+ All Categories
Home > Documents > CONSTANTIN M. POPA protocronism D arta d antropologic l r C · Eugen Negrici confessed that...

CONSTANTIN M. POPA protocronism D arta d antropologic l r C · Eugen Negrici confessed that...

Date post: 07-Sep-2019
Category:
Upload: others
View: 2 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
20
REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XI • NR. 8 (118) • 2008 • 20 PAGINI • 2 lei www. revista-mozaicul.ro exprimat un punct de vedere, evident subiectiv, dar care în- deamnã la reflecþie. Marile revelaþii aduse de re- centele cãlãtorii ale ADN-ului, mirabile imersiuni în duratã, ne vorbesc despre arhaicitate, de- spre iradieri extinse interconti- nental, despre un început care ne însoþeºte mereu. (Aici nu iau în calcul ipoteticul timp al zeilor). Inteligenþa istoriei, lucrând asupra realitãþii brute a speciei, impune un silogism simplu: aºa cum o preumanitate l-a precedat pe homo sapiens (fie ºi recãzut în ipostaza de homo ferox), se poate imagina ºi ce se va întâm- pla dupã, adicã în postumanita- te. Deja se vorbeºte, din ce în ce mai insistent, despre un „nou om nou”. De la entropie, ne îndrep- tãm oare spre extropie? Cum se va ajunge acolo ºi în ce modali- tãþi? Iatã întrebãri preocupante, în orizontul premoniþiei, încã ac- tuale, formulate pragmatic de pãrintele poieticii, Paul Valéry: „Douã calamitãþi ameninþã lu- mea: ordinea ºi dezordinea”. Antoine Robitaille, în Le Nou- vel Homme nouveau.Voyage dans les utopies de la posthu- manité (Boreal, 2007), evocã pa- tru posibile înfãþiºãri pe care le-ar lua, dincolo de dezastre, umani- tatea: cyborgul (robotul sa- piens), soma sapiens (omul farmaceutic), HGM-ul (omul ge- netic modificat) ºi nemuritorul (omul etern, a cãrui existenþã este estimatã la 5000 de ani). Sunt pro- iecþii ale unui viitor încã ficþio- nal, ce rezumã totuºi ordinea lumii, afirmând un destin prodi- gios, chiar dacã autorul canadian ar putea subscrie „avertismen- tului” conþinut în celebra Ana- charsis: „Am compus o cãlãtorie, mai degrabã decât o istorie”. Pentru cã, la scara istoriei, Robi- taille ºtie foarte bine, toate uto- piile sfârºesc în abuz, iar dacã drumul strãbãtut e unul fãrã în- toarcere, cum neliniºtitor remar- cã un paleontolog de probitatea lui André Leroi – Gourhan, cel mai teribil abuz este acela al alienãrii. „Omul nou al lui Ceauºescu nu e o vorba goalã, el e o reali- tate efectivã pe seama cãreia degeaba ne amuzãm”, spune un personaj din excelentul roman al lui Radu Mareº, Ecluza. Ceea ce reprezenta un deziderat al vechiului regim are azi concre- teþea, deloc hazlie, ba dimpotri- vã, frisonantã, a faptului împlinit. Tristã prioritate, cu efecte mult mai drastice, în plan social ºi mentalitar, decât cele provocate de protocronismul cultural, propagandistic. Rezul- tatul pervertirii esenþei umane nu se datoreazã, cum s-ar putea crede, îndoctrinãrii, practicate în forme ºi la niveluri dincolo de limita suportabilului, ci dislocã- rii masive de populaþie adusã de industrializarea forþatã, veritabi- lã migraþie modernã în care „foº- tii þãrani sunt noii barbari – crede poetul Saºa Stoicovici, perso- najul din romanul amintit mai sus – noii stãpâni care disimu- leazã perfect cã au fibra robus- tã, de oþel, de fapt incasabilã, originea, baºtina, sângele, gena, dar ºi cutumele ºi interesele, nemiloasa ferocitate a tuturor invadatorilor autentici, arogan- þa, lipsa de scrupule, duritatea ºi, în fine, o moralã articulatã strict pentru a proteja solidari- tatea intereselor […]. Fac parte din aceastã armada ºi câþiva þi- gani… Dacã râcâi cu unghia numai puþin iese imediat la ivea- lã epiderma afumatã de fost rob cu toate tarele rasei: lene, indo- lenþã obraznicã… ºi ºmecherie care e surogat de inteligenþã […]. Mai fac parte din echipã ºi câþiva evrei din vechea gardã pe care Ceauºescu nu i-a vân- dut sau n-au vrut ei sã fie vân- duþi. Cunosc mai mulþi: ca sã-ºi trimitã copiii la studii în strãinã- tate, s-au arãtat dispuºi la orice, nu numai sã pupe papucul sul- tanului. Aceºti copii sunt însã o investiþie sigurã, au crescut în interiorul aceluiaºi cerc, cunosc parolele”. În aceastã analizã spectralã (caz de extremism xenofob) este p rotocronism a ntropologic CONSTANTIN M. POPA avantext eveniment Douã cãrþi ºi o dezbatere: I luziile l iteraturii r omâne ºi Copilul partidului . liricã Alexandru Ioan Mai semneazã: Gabriela Gheorghiºor Sorina Sorescu Cosmin Dragoste Silviu Gongonea Adrian Michiduþã Mihaela Velea prozã Paolo Giordano – Premiul Strega 2008 arta r ãscruci nr. 6
Transcript

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XI • NR. 8 (118) • 2008 • 20 PAGINI • 2 lei

www. revista-mozaicul.ro

exprimat un punct de vedere,evident subiectiv, dar care în-deamnã la reflecþie.

Marile revelaþii aduse de re-centele cãlãtorii ale ADN-ului,mirabile imersiuni în duratã, nevorbesc despre arhaicitate, de-spre iradieri extinse interconti-nental, despre un început carene însoþeºte mereu. (Aici nu iauîn calcul ipoteticul timp al zeilor).

Inteligenþa istoriei, lucrândasupra realitãþii brute a speciei,impune un silogism simplu: aºacum o preumanitate l-a precedatpe homo sapiens (fie ºi recãzutîn ipostaza de homo ferox), sepoate imagina ºi ce se va întâm-pla dupã, adicã în postumanita-te. Deja se vorbeºte, din ce în cemai insistent, despre un „nou omnou”. De la entropie, ne îndrep-tãm oare spre extropie? Cum seva ajunge acolo ºi în ce modali-tãþi? Iatã întrebãri preocupante,în orizontul premoniþiei, încã ac-tuale, formulate pragmatic depãrintele poieticii, Paul Valéry:„Douã calamitãþi ameninþã lu-mea: ordinea ºi dezordinea”.

Antoine Robitaille, în Le Nou-vel Homme nouveau.Voyagedans les utopies de la posthu-manité (Boreal, 2007), evocã pa-tru posibile înfãþiºãri pe care le-arlua, dincolo de dezastre, umani-tatea: cyborgul (robotul sa-piens), soma sapiens (omulfarmaceutic), HGM-ul (omul ge-netic modificat) ºi nemuritorul(omul etern, a cãrui existenþã esteestimatã la 5000 de ani). Sunt pro-iecþii ale unui viitor încã ficþio-nal, ce rezumã totuºi ordinealumii, afirmând un destin prodi-gios, chiar dacã autorul canadianar putea subscrie „avertismen-tului” conþinut în celebra Ana-charsis: „Am compus o cãlãtorie,mai degrabã decât o istorie”.Pentru cã, la scara istoriei, Robi-taille ºtie foarte bine, toate uto-piile sfârºesc în abuz, iar dacãdrumul strãbãtut e unul fãrã în-toarcere, cum neliniºtitor remar-cã un paleontolog de probitatealui André Leroi – Gourhan, cel maiteribil abuz este acela al alienãrii.

„Omul nou al lui Ceauºescunu e o vorba goalã, el e o reali-tate efectivã pe seama cãreiadegeaba ne amuzãm”, spune unpersonaj din excelentul romanal lui Radu Mareº, Ecluza. Ceeace reprezenta un deziderat alvechiului regim are azi concre-teþea, deloc hazlie, ba dimpotri-vã, frisonantã, a faptuluiîmplinit. Tristã prioritate, cuefecte mult mai drastice, în plansocial ºi mentalitar, decât celeprovocate de protocronismulcultural, propagandistic. Rezul-tatul pervertirii esenþei umanenu se datoreazã, cum s-ar puteacrede, îndoctrinãrii, practicate înforme ºi la niveluri dincolo delimita suportabilului, ci dislocã-rii masive de populaþie adusã deindustrializarea forþatã, veritabi-lã migraþie modernã în care „foº-tii þãrani sunt noii barbari – credepoetul Saºa Stoicovici, perso-najul din romanul amintit maisus – noii stãpâni care disimu-leazã perfect cã au fibra robus-tã, de oþel, de fapt incasabilã,originea, baºtina, sângele, gena,dar ºi cutumele ºi interesele,nemiloasa ferocitate a tuturorinvadatorilor autentici, arogan-þa, lipsa de scrupule, duritateaºi, în fine, o moralã articulatãstrict pentru a proteja solidari-tatea intereselor […]. Fac partedin aceastã armada ºi câþiva þi-gani… Dacã râcâi cu unghianumai puþin iese imediat la ivea-lã epiderma afumatã de fost robcu toate tarele rasei: lene, indo-lenþã obraznicã… ºi ºmecheriecare e surogat de inteligenþã[…]. Mai fac parte din echipã ºicâþiva evrei din vechea gardãpe care Ceauºescu nu i-a vân-dut sau n-au vrut ei sã fie vân-duþi. Cunosc mai mulþi: ca sã-ºitrimitã copiii la studii în strãinã-tate, s-au arãtat dispuºi la orice,nu numai sã pupe papucul sul-tanului. Aceºti copii sunt însã oinvestiþie sigurã, au crescut îninteriorul aceluiaºi cerc, cunoscparolele”.

În aceastã analizã spectralã(caz de extremism xenofob) este

protocronismantropologic

CONSTANTIN M. POPA

avantexteveniment

Douã cãrþi ºio dezbatere:Iluziile literaturiiromâne ºiCopilul partidului.

liricãAlexandruIoan

Mai semneazã:Gabriela GheorghiºorSorina SorescuCosmin DragosteSilviu GongoneaAdrian MichiduþãMihaela Velea

prozãPaolo Giordano –Premiul Strega 2008

artarãscruci nr. 6

2 , serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008

ab

le o

f c

on

ten

ts No 8 (118) • 2008

In this issue:

Constantin M. POPA: Proto-cronism antropologic

The article refers to the wayin which the notion of “newman” evolves and to the mannerin which it was assimilated du-ring the communist regime. Thereality of the specie imposes asimple syllogism: the same waya pre-humanity preceded homosapiens, one can imagine whatis to happen after, in post-huma-nity. 1

MIªCAREA IDEILORDouã cãrþi ºi o dezbatere: Ilu-

ziile literaturii române ºi Copi-lul partidului

In this issue, Miºcarea idei-lor presents a double event: therelease of two books, Iluziile li-teraturii române (The Illusionsof Romanian Literature) by Eu-gen Negrici and Copilul parti-dului (The Party’s Child) byMarin Beºteliu.

Pages 3 to 5 present the de-bate that took place at CraiovaCity Hall on the occasion of therelease of the two books, withthe participation of the authorsand of Constantin M. Popa (edi-tor in chief, Mozaicul), OvidiuGhidirmic (professor of roma-

nian literature at the Universityof Craiova), Gabriel Coºoveanu(the Dean of the Faculty of Let-ters of Craiova) and NicolaeMarinescu (director of AiusPrin-ted Publishing House).

Eugen Negrici confessed thatIluziile literaturii române wasan attempt to change the viewthat we have had so far upon thehistory of romanian literature. Itis a book about the illusions ofromanian literature’s interpre-ters. Gabriel Coºoveanu compa-res the book to The Closing ofthe American Mind by AllanBllom, stressing that no otherromanian auhor has ever revea-led the crisis of the critical spiritin such manner.

Ovidiu Ghidirmic appreciatedthat Copilul partidului was asonogram of romanian totalita-rianism. Eugen Negrici conside-red that the main quality of thenovel was that its character wasa man with an ideal and who wasdominated by the instinct ofpower that had made him forgetthat his ideal was already com-promised. 3-5

DIFERENÞEGabriela GHEORGHIªOR:

Despre discursul identitar ro-mânesc de azi

This essay discusses the wayin which the national identityand the critical principles (ne-cessary for the reconstructionof a new image for Romania) areconceptualized. 6

Sorina SORESCU: Sistema-tica disconfortului literar

Without adhering to the fier-ce tone of Eugen Negrici’s lateststudy on the Illusions of theRomanian literature, withoutadhering to the doctrine of a cer-tain need for deconstructing allthe axiological marks, SorinaSorescu’s review doesn’t seemto be a reactive-polemic one. Thereviewer tries not to contradictthe author of the study on a cer-tain exegetic theme. Negrici’s stu-dy is justifiable only as fictionor as a game on what if?. Whatif one can’t find something toappreciate in the Romanian lite-rature? One can ask this ques-tion, only as a result of his/herown exegetic priorities. 7-9

LECTURISilviu GONGONEA: Jocul

de-a putereaCopilul partidului is a book

on how the fierce communismstriped the individual of any hu-manity. One can find in the no-vel some memorable sceneswhich, through their representa-tion, capture the power of the de-magogical language, the bizarreillusions built by some indivi-duals guided by a revolutionaryinstinct and by the evanescen-ce of the politic light. By meansof mystifying euphoria, reality ispushed onto the edges of gro-tesque. 9

Jeana MORÃRESCU: De-spre autenticitatea scriiturii caultimã treaptã onto-genericã

The article analyzes the volu-me O panoramã criticã a poe-ziei româneºti din secolul alXX-lea, by Marin Mincu. Theauthor considers that the con-cept of writing’s authenticitymust be analyzed, as it repre-sents the main news in MarinMincu’s study. 10-11

Cosmin DRAGOSTE: Eºeculunei utopii. Richard Wagner,Das reiche Mädchen, edituraAufbau, 2007

The novel Das reicheMädchen by Richard Wagnerdebates an acute problem in thenew conditions of globalizationand multiculturalism: the possi-bility of a pertinent interfering ofdifferent cultures and axiologi-cal systems. The book tries toelucidate the causes of the so-cio-cultural interaction’s failurenowadays. 12-13

Cãtãlin GHIÞÃ: 100% umorenglezesc de calitate

This article is centered on PaulVlitos’s first novel, Welcome tothe Working Week, which repre-sents at once a comic depictionof the life and opinions of seve-ral young Londoners (with a fo-cus on the male protagonist,Martin Sargent) and a poignantsocial satire, set against the con-sumerist attitudes and values incontemporary Britain. 14

Rãscruci 2008 sau Expoziþie-traseu

SERPENTINEAdrian MICHIDUÞÃ: Înce-

puturile filosofiei româneºtiLately, the Romanian philos-

phy gained an exrtaordinary ap-preciation, earning sympathyfrom numerous readers. This isthe explanation for the greatnumber of works on the historyof the Romanian philosophy edi-ted after 1990. 16-17

ARTEGheorghe FABIAN – Termi-

nus cantabiliThe article represents a sy-

nopsis of the period 2007-2008for “Oltenia” Philharmonic andthe Lyrical Theatre “Elena Teo-dorini” in Craiova, emphasizinga few important events. 18

Mihaela VELEA – Rãscrucinr. 6

The art critic analyzes theproject of Silviu Bârsanu thattook place this summer in Craio-va. The project was constructedon the idea of syncretism and itimplied getting through a certainitinerary in Craiova. Painters,actors and musicians participa-ted to this event, which endedin the yard of the French Librarywith a concert. 19

This issue is illustrated withphotos of Rãscruciul nr. 6. Thepoems published are signed byAlexandru Ioan and NicoletaCojocaru and the prose is sig-ned by Florin Oncescu. In its“Translations” column we pre-sent the work of Paolo Giorda-no, translated by Marin Budicã.

, serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008 3

işc

are

a d

eil

or

l-am citit de asemenea laudativ.A ieºit din puºcãrie Voiculescu;l-am lãudat ºi pe acesta, deºi nicipoezia ºi nici proza lui nu era deun foarte înalt nivel ºi uite aºa,încetul cu încetul, recuperândscriitorii ca pe niºte lari pierduþi,cum mã exprim în cartea mea, amîncercat sã-i promovãm în litera-turã lãudându-i. Aceeaºi situa-þie a fost ºi în ceea ce priveºteîntreaga parte veche a literaturiinoastre; aceasta a fost puþin tra-tatã, trecutã cu vederea, ignora-tã, aºa cum întreaga noastrãistorie fusese ignoratã în anii ’50.Ei bine, dupã 1964 aceastã isto-rie a literaturii a fost ºi ea privitãîn sens ideal. Aºa se explicã oserie dintre aspectele pe care le-am remarcat în carte, punându-le sub douã direcþii importante:am avut pe de o parte un impulscompensator ºi, pe de altã parte,un impuls ocrotitor faþã de lite-raturã. Amândouã sunt datorate

acþiunii puternice a miturilor res-pectabilitãþii ºi a miturilor primej-diei, care de fapt dominã mentalulromânesc de nu ºtiu câþi ani în-coace.

A. ª.: Domnule ConstantinM. Popa, sunteþi de acord cupãrerile exprimate de domnulNegrici ºi cu ceea ce regãsimîn aceastã carte, Iluziile literatu-rii române?

Constantin M. Popa: Este ocarte importantã, care de acumînainte va intra în circuitul co-mentatorilor, pentru cã într-ade-vãr atinge chestiunea foartedelicatã a aºa-zisei normalitãþi încare a evoluat literatura românã.De fapt, a fost o normalitatemimatã, cum spune domnulEugen Negrici. Pentru cã întot-deauna au fost falsuri, dereglãri,lucruri care au distorsionatreceptarea ºi nu am avut o evo-luþie a continuitãþii ºi a organici-tãþii. Cartea ºi ceea ce a spusdomnia sa îmi reconfirmã ceea ceºtiam, ºi anume cã Eugen Negricieste un spirit foarte tãios, care înnici un caz nu agreeazã polemicauºoarã ºi depãºeºte cu nonºa-lanþã, cu relaxare ideile precon-cepute, venind întotdeauna cuo perspectivã foarte personalã,care are darul de a ne readuce cupicioarele pe pãmânt. Pentru cã,în fond, tot ceea ce a scris în ul-

tima vreme Eugen Negrici nu estealtceva decât un semnal de alar-mã în legãturã cu posibila ador-mire a spiritului critic. Carteavizeazã spiritul critic, necesar înorice perioadã, cu atât mai multastãzi când trãim într-o accentua-tã confuzie de valori.

E.N.: Se poate spune cã în anii’70 ºi ’80 a apãrut un fenomengrav al agoniei spiritului critic dinmulte puncte de vedere. Unuldintre ele este acesta al impulsu-lui protector. Literatura era exa-geratã, trecutul nostru eraexagerat ºi, din punctul acesta devedere, putem spune cã am pier-dut spiritul critic lovinescian;încerc în aceastã carte sã atragatenþia ºi sã sun deºteptarea.

A. ª.: Domnule Marin Beºte-liu, Copilul partidului este pri-mul dumneavoastrã roman. Dece acest titlu ºi cine este copilulpartidului?

În Sala Mare a PrimãrieiCraiova, au fost lansate, înprezenþa autorilor ºi a unui

public numeros, volumele Iluzii-le literaturi române (Cartea Ro-mâneascã, Bucureºti, 2008) deEugen Negrici ºi Copilul parti-dului (Aius, Craiova, 2008) deMarin Beºteliu. Au vorbit desprecele douã cãrþi criticii literari Ga-briel Coºoveanu, Constantin M.Popa ºi Ovidiu Ghidirmic. Mani-festarea, moderatã de NicolaeMarinescu, s-a transformat, ºiprin implicarea celor doi autori,într-o incitantã dezbatere asuprastãrii literaturii române din per-spectiva desprinderii de canoa-nele impuse de comunism ºi acondiþiei sale în societatea de azi,deschisã liberei circulaþii a valo-rilor.

Cu acest prilej Primarul Anto-nie Solomon ºi Consiliul LocalCraiova au acordat câte o Diplo-mã de Excelenþã, prof. univ. dr.Marin Beºteliu ºi prof. univ. dr.Eugen Negrici pentru activitateadesfãºuratã la Universitatea Cra-iova, unde s-au impus ca fonda-tori ai ºcolii craiovene deliteraturã.

Adevãrat eveniment cultural– cea mai importantã lansare dinprima jumãtate a anului literarcraiovean, dupã cum s-au expri-mat mai multe publicaþii locale –, manifestarea a trezit interesulmass-media, TVR Craiova iniþi-ind chiar o masã rotundã în stu-diourile sale, transmisã în direct,la care au fost invitaþi autoriiMarin Beºteliu ºi Eugen Negrici,împreunã cu criticul ConstantinM. Popa, moderatã de Alina ªer-ban. O vom reproduce pentrucititorii noºtri care nu au pututurmãri emisiunea ºi cu speranþacã dezbaterea va continua.

Trebuie sã se ºtiecum am acþionatnoi, câte erori am

fãcut, cât de fricoºiam fost, cât de puþin

abili am fost...Alina ªerban: Domnule Ne-

grici, care sunt „ iluziile litera-turii române” ?

Eugen Negrici: Nu sunt ilu-ziile literaturii române, sunt ilu-ziile interpreþilor literaturiiromâne. Este, de fapt, o încerca-re de a schimba ceva din opticape care am avut-o pânã acum înlegãturã cu istoria literaturii noas-tre. Explicaþia este foarte simplãdupã pãrerea mea: între 1945-1953, din literaturã au fostscoase 8 500 de titluride cãrþi. Jumãtatedintre scriitorii im-portanþi nu maiaveau drept desemnãturã. Lite-ratura noastrãajunsese sã fiereprezentatã dePãun Pincio,

de Mihai Beniuc ºi de MariaBanuº. A fost un moment tragical culturii noastre, faþã de carescriitorii noºtri au luat o atitudi-ne abia dupã 1964, când au pu-tut s-o facã. A fost un rãspuns laacest tragic moment al istoriei,criticii ºi istoricii literari nefãcândaltceva decât sã idealizeze aceaparte a literaturii care putea ficontrapusã literaturii proletcul-tiste. Întreaga noastrã istorie,întreaga noastrã fiinþã naþionalã

au fost grav afectate. Aºa s-aprodus fenomenul acesta de dis-torsionare interpretativã, de plu-sare în planul epitetelor, dar ºi încel ideal, astfel încât am ajuns sãidealizãm lucrurile pânã pestepoate. Cred cã a venit momentulsã ne delimitãm ºi sã vedem lu-crurile în adevãrata lor luminã ºiîn adevãrata lor valoare.

A. ª.: Care ar fi cele mai eloc-vente exemple de exagerare avalorilor?

E.N.: Avem exemple de exage-rare în mãsura în care au fost re-cuperaþi aceºti scriitori. De pildã,când l-am recuperat pe Arghezi,într-un moment benefic pentruliteratura românã el a fost lãudatpentru douã cãrþi care nu-l repre-zentau de fapt, pentru cã eraudouã cãrþi care ilustrau teoriamaterialist-dialecticã ºi teoria re-voluþionarã comunistã. A venitrecuperarea lui Blaga, pe care

Douã cãrþi ºi o dezbatere:Iluziile literaturii române ºi

Copilul partidului.

Constantin M. Popa:Marin Beºteliu descifreazã

modul în care funcþia / mascadistruge fiinþa, resorturileumane, pãtrunzând în culiseleºi devoalând acea specialãpsihologie a servituþii, cumo numeºte Eugen Negrici înincitanta sa lucrare, Iluziileliteraturii române. Baldovin,copilul partidului, se simtecând protejat, când pãrãsit,când privilegiat, când basculatde cãtre un pãrinte protector,nemilos, trãind drama incertitu-dinii ºi a frustrãrii. Recunoaº-tem în roman, noi cei care am

trãit în acei ani, sceneobiºnuite, chiar

familiare, pe careîncercãm sã le

uitãm. Sunt aniai umilinþei ºiai apusurilor,secvenþedeveniteemblematicepentru o epocãsupusãdevastãrii.

eveniment

4 , serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008

işc

are

a d

eil

or

Marin Beºteliu: În primulrând, eu cred cã este o ciudãþe-nie a literaturii postbelice faptulcã despre epoca Gheorghiu-Dejs-a putut scrie (cu ordin de lapartid), în timp ce despre epocaCeauºescu aproape cã nu avemo imagine consistentã din per-spectivã ficþionalã.

E.N.: Te contrazic puþin. Avemceva: sã zicem cãrþile lui Sãraru.Aici apare activistul din grupulCeauºescu, cel care se opuneputernic ºi cu succes reminiscen-þelor ºi resturilor de mentalitatedejistã. Acest tip de activist esteîntotdeauna învingãtor ºi se im-pusese aºa cum ºi Ceauºescu s-a impus, pentru cã aproape înfiecare dintre personajele luiDinu Sãraru se întrezãreºte ostructurã mai mare în care se re-gãsesc Ceauºescu sau Gheor-ghiu-Dej.

C.M.P.: Da, dar este o viziunesimplificatoare ºi fãrã izbânzi es-tetice notabile.

Mã aºteptam laMizil sau

Curticeanu, laoamenii inteligenþi

ai partidului sã facão mãrturie detaºatã

E.N.: Dar ce pãrere aveþi de-spre literatura memorialisticã dedupã revoluþie scrisã de foºtiimembri ai Comitetului Central?

M.B.: Nu ºtiu dacã poate filuatã în consideraþie ca mãrturieistoricã autenticã pentru cã toa-te sunt conjuncturale (aparþinunei epoci în care se încearcãdisculparea, în care se încearcãmotivarea).

C.M.P.: Este mai mult o cos-metizare.

E.N.: Eu, sincer sã fiu, mã aº-teptam la Mizil sau Curtineanu,la oamenii inteligenþi ai partidu-lui sã facã o mãrturie detaºatã, omãrturie înalt înþelegãtoare, omãrturie despre o epocã în careau fost ºi ei niºte sclavi ai pute-rii. Ei bine, nu! Absolut toþi facun discurs pro domo în care sejustificã cu proiectul naþional.Este foarte greu sã ai o atitudinedetaºatã faþã de propriul tãu tre-cut. Imediat intrã în funcþiunemecanismele mistificatoare alememoriei. N-ai nevoie de ororiletrecutului. Le respingi ºi inven-tezi o mitologie, inventezi actefrumoase, inventezi un ideal fru-mos; aºa este, de pildã, invoca-rea naþionalismului luiCeauºescu – faptul cã ne-a apã-rat patria – ºi evocã aºa cum evo-cã ºi Adrian Pãunescu, de fiecaredatã, marea adunare din ’68 dinaugust. Dar uitã toþi cã Ceauºes-cu, pe 4 decembrie, s-a dusla Moscova ºi a cerut in-tervenþia trupelor în þã-rile care fãcuserã dejaperestroika. Cum seexplicã acest gest înfri-coºãtor – dupã pãrereamea – la un om care pã-rea liber, înþelegãtor, apã-rãtor a destinului românescº.a.m.d.? Îmi explic foartesimplu: el apãra nudestinul României,ci puterea luicare se puteaîntãri printr-oranfosare a in-stinctului, asentimentuluinaþional.

Noi, în general, încultura aceasta

românã, am respinsideea de perimarepentru cã n-aveam

nevoie, lapuþinãtatea operelor,sã le mai ºi dãm la oparte pe acelea care

îmbãtrânesc

A. ª.: Domnule Marin Beºte-liu, vã invit sã vorbiþi ºi dvs.despre cartea dlui Negrici, aºacum aþi procedat la lansare!

MB: Eugen Negrici s-a referitaici mai degrabã la valorizãrileconjuncturale de dupã 1953. Elpune niºte probleme mai profun-de în carte. Ideea lui Lovinescu,a mutaþiei valorilor estetice, estedezvoltatã într-o teorie persona-lizatã asupra vieþii cãrþii: cât devie este o carte, dacã putem vorbide eternizarea unor capodopere,cum se spune de obicei, ºi credecã, oricât nu ne-ar conveni, car-tea are ºi ea o istorie a ei ºi, fãrãsã vrem, ea se istorizeazã în timpºi-ºi pierde oarecum din aplom-

E.N.: Te-ai întrebat ce mai în-þeleg tinerii de astãzi din, sã zi-cem, lumea lui Moromete sau dinlumea þãrãneascã veche, tradiþi-onalã? Am fost la câteva ºcoli îninspecþiile noastre binecunoscu-te (pe care le-am început la Cra-iova ºi am fãcut sute – aºa amcunoscut Doljul ºi nu-mi parerãu). În clase apãrea câte un ta-blou de Grigorescu, de obicei, cucelebrul ciobãnaº sprijinit în boa-tã, cum zic oltenii, ºi-i tot între-bam pe copii despre obiectelevestimentare ale personajului.Nu ºtiau absolut nimic ºi nu maiºtiu absolut nimic. Mã întrebdacã ºcoala îºi dã seama deaceastã situaþie. Lumea s-aschimbat. Literatura aceasta aavut un sistem de raportare.Acum ce face literatura? Nu arece sã ofere. Copiii nu pot sã aso-cieze ceea ce sunt învãþaþi cuceea ce ºtiu ºi vãd. Aici intervi-ne rolul dascãlului, cel chemat sãmedieze între operã ºi elev.

