Consideratii Orivind Incercarile Masinilor Electrice

8/19/2019 Consideratii Orivind Incercarile Masinilor Electrice

1/40

Capitolul 1 CONSIDERAŢII PRIVIND ÎNCERCĂRILE MAŞINILOR ELECTRICE 5

CAPITOLUL ICONSIDERAŢII PRIVIND ÎNCERCĂRILE

MAŞINILOR ELECTRICE

1.1 CARACTERUL ŞI SCOPUL ÎNCERCĂRII MAŞINILOR ELECTRICE

Orice maşină electrică în stare nouă, reparată sau căreia i s-au adusmodificări, trebuie supusă unor încercări prin care să se verifice concordanţa cucondiţiile tehnice impuse prin standarde, respectiv prin documente tehnicenormative şi, eventual, să se determine unele date experimentale necesareutilizării maşinii în exploatare. În cazuri speciale, pentru a evita investiţii,consumuri energetice şi solicitări electromecanice mari, insuficient justificateeconomic sau tehnic, se admite ca unele încercări să fie executate la valori maimici ale solicitărilor ori să fie înlocuite prin încercări par ţiale.

După scopul urmărit, încercările maşinilor electrice se împart în douămari categorii:

-încercări industriale, care se efectuează în fabricile constructoare sau

la locul de instalare a maşinilor electrice;-încercări didactice, care se efectuează în laboratoarele instituţiilor deînvăţământ.

Încercările industriale se împart în încercări de tip şi încercări decontrol.

Încercările de tip au drept scop stabilirea concordanţei tipuluirespectiv de maşină cu cerinţele standardelor după care a fost proiectată şistabilirea caracteristicilor şi parametrilor maşinii din punct de vedere alîntrebuinţării ei practice.

Acestea se efectuează ori de câte ori se realizează un nou tip de maşina,după fiecare modificare importantă introdusă în construcţie sau în procesul

tehnologic de fabricaţie, precum şi în cazurile când se constată abateri repetatefaţă de încercările de control. Concluziile rezultate din încercările de tip,efectuate asupra unei maşini, se pot extinde asupra celorlalte maşini din cadrultipodimensiunii respective. În cazul seriilor de maşini cu mai multe puteri peturaţie (respectiv număr diferit de poli în cadrul aceluiaşi gabarit), concluziile


2/40

ÎNCERCĂRILE MAŞINILOR ELECTRICE6

rezultate în urma efectuării încercărilor de tip, asupra maşinii cu putere maimare, pot fi extinse asupra maşinii cu putere mai mică.

Încercările de control (de lot) se fac, de regulă, asupra fiecărei maşiniconstruite cuprinzând un număr mai redus de încercări faţă de programul celor de tip şi urmăresc să stabilească dacă maşina corespunde standardelor dupăcare a fost construită. Acestea se execută în fabrica constructoare asuprafiecărui exemplar de maşină produsă. În cazuri bine justificate, la producţii deserie mare, pentru unii parametri, se admite, la încercările de lot, şi verificarea

prin control statistic. În cadrul fabricaţiei de serie mare, în cadrul încercărilor

de lot, se admite ca maşinile să se supună încercărilor înainte de vopsire şi f ăr ăelementele sistemului de ventilaţie montate. Influenţa acestora asuprarezultatelor încercărilor de lot se stabileşte în cadrul încercărilor de tip, cu careocazie sunt precizate şi modalităţile de corecţie.

Încercările didactice ale maşinilor electrice au loc în laboratoarespeciale, reprezentând un factor important de pregătire a specialiştilor îndomeniul maşinilor electrice. Acestea au drept scop verificarea experimentală aanumitor probleme din teoria maşinilor electrice legate de testarea şifuncţionarea lor. În acest sens, încercările didactice ale maşinilor electricetrebuie să satisfacă o serie de condiţii şi anume:

- stabilirea încercării programate, cunoaşterea metodei aplicate şi

existenţa aparaturii necesare;- cunoaşterea temeinică a modului de lucru şi a programului detaliat al

încercării;- realizarea corectă şi verificarea schemei electrice necesare efectuării

încercării;- evidenţierea momentelor principale ale încercării şi aspectele fizice

ale fenomenelor ce intervin;- prelucrarea şi interpretarea rezultatelor obţinute cât şi aprecierea în

baza acestora a încercării respective.Deoarece maşinile sunt supuse adeseori la supraîncărcări sau

supraturaţii este necesar ă o atenţie deosebită a persoanelor ce participă laîncercări. Încercările trebuie să fie clare şi precise, să conţină schema electrică,aparatele utilizate şi să indice metodele utilizate la măsur ători, prelucrareadatelor precum şi limitele erorilor probabile.


3/40


Maşinile electrice se supun încercărilor în stare uscată, complet montate(inclusiv elementele sistemului de ventilaţie şi reperele care asigur ă gradele de

protecţie), pregătite pentru darea în exploatare normală.

1.2 METODE DE ÎNCERCARE A MAŞINILOR ELECTRICE

Principial, încercarea maşinilor electrice se poate realiza prin douămetode:

a) metoda directă , în care mărimea căutată este determinată pe caledirectă;

b) metoda indirectă , în care determinarea unei mărimi se face în modindirect.

Metoda încercării directe, la care rezultatul căutat se obţine prinmăsurarea directă a mărimilor necesare, este simplă, dar prezintă o serie deneajunsuri: consum mare de energie, dispozitive de încărcare voluminoase şiscumpe, durată mare de timp (temperatura maşinii trebuie să atingă nivelulcorespunzător regimului ei nominal). Metoda încercării indirecte presupunemăsurarea altor mărimi ce intervin într-un anume mod în mărimea căutată. Deexemplu, determinarea randamentului se poate face prin măsurareaindependentă a pierderilor din maşină, pierderi ce intervin în calculul valoriirandamentului. Metodele indirecte, pentru a corespunde scopului propus,

trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:- schemele de montaj să fie cât mai simple şi să nu necesite aparatur ă

specială şi voluminoasă;- încercarea să se efectuează cu un consum minim de energie şi timp;- prelucrarea rezultatelor să nu ridice probleme deosebite de calcul;- rezultatele finale să prezinte precizie suficientă.

1.3 CALCULUL APARATELOR DE MĂSUR Ă, REGLAJ ŞICONTROL

Pentru încercările experimentale, alegerea aparatelor de măsur ă, control

şi reglaj trebuie să se facă corespunzător funcţionării maşinilor electrice şitransformatoarelor în limitele nominale de tensiune, curent, viteză, etc. Astfel,aparatele vor prezenta domenii de măsur ă corespunzătoare circuitului în caresunt conectate şi tipului încercării din cadrul metodei utilizate. Calcululaparatelor necesită o cunoaştere temeinică a schemei de montaj, a metodei deîncercare şi a considerentelor teoretice şi practice care stau la baza metodei.


4/40


Aceste considerente ce stau la baza alegerii aparatelor necesită o bunăcunoaştere a caracteristicilor tehnice ce caracterizează regimurile nominale defuncţionare ale maşinilor electrice, mărimi înscrise de regulă pe plăcuţaindicatoare a acestora, după cum urmează:

a) maşina de curent continuu: Pn [kW]; Un [V]; In [A]; nn [rot/min]; ηn [%];

b) maşina sincronă: Sn [kVA]; Un [V]; In [A]; cosφ; f n [Hz]; nn [ro/min]; ηn [%];c) maşina asincronă:

Pn [kW]; Un [V]; In [A]; cosφ; f ln [Hz]; nn [rot/min]; ηn [%];d) transformatoare: Sn [kVA]; Uln [V]; U2n [V]; Iln [A]; I2n [A]; ηn [%]; f n [Hz];Aparatele de măsur ă, control şi reglaj vor trebui să permită măsurarea

cel puţin până la valorile nominale corespunzătoare fiecărui tip de maşinăelectrică supusă încercărilor. În situaţia în care încercarea necesită şi depăşireaacestor valori, calculul aparatelor va trebui să ţină seama de acest lucru.

