai prin religie/tiin, oricât de
savant, nesocotind omul decât aparent din regnul animal. Nicio consolare c eu
m deosebesc de elefant sau de capr pentru c fac silogisme, dac apar i dispar în
mod absurd din natur.”1
Cu alte cuvinte, dac nu contientizez cine sunt?, ca entitate terestr, dei
sunt om, nu îmi valorific nici pe departe atributele mele fiiniale, de entitate
cosmic, una cu universul, cu deosebire cele care m definesc ca fiin superioar
animalului.
Tot uea afirma, într-unul din interviurile televizate din 1990, c adevrul
trebuie s fie revelat ca s devin adevr i revelarea se poate face doar prin
credin, evident, într-o nzuin ctre perfeciunea divin. „Altfel omul este un
animal care vine de niciunde i pleac nicieri”.2
Îndeobte, oamenii consimt primele dou forme de contiin prezente la
fiinele vii, artate înc din 1901 de psihiatrul canadian Richard Maurice Bucker
1 Interviu cu Petre uea, https://doxologia.ro/, accesat la 1 ianuarie 2018. 2 Ibidem.
(în Cosmic Consciousness: A Study in the Evolution of the Human Mind)1,
respectiv contiina simpl (prezent deopotriv la om dar i la animale) i
contiina de sine (a oamenilor, incluzând gândire, raiune i imaginaie; cea de-a
treia form, a contiinei cosmice, este o form mai înalt i totodat spiritual, pe
care oamenii obinuii nu o posed, care presupune o înelegere profund a
adevrurilor înalte ale vieii eterne i a relaiei cu Dumnezeu i cu întregul univers.
Totodat, acest tip înalt de contiin, reflect înelegerea realitilor/dimensiunilor
lumilor subtile/ascunse, care, dup cum arat i Deepak Chopra în interviurile i
workshop-urile sale i deopotriv legate de cartea sa The Future of God2, pot fi puse
în direct legtur cu teoriile vidului cuantic (punctul 0 de energie, ca suport non
fizic al manifestrilor energetice i materiale din actualul spaiu-timp3) sau cu cele
ale mecanicilor cuantice (care studiaz comportamentul materiei i energiei la
scar atomic i a particulelor subatomice, respectiv undelor4) sau al câmpurilor
unificate (contribuiile lui Einstein i teoria Super/Corzilor5).
Probabil c unii dintre noi putem agrea faptul c, prin triri extatice
(rezultate din practic de meditaie i rugciune), ne putem alinia la aspecte ale
contiinei cosmice, dar cu siguran, unul dintre momentele sigure de contact cu
adevrul este momentul morii, când oamenii se întâlnesc, pentru o fraciune de
secund, cu ei înii, cunoscându-i toate întruprile i morile anterioare. Acest
flash este îns atât de scurt, încât nu toi oamenii pot contientiza clar momentul
respectiv.6 De altfel, muli cuttori spirituali speculeaz c un al doilea moment
de acest fel ar fi chiar momentul naterii, în care contientizm motivaia
renaterii, a trecerii (din nou), în trup, fapt pe care îl uitm apoi cu desvârire,
poate o lung perioad din via sau chiar de tot, pe parcursul unei existene.
Exist mai rar oameni care au suferit mori clinice violente i care pot
vedea nu numai propriile treceri i întrupri, ba chiar mai mult, „pot percepe
printr-un flash cognitiv intens, toat istoria planetei Pmânt, pstrat în depozitul
psiho-informaional – memoria akashic – a Spiritului Pmântului.”7
Dac nu facem parte dintre cei care au trit o atare experien, mai mult ca
sigur, ca artiti contieni de spiritualitate, putem percepe ideea evoluiei i a
renaterii, cel puin din perspectiva vieii noastre actuale, dar cu mult mai
adevrat i mai profund ar fi s o integrm din perspectiva eternitii, a contiinei
1 R. M. Bukner, Cosmic Consciousness: A Study in the Evolution of the Human Mind, Innes & Sons,
Philadelphia, 1905, pp. 29-45. 2 https://www.youtube.com/watch?v=91RCukg5BGo, accesat la 20 octombrie 2018. 3 http://www.fortasigratie.ro/realitati-contemporane/vidul-cuantic.htm, accesat la 23 octombrie 2018. 4 Ibidem. 5 În Teoria Corzilor particulele elementare sunt alctuite din corzi întinse sub tensiune, aflate sub excitaie
i care plutesc în spaiu-timp. Ref. https://www.descopera.org/teoria-corzilor-si-teoria-m/, accesat la
data de 20 octombrie 2018. 6 Cristian Gnescu, Omul în afara trupului, Bucureti, Editura Alaya, p. 2. 7 Ibidem.
35
perpetue. Cu siguran, cu cât mai contieni de sine devenim, din punct de
vedere spiritual, cu atât mai mult ne reamintim din parcursul nostru existenial
sau chiar din statutul nostru fiinial i în acest fel, putem face o contribuie, prin
arta noastr, i celorlali.
Cât de adevrat i prezent mi se pare, în acest context, afirmaia lui
Friedrich Nietzsche: „Învtura despre renatere este o cotitur în istoria
omenirii”.1 Evident, ne putem gândi la ideea de renatere în cel puin dou feluri
diferite, ori ca reîntrupare a sufletului/spiritului nemuritor, ori ca renatere
spiritual, ce se poate realiza pe parcursul unei singure întrupri/existene.
O astfel de contientizare implic deschiderea pentru acceptarea unor adevruri,
poate diferite de cele ale noastre comune (ale ego-ului nostru).
Ceea ce acum câteva sute de ani era adevrat i valabil, acum poate s fie
îneles diferit, sau dimpotriv, ceea ce acum 2000 de ani era valabil i ulterior a
fost negat, poate fi redescoperit ca fiind foarte actual. În fiecare clip suntem noi,
dar în acelai timp vom fi un altul sau o alta, cu o alt înelegere i percepie a
realitii i cu un prezent în continu devenire. Fiecare din noi ne modelm
propria realitate i, de fapt, prin inter-conectivitate, determinm realitatea însi.
Dac mai toate tradiiile orientale susin în unanimitate perspectiva
trecerilor succesive i a reîntruprii, a faptului c sufletul vine de undeva i se
duce undeva dup moarte, fiind o meta-structur a corpului, în Occident, din
lipsa unor dovezi tiinifice, ideea migrrii sufletului – metempsihoza – a fost,
pân la jumtatea secolului trecut, mai degrab o problem de convingere sau
abordare personal.
În legtur cu aceast tem, bine-cunoscutul filozof german Arthur
Schopenhauer aprecia, ironic: „Dac un oriental m-ar ruga s definesc Europa,
a fi nevoit s rspund în felul urmtor: Europa este acea parte a lumii unde
bântuie credina c omul a fost creat din nimic, iar actuala via nu este altceva
decât prima intrare pe scena vieii.”2
Oricât de adepi i practicani ai cretinismului am fi, ne putem totui
întreba la un moment dat: oare, care poate fi sensul de a te nate doar o singur
dat, dup care sufletul tu s rmân totui în eter, nu se tie unde i mai ales de
ce? Cu siguran c orice cuttor al spiritului, fie el filozof, teolog sau artist, sau
orice altceva, ar fi tentat s caute mai departe de propria îndoctrinare religioas i
ar gsi, mai mult sau mai puin, rspunsuri în alte culturi sau tradiii decât cele în
care a fost educat.
inclusiv cele trei direcii monoteiste de baz – cretinismul, iudaismul i islamismul
– sunt de fapt tradiii secundare, care se circumscriu celei dintâi i au originea
1 Citatopedia. 2 Gy. Tibor Ujlky, Regresia Pranadi. Tehnica tibetan a iertrii. Eliberarea prin reamintire, Editura Imprimeria
de Vest, Oradea, 2013, p. 17.
