CONSTANTIN M. POPA pe l seara Eugen Lui Eugen Negrici ... · dedicates a poem to Eugen Negrici,...

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIV • NR. 11 (157) • 2011 • 20 PAGINI • 3,19 lei

www. revista-mozaicul.ro

Emil Paºcalãu - Hoþul

n Ion Buzeran George Popescun Aurelian Zisun Gabriel Nedelea

Lui Eugen Negrici

Prin fumul negru al lumânãrilor,el, umilul zugrav de la biserica Sf. Mina,el, care ascultase topirea în cânteca vorbelor lui Vasilache,dus la groapa uitãrii în prapurii oºtirii,el, dãruit cu ochii întunericului ce îl poartãpeste povârniºurile de cenuºã ale raiului,citeºte misterioasa cartea lepãdãrii de lume.

Cu sufletul flãmând atinge aripa bolnavãa arhanghelului Mihail,se strecoarã apoi în firida undeSfântul Anton ºi-a pierdutcei doi nasturi de la anteriu,urmãrit de cocoºul pescarului de oamenicare trâmbiþeazã rãguºit ceasul cãinþei.

Pune o curea nouãtraistei purtate de fiul lui Tobiaspe calea deportãrii babiloniene,cu apa lacrimilor spalã cãmaºa Sfintei Mariiºi, sub clopotul mistic,adunã în ramificaþiile gândului,alãturi de suliþa boantã a sauroctonului,duhorile servitoarei folosite de Caiafaca solie agonicã.

Lumânãrile abia mai resping colþurile beznei,dar, de pe treptele pâlpâirii, mãgarul lui Avesalom,cu urechile pline de scamele împãrãþiei,îºi revendicã vehementpotcoave nãscute din vid.

Umilul zugrav ºtie cã a sositclipa urnirii scripeþilor expresivitãþii:îºi pregãteºte cu evlavie pensulele,rãstoarnã molozul arhetipal,despicã decis „cuibul binelui”de unde apucã alte pene pentru coada apocalipsei,ºi un deget pentru mâna tâlharuluisfâºiat de tentaþia dezlegãriide pe crucea veºniciei.

Oglinda restauratoruluipãstreazã doar trei culori:albul destinat bãrbii Sfântului Nicolae,verdele pentru coada balaurului,roºul, de pus în obrazul slujnicei.

Obosit,captiv în lava memoriei suprafireºti,cere, în cele din urmã,celuilalt tãrâm,cu glas stins,asemeni lumânãrilor moarte,puþinã smoalã pentru Arca lui Noe.

Stors de spaimã,îºi ridicã privirea ºi constatã cãînaltul a ruginit,acoperit de zaþul altarelor.Zugravului îi curge prin vene poeziaºi simte ca o poruncã din viitor:„cerul nu se cuvine a fi cârpit”!aºa cã îl reînnoieºte,adãugându-i douã stele (pentru orice eventualitate):a sa ºi a lui Vasilache.

Mulþumit,ascute unghiilede la mâna stângã a lui Lucifer,controversatul scrijelitor de versuri.

Din off rãzbate vocea teoreticianului:„Înroºeºte, rogu-te, ºi focul din iad –în orice fragilã cosmogonietrebuie sã existe un echilibru”.

pe la 1831, seara

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

avantext

EugenNegrici70 deani

despreex-centricul alpha:

EugenNegrici70 deani

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (157157157157157), 20), 20), 20), 20), 201111111111

ab

le o

f c

on

te

nts

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Pe la 1831,

searaIn his section, Constantin M.Popa

dedicates a poem to Eugen Negrici,contemporary literary critic celebrated byour cultural magazine. l 1

MOUVING IDEASEugen Negrici 70On 28 November 2011, critic and

professor Eugen Negrici turns 70. Theauthors signing the anniversary articlesin our literary magazine are GeorgePopescu, Aurelian Zisu, Ion Buzera andGabriel Nedelea. l 3-7

READINGSDaniela MICU: Editura Aius, 20 de ani

de culturãIn her article, Daniela Micu analyses

the book Aius 20. Leaves of our historyby Nicolae Marinescu, which she consi-ders “a subjective book about an objecti-ve reality and a successful achievementcreated by two generations with differentviews but in a common purpose – a va-luable cultural act”. l 10

Mihai GHIÞULESCU: Jerusalem-Jerusalem via Bucharest

The article reviews Daniela Osiac’smost recent work, Romania and the Mid-dle East Conflict. The book is a generalpresentation of the Israeli-Palestinianissue and of the Romanian role. It alsoreveals several Romanian diplomaticdocuments related to the subject. l 10

LITERARY REVIEWIon BUZERA: Experimentul epic în

comunismIn his article, Ion Buzera analyses the

novel „Brazde peste haturi revisited” wro-te by a quartet of authors – Sorin Antohi,Dan Petrescu, Luca Piþu and George Pru-teanu during the communist period andrecovered from the CNSAS archives. l 11

SERPENTINESAdrian MICHIDUÞÃ: Constituirea

terminologiei filosofice româneºti (V).Profesorii de filosofie din principate

In his study, Adrian Michiduþãcontinued his approach to Romanianphilosophical terminology constitution,taking in the center of his exposureauthors like Ion Heliade Rãdulescu,Simion Bãrnuþiu and Eftimie Murgu. l 12

ªtefan VLÃDUÞESCU: Mihai Uþã:Cum ni se adreseazã Maimonide

In his article, ªtefan Vlãduþescudiscuss the philosophy of MoseMaimonides (1135-1204), based on astudy conducted by Michael Uþã,reprinted in Aius Publishing, 2011, criticaledition, introductory study andbibliography by Adrian Michiduþã. l 13

Raluca BÃDOI: Despre urmã ºienigmã: scurtã incursiune în filosofia luiLevinas

In the thought of Emmanuel Levinas,mark coincides at the level of the structu-red language with the triad Said-Saying-Unsaid (Dédire) and the ambivalence ofthe Said as a ontological language and ofSaying as ethical language involves split-ting the interrupt any discourse. l 14

Adina SOROHAN: Travaliul descope-ririi particularitãþilor imaginaruluinichitian

In her article, Adina Sorohan analysisNichita Stãnescu’s poetry, discoveringthat “poetry is an essential structure ofexistence, present in every man, removinghim from nowhere and approaching himto a meaningful world”. l 15

Petriºor MILITARU: Michael Ilk:contribuþii la cercetarea ºi promovareaavangardei române

In his article „Michael Ilk: contributionsto research and promote of the Romanianavant-garde“, Petriºor Militaru emphasizesthe importance of Michael Ilk’s culturalactivity who published in the last fourteenyears a series of ten volumes designed tocontribute substantially to the promotionand knowledge of Romanian avant-gardeboth at home and abroad. l 16

Cãtãlin GHIÞÃ: Când rãzboiul numerge neapãrat în direcþia doritã

In his article, Cãtãlin Ghiþã analyses

NNNNNooooo 1111111111 ( ( ( ( (157157157157157) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201111111111

The Sun (2005) directed by Alexandr So-kurov, as part of a tetralogy, initiated in1999 and completed in 2011. The domi-nant figure of his movie is Hirohito, Em-peror of Japan, who died in 1987. l 17

ARTSAnca FLOREA: „Boema“ a revenit la

CraiovaOctober marked the Lyric Theatre in

Craiova with a new edition of the ElenaTeodorini Festival, proposing some veryinteresting and different parts, includingtwo new productions with great publicimpact - the musical Little Dorothy andBoema opera, both back on the poster aftera long absence. l 18

Adriana TEODORESCU: Cu afec-þiune. Dihotomii cardiologice

Far from classic stories fabrications,predictable line of children’s shows, Heartof stone is the artistic and aesthetic pureact, leaving the viewer right to vote andto be recognized in the mirror of the factsand characters on stage. l 18

Mihaela VELEA: ArtFairIn her article, Mihaela Velea talks about

artists exhibitions in Craiova: Craiova ArtGallery exhibited personal works byAurel Dumitru and Adrian Sandu; ClubElectroputere exhibited Dan and Lia Per-jovshi’s works. l 19

Minuna MATEIAª: RetrospectivãPascu Gh. Alexandru

In her article „Plasticianul Pascu Gh. Ale-xandru vãzut de…“, Minuna Mateiaº bringto the fore Alexandru Pascu’s work withhis latest exhibition at Sala „Arta”. l 19

Marius TIÞA: Pictura lui Aurel Pe-trescu la Bucureºti

In his article, Marius Tiþa brings intoquestion the recent exhibition of paintingsby Aurel Petrescu and the eventsoccasioned by this event in vicinity ofimportant guests. l 19

The poems published are signed byRãzvan Popa and the prose by HoriaDulvac. In our “Translations” section, wepresent the work of Paul Celan, translatedby Daniela Micu.

Adrian Sandu

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cuCasa de Culturã

a municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

Revista apare cu sprijinulAdministraþiei Fondului Cultural Naþional

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu GongoneaPetriºor Militaru

Luiza MituRodica Stovicek

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 771454 229002

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (157157157157157), 20), 20), 20), 20), 201111111111 3

nnnnn ION BUZERA

Eugen Negrici este un leuîn cuºca literaturii româ-ne. Poate chiar leul.

Unul care a manifestat, totuºi, oinhibiþie ciudatã – poate studia-tã, premergãtoare imparabilelorsalturi –, în orice caz „nonleoni-nã”, în faþa unor inºi care îi sunt,la o analizã serioasã, cam la toatecapitolele, inferiori. A mizat oricumºi poate cã ar fi mizat oricând peo poziþionare deliberat perifericã(de notat cã perifericul de la noi emain stream de-a binelea prin altepãrþi), foarte selectiv recupera-toare, dar cu parcursuri deloc le-jere, având uzanþa unui instinctexplorator al acelor trasee ale is-toriei literare nebãtute sau prostbãtute ºi simþind cu acuitate mi-rosul prãzii teoretice.

Adevãrul este cã, în critica,istoria, teoria literarã etc. contea-zã foarte mult materia („primã”)pe care lucrezi: ea te poate pro-pulsa sau te poate trage în jos,indiferent de dotaþia ta. Evidentcã aceasta din urmã e, în oricecircumstanþe, decisivã, dar un leuîncarcerat nu poate face preamulte. Pânã în 1989 acel spaþiu„protector” nu-i permitea septua-genarului de azi sã facã nici mã-car doi paºi la stânga biniºor, numai vorbim de dreapta. Dupã ’89spaþiul s-a lãrgit generos, dar nuîntr-atât încât sã facã posibilãmanifestarea deplinã a resurse-lor de care „locatarul” dispunea.ªi asta tocmai pentru cã o sec-venþã importantã a putinþei depânã atunci fusese sufocatã.

Trei sunt, dupã pãrerea mea,categoriile de reactivitate inter-pretativã posibilã în raport cu li-

ex-centricul alphateratura românã. Prima ºi cea maiimportantã este cea de „tip” Cãli-nescu, cel care a inventat cel maiamplu spaþiu de joc, cea mai ge-neroasã materie posibilã ºi ceamai solidã perspectivã, pornindde la facticitatea de care puteadispune ºi pe care a vizitat-o cuun har interpretativ inimitabil.Cea de-a doua „cãsuþã” e alcã-tuitã din cei care au renunþat (ogestualitate cel puþin la fel deconcludentã ºi de justificatã caprima, fiind cea care transgresea-zã decisiv tragismul latent al în-tregii situaþii) sã comenteze acealiteraturã ori au plasat-o în zonecolaterale ale interesului lor. A tre-ia categorie, fiind foarte încãpã-toare, aproape cã nu conteazã.

Eugen Negrici nu aparþineniciuneia dintre ele. El ºi-a creat„cãsuþa” lui: extrinsecã, ex-cen-tricã, un fel de niºã, dar parado-xalã, cãci „oarecum” în afara câm-pului literar, fiind aceea care poa-te face diferenþa majorã. A dusspre un grad al excelenþei unmodel de cercetare frecvent în-tâlnit în Occident în ultimele de-cenii, cele poststructuraliste ºidestul de hazardat dezinhibate.(În opera criticului român hazar-dul este, pe filerã Valéry, aproapeevacuat.) O poziþionare de acestfel, interstiþialã, „punctualã”,„oportunistã”, speculativã, rapa-ce va avea totdeauna ceva deîmpãrþit cu prima categorie, pecare o va nostalgiza din greu ºide care se va despãrþi periodic,spasmodic. Ceea ce îi apropie pe„reprezentanþii” (cu ghilimele,deoarece e vorba de unicate) ce-lor douã versiuni creatoare, ve-

Eugen Negrici s-a nãscut la 28 noiembrie 1941, în Rîm-nicu Vîlcea. Este critic, istoric literar, stilistician ºiprofesor de literatura românã contemporanã la Fa-

cultatea de Litere, Universitatea din Bucureºti.A publicat: Antim. Logos ºi personalitate (Minerva, 1971),

Naraþiunea în cronicile lui Grigore Ureche ºi Miron Costin(Minerva, 1972), Expresivitatea involuntarã (Cartea Româ-neascã, 1977 – Premiul Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti),Figura spiritului creator (Cartea Româneascã, 1978 – PremiulUniunii Scriitorilor din România), Imanenþa literaturii (CarteaRomâneascã, 1981), Introducere în poezia contemporanã (Car-tea Româneascã, 1985 – Premiul Uniunii Scriitorilor din Româ-nia). Sistematica poeziei (Cartea Româneascã, 1988), Poeziamedievalã în limba românã (Editura Vlad &Vlad, Craiova,1996 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Premiul So-ros), Literature and propaganda in communist Romania (TheRomanian Cultural Foundation Publishing House, 1999), Sis-tematica poeziei (Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucu-reºti, 1998), Literatura românã sub comunism. Proza (EdituraFundaþiei Pro, 2002 – Premiul Asociaþiei Scriitorilor din Bucu-reºti). Literatura românã sub comunism. Poezia (Editura Fun-daþiei Pro, 2003), Iluziile literaturii române (Cartea Româneas-cã, 2008 – Cartea Anului 2008, desemnatã de Romania litera-rã ºi Fundaþia Anonimul; Premiul Manuscriptum, 2008; Pre-miul pentru criticã, istorie literarã al revistei Observator Cultu-ral; Premiul de excelenþã al revistei Convorbiri literare); Ima-nenþa literaturii (Editura Cartea Româneascã, ediþia a II-a,Bucureºti, 2009); Literatura românã sub comunism. 1948-1964 (Editura Cartea Româneascã, ediþia a II-a rev., Bucureºti,2010, 2 vol.)

nind din direcþii atât de diferite ºicu resurse total diferite, este ceeace aº numi acrobaþia dificiluluieuristic, acela care – dacã nu eprezent la apel – este prin aproa-pe orice mijloace indus în discurs,provocat sã se manifeste, forþatsã existe. ªi apoi naturalizat, ofe-rit pe tavã celorlalþi, care se vorbucura de bunurile dobânditedecenii întregi dupã aceea.

Junele sãrbãtorit de azi a înþe-les devreme (din anii... ‘70) cã in-venþia metodologicã nu poatemerge decât într-un dublu parale-lism: cu informaþia (esteticã, teo-reticã, metacriticã) achiziþionatã ºicu jocurile de strategie foarte binepuse la punct. A ºtiut, tot deatunci, cã, în exerciþiul profesieinoastre, e importantã evitarea nã-clãielii de orice fel – hermeneutic,epistemologic, situaþional, confe-siv, conceptual etc. A mizat pe in-solitul procedural (sistematici ul-time, analize stilistice de maximãfineþe, ecarisajul poncifelor etc.),cunoscând din interior cã acestaare graþia ºi riscurile lui, deschi-derile ºi opacitãþile lui. A convo-cat uneori o indepistabilã tactili-tate a articulãrii critice.

De fapt, Negrici, în siaj Vianu,chiar asta ne învaþã: sã regândimperpetuu literatura, deoareceadevãrata rezistenþã (ºi prezen-þã...) ale acesteia constau tocmaiîn reinterpretãri, reformulãri, re-apercepþii, extensii experimenta-le ºi retractãri la fel de neobiºnui-te etc. E ostensibil cã nemulþumi-rea a alimentat cele mai multe din-tre gesturile sale critice. Dezgus-tul a fost sublimat în cãrþi impe-cabile ca formã ºi controversabi-

le (aº zice: din ce în ce mai...) idea-tic. Instalarea sa în metacâmpulinterpretativ a fost, lãsând la oparte anumite ezitãri, introiecþiicare þin mai degrabã de drama li-teraturii române sub comunismdecât de vreun conflict interior(nu cã acestea n-ar fi existat, darregimul impersonalitãþii e la elacasã în opera teoreticanului ro-mân...), de cu totul alt tip decâtoricare alta, „genericã” sau indi-vidualã, cu toate cã sursele, „in-fluenþele”, similitudinile sunt lafel de vizibile cu ochiul liber. Cucât negativitatea la care recurgee mai accentuatã, cu atât ea parea traduce o inconfortanþã maimare în raport cu acea materiaprima care e literatura sau secun-

dã (critica etc.), un fel de antiruti-nã, de efort melancolic-disruptiv,de refuz îndârjit (ºi, de ce sã nurecunoaºtem, fãrã speranþã...) alstultiþiei care – în critica literarãºi nu numai – poate sã sur-vinãde oriunde, când te aºtepþi ºi maiales când nu te aºtepþi.

O doctrinã a nonrenunþãrii(dublatã de subtile, inaccesibilecelor mulþi, cvasi-barthesienedespãrþiri de sine) a ghidat acti-vitatea acestui vânãtor singura-tic – autolansat periodic precumo torpilã prin „nesfârºitele” ºi demulte ori aridele preerii ale litera-ritãþii –, unul cu care cultura ro-mânã (nu numai cea cinegeticã...)ar trebui sã se mândreascã.

Cu Gandhi, bãiat de Bucureºti


nnnnn GEORGE POPESCU

sub incidenþa spiritului creator

citã aproape neschimbatã: bãrbat„mare la stat”, cu vorbele croni-carului, captând, cu sau fãrã voie,interesul colegelor mele ieºite, eleînsele, aproape complet dezinhi-bate în aerul ceva mai rãcoros alunei lumi (autohtone) în fazã dedezgheþ, ºi, mai ales, un tânãr li-terat posesor al unui set de crite-rii evaluatoare care, în praxisulcomunicaþional, eclata, impunã-tor, ba adesea ºi „punitiv” în ra-port cu inadvertenþele infantileale învãþãceilor nedeprinºi cudrumul marcat de dificultãþile fa-cerii de sine.

În ambianþa catedralã, discur-sul lui Eugen Negrici impune prinpreeminenþa analiticului, împinsã,în dispreþul oricãrei ispite retori-ce altminteri în vogã funambules-cã pe atunci ca ºi acum, pânã laactul, deseori cu gust impudic, al„decapitãrii”: „tãierea de capete”era, dacã memoria nu mã înºalã,o figurã de stil ce începea sã trea-cã din modã în instrumentarulmetaliterar abilitat de noile meto-de în vogã de extracþie structura-list-semioticã. Pentru cine, casubsemnatul, se alimentase, oa-recum pre-matur, din geografiapoeziei aºa-zicând „tari” a primeijumãtãþi a veacului, româneascãºi nu numai, dar într-o neasuma-tã devãlmãºie ºi, în consecinþã,însoþitã de o pedagogie primarãîn punctul de percepþie ºi de pro-movare, judecãþile tranºate apo-dictic ale lui Eugen Negrici pro-puneau, nu doar un alt mod depercepþie a literarului, ci deschi-derea spre o abordare sistemicã,asumând, în actul decompoziþio-nal, însãºi judecata axiologicãpasatã astfel destinatarului. Înaceastã/acea modalitate de con-vieþuire interpretativã cu textulliterar, oricare va fi fost acela, dela pagina (de-sacralizatã metali-terar) a lui Antim la anunþul demicã publicitate din debila presãcomunistã, se delineazã, în opi-nia mea, instrumentarul teoretic,cu profil „patrimonial”, ce va în-soþi, egal dar ºi cu necesare adap-

tãri adjuvante, aventura literar-spiritualã a lui Eugen Negrici.

Oricât de paradoxal ar pãrea,Eugen Negrici n-avea (nu are?!)aproape nimic din figura morga-naticã a universitarului de lungãtradiþie, occidentalã ºi mai alesromâneascã, pe linia, spre a neopri la spaþiul autohton, începu-tã de Maiorescu, trecând prin Ior-ga ºi Nae Ionescu ºi sfârºind cuCãlinescu. I s-ar fi potrivit maicurând – însã în limite facilitatede conjuncturi aºa s-a ºi întâm-plat – acea figurã mai aproape deanalitiza psihanaliticã, junghia-no-hilmanianã, în care textul, li-terar ºi cel indus involuntar spreexpresivitate, substituie sufletulsupus investigaþiei curative: me-diul în care l-am cunoscut ºi ur-mãrit mi s-a pãrut mereu mai afinºcolii americane de laborator sau,cel mult, ofertei seminariale bart-hesiene.

De altfel, operaþia sugeratã desintagma „tãierii de capete”, res-pectiv, într-o traducere fragilã, adestructurãrii liminare a textuluispre a contempla, în toatã nudi-tatea, osatura „vinovatã” de toa-te suprapunerile semantice auc-toriale, poate identifica ºi vecto-rul operaþional esenþial al fiecã-reia din cãrþile sale. ªi totul din-colo de particularitãþile fiecãruidemers, cãci dacã, în primeledouã studii, cele consacrate is-toriografiei noastre medievale,prevaleazã actul de substituire,prin re-omologare a palierelor li-teraritãþii, în Sistematica poezieiºi, îndeosebi, prin Introducereaîn poezia contemporanã, actuldisolutiv consistã într-un proceseminamente descriptiv, de carto-grafiere, în baza unei „gramatici”,în sensul strict etimologic, ele-mentare verificabile, în faza per-cepþiei, ºi prin rolul ce i se alocãeului creator în confruntarea curealul. Cine cautã, inabil, în aces-te studii de maturitate judecãþi devaloare în perspectiva validãrii oriinvalidãrii unuia sau altuia dintreparcursurile poeziei româneºti se

va afla într-o vinovatã eroare;stau mãrturie în acest sens, îna-inte de toate, unele reacþii, maimult ori mai puþin disimulate pu-blic, ale unor autori de opere po-etice „analizate”, dezarmaþi, celpuþin, în absenþa, în acele demer-suri, a unor (aºteptate!) evaluãriaclimatizate îndeosebi în (proas-ta) tradiþie a criticii impresionis-te; aidoma, un alt argument l-arconstitui improprietatea aceloraºistudii de a fi utilizate, cel puþinprecum ºtiutele cãrþi ale unuiAdrian Marino, ca adjuvante di-dactice.

Nu voi continua eu însumi, aiciºi acum, un exerciþiu – altfel ne-cesar, iar, în dreptul propriuluimeu destin literar cât va sã fie, ºiobligatoriu – de evaluare a di-mensiunii spirituale producãtoa-re de sens a lui Eugen Negrici ºia operei sale: aniversar, cum e,momentul nu scapã, observ, deun influx al nostalgiei, cãruia ve-cinãtatea senectuþii nu-i poatesustrage cu totul acel gust amar-dulce prin care, ireparabil (ºi ho-raþian), timpul fuge uitând în noiresturile învãlmãºite ale trecerii(pe nesimþite?) pe drumul vieþii.

Flancat de o vocaþie teoreticãinstitutoare de idei, nu numainovatoare, ci ºi nelipsitã de obunã dozã provocatoare, con-stant în cãutarea unui unghi alprivirii deopotrivã infra- ºi extra-textual, capabil sã articuleze oabordare metodicã, Eugen Ne-grici îmi pare departe de a-ºi fiistovit zestrea de oferte creative:dimpotrivã, aºa cum ne-a obiº-nuit, e mai curând plauzibilãiruperea sa pe o piaþã – care gemede oferte ce sfârºesc prin a sedovedi simulacre perfect compa-tibile cu talciocul vieþii noastreculturale – cu alte surprinzãtoareîntreprinderi intelectuale capabi-le sã þinã sub lama impenitentã aunei supravegheri lucide sisificulnostru efort de ieºire dintr-untunel încã încenuºat de scoriileunui paseism avântat.

La lansarea Iluziilor...