1.4 INTERPRETAREA DATELOR DE PE PLĂCUŢA INDICATOAREA MAŞINII

Înainte de a se începe realizarea schemei de montaj, în vedereaîncercării maşinilor electrice, este necesar să se examineze plăcuţa indicatoarea maşinii pe care se găsesc indicate o serie de date utile pregătirii încercării şianume: regimul nominal de lucru şi mărimile caracteristice acestui regim,respectiv valorile nominale ale puterii, tensiunii, curentului, vitezei de rotaţie,frecvenţei, factorului de putere, tensiunii de excitaţie, curentului de excitaţie,etc. Termenul "nominal" poate fi aplicat şi altor mărimi ce nu sunt indicate pe

plăcuţa indicatoare a maşinii dar care caracterizează regimul nominal defuncţionare, de exemplu cuplul nominal, randamentul nominal, etc.

Puterea nominală, corespunde condiţiilor normale de funcţionare alemaşinii şi reprezintă:

a) pentru generatoarele de curent continuu: puterea electrică la bornelemaşinii exprimată în waţi [W], kilowaţi [kW] sau megawaţi [MW]; b) pentru generatoarele de curent alternativ: puterea electrică aparentă

la bornele maşinii, exprimată în volţi-amperi [VA], kilovolţi-amperi [kVA] saumegavolţi-amperi [MVA];


5/40


c) pentru motoare: puterea mecanică utilă la arbore, exprimată în waţi[W], kilowaţi [kW] sau megawaţi [MW];

d) pentru comutatrice: puterea electrică la bornele maşini de pe parteaenergiei transformate exprimată în [W], [kW], [MW], când energiatransformată este sub forma curentului continuu, respectiv în [VA], [kVA],[MVA], dacă energia transformată este sub formă de curent alternativ;

e) pentru compensatoarele sincrone şi asincrone. puterea reactivă la bornele compensatorului, exprimată în vari [VAR], kilovari [kVAR] saumegavari [MVAR].

Tensiunea nominală a maşini reprezintă tensiunea sub carefuncţionează maşina în regimul ei nominal de lucru. Pentru sistemul monofazatse înţelege valoarea efectivă a tensiunii, iar pentru sistemul trifazat valoareaefectivă a tensiunii între două faze (tensiunea efectivă de linie). Pentru rotorulmaşinii asincrone cu inele colectoare, tensiunea nominală reprezintă tensiuneaîntre inele cu înf ăşurarea rotorică în circuit deschis, rotorul fiind calat, iar înf ăşurarea statorului alimentată cu tensiunea nominală.

Curentul nominal al maşinii reprezintă curentul corespunzător regimului nominal de lucru al maşinii.

La maşinile de curent continuu, curentul nominal reprezintă curentultotal absorbit inclusiv curentul de excitaţie (pentru motoare), sau valoarea

curentului furnizat (pentru generatoare).Tensiunea nominală de excitaţie a unei maşini cu excitaţie

independentă reprezintă valoarea tensiunii nominale a sursei de la care seobţine excitaţia.

Tensiunea nominală de excitaţie a unei maşini sincrone reprezintătensiunea la inelele colectoare, pentru curentul nominal de excitaţie a maşinii,la temperatura standard de lucru a înf ăşur ării de excitaţie.

Curentul de excitaţie nominal este curentul de excitaţie ce corespunderegimului nominal de funcţionare.

Toate maşinile electrice trebuie să fie prevăzute cu plăcuţe indicatoareconform STAS 1893/1-87, cu precizările din STAS 3528-82. Toate dateleindicate pe plăcuţa maşinii se refer ă la un regim de funcţionare de durată. Dacămaşina este destinată unui regim de funcţionare de scurtă durată, se va indica

pe plăcuţă intervalul de timp în care maşina poate funcţiona f ăr ă supraîncălzire.Dacă prin repararea maşinilor electrice se aduc modificări în caracteristicile sauîn construcţia lor, executantul acestor modificări este obligat să aplice pe


6/40


maşina respectivă o plăcuţă indicatoare suplimentar ă, cu indicareacaracteristicilor după modificare.

Marcarea extremităţilor înf ăşur ărilor, marcarea bornelor (când seexecută) şi corelarea cu sensul de rotaţie trebuie să corespundă prevederilor STAS 3530-71. Sensul de rotaţie se marchează conform STAS 1893/1-87.

1.5 APARATE ŞI ACCESORII ALE SCHEMELOR ELECTRICE DEMONTAJ

În schemele electrice de montaj necesare încercării maşinilor, în afar ă

de cele enumerate anterior, mai intr ă o serie de accesorii şi aparate fiecareavând un rol foarte bine determinat în procesul încercării cum ar fi:

a) siguranţe fuzibile, întrerupătoare, inversoare; b) aparate de comandă, de reglaj şi de încărcare, reostate de pornire şi

reglaj, dispozitive de încărcare şi de frânare;c) aparate de măsur ă şi control: ampermetre, voltmetre, tahometre, etc.

1.6. R EGULI PENTRU REALIZAREA SCHEMEI ELECTRICE DEMONTAJ

În vederea efectuării încercărilor maşinilor electrice cu cele mai bune

rezultate se recomandă ca schema electrică de montaj să se realizeze curespectarea următoarelor reguli:- alegerea dispozitivelor de protecţie (siguranţe), a aparatelor de

măsur ă, control, reglaj să se facă pe baza datelor citite pe plăcuţa indicatoare;- să se verifice starea întrerupătorului (cuţitele întrerupătorului deschis

să fie pe poziţia corespunzătoare şi să nu închidă accidental circuitul subacţiunea greutăţii sale);

- siguranţele fuzibile se vor plasa astfel încât să se evite o eventualăr ănire în cazul arderii lor;

- conductorii de legătur ă, necesari realizării schemei, trebuie aleşi desecţiuni corespunzătoare curenţilor ce le str ă bat;

- se recomandă o verificare atentă, înainte de începerea montajului, aintegrităţii izolaţiei fiecărui conductor utilizat în schemă precum şi acontinuităţii conductorului propriu-zis (lipsa întreruperilor interioare). Se vaevita înnădirea conductorilor, iar când se recurge la aceasta, din lipsa unor conductori suficienţi de lungi, locul de înnădire trebuie bine izolat;


7/40


- la executarea schemei trebuie urmărit ca izolaţia la capeteleconductorilor să fie bine asigurată şi să se realizeze un contact sigur întreconductor şi borne;

- înainte de cuplare, conductorii trebuie dispuşi astfel încât să nu poatăfi antrenaţi de păr ţile în mişcare ale maşinii;

- după efectuarea schemei, toţi conductorii neutilizaţi trebuie înlăturaţide pe platforma de încercare;

- aparatele de măsurat se vor aşeza într-o ordine determinată de plasareamaşinilor pe platformă;

- acele indicatoare ale aparatelor de măsur ă trebuiesc aduse la zero;- aparatele electrice de măsurat vor fi aşezate într-o poziţie (orizontală,

verticală sau înclinată) conform indicaţiilor înscrise pe acestea;- înainte de montarea reostatelor uscate în schemă, acestea vor fi

verificate atent pentru a nu avea întreruperi şi dacă pe toată lungimeareostatului contactul dintre cursor şi spirele rezistenţei este satisf ăcător. În ceeace priveşte reostatele cu lichid, acestea se vor manevra cu atenţie evitându-se

plasarea feţei în zona de apariţie a aburilor fierbinţi.

1.7 STANDARDE ŞI CONDIŢII TEHNICE

În general, o maşină electrică poate fi considerată de bună calitate, din

punct de vedere al exploatării, dacă satisface o serie de cerinţe prevăzute înstandardele în vigoare. De asemenea, există o serie de cazuri ce impunmaşinii electrice condiţii suplimentare, prescrise în condiţiile tehnice.

Standardele de stat sunt elaborate de Oficiul de Stat pentru Standarde şiconţin prescripţii obligatorii, valabile pe întreg teritoriul ţării.