36
comun a aceluiai ou arhetipal. Într-o astfel de viziune, tezaurul cunoaterii,
templul adevrului etern, este tradiia/religia primordial, cu dublul calificativ
indicat etimologic, de transmitere a ritualurilor sau a naturii riturilor (tradere =
livrare, a transmite), dar i de unire a pmântescului cu cerescul (reliegere = unire).
Dac consimim deopotriv postulatul filozofului i metafizicului Frithjof
Schuon, i el exponent al religio perennis (religiei primordiale), referitor la „unitatea
transcendent a religiilor”1, am înelege mai bine temeiul tradiiei primordiale, care
le conine potenial pe toate, i faptul c celelalte (tradiii/religii) ar fi „proiecii ale
sale, prin exemplu relaiei cognitive i cauzale dintre unu i multiplu.”2
Indubitabil mi se pare faptul c orice religie sau tradiie transmite, într-un
fel sau altul, ideea subliniat de René Guénon, în mai multe dintre lucrrile sale
(Symboles fondamentaux de la Science sacrée3), de întoarcere a tuturor lucrurilor la
starea lor primar/iniial i care, de altfel, reflect prototipul Adamic – denumit
Tzelem, în Kabbala – creat dup imaginea lui Dumnezeu (Imago Dei).
Diferena între tradiii apare reflectat în viziunea temporal distinct,
fie liniar, la teologiile occidentale, fie ciclic, la teoriile orientale aplicate
eshatologiei i soteriologiei4. Dei viziunea iudeo-cretin despre apocalips pare
s se apropie de prediciile erei Kali-Yuga (Visnu-purana hindus), cele dou tipuri
de cronologii se disting fundamental prin faptul „c timpul rectiliniu tinde ctre
infinit, în timp ce timpul ciclic revine ctre punctul su de plecare, cel puin logic,”
de fiecare dat cu începerea unei noi Manvantara – durata unei umaniti
pmântene.5
O scurt revizuire a învturilor istoriei ne arat c ceea ce este deopotriv
comun în toate tradiiile i, de altfel, deriv din tradiia primordial, este fr
îndoial tema sensului evolutiv al fiinrii terestre, legat intrinsec de tema
reîntruprii, ambele fiind expuse, afirmate sau artate deopotriv în diverse tipuri
de manifestare artistic.
Tbliele de smarald ale lui Thoth, atlantul6 (datate 36.000 î. H.), purtate ca
pe un talisman de preoii Marii Piramide din Khem (Egiptul antic), vorbesc despre
o Lege Suprem a Adevrului care conine toate Cheile ce guverneaz Viaa Etern
i Calea Luminii:
s se liniteasc i flacra din mine s se sting.
De-a lungul epocilor am trit,
1 Chiar titlul lucrrii Despre unitatea transcendent a religiilor, Humanitas, Bucureti, 1994. 2 Jean Tourniac, Melchisedec sau tradiia primordial, Editura Herald, Bucureti, 2009, p. 27. 3 René Guenon, Symboles fondamentaux de la Science sacrée, Les Éditions Gallimard, Paris, 1962. 4 Ambele fiind teologii ale mântuirii i trecerii (finale) în spaiul divinului. 5 Jean Tourniac, op. cit., p. 29. 6 Cel care s-a întrupat i ca Hermes Trismestigsus (de trei ori nscutul), Tbliele de smarald ale lui Toth/The
Emerald Tablets of Thoth the Atlantean, http://www.crystalinks.com/emerald.html.
urmrind-i pe cei din jurul meu gustând din cupa morii
i întorcând-se apoi în lumina vieii.”
(Tblia 1. Istoria lui Thoth, Atlantul)
„Amintete-ti, omule, c tot ce exist e doar o alt form a ceea ce nu exist.
Orice form de via trece în alt form de via
iar tu nu faci excepie de la aceast lege.
Respect Legea, cci totul e Lege.
Nu cuta ce nu ine de Lege, cci aa ceva exist doar în iluzia simurilor”.
(Tblia 3. Cheia înelepciunii)
„Caut, omule, s descoperi calea ce te duce spre VIAA etern ca un SOARE.
Iei de sub valul Întunericului.
Caut s devii o Lumin în lume.”
(Tblia 9. Cheia Libertii Spaiului)
Cartea sfânt hindus scris în limba sanscrit, Rig-Veda (1700–1100, î. H.),
cea mai veche scriptur hinduist, creia i se atribuia o provenien supranatural,
este i cea mai complex i mai elaborat filozofie a temei reîntruprilor.
Ea vorbete de reîntruparea imediat a sufletului (atman), dup moarte, în funcie
de Karma, legea cauzei i a efectului, fie dup caz din nou în oameni, sau, chiar i
într-un regn inferior – de altfel, o tem controversat pe care o vom detalia mai
târziu.
Cartea Egiptean a Morilor (1450, î. H.), dltuit printre picturile camerelor
mortuare din Valea Regilor, ne vorbete despre credina în continuitatea vieii
sufletului Ka (contiina de sine), dup prsirea trupului Ba (principiul dttor de
via). În viziunea înelepilor egipteni, Ka putea s stea mai departe în mormânt,
sau putea s se transfere în alt corp, dimpreun cu memoria vieii anterioare.
„Vremea-mi este fr de început
i fr de sfârit,
(Cartea Egiptean a Morilor, 1450, î. H.)
Buddha, acum mai bine de 2500 de ani, propovduia i el despre
condiionarea sufletului dup moarte, tot în funcie de Karma. Conform
învturilor lui Buddha, pentru a întrerupe ciclul samsara (natere, suferin,
moarte, reîncarnare), i pentru a accede spre Nirvana (fericirea suprem), omul are
nevoie s ating bodhi (trezirea, iluminarea) i aceasta nu prin preluarea absolut a
cunoaterii (de la maestru la discipol), ci prin valorificarea propriei experiene.
Buddha susinea c doar i prin simpla rostire, citire, recitare sau auzire a Sutrelor
Mahayana (versuri sacre ale revelaiilor solitudinii) se poate terge o mare cantitate
a încrcturii karmice.
De asemenea, toat mitologia greac abund în misterele reîntruprii,
patronul sufletelor fiind zeul Dionysos. Mai mult ca sigur c reprezentanii colilor
ezoterice greceti – Herodot, Pitagora, Platon, Plotin – au preluat cunoaterea
egiptean despre nemurirea sufletului i despre procesul mântuirii.
În Dialogurile sale, cu precdere în Phaidon (Despre suflet), Platon considera
c „sufletele noastre existau i înainte de a se afla în acest chip uman, desprite de
trup i înzestrate cu puterea de a gândi”, iar tot ce învm este doar o readucere
aminte: „aceia despre care spunem c înva nu fac altceva, în cursul vieii, decât
s-i aminteasc, iar a înva înseamn a-i reaminti”1. În opinia lui, un suflet, ca s
se mântuie, ar fi trebuit s se îmbrace în trup de minimum 10.000 de ori.
