CONTABILITATEA VENITURILOR ȘI

CHELTUIELILOR

1. Contabilitatea veniturilor

2. Contabilitatea cheltuielilor

3. Modul de închidere a conturilor de venituri şi cheltuieli

LITERATURA RECOMANDATĂ

S.N.C. „Venituri”. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova. 2013, nr. 233-237.

S.N.C. „Cheltuieli”. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova. 2013, nr. 233-237.

Planul general de conturi contabile. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, 2013, nr. 177-181.

1. CONTABILITATEA VENITURILOR

Venituri reprezintă creşteri ale beneficiilor economice

înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma

intrărilor de active sau majorării valorii acestora, sau a

diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale

capitalului propriu, cu excepţia creşterilor legate de

contribuţiile proprietarilor.

Pentru contabilizarea veniturilor obținute de întreprindere din

diferite activități și evenimente în Planul general de conturi

contabile este prevăzută clasa 6 „Venituri”.

Conturile din această clasă sînt conturi de pasiv.

În credit – se înregistrează în cursul perioadei de gestiune

cu total cumulativ de la începutul anului sumele veniturilor

constatate conform prevederilor S.N.C.

În debit – decontarea la finele anului de gestiune a

veniturilor acumulate la contul de rezultate financiare.

Veniturile se evaluează şi se recunosc

conform prevederilor S. N. C. „Venituri”.

Prin evaluarea venitului se subînţelege determinarea

sumei acestuia care urmează a fi reflectată în conturile

contabile şi situațiile financiare.

Astfel, veniturile se evaluează la valoarea justă a

contraprestaţiei (mijlocului de plată) primite sau de primit

diminuată cu valoarea oricăror reduceri de preţ, bonusuri şi

altor reduceri comerciale acordate de către vînzător.

Prin recunoaşterea venitului se subînţelege reflectarea

lui în conturile contabile şi situația de profit şi pierdere.

Veniturile se recunosc, de regulă, separat pentru fiecare

tranzacţie în baza contabilităţii de angajamente.

Aceasta înseamnă că veniturile se recunosc în perioada

când au fost obţinute, indiferent de momentul primirii

numerarului de la cumpărător.

Schema 1 – Structura veniturilor entității

Veniturile entității

Venituri din activitatea operațională

Venituri din alte activități

Schema 2 – Structura veniturilor din activitatea operațională

Veniturile din vânzări la entități pot fi obţinute din vânzarea

produselor și mărfurilor, prestarea serviciilor, transmiterea

activelor în leasing operaţional şi financiar etc.

Pentru contabilizarea lor este destinat contul 611 „Venituri

din vânzări”. Cele mai frecvente formule contabile sunt:

Calcularea veniturilor din vânzarea produselor, prestarea

serviciilor cu achitarea ulterioară de către cumpărători:

Dt 221 şi 223 — Ct 611;

Calcularea veniturilor din vânzarea produselor pe piaţă,

precum şi din achitarea salariilor în natură cu produse de

fabricaţie proprie: Dt 226 — Ct 611;

Reflectarea veniturilor din vânzarea produselor şi serviciilor

la depunerea numerarului în casieria entității de către

persoane fizice - cetăţeni: Dt 241 — Ct 611.

La alte venituri operaţionale se referă veniturile obţinute de

entități din activitatea operațională care, însă, nu pot fi

atribuite la veniturile din vînzări.

Pentru contabilizarea acestor venituri este destinat contul

612 „Alte venituri din activitatea operaţională”.

Cele mai frecvente formule contabile sunt:

Calcularea veniturilor din vânzarea materialelor și obiectelor:

Dt 221, 223 etc. — Ct 612.

Calcularea creanţei personalului entității în scopul recuperării

prejudiciului material cauzat: Dt 226 — Ct 612.

Înregistrarea plusurilor de stocuri cu ocazia inventarierii:

Dt 211, 213, 216, 241 etc. — Ct 612.