A. ª.: Apropo de cenzurã,cum vã afecta cenzura înainteºi dupã 1989?

E.N.: Chestiunea cenzurii afost una extraordinar de gravã ºicea mai gravã a fost în momentulîn care Ceauºescu a desfiinþat-o

problemã ºi cum v-a afectat pedumneavoastrã cenzura?

M.B.: De exemplu, ideea de ascrie romanul este mult mai ve-che, dar mã inhiba total. Pânã în1989 n-am putut sã scriu decâtpãrþile despre copilãrie ºi despreadolescenþa personajului.

E.N.: Ceea ce este mai trist ºiceea ce face cartea aceasta celmai bine este cã aduce amintesau aratã care era situaþia, careerau raporturile de putere într-unregim agonic cum era regimulcomunist.

A. ª.: Mai vor tinerii sã ºtiecare era situaþia, cum era co-munismul?

E.N.: Nu mai vor sã ºtie, e ade-vãrat, dar noi, într-un fel subtil,inteligent, suntem obligaþi sã maiintroducem din când în cândsubiecte referitoare la aceastãperioadã. Dacã nu ne cunoaºtemtrecutul ºi nu ne stãpânim binetrecutul, acesta se va repeta. Sãnu vã imaginaþi cã, dacã am in-trat în Uniunea Europeanã, lucru-rile vor decurge minunat. Istoriane aºteaptã dupã colþ. Nu ºtimniciodatã ce se poate întâmpla.Priviþi spre rãsãrit ce se întâm-plã, ce forþã se ridicã, se reinven-teazã. Lucrurile nu sunt chiar atât

Eugen Negrici:Copilul partidului este o

carte dedicatã speciei activis-tului, chiar, sã zicem, o cartelabruyerianã care descrie înamãnunt aceastã specie cutoate amãnuntele ei ºi cutoate pãrþile einecunoscute saumai puþincunoscute. Sãrecunoaºtem,cu toþii am fostun pic activiºti.

Ovidiu Ghidirmic:Copilul partidului este o

radiografie a totalitarismului,un roman scris dupã formularealismului obiectiv. Naratorulîºi arogã o obiectivitate deplinãºi îºi ia o distanþã ironicã faþãde erou, secretarul de partid cupropaganda, Baldovin. Stilulromanului este evident ironic.Nu mi-ar plãcea sã cred cã esteun titlu grav ºi luat sutã la sutãîn serios. Cred cã o nuanþã deironie se impune de la sine.Modelul lui Marin Beºteliueste indubitabil Marin Preda,

dar Baldovin seamãnã maicurând cu Nicolae

Moromete din Marelesinguratic ºi mai puþincu Victor Petrini dinCel mai iubit dintre

pãmânteni.

evenimentPersonajul din

cartea lui MarinBeºteliu este simbolic

pentru un tip deînþelegere a puterii ºi

a lumii comuniste

A. ª.: Care sunt atributele ac-tivistului de partid?

MB: Ceea ce am vrut eu nueste un fel de inventariere a atri-butelor, ci am vrut sã constru-iesc un personaj pe fundalul uneiepoci.

E.N.: Este un personaj fãcutdin mai mulþi prototipi. Toatã lu-mea cautã în literaturã ºi mai alesîntr-o literaturã care vorbeºtedespre ultima parte a regimuluiCeauºescu sã identifice perso-naje din realitate. Se poate iden-tifica în cartea lui ceva dinactiviºtii din Craiova, din Dolj.Totuºi, literatura adevãratã seface prin combinarea prototipi-lor, iar personajul trebuie sã fie osintezã de oameni la care scriito-rul se gândeºte în momentul încare scrie. Aºa a fãcut ºi MarinBeºteliu ºi cred cã a fãcut foar-

te bine. Personajul lui este sim-bolic pentru un tip de înþelegerea puterii ºi a lumii comuniste. Deaceea, romanul Copilul partidu-lui este o carte foarte importantã.

bul pe care l-a avut la impactulcu epoca contemporanã.

E.N.: Problema perimãrii esteo problemã importantã. În gene-ral, ºcoala nu admite ideea deperimare ºi noi, în general, în cul-tura aceasta românã, am respinsideea de perimare pentru cã n-aveam nevoie la puþinãtatea ope-relor sã le mai ºi dãm la o partepe acelea care îmbãtrânesc. Car-tea mea este aproape o cartemarxistã, dacã vreþi: este o expli-caþie a istoriei noastre nenoroci-te aºa cum a fost. Istoria aceastaexplicã foarte multe lucruri ºi sereflectã asupra noastrã, asupra

atitudinilor, asupra modului dea gândi literatura ºi nu numailiteratura.

C.M.P.: Din perspectivã li-terarã, este perfect adevãrat:fiecare operã se istoricizeazã,se perimeazã, îmbãtrâneºte etc.Dar din perspectiva ºcolii este

o altã chestiune: nu existã to-tuºi opere obosite pen-

tru fiecare generaþiecare vine ºi care iacontact pentru pri-ma datã cu o anu-mitã carte. Aicitrebuie puþinnuanþate lucru-rile.

aparent. Pentru cã a transferat-ola alte zone. Dintr-o cenzurã auapãrut de fapt trei, bine mascate.Una era chiar postcenzurã: dupãce apãrea cartea, venea o nouãcenzurã ºi atunci partidul hotãraca acea carte sã rãmânã în depo-zit sau, ca în cazul altora, sã nufie foarte rãspândite; pe de altãparte, se accentua autocenzura,ceea ce era o chestiune mult maigravã pentru cã scriitorul scriacontinuu cu gândul cã tot cepune pe hârtie va fi urmãrit decineva ºi ca atare modifica forþatextului lui, evita problemele mariale omului (cum ar fi problemelelibertãþii), introducea în ecuaþianarativã elemente care sã edul-coreze, sã atenueze impactul tex-tului în aºa fel încât literaturascrisã în comunism poate sã fieinteresantã ºi foarte interesantã,uneori este strãlucitoare, dar rã-mâne falsã. Aceasta este slãbi-ciunea literaturii române, dupãpãrerea mea.

Istoria ne aºteaptãdupã colþ

A. ª.: Domnule Beºteliu, dum-neavoastrã cum vedeþi aceastã

, serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008 5

işc

are

a d

eil

or

de simple. Existã o þarã de pestedouã miliarde de locuitori careeste o þarã comunistã, avem oparte din lumea arabã fanatizatã.Pânã la urmã se va întâmpla ceva.Dacã noi nu vom fi vaccinaþi ºinu vom ºti cum sã acþionãm dupãce se va întâmpla o prãbuºire –pentru cã va veni o prãbuºire, seva repeta istoria nenorocitã a þã-rii acesteia. Trebuie sã se ºtiecum am acþionat noi, câte eroriam fãcut, cât de fricoºi am fost,cât de puþin abili am fost...

A. ª.: Cum poate fi stârnit in-teresul tineretului de astãzi?

C.M.P.: În primul rând prin ta-lent, prin idei care sã vinã în în-tâmpinarea intereselor lor, acuriozitãþii lor, trebuie într-ade-vãr sã nu mai vadã trecutul aºaca pe o chestiune muzealã ºi sã-ºi dea seama cã este o chestiunefoarte gravã, aºa cum spuneadomnul profesor.

E.N.: Eu nu sunt prãpãstios.Dar putem sã facem ceva: putemsã ne opunem mitului „Che Gue-vara” sau mitului cubanez. Aufãcut din Che Guevara – care afost un criminal, a omorât cumâna lui douã mii de oameni înCuba – aproape un simbol. Nuvã uitaþi la el cã e frumuºel – esteo fotografie diversionistã, fãcu-tã de un fotograf talentat ºi carea urmãrit tocmai cosmetizareaacelei imagini! Am vãzut cu toþiicum arãta de fapt: era gras, un-suros...

M.B.: Ne întoarcem tot laºcoalã, apropo de ideea cã seschimbã mentalitãþile ºi cã eleviiîn genere recepþioneazã cu greufenomenul istoric, literar, în ca-zul nostru, dar pânã la urmã totºcoala are de fãcut cele mai im-portante miºcãri.

A. ª.: Sunteþi profesori uni-versitari, cum aþi caracterizastudentul de azi?

E.N.: Pe vremea lui Ceauºes-cu erau studenþi excepþionali,pentru cã era concurenþã, pen-tru cã erau 20 pe loc, iar la Craio-va, spre exemplu, aveam doar 25de locuri la Filologie.

M.B.: Acum intrã la facultatecine doreºte. Fãrã îndoialã, o se-lecþie se face în timpul facultãþii,dar nu cu drame. Dupã pãrereanoastrã, 20-30% dintre studenþisunt, valoric, la fel cum erau ceidinainte.

E.N.: Existã legea numerelormari. Din 240 de studenþi câtavem noi la Bucureºti, 20 suntde calitate, dintre care 10 suntstrãluciþi. Pleavã a fost dintot-deauna. S-a schimbat ºi mo-dul de a gândi. Era o mizãcolosalã sã fii la Filologiesau la o facultate umanis-tã. Acum nu mai e nici omizã. Acum, Filologiaeste una dintre facultãþilepe care le poþi abordachiar în acelaºitimp cu o alta,iei o diplo-mã ºi gata.

Marin Beºteliu:Eugen Negrici încearcã sã

realizeze o pledoarie pentru omai dreaptã apreciere a valori-lor literaturii române. În esenþã,demersul sãu este unul dedespovãrare de celelaltevalori heteronome,care, în genere, auputut sã creezepseudomituri, care auputut sã creeze alteierarhii de valori decâtcele fireºti.

Gabriel Coºoveanu:O generaþie întreagã,

generaþia ’80, a fost iritatã deconcluziile la Literaturaromânã sub comunism. EugenNegrici nu s-a oprit acolo înciuda reacþiilor pe care le-aauzit ºi a creat un fel devademecum, un fel de manualaproape, un fel de repertoriu alunor probleme ale creativitãþiiromâneºti, le-a ridicat la gradde generalitate ºi ceea ce nepropune este un traseu foarteaccidentat, o carte care reperto-riazã accidente. În nici o cartepe care am citit-o pânã acum,

cu atât mai puþin în carteaamericanului AlanBloom, nu apar atât dedes invocate dezamã-giri, frustrãri,angoase, exasperãri,fragilitãþi, alterãri,infestãri, traume,deformãri ºi primejdii.

Nicãieri nu apar atâtde clar formulate,pentru cã de altfel

aceasta este tezacãrþii, proceduri dedemitizare, dedetabuizare ºiconsecinþele lor.Nicãieri nu este

atât de clarformulatã

aceastãcrizã aspirituluicritic.

eveniment

literatura contemporanã ce-miputeþi spune?

C.M.P.: Chiar voiam sã-l întrebºi eu pe domnul profesor Negrici,cum funcþioneazã miturile în pe-rioada postcomunistã?

E.N.: Marin Beºteliu a ºtiutunde sã pluseze. Despre activiºtis-au scris multe cãrþi false, dupãrevoluþie trebuia gãsitã o caleprin care activistul sã fie prezen-tat ca un om – ºi aici, în aceastãcarte, este vorba de un activistde calitate, nu de un prostãnac,nu de un criminal. Baldovin ur-mãreºte puterea pas cu pas, facevictime, atunci când e vorba deputere, dar este un individ carecrede într-un ideal. Aceasta estecalitatea cãrþii: este un om carecrede într-un ideal ºi este domi-nat de instinctul de putere ºi-lface sã uite cã idealul este dejaunul compromis. Este aici un ra-port extraordinar între dorinþa deputere ºi conºtiinþa lui cã pute-rea aceasta este, de fapt, inutilã,pentru cã aceastã ºandrama seva dãrâma, mai devreme sau maitârziu.

Dupã revoluþie a apãrut tot oliteraturã de niºã. Tot ce nu s-afãcut în perioada comunistã –pentru cã exista o cenzurã reli-gioasã, o cenzurã sexualã – s-aprodus masiv dupã revoluþie.Avem o literaturã mizerabilistã încare sexualitatea este revelatã,avem de-a face cu o intimate re-velatã. Am avut ºi literaturã reli-gioasã tematicã, nu cu fervoare,nu cu o credinþã nebunã aºa cumexistã la Tereza, spre exemplu.Literatura religioasã postrevolu-þionarã a fost de fapt o CântareaRomâniei schimbatã. De altfel, oparte dintre activiºtii cu propa-ganda, pe care noi îi ºtim foartebine, au scris literaturã religioa-sã dupã revoluþie. Acest fapt erachiar subiect de comedie înfacultãþile de litere – profesoriuniversitari în domeniul socialis-mului ºtiinþific au devenit fer-venþi apãrãtori ai ideii religioase.

A. ª.: Ce pãrere aveþi desprescriitorii care se implicã în po-liticã?

E.N.: Dupã revoluþie, s-au im-plicat destul de mulþi în politicãpe tema: dacã nu noi, cine? –aceasta e o formulã lansatã chiarde Manolescu. Dar, dupã aceea,s-a stins interesul acesta pentrupoliticã, pentru cã în general po-litica ºi-a format fripturiºtii ei –s-au aranjat, sunt acolo, nu maipot fi daþi la o parte. Ce sunt scri-itorii? Niºte vorbitori oarecare,nu pot sã-ºi cumpere locurile înparlament, nu pot sã facã nimic.Ei sunt daþi la o parte ºi cred cãaºa e mai bine pentru literaturã.

C.M.P.: Da, au fost marginali-zaþi, iar politica a fost translatatãîn sfera ficþiunii, în literaturã, ºi efoarte bine.

E.N.: E foarte bine cã am tre-cut politica în literaturã, unde tre-buie sã fie cineva care sã otransfere. Unul dintre cei care potºi au fãcut acest lucru este Ma-rin Beºteliu.

A. ª.: Ce urmeazã? Ce le pre-gãtiþi celor care vã citesc?

C.M.P.: Am gata o car-te cu un titlu oarecumneutru, dar zic eu supusunei descifrãri angaja-te, pentru cã poate sã

ne trimitã la mai multe in-terpretãri: cartea se va

numi Sextant. Se ºtiecã sextantul este

un instrumentoptic folositde naviga-tori, dar eu

l-am transformat într-o metaforãepistemologicã – este instru-mentul prin care criticul poate sãaprecieze distanþele, sã se situe-ze în orizontul literaturii. Ne adu-cem aminte cu toþii din copilãriecã aveam o imagine a piratuluicu un ochi acoperit. Eu am cre-zut multã vreme cã este vorbadespre pierderea ochiului în lup-te ºi mai târziu am aflat cã, buninavigatori, foloseau ºi ei sextan-tul, dar într-o fazã în care nu eraperfecþionat, ºi fiindcã nu aveanici un fel de filtre, efectiv îºi pier-deau vederea. ªi cred cã ºi pen-tru critic existã un astfel de pericolal orbirii.

E.N.: Pânã la urmã orice critice chior.

M.B.: Eu, deocamdatã, mã în-torc la un studiu pe care l-am în-ceput despre Eminescu. L-amabandonat de vreo cinci ani.

E.N.: O lecturã cuminte a luiEminescu n-ar strica astãzi. Înceea ce mã priveºte, trebuie sãtermin Literatura sub comunism,partea de poezie.

Literatura religioasãpostrevoluþionarã

a fost de fapt oCântarea României

schimbatãA. ª.: Am vorbit de literatura

în timpul comunismului. Despre

6 , serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008

GABRIELA GHEORGHIªOR

despre discursulidentitar românesc de azi

Autodefinirea identitãþiietnice (ºi naþionale)reprezintã o problema-

ticã veche ºi obsesivã în culturaromânã, generatoare de tensiuniexplozive de ordin ideologic,politic ºi retoric. O preocupareaproape „maladivã“, justificatãmai ales prin „traumele“ istoriceºi prin condiþiile geo-politice de-favorabile, care a atins punctulde maximã radicalizare în perioa-da interbelicã, sub forma dispu-tei tradiþionalism / autohtonism/vs./ modernism / occidentalism(un alt moment semnificativ, darîn climat dictatorial, îl constituie„bãtãlia“ din jurul protocronis-mului românesc în anii ’70-’80).Dezbaterile pe marginea temeiidentitare ºi a specificului naþio-nal s-au reaprins o datã cu reali-zarea proiectului U.E. ºi cuperspectiva integrãrii României,aspiraþie devenitã realitate înce-pând cu anul 2007. Falsa alter-nativã român sau european, denaturã sã inflameze vulgata naþi-onalistã a fost contracaratã demulþi intelectuali importanþi(vezi, de pildã, Revenirea în Eu-ropa: idei ºi controverse româ-neºti, 1990-1995, antologie ºiprefaþã de Adrian Marino, Edi-tura Aius, Craiova, 1996, care do-vedeºte audienþa ideiiproeuropene), susþinãtori, de pepoziþia ideologiei „liberale“, îndescendenþã lovinescianã, ai in-tegrãrii europene, nu doar la ni-vel politic-instituþional, ci ºicultural. Adrian Marino, unuldintre militanþii cei mai fervenþi„pentru Europa“ (Pentru Euro-pa. Integrarea României. Aspec-te ideologice ºi culturale,Polirom, Iaºi, 1995, I ed.) ºi pro-motorul temei de sorginte paº-optistã a re-întemeierii culturiiromâne (ºi al celui de-al treileadiscurs) se exprima tranºant înlegãturã cu absenþa incompati-bilitãþii între cele douã identitãþi,româneascã ºi europeanã: „A fitu însuþi ºi european în acelaºitimp. În termenii noºtri: «românºi european». Autor cu dublã ºiindisolubilã identitate. Mutaþiespiritualã tot mai vizibilã la uniiscriitori din diaspora, cu dublãidentitate culturalã: românã ºi ceaa culturii de adopþie“ („Integrareºi identitate culturalã“, în Politi-cã ºi culturã. Pentru o nouã cul-turã românã, Polirom, Iaºi, 1996).

Un alt tip deconceptualizare

a identitãþiietnonaþionale

Observaþia de bun-simþa lui Marino estereiteratã astãzi de cri-

ticul Mircea Martin (care a ini-þiat ºi a organizat, între 2004-2007,Conferinþele Cuvântul – „Iden-titatea româneascã – identitateaeuropeanã“, axate pe definirearomânitãþii ºi posibilitatea refa-cerii tradiþiei noastre europene):„Ceea ce nu se înþelege încã în

anumite medii (la noi ºi aiurea)este faptul cã specificitatea cul-turalã naþionalã nu trebuie con-ceputã în opoziþie cu identitateaeuropeanã. Românitatea, poloni-tatea, germanitatea nu constitu-ie apartenenþe conflictuale înraport cu europenitatea. E vor-ba, de fapt, de o dublã identita-te, de o dublã înrãdãcinare“ („Odublã identitate“, rãspuns la an-cheta „Existã o identitate euro-peanã?“, în Dilema veche, nr. 232/ 2008). O altã personalitate dinseria spiritelor critice lucide,Monica Spiridon, care a promo-vat constant „modelul Marino“,recomandã, de asemenea, trans-gresarea polaritãþilor ideologic-discursive (ezitarea noastrãpermanentã, deficitarã ºi nepro-ductivã, între alternative contra-re, aparent ireconciliabile:tradiþionalism /vs./ modernism,autohtonism /vs./ europeism,Orient /vs./ Occident º.a.) ºi rein-ventarea, coerentã ºi cu potenþi-al competitiv, pe plan european,a identitãþii româneºti (vezi„Cum poþi sã fii român?“. Va-riaþiuni pe teme identitare, Scri-sul Românesc, Fundaþia-Editura,Craiova, 2006). În contra metafi-zicii etnonaþionale (viziunileesenþialiste asupra specificuluinaþional, cu semn fie autostig-matizant, fie excepþionalist), au-toarea defineºte identitatea ca oproiecþie imaginarã, o „invenþie“,un „construct intelectual“ tem-porar, cu fond dublu, adicã „undiscurs ideologic“ ºi o „repre-zentare simbolicã complexã“.Tot în termeni formali, ºi nu desubstanþã, discuta ºi Horia-Ro-man Patapievici categoria etni-cului: „Din punct de vedereteoretic, cred cã a fi român nueste ceva de natura unei esenþecu un conþinut anume, ci ceva

formal. Dacã a fi român ar fi defi-nit o esenþã cu un conþinut dat apriori, atunci ar fi existat un sin-gur mod de a fi român: dacã amfi optat pentru formula „a firomân = þãran român“, atunciorice altã opþiune profesionalã arfi trebuit sã punã în discuþie ro-mânitatea, ceea ce îmi pare inac-ceptabil. La rigoare, intelectualular fi fost mai puþin român decâtþãranul (ºi reciproc, pentru opþi-unea inversã). Tocmai datoritãfaptului cã nu este o substanþãimuabilã, a fi român este com-patibil cu orice statut social, pro-fesional ºi intelectual – fãrãalterare“ („Este etnicul o sub-stanþã?“, în Politice, Humanitas,Bucureºti, 1996). Au existat însãºi alte voci care, încã din epocainterbelicã, au afirmat, mai multsau mai puþin explicit, istorici-tatea conceptului de „etnic“ saude „specific naþional“ (Mihai Ra-lea, Eugen Lovinescu, P.P. Ne-gulescu sau G. Ibrãileanu).

Cum ne(re)construimidentitatea?

Proiecþia unei identitãþiromâneºti satisfãcãtoare ºi viabile în con-

textual actual al U.E. nu se tra-duce însã automat într-o stare defapt. Câþi dintre cetãþenii români,de pildã, se simt ºi se comportãca niºte (occidentali) europeni?Pe de altã parte, orice reconstruc-þie presupune atât un diagnos-tic al prezentului, cât ºi oreevaluare criticã a trecutului. ªinu poþi, iarãºi, sã nu te întrebi:câþi dintre noi suntem dispuºi sãrenunþãm la iluziile ºi la miturilecompensatoare care ne alinã deaproape douã secole suferinþa

redevabilã complexelor de infe-rioritate? („complexul DinicuGolescu“, botezat astfel de A.Marino ºi toate „complexele“culturale, ale specificãrii ºi aleintegrãrii europene, decelate deMircea Martin, în excepþionalulsãu studiu, G. Cãlinescu ºi„complexele“ literaturii româ-ne: al originii umile, al existen-þei periferice, al întârzierii, aldiscontinuitãþii, al ruralitãþii, alînceputului continuu, al imita-þiei, al absenþei capilor de se-rie, al lipsei de audienþã). Operalui G. Cãlinescu, monumentala Is-torie a literaturii române de laorigini pânã în prezent reprezin-tã exemplul cel mai semnificativpentru modul în care idealiza-rea tradiþiei literare a devenit oformã de susþinere a ideii naþio-nale. Aplicând un model organi-cist unei formaþii revoluþionare,„cea mai întinsã, mai documen-tatã istorie, singura (la data apa-riþiei) redactatã în spirit estetic, aizbutit sã insinueze imagineagrandioasã de fluviu înspumat aliteraturii române. Dar a reuºit ºipentru cã autorul ei a calculatefectul spre a da satisfacþie com-plexelor noastre identitare, oco-lind slãbiciunile, îngroºândbiruinþele, ignorând tulburãrilede creºtere ºi dezvoltare, ca într-o demonstraþie care renunþã laamãnunte ºi aruncã la coº fiºelepotrivnice ideii“ (Eugen Negrici,Iluziile literaturii române, Edi-tura Cartea Româneascã, Bucu-reºti, 2008). Pentru a putea facedin istoria literaturii române unargument identitar forte, G. Cãli-nescu (ºi alþi istorici literari, darel este cazul cel mai ilustrativ) auapelat la o serie de „trucuri“ (casã folosim un „concept“ cãlines-cian notoriu), pe care EugenNegrici le defineºte ca „tehnicide iluzionare ºi de seducþie“.Acest fel de a construi o identi-tate culturalã – prin (auto)misti-ficare –, aparent benefic, darnociv pe termen lung, a fost însãdezavuat cu mult timp urmã, la1868, chiar de Titu Maiorescu,un iubitor lucid al tradiþiei. Sem-nalând o serie de „falsificãri“ dindomeniul istoriei, al etimologieiºi al filologiei (identificate în treiopere de la începutul culturii ro-mâne moderne), criticul junimistadãuga lãmuritor: „ceea ce sur-prinde ºi întristeazã în acesteproducte nu este eroarea lor însine, cãci aceasta se explicã ºiuneori se justificã prin împreju-rãrile timpului, dar este eroareajudecãþii noastre de astãzi asu-pra lor, este lauda ºi suficienþacu care se privesc de inteligen-þele române ca adevãrate faptede ºtiinþã valabilã, este orbireade a nu vedea cã zidirea naþio-nalitãþii române nu se poateaºeza pe un fundament în mijlo-cul cãruia zace neadevãrul“(subl. n.) („În contra direcþiei deastãzi în cultura românã“, în Cri-tice, E.P.L., Bucureºti, 1967). Dinpãcate, imperativul adevãrului,clamat de Titu Maiorescu, n-aprea surclasat spiritul mioritic

(înþeles aici ca înclinaþie de a mis-tifica / idealiza / înfrumuseþa rea-litatea) în discursul identitarromânesc.

Iluziile sauadevãrul?

Aºadar, cum realizãmjudecata de azi aculturii române?

Îmbãtându-ne în continuare cuhimere ºi complãcându-ne în la-ºitatea (pânã când justificabilã?)neasumãrii adevãrurilor dureroa-se? Sau refuzând „orbirea“ ºi fã-când tabula rasa cu toate„miturile“ care ne-au hrãnit nevo-ia (auto)respectabilitãþii ºi (auto)-admiraþiei? Un rãspuns neechi-voc la aceastã inconfortabilã al-ternativã ne oferã Eugen Negrici,în Iluziile literaturii române, unadintre cele mai demistificatoare ºimai demitizante cãrþi care s-auscris vreodatã în cultura noastrã.Chiar dacã existã ºi înþelegerepentru multiplele „slãbiciuni“ aleliteraturii române (explicaþii con-textuale, extraliterare sau circum-stanþe atenuante, ca de pildã, celedouã stãri de urgenþã mitogene-tice ori responsabile de activareamecanismelor protectoare/ com-pensatoare: „Prima se regãseºteîn sentimentul vacuitãþii ºi alfrustrãrii, indus de complexeleidentitare legate de naºterea târ-zie a literaturii culte în sensmodern, de defazãrile ºi desincro-nizãrile ei, de posibila inferiorita-te ºi probabilul ei provinciacism.// Cea de-a doua se traduce prinsentimentul – uneori difuz,alteori concret – al primejdiei pre-zente sau viitoare, care strãjuieº-te ºi modeleazã ideologiile literare,tulburã ºi falsificã piaþa valorilor,amestecã criteriile, contribuind,într-o mãsurã greu de bãnuit, laexagerãrile, idealizãrile ºi sancti-ficãrile ce par la noi de nestãvi-lit“), analiza criticã rãmâne asprãºi intransigentã. „Iubita“ înde-lung împodobitã ºi acoperitã devoaluri – „strãlucita“, în viziunecãlinescianã, literaturã românã –este dezvelitã metodic de varia-tele accesorii menite sã ascundãºi sã farmece, amorþind astfel vi-gilenþa spiritului critic. Pentru cãea þi-a fost „sortitã“ (la rigoare opoþi pãrãsi, unii au ºi fãcut-o) ºipentru cã îi doreºti mai binele, sin-gura soluþie onestã (ba chiar res-ponsabilitate moralã) este acestcuraj, ilustrat de Eugen Negrici,de a rosti rãspicat ºi pânã la ca-pãt adevãrul. O „despãrþire“ sim-bolicã sau o distanþare criticã, darcare nu înseamnã altceva decât o(poate cea mai) profundã formãde fidelitate. Abia dupã o aseme-nea operaþiune biciuitoare, însãnecesarã, exersatã cu luciditatepe întreg „organismul“ româ-nesc, se poate reconfigura, prinpotenþarea virtuþilor (câte sunt)ºi prin dezvoltarea altora noi (dezi-rabile), o identitate naþionalã cucare sã ne mândrim sau cel puþinsã nu ne ruºinãm, nici în faþa noas-trã, nici a Celuilalt.

ife

renţe

Rãscruci 2008 sauExpoziþie-traseu

, serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008 7

Apariþia recentei sintezerevizuitoare a luiEugen Negrici, Iluzii-

le literaturii române (Polirom,2008), este ºi nu este o surprizã.Sau, în orice caz, nu e acea sur-prizã care sã insoliteze produc-tiv orizontul de aºteptare.Prioritatea ar fi fost, de fapt, fi-nalizarea Literaturii române subcomunism, proiect original ºi demare anvergurã, cu un volum 2al pãrþii a II-a promis de câþivaani. Se poate anticipa cã acestultim volum, dedicat poeziei es-tetice postbelice, va fi, de depar-te, cel mai nuanþat, cu o navetãspectaculoasã între negare ºireafir-mare, din nevoia de a îm-pãca premisa axiologicã a cerce-tãrii, anormalitatea literaturii întimpul dictaturii comuniste, ºipropria receptivitate artistã a cri-ticului, altfel, un foarte rafinatdegustãtor al poeziei contempo-ranilor sãi.

