CONSTITUŢIA REGATULUI SPANIEI

27 decembrie 1978

Don Juan Carlos I, Rege al Spaniei, tuturor celor care, în prezent, văd şi înţeleg, să ştie că: Parlamentul a adoptat şi poporul spaniol a ratificat următoarea Constituţie:

Preambul

Naţiunea spaniolă, în dorinţa de a stabili dreptatea, libertatea şi securitatea şi de a promova binele celor care fac parte din ea, în folosul suveranităţii sale, proclamă voinţa sa de: A garanta convieţuirea democratică dintre Constituţie şi legi conform unei ordini economico-sociale drepte,

A consolida un stat de drept care asigură supremaţia legii ca expresie a voinţei populare

A ocroti pe toţi spaniolii şi popoarele Spaniei în exercitarea drepturilor omului, cultura şi tradiţiile lor, lim-ba şi instituţiile.

A promova progresul culturii şi economiei pentru a asigura tuturor un nivel de trai demn.

A stabili o societate democratică avansată şi a cola-bora în procesul de întărire a relaţiilor paşnice şi de efici-entă cooperare între toate popoarele din lume.

în consecinţă, Parlamentul adoptă şi poporul spaniol ratifică următoarea:

CONSTITUŢIE

TITLU PRELIMINAR

Articolul 11.Spania este un stat de drept, democratic şi social care

promovează libertatea, dreptatea, egalitatea şi plura-lismul politic ca valori superioare ale ordinii sale juridice.

2.Suveranitatea naţională constă în poporul spaniol, cel din care emană, puterile statului.

3. Forma politică a statului spaniol este monarhia parlamentară.Articolul 2

Constituţia se fundamentează pe unitatea indiso-lubilă a naţiunii spaniole, patria comună şi indivizibilă a tuturor spaniolilor, recunoaşte şi garantează dreptul la autonomie a naţionalităţilor şi regiunilor care o compun şi solidaritatea dintre acestea.Articolul 3

1. Limba castiliană este limba oficială a Spaniei. Toţi spaniolii au datoria să o cunoască şi au dreptul să

o folosească.2. Celelalte limbi spaniole vor fi, de asemenea, oficiale în

respectivele comunităţi autonome conform statutelor lor.3. Bogăţia diferitelor modalităţi lingvistice ale Spaniei este un

patrimoniu cultural care se bucură de respect şi protecţie deosebită.

Articolul 41. Drapelul Spaniei este format din trei benzi orizon-tale,

roşie, galbenă şi roşie, banda galbenă fiind dublu de lată faţă de fiecare bandă roşie.

2. Statutele comunităţilor autonome vor putea recu-noaşte drapele şi însemne proprii. Acestea se vor folosi alături de drapelul Spaniei pe edificiile lor publice şi în actele lor oficiale.

Articolul 5Capitala statului este oraşul Madrid.

Articolul 6Partidele politice sunt expresia pluralismului politic,

participând la formarea şi manifestarea voinţei populare şi sunt instrumentul fundamental pentru participarea politică. Crearea şi exercitare activităţii lor sunt libere, respectând Constituţia şi legea. Structura lor internă şi modul lor de funcţionare trebuie să fie democratice.

Articolul 7Sindicatele muncitorilor şi asociaţiile patronale contribuie

la apărarea şi promovarea intereselor economi-ce şi sociale ce le sunt proprii. Formarea şi desfăşurarea activităţii acestora sunt libere, cu respectarea Constituţiei

16şi a legii. Structura lor internă şi modul de funcţionare trebuie să fie democratice .Articolul 8

1. Forţele Armate, constituite din armate de uscat, marină şi armata aerului, au ca misiune garantarea suveranităţii şi independenţei Spaniei, apărarea integrităţii sale teritoriale şi a ordinii constituţionale.

2. O lege organică va reglementa bazele organizării militare conform cu principiile prezentei constituţii.Articolul 9

1. Cetăţenii şi puterile publice sunt supuse Constituţiei şi celorlalte norme juridice.

2. Revine puterilor publice să promoveze condiţiile necesare pentru ca libertatea şi egalitatea individului şi ale grupurilor din care fac parte să fie reale şi efective; să înlăture obstacolele care împiedică sau pun în dificultate dezvoltarea sa plenară şi să faciliteze participarea tuturor cetăţenilor la viaţa politică, economică, socială şi culturală.

3. Constituţia garantează principiul legalităţii, ierarhia normelor juridice, publicitatea normelor, neretroactivita- tea dispoziţiilor sancţionatorii nefavorabile sau restrictive de drepturi individuale, securitatea juridică, responsabili-tatea şi interzicerea arbitrariului în activitatea puterilor publice

17

TITLUL I

Drepturi şi îndatoriri fundamentale

Articolul 101.Demnitatea persoanei, drepturile inviolabile care îi sunt

inerente, libertatea dezvoltării personalităţii, respectarea legii şi a drepturilor celorlalţi sunt fundamen-tul ordinii politicii şi păcii sociale.

2.Normele referitoare la drepturile fundamentale şi libertăţile pe care Constituţia le consacră se interpretează în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu tratatele şi acordurile internaţionale, în materie, ratificate de Spania.

PRIMUL CAPITOL

Spaniolii şi străinii

Articolul 111. Naţionalitatea spaniolă se dobândeşte, se păstrează Şi se

pierde conform legii.2. Nici un spaniol de origine nu poate fi lipsit de

naţionalitatea sa.

183. Statul poate încheia tratate privind dubla cetăţenie cu

ţările ibero-americane sau cu acelea care au avut sau au legături speciale cu Spania. în aceste ţări, spanioli pot căpăta naţionalitatea lor, chiar dacă ţările respective nu recunosc propriilor lor cetăţeni un asemenea drept.

Articolul 12Spaniolii sunt majori la 18 ani.

Articolul 131. în Spania, străinii se bucura de libertăţile publice pe care le

garantează prezentul Titlu, în condiţiile stabilite de tratate şi legi.2. Numai spaniolii sunt titularii drepturilor recunoste de

articolul 23, cu excepţia cazurilor de reciprocitate, reglementate de un tratat sau o lege privind dreptul de sufragiu activ şi pasiv' la alegerile comunale.

3. Extrădarea, se acordă numai în urma aplicării unui tratat sau a unei legi, ţinând seama de principiul recipro-cităţii. Sunt excluse de la extrădare delictele politice, actele de terorism nefiind considerate ca atare.

4. Prin lege se vor stabili condiţiile în care cetăţenii străini şi apatrizii se pot bucura de dreptul de azil în Spania.

19

CAPITOLUL AL DOILEA

Drepturi şi libertăţi

Articolul 14Spaniolii sunt egali în faţa legii, fără nici o deosebire de

origine, rasă, sex, religie, opinie sau alte condiţii, cir-cumstanţe personale sau sociale.

SECȚUNEA 1

Drepturile fundamentale şi libertăţile publice

Articolul 15Toţi au dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi morală, astfel

că, nimeni nu poate fi supus torturii, pedepselor sau vreunui tratament inuman sau degradant. Pedeapsa cu moartea este abolită, cu excepţia dispoziţiilor cuprinse în legile penale militare în timp de război.

Articolul 161.Sunt garantate libertatea ideologică, religioasă şi de cult a

indivizilor şi a comunităţilor, fără nici o limitare privind formele de manifestare, în afara celor necesare pentru păstrarea ordinii publice protejată de lege.

2. Nimeni nu va putea fi obligat să-şi declare ideo-logia, religia sau credinţa.

3.Nici o confesiune nu va avea caracter statal. Puterile publice vor ţine seama de credinţele religioase ale

societății spaniole și vor întreţine reiaţii de cooperare cu Biserica Catolică și celelalte confesiuni.

Articolul 171. Toate persoanele au dreptul ia libertate şi siguranță. Nimeni nu

poate fi privat de liberatatea sa decât in conformitate cu cele prevăzute in acest articol şi in celelalte cazuri prevăzute de lege.

2. Arestarea preventivă nu poate fi mai mare decât timpul strict necesar pentru a face cercetările în vederea lămuririi, clarificării faptelor şi in orice caz, in şaptezeci şi două de ore, arestatul va trebui să fie pus în libertate sau la dispoziţia autorităţii judiciare.

3 Persoana arestată trebuie să fie informată imediat şi intr-un mod pe care să ii înţeleagă, despre drepturile peare le are şi motivele arestării, fără să fie obligată să dea declarație. Este garantat dreptul ia asistenţa unui avocat prin grija poliției și a autorităţii judiciare, în condiţiile pe care legea ile stabileşte.

4 Legea va reglementa o procedură de habeas corpus pentru a pune imediat la dispoziţia autorităţii judi-ciare a oricărei persoane arestată ilegal. De asemenea, prin lege se va stabili limita maximă a duratei arestării preventive.

Arricoiul 18.1. Este garantat dreptul la onoare, intimitate personală şi familială ŞI

la propria imagine.2. Domiciliul este inviolabil. Nimeni nu poate pătrun-de sau rămâne

în domiciliul unei persoane flăra consimţă-mântul acesteia sau în baza unei hotărâri judecătoreşti, cu excepția infracțiunilor flagrante.

3. Este garantat secretul mijloacelor de comunicare și in special ai comunicaţiilor poştale. telefonice şi telegrafi-ce, cu excepţia unei hotărâri judecătoreşti.

Prin lege se va limita folosirea informaticii pentru a se garanta onoarea şi intimitatea personala şi familială a cetăţenilor şi exerciţiul

deplin al drepturilor acestora.

Articolul 19Spaniolii au dreptul să-şi aleagă reşedinţa şi să circule in Spania.

De asemenea, au dreptul sâ intre şi să iasă liber din Spania. In condiţiile prevăzute de lege. Acest drept nu va putea fi limitat pe motive politice sau ideologice.

Articolul 201. Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) De a exprima şi răspândi liber gândurile, ideile şi opiniile prin viu grai prin scris sau orice alt mijloc de comunicare.

b) Producţia şi creaţia literară, artistică, ştiinţifică, şi tehnică.c) Libertatea învăţământului de la catedră sau de la amvon.d) De a comunica sau primi, liber, informaţii reale prin orice

mijloc de difuzare. Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional, in exercitarea acestor libertăţi

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restrânsă prin nici o formă de cenzură prealabilă.

3.Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de comunicare socială depen-dentă de stat sau de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la aceste mijloace al grupurilor sociale şi

politice semnificative, cu respectarea pluralismului socie-tăţii şi a diferitelor limbii din Spania.

4. Aceste libertăţi vor fi limitate de respectarea drepturilor recunoscute în acest Titlu, a prevederilor legi-lor care le reglementează şi în special, a dreptului la onoare, la intimitate, la propria imagine şi la protecția tinerilor şi copiilor.

5.Sechestrarea publicaţiilor, a înregistrărilor şi a altor mijloace de informare, nu se poate face decât în baza unei hotărâri judecătoreşti.Articolul 21

1. Este garantat dreptul la întrunire paşnică şi fără arme. Exercitarea acestui drept nu necesită autorizaţie prealabilă.

2. în cazul în care se organizează adunări în locuri publice şi manifestaţii, se vor anunţa în prealabil autorită-ţile, care le pot interzice numai când există motive înte-meiate de tulburare a ordinii publice ori pericol pentru persoane sau bunuri.Articolul 22

1.Este garantat dreptul la asociere.2.Asociaţiile care urmăresc scopuri sau folosesc mij-loace

calificate ca infracţiuni sunt ilegale.3.Asociaţiile constituite conform acestui articol trebu-ie

să se înscrie într-un registru în scopul publicităţii.4.Asociaţiile pot fi dizolvate sau suspendate numai în

baza unei hotărâri judecătoreşti motivate.5.Sunt interzise asociaţiile secrete şi cu caracter para-

militar.

Articolul 231.Cetăţenii au dreptul să participe la treburile publice,

direct sau prin reprezentanţi, liber aleşi, prin vot universal, în alegeri periodice.

2. De asemenea, au dreptul la acces, în condiţii de egalitate, la funcţii şi demnităţi publice, cu respectarea cerin-ţelor legii.

Articolul 241. Toate persoanele au dreptul să obţină deplina protecţie

a judecătorilor şi tribunalelor în exercitarea drep-turilor şi intereselor legitime, fără ca, în nici un caz, să fie lipsiţi de apărare.

2. De asemenea, toţi au dreptul la judecătorul competent, determinat în prealabil de lege, la apărarea şi la asistenţa unui avocat, de a fi informaţi de acuzarea ce li se aduce, la un proces public fără amânări nejustificate şi cu toate garanţiile, să utilizeze mijloace de probă pertinente în apărare, să nu depună mărturie contra lor înşişi, să nu se declare vinovaţi şi la prezumţia de nevinovăţie.

Prin lege se vor stabili cazurile în care, pentru motive de rudenie sau secret profesional, nu va fi obligatoriu să depună mărturie asupra faptelor considerate infracţiuni.

Articolul 251.Nimeni nu poate fi condamnat sau pedepsit pentru

acţiuni sau omisiuni care, în momentul în care s-au săvârşit nu constituiau infracţiuni, delicte sau abateri admi-nistrative, potrivit legii în vigoare în acel moment.

2. Pedepsele privative de libertate şi măsurile de siguranţă vor fi orientate spre reeducarea şi reintegrarea socială şi nu vor putea consta în muncâ forţată. Cel condamnai ia pedeapsa închisorii se bucură de drepturile fundamentale prevăzute de acest capitol, cu excepţia celor care au fost limitate de conţinutul hotărârii judecătoreşti sancţionatorii. de natura pedepsei şi de ieşea penitenciarelor In toate cazurile, are dreptul la o muncă remunerată şi la avantajele corespunzătoare asigurărilor sociale, la accesul la cultură şi la dezvoltarea personalităţii.