El recomanda, chiar i filozofilor, o via plin de virtui: „Prin urmare, înelegând
c nu trebuie s se împotriveasc acestei eliberri, sufletul celui cu adevrat filosof
se ine cât mai departe cu putin de plceri i dorine, de suferine i de spaime.”2
Plotin, fondatorul colii neoplatonice, ne îndeamn s contientizm i s
tindem spre binele sufletului nostru divin, care înseamn iubirea, dincolo de
frumuseea efemer:. „... tot aa i sufletul iubete binele, deoarece a fost atras chiar
de el spre iubire de la început. Si, fiindc are la îndemân iubirea, nu mai ateapt
amintirea pe care o evoc frumuseile sensibile, iar cu iubirea din el, dei nu tie c
o are, caut mereu i, în dorina lui de a fi purtat spre binele divin, dispreuiete
lucrurile de aici, iar când vede frumuseile din acest univers, îl cuprinde dezgustul
pentru ele, fiindc le vede (captive) în crnuri…"3. Totodat, ne arat Plotin,
sufletul este susinut de inteligen în tendina lui spre bine: „Sufletul devine, deci,
liber când se strduiete neîmpiedicat spre bine cu ajutorul inteligenei, i ceea ce
face prin inteligen st în puterea sa... ”.4
Zoharul, parte integrant a Kabbalei (doctrina ezoteric iudaic), cuprinde,
de asemenea, învturi referitoare la modurile de manifestare ale esenei divine i
despre necesitatea reîntruprii ca proces al dezvoltrii sufletelor:
„Sufletele trebuie s se întoarc în substana
cea mai înalt, acolo unde îi au originile.
Pentru aceasta, îns, sufletele trebuie s-i
Dezvolte toate virtuile, ale cror germeni
Sunt sdii în noi i dac nu pot realiza
Aceast stare în decursul unei viei
Atunci trebuie s înceap una nou.
Apoi din nou o alta i tot aa pân ating
Acea stare în care sunt pregtite de a se reuni cu Dumnezeu.“
1 Constantin Noica, Interpetarea la Phaidon, ed. cit., p. 78.
E.book, https://www.scribd.com/document/335353038/PLATON-Phaidros-Interpretare-pdf 2 Idem, p. 90. 3 Plotin, Enneade VI, 7 (38) 31-32, Editura IRI, Bucureti, 2007, p. 35. 4 Idem, 8(39), 6-7, p. 373.
(Zohar, Cartea splendorii)
Chiar i Coranul, cartea sfânt islamic, face referiri la migrarea sufletului
ca algoritm al reînnoirii i evoluiei:
„Allah a creat fiinele simitoare,
Apoi le retrimite pe pmânt din nou i din nou,
Pân se întorc la el.
Cum ai putea s-L negi pe Allah,
Care, dup ce ai murit, i-a dat din nou via
i, dup ce îi ia din nou viaa, te învie din nou,
pân ce, în cele din urm, te întorci la El.“
(Noul Coran)
i mai elocvente mi se par afirmaiile unor importani propovduitori
cretini, din diverse timpuri, care pentru muli ar prea poate nu numai
surprinztoare, ci de-a dreptul eretice. S lum de exemplu afirmaiile din lucrarea
De principiis a lui Origen Adamantius (182-254), fondator al învturilor Bisericii i
profesor la catedra religiilor la coala din Alexandria.
„Fiecare suflet vine pe lume întrit de victoriile sale
i slbit de insuccesele sale din viaa anterioar…
Faptele sale din aceast via hotrsc locul su
În existena care urmeaz.”
i dac acest lucru nu se întâmpl într-o via pmânteasc,
atunci trebuie realizat i în vieile urmtoare.“
Toate aceste argumente pledeaz pentru ipoteza c sufletul nu numai c
este nemuritor, dar este parte din contiina universal i este cel care însoete
corpul în fiecare din întruprile sale, asigurându-i astfel creterea spiritual. El este
singurul „liber s cltoreasc prin spaiu i are o via care e cu adevrat via“.1
„Sufletul nu poate fi pierdut ci doar individualitatea sufletului care creeaz
separarea, doar ea poate fi pierdut“. Adevrata moarte este pierderea identitii,
separarea de Fora Creatoare. Revenirile în corp de multe ori, creeaz de fapt
„oportuniti ca sufletul s evolueze pân devine o entitate complet prin sine sau
pân când s-a scufundat cu totul”.2 De multe ori îns, dei nu poate fi pierdut,
sufletul poate s nu mai tie cine este iar entitatea este pus în situaii limit ca s
îneleag lecia. Forma extrem a acestui fenomen este moartea clinic.
Practica medical a ultimelor decenii, mai cu seam reanimarea, a ajuns la
performane de reîntoarcere din moartea i implicit confirmarea trecerii în lumea
1 Thoth, Tblia 9. Cheia Libertii Spaiului. 2 Ambele citate din Edgar Cayce, Sufletul i Spiritul, Editura Adevr divin, Braov, 2009, p. 49.
40
de dincolo. Medici de renume, bunoar doctorul Raymond Moody, în Viaa de
dup via1 au concretizat, în cri de pionierat, rezultatul muncii lor, pe baza
mrturiilor tulburtoare ale pacienilor care au trecut prin moarte clinic. Ele sunt
legate de fenomene de percepie din afara corpului (de undeva de sus), a ceea ce se
întâmpl în imediata apropiere, dar mai cu seam povestesc despre cltoria
printr-un tunel întunecat ctre lumin i întâlnirea cu rudele decedate sau cu
entiti de lumin.
Experiene similare pot fi trite deopotriv în regresii sau progresii
puternice. Cine a trecut prin astfel de triri, cu siguran nu mai are dubii asupra
trecerilor succesive ca sens implicit al propriei evoluii la nivelul contiinei.
Rezultatul diferitelor tipuri de regresii, hipnotice sau spontane, în care
pacienii retriau viei trecute, sunt edificatoare i pentru cercetrile de pionierat
asupra momentului de dinaintea naterii unde sunt valorificate triri asemntoare
celor de dup moarte.
Dei Franz Mesmer a descoperit pentru Occident hipnoza ca regresie abia
în secolul al XVIII-lea, ea a fost folosit ca metod terapeutic denumit i terapie
cathartic abia începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, de fondatorii
psihiatriei psihanalitice Sigmund Freud, Josef Breuer i ulterior de Carl Jung.
Mai târziu, în a doua parte a secolului al XX-lea, atenia opiniei publice s-a
îndreptat ctre regresiile spontane, datorate mai ales copiilor cu capaciti
deosebite (între trei i cinci ani), capabili s-i descrie circumstane ale vieilor
trecute, cu multe detalii, recunoscând teritorii i locuri aparent noi i strine. Astfel
de mrturii au fost cuprinse în cartea soilor Peter i Mary Harrison, intitulat Viaa
de dinainte de natere, sau Douzeci de ani de cazuri sugestive de reincarnare (1966) a
doctorului Ian Stevenson, rezultatul cercetrii a peste 2500 de cazuri realizate în
urma cltoriilor în jurul lumii, de la Ceylon pân în Alaska.
Psihiatrul i psihologul Stanislav Groff a reuit s combat constatarea
general acceptat referitoare la tririle mistice sau spirituale care aduc salt în
evoluia individual, ca produse ale bolilor funcionale ale creierului. Tot el a
impus recunoaterea tiinific a terapiilor regresive i tehnica alternativ de
vindecare, denumit respiraia holotropic, care se aplic fie restrâns în
workshop-uri spirituale (la care am avut ansa s particip), fie în spitale i
sanatorii, ca terapie transpersonal.
