CONSILIERE VOCAŢIONALAMANUAL DE BUNE PRACTICI PENTRU PROFESORI

FORMARE DE FORMATORIProfesori consilieri în cariera

-suport de curs-

Proiect „NEXT GENERATION RoUa”Maramureş Teaciv 2008-2009

Elaboratori: Colaboratori (UA):Prof. David Elisabeta Prof. Dumnici MariaProf. Baciu Amelia Prof. Opriş IuriiProf. Gonczi Stefan Prof. Zmerega IvanProf. Szekely AgotaProf. Ambrus Cristina SmarandaProf. Pop Ioana MariaProf. Iuga IonIng. Ieremia Cristian

Proiect finanţat de Uniunea Europeană În cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră

România-Ucraina PHARE CBC 2006,R0 2006/18-449.01.02.13

Proiect implementat de Municipiul Baia Mare

1

GUVERNULR O M A N I E I R0 2006/18-449.01.02.13

Publicaţie editată în cadrul proiectului “Next Generation RoUa” finanţat de Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Ucraina PHARE CBC 2006 R0 2006/18-449.01.02.13

Editor: Municipiul Baia Mare

Coordonator: Dorin MICLĂUŞDirector Primăria municipiului Baia MareTel. 0730017933e-mail: dorin.miclaus@baiamarecity.ro

Drepturile de autor asupra acestei publicaţii sunt rezervate Municipiului Baia Mare. Publicaţia sau părţi ale acesteia pot fi reproduse numai cu permisiunea acestuia.Publicat la Baia Mare.

Data publicării: noiembrie 2008.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Linkuri utile

Comisia Europeanăhttp://ec.europa.euComisia Europeană – Directoratul General pentru Extindere – Programul PHAREhttp://ec.europa.eu/enlargement/financial_assistance/phare/index_en.htmComisia Europeană – Directoratul General pentru Politica Regionalăhttp://ec.europa.eu/regional_policyComisia Europeană – Directoratul General pentru Afaceri economice şi financiare:http://ec.europa.eu/comm/economy_financeConsiliul Uniunii Europenehttp://www.consilium.europa.euParlamentul Europeanhttp://www.europarl.europa.euCurtea Europeană de Justiţiehttp://curia.europa.euCurtea Europeană de Conturihttp://eca.europa.euComitetul Economic şi Socialhttp://eesc.europa.euComitetul Regiunilorhttp://cor.europa.euBanca Centrală Europeanăhttp://www.ecb.intBanca Europeană de Investiţiihttp://eib.eu.intReprezentanţa Comisiei Europene în Româniahttp://www.infoeuropa.roMisiunea Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeanăhttp://ue.mae.roCentrul Român de Informare de la Bruxelleshttp://www.roinfocentre.beUniunea Europeană în lume: http://ec.europa.eu/comm/world

2

ACTIVITĂŢI PENTRU DOMENIILE DE

COMPETENŢĂ

1. Autocunoaştere şi dezvoltare personală pag. 3

2. Comunicare şi abilitati sociale pag. 26

3. Planificarea carierei pag. 31

4. Managementul informatiei si al invatarii pag. 56

5. Calitatea stilului de viata pag. 67

6. Fişe de lucru pag. 89

7. Managementul proiectelor pag. 111

8. Situaţia forţei de muncă în jud. Maramureş pag. 121

3

1. Autocunoaştere şi dezvoltare personală

Metoda SWOT de autocunoaştere 1. Cereţi elevilor să dea exemple de situaţii pentru care trebuie să găsească o soluţie, să

depăşească obstacole. Scrieţi pe tablă cele patru componente din analiza SWOT* sub forma

unui tabel şi explicaţi conţinutul acestor componente. Alegeţi una din situaţiile menţionate de

elevi ţi cereţi-le să dea exemple de puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări specifice

pentru situaţia dată.

2. Împărţiţi elevilor fişele de lucru şi cereţi-le să lucreze individual pentru a analiza

situaţia problematică din perspectiva celor patru componente. Explicaţi faptul că fiecare persoană

prezintă puncte tari şi puncte slabe în raport cu anumite situaţii şi că acestea diferă de la o

persoană la alta.

3. Solicitaţi elevilor să prezinte colegului de bancă modul în care au analizat situaţia.

Sugeraţi elevilor să îşi ofere reciproc feedback şi eventual sugestii pentru completarea analizei.

4. Discutaţi cu întreaga grupă despre rolul pe care îl are analiza SWOT a unei situaţii

pentru procesul de autocunoaştere.

* O metodă eficientă de autocunoaştere este analiza SWOT care presupune identificarea de

către elev:

S – strenghts – a cât mai multe puncte tari în personalitatea, convingerile, atitudinile şi

comportamentele sale (de exemplu: sunt vesel şi optimist, am mulţi prieteni, iubesc animalele,

am umor, dorm mult, mă simt iubit de cei din jurul meu, etc.). Este important ca elevul să nu

considere „puncte tari” doar calităţi deosebite sau succese mari(de exemplu: sunt primul în clasa,

am câştigat un concurs de atletism);

W - weaknesses – a două sau trei puncte slabe pe care ar dori să le diminueze sau chiar să le

elimine (de exemplu: mă enervez uşor, sunt dezordonat). Este important ca elevii să se focalizeze

la un anumit moment doar pe una, două, maxim trei neajunsuri personale, în scopul de a încerca

să le depăşească şi a nu se simţi copleşit de ele. Este importat să evităm etichetarea lor ca defecte;

cuvântul neajuns sau punct slab permite elevului să perceapă posibilitatea de remediere;

O - opportunities – a oportunităţilor pe care se poate baza în dezvoltarea personală (de

exemplu: am un frate mai mare care mă ajută, am prieteni suportivi, am părinţi care mă iubesc,

am camera mea, am acces la informaţii). Este important ca acestea să fie identificate şi ca elevul

să conştientizeze modul în care pot şi trebuie să fie folosite;

4

T - threats – a ameninţărilor care pot periclita formarea unei stime de sine pozitive ( de

exemplu: conflicte în familie, situaţie financiară precară, boală cronică). Poate fi discutat modul

în care aceste ameninţări pot să influenţeze stima de sine şi măsura în care sunt ameninţări reale

sau imaginare. De asemenea, elevul poate identifica şi căile prin care pot fi ele depăşite.

Fişa de lucru - SWOT

Situaţia problematică:

Puncte tari Puncte slabe: Oportunităţi: Ameninţări:

Cine sunt eu? 1. Cereţi elevilor să răspundă la întrebarea : „Cine sunt eu?” pe un bileţel. Strângeţi

bileţelele şi notaţi pe tablă răspunsurile elevilor încercând o grupare a acestora (de exemplu,

aspecte legate de gen: fată/băiat; aspecte legate de roluri sociale: fiu, frate, nepot, prieten, coleg;

aspecte legate de caracteristici de personalitate: vesel, optimist, conştiincios, etc.). Cereţi elevilor

să vă ajute în gruparea răspunsurilor. În funcţie de categoriile identificate, completaţi împreună

cu elevii lista caracteristicilor care descriu identitatea unei persoane (gen, vârstă, nume, rol, etc.).

2. Împărţiţi fişele de lucru. Solicitaţi elevilor să completeze fişa de lucru cu cât mai multe

caracteristici care definesc propria lor identitate. Lăsaţi-i să lucreze individual aproximativ 10

min

3. Încheiaţi activitatea prin analiza răspunsurilor elevilor. Discutaţi cu elevii despre

dezvoltarea identităţii* şi aspecte ale acesteia.

*Puteţi să le spuneţi că: „Propria noastră identitate se dezvoltă prin interacţiuni cu ceilalţi

şi cu diverse situaţii (exemplu: familia are un impact major în formarea identităţii, fiind mediul în

care învăţăm şi ne dezvoltăm din primii ani ai vieţii). Atunci când începi şcoala identitatea ta este

de elev; dacă faci parte dintr-o echipă sportivă, te identifici ca membru al aceleaşi echipe; dacă îţi

rezolvi sarcinile cu seriozitate, poţi spune despre tine că eşti o persoană conştiincioasă.

5

Fişa de lucru - Cine sunt eu?

Actele de identitate

1. Spuneţi-le elevilor că în această activitate veţi discuta câteva aspecte legate de propria

identitate. Explicaţi-le că în societatea noastră există o serie de acte prin care cineva poate fi

identificat de către persoane oficiale. Câteva dintre acestea sunt: certificatul de naştere, cartea de

identitate, paşaportul. Ele cuprind anumite informaţii despre identitatea noastră, însă nu toate

aspectele importante ale propriei identităţi.

2. Cereţi-le elevilor să spună care sunt „actele de identitate” pe care le deţin la această

vârstă şi ce elemente de identitate cuprind ele (certificat de naştere, carnet de elev, etc.).

3. Spuneţi-le elevilor că alte aspecte ale identităţii unei persoane se pot exprima prin

simboluri, cum ar fi: semnătura, ştampila, insigna, un desen reprezentativ, etc. Solicitaţi-le

elevilor ca pe o coală albă să facă schiţa unui tricou personalizat (care cuprinde un simbol al

identităţii lor).

4. Rugaţi elevii să prezinte colegilor simbolurile alese şi să motiveze alegerea.

EU SUNT…

6

Fereastra lui Johari 1.Împărţiţi elevilor fişele de lucru şi explicaţi ce semnificaţie are fiecare zonă din

model*. 2. Cereţi elevilor să completeze individual zonele I şi III.

3. Solicitaţi elevii să-şi aleagă un coleg care să-i ajute în completarea zonelor II.

* I. Deschis către mine – cuprinde acele informaţii care îmi sunt accesibile atât mie cât şi

celorlalţi.

II. Închis către mine – cuprinde informaţii pe care ceilalţi le-au sesizat la mine, fără ca eu să

fiu conştient de ele. Astfel o persoană poate afla mai multe despre sine prin atenţia acordată feed-

back-ului pe care îl dau celelalte persoane.

III. Închis către alţii – cuprinde informaţii pe care numai eu le conştientizez şi le ştiu despre

mine, dar nu sunt dispus să le exteriorizez; ele sunt inaccesibile pentru celelalte persoane. Aceste

informaţii devin publice doar în situaţia în care persoana doreşte acest lucru, prin auto-dezvăluiri.

IV. Blocat – cuprinde informaţii care nu îmi sunt accesibile nici mie, nici celorlalţi. Pot accesa

aceste informaţii, pot să aflu mai multe despre mine, doar prin activităţile de autocunoaştere.

De reţinut!

Cu ajutorul acestei activităţi veţi putea descoperi stilul de autodezvăluire al elevilor şi

receptare a feed-bak-ului de la alţii.

Stiluri:

Stilul I – descrie o persoană care nu este receptivă la feed-back-ul celorlalţi, dar nu este nici

interesată să facă dezvăluiri personale.

Stilul II - descrie o persoană care este deschisă la primirea de feed-back-uri de la celelalte

persoane, dar nu este interesată în auto-dezvăluiri voluntare. O astfel de persoană este reţinută în

auto-dezvăluiri pentru că nu are încă suficientă încredere în ceilalţi. Poate să fie deschisă şi să-şi

asculte interlocutorul fără însă a se exprima pe sine foarte mult.

Stilul III - descrie persoanele care sunt libere în auto-dezvăluiri, dar care nu încurajează feed-

back-ul celorlalţi. Ca şi persoanele care se încadrează la stilul II, acestea, în general, nu au

încredere în opinia celorlalţi, reducând capacitatea de autocunoaştere.

Stilul IV - descrie o persoană care este deschisă la auto-dezvăluiri şi la primirea de feed-back din

partea celorlalţi. Are încredere în opinia celorlalţi şi în opinia personală, devenind un bun

comunicator.

7

Fişa de lucru - Fereastra lui Johari

Informaţii pe care le ştiu despre mine

Informaţii pe care nu le am despre mine

Informaţiiaccesibile altora

I. Deschis către mine II. Închis către mine

Informaţiiinaccesibile altora

III. Închis către alţii IV. Blocat

Chestionar pentru identificarea nivelului stimei de sine

1. Citiţi elevilor cele 14 afirmaţii pentru identificarea nivelului stimei de sine*. Scrieţi

pe tablă variantele de răspuns .

2. Fiecare elev va însuma propriile răspunsuri pentru identificarea nivelului stimei de

sine.

*Stima de sine este o dimensiune fundamentală pentru orice fiinţă umană, indiferent că este

copil, adult sau vârstnicul; indiferent de cultură, personalitate, interese, statutul social, abilităţi.

Ea se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înşine, cât de „buni” ne considerăm comparativ

cu propriile expectanţe sau cu alţii. Valenţa sa pozitivă este sentimentul de autoapreciere şi

încredere în forţele proprii. O stimă de sine pozitivă şi realistă dezvoltă capacitate de a lua decizii

responsabile şi abilitatea de a face faţă presiunii grupului.

Fişa de lucru - Chestionar pentru identificarea nivelului stimei de sine

Pentru a vă putea evalua nivelul stimei de sine, vă oferim u chestionar. Acesta cuprinde 14

afirmaţii, cărora v a trebui să le acordaţi note pe o scală de la 1 la 8, în funcţie de cum vi se potriveşte,

astfel: 1 – deloc, 2 – foarte puţin, 3 – puţin, 4 – suficient, 5 – potrivit, 6 – bine, 7 – foarte bine, 8 –

perfect.

1. Mă simt bine în situaţii relaţionale.

8

2. Nu am tulburări fizice în situaţii relaţionale (ritm cardiac crescut, transpiraţii, tremurături,

senzaţie de nod în gât, sufocare).

3. În situaţiile relaţionale am întotdeauna idei clare.

4. Îmi este uşor să cer.

5. Pot refuza cu uşurinţă.

6. Când este necesar, îmi verbalizez cu uşurinţă gândurile şi sentimentele.

7. Pot să pornesc fără probleme o conversaţie.

8. Îmi este uşor să întreţin o conversaţie.

9. Ştiu cum să pun capăt unei conversaţii dacă este cazul.

10. Nu mă deranjează să fiu criticat.

11. Ştiu să fac critică fără să-mi jignesc interlocutorul.

12. În general, ştiu cum să reacţionez atunci când cineva are faţă de mine un comportament agresiv

(verbal), astfel încât lucrurile să se sfârşească cu bine.

13. Ştiu cum să primesc complimente fără să mă jenez.

14. Fac cu uşurinţă complimente.

Cei care au obţinut uşor peste 37 au o stimă de sine pozitivă, ceea ce înseamnă că:

îşi asumă responsabilităţi („Pot să fac acest lucru”);

se comportă independent („Mă descurc singur”);

sunt mândri de realizările lor („Sunt mândru pentru că…”);

realizează fără probleme sarcini noi („Sunt convins că pot să fac acest lucru”);

îşi exprimă atât emoţiile pozitive, cât şi pe cele negative („îmi place de mine aşa cu

sunt”. „sunt supărat când vorbeşti aşa cu mine”);

oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi („Am nevoie de ajutorul tăi”).

Cei care au obţinut uşor sub 37 au o stimă de sine negativă, ceea ce înseamnă că:

sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi („Nu sunt în stare să fac asta”);

evită să realizeze sau să se implice î sarcini noi („Nu voi fi în stare să iau

examenul”);

se simt neiubiţi şi nevaloroşi („Sunt antipatic. Nu mă place nimeni”);

îi blamează pe ceilalţi pentru realizările lor („Profesorul a fost nedrept cu mine”);

pretind că sunt indiferenţi emoţional („Nu mă interesează că am luat nota 4 la..”);

nu pot tolera un nivel mediu de frustrare („Nu ştiu cum să rezolv problema2, „Nu

pot să învăţ”);

sunt uşor influenţabili („Prietenii mei cred că este bine să fumez”).

9

În această situaţie trebuie să ajutaţi elevii :

să-şi dezvolte o atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de situaţiile cu care se

confruntă prin conştientizarea gândurilor negative automate şi înlăturarea lor;

să-şi exprime deschis sentimentele;

să încerce să-I înţeleagă pe ceilalţi, punându-se în locul lor;

să formuleze pozitiv critici, întrebări, răspunsuri şi opinii;

să ofere informaţii direct şi precis;

să înveţe să-şi recunoască greşelile;

să caute situaţia de compromis într-un conflict;

să înveţe evitarea unei discuţii reluând verbalizarea interlocutorului cât se poate de

neutru;

să devină „surd” la mesajul interlocutorului, atunci când acesta îi provoacă

gânduri, emoţii neplăcute;

să insiste într-un mod amabil şi politicos atunci când doreşte ceva.

Linia vieţii

1. Identificaţi împreună cu elevii elemente care contribuie la formarea imaginii de sine*.

Dintre acestea reţineţi evenimentele pozitive şi discutaţi cu elevii impactul acestora supra stimei

de sine a persoanei

*Stima de sine se referă la modul în care ne considerăm ca persoane în raport cu

propriile aşteptări şi cu ceilalţi (de exemplu, mai buni sau mai puţin buni).

Elemente care contribuie la formarea imaginii de sine:

- crearea în familie şi la şcoală a unor oportunităţi prin care elevul să obţină succes, să îşi

identifice ariile în care este competent şi prin care să îţi exprime calităţile faţă de grupul

de colegi şi prieteni;

- crearea unor situaţii în care copilul sau adolescentul să aibă oportunitatea de a oferi ajutor

celorlalte persoane (de exemplu, activităţi de voluntariat);

- identificarea surselor de suport social (grupuri de persoane care pot oferi o susţinere

constantă);

- dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, rezolvare de probleme şi a celor de a

face faţă situaţiilor de criză;

- dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate („Şi eu sunt bun la ceva”);

- stabilirea unor aşteptări rezonabile în funcţie de vârstă şi abilităţi;

- identificarea unor modalităţi adecvate de exprimare a emoţiilor negative;10

- acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi a celorlalţi.

2. Împărţiţi fişele de lucru şi rugaţi elevii să noteze în capătul din dreapta a liniei vieţii

vârsta actuală, în ani. Cereţi-le de asemenea să marcheze de-a lungul liniei, la intervale egale,

vârstele intermediare (de la 0 la vârsta actuală), iar în dreptul acestora să noteze un eveniment

pozitiv/succes obţinut în anul respectiv. Acordaţi elevilor 15 min pentru a lucra individual.

3. Discutaţi cu elevii despre importanţa reamintirii evenimentelor pozitive şi a succeselor

obţinute. Analizaţi relaţia dintre acestea şi stima de sine. Discutaţi despre starea trăită în

momentul completării liniei vieţii.

Fişa de lucru - Linia vieţii … ani

0 ani

Proiecţii în viitor

1. Comunicaţi elevilor că vor face un exerciţiu în cadrul căruia vor putea să îşi

construiască o imagine realistă asupra ceea ce ar putea deveni în viitor.

2. Distribuiţi fişele de lucru şi rugaţi elevii să completeze individual, cu aspecte cât mai

concrete, caracteristicile personale prezente şi cele dorite pentru ei. Au la dispoziţie aproximativ

15 min pentru această activitate.

3. Cereţi elevilor să evalueze pe baza fişelor distanţa dintre caracteristicile prezente şi

cele dorite. Sugeraţi-le să analizeze în ce măsură caracteristicile dorite sunt sau nu realiste.

Solicitaţi elevii să înlocuiască caracteristicile dorite nerealiste cu caracteristici realiste. Le puteţi

propune să reprezinte distanţa dintre caracteristicile actuale şi cel dorite printr-un desen, pentru a

putea surprinde mai bine caracterul realist al proiecţiei realizate în viitor.

4. Discutaţi cu elevii relaţia dintre caracteristicile prezente şi cele dorite. Introduceţi

termenii de Eu actual şi Eu viitor, explicaţi diferenţa dintre Eul viitor şi Eul ideal*.

11

* Eul sau imaginea de sine cuprinde.

- eul actual – ceea ce individul consideră că este într-un anumit moment al dezvoltării sale;

modul în care îşi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emoţionale, sociale şi

spirituale;

eul fizic – ce cred despre corpul meu;

eul cognitiv – ce cred despre modul în care gândesc, memorez;

eul emoţional – ce cred despre emoţiile şi sentimentele mele,

eul social – cum cred că mă percep ceilalţi;

eul spiritual – ce cred că este important şi reprezintă o valoare pentru mine.

- eul ideal – modul în care individul îşi reprezintă mintal ceea ce şi-ar dori să fie, dar este în

acelaşi timp conştient că nu are în prezent resursele necesare să devină;

- eul viitor –modul în care individul îşi reprezintă mintal ceea ce poate deveni în viitor, folosind

resursele de care dispune în prezent.

Fişa de lucru - Proiecţii în viitor

Dimensiuni Caracteristici personale prezente

Caracteristici personale dorite

Modalităţi dedezvoltare

Caracteristici fizice

Caracteristici cognitive

Caracteristici emoţionale

Caracteristici sociale

Caracteristici spirituale

12

Motivaţie şi performanţă

1. Comunicaţi elevilor că vor face un exerciţiu în cadrul căruia vor analiza modul în care

motivaţia le poate influenţa performanţa.

2. Împărţiţi grupa în trei echipe şi cereţi elevilor să analizeze pe echipe situaţia propusă în

fişa de lucru (echipa 1 – situaţia 1, echipa 2 – situaţia 2, echipa 3 – situaţia 3). Daţi ca sarcină

elevilor să identifice componentele situaţiei în care se află personajul: gânduri, emoţii, nivel de

motivare şi să facă predicţii asupra nivelului de performanţă pe care îl va atinge personajul

descris. Acordaţi aproximativ 15 min pentru această activitate. Cereţi elevilor să noteze

observaţiile lor legate de relaţia dintre aceste componente şi performanţă.

3. Reprezentaţi la tablă relaţia între motivaţie şi performanţă* şi cereţi elevilor să situeze

cazurile pe care le-au analizat pe această schemă. Cereţi elevilor să dea exemple de

supramotivare, submotivare şi motivaţie optimă pe care le-au experimentat şi rugaţi-i să se

gândească la performanţa obţinută în acea situaţie. Discutaţi relaţia dintre motivaţie şi

performanţă.

4. Identificaţi împreună cu elevii modalităţi de optimizare a motivaţiei pentru activitate.

* Relaţia intensitate motivaţională-performanţă

mare

Performanţă

mică

13

scăzută Intensitatea motivaţiei crescută

Graficul nr. 1 Relaţia intensitate motivaţională-performanţă

Fişa de lucru - Motivaţie şi performanţă

Situaţia 1. Cu o zi înainte de un examen foarte important, Daniel simte că îl cuprinde teama,

gândindu-se că dacă nu reuşeşte la acest examen nimic nu va mai avea sens pentru el. Toate

gândurile sale se concentrează pe acest examen şi încordarea creşte la maxim.

Gânduri Nivel de motivare Emoţii Performanţă

supramotivare ٱ

medie ٱ

submotivareٱ

Frică intensăٱ

Îngrijorare uşoarăٱ

Lipsa îngrijorăriiٱ

Ridicată, la nivelulٱ

capacităţilor sale

Medieٱ

Scăzută, sub nivelulٱ

capacităţilor sale

Observaţii:

Situaţia 2. Cu o zi înaintea unui examen foarte important, Daniel este îngrijorat gândindu-se că

de rezultatul acelei evaluări depind foarte multe pentru el. În acelaşi timp ele este conştient că

există şi alte lucruri importante în viaţa sa. Oricum, ele îşi doreşte foarte mult ca examenul de a

doua zi să fie o reuşită şi se mobilizează pentru a da randament maxim.

Gânduri Nivel de motivare Emoţii Performanţă

supramotivare ٱ

medie ٱ

submotivareٱ

Frică intensăٱ

Îngrijorare uşoarăٱ

Lipsa îngrijorăriiٱ

Ridicată, la nivelulٱ

capacităţilor sale

Medieٱ

Scăzută, sub nivelulٱ

capacităţilor sale

Observaţii:

Situaţia 3. Cu o zi înaintea unui examen Daniel se simte liniştit şi relaxat, gândindu-se că nu îl

interesează în mod deosebit să reuşească în această situaţie. Întrucât nu îşi doreşte să obţină o

notă mare a doua zi, nu se mobilizează să dea randament maxim.

14

Gânduri Nivel de motivare Emoţii Performanţă

supramotivare ٱ

medie ٱ

submotivareٱ

Frică intensăٱ

Îngrijorare uşoarăٱ

Lipsa îngrijorăriiٱ

Ridicată, la nivelulٱ

capacităţilor sale

Medieٱ

Scăzută, sub nivelulٱ

capacităţilor sale

Observaţii:

Optimizarea motivaţiei

Sesiunea 11. Comunicaţi elevilor că vor face un exerciţiu în care vor identifica componente

deficitare ale motivaţiei lor pentru diferite activităţi şi vor învăţa modalităţi prin care îşi pot

optimiza motivaţia.

2. Identificaţi împreună cu elevii modalităţi de manifestare a motivaţiei/lipsei de

motivaţie pentru diferite activităţi*.

3. Rugaţi elevii să se gândească la o activitate importantă, pentru care au o motivaţie mai

scăzută. Împărţiţi fişele de lucru şi cereţi-le să noteze în fişă activitatea selectată

4. Cerţi elevilor să bifeze în fişa de lucru afirmaţia care descrie cel mai bine problema

motivaţională pe care o întâmpină. De asemenea, din lista componentelor cu rol motivaţional să

bifeze acele componente care cred că stau la baza problemei lor. Cereţi elevilor să argumenteze

alegerile făcute.

5. Daţi ca temă elevilor să îşi monitorizeze comportamentul şi să descrie pentru ora

viitoare pe fişa de lucru modul de manifestare a componentelor identificate.

*Cei mai buni indicatori ai motivaţiei sunt reacţiile şi conduitele pe care le declanşează.

Acestea pot fi de apropiere faţă de o anumită activitate (manifestarea motivaţiei) sau de evitare a

ei (lipsa de motivaţie).

Indicatori ai motivaţiei de

apropiere

Indicatori ai motivaţiei de

evitare

Exemple de indicatori

motivaţionali

Alegerea sarcinii

Focalizarea atenţională

Evitarea sarcinii

Probleme de

15

Interesul pentru

activitatea respectivă

Prezenţa unor trăiri

emoţionale pozitive

Prezenţa efortului

Persistenţa în sarcină

Un relativ sentiment al

controlului situaţiei

implicarea accentuată

în activitate

Toleranţa la frustrare şi

ambiguitate

Rezultate bune obţinute în

activităţile respective

concentrare în sarcină

Dezinteres, apatie sau

frustrare accentuată

Emoţii negative

(teamă, furie, depresie,

stre)

Effort fluctuant sau

inexistent

Evaziuni repetate din

sarcină

Sentimentul

incontrolabilităţii

situaţiei

Toleranţă scăzută la

frustrare

Prezenţa mecanismelor

de apărare

Rezultate slabe

obţinute n activităţile

respective

Sesiunea 21. Rugaţi elevii să prezinte câteva exemple de componente şi modul de manifestare a

lor. Discutaţi importanţa identificării componentelor deficitare pentru optimizarea motivaţiei.

2. Cereţi elevilor să se gândească la modalităţi prin care şi-ar putea optimiza motivaţia

pentru activitate. Puteţi să le prezentaşi dumneavoastră modalităţi de optimizare* şi să solicitaţi

elevii să selecteze acele modalităţi care vizează componentele deficitare.

3. Cereţi elevilor să îşi facă un plan de motivare pe fişa de lucru.

*Elevii se pot confrunta cu diverse probleme motivaţionale. Unii se angajează greu în

activitate, încearcă foarte puţine exerciţii, sarcini noi. Alţii, dimpotrivă, încep cu uşurinţă o

sarcină, însă abandonează înainte de a o finaliza. Există şi elevi care au probleme în a abandona o

sarcină şi a începe altceva. Pentru fiecare din aceste categorii, optimizarea motivaţională

presupune utilizarea unor strategii diferite.

(1) Strategii de optimizare cu rol în declanşarea activităţii

16

Explorarea unor alternative potrivite

Conştientizarea neimplicării în sarcină (de exemplu, pentru activităţi de învăţare –

incultura, şomajul, izolarea din anumite grupuri sociale)

Manipularea consecinţelor: oferirea de recompense, respectiv de penalizări pentru

evitarea lor. Penalizarea nu înseamnă pedeapsă, ea poate fi chiar consecinţa neimplicării

în sarcină. Utilizarea recompenselor trebuie să se realizez după anumite reguli: să se

aplice imediat după efectuarea comportamentului aşteptat şi să nu vizeze persoana, ci

comportamentul (de exemplu, se poate discuta cu elevul rolul consecinţelor şi se pot

stabili de comun acord penalizările şi recompensele).

Activarea sau crearea unui context favorabil activităţii aşteptate (de exemplu, într-o

bibliotecă există şanse mari să apară motivaţii pozitive pentru lectură, etc.)

Modelarea – motivaţiile pozitive pentru anumite conduite se declanşează de asemenea

prin modelare comportamentală (de exemplu, dacă persoanele semnificative ale grupului

se angajează într-o activitate, există şanse mari să se declanşeze, motivaţii pozitive pentru

acea activitate la toţi aparţinătorii grupului)

Explorarea preferinţelor şi intereselor elevilor şi crearea unor legături motivaţionale

pornind de la acestea

Exemple de tehnici care pot fi utilizate în optimizarea motivaţiei pentru declanşarea activităţii:

a) imageria dirijată

În acest exerciţiu elevii trebuie să-şi imagineze ce le-ar plăcea să devină în viitor şi de ce ar avea

nevoie pentru a urma traseul profesional ales. Acest exerciţiu îl ajută pe elev să se focalizeze pe

propriile sale dorinţe şi să devină mai specific în legătură cu ceea ce doreşte să obţină prin

frecventarea unei anumite şcoli.

b) alegerea unui obiect-simbol al aspiraţiilor sale

De exemplu, un elev poartă cu sine un corn de brad pentru a-I reaminti de dorinţa lui de a deveni

biolog.

c) aplicarea subiectelor predate la situaţii personale

d) crearea unei imagini mentale motivaţionale

Exemple de imagini mentale cu rol motivaţional: „mă văd în halat alb, examinând pacienţi”, „mă

văd în faţa clasei de elevi, predând copiilor”.