3 Societatea civilă nu poate impune pedepse care, direct sau indirect, implică privarea de libertate.

Articolul 26Sunt interzise tribunalele de onoare in contextul so-

cietăţii civile şi a organizaţiilor profesionale.Articolul 27

1 Toţi au dreptul la educaţie. Este recunoscută liber-tatea la învăţătura.

2.Educaţia are ca scop dezvoltarea deplină a perso-nalităţii umane, cu respectarea principiilor democratice de convieţuire şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

3.Puterile publice garantează dreptul părinţilor de a da copiilor ior o formaţie religioasă şi morală conform propriilor lor convingeri.

4 Învăţământul primar este obligatoriu şi gratuit.5 Puterile publice garantează dreptul tuturor la edu-caţie,

pnn intermediul unui program general de învă-ţământ. cu participarea efectivă a tuturor sectoarelor implicate şi cu contribuţia centrelor de învăţământ.

6 Se recunoaşte persoanelor fizice şi juridice liber-tatea de înfiinţare a centrelor de învăţământ, cu respec-tarea principiilor constituţionale.

257. Profesorii, părinţii, şi dacă este cazul, elevii, parti-

cipă la controlul şi gestiunea tuturor centrelor susţinute de administraţie cu fonduri publice, în condiţiile prevăzute de lege.

8. Puterile publice vor inspecta şi omologa sistemul educativ pentru a garanta respectarea legilor.

9. Puterile publice vor ajuta centrele de învăţământ care întrunesc cerinţele stabilite de lege.

10. Este recunoscut dreptul la autonomie a universi-tăţilor, în condiţiile prevăzute de lege.

Articolul 287. Toţi cetăţenii au dreptul de a se asocia liber în

sindicate. Prin lege se va putea limita exerciţiul acestui drept, forţelor sau instituţiilor armate şi corpurilor supuse disciplinei militare şi se vor stabili particularităţile exerci-tării acestui drept pentru funcţionarii publici. Libertatea sindicală cuprinde dreptul de a înfiinţa sindicate şi de a se afilia la altele, de asemenea dreptul de a forma confe-deraţii şi de a înfiinţa organizaţii sindicale internaţionale sau de a se afilia la acestea. Nimeni nu poate fi obligat să se afilieze la un sindicat.

2. Muncitorii au dreptul la grevă pentru apărarea propriilor interese. Legea care reglementează exercitarea acestui drept stabileşte garanţiile necesare pentru asigu-rarea menţinerii serviciilor esenţiale ale societăţii.Articolul 29

1.Toţi spaniolii au dreptul de petiţie, individuală sau colectivă, în scris, în forma şi condiţiile prevăzute de lege.

2.Membrii forţelor sau instituţiilor armate sau ai altor corpuri supuse disciplinei militare vor putea exercita acest drept, numai individual şi potrivit dispoziţiilor din legislaţia specială.

SECŢII \EA a 2-a

Secțiunea a 2-a

Drepturile şi îndatoririle cetăţenilor

Articolul 301 Spaniolii au dreptul şi obligaţia de a apăra Spania.2. Legea stabileşte obligaţiile militare ale spaniolilor şi

reglementează. cu garanţiile necesare, obiecţia de con-ştiinţă. ca şi celelalte cauze de scutire a serviciului militar obligatoriu, putând impune, in acest caz. o prestaţie soci-ală in locul acestuia.

3. Se poate stabili un serviciu civil pentru îndeplinirea scopurilor de interes general.

4. Prin intermediul legii se reglementează îndatoririle cetăţenilor in caz de riscuri grave, catastrofe şi calamităţi publice.

Articolul 311. Toţi cetăţenii trebuie să contribuie la susţinerea

cheltuielilor publice în funcţie de posibilităţile lor eco-nomice, prin intermediul unui sistem de impozit just, bazat pe principii de egalitate şi progresivitate, fără a avea, în nici un caz, efectul unei confiscări.

2 Cheltuielile publice asigură o repartizare echitabilă a resurselor publice, şi programarea şi efectuarea lor vor răspunde criteriilor de eficienţă şi economie.

3. Se pot impozita prestaţii personale sau patri-moniale cu caracter public numai potrivit legii.

Articolul 321. Bărbatul şi femeia au dreptul să contracteze căsă-toria

în condiţiile unei depline egalităţi juridice.2. Prin lege se stabilesc formele de căsătorie, vârsta şi

capacitatea, drepturile şi îndatoririle soţilor, motivele de

SECŢII \EA a 2-a

separare şi desfacere a căsătoriei şi efectele acestora.

Articolul 331. Este recunoscut dreptul la proprietate privată şi la

moştenirea.2. Funcţia socială a acestor drepturi va delimita conţi-

nutul lor, conform legii.3. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile şi drepturile sale

decât pentru cauză de utilitate publică sau de interes social, cu despăgubire corespunzătoare şi conform legii.

Articolul 341. Este recunoscut dreptul de a înfiinţa fundaţii cu

scopuri de interes general, conform legii.2. Dispoziţiile articolului 22, aliniatele 1 şi 4, se aplică

corespunzător şi fundaţiilor.

Articolul 351. Toţi spaniolii au dreptul şi îndatorirea de a munci, de

a-şi alege liber profesia sau locul de muncă, de a promova în muncă şi la o remuneraţie suficientă pentru a-şi satisface nevoile lor şi ale familiilor lor, fără nicio discriminare de sex.

2. Prin lege se va stabili statutul muncitorilor.

Articolul 36Prin lege se reglementează particularităţile specifice

regimului juridic al ordinelor profesionale şi al exercitării

28profesiilor care necesită o diplomă. Structura internă şi funcţionarea ordinelor profesionale trebuie să fie demo-cratice.

Articolul 37 1.Legea garantează dreptul la negocierea contrac-telor colective de muncă între reprezentanţii muncitorilor şi ai patronatului, ca şi caracterul obligatoriu al acestor convenţii. 2.Este recunoscut dreptul muncitorilor şi al patronilor de a lua măsuri de rezolvare a conflictelor colective de muncă. Legea care reglementează exercitarea acestui drept include garanţii precise pentru a se asigura funcţio-narea serviciilor esenţiale ale societăţii, fără a prejudicia limitele pe care le poate folosi.

Articolul 38Este recunoscută libertatea de acţiune a întreprin-derilor

în economia de piaţă. Puterile publice garantează şi protejează exercitarea sa şi apărarea producţiei în conformitate cu cerinţele economiei generale şi, dacă este cazul, ale planificării.

CAPITOLUL TREI

Principiile directoare ale politicii sociale şi economice

Articolul 391. Puterile publice asigură protecţia socială, econo-mică

şi juridică a familiei.2. Puterile publice asigură, de asemenea, protecţia

copiilor, care sunt egali în faţa legii, indiferent de filiaţie, şi a mamelor, indiferent de starea ei civilă. Legea regle-mentează stabilirea paternităţii.

3. Părinţii trebuie să acorde asistenţă copiilor în toate domeniile, indiferent dacă sunt rezultaţi din căsătorie sau

29din afara acesteia, pe toată durata minorităţii şi în celelalte cazuri prevăzute de lege.

4. Copiii se bucură de protecţia reglementată în acordurile internaţionale care veghează asupra dreptu-rilor lor.

Articolul 401. Puterile publice vor promova condiţiile favorabile

pentru un progres social şi economic şi pentru o distri-buţie cât mai echitabilă a venitului regional şi individual, în cadrul unei politici de stabilitate economică.

Printr-o modalitate specială vor realiza o politică ori-entată unei întrebuinţări depline în muncă.

2. De asemenea, puterile publice vor sprijini o politică care să garanteze formarea şi reprofilarea profesională; vor supraveghea securitatea şi igiena muncii şi vor garanta odihna necesară, prin limitarea duratei zilei de lucru, concediile periodice plătite şi promovarea centrelor adec-vate.

Articolul 41Puterile publice vor asigura un regim public al asigu-

rărilor sociale pentru toţi cetăţenii, care să garanteze ajutorul şi prestările sociale suficiente în caz de necesitate Şi în special, în caz de şomaj. Asistenţa şi prestările supli-mentare vor fi facultative .

Articolul 42Statul va veghea, în mod special, la respectarea drep-

turilor economice şi sociale ale muncitorilor spanioli în străinătate şi va orienta politica sa spre reîntoarcerea acestora îp ţară.

Articolul 431.Este recunoscut dreptul la ocrotirea sănătăţii.2. Puterile publice vor organiza şi supraveghea sănă-tatea

30publică prin intermediul mijloacelor preventive, prestaţiilor şi serviciilor necesare. Prin lege se vor stabili drepturile şi îndatoririle tuturor cu privire la aceasta.

3.Puterile publice vor sprijini educaţia sanitară, edu-caţia fîz:că şi sportul. Ele vor facilita petrecerea adecvată a timpului liber.

Articolul 441. Puterile publice vor încuraja şi proteja accesul la

cultură, la care toţi cetăţenii au dreptul.2. Puterile publice vor încuraja ştiinţa, cercetarea

ştiinţifică şi tehnică in beneficiul interesului general.

Articolul 451.Toţi au dreptul să se bucure de un mediu încon-jurător

adecvat pentru dezvoltarea umană, ca şi înda-torirea de a-l conserva.

2.Puterile publice vor veghea la utilizarea raţională a resurselor naturale, în scopul protejării şi ridicării calităţii vieţii şi apărării şi restaurării mediului înconjurător, cu sprijinul indispensabil al societăţii civile.

3.Pentru cei care încalcă dispoziţiile alineatului pre-cedent. legea stabileşte sancţiuni penale, şi dacă este cazul, administrative, ca şi îndatorirea de a repara prejudi-ciul cauzat.

Articolul 46 Puterile publice vor garanta conservarea şi vor promova îmbogăţirea patrimoniului istoric, cultural şi ar-tistic al popoarelor Spaniei şi al bunurilor care formează acest patrimoniu indiferent de regimul lor juridic şi de proprietar. Legea penală sancţionează atentatele contra acestui partrimoniu.

Articolul 47Toţi spaniolii au dreptul de a dispune de o locuinţă

31demnă şi adecvată. Puterile publice vor promova condi-ţiile necesare şi vor stabili norme pertinente pentru a face efectiv acest drept, având în vedere utilizarea terenului, în acord cu interesul general pentru a împiedica specula. în domeniul urbanistic, societatea va participa la diferenţa de preţ ce rezultă din măsurile adoptate de entităţile publice.

Articolul 48Puterile publice vor promova condiţiile pentru

participarea liberă şi eficientă a tineretului la dezvoltarea politică, socială, economică şi culturală.

Articolul 49.Puterile publice realizează o politică de previziune,

tratament, reabilitare şi integrarea celor cu handicap fizic, senzorial şi psihic, cărora le va acorda o atenţie specia-lizată, de care au nevoie şi asigură o protecţie deosebită pentru ca aceştia să se poată bucura de drepturile pe care acest Titlu le acordă tuturor cetăţenilor.

Articolul 50Puterile publice vor garanta prin pensii adecvate şi

periodic actualizate, un nivel de trai corespunzător cetă-ţenilor de vârsta a treia. De asemenea, independent de obligaţiile familiale, se va sprijini bunăstarea acestora, printr-un sistem de servicii sociale care va ţine seama de problemele specifice de sănătate, locuinţă, cultură şi timpul liber.

Articolul 511. Puterile publice vor garanta apărarea consu-matorilor

şi utilizatorilor, protejând prin mijloace eficace, securitatea, sănătatea şi interesele economice legitime ale acestora.

2. Puterile publice vor promova informarea şi edu-carea consumatorilor şi utilizatorilor, vor încuraja organi-zaţiile

32acestora şi le vor asculta pe acestea cu privire la problemele care le afectează, în termenii stabiliţi de lege.

3.Având în vedere dispoziţiile cuprinse în alineatele anterioare, legea va reglementa comerţul interior şi regi-mul autorizării produselor comerciale.

Articolul 52Legea va reglementa organizaţiile profesionale care

contribuie la apărarea intereselor economice ce le sunt proprii. Structura lor internă şi funcţionarea acestora tre-buie să fie democratice.

CAPITOLUL PATRU

Garanţiile drepturilor şi libertăţilor fundamentale

Articolul 531. Drepturile şi libertăţile recunoscute în Capitolul Doi

din prezentul Titlu sunt obligatorii pentru toate puterile publice. Numai o lege care, în toate cazurile, trebuie sâ respecte conţinutul său esenţial, poate reglementa exercitarea acestor drepturi şi libertăţi, care vor fi apărate conform dispoziţiilor articolului 161, alineatul 1, lit. a).

2. Orice cetăţean poate cere ocrotirea libertăţilor şi drepturilor recunoscute în articolului 14 şi în Secţiunea întâi a Capitolului doi, înaintea instanţelor ordinare printr-o acţiune bazată pe principiile priorităţii şi procedurii sumare şi, când este cazul în timpul recursului individual de protecţie, în faţa Tribunalului Constituţional. în acest ultim recurs, va fi aplicabilă obiecţia de conştiinţă recunoscută de

33articolul 30.

3. Recunoaşterea, respectarea şi ocrotirea principiilor prevăzute în Capitolul trei vor influenţa legislaţia pozitivă, practica judiciară şi acţiunea puterilor publice. Ele vor putea fi invocate în faţa jurisdicţiei ordinare numai în conformitate cu dispoziţiile din legile ce le reglementează.Articolul 54

O lege organică va reglementa instituţia Apărătorului Poporului, ca un înalt mandatar al Parlamentului, desemnat de acesta pentru apărarea drepturilor cuprinse în acest Titlu, şi în acest scop va putea controla activitatea administraţiei, prezentând rapoarte în faţa Parlamentului.

CAPITOLUL CINCI

Suspendarea drepturilor şi libertăţilor

Articolul 551. Drepturile recunoscute în articolele 17 şi 18, alinea-

tele 2 şi 3. articolele 19 şi 20, alineatele 1 lit. a) şi d), şi 5 şi articolele 21 şi 28, alineatul 2 şi articolul 37, alineatul 2 pot fi suspendate când se declară starea excepţională sau de asediu în condiţiile prevăzute de Constituţie. Se excep-tează de la prevederile anterioare, alineatul 3 al articolului 17, In cazul declarării stării excepţionale.