1.7.1.Standarde pentru transformatoarele electriceCondiţiile tehnice generale de calitate pentru transformatoarele de

putere sunt cuprinse în STAS 1703/1-80 ce are în componenţa sa următoarele:1. GeneralităţiAcest standard se aplică transformatoarelor de putere (inclusiv

autotransformatoarelor) cu puterea nominală de cel puţin 1kVA (monofazate)sau 5 kVA (polifazate). În cazul în care documentele tehnice o prevăd el seaplică întocmai şi transformatoarelor de construcţie sau destinaţie specială:transformatoare de măsur ă; autotransformatoare de pornire; transformatoare

pentru încercări; transformatoare de tracţiune montate pe echipamentul rulant;


8/40


transformatoare pentru sudare cu arc electric; transformatoare pentru cuptoareelectrice cu arc.

2. Condiţii de funcţionareAltitudinea trebuie să fie de maximum 1000 m. Temperatura fluidului

de r ăcire: pentru transformatoarele r ăcite cu apă , temperatura apei la intrare25oC ; pentru cele r ăcite cu aer, temperatura aerului max. 40oC şi min –35oC(transformatoare pentru exterior), sau min. –15oC (transformatoare pentruinterior). Tensiunea de alimentare trebuie să fie practic sinusoidală.

3. Regimul nominal

- Valori nominale. Valorile nominale sunt acelea pentru caretransformatorul poate să furnizeze un curent egal cu curentul său nominal, încondiţii de sarcină continuă, f ăr ă a depăşi limitele de încălzire specificate înSTAS 1703/2-80 (alimentarea fiind la tensiune şi frecvenţă nominale),transformatorul fiind montat în condiţii normale de instalare şi r ăcire.

- Puteri nominale. Puterea nominală se obţine ca produs întretensiunea nominală, curentul nominal şi factorul de putere corespunzător (1monofazat şi √3 trifazat) şi corespunde unui regim de funcţionare continuă.

4. Regimuri de suprasarcină. Pentru transformatoarele de putere decel mult 100MVA se admit suprasarcini ocazionale care ating 1,5 ori valoareanominală (f ăr ă restricţii din partea trecerilor izolate, a comutatoarelor de reglajsub sarcină sau a altor accesorii). Suprasarcina ocazională apare în următoarelecondiţii: o funcţionare la 1,5 ori curentul nominal timp de 3% din durata deviaţă, f ăr ă schimbarea prizei; schimbări de priză pe baza a 3% din numărulacestor funcţionări efectuate la curenţi egali cu de 1.5 ori curentul nominal.Suprasarcinile zilnice care se repetă în mod regulat, suprasarcinile temporaresau cele accidentale de avarie care depăşesc de 1,5 ori valoarea nominală pot filimitate datorită accesoriilor.

- Funcţionarea la o tensiune superioară tensiunii nominale a înf ăşurării. Transformatorul trebuie să poată debita curentul nominal când estealimentat cu 105% din tensiunea nominală a înf ăşur ării. În cazuri speciale

conform documentelor tehnice normative, transformatorul trebuie să poatăfuncţiona la o tensiune mai mare decât 105% din tensiunea nominală, dar f ăr ă adepăşi 110%. Dacă nu se specifică altfel, tensiunea va fi limitată, atunci cândcurentul este egal cu de K ori curentul nominal (0≤ K ≤1) la valoarea: U=(110-5K 2 ) [%]

5. Încălzirea conform STAS 1703/2-80.


9/40


6. Niveluri de izolaţie conform STAS 1703/3-807. Prize şi conexiuni conform STAS 1703/4-808. Stabilitatea la scurtcircuit conform STAS 1703/5-809. Alte condiţii.- Dimensionarea conexiunii punctului neutru. Conductorul neutru şi

borna de nul a transformatoarelor (de exemplu transformatoarele dedistribuţie), destinate să alimenteze o sarcină conectată între fază şi punctulneutru, trebuie să fie dimensionate pentru curentul de sarcină corespunzător şi

pentru curentul de defect de punere la pământ. Conductorul neutru şi borna de

nul a transformatoarelor, care nu sunt destinate să alimenteze o sarcinăconectată între fază şi punctul neutru, trebuie să fie dimensionate pentrucurentul de defect de punere la pământ.

- Declanşarea sarcinii la transformatorul legat direct la generator.Transformatoarele cu puteri peste 40 MVA destinate a fi legate direct la

bornele generatorului, putând fi solicitate de declanşarea sarcinii, trebuie să poată rezista la aplicarea timp de 5 s a unei tensiuni egale cu de 1,4 oritensiunea nominală la bornele transformatorului; cele cu puteri până la 40MVA inclusiv, trebuie să poată rezista la aplicarea timp de 5 min a uneitensiuni egale cu de 1,3 ori tensiunea nominală la bornele transformatorului.

- Declanşarea sistemelor de răcire forţată. În cazul

transformatoarelor cu circulaţie for ţată a uleiului şi r ăcire cu apă sau suflaj deaer, funcţionarea transformatorului după oprirea pompelor sau ventilatoarelor nu este admisă mai mult de 10 min la plină sarcină şi de 1 or ă la mers în gol.

- Abateri limită de la valorile garantate. Valorile măsurate ale parametrilor de funcţionare, garantate prin standarde sau normele tehnice de produs pentru regimul nominal al transformatorului, trebuie să respecteurmătoarele abateri limită:

- pierderi totale +10% din pierderile totale;- pierderi par ţiale +15% din fiecare din pierderile par ţiale, cu condiţia

ca să nu se depăşească pierderile totale;

- raportul de transformare în gol, pentru priza principală ±

0,5%

dinraportul de transformare garantat; ±1/10 din tensiunea de scurtcircuit reală lacurentul nominal, exprimată în procente;

- tensiunea de scurtcircuit la curentul nominal, dacă priza principalăeste priza mediană sau una din cele două prize mediane în cazul: unuitransformator cu două înf ăşur ări ±10% din tensiunea de scurtcircuit garantată


10/40


pentru această priză; unui transformator cu mai mult de două înf ăşur ări ±10%din tensiunea de scurtcircuit garantată pentru o pereche specifică de înf ăşur ări;±15% din tensiunea de scurtcircuit garantată pentru o a doua perechespecificată de înf ăşur ări; iar în alte cazuri conform STAS 1703/4-80;

- impedanţa de scurtcircuit pentru o priză oarecare, STAS 1703/4-80;- curentul de mers în gol: +30% din curentul de mers în gol garantat;- nivelul de zgomot: +3dB.10. Reguli şi metode pentru verificarea calităţiiCategoriile de încercări la cere sunt supuse transformatoarele ce fac

obiectul prezentului standard sunt: încercări de tip; încercări individuale;încercări speciale.

11. Marcare, documente, indicatori de fiabilitate, garanţii.- Marcare. Fiecare transformator trebuie să fie prevăzut cu o placă

indicatoare rezistentă la intemperii, fixată într-un loc vizibil. Marcarea trebuiesă fie lizibilă şi durabilă. Marcarea trebuie să conţină următoarele informaţii:marca de fabrică; tipul transformatorului; numărul prezentului standard şi, dacăeste cazul, numărul normei tehnice de ramur ă, anul de fabricaţie; numărul defaze; puterea nominală ( pentru transformatoarele cu mai multe înf ăşur ări,trebuie să se dea putere nominală a fiecăreia); frecvenţa nominală; tensiunilenominale ale înf ăşur ărilor; grupa de conexiuni; curenţii nominali; tensiunea descurtcircuit la curenţii nominali; modul de r ăcire. Suplimentar mai pot fiurmătoarele informaţii: masa totală, masa uleiului electroizolant; clasa detemperatur ă a izolaţiei; încălzirea; schema de conexiuni; nivelul de izolaţie;masa de transport; masa decuvabilă; natura lichidului izolant (dacă acesta estealtul decât uleiul electroizolant). Detalii referitoare la prize: indicareaînf ăşur ării dotată cu prize; tabel cu tensiunea şi puterea de priză a fiecăreiînf ăşur ări; valoarea impedanţei de scurtcircuit pe prizele extreme şi pe prizamediană cu indicarea înf ăşur ării la care este raportată această impedanţă;eventualele informaţii asupra funcţionării transformatorului la o tensiunedepăşind 105% din tensiunea de priză sau, pentru priza principală, 105% din

tensiunea nominală.- Documente. La livrare transformatoarele vor fi însoţite dedocumentul de certificare a calităţii, întocmit conform legislaţiei în vigoare

precum şi de instrucţiunile de transport, montaj, instalare, întreţinere şiexploatare.