(2) Strategii de susţinere motivaţională

Asigurarea confortului fizic şi psihic bazal – dacă echilibrul fizic şi psihic bazal nu este

asigurat, organismul va aloca foarte multe resurse energetice şi cognitive spre rezolvarea

17

acestor deficite. Prin urmare motivaţiile de restabilire a echilibrului funcţional vor fi

prioritare

Creşterea sentimentului eficacităţii personale şi al stimei de sine – se realizează prin:

1. reamintirea repetată e situaţiilor în care elevul a experienţiat un sentiment al eficacităţii

proprii. Se vor accentua trăirile afective pozitive care au însoţit aceste experienţe

2. enumerarea argumentelor concrete care să susţină un sentiment al eficacităţii proprii

3. perfecţionarea unor abilităţi şi aptitudini, dobândirea unor competenţe specifice care să

determine eficienţa reală şi astfel să garanteze stabilizarea sentimentului de

autoeficacitate

formarea unor atribuiri realiste a succesului şi eşecului (respectiv ale aşteptărilor de

reuşită) – Cele mai problematice atribuiri pentru persistenţa motivaţională sunt

cele nerealiste:

1. persoanele care atribuie predominant succesul unor factori externi stabili, iar eşecul unor

factori interni stabili, vor avea un sentiment al autoeficacităţii scăzut şi aşteptări de

nereuşită în sarcină, astfel încât există şanse mari de neimplicare motivaţională „oricum

nu o să reuşesc”.

2. persoanele care fac atribuiri inverse (predominant externe pentru eşec şi interne pentru

succes) vor avea un sentiment al autoeficacităţii foarte crescut, aşteptări crescute de

reuşită, indiferent de complexitatea sarcinii şi obstacolele apărute,cea ce uneori poate

duce la lipsa persistenţei motivaţionale. „oricum o să reuşesc”.

Exemple de tehnici care pot fi utilizate în optimizarea motivaţiei pentru susţinerea activităţii:

a) formularea unor scopuri specifice

Pentru menţinerea unei motivaţii optime, elevilor li se recomandă să abandoneze stabilirea unor

scopuri nerealiste, cum ar fi: „voi rezolva azi 50 de probleme de algebră”. În schimb, ei vor fi

ajutaţi să-şi evalueze resursele şi să stabilească scopuri realiste î raport cu sarcinile propuse.

b) crearea unei reţele de suport

Elevii vor recurge la utilizarea relaţiilor din cadrul reţelei de suport pentru sprijinirea realizării

scopurilor. Se ştie că angajamentul făcut în faţa altor persoane se respectă mai uşor.

c) evitarea suprasolicitării printr-un management eficient al timpului

Fişa de lucru - Optimizarea motivaţiei

Activitatea pentru care am o motivaţie scăzută……………………………………………………..Problema motivaţională

La nivel de declanşare a activităţii

La nivel de direcţionare a activităţii

La nivel de menţinere a activităţii

La nivel de încheiere a activităţii

18

durează multٱ până să încep activitatea sau o tot amân

m-am hotărât săٱ încep activitate, dar nu mă pot decide cum să încep

Am tendinţa săٱ abandonez activitatea la cea mai mică dificultate apărută

Nu mă pot hotărîٱ să întrerup activitate, deoarece nu sunt mulţumit de rezultatele obţinute

Componente cu rol motivaţional:

Nu au apărutٱ dezechilibre majore în organism care să justifice începerea activităţii Nu văd cum seٱ leagă activitatea pe care trebuie să o încep de scopurile mele Nu amٱ convingerea că am abilităţile necesare pentru a realiza activitatea Trăiesc emoţiiٱ negative când mă gândesc la activitate

Nu amٱ convingerea că pot alege modalităţile optime de realizarea a activităţii Trăiesc emoţiiٱ negative când trebuie să iau decizii în ceea ce priveşte realizarea activităţii Nu amٱ convingerea că deciziile pe care le voi lua vor duce la succesul activităţii Nu amٱ convingerea că sunt suficient de bun pentru a lua decizii bune Nu cred că amٱ abilităţile necesare pentru realizarea activităţii Cred că deciziileٱ bune pe carele iau se datorează întâmplării, iar deciziile rele mi se datorează numai mie

Nu amٱ convingerea că mă pot concentra suficient de mult pentru a realiza activitatea Trăiesc emoţiiٱ negative când trebuie să mă concentrez şi să mă mobilizez pentru a desfăşura activitatea Nu cred că amٱ abilităţile necesare pentru desfăşurarea activităţii Realizareaٱ activităţii presupune prea mult efort din partea mea Nu văd nici unٱ beneficiu pentru a continua să realizez acea activitate mai mult timp Mă gândesc căٱ rezultatele vor fi oricum slabe

Nu amٱ convingerea că sunt în stare să închei activitatea pentru a începe alta Trăiesc emoţiiٱ negative când mă gândesc că voi încheia activitatea nu sunt mulţumit de rezultate, cred că le-aş putea ameliora dacă aş continua activitatea

Cum se manifestă componentele deficitare în cazul meu:Strategii de optimizarea a motivaţiei:Planul meu de optimizare:

Ce îmi place să fac, ce mă interesează1. Identificaţi împreună cu elevii modalităţi prin care pot fi identificate domeniile de

interes ale unei persoane. Atrageţi atenţia elevilor asupra posibilităţii de a-şi cunoaşte

19

interesele personale prin identificarea tipului de activităţi pe care le practică în timpul

liber.

2. Distribuiţi fişa de lucru „Activităţi din timpul meu liber” şi solicitaţi elevilor să

noteze câteva activităţi pe care le realizează în timpul liber.

3. Cereţi elevilor să evalueze fiecare activitate prin prisma criteriilor trecute în tabel şi să

încercuiască acele activităţi din timpul liber care îndeplinesc cele mai multe din

aceste criterii. Încurajaţi elevii să prezinte în faţa clasei cât mai multe din activităţile

încercuite.

20

Fişa de lucru - Ce îmi place să fac, ce mă interesează

Criterii de apreciere a activităţii

Activităţi din timpul meu liber

O realizez cu plăcere

Mă atrage

Mă ţine în priză, chiar dacă necesită efort

O realizez foarte des

Abia aştept să înceapă

Mă gândesc mereu la moduri noi de a realiza activitatea

Mă concentrez foarte bine în timp ce o realizez

Realizez activitatea de mai mult timp (de cel puţin 6 luni)

1. 2.3.4.5.

Evoluţia intereselor mele1. Explicaţi elevilor scopul acestei activităţi. „Vom încerca să identificăm care sunt

evenimentele din viaţa noastră care au condus la formarea intereselor pentru anumite activităţi”.

2. Cereţi elevilor să se gândească la 1-2 interese pe care le-au dezvoltat până acum faţă

de anumite activităţi şi să le noteze pe fişa de lucru.

3. Solicitaţi elevilor să identifice pentru fiecare interes notat evenimentele care au

contribuit la apariţia acestora (ex. cumpărarea unor obiecte specifice de către părinţi, întâlnirea cu

o persoană interesantă, aprecierea performanţelor obţinute de către prieteni).

4. Acordaţi elevilor 10 min pentru a nota pe fişa de lucru evenimentele în succesiunea

temporală

5. Grupaţi elevii în grupe de câte 5-7 elevi şi cereţi-le să analizeze evenimentele

identificate şi relaţia lor cu formarea interesului

6. Cereţi elevilor să dea exemple de evenimente care determină formarea intereselor

pentru anumite activităţi*.

*Factori care determină formarea intereselor:

Recompensarea de către părinţi sau educatori a unor activităţi realizate de

către elevi determină conturarea unei preferinţe pentru activitatea respectivă

Uşurinţa cu care elevul realizează o activitate determină alegerea ei în

detrimentul alteia care necesită efort

Familiarizarea cu anumite instrumente determină preferinţa pentru utilizarea

lor

21

Fişa de lucru - Evoluţia intereselor meleInteresul pentru:

Eveniment 1 Eveniment 2 Eveniment 3 Eveniment 4

Abilităţi şi meserii

Sesiunea 11. Spuneţi elevilor că activitatea îi va ajuta să identifice abilităţile necesare pentru

meseriile de interes

2. Alcătui cu ajutorul elevilor o listă a meseriilor de interes pentru ei. Acceptaţi toate

propunerile elevilor fără a face observaţii la adresa lor.

3. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3-5 persoane şi rugaţi-I să-şi aleagă de comun acord

2-3 meserii despre care ar dori să cunoască mai multe lucruri. Cereţi-le să se gândească la

abilităţile necesare pentru acele meserii completând fişa de lucru.

Sesiunea 21. Reconstituiţi grupele din ora anterioară şi cereţi elevilor să prezinte abilităţile

necesare pentru practicarea cu succes a meseriilor investigate. Spuneţi-le să

urmărească asemănările şi deosebirile în cea ce priveşte abilităţile implicate în

meseriile explorate. (15 min.)

2. Incercaţi să identificaţi cu întreaga clasă abilităţi comune mai multor meserii şi

abilităţile specifice meseriilor investigate.

3. Cereţi elevilor să se gândească la meserii care li s-ar potrivi sub aspectul abilităţilor

pe care le deţin.

Fişa de lucru - Abilităţi şi meserii

Meseriile investigate Abilităţi necesare

1.

2.

3.

Valori şi medii de activitate

1. Încercaţi să definiţi împreună cu elevii conceptul de valori. Diferenţiaţi între valori

personale şi valori legate de muncă*.

22

*Valorile reprezintă convingerile bazale ale unei persoane referitor la ceea ce este important în

viaţă, în relaţiile interpersonale şi în muncă.

Exemple de valori sunt: responsabilitatea, iniţiativa, confortul, banii, puterea, frumosul, etc.

Acestea sunt aspecte generale carte transce4nd situaţiile specifice şi se constituie în standarde de

pentru alegerile personale

Valorile sunt aspecte importante în alegerea carierei. Alături de interese, valorile sunt

grile prin care persoanele citesc şi interpretează oportunităţile de carieră. Dacă acestea se

suprapun peste valorile persoanei, atunci este mai probabilă alegerea lor şi stabilitatea în alegerea

făcută.

2.Împărţiţi elevilor fişele de lucru şi cereţi-le să evalueze aceste valori în funcţie de

importanţa pe care o au pentru ei, astfel:

Se notează cu „+” valorile importante pentru sine

Se notează cu „-„ valorile mai puţin importante pentru sine

Solicitaţi elevilor să facă o ierarhie a primelor 5 valori importante pentru sine.

3. Cereţi elevilor să identifice mediile de activitate care corespund acestor valori, pe

baza relaţiei prezentate în partea a doua a fişei şi să încerce să dea exemple de astfel de medii

cunoscute de ei.

4. Încurajaţi cât mai mulţi elevi să prezinte mediile de activitate care corespund valorilor

personale.

5. Analizaţi în grup modul în care valorile personale influenţează alegerea şi păstrarea

unui anumit mediu de activitate**.

**Valorile se concretizează în aspiraţii şi cerinţe faţă de mediile de activitate şi faţă de

stilul de viaţă aferent unei cariere. Alegerea carierei presupune în acelaşi timp şi optarea pentru

un anumit stil de viaţă. Orarul zilnic, mediul de viaţă, timpul liber, prestigiul, venitul sunt câteva

elemente specifice stilului de viaţă care sunt în strânsă legătură cu carieră.

Dacă o persoană doreşte să devină pilot de aviaţie, acest lucru presupune că ea va trebui

să accepte câteva condiţii specifice meseriei alese: va lipsi mult de acasă, va exclude consumul

de alcool şi fumatul excesiv, va fi preocupat de condiţia sa fizică, etc., adică va accepta stil de

viaţă caracteristic acestei profesii.

Pe de altă parte, preferinţa pentru un anumit stil de viaţă influenţează alegerea carierei.

De exemplu, dacă o persoană preferă să lucreze în mediul urban, să fie încurajată de persoane cu

interese artistice, să aibă acces la instituţii de cultură va prefera probabil o profesie legată de

domeniul artistic.

23

Fişa de lucru - Valori şi medii de activitate

Exemple de valori legate de muncă

Mediul muncii Relaţiile de muncă Conţinutul muncii Muncă în general

Flexibilitate

Termene limită

Mediu plăcut

Securitate

Câştiguri mari

Acţiune

Ritm rapid

Structură

Predictibilitate

Contacte directe cu clienţii

Venit confortabil

Muncă în echipă

încredere

Identitate culturală

Competiţie

Amabilitate

Cooperare

Unor

Armonie

Autonomie

Comunicare deschisă

Provocare

Competenţă

Expertiză

Risc

Orientare spre detalii

Învăţare

Focalizare pe sarcini

Creativitate

Varietate

Dezvoltare

Cunoaştere

control

Integritate

Statut

Prestigiu

Realizare

Respect

Responsabilitate

Putere

Influenţă

Apreciere

Ajutorare

Apartenenţă

Egalitate

Independenţă

Contribuţie

Participare

autenticitate

Valori Cerinţe faţă de mediile de activitateValorificarea abilităţilor proprii

Sarcini care permit exersarea abilităţilor şi deprinderilor

Autorealizare Ocupaţii acre conferă prestigiuactivitate Sarcini care necesită un nivel relativ constant de activitateAvansare Medii de muncă în care există posibilitatea de a promova pe baza

performanţelorAutoritate Sarcini care necesită decizii şi coordonarea activităţii unui grupAutonomie Medii de muncă care presupun o planificare individuală a timpului şi activităţii,

fără supraveghere strictăStructură Medii de muncă în care strategiile de muncă sunt clar explicate şi sistematic

monitorizateRecompensare Medii în carte recompensarea se realizează în funcţie de calitatea şi cantitatea

muncii depuse, în mod echitabilcolaborare Medii de muncă în care sunt apreciate interacţiunile socialeCreativitate Medii de muncă în care sarcinile permit inovaţie şi iniţiativăIndependenţă Medii de muncă în care se lucrează individualrecunoaştere Medii de muncă în care sunt recompensate performanţele individuale

24

Securitate Medii de muncă ce garantează continuitateaServiciu social Medii de muncă în care activităţile presupun ajutorarea oamenilorsecuritate Medii de muncă în care sarcinile pot implica o gamă largă şi diversă de

activităţi

Primele mele 5 valori:1……………..2. ……………….3…………………..4………………..5………………….

25

2. Comunicare şi relaţionare interpersonală

Activitate 1. Cereţi elevilor să definească ce înseamnă o bună comunicare. Sugeraţi-le să se

gândească la următoarele aspecte: când consideră că interlocutorul a înţeles ceea ce s-a spus?, ce

aşteaptă din partea lui?. Desprindeţi din ideile elevilor aspectele legate de abilităţile de

comunicare.

2. Alegeţi împreună cu elevii 2 voluntari care vor interpreta rolul de A- povestitor, B –

ascultător. Daţi-le următoarele instrucţiuni.

- Persoana A – povestitorul - va trebui să-I povestească celuilalt coleg o întâmplare

recentă, impresii dintr-o călătorie sau impresii despre un film, etc., timp de 5 min.

- Persoana B – ascultătorul – va asculta ceea ce îi povesteşte colegul lui şi va folosi toate

mijloacele cunoscute pentru a-I transmite că înţelege mesajul său.

- Restul clasei – observatori – va urmării dialogul dintre colegii lor şi vor identifica

elemente ale ascultării eficiente care au fost utilizate. Cereţi-le să noteze aceste elemente

pe o foaie.

Acest pas se poate repeta de 2-3 ori schimbând interlocutorul.

3. Analizaţi împreună cu elevii situaţiile trăite. Desprindeţi împreună cu ei care sunt

elementele cele mai eficiente în comunicarea interpersonală. Identificaţi modalităţile prin care

acestea pot fi îmbunătăţite.

Cum pot arăta că ascult pe cineva1. Spuneţi elevilor că scopul acestei activităţi este de a identifica elementele unei

ascultări eficiente*.

2. Cereţi elevilor să dea exemple de comportamente prin care arătăm cuiva că ascultăm

ceea ce spune şi exemple prin care transmitem că nu suntem atenţi la cea ce ni s e spune.

Sugeraţi elevilor să fie cât mai specifici.

3. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3-4 persoane şi cereţi-le să completeze în grup fişa de

lucru cu cât mai multe exemple de astfel de comportamente.

4. Cereţi unui reprezentant din fiecare grup să prezinte comportamentele identificate.

*Comportamente în care transpare mesajul de bun ascultător:

Stabilirea contactului vizual cu persoana cu care vorbim

26

Folosirea încurajării

Concentrarea atenţiei pe ceea ce spune interlocutorul

Evitarea judecării sau interpretării a cea ce spune interlocutorul

Reflectarea emoţiilor celuilalt

Adresarea întrebărilor

Concentrarea atenţiei asupra elementelor importante din discuţie

Evitarea sfaturilor

Evitarea întreruperii persoanei care vorbeşte

Fişa de lucru - Cum pot arăta că ascult pe cineva

Ce fac când ascult pe cineva care îmi

vorbeşte:

Ce fac când nu îl ascult pe cel care îmi

vorbeşte:

Mesaje eu – tu

1. Explicaţi elevilor care este diferenţa dintre mesajele de tip „eu” şi cele de tip „tu”.

Accentuaţi importanţa utilizării mesajelor de tip „eu” în rezolvarea conflictelor (ex.

atunci când folosim mesaje de tip „eu” nu îi acuzăm pe ceilalţi, ci le spunem ce ne

deranjează pe noi şi îi dăm celuilalt posibilitate să îşi schimbe atitudinea şi să ţină

cont şi de părerea noastră).

2. Cereţi elevilor să identifice şi să noteze trei situaţii conflictuale cu care s-au

confruntat. Spuneţi-le să scrie pe fiecare situaţie câte o formulare de tip „eu” şi una de

tip „tu”.

3. Grupaţi elevii în grupe de câte 5-6 şi rugaţi-I să identifice situaţii conflictuale pe care

le-au trăit şi să discute mesajele de tip „eu” , „tu” pe care le-au formulat.

4. Discutaţi în grup câteva dintre situaţiile şi mesajele notate de către elevi.

Fişa de lucru - Mesaje eu – tu

Situaţia Mesaje de tip „Eu…” Mesaje de tip „Tu…”

Tu vrei asta, eu vreau asta1. Spuneţi elevilor că veţi face exerciţii de comunicare în situaţii conflictuale. Încercaţi

să găsiţi împreună cu elevii o definiţie a conflictului. Conduceţi elevii spre următoarele aspecte:

27

conflictul apare când două persoane au interese diferite sau chir contradictorii într-o anumită

situaţie.

2. Cereţi elevilor să dea exemple de situaţii conflictuale

3. Selectaţi o pereche de elevi care va interpreta în faţa clasei un joc de rol. Puneţi-le la

îndemână câteva obiecte pentru această activitate (un stilou, un con de brad, o minge, etc.)

4. Cereţi unui elev di pereche să aleagă un obiect din cele disponibile şi instruiţi-I că vor

juca rolul unor prieteni care îşi doresc la fel de mult acelaşi obiect (cel selectat) ş nu vor să

renunţe la el. Cereţi celuilalt elev din pereche să îl convingă pe prietenul său să-I dea lui obiectul.

5. Lăsaţi cei doi elevi 5 min. pentru a rezolva conflictul şi cereţi clasei să noteze între

timp argumentele şi modalităţile de comunicare utilizate.

6. Cereţi apoi celor doi elevi să schimbe rolurile si lăsaţi-I 5 min. pentru rezolvarea

conflictului. Cereţi clasei să noteze din nou argumentele şi modalităţile de comunicare utilizate.

7. Identificaţi împreună cu clasa modalităţile eficiente şi mai puţin eficiente de

rezolvarea a conflictelor.

Fişa de lucru - Tu vrei asta, eu vreau asta

Modalităţi eficiente de rezolvarea a

conflictului

Modalităţi ineficiente de rezolvarea a

conflictului

Conflicte între personaje

Sesiunea 11. Cereţi elevilor să dea cât mai multe exemple de situaţii conflictuale din diverse surse

(cărţi, reviste, televiziune, viaţa cotidiană).

2. Spuneţi elevilor că vor avea sarcina de a urmări pentru ora următoare emisiunea

preferată şi să completeze fişa de lucru.

Sesiunea 21. Cereţi elevilor să analizeze împreună cu colegul de bancă situaţia conflictuală descrisă

şi strategiile utilizate pentru rezolvarea conflictului de către personajele din emisiune.

2. Solicitaţi elevilor strategii de dezvoltare a conflictului, ghidând discuţia după

următoarele sugestii:

Utilizarea mesajului la persoana I pentru a descrie problema – „când vii

acasă târziu, eu sunt îngrijorată pentru că nu ştiu ce şi s-a întâmplat”28

Ascultarea activă a descrierii problemei din punctul de vedere al celeilalte

persoane

Reflectarea sentimentelor pentru a înţelege şi a clarifica ceea ce simte

cealaltă persoană – „eşti supărat…” „mi se pare că te simţi…”

Generarea a cât mai multe soluţii împreună – „care crezi că sunt lucrurile pe

care le putem fac?”

Analiza alternativelor şi alegerea variantei potrivite – „care crezi tu că este

cea mai bună?”

Obţinerea unui angajament – „când vom face asta?”planificarea datei la care

se face evaluarea – „pentru cât timp vom face asta?”, „când vom discuta din nou despre

asta?”

Fişa de lucru - Conflicte între personaje

Un conflict între personajele emisiunii

Cum s-a ajuns la acest conflict?

Au rezolvat neînţelegerile?

Dacă da, cum?

Dacă nu, ce ar fi putut face pentru a le rezolva?

Cum comunic în situaţii conflictuale

Sesiunea 11. Împărţiţi fişele de lucru şi explicaţi elevilor că acest exerciţiu îi va ajuta să-ţi

identifice modul în care Îşi comunică propriile dorinţe, trebuinţe şi nevoi, într-o

situaţie conflictuală. Cereţi elevilor să răspundă la întrebări cât mai sincer posibil.

Lăsaţi elevii să completeze chestionarul aproximativ 10 min.

2. Grupaţi elevii în perechi şi cereţi-le să analizeze răspunsurile la chestionare şi

eficienţa strategiilor utilizate.

3. Discutaţi cu elevii eficienţa strategiilor şi încurajaţi-I să dea câteva exemple în faţa

clasei.

Sesiunea 2

29

1. Spuneţi elevilor că în această activitate veţi încerca să găsiţi împreună modalităţile

cele mai eficiente de a comunica propriile dorinţe, nevoi, trebuinţe. Cereţi elevilor să dea

exemple de situaţii conflictuale şi alegeţi una dintre ele.

2. Construiţi împreună cu elevii un mesaj pornind de la sugestiile oferite la activitatea

„Conflicte între personaje”.

3. Analizaţi eficienţa acestui tip de mesaje şi identificaţi împreună cu elevii dificultăţile

care apar în construcţia a cestor mesaje sau bariere care ar putea bloca formularea unor astfel de

mesaje. Cereţi elevilor să identifice modalităţi prin care ar putea fi contracarate aceste dificultăţi.

Fişa de lucru - Cum comunic în situaţii conflictuale1. Atunci când am o problemă, o neînţelegere sau un conflict cu cineva, de obicei:

(bifaţi toate modalităţile de mai jos care vi se potrivesc)

Amân cât se poate întâlnirea cu persoana sau situaţia;

Ajungem la un compromis;

Fac apel la autoritate pentru a arăta că am dreptate;

Mă dau bătut, renunţ;

Încerc să ajut cealaltă persoană să obţină ceea ce îşi doreşte;

Mă plâng până obţin ceea ce doresc;

explic punctul meu de vedere şi cer şi celeilalte persoane să facă la fel;

îmi păstrez ideile doar pentru mine;

schimb subiectul;

încerc să înţeleg punctul de vedere al celeilalte persoane;

chem o altă persoană care să decidă cine are dreptate;

admit că am greşit, chiar dacă în gândul meu nu este aşa.

2. Îmi este cel mai uşor să discut o problemă sau un conflict cu persoane care

Deoarece___________________________________________________________________

3. Îmi este cel mai dificil discut o problemă sau un conflict cu persoane care

Deoarece___________________________________________________________________

4. Mi-ar plăcea ca în timpul unui conflict să-mi comunic trebuinţele şi dorinţele astfel:

___________________________________________________________________________

30

31

3. Planificarea carierei

Tipologia Holland1. Distribuiţi elevilor fişa „Hexagonul intereselor” şi comunicaţi-le că în această oră veţi

discuta despre interese personale şi identificarea ocupaţiilor care corespund acestora. Precizaţi că

identificarea intereselor personale îi poate ajuta să conştientizeze cât de potriviţi sunt pentru

domeniile de activitate pe care doresc să le aleagă*.

2. Solicitaţi elevilor să citească timp de 10 min. ocupaţiile aferente fiecărei categorii de

interese, aşa cum apar ele în hexagon şi să aleagă acel grup de profesii pe care îl preferă. Cereţi-

le apoi să noteze pe fişa primită, în primul spaţiu liber, denumirea grupului ales.

3. Cereţi elevilor să aleagă un al doilea grup care corespunde intereselor lor. Pe fişa

intereselor, elevii vor nota a doua categorie de interese (în al doilea spaţiu liber). Procesul se

repetă pentru a treia opţiune: alegerea unui al treilea grup şi notarea denumirii acestuia în spaţiul

liber.

4. Alocaţi un timp de 7 min pentru ca elevii să investigheze ocupaţiile aferente grupurilor

alese de ei şi să selecteze două sau trei ocupaţii pe care ar dori să le exploreze.

5. Cereţi-le elevilor să găsească câteva modalităţi prin care pot obţine mai multe

informaţii despre ocupaţiile selectate.

*Când persoanele iau decizii legate de şcoala pe care vor să o urmeze sau profesia pe

care vor să o practice, ele urmăresc ca acestea să corespundă intereselor proprii, să existe o

suprapunere cât mai mare între preferinţele persoanei şi activităţile specifice mediului şcolar sau

profesional. Cu cât gradul de suprapunere este mai mare cu atât există şanse mai mari ca

persoana să fie mulţumită şi motivată pentru activitate şi să obţină performanţe la nivelul

capacităţilor sale. Congruenţa dintre interesele persoanei şi şcoala/profesia leasă determină:

- satisfacţia academică/profesională;

- stabilitate în alegerea făcută şi capacitate mai bună de adaptare la modificările interne

ale mediului;

- performanţă academică/profesională;

- nivel scăzut de stres academic/ocupaţional.

Identificarea alternativelor este un pas important deoarece permite:

- generarea alternativelor educaţionale şi profesionale;

- selectarea alternativelor educaţionale şi ocupaţionale optime;

- identificarea cauzelor insatisfacţiei academice sau profesionale.

32

Fişa de lucru - Hexagonul intereselor

1. În primul rând, mi-ar plăcea să fac parte din grupul……………………….2. În al doilea rând, mi-ar plăcea să fac parte din grupul……………………….3. În al treilea rând, mi-ar plăcea să fac parte din grupul……………………….

Trei ocupaţii despre care aş vrea să obţin mai multe informaţii:1. ………………….2. ………………….3. ………………….

Aptitudini, abilităţi, deprinderi1. Cereţi elevilor să dea exemple de aptitudini.

2. Încercaţi să identificaţi împreună cu elevii diferenţa dintre aptitudini, abilităţi,

deprinderi*. Oferiţi exemple.

3. Împărţiţi clasa în grupe de câte 3-5 elevi şi cereţi-le să completeze în grup fişa de

lucru.

Investigativ

33

Contabil, secretar, inginer constructor/minier, economist,

Stenodactilograf, mecanic auto, pădurar, medic, fizician, funcţionar public, depanator radio-tv, astronom, chimist,expert financiar, expert tehnician dentar, psihiatru, psiholog, biolog contabil, poştaş, casier electrician, cercetător, farmacist, oprecepţioner, vânzător, bijutier. operator PC, geolog, mateospătar.

statistician, meteorolog, biolog, horticultor,

stomatolog, biochimist, proiectant.

Dansator, filozof,analist financiar, agent profesor de literatură/arte/comercial, agent de asigurări, psihoterapeut, jurnalist, dirijor, bancher, avocat, procuror, fizioterapeut, designer, arhitect,judecător, crainic radio-tv, consilier şcolar, fotograf, compozitor,jurist, analist de sistem, asistent social, profesor, fotomodel, manager. Asistent medical, sociolog, moderator TV,

infirmier, bibliotecar, consultant scriitor resurse umane.

UU

Antreprenorial

Convenţional

Social

Realist

Artistic

Distribuiţi fiecărui grup o aptitudine dintre următoarele. Aptitudini muzicale, matematice, fizice,

sociale, artistice. Alocaţi aproximativ 15 min pentru acest segment al activităţii.

4. După completarea fişei de lucru, integraţi informaţiile identificate de fiecare grup şi

centralizaţi-le pe tablă sub forma unui tabel.

5. Discutaţi relaţia aptitudini – abilităţi – deprinderi. Cereţi elevilor să ofere exemple de

activităţi care pot valorifica o aptitudine ( o transformă în abilitate şi în deprindere), pornind de la

aptitudinile abordate în cadrul grupurilor de lucru.

*Aptitudinea reprezintă potenţialul unei persoane de a învăţa şi obţine performanţă într-

un anumit domeniu.

Pentru ca aptitudinea să se manifeste în performanţă, ea se dezvoltă prin învăţare şi exersare.

Astfel, pe baza aptitudinii elevul dobândeşte mai întâi abilităţi. Prin aplicare în practică şi

exersare, abilităţile devin deprinderi.