2. O lege organică stabileşte forma şi cazurile în care, în mod individual, cu intervenţia judiciară necesară pot fi

34suspendate drepturile prevăzute în articolele 17, alineatul2, şi 18, alineatele 2 şi 3, anumitor persoane, atunci când sunt cercetate în legătură cu activitatea elementelor tero-riste şi bandelor armate.

Folosirea nejustificată şi abuzivă a facultăţilor prevă-zute de legea organică angajează răspunderea penală, pentru violarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de lege.

Titlul II

Despre Coroană

Articolul 561. Regele este şeful statului, simbol al unităţii şi per-

manenţei sale, arbitrează şi moderează funcţionarea insti-tuţiilor, este reprezentantul cel mai de seamă al statului în relaţiile internaţionale, în special cu naţionalităţile din comunitatea sa istorică şi exercită funcţiile pe care i le atribuie în mod expres Constituţia şi legile.

2. Titlu său este de Rege al Spaniei şi poate folosi şi celelalte titluri ce revin Coroanei.

3. Persoana regelui este inviolabilă şi nu este supusă responsabilităţii. Actele sale sunt întotdeauna contrasem-nate în forma stabilită de articolul 64, în caz contrar fiind lipsite de validitate, cu excepţia celor prevăzute de arti-colul 65, alineatul 2.

35Articolul 57

1. Coroana Spaniei este ereditară pentru succesorii Majestăţii Sale, Don Juan Carlos 1 de Bourbon, moştenito-rul legitim al dinastiei istorice. Succesiunea la tron va urma ordinea stabilită de primul născut şi de repre-zentare, fiind preferată linia anterioară celei posterioare; in cadrul aceleiaşi linii de rudenie, cel mai aproape în grad este preferat celui mai îndepărtat; In cadrul aceluiaşi grad, bărbatul, femeii şi in caz de acelaşi sex„ cel mai mare ca vârstă.

.'C

2. Prinţul moştenitor, de la naştere sau de la data când se produce faptul care îl aduce în aceasta funcţie, va avea rangul de Principe de Asturias şi celelalate titluri tradiţionale succesorului Coroanei Spaniei.

3. Dacă toate liniile care au dreptul la succesiune sunt stinse, Parlamentul va desemna la succesiunea Coroanei pe cel ce reprezintă cel mai bine interesele Spaniei.

4. Persoanele care, având dreptul la succesiunea tronului contractează o căsătorie cu interdicţia expresă a Regelui şi a Parlamentului, vor fi excluse de la succe-siunea Coroanei, precum şi descendenţii lor .

5. Prin lege organică se vor reglementa abdicările şi renunţările ca şi orice incertitudine de fapt sau de drept care apare în ordinea succesiunii la tron.

Articolul 58Regina consoarta sau consortul reginei nu va putea avea

funcţii constituţionale, cu excepţia celor prevăzute pentru regenţă.

Articolul 59L Când regele este minor, tatăl sau mama regelui şi in

lipsa acestora, ruda majoră cea mai apropiată va succeda la coroană, conform unei ordini stabilite de Constituţie, îşi asumă imediat regenţa pe care o exercită pe toată durata minorităţii regelui.

2. Dacă regele este incapabil pentru exerciţiul auto-rităţii sale şi imposibilitatea a fost recunoscută de Parla-ment Principele moştenitor al Coroanei, dacă este major, va începe a exercita imediat regenţa. Dacă nu este major, se procedează conform celor prevăzute in alineatul anterior, până când prinţul moştenitor devine major.

373. Dacă regenţa nu poate fi atribuită nici uneia din

persoanele prevăzute să o asume, aceasta va fi numită de Parlament şi se va compune din una, trei sau cinci persoane.

4. Pentru a putea exercita regenţa, este necesar a fi spaniol şi major.

5. Regenţa se exercită prin mandat constituţional şi întotdeauna, în numele regelui.

Articolul 601. Tutorele regelui minor va fi persoana numită în

testamentul regelui defunct, care trebuie să fie major şi spaniol prin naştere; dacă nu a fost nimeni numit, va fi numit tutore tatăl sau mama atâta timp cât sunt văduvi. în lipsa acestora, Parlamentul numeşte tutorele, însă numai tatăl, mama sau ascendenţii direcţi ai regelui pot cumula funcţiile de regent şi de tutore.

2. Exercitarea tutelei este incompatibilă cu orice atribuţie sau funcţie politică.

Articolul 611. Regele, în momentul în care este proclamat de

Parlament, prestează jurământul de credinţă faţă de func-ţiile sale, de a respecta şi a face să fie respectată Con-stituţia şi legile, precum şi drepturile cetăţenilor şi ale comunităţilor autonome.

2. Prinţul moştenitor, la majorat, şi regentul sau regenta în momentul în care îşi preiau funcţiile, prestează acelaşi jurământ, ca şi jurământul de fidelitate faţă de rege.

Articolul 62Regele este cel care:

38a) Sancţioneză şi promulgă legile.b) Convoacă şi dizolvă Parlamentul şi stabileşte

data alegerilor în condiţiile prevăzute de Constituţie.c) Convoacă referendumul în cazurile prevăzute de

Constituţie.d) Propune candidatul la funcţia de preşedinte al

Guvernului şi, dacă este cazul, îl numeşte şi îl demite în cazurile prevăzute de Constituţie.

e) Numeşte şi revocă pe membrii Guvernului, la propunerea preşedintelui Guvernului.

0 Emite decrete care au fost aprobate de Consiliul de Miniştri, face numirile în funcţiile civile şi militare şi acordă onoruri şi distincţii conform legilor.

g) Este informat de treburile statului şi prezidează în acest scop şedinţele Consiliului de Miniştri, atunci când găseşte necesar, la cererea preşedintelui Guvernului.

h) Este comandantul suprem al Forţelor Armate.i) Exercită dreptul de graţiere conform legii, nu

poate acorda graţieri generale.j) Exercită înaltul patronaj al Academiilor Regale.

Articolul 631. Regele acreditează ambasadorii şi pe ceilalţi

repre-zentanţi diplomatici. Reprezentanţii străini în Spania sunt acreditaţi pe lângă el.

2. Regele este cel care exprimă consimţământul sta-tului pentru a se angaja prin tratate internaţionale, în con-formitate cu Constituţia şi cu legile.

3. Regele este cel care declară starea de război sau de pace, cu autorizarea prealabilă a Parlamentului.

Articolul 641. Actele regelui sunt contrasemnate de preşe-

dintele Guvernului şi dacă este cazul, de miniştri compe-tenţi. Actele prin care regele propune şi numeşte preşedintele Guvernului şi declară dizolvarea prevăzută în

39articolul 99, sunt contrasemnate de Preşedintele Congre-sului Deputaţilor.

2. Persoanele care au contrasemnat actele regelui sunt răspunzătoare.

Articolul 651. Regele primeşte de la bugetul statului o sumă

globală pentru susţinerea familiei şi Casei regale de care dispune în mod liber.

2. Regele numeşte şi eliberează pe membrii civili şi militari ai Casei regale.

40

TITLUL III

PARLAMENTUL

PRIMUL CAPITOL

Despre Camere

Articolul 661. Parlamentul reprezintă poporul spaniol şi este

alcătuit din Congresul Deputaţilor şi Senat.2. Parlamentul exercită puterea legislativă a Statului,

aprobă bugetul, controxează activitea Guvernului şi are toate celelalte competenţe consacrate de Constituţie.

3.Parlamentul este inviolabil.Articolul 67

1. Nimeni nu poate fi membru în acelaşi timp al cele două Camere, nici să cumuleze funcţia de membru al uneia din adunările comunităţii autonome cu cea de deputat al Congresului Deputaţilor.

2. Membrii Parlamentului nu sunt legaţi de un mandat imperativ.

3. Reuniunile parlamentare care au loc fără convo-carea reglementară nu obligă cele două Camere, par-lamentarii implicaţii nu pot să-şi exercite funcţiile şi nici să se prevaleze de privilegiile pe care le au.

Articolul 68

41

1. Congresul se compune din minim 300 şi maxim 400 deputaţi, aleşi prin vot universal, liber, egal, direct şi secret, în termenii pe care îi stabileşte legea.

2. Circumscripţia electorală este provincia. Populaţiile din Ceuta şi Melilla vor fi reprezentate fiecare de un deputat. Prin lege se va repartiza numărul total al acesto-ra, desemnând o reprezentare minimă iniţială pentru fie-care circumscripţie şi apoi distribuindu-i pe ceilalţi în raport cu populaţia.

3. Alegerile se desfăşoară în fiecare circumscripţie ţinând seama de reprezentarea proporţională.

4. Congresul Deputaţilor este ales pe patru ani. Man-datul deputaţilor expiră după patru ani de la alegere sau în ziua dizolvării Congresului.

5. Pot alege şi pot fi aleşi toţi spaniolii care se bucură în mod deplin de drepturile politice.

Legea recunoaşte şi statul asigură cetăţenilor aflaţi în străinătate să-şi exercite dreptul de vot.

6.Alegerile vor avea loc între a treizecea zi şi a şaize- cea zi de la expirarea mandatului. Congresul ales va fi convocat în termen de douăzeci şi cinci de zile de la data alegerilor.

Articolul 691.Senatul este Camera reprezentării teritoriale.2. în fiecare provincie se vor alege patru senatori prin

vot universal, liber, egal, direct şi secret de alegătorii fiecă-reia, în condiţiile prevăzute de legea organică.

3. În provinciile insulare, fiecare insulă sau grup de insule, cu consiliul local insular, vor constitui o circum-scripţie pentru alegerea senatorilor, revenind trei pentru fiecare din cele trei insule mari: Gran Canaria, Mallorca şiTenenfe, pentru unul din fiecare insule sau grupuri de insule: Ibiza-Formentera, Menorca, Fuerteventura, Gomera, Hierro, Lanzarote şi La Palma.

42

4. Locuitorii din Ceuta şi Melilla vor alege fiecare câte doi senatori.

5. Comunităţile autonome vor desemna pe lângă un senator. încă unul pentru fiecare milion de locuitori din teritoriul respectiv. Desemnarea aparţine adunării legisla-tive sau, în lipsa acesteia, organului colegial superior al comunităţii autonome, conform dispoziţiilor din statute, care vor asigura, în toate cazurile o reprezentare propor-ţională adecvată.

6. Senatorul este ales pe patru ani. Mandatul sena-torilor expiră după patru ani de la alegere sau în ziua dizolvării Camerei.

Articolul 701. Legea electorală va stabili cauzele de ineligibilităţi

şi incompatibilităţi ale deputăţiilor şi senatorilor care se referă în toate cazurile, la :

a) Membrii Tribunalului Constituţional.b) Înalţii funcţionari ai administraţiei de stat sta-

biliţi prin lege, cu excepţia membrilor guvernului.c) Apărătorul Poporului.d) Magistraţii, judecătorii şi procurorii în activitate.e) Militarii de carieră şi membrilor forţelor şi cor-

purilor de siguranţă şi poliţie, în activitate.f) Membrii comitetelor electorale.

2.Valabilitatea actelor şi împuternicirilor membrilor celor două Camere vor fi supuse controlului judiciar, în termenii prevăzuţi de legea electorală.

Articolul 711. Deputaţii şi senatorii se bucură de inviolabilitatea

opiniilor exprimate în exercitarea mandatului.2. În timpul mandatului, deputaţii şi senatorii se

bucură de imunitate şi pot fi arestaţi numai în caz de infracţiune flagrantă. Nu vor putea fi înculpaţi şi nici

43

trimişi în judecată fără autorizarea prealabilă a Camerei respec-tive.

3. În cauzele îndreptate împotriva deputatului sau senatorului este competent Tribunalul Suprem, Secţia Penală.

4. Deputaţii şi senatorii vor primi o îndemnizaţie care va fi fixată de cele două Camere.

Articolul 721. Camerele stabilesc propriile regulamente, îşi vor

aproba autonom bugetele şi de comun acord, reglemen-tează statutul personalului Parlamentului. Regulamentele şi modificarea acestora vor fi supuse unui vot final pe ansamblu, cu majoritatea absolută.

2. Camerele îşi aleg preşedinţii şi ceilalţi membrii ai prezidiului. Sesiunile comune vor fi prezidate de Preşe-dintele Congresului Deputaţilor şi se vor desfăşura după un regulament al Parlamentului aprobat cu majoritatea absolută de fiecare Cameră.

3. Preşedinţii Camerelor exercită în numele acestora toate puterile administrative şi fac poliţia în interiorul respectivelor sedii.

Articolul 731. Camerele se întrunesc anual în două perioade de

sesiuni ordinare: prima, din septembrie până în decem-brie şi a doua, din februarie până în iunie.

44

2 Camerele se pot întruni in sesiuni extraordinare, la cererea Guvernului, a Comitetului permanent sau a majo-rităţii absolute a membrilor oricărei Camere. Sesiunile extraordinare trebuie sâ fie convocate potrivit unei ordini de zi determinate şi vor fi închise o dată ce aceasta a fost epuizată.

Articolul 741.Camerele se întrunesc în sesiune comună, pentru a

exercita competenţele, care nu au caracter legislativ, şi pe care Titlu 11 le atribuie expres Parlamentului

2. Hotărârile Parlamentului prevăzute în articolele 94 alineatul 1; 145, alineatul 2 şi 158, alineatu’ 2 se vor adopta cu majoritatea fiecărei Camere. în primul caz, procedura se va iniţia de Congresul Deputaţilor şi în cele două, de Senat. în ambele cazuri, dacă nu există acord între Senat şi Congresul Deputaţilor, se va încerca să se obţină de către o comisie mixtă, compusă de un număr egal de deputaţi şi senatori. Comisia va prezenta un text care va fi votat de ambele Camere. Dacă nu va fi aprobat în forma stabilită, va decide Congresul Deputaţilor cu majoritate absolută.