Rezumatele de romane din pri-mul volum al Literaturii românesub comunism – la gradul de în-gheþ al interpretãrii estetice – i-apermis lui Eugen Negrici detaºa-rea maximã, pentru cã poeticanarativã nu l-a pasionat nicioda-tã. Dar e greu de crezut cã auto-rul Sistematicii poeziei va rãbdasã povesteascã ºi volumele deversuri. Sau da? Însã nu prelun-girea suspansului contrariazãacum, ci faptul cã Negrici folo-seºte rãgazul pentru a se dedicaunei îndeletniciri precum revizui-rea programaticã, ajunsã deja laal cincilea sau al ºaselea val post-decembrist – sau al mai multe-lea1 – prin urmare, destul derutinatã ºi plicticoasã (pentru cãºi pretenþiile de schimbare poteºua în banal – când sunt doarpretenþii, consumate în gol).

Cu un as în mânecã pentru acontracara posibilul reproº de în-târziere, Eugen Negrici încearcãsã deschidã ºi aici drumuri noi (s-o recunoaºtem de la bun început:revizuirile ar fi necesare, în prin-cipiu, însã condiþiile de validareconcretã rãmân greu de îndepli-nit). Dacã reuºeºte sã convingã(ºi, parþial, reuºeºte), nu strate-giile activate conºtient ºi puse înemfazã anume pentru aceastã bã-tãlie îi sunt de folos, ci discreteleautocitãri ale cãrþilor anterioareale criticului care îi motiveazã,pentru cunoscãtori, judecãþileprintr-un sistem propriu de gân-dire, puternic individualizat ºi,pânã la urmã, ireductibil la scarade valori a obºtii. Altfel spus, derevizuit, Negrici revizuise oricumîn mod neforþat; prin propria ori-ginalitate; de ce mai avea nevoiede dogmatizarea ideii de revizui-re, practicatã de atâþia alþii din lip-sã de altceva mai interesant despus? Voi insista în cele ce urmea-zã asupra laturii mai puþin con-vingãtoare a Iluziilor literaturiiromâne (aceasta e cutuma pe caremi-am impus-o în rubrica de cro-

nici metacritice), fãrã nicio inten-þie însã de a minimaliza valoareade operã criticã a întregului dincare face parte. Dimpotrivã.

Profesorul Negrici ºtie binecât de intimidante (trecând, ade-seori fãrã nicio disputã) pot fi, înpeisajul critic autohton, câtevascheme de argumentaþie aºa-zis„obiectivã” (dar care, toate, þinmai mult de cursivitatea ºi sigu-ranþa pe sine a intonaþiei decâtde acurateþea demonstrativã):revendicarea autoritãþii în dome-niu prin atestarea unei întâietãþicronologice, reducþia la ridicol aobiectului analizei prin repezi ex-plicaþii contextuale, date de laaltitudine omniscientã, sau re-cursul la interdisciplinaritate, cutransplantul unei teorii la modãîn lumea general-intelectualã, darinsuficient înþeleasã în datele eispecifice pentru a-ºi da cineva

seama de ce nu se potriveºte laliteraturã.

Cronologia nu aº contrazice-o nici eu, singurele mele obiecþiifiind de ordinul lui „la ce bun?”.Eugen Negrici are dreptate, fac-tologic vorbind, sã-ºi revendice,cum ºi face, rolul de iniþiator aldemitizãrii lui Eminescu, prin ar-ticolul Gugumãnii înaripate,publicat în 1995 în rubrica sa din„România literarã” (Simulacrelenormalitãþii), articol despre cares-a uitat cã a precedat mult co-mentatul grupaj iconoclast dinnumãrul 265/1998 al revistei„Dilema”. Aº adãuga chiar cã(parcã) a mai fost, tot înainte de„Dilema” 265, ºi o intervenþieantifestivistã a lui Eugen Negrici,

încã ºi mai inspiratoare, într-oemisiune de televiziune cu oca-zia unui 15 ianuarie sau 15 iunie.Probabil cã recitind, în colecþia„României literare”, întregul se-rial, apelând ºi la memoria, oricâtde aproximativã, a apariþiilor tv.ale autorului, am mai putea iden-tifica destui alþi sâmburi relativi-zanþi care, ulterior, s-auanonimizat, asimilate de valul demimetism anticanonic care fãceaactualitatea literarã autohtonã lasfârºitul anilor nouãzeci ºi înce-put de douã mii. Dar rubrica încauzã, ca ºi zicerile de talk-show(ºi una, ºi celelalte ar merita sã fierestituite în volum), ar fi câºtigat– pe termen lung – în autenticita-te dacã ar fi rãmas ce au fost iniþi-al, o foarte expresivã specie deefemeride mediatice, versantulnesistematic al operei lui Negrici,exerciþiu nu de fundamentaredoctrinalã, ci, invers, de gratuita-

te a frazãrii pe toatã gama de to-nuri ironic-amar-fataliste de caretalentatul critic e în stare.

Nu ar fi (nu ar fi fost) delocpeiorativã, descalificantã situa-rea acestor seriale în categoria„efemeridelor”. Mai ales EugenNegrici, care, dacã e sã-l credem,nu crede deloc în „perenitatea”operei (v. pag. 44), n-ar trebui sãse teamã sã-ºi asume, în propriulscris, instantaneitatea. Nesiste-maticul, las cã uneori are farmec– sau cel puþin haz – ºi necon-trabalansat de sistem, ca încazul lui Zarifopol, pe care Ne-grici iatã cã îl admirã. Dar apareºi în operele criticilor majori(E. Lovinescu, G. Cãlinescu,Manolescu), ca o necesarã com-

plementaritate a rigorii ºi consec-venþei, vacanþã revivificatoarede la normele autoimpuse de ra-þionalitate.

Pasaje reflexive outside thebox (fie cutia impusã de accepta-bilitatea socialã a unei teze, fiechiar de pariurile dirijiste ale criti-cului) existã ºi în Iluziile litera-turii române ºi (din punctul meude vedere) acestea sunt cele caresalveazã estetic volumul. Estetic,adicã invers decât dogmatic. Nutrebuie luate acestea, în sens pre-scriptiv, nici de bune, nici de rele,nici de urmat, nici de combãtut, cidoar contemplate ca sabat al ati-tudinii valorizatoare (dacã e sãfacã ºcoalã, n-are cum sã fie ºcoa-lã criticã, ci ºcoalã de prozã au-tentistã). Câteva exemple.

Mai întâi, cum deschidem car-tea, pledoaria pentru revoltaanarhicã împotriva tuturor repe-relor axiologice (amintind de încã

ºi mai radicala, radical-umoristi-ca pledoarie a lui Caius Dobres-cu pentru dotarea cetãþeanuluicu pistol, în vederea luptei pen-tru supravieþuire în contexteleignorãrii cotidiene, gen perinda-rea pe la ghiºee administrative,cabinete medicale etc., din înche-ierea Modernitãþii ultime, deasemenea op cu pretenþii de ma-nual de revizuiri literare). Evidentcã Negrici însuºi, în ipostazelesale sociabile ºi sociale, nu ºi-ardori sã trãiascã, efectiv, într-olume anomicã (aºa cum – sper –nici criticii din generaþiile mai ti-nere nu umblã pe stradã înar-maþi). Dar aceasta este convenþiade literaritate, acesta e codul de

„cum ar fi dacã” cu care ne-aobiºnuit de mult beletristica.

Tot aºa, fãrã randament dedirecþie criticã, evocarea memo-rialisticã a cultului cãrþii în totali-tarism, cu o artã a emoþieiamestecate, ale cãrei virtuþi decatharsis puþini le au încercatsau vor avea curajul sã le încer-ce în reconstituirea propriei bio-grafii scriitoriceºti de dinainte de1989 (e aici ºi nostalgie, e ºi per-plexitate, întrebarea, teribil deincomodã pentru un literat dacãnu cumva mult dorita normalita-te înseamnã chiar indiferenþasocialã pentru carte, e ºi un prafde vinovãþie, vinovãþia nevino-vatã a cuiva care, egoist vorbind,s-a realizat profesional într-o epo-cã indignã, e ºi tentaþia, atât deomeneascã, de a culpabiliza suc-cesul literar al altora: þapii ispãºi-tori de serviciu, scriitorii esopici).

Finalul e de citit tot în cheianesistematicului: o pledoariepentru toate valorile reacþionarede continuitate ºi organicismdemistificate în capitolele ante-rioare, inclusiv pentru câteva,bunãoarã paseismul, care ºi-argãsi cu greu avocat printre criti-cii contemporani. Negrici o for-muleazã nu ca delimitare depropria dogmã emergentã (cumi-ar fi stat mai bine în arhitecturaestetã a volumului), ci consta-tând cã valorizãrile din literaturãsunt mai degrabã în rãspãrul „mi-tului progresului”, supralicitatde... E. Lovinescu în Istoria ci-vilizaþiei române. Zice autorulIluziilor la pagina 280 (aceeaºiintuiþie a dezvoltat-o – însã nu

SORINA SORESCU

sistematica disconfortului identitar – din volumul Metacritice. Critica de traziþie, în curs apariþie la Editura Aius –

ife

renţe

cartea de criticã

Rãscruci 2008 sau Expoziþie-traseu

8 , serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008

de dragul autocontrazicerii, cichiar cu seriozitate academicã –Virgil Nemoianu în Teoria secun-darului): „Sunt nenumãrateexemple de scriitori care au scrisliteraturã mare, deºi în contracu-ren-tul istoric, ºi care, ca purtã-tori ai unei viziuni învechite ºi aiunui «mesaj reacþionar» au datpagini memorabile. Dacã ne gân-dim bine, ei sunt majoritari sau,în orice caz, mai numeroºi decât«progresiºtii» (deturnaþi de laarta lor de prioritatea mesajuluiideologic progresist). Marea li-teraturã a fost ºi va fi esenþial-mente reacþionarã”.

*

Excesul negator sesusþine tot ca efectbeletristic. Numai în

accepþiunea artistã, întâmpinareaautorului Iluziilor ca „maximalistal minimalizãrii” (sintagma îi apar-þine lui Dan C. Mihãilescu, unuldintre cei mai necomprehensivirecenzenþi ai cãrþii) poate sunaapre-ciativ. Dincoace, în codulnonficþional ºi responsabilizantal cunoºtinþelor despre literatu-rã de uz social, apare ca inaccep-tabilã contestarea exhaustivã avalorilor recunoscute (sau purãsau brutã, neselectivã în vede-rea unui scop valorizator origi-nal ºi nealiatã cu vectorul desens al construcþiei exegeticeafirmative). Aºa se ºi explicã (iarnu prin jocul jaussian cu inerþiilereceptãrii) faptul cã mai toate cro-nicile scrise la cald au fost reac-tive, fiecare cu alte pirueteautoreferenþiale care sã le scoa-tã în afara bãnuielii de lipsã deluciditate, aruncate de EugenNegrici ca o plasã atotcuprinzã-toare asupra tuturor eventuali-lor sãi preopinenþi, dar – ce efoarte important – toate gãsindcâte o „iluzie” demnã de apãrat,nu doar din parti-pris, ci din exer-citarea propriilor competenþe, lã-sate de prãpãstiosul critic fãrãobiect. Dacã se putea premedi-ta, pragmatic, o consecinþã aapariþiei Iluziilor, acesta ar fi fostnu depopularea patrimoniuluispiritual autohton de mai vechi-le ei glorii, ci tocmai redeºtepta-rea interesului pentru cercetareade istorie ºi istoriografie literarã,ca reacþie la nedreptãþile luiNegrici (dar sunt eu prea opti-mistã...).

Vorbã mare, nedreptatea, înjargonul metacriticii, dar nu cutotul inoperantã criteriologic. Nuvoi invoca aici o justeþe „obiec-tivã” a judecãþii critice de tipul„adevãrat” (opus lui „fals”) sau„corect” (opus lui „incorect”).Filosofic, chestiunea e prea com-plicatã ºi riscãm sã ne împiedi-cãm în propriile expuneri degeneralitãþi înainte de a ajungela dezbaterea concretã pe exem-ple. Mã voi referi însã la validita-tea internã a revizuirilor – cât, înce fel ºi dacã se susþin printr-orevizuire a perspectivei lecturii,adicã printr-o viziune exegeticãalternativã asupra literaturii (ºiprin educarea cititorului pentruliberalismul interpretãrilor ºi va-lorizãrilor plurale). ªi Negrici este– prin întreaga sa operã de pânãacum – creatorul unui anume felde a citi, care, dacã nu le excludepe altele, îºi are întemeierea luiincontestabilã.

De aceea, apare ca justificatãintrinsec cherela autorului Ex-presivitãþii involuntare (forma-tatã semiotic, dar, mai ales, debunã continuitate cãlinescianã,privilegiind efectul estetic pioa-selor valorificãri culturale) cuerudiþii slaviºti în chestiunea li-teraturii române vechi. Ce meto-dã de studiu e mai bunã pentrutextele de secole XVI-XVIII?Metoda lui Negrici sau metodalui Dan Horia Mazilu? Din afarãprivind lucrurile, sigur cã putemavea preferinþe de gust, dar cre-ditarea exclusivã a uneia dintredirecþii în dauna celeilalte apareca sacrificiu inutil al diversitãþiiposibilitãþilor de abordare a aces-tui dificil capitol de istorie litera-rã. Pe de altã parte, celor doicritici – egal îndreptãþi – le stãbine sã polemizeze între ei (astae frumuseþea jocului literar).

Acelaºi tip de arbitraj pluri-perspectivist ar fi de pus în pa-ginã ºi pentru un al doilea nodde ceartã dintre Eugen Negrici ºialþi colegi ai sãi de altã speciali-zare: poetica poeziei moderne.Din pãcate, polemica nu este aicideschisã, preopinenþii rãmânnenominalizaþi, dar, dacã suntematenþi la ce fire intrã în þesãturaargumentativã, putem ghici,„printre rânduri”, câþiva. Sã tre-cem. Autorul Sistematicii poe-ziei înclina, încã de pe lajumãtatea anilor optzeci, sã fa-vorizeze ierarhic ceea ce numeapoezie de „metamorfozare”

(caseta modelului anticipând,într-o oarecare mãsurã, concep-tul de „poezie tranzitivã”, teore-tizat, iarãºi partizan, de GheorgheCrãciun în Aisbergul poeziei mo-derne). În Iluziile literaturii ro-mâne, Negrici duce pânã laultima consecinþã axiologicã (erasã zic ultima consecinþã logicã,dar nu...) ºi aceastã tezã, sfârºindprin a tulbura toate înþelesurilecât de cât stabile ale concepte-lor periodizatoare derivate cuprefixe ºi sufixe din rãdãcina „mo-dern”. Rezum ºi, dacã ºarjez unpic, e pentru cã, inclusiv pentrusituaþiile care mi se par ºi mie dis-cutabile, nu am înþeles rostulacestor „lovituri de teatru”:

Pentru cã nu au asimilat „ca-tegoriile negative” pânã în fibrametadiscursivã a expresiei lirice,Arghezi ºi Blaga sunt retrogra-daþi la premoderni. Moderni arfi, cel mult, Ion Barbu, dar nici el,dovedit ca poet de structurareobscurã, pe reþetã mallarméeanã(ºi atunci de ce nu e modern?n.m.), poate ºi câþiva avangar-diºti, eventual, generaþia ºaizeci,deºi nu e sigur cã ar fi fost o ge-neraþie, din cauza amestecului devârste. Optzeciºtiilor le retrageîncadrarea la postmoderni, pen-tru cã au întrerupt continuitateacu ºaizeciºtii. Iar neomoderni,adicã tot moderni sau moderniºti(„neomoderniºtii sunt chiar mo-derniºtii!”, p. 156) rãmân Mazi-lescu, Abãluþã ºi Petre Stoica.Probabil cã numai prin aceastãprestidigitaþie situativã ultimiitrei pot accede la poziþii canoni-ce de poeþi majori. Dar e dreptulcriticului de a-ºi susþine aplica-bilitatea practicã a normei eva-luatoare (de altfel, foarteconvingãtoare, ca teorie, când îºifabricã propriile concepte taxo-nomice, fãrã sã mai bruieze ºi sãfie, la rându-i, bruiat de termino-logia de uz ºcolar).

N-am sã fac, de aceea, un ca-pãt de þarã (sau dacã da, e doarsubiectivismul necesar ºi inevi-tabil al alegerii propriei teme decercetare) nici din ce a fost, laprima lecturã, principalul meumotiv de reacþie la cartea luiNegrici: radicalizarea judecãþilornegative în privinþa literaturii re-zistenþei anticomuniste. Este unadintre finalizãrile posibile (dupãprogramul ºi metoda „pânã-npânzele albe”) a analizelor decontexte ºi determinãri psiho-comportamentale din Literatura

sub comunism. De contrazis, nule pot contrazice printr-o frazã,ci tot printr un studiu sau maimulte. Tot ce pot sã spun acum ecã Literatura sub totalitarismlasã mai mult loc pentru discuþiade nuanþã ºi cã unele observaþii,comentarii, confesiuni de acolopot fi citate în angrenajul argu-mentativ al unei teze contrarecelei din Iluzii.

Nedreptate propriu-zisã devi-ne la Negrici verdictul dat în afa-ra propriei specializãri.„Victimele” predilecte sunt criti-cii de mare autoritate, pe careautorul Iluziilor, îi executã fãrãgiudeþ metacritic, cu argumenteºi improvizate, ºi, deontologic,dezamãgitoare: Maiorescu (eva-luat, anacronic, dupã criteriilemoderne ºi contemporane alecriticii analitice), G. Cãlinescu(strivit sub acuzaþii de incorecti-tudine politicã).

Normal ar fi fost ca mistificã-rile valorice sã fie identificate ºicontrazise, nu într-o generalita-te sociologicã neverificabilã, ciîn chiar punctul lor de emergen-þã care va fi fost un enunþ critic.M-aº fi aºteptat, prin urmare, carepudierea lui G. Cãlinescu dreptrãspunzãtor de „cele mai inge-nioase procedee de înnobilare aliteraturii ºi cele mai subtile teh-nici de iluzionare” (p. 235) sã sejustifice printr-o demontare, ver-dict cu verdict, a întregii scãri devalori a Istoriei literaturii româ-ne de la origini pânã în prezent.Dar nu. Cu excepþia demitizãrilorlui Eminescu ºi Arghezi (dar ºiacestea, angajate de Negrici fieindirect, cu aplicaþie asupra unuiepifenomen valorizator, iar nuasupra operei înseºi, fie tot ana-cronic, þintind o involuþie aucto-rialã de datã mai recentã,ulterioarã pragului 1941) cam toa-te mefienþele micromonograficedin Iluzii sunt deja prefigurateîn Istoria lui Cãlinescu. Pentrucine nu are, când citeºte Iluzii-le, ºi o lecturã proaspãtã aIstoriei, amintesc cã, pe Kogãl-niceanu ºi pe Iorga, G. Cãlines-cu îi preþuise mai mult pentrubiografia formãrii intelectualedecât pentru opera efectivã, dinscrierile lui Maiorescu, nu reþi-nuse decât retorica polemicã, peNichifor Crainic, îl dibuise înain-tea lui Negrici ca imitator al luiVlahuþã (mai echivoce ar fi, laCãlinescu, comentariile desprerelaþia dintre religie ºi rasã), dinpoezia lui Blaga, apreciase doaretapa de maturitate, începând cuÎn marea trecere, când Blaga tin-dea sã devinã... arghezian.

De altfel, Negrici îl ºi citeazãadeseori pe Cãlinescu. Dezacor-dul nu este de judecãþi esteticepunctuale, ci, într-un plan multmai general, de stil al aproprieriidisciplinei de studiu. DacãG. Cãlinescu gãseºte de cuviin-þã sã-ºi încheie Istoria cu un elo-giu al spiritului naþional înliteraturã (cu argumente clasifi-catoare, în stilul lui Taine, iar nuexclusiviste2, devenite între timpdesuete, dar recuperabile, pen-tru cine are gusturi retro, în dis-cuþiile de azi – considerate deunii necesare – despre brandulde þarã). Eugen Negrici crede maipotrivit sã opteze, la antipod, pecultivarea sistematicã a discon-fortului identitar.

Sunt douã opþiuni ideologice,la fel de subiective ºi la fel de

predispuse la exageraþiuni. Prin-cipalul meu reproº la cartea luiNegrici este cã mizeazã prea în-dârjit ºi prea neatent la proprialimitã de falsificare pe demon-strabilitatea atitudinii sale anti-canonice. Or, atitudinile nu sepot demonstra: doar se manifes-tã ca atare (în cel mai bun caz,care însã nu este acesta, se au-toanalizeazã). Adusesem vorbaºi mai devreme despre grefa in-terdisciplinarã de teorie, menitãsã creeze efectul maximal de pro-cedurã ºtiinþificã obiectivã. Estedoar un efect (o aparenþã, o ilu-zie). Aºa cum mãrturiseºte auto-rul în introducere, Iluziileliteraturii române se vor pan-dantul, în cercetarea filologicã,la Istorie ºi mit în conºtiinþa ro-mâneascã de Lucian Boia (1997),în ideea cã „de la naºterea ei, li-teratura românã modernã a pre-luat temerile legate de fragilitateafiinþei naþionale, preschimbându-le în temeri legate de fragilitateafiinþei ei” (p. 23). Las la o partecã transferul e, fie ºi numai înformã, mult prea simplist ca sãconvingã ºi încerc douã contra-argumente privitoare la inadec-varea de fond.

Poate cã nu teoria e greºitã,în domeniul ei de constituire ºivalidare. Studiul lui Lucian Boiaîºi are ºi întemeierea istoriografi-cã (pe formula de cercetare a is-toriei nonevenimenþiale, foarteproductivã ºi inovatoare în oc-cidentul postbelic, importatã cusucces ºi la noi dupã revoluþie),precum ºi semnificaþia (dacã nuchiar utilitatea) de reflecþie criti-cã a intelectualului public în ches-tiuni civice. Aplicate însãmecanic în istoriografia literarã,o disciplinã de studiu destul deexoticã în ochii publicului larg ºide interes social foarte restrâns,cele douã raþiuni de validare (pro-babil controversabile ºi acesteaîn discuþiile de strictã specialita-te ale istoricilor generaliºti) de-vin, mai degrabã, motive deîndoialã.

Mai întâi, cã imaginarul jude-cãþilor ierarhice literare la care sereferã Negrici rãmâne, spredeosebire de imagi-narul valori-zãrilor publice, de naturãectoplasmaticã. Adicã: nedocu-mentabil în arhive (neliterare) ºineanalizabil statistic3. Cea maiapropiatã de studiul sociologicanalizã de imaginar efectuatã deEugen Negrici este analiza cliºe-elor encomiastice din tezele deadmitere la Facultatea de Literedin Bucureºti. Sã acceptãm cã sepoate generaliza plauzibil la sca-ra întregului sistem de selecþieuniversitarã pe profil filologic.Dar tot e prea puþin – o singuracategorie de subiecþi, prea puþinreprezentativã inclusiv pentruopþiunile profesionale ale tinereigeneraþii (zero virgulã câte ze-rouri la sutã din populaþia Ro-mâniei?)4. La prima anchetãIRSOP, s-ar dovedi dominantãindiferenþa pentru canonul lite-rar, iar nu tendinþa de sanctifica-re. ªi cazul Eminescu esteexemplul de maximã recunoaºte-re publicã a literaturii. Pentru cã,dacã la nivel de 22 de milioane,de Eminescu tot cã s-a mai auzit,de versurile medievale la stemã,de preroman-tism sau de neomo-dernism, cu siguranþã, nu.

Nu se pot forma, numai dinvalorizãrile istoriei literare, curen-

Rãscruci 2008 sauExpoziþie-traseu

ife

renţe

, serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008 9

Marin Beºteliu, Copilul par-tidului, Ed. Aius, Craiova, 2008

Trecerea pe care orealizeazã MarinBeºteliu de la teoria ºi

critica literarã spre opera de purãficþiune face ca ambele sectoaresã primeascã un bonus ºi sã sebucure de o reciprocitate bene-ficã. Romanul sãu, Copilul par-tidului, lasã impresia unui controleficace în construcþie ºi afiºea-zã, prin structura etajatã, un as-pect riguros care nu stricã delocimaginii de ansamblu. Autorulmizeazã cu succes pe cartea ob-iectivitãþii ºi pe perspectiva uni-lateralã oferitã de personajulprincipal, nu fãrã a concepe dinacesta împreunã cu toatã galeria– ofertã inepuizabilã din arealulproletcultist – un adevãrat Bes-tiarium. Copilul partidului esteo carte despre dezumanizareainsului în comunismul feroce.Sunt scene memorabile ce, prinreprezentativitatea lor, surprindforþa limbajului demagogic, biza-reriile croite de niºte indivizi ghi-daþi de „instinctul revoluþionar“ºi de lumina efemerã a faruluipolitic. Euforia mistificãriiîmpinge realitatea la marginilegrotescului ºi nu le permite per-sonajelor, chiar ºi atunci cânddevin întrupari ale unei crize, nici-un gram de reflexivitate. Glumanesãratã a ideologiei trebuie lua-tã de bunã, pãrerile avizate con-siderate inepþii.

„Tovarãºul“ Baldovin intuieº-te cã, într-un asemenea context,cel mai mult conteazã puterea,„un spaþiu privilegiat (...), cum arspune tot el, un univers moral încare, dacã ai intrat, nu-l mai pã-rãseºti niciodatã în voie, nicichiar pentru a acþiona la înfãp-tuirea idealului tãu“ (p. 45). Eleste rezultatul acesteia ºi ajunge

pânã acolo încât sã-i traseze ma-niacal limitele într-o reþea de liniicolorate ce umplu paginile unuicarneþel. Deºi descoperã cã po-pulaþia stã de la miezul nopþii lacoadã pentru o sticlã de lapte,cã tinde sã se polarizeze, cã s-aplecat „de la locul maselor ºi amajuns la statul poliþienesc“ (p.205), faptul nu-l abate de la dru-mul împlirii visului de „apostol alcomunismului“. Nu se dã înapoide la a filozofa sau de a pune încirculaþie „teorii“. El considerã cã„revoluþia socialistã n-a fost alt-ceva decât cucerirea oraºului decãtre sat în douã valuri: cel alnoilor intelectuali de dupã rãz-boi ºi cel al muncitorilor ceruþide malaxorul dezvoltãrii indus-triale accelerate“ (p. 80). Acþiu-nile sale culmineazã cu oaudienþã la Marele Prim pe care-l convinge de abilitãþile sale cuaceleaºi linii colorate ce surprindforþa „propagandei“ în educaþiacomunistã. Finalul romanuluiprezintã gestul unei victorii lacacealma, bucuria unui ºcolar„care fentase profesorul cu oschemã dintr-un manual de ma-terialism dialectic pe care acestan-o ºtia“.