Exemplu:

Aptitudine Abilităţi Deprinderi

Aptitudine verbală Înţelegerea mesajelor scrise

Comunicare

Citit

Scris

Redactare de texte

Formulare de mesaje

Pentru a obţine performanţe superioare într-o activitate este la fel de important ca elevul

să demonstreze:

- capacitate pentru a acumula cunoştinţe şi a opera cu ele (aptitudine);

- cunoştinţe deja dobândite (abilitate);

- operare eficientă cu cunoştinţele deprindere).

Fişa de lucru - Aptitudini, abilităţi, deprinderi

Aptitudine Abilităţi Deprindere

Abilităţile mele transferabile

34

1. Discutaţi cu elevii conceptul de abilităţi transferabile*, făcând precizarea că acestea

sunt abilităţi care asigură succesul în mai multe domenii de activitate şi pot fi transferate dintr-un

domeniu în altul. Identificaţi împreună cu elevii abilităţi şi deprinderi transferabile

2. Împărţiţi fişele de lucru şi cereţi elevilor să identifice din tabelul nr. 1 (prezentat mai

jos) abilităţile transferabile care li se potrivesc . Acestea vor fi ierarhizate într-un „Top 5” al

abilităţilor transferabile pe care le consideră a fi cele mai importante pentru ei.

3. Solicitaţi elevii să găsească cel puţin o activitate sau o situaţie în care aceste abilităţi au

fost formate şi dezvoltate: activităţi şcolare, culturale, sportive, hobby-uri, etc.

4. Cereţi elevilor să câteva tipuri de activităţi în cadrul cărora ar putea să-şi dezvolte în

viitor abilităţile transferabile identificate.

* Abilităţile transferabile sunt abilităţile care, deşi dobândite în cadrul unor activităţi specifice (o

sarcină şcolară, un anumit proiect, joc sau sport) pot fi utilizate şi în realizarea altor sarcini şi

activităţi.

Deprinderile şi abilităţile au grade diferite de transferabilitate:

- unele pot fi transferate la un număr restrâns de activităţi (de exemplu, măsurarea greutăţii,

interpretare la un instrument muzical, etc.);

- altele au un grad mai mare de transferabilitate şi se aplică în domenii multiple de activitate (de

exemplu, scrisul, cititul, utilizarea tehnologiei informatice, etc.).

Dintre abilităţile şi deprinderile generale care sunt în prezent apreciate şi valorizate de

angajatori fac parte cele prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 1 Deprinderi şi abilităţi transferabile

Categoria de abilităţi Exemple

1. Abilităţi de comunicare – exprimarea,

transmiterea şi interpretarea cunoştinţelor şi

ideilor

Facilitarea discuţiilor, furnizarea feedback-ului,

perceperea mesajelor nonverbale, intervievare,

exprimare adecvată, negociere, sumarizare,

redactare, realizare de prezentări, vorbire în

public, formulare de întrebări, abilităţi conversaţionale

2. Abilităţi interpersonale – interacţiune optimă

cu oamenii, influenţare, înţelegerea nevoilor

celorlalţi

Abilităţi de ascultare, sensibilitate la nevoile

celorlalţi, empatie, acordarea suportului, încrederea

acordată celorlalţi, cooperare, consiliere, persuasiune,

rezolvarea conflictelor, munca în echipă

3. Abilităţi de planificare şi rezolvare de

probleme – proiectare în viitor, abilitatea de a

identifica nevoile şi problemele şi de a genera

Identificare problemelor, elaborare de strategii,

anticiparea consecinţelor, analiza alternativelor,

fixarea scopurilor, definirea nevoilor, perseverenţă,

35

soluţii la acestea monitorizarea demersurilor, dezvoltarea strategiilor de

evaluare, abilităţi decizionale şi de organizare a

timpului

4. Abilităţi de utilizare a tehnologiei informatice –

utilizarea sistemelor informatice ca suport de lucru în

diverse tipuri de sarcini

Procesarea informaţiei în diverse programe

informatice, utilizarea pachetelor statistice, a

internetului, a sistemelor de operare specifice

anumitor sarcini

5. Abilităţi de investigare şi manipulare de date –

explorarea surselor de informaţii şi utilizarea eficientă a

informaţiilor

Identificarea resurselor, colectarea informaţiilor şi

extragerea informaţiilor relevante, gândire critică,

formulare de ipoteze, sintetizarea informaţiilor,

organizare, clasificare, sumarizare de informaţii

6. Abilităţi fizice – utilizarea corpului şi instrumentelor

pentru a rezolva diverse sarcini

Repararea echipamentelor, manipularea concretă a

instrumentelor şi aparatelor de lucru, coordonare

motorie, capacitate de efort fizic

Fişa de lucru - Abilităţile mele transferabile

Topul abilităţilor transferabile

Activităţi prin care le-am dezvoltat

Activităţi prin care vreau să le dezvolt în continuare

1. 2.3.4.5.

Profilul realizărilor mele

1. Încurajaţi elevii să se gândească la experienţele şcolare şi extraşcolare de lungă durată

– dacă au lucrat undeva, dacă au activat ca voluntari, dacă au practicat un anumit sport, dacă îşi

ajută părinţii în realizarea unor activităţi specifice, dacă fac parte dintr-o organizaţie.

2. Solicitaţi-i să ofere răspunsuri în scris la următoarele întrebări în legătură cu

experienţele identificate. (1) Ce am învăţat din acea experienţă? (2) Ce cred eu că am dobândit

prin acele activităţi? Lăsaţi elevii 10 min. să completeze fişa de lucru.

3. Analizaţi relaţia dintre practicarea unei activităţi pe termen lung a unei activităţi şi

formarea unor abilităţi specifice tipului de activitate desfăşurată (exemplu. Prin practicarea

36

baschetului se dezvoltă abilităţi de lucru în echipă, prin activităţi de voluntariat se dezvoltă

abilităţi de interacţiune socială)

Fişa de lucru - Profilul realizărilor mele

Activitatea Ce am învăţat din aceastăactivitate?

Ce cred eu că am dobânditdin această activitate?

Stereotipurile de gen legate de carieră 1. Împărţiţi clasa în 4 grupe şi cereţi elevilor să dea 5 exemple de:

Grup 1: lucruri/activităţi pe care o fată nu le poate face;

Grup 2: lucruri/activităţi pe care numai o fată le poate face;

Grup 3: lucruri/activităţi pe care un băiat nu le poate face;

Grup 4: lucruri/activităţi pe care numai un băiat le poate face.

Fiecare grup să-şi desemneze un reprezentat pentru prezentarea ideilor.

2. Introduceţi termenul de stereotipuri* şi discutaţi semnificaţia sa şi consecinţele acestui

fenomen asupra relaţiilor interumane, asupra carierei, a calităţii vieţi, etc. Încercaţi să identificaţi

împreună modalităţi prin care aceste stereotipuri pot fi modificate.

3. Cereţi elevilor să dea exemple de cariere nontradiţionale, respectiv fete care au succes

în activităţi specific masculine şi băieţi care au succes în activităţi considerate tipic feminine.

*Stereotipuri ocupaţionale sunt atitudini preconcepute despre: o anumită ocupaţie,

persoanele care prestează acea ocupaţie sau potrivirea cuiva cu ocupaţia respectivă. Ele limitează

procesul de explorare ocupaţională şi îngrădesc interesele adolescenţilor pentru anumite domenii

de activitate.

37

Formarea stereotipurilor ocupaţionale începe foarte timpuriu. Primele stereotipuri ocupaţionale

sunt cele legate de gen. Începând cu perioada preşcolară copiii asociază anumite ocupaţii cu un

gen sau altul şi astfel selectează ocupaţiile „permise” fiecărui sex.

Exemple de stereotipuri:

- stereotipuri de gen: „femeile sunt potrivite pentru domeniile umaniste şi bărbaţii pentru

cele tehnice”;

- stereotipuri despre şcolile şi profesiile pe care elevii le au în vedere: „şcoala aceea este

pentru copii de bani gata”, „ profesia de medic îţi aduce mulţi bani”.

Drepturi şi obligaţii la locul de muncă

1. Prezentaţi elevilor informaţii despre Raporturile de muncă*.

2. Cereţi elevilor să explice cu cuvintele lor noţiunile de salariat, angajator, contract de

muncă. Solicitaţi-le să treacă în fişa de lucru câteva din drepturile şi obligaţiile salariatului şi

angajatorului.

3. Cereţi elevilor să explice în ce măsură cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor

şi angajaţilor poate fi utilă în negocierea unui contract de muncă.

*Munca poate fi analizată şi interpretată sub două aspecte:

- ca sursă de venit – venitul salarial, exprimat în bani, reflectă calitatea şi cantitate muncii

prestate şi este influenţat de factori care pot depinde de angajator (locul de muncă oferit, norma,

programul, condiţiile de muncă) sau de persoana angajată (nivelul calificării profesionale,

complexitatea activităţii desfăşurate, capacitatea de a îndeplini sarcinile de serviciu).

- ca raport de muncă stabilit între angajat şi angajator

Angajat (salariat) este persoana care se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui

angajator în schimbul unei remuneraţii(salariu). Prin angajator se înţelege persoana care poate,

în condiţii legale, să angajeze forţă de muncă.

Raporturile de muncă dintre angajat şi angajator se stabilesc în baza unui contract individual de

muncă.

Un contract de muncă cuprinde:

- denumirea locului de muncă şi a poziţiei pe care acesta îl ocupă în structura organizaţiei;

- activităţile şi sarcinile concrete de muncă, materiale utilizate, echipamente de lucru;

- condiţiile de muncă. Locul în care se desfăşoară activitatea, temperatura, luminozitatea,

zgomotul, etc;

- mediul social al muncii: relaţiile ierarhice de muncă;

38

- condiţiile de angajare: nivelul calificării profesionale, programul de lucru, condiţiile de

salarizare, posibilităţile de promovare, etc.

Tabelul nr. 2 Drepturi şi obligaţii ale salariatului şi angajatorului

Drepturi ale salariatului Drepturi ale angajatoruluiDreptul la salarizare pentru munca depusă şi la

negocierea condiţiilor de muncă

Dreptul de a stabili organizarea şi funcţionarea

unităţi

Dreptul la repaus zilnic şi săptămânal şi la

concediu de odihnă anual

Dreptul de a stabili atribuţiile corespunzătoare

fiecărui salariat

Dreptul la egalitate de şanse şi tratament, la

securitate şi sănătate în muncă

Dreptul de a controla modul de îndeplinire a

sarcinilor de serviciu

Dreptul de a da dispoziţii legale angajaţilor

Dreptul la informare, consultare şi formare

profesională

Dreptul de a constata şi sancţiona abaterile

disciplinare

Dreptul la protecţie socială în cazul pierderii

locului de muncă

Obligaţii ale salariatului Obligaţii ale angajatoruluiObligaţia de a realiza norma de muncă şi de a-

şi îndeplini sarcinile care îi revin

Obligaţia de a asigura condiţiile necesare

desfăşurării activităţii şi de a informa salariaţii

asupra condiţiilor de muncă

Obligaţia de a respecta disciplina muncii,

regulamentul intern şi secretul de serviciu

Obligaţia de a acorda angajaţilor drepturile

stabilite şi de a consulta reprezentanţii acestora

în luarea deciziilor

Obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi

sănătate în muncă

Obligaţia de a ţine evidenţa salariaţilor, de a

sigura confidenţialitatea datelor personale şi de

a vira contribuţiile şi bugetele datorate către

bugetele de stat

Fişa de lucru - Drepturi şi obligaţii la locul de muncă

Drepturi ale salariatului Drepturi ale angajatorului

39

Obligaţii ale salariatului Obligaţii ale angajatorului

Contractul de muncă

1. Prezentaţi elevilor elemente ale unui contract de muncă.

2. Solicitaţi clasa să analizeze două oferte de locuri de muncă. Exemplu: „Firmă de

reparaţii auto angajează persoană calificată (absolvent liceu, şcoală profesională)

pentru postul de mecanic auto. Activitatea se desfăşoară la sediul firmei. Programul

de lucru este de 8 ore pe zi, salariul estre negociabil”.

3. Cereţi elevilor să identifice cerinţele angajatorului şi apoi să stabilească care din

aceste cerinţe pot face obiectul unui contract de muncă (de exemplu, nivelul de

pregătire profesională, programul de muncă, locul de muncă, salarizarea, etc.).

4. Această activitate se poate desfăşura şi sub forma unui joc de rol. Doi elevi, unul în

calitate de angajator şi al doilea în calitate de viitor salariat, negociază un contract de

muncă utilizând elementele care fac obiectul unui contract de muncă. Clasa are

sarcina de a recunoaşte aceste elemente .

Experienţa muncii

Sesiunea 11. Scrieţi „a munci(+)” şi „a muncii(-) pe tablă şi cereţi elevilor să dea exemple de

experienţe de muncă pozitive şi negative pe care le-au avut (pot să se refer la slujbe plătite sau

neplătite, la munca voluntară pe care au desfăşurat-o, inclusiv responsabilităţile de acasă,

îngrijirea fraţilor mai mici, participarea la diverse competiţii sportive). Notaţi lucrurile care le-au

plăcut şi cele care nu le-au plăcut atunci când au muncit.

2. Cereţi elevilor să numească ocupaţii cunoscute de la părinţi, prieteni, etc. Scrieţi

meseriile pe tablă şi cereţi elevilor să identifice şi alte plusuri şi minusuri legate de muncă.

Sesiunea 21. Alegeţi una din variantele:

- Asistarea angajatului la locul de muncă – tinerii în grup de câte 2-3 petrec 2 ore

„urmărind” un angajat la locul de muncă.

40

- Vizita la locul de muncă – întreg grupul vizitează un loc de muncă timp de 2 până la 4 ore

şi intervievează angajaţi.

- Grup de discuţii cu angajaţii – tinerii intervievează 5-6 invitaţi. Aceştia pot avea diverse

ocupaţii.

2. Spuneţi-le elevilor că vor avea oportunitatea de a afla mai multe despre lumea muncii,

din punctul de vedere al celor care muncesc. Explicaţi-le că activitatea va explora mai

multe meserii şi le va da şansa de afla cum este viaţa de angajat pentru diverse

persoane.

3. Prezentaţi-le varianta pentru care aţi optat şi desfăşuraţi activitatea conform

instrucţiunilor.

4. La sfârşitul activităţii extrageţi câteva concluzii, utilizând următoarele sugestii

- Ce aţi învăţat din această experienţă? Cum veţi folosi ceea ce aţi aflat în propria viaţă?

- Ce aspecte legate de muncă îi plăceau persoanei pe care aţi asistat-o? Ce v-a plăcut în

mod special? Ce nu v-a plăcut?

- Ce decizii legate de planificarea vieţii au luat persoanele pe care le-aţi intervievat? Sunteţi

de acord cu modul în care au luat aceste decizii? Ce aţi face altfel?

- Ce v-a surprins cel mai mult legat de responsabilităţile angajaţilor intervievaţi la locul de

muncă?

- Care sunt responsabilităţile la locul de muncă ale angajaţilor intervievaţi despre care

doriţi să aflaţi mai multe informaţii?

- Ce părere aveţi despre nivelul de educaţie necesar pentru aceste meserii?

Fişa de lucru - Experienţa muncii – Interviu cu angajatulNumele persoanei intervievate:_____________________________-

1. Care este denumirea postului dumneavoastră?

________________________________________

2. Cu ce vă ocupaţi? Ce faceţi?

______________________________________________________

3. Ce cursuri de calificare au fost necesare pentru a obţine această slujbă?

________________________________________________________________________

4. Ce abilităţi folosiţi pentru această slujbă?

(abilităţi matematice, scris, citit, abilităţi de operare PC, abilităţi de relaţionare socială, etc.)

5. Care este programul dumneavoastră de muncă?

Zile:____________________Ore:_________Schimburi:_____________________________

___41

Ore suplimentare:________________________________

6. Descrieţi, vă rog, o zi obişnuită de muncă

7. Ce vă place cel mai mult la munca dumneavoastră?

____________________________________

8. Ce nu vă place la munca dumneavoastră?

____________________________________________

9. La cine apelaţi atunci când aveţi probleme la locul dv. de muncă?

____________________________________________________________________

10. Ce fel de îmbrăcăminte purtaţi la locul de muncă?

______________________________________

11. Care este salariul de început pentru această slujbă? Care este salariul la care se poate

ajunge pentru această slujbă?

___________________________________________________________

12. La ce beneficii aveţi dreptul?

____Pensionare ____Asigurare medicală ____Concediu medical plătit ____Primă de vacanţă

____Altele (explicaţi)_________________

13. Pentru ce alte slujbe sunt necesare aceste abilităţi ca şi pentru aceasta?

___________________________________________________________________________

___

14. Care ar fi trei lucruri pe care ar trebui să le fac acum dacă aş vrea să am o slujbă ca a dv.?

___________________________________________________________________________

___

Citirea anunţurilor de angajare1. Identificaţi împreună cu elevii câteva modalităţi de informare cu privire la locuri de

muncă vacante.

2. Arătaţi elevilor cum să caute secţiunea cu oferte de angajare în ziare.

3. Împărţiţi clasa în grupuri de câte 4-5 elevi şi distribuiţi-le secţiuni dintr-un ziar recent

de oferte de locuri de muncă. Cereţi-le să identifice cerinţele educaţionale şi experienţa cerută

pentru posturile studiate(3-4 anunţuri).

4. Realizaţi împreună cu elevii lista cerinţelor educaţionale şi a abilităţilor cel mai

frecvent cerute în anunţurile analizate.

5. Solicitaţi elevii să identifice în lista abilităţilor cerute pe piaţa muncii în prezent,

abilităţi pe care le deţin deja şi abilităţi pe care ar putea să şi le formeze (fişa de lucru).

42

Fişa de lucru - Citirea anunţurilor de angajare

Cerinţe

educaţionale

Abilităţi cerute Abilităţi pe care

le deţin

Abilităţi pe care

aş putea să le

dezvolt

Extinderea căutării unui loc de muncă

Sesiunea 11. Explicaţi-le elevilor că această activitate se va centra pe modul în care se caută un loc

de muncă.

2. Cereţi elevilor să înceapă o discuţie a cărui rezultat să fie stabilirea modalităţilor de

identificare a unui loc de muncă. Treceţi răspunsurile pe tablă.

3. Treceţi „formal” şi „informal” pe tablă şi explicaţi că sunt două surse separate care se

pot folosi în căutarea uni loc de muncă. Explicaţi-le ce cuprind aceste surse de căutare a unui loc

de muncă Împărţiţi elevilor fişele de lucru.

4. Scrieţi pe tablă „Căutare informală= A-B-C” şi explicaţi: A – persoane cunoscute, B-

persoane de legătură, C – persoane de contact (surse informale). Daţi câteva minute (5 min)

elevilor pentru a completa numele din reţeaua socială personală. Cereţi apoi elevilor să de a

exemple de persoane A, B, C din reţeaua lor de căutare a unei slujbe. Scrieţi răspunsurile pe tablă

pentru a stimula ideile celorlalţi.

5. Împărţiţi elevii în grupe de câte trei şi oferiţi-le instrucţiunile pentru activitate:

- Fiecare echipă va explora o sursă formală şi trei informale (o persoană cunoscută, o persoană de

legătură şi una de contact).

- Când exploraţi o sursă formală încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări: Ce servicii se

oferă? Cât costă, dacă costă ceva? Câţi tineri îşi găsesc slujbe dacă folosesc această sursă?

- Când exploraţi surse informale, aflaţi cum vă pot ajuta. Posibile discuţii cu sursele informale:

Precizaţi tipul de slujbă pe care îl căutaţi; Cunoaşte alte persoane care ar putea să vă ajute sau să

vă angajeze? Au alte idei pentru căutarea unui loc de muncă? Pot să evalueze CV-ul dv?

43

7. Indicaţi fiecărui grup o sursă formală de căutare a unui loc de muncă pe care trebuie să o

exploreze. Stabiliţi o dată la care sarcina ar trebui încheiată şi anunţaţi elevii că ar trebui să fie

pregătiţi să împărtăşească informaţia cu grupul la acea dată.

*Există două tipuri de surse care pot fi utilizate în explorarea educaţională şi ocupaţională:

Surse formale:

Materiale tipărite: broşuri, monografii profesionale, pliante, profile ocupaţionale, ziarele

şi revistele

Sisteme computerizate

Materiale audio-vizuale: casete audio-video, CD-uri, emisiuni radio-TV, care permit

elevilor să obţină informaţii de interes despre traseele educaţionale şi ocupaţionale.

Surse informale:

Interviuri de informare

Experienţa directă

Reţeaua socială – ansamblul relaţiilor interpersonale care pot facilita obţinerea unor

informaţii legate de oportunităţile de construire şi dezvoltare a carierei.

Sesiunea 21. Când se reuneşte clasa, cereţi unei echipe să spună celorlalţi ce au aflat de la resursele

lor formale şi informale de căutare a unui loc de muncă.

2. Faceţi un tabel pe tablă completând informaţii din diverse surse.

Resurse Avantaje Dezavantaje

Biroul de personal al unor

organizaţii mari

Fără cheltuieli Când au posturi libere este mai

puţin probabil să angajeze un

tânăr

3. Oferiţi cât mai multor elevi posibilitatea de a prezenta rezultatele obţinute.

4. Încheiaţi activitatea cu o discuţie pornind de la întrebările:

- Ce sfaturi aţi da unui prieten care ar trebui să înceapă căutarea unui loc de muncă?

- Sunt unele surse formale sau informale mai potrivite sau mai puţin potrivite pentru un

tânăr?

- Gândiţi-vă la un dialog imaginar în care trebuie să abordaţi următoarele persoane pentru a

găsi o slujbă potrivită: Consilierul şcolar, Prietenul cel mai bun al tatălui dv care este

44

proprietarul unui magazin de pantofi, Unchiului dv care este poştaş, Şeful unui local unde

mergeţi des.

Fişa de lucru - Extinderea căutării unui loc de muncăDezvoltarea reţelei sociale A-B-C

Angajatori Familie/rudenii Prieteni

Vecini Patroni Funcţionari publici

Profesori/Consilieri Medici/Alte persoane Părinţi ai prietenilor şi ai

colegilor de clasă

Ce fac azi, ce fac mâine1. Discutaţi despre importanţa stabilirii scopurilor în viaţă atât pe termen scurt, cât şi

lung*.

2. Cereţi elevilor să completeze afirmaţiile din fişa de lucru şi apoi să exemplifice în faşa

clasei obiective proprii şi modalităţi de realizare a acestora.

*Obiectivele definesc în mod specific ceea ce persoana doreşte să realizeze. Obiectivele

eficiente:

- presupun implicare din partea persoanei – sunt formulate de persoana în cauză şi sunt legate de

scopurile sale;

- sunt orientate spre acţiune – indică o direcţie specifică, succesiunea acţiunilor care trebuie

întreprinse pentru atingerea scopurilor;

- sunt formulate specific, măsurabil, realist, temporal.

Tabelul nr. 3 Modul de formulare a obiectivelor eficiente

Forma Descriere Întrebări care ghidează

formularea obiectivelor

Specific Obiective concrete şi precise care specifică:

- profesia dorită

Obiectivul este formulat în

termeni de situaţii concrete?

45

- domeniul în care ar dori să lucreze(

de exemplu, în industria de

telecomunicaţii)

- deprinderile pe care doreşte să le

valorifice (de exemplu, să îmi

utilizez abilităţile de comunicare şi

management)

- peroanele în compania cărora

doreşte să îţi exerseze profesia (de

exemplu, vreau să dezvolt programe

pentru copii cu dizabilităţi)

Măsurabil Obiective exprimate în unităţi al căror

rezultat poate fi verificat, astfel încât

progresul să poată fi măsurat.

Poate fi măsurat progresul în

realizarea obiectivului?

Realist Obiective realizabile tinând cont de

restricţiile de timp, buget şi capacităţi.

Obiectivul este în concordanţă

cu resursele mele?

Temporal Obiective fixate cu limită de timp. Există

obiective pe termen scurt, realizabile în

câteva zile sau luni (colectarea

informaţiilor despre profesia de medic) şi

obiective pe termen lung, care pot fi

realizate în 5-10 ani (să termen facultatea

de medicină).

În cât timp va fi realizat

obiectivul respectiv?

Fişa de lucru - Ce fac azi, ce fac mâineA. Obiective pe termen scurt

1. Chiar acum eu sper să (ex. să rezolv testul la biologie)

…………………………………………………………………………………………..

a. Trei motive pentru care vreau să ating

scopul………………………………………………………

b. Primul pas va fi

să…………………………………………………………………………………..

2. În următoarele două luni eu vreau să (ex. să îmi îmbunătăţesc situaţia la biologie)

……………………………………………………………………………………………

a. Trei motive pentru care vreau să ating

scopul………………………………………………………46

b. Primul pas va fi

să………………………………………………………………………………….

3. Când voi termin acest an sper să (ex. să obţin o diplomă de calificare)

……………………………………………………………………………………………………

a. Trei motive pentru care vreau să ating

scopul………………………………………………………

b. Primul pas va fi

să…………………………………………………………………………………..

B. Obiective pe termen lung

1. Eu îmi doresc să

devin…………………………………………………………………………………

a. Trei motive pentru care succesul este important pentru

mine……………………………………….

b. Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în atingerea acestui obiectiv pe termen

lung?

…………………………………………………………………………………………………

……

2. Peste cinci ani aş vrea

să……………………………………………………………………………….

a. Trei motive pentru care succesul este important pentru

mine……………………………………….

b. Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în atingerea acestui obiectiv pe termen

lung?

…………………………………………………………………………………………………

……

3. Peste cincisprezece ani aş vrea

să……………………………………………………………………..

a.Trei motive pentru care succesul este important pentru

mine……………………………………….

b.Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în atingerea acestui obiectiv pe termen

lung?

…………………………………………………………………………………………………

……

Planul meu de carieră

47

1. Prezentaţi elevilor planul de carieră: componentele acestuia şi principalele

caracteristici ale acestor componente*.

2. Solicitaţi elevii să se gândească la un scop de carieră. Găsiţi împreună cu elevii

exemple de scopuri de carieră şi discutaţi relaţia dintre scopurile pe termen scurt şi cele pe

termen lung.

3. Cereţi elevilor să îţi construiască propriul plan de realizare a scopului , utilizând

modelul din fişa de lucru.

4. La sfârşitul activităţii cereţi elevilor să-şi prezinte propriul plan realizare a

scopului.

*Un plan de carieră cuprinde:

1) Scopul – poate fi definit în termeni de rezultate, procese sau evenimente dezirabile. Acesta

ofertă direcţia care trebuie urmată şi permite analiza rezultatelor obţinute. Exemple: a avea o

carieră de succes ca medic, a avea un stil de viaţă liniştit, etc.

2) Obiectivele – sunt subsumate scopului general şi definesc în mod specific ceea ce persoana

doreşte să realizeze.

3) Strategiile – modalitatea practică aleasă pentru a îndeplini obiectivele

Fişa de lucru - Planul meu de carieră

Scopul:

Obiectivul nr. 1:

Strategii de

realizare

Termen Resurse Posibile bariere

-

-

-

Obiectivul nr. 2:

Strategii de

realizare

Termen Resurse Posibile bariere

-

-

-

48

Obiectivul nr. 3:

Strategii de

realizare

Strategii de

realizare

Strategii de

realizare

Strategii de

realizare

-

-

-

Planul meu de carieră

Sesiunea 11. Cereţi elevilor să se gândească la viitorul lor, la ceea ce îşi propun ei să facă în viitor.

Pentru realizarea activităţii oferiţi următoarele instrucţiuni:

- Îmaginaţi-vă că mâine este întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Veţi discuta unii

cu alţii despre ce aţi făcut în aceşti ani.

- Gândiţi-vă la întrebările pe care colegii şi profesorii vi le-ar adresa şi pentru a fi pregătiţi

încercaţi să oferiţi răspunsuri la aceste întrebări.

- Fiţi realişti atunci când vă gândiţi la scopurile voastre. Nu putem ştii exact ceea ce se va

întâmpla, dar fiecare dintre voi se poate gândi la ceea ce ar dori să se întâmple.

2. Rugaţi elevii să noteze întrebările pe care le-au anticipat şi răspunsurile la care s-au

gândit şi să descrie cum va arăta viaţa lor peste 10 ani.

3. Folosiţi jocul de rol sau cereţi elevilor să realizez o compunere pentru a ilustra

răspunsurile.

4. Daţi ca temă să realizeze o scurtă compunere cu descrierea stilului de viaţă pe care şi-l

doresc în viitor.

Sesiunea 21. Amintiţi elevilor că trebuiau să se gândească la reuniunea de 10 ani de la absolvire.

2. Alegi câţiva elevi care vor să-şi prezinte în faţa colegilor viziunea lor asupra vieţii

peste 10 ani.

3. Cereţi elevilor să realizeze un plan pentru atingerea scopului/stilului de viaţă dorit,

urmând modelul oferit în fişa de lucru prezentată la activitatea precedentă.

4. Încheiaţi activitatea cu discuţii pornind de la următoarele întrebări:

- Cât de uşor sau dificil vi s-a părut să vă imaginaţi viitorul ? De ce?

49

- De credeţi că unii oameni au o viziune mai clară asupra viitorului decât alţii? Prietenii

voştri au o viziune clară în ce priveşte viitorul? De ce da sau de ce nu?

- Unii oameni consideră că a vorbi despre ceea ce vor să se întâmple peste 10 ani este o

pierdere de timp Sunteţi de acord cu această afirmaţie? De ce?

- Care sunt factorii care fac ca visele să devină realitate? Este noroc sau muncă? Oferiţi

exemple pentru situaţii concrete.

- Cunoaşteţi persoane care şi-au stabilit obiective pe termen lung şi încă muncesc pentru

realizarea lor?

- Ce părere aveţi despre efortul pe care îl fac acestea?