Articolul 751. Camerele se întrunesc în plen şi în comisii.2 Camerele pot delega comisiilor legislative perma-

nente adoptarea proiectelor sau propunerilor de lege. Totuşi, camerele întrunite în plen pot cere, în orice mo-ment, dezbaterea şi votarea oricărui proiect sau propu-nere de lege ce a făcut obiectul acestei delegări.

3. Sunt exceptate de la cele prevăzute în alineatul anterior, revizuirea constituţiei, problemele internaţio-nale, legile organice şi de cadru precum şi bugetele generale ale statului.

45

Articolul 761. Congresul Deputaţilor şi Senatul şi, dacă este cazul,

ambele Camere în sesiune comună, vor putea numi comisiile de anchetă a oricărei probleme de interes public. Concluziile lor nu sunt obligatorii pentru tribunale şi nici nu afectează hotărârile judecătoreşti, rezultatul anchetei fiind comunicat Ministerului Public pentru a lua măsurile necesare.

2. Prezentarea, la cererea Camerelor, este obligatorie. Prin lege se vor stabili sancţiunile pentru neîndeplinirea acestei obligaţii.

Articolul 771. Camerele pot primi petiţii individuale şi colective,

numai în scris, fiind interzisă prezentarea directă în cadrul unor manifestaţii ale cetăţenilor.

2. Camerele pot trimite Guvernului petiţiile pe care le primesc. Guvernul este obligat să dea explicaţii asupra conţinutului acestora, ori de câte ori, Camerele îi cer acest lucru.

Articolul 781. În fiecare Cameră va fi un comitet permanent

compus din minim douăzeci şi unu de membri, care să reprezinte grupurile parlamentare, proporţional cu impor-tanţa numerică a acestora.

2. Comitetele permanente sunt prezidate de preşe-dintele Camerei respective şi au funcţiile prevăzute în arti-colul 73, aceea de a-şi asuma sarcinile care revin celor două Camere, conform articolelor 86 şi 116, atunci când acestea au fost dizolvate sau când le-a expirat mandatul, şi de a supraveghea puteriile celor două Camere atunci când acestea nu sunt întrunite 3.În căzui dizolvării sau expirării mandatului, comite-

46

tele permanente îşi continua activitatea până la constitu-irea noului Parlament.

4. Comitetul permanent prezintă rapoarte in faţa Ca-merei corespunzătoare reunite, despre problemele rezol-vate şi deciziile luate.

Articolul 791. Pentru a adopta hotărâri. Camerele trebuie să fie

reunite regulamentar şi în prezenţa majorităţii membrilor săi.

2 Aceste hotărâri pentru a fi valabile, trebuie să fie votate cu majoritatea membrilor prezenţi, cu respectarea majorităţilor speciale prevăzute de Constituţie sau de tegiie organice, precum şi de regulamentele celor două Camere pentru alegerea persoanelor.

3. Votul senatorilor si al deputaţilor este personal şi nu poate fi delegat.

Articolul 80Ședinţele în plen ale celor două Camere sunt publice,

cu excepţia hotărârii contrare a fiecărei Camere, adoptată cu majoritate absolută sau conform regulamentului.

CAPITOLUL DOI

Legiferarea

Articolul 811. Legile organice sunt cele referitoare la exercitarea

drepturilor fundamentale vi a libertăţilor publice, la cele stabilite de statutele de autonomie şi la sistemul electorai, ca şi la celelalte legi

47

prevăzute de Constituţie.2.Adoptarea, modificarea şi abrogarea legilor organi-ce sunt

votate cu majoritatea absoluta a Congresului De-putaţilor.

Articolul 821. Parlamentul poate abilita Guvernul să emită nor-me cu

rang de lege. în materii care nu sunt închise în articolul anterior.2. Delegarea legislativă trebuie acordată printr-o lege

cadru, atunci când obiectul său este formularea textelor pe articole sau printr-o lege ordinară, când este vorba de comasarea mai multor texte legale într-unuî singur.

3. Delegarea legislativă trebuie acordată Guvernului în mod expres pentru o materie anume şi pentru o perioada determinată. Delegarea legislativă încetează în momentul publicării de către Guvern a normei corespunzătoare. Ea nu poate fi considerată acordată în mod tacit sau pentru o perioadă nedetermiriată. Cu atât mai puţin, subdelegarea către alte autorităţi distincte de Guvernul propriu, nu poate fi autorizată.

4S

4. Legile cadru stabilesc cu precizie obiectul şi durata delegării legislative, ca şi principiile şi criteriile care trebuie respectate în exercitarea acesteia.

5. Autorizarea pentru comasarea textelor legate sta-bileşte domeniul normativ care face obiectul delegării, specificându-se dacă se circumscrie unei simple elaborări a unui text unic sau se Înscrie în cea de regularizare, clarificare şi armonizare a textelor de lege care trebuie comasate.

6.Fără a prejudicia competenţa proprie a tribu-nalelor, legile de delegare pot stabili în Fiecare caz formele suplimentare de control.

Articolul 83Legile-cadru nu pot în nici un caz să:a)Autorizeze mordificarea propriei legi cadru;b) Autorizeze adoptarea de norme cu caracter retro-

activ.

Articolul 84Daca o propunere de îege sau de amendament este

contrară unei delegări legislative în vigoare, Guvernul este abilitat să se opună de a i se da curs. In acest caz se poate prezenta o propunere de lege care să abroge total sau parţial legea de delegare.

Articolul 85Dispoziţiile Guvernului care sunt obiectul delegării

legislative se numesc decrete-legi.

Articolul 861. În caz de necesitate extraordinară şi urgentă,

Guvernul poate emite dispoziţii legislative provizorii care

04iau forma decretelor-lege şi care nu vor putea afecta organizarea instituţiilor de bază ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle cetăţenilor prevăzute în Titlul I, regimul comunităţilor autonome şi nici sistemul electoral general.

2. Decretele-lege trebuie să fie supuse imediat dez-baterii şi votării pe ansamblu Congresului Deputaţilor, convocat anume in acest scop, dacă nu este reunit, în timp de treizeci de zile de la promulgarea lor. Congresul Deputaţilor, trebuie să se pronunţe în acelaşi timp asupra aprobării sau abrogării, pentru care regulamentul va stabilioprocedură specială şi sumară.

3. În termenul prevăzut în alineatul anterior, Parla-mentul poate da curs decretelor-lege conform procedurii de urgenţă prevăzută pentru proiectele de lege.

Articolul 871. Iniţiativa legislativă revine Guvernului, Congresului

Deputaţilor şi Senatului, potrivit Constituţiei şi regula-mentelor celor două Camere.

2. Adunările comunităţilor autonome pot cere Guver-nului să adopte un proiect de lege sau să trimită biroului Congresului Deputaţilor o propunere de lege, delegând maxim trei membri pentru a susţine acestea în faţa Camerei respective.

3. O lege organică stabileşte formele de exercitare şi cerinţele iniţiativei populare pentru prezentarea propu-nerilor de lege în toate cazurile vor fi necesare, cel puţin, 500.000 de semnături verificate. Această iniţiativă nu poate fi aplicată materiilor proprii unei legi organice, Problemelor fiscale sau cu caracter internaţional şi nici prerogativei de graţiere.

Articolul 88Proiectele de legi sunt adoptate de Consiliul de Miniştri, care

le va supune Congresului Deputaţilor. însoţi-te de o expunere de motive şi de documentele necesare pentru a se pronunţa asupra acestora.

Articolul 89

04g) Procedura proiectelor se stabileşte de regulamen-tele

Camerelor, fără ca prioritatea cuvenită proiectelor de lege să împiedice exercitarea iniţiativei legislative în condiţiile prevăzute de articolul 87.

h) Propunerile de lege pe care le ia în considerare Senatul, conform articolului 87, sunt trasmise Congresului Deputaţilor pentru a-şi urma procedura de legiferare.

Articolul 901 După ce Congresul Deputaţilor a aprobat un proiect de iege

ordinară sau organică, preşedintele acestuia îl va informa imediat pe preşedintele Senatului, care îl supune dezbaterii acestu;a.

2 Senatul, în două luni de la primirea textului, poată să opună veto-ul său ori să introducă amendamente, printr-un mesaj motivat. Veto-ul trebuie să fie adoptat cu majoritate absolută. Proiectul de lege nu poate fi supus regelui pentru sancţionare decât dacă Congresul Deputa-ţilor a ratificat textul iniţial cu majoritate absolută, în caz de veto, sau cu majoritate simplă, după ce au trecut două luni de la prezentarea veto-ului, sau se pronunţă asupra amendamentelor, acceptându-le sau respingându-le cu majoritate simpiă. 3.Termenul de două luni de care dispune Senatul pentru a se opune prin veto sau de a amenda proiectul sereduce Ia douăzeci de zile pentru proiectele considerate urgente de Guvern sau de Congresul Deputaţilor.

Articolul 91Regele sancţionează, într-un termen de cinsprezece zile,

legile adoptate de Parlament, le promulgă şi dispune publicarea lor imediată.

Articolul 921. Hotărârile politice de importanţă deosebită pot fi supuse

tuturor cetăţenilor printr-un referendum consul-tativ.2. Referendumul este convocat de rege, la propu-nerea

preşedintelui Guvernului, cu autorizarea prealabilă a

04Congresului Deputaţilor.

3. O lege organică reglementează condiţiile şi proce-dura diferitelor modalităţi de referendum prevăzute de prezenta Constituţie.

CAPITOLUL TREI

Tratatele Internaţionale

Articolul 93Printr-o lege organică se poate autoriza încheierea tratatului, atribuind unei organizaţii sau instituţii interna-ţionale exercitarea competenţelor ce decurg din Constitu- ţie. Parlamentul sau Guvernul, după caz, sunt cei care garantează realizarea acestor tratate şi a rezoluţiilor care emană de la organizaţiile internaţionale sau supranaţionale, care au aceste competenţe.

Articolul 941. Acordul statului de a se angaja prin tratate sau convenţii va

avea autorizaţia prealabilă a Parlamentului, în următoarele situaţii:

a)Tratate cu caracter politic;b)Tratate sau convenţii cu caracter militar;c) Tratate sau convenţii care afectează integritatea teritorială a

statului sau drepturile şi îndatoririle funda-mentale prevăzute de Titlu I;

d) Tratate sau convenţii care conţin obligaţii finan-ciare pentru finanţele publice;

04e)Tratate sau convenţii care presupun modificări sau derogări

de la o lege sau necesită adoptarea de dispoziţii legislative pentru executarea lor;

2. Congresul şi Senatul sunt informaţi imediat de încheierea tuturor tratatelor şi convenţiilor.Articolul 95

1. Încheierea unui tratat internaţional care conţine prevederi contrare Constituţiei trebuie precedată de revi-zuirea constituţională.

2. Guvernul sau oricare din cele două Camere pot solicita Tribunalului Constituţional pentru a se pronunţa dacă există sau nu această contradicţie.Articolul 96

1. Tratatele internaţionale, încheiate în mod valid şi odată publicate oficial în Spania, fac parte din dreptulintern. Dispoziţiile lor pot fi modificate, suspendate sau abrogate, numai în forma prevăzută de tratatul respectiv sau conform cu normele dreptului internaţional.

Pentru denunţarea tratatelor şi convenţiilor internaţionale se va urma aceeaşi procedură prevăzută pentru ratificarea ior ca în articolul 94.

TITLUL IV

Guvernul şi administraţia

Articolul 97Guvernul conduce politica intrenă şi externă, administraţia

civilă şi militară şi apărarea statului. Exercită funcţia executivă şi puterea reglementară conform Constituţiei şi legilor.

Articolul 98

041. Guvernul este alcătuit din preşedinte şi vicepre-şedinţi,

dacă este cazul, miniştri şi alţi membri stabiliţi de lege.2. Preşedintele conduce activitatea Guvernului şi cordonează

funcţiile celorlalţi membri ai acestuia, fără a prejudicia competenţa şi responsabilitatea directă a acestora in atribuţiile lor.

3. Membrii Guvernului nu pot îndeplini alte funcţii reprezentative decât cele proprii mandatului parlamentar şi nici o altă funcţie publică care nu rezultă din funcţia sa, precum şi nici o activitate profesională sau comercială.

4.Legea stabileşte statutul şi incompatibilităţile mem-brilor Guvernului.

Articolul 99 1. După fiecare alegere a Congresului Deputaţilor şi în celelalte situaţii prevăzute de Constituţie, regele propune un candidai la preşedenţia Guvernului, prin intermediul preşedintelui Congresului Deputatilor, după ce în prealabil, s-a consultat cu reprezentanţii desemnaţi de grupurile politice cu reprezentare parlamentară.

2. Candidatul propus, potrivit alineatului precedent, expune în faţa Congresului Deputaţilor programul politic al Guvernului pe care are intenţia să-l formeze şi solicită votul de încredere al Camerei.

3. În cazul în care Congresul Deputaţilor acordă încredere cu majoritate absolută, candidatului, regele îl numeşte preşedinte. Dacă nu se obţine acestă majoritate, se supune la vot în patruzeci şi opt de ore de la prima votare, aceeaşi propunere şi încrederea se consideră acordată dacă se obţine majoritatea simplă.

4. Dacă nu se obţine votul de încredere pentru investitură conform celor arătate, se procedează la propuneri succesive în forma prevăzută în alineatele anterioare.

5.Dacă au trecut două luni, începând de la primul vot de investitură, şi nici un candidat nu a obţinut încrederea Congresului Deputaţilor, regele dizolvă ambele Camere şi convoacă noi alegeri, cu consultarea preşedintelui Con-gresului Deputaţilor.

04Articolul 100

Ceilalţi membri ai Guvernului sunt numiţi şi demişi de rege, la propunerea preşedintelui acestuia.

Articolul 1011. Guvernul îşi încetează mandatul ca urmare a alegerilor

generale, în cazurile de pierdere a încrederii Parlamentare prevăzute de Constituţie sau în caz de demisie ori deces al preşedintelui acestuia

2. Guvernul al cărui mandat a încetat continuă să funcţioneze până la instalarea noului Guvern.Articolul 102

1. Răspunderea penală a preşedintelui şi a celorlaţi membri ai Guvernului este de competenţa Tribunalului Suprem, Secţia Penală.