O astfel de abordare, din punctul meu de vedere, aduce o schimbare de
paradigm în viziunea despre evoluia spiritual, atât în cunoatere, ca versiune
holistic de abordare, dar i ca posibilitate natural de vindecare care folosete arta
(muzica sau arta vizual), ca form de intermediere.
Oare, in faa atâtor exemple, ne mai putem îndoi de sensul trecerilor
noastre multiple i succesive pe aceast lume pmântean, nu singura cunoscut
1 Raymond Moody, Viaa de dup via, Editura Adevr divin, Braov, 2016.
41
sufletului nostru, pe care ni le lum, desigur, în sensul propriei evoluii la nivel de
contiin cosmic?
Care este scopul acestor contientizri despre existen, fiinare, evoluie
interioar, atât de uor recognoscibile în izvoarele istoriei?
Toate vorbesc despre imperioasa nevoie de înelegere a transformrii
noastre interioare, în ultim instan, despre Dharma, Legea Ordinii Divine, tem
central în tradiia primordial i toate tradiiile secundare.
Precizrile lui René Guénon, în lucrri precum Introduction générale à l’étude
des doctrines hindoues sau Etudes sur l’hinduisme, se refer la distincia dintre Dharma
(termen sanscrit ce definete legea lui Manu), ca principiu/
voina/ordinea/inteligen universal dat pentru un ciclu al umanitii) sau ca
reflectare a imuabilitii principiale în ordinea manifestrii, i tradiia primordial,
germenele a tot ce e sacru în întregul univers.1
Nu degeaba, muli dintre marii creatori ai timpului s-au îndreptat, cum
aprecia i Andrei Pleu, spre tematica permanent a cii spirituale, a cutrii, a
comunicrii cu lumea simbolurilor, lucruri care sunt dincolo de istorie, ficiune,
moral sau filozofie.2
Teritoriul Graalului, atât de prezent în ideatica wagnerian, sau cel al
„experienelor noastre onirice, al iluminrii profetice, al raptului vizionar”3,
circumscriu o zon care este mai degrab trans/meta subiectiv, suprasenzorial i
autonom, decât interioar/subiectiv sau obiectiv/non-senzorial.
În acest sens, mi se pare esenial s înelegem c exist i o
interdependen între dezvoltarea omului individual i evoluia planetei sale, recte
a Pmântului, dup cum evoluia planetei este intim legat de astrul solar de care
aparine. La fel se pune i problema raportului dintre evoluia colectivitii i a
guvernatorului ei solar i chiar de micarea Universului.
Putem admite c civilizaiile umane s-au succedat în valuri sau c au fost
perioade de mare înflorire economic i artistic urmate de perioade de ignoran
i barbarie, dac ne amintim c planeta noastr are deja miliarde de ani, iar
omenirea câteva milioane.
Minunate civilizaii terestre, probabil cu mult mai evoluate spiritual i
tehnologic la vremea respectiv decât noi, zac acum pe fundul oceanelor, precum
Atlantida, care se pare c se întindea de la ecuator pân în Norvegia.
1 René Guénon, Introduction générale à l’étude des doctrines hindoues, La loi de Manu, partea a III-a,
capitolul V, éditeur Guy Trédaniel, Les Éditions de la Maisnie, Paris, 1987, pp. 152-154. 2 Andrei Pleu, Despre îngeri, Editura Humanitas, Bucureti, 2012. 3 Idem, p. 60.
42
Mai puin tim sau acceptm, îns, ideea c duhurile spirite, aparinând
unei civilizaii avansate, pleac în grupuri dup finalizarea misiunii lor pmântene,
ctre alte astre i planete, iar duhurile noi sosite de pe planete inferioare, o iau de la
început urmându-i suiul de cunoatere i moralitate, pân într-un punct de
maxim, dup care se reia ciclul.
Pmântul nostru respir ca o fiin, fiind impulsionat de fluidele cosmice
venite din Univers. Dac admitem viziunea cosmic propus de Demetrescu, în
cartea sa Din tainele vieii i universului1, putem avea o imagine de ansamblu de cum
este alctuit Cosmosul – creaia. Poate ne lsm inspirai, ca mine în opusul I.A.U.
Portal2, de posibilitatea existenei unei Sfere Divine – Sfera Laboratorul/Creatorul
care coordoneaz alte patru Universuri, aezate în jurul ei, dar la distane diferite.
„Privite de sus, în proiecia unui plan orizontal, cele patru universuri par a fi
aezate dup direcia celor patru brae ale unei cruci.”3
Astronomia pare s fie de acord cu ideea mai multor universuri, în
interiorul fiecruia existând constelaii cu sorii i planetele lor aferente. „Fiecare
planet execut o micare de rotaie în jurul ei i una de translaie, pe un drum
ideal în form de elips în jurul soarelui din care a derivat odat. Dar i sorii
execut o micare de rotaie în jurul axei lor i alta în form de elips în jurul
universului de care depind. Aadar planetele se învârt în jurul sorilor lor, sorii, în
jurul centrului universului lor, iar cele patru universuri, se rotesc în jurul Sferei
centrale, divine.”4
Timpul scurs între o dilatare i o contractare din centrul Universului, care
afecteaz planeta noastr, se poate exprima prin ani solari. Soarele nostru face un
traseu în form de elips, de la periferia universului ctre centrul su, care ine
aproximativ 75.000 de ani teretri – respectiv un an solar. Cataclismele majore care
afecteaz pmântul, de tipul Marelui Potop, se pot produce doar atunci când
soarele pornete de la periferie spre centru.
Pare de la sine îneles c noi, actualele duhuri de tip uman, nu o s mai
apucm un alt cataclism, deoarece coala noastr pmânteasc e mai scurt de
75.000 de ani i probabil, la o vreme aa de îndeprtat, vom fi instalai deja pe o
alt planet. Ce perspectiv halucinant?
Dup cum ne îmbrbta Nietzsche, „avem la dispoziie arta pentru a nu
muri din cauza adevrului”; astfel, poate vom alege i acolo, în alt via sau în
alt dimensiune, sau pe o alt planet, o Karm/Dharm asemntoare celei
actuale – de creatori artiti – i vom scrie sau compune muzic ascultând direct
prin clar audiie, sunetele planetelor?! Poate c da, cel puin unii dintre noi.
1 Scarlat Demetrescu, Din tainele vieii i ale universului, Editura Emet, Oradea, 2007.
2 Portalul ascensiunii, integritii i uniunii, instalaia arhitectural performativ, opus înc ne-prezentat
publicului. 3 Scarlat Demetrescu, op. cit., p. 247. 4 Idem, p. 247.
43
Între timp, ne putem lsa tentai s contemplm axa vertical a contiinei,
fiecare dup propria capacitate actual, dilatându-ne spre dimensiunile mai înalte
de 3D (unde ne aflm în mod obinuit), accesând, spre exemplu, inspiraia
creatoare (4D), sau centrarea în inim (5D), sau câmpul morfic al geometriei sacre
(6D), sau stringurile cosmice galactice i frecvenele acustice sacre (7D), sau Mintea
Divin (8 D): ne putem, totodat, contracta spre dimensiuni mai joase, spre
exemplu spre mantaua pmântului (2D) sau spre nucleul scoarei pmântului (1D).