Calcularea veniturilor din reclamaţiile înaintate altor

întreprinderi şi acceptate spre plată: Dt 234 — Ct 612.

Venituri din alte activități

Venituri din operaţiuni cu active

imobilizate Venituri financiare

Venituri excepționale

Schema 3 – Structura veniturilor din alte activități

Veniturile din operaţiuni cu active imobilizate reprezintă

veniturile obţinute de entitate din ieşirea şi reluarea pierderilor

din deprecierea activelor imobilizate.

Pentru contabilizarea acestor venituri este destinat contul

621 „Venituri din operaţiuni cu active imobilizate”.

Cele mai frecvente formule contabile sunt:

Calcularea veniturilor din vânzarea activelor imobilizate:

Dt 234 — Ct 621;

Înregistrarea valorii realizabile nete a materialelor obţinute din

lichidarea activelor imobilizate peste valoarea lor reziduală:

Dt 211 — Ct 621;

Decontarea veniturilor din operaţiuni cu active imobilizate

acumulate la finele anului la rezultatul financiar total:

Dt 621 — Ct 351.

Veniturile financiare reprezintă veniturile obţinute din

operaţiunile financiare ale entității (de exemplu, din diferenţe de

curs valutar, din redevenţe, din dividende, din dobînzi etc.).

Pentru contabilizarea acestor venituri este destinat contul

622 „Venituri financiare”.

Cele mai frecvente formule contabile sunt:

Calcularea redevenţelor din transmiterea dreptului de

utilizare a invenţiei efectuate agenţilor economici autohtoni:

Dt 231 — Ct 622.

Primirea cu titlul gratuit a oricărui tip de active imobilizate şi

circulante de la terţi: Dt 112, 123, 211, 213 etc. — Ct 622.

Decontarea veniturilor financiare acumulate la finele anului

la rezultatul financiar total: Dt 622 — Ct 351.

Veniturile excepţionale reprezintă veniturile obţinute de entitate

pentru compensarea pierderilor condiţionate de evenimente

excepţionale (de exemplu, calamităţi naturale etc.).

Pentru contabilizarea acestor venituri este destinat contul

623 „Venituri excepţionale”.

Cele mai frecvente formule contabile sunt:

Primirea diverselor active de la terţi ca recuperare a pierderilor

din calamităţi naturale: Dt 123, 211 etc. — Ct 623.

Înregistrarea bunurilor materiale obţinute din lichidarea

patrimoniului deteriorat în consecinţa evenimentelor

excepţionale: Dt 211, 213 etc. — Ct 623.

Calcularea despăgubirii datorate entității de compania de

asigurări: Dt 233 — Ct 623.

2. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR

Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice

înregistrate în perioada de gestiune sub formă de ieşiri, reduceri ale

valorii activelor sau de creşteri ale datoriilor care contribuie la

diminuări ale rezultatului financiar, altele decît cele rezultate din

distribuirea acestuia proprietarilor.

Pentru contabilizarea cheltuielilor în Planul general de conturi

contabile este prevăzută clasa 7 „Cheltuieli”.

Conturile din această clasă sînt conturi de activ.

În debit — pe parcursul perioadei de gestiune se reflectă cu total

cumulativ de la începutul anului sumele cheltuielilor.

În credit – decontarea la sfîrşitul anului de gestiune a cheltuielilor

acumulate la rezultatul financiar total.

Componenţa cheltuielilor, modul de recunoaştere şi evaluarea

acestora sunt reglementate de S. N. C. „Cheltuieli”.

Toate cheltuielile suportate de entităţi se divizează în:

cheltuieli ale activităţii operaţionale — care apar în

procesul desfăşurării activităţii de bază a entității indicată

în actele de constituire;

cheltuieli ale altor activităţi — care apar în procesul

desfăşurării altor tipuri de activităţii, inclusiv generate de

evenimente excepționale.