Aurel Dumitru

epocã, s-ar spune, echivalând cuexact cota regimului însuºi în caregeneraþia mea se nãscuse ºi cuale cãrui provocãri acoperind ospiralã poliformã, de la nivelulontic, aºa-zicând cu impact an-tropologic, la cel axiologic, veri-ficat nu doar în câmp cultural cila toate palierele socio-vitale,urma sã se confrunte. Ce deter-minare anume mã (ne) animaatunci spre actul de „subordona-re” voluntarã – ba chiar uneorivoluptuoasã – la vigilenþa pro-tectoare, nu „paternalã”, mai cu-rând „fraternalã”, a tânãrului asis-tent universitar de atunci? Che-mând în cauzã o memorie care,slãbitã în multe alte zone, mi seconfirmã vie ºi surprinzãtor deproaspãtã pentru acei ani ºi ace-le întâmplãri, fisiognomia, vorbanegruzzilor de mai an, lui EugenNegrici în bivalenta ei dimensiu-ne, fizicã ºi intelectualã, se resus-

Când, în toamna anului1966, am pãºit, în am-bientul abia înfiripat al

noii alma mater craiovene, cu unentuziasm întru nimic cenzurat,un singur nume ni se oferea, mieºi celor ºaizeci ºi cinci de câºti-gãtori ai unui examen de admite-re riguros ºi extrem de exigent (Oùsont les neiges d’antan?), dreptgaranþie a unui parcurs universi-tar promiþãtor în raport cu cele-lalte centre din þarã verificate printradiþie ºi renume: criticul ºi isto-ricul literar Al. Piru. De altfel, „îm-prumutat” filologiei bucureºtenecãreia a continuat sã-i livreze lec-þiile sale de istorie literarã vecheºi premodernã, proaspãtul decanal literelor din Bãnie avea sã im-punã, nu o datã cu un gust cvasi-subversiv, un statut normal – ºifiresc – procesului academic abiainstituþionalizat împotriva uneiopoziþii cvasi-generalizate, mer-gând de la inerþialele „cadre”moºtenite de la institutul (peda-gogic) de trei ani pânã la sinecu-riºtii locali „de partid ºi de stat”.

Curând, printre tinerii dascãlice-ºi verificaserã deja ucenicia înpauperele amfiteatre ale „Sorbo-nicãi” craiovene, figura cea maieclatantã pe care fragilul nostruspirit în cãutare de tutele solide areperat-o cu aviditatea unui fratemai mic marcat nu de puþine ºovã-ieli s-a dovedit a fi – ºi a rãmâne– aceea a lui Eugen Negrici. Pre-zenþa – ºi vecinãtatea – sa, tute-larã pentru cine, aidoma subsem-natului, îºi testa, nu în clandesti-nitate ci public ºi cu intempesti-vitatea vârstei, probabila voca-þie poeticã, devenea cumva im-perativã: mãsura unei platoºe, pede o parte, contra insuficienþeloragresive ale celor rãmaºi, în ma-terie de patrimoniu literar, pe ver-santul prolet-cultului, ºi de „sa-bie”, id est temeritate, pe de altãparte, în avansul sinuos spre onormalitate (culturalã) pe care,chinuit, o deschidea abia înmu-guritul „dezgheþ”.

*S-au scurs, iatã, patruzeci ºi

cinci de ani din acea toamnã: o


Critica literarã s-a vãzutdestituitã, de multe ori,de expresivitate, genul

rãmânând, astfel mutilat, în ca-noanele rigide ale stilului ºtiinþi-fic. Nimeni nu tãgãduieºte „ºtiin-þa” criticii, dar puþinã ieºire dinlagãrul de gheaþã al interpretãriiºi puþinã respiraþie artisticã sau„deviaþie”, în termenii lui S.R.Levin, nu stricã.

S-au fãcut, asupra limbajuluicritic, douã delimitãri: unul, al cri-ticii propriu-zise, specializat, pre-cis, clar, fãrã eºecuri analitice, fãrãdevieri, rece ca o linie, dar înzes-trat cu iluzia adevãrului, altul, alcriticii de artist, atins beletristic,al scriitorilor ca atare, poeþi, pro-zatori, dramaturgi, sinuos, diva-gant, uneori ceþos, dar cald canorii unei spirale.

Eugen Negrici, criticul „expre-sivitãþii involuntare”, cum a fostîndeosebi comentat, este ºi criti-cul unei expresivitãþi voluntare,al unui stil care impune, odatã culuciditatea teoriei, sistematicii ºidemonstraþiei, figura unui spiritcritic creator. Prin disponibilitã-þile stilistice ale criticii sale, Eu-gen Negrici se situeazã în des-cendenþa lui Eugen Lovinescu ºia lui G. Cãlinescu, aºa încât pu-tem vorbi, în evoluþia criticii lite-rare româneºti, de stilul EugenNegrici, un stil în care cele douãdelimitãri de mai sus se îmbinã,provocând, mai rar pentru preten-þiile criticii literare în sine, nu nu-mai interesul informaþional orinoutatea ideilor, ci ºi plãcerealecturii.

O demonstrãm, deocamdatã,prin Literatura românã sub co-munism. Poezia. I, Editura Fun-daþiei PRO, Buc., 2003, carte careni se pare a prinde laolaltã multedintre atributele stilistice ale cri-ticului.

Mai întâi, îngãduinþa prezum-þiei, ca act de îndoialã ºi deci dereflexivitate, pare a dezechilibrasistemul de emitere, fixat într-ocriticã inexpresivã, condamnatãla obiectivitate seacã, nicidecumpe dubitaþie. Începându-ºi stu-diul despre „poezia unei religiipolitice” (poezia realismului-so-cialist) cu succinte aprecieri pen-tru poezia ultimelor douã deceniide sub comunism, criticul emite,la adãpostul adverbului prezum-tiv „poate”, judecãþi de valoare.Ultimele douã decenii ale regimu-lui „au reprezentat, în mod para-doxal, o perioadã fecundã a isto-riei poeziei româneºti, poate (s.n.)cea mai bogatã în iniþiative stilis-tice ºi, în orice caz, realmente in-teresantã pentru oricine doreºtesã analizeze raporturile complexeale eului creator cu lumea ºi cuideologia care îi prevesteºte ima-ginea” (p.7).

Studiul este deschis, aºadar,cu un preambul pregãtitor. În-totdeauna sunt radiografiate ma-nevrele receptãrii, ipostazele per-misive ale configurãrii poietice,focalizarea resorturilor „mutaþieivalorilor estetice”, strãdania cucare fãþarnicul cititor îºi primeºteopera aºteptatã. Ideea, de pildã,cã poezia are un statut aparte,diferit de cel ideologizant politic,un rost estetic, revenitã în recep-tarea criticã, ºi ea contaminatãpolitic în perioada realismului-socialist, a permis, în ultimeledouã decenii comuniste, o oare-care dezîngrãdire a genului. Con-sideratã mai puþin periculoasã,dat fiind numãrul restrâns al citi-torilor de poezie, numãrul mic altirajelor, ambiguitatea expresivã,poezia s-a strecurat printre zidu-

nnnnn AURELIAN ZISU

expresivitatea voluntarãrile ideologicului sau s-a retrasîn propria cochilie, ca melcul, ºia rezistat estetic, deºi „ingerinþe-le factorilor politici n-au încetatsã se facã simþite ºi dupã 1964,iar dupã 1971 au fost chiar ampli-ficate, dar nu mai fiinþau inhibi-þia, spaima teribilã din anii ’50 ºilegile terorii roºii” (p.7).

Nu este însã mai puþin adevã-rat cã ºi aceastã evadare a poe-ziei din lagãrul interesului politica fost transformat, observã cu uncinism ironic Eugen Negrici,într-un „argument balanþier pro-pagandistic de uz extern”(p.7).Este o scurtã observaþie care de-clanºeazã, ca un arc întins, efecteexpresive: lanþul determinativ, cao explozie sinonimicã de nuanþeacaparatoare („un fel de amenin-þare surdã, agonicã, neseconda-tã de mãsuri punitive”), coordo-narea adversativã, semn al uneiluciditãþi care nu vrea sã se deze-chilibreze („presiune constantã,dar flascã”), apoziþia sintetiza-toare, lãsatã liberã, nezãgãzuitãde paranteze ori de linii de pauzã,precum un enunþ apoftegmatic,efigiac: „Ceea ce a favorizat o at-mosferã proprie exerciþiului poe-tic ºi modificãri interesante în ati-tudinea eului creator care a reac-þionat în felul lui specific în aerulbolnav reglat de climatizatoarelede serã ale partidului”. Nici meta-fora revelatorie nu este ocolitã:„Ceea ce nu ucide, consolideazã...ºi vecinãtatea primejdiei a dãruitpoeziei – floare a rãului – (s.n.) otragicã fertilitate” (p.7). Nici me-tafora plasticã, pe care discur-sul critic o fundamenteazã ca for-mulã definitorie a unei lumi totali-tare: „climatizatoarele de serã alepartidului”, cu nimic mai puþin ex-presivã decât Insectele tovarãºu-lui Hitler, titlul volumului din exilal lui Ion Caraion. Supus ideii depreambul, supravegheat de inter-pretarea sinteticã, discursul cri-tic recurge la enunþuri eliptice.Acestea redeschid, prin reluareaunui termen anterior („vecinãta-tea”) ºi prin inserþia unei inciden-þe colocviale, demonstraþia: „Ve-cinãtatea sau mai precis aminti-

rea obsesivã, terorizatã a primej-diei mortale din vremea funda-mentalismului comunist. Cãci totce s-a întâmplat în aria literaturii,dupã 1964 a fost – cum am arãtatîn primul volum al acestei cãrþi(s.n.) – (e vorba de Literaturaromânã sub comunism. Proza,Editura Fundaþiei Pro, Buc., 2002,n.n.) consecinþa unei reacþii com-pensative manifestate în duratãºi în câteva moduri” (p.7). Frazacontinuã, aparent întreruptã depuncte, ca ºi punctele de suspen-sie, acte pure de subiectivitate,grija de a nu-ºi pierde ºi de a-ºiresuscita „la o nouã lecturã” citi-torii, amintindu-le demersurile cri-tice anterioare, orgoliul insisten-þei, credinþa în justeþea ideilor cri-tice o datã demonstrate, icono-clastia polemicii („hibrizii lirici pro-duºi în preajma anului 1960”, înaltã parte, „hibrizii poetico-propa-gandistici”) conferã stilului criticun aspect narativ. Criticul des-coperã revigorarea poeziei dinultimele decenii comuniste, pecare, inversând metoda criticiinegative a lui Titu Maiorescu,bãnuim cã o opune maculaturiirealist-socialiste, printr-un limbajde-a dreptul expresiv, cãci pestepertinentele observaþii critice sin-tetice pluteºte recuperarea lovi-nescianã a discursului artist, atentpânã ºi la sonorizãrile gerunzia-le: „Curând, adicã dupã ce ºi-aredescoperit menirea, ºi-a redo-bândit funcþiile fireºti, statutul li-ric ºi cititorii, modernizându-ºiproteic formulele, preluând sautransfigurând existentul nu nu-mai din perspectiva unor valorispirituale supreme, ci ºi a stãriinoastre de spirit marcate de ab-senþa luminii ºi a speranþei” (p.8).Mecanismele stilistice ale contex-tului genetic, metonimia ºi ambi-guitatea, au, inevitabil, rezultateidentice în receptare, fiind „cores-pondenþele unor stãri de dezgustºi disperare” (p.8). Marea capaci-tate sistematizatoare a poeticitã-þii din perioada amintitã surprin-de un spirit critic esenþializator.Iatã „feþele” ultimei poezii de subcomunism: „manifestãri atipice”

(ca ºi în prozã), apariþia unor „spe-cii rare ce þin de patologia stilisti-cã totalitarã”, „fenomenul gene-rator de mutanþi al deghizãrii in-tenþiilor prin metamorfoza genu-rilor ºi migrarea funcþiilor”, „achi-ziþia unor structuri epice”, asuma-rea „funcþiilor dezvãluitoare aleprozei realismului cotidian”,„funcþiile pamfletului politic” „prinrevenirea la discursivitate ºi laretorica alegoriei”, „reciclarea”vechilor procedee, dezgustulpentru „construcþie”, dezgustulpentru „efecte artistice”, „redes-coperirea naturaleþei”, „ca rãs-puns la tendinþa oficialã de polei-re a realitãþii”, „procesul de decã-dere a metaforei”.

Nimic nu este însã rigid. „Mã-reþia frigului” critic nu se închideîn capcanele inexpresive ale rigo-rii. De aceea, o locuþiune verbalãare savoarea oralitãþii: „veºmin-tele uzate ale acesteia (poeziei,n.n.) au fost date la întors... sprea servi efortului de a transmiteun adevãr greu de rostit” (p.8).Ironia împrumutã, dupã cum aver-tizeazã însuºi criticul, sintagmeletocite ale limbii de lemn. Este caºi când, sarcastic, spiritul criticloveºte în literatura unei „religiipolitice” odioase cu instrumen-tele de torturã ale limbajului ei,cu armele proprii, ca sã spunemaºa, ca ºi cum ai da vânzãtoruluide otrãvuri cu otravã în ochi. Esteaici o tehnicã a repulsiei, prin carespiritul critic ºi-a devoalat sub-versivitatea inhibitivã ºi-ºi ros-teºte acum, pe faþã, lehamitea: „Înpeisajul complex pe care ni-l punesub ochi creaþia poeticã a dece-niilor de regim ceauºist, nu suntgreu de remarcat, în schimb, ex-traordinarele progrese ale cu-noaºterii resurselor aluziei,metonimiei ºi hiperbolei (exersateca nicãieri altundeva)” (p.8).Totul s-a întâmplat, se pare, înpoezia de sub comunism, cuacordul „forurilor politice”.Explozia „producþiei poetice dinultimul deceniu de comunism n-ar fi fost de înþeles fãrã momentulfast în care în forurile politice înal-te s-a admis cã poezia e ceva mai

mult decât un simplu instrumentpropagandistic” (pp.8-9).

Criticul depisteazã (din nousub protecþia în dungã a adver-bului „poate”, de astã datã sem-nalizând, prin izolare ºi prin repe-tiþie, mai puternic presimþirile sub-iective) ºi resorturile psihologi-ce ale „întâmplãrilor neobiºnuitedin universul scriiturii”, din „ra-finamentul ºi diversitatea excep-þionalã” a poeziei ultimului dece-niu comunist într-o conºtiinþã avitalitãþii, declanºatã de „senti-mentul” eliberãrii „din infernulrealismului socialist” ºi din„avântul” pe dos al modeluluisovietic: «ªi, poate (s.n.), n-ar fiexistat deloc fãrã vitalitatea pecare a dãruit-o fenomenului poe-tic poate chiar sentimentul cã ascãpat din infernul realismuluisocialist, fãrã „avântul” pe carel-a dat poeþilor crivãþul siberiancare le bântuia amintirile» (p.9).Starea de fricã, de care vorbeacriticul într-un interviu din Româ-nia literarã, nr.50/1999, a fost nunumai o stare de abreacþie, prinstafiile amintirii, de protest mut,ci ºi, paradoxal, o stare de crea-þie, psihanalizabilã. Ce altcevapoate fi „crivãþul siberian” caresuflã prin amintirile scriitoruluiromân decât ironia amarã a expe-rienþei fricii, metafora unei iluziivindicative, vocea unui impuls pededesubt, autosugestia libertã-þii? De aceea, criticul îºi ia, înain-te de a scrie despre poezia realis-mului-socialist, „câteva precau-þii”, ca nu cumva cititorul intere-sat, deprins cu mentalitatea decomplice a unor istorii literare detristã amintire, sã nu se vadã dinnou derutat ideologic. ªi astfel,nu e deloc surprinzãtor cã un cri-tic de forþa ironicã a lui EugenNegrici, capabil sã-ºi creeze, cuinteligenþã contemplativã, ataculºi apãrarea în acelaºi timp, îºi for-muleazã „câteva precauþii”, adã-ugate la preambulul afirmativ de-spre poezia ultimelor douã dece-nii din comunism, în care scriu,dacã respectãm periodizarea luiLaurenþiu Ulici, din Literaturaromânã contemporanã, poeþiigeneraþiei ’60, ai promoþiei ’70 ºiai generaþiei ’80. Numai cã, pen-tru Eugen Negrici, „precauþiile”pornirii la drum prin literatura ro-mânã de sub comunism sunt deordin estetic.

La Iºalniþa, cu minunaþii mei prieteni de vânãtoare, Dom Vasile, Voinea Voinicu, Dom Colonel Lãdaruºi Dom Ambasador Peter Kopecky (fostul meu student)


nnnnn GABRIEL NEDELEA

Eugen Negrici are „des-fãtarea lecturii” întoc-mai cum au avut-o

structuraliºtii ºi postructuraliºtii.Ce îi poate aduce faþã în faþã ºiunii lângã ceilalþi pe AntimIvireanu, I. Heliade-Rãdulescu,Nichita Stãnescu, Ion Budai-De-leanu, Urmuz, Mircea HoriaSimionescu, Marin Sorescu ºiRadu Greceanu? Nu mã mai în-treb ce i-ar putea aºeza în aceas-tã bizarã ordine într-o carte...Eugen Negrici o numeºte Figu-ra spiritului creator, iar, cu o vo-luptate a scriiturii aparte, textulasupra cãruia se opreºte (sau cella care trimite) este întotdeaunaacela despre care Barthes spu-nea cã: „te pune în stare de pier-dere, acela care descurajeazã(poate pânã la o anumitã plicti-sealã), care face sã se clatine te-meiurile istorice, culturale, psiho-logice, ale cititorului, consisten-þa gesturilor sale, a valorilor ºi aamintirilor sale, pune în crizã ra-portul sãu cu limbajul” (Plãce-rea textului). Ce te faci într-o ast-fel de situaþie? Lecturile te lasãbaltã. Dacã este ceva care se „slã-beºte” cu adevãrat în postmo-dernitate, cu siguranþã nu estevorba despre gândire, ci desprecoduri. Din elan livresc ºi dinentuziasm aº spune despreEugen Negrici ceea ce credeaBlecher cã stãtea în puterea luiBogza: trebuia sã se gãseascãcineva care sã scrie, odatã ajunsacolo, ºi numai odatã ajuns aco-lo (formularea axiomaticã este sin-gura suficientã în cazul acesta),în intimitatea textelor, „cu calmulcu care alþii se sinucid”. Acestlucru vine din temperament, iarceea ce conteazã este, mai ales,empatia cu textul, comuniunea

temperamentul spiritului creator

despre care vorbea Poulet din-tr-o pornire fenomenologicã.Miza este surprinderea momen-tului în care apare un nou limbajpoetic, iar Eugen Negrici a fostprezent la venirea lui MirceaIvãnescu, a lui Virgil Mazilescu,a Ilenei Mãlãncioiu, a lui EmilBrumaru etc.

Cunoscut pentru studiile saledespre literatura veche, pentrucãrþile despre literatura românãsub comunism, poate mai ales

pentru sintagma „expresivitateinvoluntarã” ºi pentru deziluzio-narea ºi dezvrãjirea cititorului decriticã literarã, Eugen Negricieste înainte de toate unul dintrepuþinii critici importanþi (trei saupatru la numãr) de poezie din pe-rioada comunistã.

Autorul Sistematicii poezieicautã sã surprindã mecanismeleproducerii textului, fapt care îlface imun în faþa slãbirii coduluiliterar, slãbire ce vine odatã cu

rãsturnãrile pe care le aduc mariipoeþi. Reuºeºte acest lucru cuajutorul unui sistem care are labazã chiar „expresivitatea invo-luntarã”, adicã saltul de la limba-jul comun la limbajul poetic, des-coperind cã abia Ioan Budai-Deleanu este „primul român carea priceput convenþia artei” (Fi-gura spiritului creator).

Mecanismele de producereîndrumã atât privirea criticului,cât ºi intuiþia care o face din ve-dere viziune. Astfel, prin expresiica „euforia noviciatului” (AntimIvireanul), „elanul ingenuu”(Heliade), „nepãsarea suveranã”(Nichita Stãnescu), „refuzul ros-tirii stereotipe” (Urmuz) atribuitescriitorilor prin care literatura ro-mânã îi câºtigã încrederea, EugenNegrici se fereºte de complexelepe care avea sã le denunþe treidecenii mai târziu în Iluziile lite-raturii române. În felul acestaajunge sã intuiascã „tehnica es-chivei” a lui Mazilescu, spreexemplu, expresie prin care seapropie de una dintre cele maiobscure ºi fascinante poetici dinliteratura noastrã.

O altã intuiþie pe care se poateclãdi un studiu de istorie literarãcare sã redea evoluþia poeziei ro-mâneºti din perioada comunistãse poate regãsi în Iluziile litera-turii române: „valul suprarealiº-tilor târzii (Gherasim Luca,D. Trost, Paul Pãun, Virgil Teo-dorescu, Gellu Naum etc.) va îm-bogãþi poezia cu formule ºi atitu-dini noi, care îi dau pecetea mo-dernitãþii”. Ideea cã substratulavangardist stã la originea lim-bajelor poetice din anii ’70 ºi ’80din România ne apropie de teo-riile americane ale postmodernis-mului care vãd în miºcãrile deavangardã paternitatea postmo-dernismului. Eugen Negrici amers mai departe ºi a vãzut aces-te miºcãri ca fiind singurele defacturã modernã sau reproducã-toare de modernitate din literatu-

ra noastrã, postmodernitatea fi-ind una dintre feþele acestei pa-radigme. De aici ºi slãbirea codu-rilor pe care o invocam anterior.Codurile, ca ºi limba, sunt vãzuteîn primã fazã ca instituþii, iar latu-ra anarhicã ce persistã în toatemiºcãrile de avangardã incitã laanihilarea instituþionalului. Aºa-dar, pe perspectivele care se des-chid de la aceste intuiþii, cumle-am numit în spirit fenomenolo-gic, construieºte Eugen Negrici,în chip structuralist, o lecturã careîºi pãstreazã încrederea în sine ºise sincronizeazã cu textele lui Ivã-nescu, Mazilescu, Dinescu, Mir-cea Ciobanu, Ion Alexandru etc.

Aceastã lecturã provine, dupãcum sesiza Poulet, dintr-un „anu-mit decalaj, revelând un senti-ment de identitate, însã de iden-titate în diferenþã, [dar] conºtiin-þa criticã nu implicã în mod nece-sar dispariþia totalã a gândirii cri-ticate”, însã se preocupã de in-dependenþa acesteia, pe care ide-alistul Barthes credea cã o poatescoate în afara oricãrui tip demanifestare a puterii.

Nu de puþine ori transpar dinIluziile literaturii o revoltã îm-potriva supracodului istoric, ofurie faþã de cel ideologic sau oruºine faþã de cel critic, ceea cemã duce cu gândul la tempera-mentul avangardist pe care l-amexpus anterior. Aceastã istorieexorcizatã a literaturii române afost comparatã cu NU-ul lui Eu-gen Ionesco, însã un NU cât ju-mãtatea din DADA. Ceea ce nueste atât de evident este faptulcã Eugen Negrici îi acordã citito-rului sãu prezumþia independen-þei ºi a luciditãþii, iar tânãra gene-raþie, datoare cu un itinerariuspiritual, se vede obligatã faþãde aceastã încredere. Pentru ast-fel de cãrþi nu existã momente debilanþ.

Vã mulþumim!La mulþi ani, Domnule Profe-

sor Eugen Negrici!

Cu Ghinda, pe nesfârºitul þinut al vânãtorii

Aurel Dumitru


Mozaicul: Dupã ce aþi studiatpe larg literatura românã subcomunism, ce credeþi, domnuleprofesor, cã rãmâne realmentedin acea perioadã?

Eugen Negrici: E legitim sã neîntrebãm dacã aceastã literaturãscrisã în condiþii dramatice maitrezeºte vreun interes dupãschimbarea brutalã a orizontuluide aºteptãri ºi a obiºnuinþelor(sau dezobiºnuinþelor!) de lectu-rã ale noilor generaþii postdecem-briste. ªtim astãzi cã, deºi cu-noaºte un progres lent, perima-rea e un fenomen inexorabil. Dar,în acest caz special, perimarea areloc în douã viteze. A ieºit cu to-tul, ºi foarte repede, din zona deinteres literatura ºopârlelor, a ju-mãtãþilor de adevãr, care a avutgloria ei ºi a dat satisfacþie dorin-þelor imediate ale publicului avidde adevãr. Pierderea de cãtre citi-tori a capacitãþii de re-cunoaºte-re, de raportare la atmosfera, latipul de relaþii ºi comportamenteumane ºi la sistemul de valori dincomunism, precum ºi uzura fi-reascã a mecanismelor care asi-gurã performanþa esteticã vorface, însã, ca pânã ºi literatura devârf sã intre într-un proces lentde perimare. Vor mai rezista o vre-me câteva volume de prozã eva-zionistã ºi, nu mã îndoiesc, unnumãr mai mare de volume depoezie.

Dacã vom dori sã nu rupem le-gãturile cu aceste cãrþi importan-te, va trebui sã descoperim ununghi nou de abordare, unul caresã-l înlocuiascã pe cel estetic.Despre modificarea de percepþie,despre nevoia de schimbare a di-recþiei spre care privim, despreaducerea în prim plan a valorilorexpresive am scris pe larg în Lite-ratura sub comunism (noua ver-siune), unde am oferit ºi soluþii.

Nu ºtiu însã de ce ne mai strã-duim sã gãsim soluþii de revigo-rare pentru aceastã literaturã deun tip special, când întreaga lite-raturã a lumii îºi pierde azi citito-rii – deci oxigenul – sau nu-i maipoate þine aproape.

Aici ar trebui sã urmeze o fra-zã apocalipticã despre agonia li-teraturii. Nu o voi pronunþa, casã nu dau consistenþã gândului.

M: Ce ar fi de reproºat criti-cii literare de pânã în ‘89?