- Indicatori de fiabilitate. Conform documentelor tehnice normative.


11/40


- Garanţii. Conform documentelor tehnice normative.

Standarde româneSTAS 10381/1-76 Transformatoare. Terminologie generală.STAS 10381/2-76 Transformatoare. Subansambluri şi păr ţi

componente. Terminologie.STAS 10381/3-76 Transformatoare. Mărimi caracteristice.

Terminologie.STAS 10381/4-76 Transformatoare. Funcţionare, caracteristici,

încercări. Terminologie.STAS 1703/1-80 Transformatoare de putere. Condiţii tehnice generale

de calitate.STAS 1703/2-80 Transformatoare de putere. Încălzirea.STAS 1703/3-80 Transformatoare de putere. Niveluri de izolaţie şi

încercări dielectrice.STAS 1703/4-80 Transformatoare de putere. Prize şi conexiuni.STAS 1703/5-80 Transformatoare de putere. Stabilitatea la scurtcircuit.STAS 1703/6-77 Transformatoare de putere. Metode de măsurare a

nivelului de zgomot.STAS 1703/7-80 Transformatoare de putere. Metode de încercare.

STAS 440/1-90 Transformatoare trifazate de putere, în ulei,16…1600kVA şi 6…20kV. Condiţii tehnice de calitate.

STAS 440/2-90 Transformatoare trifazate de putere, în ulei,2,5…6,3MVA şi 10…35kV. Condiţii tehnice de calitate.

STAS 440/3-90 Transformatoare trifazate de putere, în ulei,10…63MVA şi 20…110kV. Condiţii tehnice de calitate.

STAS 4001-65 Transformatoare de putere de la 25 …1600kVA şi pânăla 35kV. Gabarite şi distanţe între roţi.

STAS 5680-81 Transformatoare, autotransformatoare, regulatoare deinducţie, transformatoare de măsur ă şi transductoare. Grade de protecţieasigurate prin carcasă.

STAS 11381/17-89 Transformatoare şi bobine de reactanţă- Semneconvenţionale pentru scheme electrice.

STAS 8242-68 Transformatoare de putere. Metode de încercare areleului de gaze.

STAS 8242-87 Relee de gaze. Condiţii tehnice generale.


12/40


STAS 3532-73 Transformatoare mici. Condiţii tehnice generale decalitate.

STAS 7615-73 Transformatoare mici de siguranţă. Condiţii tehnicegenerale de calitate.

STAS 2689-84 Transformatoare pentru sudare cu arc electric. Condi ţiitehnice generale.

STAS 10942-84 Transformatoare pentru maşini de sudat electric prin presiune. Condiţii tehnice generale.

STAS 2689-84 Transformatoare pentru sudare cu arc electric. Condi ţii

tehnice generale.STAS 11426-89 Transformatoare de putere în ulei. Luarea probelor de

gaz şi ulei pentru analiza gazelor libere şi dizolvate şi a conţinutului de apă.STAS 811/83 Uleiuri electroizolante Tr. 30.STAS 10130/75 Uleiuri electroizolante ET 10Standarde europene adoptate ca standarde româneSR EN 60076-1+A11: 2001 Transformatoare de putere. Partea 1:

GeneralităţiSR EN 60551+A1: 1999 Determinarea nivelurilor de zgomot ale

transformatoarelor şi bobinelor de reactanţă.SR EN 60599: 2001 Echipamente electrice în serviciu impregnate cu

ulei mineral. Ghid pentru interpretarea analizei gazelor dizolvate şi a gazelor libere.

SR EN 60742: 1998 Transformatoare de separare a circuitelor şitransformatoarelor de securitate. Prescripţii.

SR EN 61558-1+A1: 2000 Securitatea transformatoarelor, blocurilor dealimentare şi analoage. Partea 1: Prescripţii generale şi încercări.

SR EN 61558-2-2: 2001 Securitatea transformatoarelor, blocurilor dealimentare şi analoage. Partea 2-2: Prescripţii particulare pentrutransformatoarele de comandă.

Standarde internaţionale adoptate ca standarde româneSR CEI 60050 (421): 1999 Vocabular electrotehnic internaţional 421:

Transformatoare de putere şi bobine de reactanţă.SR CEI 60296+A1: 2000 Specificaţii pentru uleiuri minerale

electroizolante neutilizate pentru transformatoare şi aparataj de conexiune.Norme, regulamente şi instrucţiuni pentru transformatoare


13/40


- Normativ de încercări şi măsur ători la echipamente şi instalaţiielectrice- PE 116/94 (extras).

- Regulament de exploatare tehnică a echipamentelor electrice dindistribuţia primar ă- PE 126/82 (extras)

- Instrucţiune elaborată de ICEMENERG, cu privire la interpretareafuncţionării releelor de gaze în transformatoarele de putere din exploatare, laverificarea corectitudinii montării releului de gaze şi a stării sale defuncţionare.

- Regulament de exploatare tehnică a uleiurilor electroizolante –PE

129/1991.- Instrucţiune tehnologică privind aditivarea uleiurilor din

transformatoarele de distribuţie aflate în exploatare (extras din PE 129/81).- Stabilirea influenţei suprafeţelor metalice asupra calităţii uleiurilor din

transformator (extras din lucrarea Nr. 5394/77 elaborată de ICEMENERG ).

1.7.2 Standarde pentru maşinile electrice rotativeStandardul de bază în domeniul maşinilor electrice rotative este STAS

1893-87 "Maşini electrice rotative, condiţii generale" care se aplică tuturor maşinilor electrice rotative cu puteri mai mari de 50W (sau 50VA). Pentrumaşinile de curent alternativ prin această putere se consider ă puterea

echivalentă raportată la frecvenţa de 50 Hz. Acest standard nu se aplică îngeneral pentru maşinile electrice utilizate în tracţiune sau destinate funcţionăriiîn condiţii speciale, care fac obiectul altor standarde. Maşinile electrice rotativela care se aplică acest standard mai pot satisface şi o serie de condiţiisuplimentare în ceea ce priveşte sistemul de r ăcire, de protecţie, de montaj,rezistenţa de izolaţie la acţiunile mediului înconjur ător, precum şi alte condiţiice trebuiesc indicate în standardele sau condiţiile tehnice pentru acestemaşini. De regulă, condiţiile suplimentare vor fi traduse în condiţii concrete deîncercare, ce vor fi realizate la platforma de încercări a fabricii constructoare demaşini. În general, orice excepţii de la aceste prevederi vor fi convenite deregulă între furnizori şi beneficiar.

STAS-ul 1893/1-87 cuprinde condiţii tehnice generale şi se compunedin următoarele păr ţi:

1.GeneralităţiMaşinilor care fac obiectul prezentului standard li se pot aplica

prescripţii noi, modificate sau suplimentare prevăzute în alte standarde. Dacăeste necesar să se modifice anumite prevederi ale prezentului standard în


14/40


scopul de a permite aplicaţii speciale, de exemplu pentru maşini supuseradiaţiilor sau maşini pentru aeronave, toate celelalte prevederi r ămân valabile,cu condiţia să nu fie în contradicţie cu aceste specificaţii particulare.

2. Terminologie specifică - Caracteristici nominale. Ansamblul valorilor numerice ale

mărimilor electrice şi mecanice, asociate cu durata şi ordinea lor de succesiuneîn timp, atribuit maşinii de către producător şi indicat pe plăcuţa indicatoare,maşina corespunzând condiţiilor specificate.

- Valoarea nominală. Valoarea nominală a unei mărimi care intr ă în

definirea caracteristicilor nominale.- Puterea nominală. Valoarea numerică a puterii utile care intr ă în

definirea caracteristicilor nominale.- Sarcină. Ansamblul valorilor numerice ale mărimilor electrice şi

mecanice ce caracterizează cerinţele impuse la un moment dat unei maşinielectrice rotative de către un circuit electric sau dispozitiv mecanic.