- Ce credeţi că puteţi face acum pentru ca visele voastre să devină realitate?

Să depăşim barierele 1. Împărţiţi elevilor fişa de lucru „Să depăşim barierele”. Cereţi apoi elevilor să se

gândească la unul din scopurile propuse pentru anul în curs. Acest scop poate fi legat de

dezvoltarea personală, a relaţiilor sociale, a performanţei, etc. Rugaţi elevii să noteze în fişa de

lucru scopul propus.

2. Daţi ca sarcină elevilor să identifice pentru scopul propus posibile barierele care pot

apărea în atingerea acestuia.

3. Fiecare elev va trebui să citească colegului de bancă scopul propus şi barierele

identificate şi să-i ceară cât mai multe soluţii posibile de depăşire a acestora. Recomandaţi

elevilor să realizeze schimbul de informaţie cu 2-3 colegi şi să noteze în fişă toate ideile primite.

4. Cereţi elevilor să evalueze soluţiile primite şi să decidă care dintre ele sunt viabile şi

care I se potrivesc. Puteţi sugera elevilor ca pornind de soluţiile primite să genereze propriile

soluţii.

5. Cereţi câtorva elevilor să prezinte în faţa clasei scopul, barierele şi modalităţile de

depăşire a acestora.

Fişa de lucru - Să depăşim barierele Scopul meu este să:

……………………………………………………………………………………..

Ceea ce mă împiedică să-mi realizez

scopul……………………………………………………………

Modalităţi de depăşire a acestor bariere.

a.

b.50

c.

d.

e.

f.

Etapele deciziei

1. Prezentaţi schema procesului decizional şi explicaţi fiecare etapă*. Împreună cu elevii

încercaţi să găsiţi exemple pentru fiecare etapă a procesului decizional.

2. Încurajaţi elevii să dea exemple de decizii care au fost luate deja sau care urmează să

fie luate.

3. Împărţiţi elevii pe două grupe: una va analiza procesul decizional din prisma unei

decizii pe care a luat-o deja, iar cealaltă va analiza o decizie ce urmează a fi luată.

4. Daţi posibilitatea elevilor să prezinte răspunsurile în faţă clasei.

*Etapele procesului decizional:

Definirea deciziei. Identificarea alternativelor

Presupune:

- conştientizarea necesităţii de a lua o decizie de carieră;

- definirea conţinutului deciziei (exemplu. Alegerea şcolii şi a profilului de studiu, alegerea

unei profesii, alegerea unui traseu educaţional, alegerea unor modalităţi de formare a

competenţelor profesionale – activităţi de voluntariat, etc. );

- identificarea alternativelor existente pentru decizia dată.

Explorarea şi evaluarea alternativelor existente

În această etapă se colectează informaţii despre alternativele existente în luarea unei numite

decizii de carieră. Pe baza unor criterii prestabilite sunt evaluate alternativele pentru a identifica

varianta optimă. Criterii de evaluare:

- suprapunerea peste caracteristicile personale8valori, interese, aptitudini, deprinderi);

- concordanţa cu aşteptările persoanei (stil de viţă dorit, mediul de activitate aşteptat);

- susţinerea de care ar beneficia din partea persoanelor semnificative;

- costurile şi beneficiile implicate de alegerea variantei respective.

Planul de carieră

Acest pas presupune stabilirea unui plan de acţiune pentru punerea în practică a deciziei, pornind

de la alternativa selectată. În funcţie de conţinutul deciziei de carieră planul se poate referi la :

51

- modul în care se vor dobândi cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru practicarea

domeniului ales;

- modul în care se vor explora ofertele educaţionale şi ocupaţionale;

- modul în care se va face promovarea personală

Implementarea deciziei

Presupune aplicarea planului stabilit. Aceasta implică atât consecvenţă, cât şi flexibilitate în

adaptarea la situaţii neaşteptate. Planurile eficiente sunt cele care ţin seama de aceste evenimente

neaşteptate şi permit o reevaluare şi readaptare planului.

Reevaluarea deciziei

Asigură revizuirea şi optimizarea procesului de luarea a deciziei. Permite, pe de o parte,

identificarea punctelor tari ale deciziei, iar pe de altă parte, corectarea anumitor dificultăţi apărute

în diferite etape ale procesului decizional.

Fişa de lucru - Etapele deciziei

52

Definirea deciziei. Identificarea alternativelor Despre ce fel de decizie este vorba? Ce a facilitat luarea acestei decizii? Ce alternative posibile am identificat?

Reevaluarea deciziei(pentru grupa care a luat deja decizia)

Am avut suficiente informaţii despre alternativele pe care le-am identificat? Am evaluat bine aceste informaţii?

Am ales alternativa potrivită? A fost bine stabilit planul meu? A mers totul bine când am pus planul în

practică?Ce aş putea optimiza pe viitor?

Explorarea şi evaluarea alternativelor existente

Care sunt abilităţile, aptitudinile, interesele şi atitudinile mele care sunt importante pentru această decizie?

Ce informaţii trebuie să am pentru această alternativă de carieră?

Care sunt persoanele sau situaţiile a căror părere o ascult/care mă influenţează în legătură cu această decizie?

Planul de carieră

Cum mă gândesc să pun în aplicare decizia?

Ce scopuri îmi stabilesc?

Implementarea deciziei(pentru grupa care a luat deja decizia)

Cum a funcţionat punerea în practică a planului?

Au apărut dificultăţi?

Chestionar de identificare a stilului decizional1. Explicaţi elevilor că fiecare persoană tinde să ia deciziile importante pentru ea într-un

anumit fel. Aceasta reflectă stilul său propriu de a lua decizii* .

2. Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi explicaţi-le că pe baza chestionarului din fişă îşi vor

identifica stilul decizional propriu. Acordaţi-le aproximativ 15 min. pentru completarea

chestionarului.

3. Cereţi elevilor să-şi identifice stilul decizional predominant prin însumarea

răspunsurilor încercuite pentru itemii corespunzători fiecărui stil (modul de cotare este prezentat

la sfârşitul fişei de lucru) şi să parcurgă caracteristicile stilului.

4. Analizaţi împreună cu elevii în ce măsură stilul identificat reflectă cu adevărat modul

propriu de a lua decizii importante.

5. Identificaţi modalităţi prin care pot fi depăşite inconvenientele unui stil dependent sau

evitativ.

*Există diferenţe individuale în ceea ce priveşte modul de evaluare şi selecţie a

alternativelor decizionale. Acestea reflectă stiluri decizionale diferite.

Tabelul nr. 4 Stilurile decizionale

Stilul decizional Caracteristici Exemplu

Stilul raţional Utilizează o abordare logică şi

organizată în luarea de decizii;

Elaborează planuri minuţioase

pentru punerea în practică a

acestei decizii;

„Am luat decizia după ce am

cântărit bine toate

alternativele”-

Stilul dependent Se bazează preponderent pe

sprijinul, sfaturile şi îndrumarea

din partea altora în luarea de

decizii;

Consideră că ajutorul celorlalţi

este indispensabil atunci când

cântăresc şi aleg alternative,

„Ceilalţi ştiu cel mai bine ce

este potrivit pentru mine”.

53

Stilul evitativ Amână sau evită luarea unei

decizii,

„Acum nu este momentul

potrivit să iau această decizie”.

Stilul intuitiv Se centrează pe intuiţii şi impresii

în luarea unei decizii;

Nu caută dovezi pentru

argumentarea unei decizii;

„Am făcut aşa pentru că am

simţit eu că este mai bine”.

Stilul spontan Iau decizii sub impulsul

momentului, rapid şi fără prea

multe deliberări.

„Am luat decizia rapid şi fără

să mă gândesc prea mult”.

Fişa de lucru - Chestionar de identificare a stilului decizionalInstrucţiuni:

Mai jos sunt date descrieri ale unor modalităţi în care oamenii iau în general decizii. Citiţi fiecare

decizie în parte şi încercuiţi acea afirmaţie care corespunde felului în care dv luaţi decizii în

general.

1. Când iau decizii tind să mă bazez pe intuiţia mea.

2. De obicei nu iau decizii importante fără să mă consult cu alţi oameni.

3. Când iau o decizie este mai important să simt că decizia este corectă.

4. Înainte de a lua decizii verific sursele de informaţie pe care mă bazez.

5. Ţin cont de sfaturilor altor oameni atunci când iau decizii importante.

6. Amân luarea deciziilor pentru că mă nelinişteşte să mă tot gândesc la ele.

7. Iau decizii într-un mod logic şi sistematic.

8. Când iau decizii fac ceea ce mi se pare potrivit pe moment.

9. De obicei iau decizii foarte rapid.

10. Prefer să fiu ghidat de altcineva când trebuie să iau decizii importante.

11. Am nevoie de o perioadă mare de gândire atunci când iau o decizie importantă.

12. Când iau o decizie am încredere în sentimentele şi reacţiile mele.

13. Opţiunile pe care le iau în considerare atunci când decid sunt ghidate de scopurile mele.

14. Iau decizii numai sub presiunea timpului.

15. Adesea iau decizii în mod impulsiv.

16. Când iau decizii mă bazez pe instinct.

17. Amân să iau decizii cât de mult pot.

18. Iau rapid decizii.

19. Dacă am sprijinul altora mi-e mai uşor să iau decizii.54

20. În general analizez care sunt dovezile pro şi contra atunci când iau o decizie.

Stilul decizional Itemii corespunzători stilului

Stilul raţional 4, 7, 13, 20

Stilul dependent 2, 5, 10, 19

Stilul evitativ 6, 11, 14, 17

Stilul intuitiv 1, 3, 12, 16

Stilul spontan 8, 9, 15, 18

Pentru identificarea stilului decizional predominant însumaşi itemii încercuiţi di cei corespunzători

fiecărui stil în parte. Stilul predominant este cel pentru care obţine scorul cel mai mare.

Ce să aleg?1. Prezentaţi elevilor aspectele fundamentale legate de modalităţile de evaluare a

alternativelor în luarea deciziei(interesele personale, valorile legate de muncă, deprinderile

caracteristicile personale, nivelul educaţional pe care persoana doreşte să-l atingă, stilul de viaţă

dorit). Discutaţi despre factorii care pot fi luaţi în considerare atunci când vrem să identificăm

avantajele şi dezavantajele unei alternative de decizie. Accentuaţi importanţa luării în considerare

a opiniilor persoanelor importante în legătură cu alternativele posibile.

2. Discutaţi pe baza etapelor procesului decizional ce rol are evaluarea alternativelor în

luarea deciziei.

3. Alegeţi împreună cu elevii o situaţie de decizie, importantă pentru ei . Identificaţi

împreună cu elevii 3 alternative posibile.

4. Împărţiţi elevii în trei echipe, alegeţi pentru fiecare echipă un coordonator, care va

centraliza discuţiile membrilor. Împărţiţi fişele de lucru şi cereţi elevilor să analizeze în grup una

din alternativele identificate anterior. Instruiţi elevii să analizeze alternativa prin prisma factorilor

care apar în fişa de lucru. Dacă este cazul, echipele pot adăuga sau elimina anumiţi factori, în

funcţie de alternativa pe care o analizează.

5. Cereţi elevilor să prezinte în faţa clasei concluziile discuţiilor. Identificaţi cu elevii şi

sumarizaţi pe tablă avantajele şi dezavantajele fiecărei alternative şi îndrumaţi elevii să selecteze

varianta optimă, argumentând alegerea.

Fişa de lucru - Ce să aleg

Criterii de evaluare a

opţiunilor de carieră

OPŢIUNEA 1

……………………..

OPŢIUNEA 2

……………………..

OPŢIUNEA 3

……………………..

A. Interesele mele1.2. 3.

B. Valorile mele legate de 55

muncă1.2.3.4.5.

C. Deprinderile mele1.2.3.4.5.

D. Caracteristicile mele personale

1.2.3

E. Nivelul educaţional pe care intenţionez să-l ating

F. Stilul de viaţă dorit1.2.3.4.5.

G. Alte nevoi/aşteptări1.2.3.

TotalPentru fiecare criteriu din prima coloană se notează cu X în dreptul opţiunii care satisface criteriul. La sfârşit se realizează totalul pe fiecare opţiune, astfel încât să reiasă care din opţiunile luate în calcul satisfac mai multe din criteriile importante pentru elev.

56

2. Managementul informatiei si al invatarii

Ştiu să caut informaţii?

Sesiunea 11. Cereţi elevilor să adune pentru ora următoare informaţii legate de o temă de interes,

(aceasta poate să fie o informaţie de ultimă oră din ziar sau o temă de interes general cum ar

fi: adopţia, pedeapsa cu moartea, dreptul la vot, etc).

2. Discutaţi sursele care pot fi utilizate pentru adunarea informaţiei. 3. Specificaţi că

informaţiile adunate trebuie sintetizate într-un eseu.

Sesiunea 21. Daţi posibilitatea elevilor să prezinte lucrările realizate pe tema dată şi discutaţi

modalităţile prin care au adunat informaţiile.

2. împărţiţi elevilor fişa de lucru şi cereţi-le să o completeze în funcţie de modul în care s-a

desfăşurat procesul de căutare a informaţiei pe tema dată.

3. Identificaţi împreună cu elevii tipurile de informaţii şi strategiile de căutare a

informaţiilor care au fost utilizate şi analizaţi împreună cu elevii eficienţa lor. Sugeraţi şi

alte modalităţi de căutare.

4. Cereţi elevilor să aleagă două dintre abilităţile deficitare identificate şi daţi-le ca temă să

găsescă modalităţi prin care le pot îmbunătăţi. Propuneţi elevilor să realizeze un plan de

dezvoltare pentru acestea în fişa de lucru.

5. Discutaţi în ora următoare planurile de dezvoltare realizate.

Fisa de lucru nr. 15

57

Cum să caut eficient informaţii?

Sesiunea 11. Spuneţi elevilor că vor primi sarcina de a redacta un eseu de o pagină despre o

temă de interes pentru ei.

2. Alegeţi împreună cu elevii tema (de exemplu o compunere cu titlul „Cel mai

frumos oraş din lume", în care să descrie oraşul lor preferat, vizitat sau despre care

au auzit doar).

3. Precizaţi că elevii vor avea de consultat mai multe surse de informare (cărţi,

reviste, Internet, televizor, etc) şi că vor avea sarcina de a completa pe parcursul

procesului de căutare a informaţiilor fişa de lucru.

Sesiunea 21. Cereţi elevilor să prezinte eseul realizat şi procesul de căutare a informaţiilor,

pe baza fişei de lucru.

2. Invitaţi elevii să evalueze măsura în care „tehnica celor 6 paşi" a fost utilă în

căutarea informaţiilor şi realizarea eseului.

3. Consemnaţi ideile vehiculate şi trageţi concluzii referitoare la utilitatea surselor

de informare şi a unei tehnici de căutare a informaţiilor.

Fisa de lucru nr. 16

Dilema prizonierului1. Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi prezentaţi în faţa clasei situaţia pe care trebuie să

o rezolve. Asiguraţi-vă că toţi au înţeles sarcina.

2. Cereţi elevilor să rezolve problema prezentată în mod individual şi să noteze

opţiunea lor pe fişa de lucru.

3. Rugaţi elevii să formeze perechi şi să îşi prezinte reciproc opţiunile şi

argumentele utilizate. Dacă apar modificări în opţiunea lor, în urma interacţiunii,

permiteţi-le să modifice pe fişa de lucru.

4. Invitaţi elevii să dea exemple de opţiuni şi argumentele care au stat la baza lor.

încurajaţi-i să dea exemple şi de modificări ale deciziei în urma discuţiei cu colegul şi

să argumenteze.

58

Fisa de lucru nr. 18

Prelucrarea informaţiilor

Sesiunea 11. Iniţiaţi o discuţie privind rolul pe care îl are informaţia în viaţa unui om şi

subliniaţi importanţa prelucrării acesteia înaintea utilizării ei.

2. Identificaţi împreună cu elevii aspectele care influenţează prelucrarea

informaţiei.

3. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3 - 5 persoane şi împărţiţi fişa de lucru. Cereţi

elevilor să o evalueze, în grup, prin prisma aspectelor menţionate în fişa de lucru şi să

completeze observaţiile lor în coloana "Ziar".

4. Citiţi elevilor o ştire prezentă într-un cotidian de interes naţional. Alocaţi 10

minute pentru această activitate.

5. Solicitaţi grupelor să prezinte în faţa clasei rezultatul analizei efectuate şi

discutaţi influenţa diverselor aspecte menţionate în fişă asupra prelucrării informaţiei.

6. Daţi ca temă elevilor să urmărească modul în care este prezentată aceeaşi ştire la

radio şi televiziune şi să noteze în fişa de lucru observaţiile făcute.

Sesiunea 21. Comunicaţi elevilor că vor continua ACTIVITATEA de analiză a unei informaţii.

2. Cereţi-le să reia gruparea din ora precedentă şi solicitaţi-le să discute pe marginea

observaţiilor notate în coloanele "Radio" şi "Televiziune" ale fişei de lucru.

3. Analizaţi comparativ împreună cu elevii cele trei tipuri de abordare a

informaţiei (ziar, radio, televiziune). Conduceţi discuţia pe baza întrebărilor

sugerate la "Discuţii".

4. Formulaţi împreună cu elevii concluzii referitoare la rolul factorilor identificaţi

în prelucrarea informaţiei.

Strategii de căutare a informaţiilor

1. Identificaţi împreună cu elevii paşii care stau la baza unei strategii eficiente de

căutare a informaţiei şi activităţile aferente fiecărui pas Notaţi pe tablă paşii şi

activităţile identificate.

2. Comunicaţi elevilor că vor elabora o strategie de căutare a informaţiilor şi

împărţiţi fişa de lucru.

59

3. Împărţiţi elevii în grupe de 3 - 5 persoane şi daţi-le următoarea instrucţiune: "

Imaginaţi-vă următoarea situaţie: Oraşul nostru a găzduit un eveniment cultural

foarte important. Un scriitor cunoscut şi-a prezentat în faţa unui numeros public cea

mai cunoscută carte. Clasei voastre i-a revenit sarcina să redacteze un articol pe

această temă pentru revista şcolii. Articolul trebuie să conţină cât mai multe

informaţii despre viaţa şi activitatea scriitorului. Detaliaţi pe fişa de lucru activităţile

pe care le întreprindeţi pentru a realiza sarcina primită."

4. Cereţi elevilor să prezinte activităţile pe care le-ar întreprinde şi discutaţi

eficienţa lor.

Fisa de lucru nr. 16

Pe cine să credem?

Sesinea 11. Identificaţi împreună cu elevii 3 teme de discuţie asupra cărora ar dori să se

informeze în săptămâna care urmează (exemple: creşterea copiilor, alegerea

carierei, redactarea unui referat la biologie, etc).

2. Cereţi elevilor să enumere surse de informare posibile şi listaţi pe tablă 10

dintre sursele accesibile elevilor.

3. împărţiţi elevii în trei grupe aproximativ egale, în funcţie de tema de interes şi daţi-

le ca sarcină culegerea de informaţii despre această temă pentru ora următoare.

Rugaţi elevii să consulte cele 10 surse identificate împreună în clasă şi să noteze pe

fişa de lucru informaţiile obţinute.

Sesiunea 2

1. Reconstituiţi grupele de interes. Cereţi elevilor să discute în grup informaţiile

culese şi să evalueze sursele de informare în funcţie de credibilitatea acordată în

legătură cu tema aleasă. Sugeraţi-le să ierarhizeze sursele propuse sub aspectul

acestui criteriu, acordând câte o notă de la 1 la 9, unde 1 înseamnă - sursă cu

credibilitate scăzută, iar 9 - sursă foarte sigură.

2. Dezbateţi împreună cu elevii rezultatele obţinute şi discutaţi în ce măsură

ierarhia surselor diferă din punct de vedere al credibilităţii.

3. Analizaţi motivele pentru care credibilitatea surselor este dependentă de tipul de

informaţie căutată.

Fisa de lucru nr. 21

60

Cine ce ne spune?

Sesinea 11. Alegeţi împreună cu elevii un produs de larg consum cunoscut (de exemplu,

Coca-Cola sau Pepsi-Cola, produsele McDonalds, chipsurile, pasta de dinţi

Colgate, etc).

2. împărţiţi elevii din clasă în două grupuri. Rugaţi fiecare grup să caute cât mai

multe informaţii despre produsul ales: un grup va căuta informaţii în articole din

reviste sau pe internet, iar celălalt grup va culege informaţii urmărind conţinutul

reclamelor din mass-media.

3. Cereţi elevilor din fiecare grup să noteze informaţiile astfel încât să poată

prezenta colegilor produsele în funcţie de acestea.

Sesiunea 21. Reconstituiţi grupele şi rugaţi elevii să discute şi să analizeze informaţiile culese.

2. Cereţi elevilor să prezinte în faţa clasei produsele pe baza informaţiilor obţinute

din sursele utilizate.

3. Dezbateţi cu întreaga clasă aceste prezentări şi evidenţiaţi asemănările şi

deosebirile dintre informaţiile furnizate de sursele de informare consultate.

4. Discutaţi credibilitatea surselor consultate şi mijloacele utilizate pentru

informarea populaţiei.

Să organizăm informaţia

1. Împărţiţi clasa în grupe de 5 - 6 elevi şi daţi elevilor sarcina să elaboreze schiţa

unui site pentru oraşul în care locuiesc. Sugeraţi-le să apeleze la mai multe surse

pentru căutarea şi localizarea informaţiilor relevante despre oraşul respectiv,

inclusiv la internet. Acordaţi 20 de minute acestei etape.

2. Cereţi echipelor să prezinte schiţa site-ului şi să argumenteze structura aleasă.

3. Comparaţi împreună cu elevii organizarea informaţiilor în cadrul site-ului

cu organizarea informaţiilor în mintea umană. Discutaţi cu elevii utilitatea

organizării informaţiilor.

4. Sugeraţi elevilor să completeze structura site-ului şi realizaţi o expoziţie cu

structura site-urilor rezultate.

Cum învăţ?1. Cereţi elevilor să realizeze o listă cu tipuri de sarcini de învăţare pe care le au de

realizat la următoarele materii: limba română, matematică, geografie şi istorie, 61

încurajaţi elevii să specifice atât sarcinile comune acestor materii (exemplu:

învăţarea unor definiţii şi clasificări), cât şi sarcini specifice (exemplu, eseuri

argumentative la limba română, eseuri descriptive la istorie, etc).

2. Confecţionaţi 4 bileţele pe care treceţi materiile mai sus menţionate.

3. împărţiţi clasa în 4 grupe şi rugaţi reprezentanţii grupelor să extragă câte un bileţel.

Daţi ca sarcină elevilor să găsească sarcini specifice şi strategii de învăţare pentru

materia menţionată pe bileţelul extras.

4. Cereţi elevilor să noteze aceste informaţii în fişa de lucru. Acordaţi 10-15

minute pentru această etapă.

5. Copiaţi pe tablă tabelul din fişa de lucru. Discutaţi cu elevii răspunsurile date,

notând în tabel strategiile identificate de ei. Completaţi lista şi cu alte metode

sugerate de colegi. Explicaţi elevilor metodele menţionate, în cazul în care nu le sunt

cunoscute şi analizaţi modul în care se realizează învăţarea la diferite materii.

6. Daţi-le ca sarcină să aplice câteva din metodele identificate la una dintre materii

şi întrebaţi-i în următoarea oră în ce măsură a fost eficientă metoda aplicată.

Fişa de lucru nr. 22

Portretul unei persoane creative

1. Cereţi elevilor să dea exemple de persoane creative şi să le descrie. Desprindeţi

din ideile lor caracteristici ale persoanelor creative si notaţi-le pe tablă. Identificaţi şi

analizaţi câteva din preferinţele, curiozităţile, atitudinile, abilităţile, interesele,

valorile şi comportamentele persoanelor creative.

2. Cereţi elevilor să transcrie caracteristicile identificate sub forma unor

întrebări scurte, care ar putea fi adresate persoanelor creative. Sintetizaţi aceste

întrebări într-un mic chestionar. Puteţi furniza exemple de întrebări care ar putea să

facă parte din chestionar: ■ Vă place să combinaţi lucrurile pentru a obţine ceva

nou? ■ Vă place să vă jucaţi cu cuvintele? ■ Găsiţi cu uşurinţă asemănări sau

deosebiri între lucruri?

Soluţii creative1. Comunicaţi elevilor că vor avea sarcina de a găsi modalităţi de îmbunătăţire a

unui produs (de pildă un telefon celular). împărţiţi elevii în grupuri de 3 - 5 persoane

şi cereţi-le să dea soluţii luând în considerare următoarele întrebări: ■ Ce s-ar putea

adăuga? ■ Ce s-ar putea elimina? ■ Cum s-ar putea mări / micşora? ■ Ce s-ar

întâmpla dacă am extrage ceva şi am pune în loc altceva? ■ Ce materiale pot fi

înlocuite? ■ Cu ce se poate asemăna? ■ Unde s-ar putea ţine? ■ Ce altă

62

întrebuinţare l-am putea găsi? ■ Cu ce am putea să-l combinăm pentru a obţine un

produs nou?

2. Identificaţi împreună cu elevii categoriile de soluţii pe care le-au propus.

Cereţi elevilor să grupeze soluţiile în funcţie de aceste categorii. Exemplu: ■ soluţii

constructive ■ soluţii estetice ■ soluţii economice ■ soluţii tehnice etc.

3. Analizaţi activitatea şi produsele obţinute pe baza sugestiilor prezentate

la "Discuţii".

Cum îmi utilizez timpul?

Sesiunea 11. Discutaţi cu elevii în ce măsură reuşesc să se încadreze în timp sau au dificultăţi în

realizarea activităţilor cotidiene.

2. Propuneţi-le ca până la următoarea întâlnire să ţină o agendă în care să-şi noteze

ce au făcut în fiecare zi. Cereţi să noteze pentru fiecare activitate timpul alocat,

inclusiv pentru odihnă, somn. Atrageţi atenţia elevilor să nu omită activităţi, să

redea în detaliu programul lor zilnic şi să treacă în agendă timpul real consumat

pentru fiecare.

3. Puteţi propune ca model de agendă fişa de lucru.

Sesiunea 21. Organizaţi o discuţie despre lucrurile pe care le-au observat elevii ţinând acest

„jurnal".

2. împărţiţi elevii în grupe de câte 3 - 5 şi solicitaţi-le să analizeze modul de utilizare

a timpului. Sugeraţi elevilor să identifice aspecte pozitive şi negative în modul cum

este organizat programul. Cereţi-le să se gândească ce anume se poate

îmbunătăţi.

3. Identificaţi împreună cu elevii câteva dificultăţi pe care le au în organizarea

timpului şi cereţi exemple de modalităţi de îmbunătăţire a organizării timpului. 4.

Discutaţi aceste modalităţi şi aplicarea lor.

Fişa de lucru nr. 23

Programul meu săptămânal

63

1. Cereţi elevilor să spună în ce măsură îşi organizează timpul şi să descrie

modalităţile de organizare pe care le utilizează. Reţineţi şi accentuaţi idei precum:

activităţi obligatorii, priorităţi, timp liber, responsabilităţi etc.

2. Prezentaţi alcătuirea unui program săptămânal pe paşi şi discutaţi eficienţa unui

astfel de plan. Analizaţi modul în care ei ar putea să realizeze acest plan.

3. Cereţi elevilor, ca pornind de la paşii descrişi să-şi întocmească un program

pentru săptămâna următoare. Oferiţi ajutor elevilor în fiecare etapă a elaborării

programului. Daţi ca temă de casă continuarea planului şi analizaţi în ora următoare

eficienţa acestei activităţi.

Înţeleg ce citesc?Fişa de lucru nr. 24

1. Cereţi elevilor să parcurgă rapid textul pe care l-aţi pregătit. Daţi următoarea

instrucţiune: „Timp de 5 minute, treceţi în revistă capitolul X, şi încercaţi să vă

formaţi o imagine de ansamblu asupra lui (La ce se referă? Cum este structurat?

Care sunt părţile principale şi cum se relaţionează unele cu altele?)."

2. Cereţi elevilor să spună care sunt cunoştinţele pe care le au deja despre acest su-

biect şi care sunt întrebările la care ar vrea să răspundă referitor la capitolul pe care îl

vor parcurge. Listaţi aceste întrebări pe tablă.

3. Sugeraţi elevilor să citească textul având în minte lucrurile pe care deja le ştiu şi

întrebările formulate. Daţi următoarea instrucţiune: „Citiţi întregul capitol cu atenţie.

Vă rog să fiţi atenţi la următoarele 3 lucruri: Care este ideea principală a

capitolului? Care este ideea principală a fiecărui paragraf? Sunt clare ideile

prezentate?". Permiteţi elevilor să ia notiţo atunci când doresc şi simt nevoia.

4. Cereţi elevilor clarificarea ideilor şi sumarizarea lor: „Revedeţi textul. Pentru

a-l putea înţelege şi reţine mai bine, încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări: ■

Care dintre idei sunt utile şi care sunt mai puţin utile? ■ Argumentele aduse sunt

suficiente? Dacă nu de ce nu, şi care ar fi alternativele ■ Mi-a răspuns capitolul la

întrebările pe care le aveam? ■ Care sunt asemănările şi care sunt deosebirile dintre

aceste argumente şi alte idei privitoare la subiectul textului? ■ Care este implicaţia

exemplelor date de autor? ■ Pot găsi exemple concrete pentru ideile argumentate în

text? ■ Unde mai pot găsi informaţii privitoare la acest subiect?"

64

5. Discutaţi cu elevii despre experienţa de citire pe care au avut-o: în ce măsură se

deosebeşte de modul uzual de citire, dacă au reţinut mai multe informaţii, dacă îl

consideră mai eficient etc.

6. Reluaţi etapele şi rugaţi elevii să le descrie pe fişa de lucru pentru a putea face

apel la ele şi în alte ocazii.