E.N.: Nu am prea multe de re-proºat criticilor de vocaþie ºi debun simþ. Ei au activat în condi-þiile polarizãrii favorizate de pu-tere, cu scopul dominãrii spaþiu-lui literar, fiind puºi în situaþia, deatâtea ori repetatã în literaturanoastrã, de a alege între moral ºiestetic. Mai precis, de a face sla-lom printre concesii mari ºi mici,mãrunte ºi greu vizibile, de a-ºicântãri reproºurile, de a subesti-ma pe preferaþii puterii ºi de a-ipromova viguros pe scriitorii deatitudine, dacã produsele lor eraucât de cât plauzibile. Greu de spusdacã ar fi putut acþiona altfel ºidacã ar fi putut sã-ºi þinã legã-mântul de a promova cu consec-venþã esteticul ºi numai esteticul.Consecinþe regretabile au fostînsã: s-au instaurat ierarhii incer-te sau false ºi actul salubru al cri-ticii literare a început sã fie privitcu suspiciune.

Eugen Negrici: „literatura de dupã Revoluþiee una posttraumaticã”

am fost uimit sãconstat cât de repedes-a refãcut sistemul

clientelar

M: Dar criticii literare dinpostcomunism?

E.N.: Am fost dezamãgit deindiferenþa, de dupã Revoluþie, acriticilor noºtri importanþi (induc-tori de opinie) faþã de necesita-tea revizuirilor, a reanalizãrii dia-gnosticelor conjuncturale ºi chiara repunerii în discuþie a interpre-tãrilor inerþiale ale istoriilor lite-rare. Am sperat zadarnic ca spiri-tul critic sã se radicalizeze. ªi amfost uimit sã constat cât de repe-de s-a refãcut sistemul clientelar(acum guvernat ºi de edituri) ºicum s-a revigorat tendinþa depolarizare a culturii ºi de perpe-tuare a inerþiilor critice prerevo-luþionare chiar de cãtre criticii ti-neri.

M: Care sunt, în opinia dum-neavoastrã, perspectivele decreºtere a vizibilitãþii literatu-rii române în afara graniþelornaþionale?

E.N.: Întrucât am lucrat toatãvara la un Catalog de prezentarea unor eseiºti români (pe careediturile spaniole ar fi dispusesã-i traducã), sunt în mãsurã sãafirm cã ICR-ul a depus în ultimiiani eforturi fãrã precedent de pro-movare a literaturii române înstrãinãtate. A reuºit sã sensi-bilizeze câteva case editoriale deprestigiu ºi sã-ºi constituie uncorp de traducãtori (nativi) fideli.Urmãtorul pas ar fi acela de a câº-tiga (nu ºtiu cum ºi prin ce mij-loace, cãci nu mai dispunem deaportul fascinantelor noastre

Inteligenþa sclipitoare i-aarãtat de la început lui Eu-gen Negrici drumul cu-

noaºterii, de la „facilitãþile” expre-sivitãþii spre „modelele mentalein potentia”, spaþiul definirii unuinumãr restrâns de oameni cu „vo-caþie activã”, specificã „fenome-nului creator în ansamblul sãu”.

Dupã mai bine de patru dece-nii de activitate didacticã ºi pu-blicisticã, cu numeroasele volu-me receptate ºi recunoscuteprompt, prin cronici elogiase ºipremii, ca fiind contribuþii excep-þionale, deºi are numeroºi disci-poli care îl revendicã drept maes-tru, nu întâmplãtor la Craiovaconturându-se o adevãratã„ºcoalã criticã”, Eugen Negricirãmâne, de fapt, inclasificabil îngenurile literare tradiþionale.Semn de autenticitate ºi profun-zime, opera obligând deopotrivãla recitire, regândire ºi reconsi-derare „cu o privire globalã asu-pra tuturor formelor de manifes-tare a spiritului”, cum ºi-a pro-pus el însuºi ca „metodã de cer-cetare”. (Las cititorului plãcereade a descoperi sursa citatelor –N.M.)

Coerenþa ºi consecvenþa de-mersului de identificare a celormai intime izvoare ale „literaturii”s-a îmbogãþit în timp cu o eticãasumatã a „lecturii” existenþei ºitextului deopotrivã, pe care o vamãrturisi împreunã cu Merleau-Ponty: „este esenþial pentru lu-cru ºi pentru univers sã se pre-zinte ca deschise, sã ne fãgãdu-iascã întotdeauna altceva de vã-

zut”. (Imanenþa literaturii, Car-tea româneascã, 2009, Argument)

„Pururi tânãr”, îi dorim profe-sorului nostru iubit La mulþi anicu sãnãtate ºi bucurii! spre a neprovoca în continuare cu ironiasa cordialã, scrisã sau zâmbitã,ca nu cumva sã devenim „vocaþiiadormite”. ªi sã avem puterea dea ne asuma „riscul” culturii naþi-onale. Cu toate „iluziile” ei.

*

Când prin 1966 mãrturi-seam tânãrului nostruasistent ºi prieten dez-

amãgirea de a nu fi reuºit sãînfiinþez împreunã cu alþi colegi,între care Marin Budicã ºiGeorge Popescu, o revistã litera-rã studenþeascã, exprimându-mihotãrârea de a-mi realiza proiec-tul într-o zi, Eugen Negrici m-aprevenit: „Sã nu ajungi o hidro-centralã îngheþatã!”.

Noua serie a Mozaicului exis-tã ºi datoritã acelui avertismentgrav, dar cald. Îi mulþumesc acum,ca ºi pentru rãspunsurile date în-trebãrilor formulate în redacþie detinerii „mozaicari”, care împãrtã-ºesc aceeaºi afecþiune pe care i-opãstrãm noi, cei mai puþin tineri.

Nu întâmplãtor, în 2001 revis-ta Mozaicul acorda Premiul„Constantin Rãdulescu-Motru”– pentru ideologie culturalã, luiEugen Negrici, premiu ce mai fu-sese acordat, în anul 2000, numailui Adrian Marino.

nnnnn Nicolae Marinescu

vânãtorul de iluziiaristocrate interbelice) pe cei câþi-va inductori de opinie care facjocurile în literaturile europene.Ar mai fi însã ceva, ceva ce þinede noroc: o întâmplare nu ºtiu dece ordin – fiindcã am pierdutºansa de a atrage atenþia, prin di-sidenþa românã ºi prin Revoluþie,asupra valorilor noastre –, o în-tâmplare (rea sau bunã) care sãne punã într-o luminã dacã nu fa-vorabilã, mãcar interesantã. Darcare poate fi ea ºi cât de rãsunã-toare ca sã provoace o schimbarenotabilã de opticã, spre a nu mai fipriviþi cu scârbã ºi dezgust ca as-tãzi în lume, graþie ºtim noi cui...

M: Ce credeþi despre litera-tura românã din ultimii 20 deani? Cu care din perioadeleanterioare aþi compara-o?

E.N.: Greu de gãsit, în istorianu prea lungã a literaturii române,o situaþie analogã. Perioada deocupaþie germanã din primul rãz-boi mondial sau aceea în care afuncþionat o cenzurã de rãzboi aufost prea scurte ca sã creeze men-talitate. Literatura de dupã Revo-luþie e una posttraumaticã. ªi-arefãcut rapid funcþiile pierdute,ajutatã de infuzia de oxigen adusãde sentimentul libertãþii regãsite.A împins sânge prin arterele atro-fiate spre zonele interzise altãdatã(intimitatea nedivulgabilã, temati-ca religioasã etc.) a reînvãþat sãrespire în lumea concretã cu ob-iecte noi ºi aptitudini noi. Iaracum, în chiar aceºti ani, se miºcãde voie, pregãtindu-ne surprize.Iatã cât de optimist închei acestinterviu care, dupã cum bagi deseamã, dragã Nucule, se face cãignorã situaþia de fapt a literaturiilumii, cu cititorii ei cu tot.

Gandhi cu stãpânul, care pierde timpul scriind


nnnnn RÃZVAN POPA, ARADMarele Premiu la Concursul Naþional

de Poezie „Traian Demetrescu”,a XXXIII-a ediþie

pe cap o pisicã radiopisicã pisicã

reparatorul de suflete un bun prietende-al meu ne întâlneam în fiecaredimineaþã la o fripturã pur incidentalãrâdeam plângeam luam eritromicinã aºase derulau speranþele noastre avea pecapo pisicã una formidabilã semãna teribilcu o pasãrevedeam bine nu mã înºelam câtuºi depuþineu am o intuiþie superbã încã de cânderam copil ºi dormeam cu capul pe ocoastã anumeevlavioasã ºi mutã aveam cu toþiisurpriza sã o auzim croncãnind cuprivire lavieþile noastre de asceþi orgolioºirâdea de noi cu gura ei mov ca un ciocexplica un fenomen douã ne arãta niºtedegete ahsenzaþionalenescurgeam cu toþii ascultându-i tirada nune mai simþeam

oameni ascultam ca la un radio solarlegionar ceva de genul acesta în oricecaz ceva cãdea de penoi rãmâneau acolo doar ochii lefaceam umbrã cu ciocurile ne trãgeampuful pe umeri repetam în gând limbaaceea nefireascã

cu mâinile la spate.profesoara mea de gurã.

profesoara mea de timp ºi spaþiu femeiaasta cu voluptatea înscrisã în figurã cumâinile la spate pielea subþire ºtiiîn fiecare clipã ce curge prin eaameninþã cu lipsa de credinþã mã punesã rãspund din materiemã batjocoreºte cu dragoste de mamãintenþioneazã cu imperativã maliþiozitatesã îmi dea nota aceea din copilãrie

pe care o primeam cu sudoare ºi cupalma întinsã pe când oameni strãini îmirupeau oasele la tablã îmi spãrgeaucapul þineam de cretã cu dinþii pierdeamtoate ideile mele de copil sufeream dupãele zile întregi mã înecam cu ciudãscuipamîn faþa lu mama ca sã mã batã sã îmispargã capul sã uit cã am pierdutnoþiunea aia ºi noþiunea aiade care þineam ca de cretã aºteptam ziuaîn care aveam sã leg faptele sã amdreptate sã

profesoara mea de timp ºi spaþiuuite o grozavã figurã se întinde pecâteva þãrmuri face pe farulîn faþa mofturilor mele de marinar întrebde ce mai pãstrezi lumina aprinsã? nuºtie se joacã cu un mãr lipsit deimportanþãîi spunde ce te joci cu mãrul ãla lipsit deimportanþã? când eu mã desfãºor aici pecaldarâm e cald sub pielea ta împuþitã deexaminator mã dau de ceasul morþiiaºtept sã muºti din mãrul ãla sã îmicuantifici secunda de graþie sã mã notezisã mã arunci la gunoi ca pe o coajã ºi laurma urmelor primescnu vãd de ce nu pentru mine încã seînvârte vorba aceea

dar vezi tu cu pielea ta împuþitã deexaminator cu mãrul cu creta lipsitã deimportanþãmã mistuie sublimul îi spunnu reuºesc sã fiu atentîmi scapã faptele mie þin minte eram

ºcolar þineam la prezenþã ieºeam la tablãse întâmpla ceva cu totul fatalnu þin bine minte ce primeam la palmãcineva mã agãþa în cui fãceamconversaþievroia sã ºtie istorie nenea eu n-aveam cesã-i rãspund îl îndrumam la un altdepartament mãdureau oasele cu totulnu puteam fi atent nenea fãcea pedetectivul insista mã lovea peste figurãîmpuþitul cineva în clasã rãsfoia unmanual lipsit de importanþã muºcadintr-un mãr se pãstra util e necesar

eu mã þineam de cretã ca de coapsa uneifemei strãine una cu pielea subþire ºtii

din când în cândºtii cum se întâmplã? îmi zicebãtrânul cuiva un nene dupã toateaparenþele mort binela o adicã miroase deja a sticlã ºitohtttaccâmmull stã sprijinit în coate areîn gurã o cârpã cu care se ºterge dincând în când pe expresie o figurãhabar n-avem pe ce lume trãim zice ºi îiplesneºte fruntea de înþelepciunese întâmplã cã ne deplasãm cu stoicismzice pe trotuare prin tramvaie împânzimlumea cutraseele noastreneaºteptate ºi sunt neaºteptate zice ºi îiplesnesc ochii de credinþãsunt la fel de plãcut spontane ca oricefarfurie cu mâncare zic ºi eu nu suntexpert în domeniu dar pe trotuar suntcineva îmi zicea un þigan domnu’ pãrereavizatãl-am bãtut mama lui de þigan l-am dat cucapul de pereþi l-am învãþat minte sã maiaibã dreptate ºtii ce-a fãcut? zice s-aînchinat cu respect ºi ºi-a adus ºi copiiila rând vezi? câtã credinþã zice mama luide þigan mi-a fost milã sã îi învãþ mintestãteau ãia micii se uitau la mine ca laSalvaremi-a fost milã de lumea asta frumoasã încare trãim pãi unde ajungem? zice dacãne învãþãm cu toþii minteare sã facã planeta implozie domnule ºi îiplesneºte spinarea de extaz când eu iespe stradã cu cârpa asta în gurã amdreptul zice am tot dreptul sã mã înºellovesc pe unul ºi pe altul zice mã uit la eihabar n-au pe ce lume trãiesc rânjiþii eise duc mai departe cu traseul lor cu totmai plânge unul mai chiuie altul trãim înbunã petrecere vorba aceea cine nu telasã în pace? uitã-te la mine zice stau aicipe trotuar mã sprijin în coate plesnesccu bunã ºtiinþã vin stãpânii mãevalueazãîmi dau notã mare pe tiradã zic bravobãtrâne vorbeºti numai prostii aiînnebunit pietonii

e ºi asta datoria cuiva la o adicãsunt o figurã

pe lumea asta unii dormalþii coboarã în fond nu

se petrece nimic înnimeni

pe capul unui cal formidabil se plimbaîntr-o dupã amiazã de referinþã un tânãrbolnav ºi ascet ca nimeni altul tristankaramello iubitor de eclere ºi poezie unao aduce pe cealaltã ei aºa merg lucrurileîn lumea asta de zahãr unde bastonaºeleºi bombonele iau decizii cu maximãîncredere în sine iar caii oamenii ºi copiiilor comuni numiþi de cei mai mulþispecialiºti în domeniu nãtângi dar fericiþiºi drace ah atât de simpatici trântesc în

fiecare sãptãmânã o nemaiauzitãtarantelã aceeaºi mereu dar de care sebucurã cu atâta copilãrie încât „ã” atuncicând se trezesc în zorii aceia pãcãtoºidar aprinºi de luminã ºi fotoliuºterg de iubire

hainele ºi pleacã spre casele altora fãrãsã ºtie de unde vin sau de cee formidabil calul ãsta pe care mã plimbcu tragedia mea înfiptã larever cu pietre pe tâmple cu vânt îngâtlej gândea disruptiv ºi tânãr tristankaramelloiar eu fac abstracþie de maniere ca ºi cumnu aº fi inert pe cinstea mea iubescanimalul ãsta care mã priveºte cu vârfulochilor ºi suspinã e capul meu cel pecare îl þin în braþe ºi urlã în disperare ºipagubãca o bestialã coþofanã una care nu arenimic pe lume dar sfinte dãruieºte totulare la rãdãcina nasului un anume organdescoperit în renaºtere dar despre carenu se mai vorbeºte de secole pentru cãproduce adoraþie vorba aceea înmoaiedegete de trubaduri ºi trânteºte

capodopere pe pereþii unor vestitemuzee lucruri cu totul ºi cu totulreprobabile chiar ºi peºtii se sperie deapariþia asta ciudatã ale cãrei urechidicteazã cu conºtiinþa împãcatã destinulanumitor solitari aceiaºi care cântã zilnictarantela ºi nu dorm niciodatã pentru cãmoartea stã acolo cu conºtiinþa împãcatãºi cu ochii pe ei iar ei se tânguie spunlasã-ne în pace suntem marinari mirosima peºte ºi moarte dormim cu brutalitateºi ne purtãm copiii pe leagãne de sare înnoi totul e

viu mais ne sort pas se promener ah firecâtã soartã iar costumul meu de pânzãtremurã

ºi tragedia mea de la rever se scofâlceºtecuprinsã de anxietate dar nu pot sã nuiubesc ºi sã mângâi un cap care ºtiubine cã nu e al meu

dar mã priveºte ca o tânãrã mamã cudurere de burtã

eu îi strig stai liniºtit tinere undeva peplaneta asta þi se nãscoceºte

sfârºitul cu toatã iubirea ta cu tot

dar cãlareîn vremurile de aur când planeta încã maisughiþa cu mândrie ºi duh o tânãrãnelegitimã dar superbã la pielea goalãîmi spunea hei tu motane pãsãroi destradã cu ciocul pe dos da tu cucãrticica de noaptesub gurã genunchii goi ai început sãmiroºiprobabil neaºteptatul rezultat al uneisfâºieli care se derula în gura meade o vreme dar mã simþeam formidabilvorba aceeagãseam soluþii una dupã alta dormeam oluam la picior dupã ce bãteam lumeamã simþeam ca un vehicol ºi toatãplaneta multã ºi greoaiereverbera era un soi de petrecere destofã animãluþele mã cãutau prinpârloagã ºi mã gãseaueu lepriveam în ochi cu dispreþ le antisalutamera bucuria noastrã de

fiinþe pe picioarele lor dar cãlareascultã fetiþo ziceam bine înþeleg cudesãvârºireopiniile dumitale pãroase ascult cuplãcereiau aminte învãþ pe pielea mea niºtelucruri mã abþindar dã-mi voie dumneata te numeºtiveronicaºi vezi dumneata cu asta se încheielumealocuieºti la parterul unei clãdiri cu pisicipãsãri copãcei de iarnãnici dumneata nu mai ºtii ce e acolo îl þiipe Cerver în gurã ºi îl îndopi cu mãslinepânã ne latrã nouã mãscãricii noi oamenicu capul în pãlãrieºi stofa avem avem la ce ne gândisuntem zdraveniasearã am adus un dulap în cercul meude amicicu toþii au fost de acord cã esteun camarad formidabil genul cu care îþivine sã joci cãrþi sã pierzi sã rãmâi lamasã plâgând aºteptând cortegiulo sumãºi toatã seara l-am lãsat sã ne mângâieda asta facem noi purtãm paltoaneledescheiate ne tundem singuri nimeni n-ar zice suntem domni de casã bunãamicilor mei le vorbesc cudumneavoastrã bãtrân camarad deexperienþãmi se rãspunde cu interjecþii dar primescde mâncãm din acelaºi blid (e un soi depodea, dar frumos laminatã) ne punem înel mãmãliga ºi ne gândim la monsieurfoucault vezi

e un fir între noi care ne zgâlþânã

piciorul nestatornicoh în timpuri de rãstriºte eram uncategoric capulet aveam ºi pãr pe braþaveam ºi pãr pe piept iarfaþa mea bãtrânã de pe-acum dãdea cupiciorul nestatornic în artefactelezâmbetelor moiºi storia celorlalte cãprioare lãsa asupramea o umbrã de îndoialã dar nu mã maiîmpleticeamca altãdatã nu eu ºtiam bine cum sã mãascund dupã degetul uriaºîn fond acolo era bine eram ferit deofiþerii aceia cu pãrul lungºi bentiþã pe nucã le spuneam sâc sâcvreau tratament preferenþial sâc sâcdesigur am lipsit de la ºcoalã dar ºtiumai multe decât voi sâc sâcio nesterpul eu am copii am pui am oasteºtiþi voifac poftele animalelor îmi creºte blana pespinare scriu caligraficnenorociþilor sâcsâc

ele

tris

tic

ă

poeme

ð

Aurel Dumitru


nnnnn HORIA DULVAC

„În dormitoarele hexagonale,visam somnul larvelor dulci. Cândtata rãdea cu cuþitul fagurele demiere, le lua acestor fetuºi senzualiºi câte un rând de faþã. („Ieºiþi afa-rã!”, strigau veriºoarele mele cândle surprindeam dezbrãcate la duº)”

Cea mai neplãcutã poveste cândeºti plan este cã nu te vezi dinafarã.

Stomacul meu tacticos îºi plimba trans-parent citoplasma translucidã.

- „Bunã dimineaþa, doamna Euglenãverde”, salutam politicos ridicându-mipãlãria (Habar n-aveam dacã eram eu saualtul.)

Eram cu Mariana la restaurantul Saleand Pepe din Craiova. Pereþii de sticlãaveau forma de acvariu. Chelnerul îºi un-duia dubios torsul prea lung – avea figurãde peºte. Oricum, zâmbea al dracului deºmechereºte.

Eu însumi, cuprins de o bruscã frene-zie, am înotat lin pe lângã masa pe care oocupam discret în colþ.

- „O viaþã avem, ce naiba”, mi-am spusconºtient de vinovãþia timpului pe care îlpierdeam surprinzãtor de eficace. Întretimp, vâsleam cu spor.

Reuºeam sã trec prin viraje abile pe lân-gã mine, fãcându-mã cã nu mã recunosc(al naibii de complicat ar fi fost dacã mi-aºfi fãcut semn cu mâna).

În încercarea lui de a privi pe geam, uncerºetor îºi lipise buzele de vitrinã. Chel-nerul-peºte l-a gonit fluturând ºervetul.Un porumbel a bãtut ºi el din aripã ca unînger.

Toate acestea se precipitaserã într-unmod neaºteptat, care dãdea sã devinãprea serios.

Fierea sã fi fost de vinã? Un organ cumultiple semnificaþii de altfel, în studiileanatomice medievale.

Am plãtit ºi am plecat cu soþia la braþ,înotând mai departe. Nu îmi dãdeam sea-ma, dar aveam conþinutul stomacului lavedere, transparent.

- „N-am fost la înmormântarea luiSandi!”, mi-a reproºat soþia cu ochelariipe nas, mototolind nota de platã.

Nu puteam sã-i spun cã moartea prie-tenilor îmi producea o ciudatã euforie.

Oricum, atâta timp cât nu ieºeamdin plan, credeam cã pot con-ta pe o oarecare securitate.

Închideam cu cheia ºi verificam atentpreºul sub care ascundeam gesturi. Totule bine atâta timp cât nu se vede nimic!

Micile mele expediþii de libertate trebu-iau sã se întoarcã frumos acolo de undeplecasem. Parcurgeam meticulos conturulzilei de peºte („La revedere dormitoaredreptunghiulare”), dar ajungeam, nu înpunctul geometric al plecãrii, ci într-altul.

Cât era de frustrant! Cauza era depla-sarea insesizabilã a clipei, dar impreciziileastea urma sã le clarific mai târziu.

Aºadar: îmi atingeam cu vârful degete-lor pielea riguroasã. Începeam evident dincolþul acela din creier ºi continuam cumfãcusem eu atunci când îmi ieºise treaba.Nu putea sã dea greº!

Miºcarea aceasta, derulatã cu simþ derãspundere, putea fi o garanþie a delimitã-rii raþionale a dezastrului.

Nici vorbã: într-o dimineaþã, cândm-am uitat în oglindã, am vãzut deja întoatã grozãvia lui faptul deja împlinit.

aminitirile asteamã fac nervos

eu, în dormitor cu câte o femeie ºi cu ogalerie de feþe uitându-se la noi din spate-le unui gard de sârmã – de data asta pla-sat în sus, ca la o grãdinã zoologicã în cer.(Nici gândurile nu mai puteau fi ascunse,în cel mai fericit caz ele alergau pe câmpcu gâtul tãiat...)

Revin la liceu: eram eu ºi Sandi (murisemai târziu) în grãdina zoologicã din Parc, sãprivim animalele. Musculiþe efemere, lap-susuri mici ºi amnezii de tot hazul zburau înjurul gurilor noastre – un roi supãrãtor.

„Biju” – aºa îl chema pe ursul pe careîl priveam de sus, din dosul unei balustra-de bine securizate dispuse pe margineaþarcului cilindric.

Fiindcã nu-ºi ridica privirea, animalulse miºca oarecum atemporal în micul luiunivers claustrofob. Îi aruncam pufuleþide mãlai, pe care îi mânca placid, fãrã sãaibã interesul de unde vin, de parcã ar fifost vorba de manã cereascã. Defeca, sespãla în micul bazin cu apã rece ºi, uneori,se masturba, în vãzul tuturor. Sãracul nuºtia cã e privit.

Care era treaba în toatã povesteaasta? Trebuie sã fii viclean. Iatãsecretul – dacã nu eºti atent,

mori ca o simplã respiraþie!Nu este însã uºor: a trebuit sã tac ºi eu,

sã iau chipul altora, chiar dacã bietul Sandi(încã nu murise) þipa alarmat cã faþa mease cam schimonosea rãu.

Apoi lucrul acesta chiar a început sãse întâmple: obrazul meu devenea un feli-nar întunecos. Diavoli mici îmi strâmbaufaþa într-un program photo-shop. Vicleniicolþuroase îmi ridicau colþurile gurii ºi îmiîmpungeau sprâncenele cu ace negre.

Apoi cei de lângã mine începeau sãsecrete o cernealã de sepie ºi spaime urâtmirositoare. Loveau cu pumni mici ºi col-þuroºi ºi apoi fugeau lãsând urme pe ni-sip. (Am vãzut odatã o ºopârlã alergândcaraghioasã în acest fel.)

Nisipul era plaja de la Marea Egee undeam fost cu Mariana în vara asta, în insulaThassos. Dupã ce fusesem alungat.