Laitmotivul îl constituie fricaºi nu întâmplãtor debutul estemarcat de un coºmar cu lupi, sim-bolul izolãrii ºi al devorãrii. Joculde-a puterea constã în reclama-þii, destituiri sau urcãri în ierar-hii. Soluþiile vin în Plenare undese adunã „marii mahãri“, genSpânu, mâna dreaptã a MareluiPrim, unde este convocat Con-siliul Oamenilor Muncii, undesunt analizate pierderile, din ceîn ce mai mari, dar unde, cu toateacestea, este propusã creºtereaproducþiei. Chiaburul ºi omulpoporului se înscriu în nelipsitaconcepþie maniheistã. Origineanesãnãtoasã devine paravanul

judecãþii sumare. Spaþiul mentalîn care se evolueazã este unulartificial, la limitã. Absurdul seinstituie prin fiecare gest, seacordã decoraþii ca Ordinul Sta-lin sau Ordinul Muncii ori poþiafla, urmând formularea oximo-ronicã, de existenþa „seducãtoa-rei prim-uteciste“. „Ugerulputerii“ existã numai pentru ceimari care se ocupã cu privitul desus. Cei mai mulþi lucreazã la „co-operativa ochiul ºi timpanul“, în-tocmesc note informative ºidevin astfel vizibili. Oportunita-tea ºi nu inteligenþa este marealor calitate.

Climatul cultural se centrea-zã, cum ar zice Eugen Negrici, înjurul mitului primejdiei ºi al com-pensãrii. La orele de literaturã serecitã cu patos poezii care pro-slãvesc lumea nouã. Tezauriza-rea de cãtre activiºti a cãrþilorvaloroase – confiscate ºi ele –alãturi de cele 34 de volume deOpere ale Marelui Prim devineocupaþie de rutinã. Grigore Laþ-cu, supranumit ironic Goricã,contureazã tipul poetardului careîºi vede numele profilat pe ceruleternitãþii. El se considerã un cla-sic în viaþã pentru cã a scris întinereþe „Balada tovarãºului carea cãzut împãrþind «Scânteia»”,„Ce gândea Maria Tomii cândlucra în schimbul de noapte“ saualte producþii de acest fel. Deºinu afiºat, compromisul ocupãfundalul acþiunilor. Ici-colo, nufãrã riscuri, strãbat vocile norma-litãþii ce îi apostrofeazã pe agita-tori cu tot cu literatura lor „ca uncârnat ornat ºi cu moþ” (p. 180).Bancurile ºi cântecele intrate înfolclorul proletcultist transmitsavoarea limbajului subversiv ºimeditativ, iar din mesajul lor rãz-bat visul evadãrii ºi ironia: „O,þarã, þarã/ Ce-aº da sã te vãd de-afarã“, „«Am fãcut piaþa!», «Ceai cumpãrat?», «Am cumpãratcarne, zahãr, portocale!»“, „Noifemeile democrate/ Ce luptãm pedezbrãcate“ sau pãþania lui Gon-ge care furã piesã cu piesã pen-tru a-ºi face o bicicletã, dar îi ieseo mitralierã Kalaºnikov. La aces-tea se adugã vestitele picioarede porc numite ºi adidaºi, cãu-

tarea posturilor Tvsârbeºti sau bulgã-reºti.

Sunt pagini înCopilul partidului ceimpun o problematicãaparte, aproape de oviziune manieristã,analiza rece a unui tipuman retrograd cu evi-dente trãsãturi patolo-gice le dã consistenþã.Cheia realistã, dubla-tã de registrul caustic,duce demersul pânã lacaricaturã. Limbajulcaragialean, lesnerecognoscibil prin ori-ginea cotidianã, sur-prinde dinamismulunei lumi captive înaparenþele ei, nu puþi-ne, nu din acelea caresã nu fi lãsat urme înconºtiinþa colectivã.

jocul de-aputerea

SILVIU GONGONEA

ec

turi

te de opinie relevante la scarãdemograficã. Nici când devinefolclor, nici când (cu atât maipuþin) fixeazã formulãri mai teh-nice ale judecãþii de valoare (ci-tate din Cãlinescu sau din alþii),imaginarul cotelor literare înaltenu prea are cum sã fie nociv so-ciologic, cum crede Negrici. Poa-te sã fie (dacã-l gãsim undevasã-l analizãm în expresia lui cora-lã) ridicol înflãcãrat sau, invers,placid, disforic etc., dar nu justi-ficã sperietura profilacticã a so-cietãþii civile.

Chiar dacã este folositã pro-pagandistic (exemple sunt, vai,destule ºi în epoci totalitare, caºi în epoci democratice), celebra-rea poetului naþional devineabuzivã doar în ordinea autono-miei valorii estetice. „Doar” e unfel de a zice, pentru cã ºi autono-mia valorii estetice e foarte im-portantã ºi s-ar mai cuveni dincând în când apãratã de literaþi.Nu produce însã mitul Eminescupericol social real de tipul ºovi-nismului etnic pus pe harþã, in-fluenþând decisiv, sã zicem,opþiunile electorale ale marilormase ºi fãcând posibilã legitima-rea politicã a vreunui dictatorultranaþionalist. A denunþa prac-ticile apologetice din trena cano-nului literar ca înrobitoare demajoritãþi votante mi se pare, deaceea, suflat apocaliptic în iaurt.

*

ªi încheierea: rezistenþacriticã la encomion edoar o problemã de gustestetic. Personal, nici

mie nu-mi plac osanalele deliran-te, nici chiar cele dedicate scrii-torilor pe care îi admir, dovadã ºicronica de faþã, foarte reþinutã înaprecieri.

Note:1 Sã le enumãr, pe cât posibil în

ordine cronologicã, pe cele care s-aubucurat de cea mai mare vizibilitate:1) revizuirile morale anticomunistecerute de Monica Lovinescu, 2) re-vizuirile... pseudomorale asumate deGheorghe Grigurcu în aparenta con-tinuitate a primelor, dar cu agendãdiferitã de inversare a ierarhiilor (es-tetice!) postbelice, 3) gherilele ge-

neraþioniste provocate de optzeciºti,cu unele merite, totuºi, în redesco-perirea importanþei definirii concep-telor în criticã ºi reînnoireaimporturilor de bibliografie teoreti-cã, 4) demitizarea lui Eminescu din„Dilema” 5) albumul Ioanei Pârvu-lescu de prejudecãþi înlocuite cu alteprejudecãþi, 6) plebiscitãrile festivede canon organizate de câteva dinrevistele bucureºtene cu ocazia tre-cerii dintre milenii, 7) revizuirile(aproape metacritice) ale lui IonSimuþ, mai domoale în relaþia cu ve-chile ierarhii ºi a cãror principalãcontribuþie rãmâne recuperarea edi-torialã a modelului e. lovinescian.Care mai sunt, astãzi, ºansele de ori-ginalitate ale unui demers similar?

2 În ce mã priveºte, îl prefer peCãlinescu în lectura metacriticã a luiMircea Martin din G. Cãlinescu ºi„complexele” literaturii române, dreptcreator de operã exegeticã monumen-talã ce nu ºi-a derivat judecãþile devaloare literarã din asumpþiunile etni-ce (deºi nu sunt foarte sigurã cã, peici, pe colo, nu a mai ºi cedat ispiteide a pune apã în vin);

3 Dacã Lucian Boia mai foloseº-te, ca material documentar, texte li-terare, acestea sunt texte minorestetice, supraînvestite instituþionalºi politic ºi pe care nimeni nu le maipercepe ca „opere” (precum Rãsu-netul lui Andrei Mureºean, devenitimn naþional). Operele majore ºi prin-cipiile de ierarhizare a lor ca atare nuau ajuns niciodatã (din fericire) sãdezvolte o astfel de funcþionalitate.

4 Retorica encomiasticã nu vinedin admiraþie autenticã faþã de mariiscriitori, nici din cine ºtie ce îngâm-fare identitarã, ci din tot mai slabapregãtire de specialitate a candida-þilor la facultãþile de litere, cei maimulþi dintre ei, complet ignoranþi înprivinþa bibliografiei exegetice, in-capabili sã redacteze ei înºiºi, celpuþin pe cerinþe descriptive mini-male, un comentariu de text ºi carerecurg – ca ultimã soluþie – la etala-rea prefabricatelor apologetice. Pro-babil cã ºi profesorii de liceu seconfruntã cu scãderea interesuluipentru studiu al elevilor. Hiba se do-vedeºte netratabilã, oricât spirit cri-tic am investi, ºi în învãþãmântuluniversitar. Aici apare riscul supli-mentar de a le servi studenþilor, cutitlu de ºtiinþã revoluþionarã, o nouãscurtãturã: în loc de encomion, ne-garea radicalã, dar tot fãrã sã reuºimsã stimulãm studiul aprofundat).

Rãscruci 2008 sau Expoziþie-traseu

10 , serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008

rovo

ri l

ec

tori

ale

despre autenticitatea scriiturii ca ultimãtreaptã onto-genericã

Când abordãm O pano-ramã criticã a poezieiromâneºti din secolul

al XX-lea (Pontica, 2007) consi-der cã trebuie sã analizãm, înprimul rând, conceptul de auten-ticitate a scriiturii, principalanoutate a elaborãrii critice a luiMarin Mincu, ceea ce ne propu-nem sã facem în acest studiu.

Chiar dacã Marin Mincu epoate mai puþin familiarizat cuconceptele lui Constantin Noi-ca, ontologia textualistã se în-tâlneºte cu schema de esenþã aacestora. Dupã Noica, „Fiinþa”subiacentã tuturor formelor/mo-durilor de existenþã ni se desco-perã prin aceleaºi trei niveluri aleRealului: simpla devenire, deve-nirea întru fiinþã – ºi conºtiinþadevenirii întru fiinþã. „Deveni-rea întru fiinþã” începe cu omulºi îºi are corespondent în realita-tea lui subiectivã. În schimb,„conºtiinþa devenirii întru fiinþã”se manifestã pe planul non-eta-jat al creaþiei umane – deciatunci când apar semnele cultu-rii, ce par strãine semnelor na-turii. De fapt, ele reprezintãmetamorfoza prin triere „econo-micã” a semnelor de la cele douãetaje ce le preced, ale naturii.Actele vii ale realului subiectivîn care se elaboreazã producteleculturii constituie ultimul nivelonto-generator al naturii.

S-ar pãrea cã textul in vivomoare odatã cu trecerea lui invitro. Aceasta e o altã aparenþã.Cel care moare în text e numaiautorul, ca furnizor al determi-naþiilor. Nu ne referim acum lareînvierea lui în creierele lectu-rante – ci la faptul cã orice actdesfãºurat în aria realului sub-iectiv e un act desfãºurat într-osemiozã energo-in-formaþionalãdinamicã, ce îºi transmite proce-sul „in-formaþional” din corpulparticular al subiectului actant,care e „micro-cosmic”, într-ozonã „astralã” a energeticului„macrocosmic” ce-i corespunde.„Informaþia” textualizatã ºi tex-

tualizantã devine acolo memorie,într-un „computer universal”încã neaccesat (vezi Jeana Mo-rãrescu – idem). Prin aceasta,actul subiectiv al producerii detext capãtã statut de realitateobiectivã a celui de-al treilea etaj„fiinþãtor” al naturii, la scara eicosmicã, etaj în care se realizea-zã „banca valutarã” a culturii.E un argument în plus pentru„autenticitatea scriiturii” înþelea-sã ca viaþã realã, imposibil de„abstractizat” a textului.

În circumscrierea teoreticã alui Marin Mincu nu e vizat ºiacest aspect – garantul astral alsemiozei/semanticii literare – cise are în vedere numai relaþia din-tre text ºi cele douã reale – sub-iectiv ºi obiectiv, ale universuluicunoscut. Dar putem foarte binesã lãrgim în potenþialele ei aceas-tã teorie, completând-o prin fa-þeta „n-formaþionalã” ce i sedescoperã intrinsecã. „n-forma-þia” e minima posibilã a incipi-tului formativ (alias semiotic)care se desemneazã în interiorulviu al energeticului. Orice „ormã”e reprezentarea comprimatã aunor „vibraþii” energetice. (La uncolocviu despre opera lui Con-stantin Brâncuºi am susþinut de-monstraþia cã sculpturabrâncuºianã poate esenþializa, înformele ei purificate, nu numai„esenþele transcendentale” dinfilosofia husserlianã – sau pe celeplatoniene – ci ºi conceptul ber-gsonian al curgerii ca reprezen-tare în formã spaþialã a timpului.)

Teoriile literare care în seco-lul al XX-lea au cunoscut în Oc-cident o proliferare inflorescentãavând multiple vase comunican-te între ele („textualismul” susþi-nut în România de cãtre MarinMincu fiind o componentã remar-cabilã a acestei inflorescenþe) –sunt totuºi, luate în parte, insu-ficiente ca fondare ultimã în on-tologic: dorinþa de sistem nupoate fi îndeplinitã câtã vreme„sistemul” ce decripteazã ºivalorizeazã creaþia literarã (ori

creaþia „artei”, în toate comparti-mentele ei) se desprinde de ori-zontul unui sistem integral alexistentului. Pe de altã parte, „fi-losofii” de profesie au eºuatepistemologic (cu puþine excep-þii – cum ar fi la noi Blaga ori Ca-mil Petrescu), ori de câte ori auîncercat sã-ºi extindã ontologiala complexul creativ al artei. Dinperspectiva de azi faptul mi separe explicabil: niciunul nu ajun-sese la semioza Universului, laoriginile Formei, nu în artã (Her-bert Read) – ci în Univers. Dacãexplorãm acest traseu pornind de„jos”, de la natura exterioarã, alecãrei multiple forme sunt, cu toa-te, reprezentãri ale unor coduri(comprimãri) energetice (faptsusþinut pânã acum, dupã ºtiin-þa mea, doar de matematicianulºi arhitectul Matyla Ghica),atunci ne putem clarifica celedouã „revoluþii” din ordinea fi-inþialã a existentului: a) de la na-tura exterioarã la naturainterioarã, ºi b) de la aceasta dinurmã, prin „copularea” cu pro-iecþia în ea a celei dintâi, la tex-tualizarea creaþiei umane. De aiciderivã sensul profund (generic)al autenticitãþii scriiturii – pecare Octavian Soviany pãrea sã-l înþeleagã destul de mulþumitoratunci când comenta confuzia luiNicolae Manolescu, cea dintrecircumscrierea conceptului deautenticitate la Marin Mincu ºicircumscrierea lui la Camil Petres-cu – ºi pe care, în mod inexplica-bil, în final îl scapã din mânã.

Istoria conceptului de auten-ticitate cunoaºte în România treietape distincte: 1) etapa „exis-tenþialistã” (Mircea Eliade, Cio-ran) – în care actul conceptuãriie încã precar din punct de vede-re teoretic, promotorii lui maimult „sugerând” ce înþeleg prinaceastã noþiune – ºi anume:transmiterea în obiectul scriitu-rii, a pulsaþiei vitale din psiholo-gia „noii generaþii”; 2) etapa„camilpetrescianã” (ivitã ºi prinpolemicã teoreticã faþã cu sen-

sul acordat de primii), derivatãdin orizontul filosofic propriu –ºi care înþelege prin acest con-cept „economia semnificatoare”a actelor umane, ca directivã aactului de „oglindire”, sau, cutermenii lui Camil Petrescu, a ac-tului de „invenþie a concretului”.„Concretul” camilpetrescian eînsuºi corpul textului. Numai cãîntre cele douã funcþii/semnificãriale „corpului textual”, pe care ledefalcam ceva mai sus – funcþia/semnificaþia de „oglindã” ºi func-þia/semnificaþia de „obiect oglin-dit” – „autenticitatea învederatãde Camil Petrescu face referiredoar la cea din urmã; 3) etapa„Mincu”, ce ia în calcul textul caun corpus al „oglinzii” – deºi„oglinda” se genereazã simultancu „oglindirea” printr-un actstructurant unic. Nu mai e vorbade autenticitatea celor înfãþiºa-te, ci de autenticitatea actuluigenerativ al scriiturii/înfãþiºãrii,care suprapune peste cele înfãþi-ºate „persoana spiritualã” a tex-tului. Cele trei faze sunt extrem derelevante pentru treptele evoluti-ve ale gândirii teoretice dindomeniul teoriei literare, obiecti-vitate istoric. Cãci acest „spaþiuteoretic” urmãrit în cursul lui is-toric devine ºi el trans-personal.

Dincolo de aceastã radiogra-fiere a textualismului ca teorieliterarã general valabilã, începe(dupã cum o afirmasem) reducþiaei la aspectele specioase ale „cu-rentului literar” textualist ce seprefigureazã în România, în anii’70 ºi se continuã chiar în anii’80. Însuºi Marin Mincu nu des-parte prea bine apele de uscat –nu doar prin aderarea sa, odatãcu desfãºurarea ciclului (cvasi)-romanesc în patru volume, Inter-mezzo, la „tehnica narativã” deultimã orã, a „textualismului”, ciºi prin declaraþiile „de principiu”cã „Jurnalul”, în care personajulnarator e însuºi autorul, poatedezvãlui cel mai exact urma aces-tuia în scriiturã, ca amprentã ge-neticã a acesteia ºi-i poatesuprapune scriiturii propriul de-mers de autoscopie. (Asta îl vaface pe Octavian Soviany sã-iapropie, uneori, conceptul deautenticitate a scriiturii de sen-sul vitalist al „existenþialiºtilor”.)Marin Mincu considerã cã lite-ratura la persoana întâi e auten-ticã întrucât nu e mimeticã. Aicimi se pare a surveni colapsul te-oretic fatal ce priveazã „textua-lismul” ca teorie literarã sã devinãun sistem, deºi ar fi avut (ºi areîncã) toate virtuþile pentru aºaceva. Prima greºealã e aceea dea crede cã mimetismul e posibilîn literaturã ºi, în general, în ac-tul creaþiei. (Crezând aceasta,Marin Mincu va cãdea la rându-i,o datã-n viaþã dar de ajuns, încapcana „impresionismului”.) Li-teratura nu poate fi mimeticã (imi-tativã) – întrucât niciun autor nupoate reda tale quale complexulde informaþii – neselectat – care-i vin din mediul extern, fãrã sã-l„nunteascã” cu propria subiec-tivitate. Or, aceasta conþine uncomplex informaþional ºi mai di-versificat, ce va alcãtui un com-

plex de filtre. Inclusiv de filtresemantice – ce vor opera recon-diþionãri semantice. Intrã, înacest proces de „recondiþiona-re”, atât operatorul conºtient cât– mai ales! – operatorii subcon-ºtientului, care a fost provocat.Buchetul determinanþilor lui efoarte bogat ºi trebuie sã luãm încalcul tot cortegiul parametrilorînvederaþi de Blaga; dar ºi deter-minanþii simbologici „prizaþi” deGilbert Durand, Bachelard,Pierre Richard, Hugo Friedrichetc., întrevãzuþi fiecare din altunghi reflectorizant. (Marin Min-cu însuºi observã lucrul acestaºi „se sperie” de complexitateaacestei determinaþii multiple:„Când descriem realul, noi nu-lvedem decât prin prisma subiec-tului care suntem, dar acest sub-iect nu e noi decât într-un moddestul de sofistificat ºi observãmcã ne-am îndepãrtat de noi înºi-ne numai dupã ce constatãmmetatextul […]”.

Nu poate exista aºadar decâto aparenþã de mimetism – chiardacã eul autorului pare sã se fi„pulverizat” (Marin Mincu) înalte euri „ficþionale”. Acele n per-sonaje „ficþionale” (ce trebuie sãfie veridice) se nasc din siner-gia eului auctorial schizoidal (si-nergia fiind proprietatea energieide a genera din ea însãºi surplu-suri, atunci când e penetratã deo informaþie alogenã). Deci toa-tã lumea aceea fictivã ce pare sã„mimeze” obiectivitatea e o pro-liferare schizoidalã a realitãþiisubiective care a participat „înfelul sãu” la construcþia textului.Acest „în felul sãu” reprezintã„semnãtura” hetereonomã a au-torului, imprimatã în structurilefals-mimetice ale textului. E ade-vãrat cã autorul e prezent numaiprin „procura” Semnãturii, dar ea Semnãturii lui intrinseci. Înschimb, se poate spune: câtã si-nergie (alterizantã), tot atâta cre-aþie! (Conceptul de Semnãturã afost aplicat de Sorina Sorescu îndescifrarea operei lui I.D. Sârbu.)

Acest tip de text cu aparenþã„mimeticã” va constitui, în ordi-nea naturii, „Oglinda de gradulîntâi” – care e aceea a „lumii in-tegrale” cu accent pe realulobiectiv exterior. Istoria literarãe însã istoria metamorfozei cor-porale a textului. „Evoluþia” eieste, concomitent, o avatariza-re (o „slãbire” a ideii de literatu-rã, cum zice O. Soviany).

Raþiunea „avatarizãrii” – caree raþiunea auto-cognitivã a „na-turii” înseºi – o constituie faptulde-a obþine „Oglinzile” de grade-le doi ºi trei, adecvate celorlaltedouã realuri din tripla etajare aexistentului. Mutarea interesuluide la „angrenajul” extern al lumiicãtre angrenajul interior al sub-iectului recupereazã ceea ce ocul-ta mai mult sau mai puþin „Oglindade gradul întâi”.

Pânã la apariþia scriitorilor tex-tualiºti a existat Proust – carescoate subiectul în faþã nedis-trugând ficþionalul – iar lumea„exterioarã” se încheagã în toatãveridicitatea ei în – ºi din – me-morie, adicã din spaþiul interior,

vã recomandãEditura Aius

Alina GIOROCEANU – Terminologiagreco-latinã în limba românã actualã,250 p., format A5, colecþia Studia, 18 lei

Parte a tezei de doctorat a autoarei, cartea cuprin-de, pe lângã glosarul elementelor formative greceºtiºi latineºti, o succintã prezentare a limbilor clasice.Totuºi, cea mai importantã parte a lucrãrii este repre-zentatã de lista elementelor formative de origine grea-cã sau latinã folosite în terminologia ºtiinþificã actualã.Lista este constituitã aºadar, în accepþia lingvisticiiromâneºti, din elemente de compunere/pseudoafixeºi afixe (prefixe ºi sufixe) care au ca prim etimon cu-vinte din limbile clasice.

Cãrþile pot fi comandate direct,la sediul Editurii Aius Craiova, la

tel./ fax 0251 596 136 ºi0745 438334 sau prin magazinul

virtual de pe www.aius.ro

Puterea cuvântului

, serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008 11

SENSURI EUROPENE. „Tur-me de reni din lacrimã-mi s-ada-pã./ Cãtre cireaºa ce s-a copt ºicrapã (nu mã mai satur de puº-tescul joc de-a rimele vociferândad-hoc, de-a sensul mai ascunsºi mai înalt ca pentru acrobaþi detriplu salt, de-a verbul conjugân-du-se imberb – ca fel de-a fi ºitotodatã herb, de-a melcul carelasã dâre lungi cãtre covertele cunibelungi, de-a versul imitând uncangur ºchiop pentru ologiistraºnicului op, de-a nebuniaunei minþi întregi ca-n Hamlet ºi-npoveºtile cu regi)”. NICOLAEJINGA, Dicþionarul lui Dumne-zeu, Ed. Mitropolia Olteniei,2008.

MESAJ TESTAMENTAR.„Îþi pun la dispoziþie Memoriilemele ºi ai libertatea sã faci cu elece vei gãsi tu de cuviinþã. Te rogsã mã crezi cã le-am terminat îna-inte de a ajunge la concluzia cãnu existã carte care sã merite amai fi scrisã”. NICOLAE PÂR-VULESCU, Bravo Lui!, Ed.Autograf MJM, 2008.

ADEVÃRUL ªI POSTULA-TELE CONTRADICTORII.„Când este vorba despre unsceptic, aºa cum e Cioran, care,în plus, face ºi figurã de cinicsofist, problema adevãrului n-artrebui sã se punã. Îndoiala ex-clude, oricum, orice fel de mili-tantism. Pentru un sceptic, maiimportantã decât orice angajareeste dezertarea. Aºa încât, nuputem sã nu ne întrebãm: Sã-lintereseze pe Cioran adevãrul?!”.MIRCEA A. DIACONU, Cui i-efricã de Emil Cioran?, Ed. Car-tea Româneascã, 2008.

comparativul de superioritate comparativul de superioritate cu Pallady), autorul-personaj neimplicã în dubla condiþie a ope-rei de a fi o lume ºi de a fi înlume”. MIRCEA MUTHU, Al-chimia mileniului, Ed. Casa Cãr-þii de ªtiinþã, 2008.

A TREIA DIMENSIUNE.„Densitatea ºi transparenþa sin-gularizeazã proza lui Radu Petres-cu – una dintre cele mai elaboratedin literatura noastrã postbelicã.Fascinat de aventura scrisului ºitrãind, în egalã mãsurã, nostal-gia realismului sculptural alhomerizilor (exemplificat, la noi,

SIMPTOMATOLOGIE GENE-RALÃ. „O criticã de diagnostical unei perioade îºi cere dreptulla existenþã, alãturi de o criticãde analizã, de sintezã, de judeca-tã imediatã, de comparatism, deinterpretare hermeneuticã. Ocriticã de diagnostic înseamnãobservarea tendinþelor literareale actualitãþii, remarcând feno-menele simptomatice dincolo delectura izolatã a cãrþilor”.

ION SIMUÞ, Simptomele actua-litãþii literare, Biblioteca Revis-tei Familia, 2007.

SFINÞII CARE NE-AU ALESPE NOI. „Corect, timpul trebuiemãsurat în sfinþi. Sã spunem:avem o zi, o sãptãmânã, o lunã,un an, douã milenii de sfinþi.În acest fel, timpul ar deveni veº-nicie, iar noi, oamenii, realitãþi mã-surate de veºnicie ºi nu roºi detimp...”. SEVER NEGRESCU,Prolog din Proloage, Ed. Mitro-polia Olteniei, 2008.

în care e acum proiectatã („Oglin-dã de gradul doi”). Treapta ava-taricã urmãtoare aparþine„textualiºtilor” (integrabili într-adevãr „postmoderniºtilor”). Na-ratorul îºi submineazã treptatelanul schizoid al imaginarului,compensând anemierea „inven-þiei” în posibil, cu necesitatearevenirii într-un nou real. Nu înrealul obiectiv, nici în cel sub-iectiv – ci în realul „Oglinzii” ceurmeazã sã se „autooglindeas-cã”. E actul suprem onanistic alnaturii, care nemaiavând alt planontologic deasupra sa, nu maipoate deveni fecundator prinîndoirea de – ºi în – sine. Toatãaceastã „desubstanþializare” atextului (alias imaginarului) aremeritul de a fi „moºit” pe rândpotenþele scripturale mutante.(Ce ar urma? Probabil o reinjec-tare cu încredere în metafizic, cear resuscita imaginarul ficþionalpe un plan nou, cumva meta-re-alist, posibil cel al prelungirilorcosmic-obiective, ale realuluisubiectiv din câmpurile interioa-re ale omului. Octavian Sovianyvede aceastã „injectare” ca o fazãultimã a apocalipticului. Noi ovedem la fel, cu precizarea cã arfi trecerea în registrul optimist,a apocalipticului, care ar puteaînlocui anxietatea umanã cu aper-cepþia integrãrilor cosmice.)

Faza „textualistã” a literaturiie deja epuizatã – nu prin „tehni-citatea” obiectului sãu, ci prinfaptul cã ºi-a consumat „cea-sul”. Principalul ei susþinãtor,Marin Mincu, a înþeles acest lu-cru: „Pentru mine – va spune el(citat de Octavian Soviany lapagina 420) – atracþia textualizan-tã (ºi textualistã) ºi-a dat roadeleºi deºi nu mã dezic de nimic m-am deplasat deja din acest cerc(Circe) care devenise prea con-strângãtor. Textualismul este (de-vine) desigur o invariantã cuvaloare aproape epistemologicãpentru cercetarea textului literar,

dar aceasta, singurã, nu mi separe suficientã pentru a investi-ga în continuare ºi alþi versanþiai operei, care impun mijloace decunoaºtere cu totul diferite”.

Aº adãuga totuºi o corectarecu motivaþii, cred, de profunzi-me, a acestei conºtiinþe ultime acriticului/teoreticianului asupraliteraturii: orice alte mijloace deinvestigare s-ar adãuga, ele nutrebuie privite doar ca o alianþãde corelate. Atâta vreme cât ope-ra e textul – atât în ipostaza luiînchisã, cât ºi deschisã (hipo-text, hipertext, metatext, subtext,context etc.) – absolut toate mij-loacele de investigare a ei trebu-ie privite ca metode ºi teoriiintegrante în – ºi de – partea te-oreticã general-valabilã a „textua-lismului”. Nu e întâmplãtor cã„decuvertãrile” teoretice ale luiMarin Mincu refac în ordineadiacroniei lor diacronia obiecti-vã-istoric a succesiunii „gnomi-ce” a teoriilor literare. Deplasãrilesuccesive ale acestora în poten-þialitatea plurivocã a operei ºi-arputea reclama astãzi paradigma(sinteza) complementaritãþii,într-un act decriptabil sincron.Textualismul teoretic ºi-ar putealãrgi, atunci, aria lui restrânsã demetodã (una dintre...), în para-digma integrativã a unui Sistem!