O schem sugestiv în acest sens ne ofer Barbara Hand Clow în Alchimia
celor nou dimensiuni1: (fig. 1):
Fig. 1. Axa vertical a evoluiei contiinei, adaptat dup adaptat dup
programul pleiadian, Barbara Hand Cloe2
Chiar arta muzical, prin anumite opusuri ale ei, sau terapia vibraional
prin sunet, pot aduce o modulare a frecvenelor noastre cotidiene de tip 3D i
implicit o vindecare, fie accesând teritoriul anorganic al dimensiunii 2D (unde se
creeaz codurile vieii), fie avântând-ne în dimensiunile superioare ale Sinelui
Nostru Divin.
În legtur cu dimensiunea a VII-a, a frecvenelor, din axa contiinei
reprezentat de Barbara Hand Cloe, captivant mi se pare cercetarea lui Paul
Devereaux3, asupra undelor staionare (radiale i orizontale) din peterile
paleolitice sau din structurile megalitice ale menhirelor din Valea Boyone (Irlanda,
1 Barbara Clow & Gerry Clow, Alchimia celor nou dimensiuni, Editura For you, Bucureti, 2012, p. 23. 2 Ibidem. 3 În lucrarea Stone Age Sound tracks, Editura Vega, 2002.
44
existente înc din 9500 î.H.). Devereaux aduce argumente în sensul unei tiine
acustice foarte avansate deinute de strmoii notri, fiine capabile s-i foloseasc
mintea (frecvenele cerebrale) pentru a-i organiza viaa.
Poate c aceste peteri erau de fapt templele lor, ci nu locuinele lor, în care
diferitele „puncte, linii i simboluri de culoare roiatic i neagr marcheaz
proprietile acustice ale stalactitelor i stalagmitelor”1, asemenea unor tuburi
acustice.
Nu întâmpltor, azi se folosesc diferite peteri ale lumii ca spaii
alternative de concert, mai ales pentru evenimentele de muzic nou i poate, în
astfel de peteri, acum mii de ani, se ascultau concerte i se celebrau ceremonii care
produceau sinestezia (perceperea culorii prin inducerea sunetului), particularitate
neurologic pe care o manifestau i unii artiti moderni, precum pictorul Wassily
Kandinsky (fig. 2) sau compozitorul Alexander Scriabin, ambii preocupai de
„spiritualul în art”2.
Fig. 2. Wassilly Kandinsky, On the spiritual in art cu pictura autorului intitulat Yellow, Red,
Bloue, pe copert
3. Modele de raportare la temele spirituale ale contiinei universale la diveri
compozitori occidentali în decursul timpului
Scriabin asocia, bunoar, celor 12 tonuri muzicale tot atâtea culori,
dezvoltând un sistem de coduri (sunete/culori), bazat pe succesiunea cvintelor
(fig. 2), fiind influenat în lucrri ale sale, precum Mesa alb —Sonata a VII-a pentru
pian, sau Mesa neagr — a IX-a sonat pentru pian, sau Poemul extazului, de
simbolismul teosofic al timpului, cu precdere de Helena Blavatsky (La Clef de la
theososofie sau Doctrina Secret3):
1 Barbara Clow & Gerry Clow, op. cit., p. 180. 2 On the spiritual in art este chiar titlul unei lucrri teoretice a lui Kandinsky. 3 Copia acestei cri se gsete în Muzeul Scriabin din Moscova (Elena Blavatsky, Clef de la theososofie,
Fig. 3. Cercul cvintelor i al culorilor la Skriabin
Mai mult, chiar celebra sa ultim Simfonie a V-a — Prometheus. Poemul
Focului — ilustrat pe copert (fig. 4) de imaginea fabuloas a pictorului teosof
Jean Delville, era orchestrat pe lâng orchestr i cor i cu un pian special cu
lumini care urma s umple spaiul de concert cu diverse culori ale spectrului (în
funcie de sunetele emise), susinând climaxul muzical cu lumin alb, aproape
orbitoare ca simbol celor mai înalte aspiraii ale umanitii.1
Fig. 4 Coperta la Simfonia Prometheus
Chiar dac premiera a fost fcut fr acest dispozitiv, înc ne-materializat,
nzuina sa ctre o art total, sincretic, care s se exprime nu doar prin sunet ci i
prin vizual, precum în arta arhetipal primordial, urma s se întruchipeze plenar
în cel mai ambiios proiect al su, Mysterium, la care a lucrat în anul morii; acest
1 Traducere din Gary Brown, Music as Magic: Composer Alexander Scriabin. The American Theosophist, May
1982, p. 157.
46
proiect gigantesc urma s combine muzic, dram, poezie, ritual i esene olfactive,
iar elul lui era nici mai mult nici mai puin decât creterea spiritual i iluminarea
publicului pe un parcurs de 7 zile, ce urma s se desfoare „într-un templu
hemisferic din India, care s dizolve planul fizic i s porneasc un lan metafizic
care s învluie lumea’’, ca un preambul la o Nou Er.1
Din punctul meu de vedere, Alexander Scriabin este unul dintre cele mai
elocvente exemple de personaliti artistice creatoare care credea în muzica sa,
ca mijloc de transformare i accelerare a evoluiei umanitii, dar ca el au fost de-a
lungul timpului muli compozitori occidentali, dintre cei mai notorii, care au
explorat ezoterismul i l-au exprimat în creaie.
Unii creatori compozitori au fcut-o prin afilierea la practica alchimic:
cazul mai puin cunoscut al lui Monteverdi, care afirma, în prologul monodic la
Orfeo, „Eu sunt muzica”, i astfel opera începea s transforme i s alchimizeze
ceea ce Foucault chema proza lumii, folosind muzica pentru a interioriza textul ca
inflexiune a prezenei de Sine2.
Ali compozitori, poate cei mai muli, au fost iniiai prin filiera masonic,
care le-a impactat deopotriv viaa i creaia, începând cu Christoph Gluck
(în opera Orphaeus), continuând cu Bach (Ofranda muzical) sau cu clasicii Haydn,
Mozart i Beethoven, mai mult sau mai puin legai de ideologia Friilor aa
numiilor Illuminati.
Evidente sunt elementele unei practici masonice la Mozart, unele lucrri
fiind special concepute, precum Masonic Funeral Music (în do minor, K. 477) sau
opera Flautul fermecat, una dintre cele mai evidente ilustrri ale temei spirituale a
luptei între forele Luminii i ale Întunericului, cu elemente arhetipale hermetice
egiptene, camuflate într-o inofensiv fairy tale. Pân i trilogia ultimelor trei
simfonii, fabulos create în timp de dou luni (în 1788), pare un triptic iniiatic al
simbolisticii masonice, conceput, dup Wilfrid Mellers (în cartea sa Beethoven and
the Voice of God), ca pri ale unui magnific oratoriu inspirat de coralul bachian
Die Auferstehung und Himmelfahrt Jesu.
De altfel, în aceeai carte, Mellers sugereaz c însi genurile centrale ale
clasicismului – sonata i simfonia – sunt de fapt cltorii spirituale, adevrate
pelerinaje sonice, în care eroii principali, respectiv cele dou teme centrale, sunt
supui încercrilor i provocrilor (travaliilor dezvolttoare sau variaionale),
pentru a ajunge la un nou nivel al unei soluii integratoare; orchestra simfonic
însi este vzut ca un exemplu de frie masonic, unit în susinerea unei cauze
comune.3
1 Garyn Lachman, traducere din englez din Concerto for Magic and Mysticism: Esotericism and Western
Music, The Quest 90.4, Iulie-August, 2002, 132-137, p. 3. 2 Daniel K. L. Chua, Absolute Music and the Construction of Meaning, Cambridge University Press, p. 35. 3 Gary Lachman, op. cit., pp. 132-137.