Schema 4 – Structura cheltuielilor entității

Cheltuielile entității

Cheltuieli ale activităţii operaţionale

Cheltuieli ale altor activităţi

Cheltuieli ale activităţii operaţionale

Costul vînzărilor

Cheltuieli de distribuire

Cheltuieli administrative

Alte cheltuieli din activitatea operaţională

Cheltuieli aferente dobînzilor calculate

Alte cheltuieli (cu excepţia cheltuielilor din

activitatea economică

Cheltuieli din activitatea economică

Schema 5 – Structura cheltuielilor activităţii operaţionale

Costul vânzărilor — reprezintă costurile care au fost incluse în

componenţa cheltuielilor în legătură cu vânzarea produselor

finite, mărfurilor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor.

Pentru contabilizarea acestor cheltuieli este destinat contul

711 „Costul vânzărilor”.

Cele mai frecvente formule contabile sunt:

Decontarea valorii contabile a produselor finite și mărfurilor

vândute: Dt 711 — Ct 216, 217.

Reflectarea costului lucrărilor executate sau serviciilor

prestate contra plată terţilor: Dt 711 — Ct 811 şi 812.

Cheltuielile de distribuire — sunt cheltuielile nerecuperabile

suportate de entități în legătură cu vînzarea produselor,

executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor contra plată.

Pentru contabilizarea acestor cheltuieli este destinat contul

712 „Cheltuieli de distribuire”.

Cele mai frecvente formule contabile sunt:

Calcularea salariului angajaţilor implicaţi în sfera comercială:

Dt 712 — Ct 531.

Decontarea valorii contabile a mostrelor transmise gratis

cumpărătorilor: Dt 712 — Ct 216.

Calcularea amortizării mijloacelor fixe cu destinaţie comercială:

Dt 712 — Ct 124.

Cheltuielile administrative — cheltuielile ce ţin de conducerea

şi deservirea entității în ansamblu.

Pentru contabilizarea acestor cheltuieli este destinat contul

713 „Cheltuieli administrative”.

Cele mai frecvente formule contabile sunt:

Calcularea salariilor personalului administrativ:

Dt 713 — Ct 531.

Decontarea valorii contabile a activelor curente utilizate în

scopuri de filantropie: Dt 713 — Ct 211, 213 etc.

Calcularea amortizării mijloacelor fixe cu destinaţie

administrativă: Dt 713 — Ct 124.

Calcularea impozitului funciar, impozitului pe bunurile

imobiliare şi taxelor locale: Dt 713 — Ct 534.

La alte cheltuieli din activitatea operaţională se referă

cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii operaţionale, dar

care nu pot fi atribuite la cheltuielile menționate anterior.

Pentru contabilizarea acestor cheltuieli este destinat contul

714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”.

Cele mai frecvente formule contabile sunt:

Decontarea valorii contabile ale altor active circulante vândute:

Dt 714 — Ct 211, 213, 246 etc.

Calcularea dobânzilor aferente creditelor bancare obţinute:

Dt 714 — Ct 511.

Calcularea sancţiunilor în legătură cu încălcarea legislaţiei

fiscale şi clauzelor contractuale: Dt 714 — Ct 534 şi 544.

Schema 6 – Structura cheltuielilor ale altor activităţi

Cheltuieli ale altor activităţi

Cheltuieli cu active imobilizate

Cheltuieli financiare

Cheltuieli excepţionale

Cheltuieli privind impozitul pe

venit

Cheltuielile cu active imobilizate – cheltuielile care apar la

entitate în legătură cu ieşirea activelor imobilizate, cu excepţia

lipsurilor constatate la inventariere.

Pentru contabilizarea acestor cheltuieli este destinat contul

721 „Cheltuieli cu active imobilizate”.

Cele mai frecvente formule contabile sunt:

Decontarea valorii contabile a imobilizărilor necorporale în

legătură cu ieşirea acestora: Dt 721 — Ct 112.

Decontarea valorii contabile a mijloacelor fixe în legătură cu

ieşirea acestora: Dt 721 — Ct 123.