Nisipul nu e apã, sã te speli cu ea, sãierte. Dar e bun. El e alcãtuit din momen-tele acelea mici, adunate cu lãcomie de peplaja aceea singurã cu ea însãºi, ceea ce îidãdea ºi fluiditatea.

Cumpãrasem o vedere – cine mai trimi-te azi cãrþi poºtale? Trebuia sã o trimitdupã ce voi fi plecat, altminteri riscam sãfiu depistat – ca rãpitorii vinovaþi din fil-mele americane.

Dar oricât de adânc m-aº fi ascuns, lu-crurile începeau sã iasã la ivealã: inocenþamea se cam dusese de râpã ºi, din aceastãcauzã, cam ºtiam ce va urma.

totul se încheia oricum cu o petrecere pescândurãeram de fiecare datã altul nu mai ºtiamcuvintele frumoase

þineam între picioare o angoasã îispuneam rãu de scenã ºi îmiexpiram capul de câte ori fãceam peCopacul la toaletã era un sentimentgeneral dereumatism al reflexelor emoþionaleîncercam din rãsputeri sã þin pasuldar bicicleta naturalã nu mai avea loc ºipentru mineiar gâºtele plecate în þãrile reci spuneaueu te urãsc fac grup ºi nu mã uit la tinecu sprâncenele rãscolite în sala de baieþi-e dor de mama ta e urât eu nu suportasemeneadeturnãri de patos eu am o misiune facgrupfac grupdar nu mã supãram aºa se-nvârte lumeauºor spre stânga

pânã ºi mama îmi spunea ohslãbãnogule ai inimã bunã dar te mistuiîncã din pântec te-auzeam oftânddansam ºi chiuiam stricai tot chefullãsam de la mine te nãºteam te sãrutamîþi dãdeam þâþã habar n-aveai sã plângiziceai doar

ah câtã tristeþe

ca pe pãmânt,ca pe pãmânt

limoncello mi se spunea pe Strãzieram rãu famat crunt ºi ticãlos bãteamfemeile cu ideile mele de grandoareoripilam bãtrânele pânã la jartieresãrutamnãsucuri colorate care ieºeau iarã foºnetdin gurile iubitelor mele întotdeauna depe alte pãmânturi limoncelloah ce vremuri eram nesperat de glo ri ospânã ºi mama mã mai admira din când încând rincoceriispunea sunt un mit dar tu puiule eºtimitologic

reverbera în glasul ei un anume miorlãitunul pe care nu puteam sã-l suport iardupã fiecare reprizã de prosternare (erao activitate de familie) bãteam copilulvecinilor cu o furie de apocalips

cipriane ziceam te bat pentru cã teiubesc ciprianeo iubesc ºi pe mama nu am nimic cu eanu am nimic cu ochii tãi înciudaþi destrabism nu eºti bãiat bun vorba aceeane baþi în fiecare zi la uºã pentru zahãrne ºi citeºti o poezie sau douã spui cã lepune un nene în ziar dar euºtiu cã sunt ale tale te aud cum suferidimineaþa când mergi la toaletãaºa ne ducem noi viaþa perete în peretesuntem ca ºi fraþi chiar dacã eunu am strabism strigam ºi sunt prost aºami se spune la ºcoalã sunt prostpentru cã îmi scapã faptele mie rãmânrepetent mã prosternez în Cancelarie darte bat cufervoare profesionalã zãu închid ochii ºimã simt ca într-ohorã cipriane pe cuvânt uite-o ºi pemama ta în colþul ãla gã u nossîi dau lacrimile de mândrie atât sunt dededicat dar nu am nimic cu tinenu sã nu crezi asta câteodatã doarfemeia asta scapã din Gât câte unmiorlãit pe care îl detest ºtiielaborat ºi pãtimaº. primeºte aplauze dinlumea nevãzutã acolo unde toategreºelile noastre fac subiectul gazetelorde apoi. a ºi învãþat sã respire de atâtaviaþã iar eu mã simt ca unnãsuc zãu mic zâmbitor ºi uºor de strivitlimoncello îmi zicea ascultã. Dincolofreamãtã cu ardoare ecourile probabil seînghesuie animãluþele pentru

aplauze

*

Nu gãsisem ºi eu un loc mai bunsã mã pitesc când ne jucam de-av-aþi ascunselea, decât came-

rele acelea fãrã acoperiº (construite debunicul meu zidar Barbã Albastrã).

Budoarele necãpãcite fãceau ca som-nul sã devinã lãptos. Oricine ne putea privide sus.

În dormitoarele hexagonale, visam som-nul larvelor dulci.

Când tata rãdea cu cuþitul fagurele demiere, le lua acestor fetuºi senzuali ºi câteun rând de faþã. („Ieºiþi afarã!”, strigau ve-riºoarele mele când le surprindeam dez-brãcate la duº).

Rãmânea un obraz fãrã gurã ºi cu ochiilipiþi pe jumãtate, dar extraordinar de gus-tos. Se numea „lãptiºor de matcã”, un felde nectar al înmulþirii ºi era folosit de fe-mei pentru o mascã de obraz. (Mie mãºti-le astea albe pe obrazul femeilor mi se pã-reau ceva înspãimântãtor.)

Copiii noºtri nu mai voiau sã se nascã,pentru cã afarã nu exista. Tata trebuia sãtragã larvele din fagure cu o pensetã demetal. Era un fel de cezarianã din care pu-þini supravieþuiau. (Bunicul meu a avutºapte copii – trei au murit de mici. Moder-nele avorturi sunt mult mai eficiente azi. Ce-rul are burta plinã ºi intestine complicate.)

„Fãrâmiþã Lambru” – aºa îl numiserãmnoi în liceu pe þiganul care cânta decapi-tat în orchestra de alãmuri din Parc. Îl pri-veam ore întregi cum îi ploua în gât. Miro-sea a taraf ud, împletit din cârpe rãsucitecu sfori complicate.

Noi chiuleam de la ore ºi le storceammuzicanþilor în faþã o lãmâie. Auzeam cumle cãdeau dinþii în gurã, scoteau un clin-chet de aliaj calp.

Pe mine, aminitirile astea mã fac nervos.Ajuns la bãtrâneþe, fãrã niciun fel de con-fort, fãrã nicio siguranþã. Acolo unde mãcredeam protejat, eram pur ºi simplu dez-brãcat.

Micuþa mea amantã pe care oîntreþin de peste cinci ani (amaflat cã abia anul ãsta deve-

nise majorã) îmi spunea cã sunt un bãtrândrãguþ.

Faptul cã mã simþeam apãrat de mar-gini, când de fapt vecinii se holbau la noicu ochi de sticlã, þinea tot de naivitateamea. (La femei ador inocenþa de iepuraºineajutoraþi – senzaþie însoþitã ºi de o legi-timã erecþie. O astfel de naivitate o au ºiunele animale care se împerecheazã în vã-zul tuturor.)

Pot fi vãzut frecvent în felul urmãtor:

ele

tris

tic

ă

ð

Aurel Dumitru


Daniela Osiac, România ºipolitica din Orientul Mijlociu,Ed. Aius, Craiova, 2011, 314 pag.

Eram de-o ºchioapã cândl-am auzit pe tata spu-nând: „Bã’, da’ se bat

ãºtia continuu...”. La televizor sevedeau imagini ale unei ciocniriisraeliano-palestiniene/palesti-niano-israeliene „de rutinã”. Amrãmas de atunci cu impresia cã evorba de un litigiu vechi de cândlumea ºi care va dura cât lumea.Totul îmi pare învãluit într-un ira-þional pe care informaþiile ºi ten-tativele analitice din mass-medianu reuºesc sã-l spulbere complet.Fãrã modestie, cred cã asemeneamie sunt mulþi, chiar din rândulcelor iniþiaþi în istoria contempo-ranã. Chestiunea este prezentãdifuz în mentalul românesc, acu-tizându-se din când în când înreacþii partizane de-a dreptul „fot-balistice”, de genul „bine le fac”,„las’ cã ºi-o cautã”, „pe ei, pe...”.În plus, existã o oarecare impli-care afectivã, generatã de nostal-gia bunelor relaþii pe care statulcomunist le-a avut, cum îi ºadebine românului imparþial, cu am-bele pãrþi. S-a construit chiar unadevãrat mit al vârstei de aur apoliticii noastre externe, când –de voie, de nevoie – ne-am pusde-a curmeziºul între cele douãblocuri politice.

Ierusalim-Ierusalim via Bucureºtinescrisã”: „vorbeºti în numeleRomâniei (nici un grup, nici oalianþã). Exprimi politica ei inde-pendentã, raþionamentul ei poli-tic (nici un grup, nici o alianþã).Respectãm independenþa altora(nu ne amestecãm). Vrem relaþiibune, în special pe plan econo-mic. Exemple concludente. Rela-þiile diplomatice nu le desfiinþãm(nu scoatem telefoanele, în cazde crizã). Aceasta ne permite sãînþelegem ºi pe cei cu care nusuntem de acord” (p. 165). Ast-fel, România a reuºit sã devinã,de la mare distanþã, un releu pen-tru comunicarea dintre liderii po-litici aflaþi în imediatã apropierefizicã. La Bucureºti s-au receptatºi retransmis vocile unor GoldaMeir, Menahem Begin sau Shi-mon Peres, dar ºi ale lui YasserArafat, Hafez al Assad sau An-war al Sadat.

România ºi conflictul din Ori-entul Mijlociu trezeºte, fãrã în-doialã, mult interes în rândul co-munitãþii istoriografice. În afaraacesteia, ea poate servi dreptghid pentru diplomaþii români, maiales pentru cei în formare, ºi pen-tru jurnaliºti, pe care o viziune deansamblu asupra trecutului, îipoate ajuta sã perceapã mai uºornuanþele prezentului.

nnnnn Mihai Ghiþulescu

Nicolae Marinescu - Aius 20.File din istoria noastrã, Ed.Aius, Craiova, 2011, 312 pag.

La 20 de ani de la înfiin-þarea Editurii Aius, a ti-pografiei KARMA &

PETRESCU ºi tot atâþia de la pu-blicarea primei cãrþi, Cui i-e fricãde comentariul literar de Con-stantin M. Popa, vede luminaaceluiaºi tipar – de data aceastala un „Offset Original Heidel-berg” – cartea Aius 20. File dinistoria noastrã, semnatã de în-suºi managerul Editurii Aius,Nicolae Marinescu. Autorul re-memoreazã într-o carte-testimo-nial evoluþia sinuoasã a edituriide la societatea comercialã AiusS.R.L. la o întreprindere care „seintegreazã eforturilor comunitã-þii de a fi prezentã în dialogul cuvalorile europene”.

Cele 24 de capitole, câte cu-prinde volumul, alcãtuiesc o is-torie a editurii din perspectivacelui care a înfiinþat-o. Începeprintr-o scurtã autobiografie dincare nu lipseºte tragicomicul so-cietãþii româneºti ante- ºi post-decembriste, ca de exemplu, si-tuaþia în care autorul a fost moti-vul unui protest public de o oa-recare anvergurã al cãrui sloganera „Jos Marinescu!”. Dar cândNicolae Marinescu coboarã înstradã cu speranþa cã demon-stranþii vor observa ºi vor înþele-ge cã „l-au dat” jos, este cu totulignorat, fãrã ca protestele sã în-ceteze. În aceastã mãrturie suntdescrise „multe astfel de întâm-plãri, care nu vor intra în niciocarte de istorie”, reprezentândpeisajul în care firma, ce poartãnumele zeului cuvântului în mi-tologia romanã, este înfiinþatã decãtre Nicolae Marinescu, cu mul-tã experienþã în conducerea mai

Editura Aius, 20 de ani de culturãmultor ºcoli ºi licee. Primul actvizibil ºi prevestitor al funcþionãriiconstante a editurii este revistasãptãmânalã „Demnitatea” princare redacþia avea sã-ºi formezemâna în cele 45 de numere apãru-te înainte de faliment, care a sur-venit, se pare, tot în urma unorconflicte de interese, aceasta arã-tându-se prea criticã pentru uniilideri locali.

Lãsând în urmã contextul po-litic în care s-a înfiinþat ºi a tre-buit sã supravieþuiascã Aius,apreciem iniþiativa descrierii re-laþiilor interpersonale, care auconstituit, de fapt, motorul evo-luþiei în bine a acestei istorii par-ticulare. Am descoperit cu sur-prindere personalitatea Ilenei Pe-trescu, eforturile sale inimagi-nabile, dar ºi suferinþele sale fizi-ce ºi sufleteºti induse de o boalãneiertãtoare care grãbeºte des-pãrþirea de „copilul” Aius, de fa-milie ºi prieteni. Nicolae Marines-cu surprinde intensitatea regre-tului de a nu mai avea timp prinredarea unei mãrturisiri lucide pecare Ileana Petrescu o face Flori-nei Þoc: „– Tu ºtii, fatã, cã mor!Aº fi vrut s-o vãd pe Diana mi-reasã! …ªi pe Andrei intrat la li-ceu!”. Mai departe, autorul ob-servã personaje în jurul cãroraconstruieºte mici schiþe de per-sonalitate, îºi apropie colegii,oferindu-le în diferite situaþii ga-ranþia prieteniei, implicându-secu toate resursele sale fãrã a-ºipãstra un teritoriu personal (el,ca ºi motanul Miºu, este al editu-rii), joacã totul pe o carte ºi prinnu ºtiu ce forþe ascunse proiec-tul are sorþi de izbândã. Ne bucu-rã regãsirea unor persoane apro-piate ca participanþi la continua-rea unei istorii pentru care s-aufãcut multe sacrificii.

Nu este suficientã o privirerapidã asupra istoriei postbelicepentru a înþelege situaþia din Ori-entul Mijlociu. Simpla jalonarecronologicã cu precizarea modi-ficãrilor teritoriale nu poate spu-ne prea mult despre o situaþie încare se îmbinã chestiuni religioa-se, geopolitice, economice etc.Este nevoie de o aplecare înde-lungatã asupra problemei, demultã atenþie la detalii ºi la nuan-þe ºi, mai ales, de multã modera-þie în tratarea materiei.

Dupã ce s-a ocupat de preis-toria problemei în lucrarea Pales-tina sub mandat britanic (Aius,2009), tânãra cercetãtoare Danie-la Osiac a reuºit acum sã creeze oimagine generalã asupra conflic-tului. Dificultatea unui astfel dedemers este evidentã pentru ori-ce istoric. A fost necesarã con-sultarea unei bibliografii vaste, înmare parte strãinã ºi asamblareacu migalã a informaþiilor. Rezul-tatul are toate datele sã devinãun punct de referinþã în istorio-grafia româneascã. Dupã o scur-tã prezentare a „conexiunilor is-torice”, autoarea stãruie asupra„deceniilor de aparentã relaxaredintre cele douã conflagraþiimondiale”, când considerã, pebunã dreptate, cã s-au conturat„liniile viitoarei evoluþii a dinami-cii acestui areal” (p. 59). ªi conti-nuã sã urmãreascã atent eveni-mentele pânã la Acordul de la

Oslo (1993), care, deºi a fost o reu-ºitã incontestabilã, nu a putut „sãrezolve marile probleme din Ori-entul Mijlociu”. De altfel, întrea-ga derulare de evenimente con-duce spre concluzia fostului pre-ºedinte american Jimmy Carter,anume cã spaþiul disputat întreevrei ºi arabi reprezintã „cea maivolatilã regiune din lume a cãreiinstabilitate este o continuã ame-ninþare la pacea globalã” (p. 59).

În partea a doua a cãrþii, au-toarea îºi concentreazã atenþiaasupra relaþiilor României cu Is-raelul, cu statele arabe ºi cu OEPºi modul în care ea a încercat sãîºi asume rolul de mediator întreacestea. Discursul istoriograficeste întemeiat pe o serie de do-cumente diplomatice (rapoarte,

informãri, note de convorbireetc.) din arhivele MinisteruluiAfacerilor Externe ºi ale SecþieiRelaþii Externe a CC al PCR. Aces-tea dovedesc buna cunoaºtere –de cãtre diplomaþii români ºi, im-plicit, de cãtre autoritãþile de laBucureºti – a situaþiei din zonã.Relevante în acest sens sunt ra-portul secret cu privire la istoria,situaþia internã ºi politica exter-nã a statului Israel (1970) sau re-feratul „Sistemul de legi care aguvernat activitatea de stat a Is-raelului” (1969). Astfel de docu-mente, dat fiind modul în care aufost concepute, sunt accesibilechiar ºi cititorului neiniþiat ºi potreprezenta o lecturã captivantã.

Politica externã a României, îngeneral, ºi cea referitoare la Ori-entul Mijlociu, în special, parfoarte riguros ºi coerent elaborateºi, îndrãznesc sã spun, chiaroneste. Relaþiile cu ambele pãrþiimplicate în conflict erau durabileºi complexe. Dorinþa de a lepãstra ºi, mai mult, de a contribuila asigurarea pãcii în zonã a avut,fãrã îndoialã, o raþiune pragmati-cã: crearea unei imagini de actorinternaþional independent ºi pu-ternic. Aceasta nu exclude însãpreocuparea sincerã pentru soar-ta popoarelor care aveau de su-ferit. Linia directoare a diploma-þiei româneºti este sintetic expri-matã prin ceea ce Mircea Maliþanumea „schema Maurer, reþeta sa

receptãrilor critice ºi la satisfac-þiile succesului. Din acest mo-ment, Adrian Marino, va conti-nua sã fie fidel editurii, va publi-ca în continuare la Aius, se vaimplica în proiectul „Mozaicul”,prin încurajãrile, înþelegerea ºicriticile ce au constituit un ade-vãrat sprijin. Autorul nu insistã,în mod deliberat, asupra momen-tului înfiinþãrii revistei „Mozai-cul”, deoarece acesta beneficia-zã de o carte separatã de istorie,Mozaicul. Modernitatea tradi-þiei. Semnificativ este ºi faptul cã

ec

tu

ri

volumul Aius 20. File din isto-ria noastrã cuprinde în Adden-da un catalog al titlurilor apãrutela editurã din 1991 pânã în 2011,precum ºi un album cu fotografiice confirmã ºi completeazã eve-nimentele din istoria editurii. Aius20… este o carte subiectivã de-spre o realitate obiectivã, la con-struirea cãreia au colaborat cusucces douã generaþii cu viziunidiferite reunite într-un scop unic– un act cultural valoros.

nnnnn Daniela Micu

Nu trebuie omiºi nici mentoriispirituali, Adrian Marino ºi IonZamfirescu, cãrora li se dedicã oparte din carte. Ei apar în iposta-za de susþinãtori morali ºi spiri-tuali ai acestui efort pentru reali-zarea unui act de culturã. Carteacuprinde ºi un schimb epistolarinedit dintre cei doi oameni deculturã ºi editura Aius. În cadrulunui portret-elogiu fãcut lui IonZamfirescu, aflãm cã relaþia stu-dent-profesor se va transformapeste ani într-una de discipol-maestru, unde lecþiile primite nuvor fi numai de literaturã, ci „deiubire pentru cultura românã, dedemnitate umanã ºi de generozi-tate”, reflectate în gestul prin carecedeazã necondiþionat drepturi-le de autor editurii craiovene.Astfel, capitolul „Lecþia Ion Zam-firescu” este ºi o sursã de infor-maþii cu privire la comportamen-tul didactic al profesorului, al at-mosferei de studiu de pe atunci,în general, al atmosferei la exa-menele lui Ion Zamfirescu, în par-ticular. Pe lângã acestea, rezulta-tele cercetãrilor sale teatrale ºimodul de a supravieþui cu dem-nitate sunt descrise cu admiraþieprin ochii studentului NicolaeMarinescu. Evident, acelaºi efectîl are ºi colaborarea cu AdrianMarino, o colaborare neaºtepta-tã care porneºte de la cartea Her-meneutica lui Adrian Marinoscrisã de Constantin M. Popa,carte ce genereazã coresponden-þa dintre cei doi, având la bazãaranjarea unor evenimente depromovare. Adrian Marino vedepotenþialul editurii, el propuneparticiparea la târguri, chiar dacãcolectivul redacþional nu se sim-þea încã pregãtit sã participe laele. Discuþiile continuã apoi petema publicãrii cãrþii Ole! Espa-ña, ce ne face pãrtaºi la emoþiile

!


nnnnn ION BUZERA

Un roman recuperat dinarhivele CNSAS, de-spre care se ºtia câte

ceva din mitologia aferentã opt-zecismului, este „Brazde pestehaturi” revisited, scris de cvar-tetul Sorin Antohi, Dan Petres-cu, Luca Piþu ºi George Prutea-nu. Paratextul de pe copertã (cãcimai sunt, evident, ºi altele!) esteun show textual în sine, uºor ex-hibitoriu, dar nu mai puþin expli-cit, conþinând numele autoruluicolectiv – o veritabilã „coopera-tivã” beletristicã despre care,pentru a se înþelege ce înseam-nã, e invitatã sã-ºi spunã pãrereadoamna Wikipedia la p. 4 –, titlulºi informaþiile referitoare la edi-þie: Artelul Textual, „Brazde pes-te haturi” revisited, pagini sal-vate dintr-un samizdat colectiv,ediþie nevenalã: îngrijitã de LukaLukici Meletiev, prefaþatã de So-rin Antohi ºi sponsorizatã deLuke O’Pitsoo, Editura OperaMagna, Iaºi, 154 p. Cuvântul li-minar îi aparþine, cum se vede,lui Sorin Antohi, care pune lucru-rile în contextele necesare: facetrimiterile cãtre Grupul de la Iaºi,

insistã asupra ludicului literar cao „contraexpresie” a fenomenu-lui totalitar, aflat în faza lui cvasi-terminalã, reconstituie mica isto-rie (1982 - mai 1983) a intenþiei descriere a unui roman în nouã ca-pitole care sã parodieze epicaperioadei colectivizãrii, prezintãordinea capitolelor ºi pe autoriifiecãruia dintre ele, cãci era vor-ba de un soi de roman-ºtafetã ºiconchide: „Cititorul are acum pri-lejul, la peste 25 de ani dupã con-fiscare, sã descopere acest em-brion de samizdat. Dacã el va fivreodatã recuperat în totalitate,existã proiectul de a-l publica învolum, dimpreunã cu un aparatcritic (cel puþin memorialistic).Lectura, anevoioasã ºi în epocã,e ºi mai dificilã azi: vorbim de untext ale cãrui trimiteri culturalesunt practic strãine tinerilor.” (p.17). Ideea este cã o tentativã lite-rarã cu potenþial inovator ºi cumulte trimiteri spre „cupola” po-liticã a fost sufocatã aproape dinfaºã.

Romanul propriu-zis nu e cineºtie ce. Nici n-ar avea cum sã fie,cu „cele 23 de pagini regãsite ºipublicate aici” – Antohi, p. 17.(Poate numai dacã ar fi fost scri-se de Beckett, Radu Petrescu saualtcineva din „seria” lor europea-nã!) Se pot remarca: jocurile bru-tale, la limita perversitãþii esteti-ce, cu „formele” literare realist-socialiste; oarecare intuiþie a re-

constituirii atmosferei anilorcincizeci; inserturile complicatmetaficþionale, de genul aceste-ia: „Ehei, dragã cititorule (plãtitsau nu), ce perspectivã auctoria-

experimentul epic în comunismlã sã mai abordezca sã-þi fiu pe placºi sã mã ridic laînãlþimea cerinþe-lor tot mai rãspi-cate ale realitãþiice treapãdã iste-rizatã, purtându-mi condeiul? (Pasde i te mai opune,îmi sunã în sinap-se moºtenirea la-tinã. Glasul, uºordistorsionat detimp, al lui Hora-þiu: „... naturamexpellas licet, us-que recurret”).Au cum sã-þi cap-tez eu bunãvoin-þa, cum sã te maiþin lângã fila isto-risirii mele, cândîn juru-þi sãrbãto-rile se þin lanþ, unamai veselã decâtalta, una mai fes-tivã decât toatecelelalte, poznaºeparadoxuri într-osãrbãtoare ne-sfârºitã? Nici tim-pul nu mai trececum trecea: G. A.