7. Încurajaţi elevii să folosească acest mod de lectură pentru a parcurge lecţiile pe

care le au de învăţat; se poate reveni asupra acestui subiect, discutându-se despre

dificultăţile pe care elevii le întâmpină în folosirea acestei modalităţi de lectură.

Activitatea poate fi repetată de mai multe ori.

Reprezentarea grafică a unui text

1. Alegeţi un text şi cereţi elevilor să-l parcurgă la începutul orei.

2. împărţiţi elevii în grupe de câte 3 - 5 şi distribuiţi planşe pe care fiecare grup

va reprezenta grafic conţinutul textului. Cereţi elevilor să reprezinte

grafic caracterizarea personajului principal (dacă e vorba e o povestire) sau

argumentarea unei idei (dacă textul are un caracter mai abstract) astfel: ■ în centrul

paginii într-un cerc se trece numele personajului (sau conceptul) ■ în cercuri

satelit, aşezate în jurul primului cerc se scriu diferite cuvinte care caracterizează

personajul sau ideea respectivă ■ în final, se găsesc în text exemple

(comportamente, păreri, atitudini) care ilustrează fiecare caracteristică şi care se trec

în cercuri satelit de ordinul II.

3. Comparaţi reprezentările obţinute de grupurile de elevi şi desprindeţi

caracteristicile acestui tip de reprezentare grafică. Discutaţi aplicaţiile posibile ale

reprezentărilor grafice ale unui text.

Ce stil de învăţare am?

Fişa de lucru n. 27

1. Cereţi elevilor să descrie aspecte ale stilului propriu de a învăţa. Spuneţi elevilor

că activitatea îi va ajuta să-şi descopere şi să-şi descrie mai bine propriul stil de

învăţare.

2. împărţiţi elevilor fişa de lucru şi cereţi să noteze un "X" în căsuţa

corespunzătoan descrierii stilului propriu de învăţare. După completarea fişei de lucru,

cereţi elevilo: să calculeze scorurile obţinute, astfel: (a) se încercuieşte, în fiecare

domeniu, numărul întrebărilor la care răspunsul a fost "Da"; (b) se calculează

65

totalui înrebărilor încercuite în fiecare domeniu; (c) se identifică stilul de învăţare

preferat, astfel:

> punctajul cel mai ridicat indică stilul de învăţare preferat

> punctajul cel mai scăzut indică stilul de învăţare cel mai puţin dezvoltat

> două punctaje ridicate sau foarte asemănătoare arată că ambele stiluri pot fi

preferate

> trei scoruri identice înseamnă că pot integra toate cele trei modalităţi îr

învăţare, lucrând la fel de bine cu oricare stil de învăţare

> scorurile de 10 sau mai mari indică faptul că stilul respectiv este frecvent utiliza I

> scorurile mai mici de 10 indică faptul că stilul respectiv nu este frecvent utilizar

Întrebări care corespund stilurilor de învăţare:

Vizual: 3, 4, 6, 7, 9, 13, 16, 20, 22, 32, 39, 43, 44, 48, 49, 51, 52,

54

Auditiv: 1, 2, 8, 10, 11,12, 14, 24, 26, 28, 34, 35, 36, 40, 41, 45, 47,

50

Kinestezic: 5, 15, 17, 18, 19, 21, 23, 25, 27, 29, 30, 31, 33, 37,38, 42, 46,

53

4. Analizaţi împreună cu elevii rezultatele obţinute. Discutaţi în ce măsură stilul

de învăţare le influenţează performanţa şi importanţa cunoaşterii stilului

propriu de învăţare.

Cum îmi valorific stilul de învăţare?

Fişa nr. 28: „Stilul meu de învăţare"

1. Împărţiţi elevilor fişa de lucru cu următoarea instrucţiune: "Listele primite conţin

activităţi şi strategii care pot fi utilizate pentru valorificarea stilului vostru de învăţare

dominant. Bifaţi strategiile pe care le uitilizaţi." Sugeraţi elevilor să compleze listele

cu alte strategii utilizate de ei.

2. Grupaţi elevii în funcţie de stilul de învăţare dominant şi cereţi să discute

asemănări şi deosebiri în ceea ce priveşte utilizarea strategiilor în cadrul aceluiaşi stil

de învăţare.

3. Rugaţi elevii să prezinte câteva din concluziile discuţiilor de grup. Sugeraţi

elevilor să analizeze eficienţa strategiilor şi să dea exemple de situaţii în care

strategiile au fost eficiente sau ineficiente. Identificaţi împreună cu elevii modalităţi de

adaptare a stilului de învăţare la situaţii specifice de învăţare.

66

4. Daţi ca temă elevilor să aleagă o strategie pe care nu a încercat-o, dar ar dori să o

încerce şi să o utilizeze în activitatea de învăţare în săptămânile următoare. Discutaţi în

ora următoare rezultatele obţinute.

De ce învăţ?

1. Identificaţi împreună cu elevii motive care îi determină să înveţe şi notaţi-le pe

tablă. Exemple: ■ vreau să ştiu cât mai multe lucruri ■ îmi doresc să fiu cel mai

bun din clasă ■ pentru a obţine numai note mari ■ pentru a-i face fericiţi pe

părinţi ■ pentru a primi recompense (bani, dulciuri etc.) ■ pentru a-i fi pe plac

profesorului .

2. Explicaţi că motivaţia pentru învăţare este determinată de mai mulţi factori, nu

doar de unul singur, iar acţiunea lor este conjugată. Daţi exemplu de factori:

sociali, contextuali şi personali care determină motivaţia şi rugaţi elevii să se

gândească şi ei la astfel de exemple. Eventual grupaţi motivele listate pe tablă în

funcţie de categoriile: social, contextual, personal.

3. Cereţi-le elevilor să evalueze importanţa pentru ei a motivelor notate pe tablă.

Sugeraţi elevilor să realizeze o ierarhie proprie a motivelor şi rugaţi-i să discute

această ierarhie cu colegul de bancă.

4. Analizaţi împreună cu elevii ierarhiile de motive. încurajaţi-i să împărtăşească

cu colegii ideile discutate în perechi.

67

5. Calitatea stilului de viata

Ce este sănătatea?

Fişa de lucru nr. 65: "Ce este sănătatea?"

1. Scrieţi pe tablă cuvântul SĂNĂTATE şi solicitaţi elevilor să ofere o definiţie a

acesteia. Ghidaţi clasa către următoarea definiţie: o stare de bine fizică, psihică şi

socială (nu doar fizică!). Explicaţi elevilor că definirea sănătăţii în termeni de

comportamente specifice este mai utilă decât o definiţie generală.

2. împărţiţi clasa în grupuri a câte 5-7 elevi şi oferiţi-le spre completare fişa de lucru.

Lăsaţi elevii să lucreze în grup 10-15 minute.

3. Cereţi fiecărui grup să prezinte 3 dintre răspunsurile oferite şi discutaţi-io împreună.

Puteţi centraliza pe tablă comportamentele identificate de elevi, pe două coloane: 1.

Comportamente sănătoasa 2. Comportamente nesănătoase.

Comportamente de risc pentru sănătateFişa de lucru nr. 66: "Comportamente de risc pentru sănătate"

1. Spuneţi elevilor că veţi discuta despre impactul pe care II au diferite comportamente/

obiceiuri asupra sănătăţii.

2. Cereţi elevilor să se ridice în picioare şi spuneţi că le veţi citi o serie de propoziţii la

care vor trebui să fie atenţi. Citiţi rar lista de mai jos: ■ Ti se întâmplă frecvent să nu iei

micul dejun? ■ Ţi se întâmplă frecvent să dormi mai puţin de 7 ore pe noapte? ■

Consumi carne de porc sau vită de mai mult de 3 ori pe săptămână? ■ Faci exerciţiu

fizic de mai puţin de 3 ori pe săptămână? ■ Fumezi? ■ Consumi alcool cel puţin o

dată pe săptămână? ■ Ţi s-a întâmplat să fii pasager în maşina unui şofer care

conducea sub influenţa alcoolului? ■ Consumi alimente bogate în grăsimi (ex. chips-

uri, ciocolată, îngheţată, prăjituri cu cremă) de mai mult de 4 ori pe săptămână? ■ Ai

încercat vreodată să consumi droguri? ■ Ai avut vreodată un contact sexual neprotejat?

3. După citirea listei, cereţi ca toţi cei care pot răspunde cu "DA" la cel puţin o

întrebare să se aşeze. Remarcaţi faptul că toţi avem obiceiuri care pe termen lung pot

avea un impact negativ asupra sănătăţii. în lista pe care aţi citit-o sunt câteva dintre cele

mai importante astfel de obiceiuri.

4. Identificaţi împreună cu elevii modalităţi prin care aceste obiceiuri pot fi reduse sau

modificate. Daţi ca temă elevilor completarea fişei de lucru.68

Ştii adevărul despre tutun?

Fişa de lucru nr. 67: "Ştii adevărul despre tutun?"

1. Spuneţi elevilor că veţi vorbi despre efectele pe care le are fumatul asupra stării de

sănătate şi asupra calităţii vieţii.

2. împărţiţi elevilor fişa de lucru şi daţi-le 5 minute pentru a completa spaţiile libere

din afirmaţiile cuprinse in aceasta.

3. Rugaţi elevii să prezinte câteva răspunsuri la fişă şi discutaţi afirmaţiile după

sugestiile oferite la discuţii. Faceţi legătura dintre obiceiul de a fuma şi modul în care

poate afecta acest lucru munca specifică anumitor proferi. în ce situaţii fumatul

poate fi un irnpediment în desfăşurarea activităţii exemplu, dacă dependenţa

este excesivă fumatul poate ocupa mult timp, dacă lucrează direct cu oamenii poate fi

neplăcut, pot exista interdicţii în ceea ce priveşte fumatul în timpul programului, dacă

lucrează la magazin hainele vor mirosi a ţigară, etc).

Discuţii

Aspecte legate de tutun:

1. Nicotină produce dependenţă în aceeaşi măsură ca fi heroina sau cocaina.

Nicotină, ingredientul activ al tutunuI, acţionează asupra creierului producând relaxare,

scăderea tensiunii, o stare de exaltare şi în acelaşi timp dependenţă. Nicotină ajunge

la creier în numai 7 secunde, jumătate din timpul de care are nevoie heroina injectată

pentru a ajunge la creier.

2. Cancerul de plămâni ucide astăzi mai multe femei decât cancerul de sân. Î n timp

ce incidenţa fumatului la nivelul populaţiai în ansablu a scăzut, ea a crescut în rândul

femeilor. Numărul femeilor care mor din cauza cancerului de pi amân se apropie tot mai

mult de cel al bărbaţilor care mor din cauza acestei boli.

3. De regulă, copiii femeilor care fumează în perioada sarcinii se nasc cu o

greutate mai mică decât cei ai femeilor oare nu fumează şi exista o probabilitate

mai mare de a se naşte prematur sau morţi. Fumatul în perioada sarcinii afectează

negativ dezvoltarea copilului.

4. Vârsta la care oamenii încep să fumeze a scăzut în ultimii ani. Sondajele

realizate in licee printre elevii de cls. a XII a atrată că 25% dintre cei care fumează

au început în cls. a Vl-a, 50% în cls. a Vlll-a, iar 75% până în clasa a IX-a.

69

5. Ţigările sunt unul dintre produsele de pe piaţă cărora li se face cea mai mare

publicitate. Companiile producătore de ţigări investesc 5.000 de dolari în fiecare minut

în campanii publicitare. Multe dintre acestea vizează în mod special femeile şi tinerii.

6. Fumatul este periculos nu doar pentru cel care fumează, ci şi pentru

nefumătorii care se află în apropierea persoanelor care fumează (fumat pasiv).

Studiile arată că fumatul pasiv reprezintă un factor de risc pentru cancerul de

plămâni şi alte boli ale aparatului respirator, atât la adulţi cât şi la copii.

Motivele consumului de alcool

Obiectiv Conştientizarea cauzelor care îl determină pe un tânăr să consume alcool

Durata 40-50 minuteMateriale Fişa de lucru nr. 69: "Motivele consumului de alcool"Desfăşurarea

activităţii

1. Explicaţi elevilor că oamenii recurg la consumul de alcool din diferite

motive şi că prin următoarea activitate veţi încerca să identificaţi aceste

motive. 2. împărţiţi elevii în grupuri de 5-7 persoane. Daţi fiecărui grup

sarcina să identifice motivele pentru care tinerii şi adulţii consumă alcool.

încurajaţi formularea motivelor în forma expresiilor prin care tinerii îşi

justifică consumul de alcool. 3. Realizaţi o listă comună cu motivele

identificate de elevi şi cereţi-le elevilor să completeze fişa de lucru. 4.

Identificaţi împreună cu elevii alternative la comportamentul de consum de

alcool pentru 3 dintre motivele enumerate. Exemplu: "Beau pentru că am

o groază de probleme pe care nu ştiu cum să le rezolv!" Alternativa:

"Consumul de alcool nu este o modalitate de rezolvare a problemelor. El

duce, dimpotrivă, la amânarea confruntării cu ele şi a soluţionării lor. Aş

putea să încep prin rezolvarea uneia dintre ele". 5. Daţi ca temă identificarea

alternativelor pentru celelalte motive găsite.Discuţii ■ Dacă nu sunt amintite de către elevi, faceţi referire la următoarele

motive pentru care elevii recurg la consumul de alcool: "Şi

prietenii mei o fac!" "Dacă nu beau, ceilalţi vor râde de mine!",

"Astfel mă simt bărbat cu adevărat!" "Voi fi mai puternic şi mai

interesant!", "Am o groază de probleme pe care nu ştiu cum să le rezolv!",

"Beau fiindcă îmi place!" ■ în ce măsură motivele identificate sunt

întemeiate pentru a recurge la consumul de alcool? ■ Ce alternative de

comportament ar putea avea adolescenţii care recurg la consum de alcool?

70

De urmărit Elevii:

■ să conştientizeze faptul că rezolvarea problemelor nu se realizează prin

consumul de alcool ■ să identifice motive invocate de tineri pentru

consumul de alcool

Puterea anturajului

Obiectiv Identificarea rolului pe care îl are presiunea anturajului în.decizia de a

adopta comportamente de risc.Durata 30 minuteMateriale -Desfăşurarea

activităţii

1. împărţiţi clasa în două echipe. Alegeţi un elev care va juca rolul unui

tânăr care se află în situaţia de a decide dacă acceptă să fumeze sau nu.

Rugaţi-I să iasă din clasă şi daţi-i o foaie cu următoarele instrucţiuni:

"Când intri din nou în clasă vei juca rolul unui elev care a ieşit la o

întâlnire cu prietenii. Tocmai ai primit de la unul din ei o ţigară." 2. După

ce elevul iese din clasă prezentaţi şi celorlalţi situaţia şi cereţi unui grup să-şi

desemneze 3 reprezentanţi care vor trebui să-şi folosească puterea de

convingere pentru a-l determina pe prietenul lor să fumeze. Celălalt

grup va alege 3 reprezentanţi „nefumători" care îşi vor folosi toată puterea

de convingere pentru a-l face pe elev să nu fumeze. 3. împărţiţi tabla în

două coloane pentru a trece argumentele pro şi contra utilizate de cele două

echipe. 4. Identificaţi împreună cu elevii modalităţile utilizate de a face faţă

presiunii grupului.

Discuţii ■ Care listă este mai cuprinzătoare şi mai convingătoare? ■ Cum cred

elevii că s-a simţit colegul lor care era pus în situaţia de a face faţă

presiunii grupului? ■ Cum ne pot influenţa ceilalţi în direcţia adoptării unor

comportamente nesănătoase? ■ Ce modalităţi de a face faţă presiunii

anturajului se pot identifica? Oferiţi exemple.

De urmărit Elevii:

■ să identifice rolul anturajului în luarea deciziilor ■ să dea exemple de

mai multe modalităţi de a face faţă presiunii grupului în decizia de a refuza

să fumeze

71

Adevărul despre alcool

Obiectiv Conştientizarea de către elevi a efectelor nocive ale alcoolului asupra

calităţii vieţii.

Durata 50 minuteMateriale -Desfăşurarea

activităţii

1. Luaţi legătura cu filiala locală a AA (AA ■ "Alcolicii Anorimi")

sau cu un specialist care lucrează cu alcoolici pentru a vă pune în

legătLră cu o personă care a avut probleme cu alcoolul şi care ar fi

dispusă să vorbească cu elevii despre aceasta. Ar fi de preferat ca

persoana să fie tânără, pentru ca adolescenţii să se poată identifica mai

uşor cu ea. 2. Sugeraţi invitatului să discute aproximat v 20 de

minute despre modul în rare alcoolismul afectează vi- ţa unei persoane:

relaţia cu familia, sănătatea, prieteni, locul de muncă, etc. Rugaţi-i să

relateze aspecte din propria poveste, cu implicaţiile emoţionale, sociale,

financiare ale acesteia. 3. La sfârşitul discuţiei solicitaţi elevilor să

noteze câteva consecinţe ale consumului de alcool, pe baza a ceea ce au

auzit. Obs. Activitatea este condiţionată de găsirea unui specialist în

domeniul asistenţei persoanelor cu probleme legate de consumul

excesiv de alcool, în acest sens, activitatea devine opţională sau se

poate desfăşui în lipsa invitatului, prin identificarea, cu ajutorul

elevilor, a consecinţelor pe care le poate avea alccoolul asupra celui

care consumă şi asupra persoanelor apropiate.

Discuţii ■ Ce părere au elevii despre ceea ce au auzit? Ce întrebări se

ridică? ■ Ce efecte ale consumului de alcool au identificat din

ceea ce au auzit?

De urmărit Elevii:

5. să identifice efectele pe care le are consumul excesiv de alcool

asupra persoanei şi asupra celor din jurul său.

72

Stereotipuri şi diferenţe de gen

Obiectiv Conştientizarea de către elevi a propriilor stereotipuri de gen.

Durata 40 minuteMateriale Fişa de lucru nr. 70: "Stereotipuri şi diferenţe de gen"

Desfăşurarea

activităţii

1. Comunicaţi elevilor că vor discuta despre stereotipurile po care le au

oamenii referitor la genuri şi diferenţele efective care există între fete şi

băieţi. Daţi elevilor fişa de lucru şi acordaţi 5 minute pentru a răspunde la

afirmaţiile din fişa. Citiţi cu voce tare instrucţiunea şi daţi un exemplu pentru

a fi siguri că elevii au înţeles-o. 2. Analizaţi împreună cu elevii răspunsurile

date şi identificaţi eventualele stereotipuri de gen prezente în afirmaţiile lor.

Identificaţi împreună cu ei diferenţe reale între fete şi băieţi şi explicaţi

conceptul de stereotip de gen (vezi 7.1.1.4 şi 5.3.1.3). 3. Cereţi elevilor să

dea şi alte exemple de stereotipuri de gen, eventual chiar cele care le-au

afectat alegerile până în acest moment. Identificaţi împreună cu elevii

modalităţi prin care pot fi modificate aceste stereotipuri.

Discuţii ■ Există diferenţe de gen? ■ Cum se dezvoltă stereotipurile de gen?

■ Exemple de stereotipuri de gen şi cum influenţează ele

comportamentele. ■ Cum pot fi modificate stereotipurile de gen?

Do urmărit Elevii: ■ Să identifice modalităţi specifice în care stereotipurile

influenţează relaţiile şi activităţile persoanelor

Ce este stresul?

Obiectiv Clarificarea conceptului de stres

Durata 45 minute

Materiale Fişa de lucru nr. 74: "Ce este stresul?"

73

Desfăşurarea

activităţii

1. Încercaţi să definiţi împreună cu elevii noţiunea de stres. Cereţi

elevilor să îşi imagineze că nu există cuvântul stres în vocabular. Pornind

de la această realitate prezumtivă, sugeraţi-le să se gândească la cuvinte sau

expresii pe care ar putea să le utilizeze pentru a exprima acest concept.

Notaţi pe tablă conceptele propuse pentru a defini stresul şi identificaţi

componente ale stresului: surse de stres, reacţii la stres şi modalităţi de

adaptare la stres (7.1.1.5). 2. Spuneţi-le că veţi face un exerciţiu prin care

vor înţelege mai bine ce este stre Solicitaţi elevilor să se gândească la o

situaţie sau două în care s-au simţit stresaţi. Cereţi-le să descrie: (a) ce le-a

trecut prin minte atunci când s-au simţit stresaţi (b) care au fost emoţiile pe

care le-au trăit în acele momente (c) ce au făcut în acele situaţii. 3.

Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi lucraţi împreună pentru a exemplifica

modul în care vor trebui să completeze tabelul (de exemplu, situaţia:

înainte de testul la matematică - m-am gândit că poate iar voi lua notă

mică şi mă vor certa părinţii - m-am simţit agitat(ă) - mă tot plimbam prin

clasă cu caietul în mână şi îi întrebam pe colegi ce cred ei că vom primi

ca sarcină la test). Rugaţi elevii să completeze individual fişa de lucru.

Lăsaţi-i să lucreze aproximativ 5 minute. 4. Împărţiţi elevii în grupe de 3-5

elevi şi rugaţi-i să discute pe baza situaţiilor descrise. Cereţi-le să identifice

caracteristicile definitorii ale stresului. 5. Discutaţi în grupul mare ideile

dezbătute şi cereţi elevilor să sugereze ce ar putea face pentru a reduce

nivelul de stres (managementul stresului, 7.1.1.5).

Discuţii ■ Modul de manifestare a stresului - la nivel emoţional, cognitiv şi

comportamental ■ Aceeaşi situaţie s-ar putea să provoace stres unora,

în timp ce pentru alţii nu reprezintă o sursă de stres ■ Cum se poate reduce

nivelul de stres

De urmărit Elevii:

■ să identifice situaţii care generează stări de stres ■ să descrie

gânduri, emoţii şi comportamente asociate stării de stres ■ să facă

distincţia între sursele de stres, reacţiile la stres şi modalităţile de a face

faţă stresului

Sursele de stres din viaţa mea

74

Obiectiv Recunoaşterea principalelor surse de stres cu care se confruntă elevii în

diferite situaţii, respectiv surprinderea celor mai frecvente surse de stres la

elevi.

Durata 50 minuteMateriale Fişa de lucru nr. 73: "Sursele de stres din viaţa mea"Desfăşurarea

activităţii

1. Solicitaţi elevilor să identifice principalele surse de stres cu care se

confruntă la şcoală, în familie, în relaţiile cu prietenii şi în relaţia cu ei

înşişi. Daţi câteva exemple şi discutaţi-le. Rugaţi elevii să treacă aceste

situaţii în fişa de lucru şi să o completeze cu alte situaţii specifice. 2.

Grupaţi elevii în perechi şi cereţi-le să organizeze situaţiile identificate

în trei categorii: (a) care permit acţiuni immediate; (b) care permit acţiuni

viitoare; (c) care merită/trebuie ignorate sau tolerate. Puteţi oferi exemple

de situaţii care merită tolerate: imaginea corporală (înălţimea sau o

anumită configuraţie a feţei), unele caracteristici ale părinţilor, etc. 3.

Analizaţi rezultatele obţinute în urma acestor grupări. Discutaţi cu elevii

relevanţa situaţiilor care permit acţiuni imediate sau viitoare şi importanţa

celor care nu permit astfel de acţiuni.

Discuţii ■ Care este impactul stresului asupra calităţii vieţii? ■ Ce acţiuni

imediate pot fi întreprinse pentru a reduce impactul unuia dintre stresorii

identificaţi asupra calităţii vieţii? ■ Ce acţiuni viitoare aş putea planifica

pentru a reduce impactul unor factori stresanţi? ■ Cum să tolerez unele

din lucrurile care nu pot fi schimbate?

De urmărit Elevii:

■ să identifice factori de stres şi modul în care aceştia afectează

calitatea vieţii ■ să înţeleagă că unii factori de stress nu pot fi

eliminaţi ■ să identifice cât mai multe modalităţi de a face faţa

factorilor de stres

Roluri, drepturi şi responsabilităţi

Obiectiv Identificarea drepturilor şi responsabilităţilor aferente unc roluri sociale

Durata 40 minuteMaterials Fişa de lucru nr. 75: "Roluri, drepturi, responsabilităţi"

75

Desfăşurarea

activităţii

1. încercaţi să definiţi împreună cu elevii conceptele de drepturi şi

responsabilităţi. Punctaţi diferenţa dintre aceste concepte şi daţi

exemple de drepturi şi responsabilităţi pentru rolul de elev (vezi 7.2.1).

Cereţi elevilor să dea exemple de roluri pe care le poate îndeplini o

persoană îndecursul vieţii. în această fază faceţi o listă cât mai lungă cu

aceste roluri. Ajutaţi elevii prin întrebări legate de roiuri trecute, prezente

şi viitoare. 2. Confecţionaţi bileţele cu 5 dintre cele mai importante

roluri, alese de comun acord cu elevii. Cereţi fiecărui elev să îşi aleagă câte

un bileţel şi grupaţi elevii în funcţie de biletul ales (un grup va fi format din

elevi care au ales un bilet cu acelaşi rol). 3. în cadrul grupului mic, cereţi

elevilor să facă o listă cât mai completă cu drepturile, respectiv

responsabilităţile specifice rolului menţionat în bileţelul ales. 4. Rugaţi

elevii să prezinte listele realizate şi analizaţi conţinutul lor împreună cu

întreaga clasă. Scoateţi în evidenţă asemănările şi deosebirile dintre

rolurile persoanei în termeni de drepturi şi responsabilităţi.

Discuţii ■ Asemănările şi deosebirile dintre diferite roluri ■ Care sunt

preferinţele lor pentru anumite roluri şi motivul acestor preferinţe ■

Specificul rolurilor pe care le au în prezent ■ Ce roluri consideră că

vor avea în viitor

De urmăi;t Elevii: ■ să înţeleagă conceptele de roluri, drepturi şi responsabilităţi ■

să identifice roiuri pe care le poate adopta o persoană şi roluri pe care le au

ei în prezent ■ să identifice drepturi şi responsabilităţi aferente unor roluri

Responsabilităţile mele

Obiectiv Identificarea responsabilităţilor pe care elevii şi le pot asuma şi a importanţei

acestora pentru dezvoltarea personală

Durata 35 minuteMateriale Fişa de luau nr. 77: "Responsabilităţile mele"

76

Desfăşurarea

activităţii

Obs. Dacă s-a făcut activitatea Roluri, drepturi şi responsabilităţi se va păstra

la vedere lista cu drepturile şi responsabilităţile aferente rolurilor specifice

vârstei lor. Oacă activitatea nu a fost făcută, acestea vor fi identificate cu

ajutorul elevilor. 1. Spuneţi elevilor că veţi discuta despre responsabilităţile

pe care le au în prezent şi despre importanţa acestora pentru dezvoltarea

personală. 2. Distribuiţi fişele de lucru şi cereţi elevilor să răspundă

individual la întrebările menţionate acolo: în ce fel s-a schimbat rolul meu

în ultimii doi ani? în ce fel s-au schimbat responsabilităţile mele în

ultimii doi ani? Dacă am mai mulie responsabilităţi, în ce măsură am şi mai

multe drepturi / privilegii decât am avut acum doi ani? Cum pot face ca

responsabilităţile să fie pe măsura drepturilor (şi invers)? Cum mă simt în

legătură cu aceste schimbări? Le pot accepta sau îmi este greu să le accept?

Ce responsabilităţi îmi asum în familie sau în comunitate? Ce aş putea face

diferit? Ce responsabilităţi îmi pot asuma? Ce privilegii aş avea în acesl caz?

3. Discutaţi cu elevii răspunsurile după sugestiile de la secţiunea "Discuţii".

Discuţii • Care sunt consecinţele asumării unor responsabilităţi concrete asupra lor şi

asupra altora? ■ De ce există tendinţa neasumării unor responsabilităţi? ■

Care sunt dificultăţile întâmpinate în asumarea responsabilităţilor şi cum

pot fi depăşite aceste dificultăţi? Obs. Elevii pot fi încurajaţi să discute cu

părinţii întrebările de mai sus şi apoi să povestească la următoarea întâlnire

ce au aflat nou şi cum au perceput reacţia părinţilor.

De urmărit Elevii: ■ să cunoască responsabilităţile pe care şi le pot asuma în

prezent ■ să înţeleagă importanţa asumării responsabilităţilor

specifice vârstei lor

Plan de voluntariat

Obiectiv Pregătirea planurilor de implementare a unor acţiuni de voluntariat Obs.

Voluntariatul este înţeles cel mai bine atunci când este practicat. Oportunităţile

de a fi implicaţi în aceste activităţi le oferă elevilor posibilitatea de a învăţa

multe lucruri despre ei înşişi şi despre anumite opţiuni de carieră.

Durata Sesiunea 1: 30-50 minute Sesiunea 2: 30-50 minute Sesiunea 3: 30-50 Materiale Fişa de lucru nr. 76: "Plan de voluntariat"

77

sfăşurarea

activităţii

Sesiunea 1

1. Spuneţi-le elevilor că veţi discuta despre voluntariat şi că prin aceste

discuţii urmăriţi să îi pregătiţi pentru implicarea într-o acţiune de voluntariat.

Conduceţi discuţia cu elevii înspre definirea a ceea ce presupune voluntariatul,

care sunt paşii şi regulile implicării într-o acţiune concretă de voluntariat şi care

sunt domeniile în care se pot implica ei ca şi voluntari (vezi 7.2.3.3.). 2.

Solicitaţi elevilor să opteze pentru una din activităţile de voluntariat, la nivelul

şcolii sau al comunităţii. 3. împărţiţi clasa în grupuri şi daţi-le sarcina să

planifice acţiunea ţinând cont de regulile de implementare discutate anterior. De

exemplu, dacă este vorba despre o acţiune la nivelul comunităţii, ei vor trebui să

clarifice: ■ scopul acţiunii (ex. recunoaşterea unor oportunităţi de

implicare, recunoaşterea nevoilor comunităţii, organizarea unor jocuri cu

copiii sau activităţi cu bătrânii etc.) ■ durata acţiunii ■ activităţile

organizate (ex. ce întrebări le vor pune persoanelor la care vor merge) ■

perioada de implementare a acţiunii ■ în ce mod se va realiza evaluarea

nevoilor comunităţii astfel încât acţiunea propusă să fie cât mai eficientă. 4.