47
În magnifica Od a bucuriei, din finalul Simfoniei al IX-a beethoveniene, este
evident puterea ideilor filozofilor idealiti (Schelling ori Schlegel), legate de
înlare, iluminare, libertate, fraternitate i nu întâmpltoare a fost alegerea
textului lui Schiller, apropiat deopotriv misterelor orientale, iar o traducere mot à
mot ar fi pe deplin edificatoare din punct de vedere ezoteric1:
Freude, schöner Götterfunken Bucurie, scânteie frumoas a zeilor,
Tochter aus Elysium, Fiic a Câmpiilor Elizee,
Wir betreten feuertrunken, Intrm în beia focului
Himmlische, dein Heiligtum! Ceresc din sanctuarul tu!
Deine Zauber binden wieder Minunile tale leag din nou
Was die Mode streng geteilt*; Ceea ce vremurile au desprit *;
Alle Menschen werden Brüder* Toi oamenii devin frai *
Wo dein sanfter Flügel weilt. Sub aripa ta blând.
Nu mai puin viziunea unui creator/dumnezeu imaterial i transcendent
din Missa solemnis sau celebra Hammerklavier, precum i ultimele cvartete
beethoveniene reveleaz dezideratele unei fremttoare cutri a creterii
spirituale.
Dup Beethoven, Romantismul occidental a rspândit deopotriv ideile
mistice i ezoterice sau cutarea spiritual, nu de puine ori prin cultivarea
magicului, precum Berlioz în simfonia programatic Fantastica. Episod din viaa unui
artist, care abordeaz zona psihedelicului i transpersonalului, fiind scris, dup
toate aparenele, într-o stare de contiin modificat.
Wagner este, cu siguran, cel care a forat cel mai adânc legtura între
mistic i muzical. Tema ciclurilor evolutive, din Inelul Nibelungilor, cu referire la
cderea zeilor vechi ai lui Wotan i emanciparea omului, ca suprem fiin a
Pmântului, prefigurând o Nou Er, pare s prefigureze nu doar teoriile jungiene,
pe cele teosofice blavatskiene sau antroposofice steineriene ale începutului de secol
XX, dar i pe cele ale New Age-ului contemporan nou, venite, pentru acea vreme,
parc, din viitor. Bayreuth-ul însui, pe care Wagner a reuit s-l materializeze
chiar în timpul vieii lui, era un fel de nou templu al Delphilor, unde muzica
wagnerian urma s iniieze publicul, precum vechile tragedii antice, deschizând
noi ci de acces ctre înelegerea spiritual, având, totodat, i un efect cathartic de
eliberare a unor energii ale subcontientului sau chiar de clarvedere2.
Pe o alt direcie ezoteric decât cea a lui Scriabin, reiterând, de ast dat
misticismul pgân rus, aproape de grania cu primitivismul, Stravinsky compune
1 Consider c textul în român cu care ne-am obinuit este departe de înelesurile celui original în
german. 2 Ibidem.
48
Sacre du printemps, menit s exprime sublima renatere a naturii, contiente de sine.
Celebrul balet a fost realizat în colaborare cu coregraful Vaclav Nijinsky i cu
Nicholas Roerich, pictorul i scriitorului spiritualist care a realizat scenografia i
costumele (fig. 5), el însui un devotat practicant al misticismului Tibetan – bazat
pe ideea iluminrii i accesrii spaiului multidimensional al Shambalei (fig. 5).
Fig. 5, Imagine cu costume/scenografie semnate de Nicholas Roerich, pentru Srbtoarea
primverii
cu imaginea realizat de autor
49
Interesant de remarcat c, ulterior, relaia cu spiritualitatea i divinul se va
exprima, la Stravinsky, în perioada neoclasic, pe filiera ortodox a psalmilor lui
David (38, 39 i 150), din Simfonia psalmilor, în care muzica (consumat) se relev ca o
reîntoarcere ctre surs/Suprema fiin, dup ce a fost rspândit în lume, spre
comunicare, i astfel ciclul se încheie1.
Simbolismul francez a influenat deopotriv emanciparea unei gândiri
spirituale în planul muzical, iar Debussy i ulterior Messiaen au fost foarte deschii
acestui canal.
În Holy Blud, Holy Grail, autorii (Michal Baigent, Richard Leigh i
Henry Lincoln) fac public afilierea lui Debussy la ordinul Rosa — Cruce sau ca
Mare Maestru al Prioriei Sionului2 (dup Victor Hugo i înainte de Jean Cocteau);
de aceea, nu întâmpltoare a fost empatia lui Debussy cu drama merovingian
Pelléas et Mélisande, a lui Maurice Maeterlinck (dup care a compus opera cu acelai
nume), cu tema ei central inspirat de metafizica ciclurilor creaiei i distrugerii,
dictate de polaritile lui Eros (iubire) i Anteros (haos/distrugere)3.
Pe de alt parte, celebrul poem simfonic debussyst Prélude à l'après-midi
d'un faune, pe poemul simbolistului Stéphane Mallarmé, este unul dintre exemplele
elocvente de muzic a develor sau a evoluiei spiritelor naturii (music of the deva or
nature spirit evolution)4, despre care vorbea compozitorul teosof Cyril Scott,
în Music: Its Secret Influence throughout the Ages5, o carte minunat destinat elevrii
rolului muzicii în evoluia umanitii.
Pe o filier asemntoare se statueaz i prezena lui Messiaen în lucrrile
sale care exprim fascinaia panteistic pentru lumea naturii, cu precdere a
psrilor (în L'abîme des oiseaux, La fauvette des jardins, Le réveil des oiseaux sau
Chronochromie); de altfel, dup P. D. Ouspensky, în Tertium Organum, cântecul
psrilor fiind principala funcie existenial a acestei specii6. Totodat,
deschiderea pentru tema biblic escatologic, precum în Quartet for the End of Time,
inspirat de Cartea Revelaiei i mai ales simfonia Turangalîla, bazat pe legenda
tristanesc, al crei titlu de rezonan sanscrit (turanga — curgerea timpului i lila
—iubire/bucurie), denot aceeai cutare a transcenderii prin art, dincolo de
lumea fizic, atât de familiar învturilor antroposofice.
1 Citate ale lui Stravinsky: New world Encyclopedia, http://www.newworldencyclopedia.org: „Thus, the
consummated work [composition] spreads abroad to be communicated and finally flows back toward
its source. The cycle, then, is closed. And this is how music comes to reveal itself as a form of
communion with our fellow man—and with the Supreme Being”. 2 Michal Baigent, Richard Leigh, Henry Lincoln, Holy Blud, Holy Grail, open Collection, p. 122. 3 Maeterlinck a fost profund influenat de metafizica clasic greac, cu precdere de cea pitagoreic
numerologic. 4 The music of the deva or nature spirit evolution este chiar titlul unuia dintre capitolele crii lui Cyril Scott. 5 Publicat în 1933. 6 P. D. Ouspensky, Tertium Organum: The Third Canon of Thought, a Key to the Enigmas of the World,
Versiune în limba englez, Nicholas Bessaraboff & Claude Bragdon, Knopf, New York, 1981.