C. Chipeºeni e deja în 1990 – ºidacã nu se descoperã nimic lacontrolul de stat, vor trece fal-nic, fãrã pãs, pragul mileniului trei–, G. A. S. Comuna Dimparis se

târãºte din cauza uneltirilor chai-bureºti, prin ’51, fiind deci exactcu 33 de ani în urmã faþã de 1984,media pe þarã, dar uite cã ne în-tindem la vorbã ºi atragem asu-prã-ne sãrãcia omului, ceea ce ni-meni nu vrea sã edifice cu bunãºtiinþã.” – Antohi, pp. 35-36. (Deremarcat în acest extras cel puþintrei trimiteri intertextuale canonic-ironice, în afarã de celelalte, ºi maimulte!) Atunci când episoadelelipsesc, apar completãri dintrecele mai diverse, aparþinând luiLuca Piþu. Sau autorul poate re-curge la un fel de striere adiscursului, de multiplicare avocilor, ca în Episodul VII, scrisde George Pruteanu. Aºa cãediþia va fi completatã cu o serieîntreagã de apendice, nu maipuþin de zece, de la Appendix 0la Appendix IX, pp. 55-147. Astaînseamnã prezenþa masivã, multpeste dimensiunile operei pro-priu-zise, a „anvelopelor” justifi-cative, conþinând: hipotexte,între care se remarcã IstvánHorváth, pp.73-81, metatexte, însensul de comentarii prezente laromanul lansat în anii ’80, caredevine – nu-i aºa, monsieurGenette? – hipotext la rândul lui,evocãri diverse ale celor „patruactanþi ai Artelului Textual, trudi-tori pe ogorul rescriiturii” (LucaPiþu, 73), iconografii trucate ha-ios, convorbiri, extrase din arhi-va CNSAS etc. Pe scurt, o între-gã „spumã” de tip comentariu (ºide tip silicon!) care încearcã sãumple „golurile” (unele „natura-le”, altele impuse) lãsate de epi-cul originar. În afarã de faptul cãnu a fost restituit în totalitate,romanul are, aºadar, probabil in-clusiv ca „întreg” reconstituit,mai degrabã valoare de docu-ment, de promisiune, fiind per-meat de aerul oarecum postmo-dern al anilor optzeci, de toateacele încercãri ludice de regândi-re a narativitãþii ºi literaturii, îngeneral. Nu trebuie uitate nici in-tenþiile de subversivitate trans-esteticã, de-a dreptul înþesate întext, trimiterile politice fiind prac-ticate cu fervoare. De fapt, sub-versivitatea esteticã încerca sãmeargã mânã în mânã cu aceeapoliticã, sã se „ajute” una pe alta,dovada cea mai clarã în acest dinurmã sens fiind chiar confisca-rea manuscrisului.

Acest prezumat roman poa-te fi considerat un experiment„imposibil” într-o literaturã afla-tã la limita subzistenþei. Ludiculpe care au marºat cei patru secaracterizeazã ºi printr-un fel desuprapotenþare, de exces aucto-rial ºi de îngroºare prea evidentãa unor linii, cum ar fi cele careduc expres spre cititor. Însã fap-tul cã au fost posibile astfel descrieri, care continuau – într-unmod mult mai apãsat antitotalitar– experienþele târgoviºtenilor sause înscriau în tendinþe comunegeneraþiei, e unul cu totul reteni-bil pentru istoria literarã recentã.Adrian Sandu


nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

constituirea terminologieifilosofice româneºti (V)

Profesorii de filosofiedin principate

I on Heliade Rãdulescu(1802-1872) este primul în-temeietor al unui sistem fi-

losofic, din pãcate nefinalizat, încultura românã. El a contribuitenorm la formarea terminologieifilosofice româneºti prin prelu-crãri, traduceri ºi scrieri filosofi-ce originale. Lucrarea lui funda-mentalã este Echilibru între an-tithesi sau Spiritul ºi materia,1859-1869. Autorul vede în aceas-tã carte, Universul ca rezultat aluniunii spiritului ºi materiei, fa-milia ca rezultat al uniunii bãrba-tului ºi femeii, armata ca rezultatal uniunii dintre comandanþi ºisoldaþi, societatea ca rezultat aluniunii progresului ºi conversa-þiei, libertatea ca rezultat al uniu-nii dreptului ºi datoriei, ordineaca rezultat al acordului libertãþiiºi autoritãþii. I. Heliade Rãdules-cu promoveazã o filosofie în careUniversul apare ca fiind în între-gime polarizat de tensiunea unorcontrarii colective.

„Dualitãþile lui Eliade suntconcepute […], antitetic, dar nu-mai în sensul cã relaþia dintre ac-tiv ºi pasiv este o relaþie antiteti-cã, nu ºi în sens hegelian, careimplicã obligatoriu generareaantitezei de cãtre tezã. Mareadeosebire dintre dialectica luiEliade ºi aceea a lui Hegel constãîntr-aceea cã prima este o dialec-ticã a dualitãþii, în timp ce a douaeste o dialecticã a unitãþii, cã Elia-de este dualist, în timp ce Hegeleste unitarist”1 .

Se observã foarte uºor prefe-rinþa lui I. Heliade Rãdulescu pen-tru filosofia francezã, mai ales întinereþe, în ce priveºte sursa îm-

prumuturilor neologice. El a„avut permanent în vedere, maievident însã dupã 1840, limba la-tinã ºi bineînþeles, greaca, atuncicând îºi punea problema temeiu-rilor filosofice”2 . Filosoful folo-seºte cuvinte ca: ocazie, raþie =raþiune sau slobod = liber; fii-toare = viitoare. „Heliade Rãdu-lescu n-a ºtiut însã sã întrebuin-þeze neologisme ca a exista, exis-tenþã. Pentru cel din urmã el varecurge la estime […], cuvântul afost înlocuit cu fiinþã”3 .

În legãturã cu problemasufixelor, H. Rãdulescu, nu maifoloseºte „vechiul – (ic) care esteîn formarea adverbelor, ci în locullui apare romanicul - mente, fieadãugat la forma masculinã, […]fie, dupã modelul limbilorapusene, adãugat la formafemininã (în e sau a)”4 . De exem-plu: fatalmente, materialmente,moralmente, naturalmente, spi-ritualmente sau filosoficamente.Cu toatã abundenþa de neologis-me folosite de I. Heliade Rãdu-lescu, el nu a înlãturat de tot fo-losirea calculilor.

Terminologia filosoficã româ-neascã din vremea lui Samuil Micuºi pânã la I. Heliade Rãdulescu(1780-1830) este dominatã de cal-culi, iar ca „procedeu de explicareeste folositã în foarte multe cazuriglosa explicativã amplã”5 .

Profesorii de filosofie din Þã-rile Române vor continua ºi ei sãfoloseascã glosa explicativã, darvor face ºi unele împrumuturi dinlimbilile greacã, germanã, latinã,francezã ºi italianã.

Simion Bãrnuþiu (1808-1864)a avut un rol important în promo-varea ideilor filosofice la noi, þi-nând cont cã el a fost profesor laBlaj ºi Iaºi. Profesorul ºi ideolo-gul de talie europeanã, SimionBãrnuþiu este singurul din gene-raþia sa care s-a implicat în spe-culaþii filosofice originale, racor-dându-le problemelor de ordinpolitic ºi social. Filosoful S. Bãr-nuþiu îºi propune „sã scape peîncet filosofia, din jugul ºi de subrobia limbii latineºti”, sub influ-enþa lui Rotteck ºi Savigny ºi cen-trându-se pe postulatele kantie-ne de subzistenþã personalã, ega-litate ºi libertate, extinde dreptu-rile personale la nivelul comuni-tãþii naþionale.

Ideologul S. Bãrnuþiu, dorindcu ardoare reformarea, în sensnaþional a disciplinei pe care opredã, a folosit nu doar Han-dbuch-ul lui W. T. Krug, dar ºi oversiune latinã a patru noi studii:de filosofie kantianã fundamen-talã, logicã, metafizicã ºi esteti-cã. La Iaºi dupã reorganizareaînvãþãmântului universitar, S.Bãrnuþiu a predat cursuri dedrept, pedagogie, psihologie, lo-gicã, metafizicã, eticã, esteticã ºiistoria filosofiei, în spiritul kan-tiano-herbartian al filosofiei deºcoalã germano-austriece. „Ocaracteristicã a cursurilor de laIaºi este aceea a argumentãriicaracterului critic faþã de original.De fapt, acum el se orienteazã ºispre operele altor învãþaþi, prin-tre care Jos. Beck, din a cãruiPhilosophische Propädeutik

traduce prima carte, Grundrissder empirischen psychologie unLogik, pe care o foloseºte la cur-suri ºi care va fi publicatã de eleviîn 1871, cu titlul Psicologia em-pirica ºi logica”6 .

S. Bãrnuþiu a avut ca modelcursurile de filosofie ale lui W. T.Krug, discipol ºi popularizator alfilosofiei kantiene. El aprecia, ºinu o singurã datã, filosofia kan-tianã ca un început de perioadãnouã în istoria gândirii umane. Înprincipiu, la Iaºi, el foloseºte „înparte o terminologie diferitã, ba-zatã pe neologismul de sorgintelatinã, uneori adaptat dupã legifonetice vechi”7 . În cursul de laBlaj el apeleazã la termeni arhaici,greoi, ca echivalente ale concep-telor ºi categoriilor greceºti, lati-ne sau germane. De exemplu: sim-þâre = sensibilitate, înþeles =intelect; cuvânt = raþiune; înti-puire = reprezentare; prindere= percepþie º.a.m.d. Acordând oimportanþã considerabilã filo-sofiei kantiene, aceasta se reflec-tã foarte mult în opera sa. Deexemplu întâlnim: judecãþile ana-litice, judecata sinteticã, anali-tica simþirei, a înþelesului ºi acuvântului, antinomia, criticãfacultãþii judecãtorie celei este-tice, noumenon sau fiinþa cuge-tãrei.

Terminologia filosoficã utiliza-tã de S. Bãrnuþiu pleacã de la,„multe calcuri, de la termeni înforme neadaptate ºi influenþat îngeneral de înaintaºi, el a evaluatspre o concepþie proprie, bazatãpe ideologia latinistã”8 .

Eftimie Murgu (1805-1870)vine în 1834 la Iaºi ºi este numitprofesor de filosofie ºi de dreptnatural la Academia Mihãileanã.Cursul lui de filosofie este primulcurs þinut în limba românã înMoldova. El preda filosofia dupãcursul profesorului sãu de filo-sofie de la Budapesta, ImreJanoº. Profesorul maghiar aveao orientare idealist – raþionalistãcu influenþe kantiene. Cursul luiImre era conceput în patru pãrþi:Philosophia, Pars prima, com-plectens Preliminaria et Logi-cum; Philosophia, Pars secun-da, compelctens Metaphysicampuram; Philosophia Pars tertia,complectens Methayphysicamadapticatam: Philosophia, ParsIV, Ethica.

„În anul ºcolar 1834-1835,Murgu a predat elevilor sãi înce-pãtori Introducerea în filosofie,Istoria filosofiei ºi întregul Cursde logicã («analitica» ºi «meto-dica»), iar în 1835-1836, la anul aldoilea, Metafizica purã”9 .

În Cursul de filosofie, EftimieMurgu defineºte filosofia ca „fi-ind o ºtiinþã care se înalþã pestetoate celelalte ºtiinþe, cercetân-du-le temeiul învãþãturilor ce suntcuprinse într-însele”10 . Filosofiateoreticã este numitã filosofiaformalã sau „loghica” care ne

spune forma sau modul cugetã-rii ºi filosofia materialã sau me-tafizicã, disciplinã care se ocupãcu cunoaºterea lucrurilor. Pentruel, metafizica este „ºtiinþa aceloridei ºi prinþipii universale, pe caremai pre urmã se reazimã adevãrulmaterialnic al tuturor cunoºtinþe-lor noastre, pentru cã metafizicaeste datoare a ne însemna margi-nile înþelegerii noastre”11 . EftimieMurgu a întâmpinat o serie în-treagã de dificultãþi la transpu-nerea în limba românã a termeni-lor filosofici. Uneori au fost ad-optaþi „termeni strãini, greceºti(sorit, dilemã etc.) sau latineºti(principiu, necesar, universaletc.), alteori au fost redaþi prinperifrazã («punere înainte» pen-tru «premisã», «aºteptarea deîntâmplãri asemenea» pentru«analogie»)“12 .

În Cursul de filosofie, el atranspus în limba românã foartemulþi termeni de filosofie ºi meta-fizicã. De exemplu: conþept, câ-tãþime, speþie, încopciere, ipo-teticesc, siloghism, dovedire,ecsperienþa, ecsplica, sofizme,adivãr, cozmologhie º.a.m.d. ÎnCursul de logicã gãsim terme-nii: sferã (sau cungiurã), jude-catã – asertoricã, criteriu, þerti-tudine, reduplicativ. „A pãstratunele din cuvintele folosite detraducãtorii români dinainte de el:câtãþime (cantitate), estime(existenþã, fiinþã), împonciºat(contradictoriu) etc.; sau a uti-lizat termeni româneºti nefolosiþide predecesorii sãi: copce, încop-ciere, aievnic etc., ori chiar a cre-at cuvinte româneºti care sã re-dea noþiuni filosofice: uitat (in-tuiþie), cungiurã (sferã) etc. Darmajoritatea termenilor noi suntadoptaþi din latinã”13

Cursul de filosofie al lui Efti-mie Murgu i-a fãcut pe auditoriisãi sã gândeascã, sã ia atitudine.De aceea, Domnul Moldovei îlcheamã la el ºi îi spune: „Îþi mã-resc leafa, numai sã te laºi de fi-losofie ºi sã nu mai vorbeºti ni-mic despre cutare lucruri”. E.Murgu nu a acceptat fiind nevoitsã demisioneze. Pleacã la Bucu-reºti în 1836. Aici, cere catedrade filosofie. Eforia vrea sã-l nu-meascã la altã catedrã. „Nu pri-meºte ºi þine prelegeri particula-re de filosofie la care «curgea»junimea din Bucureºti. ªi Nico-lae Bãlcescu rugã pe bãnãþeanulMurgu a-i face un curs de filoso-fie ºi acesta împlini cu bucuriedorinþa junelui”14 .

1 Radu Tomoioagã, Ion HeliadeRãdulescu, Ideologia social-politicãºi filosoficã, Bucureºti, Editura ªtiin-þificã, 1971, pp. 136-137.

2 Ioan Oprea, Terminologia filo-soficã româneascã modernã, Bucu-reºti, Editura ªtiinþificã, 1996, p. 107.

3 G. Ivãnescu, Formarea termi-nologiei…, p. 177.

4 Ioan Oprea, Ibidem, p. 111.5 Ibidem, p. 93.6 Ibidem, p. 121.7 Ibidem, pp. 123-124.8 Ibidem, pp. 131-132.9 Victor Þârcomnicu, Profesora-

tul lui Murgu în anii 1834-1836, învol. Eftimie Murgu, Curs de filoso-fie, Timiºoara, Editura Facla, 1986,p. 20.

10 Eftimie Murgu, Curs de filoso-fie, p. 66.

11 Ibidem, p. 212.12 Victor Þârcomnicu, Ibidem, p.

57.13 Ibidem, p. 59.14 V. Cheresteºiu, Luptãtorul re-

voluþionar Eftimie Murgu, în „STU-DII. Revistã de istorie”, an IX, nr. 1,ianuarie – februarie 1956, p. 69.

Adrian Sandu


În cadrul proiectului sãu derecuperare ºi promovare avalorilor filosofiei româ-

neºti, dr. Adrian Michiduþã reti-pãreºte ediþia princeps a mono-grafiei din 1935 a lui Mihai Uþã,dedicatã lui Mose Maimonide.Cartea (Mihai Uþã, Mose Maimo-nide, Craiova, Editura Aius, 2011)se constituie într-o ediþie criticãºi se bucurã de un pertinent stu-diu introductiv, de note ºi biblio-grafie întocmite de editor.

Iniþial, Mihai Uþã publicã îndouã numere succesive din re-vista Atheneum, 3 ºi 4, din 1935,douã studii Maimonide ºi Filo-sofia lui Maimonide. În acelaºian, întrucât se împlineau 800 deani de la naºterea lui Mose Mai-monide (1135-1204), el conexea-zã ºi completeazã articolele, tipã-rindu-le drept studiu, la EdituraAlexandru Pasere.

Monografia se constituie dintrei capitole. În Introducere serealizeazã o punere în temã aiudaismului, raporturile sale cumahomedanismul ºi locul filoso-fiei lui Mose Maimonide în dez-baterea de idei din epocã. Operalui Mose Maimonide este eva-luatã preliminar ca „cea mai ar-monioasã conciliere a religieiiudaice cu filosofia aristotelicã”(p. 38).

Capitolul al doilea prezintãViaþa ºi opera lui Maimonide,nãscut la 30 martie 1135 la Cor-doba, Spania, ca fiu al unui cãr-turar ºi ca urmaº în generaþii demedici ºi rabini. În 1159, împreu-nã cu familia se mutã în Maroc,iar apoi, în Palestina ºi Egipt (aicimoare în 1204). În acest interval,el se pregãteºte pentru medicinãºi o profeseazã cu succes. Toto-datã, aºa cum specificã MihaiUþã, viaþa lui „se împrãºtie în ope-ra sa”. Scrie atât cãrþi de medici-nã, cât ºi cãrþi de filosofie, de sco-lasticã. Se preocupã în paralel de„astm”, de „medicamente”, de„boli de nas ºi de gât”, de „reu-matism” ºi de chestiuni filosofice.Problematica filosoficã este ex-tinsã, de la ontologie la gnoseo-

Mihai Uþã: cum ni se adreseazã Maimonidelogie, de la eticã la logicã. Filoso-fia sa nu alcãtuieºte totuºi un sis-tem. Cãrþile sale fundamentalesunt Cãlãuza sãnãtãþii, respec-tiv Cãlãuza rãtãciþilor (MihaiUþã îi spune Cãlãuza nehotã-râþilor).

Al treilea capitol îl constituieDoctrina ºi el reprezintã parteacea mai consistentã a cãrþii. Douãsunt premisele de la care se por-neºte. Prima este cã „rostul cu-getãrii scolastice este gãsireaunui acord între credinþã ºi raþiu-ne, este încercarea de a contopiteologia ºi filosofia într-o doctri-nã coerentã”. Este premisa con-ceptual obiectivã. Ea reprezintãcoordonata calificativã.

Cea de-a doua premisã esteuna istoricã ºi concretã, explica-tivã: „Problema spiritualã a vre-mii ºi societãþii în care a trãitMaimonide se punea în termeniiurmãtori: credincioºii care adân-ceau filosofia se opuneau la con-vingerea cã adevãrurile descope-rite de raþiune se aflã în contra-dicþie cu adevãrurile revelate;conºtiinþa lor impunea o alegere:sã urmeze cãile raþiunii sau sã rã-mânã la adãpostul credinþei tra-diþionale” (pp. 88-89).

Cartea fundamentalã a luiMaimonide este Cãlãuza rãtã-ciþilor ºi prin ea se vizeazã ca încadrul sistemului de referinþãmenþionat sã se realizeze conver-genþa. În ce priveºte scopul cãr-þii, Maimonide aratã cã acestaeste dublu. Pe de o parte, este dea fi o cãlãuzã în a-i edifica pe ceirãtãciþi între adevãrul credinþei ºiadevãrul raþiunii. Pe de altã par-te, este „de a explica alegoriilefoarte obscure care se întâlnescîn cãrþile profeþilor, fãrã ca ele sãfie prezentate ca atare, pe careînsã ignoranþii ºi nechibzuiþii leconcep în sensul lor exterior ºinu-ºi dau seama cã au un sensesoteric”.

Abordarea lui Maimonideeste una unificatoare: filosofiatrebuie sã probeze cã dicotomiacelor douã adevãruri este una ilu-zorie ºi nelegitimã. Asumpþia sa

principalã este cã nu existã decâtun singur adevãr. Temeiul primaral acesteia constã în faptul cã in-telectul nu deþine surse gnoseo-logice care sã obþinã douã tipuride cunoaºtere aflate în contradic-þie. Temeiul secundar este cã celedouã mijloace de a sesiza adevã-rul sunt convergente, consisten-te ºi colaboreazã. Mihai Uþã pre-cizeazã în acest sens: „Contradic-þia între credinþã ºi raþiune e ab-solut aparentã; ea decurge dintermenul prin care se exprimã fie-care, iar nu din semnificaþia realãa adevãrurilor”.

Adevãrul unic al credinþei ºial raþiunii prezintã douã sensuri:unul manifest ºi altul ascuns.Ambele sunt raþionale. Neînþele-gerea, se susþine, provine dinfaptul cã unii filosofi au cãutatidentificarea adevãrului raþionalcu adevãrul revelaþiei. Nu adevã-rul unic are o parte iraþionalã, ci

unul dintre sensurile lui, cel as-cuns, datoritã impreciziei implicão dozã de iraþional. Maimonidestabileºte astfel sensul raþional

ocheanul întorsocheanul întorsCaietele „Mélusine” vor sã aflecine sunt aceºti cititori ºi a iubi-torilor de artã, cum se recunoscei unii pe alþii, dacã formeazã eiun grup coerent ºi unitar, dar ºiîn ce mãsurã învãþãmântul con-temporan ajutã la înþelegerea ºitransmiterea acestei pasiuni faþãde literatura ºi arta suprarealistã.Autorii care semneazã în acestdosar sunt Patrice Allain, Mar-tine Antle-Natat, Sébastien Ar-fouilloux, Eddie Breuil, Ains-ley Brown, Georgiana Colvile,Fabrice Flahutez, Lucile Gobet,Gaëlle Hourdin, Dimitri Kravva-ris, Loïc Le Bail, CharlotteMaria, Lucrezia Mazzei, Marti-ne Monteau, Gabriel Parnet,Françoise Py, Patricia Richard-Principalli, Arturo Schwarz,Pierre Taminiaux, Maryse Vas-sevière, Chantal Vieuille ºi Fran-çois Vignale. În acest numãr maiputem citi texte inedite de Jacqu-es Baron (Les Voyageurs debout)ºi traducerea integralã a singu-rului numãr din revista suprarea-listã El uso de la palabra (de-

cembrie 1938), publicatã în Me-xic de poetul ºi pictorul peruanCésar Moro (pe numele sãu ade-vãrat Alfredo Quíspez Asín), îm-preunã cu prietenii sãi EmilioAdolfo Westphalen ºi MorenoJimeno. La rubrica de Corespon-denþã ineditã sunt publicate câ-teva scrisori semnate de Aragon,Jacques Baron, Alfred Barr,André Breton, Nicolas Calas ºiBoris Souvarine. (P.M.)

Mélusine, n°XXXI: Lesréseaux du surréalisme. L’Aged’Homme, 2011, 336 p.

Bucovina literarã vine cu unnumãr dublu generos (10 ºi 11,aferente lunilor octombrie ºi no-iembrie ale anului în curs), dincare poþi citi la discreþie. Dacãoboseºti, te poþi delecta, pe lamijlocul incursiunii, cu niþicã po-ezie semnatã de Liviu Ioan Stoi-

contemporanã, referindu-se,apoi, la modul în care diferite in-dividualitãþi sau grupuri au con-tribuit la cunoaºterea ºi menþine-rea suprarealismului în conºtiin-þa universalã atât în rândul citi-torilor, cât ºi a iubitorilor de artã.Premisa este cã suprarealismulcontinuã ºi astãzi sã fie prezentîn diferite grupuri sociale prin lec-turã, expoziþii, licitaþii sau prinactivitatea unor grupuri de dis-cuþii de pe internet, iar acest faptnu este rezultatul hazardului.Autorii din acest numãr al caie-telor cerceteazã modalitãþile încare suprarealismul s-a stabilit îndiferite medii de activitate, indi-ferent cã este vorba de editori,critici literari sau de artã, regizori,producãtori de spectacole, spon-sori, proprietari de galerii,politicieni, artiºti sau poeþicontemporani care participã laformarea unei reþele care sãimpunã suprarealismul ca fiind ovaloare autenticã într-o lumesupusã unui proces de schimbareperpetuã. Prin acest dosar,

Caietele „Mélusine” ºi reþe-lele suprarealismului

Numãrul 31/ 2011 al Caietelor„Mélusine” (Caietele Centrului deCercetare a Suprarealismului dincadrul Université Paris III, direc-tor: Henri Béhar), este subintitu-lat „Reþelele suprarealismului” ºiîºi propune sã sublinieze impor-tanþa rolului pe care îl joacã apa-riþia reþelelor sociale în lumea

ciu. Totuºi simþi nevoia sã te în-torci la primele pagini care gãz-duiesc editorialul semnat de Con-stantin Arcu, intitulat „Podul dehârtie“. Evenimentele prilejuitede împlinirea a ºaptezeci de anide la înfiinþarea revistei au scosla ivealã naþionalismul local alunora – mai mult sau mai puþinîndreptãþiþi sã vorbeascã – ºi aufãcut, spre indignarea altora, sãse punã problema unor teme dez-bãtute deja. Ismele locale suntfrecvente în mai toate zonele cul-turale de la noi, dar nu asta de-plânge editorialistul, ci felul încare este gestionatã situaþia Bu-covinei de Nord de cãtre autori-tãþile române. Cã existã un altCernãuþi, departe de spiritul cul-tural pe care-l ºtiam, este acum orealitate. Undeva s-a produs orupturã, care sperãm sã nu fiedefinitivã, ºi ne dã de gândit cãasemãnãtoare este ºi situaþia al-tor comunitãþi româneºti situatela graniþele þãrii. Urãm, nu în celedin urmã, ani mulþi revistei ºi ma-teriale la fel de valoroase! (S.G.)

Adrian Sandu

al revelaþiei. Faptul cã niciundeadevãrul nu este exprimat direct,franc face admisibil un sens ob-þinut pe cale iraþionalã. Modali-tatea principalã prin care iraþio-nalul sensului ascuns este adusîn text, o constituie alegoria. Prinurmare, una dintre preocupãrilede unificare trebuie sã se îndrep-te spre înþelegerea ºi explicareaalegoriilor.