- Funcţionare în gol. Stare de funcţionare a maşinii rotative la putereutilă nulă (celelalte condiţii fiind condiţii normale de funcţionare).

- Plină sarcină. Valoarea cea mai ridicată a sarcinii, specificată pentruo maşină care funcţionează la puterea nominală.

- Putere în plină sarcină. Valoarea cea mai ridicată a puterii,

specificată pentru o maşină care funcţionează la putere nominală (definiţia seaplică întocmai şi pentru alte mărimi cum ar fi: cuplu, curent, turaţie, etc.).

- Repaus. Absenţa completă a oricărei mişcări şi a oricărei alimentărielectrice sau antrenări mecanice.

- Serviciu. Stipularea sarcinii (sarcinilor) la care este supusă maşina,inclusiv perioadele de pornire, frânare electrică, funcţionare în gol şi de repaus,a duratei şi ordinii lor de succesiune în timp.

- Serviciu tip. Serviciu continuu, temporar sau periodic, cuprinzânduna sau mai multe sarcini care r ămân constante pe o durată specificată sauserviciu neperiodic în timpul căruia sarcina sau turaţia variază în general îndomeniu de funcţionare admis.

- Echilibru termic. Starea atinsă atunci când supratemperaturadiferitelor păr ţi ale maşinii nu variază cu mai mult de 2 K în timp de 1h.

- Durata de acţionare relativă. Raportul, exprimat în procente, între perioada de funcţionare în sarcină, cuprinzând pornirea şi frânarea electrică, şidurata ciclului de serviciu.


15/40


- Cuplu cu rotorul blocat. Cuplul minim măsurat pe care îl dezvoltămotorul alimentat la tensiune şi frecvenţă nominale, rotorul său fiind menţinut

blocat.- Curent cu rotorul blocat. Valoarea efectivă, măsurată în regim

stabil, a curentului absorbit de motor când este alimentat la tensiune şifrecvenţă nominale, rotorul său fiind menţinut blocat.

- Cuplul minim în timpul pornirii (la un motor de curent alternativ).Cel mai mic cuplu pe care îl dezvoltă motorul între turaţia zero şi turaţia carecorespunde cuplului maxim, când motorul este alimentat la tensiune şi

frecvenţă nominale. Definiţia nu se aplică motoarelor asincrone al căror cupluscade continuu când turaţia creşte. Valoarea se refer ă la caracteristica uzuală acuplului mediu, excluzând efectele tranzitorii.

- Cuplu maxim (de r ăsturnare) al unui motor de curent alternativ.Cuplul cel mai ridicat pe care îl dezvoltă motorul la temperatura sa defuncţionare, la tensiune şi frecvenţe nominale, f ăr ă cădere bruscă de turaţie.Definiţia nu se aplică motoarelor asincrone al căror cuplu scade continuu cândturaţia creşte. Valoarea se refer ă la caracteristica uzuală a cuplului mediu,excluzând efectele tranzitorii.

- Cuplu de desprindere sincronă. Cuplul cel mai ridicat pe care îldezvoltă un motor sincron la temperatura de funcţionare, la turaţia de

sincronism şi la tensiune, frecvenţă şi excitaţie nominale.- R ăcire. Operaţie prin care căldura provenind din pierderile produse

într-o maşină este cedată mai întâi unui fluid de r ăcire primar, crescândtemperatura acestuia. Fluidul primar încălzit poate fi înlocuit printr-un fluid

proaspăt la temperatur ă mai joasă sau poate fi r ăcit el însuşi de către un fluid der ăcire secundar într-un schimbător de căldur ă.

- Fluid de răcire. Fluid (lichid sau gaz) prin intermediul căruia estetransmisă căldura.

- Fluid de răcire primar. Lichid sau gaz care, aflat la o temperatur ămai mică decât cea a pieselor maşinii şi în contact cu acestea, transportăcăldura cedată de aceste piese.

- Fluid de răcire secundar. Fluid de r ăcire care, aflat la o temperatur ămai mică decât cea a fluidului de r ăcire primar, transportă căldura cedată defluidul primar prin intermediul unui schimbător de căldur ă.


16/40


- Înf ăşurare cu răcire directă (r ăcire interioar ă). Înf ăşurarea în carefluidul de r ăcire parcurge conductoare goale, tuburi sau canale, care fac parteintegrantă din înf ăşurare în interiorul izolaţiei principale.

- Înf ăşurare cu răcire indirectă. Înf ăşurare r ăcită prin orice altămetodă decât r ăcirea directă. Când nu se indică directă sau indirectă, este vorbade o înf ăşurare cu r ăcire indirectă. Pentru alte definiţii referitoare la modurile şifluidele de r ăcire, se va consulta şi STAS 10536-76.

- Izolaţie suplimentară. Izolaţie independentă, prevăzută suplimentar faţă de izolaţia principală, pentru a se asigura protecţia faţă de şocurile electrice

în cazul unui defect apărut la izolaţia principală.- Moment de inerţie. Momentul de iner ţie (dinamic) al unui corp în

jurul unei axe este suma (integrală) produselor maselor sale elementare cu pătratul distanţelor lor radiale faţă de axă.

- Constanta de timp termică echivalentă. Constanta de timp termicăechivalentă este constanta de timp care, înlocuind mai multe constante de timpindividuale, determină aproximativ evoluţia temperaturii într-o înf ăşurare.

- Înf ăşurare înglobată. Înf ăşurare complet închisă sau încorporată într-un izolant turnat.

3. Servicii şi caracteristici nominale- Servicii tip:

1.Serviciu continuu. Serviciu tip S1. Funcţionarea la sarcină constantăde durată suficientă pentru atingerea echilibrului termic (figura 1).

N-funcţionare la sarcină constantă; Θmax- temperatura maximă atinsăFigura 1. Serviciu continuu. Serviciu tip S1

N

Sarcină

Pierderielectrice

Temperatur ă

Θmax

Timp


17/40


2. Serviciu temporar. Serviciu tip S2. Funcţionarea în sarcinăconstantă pe o durată de timp determinată, mai mică decât cea necesar ă pentruatingerea echilibrului termic, urmată de o perioadă de repaus de duratăsuficientă pentru restabilirea cu aproximaţie de 2 K a egalităţii de temperatur ăîntre maşină şi fluidul de r ăcire (figura 2).

N-funcţionare la sarcină constantă; Θmax- temperatura maximă atinsăîn timpul ciclului

Figura 2. Serviciu temporar. Serviciu tip S2 3. Serviciul intermitent periodic. Serviciul tip S3. Suită de cicluri de

serviciu identice cuprinzând fiecare o perioadă de funcţionare la sarcinăconstantă şi o perioadă de repaus. În acest serviciu ciclul este de aşa natur ăîncât curentul de pornire nu afectează în mod semnificativ încălzirea (figura 3).

N-funcţionare la sarcină constantă; Θmax- temperatura maximă atinsă întimpul unui ciclu

Durata de acţionare relativă =N %100* R N

N

+Figura 3. Serviciu intermitent periodic. Serviciu tip S3

Sarcină

Temperatur ă

Pierderielectrice

N

Θmax

Timp

Sarcină

Temperatur ă

Pierderielectrice

Θmax

N R Durata unui ciclu

Tim


18/40


4. Serviciul intermitent periodic cu pornire. Serviciu tip S4. Suită decicluri de serviciu identice cuprinzând o perioadă de pornire de duratăapreciabilă, o perioadă de funcţionare în sarcină constantă şi o perioadă derepaus (figura 4).

D-pornire; N-funcţionare la sarcină constantă;

Θmax- temperatura maximă atinsă în timpul unui ciclu; R-repaus

Durata de acţionare relativă = %100* R N D

N D

++

+

Figura 4. Serviciu intermitent periodic cu pornire. Serviciu tip S4

5. Serviciul intermitent periodic cu frânare electrică. Serviciu tipS5. Suită de cicluri de serviciu identice cuprinzând fiecare o perioadă de

pornire, o perioadă de funcţionare în sarcină constantă, o perioadă de frânareelectrică rapidă şi o perioadă de repaus (figura 5).