2. Dacă acuzarea este pentru trădare sau altă infrac-ţiune contra siguranţei statului, săvârşită în exerciţiul fucncţiilor sale, acţiunea penală se poate pune în mişcare, numai la cererea unui sfert din membrii Congresului Deputatilor şi cu acordul majorităţii absolute a acestuia.

3. Prerogativa regală de graţiere nu se aplică cazurilor reglementate de prezentul articol.Articolul 103

1. Administraţia publică serveşte cu obiectivitate intereselor generale şi acţionează conform principiilor de eficacitate, ierarnie, descentralizare, desconcentrare şi coordonare, cu respectarea legii şi a sistemului de drept.

2. Organele administraţiei de stat sunt create, îndru-mate şi coordonate potrivit legii.

3. Prin lege este reglementat statutul funcţionarilor publici, accesul la funcţia publică conform cu principiile de merit şi de capacitate, particularităţile exercitării dreptului de afiliere la sindicate, sistemul de incompatibilităţi şi garanţiile pentru imparţialitatea în exercitarea funcţiilor lor.

Articolul 1041. Forţele şi corpurile de securitate, aflate în subordinea

Guvernului, au ca scop apărarea exercitării libere a drepturilor şi

04libertăţilor şi garantarea securităţii cetăţenilor.

2. O lege organică stabileşte funcţiile, principiile de bază ale activităţii, ca şi statutul forţelor şi corpurilor de securitate.

Articolul 105Legea reglementează:a) Dreptul cetăţenilor de a fi ascultaţi, direct sau prin

intermediul organizaţiilor şi asociaţiilor recunoscute de lege, în cadrul procesului de elaborare a dispoziţiilor ad-ministrative.

b)Accesul cetăţenilor la arhivele şi registrele adminis-trative, cu excepţia celor care privesc securitatea şi apărarea statului, cercetarea infracţiunilor şi intimitatea persoanelor.

c) Procedura ce trebuie urmată pentru elaborarea actelor administrative, garantându-se ascultarea celui interesat.Articolul 106

1. Tribunalele controlează puterea reglementară şi legalitatea acţiunii administrative, ca şi supunerea acesteia scopurilor care o justifică.

2.Particularii au dreptul, conform legii, de a fi despăgubiţi pentru orice vătămare a drepturilor şi bunurilor lor, cu excepţia cazurilor de forţă majoră, ori de câte ori, aceste prejudicii sunt consecinţa funcţionării serviciilor publice.Articolul 107

Consiliul de Stat este organul consultativ suprem al Guvernului. O lege organică reglementează compunerea și competenţa sa.

TITLUL V

Raporturile Guvernului cu Parlamentul

Articolul 108Guvernul răspunde solitar de gestiunea sa politică în faţa

Parlamentului.

04Articolul 109

Camerele şi comisiile pot cere, prin preşedinţii acestora, informaţiile şi ajutorul de care au nevoie, Guvernului şi departamentelor sale, precum şi oricărei altă autorităti de stat şi comunităţilor autonome.

Articolul 1101.Camerele şi comisiile pot solicita prezenţa membrilor

Guvernului.2. Membrii Guvernului au acces la şedinţele Camerelor şi

comisiilor şi au posibilitatea de a lua cuvântul şi de a solicita să informeze pe funcţionarii departamentelor lor.

Articolul 1111.Guvernul şi fiecare din membrii săi sunt obligaţi să

răspundă la interpelările şi întrebările formulate de cele două Camere. Pentru această dezbatere, regulamentele Camerelor stabilesc un timp minim săptămânal.

2.Orice interpelare poate da loc adoptării unei moţiuni prin care Camera îşi manifestă poziţia.

Articolul 112Preşedintele Guvernului, după ce Consiliul de Miniştri a

deliberat, poate pune Congresul Deputaţilor problema acordării încrederii asupra programului său, sau asupra unei declaraţii de politică generală. Încrederea se consideră acordată când este votată cu majoritatea simplă a deputaţilor.

Articolul 1131. Congresul Deputaţilor poate angaja responsabilitatea

politică a Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură , cu votul majorităţii absolute.

2. Moţiunea de cenzură trebuie să fie iniţiată de cel puţin a zecea parte din deputaţi şi trebuie să cuprindă un candidat la preşedenţia Guvernului.3. Moţiunea de cenzură nu poate fi votată decât după ce au trecut cinci zile de la prezentarea sa. În primele două zile se pot prezenta moţiuni alternative.

04. 4. Dacă moţiunea de cenzură nu a fost adoptată de

Congresul Deputaţilor, semnatarii săi nu vor putea iniţia alta în aceeaşi sesiune.

Articolul 1141. Dacă Congresul Deputaţilor retrage încrederea acordată

Guvernului, acesta îşi va prezenta demisia rege-lui, procedându-se conform articolului 99, la desemnarea preşedintelui Guvernului.

2. Dacă Congresul Deputaţilor adoptă o moţiune de cenzură, Guvernul îşi prezintă demisia regelui şi candidatul inclus în acea moţiune se consideră investit cu încrederea Congresului Deputaţilor conform celor prevăzute în articolul 99. Regele îl va numi pe acesta preşedinte al Guvernului.

Articolul 1151 Preşedintele Guvernului, după deliberarea Consilului de

Miniştri şi pe propria sa răspundere, poate propune dizolvarea Congresului Deputaţilor, a Senatului sau a Parlamentului, care este decretată de rege. Decretul de dizolvare stabileşte data alegerilor.

2. Propunerea de dizolvare nu poate fi prezentată în timpul dezbaterii unei moţiuni de cenzură.3. Nu poate avea loc o nouă dizolvare, dacă nu a trecut un an

de la cea anterioară, cu excepţia celor prevăzute în articolul 99 alineatul 5.

Articolul 1161. O lege organica reglementează starea de urgenţă, starea

excepţională şi starea de asediu, competenţele şi limitele corespunzătoare.

2 Starea de urgenţă este declarată de Guvern printr- un decret al acestuia, pentru o perioadă de maximum cinsprezece zile, informând Congresul Deputaţilor, care se reuneşte imediat şi fără a cărui autorizaţie nu poate fi prelungit acest drept. Decretul delimitează teritoriul asupra căruia se aplică efectele declaraţiei.

3.Starea excepţională este declarată de Guvern printr-un decret

04al acestuia, cu autorizarea prealabilă a Congresului Deputaţilor. Autorizarea şi proclamarea stării excepţionale trebuie să stabilească expres efectele sale, teritoriul şi durata, care nu poate depăşi treizeci de zile, putând fi reînnoită cu aceeaşi durată şi în aceleaşi condiţii. 4. Starea de asediu este declarată cu votul majorităţii absolute a Congresului Deputaţilor, la propunerea exclu-sivă a Guvernului Congresul Deputaţilor stabileşte teritoriul, durata şi condiţiile acesteia. 5. Congresul Deputaţilor nu poate fi dizolvat în timpul acestor situaţii prevăzute în acest articol, cele două Camere fiind convocate în mod automat, dacă nu erau în sesiune. Funcţionarea lor, ca şi a celorlalte puteri constituţionale ale statului, poate fi întreruptă în timpul acestor situaţii. în cazul dizolvării Congresului Deputaţilor sau expirării mandatului, dacă se produce una din situaţiile arătate, competenţa Congresului este asumată de Comitetul permanent.

6. Declararea stării de urgenţă, excepţională sau de asediu nu schimbă principiul răspunderii Guvernului şi a agenţilor săi recunoscuţi de Constituţie şi de legi.

TITLUL VIPuterea judecătorească

Articolul 1171. Justiţia emană de la popor şi se înfăptuieşte în numele

regelui de către judecători şi magistraţi care constituie puterea judecătorească, fiind independenţi, ina-movibili, responsabili şi supuşi numai legii.

2. Judecătorii şi magistraţii nu pot fi destituiţi, suspendaţi, transferaţi şi nici pensionaţi, decât d;n cauzele şi cu garanţiile prevăzute de lege.

3.Exercitarea puterii judecăroreşti în toate tipurile de procese, atunci când judecă şi se pun în executare sentinţele, revine judecătoriilor şi tribunalelor stabilite de lege, potrivit

04normelor de competenţă şi de procedură reglementate de aceasta.

4.Judecătoriile şi tribunalele nu au alte atribuţii decât cele arătate în alineatul anterior şi cele care le sunt atribuite de lege pentru garantarea oricărui drept.

5. Principiul unităţii jurisdicţionale stă la baza organizării şi funcţionării tribunalelor. Prin lege se regle-mentează exercitarea jurisdicţiei militare într-un cadru limitat exclusiv la armată şi la cazul stării de asediu, conform principiilor din Constituţie.

6.Tribunalele excepţionale sunt interzise.

Articolul 118Hotărârile judecătoreşti definitive sunt obligatorii, ca şi

colaborarea cerută în cursul procesului şi în faza de punere în executare a hotărârilor.Articolul 119

Justiţia este gratuită atunci când legea prevede şi, în toate cazurile, pentru cei care dovedesc insuficienţa resurselor lor materiale pentru a se putea judeca.Articolul 120

1. Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de legile procedurale.

2. Procedura de judecată este predominant orală, mai ales în materie de infracţiuni.

3. Hotărârile judecătoreşti sunt întotdeauna motivate şi se pronunţă în şedinţă publică.Articolul 121

Pagubele cauzate de erorile judiciare, ca şi cele care sunt consecinţa funcţionării anormale a administrării justiţiei, dau dreptul la o despăgubire care este în sarcina statului, conform legii.Articolul 122

1. Legea organică a puterii judecătoreşti reglementează constituirea, funcţionarea şi organizarea tribunalelor, ca şi statutul judecătorilor şi magistraţilor de carieră, care formează un corp unic, precum şi al personalului aflat în serviciul administraţiei justiţiei.

04 2.Consiliul General al Puterii Judecătoreşti este organul de conducere al acesteia. Legea organică stabileşte statutul său şi regimul de incompatibilităţi al membrilor şi funcțiilor lor, in special în materia numirii, promovării, controlului și răspunderii disciplinare.

3. Consiliul General al Puterii Judecătoreşti este compus din Preşedintele Tribunalului Suprem, care îl prezidează, şi din douăzeci de membri numiţi de rege pe o perioadă de cinci ani. Dintre aceștia, doisprezece sunt judecători şi magistraţi de la toate instanţele judecă-toreşti, în condiţiile prevăzute de legea organica; patru sunt numiţi la propunerera Congresului Deputaţilor şi patru la propunerea Senatului, aleşi in ambele cazuri cu majoritatea a trei cincimi din membrii acestora, dintre avocaţi şi junşti cu competenţa recunoscută şi o vechime de peste cincisprezece ani în profesie.

Articolul 123 1.Tribunalul Suprem, ce are jurisdicţie în toată Spania, este organul jurisdicţional suprem, cu excepţia celor dispuse în materia garanţiilor constituţionale. 2. Preşedintele Tribunalului Suprem este numit de rege la propunerea Consilului General al Puterii Judecătoreşt, în forma prevăzută de lege.

Articolul 1241. Ministerul Public, fără a leza atribuţiile ce revin altor organe, are

ca ca scop promovarea acţiunii în justiţie pentru apărarea legalităţii, a drepturilor cetăţenilor şi a interesului public apărat de lege, din oficiu sau la cererea celor interesaţi, precum şi să vegheze asupra indepen-denţei tribunalelor şi să satisfacă interesul social în cauzele prezentate în instanţă.

2. .Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin organe proprii în conformitate cu principiile de unitate de acţiune și dependenţa ierarhică şi, în toate cazurile, conform principiilor legalitaţii şi imparţialităţii. 3.Legea reglementează statutul organic al Ministerului Public.

4. Procurorul General al statului este numit de rege, la propunerea Guvernului şi cu consultarea Consilului General al

04Puterii Judecătoreşti.

Articolul 125Cetăţenii pot exercita acţiunea populară şi participă la

administrarea justiţiei prin instituţia juraţilor, sub forma şi pentru procesele penale stabilite de lege, ca şi în faţa tribunalelor tradiţionale şi de drept cutumiar.

Articolul 126Poliţia judiciară depinde de judecătorii, de tribunale şi de Ministerul

Public în ceea ce priveşte cercetarea delictelor, descoperirea şi paza delincventului, în termenii prevăzuţi de lege.

Articolul 1271. Judecătorii şi magistraţii, ca şi procurorii, în timpul exercitării

funcţiei, nu pot îndeplini alte funcţii publice şi nici să facă parte din partide politice sau sindicate. Legea stabileşte sistemul şi posibilitatea de asociere profe-sională a judecătorilor, magistraţilor şi procurorilor. 2.Legea stabileşte regimul de incompatibilităţi a membrilor puterii judecătoreşti, care va trebui să asigure totala independenţă a acestora.

04

T I T L U L VII

Economia şi finanţele publice

Art. 128.

1. Toate bogățiile țării sunt subordonate interesului

general, indiferent de formele sale și de titular.

2. Este recunoscută inițiativa publică în activitatea

economică. Printr-o lege se vor putea rezerva sectorului

public resursele și serviciile esențiale, în special, în caz

de monopol și de asemenea de a se acorda dreptul la

intervenție în activitatea intreprinderilor, atunci când

interesul general o cere.

Art. 129.

04

1. Legea stabilește formele de participare a celor interesați

de asigurările sociale și în activitatea organelor publice

a căror funcție influiențează calitatea vieții și

bunăstarea generală.

2. Puterile publice vor promova diverse forme de

participare în cadrul intreprinderilor și vor stimula,

printr-o legislație adecvată, societățile cooperatiste. De

asemenea, ele vor stabili mijloace care permit accesul

muncitorilor la proprietatea mijloacelor de producție.

Art. 130.