Ordinea în care Marin Mincudescoperã ºi îºi asumã câmpuri-le teoretice operatoare (refãcutãcu exactitate ºi minuþie analiticãîn cartea sa, de cãtre OctavianSoviany) porneºte de la herme-neuticã, unde accentul se punedecriptabil, pe funcþia simboli-cã a limbajului – pentru ca ceade-a doua „staþie de oprire” sãse situeze în „nucleele germina-tive” din inconºtient, ale unortraiecte de naturã arhetipalã re-cuperate de conºtient drept „mo-dele formative”, modele ce„stâlpuesc” „critica geneticã”.(Aº atrage atenþia cã veritabilahermeneuticã nu se poate plasa,

nici ea, în afara unei „critici ge-netice”. Personal aº numi aceste„modele formative” toposuri sautoposuri arhetipale.) Va urmadescoperirea „principiului para-digmatic”, ca un fel de integrarea operei în categoriile transgre-sante ale timpului, intersectatecu „paradigma” canonicã a „ge-neraþiei de creaþie”. Principiulparadigmatic e un fel de terenescavat pentru fundaþia adecva-tã a semioticului. „Critica semi-oticã” devine anticamera teoriei„textualiste”. Principiul semioticconsiderã cã totul e semn – ºi –prin autoreferenþialitatea lui „ona-nisticã”, semnul respinge ideeafuncþiei simbolice a limbajului.

Nu ºtiu dacã Marin Mincu adeclarat cândva stricto senso cã„nu se dezice” de perioada sa„hermeneuticã”. În aparenþã, s-ar zice cã a abandonat terenulsimbologiei, ca inoperant – iarca interpret al sãu, Octavian So-viany declarã ritos cã adeziuneainiþialã pentru instrumentul „lim-bajului simbolic” vine „în totalrãspãr” cu instrumentarul semi-otic ºi mai ales cu cel „textualist”.Declaraþia bine ºtiutã a lui MarinMincu, al cãrei adevãr e probatde întreg demersul sãu critic apli-cativ, e cã teoria textualizãrii e„complementarã” teoriei „mode-lelor formative”, deci numai cu oparte, am zice noi, a „criticii ge-netice”. Poate cã perioada her-meneuticã rãmâne în suspensienumai pentru cã autorului teo-riei „textualiste” nu i s-au revelatîncã secretele vase comunican-te dintre autoreferenþialitate ºihetereoreferenþialitate. Sã fievorba de un real „rãspãr” întresemn ºi simbol? Aici devine obli-gatoriu sã ne oprim ºi sã încer-cãm o analizã geneticã de tipnou, mai profundã în ce priveºteepistemologia energeticului(energetic care e, repet, sursageneric-primordialã a semnului).Toþi teoreticienii relaþiei „subcon-

ºtient (inconºtient) – simbol” seopresc la trepte mai mult sau maipuþin de suprafaþã ale subcon-ºtientului: fie la faza embrionarãa individului, fie la copilãria satimpurie.

Atunci când vibraþia unui cu-vânt oarecare (= semn) cade, prinrelaþia comunicantã a celor douãemisfere ale creierului, chiar pevibraþia unei arii de memorie sub-conºtientã „provocatã”, acel cu-vânt îºi dubleazã semnificaþia ºisemnul devine (ºi) simbol. Sim-bolurile nu pot fi elaborate con-ºtient. Ele apar fãrã ca autorulunei scriituri sã le „vrea” (Gué-non greºeºte când crede cã au-torii în opera cãrora textul îºidovedeºte o interfaþã simbolicã,au primit iniþieri secrete prin fi-lierele unor organizaþii oculte).Simbolurile îºi pot face apariþiachiar ºi în scrierile cele mai mini-maliste – sau, în actul textuali-zãrii dirijate, oferind acestorscriituri deschideri nescontate.Atunci când prezenþa lor alcãtu-ieºte o reþea coerentã semantic,îndatã apare într-adevãr o inter-faþã, aceasta asigurând ontolo-gia abisalã a scriiturii ºi, înconsecinþã, axiologia ei. Dar, înacelaºi timp, prezenþa simboluri-lor în text este garantul polise-mic al textului, intenþionalitateaauctorialã conºtientizatã nepu-tând fi, în ordine semanticã, de-cât univocã. Dacã toate celelalteelemente structurante ale textu-lui þin de arhitecturarea lui,simbolurile sunt „cãrãmizi prefa-bricate” servite de subconºtient.

Dacã revenim la relaþia „semn-sens”, ar fi de observat cele douãpolaritãþi ale avangardei istorice,Urmuz ºi dadaismul – ce experi-menteazã, fiecare, sacrificareaunuia dintre termeni. Primul taieºi reaºeazã ilogic sintagmele (sa-crificã sensul) menþinând imagi-nile (semnele). Ceilalþi sacrificãimaginile, pãstrând semnele lar-vare (cuvintele) ca reprezentan-

te fonetice ale larvarului seman-tic (liminar-afectiv prin posibili-tãþile „pre-aedice”. Ion Barbupleacã de la acelaºi strat aedic(mai pronunþat), oferindu-i sin-tagmare/semnificare printr-o„creºtere” holisticã a „perioa-dei” vibratorii din stratul „lar-var”. El încearcã sã suprapunã„fãrã rest” vibraþia internã sin-tagmaticã pe vibraþia mentaliza-tã a unui „topos arhetipal”. Seobþine astfel produsul poietic alholismului semantic similar, înlumea semnelor, cu „proporþia deaur”. Numai cã poietica barbia-nã se reduce, precum remarca ºiOctavian Soviany, la o „esteticãpersonalã”, dincolo de care eadevine „utopie”. ªi asta, întru-cât „modelul formativ” (pe careîl decela Marin Mincu) – Reflec-tarea – e ºi singurul care puteadeveni consubstanþial semanticcu construcþia însãºi a „reflectã-rii” toposurilor vibratorii în ma-niera holisticã a „proporþiei deaur”. Dusã pe acest fãgaº, inter-pretarea îmi aparþine. Dar ea nuface decât sã autentifice, printr-un corolar nou al unei hermeneu-tici „in-formaþionale”, viziuneacriticã ºi actul de decriptare al luiMarin Mincu, din Eseu despretextualizarea poeticã (1981).

Caracterul fiinþial al sensuluica oponent al semnului ne ga-ranta odatã mai mult autentici-tatea scriiturii în accepþia ei deultimã treaptã onto-genericã anaturii. „Autenticitatea scriiturii”e un concept capital al articulãri-lor teoretice cãtre sistem ale luiMarin Mincu. Dar înþelegerea eidevine capitalã ºi pentru câºti-gul impersonal al Teoriei literare– întrucât o proiecteazã dincolode ea, mutându-i aria ºi supra-punând-o pe orizontul filosofical unei ontologii generale.

Jeana Morãrescu

rovo

ri l

ec

tori

ale

12 , serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008

eºeculunei utopii

COSMIN DRAGOSTE

Richard Wagner, Das reicheMädchen, editura Aufbau, 2007

Cel mai recent roman allui Richard Wagner,Das reiche Mädchen

(Fata cea bogatã), se inspirãdintr-un fapt real: în 1997, etno-loga Katrin Reemtsma (38 de ani)este ucisã prin înjunghiere deprietenul sãu, un þigan care ce-ruse azil în Berlin. Cei doi aveauîmpreunã doi copii, o fetiþã ºi unbãieþel. Din aceste fapte, Wag-ner reuºeºte sã construiascã unroman profund, mult mai realizatsub raport stilistic ºi ideatic de-cât toate operele sale în prozã depânã acum.

Bille Sundermann este unicafiicã a unui bogat clan de indus-triaºi germani, a cãror avere sebazeazã, în bunã mãsurã, pemunca fãcutã cu „sclavii” de laBergen-Belsen. Trecutul nazist alfamiliei apasã pe umerii tinereiSybille, care, influenþatã de ideo-logia ’68, încearcã sã îndreptelucrurile. Bille este o pasionatãetnologã, ce cãlãtoreºte în SUA,pentru a studia existenþa indie-nilor din rezervaþii. Revenitã înGermania, se angajeazã decispentru drepturile þiganilor refu-giaþi din fosta Iugoslavie, pen-tru a scãpa de ororile rãzboiului.Se îndrãgosteºte de Dejan Ferari(care, la origini, se numea Fera-riu ºi ai cãrui strãmoºi „veneaudin teritoriile valahe din sud, dinBela Crkva sau Biserica Albã,cum îi spun românii. Satul esteaºezat atât de sudic, încât, aco-lo, þiganii vorbesc deja româneº-te.”1). Se va cãsãtori cu acesta,legãtura lor dorindu-se un viuexemplu pentru înlãturarea oricã-ror bariere ºi prejudecãþi. Mergîmpreunã la conferinþe ºi, curând,au ºi o fetiþã, Mira. Dejan suferãun proces de transformare ºi,într-un acces de gelozie, o înjun-ghie pe Bille. Dupã ispãºirea pe-depsei cu închisoarea, esteexpulzat din þarã.

O tramã narativã destul desimplã, de stabilã, care permite

dezvoltãri ulterioare în direcþiimultiple. Pretextul pentru readu-cerea în prim-plan a vieþii lui BilleSundermann este un reportaj deteleviziune, pentru care narato-rul este solicitat de cãtre Anna.Wagner este, aici, în elementulsãu: pe de o parte, el însuºi afãcut câteva reportaje (aºadar,cunoaºte bine tehnica de produ-cere a materialului), pe de altãparte, este vorba despre proble-matica Balcanilor, asupra cãreiaeste din cale afarã de informat,fiind unul dintre cei care se ocu-pã constant de aceastã zonã de-osebit de sensibilã.

Forma aleasã pentru narare(reportajul – sau, mai bine zis,metareportajul) se potriveºte ex-celent recompunerii unei existen-þe: modelul este cel al luiHeinrich Böll (Gruppenbild mitDame). Din amintiri, rememorãri,presupuneri, prin intermediulpersonajelor cu efect reflec-torizant trebuie sã se conturezeun portret fragmentar, dar nu lip-sit de consistenþã (deci modern),un puzzle care sã îmbie perma-nent la cooperare din partea citi-torului. Din pãcate, acest lucruse realizeazã doar în prima partea cãrþii, întrucât, ulterior, instan-þa narativã devine monopolizan-tã, uitã sau refuzã delegareanaratorialã, îºi asumã potenþelenaratorului omniscient (chiardacã nu voluntar). Discursul ºiportretul câºtigã în fluiditate ºiconsistenþã, însã se înregistrea-zã o uºoarã pierdere în registrulintenþional iniþial.

Wagner atacã o problemã deactualitate în Das reicheMädchen, anume acea multi-culturalitate (Multi-Kulti, cumspun nemþii) ce dominã spaþiuleuropean occidental. Autorulmerge în profunzimile problema-ticii, dezvoltã complexe de între-bãri ºi abordãri din perspectivevariate. Pretextul tehnicii repor-tajului oferã posibilitatea (pe lân-gã fragmentare) ºi a unei variaþiide pondere a evenimenþialului, adezechilibrului sãu, ceea ce vinesã contureze mai pertinent situa-þia complexã zugrãvitã. Wagner

utilizeazã cu succes tehnica mon-tajului, a amplasãrii ºi deplasãriidiferite a unui trecut rememoratmediat. Miºcãrile camerei au oconsistenþã variatã (intenþiona-tã), efectele sunt îndelung gândi-te, dar unele, cele mai reuºite, iaunaºtere spontan. Nu putem trececu vederea senzaþia de uºoarãartificialitate care apare uneori, peporþiuni reduse, ce-i drept.

Dincolo de cãderea în banalpe care ar presupune-o o abor-dare convenþionalã a temei mul-ticulturalismului într-o lume încãobtuzã ºi reticentã, dar, pe de altãparte, fãcând eforturi substanþi-ale de recuperare ºi de asanare aunui trecut nefericit, autorul gã-seºte cu succes cãi de acces laalte paliere interpretative, care îitransformã cartea într-una careîndeamnã la meditaþie. Dincolode ºocul civilizaþiilor ºi culturilordiferite, dincolo de scoaterea înevidenþã a dificultãþilor de adap-tare într-o societate prea puþintolerantã, miza romanului dobân-deºte o turnurã multiplã: Dejanºi Bille refac mitul lui Pygma-lion: þiganul sârb este opera, cre-aþia tinerei, care îl poartã pe latoate conferinþele ca o dovadãvie a faptului cã minoritãþile potºi trebuie sã fie integrate. În rea-litate, Dejan devine un manipu-lat. Sybille acþioneazã subimpulsul reparãrii vinei familiei,vrea sã îndrepte lucrurile. Douãtrãiri îi marcheazã modul de agândi ºi de a acþiona: generaþia’68, precum ºi o plãcuþã de laBergen-Belsen, pe care, între altenume de „fãptaºi”, se aflã ºi celal neamului sãu. Dejan are aceas-tã intuiþie ºi îi spune la un mo-ment dat, când fac dragoste:„Nu þi-o trage cu Auschwitz-ul,trageþi-o cu mine!”2. Îi simteaceastã voinþã expiatoare, culpa-bilitatea care îi submineazã toateacþiunile.

Dincolo de „ºocul civilizaþii-lor”, Das reiche Mädchen esteun roman despre pierderea iden-titãþii. Aici registrul devine grav.Tentativele de aducere pe tãrâmºtiinþific a problematicii þiganilor,fac din Dejan o fantoºã, un con-

struct. Nu-ºi mai poate definiidentitatea, are probleme cu ac-ceptarea de cãtre propria comu-nitate de romi, dar ºi cuautoacceptanþa. Tocmai sufo-carea aceasta îl determinã sã de-fuleze violent: încearcã sã-ºirecapete identitatea pe cale ex-terioarã, violentã: adoptã unmod de a fi care sã eludeze, prinsemne exterioare, fondul slãbit:începe sã bea, sã poarte cuþit, sãjoace jocuri de noroc unde îºipierde banii. Devine violent, in-tolerant, tocmai el, un individ ceaºteaptã maximã toleranþã dinpartea þãrii de adopþie: se ceartãcu prietenii, îºi bate soþia. Proce-sul recuperãrii identitare este,astfel, sortit eºecului, întrucât areca bazã de desfãºurare elementelipsite de substanþã.

Lupta pe care o duce DejanFerari nu este doar cu autoritãþi-le sau cu intoleranþa sistemului(o intoleranþã mocnitã, strunitãde coerciþiile mecanismelor so-ciale), ci ºi una pentru autoim-punere. Aici, Richard Wagner seîntâlneºte cu Ingeborg Bac-hmann sau cu Elfriede Jelinek:lupta bãrbat-femeie pentru su-premaþie în cuplu (aceastã luptãar fi, dupã cum afirma odatã Bac-hmann, cauza tuturor violenþe-lor sociale ulterioare). Emigrantulnu mai poate accepta sã fie în-treþinut de soþie (deºi aceasta nu-i reproºeazã niciodatã aºa ceva),încearcã sã se desprindã însãdoar formal ºi ineficient de aceas-tã dependenþã. Firea liberã a þi-ganului nu acceptã impuneri,constrângeri, fie cã ele þin de pa-lierul macro- sau de cel microso-cial. Dupã cum afirmã amicii sãi,Dejan nu a avut niciodatã o via-þã independentã: în Iugoslavia s-a aflat sub influenþa mamei sale,Mila (care i-a organizat fuga înstrãinãtate), iar în Germania seaflã sub influenþa soþiei. Incapa-citatea sa decizionalã se va ma-nifesta tragic, violent, încercândsã recupereze pe piste false ceeace fusese atâta timp refulat în el.

Comentând romanul luiWagner, Helmuth Frauendorferobservã foarte bine cã cei doi pro-tagoniºti se confruntã nu doar cuprezentul, ci ºi cu trecutul lor, alfamiliilor din care provin3: Mila,mama lui Dejan, se desprinsesede tradiþia þigãneascã, alegând ocarierã de cântãreaþã prin baruri-le de pe coasta Adriaticii. Trãdea-zã stirpea sa. Familia Sundermannîncearcã sã acopere într-un felperioada lagãrelor de concentra-re prin înfiinþarea a tot felul defundaþii, care sprijineau „frumo-sul”. Tot pentru Frauendorfer,

erosul ºi thanatosul sunt supra-temele acestui roman, din carederivã celelalte componente.4

Bille Sundermann acþioneazã,la o privire atentã, din egoism,nu din clamatul altruism ºi dindorinþa de eliminare a diferenþe-lor socio-etnice. Iatã ce spuneWagner într-un interviu acordatpe 4 septembrie 2007 la Deutsch-landradio: „Toate aceste fenome-ne introduse de cãtre generaþia’68 ºi care acþioneazã pânã în ziuade astãzi, au devenit modele degândire pentru generaþiile urmã-toare, care sunt prizoniereleacestor modele cognitive – ast-fel, lumea devine simplã: cândcrezi în ceea ce este bun, atunciai imediat dreptate. Deci nu maitrebuie sã te îndoieºti de tine în-suþi. ªi, atunci, gândirea devineoarecum rigidã, dorind sã de-monstrezi neapãrat acest lucru.Iar tragismul lui Bille Sunder-mann începe cu faptul cã ea ames-tecã toate acestea atât de multcu viaþa privatã încât crede cãpoate conferi o dovadã pentrujusteþea ideologiei binelui”5. Cade obicei, ideologiile ºi religiiledogmatice îºi dovedesc limiteleºi, mai ales efectele negative, în-trucât transformã omul dupã unanumit tipar, îi anuleazã liberta-tea de gândire ºi de acþiune, con-ferindu-i o teleologie care doarla început poate avea efecte be-nefice. Subtilitatea ºi curajul luiWagner nu pot fi trecute cu ve-derea.

Utopia convieþuirii ºi a multi-culturalitãþii este înfrântã brutalde realitate. Gândirea utopicã re-fuzã sã vadã faptul cã nici nu evorbã despre o singurã societa-te sinergicã, ci despre societãþiºi culturi paralele, care nu pot aflapuncte comune, atâta timp câtsunt obiect de propagandã, dedemonstraþie exterioarã, ideolo-gicã a unor teze sau atunci cânddevin motiv de ºtergere a urme-lor unui trecut pãtat de sânge.

Aº vrea sã menþionez un as-pect important al cãrþii, un motivcare apare în ultimele pagini aleromanului, dar care dobândeºteo importanþã covârºitoare: Dejanîncepe sã audã voci, care îi co-mandã acþiunile (inclusiv crimaîmpotriva soþiei sale). Dincolo deaspectele clinice care ar puteanaºte analize peste analize (dar ºidincolo de conotaþiile psihanali-tice), aceastã voce are altã pon-dere: emigrantul o considerã cavenind de la Rege. Acest Regepune stãpânire pe el, îi transfor-mã personalitatea. În închisoare,se pune necondiþionat în slujbaunui criminal, Dragodan, pe careîl considerã trimisul Regelui. Nuputem sã nu facem paralelã cuoperele Hertei Müller (am anali-zat în altã parte6 ipostazele Tatã-lui în scrierile autoarei, una dintreaceste ipostaze fiind cea a Rege-lui), dar ºi cu cartea sa Regele faceo plecãciune ºi ucide7. Regelepoate dobândi o mulþime de co-notaþii: el este trecutul care nupoate fi eludat atât de simplu (rãz-boiul, dictatura etc). Wagner ofe-rã o pistã interpretativã pentruacest „Rege”. În închisoare, Dra-godan îi spune lui Dejan: „Ade-vãrul este cã ai fost un amator.Voi, þiganii, sunteþi amatori cu to-þii. Voi nu aveþi Rege. Numai unsârb ºtie sã mânuiascã adevãratamânie. O sã te învãþ adevãrata mâ-

ec

turi

Rãscruci 2008 sauExpoziþie-traseu

– din volumul Mãrgele de sticlã, în curs deapariþie la Editura Aius, Craiova –

, serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008 13

ec

turi

nie. Mânia care sileºte bãrbatulºi nu biata femeie sã îngenun-cheze”8. Iatã o explicaþie cu totulnouã pentru acel Rege: mânia,stimulul cãtre crimã, cãtre con-flict, cãtre rãzboi, canalizarea ac-þiunilor nu în dispute familiale, ciîn cele de proporþii naþionale.Finalul romanului nu este delocoptimist: conflictele se perpetu-eazã în Balcani, atâta vreme cât„Regele” porunceºte în minteaoamenilor.

Construcþia narativã se plia-zã exact pe intenþionalitatea auc-torialã: graniþele devin fluide,astfel încât persistã imposibilita-tea fixãrii categoriale a persona-jelor. „Reportajul” implicãobiectivitate (de aici ºi pulveri-zarea perspectivei unitare) ºi,prin urmare, distanþare. Roma-nul beneficiazã, la final, de un„soundtrack” (ca orice docu-mentar care se respectã), o listãcu melodiile din care au fost ci-tate versuri pe parcursul cãrþii:un amalgam interesant de ChrisIsak, Madonna, Dire Straits sauIva Zanicchi ºi muzicã sârbeas-cã (pe care o cunoaºtem foartebine, mai ales dinainte de 1989).Toate acestea mã trimit cu gân-dul la scriitorul finlandez AnttiTuuri (care este ºi regizor) ºi laromanul sãu din 2000 Aukko tai-vaassa (Gaurã-n cer). Construitpe principii ºi fãcând uz de teh-

Nu sunt foarte mulþiprozatori de la noi caresã aibã umorul ºar-

mant ºi fin al lui Paul Vlitos, tâ-nãr romancier ºi critic literarbritanic, care a debutat, în 2007,cu romanul Welcome to the Wor-king Week (Orion, Londra, 2007),al cãrui titlu reprezintã o aluzieintertextualã la o piesã muzicalãa cantautorului englez Elvis Cos-tello. Un al doilea roman, EveryDay Is Like Sunday, cu un titluglisând, de data aceasta, în tre-na unei bucãþi a solistului de laThe Smiths, Morrisey, va apãreaîn toamna acestui an. Vlitos s-anãscut la Oxford, în 1979, luân-du-ºi doctoratul în literaturã en-glezã la celebra universitateCambridge. De altfel, existã ºi oreferinþã autoironicã în carte,atunci când un personaj, numit,cu egal sarcasm, David Fauntle-roy (dupã numele cunoscutuluilord din cartea pentru copii a luiFrances Hodgson Burnett), de-clarã cã „am studiat, ca mai toatãlumea, engleza la Cambridge” (p.58). Vlitos a lucrat apoi, ca lec-tor, la prestigioasa Tohoku Uni-versity din Japonia, pentru ca,din primãvara acestui an, sã re-vinã în Marea Britanie. În pre-zent, locuieºte ºi predã înEdinburgh.

Dacã vrem sã ne menþinem peun prim palier de interpretare,Welcome to the Working Weekeste un delicios tablou al vieþiicomode ºi superficiale a tineri-lor londonezi din anul 2005 (stra-niu: nici mãcar atentatele cubombã din data de 7 iulie nu ledeclanºeazã un fior tragic per-sonajelor). La un nivel secundînsã, cartea constituie una din-tre cele mai inspirate satire so-ciale publicate în ultima decadãîn lumea anglo-saxonã. Îndãrã-tul paravanului de umor tandruºi calin, Vlitos atacã ferm cutu-mele societãþii de consum, iarforma însãºi a volumului (o în-catenare subtilã de e-mail-uri,expediate cu precizie obsedan-tã de protagoniºti) se vrea oparabolã a limbajului convenþi-onalizat ºi a emoþionalismuluiprefabricat din postmodernism.Tocmai de aceea oferã carteailuzia cã poate fi parcursã, cuegalã siguranþã ºi aplomb, deaproape orice tip de lector, însãtrebuie sã sublinez cã, aseme-nea falselor comedii democrati-ce produse de Monty Python,ea îºi selecteazã cu grijã publi-cul competent. Iatã cum, para-doxal, prestigiul beletristicii decalitate poate fi salvat prin de-ghizarea în veºmântul precar ºiaccesibil al schimbului de misi-ve electronice.

Romanul are foarte multe încomun cu douã tipuri de comicsocial britanic, ilustrate, cinema-tografic, de serialul Fawlty To-wers ºi de lungmetrajul Shaun ofthe Dead. Dacã prima producþieînfiereazã obtuzitatea ºi comple-xele de superioritate ale britani-cilor (incarnate de ridicolul

proprietar de hotel Basil Fawlty),ultima zugrãveºte, în tuºe vitrio-lante, sufocanta societate deconsum contemporanã, în careafectele sunt preschimbate înobiecte apte de a fi manipulate,retuºate sau retrase din circula-þie, dupã cum o cer necesitãþilemomentului. De altfel, romanul luiVlitos se preteazã unei ecranizãricinematografice ºi chiar existã unproiect în acest sens, filmul re-zultat fiind programat sã iasã pepiaþã în 2009.

Trama este dezarmant de sim-plã, iar cititorul este proiectat inmedias res: tânãrul Martin Sar-gent tocmai a fost pãrãsit de iu-bita lui, Sally Kendle (cuceritã deun regizor obscur ºi frustrat,David Fauntleroy). Fireºte, cumse întâmplã aproape întotdeau-na, Martin este gelos pe David,dar îl ºi dispreþuieºte (nu se dãînapoi de la meschinãrii rãutã-cioase, strecurate, pe internet,sub protecþia anonimatului).În plus, Martin este în cãutareaunui coleg de locuinþã ºi gãseº-te, pânã la urmã, o pramatie ca-re-l depãºeºte ca indolenþã ºinepãsare.

Tot romanul graviteazã în ju-rul universului derizoriu al lui Sar-gent, care-ºi rãspândeºteîndoielnica luminã asupra sateli-þilor conjuncturali precum un soa-re ignobil, dar benign. Unul dintrecele mai irezistibile personaje esteprietenul lui Martin, Mark Bar-nwell, poreclit Barney, care afi-ºeazã cu insolenþã candidã aerede DJ ºi care posedã un IQ sufi-cient de redus pentru a-l face chiarºi pe un poliþist sã se simtã rela-xat în preajma lui. Interesant este,de asemenea, detaliul legat deconstrucþia personajelor femini-ne (Lucy, Laura, Ella, Emily etc.),care sunt, aproape fãrã excepþie,superioare celor masculine, tra-tându-le pe ultimele, dupã cum odicteazã circumstanþele, fie cu sar-casm, fie cu condescendenþã. Dealtfel, dacã am fi cinstiþi pânã lacapãt, ar trebui sã admitem cã aºastau lucrurile ºi în realitate, iar mi-soginismul patetic, dublat de ac-tele de machism violent, sunt doarexpresia disperatã a bãrbaþilorcare încearcã sã oculteze aceastãevidenþã psihologic-intelectualã.

Sunt sigur cã, dacã ar benefi-cia de o traducere bunã ºi de opublicitate agresivã, romanul luiVlitos ar putea „prinde” foartebine la publicul tânãr din Româ-nia. Este fresh, trendy ºi dezinhi-bat, fãrã a aluneca vreodatã înobscenitate. Chiar dacã uneledintre referinþele oblice la cultu-ra sau obiceiurile britanice le-arfi puþin familiare adolescenþilordin Europa de Est, comicul de-bordant al paginilor eliminã ori-ce toxinã a obscuritãþii. Dacãvreþi sã vã rãzbunaþi pe urâcioa-sele zile de serviciu, citiþi cu toa-tã încrederea Welcome to theWorking Week.

Cãtãlin Ghiþã

100% umorenglezescde calitate

nici regizorale, Aukko taivaassaabordeazã o problematicã asemã-nãtoare romanului Das reicheMädchen: este vorba despre iu-birea despre un finlandez plecatla muncã în pãdurile Canadei ºio indiancã din rezervaþii. Cei doidepãºesc prejudecãþile ºi piedi-cile sociale, cãsãtorindu-se. ªi laTuuri, romanul abundã de melo-dii (acolo „soundtrack”-ul esteales exclusiv din repertoriul ce-lor de la Creedence ClearwaterRevival).