D-pornire; N-funcţionare la sarcină constantă; F-frânare electrică;Θmax-temperatura maximă atinsă în timpul unui ciclu. Durata de acţionare

relativă= %100* RF N D

F N D

+++

++

Sarcină

Temperatur ă

Pierderielectrice

Durata unuiciclu

Θmax

R D N

Timp


19/40


Figura 5. Serviciu intermitent periodic cu frânare electrică. Serviciu tip S56. Serviciu neîntrerupt periodic cu sarcină intermitentă. Serviciu

tip S6. Suită de cicluri de serviciu identice cuprinzând fiecare o perioadă defuncţionare în sarcină constantă şi o perioadă de funcţionare în gol, f ăr ă

perioadă de repaus (figura6).

N-funcţionare la sarcină constantă; V-funcţionare în gol;Θmax- temperaturamaximă atinsă în timpul unui ciclu. Durata de acţionare relativă

= %100*V N

V

+ Figura 6. Serviciu neîntrerupt periodic cu sarcină intermitentă. Serviciu tip S67. Serviciu neîntrerupt periodic cu frânare electrică. Serviciu tip

S7. Suită de cicluri de serviciu identice cuprinzând fiecare o perioadă de pornire, o perioadă de funcţionare în sarcină constantă şi o perioadă de frânareelectrică, f ăr ă perioadă de repaus (figura 7).

Temperatur ă

Pierderielectrice

Sarcină

Θmax

Timp

Durata unuiciclu

N V

Temperatur ă

Pierderielectrice

Sarcină

Θmax

Timp

D N R F

Durata unui ciclu


20/40


D-pornire; N-funcţionare la sarcină constantă; F-frânare electrică Θmax-temperatura maximă atinsă în timpul unui ciclu;

Durata de acţionare relativă=100%

Figura 7. Serviciu neîntrerupt periodic cu frânare electrică. Serviciu tip S7 8. Serviciu neîntrerupt periodic cu modificări corelate cu sarcină şi

turaţie. Serviciu tip S8. Suită de cicluri de serviciu identice cuprinzând fiecareo perioadă de accelerare, o perioadă de funcţionare în sarcină constantăcorespunzând unei turaţii predeterminate, urmată de una sau mai multe

perioade de funcţionare la alte sarcini constante corespunzând la diferite turaţii(realizate, de exemplu, prin schimbarea numărului de perechi de poli lamotoarele asincrone). Nu există perioadă de repaus (figura 8).

Temperatur ă

Pierderielectrice

Sarcină

Θmax

Timp

Durata unui ciclu

N FD


21/40


D-pornire(accelerare); N1,N2,N3-funcţionare la sarcini constante;F1,F2-frânare electrică; Θmax- temperatura maximă atinsă în timpul unui ciclu

Durata de acţionare relativă

%100

%100

%100

32211

32

32211

21

32211

1

⋅+++++

+=

⋅+++++

+=

⋅+++++

+

=

N F N F N D

N F

N F N F N D

N F

N F N F N D

N D

Figura 8. Serviciu neîntrerupt periodic cu modificări corelate de sarcinăşi turaţie. Serviciu tip S6

Observaţie: Pentru serviciile tip S3….S8 durata unui ciclu este, îngeneral, prea scurtă pentru atingerea echilibrului termic

9. Serviciu cu variaţii neperiodice de sarcină şi turaţie. Serviciu tipS9. Serviciu la care sarcina şi turaţia au, în general, o variaţie neperiodică în

plaja de funcţionare admisibilă. Acest serviciu include frecvent suprasarciniaplicate care pot fi mult superioare valorilor de plină sarcină (figura 9). Pentruacest serviciu tip valorile apropiate de sarcină plină sunt considerate ca bază

pentru noţiunea de suprasarcină. Valoarea limită a suprasarcinii se stabileşte de

Pierderielectrice

Temperatur ă

Sarcină

Θmax

Turaţie

Durata unui ciclu

Timp

D N2 N3F2F1

N


22/40


comun acord între producător şi beneficiar, prin documentele tehnicenormative.

D-pornire; L-funcţionare la sarcini variabile; F-frânare electrică;R-repaus; S-funcţionare la suprasarcină; Cp-plină sarcină; Θmax- temperaturamaximă atinsă Figura 9.Serviciu cu variaţii neperiodice de sarcină şi turaţie. Serviciu tip S9

- Specificarea serviciului.Serviciul trebuie specificat cât mai precis posibil de către beneficiar. În

anumite cazuri, când sarcina este constantă sau variază într-un mod cunoscut,serviciul poate fi specificat numeric sau cu ajutorul unui grafic reprezentândvariaţia în funcţie de timp a mărimilor variabile. Dacă succesiunea valorilor întimp nu este determinată, trebuie aleasă o succesiune în timp echivalentă(serviciile de la S1 la S8) cel puţin la fel de sever ă ca serviciul real, sau trebuieaplicat serviciul S9. Dacă serviciul nu este menţionat, se aplică serviciul tip S1

(serviciul continuu). - Caracteristici nominaleClasa de caracteristici nominale aleasă în mod normal trebuie să fie de

tip continuu maximal bazată pe serviciul tip S1 (serviciul continuu) sau de tiptemporar bazat pe serviciul tip S2 (serviciul temporar). Dacă nu este posibil,caracteristicile nominale trebuie să corespundă unui serviciu tip periodic bazat

Turaţie

Temperatur ă

Pierderielectrice

Sarcină

Θmax

Timp

D S

L

R

F

C p


23/40


pe unul din serviciile tip S3….S8 (servicii periodice) sau unui serviciu tipneperiodic bazat pe serviciul tip S9 (serviciu neperiodic).

- Alegerea unei clase de caracteristici nominaleDacă o maşină este construită pentru uz general, ea trebuie să aibă

caracteristici nominale de tip continuu maximal şi să poată funcţiona înserviciul tip S1.

Dacă serviciul nu a fost specificat de beneficiar, se aplică serviciul tipS1 şi clasa de caracteristici nominale trebuie să fie de tip continuu maximal.

Când o maşină este prevăzută pentru caracteristici nominale de tip

temporar, caracteristicile nominale trebuie să se bazeze pe serviciul tip S2 şisimbolizat corespunzător.

Când o maşină este destinată să funcţioneze cu sarcini variabile sausarcini cuprinzând o perioadă de funcţionare în gol sau perioade de timp căroramaşina este în stare de repaus, clasa de caracteristici nominale trebuie să fie detip periodic, bazat pe un serviciu tip ales dintre serviciile tip S3…S8,simbolizate corespunzător.

Când o maşină este destinată să funcţioneze într-un mod neperiodic cusarcini variabile la viteze variabile, cuprinzând şi suprasarcini, caracteristicilenominale pentru serviciul neperiodic trebuie să se bazeze pe serviciul tip S9,simbolizat corespunzător.

Dacă este necesar ă o încercare pentru o maşină căreia i se atribuie oclasă de caracteristici nominale pe baza unui serviciu tip ales dintre serviciiletip S3…S9, în mod normal este suficient să se efectueze încercarea lacaracteristici nominale de tip continuu echivalent.

În anumite cazuri, prin acord între producător şi beneficiar, poate fi prevăzută o încercare corespunzând caracteristicilor serviciului real estimat(dar o asemenea procedur ă nu se practică în general).

La determinarea caracteristicilor nominale, puterea nominală seconsider ă:

- pentru serviciile tip S1…S8 valoarea specificată a sarcinilor constante,exprimată în waţi pentru motoare şi în voltamperi pentru generatoare ( durata Ndin figurile 1…8);

- pentru serviciul tip S9, o valoare apropiată de puterea în plină sarcină(segmentul C p în figura 9).