Interesant de remarcat la Messiaen este i aspectul asemnrii cu Scriabin,
ca beneficiar al fenomenului psiho-perceptiv al sinesteziei, în ceea ce privete
corespondena vibraional sunet-culoare, teoretizat în volumul su Traité de
rythme, de couleur et d'ornithologie sau chiar specificat în partituri, pentru uzul
dirijorilor (în Couleurs de la cité céleste sau Des canyons aux étoiles).
Spaiul dodecafonic atonal i serial al celei de-a doua coli vieneze, cu
precdere prin întemeietorul ei Arnold Schönberg, este deopotriv tributar unui
misticism numerologic i deopotriv antroposofic. Din scrierile lui Schönberg, mai
cu seam în eseul Composition with twelve Tones / Compoziia cu dousprezece tonuri,
apar idei legate de daruri ale subcontientului primite (inclusiv de compozitori) de
la Creatorul Suprem (Supreme Commander), sau legate de cerurile misticului
Emmanuel Swedenborg (descrise în Seraphita1 lui Balzac), în care unitatea
spaiului muzical depinde de un program unitar i absolut al percepiei, unde nu
exist un absolut jos, sus, înainte sau înapoi2; într-un astfel de trâm non-fizic al
intuiiei, compozitorul poate fi transportat într-o stare de contiin înalt de unde
poate percepe musikalische Gedänke (ideea muzical)3.
Nu degeaba lumile din Pierrot lunaire sau din Noapte transfigurat sunt
bântuite de percepii ale unor trâmuri extrafizice, deopotriv angelice sau
demonice, în care personajele centrale par s se mite cu uurin.
Apropiindu-ne de timpurile noastre, printre compozitorii devotai
practicilor spirituale, precum cele taoiste sau buddhismul Zen, se numr John
Cage, i el preocupat de teoriile moderne ale haosului sau ale cuantumului
nedeterminat, ca noi modalitii de înelegere a universului. O astfel de provocare
de imitare a naturii în modul ei de operare4 (idee preluat de la Ananda
K. Coomaraswammy5), i-a luat Cage în opusul pentru pian Music of Changes,
introducând sistemul de divinaie I Ching (Cartea schimbrilor), chiar în tehnica
aleatorismului compoziional, aplicat la diveri parametri sonori (înlime, durat,
dinamic sau tempo).
Poate unul dintre cei mai mistici i deopotriv notorii compozitori
contemporani este Karlheinz Stockhausen, ce îi revendica apartenena (la nivel de
suflet) în planeta Sirius, creia, de altfel, i-a dedicat lucrarea simfonic cu acelai
1 O poveste transcendental a îngerilor tentai de demoni i ascensiunea lor. Manon Welles, „Seraphita
by Balzac: A Swedebborgian Novel About the life of an Angel”, 11, 11, 2015,
http://aristocratsofthesoul.com/balzacs-seraphita-a-swedenborgian-novel-about-the-life-of-an-angel/,
accesat la 03.11.2018. 2 John Covach, Schoenberg and the Occult: Some Reflections on the „Musical Idea", în: Theory and Practice:
Journal of the Music Theory Society of New York State, 17, 1992, pp. 103-108. 3 Ibidem. 4 John Cage, An Autobiographical Statement, http://johncage.org/autobiographical_statement.html, accesat
la 18 noiembrie 2018. 5 Filozof ceilonez dedicat simbolismului si metafizicii artei i culturii indiene i fondator al
perennialismului (coala tradiional), alturi de René Guénon i Frithjof Schuon.
nume. Mai mult, el se considera „o anten de acordaj în muzica sferelor”1 i, din
punctul meu de vedere, întreaga sa oper muzical poate fi clasificat drept
spiritual, cu atât mai mult opusurile Mantric Music, Cosmic Music, Inori, Stimmung
(Acordaj) sau Sternklang (Sunetul stelelor).
Lucrarea cea mai elocvent în ceea ce privete tema ascensiunii spirituale a
sufletului este ciclul de apte opere intitulat Light. The Seven Days of the Week
(1977-2002), pentru voci, instrumente i sunet electronice, inspirat de Urantia Book,
volum deopotriv spiritual, filozofic i tiinific. Aceast controversat carte fr
autor2 abordeaz teme ontologice precum natura divin, originea i rolul
umanitii în univers, sensurile vieii, scopul i misiunea pe pmânt, reunind
sisteme spirituale diverse, precum sufismul, catolicismul sau yoga integral
(Sri Aurobindo), într-o linie de fuziune pe care Stockhausen a îmbriat-o.
Fr a respecta necesitile unei opere convenionale (cu privire la un arc al
povestirii sau la libretele care sunt concepute în limbi diferite, chiar inventate), ci
mai degrab ale unei antologii, fiecare dintre cele 7 pri (care însumeaz 29 de ore
de muzic, în total), reprezint puneri în scen foarte complexe, de sine stttoare,
cu efecte dramatice mai degrab abstracte i simbolice (fig. 6). Personajele centrale
Michael, Lucifer, Eva interacioneaz sau intr în conflict, ajungând în final în
uniune, conexând cu teme arhetipale i deopotriv planetare universale
(Luna/maternitate, Marte/eroism/lupt, Venus/Iubire etc.).
Fig. 6. Scen din Montag aus Licht (Luni din Lumin)
1 Matthew Guerrieri, The cosmic legacy of Karlheinz Stockhausen, original in English: He came to consider
himself an antenna for tuning in the music of the spheres. 2 Fr a avea un autor precis, aceast carte se pare c a fost dictat de fiine celeste pentru relevarea
lumii.
52
preocuprilor spirituale cu implicaii în creaia muzical, cu precdere la
compozitori precum Corneliu Cezar, Corneliu Dan Georgescu sau
Octavian Nemescu.
Dac Aum, semnat de Corneliu Cezar, nu numai c marca începutul
fenomenului muzicii electronice în România, dar sonda i semnificaiile
cosmologice (Creaie, Meninere, Distrugere) ale sunetului mantrei promordiale,
alte teme ezoterice i existeniale erau aprofundate în lucrri muzicale precum Ziua
fr sfârit, Rota, sau în tratatul teoretic Sonologie. Spre o hermeneutic a Muzicii (în
care pleda inclusiv pentru înelegerea muzicii ca unealt de vindecare).
Corneliu Dan Georgescu orienteaz cutarea spiritual în creaie i în
teorie spre viziunea arhetipal, care, prin simbolurile sale imuabile, dezvluie
cheile i codurile creaiei i ale evoluiei universului. Corneliu Dan Georgescu îi
dedic acestei direcii mai multe serii de articole de Studii asupra arhetipurilor
muzicale (precum simbolismul numerelor, figurilor geometrice), sau cele ale
polaritilor major/minor, initium/finale, sau pe care le coreleaz cu arhetipurile
universale yin/yang, animus/anima, natere/moarte, sau ale elementelor/esenelor
primordiale etc); aceste forme/categorii arhetipale sunt exprimate în multe dintre
lucrrile sale, fie camerale (Compoziie în Negru i Alb, Compoziie cu linii drepte,
Compoziie cu triunghiuri i patrate, Compoziie cu culori elementare), fie simfonice
(Modele, Et Vidi Caelum Novum — fig. 7a), Ex Aeterno Tempore), fie vocale (Ritual for
the Silence, In Lucem Sempiternam), fie electronice (New Zealand Meditations, Music for
an Illuminating Conversion, End-a-Beginning, Ritual for the Harmony) sau în mai
recentele lucrri în care semneaz i video (Atemporal suggestion 1 & 2, Crystal
Silence, De Sublimi Finis — fig. 6b ).