Dacã în alte romane ale luiWagner criticam lipsa de „suflu”narativ constant, sau ratarea fi-nalurilor (aceasta pentru cã ammari aºteptãri de la capacitãþilescriitoriceºti ale lui Wagner), aicise poate afirma cã avem o con-strucþie echilibratã. Nu numai cãfinalul nu mai este mai puþin con-sistent, ci autorul pedaleazã maiputernic tocmai pe secvenþele desfârºit, producând deschideriample, sensuri grave, teme demeditat. Desfãºurarea narativãeste atent controlatã de cãtre in-stanþa narativã (cu unele foartemici inadvertenþe), care, uneori,plãteºte tribut acestui control ºiîºi pierde din credibilitate, sim-þindu-se prea pregnant ºi nea-decvat în spatele unor personaje.Interesant este ºi limbajul lui Ri-chard Wagner, un melanj binerealizat de limbaj cotidian german

(cu toate deformãrile sale) ºi decuvinte sârbeºti, italiene, þigã-neºti, care pot reda pertinent at-mosfera de Multi-Kulti. În ciudaunei mai evidente cantonãri înreal, limbajul nu-ºi pierde apeten-þa pentru imagini poetice rafina-te, la fel cum nici Wagner nu-ºipierde tenacitatea de a merge lasensurile infinitezimale ale cuvin-telor, de a le restaura bogãþia se-manticã poeticã originarã (însã,de data aceasta, eforturile suntmult mai bine dozate în text ºiintroduse la momentul potrivit,astfel încât nu mai asistãm la oavalanºã uneori cu efect redun-dant). Das reiche Mädchen este,în opinia noastrã, romanul cel maiunitar realizat (congruenþa ºi via-bilitatea tuturor palierelor) al luiRichard Wagner.

1 Das reiche Mädchen, pag.712 Op.cit., pag. 1173 Pe site-ul www.achgut.com4 Loc. cit5 Interviu Richard Wagner la

Deutschlandradio, 04.07.20076 C. Dragoste, Herta Müller –

Metamorfozele terorii, Aius, Craio-va, 2007

7 Herta Müller, Der König ver-neigt sich und tötet, editura CarlHanser, München, 2003

8 Das reiche Mädchen, pag. 242

casã de culturã

14 , serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008

ele

tris

tică

SAKE

Familia mea are un noumembru, un bichonmaltez de sex feminin, în

vîrstã de ºase luni, cu blana lun-gã ºi albã, dar cu urechile maro.O cheamã Sake. Cristina ºi Dra-goº au vrut un nume japonez,pentru cã ei au vizitat Tokyo decurînd, iar eu am avut dreptul sãaleg între Fuji ºi Sake, un numede munte ºi unul de bãuturã dinorez. Una oribilã, dupã gustulmeu. Am ales, totuºi, Sake, pen-tru cã poate trece drept un numeromânesc.

„Ce mai faci, mãi Sache? Cuma fost ziua ta?”

„Cum sã fie? Am stat nouã oresingurã în þarcul ãsta de sîrmã,un metru jumãtate pe un metrujumãtate. Ce vrei sã spun?M-am plictisit. Dar ºtiu cã se pu-tea ºi mai rãu. Am vãzut cum esã-mi petrec ziua în cuºcã. Binecã v-aþi mai luminat ºi voi la min-te ºi aþi fãcut rost de un þarc!”

Locuim la etajul 1, într-un blocde trei nivele. În fiecare din celetrei apartamente de la parter lo-cuieºte un cîine. Toþi trei sînt detalia lui Sake.

Unul, negru, tãcut ºi aproapeincapabil sã meargã, este al unuibãrbat singur, pensionar, cãruiaîi spunem Evreul, pentru cã are omezuza pe tocul uºii. Înainte dea deveni stãpîn de cîine, nu mãsalutam cu Evreul. În primele lunidupã mutarea noastrã la actualaadresã, eu îl salutam, dar omulnu-mi rãspundea, aºa cã am în-ceput sã mã fac cã nu-l vãd cîndne intersectam, gest neremarcatde el, bãnuiesc. Însã prima oarãcînd m-a vãzut cu Sake la capã-tul lesei, s-a oprit ºi m-a întrebat:„E al dumneavoastrã?” Atunciam aflat cã patrupedul lui are 19ani, o vîrstã matusalemicã pen-tru un cîine, cu mult peste dura-ta de viaþã medie cunoscutã, devreo 15 ani.

Un altul, cu o blanã galben-cenuºie tunsã scurt, locuieºte totcu un bãrbat singur ºi pensio-nar, un quebechez, nici el foartecomunicativ. Cîinele acesta e unnorocos, pentru cã stãpînul lui îlplimbã pe-afarã de cinci-ºase oripe zi. Cristina a schimbat cîtevavorbe cu el ºi aºa am aflat cã pecîine îl cheamã Tiger, este unLhasa Apso ºi are 9 ani. Am maiaflat cã bãrbatul este diabetic, iardesele plimbãri cu Tiger fac par-te din tratamentul lui.

În sfîrºit, al treilea locuitorcanin de la parter este o cãþeluºãShih Tzu de-o seamã cu Sake, cublana maro, pe nume Virgule.Aparþine unui cuplu de quebe-chezi, tot pensionari, MadameJolicoeur ºi Monsieur Gagnon,cu o situaþie materialã foartebunã, judecînd dupã cele douãmaºini ale lor, un Mercedes ºi unJeep în perfectã stare. Domnuluise pare cã îi place mult vinul,doamnei îi place, în mod cert, sãse aranjeze tinereºte. Virgule areblana lungã ºi mãtãsoasã, tãiatãcu breton deasupra ochilor. Cîndeste scoasã în faþa blocului, arecapul împodobit cu o fundã ro-ºie ºi latrã cu siguranþa unui cîi-ne rãsfãþat.

Cuplul Jolicoeur-Gagnon esteîn rãzboi cu Evreul, pricina fiindrefuzul celui din urmã de a ac-cepta cota alocatã lui la un fondde reparaþii pentru imobil. Celpuþin aºa pretinde Madame Joli-coeur. Într-o liniºtitã zi de week-end, ostilitãþile dintre ei aucunoscut o nouã intensitate,atunci cînd Evreul, neposesor degaraj, ºi-a parcat maºina pe unadin cele douã alei laterale ale blo-cului. Prin fereastra deschisã,l-am auzit pe Monsieur Gagnonameninþîndu-l, de la balcon, curemorcarea maºinii. Evreul i-a rãs-puns rãstit, de pe trotuarul dinfaþa blocului, sã-ºi vadã de viaþalui. Primul a mormãit ceva de ne-înþeles pentru mine, cel de-aldoilea, îndepãrtîndu-se, a rãcnit:„You, fucking piece of shit!”Monsieur Gagnon, mai puþin abil

la înjurãturile în englezã, a ezitatpuþin, înainte de a-i rãspunde:„You, fucking asshole!”

Ieri, Cristina ºi Sake s-au întîl-nit în holul de la parter cu Mada-me Jolicoeur ºi Virgule. Sake ºiVirgule au început sã se alergeca nebunele, Cristina ºi Mada-me Jolicoeur au stat puþin devorbã. Uºa de la apartamentulEvreului era întredeschisã. Virgu-le s-a apropiat, a adulmecat pu-þin aerul venind din interior, apoiºi-a împins capul prin deschizã-tura uºii. Madame Jolicoeur i-astrigat, teatral: „Virgule! Vino aici!Poþi sã intri în oricare apartamentvrei, dar acolo, nu!”.

POEÞI

În urmã cu vreo douã luni,am participat la o adunareexcepþionalã a unei asocia-

þii de autori de cãrþi de literaturã.Evit sã spun asociaþie de scrii-tori, pentru cã unii cititori ai aces-tor rînduri s-ar putea simþiofensaþi. Adicã cine nu-i scriitorîn zilele noastre? Titulatura deautor, în schimb, e mai greu decontestat. Are omul numele pecoperta unei cãrþi, autor (de car-te) se cheamã. E mai uºor de ac-ceptat ºi pentru cã poate fi cuuºurinþã ridiculizatã. Adicã cinenu-ºi poate scoate o carte pe ba-nii lui, în zilele noastre? Însã fie-care face ce vrea cu banii lui. Unii,de pildã, îºi iau televizoare cît pe-retele. Sînt ei mai puþin ridicoli?

La adunarea cu pricina, un tî-nãr poet a supus dezbaterii lim-bajul neelegant folosit – îndiscuþiile semiprivate, duse prinemail – de un alt poet prezent laadunare, unul cu plete albe ºi cuvreo douãzeci de cãrþi sub cen-turã. Ascultîndu-l, poetul adusîn discuþie ºi-a încruciºat mîinilela piept.

Moderatorul întîlnirii ºi-a în-deplinit funcþia fãrã entuziasm:„Cine este de acord sã punem îndiscuþie cazul poetului Mãlin?”.Cu cinci din nouã voturi a fostdecisã punerea în discuþie. Poe-tul Mãlin a privit lung tavanul,pãrînd cã se întreabã: „Doamne,în mijlocul cãror creaturi m-aiabandonat?” Moderatorul aspus, cu glas resemnat: „Bine.Sã-l rugãm pe poetul Mãlin sã-ºimai tempereze vocabularul.”

A intervenit un alt poet, alia-tul poetului acuzator. „Eu nucred cã trebuie sã-l rugãm. Eucred cã trebuie sã-i cerem cu fer-mitate sã renunþe la insulte. ªi,ca sã se vadã cã nu glumim, pro-pun sã votãm pentru mustrarescrisã!” Poetul Mãlin ºi-a arcuitsprîncenele, apoi a rupt tãcerea,cu glas alintat: „E prea mult!”.

LA TELEFON,TARZAN

De douã-trei ori pe zi,relativa liniºte careplaneazã peste birou-

rile departamentului de inginerieîn care lucrez este sfîºiatã dearhicunoscutul rãcnet al luiJohnny Weissmuller din filmelecu Tarzan, fiul junglei. Aproapeconcomitent, aud chicote rãzle-þe împrejur, mai cu seamã aleunora care sînt numai în trecerepe la noi. Rãcnetul este întreruptde un glas de gospodinã franco-

fonã, care rãspunde la telefon:„Alo, ouuuiii!” Apelantul, orici-ne ar fi el, bãrbatul gospodinei,o prietenã ori un copil, habar n-are ce succes are telefonul lui.

Telefonul cu glas de Tarzanmi-a amintit de un alt telefon, cuun semnal la fel de surprinzãtor.În urmã cu un an, am regãsit înStatele Unite, la Savannah, uninginer român pe care-l ºtiam dela Montreal. Am luat împreunãmasa de searã, la restaurant, decîteva ori. Omul avea o prietenãromâncã la Montreal. La fiecaredintre întîlnirile noastre a sunat-o mãcar o datã, ca sã-i spunã pefugã cîteva vorbe tandre. Cîndel întîrzia s-o sune, îl suna ea,nerãbdãtoare. Telefonul lui aveaun capac rabatabil, prevãzut cuun mic ecran exterior. Odatã, cînda început sã-i sune telefonul, l-aîntors spre mine, lãsîndu-mã sãvãd imaginea apãrutã pe ecran.O frumoasã pereche de sîni. „Fru-moºi sîni!” – i-am zis. „Prietenamea!” – mi-a spus el, înainte de arãspunde.

SAKE (2)

Pe Sake am cumpãrat-ode la SPCA (Societateapentru Prevenirea Cru-

zimii faþã de Animale), unde fu-sese abandonatã de proprietariianteriori, o familie cu un copil deºase ani. Cã o fi fost copilul crudcu Sake sau viceversa, nu ºtiu.Funcþionarii de la SPCA ne-auprezentat-o drept un bichon mal-tez. Au trecut aceastã identifica-re ºi pe formularul de adopþie.

De pe un site dedicat raselorde cîini, am aflat cã bichonulmaltez are o vechime atestatã depeste 20 de secole. Este, desi-gur, originar din Malta. Ocupa-þia cunoscutã, în Grecia anticã:animal de companie în casele cla-sei aristocratice. Am fost mîndrude cîinele meu.

Prima care a contestat aparte-nenþa lui Sake la nobila rasã afost stãpîna lui Picsou, un alt bi-chon maltez de pe strada noas-trã. „Are ceva dintr-un bichon,dar nu mare lucru. Poate doarurechile pleoºtite. ªi blana. Darpetele acestea maro nu sînt ale

unui bichon... Botul e mai scurtºi mai lat decît al unui bichon...Iar picioarele din spate, arcuite,iar nu sînt de bichon. E încruci-ºat cu ceva”.

Era la prima ieºire a lui Sake înfaþa blocului, în seara zilei în caream adus-o acasã. Picsou, bicho-nul pretins autentic, semãna cuun ied pricãjit. Avea blana per-fect albã ºi tunsã scurt, era slabºi-i tremurau capul ºi picioarele.La întîlnire era prezentã ºi Virgu-le, femela Shih Tzu de la parterulblocului nostru, împreunã custãpîna ei, Madame Jolicoeur.Virgule avea botul mai lat decîtal lui Sake, blana, mai mãtãsoa-sã, iar ochii, mai mari.

Douã sãptãmîni mai tîrziu, amrãsfoit cu atenþie pachetul de hîr-tii primite de la SPCA ºi am datpeste formularul completat defostul proprietar. Acesta scrisesecu mîna lui cã patrupedul pe ca-re-l abandona era un Lhasa Apso.

Am inventariat cu atenþie ase-mãnãrile dintre Sake ºi Tiger, cîi-nele Lhasa Apso de la parter,trecînd peste diferenþa de gaba-rit ºi de vitalitate. Tiger, un mas-cul aproape bãtrîn, este de douãori mai greu ºi nu pare sã aibãvreodatã chef de joacã. Însã bo-tul îl au la fel, nici îngust ca al luiPicsou, nici lat ca al lui Virgule.Iar picioarele din spate le au ar-cuite amîndoi. A trebuit sã acceptrealitatea: Sake a nostrã este oLhasa Apso.

Ca sã-mi fac ordine în idei, amcãutat pe Internet detalii despreShih Tzu ºi Lhasa Apso. ªi ei auvechimi atestate de peste 20 desecole. Shih Tzu este originar dinChina. Ocupaþia cunoscutã, învremurile de demult: animal decompanie, în Oraºul Interzis.Lhasa Apso este originar din...Lhasa, capitala Tibetului. Ocu-paþia cunoscutã, de-a lungul se-colelor: cîine de pazã alinteriorului mînãstirilor ºi temple-lor. (Paza exteriorului era rezer-vatã unor cîini mai mari). Deºipãrerile sînt împãrþite, unii isto-rici ai cîinilor considerã cã atîtShih Tzu, cît ºi bichonul maltezdescind din bravul cîine de pazãLhasa Apso. Din nou am fostmîndru de cîinele meu.

jurnalul dulcilor nimicuri

Tu eºti cel care plângecitindu-mi versurile!Te-am ghicit încã de cândam luat condeiulºi-am scris primul vers.

Aºadar, tu eºti...

vegheazãdreptDumnezeu, biet,e nevoitsã mã împresoare cu rãsãrituri,sã-mi cânte cu pãsãrile cerului,sã mã adoarmã cu amiezi senine.

Carã mierea în faguri,tot pentru mine,reaprinde vetrele.

Înfãptuitor ºi martorvegheazã dreptca ultimul sclav.

iar eu nu-L înþeleg....

predestinareUmplerea cu sineo fac întotdeaunapânã la semnulplin de ochi.

Apoi încep sã cedezsentimenteprefãcute în versuri.

Mã mai alin atuncicu o senzaþie de uºurarea prea-plinului.

Apoi iar ºi iar,fãrã sã depindã de mine,umplerea cu sine continuã.

Nicoleta Cojocaru

indEXprimãri

tu eºti celcare...

Rãscruci 2008 sauExpoziþie-traseu

FLORIN ONCESCU

, serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008 15

ele

tris

tică

Psalmul Întâiul al luiAlexandru Ioan

Când privesc,Tãtucã Ceresc,Poate cã fãrã sã mã pãcãlesc,Cerul, Lucrurile Tale, Cerurile,Luna ºi stelelePe care le-oi, de ce nu, întemeiatPrecum David, Unul, îmi zic:„Ce este omul? Cum a putut credeºi poate crede elcã un Acelaºi Pãrinte AtotputernicAtoateºtiutor a fãcut-ãluna, stelele ºi, oh! – omul –Aºa pur ºi simplu?!De ce, mã întreb ºi eu ca idiotul,Ispititu-ne-ai în asemenea halDar, mai ales, în felul acest,MizerabilMicºoraTu-ne-ai?FãcuTu-ne-ai?Vai Þie ºi vai nouã.

Nu mai aºtept nimic

Nu mai aºtept nimic ºiliber nu e nici aburulaltceva vreau.Totul.Sper sã þinã Totul de Tineºi Nimic, sper sã fie, barem...Scriu.

- Rogu-te,- Sã nu fiuMulþumescu-Þi, DoamneIartã-mã. Nu mai scriu.

Spovedanie negativã

Din CarteaMorþilor (mei) Egipteni

Isabellei S., Rodicãi C

Eu, sângele pãcãtosului meuContra Sufletului am pãcãtuit,Pãrinþii, rudele, fiarele am batjoco-rit,Dispreþ pentru orice-i om am nu-trit,Ca nimeni am smintit, viclenit, zã-pãcit,Am lãsat un câine sã fie bãtutN-am iubit cioara iubitei meleN-am fost fericit ºiN-am omorâtDar moartea animalului-om – vietateo – Dumnezeule Viu,Am poruncit...Am bãut laptele de la gura copilu-lui,Am pescuit cu momealã de mort,

Dar n-am stins flacãra pentru cãardeaªi când arde, când arde...DoamneAsta e

Un fel de Poruncã -Rugãciune

Dupã DostoievskiAº spune,Drãgãlaº Doamne:Nu-º ce ºtii de mineNu-º ce ºtiiDe TineJudecã-mã bineAºadar –

NumeºteRãul ºi din Tine,

Tatã...ªi nu-L condamna: iartã-L!

Nu-º ce ºtii de mine

Nu-º ce ºtii de mineNu-º ce ºtiu de Tine

Ian, ian, drãguþ Doamne,Judecã-mã bine!

Rugã Prostiei mele...

„Prostia mea cea de toate zilele”Dã-mi-o Doamne, doar mieDã-mi-o mie astãziNumaiªi-mi iartã greºelileGreºiþilor TãiGreºiþilor meiAm mâinile calde...Cu ele greºesc, cu cãldura Ta, Doamne...ªi nu-mi duce-n ispite iubitaªi fereºte-mi-o de mine De TineDã-mi-o mie aziProstia mea cea de toate zilele

Amin

ALEXANDRU IOAN

Minciuna e ºi nu-i poveste

Adese,Foarte adeseCeea ce-i adevãratE dureros,Foarte dureros,Adese De ce-i Foarte adese ºi foarte dureros?ªi ceea ce nu-i adevãratAr putea fi frumosUneori chiar este

De ceDoar uneori,Dumnezeuþule?

De unde-s visele

Pângãritã e ploaiaSpalã veºmântulªi creºtetul ºi faþa ºipicioarelepângãritorilorMã primesc ºi mã ºtiuSuflare pe lumina Ta retrasãLuminã, pe suflarea ei, retraseDoamne, De pe jos

Suflare peLumina TaPe suflarea TaDe pe jos...Suflarea ei ºi a TaLumina TaSuflarea Ei?De pe jos.

Sã crezi…Ileanei P. ºi cãtre Fr. Nietzsche

Spuneai„Gãseam inºi de-oSpeþã chiar mai joasã Decât poeþi ºi curveªi cu care legam chiar câte-oPrietenie frumoasã,

La început,Cum toate-s la început”

Spuneam„Existã ºi aºa cevaIdiot e sã crezi: culmeaªiSã mai speriÎntr-un astfel sau altfel de Dumnezeu”

16 , serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008

Este poporul nostru capabilde o filosofie a sa, originalã, ofilosofie care, împreunã cu sis-temele de cugetare ale celorlal-te popoare, sã formezetotalitatea de gândire profun-dã a omenirii? La aceastã în-trebare rãspund hotãrât: da!Suntem ºi noi capabili de cuge-tare profundã, suntem ºi noicapabili de creaþie; – însã unlucru sã nu-l uitãm: nimic nuare valoare dacã nu e strãbãtutde seva ce pulseazã în organis-mul poporului propriu.

Vasile Gherasim

Filosofia româneascã amarcat în ultima vremeun progres extraordinar.

Ea a depãºit sfera de interes astudioºilor ºi a specialiºtilor, im-punându-se atenþiei ºi simpatieiunor categorii de cititori din ceîn ce mai numeroºi ºi mai intere-saþi de a cunoaºte. Aºa se expli-cã apariþia, dupã ’90, a unuinumãr impresionant de lucrãri deistoria filosofiei româneºti.

Cum era ºi firesc, filosofia ro-mâneascã a devenit obiect al dis-cuþiilor critice – în cuprinsulculturii noastre – numai în mo-mentul în care un sincronism ex-cesiv ne impunea o adaptarerapidã, integralã sau cel puþinparþialã, la „modele“ uniformiza-te ale stilurilor strãine.

În România sunt puþine cer-cetãrile închinate studiului filo-sofiei româneºti. De exemplu,Nestor Vornicescu aminteºte deexistenþa unui filosof strãromânde la Histria Dobrogeanã – nu-mit Aeticus Histricus. „Filosofulstrãromân Aeticus Histricus, deviþã nobilã – este autorul uneiCosmografii ºi al unui Alfabet«original» (…). Cosmografia sepãstreazã astãzi într-o versiuneabreviatã datând din secolul alVIII-lea. El era un descendent alclasei conducãtoare a cetãþii ºi aregiunii Histria (Histriae regione)din Scythia Minor (nationaeSchythica) pe la jumãtatea seco-lului al IV-lea“.

Ionescu Gion, în studiul Dinvremuri bãtrâne ale filosofiei înRomânia, aratã cã „un hrisov dinanul 6931 de la facerea Lumii,adicã 1423 martie 31 de la Chris-tos, vorbeºte de un moldovean,anume Moise Filosoful (…).

De la Moise Filosoful din se-colul al XV-lea, trecând în seco-lul al XVI-lea pe lângã NeagoeBasarab care, în Învãþãturilecãtre fiul sãu Teodosie, imitã peîmpãratul Manuel II Paleologul,autorul unor Învãþãturi cãtre fiiisãi, – ºi [apoi] trecând în secolulal XVIII-lea pe lângã RuxandraDoamna, care citea ºi pricepeaoperele filosofilor greci ºi pe lân-gã Miron Costin, Nicolae Costinºi Dimitrie Cantemir, –ajungem în

secolul al XVIII-lea, când ºtimpozitiv ºi documentat cã la Bu-cureºti, cu puþin dupã 1716 secunoºteau urmãtorii filosofi ºiînvãþaþi: Thales, Solom, Pytha-goras, Epicur, Platon, Aristotel(mai cu seamã!), Xenophon, Hi-pocrate, Epitet, Lucian, Hesiod,Longin; se cunoºtea vorbãreþulCicerone, ºi este mai mult decâtprobabil cã, în bogata bibliotecãa lui Nicolae-Vodã Mavrocordatde la Curtea Domneascã, ºi, maitârziu, de la Mãnãstirea Vãcãreºti,se aflau mulþi din filosofii Fran-cezi, Germani ºi Englezi din se-colul al XVII-lea ºi de la începutulsecolului al XVIII-lea“*.

În secolele al XVII-lea ºi alXVIII-lea începe sã se simtã lanoi influenþa gândirii occidenta-le. „În timpul epocii bizantine, cualte cuvinte începând din a douajumãtate a secolului al XV-lea [ºi]pânã la sfârºitul celui de-alXVIII-lea, filosofia nu va dispã-rea din civilizaþia greacã. Luândun caracter net didactic, ea vaconstitui baza învãþãmântuluisuperior ºi îºi va desemna caunicã sarcinã sã comentezescrierile lui Aristotel“**.

Cel care a introdus filosofiaaristotelicã în secolul al XVII-leaîn Orient a fost Teofil Coridaleu.„Aristotel ºi aristotelismul – de-talia filosoful C. Noica – au avuto soartã diferitã (…). Aristotel nuera sortit sã devinã o simplã di-mensiune a spiritului european,cãci el este mult prea încãrcat deproblematica istoricã, pe de-oparte, ºi de cea sistematicã de alta(…). Totuºi aristotelismul1 nu pã-rea sã se constituie nici el într-unîntreg, rãmânând risipit în atâteaconºtiinþe de culturã ivite de-alungul veacurilor, apoi distribuin-du-se pe trei linii, cea greacã, ara-bã ºi latinã, spre a sfârºi într-unprimat al interpretãrilor latine“2.

Academia din Fanar3 a numitla conducerea sa pe Teofil Cori-daleu în anul 1624. „Coridaleuþinu la Academie veritabile cur-suri universitare, punea cele maidificile probleme pentru acel timpºi îl comenta pe Aristotel cu ocompetenþã care-l fãcea demn deoricare universitate a occidentu-lui. ªcoala din Fanar devenise overitabilã universitate. DimitrieCantemir, ilustrul sãu elev, care,primul, se pare, îi dãdu titlul de«Academie», vorbeºte cu mareadmiraþie de maeºtrii sãi care«profesau filosofia, teologia,medicina»“4.

Filosofia elenã a pãtruns înþinuturile româneºti mult mai îna-inte de înfiinþarea celor douãAcademii de la Iaºi ºi Bucureºti.

„Începând din prima jumãtatea secolului al XVII-lea urmãtoa-rele trei cauze accentuarã aceas-tã pãtrundere:

(i) Lupta ortodoxiei contrapericolului catolic ºi protestant;

(ii) Suzeranitatea turcã asupraPrincipatelor Române ºi influen-

þa crescândã politicã ºi econo-micã a elementului grec în Impe-riul Otoman;

(iii) Contactul mai frecventdintre Orient ºi Occident prin in-termediul grecilor“5.

ªi C. Rãdulescu-Motru amin-teºte în studiul Filosofia în Ro-mânia veche faptul cã: „Întrecutul românesc, începând dela a doua jumãtate a secolului alXVII-lea, gãsim, prin vrafurilediferitelor arhive, oficiale ºi par-ticulare, o mulþime de manuscri-se cu cuprins filosofic (…).Aceste manuscrise sunt, în ceamai mare parte, traduceri dupãmanualele uzitate de profesoriigreci la cursurile de filosofie, încele douã ºcoli superioare aleþãrii, ºi din care una fusese în-fiinþatã de Vasile Lupu la Biseri-ca «Trei Ierarhi» din Iaºi, întreanii 1644-1648, iar alta, cam înacelaºi timp, înfiinþatã de ªerbanCantacuzino la Mãnãstirea «Sf.Sava» din Bucureºti (…). Limbagreacã servea drept limbã de cul-turã în Orientul Europei, aºadupã cum servea în occident lim-ba latinã. Scriau în limba greceas-cã toþi oamenii culþi; ºi aceastãscriere în greceºte nu întãrea sim-þul naþional grecesc, dupã cumnici scrierea în latineºte nu întã-rea vreun simþ naþional latin“6.

La începutul secolului alXIX-lea în Principate nu se puteadobândi în ºcoalã o culturã maiserioasã decât dacã se fãcea înlimba greceascã; profesorii grecierau peste tot ºi mai bine plãtiþi.La 6 martie 1818, printr-o anaforãsemnatã de Nectarie Mitropolitulºi de boierii efori ai ºcolilor Gri-gorie Ghica, C. Bãlãceanu, Ale-xandru Mavrocordat ºi IordacheGolescu solicitã sã se înfiinþeze oºcoalã cu predare în „limba pa-triei“ ºi sã funcþioneze în Mãnãs-tirea Sfântu Sava, iar ca dascãl sãfie numit „unul Lazãr, inginer, ce avenit acum de curând din pãrþileTransilvaniei, aici pe acest pã-mânt, pe carele mai întâi l-am cer-cetat ca sã vedem la careînvãþãturi poate fi destoinic a în-vãþa meºteºugurile filosofice ºidupã vremea sã poatã prinde lo-cul dascãlilor ce sunt trebuincioºila ºcoalele de aici, fãrã sã mai aibãºcoala trebuinþã a duce dascãlidin locuri strãine“.

Gh. Lazãr a fost profesor la „Sf.Sava“ patru ani (1818-1822). „Elslujba niciodatã nu ºi-a socotit-odrept o profesie, ci o chemare, omisiune. Avea vreo 20 ºcolari re-gulaþi; dar când îºi fãcea lecþia defilosofie, – detalia I. Heliade Rã-dulescu – sala gemea de audito-riu“. El este cel care a introdus peKant la Colegiu „Sf. Sava“ dinBucureºti. Gh. Lazãr urmãrea în-lãturarea senzualismului lui Con-dillac ºi nu de multe ori afirma cã„filosofia franþuzeascã trebuie sã-ºi scoatã cãciula înaintea celeinemþeºti“. Dorinþa sa de a intro-duce studiile filosofice în ºcolile

noastre îl face pe Lazãr sã se în-trebe: „Au nu putem avea ºi noifilosofi ca sã ne înveþe filosofiaîn limba românã? Toate putem ale dobândi, cã ºi noi suntem nãs-cuþi ca ºi alte neamuri ºi nouã ne-a dat Dumnezeu acele daruri“.