24/40


- Clase de caracteristici nominaleLa stabilirea caracteristicilor nominale producătorul trebuie să aleagă

una din următoarele clase de caracteristici nominale:1. Caracteristici nominale de tip continuu maximal. Stipularea, de

către producător, a sarcinii şi condiţiilor în care maşina poate să funcţioneze petimp nelimitat şi conform prescripţiilor prezentului standard.

2. Caracteristici nominale de tip temporar. Stipularea, de către producător, a sarcinii, duratei şi condiţiilor în care maşina poate să funcţiona pedurată nelimitată, pornind de la temperatura ambiantă şi conform prescripţiilor

prezentului standard.3. Caracteristici nominale de tip continuu echivalent. Stipularea, de

către producător, în scopuri de încercare, a sarcinii şi condiţiilor în care maşina poate funcţiona până la atingerea echilibrului termic, realizând astfelechivalenţa cu unul din serviciile tip periodice S3…S8 sau cu serviciul tip S9 şiconform prescripţiilor prezentului standard.

4. Caracteristici nominale pentru serviciu de tip periodic.Stipularea, de către producător, a sarcinilor şi condiţiilor în care maşina poatesă funcţiona în cicluri, conform prescripţiilor prezentului standard. Dacă esteaplicată, această clasă de caracteristici nominale trebuie să corespundă unuiadin serviciile tip periodice S3..S8. Durata unui ciclu trebuie să fie de 10

minute, dacă nu se indică altfel, iar durata de acţionare relativă trebuie să aibăuna din următoarele valori: 15%, 25 %, 40 %, 60%.

5. Caracteristici nominale pentru serviciu de tip neperiodic.Stipularea, de către producător, a variaţiilor de sarcină care se adaugăvariaţiilor de turaţie şi a condiţiilor, inclusiv suprasarcinilor, în care maşina

poate să funcţiona în mod neperiodic îndeplinind prescripţiilor prezentuluistandard. Dacă este aplicată, această clasă de caracteristici nominale trebuie săcorespundă serviciului neperiodic cu variaţii neperiodice de sarcină şi turaţie detip S9.

- Simbolizare

1.Servicii tip. Un serviciu tip poate fi notat printr-o abreviaţie atermenilor indicaţi pentru serviciile tip S1…S9. Pentru serviciu tip S2,abreviaţia S2 este urmată de indicarea duratei de serviciu. Pentru serviciile tipS3 şi S6, Abreviaţiile S3 şi S6 sunt urmate de indicarea duratei de acţionarerelativă. De exemplu: S2 60 min; S3 25%; S6 %. Pentru serviciile tip S4 şi S5,abreviaţiile S4 şi S5 sunt urmate de indicarea duratei de acţionare relativă, a


25/40


momentului de iner ţie a motorului (JM) şi a momentului de iner ţie al sarcinii(Jext), ambele raportate la arborele motorului. De exemplu: S4 25% JM=0,15kgm2 Jext=0,75kgm

2. Pentru serviciul S7, abreviaţia S7 este urmată demomentul de iner ţie al motorului (JM) şi de momentul de iner ţie al sarcinii(Jext), ambele raportate la arborele motorului. De exemplu: S7 JM=0,4 kgm

2

Jext=7,5kgm2. Pentru serviciul tip S8 abreviaţia S8 este urmată de momentul de

iner ţie a motorului (JM) şi de momentul de iner ţie al sarcinii (Jext), ambeleraportate la arborele motorului, şi de valoarea sarcinii, turaţiei şi duratei deacţionare relativă pentru fiecare din turaţii. De exemplu: S8 JM=0,5kgm

2

Jext=6kgm2 16kW 740 rot/min 30%; 40kW 1460 rot/min 30%; 25kW 980rot/min 40%.

2. Clase de caracteristici nominale. Simbolurile utilizate sunturmătoarele:

- caracteristici nominale de tip continuu maximal „S1” (sau „cont”)-caracteristici nominale de tip temporar- durata perioadei de

funcţionare, de exemplu: „60 min” sau „S2 60 min”;-caracteristici nominale de tip continuu echivalent- „echivalent”;-caracteristici nominale pentru serviciu tip periodic sau neperiodic- ca

mai sus, de exemplu: „S3 25%”.Simbolurile menţionate urmează după valoarea puterii nominale. Dacă

după puterea nominală nu urmează nici un simbol, caracteristicile nominale seconsider ă de tip continuu maximal.

3. Stabilirea caracteristicilor nominale. Caracteristicile nominaletrebuie să fie stabilite conform prescripţiilor prezentului standard şi marcate pe

plăcuţa indicatoare. În cazul maşinilor prevăzute pentru mai multe ansambluride caracteristici nominale, maşina trebuie să corespundă din toate punctele devedere prezentului standard pentru fiecare ansamblu de caracteristici nominaleîn parte. Când între bornele maşinii şi sursa de alimentare sunt înseratereactanţe considerate parte integrantă a maşinii, valorile nominale trebuie să seraporteze la bornele reactanţelor din partea dinspre alimentare, excepţie fac

transformatoarele de putere conectate între maşină şi sursa de alimentare.Pentru orice maşină, valorile preferenţiale ale puterii nominale, exprimate înwaţi, se vor alege din seria de numere normale R40, rotunjite conform STAS283-68.

Putere nominală.- Generatoare de curent continuu. Puterea la borne exprimată în waţi;


26/40


- Generatoare de curent alternativ. Puterea electrică aparentă la borne, exprimată în voltamperi şi completată cu indicarea factorului de putere.Factorul de putere nominal pentru generatoarele sincrone, dacă nu se specificăaltfel, este de 0,8 supraexcitat;

- Motoare. Puterea mecanică disponibilă la arbore, exprimată în waţi;- Compensatoare sincrone. Puterea reactivă la borne, exprimată în

voltamperi reactivi, atât în regim subexcitat cât şi în regim supraexcitat.Tensiunea nominală Tensiune nominală la borne. Tensiunea între conductoarele exterioare

la bornele maşinii, la puterea nominală. Generatoare prevăzute pentru funcţionare într-o plajă relativ

restrânsă de tensiuni:- Generatoare de curent continuu. La generatoare de curent continuu

prevăzute pentru funcţionare într-o plajă relativ restrânsă de tensiuni, dacă nuse specifică altfel, puterea nominală şi curentul nominal trebuie să se raportezela limita superioar ă a plajei de tensiuni;

- Generatoare de curent alternativ. La generatoare de curentalternativ prevăzute pentru funcţionare într-o plajă relativ restrânsă detensiuni, dacă nu se specifică altfel, puterea nominală şi factorul de puterenominal trebuie să se raporteze la fiecare din valorile tensiunilor din plajă.

Maşini pentru mai mult de un ansamblu de caracteristicinominale.

- Caracteristici nominale pentru maşini cu mai multe viteze. Lamaşinile cu mai multe viteze caracteristicile nominale trebuie să fie definite

pentru fiecare viteză.- Caracteristici nominale pentru maşini cu mărimi variabile. Când o

mărime nominală (putere, tensiune, turaţie, etc.) poate să aibă mai multe valorisau să varieze în mod constant între două limite, caracteristicile nominaletrebuie stabilite conform acestor valori sau limite, excepţie fac variaţiiletensiunii de ±5% sau pentru conexiunea stea-triunghi la pornire.

4.Condiţii de funcţionare. Altitudine, temperatură şi fluid de răcire.Dacă nu se specifică altfel de către beneficiar, maşinile trebuieconcepute pentru următoarele condiţii de funcţionare la locul de montaj:

- Altitudine. Altitudinea maximă se stabileşte la 1000 m peste nivelulmării. Pentru maşini destinate să funcţioneze în locuri de montaj a căror


27/40


altitudine depăşeşte 1000 m, se vor aplica corecţii limitelor supratemperaturilor pentru a ţine seama de condiţiile de funcţionare.

- Temperatura ambiantă şi temperatura fluidului de răcire.Temperatura aerului (care poate fi temperatura fluidului primar sau secundar după sistemul de ventilaţie al maşinii), la locul de funcţionare, este supusăvariaţiilor sezoniere, dar nu depăşeşte 40oC. Temperatura apei la intrarea înschimbătorul de căldur ă nu trebuie să depăşească 25oC.