1. Puterile publice vor sprijini modernizarea și

dezvoltarea tuturor sectoarelor economice și, în

deosebi a agriculturii, a creșterii vitelor, a

pescuitului și artizanatului, cu scopul de a ridica

nivelul de viață al tuturor spaniolilor.

04

2. În același scop, se va acorda un tratament special

zonelor montane.

Art. 131.

1. Statul, prin intermediul legii, va planifica activitate

economică generală, având în vedere necesitățile

colective, va echilibra și armoniza dezvoltarea

regională și sectorială, va stimula creșterea

venitului, a bogățiilor, ca și mai buna lor distribuire.

2. Guvernul va elabora proiecte de planificare ținând

seama de previziunile care sunt furnizate de

comunitățile autonome și cu sprijinul și colaborarea

sindicatelor și a altor organizații profesionale,

patronale și economice. În acest scop se va constitui

un consiliu a cărui componență și atribuții vor fi

prevăzute de lege.

04

Art. 132.

1. Legea reglementează regimul juridic al bunurilor

aparținând domeniului public și comunelor,

bazându-se pe principii de inalienabilitate,

imprescriptibilitate și insesizabilitate, ca și

dezafectarea lor.

2. Sunt bunuri ale domeniului public al statului, cele

pe care legea le stabilește și, în toate cazurile,

terenurile recuperate din mare, plajele, marea

teritorială, resursele naturale ale zonei economice și

platforma continentală.

3. Prin lege se reglementează patrimoniul statului și

patrimoniul național, administrarea, conservarea și

apărarea acestora.

04

Art. 133.

1. Puterea originară de a stabili impozitele revine

exclusiv statului prin lege.

2.Comunităţile autonome şi colectivitate locale pot stabili şi percepe impozite, conform prevederilor Con-stituţiei şi legii.

3.Orice avantaj fiscal rezultat din impozitele statului este stabilit potriv it legii.

4. Administraţiile publice pot contracta obligaţii finan-ciare și realiza venituri numai în conformitate cu preve-derile legii.

Articolul 1341.Guvernul este cel care elaborează bugetul

statului, iar Parlamentul este acela care îl examinează, amendea-ză şi aprobă.

2. Bugetul statului are caracter anual şi cuprinde totalitatea cheltuielilor şi veniturilor sectorului public de stat şi în el se va consemna totalul avantajelor fiscale care afectezâ impozitele statului.

3. Guvernul trebuie să depună bugetul de stat la Congresul Deputaţilor, cu cel puţin trei luni înaintea de expirarea bugetului anului precedent.

4. Dacă legea bugetului nu se adoptă înaintea primei zi a exerciţiului economic corespunzător, se consideră prelungit, în mod automat, bugetul exerciţiului anterior până la adoptarea celui nou.

5. După ce a adoptat bugetul de stat, Guvernul poate prezenta proiecte de legi care să includă creşterea cheltuielilor publice sau diminuarea

04veniturilor corespun-zătoare aceluiaşi exerciţiu bugetar.

6.Toate propunerile sau amendamentele care presu-pun o creştere a creditelor sau diminuarea veniturilor bugetare necesită acordul Guvernului pentru a putea fi dezbătute.

697. Prin legea bugetului nu se pot crea impozite.

Aceasta va putea doar să le modifice când o lege fiscală prevede această posibilitate.

Articolul 1351. Guvernul trebuie să fie autorizat de lege pentru a

putea emite obligaţii publice sau a contracta credite.2. Creditele pentru satisfacerea plăţii dobânzilor şi

pentru acoperirea datoriei publice a statului sunt incluse în capitolul cheltuielilor bugetare şi nu pot fi amendate sau modificate, atâta vreme cât vor fi conforme cu condiţiile legii de emisiune.

Articolul 1361. Curtea de Conturi este organul de control suprem al

conturilor şi gestiunii economice a statului, ca şi a sectorului public.

Ea depinde direct de Parlament şi îndeplineşte atribu-ţiile prin delegarea de către acesta în domeniul examinării şi verificării contului general al statului.

2. Conturile statului şi ale sectorului public de stat sunt predate Curţii de Conturi, fiind examinate de aceasta.

Curtea de Conturi, fără a aduce atingere propriei competenţe, înaintează Parlamentului o informare anuală în care va arăta infracţiunile sau răspunderile de care s-au făcut vinovaţi, după părerea sa.

3. Membrii Curţii de Conturi se bucură de aceeaşi independenţă şi de aceeaşi inamovibilitate şi sunt supuşi aceloraşi incompatibilităţi ca şi judecătorii.

4.O lege organică reglementează compunerea, orga-nizarea şi atribuţiile Curţii de Conturi.

70

TITLUL VIII

Organizarea teritorială a statului

PRIMUL CAPITOL

Principii generale

Articolul 137Statul este organizat, din punct de vedere teritorial, în

comune, provincii şi comunităţi autonome care se constituie. Toate aceste entităţi se bucură de autonomie în gestiunea intereselor lor.Articolul 138

1. Statul garantează realizarea efectivă a principiului solidarităţii consacrat în articolul 2 al Constituţiei, veghea-ză pentru stabilirea unui echilibru economic, adecvat şi just între diferitele părţi ale teritoriului Spaniei, ţinând sea-ma în particular de circumstanţele insulare.

2. Diferenţele între statutele diferitelor comunităţi autonome nu pot presupune, în nici un caz, privilegii economice sau sociale.Articolul 139

1. Toţi spaniolii au aceleaşi drepturi şi obligaţii, în orice parte a teritoriului Spaniei.

712. Nici o autoritate nu poate adopta măsuri care, direct

sau indirect, să îngrădească libertatea de circulaţie şi dreptul de stabilire al persoanelor, ca şi libera circulaţie a bunurilor, pe întreg teritoriul spaniol.

3.

CAPITOLUL DOI

Administraţia locală

Articolul 140Constituţia garantează autonomia comunelor. Aces-

tea au personalitate juridică deplină. Guvernarea şi administrarea lor revin primăriilor, alcătuite din primari şi consilieri comunali. Consilierii sunt aleşi de locuitorii comunei prin vot universal, egal, liber, direct şi secret, în forma prevăzută de lege. Primarii sunt aleşi de consilierii municipali sau de locuitori. Legea reglementează regimul şedinţelor deschise ale consiliului.

Articolul 141 1. Provincia este o entitate locală cu personalitate juridică proprie, constituită de o grupare de comune şi diviziuni teritoriale, în scopul îndeplinirii activităţilor de stat. Orice modificare a limitelor provinciilor va trebui să fie adoptată de Parlament, printr-o lege organică.

2.Guvernarea şi administrarea autonomă a provinciilor sunt încredinţate consiliior şi altor colectivităţi cu caracter reprezentativ.

3.Se pot crea grupări de comune diferite ale unor Provincii.

724. În arhipelaguri, insulele vor avea, de asemenea,

administraţia lor proprie sub forma consiilor comunale.

Art.142. Finanţele locale trebuie să dispună de mijloace suficiente pentru exercitarea funcţiilor pe care legea le atribuie colectivităţilor respective şi provin, in principal, din venituri proprii, din participațiea lor la cele ale statului şi comunităţilor autonome.

CAPITOLUL TREI

Comunităţile autonome

Articolul 1431 Exercitând dreptul la autonomie consacrat de

articolul 2 din Constituţie, provinciile limitrofe cu trăsături istorice, culturale şi economice comune, teritoriile insulare şi provinciile cu entitate regională istorică vor putea să se autoguverneze şi să se constituie în comunităţi autonome cu respectarea prevederilor acestui Titlu şi a respectivelor statute.

2 Iniţiativa procesului de autonomie aparţine tuturor consiliilor locale interesate sau organului interinsular corespunzător şi unui procent de două treimi din populaţia comunelor a căror populaţie reprezintă majoritatea corpului

73electoral al fiecărei provincii sau insule. Aceste cerinţe trebuie îndeplinite în şase luni de la adoptarea primei hotărâri în materie, de către una din colectivităţile locale interesate.

3 Dacă iniţiativa nu şi-a găsit finalitatea, aceasta nu poate fi reiterată decât după ce au trecut cinci ani.

Art. 144.Parlamentul poate, printr-o lege organică şi pentru

motive de interes naţional:a) Să autorizeze constituirea unei comunităţii autono-

me când teritoriul său nu depăşeşte pe cel al unei provincii şi nu întruneşte condiţiile prevăzute de articolul 143, alineatul 1.

b) Să autorizeze sau să acorde, dacă e cazul, asupra unui statut de autonomie pentru teritorii care nu sunt integrate în organizarea provinciei.

c) Să se substituie iniţiativei colectivităţilor locale la care se referă articolul 143, alineatul 2.

Articolul 1451. Federalizarea comunităţilor autonome nu poate fi

autorizată, în nici un caz.2.Statutele pot prevedea cazurile, condiţiile şi terme-

nii în care comunităţile autonome vor putea încheia convenţii între ele cu privire la gestiunea şi prestarea de servicii care le sunt proprii, ca şi obligativitatea comuni-cării Parlamentului. în celelalte cazuri, acordurile de cooperare dintre comunităţile autonome necesită autorizarea Parlamentului.

Articolul 146Proiectul de statut este elaborat de un grup compus din

membrii consiliului general sau ai organului interinsular al Provinciilor implicate şi din deputaţii şi senatorii aleşi in jtecare dintre acestea şi este transmis Parlamentului, pentru

74a i se da curs procedurii de legiferare.

Articolul 1471. Conform Constituţiei, statutele reprezintă legea

instituţionala de bază a fiecărei comunităţi autonome și statul le va recunoaşte şi ocroti ca parte integrantă a ordinii de drept.

2. Statutele de autonomie trebuie să conţină:a) Denumirea comunităţii, care va corespunde cel mai

bine identităţii sale istorice.b) Delimitarea teritorială.c) Denumirea, organizarea şi sediul instituţiilor auto-

nome proprii.d) Competenţele asumate în cadrul stabilit de

Constituţie şi bazele pentru transferul serviciilor corespun-zătoare acestor competenţe.

3. Revizuirea statutelor se va realiza printr-o proce-dură stabilită de acestea şi necesită, în toate cazurile, acordul Parlamentului, prin intermediul unei legi organice.

Articolul 1481. Comunităţile autonome pot să-şi asume compe-tenţe

în următoarele materii:1° . Organizarea instituţiilor lor de autoguvernare .2°. Modificarea limitelor comunelor care fac parte din

teritoriul lor şi, în general, a funcţiilor ce revin admini-straţiei statului cu privire la colectivităţile locale şi al căror transfer este autorizat de legislaţia asupra colectivităţilor locale.

3°. Amenajarea teritoriului, urbanism şi locuinţe.4°. Lucrările publice de interes ale comunităţii auto-

nome pe teritoriul acesteia.5°. Căile ferate şi drumurile al căror traseu se afla

integral pe teritoriul Comunităţii autonome, ca şi tran-sportul dezvoltat cu aceste mijloace sau prin cablu.

6“. Porturile de refugiu, porturile şi aeroporturile spor-

75tive şi. în general, cele care nu au activitate comerciala. 7.Agricultura şi creşterea vitelor, conform cu organi-zarea generală a economiei.

8". Pădurile şi exploatările forestiere.9'. Gestiunea în activitatea protecţiei mediului încon-

jurător.10'. Proiectele, construcţia şi exploatarea instalaţiilor

hidraulice, canalelor şi sistemului de irigaţii de interes pentru comunităţile autonome; apele minerale şi termale.

1 la. Pescuitul în apele interioare, exploatarea fructe-lor de mare, şi cultivarea acestora, vânătoarea şi pescuitul fluvial.

12“. Târgurile comerciale interne.13a. Dezvoltarea activităţii economice a comunităţi-lor

autonome în cadrul obiectivelor politicii economice naţionale.

14°. Artizanatul.15a. Muzeele, bibliotecile şi conservatoarele de muzi-

că, de interes pentru comunităţile autonome.16°. Patrimoniul de monumente care reprezintă inte-res

pentru comunitatea autonomă.17°. Dezvoltarea culturii, a cercetării ştinţifice şi, dacă

e cazul, a învăţământului în limba comunităţilor auto-nome.

18°. Promovarea şi organizarea turismului în teritoriul comunităţii autonome.

19°. Promovarea sportului şi a petrecerii adecvate a ^nipului liber.

20a. Asistenţa socială.21a. Sănătatea şi igiena.22c Protecţia clădirilor şi instalaţiilor. Coordonarea şi

celelalte atribuţii in legătură cu poliţia locală, in condiţiile prevăzute de o lege organică.

2. După ce au trecut cinci ani şi prin reviziunea statutelor comunităţile autonome îşi pot mări succesiv competenţele lor, conform celor prevăzute în articolul 149

76Articolul 149

I Statul are competenţă exclusivă in următoarele materii:

7°. Reglementarea condiţiilor de bază ce garantează egalitatea tuturor spaniolilor în exercitarea drepturilor şi în îndeplinirea îndatoririlor constituţionale.

2°. Naţionalitatea, imigrarea, emigrarea, statutul strâi- ! niior şi dreptul de azil.

3°. Relaţiile internaţionale.4°. Apărarea şi Forţele Armate.5°. Administrarea justiţiei.

6.Legislaţia comercială, penală şi penitenciară; legis-laţia procedurală, sub rezerva necesităţilor speciale ce decurg din particularităţile dreptului forai al comunităţilor autonome.:

7C. Legislaţia muncii, fără a prejudicia executarea acestuia de către comunităţile autonome. 8. Legislaţia civilă, fără a aduce atingere păstrării, ; modificării şi dezvoltările drepturilor civile, forale sau speciale acolo unde există de către comunităţile autonome. în toate cazurile, regulile referitoare la aplicarea şi eficacitatea normelor juridice, raporturile juridico-civile cu privire la formele de căsătorie, organizarea registrelor şi instrumentelor publice, principiile obligaţiilor contractuale, normele pentru rezolvarea conflictelor de legi şi determinarea izvoarelor de drept, cu respectarea, în acest ultim caz, a normelor de drept foral sau special.

9°. Legislaţia în materia de proprietăţii intelectuale şi industriale.