De ce Gh. Lazãr a îmbrãþiºatfilosofia kantianã? Rãspunsul nevine de la Ion Petrovici: „Cu de-osebire pentru starea noastrãculturalã de atunci, când eram înfaþa dibuielilor intelectuale, a fostcred mai binefãcãtoare o filoso-fie raþionalistã cu caracter apo-dictic, cum era – în vastelemargini ale apriorismului – filo-sofia lui Kant7“, decât o filosofieempiristã ca aceea a lui Condil-lac, care – ca orice empirism –cuprinde gemeni sceptici ºi co-lorit ipotetic. La o epocã mai îna-intatã a culturii, empirismul estereactiv preþios în faþa rigiditãþiidogmatice; dar la început, în pe-rioada bâjbâielilor ºi a obscuri-tãþii, raþionalismul are avantajulunei revelaþii intelectuale cu ca-racter mai tranºant ºi mai rapid(…). Ochiul lui Lazãr a fost agerºi iniþiativa sa excelentã“8.

În primele decenii ale secolu-lui al XIX-lea, douã feþe biseri-ceºti Episcopul Argeºului KirGrigorie Romniceanu (1763-1828)ºi arhimanditul Eufrosin Poteca(1786-1858), ambii traducãtori aiunei logici, s-au lovit de dificul-tatea redãrii în româneºte a ter-menilor filosofici. EpiscopulGrigorie Romniceanu a contrazispe cei care considerau cã estecu neputinþã „a se muta Filoso-fia ºi în limba româneascã pen-tru sãrãcia zicerilor ºi avremurilor“ ºi a pus „toatã osâr-dia de am tãlmãcit ºi pe cele mainelesnicioase graiuri ºi nume“.Creatorul de terminologie filoso-ficã ºi logicã, episcopul Argeºu-lui considera Logica ca pe „ofântânã cu dulce ºi limpede ºi rã-coritoare apã [care] s-a despetluitºi s-au pus înainte celor ce vorbinevoi a sã adãpa dintr-însa. Pri-miþi-o dar cu dragoste ºi veþi cu-noaºte în faptã folosurile ei“9.

Eufrosin Poteca, primul pro-fesor de filosofie din ºcolile bu-cureºtene10, a propovãduit de lacatedrã o filosofie moralnicã. Ela avut „o adâncã credinþã înDumnezeul creºtin; a fost poatecel mai credincios creºtin dinepoca sa; dar Dumnezeul sãu eraidentificat cu ordinea naturii, aºacum credea filosofii din secolulluminii, ºi cu ei împreunã Jean-Jacques Rousseau, filosoful alecãrui scrieri Eufrosin Poteca lecunoºtea bine“14.

Cãlugãrul filosof din Valahiaa fost un filosof raþionalist carea promovat principiile filosofieiiluministe în rândurile „JunilorRomâni”. În discursul „Cãtre FiiiRomânilor!“, Eufrosin Potecaîncheia cu urarea ca sã „Deano[u]o Domnul sã filosofeze toþifiii Românilor!“15.

erp

en

tin

e

ADRIAN MICHIDUÞÃ

începuturile gândirii filosoficeromâneºti

Filosofia paºoptistã ce a ur-mat a fost dupã spusele lui PaulCostin Deleanu – acuzatã deinautenticitate din cel puþindouã motive: „1) promotorii oc-cidentalizãrii noastre crezân-du-se ºi dându-se dreptreprezentanþii aspiraþiilor româ-neºti cele mai adânci nu repre-zentau în realitate structuraspiritualã a rasei noastre, pe deo parte; 2) crezându-se ºi afir-mându-se occidentali, revoluþi-onarii prezentau a doua carte deidentitate falsã. Este singurulveac doarã când elitele cãrturã-reºti româneºti aveau douã pa-trii: România ºi Franþa”16.

În filosofie, Ion Heliade Rã-dulescu scrie în exil la Paris ºiapoi la Chios Istoria criticã uni-versalã unde se simte influenþafilosoful german G. W. Hegel. ÎnFranþa, I. Zalomit îºi trece docto-ratul în filosofie cu lucrarea Prin-cipiile ºi meritele filosofiei luiKant (1848). „Paºoptiºtii trãiescºi creeazã într-o epocã deosebi-tã de dinamicã pe plan intelec-tual în comparaþie cu cele ce oprecedã, când ideile, temele ºiconceptele circulã de la un po-por la altul (…). Investigarea cli-matului istoriografic în care s-aformat ºi a evoluat gândirea filo-sofico-istoricã paºoptistã estede naturã sã reliefeze nu numaiizvoarele ºi modelele la care seraporteazã aceasta, ci ºi origina-litatea ºi valoarea europeanã ademersului paºoptist în acestdomeniu“17.

Petru Manoliu este de pãrerecã apariþia lui Titu Maiorescu înmediul românesc s-a produs totsub stindardul paºoptismului,adicã al formelor, al superficiali-tãþii ºi spectaculosului. „CândMaiorescu a venit în þarã, Româ-nia cânta etern necesarul Deº-teaptã-te Române (…). Nu existãnici un fel de preocupare distinc-tã asupra actului de a gândi (…).Paºoptismul adusese acea ne-controlare a vieþii, acea expansi-une care s-a dovedit întotdeaunadãunãtoare“18.

Deci, Maiorescu a exploatatentuziasmul mulþimii, ºi ºi-a „com-pus o mascã sub care nu se as-cundea mare lucru. Din aceastãperspectivã, ºansa de adevãr aideii unui Maiorescu «filosof-sa-crificat» pare compromisã cu to-tul ºi chiar ignobilã pentru cinevacare ºi-a sacrificat pornirile“19.

C. Rãdulescu-Motru recu-noaºte cã „Titu Maiorescu n-aavut un sistem propriu de filo-sofie ºi nici scrieri filosofice în-tinse, dar în schimb el a trãit într-ointensã muncã filosoficã, ºi acti-vitatea vieþii sale întregi este rãs-punsul pe care firea sa bineînzestratã l-a dat unei chinuitoa-re probleme de filosofie (…). Înistoria filosofiei româneºti el rã-mâne un nume distins. ªi dacãaceastã filosofie româneascã seva revãrsa vreodatã în istoria

, serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008 17

culturii universale, numele luiTitu Maiorescu va însemna dataunei epoci. Cu el începe trezireagândirii filosofice româneºti subinfluenþa culturii celor trei maripopoare occidentale: sub influ-enþa culturii germane, franceze ºiengleze“20.

Titu Maiorescu, dupã spuse-le lui Ion Petrovici, a ºtiut sã „deaora exactã într-o vreme cândmulte ceasuri ale culturii româ-neºti bãteau anapoda“. Tot eleste cel care a lansat ideea cã„celula“ româneascã nu rezistãunui travaliu filosofic abstract,unei munci ºtiinþifice riguroase.Nu a fost sã fie aºa. Dovadã suntcãrþile ce s-au scris pe teme di-verse de filosofie, de filosofiinoºtri cei mai reprezentativi. Cutoate acestea, gestul lui TituMaiorescu a fost de bun augur.El a trasat filosofiei româneºti olinie de conduitã, a indicat deunde trebuie pornit, scutind ast-fel o culturã tânãrã de tatonãriinutile ºi de rãtãciri absurde. Pedrumul pe care el l-a deschis aupãºit, rând pe rând întreaga ple-iadã de filosofi maiorescieni.

Perioada ce a urmat rãzboiu-lui, în cele din urmã, a reluat îndiscuþie existenþa sau inexisten-þa unei „filosofii româneºti“ toc-mai pentru cã la un moment

crucial al istoriei noastre politiceºi culturale, sincronismul ne-aoferit iarãºi automat ºi perfid per-spectivele unei absolute nivelãricu o lume europeanã care intrãea însãºi în cea mai teribilã de-bandadã. Sunt vii în mintea tu-turor discuþiile ce s-au învolburatatunci, anchetele ce s-au des-chis, polemicile ce n-au ºtiut sãdomine totdeauna vârfurile spi-rituale.

„Filosofia din zilele noastre –scria C. Rãdulescu-Motru în 1943– nu putem zice cã este fructulspontan al cerinþelor culturii po-porului român. Ea n-a fost che-matã de antinomiile ieºite laluminã din lucrãrile oamenilor deºtiinþã români sau din conflicte-le sufleteºti latente în societatearomâneascã, ci ea a fost impor-tantã, dupã preferinþele persona-le, de cãtre tinerii români care austudiat filosofia la universitãþistrãine. Vasile Conta a scris îndirecþia filosofiei materialiste, nupentru cã de acest curent filoso-fic era nevoie în Moldova pen-tru a înfrâna exageraþiile idealiste,ci pentru cã la Universitatea dinBruxelles, unde s-a dus sã stu-dieze, acest curent era bine re-prezentat ºi corespundeapreferinþelor sale. Titu Maiores-cu, care a studiat la Berlin filoso-

fia, dupã ce avusese buni profe-sori de filosofie la Theresianumdin Viena, a fãcut lecþiile sale laBucureºti, în direcþia idealismu-lui german, nu fiindcã acest ide-alism era cerut de Bucureºti, cifiindcã în atmosfera idealismuluischopenhauerian ºi hegelian îºifãcuse studiile la Berlin. Tot ast-fel C. Dimitrescu-Iaºi ºi-a fãcutstudiile la Leipzig ºi Berlin, în at-mosfera filosofiei lui Dühring. I.Rãdulescu-Pogoneanu ºi ªtefã-nescu- Goangã, la Universitateadin Leipzig. Dimitrie Gusti ºi IonPetrovici ºi-au gãsit stilul defini-tiv al gândirii lor filosofice în lec-þiile profesorilor de laUniversitatea din Leipzig ºi Ber-lin. ªt. Zeletin ºi-a format con-cepþia sa filosoficã audiind pefilosofii din Berlin, Leipzig ºiErlangen, unde ºi-a susþinut tezadespre Idealismul personalist,rãmas caracteristic pentru întrea-ga sa direcþie filosoficã. LucianBlaga studiazã în atmosfera Uni-versitãþii din Viena, oraº de cen-tru european în Apus ºi Rãsãrit,unde se încruciºeazã de multãvreme tot felul de curente filoso-fice: freudiene, cu speculaþii asu-pra inconºtientului; metafizice,cu preocupãri de religie ºi mis-ter; neopozitiviste, întemeiate peultimele cercetãri din ºtiinþele fi-

zico-matematice, precum ºi peLogisticã. Lucrãrile sale, publi-cate la scurtã vreme dupã termi-narea studiilor, la vârsta detinereþe, rãsfrâng în ele toateaceste curente, într-un chip in-teresant, poetic, chiar, dar într-olegãturã artificialã cu cerinþeleculturii noastre naþionale. Estedrept cã Lucian Blaga face de-seori aluzie la folclorul românesc,dar acest folclor îi serveºte luinumai drept ilustraþie, nu dreptbazã. Filosofia sa poate înlocuifolclorul român cu orice alt folc-lor european, fãrã sã se resimtã.Eugeniu Sperantia studiazã lamari profesori berlinezi: BenoErdmann, Alois Riehl ºi GeorgSimmel, în spiritul cãrora activea-zã mai târziu; Nae Ionescu, la pro-fesorul Clemens Baeumker de laUniversitatea catolicã dinMünchen; P. P. Negulescu, Mir-cea Florian, T. Vianu ºi N. Bag-dasar ar putea fi profesori la oriceUniversitate din Germania, fãrãa fi siliþi sã schimbe întru cevafondul lecþiilor lor de Enciclope-die filosoficã, Logicã, Esteticã ºiFilosofia culturii. Mihail Ralea,D. D. Roºca ºi Dan Bãdãrãu suntformaþi la Sorbona, în Paris21“.

Note:* Ionescu – Gion, „Din vremuri

bãtrâne ale filosofiei în România, învol. Lui Dimitrescu-Iaºi la împlini-rea unui pãtrat de veac de activitateuniversitarã”, XXV februarie,MCMIV, pp. 161-162.

** Cléobule Tsourkas, LesDébuts de l’enseignement philosop-hique et de la libre pensée dans lesBalkans. La vie et l’oeuvre deThéophile Corydalée (1563-1646).Bucarest, 1948, pp. 5-6.

1 „ «Ispita neoaristotelicã» în fi-losofia româneascã – nota Alexan-dru Surdu – s-a menþinut pânã înzilele noastre. Athanasie Joja, AramM. Frenkian ºi Constantin Noica,la Centrul de logicã al AcademieiRomâne au fost iniþiatorii unei ªcolifilosofice de interpretare modernã alogicii lui Aristotel. Noica fiind ºieditorul Introducerii în logicã a luiTeophil Coridaleu, dupã care se pre-da la Academiile Domneºti, ceea ceevidenþiazã o filiaþie neoaristotelicãincontestabilã“. Alexandru Surdu,Mãrturiile anamnezei. Editura Pai-deia, Bucureºti, 2004, pp. 189-190.

2 Constantin Noica. Simple in-troduceri la bunãtatea timpului nos-tru. Editura Humanitas, Bucureºti,1992, pp. 79-80.

3 Academia din Fanar ºi-a luatdenumirea de la localitatea Fanar dinGrecia, tot de aici, au primit ºi de-numirea de fanarioþi. Cine erau fa-narioþi? Acei bãrbaþi din Fanar, pecare Înalta Poartã îi ridica la diferitedemnitãþi în conducerea Statului ºile încredinþa scaunele PrincipatelorRomâne, erau în genere oameni cu oculturã aleasã ºi cei mai mulþi dintreei poligoþi. Turcii, neînvãþând limbistrãine, fiindcã Coranul le interzi-cea, aveau nevoie de oameni cunos-cãtori de limbi, care sã trateze custatele împotriva cãrora duceau rãz-boie, cu care fãceau alianþe sau în-cheiau pace; astfel au recurs laserviciile supuºilor lor Greci ºi auînfiinþat Dragomamatul, care a jucatun rol hotãrâtor în politica externã aImperiului turcesc.

4 Cléobule Tsourkas, op. cit, p. 35.5 Ibidem, p. 59.

erp

en

tin

e

6 C. Rãdulescu-Motru, „Filoso-fia din România veche”, „Convor-biri literare”, an LXVI, nr. 4, aprilie1933, pp. 230-231.

7 Influenþa filosofiei kantiene afãcut la noi obiectul mai multor cer-cetãri. Criticul G. Bogdan-Duicã, înarticolul „Cantieni români”, aprecia:„Kant a luminat ºi el cândva þãrileromâneºti. Le-a luminat din vorbaºi scrisul unor bãrbaþi, care au în-semnat mult în dezvoltarea cultura-lã a Românilor; apoi a dispãrut câtvatimp, pentru a se ivi din nou, în mij-locul «Junimei»literare de la Iaºi“.G. Bogdan-Duicã, „Cantiani ro-mâni”, publicat de Adrian Michidu-þã în revista de la Craiova„Mozaicul“, an IX, nr. 4, [aprilie],2006, p. 12.

Amintim încã douã lucrãri închi-nate filosofului german. I. E Torou-þiu, IMMANUEL KANT în filosofiaºi literatura românã. Tip. Bucovi-na, 1925 ºi Gheorghe V. Poalelungi,Filosofia româneascã ºi influenþagermanã. Editura ziarului “Cura-jul“, Galaþi, [1943]. „Germanii –nota autorul – au constatat cã în Ro-mânia kant este privit aproape înacelaºi mod în care a fost privit laapariþie, în þara sa de baºtinã (…).Constatãrile acestea ne duc la carac-terizarea cã filosofia româneascã(…) este influenþatã masiv [de] filo-sofia germanã“. p. 9.

8 Ion Petrovici, Din cronica filo-sofiei româneºti. Institutul Euro-pean, Iaºi,2005, p.31.

9 Sf. Ioan Damaschin, „Logica”,Ediþie îngrijitã ºi studiu introductivde Adrian Michiduþã. Editura SI-MART, Craiova, 2007, pp. 25-29.

10 Lucrarea lui C. Rãdulescu-Motru, Elemente de metafizicã pebaza filosofiei kantiene, 1928 areurmãtoarea dedicaþie: „Memorieiveneratului Arhimandrit EufrosinDimitrie Poteca Egumenul Mãnãs-tirii Motru. Primul profesor românde filosofie în ºcolile din BucureºtiPrinos“

14 C. Rãdulescu-Motru, Din au-tobiografia lui Eufrosin Poteca.Monitorul Oficial ºi ImprimeriaNaþionalã, Bucureºti, 1943, p. 4.

15 Vezi J. G. Heineccius, Filoso-fia cuvântului ºi nãravurilor adecãLogica ºi Ithica elementare cãrorase pune înainte Istoria filosoficeas-cã. Traducere de Eufrosin Poteca,Ediþie criticã, Studiu introductiv,note ºi comentarii de Adrian Michi-duþã. Editura AIUS, Craiova, 2006.

16 Paul Costin Deleanu, „Pe ur-mele aceleiaºi structuri”. „Floareade Foc“, an II, nr. 1, 25 martie 1933,p. 6.

17 Florian Roatiº, Paºoptismul.O filosofie româneascã a istoriei.Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001,p. 37.

18 Petru Manoliu, „Filosofia paº-optistã: Titu Maiorescu”, „Floareade Foc“, an II, nr. 1, 25 martie 1933,p. 6.

19 Emil Stan, Vocaþia paideicã afilosofiei româneºti. Editura Paide-ia, Bucureºti, 1999, p. 40.

20 C. Rãdulescu- Motru, „T.Maiorescu în filosofie”. „Convor-biri literare”, an LII, nr. 5-6, mai-iunie, 1920, p. 295,298. Vezi ºiSimion Ghiþã, Titu Maiorescu ºi fi-losofia europeanã. Editura Poto-Franco, Galaþi, 1995.

21 C. Rãdulescu-Motru, „Roluleducativ al filosofiei”, în vol. Ele-mente de metafizicã pe baza filoso-fiei kantiene . Editura Grinta,Cluj-Napoca, 2005, pp. 169-170.

Rãscruci 2008 sauExpoziþie-traseu

18 , serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008

rte

Stagiunea 2007/ 2008 aLiricului craiovean s-aremarcat printr-o mani-

festare ce se impune tot mai pu-ternic în viaþa culturalã olteanã:Festivalul „Elena Teodorini”,ajuns la ediþia a IX-a (3-18 oc-tombrie 2007), marcând douãdebuturi ale scenei craiovene:tenorul Stelian Negoescu, în ro-lul lui Radames, ºi dirijorul Flori-an-George Zamfir care ºi-aasumat responsabilitatea de aasigura conducerea muzicalã aunei partituri de vârf din reper-toriul universal de operã („Aida”de G. Verdi). Remarcãm evoluþii-le unor oaspeþi în acest specta-col – premierã: soprana BerthaGranados, din Mexic, în rolul ti-tular, ºi mezzosoprana IvankaNinova, din Bulgaria, în Amne-ris. O altã premierã înscrisã înagenda festivalului a constat dinspumoasa operetã „Mam‘zelleNitouche” pusã în scenã deCarmen Roibu (regia artisticã),Florian-George Zamfir (conduce-rea muzicalã) ºi Mircea Bãrbu-lescu (scenografia).

Am putea spune cã punctulforte al festivalului a constat îninvitarea Operei din Braºov (di-rector general Cristian Mihãi-lescu) care a prezentat un titlumai puþin cântat: opera „Poves-tirile lui Hoffmann” de J. Offen-bach, într-o montare scenicã ceinterfereazã realul cu irealul, aºacum a fost însuºi viaþa lui E.-T.A. Hoffmann. Numeroasa dis-tribuþie a spectacolului, regiaartisticã (C. Mihãilescu), condu-cerea muzicalã (Traian Ichim),scenografia (Viorica Petrovici)au contribuit din plin la succe-sul unei reprezentaþii de calitateindubitabilã. O reluare de zilemari a operetei „Liliacul” de J.Strauss, o Galã a Operei, precumºi un Colocviu de istoriografiemuzicalã au completat în modechilibrat o acþiune artisticã –reper al urbei noastre.

Repertoriul teatrului, în sezo-nul 2007/ 2008, a urmãrit, cu prio-ritate, marile titluri ale genului.Ca urmare, publicul a avut prile-giul sã urmãreascã opere ca:„Lucia di Lammermoor” ºi „DonPasquale”, de G. Donizetti,„Nabucco”, „La Traviata” ºi„Aida” de G. Verdi, „Carmen” deG. Bizet, „Paiaþe” de R. Leonca-vallo, „Cavalleria Rusticana” deP. Mascagni, „Tosca”, „MadamaButterfly” ºi „Turandot”, deG. Puccini, precum ºi un titlu „ata-cat” în premierã pe þarã: operacomicã „Braconierul” deA. Lortzing. Incursiunile teatru-lui în lumea operetei au vizatmuzica lui J. Strauss („Liliacul”),F. Hervé („Mam‘zelle Nitouche”)ºi, în premierã, spectacolul pen-tru copii (ºi nu numai) „Soldãþe-lul de plumb” (muzica DumitruCapoianu).

„Sãptãmâna Muzicii Italiene”(ediþia a IV-a) a oferit conduceriiteatrului ocazia de a „aduce” înatenþia publicului craiovean ar-tiºti peninsulari: dirijorul Massi-mo Testi, la pupitrul Traviatei, ºipianistul Alberto Macri, în reci-tal. Totodatã, au fost „readuse”pe scenã opusuri mai vechi saumai noi din repertoriul curent alteatrului: „Stabat Mater” de G.B.Pergolesi, opera „La Traviata”,precum ºi arii ºi coruri din opere,într-un atractiv concert de muzi-cã italianã.

Un spectacol de balet de sinestãtãtor a fost reluat în cadrul sta-giunii: „Faust” pe muzicã dinopera cu acelaºi titlu de Ch. Gou-nod. Din pãcate, acest titlu nu aputut fi reluat mai des în cadrulagendei stagiunii, se pare dincauza deselor indisponibilitãþiale unor balerini importanþi ai in-stituþiei. Sã recunoaºtem deschisfaptul cã, ansamblul de balet alteatrului este destul de „subþi-re” ºi cã activeazã, de ani buni,într-o formulã eterogenã.

Alte spectacole incluse înprogramul stagiunii: „Crãciun deVis” (cu Felicia Filip în prim plan),„Concertul de Colinde” (dirijorFlorian-George Zamfir), „Mai amun singur dor” (recital M. Emi-nescu), „Concert de muzicã ve-che româneascã” (De la lumeadunate ºi iarãºi la lume date),ultimile douã manifestãri menþi-onate au avut-o ca protagonistãpe mezzosoprana GeorgetaFangli-Dobre, „Carmina Burana”(spectacol de balet; dirijor Ma-rius Hristescu), „Concert de mu-zicã sacrã” (dirijor F. G. Zamfir),„Bijuterii muzicale” (orchestra decamerã, dirijor Bogdan Boteza-tu), ciclul de spectacole în aer li-

ber (în piaþa M.Viteazu), minista-giunea de la Râmnicu-Vâlcea(„Mam‘zelle Nitouche”, „Liliacul,„La Traviata”), concertele de arii,coruri ºi uverturi din opere ºioperete etc.

Alãturi de tenorul Stelian Ne-goescu (debut în opera „Aida”,au „pãºit” pe scenã interpretândroluri de anvergurã, în premierã:soprana Anca Pârlog (în rolul ti-tular din „Aida”), tenorul Mari-an Someºan (în MarioCavaradossi din „Tosca”), so-prana Diana Þugui (în Liu din„Turandot”) º.a.

Artiºtii invitaþi au reprezentatºi în aceastã stagiune o ponderesemnificativã în angrenajul pro-iecþiei repertoriale. Amintim, înaceastã ordine de idei, prestaþii-le interpretative ale mezzosopra-nei Asineta Rãducan (în rolultitular din „Carmen”), tenoruluiGeorgio Martin, din Germania (înAlfredo din opera „La Traviata”),tenorului Gabriel Nãstase (înDon Jose din „Carmen”, în Ra-dames din „Aida”, în Canio din„Paiaþe”), sopranei Linka Stoia-nova, din Bulgaria (în rolul Cio-cio-san din „Madama Butterfly”ºi în Amneris din „Aida”), sopra-nei Akiko Hayakawa, din Japo-nia (în rolul titular din„Turandot”), balerinului DorinMirea (în rolul titular din„Faust”), baritonului VicenþiuÞãranu (în Malatesta din „DonPasquale”), baritonului Gheor-ghe Mogoºan (în rolul titular din„Nabucco”, în Scarpia din „Tos-ca”, în „Carmina Burana”).

Alãturi de dirijorii permanenþiai teatrului – Florian-GeorgeZamfir ºi Marius Hristescu – lapupitrul dirijoral al spectacolelorstagiunii s-au aflat Boris Hincev(Bulgaria), Gheorghe Victor Du-mãnescu, Traian Ichim, KoichiInoue (Japonia), Leonard Dumi-triu, Massimo Testi (Italia).

La Filarmonicã, ediþia aXXXIV-a a FestivaluluiInternaþional „Craiova

Muzicalã” a atras atenþia prinmultitudinea artiºtilor ºi colecti-velor muzicale invitate. Este vor-ba de: Orchestra Naþionalã aRepublicii Moldova (dirijor Cris-tian Florea, din Spania; solist vio-lonistul Eugen Sârbu, din MareaBritanie), Orchestra Simfonicã aFilarmonicii „Transilvania” dinCluj-Napoca (dirijor Pierre-Domi-nique Ponelle, din Franþa; solist

pianistul Csiky Boldizsar), An-samblul de Muzicã Veche „Flau-to dolce” din Cluj-Napoca,Orchestra de Camerã „Philarmo-nia” a Centrului National de Artã„Tinerimea Românã” din Bucu-reºti (dirijor Nicolae Iliescu),Ansamblul Romanian Brass dinBucureºti (dirijor Adrian Petres-cu), Cvintetul de Coarde „Ro’-String” din Bucureºti (concertsub genericul „De la VivaldilaPiazzolla”), actorul Ion Carami-tru ºi pianistul de jazz JohnnyRãducanu (într-un recital de po-ezie ºi muzicã), Orchestra de Ca-merã „I Solisti di Napoli”, dinItalia (dirijor Susanna Pescetti,solist Bernard Labiausse, flaut,Franþa), Ansamblul Percutissimodin Timiºoara

În cadrul stagiunii 2007/ 2008sunt de menþionat o serie de pre-zenþe dirijorale de marcã atât dinþarã, cât ºi de peste hotare: EmilSimon (tãlmãcind Simfonia a VII-a de Beethoven), Misha Katz, dinFranþa („conducând” Simfonia aIII-a „Scoþiana” de F. Mendel-ssohn-Bartholdy), Pier GiorgioCalabria, din Italia (opusuri ine-dite de F. Busoni, E. Wolf-Fer-rari), Sabin Pãutza, din SUA (ºiîn ipostaza de compozitor),Gheorghe Costin (într-un pro-gram de rapsodii), AlexandruLãscae, din Olanda (suitele „PeerGynt” de E. Grieg), Emir Saul, dinItalia (Tablouri dintr-o expoziþiede Musorgski-Ravel ºi Simfonia„Holocaustul” de A. Rega, în pri-mã audiþie),I. Ionescu-Galaþi (Un american laParis de G. Gershwin; solist pia-nistul Mihai Ungureanu), Loren-zo Caladonato, din Italia (Mareasimfonie de F. Schubert), CristianFlorea, din Spania (Tricornul deM. De Falla, Preludiile deF. Liszt), Jose Abel Fernandez,din Spania (ºi în calitate de com-pozitor), Orazio Baronello, dinItalia (Simfonia a V-a de Ceaikov-ski), Mihnea Ignat (Simfonia a II-a de Brahms), Ovidiu Drãgan(Suita Carmen de Bizet-Scedrin),Romeo Rîmbu (Debussy: „Ma-rea” ºi „Rapsodia pentru clari-net”, solist Emil Viºenescu),Dorin Frandeº (Simfonia a V-a„Reforma” de F. Mendelssohn-Bartholdy), Alfonso Saura, dinSpania (Simfonia a IV-a de Ceai-kovski), Koichi Inoue, din Japo-nia (Simfonia a III-a deCeaikovski), Matei Corvin (Sim-fonia a V-a de Beethoven). ªefii

de orchestrã permanenþi ai Filar-monicii au propus melomanilorcraioveni urmãtoarele lucrãri mu-zicale: Simfonia nr. 21 K 134 ºiMuzicã masonicã funebrã K 477de Mozart, Uvertura-fantezie„Romeo ºi Julieta” de Ceaikov-ski, „Preludiu ºi moartea Isoldei”de Wagner, „Anotimpurile” deVivaldi ºi cele de Piazzolla (solistflautistul Ion Bogdan ªtefãnes-cu), „Ultimele ºapte cuvinte aleMântuitorului pe cruce” deHaydn (lucrãri dirijate de RaduPopa), Simfonia I de G.Enescu,Simfonia a IV-a „Tragica” de F.Schubert, Concertul nr.1 pentrupian ºi Concertul pentru vioarãde F.Mendelssohn-Bartholdy(dirijor Alexandru Iosub).