Fig. 7 a/b. Coperta la partitura Et Vidi Caelum Novum de C. D. Georgescu
53
Dar compozitorul arhetipal poate cel mai dedicat temei trecerilor i
încercrilor sufletului în evoluia sa existenial este, dup prerea mea,
Octavian Nemescu, în creaii precum ciclul Four Dimensions in Time, sau în
Illuminations, Will The King Die?, dar cu precdere în ciclul orelor (fig. 8a), ca parte
din Muzica timpului i a locului, ca de altfel i Metabizantinirikon, Alpha, Omega,
Finalis sau Concentric (fig. 8b):
Fig. 8a/b, lucrrile înregistrate pe CD din Strile timpului i spaiului
de Octavian Nemescu
54
Lucrrile destinate celor 24 de ore, ciclul înc deschis1, fac parte dintre
opusurile ritualice, de inspiraie iniiatic egiptean, care, la modul ideal ar trebui
oficiate într-un spaiu geometric piramidal sacru (cu vârful în jos), în care
interpreii urc (pe partea din stânga, spre miezul zilei) sau coboar (partea din
dreapta, spre miezul nopii), de la caz la caz, executând totodat micri speciale
notate în partitur. O astfel de cltorie reitereaz cltoria cuttorilor adevrului
pentru a-i primi iniierile, sau, i mai profund, cltoria lui Thoth atlantul în
întunecatele sli din Amenti, unde se întâlnea cu Maetrii Puterilor pentru a-i spori
Lumina.
În viziunea lui Nemescu, în zona subteran se cânt muzica de la miezul
nopii, iar celelalte se cânt la parter, pe nivele succesive ce corespund succesiunii
orale. Astfel, panta de coborâre sugereaz cltoria Eu-lui superior înainte de
natere i îmbrcarea în corpurile ce-i vor reprezenta personalitatea în viitoarea
încarnare2 (fig. 9), iar panta urctoare reprezint creterea spiritual prin iniiere:
Fig. 9, Schema orelor din Ciclul orelor de Octavian Nemescu
Pentru Nemescu, muzica este un mijloc de trezire spiritual, i chiar mai
mult, sau/i de aliniere la Sinele Divin, uneori prin mijlocirea aa-numitei
metamuzici sau a muzicii imaginare, interiorizate:
1 În anul 2018 autorul afirma c mai rmâne de finalizat muzica pentru ora 9. 2 Din prezentarea autorului de la DUANEGDIA (pentru ora 10 seara).
55
Aceast trecere în revist nu epuizeaz bogia de exemple care
configureaz reperele spirituale ale diferiilor compozitori occidentali i români,
ci reprezint o selecie pe care am considerat-o reprezentativ pentru tema
evoluiei contiinei, mai mult sau mai puin asumat la compozitorii în cauz.
BIBLIOGRAFIE
BAIGENT, Michal, Holy Blud, Holy Grail, Leigh Richard & Lincoln Henry, open Collection
BROWN, Gary, Music as Magic: Composer Alexander Scriabin ”The American
Theosophist" (May 1982)
BUKNER, R. M., Cosmic Consciousness: A Study in the Evolution of the Human Mind, Innes &
Sons, Philadelphia, 1905
CHUA, K.L. & Daniel, Absolute Music and the Construction of Meaning, Cambridge
University Press
CAYCE, Edgar, Sufletul i Spiritul, Editura Adevr divin, Braov, 2009
CLOW, Barbara & CLOW, Gerry, Alchimia celor nou dimensiuni, Editura For you, Bucureti,
2012
COVACH, John, Schoenberg and the Occult: Some Reflections on the ”Musical Idea”, în:
Theory and Practice: Journal of the Music Theory Society of New York State, 17, 1992
DEMETRESCU, Scarlat, Din tainele vieii i ale universului, Editura Emet, Oradea, 2007
56
DEVEREAUX, Paul, Stone Age Sound tracks, Editura Vega, 2002
GUÉNON, René, Introduction générale à l’étude des doctrines hindoues, La loi de Manu, Guy
Trédaniel, Les Éditions de la Maisnie, Paris, 1987
GUÉNON, René, Symboles fondamentaux de la Science sacrée, Les Éditions Gallimard, Paris,
1962
GNESCU, Cristian, Omul în afara trupului, Editura Alaya, Bucureti (on-line)
GUERRIERI, Matthew, The cosmic legacy of Karlheinz Stockhausen, Wolke Verlag, Hofheim
Printed in Germany Typesetting, Simoncini Garamond, 2016
GUSTUS, Sandie, Less incomplete, Edit. O-Books, Winchester, UK, Washington, USA, 2011
KANDINSKY, Wassily, On the spiritual in art. The Pyramid, Guggenheim Foundation,
N. Y. City, Hilla Rebay Editor, 1946
LACHMAN, Garyn, „Concerto for Magic and Mysticism: Esotericism and Western
Music”, în: The Quest 90.4 (Iulie-August, 2002)
OUSPENSKY, P. D., Tertium Organum: The Third Canon of Thought, a Keyto the Enigmas of the
World, versiune în englez, Nicholas Bessaraboff & Claude Bragdon, Knopf,
New York, 1981
PLOTIN, Enneade VI, 7 (38) 31-32, Editura IRI, Bucureti, 2007
PLEU, Andrei, Despre îngeri, Editura Humanitas, Bucureti, 2012
MOODY, Raymond, Viaa de dup via, Editura Adevr divin, Braov, 2016
SCHUON, Frithjof, Despre unitatea transcendent a religiilor, Humanitas, Bucureti, 1994
TOURNIAC, Jean, Melchisedec sau tradiia primordial, Editura Herald, Bucureti, 2009
ZOHAR, Cartea splendorii, Editura Herald, Bucureti, 2015
TIBOR, Gy. Ujlky, Regresia Prananadi. Tehnica tibetan a iertrii. Eliberarea prin
reamintire, Editura Imprimeria de Vest, Oradea, 2013
WEBOGRAFIE
* * *, Teoria Corzilor, http://www.fortasigratie.ro/realitati-contemporane/vidul-cuantic.htm,
CAGE, John, An Autobiographical Statement,
http://johncage.org/autobiographical_statement.html
CHOPRA, Deepak, The Future of God, The future of Good, interviu,
https://www.youtube.com/watch?v=91RCukg5BGo
GODWIN, Joscelyn, Harmonies of Heaven and Earth: From Antiquity to the Avant-Garde,
https://hermetic.com/godwin/musical-alchemy
GRANT, M. J., MISCH, Imke, The Musical Legacy of Karlheinz Stockhausen: Looking Back and
Forward, Wolke Verlag, Hofheim, 2000, www.wolke-verlag.de
NOICA, Constantin, Interpretarea la Phaidon, E-book,
https://www.scribd.com/document/335353038/PLATON-Phaidros-Interpretare-pdf.
WELLES, Manon, „Seraphita by Balzac: A Swedebborgian Novel About the life of an Angel”, 11,
11, 2015, http://aristocratsofthesoul.com/balzacs-seraphita-a-swedenborgian-novel-