Reflectarea cheltuielilor legate de lichidarea mijloacelor

fixe: Dt 721 — Ct 211, 531, 812 etc.

Cheltuielile financiare – cheltuielile entităților în legătură cu

operaţiunile financiare (de exemplu, diferenţele de curs valutar,

valoarea contabilă a activelor transmise cu titlu gratuit etc.).

Pentru contabilizarea acestor cheltuieli este destinat contul

722 „Cheltuieli financiare”.

Cele mai frecvente formule contabile sunt:

Decontarea valorii contabile a mijloacelor fixe transmise

cu titlu gratuit altor întreprinderi: Dt 722 — Ct 123.

Decontarea valorii contabile a activelor circulante transmise

cu titlu gratuit terțelor: Dt 722 — Ct 211, 213, 216 etc.

Reflectarea cheltuielilor privind diferenţele negative de curs

valutar aferente decontărilor cu furnizorii: Dt 722 — Ct 521.

Cheltuielile excepţionale reprezintă cheltuielile suportate de

întreprindere în consecinţa unor evenimente care nu sunt

legate de activitatea ei obişnuită.

Pentru contabilizarea acestor cheltuieli este destinat contul

723 „Cheltuieli excepţionale”.

Cele mai frecvente formule contabile sunt:

Decontarea valorii contabile a activelor circulante nimicite în

consecinţa calamităţilor naturale: Dt 723 — Ct 211, 216 etc.

Reflectarea cheltuielilor legate de lichidarea consecinţelor

calamităţilor naturale: Dt 723 — Ct 211, 531, 533, 812 etc.

Reflectarea pierderilor din stoparea temporară a activităţii entității

condiţionată de evenimente excepţionale: Dt 723 — Ct 531.

3. MODUL DE ÎNCHIDERE A CONTURILOR DE

VENITURI ŞI CHELTUEILI

La finele fiecărui an de gestiune conturile de venituri și

cheltuieli ale entității se închid prin trecerea veniturilor și

cheltuielilor acumulate în creditul contului 351 „Rezultat

financiar total”.

La închiderea conturilor de venituri se întocmește formula

contabilă:

debit contul 611 „Venituri din vînzări”,

debit contul 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”,

debit contul 621 „Venituri din operaţiuni cu active imobilizate”,

debit contul 622 „Venituri financiare”,

debit contul 623 „Venituri excepționale” etc.,

credit contul 351 „Rezultat financiar total”.

La închiderea conturilor de cheltuieli se întocmește formula

contabilă:

debit contul 351 „Rezultat financiar total”,

credit contul 711 „Costul vînzărilor”,

credit contul 712 „Cheltuieli de distribuire”,

credit contul 713 „Cheltuieli administrative”,

credit contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”,

credit contul 721 „Cheltuieli cu active imobilizate”,

credit contul 722 „Cheltuieli financiare”,

credit contul 723 „Cheltuieli excepționale”,

credit contul 731 „Cheltuieli privind impozitul pe venit” etc.

După întocmirea acestor formule contabile, în contul 351

„Rezultat financiar total” se determină profitul (pierderea)

net al entității, obținut în cursul anului de gestiune.

În acest scop, se compară rulajele din debitul (cheltuieli

acumulate) și creditul (venituri acumulate) acestui cont.

Dacă suma totală a veniturilor depășește suma totală a

cheltuielilor, entitatea obține profit:

Dt 351 — Ct 333.

În cazul în care suma totală a cheltuielilor depășește suma

veniturilor obținute, entitatea înregistrează pierdere:

Dt 333 — Ct 351.

După înregistrarea profitului net (pierderii nete) al perioadei de

gestiune, contul 351 „Rezultat financiar total” se închide,

sold nu are și nu se reflectă în situațiile financiare.

Suma profitului net (pierderii nete) al perioadei de gestiune se

înregistreză în postul 120 din Situația de profit și pierdere și

se reporteză în Bilanț în postul 360.