Discutaţi cu clasa proiectele realizate în grupurile mici şi permiteţi colegilor să

facă completări sau să ofere sugestii pentru îmbunătăţirea planurilor. 5.

Organizaţi şi realizaţi împreună vizita "de recunoaştere" până la următoarea

sesiune.

Sesiunea 2

1. Discutaţi cu elevii despre experienţa vizitei de evaluare. 2. Analizaţi

împreună nevoile identificate şi stabiliţi modalităţile cele mai eficiente de a

răspunde la aceste nevoi. Daţi posibilitatea elevilor să modifice planurile lor

de voluntariat în funcţie de realitatea observată. 3. Cereţi grupurilor să

planifice următoarele acţiuni şi discutaţi posibilităţile de implementare ale

acestora. 4. Permiteţi elevilor să aplice planurile discutate. Obs. Pentru

această parte este nevoie de acordul instituţiei în cadrul căreia se face

implementarea. De asemenea, trebuie să asiguraţi coordonarea acestor activităţi.

Sesiunea 3

1. Discutaţi cu elevii rezultatele acţiunilor de voluntariat, precum şi importanţa

acestui mod de implicare în şcoală şi comunitate. 2. Identificaţi împreună cu

elevii modalităţi de valorificare a acestor experienţe de învăţare. 3. Încurajaţi

elevii să continue să se implice în acţiuni de voluntariat.

Obs. Puteţi să premiaţi periodic sau la sfârşitul anului elevii care au avut

contribuţii semnificative în domeniul voluntariatului

78

Discuţii ■ importanţa implicării în acţiuni de voluntariat ■ să menţioneze dacă au

avut ocazia de a se implica în şcoală sau în comunitate ca şi voluntari ■ care

sunt domeniile de implicare în voluntariat la nivelul şcolii sau al comunităţii.

De urmărit Elevii:

■ să înţeleagă importanţa voluntariatului ■ să identifice nevoile

comunităţii ■ să planifice acţiuni de voluntariat care pot fi puse în

aplicare într-o perioadă determinată

Responsabilitatea privind sănătatea ocupaţională

Obiectiv Conştientizarea importanţei asumării responsabilităţii privind sănătatea la locul

de muncă

Durata 40-50 minuteMateria!^ -Desfăşurarea

activităţii

1. Discutaţi împreună cu elevii în ce coastă sănătatea ocupaţională. 2.

Spuneţi elevilor că prin următoarea activitate veţi aborda problema

responsabilităţii privind sănătatea ocupaţională. 3. împărţiţi elevii în două

grupuri. Spuneţi fiecărui grup să aducă argumente pentru unul dintre

următoarele punctele de vedere: ■ pentru sănătatea ocupaţională este

responsabil individul (grupul I) ■ pentru sănătatea ocupaţională este

responsabilă organizaţia (grupul al ll-lea) 4. La sfârşitul activităţii,

prezentaţi concluziile, centralizând ideile exprimate în cadrul dezbaterii.

Sugeraţi elevilor să îşi noteze şi ei concluziile.

Discuţii ■ Cine este responsabil pentru sănătatea la locul de munc£:

individul sau organizaţia? ■ Ce poate face fiecare pentru a promova

sănătatea în rândul angajaţilor?

De urmărit Elevii:

■ să înţeleagă importanţa sănătăţii ocupaţionale. ■ să conştientizeze

rolul pe care îl are atât individul, cât şi organizaţia în ceea ce priveşte

sănătatea ocupaţională

Cauzele violentei

Obiectiv Conştientizarea pincipalelor surse de violenţă în rândul tinerilor.

Durata 30 minuteMateriale Fişa de lucru nr. 71: "Cauzele violenţei"

79

desfăşurarea

activităţii

1. Cereţi elevilor să dea exemple de comportamente care exprimă violenţă.

încercaţi să construiţi împreună cu elevii o definiţie a violenţei.

Conduceţi elevii spre următoarele aspecte (vezi subcapitolul 7.2.5. din

manual): ■ Violenţa ia diverse forme (ex. fizică, verbală etc.) ■ Violenţa

poate să vizeze: copiii, partenerul, persoanele în vârstă etc. ■ Violenţa se

manifestă în diverse contexte 2. împărţiţi elevii în grupuri şi rugaţi-i să

identifice (timp de 10 minute) cât mai multe cauze ale violenţei în rândul

tinerilor. Oferiţi sprijin pe parcursul realizării sarcinii. 3. La sfârşit treceţi toate

răspunsurile pe tablă şi încurajaţi elevii să discute despre ele. Completaţi lista

cu elementele de mai jos, în cazul în care nu au fost amintite: ■ Dorinţa de a

te simţi puternic ■ Lipsa abilităţilor de rezolvare a conflictului ■ Presiunea

din partea grupului (ex. să recunoască partea colegii îl încurajează pe un copil

să se "răzbune" pe un altul pentru că i-a spus ce îl deranjezeaza, să accepte

scuzele celui care l-a supărat etc. pentru că a spus ceva jignitor sau să "îl pună

la punct" pentru că este prea "mândru") ■ Consumul de alcool şi droguri

■ Lipsa unui loc ce muncă ■ Dorinţa de a imita şi de a face ceea ce fac

ceilalţi membri ai grupului ■ Furia necontrolată

(agresiune) ■ Ideea că violenţa este o modalitate ■ Violenţa în mass

media (filme în care acceptabilă de a face faţă situaţiilor- este prezentă

violenţa, imagini din problemă, reviste sau de pe irternet)

4. Identificaţi împreaună cu elevii modalităţi prin care poate fi evitată

violenţa şi completaţi împreuna cu ei fişa de lucru.

Discuţii ■ Varietatea manifestărilor / formelor pe care le îmbracă un comportament

violent ■ în ce măsură violenţa este o modalitate acceptată şi încurajaţi ce

societate pentru rezolvarea problemelor.

De urmărit Elevii:

■ să înţeleagă semnificaţia conceptului de violenţă sub variate forme ■ să

identifice diferite cauze ale comportamentului violent ■ să facă legătura

între cauzele enumerate şi comportamentul violent

80

Managementul conflictului

Obiectiv Exersarea unor comportamente pozitive de a face faţă sentimentului de furie

Durata 40 minuteMateriale -Desfăşurar

ea

activităţii

1. Grupaţi elevii în perechi şi solicitaţi-le să îşi reamintească o situaţie în

care au simţit furie faţă de cineva. Rugaţi-i apoi să joace în doi un joc de rol

pe baza instrucţiunilor de mai jos: ■ Imaginează-ţi că stai faţă în faţă cu

persoana pe care eşti nervos. Spune acestei persoane că te simţi furios,

începând cu "Eu..." sau "Mă simt nervos..." ■ Răspunde argumentelor

oferite de celălalt. Evită să îl ameninţi sau să îl jigneşti. Vorbeşte pur şi

simplu despre cât de mânios şi de supărat te simţi, până când celălalt nu mai

poate spune altceva decât "îmi pare rău!" Scrieţi aceste instrucţiuni pe tablă şi

ofenţi un exemplu de dialog cu ajutorul unui elev Ghidaţi fiecare etapă a

jocului de rol, observând elevii şi oferindu-le sprijin. 2. La sfârşit, solicitaţi

elevilor să spună cum s-a simţit fiecare în situaţia dată. 3. Daţi ca temă

elevilor să descrie o situaţie în care au utilizat această modalitate de a face

faţă sentimentului de furie.

Discuţii ■ Cum reacţionăm atunci când suntem furioşi? Dar când cineva ne spune că

l-am rănit' ■ De ce este dificil să explici cuiva că eşti furios pentru că te-a

rănit? ■ Ce se poate întâmpla dacă spui cuiva că eşti furios sau supărat pe el

/ ea? ■ De ce e important să învăţăm să ne exprimăm sentimentele în mod

adecvat, chiar dacă nu ni se cer scuze?

De urmărit Elevii:

■ să exprime ceea ce simt în legătură cu o anumită situaţie, formulând

răspunsul la persoana I ("Mă simt...pentru că..."), fără a acuza sau a încerca

să îl convingă pe celălalt că nu are dreptate ■ să conştientizeze necesitatea

de a învăţa să îşi exprime sentimentele în mod adecva

Ce să fac atunci când sunt furios?

Obiectiv Identificarea unor modalităţi constructive de exprimare a furiei

Durata 30-40 minuteMateriale Fişa de lucru nr. 72: "Ce să fac atunci când sunt furios?"

81

Desfăşurarea

activităţii

1. împărţiţi elevii în grupuri de 5-7 şi rugaţi-i să discute despre legătura

dintre a te simţi rănit şi furie. Acordaţi aproximativ 10-15 minute acestei

discuţii. 2. Desenaţi pe tablă următoarea schemă şi subliniaţi faptul că

atunci când ne simţim răniţi apare de multe ori furia, care este adesea

exprimată într-un mod nepotrivit.

Mă simt rănit.............. ► Furie - ► Violenţă (rănesc pe

altcineva)

Discuţii ■ Izolarea, respingerea, dispreţul, lipsa de respect sunt lucruri care ne

rănesc. Furia apare adesea ca urmare a faptului că ne simţim răniţi. ■

Atunci când ne simţim răniţi este adesea mai uşor să reacţionăm prin furie

decât să exprimăm faptul că am fost răniţi, pentru că aşa suntem obişnuiţi.

Copiilor mici li se spune adesea să nu plângă sau să nu se plângă, ceea ce

împiedică exprimarea adecvată a unor emoţii negative şi duce ulterior la

exprimarea neadecvată a acestora, într-un alt context. ■ A arăta faptul că

eşti vulnerabil / rănit este văzut de multe ori ca un semn de slăbiciune,

mai ales în cazul băieţilor. Ei refuză adesea să exprime aceste trăiri,

recurgând în schimb la agresivitate ca modalitate de exprimare a mâniei. ■

în ce situaţii se simt răniţi, care ar putea fi cauzele izolării, respingerii,

dispreţului, lipsei de respect manifestat din partea celorlalţi?

De urmărit Elevii: ■ să perceapă diferenţa dintre a fi rănit şi a fi furios şi

modalităţile de exprimare a acestor reacţii. ■ să identifice modalităţi

constructive şi distructive de exprimare a furiei ■ să înţeleagă importanţa

utilizării unor modalităţi constructive de exprimare a furiei.

Tabără fără prejudecăţi

Obiectiv Identificarea şi reducerea prejudecăţilor şi stereotipurilor legate de

persoanele cu dizabilităţi.

Durata 50 minuteMateriale -

Identificarea şi reducerea prejudecăţilor şi stereotipurilor

legate de persoanele cu dizabilităţi.

82

Desfăşurarea

activităţii

1. Discutaţi cu elevii despre diferitele tipuri de dizabilităţi şi nevoile pe

care le au persoanele cu dizabilităţi (vezi capitolul 7.2.3.3. B.) 2.

Organizaţi elevii în grupuri de câte 3-5 şi cereţi-le să îşi imagineze că

sunt organizatorii unei tabere de vară pentru elevi de clasele IX - XII.

Precizaţi că este vorba despre o tauără la care vor participa atât adolescenţi

sănătoşi, cât şi persoane cu diferite tipuri de dizabilităti. 3. Rugaţi i să

elaboreze un program al taberei care să descrie: Forma taberei - locul de cazare

- Programul meselor - Activităl zilnice - Activităţile speciale (ex. concursuri,

plimbări, pescuit etc.) 4. Discutaţi cu toată reiasa câteva propuneri de

programe întocmite în grup. Cereţi elevilor să evalueze în ce măsură au ţinut

cont de nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilităţi.

Discuţii ■ Cum percep elevii persoanele cu dizabilităţi • Măsura în care

elevii au stereotipuri legate de persoanele ou prejudecăţi

De urmărit elevii:

■ să cunoască mai multe tipuri de dizabilităţi ■ să identifice nevoile

speciale ale persoanelor cu dizabilitati ■ să găsească soluţii practice pentru

integrarea persoanelor cu dizabilităţi în diferite activităţi

Programe ce susţin sănătatea ocupaţională

Obiectiv Conştientizarea importanţei programelor de susţinere a sănătăţii la locul de

rmuncă

Durata 40-50 minuteMateriale calculatoare conectate la Internet, broşuri, pliante

83

Desfăşurarea

activităţii

1. în vederea desfăşurării activităţii, va trebui să vă documentaţi cu câteva

săptămâni înainte ia direcţiile judeţene de protecţie a muncii pentru a

solicita pliante şi materile informative despre programele de sănătate

ocupaţională. 2. Prezentaţi elevilor materialele informave obţinute. 3.

împărţiţi elevii în grupuri mici, asa încât să aiba acces la câte un computer

(dacă aveţi la dispoziţie mai multe computere) şi identificaţi cu elevii câteva

cuvinte-cheie pe care le-ar putea utiliza pentru a găsi programe de sănătate

ocupaţională pe diferite site-uri de pe Internet. Cereţi fiecărui grup / elevilor

să caute pe Internet informaţii privind programele de prevenţie a riscurilor la

locul de muncă, timp de 15 - 20 de minute. 4. După expirarea timpului,

evaluaţi împreună cu elevii programele identificate, după criteriile sugerate la

discuţii. Obs. Sunt necesare cunoştinţe minime de utilizare a computerului /

internetului

Discuţii ■ Cum vi se par programele găsite? ■ De către cine sunt

propuse? Cui se adresează? ■ Ce importanţă credeţi că au ele? ■

Care sunt punctele importante abordata în cadrul acestor

programe?

De urmărit Elevii:

■ să perceapă utilitatea programelor de susţinere a sănătăţii la locul

de muncă ■ să identifice aspectele importante ale unui program: cine

propune, cui se adresează, ce vizează.

84

Ce pot să fac atunci când mă simt stresat?

Obiectiv Identificarea strategiilor de reducere a stresului şi a situaţiilor în care

acestea se dovedesc a fi eficiente

Durata 30 minuteMateriale Fişa de lucru nr. 80: "Ce pot să fac atunci când mă simt stresat?"

Desfăşurarea

activităţii

1. Spuneţi elevilor că prin următoarea activitate veţi identifica împreună

metode prin care pot reduce nivelul stresului. Prezentaţi-le câteva concepte

legate de stres sau reactualizaţi informaţiile dacă aţi realizat şi alte exerciţii

pe această temă. 2. Cereţi elevilor exemple de situaţii concrete în care s-

au simţit stresaţi şi rugaţi-i să se gândească la cât mai multe modalităţi

prin care ar fi putut (sau au reuşit) să reducă nivelul stresului.

Introduceţi metodele de management al stresului prezentate în fişa de

lucru (vezi 7.1.1.5. D.). 3. Grupaţi elevii în grupe de 3-5 elevi şi împărţiţi-

le fişele de lucru. 4. Daţi-le ca sarcină să selecteze în grup 2-3 situaţii

concrete în care s-au simţit stresaţi şi apoi să completeze metodele de

management al stresului cu cât mai multe modalităţi concrete cunoscute de

ei, care pot fi aplicate în situaţiile alese. 5. Spuneţi elevilor să prezinte

modalităţile identificate în grupul mic. Faceţi o listă comună cu metode de

management al stresului. 6. Discutaţi în grupul mare temele sugerate în

secţiunea "Discuţii".

Discuţii ■ în ce situaţii se pot aplica strategiile de management al stresului? ■

Există strategii de reducere a stresului general valabile sau ele sunt

individualizate? ■ Au încercat metode de reducere a stresului? Care a

fost eficienţa lor?

De urmărit Elevii:

■ să identifice situaţii concrete în care s-au simţit stresaţi ■ să

găsească modalităţi concrete de reducere a nivelului de stres ■ să

înţeleagă utilitatea metodelor de management al stresului

85

Stresul la locul de muncă

Obiectiv Să conştientizeze sursele de stres la locul de muncă

Durata 30 minuteMateriale -Desfăşurarea

activităţii

1. Cereţi elevilor să se gândească la câteva profesii (ex. ale membrilor

familiei). Solicitaţi elevilor să se gândească la factorii de stres care pot

acţiona la locul de muncă în cazul acestor profesii profesii. 2. Identificaţi

cu elevii repercusiunile acţiunii acestor factori asupra angajaţilor şi

asupra familiilor lor. 3. Notaţi pe tablă principalele consecinţe ale

stresului. Conduceţi elevii spre identificarea consecinţelor în plan

fiziologic, psihologic şi comportamental (vezi subcapitolul 7.3. - stresul

ocupaţional). 4. Discutaţi cu elevii ghidându-vă după sugestiile de la

secţiunea "Discuţii".

Discuţii ■ Care sunt profesiile cele mai stresante? De ce? ■ Care este cel

mai important factor de stres la locul de muncă? Argumentaţi. ■ Cum

influenţează aceşti factori de stres comportamentele angajaţilor la locul de

muncă? Dar viaţa lor extra - profesională?

De urmărit Elevii:

■ să identifice câteva profesii în care se lucrează în condiţii de stres ■

să dea exemple de factori care determină stresul ocupaţional ■ să

recunoască unele consecinţe ale stresului ocupaţional

Ăsta-i riscul meseriei!...

Obiectiv Conştientizarea factorilor care influenţează sănătatea ocupaţională

Durata Sesiunea 1:10-15 minute Sesiunea 2: 30-40 minuteMateriale -

86

Desfăşurarea

activităţii

Sesiunea 1:

1. Spuneţi elevilor că o serie de factori care au o relaţie directă sau indirectă cu

locul de muncă pot influenţa sănătatea persoanei (vezi termenul de

"sănătate ocupaţională" din subcapitolul 7.3). 2. Scrieţi pe tablă: „meserii cu

risc" şi cereţi elevilor să enumere cât mai multe dintre acestea. Cereţi elevilor să

numească factori de risc pentru sănătatea ocupaţională. Notaţi pe tablă răspunsurile

lor. 3. Alegeţi împreună cu elevii câteva meserii care îi interesează şi pentiu

deiirierea cărora ar putea apela la persoane competente, cunoscute. 4. Sugeraţi

elevilor să pregătească întrebări pentru discuţia panel pe care urmează să o

organizaţi. Spuneţi elevilor că vor avea şansa de a afla mai multe despre riscurile

profesionale pe care le implică diverse meserii. Explicaţi-le că acivitatea le va da

şsnsa de a afla de la persoanele care se ocupă de prevenirea riscurilor

profesionale care sunt profesiile cu risc pent sănătate şi care sunt factorii de risc

(care se pot întâlni în orice domeniu de activitate). 5. Contactaţi companii locale

şi cereţi sprijinul lor în vederea organizări discuţiei panel cu responsabilii pentru

protecţia muncii din departamentele ior (puteţi cere ajutorul părinţilor elevilor

pentru a identifica companii şi persoane interesate de o astfel de activitate).

Sesiunea 2

1. Prezentaţi invitaţii şi sugeraţi-le să descrie cei mai importanţi factori de

risc din mseria respectivă. 2. Audiaţi discuţia dintre profesionişti şi elevi,

încurajând elevii să pună întrebai şi să releveze aspectele de interes pentru această

ternă (ex. care sunt riscurile menţionate de persoana cu care are loc discuţia). 3.

Când activitatea s-a încheiat, trageţi concluzii apelând la sugestiile de la discuţii. 4.

Daţi ca temă elevilor să răspundă la cele 3 întrebări sugerate la discuţii.

Discuţii ■ Ce aţi învăţat din această experienţă? Cum veţi folosi ceea ce aţi aflat? ■

Care este un lucru care v-a surprins, legat de factorii de risc pentru sănătatea la

locul de muncă? ■ Care este un lucru legat de factorii de risc pentru sănătatea

la locul de muncă despre care doriţi să aflaţi mai multe informaţii?

De urmărit Elevii:

■ să identifice locurile de muncă în care sunt implicate diferite

riscuri ■ să identifice riscurile concrete aferente profesiilor

identificateĂsta-i riscul meseriei!...

Obiectiv Conştientizarea factorilor care influenţează sănătatea ocupaţională

Durata Sesiunea 1:10-15 minute Sesiunea 2: 30-40 minute

87

Materiale -Desfăşurarea

activităţii

Sesiunea 1:

1. Spuneţi elevilor că o serie de factori care au o relaţie directă sau indirectă

cu locul d? muncă pot influenţa sănătatea persoanei (vezi termenul de

"sănătate ocupaţională" din subcapitolul 7.3). 2. Scrieţi pe tablă: „meserii cu

risc" şi cereţi elevilor să enumere cât mai multe dintre acestea. Cereţi elevilor

să numească factoni de risc pentru sănătatea ocupaţională. Notaţi pe tablă

răspunsurile lor. 3. Alegeţi împreună cu elevii câteva meserii care îi

interesează şi pentru deţinerea cărora ar putea apela la persoane competente,

cunoscute. 4. Sugeraţi elevilor să pregătească întrebări pentru discuţia panel

pe care urmează să o organizaţi. Spuneţi elevilor că vor avea şansa de a afla mai

multe despre riscurile profesionale pe care le implică diverse meserii.

Explicaţi-le că activitatea le va da şansa de a afla de la persoanele care

se ocupă de prevenirea riscurilor profesionale care sunt profesiile cu risc

pentru sănătate şi care sunt factorii de risc (care se pot întâlni în orice domeniu

de activitate). 5. Contactaţi companii locale şi cereţi sprijinul lor în vederea

organizări discuţiei panel cu responsabilii pentru protecţia muncii din -

departamentele lor (puteţi cere ajutorul părinţilor elevilor pentru a identifica

companii şi persoane interesate de o astfel de activitate).

Sesiunea 2

1. Prezentaţi invitaţii şi sugeraţi-le să descrie cei mai importanţi factori de

risc din meseria respectivă. 2. Mediaţi discuţia dintre profesionişti şi elevi,

încurajând elevii să pună întrebai şi să releveze (identifice) aspectele de interes

pentru această ternă (ex. care sunt riscurile menţionata do persoana cu care are

loc discuţia). 3. Când activitatea s-a încheiat, trageţi concluzii apelând la

sugestiile de la discuţii. 4. Daţi ca temă elevilor să răspundă la cele 3 întrebări

sugerate la discuţii.Discuţii ■ Ce aţi învăţat din această experienţă? Cum veţi folosi ceea ce aţi aflat? ■

Care este un lucru care v-a surprins, legat de factorii de risc pentru sănătatea la

lecui de muncă? ■ Care este un lucru legat de factorii de risc pentru

sănătatea la locul de muncă despre care doriţi să aflaţi mai multe informaţii?

De urmărit Elevii:

■ să identifice locurile de muncă în care sunt implicate diferite

riscuri ■ să identifice riscurile concrete aferente profesiilor

identificate

88

BIBLIOGRAFIE

Băban, A. (2001). Consiliere educaţională – Ghid metodic pentru orele de dirigenţie. Cluj-Napoca

Jigău, M. (2001). Consilierea carierei. Sigma Bucureşti

Lemeni, G., Miclea, M. (2004). Consiliere şi orientare – ghid de educaţie pentru carieră. ASCR

Cluj-Napoca

Rocco, M. () Creativitate şi inteligenţă emoţională. Polirom

89

Partea II: Fişe de lucru

1. Autocunoaştere şi dezvoltare personală

SWOT

Situaţia problematică:

Puncte tari Puncte slabe: Oportunităţi: Ameninţări:

90

Cine sunt eu?

Fereastra lui Johari

Informaţii pe care le ştiu despre mine

Informaţii pe care nu le am despre mine

Informaţiiaccesibile altora

Informaţiiinaccesibile altora

EU SUNT…

91

Chestionar pentru identificarea nivelului stimei de sine

Pentru a vă putea evalua nivelul stimei de sine, vă oferim u chestionar. Acesta cuprinde 14

afirmaţii, cărora v a trebui să le acordaţi note pe o scală de la 1 la 8, în funcţie de cum vi se

potriveşte, astfel: 1 – deloc, 2 – foarte puţin, 3 – puţin, 4 – suficient, 5 – potrivit, 6 – bine, 7 –

foarte bine, 8 – perfect.

15. Mă simt bine în situaţii relaţionale.

16. Nu am tulburări fizice în situaţii relaţionale (ritm cardiac crescut, transpiraţii, tremurături,

senzaţie de nod în gât, sufocare).

17. În situaţiile relaţionale am întotdeauna idei clare.

18. Îmi este uşor să cer.

19. Pot refuza cu uşurinţă.

20. Când este necesar, îmi verbalizez cu uşurinţă gândurile şi sentimentele.

21. Pot să pornesc fără probleme o conversaţie.

22. Îmi este uşor să întreţin o conversaţie.

23. Ştiu cum să pun capăt unei conversaţii dacă este cazul.

24. Nu mă deranjează să fiu criticat.

25. Ştiu să fac critică fără să-mi jignesc interlocutorul.

26. În general, ştiu cum să reacţionez atunci când cineva are faţă de mine un comportament

agresiv (verbal), astfel încât lucrurile să se sfârşească cu bine.

27. Ştiu cum să primesc complimente fără să mă jenez.

28. Fac cu uşurinţă complimente.

Cei care au obţinut uşor peste 37 au o stimă de sine pozitivă, ceea ce înseamnă că:

îşi asumă responsabilităţi („Pot să fac acest lucru”);

se comportă independent („Mă descurc singur”);

sunt mândri de realizările lor („Sunt mândru pentru că…”);

realizează fără probleme sarcini noi („Sunt convins că pot să fac acest lucru”);

îşi exprimă atât emoţiile pozitive, cât şi pe cele negative („îmi place de mine aşa

cu sunt”. „sunt supărat când vorbeşti aşa cu mine”);

oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi („Am nevoie de ajutorul tăi”).

Cei care au obţinut uşor sub 37 au o stimă de sine negativă, ceea ce înseamnă că:

sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi („Nu sunt în stare să fac asta”);

92

evită să realizeze sau să se implice î sarcini noi („Nu voi fi în stare să iau

examenul”);

se simt neiubiţi şi nevaloroşi („Sunt antipatic. Nu mă place nimeni”);

îi blamează pe ceilalţi pentru realizările lor („Profesorul a fost nedrept cu

mine”);

pretind că sunt indiferenţi emoţional („Nu mă interesează că am luat nota 4

la..”);

nu pot tolera un nivel mediu de frustrare („Nu ştiu cum să rezolv problema2,

„Nu pot să învăţ”);

sunt uşor influenţabili („Prietenii mei cred că este bine să fumez”).

Linia vieţii

… ani

0 ani

Proiecţii în viitor

Dimensiuni Caracteristici personale prezente

Caracteristici personale dorite

Modalităţi dedezvoltare

Caracteristici fizice

Caracteristici cognitive

Caracteristici emoţionale

Caracteristici sociale

93

Caracteristici spirituale

Motivaţie şi performanţă Situaţia 1. Cu o zi înainte de un examen foarte important, Daniel simte că îl cuprinde teama, gândindu-se că dacă nu reuşeşte la acest examen nimic nu va mai avea sens pentru el. Toate gândurile sale se concentrează pe acest examen şi încordarea creşte la maxim.

Gânduri Nivel de motivare Emoţii Performanţăsupramotivare ٱmedie ٱsubmotivareٱ

Frică intensăٱÎngrijorare uşoarăٱLipsa îngrijorăriiٱ

Ridicată, la nivelulٱcapacităţilor saleMedieٱ Scăzută, sub nivelulٱcapacităţilor sale

Observaţii:

Situaţia 2. Cu o zi înaintea unui examen foarte important, Daniel este îngrijorat gândindu-se că de rezultatul acelei evaluări depind foarte multe pentru el. În acelaşi timp ele este conştient că există şi alte lucruri importante în viaţa sa. Oricum, ele îşi doreşte foarte mult ca examenul de a doua zi să fie o reuşită şi se mobilizează pentru a da randament maxim.

Gânduri Nivel de motivare Emoţii Performanţăsupramotivare ٱmedie ٱsubmotivareٱ

Frică intensăٱÎngrijorare uşoarăٱLipsa îngrijorăriiٱ

Ridicată, la nivelulٱcapacităţilor saleMedieٱ Scăzută, sub nivelulٱcapacităţilor sale

Observaţii:

Situaţia 3. Cu o zi înaintea unui examen Daniel se simte liniştit şi relaxat, gândindu-se că nu îl interesează în mod deosebit să reuşească în această situaţie. Întrucât nu îşi doreşte să obţină o notă mare a doua zi, nu se mobilizează să dea randament maxim.