Din cuprinzãtoarea „listã” asoliºtilor concertiºi care au ono-rat scena simfonicã craioveanã,în stagiunea 2007/ 2008, amin-tim pe violoniºtii Gabriel Croi-toru (Simfonia spaniolã de E.Lalo), Mayuko Katsumura, dinJaponia (Concertul nr. 2 de Pro-kofiev), Horia Vãcãrescu (Con-certul de Sibelius), DãnuºManea (Piese miniaturale deCeaikovski), Iuliu Bertok, dinGermania (Concertul deBrahms), pe chitaristul JoseCarlos Llinares, din Spania(Concierto de Aranjuez, de Ro-drigo), flautista Cristina Bojin(Concertul de Mercadante),oboistul Adrian Petrescu (Con-certe de Albinoni, Marcello), pepianiºtii Valentin Gheorghiu,Dan Grigore (Rapsodia pe otemã de Paganini, de Rahmani-nov), Tamaº Vesmaº, din NouaZeelandã (Concertul nr. 28 K595, de Mozart) Horia Maxim(Concertul nr. 2 de Rahmani-nov), Raluca ªtirbãþ (Concertulnr. 24 K 491, de Mozart), Car-men Sârbu, din Marea Britanie(Concertul nr. 23 K 488, de Mo-zart), Vlad Dimulescu (Concer-tul nr. 5, „Imperialul”, deBeethoven).

Un capitol special în ansam-blul activitãþii filarmonicii l-a re-prezentat stagiunea de muzicãde camerã. Aceasta s-a bucuratde prezenþa în sala de concerte ainstituþiei a unui public avizat,mai exact spus a nucleului devo-tat al abonaþilor Filarmonicii. Re-citaluri de succes au susþinutviolonistul Florin Croitorul (me-dalion Fritz Kreisler), duo-ul Mi-hai Ungureanu – CristinaAnghelescu (integrala Sonatelorpentru pian ºi vioarã de Brahms),pianista Ioana-Maria Lupaºcu,flautista Victoria Stan, pianistaRebeca Omordia, percuþionistulMircea Ardeleanu, violoncelistulElvis Ciuculescu (la pian FlorinBerculescu) º.a.

O frumoasã primire din par-tea publicului a avut parte ºi ci-clul de trei concerte desfãºuratsub genericul „Crãciun la Filar-monicã”, cuprinzând o Searãvienezã cu Ansamblul JohannStrauss din Austria, un programde „Bijuterii muzicale” (dirijorGheorghe Costin, solist LorenzNãsturicã, vioarã, Germania) ºitradiþionalul concert de colindeal coralei academice. Ziua Filar-monicii „Oltenia” (17 decembrie)a marcat printr-o searã Beetho-ven (dirijor Radu Popa, solistãCristina Anghelescu) cei 103 aniîmpliniþi de la primul concert alSocietãþii Filarmonice din Cra-iova. Dirijorul Octav Calleya, dinSpania, a condus concertul ex-traordinar de Anul Nou. Maes-trul Valentin Gheorghiu a fostsãrbãtorit, la Craiova, la împli-

terminus cantabili– dare de seamã –

Teatrul Liric „Elena Teodorini“

, serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008 19

rte

COLEGIU DE REDACÞIEMarin BudicãHoria DulvacMircea Iliescu

Lucian IrimescuIon Militaru

Adrian MichiduþãSorina Sorescu

COORDONARE GRAFICÃMihaela Chiriþã

ABONEAZÃ-TE!Revista Mozaicul,Craiova, str. Paºcani,

nr. 9, 200151Costul abonamentului este:

12 RON/6 luni sau24 RON/12 luni.

Preþul includecheltuielile poºtale.

Plata – prin mandat poºtal.Relaþii la tel./fax0251-596136;

Persoana de contact:Adrian Michiduþã

e-mail:[email protected]

Revistã editatã deAIUS PrintEdîn parteneriat cuCasa de culturã

a municipiului Craiova„Traian Demetrescu“

Revista apare cu sprijinulAutoritãþii Naþionale de

Cercetare ªtiinþificã

Tiparul: Aius PrintEd

Adresa revistei:str. Paºcani nr. 9,200151 Craiova,

Tel./Fax: 0251/59.61.36E-mail:

[email protected]

REDACTOR ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

REDACTORILuminiþa CorneanuCosmin Dragoste

Gabriela GheorghiºorSilviu Gongonea

Xenia Karo-NegreaPetriºor MilitaruTiberiu NeacºuMihaela Velea

www. revista-mozaicul.ro

DIRECTORNicolae Marinescu

Partener al OEP (ObservatoireEuropeén du Plurilinguisme)

Tiraj: 1000 ex.Responsabilitatea asupra conþinutuluitextelor revine autorilor. Manuscrisele

nepublicate nu se înapoiazã 9 77 1 45 4 22 9 00 2

ISSN 1454-2293

Fundaþiile „Podul luiApollodor“, „Noul ScrisRomânesc“, „Agora

Artelor ºi Arhitecturii“ ºi Biblio-teca Francezã „Omnia“ – filialã aBibliotecii Naþionale a României– anunþau pentru 1 august 2008un nou RÃSCRUCI.

Rãscruci 2008, Rãscruci nr.6 (cum l-am numit eu) sau Expo-ziþie-traseu – oricum l-am numi– acest eveniment, care s-a des-fãºurat nu demult la Craiova,aduce din nou în prim plan im-portanþa ºi sensul colaborãrilor.

Povestea „Rãscruciului” a în-ceput în urmã cu ºase ani cu în-crederea ºi generozitatea uneidiscuþii între prieteni – artistulplastic Siviu Bârsanu, arhitectulCristian Ciomu ºi baritonulVictor Gomoiu (acesta din urmãnu se mai aflã printre noi). Aceº-tia au încercat o apropiere de artã,

dându-i un alt sens: au încercatsã transforme spaþiul artistic într-o agorã a artelor ºi arhitecturii,alãturând în felul acesta muzica,dansul, pictura. ªi au ales nume-le spaþiului: Rãscruci.

Ce este la origine Rãscuciul?La nivel formal, este o întretãierede drumuri, iar în Craiova vecheerau binecunoscute asemenearãscruciuri: Rãscruciul Mare (si-tuat undeva la intersecþia strãziiLipscani cu strada RomâniaMuncitoare de astãzi), Rãscru-ciul Mic (la intersecþia Strãzii Lip-scani cu Calea Unirii). Mai multdecât o banalã intersecþie, loc deîntâlnire unde se obiºnuia sã seºi chefuiascã, dar mai ales loc încare se socializa ºi se schimbauidei, Rãscruciul de altãdatã ºi-agãsit ecou în zilele noastre într-oîntâlnire între oameni ºi între arte,în dorinþa de evoca, de a recon-sidera valorile culturale ºi a legãsi un loc în societatea actualã.

Ce a mai rãmas din strãluci-rea Lipscaniului? O suitã de clã-diri frumoase, care, în lipsã defonduri ºi preocupare, încearcã

sã traverseze timpul ºi timpurile,având încã puterea sã dea un aeraristocratic Craiovei-beton deastãzi.

Ideea acestui proiect a mar-ºat pe conotaþia Rãscuciuluitocmai pentru a crea ºi pãstra olegãturã între valori, epoci ºi oa-meni ºi pentru cã ºi Craiova esteun spaþiu cu o istorie care meritãpãstratã; clãdirile, strãzile, maha-lalele, ideile care s-au nãscut aicifac, pânã la urmã, istoria (micãsau mare) a locului.

Din 2002, de când a avut locprima ediþie a Rãscruciului, gru-pul s-a lãrgit printr-un adevãratgest de solidaritate între actori,muzicieni, oameni de litere, pic-tori ºi arhitecþi. Ei sunt: OanaStancu, Dragoº Stuparu, MirceaSuchici ºi Ilinca Zamfir, MariusGhica, Iulian Albu, Robert Flori-ca, Alexandru Guliþã, Mihai Ve-liºcu, evoluþiile lor punctândintersecþii între muzicã, specta-cole de stradã ºi artã plasticã.

Arta nu mai are timp sã steadoar în spaþii „special amenaja-te”, ea are nevoie sã fie mereu

incisivã, sã reuºeascã sã iasã „înlume” ºi sã ia contact cu realita-tea. Drept care, ceea ce considerdeosebit de interesant e faptulcã, ºi de aceastã datã, ca ºi înediþiile anterioare de altfel, eve-nimentul a reuºit sã aibã audien-þa unui adevãrat spectacol.

„Rãscuciul” din acest an aparcurs un traseu foarte bine sta-bilit: totul a pornit de la Galeria„Arta”, locul de început al expo-ziþiei. Aici totul a decurs firesc,prin cuvântul de deschidere alcriticului Cãtãlin Davidescu.Apoi spaþiul a devenit o scenã,ca în „Visul unei nopþi de varã”,ºi fiecare a trãit un pic din feeriaieºirii la rampã. Lucrãrile lui Sil-viu Bârsanu au depãºit spaþiulgaleriei, ieºind pe strãzi. Au rã-mas la Stop pânã s-a fãcut ver-de, apoi au defilat prin faþaPrefecturii, pe Calea Unirii. LaRãscruciul Mic – între fantâniarteziene; la Rãscruciul Mare –printre biºniþari ºi curioºi, actriþaOana Stancu a susþinut un ade-vãrat recital. Ea a fost spiriduºulcare a condus un convoi bene-vol de „adepþi” pânã în curteaBibliotecii Franceze unde s-aprodus întâlnirea artelor. Picturi-le pe tablã ale lui Silviu Bârsanu,înlãnþuiri de gânduri cu strãlu-ciri de vitraliu, au cãpãtat rezo-nanþe deosebite, în contextulacordului cu muzica ºi spectaco-lul; „picturi zgomotoase în armo-nii colorate“, cum le numeºteartistul însuºi.

Silviu Bârsanu a adus deaceastã datã alãturi de el cu maredrag ºi încredere pe AlexandruGuliþã, Mihai Veliºcu ºi RobertFlorica, trei dintre tinerii talentaþicare i-au fost elevi, acum studenþila Arte Plastice, a cãror evoluþiemeritã cu siguranþã urmãritã.

Artiºtii Craiovei existã printrenoi, uneori mai discreþi, alteorimai zgomotoºi, plini de idei ºidornici sã ºi le asume, sã încercecumva sã schimbe lumea sau sã-i inspire ºi o altã dimensiune.

Aºteptãm pe viitor alte sem-ne ale „Rãscruciurilor” caresperãm sã aibã puterea inventi-vitãþii, a diversitãþii ºi un pic denebunie.

MIHAELA VELEA

rãscruci nr. 6

nirea a opt decenii de viaþã ºipeste 60 de ani de activitate ar-tisticã, în dublã ipostazã: de pia-nist ºi compozitor.

Prestigiosul Festival Interna-þional Shakespeare (ediþia a VI-a)a oferit Filarmonicii „Oltenia” oca-zia de a susþine douã manifestãriîn cadrul acestei grandioase acþi-uni culturale: un concert coral acappella (muzicã renascentistãenglezã) ºi un concert simfonic(dirijor Alan Tongue, din MareaBritanie), având în program piesemuzicale reprezentative inspiratede creaþia Marelui Will: „Visul uneinopþi de varã”, de F. Mendel-ssohn-Bartholdy ºi suitele„Romeo ºi Julieta” de S. Proko-fiev. O altã acþiune importantã aFilarmonicii a vizat promovareatinerelor talente; orchestra simfo-nicã a oferit, cu generozitate, po-sibilitatea afirmãrii în cadrul adouã concerte a unui numãr depatru dirijori ºi cinci soliºti con-certiºti. Cu prilejiul Zilei Interna-þionale a Copilului, orchestrasimfonicã, sub bagheta dirijoru-lui Alexandru Iosub, a acompa-niat patru tineri instrumentiºti,dintre care îi amintim pe violonis-ta Ioana-Cristina Goicea ºi pianis-tul Mihai Diaconescu. Concertelelecþii ale Filarmonicii (destul derare ºi în aceastã stagiune) s-auconstituit în pledoarii pentru în-þelegerea limbajului artei sonorede cãtre elevii de toate vârstele.

Corala academicã a Filarmo-nicii (dirijor Alexandru Racu) acontribuit la tãlmãcirea mariloropusuri vocal-simfonice (Requ-iem de Mozart, Matthäus-Pas-sion de J.S.Bach, Stabat Materde Rossini, Oratoriul Bizantinde Paºti de Paul Constantines-cu) ºi s-a deplasat la Braºov ºiSibiu, colaborând cu orchestre-le filarmonicilor din aceste ora-ºe. Un consistent concert corala cappella a fost dirijat deEugen-Petre Sandu.

În concluzie, atât Teatrul Li-ric „Elena Teodorini” cât ºi Filar-monica „Oltenia” continuã sãpolarizeze în jurul activitãþii lorun public tot mai avizat ºi maifidel, ceea ce poate conferi o mo-tivaþie în plus de a ridica calita-tea interpretativã a spectacolelorºi concertelor – condiþie sine quanon a succesului demersului lormanagerial ºi artistic.

Gheorghe Fabian

20 , serie nouã, anul XI, nr. 8 (118), 2008

În drumul spre casa lui Mattia, Aliceþinu muzica tare, dar dacã cineva arfi întrebat-o, imediat ce ajunsese,

ce ascultase n-ar fi ºtiut ce sã rãspundã.Deveni dintr-o datã furioasã ºi era sigurãcã era gata sã se nãruie totul, dar nu maiavea de ales. În seara aceea, ridicându-sede la masã, depãºise graniþa invizibilã din-colo de care lucrurile începeau sã meargãde la sine. Se întâmpla ca la ski, când sedeplasa centrul de greutate în faþã doarcu câþiva milimetri neînsemnaþi în plus,dar care erau de ajuns ca sã sfârºeºti cufaþa la pãmânt în zãpadã.

În casã la Mattia urcase o singurã datãºi, în acea singurã datã, se oprise în su-fragerie. Mattia dispãruse în camera luisã se schimbe ºi ea a întreþinut o flecãrea-lã greoaie cu mama lui. Doamna Adele oprivise de pe divan cu un aer ciudat darîngrijoratã cu graþie, de parcã pãrul luiAlice era gata sã ia foc sau ceva asemã-nãtor, ºi nici mãcar nu ºi-a amintit s-o în-demne sã se aºeze.

Alice sunã la Balossino-Corvoli ºi le-dul de lângã sonerie se aprinse în roºu,ca un ultim avertisment. Dupã câteva pâ-râituri îi rãspunse mama lui Mattia, cu ovoce speriatã.

«Cine e?»«Doamnã, sunt Alice. Îmi cer scuze

pentru orã, totuºi... Mattia este?»Din partea cealaltã ajunse la ea o tãce-

re îngrijoratã. Alice îºi dãdu tot pãrul peumãrul drept, cu impresia neplãcutã cãeste observatã prin lentila citofonului.Apoi uºiþa se deschise cu un declic elec-tric ºi înainte de a intra surâse la teleca-merã, în semn de mulþumire. În holul gol,în coproprietate, paºii ei rãsunarã în rit-mul unei bãtãi cardiace. Gamba beteagãpãrea sã fi prins viaþã cu totul, ca ºi cuminima n-ar fi uitat sã pompeze în ea sânge.

Uºa apartamentului era întredeschisã,dar în prag nu se afla nimeni care s-o în-tâmpine. Alice o împinse ºi întrebã dacãera voie. Mattia se ivi din sufragerie ºi seopri la cel puþin trei paºi de ea.

«Ciao» fãcu fãrã sã miºte braþul.«Ciao.»Rãmaserã nemiºcaþi ca sã se studieze

câteva secunde, de parcã nu s-ar fi cu-noscut deloc. Mattia încãlecase degetulmare al piciorului peste al doilea în papu-cii de casã ºi, strivindu-i unul de altul ºipe amândoi de podea, spera cã putea sã-i facã mai mici.

«Iartã-mã dacã sunt...»«Vii de acolo?» o întrerupse Mattia cu

o voce ca de robot.Alice se ridicã pentru a închide uºa ºi

mânerul rotunjit de alamã îi scãpã din pal-ma transpiratã. Uºa se trânti, fãcând sã

niv

ers

ali

a

PAOLO GIORDANO

tremure tocurile ºi Mattia fu strãbãtut deun fior de nemulþumire.

Ce facem aici? se gândi.Era ca ºi cum Alice, despre care vorbi-

se cu Denis doar cu câteva minute maiînainte, n-ar fi fost aceeaºi care îi cãzuseîn casã fãrã veste. Cãutã sã-ºi îndepãrte-ze din minte acest gând ridicol, dar senti-mentul de neplãcere îi rãmase în gurã caun soi de greaþã.

Se gândi la cuvântul potrivit. Apoi segândi la timpul când tatãl sãu îl târa pecovor ºi îl înlãnþuia între braþele lui enor-me. Îl gâdila pe burtã ºi pe coapse iar lui îivenea sã râdã, râdea aºa de tare, încât numai reuºea sã respire.

Alice îl urmã în salonaº. Pãrinþii luiMattia aºteptau în picioare, ca un miccomitet de bun-venit.

«Bunã seara» îi salutã, îndreptândumerii.

«Ciao Alice» îi rãspunse Adele, dar nuse miºcã nici mãcar un pas de unde era.

Pietro însã se apropie ºi în mod neaº-teptat îi mângâie pãrul.

«Te faci tot mai frumoasã» zise «Ceface mama ta?»

În spatele soþului, Adele avea un su-râs paralizat ºi îºi muºca buzele ca sã n-oîntrebe ºi ea.

Alice roºi.«Ca de obicei» zise, ca sã nu parã pa-

teticã.«Transmite-i multã sãnãtate din par-

tea noastrã» zise Pietro.Apoi rãmaserã toþi patru fãrã cuvinte.

Tatãl lui Mattia pãrea cã vedea ceva prinAlice, iar ea cãuta sã-ºi distribuie greuta-tea în mod uniform pe picioare, ca sã nuparã diformã. Realizã cã mama ei nu-i cu-noscuse niciodatã pe pãrinþii lui Mattiaºi un pic îi displãcu, dar nu ca unica ne-plãcere la care sã se gândeascã în gene-ral.

«Mergeþi, totuºi, dincolo» zise Pietroîn cele din urmã.

Alice trecu pe lângã el cu capul plecat,dupã ce mai surâsese odatã cãtre Adele.Mattia o aºtepta deja în camera lui.

«Închid?» întrebã Alice odatã intratã,arãtând uºa. Curajul îi revenise pe neaº-teptate.

«Mm-mm.»Mattia se aºezã pe pat cu mâinile în-

cruciºate pe genunchi. Alice se uitã în jurprin camera micã. Obiectele care o um-pleau pãreau sã nu fi fost atinse de ni-meni, pãreau articole expuse cu grijã ºicalcul în vitrina unui magazin. Nu existanimic inutil, nici o fotografie agãþatã sauo jucãrie pãstratã din copilãrie ca pe unfetiº, de exemplu, nimic care sã rãspân-deascã în jur acel aer de familiaritate ºi

Premiul Strega – cel mai râvnitpremiu literar pentru prozã înItalia – a revenit anul acesta (la a

62-a ediþie) romanului La solitudine deinumeri primi („Singurãtatea numerelor pri-me”) aparþinând lui Paolo Giordano, un tânãrfizician de 25 de ani, aflat la debutul sãu înroman. Scriitorul este licenþiat în Fizicã la Uni-versitatea din Torino, unde lucreazã ca cerce-tãtor, ºi refuzã sã accepte cã scrisul ar fi pentruel un hobby: „Scrisul ºi activitatea ºtiinþificãascund aceeaºi voinþã de investigare. Litera-tura este instrumentul perfect pentru investi-garea sufletului. Poate sunt obsedat de acestlucru, de dorinþa de cercetare”, a declarat elîntr-un interviu.

singurãtateanumerelor prime

Romanul, apãrut la Editura Mondatori,nareazã întâmplãrile prin care trec personaje-le Alice ºi Mattia, urmãriþi din copilãrie, ado-lescenþã ºi la vârsta adultã. Sunt douãpersonaje traumatizate ale cãror destine seîncruciºeazã, dar, asemenea numerelor prime,rãmân separate.

Performanþa autorului stã ºi în faptul cã sefoloseºte de o ingenioasã parabolã, dar ºi înfaptul cã scriitura este de o surprinzãtoarematuritate ºi fermitate pentru un debutantcare, ca ºi Niccolo Ammaniti, laureatul de anultrecut al aceluiaºi premiu, vine dinspre ºtiinþãspre literaturã: Ammaniti dinspre biologie, iarGiordano dinspre fizicã.

Traducere ºi prezentare: Marin Budicã

afecþiune pe care, de regulã, îl au camere-le adolescenþilor. Cu toatã acea dezordi-ne pe care o avea în trup ºi în cap, Alicese simþi în afara locului.

«Ai o camerã frumoasã» zise, fãrã sãcreadã cu adevãrat în ce spune.

«Mulþumesc» rãspunse Mattia.Existau o mie de lucruri de spus, care

pluteau deasupra capetelor lor, dar amân-doi cãutau sã le ignore, privind în jos.

Alice alunecã cu spatele de-a lunguldulapului ºi se aºezã pe podea, cu ge-nunchiul sãnãtos strâns la piept. Se forþãsã surâdã.

«Deci cum te simþi printre licenþiaþi?»Mattia ridicã din umeri ºi abia-abia su-

râse.«La fel ca înainte.»«Eh, tu chiar nu reuºeºti sã fii mulþu-

mit de ceva.»«Mi se pare cã nu.»Alice filtrã un mmm afectuos printre

buzele închise ºi se gândi cã acea stânje-nealã dintre ei nu avea nici un sens, deºiera acolo, solidã ºi inexpugnabilã.

«Totuºi, þi s-au întâmplat unele lucruriîn ultimul timp.» zise.

«Da.»Alice se gândi dacã sã-l lase baltã aco-

lo sau nu. Apoi îi zise fãrã o picãturã desalivã în gurã.

«Chiar ceva frumos, nu?»Mattia îºi strânse picioarele.Am ajuns ºi aici, se gândi.«Într-adevãr, da.»ªtia cu exactitate ce trebuia sã facã.

Trebuia sã se ridice ºi sã meargã sã seaºeze lângã ea. Trebuia sã-i surâdã, pri-vind-o în ochi, ºi s-o sãrute. Totul acolo,era doar o mecanicã, o banalã secvenþãde vectori ca sã ducã gura lui sã coincidãcu a ei. Putea s-o facã chiar dacã în acelmoment nu avea dorinþa, putea sã se în-creadã în precizia gesturilor.

Încercã sã se ridice, dar salteaua îl þin-tuia unde era, ca o mocirlã vâscoasã.

Încã o datã Alice se foi la locul ei.«Pot sã vin acolo?» îl întrebã.El încuviinþã din cap ºi, fãrã sã fie ne-

voie, se dãdu puþin mai încolo.Alice se ridicã în picioare, ajutându-se

cu mâinile.Pe pat, în spaþiul pe care Mattia îl lãsa-

se liber, era o coalã deschisã, scrisã lamaºinã ºi îndoitã în trei pãrþi, ca niºte cutede armonicã. Alice o luã în mânã ca s-omute din loc ºi observã cã era scrisã înenglezã.

«Ce e?» întrebã.«Mi-a sosit astãzi. E o scrisoare de la

o universitate.»Alice citi numele oraºului, scris cu al-

dine în colþul de sus stânga, ºi literele i seînceþoºarã sub ochi.

«Ce zice?»«Mi-au oferit o bursã.»Alice simþi o ameþealã ºi panica îi albi

dintr-o datã chipul.«Uoa» minþi. «ªi pentru cât timp?»«Patru ani.»Ea înghiþi. Era încã în picioare.«ªi te duci?» întrebã cu vocea stinsã.«Încã nu ºtiu.» zise Mattia, aproape

scuzându-se. «Tu ce zici?»Alice rãmase tãcutã, cu coala între

mâini ºi cu privirea pierdutã într-un punctal peretelui.

«Tu ce zici?» repetã Mattia, ca ºi cumea ar fi putut într-adevãr sã nu fi auzit.

«Sã zic, ce?» Vocea lui Alice devenisedurã, pânã la punctul de a-l face pe Mat-tia sã tresarã. Din cine ºtie ce motiv, ea segândi la mama ei la spital, nãucitã de me-dicamente. Se uitã la coalã fãrã nicio ex-presie ºi-o cuprinse dorinþa s-o rupã.

Însã o puse din nou pe pat, unde ar fitrebuit sã se aºeze ea.

«Ar fi important pentru cariera mea.»se justificã Mattia.

Alice admise în mod serios, cu bãrbiaînainte, ca ºi când ar fi avut în gurã ominge micã de golf.

«Bine. ªi atunci ce mai aºtepþi? Fugi.Cu atât mai mult cu cât aici, dupã cum mise pare, nu e nimic care sã te intereseze»zise cu dinþii strânºi.

Mattia simþi cum i se umflã venele gâ-tului. Poate era gata sã plângã. Din aceadimineaþã din parc, simþea mereu plânsulca pe un nod în gât greu de înghiþit, deparcã în ziua aceea canalele lacrimale, rã-mase obturate de atâta timp, s-ar fi des-chis, în fine, ºi toatã cantitatea acumulatãar fi început sã se îndrepte spre ieºire.

«Dar dacã eu plec...» atacã cu voceauºor tremuratã. «Tu mã...» Se blocã.

«Eu?» Alice îl fixã de sus, ca pe o patãde pe cuverturã. «Eu viitorii patru ani mii-am imaginat în mod diferit.» zise. Eu amdouãzeci ºi trei de ani ºi o mamã care e pemoarte. Eu...» Scuturã din cap. «Cu atâtmai mult cu cât nu te intereseazã nimic.Gândeºte-te mai bine la cariera ta.»

Era pentru prima datã când se foloseade boala mamei sale ca sã loveascã pecineva ºi nu se cãi de aceasta. Îl vãzu peMattia scãzut în faþa ochilor ei.

El nu replicã deloc ºi repetã în minteinstrucþiunile pentru respiraþie.

«Oricum, nu-þi face griji» continuãAlice. Cu atât mai mult, cu cât l-am gãsitpe cel cãruia îi pasã. Chiar, venisem aicica sã-þi spun asta.» Fãcu o pauzã în carenu se gândi la nimic. Din nou lucrurilemergeau de la sine, din nou se rostogo-leau pe povârniº ºi se uita de bastoanelepentru frânare. «Se numeºte Fabio, e undoctor. Nu voiam ca tu... În fine.»

Pronunþã acea formulã ca o actriþãproastã, cu o voce care nu era a ei. Simþicuvintele zgâriindu-i limba ca un nisip. Întimp ce le rostea, observa expresia luiMattia, ca sã surprindã un semn de dezi-luzie ºi sã se poatã agãþa de el, dar ochiilui erau prea întunecaþi ca sã distingã zvâc-nirea care s-o aprindã. Fu sigurã cã nu-linteresa nimic ºi stomacul i se întoarse caun sãculeþ de plastic

«Eu plec» zise încet, istovitã.Mattia dãdu din cap, privind spre fe-

reastra închisã, ca s-o elimine cu totul peAlice din câmpul lui vizual. Numele acela,Fabio, cãzut din cer sau cine ºtie de unde,i se înfipsese în cap ca o schijã ºi el voiadoar ca Alice sã plece.

Vãzu cã afarã seara era limpede ºi tre-buia sã adie un vânt cald. Puii negri depãsãri din plopi fâlfâiau sub lumina felina-relor, pãrând mari insecte fãrã picioare.

Alice deschise uºa ºi el se ridicã. O în-soþi pânã la ieºire, urmând-o la doi paºidistanþã. Ea cãutã distratã în poºetã dacãavea totul, ca sã câºtige mãcar un moment.Apoi murmurã okay ºi ieºi. Înainte ca uºaliftului sã se închidã, Alice ºi Mattia schim-barã un Ciao care nu însemna nimic.

Rãscruci 2008 sauExpoziþie-traseu


Recommended