10°. Regimul vamal şi tarifar; comerţul exterior.11° Sistemul monetar: devize, schimb şi convertibili-

tate; regulile organizării creditului, bănci şi asigurări.12°. Legislaţia în materie de măsuri şi greutăţi,

determinarea orei oficiale.13a. Bazele şi coordonarea planificării generale a

activităţii economice.

7714a. Finanţele generale şi datoria statului.75°. Dezvoltarea şi coordonarea generală a cercetării

ştinţifice şi tehnice.16°. Sănătate. Bazele şi coordonarea generală a

sănătăţii. Legislaţia referitoare la produsele farmaceutice.17°. Legislaţia de bază şi regimul economic al

asigurărilor sociale, fără a aduce atingere realizării serviciilor sale de către comunităţile autonome.

18°. Bazele regimului juridic al administraţiilor publice Şi a regimului statutar al funcţionarilor săi, care, în toate cazurile, vor asigura celor administraţi un tratament comun, fără a prejudicia particularităţile ce decurg din organizarea proprie a comunităţilor autonome; legislaţia expropierii silite, legislaţia de bafta a contractelor şi concesiunilor administrative şi sistemul de răspunderi al tuturor administraţiilor publice. 19. Pescuitul măritim fără a aduce atingere com-petenţelor pe care ie au comunităţile autonome in acest domeniu 20. Marina comercială şi pavilionul navelor. Iluminarea coastei şi semnalele maritime, porturile de intereres general: aeroporturile de interes general; controlul spațiului aerian, tranzitul şi transportul aerian, serviciul meteorologic şi înmatricularea aeronavelor.

21c Căile ferate şi transporturile terestre care traversează teritoriul mai multor comunităţi autonome, regimul generai al comunicaţiilor, traficul şi circulaţia vechiculelor cu motor: poşta şi telecomunicaţiile; cablurile aeriene, submarine şi radiocomunicaţiie.

22. Legislaţia amenajarea şi concesiunea resurselor şi instalaţiilor hidraulice când apele traversează teritoriul mai multor comunităţi autonome şi autorizaţia de a recurge ia instalaţii electrice atunci când folosirea lor afectează o altă comunitate sau transportul de energie electrică depăşeşte limitele teritoriului propriu. 23. Legislaţia privind protecţia mediului înconjurător

78fără a prejudicia atribuţiile comunităţilor autonome în stabilirea normelor complementare de protecţie. Legislaţia de bază a pădurilor, exploatărilor forestiere şi păşunelor.

24. Lucrări publice de interes general sau a căror realizare afectează mai multe comunităţi autonome,

25. Bazeie regimului minier şi energetic.26c Regimul producţiei, comercializării, deținerii și

folosirii armelor și explozivilor. 27. Normeie de baza ale regimului presei, radioului și televiziunii și, in general, a tuturor mijloacelor de comunicare in masă, fără a afecta atribuţiile pe care le au comunitățile autonome in dezvoltarea şi aplicarea lor.

28. Protecţia patrimoniului cultural artistic şi monumentalistic spaniol împotriva exportului şi spolierii; muzeele, bibliotecile şi arhivele de stat. fără a aduce atingere gestionării lor de către comunităţile autonome .

29°. Securitatea publică, fără a afecta posibilitatea comunităţilor autonome de a crea poliţii sub forma stabilită de respectivele statute in condiţiile prevăzute de legea organică.

30. Reglementarea condiţiilor de obţinere, acordare si omologare a titlurilor universitare şi profesionale şi a regulilor de bază pentru garantarea aplicării articolului 27 din Constituţie, cu scopul de a garanta Îndeplinirea respectării obligaţiilor puterilor publice in această materie.

31° Statistica în interesul statului.32°. Autorizarea de a convoca alegătorii la consul-

tarea populară prin referendum.2. Fără a prejudicia competenţele pe care şi le-ar

putea asuma comunităţile autonome, statul consideră sprijinirea culturii ca o datorie şi atribuţie esenţială şj facilitează schimburile culturale dintre comunităţile auto-nome, de comun acord cu acestea.

3. Materiile care nu sunt atribuite în mod expres statului prin Constituţie, pot reveni comunităţilor auto-nome, cu respectarea statelor. Competenţa în materiile care

79nu au fost asumate prin statutelor de autonomie, revin statului, ale cănii norme prevalează, în caz de conflict, faţă de cele ale comunităţilor autonome, în tot ceea ce nu le este atribuit în competenţa exclusivă a acestora. Dreptul statal are, în toate cazurile, un caracter supletiv, in raport cu dreptul comunităţilor autonome.

Articolul 1501. Parlamentul, în materia competenţei de stat, poate

atribui tuturor sau unei comunităţi autonome, facultatea de a emite pentru acestea, norme legislative în cadrul principiilor, bazelor şi directivelor stabilite printr-o lege statală. Fără a aduce atingere competenţelor tribunalelor, în fiecare lege cadru se va reglementa modalitatea de control a Parlamentului asupra normelor legislative ale comunităţilor autonome.

2. Statul poate transfera sau delega comunităţilor autonome, printr-o lege organică, atribuţii referitoare la materiile care îi aparţin şi care, prin natura lor, sunt susceptibile de transfer sau delegare. Legea va prevedea, în fiecare caz, transferul corenspunzător al mijloacelor financiare, ca şi formele de control ce revin statului.

3.Atunci când interesul general o cere, statul va putea edicta legi care stabilesc principiile necesare pentru armonizarea dispoziţiilor normative ale comunităţilor au-tonome, chiar pentru materiile atribuite în competenţa acestora. Aprecierea acestei necesităţi revine Parlamen-tului, cu votul majorităţii absolute a fiecărei Camere.Articolul 151

1. Nu este nevoie să treacă termenul de cinci ani, prevăzut de articolul 148 alineatul 2, atunci când iniţiativa procesului de autonomie este luată în timpul prevăzut de articolul 143 alineatul 2, nu numai de consiliile generale sau de organele interinsulare corespondente, ci şi de un număr reprezentând trei pătrimi din comunele din fiecare provincie implicată, cel puţin, a majorităţii corpului electo-ral al fiecăreia şi când respectiva iniţiativă este ratificată

80pe calea referendumului prin votul majorităţii absolute a electoratului din fiecare provincie, în condiţiile prevăzute de o lege organică.

2. în cazurile prevăzute în alineatul anterior, proce-dura pentru elaborarea statutului este următoarea:

la. Guvernul va convoca pe toţi deputaţii şi senatorii aleşi în circumscripţiile ce fac parte din teritoriul ce soli-cită autoguvernarea, pentru a se constitui într-o mare adunare, cu scopul de a elabora proiectul de statut de autonomie cu acordul majorităţii absolute a membrilor.

2a. După ce proiectul a fost adoptat de această adunare parlamentară, acesta se va transmite Comisiei constituţionale a Congresului, care, în timp de două luni, îl va examina cu participarea unei delegaţii din partea adunării care l-a înaintat, pentru a stabili, de comun acord, textul final.

3a. Dacă se realizează acest acord, textul rezultat va fi supus unui referendum, corpului electoral din provinciile corespunzătoare teritoriului ce face obiectul proiectului de statut.

4a. Dacă proiectul este aprobat în fiecare provin-cie cu majoritatea voturilor considerate valabile, el va fi înaintat Parlamentului. Cele două Camere, reunite în plen, se pronunţă asupra textului, printr-un vot de ratificare. După ce a fost adoptat, regele îl va sancţiona şi promulga ca lege .

5a. Dacă nu se ajunge la un acord, aşa cum prevede alineatul 2 al acestui paragraf, proiectul de statut va fi înaintat ca un proiect de lege, Parlamentului. Textul adoptat de acesta va fi supus unui referendum, corpului electoral din provinciile aparţinând teritoriului ce face obiectul statutului. în caz că a fost aprobat cu majoritatea voturilor valabil exprimate în fiecare provincie, se procedează la promulgarea acestuia in condiţiile parafatului anterior.

3. În cazurile prevăzute de paragrafele 4a şi 5a ale alineatului anterior, neaprobarea proiectului de statut de

81către una sau mai multe provincii nu va împiedica celelalte provincii sâ constituie comunitatea autonoma dorită în forma stabilită de legea organica prevăzută în alineatul l al acestui articol.

Articolul 1521. În statutele aprobate potrivit procedurii arătate în

articolul anterior, organizarea instituţională autonomă se va baza pe o adunare legislativă, aleasă prin vot universal, potrivit unui sistem de reprezentare proporţională care asigură reprezentarea diferitelor zone din teritoriu; un consiliul de guvernare cu atribuţii executive şi admi-nistrative şi un preşedinte, ales de adunare, dintre membrii săi şi numit de rege. care va conduce consiliul de guvernare, suprema reprezentare a respectivei comunităţi şi reprezentarea ordinară a statului în aceea. Preşedintele şi membrii consiliului de guvernare răspund politic în faţa adunării.

În fruntea organizării judiciare din respectiva comuni-tate autonomă, va fi un Tribunal Superior de Justiţie, fără a prejudicia jurisdicţia ce corespunde Tribunalului Suprem. Statutele comunităţilor autotome vor putea stabili condiţiile şi formele de participare a acestora în orga-nizarea circumscripţiilor judecătoreşti din teritoriul lor. Totul în conformitate cu cele prevăzute în legea organică a puterii judecătoreşti şi ţinând sema de unitatea şi independenţa acesteia.

Fără a aduce atingerea dispoziţiilor cuprinse în arti-colul 23. Recursurile necesare se adresează, pe cât posibil,

organelor judecătoreşti superioare situate pe teritoriul comunităţii autonome, unde se află organul competent în prima instanţă.

2. După ce respectivele statute au fost sancţionate şi promulgate, acestea pot fi modificate numai prin proce-dura prevăzută de lege şi numai prin referendum, la care vor participa alegătorii înscrişi pe listele electorale.

823. Prin gruparea comunelor învecinate, statutele pot

crea circumscripţii teritoriale proprii, care au personalitate juridică deplină.

Articolul 153Controlul activităţii organelor comunităţilor auto-

nome se exercită:a) De Tribunalul Constituţional, în legătură cu consti-

tuţionalitatea dispoziţiilor lor normative ce au putere de lege.

b) De Guvern, cu avizul prealabil al Consiliului de Stat, cu privire la exercitarea atribuţiilor conferite la care se referă alineatul 2 al articolului 150.

c) De jurisdicţia contencios-administrativă, cu privire la administraţia autonomă şi normele sale de reglemen-tare.

d) De Curtea de Conturi, cu privire la materiile eco-nomice şi bugetare .

Articolul 154Un delegat numit de Guvern va conduce admi-nistraţia

statului în teritoriul comunităţii autonome şi o va coordona, când e posibil, cu administraţia proprie a co-munităţii.

Articolul 1551. Dacă o comunitate autonomă nu îndeplineşte

obligaţiile pe care i le impune Constituţia sau alte legi, sau acţionează de o manieră ce afectează interesul general al Spaniei. Guvernul, după ce, în prealabil, i-a cerut preşe-dintelui comunităţii autonome şi, în cazul in care acesta nu a ţinut seama, cu acordul majorităţii absolute a Sena-tului, Guvernul poate adopta măsurile necesare pentru a o constrânge sâ îndeplinească aceste obligaţii sau pentru protejarea menţionatului interes general în cauză.

2. Pentru executarea măsurilor prevăzute în alineatul

83anterior. Guvernul va putea da instrucţiuni tuturor auto-rităţilor comunităţilor autonome.

Articolul 1561. Comunităţile autonome se bucură de autonomia

financiară pentru dezvoltarea şi exercitarea atribuţiilor lor potrivit principiilor de coordonare cu finanţele statului şi de solidaritate între toţi spaniolii.

2.Comunităţile autonome pot acţiona ca delegaţi sau colaboratori ai statului pentru perceperea, gestionarea şi lichidarea resurselor de impozit ale acestuia, conform legilor şi statutelor.

Articolul 1571.Resursele comunităţilor autonome provin din:a) Impozite cedate total sau parţial de către stat;

suprataxe pe impozitele de stat şi alte participări la venitu-rile statului:

b) Propriile impozite, taxe şi contribuţii speciale;c) Transferurile provenite de la un fond de compen-

saţie interteritonal şi alte alocări din veniturile bugetului general al statului;

d) Veniturile care provin din patrimoniul lor şi din proprietatea privată;

e) Dobânzile operaţiunilor de credit.2. Comunităţile autonome nu vor putea adopta, în nici

un caz, măsuri de impozitare asupra bunurilor aflate în afara teritoriului lor sau care sunt susceptibile de a fi un obstacol pentru libera circulaţie a mărfurilor şi a servi-ciilor.

3. Printr-o lege organică se pot reglementa exer-citarea competenţelor financiare enumerate în precedentul alineat 1; normele pentru rezolvarea conflictelor ce pot apărea şi posibilele forme de colaborare financiară între comunităţile autonome şi stat.

Articolul 158

841. Bugetul general al statului poate aloca credite

comunităţilor autonome, în funcţie de importanţa ser-viciilor şi activităţilor de stat pe care ele şi le-au asumat şi să garanteze un nivel minim în prestarea serviciilor fundamentale în tot teritoriul spaniol.

2. Cu scopul de a corecta dezechilibrele economice interteritoriale şi de a face efectiv principiul de solidaritate, se va constitui un fond de compensare care va fi afectat diferitelor cheltuieli de investiţii, ale căror resurse vor fi repartizate de Parlament între comunităţile autonome şi între provincii, dacă e cazul.

TITLUL IX

Tribunalul Constituţional

Articolul 159 1.Tribunalul Constituţional este alcătuit din 12 membri numiţi de rege: dintre aceştia, patru la propunerea Congresului Deputaţilor cu maioriatatea a trei cincimi din membrii săi: patru, la propunerea Senatului, adoptată de aceeaşi majoritate: doi. la propunerea Guvernului şi doi, ia propunerea Consiliului General al Puterii Judecătoreşti.