Gânduri Nivel de motivare Emoţii Performanţăsupramotivare ٱmedie ٱsubmotivareٱ

Frică intensăٱÎngrijorare uşoarăٱLipsa îngrijorăriiٱ

Ridicată, la nivelulٱcapacităţilor saleMedieٱ Scăzută, sub nivelulٱcapacităţilor sale

Observaţii:

94

Optimizarea motivaţiei

Activitatea pentru care am o motivaţie scăzută……………………………………………………..Problema motivaţională

La nivel de declanşare a activităţii

La nivel de direcţionare a activităţii

La nivel de menţinere a activităţii

La nivel de încheiere a activităţii

durează multٱ până să încep activitatea sau o tot amân

m-am hotărât săٱ încep activitate, dar nu mă pot decide cum să încep

Am tendinţa săٱ abandonez activitatea la cea mai mică dificultate apărută

Nu mă pot hotărîٱ să întrerup activitate, deoarece nu sunt mulţumit de rezultatele obţinute

Componente cu rol motivaţional:

Nu au apărutٱ dezechilibre majore în organism care să justifice începerea activităţii Nu văd cum seٱ leagă activitatea pe care trebuie să o încep de scopurile mele Nu amٱ convingerea că am abilităţile necesare pentru a realiza activitatea Trăiesc emoţiiٱ negative când mă gândesc la activitate

Nu amٱ convingerea că pot alege modalităţile optime de realizarea a activităţii Trăiesc emoţiiٱ negative când trebuie să iau decizii în ceea ce priveşte realizarea activităţii Nu amٱ convingerea că deciziile pe care le voi lua vor duce la succesul activităţii Nu amٱ convingerea că sunt suficient de bun pentru a lua decizii bune Nu cred că amٱ abilităţile necesare pentru realizarea activităţii Cred că deciziileٱ bune pe carele iau se datorează întâmplării, iar deciziile rele mi se datorează numai mie

Nu amٱ convingerea că mă pot concentra suficient de mult pentru a realiza activitatea Trăiesc emoţiiٱ negative când trebuie să mă concentrez şi să mă mobilizez pentru a desfăşura activitatea Nu cred că amٱ abilităţile necesare pentru desfăşurarea activităţii Realizareaٱ activităţii presupune prea mult efort din partea mea Nu văd nici unٱ beneficiu pentru a continua să realizez acea activitate mai mult timp Mă gândesc căٱ rezultatele vor fi oricum slabe

Nu amٱ convingerea că sunt în stare să închei activitatea pentru a începe alta Trăiesc emoţiiٱ negative când mă gândesc că voi încheia activitatea nu sunt mulţumit de rezultate, cred că le-aş putea ameliora dacă aş continua activitatea

Cum se manifestă componentele deficitare în cazul meu:Strategii de optimizarea a motivaţiei:Planul meu de optimizare:

95

Ce îmi place să fac, ce mă interesează

Criterii de apreciere a activităţii

Activităţi din

timpul meu liber

O realizez

cu plăcere

Mă atrage

Mă ţine în priză,

chiar dacă

necesită efort

O realizez foarte des

Abia aştept

să înceapă

Mă gândesc mereu la moduri noi de a realiza

activitatea

Mă concentrez foarte bine în timp ce o realizez

Realizez activitatea

de mai mult timp

(de cel puţin 6 luni)

1.

2.

3.

4.

5.

Evoluţia intereselor meleInteresul pentru:

Eveniment 1 Eveniment 2 Eveniment 3 Eveniment 4

Abilităţi şi meserii

Meseriile investigate Abilităţi necesare

1.

2.

3.

Valori şi medii de activitate

Exemple de valori legate de muncă

Mediul muncii Relaţiile de muncă Conţinutul muncii Muncă în general

96

Flexibilitate

Termene limită

Mediu plăcut

Securitate

Câştiguri mari

Acţiune

Ritm rapid

Structură

Predictibilitate

Contacte directe cu clienţii

Venit confortabil

Muncă în echipă

încredere

Identitate culturală

Competiţie

Amabilitate

Cooperare

Unor

Armonie

Autonomie

Comunicare deschisă

Provocare

Competenţă

Expertiză

Risc

Orientare spre detalii

Învăţare

Focalizare pe sarcini

Creativitate

Varietate

Dezvoltare

Cunoaştere

control

Integritate

Statut

Prestigiu

Realizare

Respect

Responsabilitate

Putere

Influenţă

Apreciere

Ajutorare

Apartenenţă

Egalitate

Independenţă

Contribuţie

Participare

Valori Cerinţe faţă de mediile de activitateValorificarea abilităţilor proprii

Sarcini care permit exersarea abilităţilor şi deprinderilor

Autorealizare Ocupaţii acre conferă prestigiuactivitate Sarcini care necesită un nivel relativ constant de activitateAvansare Medii de muncă în care există posibilitatea de a promova pe baza performanţelorAutoritate Sarcini care necesită decizii şi coordonarea activităţii unui grupAutonomie Medii de muncă care presupun o planificare individuală a timpului şi activităţii,

fără supraveghere strictăStructură Medii de muncă în care strategiile de muncă sunt clar explicate şi sistematic

monitorizateRecompensare Medii în carte recompensarea se realizează în funcţie de calitatea şi cantitatea

muncii depuse, în mod echitabilcolaborare Medii de muncă în care sunt apreciate interacţiunile socialeCreativitate Medii de muncă în care sarcinile permit inovaţie şi iniţiativăIndependenţă Medii de muncă în care se lucrează individualrecunoaştere Medii de muncă în care sunt recompensate performanţele individualeSecuritate Medii de muncă ce garantează continuitateaServiciu social Medii de muncă în care activităţile presupun ajutorarea oamenilorsecuritate Medii de muncă în care sarcinile pot implica o gamă largă şi diversă de activităţi

Primele mele 5 valori:1……………..2. ……………….3…………………..4………………..5………………….

97

2. Comunicare şi relaţionare interpersonală

Cum pot arăta că ascult pe cineva

Ce fac când ascult pe cineva care îmi

vorbeşte:

Ce fac când nu îl ascult pe cel care îmi

vorbeşte:

Mesaje eu – tu

Situaţia Mesaje de tip „Eu…” Mesaje de tip „Tu…”

Tu vrei asta, eu vreau asta

Modalităţi eficiente de rezolvarea a

conflictului

Modalităţi ineficiente de rezolvarea a

conflictului

98

Conflicte între personaje

Un conflict între personajele emisiunii

Cum s-a ajuns la acest conflict?

Au rezolvat neînţelegerile?

Dacă da, cum?

Dacă nu, ce ar fi putut face pentru a le rezolva?

Cum comunic în situaţii conflictuale1. Atunci când am o problemă, o neînţelegere sau un conflict cu cineva, de obicei:

(bifaţi toate modalităţile de mai jos care vi se potrivesc)

Amân cât se poate întâlnirea cu persoana sau situaţia;

Ajungem la un compromis;

Fac apel la autoritate pentru a arăta că am dreptate;

Mă dau bătut, renunţ;

Încerc să ajut cealaltă persoană să obţină ceea ce îşi doreşte;

Mă plâng până obţin ceea ce doresc;

explic punctul meu de vedere şi cer şi celeilalte persoane să facă la fel;

îmi păstrez ideile doar pentru mine;

schimb subiectul;

încerc să înţeleg punctul de vedere al celeilalte persoane;

chem o altă persoană care să decidă cine are dreptate;

admit că am greşit, chiar dacă în gândul meu nu este aşa.

2. Îmi este cel mai uşor să discut o problemă sau un conflict cu persoane care

______________________________________________________________________

3. Deoarece__________________________________________________________________

_

99

4. Îmi este cel mai dificil discut o problemă sau un conflict cu persoane care

______________________________________________________________________

Deoarece_____________________________________________________________________

_Mi-ar plăcea ca în timpul unui conflict să-mi comunic trebuinţele şi dorinţele astfel:

100

3. Planificarea carierei

Hexagonul intereselor

4. În primul rând, mi-ar plăcea să fac parte din grupul……………………….5. În al doilea rând, mi-ar plăcea să fac parte din grupul……………………….6. În al treilea rând, mi-ar plăcea să fac parte din grupul……………………….

Trei ocupaţii despre care aş vrea să obţin mai multe informaţii:1. ………………….2. ………………….3. ………………….

Investigativ

Contabil, secretar, inginer constructor/minier, economist,Stenodactilograf, mecanic auto, pădurar, medic, fizician, funcţionar public, depanator radio-tv, astronom, chimist,expert financiar, expert tehnician dentar, psihiatru, psiholog, biolog contabil, poştaş, casier, electrician, cercetător, farmacist, oprecepţioner, vânzător, bijutier. operator PC, geolog, mateospătar. statistician, meteorolog,

biolog, horticultor, stomatolog, biochimist, proiectant.

Dansator, filozof,analist financiar, agent profesor de literatură/arte/comercial, agent de asigurări, psihoterapeut, jurnalist, dirijor, bancher, avocat, procuror, fizioterapeut, designer, arhitect,judecător, crainic radio-tv, consilier şcolar, fotograf, compozitor,jurist, analist de sistem, asistent social, profesor, fotomodel, manager. Asistent medical, sociolog, moderator TV,

infirmier, bibliotecar, consultant scriitor resurse umane.

UU

Antreprenorial

Convenţional

Social

Realist

Artistic

101

Aptitudini, abilităţi, deprinderi

Aptitudine Abilităţi Deprindere

Abilităţile mele transferabile

Topul abilităţilor transferabile

Activităţi prin care le-am dezvoltat

Activităţi prin care vreau să le dezvolt în continuare

1.

2.

3.

4.

5.

102

Profilul realizărilor mele

Activitatea Ce am învăţat din aceastăactivitate?

Ce cred eu că am dobânditdin această activitate?

Drepturi şi obligaţii la locul de muncă

Drepturi ale salariatului Drepturi ale angajatorului

Obligaţii ale salariatului Obligaţii ale angajatorului

103

Experienţa muncii – Interviu cu angajatulNumele persoanei intervievate:_____________________________-

15. Care este denumirea postului dumneavoastră?

________________________________________

16. Cu ce vă ocupaţi? Ce faceţi?

______________________________________________________

17. Ce cursuri de calificare au fost necesare pentru a obţine această slujbă?

________________________________________________________________________

18. Ce abilităţi folosiţi pentru această slujbă?

(abilităţi matematice, scris, citit, abilităţi de operare PC, abilităţi de relaţionare socială, etc.)

19. Care este programul dumneavoastră de muncă?

Zile:____________________Ore:_________Schimburi:_______________________________

____

Ore suplimentare:________________________________

20. Descrieţi, vă rog, o zi obişnuită de muncă

21. Ce vă place cel mai mult la munca dumneavoastră?

____________________________________

22. Ce nu vă place la munca dumneavoastră?

____________________________________________

23. La cine apelaţi atunci când aveţi probleme la locul dv. de muncă?

_______________________________________________________________________

24. Ce fel de îmbrăcăminte purtaţi la locul de muncă?

______________________________________

25. Care este salariul de început pentru această slujbă? Care este salariul la care se poate ajunge

pentru această slujbă? __________________________________________________

26. La ce beneficii aveţi dreptul?

____Pensionare ____Asigurare medicală ____Concediu medical plătit ____Primă de vacanţă

____Altele (explicaţi)_________________

27. Pentru ce alte slujbe sunt necesare aceste abilităţi ca şi pentru aceasta?

____________________________________________________________________________

__

28. Care ar fi trei lucruri pe care ar trebui să le fac acum dacă aş vrea să am o slujbă ca a dv.?

____________________________________________________________________________

__104

Citirea anunţurilor de angajare

Cerinţe

educaţionale

Abilităţi cerute Abilităţi pe care le

deţin

Abilităţi pe care

aş putea să le

dezvolt

Extinderea căutării unui loc de muncăDezvoltarea reţelei sociale A-B-C

Angajatori Familie/rudenii Prieteni

Vecini Patroni Funcţionari publici

Profesori/Consilieri Medici/Alte persoane Părinţi ai prietenilor şi ai

colegilor de clasă

Ce fac azi, ce fac mâineC. Obiective pe termen scurt

6. Chiar acum eu sper să (ex. să rezolv testul la biologie)

…………………………………………………………………………………………..

c. Trei motive pentru care vreau să ating

scopul………………………………………………………

105

d. Primul pas va fi

să…………………………………………………………………………………..

7. În următoarele două luni eu vreau să (ex. să îmi îmbunătăţesc situaţia la biologie)

……………………………………………………………………………………………

a. Trei motive pentru care vreau să ating

scopul………………………………………………………

b. Primul pas va fi

să………………………………………………………………………………….

3. Când voi termin acest an sper să (ex. să obţin o diplomă de calificare)

……………………………………………………………………………………………………

a. Trei motive pentru care vreau să ating

scopul………………………………………………………

b. Primul pas va fi

să…………………………………………………………………………………..

D. Obiective pe termen lung

2. Eu îmi doresc să

devin…………………………………………………………………………………

a. Trei motive pentru care succesul este important pentru

mine……………………………………….

b. Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în atingerea acestui obiectiv pe termen

lung?

……………………………………………………………………………………………………

…….

2. Peste cinci ani aş vrea

să……………………………………………………………………………….

a. Trei motive pentru care succesul este important pentru

mine……………………………………….

b. Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în atingerea acestui obiectiv pe termen

lung?

……………………………………………………………………………………………………

…….

8. Peste cincisprezece ani aş vrea

să……………………………………………………………………..

a.Trei motive pentru care succesul este important pentru

mine……………………………………….

106

b.Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în atingerea acestui obiectiv pe termen

lung?

……………………………………………………………………………………………………

…….

Planul meu de carieră

Scopul:

Obiectivul nr. 1:

Strategii de realizare Termen Resurse Posibile bariere

-

-

-

Obiectivul nr. 2:

Strategii de realizare Termen Resurse Posibile bariere

-

-

-

Obiectivul nr. 3:

Strategii de realizare Strategii de realizare Strategii de realizare Strategii de realizare

-

-

-

Să depăşim barierele Scopul meu este să:

……………………………………………………………………………………..

Ceea ce mă împiedică să-mi realizez

scopul……………………………………………………………

Modalităţi de depăşire a acestor bariere.

a.

b.

c.

107

d.

e.

f.

Etapele deciziei

Chestionar de identificare a stilului decizionalInstrucţiuni:

Mai jos sunt date descrieri ale unor modalităţi în care oamenii iau în general decizii. Citiţi fiecare

decizie în parte şi încercuiţi acea afirmaţie care corespunde felului în care dv luaţi decizii în

general.

Definirea deciziei. Identificarea alternativelor Despre ce fel de decizie este vorba? Ce a facilitat luarea acestei decizii? Ce alternative posibile am identificat?

Reevaluarea deciziei(pentru grupa care a luat deja decizia)

Am avut suficiente informaţii despre alternativele pe care le-am identificat? Am evaluat bine aceste informaţii?

Am ales alternativa potrivită? A fost bine stabilit planul meu? A mers totul bine când am pus planul în

practică?Ce aş putea optimiza pe viitor?

Explorarea şi evaluarea alternativelor existente

Care sunt abilităţile, aptitudinile, interesele şi atitudinile mele care sunt importante pentru această decizie?

Ce informaţii trebuie să am pentru această alternativă de carieră?

Care sunt persoanele sau situaţiile a căror părere o ascult/care mă influenţează în legătură cu această decizie?

Planul de carieră

Cum mă gândesc să pun în aplicare decizia?

Ce scopuri îmi stabilesc?

Implementarea deciziei(pentru grupa care a luat deja decizia)

Cum a funcţionat punerea în practică a planului?

Au apărut dificultăţi?

108

21. Când iau decizii tind să mă bazez pe intuiţia mea.

22. De obicei nu iau decizii importante fără să mă consult cu alţi oameni.

23. Când iau o decizie este mai important să simt că decizia este corectă.

24. Înainte de a lua decizii verific sursele de informaţie pe care mă bazez.

25. Ţin cont de sfaturilor altor oameni atunci când iau decizii importante.

26. Amân luarea deciziilor pentru că mă nelinişteşte să mă tot gândesc la ele.

27. Iau decizii într-un mod logic şi sistematic.

28. Când iau decizii fac ceea ce mi se pare potrivit pe moment.

29. De obicei iau decizii foarte rapid.

30. Prefer să fiu ghidat de altcineva când trebuie să iau decizii importante.

31. Am nevoie de o perioadă mare de gândire atunci când iau o decizie importantă.

32. Când iau o decizie am încredere în sentimentele şi reacţiile mele.

33. Opţiunile pe care le iau în considerare atunci când decid sunt ghidate de scopurile mele.

34. Iau decizii numai sub presiunea timpului.

35. Adesea iau decizii în mod impulsiv.

36. Când iau decizii mă bazez pe instinct.

37. Amân să iau decizii cât de mult pot.

38. Iau rapid decizii.

39. Dacă am sprijinul altora mi-e mai uşor să iau decizii.

40. În general analizez care sunt dovezile pro şi contra atunci când iau o decizie.

Stilul decizional Itemii corespunzători stilului

Stilul raţional 4, 7, 13, 20

Stilul dependent 2, 5, 10, 19

Stilul evitativ 6, 11, 14, 17

Stilul intuitiv 1, 3, 12, 16

Stilul spontan 8, 9, 15, 18

Pentru identificarea stilului decizional predominant însumaţi itemii încercuiţi di cei corespunzători

fiecărui stil în parte. Stilul predominant este cel pentru care obţine scorul cel mai mare.

Stilurile decizionale

Stilul decizional Caracteristici Exemplu

Stilul raţional Utilizează o abordare logică şi

organizată în luarea de decizii;

„Am luat decizia după ce am

cântărit bine toate

109

Elaborează planuri minuţioase

pentru punerea în practică a acestei

decizii;

alternativele”-

Stilul dependent Se bazează preponderent pe

sprijinul, sfaturile şi îndrumarea

din partea altora în luarea de

decizii;

Consideră că ajutorul celorlalţi este

indispensabil atunci când cântăresc

şi aleg alternative,

„Ceilalţi ştiu cel mai bine ce

este potrivit pentru mine”.

Stilul evitativ Amână sau evită luarea unei

decizii,

„Acum nu este momentul

potrivit să iau această decizie”.

Stilul intuitiv Se centrează pe intuiţii şi impresii

în luarea unei decizii;

Nu caută dovezi pentru

argumentarea unei decizii;

„Am făcut aşa pentru că am

simţit eu că este mai bine”.

Stilul spontan Iau decizii sub impulsul

momentului, rapid şi fără prea

multe deliberări.

„Am luat decizia rapid şi fără

să mă gândesc prea mult”.

Ce să aleg

Criterii de evaluare a

opţiunilor de carieră

OPŢIUNEA 1

……………………..

OPŢIUNEA 2

……………………..

OPŢIUNEA 3

……………………..

H. Interesele mele1.2. 3.

I. Valorile mele legate de muncă1.2.3.4.5.

J. Deprinderile mele1.2.3.4.5.

K. Caracteristicile mele personale

1.2.3

110

L. Nivelul educaţional pe care intenţionez să-l ating

M. Stilul de viaţă dorit1.2.3.4.5.

N. Alte nevoi/aşteptări1.2.3.

Total

Pentru fiecare criteriu din prima coloană se notează cu X în dreptul opţiunii care satisface criteriul. La sfârşit se realizează totalul pe fiecare opţiune, astfel încât să reiasă care din opţiunile luate în calcul satisfac mai multe din criteriile importante pentru elev.

111

MANAGEMENTUL PROIECTELOR EUROPENE

INTRODUCERE

Metoda ALA (Abordarea Logică de Ansamblu) este un instrument analitic pentru planificarea si

managementul proiectelor orientate către îndeplinirea unor obiective.

Folosirea ALA ajută la:

Clarificarea scopului şi a motivului unui proiect

Identificarea cerinţelor privind informaţiile

Definirea clară a principalelor elemente ale unui proiect

Analizarea bazelor proiectului într-un stadiu de început

Facilitatea comunicării între toate persoanele implicate

Determinarea modului în care succesul sau eşecul unui proiect pot fi măsurate

PAŞII ALA

ANALIZA SITUAŢIEI

1. Analiza participanţilor

2. Analiza problemelor

3. Analiza obiectivelor

4. Analiza alternativelor

CREAREA PROIECTULUI

P5. Elementele proiectului ( a se vedea matricea proiectului MP)

P6. Factori externi ( a se vedea MP)

P7. Indicatori (a se vedea MP)

LEGĂTURI CAUZALE ÎN CADRUL PROIECTELOR

Presupunem în ALA o legătură cauzală în succesiunea întâmplărilor. Pentru ca această

relaţie nu este sigur că va apare, procesul este văzut ca o ipoteză care poate fi analizată,

PRESUPUNEM CĂ:

1. Dacă toate condiţiile şi mărimile de intrare există, atunci activităţile vor avea loc.

2. Dacă activităţile au loc, atunci apar şi rezultatele

3. Dacă există rezultate, atunci obiectivele imediate sunt atinse.

4. Aceasta va contribui la îndeplinirea obiectivului de dezvoltare.

112

PASUL 1.: ANALIZA PARTICIPANŢILOR

IDENTIFICAREA TUTUROR PERSOANELOR IMPLICATE

1. Notează-ţi toate persoanele, grupurile şui instituţiile afectate de problema analizată

2. Clasifică-i. De exemplu : grupuri, indivizi, organizaţii, autorităţi, etc.

3. Stabileşte interesele şi opiniile cărora le dai prioritate când analizezi problemele

4. Selectează grupurile cele mai importante.

5. Fă o analiză mai detaliată a acestor grupuri, de exemplu în funcţie de:

a) Probleme: problemele majore care afectează grupul (economice, culturale, etc.)

b) Interese: principalele nevoi şi interese din punctul de vedere al grupului

c) Potenţial: puncte forte şi slăbiciuni ale grupului

d) Conexiuni: conflicte de interes principale, moduri de cooperare sau dependenţă cu

ceilalţi.

6. Decide ale cui interese şi scopuri trebuie să aibă prioritate atunci când este făcută analiza

problemelor.

PASUL 2. ANALIZA PROBLEMEI

A. FORMULAREA PROBLEMELOR

1. Identifică problemele existente, potenţiale sau viitoare.

2. Absenţa unei soluţii nu este o problemă în sine-ci existenţa unei stări negative.

Exemplul 1.:

“Nu există pesticide” sau “Recolta este infestată”

GREŞIT CORECT

Abordarea corectă defineşte problema astfel încât să admită mai degrabă un răspuns pozitiv.

B. EVALUAREA PROBLEMELOR

Fiecare participant sugerează o problemă pe care să se concentreze discuţia.

(tema ce ghidează discuţia şi selectarea problemei de urmărit sunt interesele şi problemele

grupurilor de interes, persoanelor şi situaţiilor implicate)

1. Identifică problemele majore existente, bazându-te pe informaţiile disponibile.

2. Selectează o singură problemă esenţială de analizat

Dacă nu se poate ajunge la un acord, atunci:

113

Aranjează problemele propuse într-un arbore al problemelor în funcţie de legăturile cauzale

dintre ele.

Încearcă din nou să te decizi asupra problemei esenţiale

Dacă tot nu s-a ajuns la un consens, atunci:

Încearcă metoda “Brainstorming”

Acordă puncte deciziilor.

Decide-te, pentru moment, asupra unei discuţii de urmat, continuă să lucrezi, dar apoi întoarce-

te să discuţi problemele principale alternative.

Încearcă să nu obţii o decizie prin votul major.

3. Identifică cauzele importante şi directe ale problemei principale

4. Identifică efectele importante şi directe ale problemei principale

5. Construieşte un arbore al problemelor ce evidenţiază relaţia cauză-efect dintre probleme

6. Caută să revezi arborele problemelor, verifică-I validitatea şi considerenţa şi fă ajustările

necesare.

PASUL 3 ANALIZA OBIECTIVELOR

DEZVOLTAREA ARBORELUI OBIECTIVELOR

În analiza obiectivelor, arborele problemelor este transformat în unul al obiectivelor

(soluţiilor) şi este analizat.

1. Reformulează toate elementele din arborele problemelor în termenii condiţiilor pozitive dorite.

2. Reevaluează relaţiile dintre aceste obiective rezultate, pentru a asigura validitatea, considerenţa

şi completitudinea arborelui obiectivelor.

3. Dacă este necesar:

- reevaluează afirmaţiile

- elimină obiectivele care par nerealiste sau nenencesare.

- adaugă noi obiective unde este necesar

4. Desenează linii de conexiune pentru a indica legăturile mijloacelor (metodelor ) de finalizare.

114

ELABORAREA ARBORELUI PROBLEMELOR

PASUL 4. ANALIZA ALTERNATIVELOR

Scopul analizei alternativelor este să identifice posibile opţiuni alternative, să fixeze

fezabilitatea acestora şi să hotărască asupra unei strategii de proiect.

IDENTIFICAREA OBŢIUNILOR ALTERNATIVE

1. Identifică diferitele moduri de atingere a obiectivelor, ca posibile opţiuni alternative sau

componente ale proiectului.

2. Elimină obiectivele ce nu sunt dorite sau posibil de atins.

3. Elimină obiectivele ce sunt urmărite de alte proiecte din zonă.

4. Discută implicaţiile pentru grupurile afectate.

SELECTAREA STRATEGIEI PROIECTULUI

5. Fă o apreciere a fezabilităţii diferitelor alternative.

6. Selectează una dintre alternative ca strategie a proiectului.

7. Dacă nu se poate ajunge la o înţelegere, atunci trebuiesc introduse şi alte criterii de

decizie.

ALEGEREA STRATEGIEI CELEI MAI VALABILE

Selecţia trebuie făcută în concordanţă cu următoarele criterii:

PROBLEMAPRINCIPAL

EFECTE

CAUZE

Etc.

115

Costul total

Beneficii ale grupurilor prioritare.

Probabilitatea de îndeplinire a obiectivelor

Riscuri sociale.

ALTE CRITERII POSIBIL DE FOLOSIT CÂND SE APRECIAZĂ VALIDITATEA

OPŢIUNILOR ALTERNATIVE:

Tehnice:

Folosirea potrivită a resurselor, cerinţele pieţei, etc.

Financiare:

Costuri, autosusţinere financiară, necesar de valută, etc.

Economice:

Recuperarea investiţiilor, eficienţa cheltuielilor, etc.

Instituţionale:

Capacitatea de asistenţă tehnică, resurse, etc.

Sociale:

Costuri şi beneficii de distribuţie, constrângeri socio-culturale, implicarea

organizaţiilor locale, etc.

Ecologice:

Compararea efectelor asupra mediului şi analiza cost/beneficiu.

PASUL 5.: IDENTIFICAREA ELEMENTELOR PRINCIPALE ALE

PROIIECTULUI

Odată ce strategia proiectului a fost aleasă, elementele principale ale proiectului sunt

derivate din arborele obiectivelor şi transferate în prima coloană verticală a matricei proiectului (a

se vedea Matricea Proiectului, MP).

DEFINIREA PRINCIPALELOR ELEMENTE ALE PROIECTULUI

1. Obiectivul dezvoltării.

- obiectivul pe termen lung, anticipat, al proiectului.

2. Obiectivele imediate

- efectele proiectului, dorite pentru beneficiarii acestuia, cu o formulare precisă a

condiţiilor viitoare

3. Rezultate

- obiective pe care proiectul trebuie să le atingă şi susţine dea lungul vieţii

proiectului

116

4. Activităţi.

- exprimate ca procese; indică structura şi strategia de bază a proiectului

5. Resurse.

- exprimate în termeni de fonduri, personal şi bunuri.

OBIECTIVUL DE DEZVOLTARE

Odată ce obiectivul de dezvoltare a fost formulat, asigură-te că :

1. Nu este în contradicţie cu politica de dezvoltare a României sau, dacă este cazul, a ţării

partenere.

2. Este consecvent cu politica sponsorului sau finanţatorului pentru ajutor de dezvoltare.

3. Reprezintă o justificare suficientă pentru proiect.

4. Nu este prea ambiţios (adică realizarea obiectivului imediat va contribui în mod semnificativ la

îndeplinirea obiectivului de dezvoltare).

5. Grupurile ţintă sunt explicit definite.

6. Este exprimat ca un sfârşit dorit, nu ca un mijloc (un proces).

7. Este exprimat în termeni posibil de verificat.

8. Nu conţine două sau mai multe obiective, care sunt legate cauzal.

OBIECTIVUL IMEDIAT (SPECIFIC)

Odată ce obiectivul imediat a fost definit, asigură-te că:

1. Constă într-un singur obiectiv.

2. Grupurile ţintă avute în vedere în proiect, sunt specificate.

3. Poate contribui în mod semnificativ la îndeplinirea obiectivului de dezvoltare

4. Este realist, adică este probabil să apară odată ce rezultatele proiectului au apărut.

5. Este formulat ca un stadiu dorit, nu ca un proces.

6. Este definit precis şi într-un mod posibil de verificat.

O ALTĂ PREZENTARE A UNUI OBIECTIV SPECIFIC BINE FORMULAT: "SMART"

Specific

Măsurabil

Adaptabil

Realist

Încadrat în Timp

REALIZĂRI/REZULTATE117

Realizările sunt rezultatele care pot fi garantate de proiect ca o consecinţă a activităţilor sale

Odată ce rezultatele au fost identificate, asigură-te că:

1. Toate rezultatele esenţiale necesare pentru realizarea obiectivului proiectului sunt incluse

2. Sunt incluse doar realizările care pot fi garantate de proiect.

3. Fiecare realizare poate fi văzută ca un mijloc necesar pentru realizarea obiectivului imediat.

4. Toate realizările sunt realizabile cu resursele disponibile.

5. Realizările sunt definite precis şi într-un mod posibil de verificat

ACTIVITĂŢI

O activitate este o acţiune necesară pentru a transforma resursele date în rezultate

planificate, într-o perioadă de timp specificată.

Odată ce activităţile sunt descrise, asigură-te că:

1. Sunt cuprinse toate activităţile esenţiale necesare pentru a produce realizările dorite.

2. Toate activităţile contribuie direct la nivelul realizărilor de mai sus.

3. Sunt incluse doar acele activităţi care trebuie îndeplinite prin proiect

4. Activităţile sunt descrise mai degrabă în termeni de acţiuni care sunt duse la bun sfârşit, decât

de realizări îndeplinite

5. Timpul disponibil pentru fiecare activitate este realist

6. Activităţile sunt în concordanţă cu situaţia din ţara parteneră, în funcţie de instituţii, ecologie,

tehnologie, cultură, etc.

RESURSE

Resursele sunt “materiile prime” ale unui proiect, necesare pentru producerea realizărilor

dorite: fonduri, personal, materiale, servicii.

Odată ce resursele sunt descrise, asigură-te că:

1. Resursele pot fi corelate în mod direct cu activităţile specificate.

2. Resursele sunt condiţii necesare şi suficiente pentru a îndeplini activităţile planificate.

3. Nivelul de detaliu este adecvat, uşor de înţeles.

4. Resursele sunt definite precis şi într-un mod posibil de verificat (cantitate, calitate, cost)

5. Resursele sunt în concordanţă cu situaţia din ţara parteneră, în funcţie de organizare, sex,

cultură, tehnologie, mediu, etc.