Concluzia la care ajungeMihai Uþã ºi care este una com-prehensivã este aceea cã Maimo-nide dovedeºte cã „raþiunea ºi cre-dinþa nu se opun ºi nu se contra-zic, merg pe cãi diferite, însã nãzu-iesc cãtre aceeaºi þintã (...); meta-fizica ºi religia, deºi pornite dinpuncte diferite, se întâlnesc ºi secontopesc în aceeaºi aspiraþie”.

nnnnn ªtefan Vlãduþescu


U rma. Cineva a trecut,a lãsat o urmã ºi a dis-pãrut. Cineva sau

ceva sau, poate nimic. Nimic,decât urma a ceva ce nu s-a în-tâmplat. Semnul unei trecericare nu a avut loc niciodatã. Oamprentã a ceva care a fost dejaaici întotdeauna ºi care scapãputerii de a ne aminti, înºalãorice posibilitate de a gãsi cevaconcret ºi se sustrage oricãreitentative de a urca la origineaei. Urmã menitã de nu se ºtie deunde. Urmã fãrã trecut. Sau,altfel spus, urmã al cãrui trecutnu poate sã trezeascã nici o pre-zenþã acum, ci doar sã mãrturi-seascã despre ceva care nu vaputea fi niciodatã spus. Urmã cao ascunzãtoare. Urmã ca o pro-misiune anticã. Urmã pe care opoþi simþi numai ca fiind ceea cene lipseºte dintotdeauna. Undea gãsit el aceastã noþiune atâtde stranie ºi de frumoasã? Poateîn Proust, în acel pasaj din careAlbertine dispare, undeamintirea uitãrii devine eaînsãºi durere? Sau, mai curândîn Genezã, în capitolul 33 alExodului, unde Dumnezeu nu semanifestã decât prin umbra sa?

Aratã-mi gloria Ta! cere Moi-se. ªi Dumnezeu îi rãspunde: Tuo sã vezi numai urma Mea, câtdespre Chipul Meu, El nu poatefi vãzut. (Salomon Malka, Emma-nuel Levinas. Viaþa ºi amintireasa, p. 107).

Urma coincide la nivelul lim-bajului structurat, în gândirea luiEmmanuel Levinas, cu triada Ros-tit-Rostire-Nerostit. AmbivalenþaRostitului ca limbaj ontologic ºia Rostirii ca limbaj etic presupu-ne o dedublare care întrerupeorice discurs. Întrerupere realiza-tã de Cuvântul Pre-originar carenu rãmâne în temele a ceea ceeste rostit. Un astfel de limbaj, înafara categoriilor spaþiului ºitimpului se traduce ca proximita-

despre urmã ºi enigmã:scurtã incursiune în filosofia lui Levinas

te în urma ileitãþii, ceea ce Levi-nas va numi Nerostitul – le Dédi-re. Nerostitul funcþioneazã ase-menea unei rupturi a limbajului,asemenea unui pasaj spre dinco-lo – l’au-delà, el este hiatus-ullimbajului, locul non-locului, în-tre-rostitul-l’entre dit prin inter-mediul cãruia Cuvântul ºi Dum-nezeu sau Verbul Originar survi-ne ºi se comunicã.

Nerostitul este legat de pro-ximitatea chipului, de epifania sa,care devine posibilã ºi poate fiînþeleasã doar în privirea nopþiiapofatice, în incomunicabilitate.El este curgerea ºi ascundereapermanentã a Rostirii dincolo deceea ce este Rostit. Nerostitul sedesfãºoarã între revelaþia Rosti-rii ºi disimularea Rostitului, el esteexcepþia oricãrui discurs ºi ambi-guitate, el este ceea ce Emmanu-el Levinas numeºte la véracitédu témoignage. Misterioasa de-pãrtare ºi stranietate a Nerosti-tului deschide calea punctatã înstudiile sale de Nathalie Depraz,care interpreteazã Nerostitul cape limita scriiturii levinasiene.Nerostitul ar fi tãcerea ileitãþiidescinsã în raportul faþã-cãtre-faþã, în dialogul Eu-Tu.

Problema limbajului este unadin temele centrale ale filosofieilevinasiene. Limbajul este expre-sia dincolo de corelaþia semnifi-catului cu semnificantul, dincolode orice sistem lingvistic, fãrãa-l exclude totuºi, din moment ceaceastã expresie aduce mãrturiade sine ºi susþine aceastã mãrtu-rie. Expresia mãrturiseºte pentrucã ea este chip, iar Rostirea sa seface comandament, poruncã cesuscitã un rãspuns înaintea ape-lului. În virtutea responsabilitãþiicu care sunt investit sunt obli-gat sã rãspund celuilalt în oriceclipã, înainte ca el sã mã apeleze.Apelul sãu îl port deja în mine,înainte ca semenul sã mã cheme.Acest apel care sparge monada

comodã a subiectului închis însine este urma pe care Dumne-zeu a lãsat-o deopotrivã în mineºi în celãlalt. Logosul sãu esteSã nu ucizi! Interdicþia de a uci-de ºi invitaþia la violenþã estepasajul, între-le, între-spusul,Dumnezeu care trece.

Problematica limbajului ur-meazã în opera levinasianã douãdrumuri complementare. Primuldrum este conturat prin teoriaexpusã în Totalitate ºi Infinit.Teoria asupra limbajului expusãîn Totalitate ºi Infinit este fun-damentatã pe critica gândirii ceconceptualizeazã. Pentru Levinasconceptualizarea înseamnã ob-iectivare ºi totalizare a unui cu-vânt, pe care filosoful o instituiela începutul oricãrui sistem desemne. Astfel, în Totalitate ºiInfinit, limbajul joacã rolul rezis-tenþei împotriva totalizãrii con-ceptului ºi a unei pledoarii pen-tru transcendenþa unui altul ab-solut al cãrui unic ºi excepþionalrol este acela de a sparge unita-tea ideii conceptuale, tocmaipentru cã ea este chip ºi cuvântviu. Altfel decât a fi sau dincolode esenþã este opera în care filo-soful va dezvolta echivocul Ros-titului în raport cu Rostirea ºimaniera problematicã în care Al-tul ºi Acelaºi se pot afla împreu-nã într-un discurs.

Tentativa levinasianã constãîn a pãstra exterioritatea altuluiabsolut ºi de a-l regãsi pe acestaltul la nivelul gândirii supusãpericolului totalizãrii ºi a uitãriialteritãþii sale indicibile. DacãCelãlat este de negândit ºi rãmâ-ne transcendent, dacã este înmod simultan la originea oricãruisens al fiinþei ca prezenþã vie, pro-blematica limbajului la Levinasne apare ca fiind o ambiguïtéfoncière. „Tout parler esténigme”. Astfel, urma este mo-dalitatea Ileitãþii de a semnificadincolo de trecutul imemorial,

dincolo de opoziþia prezenþã-absenþã; chiar dacã ea apare casemn în prezenþã, ea scapãoricãrei tentative de a o fixa într-o tematicã cognoscibilã. Ivirea saeste deja o plecare, o îndepãrtare,o ºtergere a sensului pe caresubiectul l-ar putea primi. „Maisla trace serait alors simplement lesigne d’un éloignement. Certes,elle peut devenir signe. Maisavant de signifier comme signe,elle est, dans le visage, le videmême d’une absence irrécupéra-ble. La béance du vide n’est passeulement le ligne d’une absen-ce. Le trait tracé par le sable n’estpas l’élément d’un sentier, maisle vide même de la passée. Et cequi s’est retiré n’est pas évoqué,ne tourne pas à la présence,fût-ce à une présence indiquée”. (Emmanuel Levinas) Concepþialevinasianã asupra limbajului seleagã de cea a vocaþiei cuvântu-lui interpelat de subiect în urmã,urmã la care el nu are acces, în-trucât ea însãºi este deranjamentla nivelul lucrurilor. Ileitatea ur-mei nu trece prin concept, nupoate fi conceptualizatã sau te-matizatã, însã ea se mãrturiseºteîn rãspunsul subiectului careconfirmã trecerea sa în respon-sabilitate. Sensul limbajului ar filegat de aceastã imposibilitate decomunicare a ceea ce a fost spusca Rostire originarã dacã nu asu-mãm paradoxul constitutiv alRostirii ºi al Rostitului ºi miºca-rea neîncetatã a Nerostitului carefuncþioneazã ca urmã.

Conotaþiile tematizãrii ºi co-municãrii inversate în Rostire ºiRostit, fãrã a fi identice, arpresupune un al treilea termenparticipant la nivelul limbajului:Nerostitul. Nerostitul presupunecoborârea tãcerii în discurs, otãcere care oferã posibilitatea dea nu-l gândi pe Celãlalt ci, de a-lprimi pur ºi simplu. Aceastãîntâlnire cu Celãlalt se produce

ca Nerostit: el este chiasmuloriginal, cum îl numeºte EtienFeron, al Rostitului ºi al Rostiriicare deschide limbajul Ileitãþii caenigmã. Dimensiunea originarã alimbajului este relaþia cu celãlalt,ascunderea ºi surplusul de sensoferindu-se în epifania chipuluiºi în întâlnire care, pentruLevinas, devine religie. Lucrudeloc întâmplãtor dacã nereamintim faptul cã termenul dereligie provine din latinesculreligare, care înseamnã a lega, areuni. Deloc întâmplãtor ºi pen-tru cã, în viziunea filosofului, aveni cãtre celãlalt este echivalentcu a pre-merge cãtre Ileitate, cu ate situa în trecerea lui Dumnezeuºi în mãrturia urmei.

Mãrturia urmei divine înscri-sã sub formã de comandament pechipul semenului ºi enigma suntde sorginte iudaicã. Astfel, Zo-harul ne spune cã misterul estefundamental, el este baza a totceea ce existã. Tot ceea ce existãfiinþeazã deopotrivã ca ascuns ºidescoperit, ca interioritate ºi ex-terioritate, ca luminã ºi vas, casuflet ºi trup, ca trup ºi veºmânt.Aceastã opoziþie care este ºicomplementaritate în unitate esteînscrisã în inima realitãþii. Dum-nezeu este ascunsul ascunsuri-lor. El este, în viziunea ebraicãNelelam, Ascunsul din care ema-nã tot ceea ce existã ºi care înesenþa sa rãmâne Ascunsul. Înaceeaºi Carte a Zoharului aflãmcã Dumnezeu a creat lumea prinTeiruf, combinarea literelor Torei.Literele sunt trupul, iar puncteleºi accentele care le deosebescsunt sufletul. Lumea apare pen-tru evreu ca fiind un mister. Lu-mea ascunde în interioritatea saprezenþa lui Nelelam, a ceea ceeste ascuns ºi care o face sã exis-te. Lumea este numitã Olam pen-tru a ne conduce la Nelelam, lasuflul divin care o însufleþeºte,care îi dã Hiicet, vitalitatea sa.Sufletul umple trupul lumii, aºacum sufletul uman umple trupulomului ºi niciunul dintre ele nupoate fi localizat. El este pretu-tindeni prezent ºi nicãieri vizibil.

În acest fel, am putea spunecã Urma se înscrie ca semn pechipul uman, desfãcând timpul,creând un rãstimp în timp, un local nelocului, fiind ivirea însãºi aunui imemorial, al unui dincolodespre care nu se poate tematizanimic, dar al cãrui supra-sens îlputem contempla în chiar acestnimic apofatic ce se înscrie pe faþacare apeleazã ºi care se oferã. Înacest sens, dupã cum bine remar-ca Simone Plourde, a rãspundeceluilalt, a fi responsabil de celã-lalt înaintea oricãrui act intenþio-nal devine sinonim cu a-l purtape celãlalt în piele.

nnnnn Raluca Bãdoi

Aceastã lucrare a fost posi-bilã prin sprijinul financiar ofe-rit prin Programul OperaþionalSectorial Dezvoltarea Resurse-lor Umane 2007-2013, cofinan-þat prin Fondul Social Euro-pean, în cadrul proiectului POS-DRU/107/1.5/S/76841, cu titlul„Studii doctorale moderne: in-ternaþionalizare ºi interdiscipli-naritate”.Aurel Dumitru


Starea definitorie a crea-torului este singurãta-tea, un sentiment simi-

lar solitudinii totale ºi agoniei,„asemenea lui Blaise Pascal con-vins cã retrãieºte, în noapteascrierii Memorialului, noaptealui Iisus din Grãdina Mãslini-lor”1 . Aceastã singurãtate abso-lutã nu este suportabilã decât cudouã condiþii: o puternicã supra-investire narcisiacã ºi o lãrgire agraniþelor Sinelui, oferind accesspre niºte realitãþi psihice cu sta-tut incert între propriu ºi impro-priu. Aceastã excrescenþã care sedezvoltã la periferia psihismuluiconstituie un fel de pungã mar-supialã în care se va realiza ge-staþia operei. Creatorul se retra-ge din cercul solicitãrilor lumii,societãþii, naturii pentru a se în-chide într-o odaie, într-un modomolog cu retragerea din realita-te a celui care vrea sã adoarmã ºicautã o poziþie odihnitoare, laadãpost de zgomot ºi de luminã.Asemeni celui care viseazã, cre-atorul intrã într-o stare de iluzie,în care o parte a lui doarme, alta etreazã, având o conºtiinþã maiacutã decât în timpul zilei despreceea ce se petrece în mintea sa.Mai mulþi creatori au descrisacest moment ca pe o halucina-þie. Existã în creaþie un aspect deregresie cronologicã: un om seîntoarce spre propriul trecut, seizoleazã pentru a-ºi pune între-bãri despre propria viaþã, permi-te sã revinã la suprafaþa conºtiin-þei, din adâncul copilãriei, o im-presie, o senzaþie, o emoþie, o iu-bire sau o urã, o nostalgie, un stri-gãt de disperare, de nedreptate.

Pentru Nichita Stãnescu poe-zia este o structurã esenþialã aexistenþei, prezentã în fiecare om,îndepãrtându-l de neant ºi apro-piindu-l de sens. Poetul are rolulde a-i ajuta pe ceilalþi sã-ºi des-copere propria poezie. Va folosipentru acesta metodele cele maipotrivite ºi va începe prin pro-priul exemplu. Poetul îºi perfecþi-oneazã un organ al minþii ca ovedere abstractã, cu care sã con-temple simultan obiectele ºi idei-le, spaþiul ºi timpul, lucrurile ºidimensiunile lor invizibile. Cuacest organ partea eternã ºi cos-micã a omului percepe fiinþa ade-vãrului, element inefabil al înþe-legerii noastre aflat la limita din-tre gândirea imagisticã ºi cea no-þionalã: „Eu te cunosc deºi nu tepot elucida pentru cã aparþii unuilimbaj desãvârºit, spre care lim-bajul de acum aspirã. Nu te potelucida pentru cã primitivele ani-male care se pregãteau sã nascãomul nu ar fi putut sã-l elucidezedecât în cuvinte, decât în idei, darele aspirau numai cãtre aceasta.Eu te cunosc numai prin poezie,tocmai de aceea am inventat po-ezia ca pe un organ al evoluþieisimþurilor omului. Desigur, poe-zia nu este perfectã ºi nu va finiciodatã perfectã pânã când tunu vei fi elucidat”2 .

Spiritul uman infinit are posi-bilitatea de a se îmbogãþi, trãindîn imaginar. Nichita Stãnescu in-venteazã o scenã unde îºi pro-iecteazã întreaga sa existenþã ºiîºi împlineºte destinul liric. Îºicontureazã un univers mitic încare încearcã sã-ºi descifrezeenigma existenþialã a fiinþei. „Pen-

travaliul descoperirii particularitãþilorimaginarului nichitian

tru poet poezia devine o tulburã-toare cunoaºtere de sine ºi o co-municare de sine cu sinele”3 . Prinpoezie poetul îºi doreºte sã-ºiexprime propriul suflet inefabil.Textele sale rãmân configurateîntr-un alfabet încã necunoscut.Concretizarea sa liricã rãmâne in-tuiþie esenþialã captatã în formeale imaginii pierdute prin simplavinã a condiþei cognitive a omu-lui: „Astfel mã încordam sã-miaduc aminte/ lumea pe care amînþeles-o fulgerãtor/ ºi care m-apedepsit zvârlindu-mã-n trupul/acesta, lent vorbitor// Dar nu-miputeam aminti nimic/ doar atât –cã am atins/ pe Altceva, pe Altci-neva, pe Altunde/ care, ºtiindu-mã, m-au respins” (A treia elegie).

Nichita Stãnescu reprezintã elînsuºi parte integrantã din sta-diul final al travaliului creativ.Nimic din ceea ce aparþine fires-cului nu a atins etapele creaþieisale. Fiinþa poeticã nichitianã s-aivit spectacular în forma desãvâr-ºitã a travaliului creator.

Poetul secolului al XX-lea par-ticipã la o aventurã a cunoaºteriipulverizatã în universul infinit.Devine un explorator al sufletu-lui uman, pãtrunde în abisalita-tea fiinþei. „Mirajul descopeririiunor noi teritorii sufleteºti îl facesã-ºi deregleze simþurile comunespre a deveni vizionar. Ce vãdastfel poeþii? Ei vãd infrastructu-ra sentimentelor. Ei inventeazãorganele speciale ale vederii ten-siunii sentimentelor. Dar mai alesinventeazã mijloacele de a comu-nica semenilor lor viziunea inedi-tã a sentimentelor descoperite cuun preþ numai de ei ºtiut. [...] Aºe-zat în faþa hubloului poetul pri-veºte mereu în sine însuºi. Fie-care nouã viziune a sa lumineazãun loc pânã atunci invizibil alsufletului uman. El este un pilotde încercare a sentimentelor ne-cunoscute”4 .

Nichita ajunge la imagini ºiparabole biblice, pentru cã înþe-lege cã esenþã pe care o cautãeste o scânteie din lumina divi-nã. Imponderabilitatea înþelege-rii faptului cã „eu sunt un cuvântcare se rosteºte/ lãsând în urmalui un trup” (cum va spune maitârziu, dar înþelege de pe acum),îl desparte de trupul sãu pãmân-tesc, îl face sã constate, într-unmod brutal ºi nereal, dezmembra-rea propriei fiinþe: „Se zbãtea înmine «tu»/ «tu», pleoapa, te zbã-teai/ tu, mâna,/ tu, piciorule…//…însuºi sufletul meu/ este «tu»,/tu, suflete”.

Realitatea inefabilului fiinþeisale este mai puternicã decât seaºteptase, este în stare sã învin-gã în lupta cu partea vizibilã, tru-peascã, a fiinþei (dupã cum spuneel însuºi, cuvintele sunt partea ceamai rezistentã a biologiei umane).Deºi aceastã dihotomie este falsãîn plan ontic, ea este realã în pla-nul conºtiinþei umane scindateprin pãcat. Omul nu este dual, darpentru cine lucreazã cu cuvântul,pentru cine contemplã în sine fi-inþa cuvântului, e imposibil sã nuajungã la sensurile originare alecuvântului ºi sã nu constate dis-crepanþele dintre propria fiinþa ºipropria conºtiinþã. Atunci cândajungi sã constaþi aceastã prãpas-tie, care te desparte de realitateacea mai adâncã a interioritãþii tale,

aceasta se reflectã poetic printr-oscindare în limbaj.

În Renaºtere, imaginarul eraprivit ca o entitate sau ca o com-ponentã a unui psihic transcen-dent. „De exemplu, în Renaºtereimaginarul era vãzut ca o realita-te ontologicã, care þine atât depsihicul uman, cât ºi de cel cos-mic, ca o forþã intermediarã întreintelectul cosmic ºi corpul lumiisau materia”5 . Imaginarul rãmâ-ne o funcþie transcedentalãaprioricã, privitã din perspecti-va unei cauzalitãþi ce depãºeºteindividul uman.

Imaginarul nichitian surprindecomplexitatea trãirilor transcen-dentale raportate la dimensiuneacontingentã. Teluricul, transpusprin „câmpul de piatrã”, concre-tizeazã dubla valenþã a pietrei:meteoricã, venind din cer ºi na-turalã, avântându-se înspre cer.Îi corespunde în imaginarul ce-lest, „zidul cerului cenuºiu”, limi-ta impusã tanscendenþei atât princromatica închisã, cât ºi prin po-vara pietrei ce constituie zidul.„Zidul” reflectã posibilitateatransgresãrii limitelor, dar ºi im-penetrabilitatea spaþiilor opace,strivite în densitatea pietrificatã.Acvaticul proiecteazã imaginealimitei ºi a simbolisticii trans-cendentale a pietrei: „Se roteºtemarea-n þãrmuri, pietrele þin gus-tul sãrii”. Imensitatea acvaticã, înzbuciumul prelung, preia funcþiicosmogonice, „rotindu-se” însfera reconstrucþiei lumii, iar pie-trele pãstreazã enclava primor-dialitãþii, „sarea” fiind simbol alelementaritãþii ºi cristalizãrii.Dupã Gaston Bachelard ea intrãîn categoria imaginilor produsede reveriile minerale. Imaginarulignic cuprinde transcendentul:„Un orizont urlând ºi nevãzut/zvârlindu-þi limbile ºi antracitul”.„Cerul cenuºiu” devine „orizonturlând ºi nevãzut”, un spaþiu alimaginarului distorsionat, o ima-

gine apocalipticã ce-ºi aruncã„limbile ºi antracitul”. Limbile defoc distrug materialitatea ºi pul-verizeazã în univers cenuºa re-generãrii. Antracitul pãstrezã ur-mele arderii, dar este ºi un efect altransformãrilor materiei. Piatra sereflectã cvadridimensional în ima-ginarul liricii nichitiene, în teluricca imensitate aridã, în celest camãsurã a fiinþãrii, în acvatic caenclavã a primordialitãþii, în ignicca formã a regenerãrii materiei.

Spaþiul organizat de imaginareste un fenomen viu, deoareceeste supus unei permanente de-veniri care se concretizeazã înneîntreruptul conflict dintre logi-ca atemporalã ºi dezvoltarea tem-poralã, între ceea ce este dat ºiceea ce este posibil.

Lirica nichitianã urmeazã o al-ternanþã sinusoidal-cosinusoida-lã, unei prãbuºiri creative lãun-trice îi urmeazã o ascensiune liri-cã eliberatoare: „fiecare expedi-þie în metafizic, respectiv în con-tingent, adaugã un nou «cer»,respectiv o nouã «bolgie», cos-moidului stãnescian”6 . Universulimaginar este bipolar, fiorulcreativ pãtrunde în cele mai tai-nice lãcaºuri ale fiinþei ºi apoi seînalþã irizând spaþiul sacru: „nici-un alt univers mental nu pare, încoerenþa sa lãuntricã, pus în sluj-ba unei viziuni dinamic-contra-dictorii a lumii ºi lucrurilor cu omai mare afinitate, decât lexiculînsuºi al lui Nichita Stãnescu”7 .