2. Membrii Tribunalului Constituţional trebuie să fie numiţi dintre magistraţi şi procurori, profesori universitari, funcţionari publici şi avocaţi, toţi aceştia fiind jurişti cu o competenţă recunoscută şi cu o vechime de peste cinci- sprezece ani in profesie.

3. Membru Tribunalului Constituţional sunt desemnați pentru o perioadă de nouă ani, iar a treia parte din judecătorii săi este reînnoită din trei în trei ani.

4.. Calitatea de membru a Tribunalului Constituţional este incompatibilă cu orice alt mandat reprezentativ, cu exercitarea unor funcţii politice sau administrative; cu

85îndeplinirea unor funcţii de conducere într-un partid poli-tic sau intr-un sindicat şi cu orice altă funcţie în slujba acestora; cu exercitarea unei activităţi judecătoreşti sau in cadrul Mimisterului Public şi orice altă activitate profe-sională sau de comerţ.

Membrii Tribunalului Constituţional au şi toate celelalte incompatibilităţi specifice puterii judecătoreşti.

5. Membrii Tribunalului Constituţional sunt independenţi şi inamovibili pe durata mandatului lor.IArticolul 160 1.Preşedintele Tribunalului Constituţional este numit dintre membrii săi, de rege, la propunerea Plenului Tribunalului, pentru o perioadă de trei ani.

Articolul 161 1. Tribunalul Constituţional îşi exercită jurisdicţia pe întreg teritoriul spaniol şi este competent pentru a solu-ţiona:a) Recursul de neconstituţionalitate a legilor şi dispo-ziţiilor normative cu putere de lege. Declararea necon- stituţionalităţii unei norme juridice cu putere de lege, interpretată de jurisprudenţă o va afecta şi pe aceasta, deşi sentinţa sau sentinţele atacate nu pierd autoritatea de lucru judecat.J b) Recursul individual de protecţie pentru încălcarea drepturilor şi libertăţilor, la care se referă articolul 53, alineatul 2 din Constituţie, în cazurile şi formele pe care le stabileşte legea.

c)Conflictele de competenţă dintre stat şi comu-nităţile autonome sau dintre diferitele comunităţi. d)În celelalte materii pe care le stabilesc Constituţia sau legile organice.2. Guvernul poate contesta la Tribunalul Consti-tuţional dispoziţiile şi hotărârile adoptate de organele comunităţilor autonome. Contestarea suspendă dispoziţia sau hotărârea atacată, dar Tribunalul, dacă

86este cazul, trebuie să o ratifice sau să ridice suspendarea pe o perioadă nu mai mare de cinci luni.

Articolul 1621. Sunt în drept:a) Să promoveze recursul de neconstituţionalitate,

Preşedintele Guvernului, Apărătorul Poporului, 50 de deputaţi, 50 de senatori, organele colegiale executive ale comunităţilor autonome şi dacă este cazul, adunările acestora.

b) Să promoveze recursul individual de protecţie, orice persoană fizică sau juridică care invocă un interes legitim, la fel, ca şi Apărătorul Poporului şi Ministerul Public.

2 In celelalte cazuri, prin lege organică se vor stabili persoanele şi organele îndreptăţite.Articolul 163

Când un organ judiciar consideră, în timpul unui proces, că o normă cu rang de lege, aplicabilă în speţă, de a cărei validitate depinde judecata procesului, ar putea fi contrară Constituţiei, sesizează Tribunalul Constituţional în condiţiile, forma şi efectele prevăzute de lege, iar consecinţele sesizării nu pot avea în nici un caz caracter de suspendare.Articolul 164

1. Sentinţele Tribunalului Constituţional se publică în „Buletinul Oficial al Statului” şi cu opiniile separate, dacă sunt. Au valoare de lucru judecat din ziua imediat următoare publicării lor şi nu poate ti atacat în recurs. Cele care constată neconstituţiorialitatea unei legi sau unei norme cu putere de lege şi toate cele care nu se limitează la aprecierea unui drept subiectiv, au efecte depline faţă de toţi.

2. Atunci când în sentinţă nu se dispune altfel, partea din lege ce nu a fost declarată neconstituţională, va rămâne în vigoare.

Articolul 165

87O lege organică va reglementa funcţionarea

Tribunalului Constituţional, statutul membrilor săi, procedura în faţa acestuia şi condiţiile exercitării dreptului la acţiune.

93

TITLUL X

Reviziunea Constituţiei

Articolul 166Iniţiativa revizuirii Constituţiei se exercită in condiţiile

prevăzute de alineatele 1 şi 2 ale articolului 87.

Articolul 1671. Proiectele de revizuire a Constituţie trebuie să fie adoptate

cu majoritatea de trei cincimi a fiecărei Camere Dacă nu şe ajunge ia un acord între cele două Camere, se va crea o comisie paritară formată din deputaţi şi senatori care va prezenta un text ce va fi votat de Congresul Deputaţilor şi Senat

2 Dacă nu a fost adoptat prin procedura arătată şi atunci când textul a obţinut votul favorabil a majorității absolute a Senatului, Congresul va putea adopta revizuirea cu majoritatea de două treimi.

3 După ce Parlamentul a adoptat revizuirea, aceasta va fi supusă ratificării printr-un referendum în termen de de cincisprezece zile de la adoptare dacă o solicită a zecea parte din membrii oricăreia din Camere

Articolui 1681. Când se propune reviziunea totală a Constituţia sau

revizuirea parţială a Titlului preliminar a Capitolului doi a Secțiunii întâi a Titlului I sau a Titlului II, se procedează la aprobarea de principiu cu majoritatea de două treimi a fiecărei Camere şi la dizolvarea imediată a Parlamentului.

942.Camerele alese trebuie să ratifice decizia şi să

studieze noul text constituţional care trebuie să fie adoptat cu majoritatea a două treimi a celor două Camere.

3. După ce revizuirea a fost adoptată de Parlament aceasta este supusă ratificării printr-un referendum.

Articolul 169 Nu se poate iniţia nici o revizuire constituţională in timp de război sau pe durata rămânerii in vigoare a stărilor prevăzute la articolul 116.

DISPOZIŢII ADIŢIONALE

PrimaConstituţia apără şi respectă drepturile istorice ale

teritoriilor cu regim forai.Acest regim se aplică, dacă este posibil, in cadrul

Constituţiei şi a statutelor de autonomie.

A douaDeclaraţia de majorat cuprinsă în articolul 12 din

Constituţie nu va aduce atingere situaţiilor apărate de drepturile forale prevăzute de dreptul privat

A treiaModificarea regimului economic şi fiscal al arhipe-

lagului Insulelor Canare necesită informarea prealabilă a comunităţii autonome sau, dacă e cazul, a organului autonom provizoriu.

A patraÎn comunităţile autonome unde îşi au sediul mai multe

95Audiencia Territorial, statutele de autonomie respective vor putea să le menţină pe cele existente, distribuind compeţenţele între ele. cu respectarea legii organice a puterii judecătoreşti şi in cadrul unităţii şi independenţei acesteia

DISPOZIŢII TRANZITORII

Primaîn teritoriile care se bucură de un regim provizoriu de

autonomie, organele lor colegiale superioare pot, pnntr-o decizie adoptată cu majoritatea absolută a membrilor, exercita dreptul de iniţiativă, substituindu-se consiliilor generale provinciale sau organelor interinsulare cores-punzătoare, cărora ie aparţine acest drept conform alineatului 2 al articolului 143.

A douaTeritoriile care în trecut au aprobat prin plebiscit

proiectele statutului de autonomie şi dispun, în momentul promulgării Constituţiei, de regimuri provizorii de autonomie pot lua imediat măsurile prevăzute de alineatul 1 al articolului 148, când organele lor colegiale superioare preautonome hotărăsc acest lucru, cu majoritate absolută, şi comunică această hotărâre Guvernului. Proiectul de statut va fi elaborat in concordanţă cu dispoziţiile articolului 151, numărul 2. la cererea organului colegial preautonom.

A treiaIniţiativa procesului de autonomie a colectivităţilor

locale sau a membrilor săi. prevăzută în alineatul 2 al

96articolului 143, se înţelege diferit, cu toate efectele sale, până la desfăşurarea primelor alegeri locale organizate după intrarea în vigoare a Constituţiei.

A patra1. în oraşul Navarra, şi a efectelor încorporării sale

Consiliului General Basc ori în regimul autonom basc, care îl va înlocui, iniţiativa îl loc să fie exercitată conform articolului 143 din Constituţie, revine organului forai competent care îşi va adopta decizia cu majoritate voturilor membrilor săi. Pentru ca această iniţiativă să fie valabilă, decizia trebuie să fie ratificată printr-un refe-rendum convocat în mod expres în acest scop şi aprobat cu majoritatea voturilor valabil exprimate.

2. Dacă iniţiativa nu se finalizează se poate reitera aceasta numai printr-un alt mandat al organului forai competent şi, în orice caz, după împlinirea termenului minim prevăzut de articolul 143.

A cinceaOraşele Ceuta şi Melilla se pot constitui în comunităţi autonome dacă aşa decid primăriile acestora, printr-o

hotărâre adoptată cu majoritatea absolută a membrilor şi dacă o va autoriza Parlamentul, printr-o lege organică, în condiţiile prevăzute de articolul 144.

A şaseaCând se trimit mai multe proiecte de statut Comisiei

constituţionale a Congresului Deputaţilor, ea se pronunţă în ordinea în care au fost depuse, iar termenul de două luni la care se referă articolul 151. începe să curgă de când comisia termină studiul proiectului sau proiectelor succesive ce i-au fost prezentate.

A şapteaOrganismele provizorii autonome se consideră dizol-

97vate în următoarele cazuri:

a) Imediat după constituirea organelor prevăzute de statutele de autonomie adoptate conform acestei Consti-tuţii.

b) Când iniţiativa procesului de autonomie r.u s-a finalizat, deoarece nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de articolul 143.

c) Dacă organismul nu a exercitat dreptul pe care îl recunoaşte prima dispoziţie tranzitorii în timp de trei ani.

A opta1. Camereie care au adoptat prezenta Constituţie îşi

asumă după intrarea ei în vigoare, funcţiile şi competen-ţele pe care aceasta le atribuie Congresului Deputaţilor şi respectiv Senatului, fără ca mandatul lor sâ se extindă mai mult de 15 iunie 1981.

2. În privinţa dispoziţiilor cuprinse în articolul 99. promulgarea Constituţiei ttebuie sâ creeze condiţiile

necesare pentru aplicarea acestor prevederi. în acest scop. Pentru a se aplica acest articol, este prevăzută o perioadă de 30 de zile începând cu data promulgării.

În timpul acestei perioade, actualul preşedinte al Guvernului, care are funcţiile şi competenţele ce sunt prevăzute de Constituţie, va putea opta între a se prevala, de posibilitatea recunoscută în articolul 115 sau să permită, prin demisie, aplicarea celor stabilite în articolul 99, rămânând în acest ultim caz în situaţia prevăzută de alineatul 2 al articolului 101.

3. în caz de dizolvare, în conformitate cu articolul 115, dacă nu au fost dezvoltate printr-o lege articolele 68 şi 69, se vor aplica în cazul alegerilor, normele în vigoare anterior, cu excepţia celor cu privire la ineligibilităţi şi la incompatibilităţi, când se vor aplica cele prevăzute în articolul 70, alineatul 1, litera b), teza a doua din Constituţie, ca şi cele stabilite în prezenta Constituţie referitoare la vârsta electoratului şi la dispoziţiile articolului 69, alineatul 3.

A nouaDupă trei ani de la alegerea pentru prima dată a

membrilor Tribunalului Constituţional se va proceda, prin tragere Ia sorţi, pentru a desemna un grup de patru membri care vor fi înlocuiţi şi îşi vor înceta mandatul. Numai în acest scop vor fi grupaţi, ca membri cu aceeiaşi provenienţă, cei doi membrii propuşi de Guvern, iar ceilalţi doi de către Consiliul General al Puterii Jude-cătoreşti. în acelaşi mod se va proceda, după alţi trei ani, între cele două grupuri care nu au fost afectate de tragerea la sorţi anterioară. Din acest moment se vor aplica numai dispoziţiile prevăzute în

numărul 3, al articolului 159.

DISPOZIŢII ABROGATORII

1. Sunt abrogate Legea numărul 1 din 4 ianuarie 1977 cu privire ia reforma politică, ca şi toate legile care nu au fost deja abrogate prin legea menţionată. Principiile Mişcării Naţionale din 17 mai 1959; Privilegiile Spaniolilor din 17 iulie 1945: Legea muncii din 9 martie 1938; Legea Constitutivă a Parlamentului, din 17 iulie 1942; Legea succesiunii ia conducerea Statului, din 26 iulie 1947, toate acestea modificate prin legea Organică a Statului, din 10 ianuarie 1967 şi legea Referendumului Naţional din 22 octombrie 1945.

2 În măsura în care ar mai putea avea oarecare validitate, este definitiv abrogată legea din 25 octombrie 1839 în ceea ce priveşte provinciile Ala va, Guipuzcoa şi Yizcaya

În aceleaşi condiţii este definitiv abrogată Legea din 21 iulie 1876.

3. De asemenea, sunt abrogate acele dispoziţii care contravin prezentei Constituţii.

DISPOZIŢIE FINALĂ

Constituţia intră în vigoare în ziua publicării textului oficial în „Buletinul Oficial al Statutului”. Se va publica, de asemenea, şi în celelalte limbi din Spania.

Prin urmare, dau poruncă tuturor spaniolilor, parti-culari şi autorităţi, să respecte şi să facă să fie respectată această Constituţie, ca lege fundamentală a statului.

Palatul Parlamentului, douăzeci şi şapte decembrie, o mie nouă sute şaptezeci şi opt.

JUAIN CARLOS

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Antonio Hemăndez Gil

PREŞEDINTELE CONGRESULUI DEPUTAŢILOR Femando Alvarez de Miranda y Torres

PREŞEDINTELE SENATULUI Antonio Fontăn Pet ez