O problemă frecventă în elaborarea (abordarea) unui proiect este supra-specificarea resurselor,

în timp ce descrierea obiectivelor nu este destul de clară.

PASUL 6: FACTORI EXTERNI

118

Factorii externi reprezintă situaţii, întâmplări, condiţii sau decizii care sunt necesare pentru

succesul proiectului, dar care sunt mult sau complet în afara controlului managementului

proiectului.

Este important ca, cât mai devreme posibil, asemenea factori să fie identificaţi şi luaţi în

considerare când proiectul este destinat să:

a) Determine probabilitatea de succes sau riscul

b) Evite mari riscuri prin refacerea proiectului

c) Clarifice zona şi limitele responsabilităţii managementului unui proiect

d) Indice zonele unde este nevoie de mai multe informaţii sau de continuarea cercetării

IDENTIFICAREA FACTORILOR EXTERNI IMPORTANŢI:

Pot fi deduşi din arborele obiectivelor

Sunt precizaţi ca nişte condiţii favorabile

Sunt legaţi la diferite niveluri în MP

Sunt apreciaţi în funcţie de importanţa şi probabilitatea lor de apariţie

VERIFICAREA IMPACTULUI FACTORILOR EXTERNI

1. Se elimină factorii care sunt, în mod evident:

- neimportanţi pentru rezultate

- practic imposibil să apară

2. Se apreciază probabilitatea apariţiei pentru factorii rămaşi, astfel:

a) Dacă factorii sunt probabili atunci se include în MP şi se asigură:

Monitorizarea lui

Raportarea schimbărilor

Influenţa sa

b) Dacă factorii sunt puţin probabili să apară (dar sunt “mortali”) atunci:

Se reface proiectul

c) Dacă aceasta nu este posibil atunci:

Se respinge propunerea de proiect

GRUPURILE ŢINTĂ

Un principiu de bază în toate proiectele de dezvoltare este acela că trebuie făcute pentru a

satisface nevoile oamenilor, nu nevoile interne ale instituţiilor.

Odată ce proiectul este format, asigură-te că grupurile ţintă sunt:

1. Specificate în MP la nivelul obiectivului de dezvoltare, obiectivului imediat şi rezultatelor

119

2. Precis definite. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci compoziţia grupului ţintă poate fi

descrisă prin enumerare, de exemplu în funcţie de unul sau mai multe dintre criteriile

următoare:

a) Zona geografică căreia îi aparţine majoritatea populaţiei aparţinând grupului ţintă;

b) Domeniul de activitate (ex. Fermierii cu un anumit venit de pe urma recoltei, muncitorii

fără pământ, etc.);

c) Situaţia economică, condiţiile de viată;

d) Nevoi, accesul la serviciile sociale (sănătate, educaţie, tec.);

e) Sex şi vârstă;

f) Clasă socială, religie, etnie, statut social, etc.

3. Specificate la nivelul corect al proiectului.

Pot exista grupuri ţintă diferite aflate la nivele diferite în cadrul MP.

PASUL 7.: INDICATORI

Indicatorii arată cum se poate verifica gradul de atingere a obiectivelor proiectului

În contextul ALA, indicatorii specifică performanţa standard ce trebuie atinsă pentru a se îndeplini

obiectivul de dezvoltare, obiectivele imediate şi rezultatele dorite

Indicatorii ar trebui să specifice:

Grupul ţintă (pentru cine)

Cantitatea (cât de mult)

Calitatea (cât de bine)

Timpul (când)

Locul (unde)

Indicatorii asigură o bază pentru monitorizare şi evaluare.

FORMULAREA INDICATORULUI SPECIFIC

De exemplu dacă obiectivul este : “creşterea producţiei în agricultură”, atunci formularea

indicatorului parcurge următoarele etape:

1. Identificarea indicatorului :

Producţia creşte/descreşte

2. Specificarea grupului ţintă:

Deţinători de ferme mici, bărbaţi/femei

3. Cantitatea:

120

500 de deţinători de mici ferme cresc producţia cu 50%

4. Stabilirea calităţii:

Menţine aceeaşi calitate ca la recolta din 1997

5. Specificarea perioadei de timp:

Între octombrie 1998-şi octombrie 1999.

6. Stabilirea locului (ariei geografice)

zona (Seini)

UN INDICATOR BINE FORMULAT TREBUIE SĂ FIE:

Substanţial – reflectă un aspect esenţial al unui obiectiv în termeni precişi

Independent – la nivele deferite.

Din moment ce obiectivele de dezvoltare şi obiectivele imediate sunt diferite, de la fiecare

indicator se aşteaptă să reflecte evidenţa rezultatelor , acelaşi indicator nu poate fi folosit în mod

normal la mai mult decât un obiectiv.

Factual – fiecare indicator trebuie să reflecte realitatea, şi nu impresii subiective

Plauzibil – schimbările înregistrate pot fi direct atribuite proiectului

Obtenabil – indicatorii trebuie să poată fi calculaţi în funcţie de datele deja disponibile sau

colectabile cu un efort suplimentar rezonabil, ca parte integrantă a administrării proiectului.

ing. Cristian IEREMIAprimaria Baia Mare

121

EVOLUŢIA PRINCIPALILOR INDICATORIECONOMICO-SOCIALI ÎN LUNA AUGUST Şl

PERIOADA 1.1 -31.VIII. 2008în judeţul Maramureş

SINTEZA ECONOMICA

• Producţia industrială realizată în perioada 1.1-31.VIII.2008, comparativ cu perioada similară din anul 2007, a fost mai mare cu 8,1% în volumabsolut.

• Volumul cifrei de afaceri totale (cifra de afaceri totală provine atât dinactivitatea principală, cât şi din activităţile secundare ale întreprinderilorcu profil industrial) a întreprinderilor cu activitate principală de industrie înperioada 1.1 - 31.VIII.2008, a fost mai mare cu 6,5% faţă de aceeaşiperioadă din anul 2007.

• Exporturile şi importurile de mărfuri realizate în perioada 1.1 - 30.VI. 2008faţă de perioada corespunzătoare din anul 2007, au fost mai mari cu26,3% respectiv 14,0 %.

• Cifra de afaceri din activitatea de servicii de piaţă prestate populaţiei aînregistrat în perioada 1.1 - 31.VIII.2008 o creştere de 15,9% faţă deperioada similară din anul 2007.

• Câştigul salarial mediu nominal brut, pe tară în luna august 2008 a scăzutcu 2,3%, iar câştigul salarial mediu nominal net a fost mai mic cu 2,4%comparativ cu luna iulie 2008.

• Raportul dintre indicele câştigului salarial mediu nominal net şi indicelepreţurilor de consum, în luna august 2008, a fost de 114,8% faţă de lunacorespunzătoare din anul precedent şi de 122,0% comparativ cu lunaoctombrie 1990.

• Preţurile de consum al populaţiei, pe tară, în luna august 2008 au scăzut cu 0,1% faţă de luna precedentă, dar au crescut cu 8,0% faţă de luna august 2007. în raport cu luna decembrie 2007, rata inflaţiei a fost de 4,2%, ceea ce corespunde unei medii lunare de 0,5%, comparativ cu 0,3% în aceeaşi perioadă din anul 2007.

• Numărul şomerilor înregistraţi la sfârşitul lunii august 2008 era de 8238persoane, în creştere cu 498 persoane faţă de luna precedentă, iar rataşomajului a fost de 4,0% (3,8% în luna precedentă) şi de 3,4% pentrufemei (3,1% în luna precedentă).

• Numărul societăţilor comerciale cu aport de capital străin (date furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului) înmatriculate în perioada 1.1 -31.VIII. 2008 a fost de 127 cu un capital investit de 22923 euro.

122

INDUSTRIE

Producţia industrială realizată în luna august 2008 comparativ cu luna precedentă, a fost mai mică cu 7,2% în volum absolut, şi cu 0,4% în condiţii comparabile din punct de vedere al numărului de zile lucrătoare.Faţă de luna corespunzătoare din anul 2007, producţia a înregistrat o creştere de 3,1%, respectiv 10,7%.Producţia industrială realizată în perioada 1.I-31.VIII.2008 comparativ cu perioada similară din anul 2007 a crescut cu 8,1% în volum absolut şi cu 8,5% în condiţii comparabile din punct de vedere al numărului de zile lucrătoare.Volumul cifrei de afaceri totale , (cifra de afaceri totală provine atât din activitatea principală, cât şi din activitatăţile secundare ale întreprinderilor cu profil industrial) a întreprinderilor cu activitate principală de industrie în perioada 1.1. - 31.VIII. 2008, a fost mai mare cu 6,5% faţă de aceeaşi perioadă din anul 2007.În totalul cifrei de afaceri, ponderi mai însemnate au deţinut ramurile:• mobilier şi alte activităţi industriale 28,3%, • maşini şi aparate electrice 26,4%,• alimentară şi băuturi 10,4%, • prelucrarea lemnului 9,2%, • construcţii metalice• şi produse din metal 6,0%, • confecţionarea articolelor de îmbrăcăminte 3,1%, • prelucrarea cauciucului şi a maselor plastice 2,6%, • textilă şi produse textile 2,2%.

COMERŢ EXTERIOR

Exporturile de mărfuri , realizate în luna iunie 2008 au fost de 52783 mii euro, în creştere cu 0,5 % faţă de luna precedentă, şi cu 29,6% faţă de luna corespunzătoare din anul 2007.

în perioada 1.1. - 30.VI.2008, exporturile au totalizat 307965 mii euro, fiind în creştere cu 26,3% faţă de perioada similară din anul 2007.Importurile de mărfuri, realizate în luna iunie 2008 s-au cifrat la 46589 mii euro, în scădere cu 8,4% faţă de luna precedentă, dar în creştere cu 3,0% faţă de luna iunie 2007.În perioada 1.1. - 30.VI.2008, importurile au însumat 268154 mii euro, fiind în creştere cu 14,0% faţă de perioada corespunzătoare din anul 2007.Soldul balanţei comerciale în perioada 1.I.- 30.VI.2008 a înregistrat un excedent de 39811 mii euro (faţă de un excedent de 8642 mii euro în aceeaşi perioadă din anul 2007).

123

SERVICII DE PIAŢA PRESTATE POPULAŢIEI

Cifra de afaceri din activitatea de servicii de piaţă prestate populaţiei în luna august 2008 a fost mai mare cu 0,6% faţă de cea obţinută în luna precedentă, dar in scădere cu 4,1% faţă de nivelul înregistrat în luna corespunzătoare din anul 2007.

Pe ansamblul perioadei 1.1.-31.VIII.2008, cifra de afaceri a serviciilor prestate populaţiei a crescut faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut cu 15,9%.

CÂŞTIGURI SALARIALE

Câştigul salarial mediu nominal brut, pe tară, în luna august 2008 a fost de 1728 lei, iar cel net de 1277 lei.

Comparativ cu luna iulie 2008, câştigul salarial mediu nominal brut a scăzut cu 2,3%, iar câştigul salarial mediu nominal net a fost mai mic cu 2,4%. Raportul dintre indicele câştigului salarial mediu nominal net şi indicele preţurilor de consum în luna august 2008 a fost de 114,8% faţă de luna corespunzătoare din anul precedent şi de 122,0% comparativ cu luna octombrie 1990.

PRETURILE DE CONSUM AL POPULAŢIEI

Rata inflaţiei, determinată pe baza creşterii preţurilor de consum al populaţiei pe tară, a fost în luna august 2008 de -0,1% faţă de luna precedentă, de 4,2% faţă de luna decembrie 2007 şi de 8,0% faţă de luna august 2007.Rata medie lunară a inflaţiei în perioada 1.1. - 31.VIII.2008 a fost de 0,5%, faţă de 0,3% în perioada corespunzătoare din anul 2007.

-în procente-Creşterea preţurilor în luna august 2008 fată de :

Creşterea medie lunară a preţurilor în perioada :

iulie 2008

decembrie 2007

august 2007

1.I.-31.VIII 2008

1.I-31.VIII 2007

• TOTAL Mărfuri alimentare *) Mărfuri nealimentare Servicii

-0,1 0,20,0 -0,9

4,2 3,25,8 2,5

8,0 8,87,8 7,0

0,5 0,40,7 0,3

0,3 0,40,2 0,5

În luna august 2008faţă de luna anterioară, preţurile mărfurilor alimentare au crescut cu 0,2%, cele ale mărfurilor nealimentare au rămas la acelaşi nivel, în timp ce tarifele serviciilor au scăzut cu 0,9%.

124

ŞOMAJ

Potrivit datelor furnizate de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, numărul şomerilor înregistraţi la finele lunii august 2008 era de 8238persoane, în creştere cu 498 persoane faţă de luna precedentă. Din total, numărul şomerilor aflaţi în plată era de 1633 persoane (-8 persoane faţă de luna precedentă), din care beneficiarii de ajutor de şomaj reprezentau 98,5%, beneficiarii de ajutor de integrare profesională 1,5%. Scăderea şomajului indemnizat s-a datorat diminuării numărului beneficiarilor de ajutor de integrare profesională cu 8 persoane faţă de luna precedentă.

-persoane-

Şomeri aflaţi din care: după nivelul de ; instruireîn platăla sfârşitul Liceal şi Primar,lunii august Universitar postliceal gimnazial,2008 profesional

TOTAL 1633 150 559 924-din care: femei 770 70 332 368

• Beneficiari de ajutorde şomaj 1609 139 549 921

-din care: femei 756 63 327 366• Beneficiari de ajutor

de integrareprofesională 24 11 10 3

-din care : femei 14 7 5 2• Beneficiari de alocaţie - - - -

de sprijin-din care : femei - - - -

Numărul şomerilor neîndemnizati la sfârşitul lunii august 2008 era de 6605 persoane, cu 506 persoane mai mare faţă de luna precedentă. La aceeaşi dată, femeile reprezentau 41,3% din numărul total de şomeri înregistraţi.

Ponderea şomerilor înregistraţi în populaţia stabilă în vârstă de 18 -62 de ani a fost în luna august 2008 de 2,5%.

Rata şomajului înregistrat în luna august 2008 a fost de 4,0%, calculată în raport cu populaţia activă civilă totală (3,8% în luna precedentă). Pentru femei, rata şomajului în luna august 2008 a fost de 3,4% (3,1% în luna precedentă).

ÎNMATRICULĂRI DE SOCIETĂŢI COMERCIALE

125

Numărul societăţilor comerciale cu aport de capital străin (date furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului) înmatriculate în perioada 1.1 - 31 VIII. 2008 a fost de 127 cu un capital investit de 22923 euro.

PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ DIN JUDEŢUL MARAMUREŞ

în ianuarie 1991, a fost adoptat primul act normativ referitor la problemele legate de forţa de muncă şi prin acesta, era recunoscuta pentru prima data existenta şomerilor în România. După aprobarea acestui act normativ au mai apărut o serie de legi, ordonanţe şi hotărâri care au completat cadrul legislativ necesar noilor probleme de pe piaţa muncii, începând cu anul 1997, urmare a concedierilor colective ce au survenit din cauza restructurărilor, privatizărilor şi lichidării unor întreprinderi, au apărut o serie de Ordonanţe care veneau în sprijinul persoanelor disponibilizate.

Complexitatea problemelor apărute pe piaţa muncii in noul context socio-economic, a dus la apariţia unei noi forme de organizare a Oficiului pentru Şomaj care a devenit prin Legea nr, 145/1998 Agenţia Naţionala pentru Ocupare şi Formare Profesională.Ca urmare a modificării Legii nr. 145/ 1998, prin Ordonanţă nr. 294/2001, aceasta instituţie se numeşte astăzi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Foiţei de Muncă (ANOFM). Prin Hotărârea de Guvern nr. 4/1999 a fost aprobat Statutul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, modificat si completat prin Hotărârea Guvernului nr. 260/2001.

Începând cu 1 martie 2002, intră in vigoare noua Lege nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă cu modificările şi completările ulterioare (OUG nr. 124/2002, Legea nr. 107/2004, OUG nr.144/2005, OUG nr 91/2007, OUG nr.126/2008).

1. Situaţia operativă a şomajului în luna octombrie 2008

La sfârşitul lunii octombrie 2008, rata şomajului înregistrat la nivel judeţean a fost de 4,1 %, mai mare cu 0,6 puncte procentuale fata de luna octombrie 2007 şi este similara ca cea din luna septembrie 2008 (vezi tab 2). În luna octombrie numărul total de şomeri înregistraţi este de 8490 persoane, mai mic cu 30 persoane, faţă de luna anterioară, când a fost de 8520.

Din totalul şomerilor înregistraţi, 1602 sunt şomeri beneficiari de indemnizaţie de şomaj 75%, 443 beneficiari de îndemnizaţie de 50% şi 6445 neîndemnizaţi. Numărul şomerilor îndemnizaţi, a crescut cu 251 persoane faţă de luna precedentă. Ponderea şomerilor neîndemnizaţi rămâne în continuare mai ridicată şomerii îndemnizaţi (77,9%), dar a scăzut faţă de luna anterioară cu (78,9%) cu 3,0 puncte procentuale.

Referitor la şomajul înregistrat pe sexe, în luna octombrie 2008, rata şomajului masculin a înregistrat o valoare de 4,4 % cu 0,2 % puncte procentuale mai mare faţă de luna anterioară. Rata şomajului feminin are o valoare de 3,8 %, crescând faţă de luna anterioara cu 0,2 puncte procentuale.

2008 lan. Feb. Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct

intrări 1769 1988 2873 698 1908 1462 1664 1739 1675 1732

ieşiri 2744 2171 1437 1233 1556 1179 1370 1241 1393 1762

126

Reprezentarea grafică a intrărilor şi ieşirilor în anul 2008.

1.EVOLUŢIA RATEI ŞOMAJULUI ÎN PERIOADA 2007-2008

tab.2lan Feb Mart Apr Mai tun Iul Aug Sept Oct Noi Dec

2007 Total şomeri

9554 10175 9736 9008 8340 8136 7669 7102 6724 7292 7371 7068

Rata şomajului

4,6 4,8 4,6 4,3 4,0 3,9 3,7 3,4 3,2 3,5 3,5 3,4

2008 Total şomeri

6093 5910 7346 6811 7163 7446 7740 8238 8520 8490

Rata şomajului

3.0 2.9 3.6 3.3 3.4 3,6 3.7 4,0 4,1 4,1

2008-2007

-1,6 -1,9 -1,0 -1,0 -0,6 -0,3 0 +0,6 +0,9 +0,6

127

In graficul următor este prezentată evoluţia ratei şomajului 2007 si până în luna octombrie 2008

1.1 Intrări în şomaj

Indicatori ian feb mar apr mai iun iul aug sep

0 1 2 3 4 5 6 7 8 91. Şomeri înregistraţi - total 1769 1988 2873 698 1908 1462 1664 1739 167a. Beneficiari de indemnizaţii 296 621 160 97 266 256 206 197 36indemnizaţie de şomaj (75%) 271 611 155 91 264 255 205 186 22indemnizaţie de şomaj (50%) 25 10 5 6 2 1 1 11 14

b. Alte categorii (şomeri neindemnizati)

1473 1367 2713 601 1642 1206 1458 1542 1314

1.2 ieşiri din şomaj

Indicatori ian feb mar apr mai iun iul aug sep oct

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 101. Şomeri inregistrati - total 2744 2171 1437 1233 1556 1179 1370 1241 1393 17

a. Beneficiari de indemnizaţii

1180 810 350 249 364 212 243 205 200 2

- indemnizaţie de şomaj (75%) 1159 783 221 207 293 192 229 186 194 2- indemnizaţie de şomaj (50%) 21 27 129 42 71 20 14 19 6b. Alte categorii 1564 1361 1087 987 1192 967 1127 1036 1193 15

128

1.3 Stocul şomerilor pe categorii de beneficiari- 2008:

Indicatori ian feb mar apr mai iun iul aug sep

0 1 2 3 4 5 6 7 8 91 Şomeri înregistraţi - total 6093 5910 7346 6944 7226 7446 7740 8238 8520- din care femei 2637 2643 2713 2503 2652 2835 3059 3406 3562

a. Beneficiari de indemnizaţii

2263 2074 1884 1732 1634 1678 1641 1633 1794

- indemnizaţie de şomaj (75%) 1953 1781 1715 1599 1570 1633 1609 1609 1635- indemnizaţie de şomaj (50%) 310 293 169 133 64 45 32 24 159b. Alte categorii 3830 3836 5462 5079 5529 5768 6099 6605 6726

2.RATA ŞOMAJULUI PE JUDEŢ 3.0 2.9 3.6 3.3 3.4 3.6 3.7 4,0 4,12.1 rata şomajului la femei 2.7 2.7 2.7 2.5 2.4 2.9 3.0 3,4 3,62,2 rata şomajului la bărbaţi 3.2 3.2 4.4 4.0 4.5 4.3 4.4 4,5 4,6

2.Cursuri de calificare/recalificare

La sfârşitul anului 2007, au fost organizate un nr. de 66 cursuri cu participarea a 1244 persoane aflate în căutarea unui loc de muncă.

În anul 2008, până la sfârşitul lunii octombrie au fost organizate 56 cursuri cu participarea a 1374 persoane

Principalele meserii pentru care s-au organizat cursuri de recalificare : lucrător în tâmplărie, lucrător în structuri pentru construcţii, administrator pensiune turistică, bucătar, comerciant vânzător mărfuri nealimentare, lucrător în comerţ, operator calculator, web designer, comerciant vânzător mărfuri alimentare, cofetar patiser, lucrător în cultura plantelor, lucrător în creşterea animalelor, coafor, ospătar, manager de proiect, operator introducere date

3.Bursa locurilor de muncă

În anul 2008 au fost programate următoarele burse a locurilor de muncă/Bursa generala locurilor de muncă-78 aprilie 2008

Bursa locurilor de muncă pentru persoanele de etnie rromă până în data de 30 iunie 2008,Bursa locurilor de muncă pentru absolvenţii de învăţământ -26 septembrie 2008 ;

129

Bursa locurilor de muncă pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecţie a copilului până în data de 30 octombrie 2008,

Burse ale locurilor de muncă, atât pentru categorii de persoane defavorizate (altele decât cele menţionate mai sus), cât şi pentru meserii cerute pe piaţa muncii de către agenţii economici la nivel local, ori de câte ori există o solicitare foarte bine fundamentată.Până în prezent, au avut loc următoarele burse:-Bursa generală a locurilor de muncă din data de 18 aprilie 2008.

-Bursa locurilor de munca pt. tinerii care părăsesc sistemul de protecţie a copilului din data de 13 iunie 2008,

-Bursa locurilor de munca pt. pers de etnie roma din data de 27 iunie 2008;- Bursa locurilor de munca pentru absolvenţi din data de 26 sept 2008

Nr.crt Denumirea acţiunii Nr.agenti economiccontactaţi

Nr.agenti economici participant

Nr.locuri de munca oferite

Nr.persoan e participante

Nr.total persoane incadrate

0 1 2 3 4 5 61 BURSA GENERALA A

LOCURILOR DE MUNCA 18 APRILIE 2008

329 64 457 685 165

2 BURSA LOCURILOR DE MUNCA PT. TINERII CARE PĂRĂSESC SISTEMUL DE PROTECŢIE A COPILULUI 13 IUNIE 2008

45 5 37 25 2

3 BURSA LOCURILOR DE MUNCA PT. PERS DE ETNIE ROMA 27 IUNIE 2008

28 7158 158 113 12

4 BURSA LOCURILOR DE MUNCA PT ABSOLVENŢI 26 SEPT 2008

332 52 409 545 80

130

Au fostselectate invedereaincdrarii 21de persoaneparticipante.Timp de 1luna de zile

BURSA LOCURILOR seDE MUNCA PT. monitorizea

zTINERII CARE a acestePĂRĂSESC persoaneSISTEMUL DE daca au fostPROTECŢIE A încadrate

sauCOPILULUI nu.5 13 IUNIE 2008 99 24 75 6

0

4. EURES (EUROPEAN EMPLOYMENT SERVICES) Serviciul Public de Ocupare din Spaţiul Economic European

EURES s-a înfiinţat in România la 1 ianuarie 2007 si reprezintă o reţea de cooperare între serviciile publice de ocupare europene şi a fost creata pentru facilitarea liberei circulaţii a lucrătorilor în cadrul Spaţiului European şi Elveţia. Parteneri ai serviciilor publice de ocupare în cadrul acestei reţele sunt sindicatele, organizaţiile patronale şi alţi actori implicaţi în piaţa muncii. Reţeaua este coordonată de Comisia Europeană.

Începând cu aceeaşi data in cadrul AJOFM Maramureş a fost desemnat un consilier EURES care are următoarele sarcini : promovează EURES în rândul angajatorilor, al căutătorilor de locuri de muncă, al organizaţiilor partenere şi a altor grupuri ţintă; oferă informaţii asupra condiţiilor de muncă şi de viaţa din Statele Membre; oferă informaţii referitoare la piaţa naţională/regională a muncii, monitorizează locurile de muncă vacante destinate recrutării internaţionale.

Perspective 2009 - persoane informate 200;- persoane înregistrate 100-150;- participanţi la selecţii şi CV trimise 100;- persoane angajate în urma selecţiilor şi a CV trimise 50-100.

131

5. Tendinţele pieţei muncii în judeţul Maramureş în perioada 2008 - 2009

În anii trecuţi în judeţul Maramureş industria miniera şi subramurile care au derivat din aceasta , era majoritară. Datorită disponibilizărilor din sectorul minier care au avut loc în acest sector în perioada 1997- decembrie 2007, toată această forţă muncă care a fost disponibilizată, s-a orientat spre alte domenii de activitate.

Marea majoritate a persoanelor s-au recalificat şi angajat în domeniul confecţiilor de îmbrăcăminte, serviciilor, industriei alimentare, industria şi prelucrarea lemnului, şi al construcţiilor.

Începând cu anul 2008, piaţa forţei de munca din judeţ s-a înregistrat o modificare în ceea ce priveşte cererea şi oferta forţei de muncă, astfel:

• Cererea de forţa de muncă a fost mai mare decât oferta de forţade muncă;

• Se observă, că există o cerere foarte mare din partea agenţiloreconomici pentru forţa de muncă, calificată în domeniul construcţiilor(ingineri în construcţii, ingineri instalaţii, tehnicieni şi maiştri constructori,dulgheri, tâmplari etc) tendinţă care se va amplifica în anul 2009;

• Exista o cerere crescătoare din partea agenţilor care au ca şiobiect de activitate „piaţa asigurărilor”, tendinţa care va avea un trendcrescător şi în anul 2009;

• Altă caracteristică a pieţei muncii semnalată in anul 2008 şi cucontinuitate în anul 2009 este dezvoltarea meseriilor din domeniulvânzărilor. Se poate vorbi de ,,o creştere a pretenţiilor” din parteaangajatorilor. Viitorul angajat trebuie sa aibă abilităţi reale de comunicare,sa cunoască o limbă străina foarte bine - de preferat limba engleză, să aibăpermis de conducere;

• Un alt domeniu de activitate cu o reală dezvoltare şi în anul 2009este -turismul. Judeţul Maramureş are un potenţial uriaş, cunoscut pe plannaţional şi internaţional. în acest sens şi domeniul calificărilor respectiv alrecalificărilor şomerilor care au domiciliul în zone turistice ale judeţului a fostorientat înspre acest domeniu -administrator pensiune turistică, bucătar;

• La sfârşitul anului 2008 şi începutul anului 2009 s-au înregistratcomunicări din partea agenţilor economici care urmează să disponibilizezeîn jur de 350 salariaţi. Domeniile economice afectate de reduceri depersonal sunt:

• confecţii piele şi înlocuitori, construcţii hidrotehnice, activităţi de arhitectură şi consultanţă tehnică, fabricarea substanţelor şi a produselor chimice, şi construcţii

132

6. PROIECTE CONTRACTATE Şl FINANŢATE DIN FONDURI EUROPENE

Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Maramureş, în parteneriat cu Uniunea Judeţeană a Sindicatelor CNSLR Frăţia filiala Maramureş, Patronatul întreprinderilor Mici şi Mijlocii Maramureş, Asociaţia culturală „Unirea" Sighetul Marmaţiei, Consiliul Local Strîmtura (Hlebokei Potic), Asociaţia Culturală George Coşbuc Solotvino, având ca asociaţi de proiect SC Patry Club din Câmpulung la Tisa şi Dilovi Initsiatyvy Ivano Frankivsk, lansează proiectul „Reţea transfrontalieră de centre de informare, consiliere, instruire, calificare şi plasare a forţei de muncă, Maramureş - Teceu" pe scurt „JobNet", cod perseus RO-2005/017-539.01.01.26, finanţat prin programul Phare 2005, Cooperare Transfrontalieră România-Ucraina.

Proiectul are o durată de implementare de 12 luni şi a început în noiembrie 2007 iar bugetul total al proiectului este de 139.460 E.

Număr proiecte avute in vedere a fi finanţate din FSE in anul 2008 sisumele aferente acestora

Denumirea proiectului Sumele aferente (buget

estimat)1 "WORKING

TOGETHER"54.700 EUR

Scopul proiectului

Nivel sporit al dezvoltării socio-economice a zonei de graniţă româno-ucrainiene a judeţului Maramureş.

Dezvoltarea de politici regionale sustenabile în zona transfrontalieră româno-ucraineană a judeţului Maramureş.

Proiectul îşi propune sa realizeze îmbunătăţirea integrării transfrontaliere dintre regiunile de graniţă, informarea populaţiei asupra realităţilor din cele 2 zone ale acţiunii proiectului şi edificarea, în acelaşi timp, a unor baze solide pentru dezvoltarea economică durabilă

Gonczi Stefan

133