Fiinþa poeticã este construitãdual, un strat abisal ºi altul as-censional: „Eram copil ºi sufle-tul/ începuse sã-mi împungã-ncoaste, în tâmple,/ nemaiavândloc./ O, ºi nopþile/ nu mã uitamniciodatã la cer,/ de teamã cã m-aº putea prãbuºi/ spre el,/ înfri-gurat ºi singur,/ lãsând în urmamea lucrurile,/ ca pe niºte dinþide lapte,…” (Epilog la lumeaveche). Ion Pop confirmã necesi-tatea dualitãþii fiinþei creative:

„pentru a mãsura elevaþia zboru-lui, pare necesarã coborârea înadânc, pãrãsirea în voia haoticeimiºcãri germinative a materiei –probã a labirintului dedalic, an-terioarã iluminãrii, revelaþiei ulti-me”8: „Voi plonja într-o astfel deapã mãritã, / izbindu-mã de brow-nienele priveliºti,/ într-o miºcarede spor, disperatã,/ voi face zig-zaguri: lovitã/ de mari, întuneca-te, reci molecule,/ adeptele luiHercule.// Fãrã putinþã de-înec ºifãrã/ putinþã de mers ºi de zbor –/ numai zigzag ºi zigzag ºi zigzag,/înrudindu-mã cu feriga/ printr-undestin de spor” (Elegia a opta).

nnnnn Adina Sorohan

1 Didier Anzieu, Psihanaliza tra-valiului creator, traducere de Bog-dan Ghiu, Bucureºti, Editura Trei,2004, p. 115

2 Nichita Sãnescu, În Prefaþa, laNichita Stãnescu, Ordinea cuvinte-lor, ediþie îngrijitã de Alexandru Con-deescu cu acordul autorului, Bucu-reºti, Editura Cartea Româneascã,1985, p. 15

3 Ibidem, p.184 Alexandru Condeescu, în Prefa-

þa, la Nichita Stãnescu, Ordinea cu-vintelor, vol. I, Editura Cartea Ro-mâneascã, 1985, p.17

5 Corin Braga, Concepte ºi meto-de în cercetarea imaginarului. Dez-baterile Phantasma, Iaºi, Polirom,2007, p. 112

6 Corin Braga, Nichita Stãnescu.Orizontul imaginar, ediþia a II-a re-vizuitã ºi adãugitã, Cluj-Napoca,Editura Dacia, p. 60

7 ªt. Augustin Doinaº, O înrudi-re de substanþã:Nichita Stãnescu ºiStéphane Lupasco, în „Viaþa româ-neascã”, nr. 6/ 1984, p. 6

8 Ion Pop, Nichita Stãnescu-spa-þiul ºi mãºtile poeziei, Bucureºti, Al-batros, 1980, pp.63-64

Adrian Sandu


nnnnn PETRIªOR MILITARU

Dacã vrem sã refacemfoarte pe scurt traseulbiografic al lui Mi-

chael Ilk (n. 22 octombrie 1956),putem spune cã ºi-a petrecut co-pilãria la Lugoj, a fãcut studiileliceale la Timiºoara, dupã care aabsolvit Facultatea de Arhitectu-rã din Bucureºti (1974-1980) ºi,apoi, s-a stabilit la Ludwighofenîn Germania. În anii urmãtori, ar-hitectul ºi colecþionarul MichaelIlk devine interesat de miºcareade avangardã, ce are ca primrezultat organizarea expoziþieiBrâncuºi, Tzara ºi avangardaromâneascã (Brancusi, Tzaraund die rumänische Avantgar-de, 1997) la Muzeul din Bochum(19 aprilie-15 iunie 1997) ºiulterior la Kunsthal, situat în ca-drul Museumpark din Rotterdam(23 august-2 noiembrie 1997), cu-prinzând o serie de opere de artãreprezentative pentru avangardaromâneascã, menite sã acopereun gol de cunoºtinþe pe care pu-blicul occidental îl are în aceastãdirecþie ºi sã îl familiarizeze cusemnificativa contribuþie a artiº-tilor români la dezvoltarea avan-gardei europene. Catalogul-al-bum al acestei duble expoziþii,scris în limba germanã ºi însu-mând 127 de pagini, beneficiazãde o prefaþã a brâncuºiologuluiBarbu Brezianu ºi un cuvânt îna-inte semnat de Michael Ilk ºi alcãrui motto edificator (extrasdintr-o scrisoare trimisã de GeoBogza lui Saºa Panã în Bucureº-tiul anului 1932) ne atrage aten-þia asupra faptului cã „va veni ovreme, s-ar putea peste 30 sau 50de ani, când o sã fie studiatã cuseriozitate miºcarea noastrã” deavangardã. Volumul lui MichaelIlk a apãrut dupã 65 de ani de laafirmaþia lui Geo Bogza. Autorula lucrat la acest volum mai multde 10 ani, deoarece cercetarea saa presupus consultarea aproapeintegralã a tuturor publicaþiilor ºidocumentelor aparþinând avan-gardei române, de la momentulapariþiei în România a acestei miº-cãri artistice, în 1892, ºi pânã înanul 1947, indiferent cã acestepublicaþii au apãrut la Bucureºti(„Punct”, „Contimporanul”, „In-tegral”, „Orizont”, „75HP”), Iaºi(„Prospect”, „XX - literatura con-timporanã”), Dorohoi („Unu”),Braºov, Arad sau Câmpina („Ur-muz”).

În 2001, Michael Ilk a publicat320 de exemplare ale unui „cata-logue raisonné” bilingv, în româ-nã ºi în germanã, de 93 de pagini,intitulat Marcel Iancu. Operagraficã (Marcel Janco. Dasgraphische Werk, 2001), ce cu-prindea în mare parte ilustraþiicolor ºi referinþele bibliograficeesenþiale pentru artistul avangar-dist originar din România, dar sta-bilit ulterior în Israel. Acest cata-log a însoþit expoziþia deschisãpe Galeria Linke de la Berlin cecuprindea lucrãri de graficã, pie-

Michael Ilk: contribuþii la cercetareaºi promovarea avangardei românese din metal ºi tot felul de lucrãriproiectate de Maxy alãturi decolecþia revistei româneºti „Inte-gral”, publicaþie la care a contri-buit în mod constant. Apoi, Mi-chael Ilk publicã volumul DADA.Corespondenþã ineditã 1916-1920: Meriano-Tzara-Janco(2002) într-o ediþie bibliofilã de 99de exemplare, numerotate de la Ila IV, ºi respectiv de la 1 la 95,fiind prezentatã în România prinintermediul Galeriei „Contra-punct” din Bucureºti. Ca urmarea acestui fapt, peste cinci ani dela apariþia acestui volum, urma sãaibã loc, la Teatrul Metropolis dinBucureºti, punerea în scenã aspectacolului-lecturã Triunghiepistolar – Corespondenta Da-daistã, avându-l ca protagonistpe actorul Vlad Ivanov, în regiaCãtãlinei Buzoianu, cu dramati-zarea în limba românã de FlorinColonaº, cu contribuþia lui TomBrânduº (concepþie sonorã ºi vi-deo). Premiera a fost dublatã deo expoziþie ineditã de publicaþiiºi fotografii DADA în foaierulteatrului bucureºtean, iar în salãau fost prezenþi Carlo ErnestoMeriano, fiul poetului bolognezFrancesco Meriano, CristophTzara, John Vloemans ºi MichaelIlk. Cu aceastã ocazie s-a lansatºi traducerea volumului Ecuatornocturn – cuvinte în libertate(1916) de Francesco Meriano,unul dintre reprezentanþii de sea-mã ai futurismului italian. Poet,prozator, animator cultural ºi con-ducãtor al revistei italiene deavangardã La Brigata (împreu-nã cu Bino Binazzi), FrancescoMeriano, ca ºi Enrico Prampolini,Julius Evola, Francesco Cangiul-lo sau Alberto Spaini, face partedin acea categorie de poeþi careiniþial au fost adepþii futurismu-

lui urmând ca dupã aceea sã ad-opte principiile dada. Fiind atrasde noile idei din artã ºi de experi-mentele de tip avangardist, Me-riano a avut o corespondenþãdestul de bogatã cu scriitoristrãini ca Apollinaire, Cendras,Conèarova sau Tzara.

În toamna anului 2003, Micha-le Ilk a organizat la Berlin expozi-þia M.H.Maxy,1895-1971 – Ar-tist integralist (Der IntegraleKünstler) ce a fost însoþitã de unvolum omonim de 221 de pagini,cu ilustraþii alb-negru ºi color.Albumul, tipãrit în numai 194 deexemplare ºi cinci separate în edi-þie de lux, beneficiazã de peste osutã de ilustraþii (graficã, pictu-rã, desene, costume, ilustraþii decarte, tapiserii ºi obiecte de artãdecorativã), o cronologie extin-sã, bibliografie ºi imagini facsi-mil dupã articolele ºi manifestelepublicate de Max Hermann Maxy.În 2007 Michale Ilk se va ocupade volumul Victor Brauner, lino-gravorul (Victor Brauner: Lino-gravures-Linocuts. Catalogueraisonné), tipãrit în 50 de exem-plare ºi cuprinzând linogravurilefãcute de Brauner între anii ºi în1924-1925 ºi 1929, iar doi ani maitârziu va publica Cãrþile ilustra-te de Victor Brauner (Catalogueraisonné des livres illustrés deVictor Brauner), în care sunt re-produse imaginile din 28 de cãrþiilustrate de Brauner între anii1923-1965.

Între 20 iunie-13 septembrie2009, a avut loc expoziþia Supra-realism românesc 1928-1947(Roemeens surrealisme 1928-1947) la Muzeul Kunsthal dinRotterdam, iar ulterior, ca o con-secinþã a acestui eveniment, pe30 iunie 2009 a avut loc la Anti-cariatul „Unu” din Bucureºti lan-

sarea volumului Miºcarea de la„Unu” de Michael Ilk, o ediþiebibliofilã numerotatã ce a fost ti-pãritã în Germania. Acest volumreproduce într-o formã graficãdeosebitã materialele expuse laRotterdam, la care se adaugã unaparat critic complet despre re-vista „Unu” ºi avangardiºtii carepublicau aici, printre ei numãrân-du-se Victor Brauner, H.M. Maxysau Moldav, precum ºi alþi scrii-tori sau artiºti de orientare da-daistã sau suprarealistã. De ase-menea, lucrarea a fost editatã încolaborare cu Vladimir Panã, fiullui Saºa Panã, creatorul miºcãrii„Unu” ºi susþinãtor al mai multorreviste de avangardã din România.

În 2011, Michael Ilk a organi-zat douã evenimente importantepentru promovarea ºi disemina-rea valorilor avangardei româ-neºti. Primul va avea loc în þarã:între 10 ºi 19 mai 2011, colecþio-narul de artã Florin Colonaº îm-preunã cu arhitectul Michael Ilk,au organizat la sala Galateca aBibliotecii Centrale Universitare„Carol I” din Bucureºti expoziþiaBrauneriana – Victor Braunerîn afiºe, cuprinzând 55 de afiºeale expoziþiilor personale sau degrup ale lui Victor Brauner, ce auavut loc în mai multe þãri europe-ne în intervalul 1926 – 2011. Afi-ºele prezente în expoziþie au di-mensiuni diferite ºi sunt foarteelegante din punct de vedere gra-fic, dat fiind faptul cã aparþin unorgalerii de artã de mare prestigiudin Franþa, Italia, Elveþia, Spaniasau România. Brauneriana cu-prinde cel mai mare numãr de afi-

ºe ale expoziþiilor lui Victor Brau-ner. Al doilea eveniment a avutloc la Vendôme, pe valea Loirei.Aici, în cadrul celei de-a ºapteaediþii a festivalului Les Promena-des Photographiques (cuprin-zând în acest an 23 de expoziþiide artã fotograficã, plus o seriede conferinþe, evenimente ºi fes-tivitãþi de premiere), a avut loc ºiexpoziþia dedicatã fotografuluisuprarealist Aurel Bauh (1900-1964), organizatã de Michael Ilkcu ajutorul expertului în fotogra-fie Yves Di Maria. Cu acestã oca-zie, arhitectul Ilk publicã în condi-þii grafice deosebite albumul Au-rel Bauh, ce cuprinde pe lângãcele 42 de fotografii ale expoziþieidin Franþa, extrase despre arta fo-tograficã scrise de însuºi Bauh,dar ºi douã texte semnate deMichael Ilk ºi Dr. Alfred Wieder-mann, ce sunt menite sã ne intro-ducã în atmosfera specificã uni-versului fotografic creat de artis-tul nãscut la Craiova.

Fiind un mare pasionat deavangardã, Michael Ilk a publi-cat în ultimii paisprezece ani oserie de zece volume „pe banii ºipe gustul sãu”, menite sã contri-buie în mod substanþial la pro-movarea ºi cunoaºterea avan-gardei româneºti atât în þarã, câtºi peste hotare. Cu toate cã estecunoscut mai mult în strãinãtate,arhitectul ºi colecþionarulMichael Ilk – alãturi de Ion Pop,Marin Mincu, Simona Popescu,Ovidiu Morar, Paul Cernat ºi Va-sile Spiridon – este unul dintreexegeþii contemporani importanþiai avangardei româneºti.


„Situaþia rãzboiului nu s-adesfãºurat neapãrat în

favoarea Japoniei”.Hirohito

Este straniu cã, la moar-tea sa, survenitã pe 22septembrie 1987, Hiro-

hito sau Împãratul Showa, cum adevenit el cunoscut printre japo-nezi, a beneficiat de atenþia ma-joritãþii oamenilor politici impor-tanþi din acea vreme: au partici-pat la funeralii George Bush (ta-tãl împiedicatului George W.),François Mitterand ºi chiar Du-cele de Edinburgh (posibil, ceamai derizorie figurã aristocraticãpe care destinul pervers a preci-pitat-o asupra verdelui Albion).ªefii de stat sunt loviþi, aparent,de amnezie severã: niciunul nupoate (sau nu vrea) sã-ºi amin-teascã de faptul cã Hirohito afost, dacã nu de-a dreptul un cri-minal de rãzboi, mãcar moralmen-te responsabil de unele dintrecele mai abjecte acte de agresiu-ne din perioada modernã: rãzbo-iul de cucerire declanºat de Im-periul Nipon în China (1937-1945)ºi participarea, alãturi de Germa-nia nazistã ºi de Italia fascistã, lacel de-al doilea rãzboi mondial(1941-1945).

Ca sã fim sinceri pânã la ca-pãt, imediat dupã încheierea os-tilitãþilor, au existat destule vocicare au cerut abdicarea ºi chiarinculparea tînãrului împãrat pen-tru rolul jucat de acesta în anii derãzboi. Opinia generalului ameri-can Douglas MacArthur, coman-dantul trupelor de ocupaþie ame-ricane, a prevalat însã: MacArt-hur credea cã nu trebuie jignitesentimentele poporului japonez,care vedea în suveran o metoni-mie a naþiunii însãºi, ºi cã simplarenunþare, din partea lui Hirohi-to, la prerogativele divine (mo-narhia japonezã se revendica,pânã în momentul capitulãrii, dela însãºi zeiþa Amaterasu, fiinddeci, în mod total anacronic, ocasã imperialã de drept divin, pemodelul faraonilor egipteni) estesuficientã. Aºa se face cã Hirohi-to ºi-a pãstrat, cu un cinism ului-

când rãzboiul nu merge neapãratîn direcþia doritã

tor, ºi capul, ºi coroana, conti-nuând sã domneascã nestinghe-rit încã peste patruzeci de ani.

Filmul despre care îmi propunsã vã vorbesc în continuare,Soarele, este realizat, în 2005, deregizorul rus Alexandr Sokurov,ca parte dintr-o tetralogie, iniþia-tã în 1999 ºi încheiatã în 2011. Artrebui precizat cã modul în careSokurov îºi gândeºte tetrada ci-nematograficã este, în sine, ine-dit: astfel, primele trei pãrþi suntdedicate figurilor politice mon-struoase ale secolului al XX-lea:Moloch (Hitler), Taurus (Lenin)ºi Soarele (Hirohito), în vreme ceultima, Faust, se axeazã asupramitului omonim, exploatat ºi po-pularizat, printre alþii, de Chris-topher Marlowe ºi de J.W. Goet-he. Precum se poate infera cuuºurinþã din lectura enumerãriifigurilor anterioare, toate produc-þiile sunt circumscrise imaginaru-lui puterii, fie în sens politic (pre-cum în cazul primelor trei secþi-uni), fie în sens gnoseologic (pre-cum în cazul ultimei).

Ingeniozitatea vizual-narativãa lui Sokurov plaseazã în prim-planul intrigii figura unui Hirohi-to miop ºi fragil, preocupat, înparticular, de mici studii de bio-logie (probabil cã aceste miciafectãri ºtiinþifice i-au permis îm-pãratului sã fie ales, într-un accesde ridicol de care numai savanþiibritanici sunt capabili, membru alprestigioasei Royal Society dinLondra). Comportamentul man-darinilor care-l înconjoarã frizea-

zã, desigur, absurdul patologic:atunci când Hirohito îi mãrturi-seºte valetului personal cã sim-te, uneori, cã va fi ultimul japo-nez rãmas în viaþã, interlocutorulîi rãspunde, halucinant, cã împã-ratul este o divinitate, nu o fiinþãumanã obiºnuitã.

De aceea, cred, este cu atâtmai suprinzãtor cã aceastã exten-sie materialã a Cerului încearcãulterior, într-un insondabil accesde amor fati, sã stabileascã o re-laþie cât mai cordialã cu genera-lul MacArthur. Din aceastã per-spectivã, detaliile concrete suntsemnificative: odatã încheiatãîntrevederea, Hirohito vrea sãpãrãseascã încãperea, numai pen-tru a descoperi o uºã închisã.Mecanismul deschiderii clanþeinecesitã un scurt acces de con-centrare a atenþiei, gest inimagi-nabil pentru un individ obiºnuitca armate de servitori docili ºiimpersonali sã execute acest gestpentru el. Abia atunci realizãmnoi, spectatorii, cã avem în faþãun infirm social, condamnat lasterilitate, o pãpuºã ignobilã ºiridicolã, manipulatã de sumaconvenþiilor din mintea ei depaie. Mila pe care o simþim (poa-

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul de superioritate lllll

ADEVÃRUL: „a fi liber în-seamnã a fi nãscut cu acea capa-citate sporitã de a pãtrunde înesenþa lucrurilor, dincolo de apa-renþe… de a sãpa la originile ade-

vãrului. Este a vedea acolo undeceilalþi sunt orbi… Cãci, din ne-fericire, lumea, care de aceea esteatât de urâtã, s-a organizat dejadupã legile false ale miopiei ge-nerale…” ALEXANDRU BUI-CAN, Teatrul onoarei. Încerca-

rea • Neînþelegerea, Ed. Riso-print, Cluj-Napoca, 2010 ***

SALONUL DE CEREMONII.„Aici se va întâmpla ceva/ O fe-meie ºterge praful de pe mascafaraonului/ Aburind-o cu emana-þiile corpului tânãr/ Pe tapiseriadin colþ lupta cu balaurul/ Des-cumpãnit calul între om ºi animal/Maestrul de ceremonii joacãºotron/ Cu o necunoscutã”,TRAIAN ªTEF, Ceremoniile,TipoMoldova, Iaºi, 2011, ****

TEAMÃ: „Sunt un alergãtorde cursã lungã/ prin desiºul decircumstanþe ºi împerechieri mis-tice/ ale luminii cu întunericul.”EMILIAN MIREA, Avatar, Ed.Autograf MJM, Craiova, 2011***

altfel despre filme

te doar un ersatz aristotelic) esteprovocatã nu de mãreþie, ci dederizoriu.

Semnãtura auctorialã a regizo-rului rus constã în eliminareacvasi-completã a contextului so-cio-politic; astfel se face cã spec-tatorul nu aflã aproape nimic de-spre desfãºurarea ultimelor lunide rãzboi, despre amplasamentultrupelor sau despre organizareadefensivei. Livrat în pastile cu izanecdotic (critica de specialitatea punctat deja aerul de Charlotpe care îl degajeazã silueta impe-rialã, confruntatã cu blitz-urile flã-mânde ale fotografilor americani),portretul marelui conducãtor de-vine, graþie idiosincrasiilor, infi-nit mai percutant ºi mai credibil.

În final, pentru a vã convingecã meritã sã vedeþi filmul (BBC-ulîl recomandã ca pandant perfectal capodoperei lui Oliver Hir-schbiegel, Der Untergang, pro-ducþie în privinþa cãreia am avutprilejul sã mã pronunþ într-un altarticol), daþi-mi voie sã vã citezcuvintele lui Hirohito rostite într-un faimos discurs radiodifuzat pe14 august 1945, prin care împã-ratul anunþa capitularea Japoniei.Limbajul însã, chiar ºi în traduce-

re, este atât de ipocrit, de convo-lut ºi de alunecos, încât un echi-voc straniu planeazã asupra me-sajului: „am declarat rãzboiStatelor Unite ale Americii ºi MariiBritanii din dorinþa sincerã de aasigura supravieþuirea Japoniei ºistabilizarea Asiei de Est, fiinddeparte de noi gândul de a încãl-ca suveranitatea altor naþiuni saude a cuceri teritorii noi. Acum,rãzboiul dureazã de patru ani. Înpofida efortului depus de toatãlumea – lupta plinã de vitejie aforþelor noastre militare ºi nava-le, sârguinþa ºi asiduitatea sluji-torilor statului ºi serviciul devo-tat a celor o sutã de milioane deoameni – situaþia rãzboiulului nus-a desfãºurat neapãrat în avan-tajul Japoniei, iar tendinþele ge-nerale de la nivel mondial s-auîntors toate împotriva intereselorei”. Stalin însuºi, care declara non-ºalant, tot la radio, în timpul cum-plitelor epurãri din anii ’30, cã „amînceput sã trãim mai bine, tova-rãºi, sã trãim mai vesel”, ar fi avutceva de învãþat de la „divinul” sãuconfrate întru absolutism.

nnnnn Cãtãlin Ghiþã

FRUCTE SECRETE: „Îmbrãca-tã sumar, doar într-o metaforã,iubita mea trece strada.// Într-o

metaforã atât de lipitã de trup/ cãi se vede zmeura sânilor.” VIR-GIL DIACONU, Secol, Ed. Val-man, Râmnicu Sãrat, 2011. ***


rte

Luna octombrie a marcat,la Teatrul Liric din Cra-iova, o nouã ediþie a

Festivalului „Elena Teodorini”,propunând câteva repere deose-bit de interesante ºi diverse, prin-tre care ºi douã noi producþii cumare impact la public – musical-ul Micuþa Dorothy ºi, în final,opera Boema, ambele revenind peafiº dupã o îndelungatã absenþã.Am urmãrit ºi noua montare a cre-aþiei pucciniene, de aceastã datãîn regia semnatã de ArabelaTãnase ºi scenografia realizatãde Rãsvan Drãgãnescu pe coor-donate tradiþionale, aducând însãºi un element inedit, în sine foar-te inspirat – o „carte” imensã înplanul îndepãrtat al scenei, rãs-foind filele de la un act la altul –,dar care, surprinzãtor, în loc sãse închidã pe ultimele acorduri cupagina finalã, sugerând sfârºitulpoveºtii sau poate chiar al eroi-nei (Mimi), revine la coperta deînceput, ca ºi cum s-ar relua firulacþiunii din punctul iniþial. Pe dealtã parte, desenul în spiritul epo-cii, cu clãdiri, strãzi sau chiar fan-fara militarã, se pierde ºi dublea-zã cumva imaginile pictate pefundal, de asemenea cu case ºifurnicarul strãzii, „înecându-se”astfel, în loc sã fie proiectatã acea„carte” pe un fond închis, care arreliefa pregnant ºi semnificaþia eiºi schiþele respective. Iar printrecostumele de secol XIX, bineconcepute, se „strecoarã” unpulover cam actual purtat deMarcello (actul III) sau un tricouroºu cu „poze” nedefinite, daroricum modern, în care este îm-brãcat Rodolfo în actul IV, con-trastând flagrant cu atmosferatragicã, mai ales când stã la cã-pãtâiul iubitei care se stinge. Câtpriveºte regia, urmeazã cursulclasic, dar personajele sunt des-tul de convenþionale ºi lipsite deverva, umorul ºi explozia de tine-reþe a studenþilor din CartierulLatin, pânã ºi Musetta fiind foar-te ponderatã, departe de cochetaplinã de viaþã gânditã de Murgerºi Puccini tocmai ca pandant al de-licatei Mimi. De aceea, nici celedouã roluri de compoziþie – Benoit(Toni Zaharia) ºi Alcindoro (GabrielMarciu) – nu stârnesc hazul, rãmâ-nând destul de „cuminþi”, iar sce-nele din mansardã nu sunt amu-zante, ci doar corecte.

Sub aspect muzical, trecândpeste micile improvizaþii de mo-ment sau modificãri ritmice în dis-cursul unor soliºti, am aplaudato distribuþie omogenã ºi echili-bratã, cu glasuri în general fru-moase ºi ample, conduse cu si-guranþã de interpreþi experimen-taþi, pentru cã tenorul StelianNegoescu a abordat rolul Rodol-fo de-a lungul anilor pe multescene din þarã, asemeni basuluiSorin Drãniceanu în Colline, so-prana Magda Gruia-Negoescu asusþinut rolul Mimi, iar DianaÞugui ºi-a pus din nou în valoa-re calitãþile vocal-expresive re-marcate de fiecare datã, avândtoate datele sã devinã o idealã

„Boema“a revenit

la CraiovaMusetta în mãsura în care ºi jo-cul sãu va avea spontaneitate,strãlucire ºi dezinvolturã, decidacã propria sa structurã se varegãsi în simpatica eroinã; unbariton cu certe perspective esteIoan Cherata, conturând un Mar-cello credibil, o realã surprizã fi-ind însã clujeanul Bogdan Taloº,excelent bas-bariton distribuit înSchaunard, dar care meritã sã fiesolicitat ºi în partituri de anver-gurã în care, cu siguranþã, se vaimpune deopotrivã în plan vocalºi scenic. Corul (pregãtit de LeliaCandoi) a sunat bine, iar orches-tra a parcurs onest scriitura soli-citantã, la pupitru aflându-se Ale-xandru Iosub, reluând astfel olucrare pe care, de-a lungul vre-mii, a dirijat-o adesea.

Detaliile asupra cãrora amavut eventuale rezerve se pot re-media uºor, noua producþie fiindo certã reuºitã a teatrului, delocîntâmplãtor programatã de direc-torul George Florin Zamfir pen-tru a încheia festivalul, el însuºipregãtindu-se sã preia bagheta,în debut, la urmãtorul spectacol,colaborând cu o echipã aproapeîn totalitate diferitã de cea pre-zentatã în seara premierei, faptdemn de remarcat ºi apreciat, maiales þinând seama cã majoritateasoliºtilor sunt din teatrul careastfel demonstreazã cã are capa-citatea de a realiza o montare cu„forþe locale”, ceea ce la ora ac-tualã constituie o performanþã.

Programul de salã, elegant ºiatractiv, realizat de Antoniu Zam-fir, probabil în grafica semnatã descenograf, cuprinde texte referi-toare la operã ca gen (surprinzândînsã formularea explicaþiei con-form cãreia „în sensul actual, aintrat în terminologia de speciali-tate dezvoltându-se gradat îndecursul istoriei, rãspândindu-semult mai târziu decât apariþia ºidezvoltarea ulterioarã a genu-lui”), apoi la Puccini ºi la istoriaBoemei, dar ºi subiectul (ºi aicicitim, destul de ciudat, cã în actulIII, „Marcello ºi Musetta îºi des-fãºoarã obiºnuitul program dedispute zilnice; o ultimã ceartã sesfârºeºte cu o despãrþire defini-tivã. Acest tablou este redat im-perial de Puccini într-un celebrucvartet care, la înalþi parametrimuzicali, surprinde în mod cu to-tul deosebit contrastul antinomicdintre iubire – Rodolfo-Mimi) ºiurã (Marcello-Musetta”, deºiaceºtia din urmã nu se urãsc, cise tachineazã, iar actul IV confir-mã dragostea care îi uneºte…).Dar se prea poate sã fi fost pre-luate ca atare din paginile menþi-onate ca bibliografie…

La Craiova, cu toate dificultã-þile de ordin financiar (ºi nu nu-mai), Teatrul Liric a reuºit sã ofe-re melomanilor (foarte numeroºiîn fiecare searã) un festival de þi-nutã ºi douã premiere de real suc-ces, care cu siguranþã vor face„serie lungã”.

nnnnn Anca Florea

Departe de înscenãri-le clasicelor poveºti,de linia previzibilã a

spectacolelor pentru copii, Inimãde piatrã – premierã la Teatrulpentru copii ºi tineret „Colibri” –se constituie în act artistic ºi es-tetic pur, lãsând spectatoruluidreptul de a alege ºi de a se recu-noaºte în oglinda faptelor ºipersonajelor de pe scenã.

Subiectul este parcã desprinsdin lumea noastrã, a pãmânteni-lor: un copil sãrac ºi bun, PeterMunk (Oana Stancu), râvneºte labogãþia ºi opulenþa patronului.Vrea sã fie bogat pentru, zice el,a-i ajuta pe ceilalþi. Dar unul din-tre prietenii sãi, la fel de sãraci, îlcontrazice înþelept: „tu vrei sã fiibogat pentru tine, nu pentrunoi...”. Pânã aici nimic neobiºnuit,nimic nu anunþã povestea ce stãsã-nceapã...

Intervenþia oniricã a Omuleþu-lui de sticlã (Rodica Prisãcaru) ºia lui Michel Olandezul (MugurPrisãcaru) trateazã chirurgical, pecord deschis, dorinþa de înavuþi-re a puºtiului. Peter Munk devi-ne bogat, foarte bogat, cel maibogat. Preþul însã, pentru cã toa-te au un preþ, este renunþarea lainima sa caldã, vie, dar care nu-lapãrã de sãrãcie ºi durere, înschimbul celei de piatrã oferite deMichel Olandezul, insensibilã ºiaducãtoare de bogãþie. Din acestmoment intrã în rândul posesori-lor de inimi de piatrã: Patronul ca-zinoului (Mugur Prisãcaru), undepânã atunci Peter aducea cãrbuni,Judecãtorul (Iulia Cârstea) ºi bo-gãtaºul Ezechiel (Daniel Mirea),tatãl preafrumoasei Lisbeth (AlisIanoº). Consecinþele? PeterMunk devine bogat ºi se cãsãto-reºte cu Lisbeth. Îºi alungã însãbrutal Mama (Iulia Cârstea)atunci când aceasta îi cere ajuto-rul, îºi ignorã prietenii sãracicare-l omeniserã din puþinul lorºi-l bucuraserã cu muzica lor ºi oloveºte mortal pe Lisbeth, înfu-riat de bunãtatea ei.

nnnnn ADRIANA TEODORESCU

cu afecþiune.dihotomii cardiologice

Era oare nevoie de o astfel deexperienþã pentru a preþui cu ade-vãrat dragostea, prietenia, inima?Da, pentru cã alchimia inimii separe cã aºa funcþioneazã. Înfrun-tându-l pe temutul Michel, Peterelibereazã inimile tuturor, recãpã-tându-ºi ºi el, la rândul sãu, buna,curata ºi calda sa inimã.

Sigur, e bine când totul se ter-minã cu bine, dar nu-mi pot repri-ma întrebarea: ºi dacã Peter Munkn-ar fi existat, Michel Olandezular fi împietrit inimile tuturor?

Emoþia ºi nedumerirea actori-lor, a regizorului ºi a scenografu-lui pricinuite la premierã (numitãtehnic avanpremierã) de lipsazumzetului din salã, specific laspectacolele cu prichindei însalã, au o explicaþie simplã: po-vestea captiveazã ºi te poartã, penesimþite, prin cotloanele orãºe-lului-burg unde crâmpeie din via-þa personajelor sunt creionate,animate ºi însufleþite de actoriiTeatrului Colibri. Dar la finalulacestei reprezentaþii ochii spec-tatorilor exprimau, mai mult de-cât o mie de cuvinte, bucuria ºiîngândurarea, surpriza ºi stareade graþie pe care povestea inimiide piatrã o imprimase în sufletulºi inimile lor.

Pentru cã, asemenea diafanu-lui Omuleþ de sticlã, regizorulCristian Pepino care semneazã ºidramatizarea minunatei poveºtiscrise de Wilhelm Hauff – Inimãrece împlineºte o dorinþã (aproa-pe) nespusã ºi comunã a trupeicraiovene ºi a spectatorilor sãi:creeazã frumosul ºi emoþia. Cu unnu ºtiu ce ºi un nu ºtiu cum, nu-mite convenþional talent ºi dãrui-re, Cristian Pepino aduce în pre-mierã la Craiova aceastã poves-te, resuscitând cele mai ascunseºi amorþite nervuri ale sensibili-tãþii noastre. Aproape de magie,profesorul-regizor, prieten ºi ma-estru reuºeºte, ca de fiecare datã,sã clãdeascã alãturi de actoriiTeatrului Colibri un moment degraþie, oprind timpul în loc pen-

tru multe zeci de reprezentaþii cucare Inimã de piatrã va topi înemoþie inimile miilor de specta-tori ce vor privi, cu sufletul lagurã, povestea lui Peter Munk.Cealaltã jumãtate (din cele trei!)este imaginea, vizualul. Rafinatºi intuitiv scenograf, Cristina Pe-pino alege simbolic semne caresugereazã, completeazã, înlo-cuiesc cuvinte. Animaþiile videoºi decorurile sunt construite înperfectã armonie cu textul ºi acþi-unea. Cadrul urban al desfãºurã-rii evenimentelor este compusdin clãdirea celebrei MarmoroshBank (doar despre bani este vor-ba!), iar banii, bancnotele carefurã minþile ºi inima eroului suntguldeni. Cazinoul – loc al câºti-gului efemer, al pierzaniei ºi de-cadenþei – este strãjuit discret dedouã siluete feminine, martoretãcute ale vijeliilor emoþionale ºifinanciare. Costumele ºi pãpuºi-le sunt discret împãrþite în umani(cei care nu renunþã la inima lorpentru nicio bogãþie) ºi cei pie-trificaþi (înrobiþi ai banului,care-ºi vânduserã inima luiMichel Olandezul) – caracterizaþiprin strãlucire, opulenþã, eleganþãºi mascã, o mascã aurie care tre-buie sã acopere schimonosireape care o întipãreºte rãutatea,avariþia pe chipul lor... Simboluri-le, pe diferite straturi de percep-þie ºi înþelegere, se succed ºi secontopesc în aceastã magmã –spectacolul. ªi în sfârºit, dar nuîn cele din urmã!, cea de-a treiajumãtate a structurii acesteiproducþii teatrale – coloanasonorã – îmbracã ºi dã formãemoþiei prin subtilitãþile dearmonie ºi tensiune prin carecompozitorul Dan Bãlan nebucurã sufletul.

Însufleþitorii imaginaþiei ºi per-sonajelor, actorii, confirmã dinplin subiectul poveºtii: suntemliberi sã alegem ºi sã înþelegemdiferenþa între inimile noastre ºiinimile de piatrã.


Zãbovind, retrospectiv, asupraactivitãþii ca muzeograf, emomentul sã recunosc cã am re-

marcat lipsa mea de preocupare, temeinicãºi constantã, faþã de creaþia plasticã dincadrul Filialei Craiova a U.A.P. Deºi amscris despre unii artiºti, am fãcut-osporadic, mai mult la comandã, nu atâtdintr-o lipsã de apreciere ºi de respectfaþã de ceilalþi membri U.A.P., cât mai alesdintr-o falsã pudoare, indusã de ideea,preconceputã, cã sunt alþii îndreptãþiþi são facã, mult mai bine.

Din motivul acestei prea lungi omisiuni,fac „mea culpa” ºi apuc condeiul, nupentru un „laudatio”, ci pentru o încercarede a schiþa, prin câteva fraze definitorii,profilul plasticianului Pascu Gh.Alexandru, aºa cum mi s-a relevat în ultimasa expoziþie de la Sala „Arta”.

În luna noiembrie, pe simezele centrales-au etalat, deopotrivã, lucrãri de picturãºi graficã purtând semnãtura acestui activcreator, în cheia cuprinzãtoare a unuifigurativism pe care unii, fãrã îndoialã, îlvor considera desuet.

Peisajele [Piaþa Carada, Iarna înpãdure, Primãvara, Toamna (triptic) etc.],eliberate de romantism ºi anecdotic,respirã simplitate, nu emfazã, chiar un felde discreþie aparte ºi creeazã spectacolulunor „impresii” colecþionate de aici ºi depretutindeni, transformate într-un modfundamental plastic.

Naturile sale statice, cu flori sau fructe(Floarea soarelui, Lãmâiþa, Maci, Merede varã), pictate cu o bucurie mereuproaspãtã, au simþul echilibrului ºi al uneiausteritãþi, auto-impuse parcã, urmãrindsimplificarea expresivã ºi circumscriereaobiectelor într-o atmosferã sugestivã, întonuri îmbibate de atributul confesiunii.

Într-o scriiturã ce alcãtuieºte o texturãstabilã, explicitã, ce transgreseazãfugitivul clipei, interioarele „domnuluiPascu” denotã ordine ºi buna organizarea spaþiului pictural (Prispa, Atelier I,Atelier II etc.).

Desenator cu linii sigure, el a ales sãse exprime, de aceastã datã, în elegant

retrospectivã PascuGh. Alexandru

De doi ani, pictorul craioveanAurel Petrescu descalecã la Bu-cureºti, într-un colþ al Casei Po-

porului, ajunsã Palatul Parlamentului,unde sãlãºluieºte Muzeul costumuluipopular, guvernat de marele Muzeu alSatului din capitala României. Aduce cuel picturile, creaþiile care îl stãpânesc ºi îisunt destinate. Aurel Petrescu pune înpicturã o forþã de dãruire pe care nu o maiaºteptam pe simezele stãpânite de edul-corãri ºi simulãri, de încriptãri ºi încrânce-nãri. De când i-am vãzut creaþia prima datãmi-am creat plãcerea de a considera cãpicteazã cu lavã incandescentã, mode-lându-i culorile nebãnuite ºi sincere întuºe ample, nervoase, adãugate. Rapor-tarea la peisajul simplu ºi real, cu numecomun, ne menþine cu piciorele pe pãmântºi ne apropie de lumea închipuitã depictor. Este lumea noastrã de zi cu zi, ceadin Oltenia, din România, din Balcania,cu case ºi pomi dragi, pe care nu îi vedemîn luminã ºi culoare decât ajutaþi de picturalui Aurel Petrescu. ªi, începând cu expo-ziþia vernisatã pe 14 octombrie, cu oamenidragi, în portrete care se cautã ºi îmbrãþi-ºeazã.

nnnnn MIHAELA VELEA

pictura lui AurelPetrescu la Bucureºti

Aurel Petrescu a revenit la Bucureºti,cu o expoziþie din pictura sa, prilej deîntâlnire ad-hoc a fiilor acestui sat marecare este Craiova. De la Bucureºti a venitprofesorul universitar Adrian Cioroianu,fost parlamentar ºi ministru, ºi nu oricumci cu invitaþi personali de mare prestigiu,Irina Cajal, înalt responsabil al MinisteruluiCulturii, ºi academicianul ConstantinBãlãceanu-Stolnici. De la Craiova tripluleveniment – vernisaj de picturã, concertde muzicã veche ºi lansare de carte – afost susþinut de graficianul Gabriel Bratu,celebrul caricaturist, de prestigiosul isto-ric al artei Florin Rogneanu, director alMuzeului de artã din Craiova, de rapsodulIon Creþeanu, cobzar de tezaur. Cartea Artaºi meºteºugurile în timpurile biblice a fostsusþinutã în conferinþa bucureºteanã deautori – profesorul Marian Niþã, de elevulsãu, preotul Florin Ionescu ºi de NicolaePanã – dar ºi prieteni veniþi special dinCraiova, profesorul Nicolae Marinescu,director al Editurii Aius, cãreia îi datorãmlumina tiparului pentru acest volum,generalul Ilie Marin.

nnnnn Marius Tiþa

Galeria ARTA din Craio-va este, din ce în cemai des, un spaþiu al

colaborãrilor cu artiºti din întrea-ga þarã. Nu cu mult timp în urmã,la jumãtatea lunii septembrie afost deschisã o expoziþie perso-nalã a artistului Aurel Dumitru dinBlaj. Absolvent al Institutului deArte Plastice „Nicolae Grigores-cu” din Bucureºti, secþia picturãºi scenografie, membru al U.A.P.Arad ºi Oradea, Aurel Dumitru aprezentat la Craiova o expoziþiecoerentã ºi substanþialã, reuºindsã compunã un mixaj subtil ºibine temperat între picturã ºi ob-iect, între imaginativ ºi materiali-tate. Pentru cã aminteam încã dela începutul acestei scurte pre-zentãri specializarea artistului atâtîn picturã, cât ºi în scenografie,aº vrea sã subliniez faptul cã amapreciat în mod deosebit, înaceastã expoziþie, excelenta pune-

ArtFairre în valoare a lucrãrilor ºi un de-osebit simþ al echilibrului spaþiu-lui expoziþional vãzut ca un în-treg. Aurel Dumitru nu este un„cunoscut” al scenei de artã cra-iovene, însã personala sa a avutsuficiente date pentru a fi remar-catã ºi apreciatã.

Un alt artist-musafir al acele-iaºi galerii a fost Adrian Sandu.Absolvent al Facultãþii de Artã,Universitatea de Vest Timiºoara,cu un masterat în graficã, nume-roase expoziþii de grup, dar ºipersonale, obþinând pânã în pre-zent suficiente premii ºi cu multãenergie, Adrian Sandu vine sãdestindã, cu un aer ºtrengãresc,amorþeala obiºnuitã a prezentãri-lor de toamnã. Sub titlul Revolu-þie - Evoluþie = Involuþie (expo-ziþie deschisã pe 15 octombrie laCraiova) artistul are, sub aparen-þa unei abordãri ludice (dar deloccopilãroase), un discurs criticsuficient de acid, tenace ºi bineancorat în realitatea zilelor noas-tre. El mânuieºte ca într-un tubionimagini care muºcã ºi denunþãtarele societãþii contemporane,ridicã întrebãri ºi incitã la atitudi-ne. Imaginile se deruleazã precis,

ca un mecanism ce funcþioneazãeficient în parametri bine deter-minaþi ai unei normalitãþi dezira-bile. Privind, într-un timp aproa-pe paralel, aceastã expoziþie, pre-zentatã la câteva staþii de tram-vai distanþã de cea a lui Dan ºiLiei Perjovshi – de la Club Elec-troputere, am sesizat pentru pri-ma (ºi poate pentru ultima datã)o „corespondenþã” involuntarãîntre programele celor douã spa-þii de expunere.

Lia ºi Dan Perjovschi ºi-auconstruit „un nume”, iar ClubElectroputere Craiova mizeazã, înmod fericit, pe „nume”. Pentru adoua oarã la Craiova, cuplul Per-jovschi a venit din nou la Elec-troputere cu un proiect ce pro-pune o privire diferitã asupra aceea ce se proclamã sau ceea ceeste înþeles a fi artã. Zidul de pefaþada clãdirii, personalizat într-o dupã amiazã de harul lui DanPerjovschi, comunicã „strãzii”traversatã intens de mijloace detransport în comun, idei la care,probabil, chiar dacã nu aderã,sunt resimþite totuºi ca un maresemn de întrebare. Lia Perjovschipropune sub titlul: Muzeul Cu-noaºterii un alt pretext de a vorbidespre cunoaºtere. „Departamen-tele muzeului (corp, pãmânt, artã,culturã, cunoaºtere, ºtiinþã,univers) au forme ºi desfãºurãri

rte

tuº negru, picurând, din vârful peniþei, oatmosferã de epocã, în care s-a integrat,drept „Pelegrin prin Craiova” (Primãria,Universitatea, Piaþa Elca, Piaþa Carada,Intersecþia Filantropia, Vechea CaleaUnirii etc.).

Acest artist matur proiecteazã, prinpictura ºi grafica practicate, o contemplaþieobiectivã, „des-scrisã” cu accente ºi sim-plificãri ce-i sunt proprii. Ele nu trebuiedecodate, citite prin intermediul unuicifru, pentru cã ne sunt oferite direct, cucãldurã umanã, într-un fel franc de a fi,traductibil prin sintagma PASCUALEXANDRU.

nnnnn Minuna Mateiaº

spaþiale variabile” nimic nu estefix, ci dimpotrivã prezintã varian-te dinamice ce conduc la înþele-gerea ideii de transformare pro-gresivã. Iar dacã doriþi sã vã sim-þiþi aproape de o zonã competiti-vã a artei contemporane, urmãriþimegaevenimentele anunþate de

Clubul Electroputere din Craio-va. Expoziþia Lia ºi Dan Perjov-schi poate fi vãzutã în perioada21 octombrie - 20 noiembrie 2011.Desenele de pe faþadã oricând vãridicaþi privirea din conduita zil-nicã.

Dan Perjovshi

Marian Niþã, Adrian Cioroianu, Constantin Bãlãceanu-Stolnici, Ion Creþeanu,Aurel Petrescu, Marius Tiþa - la vernisajul expoziþiei


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

nnnnn PAUL CELAN

Paul Celan s-a nãscut la 23 sep-tembrie 1920, în Cernãuþi ºi esteo figurã importantã pe scena li-

teraturii germane din România, deºi a lo-cuit aici numai câþiva ani, ca o perioadã detranziþie, între evenimentele marcante dinviaþa sa: prigonirea evreilor bucovineni,ce culmineazã cu moartea pãrinþilor sãi într-unul din lagãrele de peste Bug ºi plecareaîn Franþa, unde, în anul 1970 se sinucide,aruncându-se în Sena. Experienþa româ-neascã îl ajutã, prin numeroasele jocuri su-prarealiste, sã-ºi îmbunãtãþeascã limbajulºi sã se pregãteascã pentru reîntoarcereala limba care l-a consacrat – germana. Deremarcat este ºi faptul cã nu a scris nicio-datã în limba francezã.

VociVoci, sãpateîn oglinda verde a apei.Când pescãruºul se scufundã,secunda tremurã:

Ceea ce-þi stãtea aproapepe fiecare dintre maluri,aparesecerat într-un alt tablou.

*

Voci dinspre drumul de urzici:

Vin pe mâini spre noi.Cine este singur cu lampa,are numai mâna de pe care sã citeascã.

*

Voci, care rãzbat în noapte, frânghii,de care legi clopotele.

Arcuieºte-te, lume:Când cochilia morþilor iese la suprafaþã,vrea sã rãsune pânã aici.

*

Voci, în faþa cãrora inima tase înmoaie în inima mamei tale.Voci dinspre copacul spânzurãtorii,unde lemnul bãtrân ºi cel crudschimbã ºi schimbã inelele.

*

Voci, guturale, în pietriº,în care ºi Nesfârºitul bagã lopata,ºuvoi cleios(de inimã – )

Trage aici bãrcile, copile,în care m-am aflat:

Când în mijlocul vasului furtuna îºi intrãîn drepturi,cârligele se întâlnesc.

*

Vocea lui Jacob:

Lacrimile.Lacrimile în ochiul fratelui.Una a rãmas atârnatã, a crescut.Locuim în ea.Respirã, cãcis-ar pierde.

*

Voci în interiorul arcei:

Suntnumai gurileîngropate. Voicei ce vã scufundaþi, ascultaþi-neºi pe noi.

*

Nici ovoce – unzgomot întârziat, strãin orei, dãruitgândurilor tale, aici, în sfârºitreadus la viaþã: ofrunzã-fruct, mare ca ochii, sãpatãadânc; seface rãºinã, nu vrea sãse cicatrizeze.

FloarePiatra.Piatra în aer, pe care am urmat-o.Ochiul tãu, la fel de orb ca piatra.

Am fostmâini,Am creat întunericul gol, am gãsitcuvântul, care s-a ridicat verii:floare.

Floare – un cuvânt al orbilor.Ochiul tãu ºi ochiul meu:cautãapã.

Creºtere.Perete al inimii lângã perete al inimiise ating în treacãt.

Încã un cuvânt, ca acesta, ºi ciocanelese aud bãtând afarã.

Alb ºi UºorBarcane, nenumãrate.

În umbra vântului, de mii de ori: tu.Tu ºi braþul,cu care am crescut gol în tine,Pierduto.

Razele. Ele ne dor atât de mult.Noi purtãm lumina, durerea ºi numele.

Alb,urneºte,fãrã greutate,ceea ce noi am schimbat.Alb ºi Uºor:lasã-l sã umble.

Depãrtãrile, aproape de lunã, ca noi.Construiesc.Construiesc stâncile, de carese sparge rãtãcitorul,ele construiescmai departe:cu spumã de luminã ºi valuri pline depraf.

Rãtãcitorul, fãcând cu mâna cãtre stânci -Frunþilele face cu mâna,frunþile, care ni s-au împrumutat,pentru a cere oglindirea.

Frunþile.

Ne rostogolim cu ele într-acolo.Coasta frunþilor.

Dormi?

Dormi.

Moara mãrii merge,luminoasã ca gheaþa ºi neopritã,în ochii noºtri.

NoaptePrund ºi grohotiº. ªi un lut, subþire,sfat orei.

Schimbarea ochilor, în cele din urmã, laNetimp:durabil ca o imagine,de lemnpielea nãvodului – :semnul eternitãþii.

Gânditor:sus, în sforile lumii,la fel ca stelele,roºul celor douã guri.

Se aude (înaintea dimineþii?): o piatrã,care ºi-a fãcut din celãlalt scop.

Matiere de BretagneLumina orzului sãlbatic, galbenã, dealurilesupureazã spre cer, ghimpeleface curte rãnii, sunãînãuntru, este searã, Nimiculîºi rostogoleºte mãrile spre contemplare,pânzele de sânge se îndreaptã cãtre tine.

Uscat, eºuatpatul în urma ta, prinsã în stufora sa, sus,la stea, lãptoaselevãi în calea mareelor se destãinuie înnãmol, curmala de piatrã,jos, pititã, se deschide larg în Albãstrime,un tufiºde trecut, frumos,îþi salutã memoria.

zãbrelele vorbirii

Traducerea textelor sale s-a dovedit afi o adevãratã provocare, poetul fiind ade-sea acuzat cã scrie o poezie ermeticã, faptcontestat chiar de el într-un discurs þinutla decernarea premiilor Breman în carespune cã poezia poate fi „o scrisoareîntr-o sticlã aruncatã pe mare, bineînþelescu speranþa cã va ajunge undeva, pe vreunmal al inimii” . El îºi exprimã convingereacã poezia sa este universalã ºi poate fiînþeleasã de oricine poate desface sigiliulsticlei. Poemele traduse aici fac parte dinvolumul Zãbrelele vorbirii (1959).

Traducere din limba germanãºi prezentare de Daniela Micu

(Mã ºtiaþi,mâini? Am merspe drumul bifurcat pe care mi l-aþi arãtat,gura meai-a scuipat pietriºul, am mers, timpulmeu,ceasuri rãtãcitoare, le-a aruncat umbra –mã ºtiaþi?)

Mâini, ranacurtatã de ghimpe, sunã,mâini, Nimicul, mãrile lui,mâini, în lumina orzului sãlbatic,pânzele de sângese-ndreaptã cãtre tine.

Tutu înveþitu înveþi mâinile taletu înveþi mâinile tale tu înveþitu înveþi mâinile tale sã doarmã

Sâmbãta morþilorCe amfãcut?Noaptea polenizeazã, de parcã ar puteaexista o alta, mai nocturnã caea.

Zbor de pasare, zbor de piatrã, miide cãi prescrise. Privirifurate ºi culese. Marea,degustatã, bãutã, visatã. O orã,întunecatã de suflet. Urmãtoarea, oluminã de toamnã,oferitã unuisentiment orb, care i-a venit drumului.Altele, multe,fãrã loc ºi grele de ele însele: vãzute ºiocolite.Bolovani, stele,negre ºi pline limbã: numitedupã un jurãmânt tãcut.

ªi odatã (când? ºi asta s-a uitat):simþit ca un ghimpe,unde pulsul a îndrãznit sã batã încontraritm.Aurel Dumitru

Date post:	12-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	19 times
Download:	0 times

CONSTANTIN M. POPA pe l seara Eugen Lui Eugen Negrici ... · dedicates a poem to Eugen Negrici,...

Documents