- Temperaturi minime ale aerului ambiant şi fluidului de răcire.Temperatura minimă a aerului (care poate fi temperatura fluidului primar sau

secundar după sistemul de ventilaţie al maşinii), la locul de funcţionare, este – 15oC, maşina fiind instalată şi în stare de funcţionare sau în repaus. Regula seaplică tuturor maşinilor cu următoarele excepţii: maşini de curent alternativ cu

puterea nominală peste 3300kW (sau kVA) şi toate celelalte maşini care aucolector sau lagăre cu cuzineţi. Pentru acestea temperatura minimă fiind de+5oC; maşinile ale căror fluid de r ăcire primar sau secundar este apa.Temperatura minimă a apei şi a aerului ambiant este de +5oC.

- Caracteristicile gazului utilizat ca fluid de răcire în maşinile răcitecu hidrogen. Maşinile r ăcite cu hidrogen trebuie să poată funcţiona la puterenominală în condiţii nominale cu un fluid de r ăcire conţinând min. 95%hidrogen în volum. Din motive de securitate conţinutul de hidrogen trebuiemenţinut la min. 90%, cu condiţia ca restul de gaz din amestec să fie aer.

- Umiditatea relativă a aerului. Umiditatea relativă a aerului este demax. 80% la temperatura de 20oC.

Condiţii electrice- Alimentarea electrică. Condiţiile electrice pentru care sunt concepute

maşinile electrice de curent alternativ sunt cele ale unei reţele electrice trifazatede 50 Hz. La stabilirea tensiunilor nominale ale maşinilor este necesar să seţină seama de căderea de tensiune din reţea între locul de distribuţie şi locul deutilizare.

- Forma şi simetria tensiunilor şi curenţilor.

În cazul unui motor de curent alternativ, tensiunea de alimentare se presupune că este practic sinusoidală. Tensiunea este considerată practicsinusoidală dacă, la alimentarea unui motor de curent alternativ la sarcinanominală, are o asemenea formă de undă încât diferenţa dintre valoarea sainstantanee şi valoarea instantanee a fundamentalei nu depăşeşte 5% dinamplitudinea fundamentalei.


28/40


În cazul unui generator de curent alternativ, circuitul pe care debiteazăeste considerat practic nedeformant şi practic simetric. Un circuit esteconsiderat practic nedeformant dacă, alimentat cu un sistem simetric detensiuni, este parcurs de un curent practic sinusoidal, adică la care nici una dinvalorile instantanee nu difer ă faţă de valoarea instantanee a fundamentalei dinaceeaşi fază cu mai mult de 5% din amplitudinea acesteia.

- Variaţiile tensiunii în funcţionare. Generatoarele care fac obiectul prezentului standard trebuie să poată furniza puterea nominală la turaţianominală şi factor de putere nominal la o tensiune care poate varia între 95% şi

105% din tensiunea nominală. De asemenea, motoarele trebuie să poată furniza puterea nominală când sunt alimentate, la frecvenţă nominală, cu o tensiunecare poate varia între 95% şi 105% din tensiunea lor nominală.

- Legarea la pământ a neutrului unei maşini. Maşinile de curentalternativ trebuie să poată funcţiona în regim continuu cu neutrul la un

potenţial apropiat sau egal cu cel al pământului. De asemenea, trebuie să poatăfuncţiona în mod accidental în reţele izolate având o fază la potenţialul

pământului, în timpul unor perioade rare, de scurtă durată. Dacă se prevede camaşina să funcţioneze permanent sau perioade lungi în aceste condiţii, esteabsolut necesar ca nivelul izolaţiei să fie corespunzător.

5. Supratemperaturi- Condiţii în timpul încercării la încălzire;- Determinarea supratemperaturii;- Alegerea metodei de măsurare a temperaturii înf ăşur ărilor;- Corecţii pentru măsur ările efectuate după oprirea maşinii;- Durata încercării la încălzire pentru caracteristici nominale de tip

continuu maximal;- Încercări la încălzire pentru clase de caracteristici nominale altele

decât cele de tip continuu maximal;- Determinarea constantei de timp termice echivalente pentru maşinile

în serviciul tip S9;

- Metoda de măsurare a temperaturii lagărelor;- Limitele supratemperaturilor;- Corecţiile limitelor supratemperaturilor pentru a ţine seama de:

condiţiile de funcţionare, de altitudine şi de temperatura mediului ambiant.6. Încercări dielectrice. În aceste încercări sunt incluse încercarea la

tensiune a izolaţiei înf ăşur ărilor. Pe lângă acestea standardul mai prevede şi o


29/40


serie de încercări dielectrice suplimentare cum ar fi: izolaţia între spire şirezistenţa de izolaţie între înf ăşur ări şi faţă de masă.

7. Caracteristici diverse.- Suprasarcina ocazională de curent.Generatoarele sincrone a căror putere nominală este mai mică sau egală

cu 1200 MVA trebuie să reziste timp de 30 s la un curent egal cu de 1,5 oricurentul nominal. Generatoarele sincrone a căror putere nominală este maimare de 1200 MVA trebuie să reziste la un curent egal cu de 1,5 ori curentulnominal, pe o durată de timp stabilită de comun acord între beneficiar şi

producător, dar nu mai puţin de 15 s.Motoarele trifazate de curent alternativ a căror putere nominală este mai

mică sau egală cu 315 kW şi a căror tensiune nominală este mai mică sau egalăcu 1kV trebuie să reziste la un curent de 1,5 ori curentul nominal, timp de cel

puţin 2 min.Motoarele şi generatoarele de curent continuu şi motoarele de curent

alternativ cu colector trebuie să reziste timp de cel puţin 1 min. la un curentegal cu de 1,5 ori curentul nominal, la turaţia cea mai ridicată la plină excitaţie(turaţia nominală a unui generator) şi la tensiunea indusului corespunzătoare.

- Suprasarcină de cuplu la motoare.Motoarele trebuie să reziste, indiferent de tipul de serviciu şi de

construcţia lor, f ăr ă să se caleze şi f ăr ă să-şi schimbe brusc turaţia timp de 15 sla o suprasarcină de cuplu de 60% din cuplu nominal, tensiunea şi frecvenţa (lamotoarele asincrone) fiind menţinute la valorile nominale. Pentru motoarele decurent continuu suprasarcina de cuplu poate fi exprimată în funcţie desupracurent. Motoarele sincrone polifazate trebuie să reziste, în funcţie de tipulconstructiv, indiferent de tipul de serviciu, timp de 15 s la o suprasarcină decuplu specificată f ăr ă a ieşi din sincronism, excitaţia fiind menţinută lavaloarea corespunzătoare sarcinii nominale.

- Cuplul minim în timpul pornirii. Valoarea acestuia este fixatăastfel: motoare trifazate cu o singur ă turaţie 0,5 din cuplul nominal, dar cel

puţin 0,5 din cuplul iniţial de pornire; motoare trifazate cu mai multe turaţii şimotoare monofazate 0,3 din cuplul nominal.- Supraturaţii.- Dezechilibrul de curent al maşinilor sincrone. Maşinile sincrone

trifazate trebuie să poată funcţiona în permanenţă pe o reţea nesimetrică în aşafel încât nici unul din curenţii de fază să nu depăşească curentul nominal.


30/40


- Curentul de scurtcircuit. Valoarea de vârf a curentului descurtcircuit al maşinilor sincrone, în caz de scurtcircuit pe toate fazele, nutrebuie să depăşească de 15 ori valoarea de vârf şi de 21 ori valoarea efectivă acurentului nominal. Verificarea poate fi efectuată prin calcul sau prin încercarela o tensiune egală cu cel puţin 50% din valoarea tensiunii nominale.

8. Încercarea de comutaţie. Maşinile de curent continuu sau de curent alternativ cu colector trebuie

să poată funcţiona f ăr ă scântei periculoase şi f ăr ă deterior ări permanente alesuprafeţei colectorului sau periilor, periile r ămânând fixate în aceeaşi poziţie,

de la funcţionarea în gol până la funcţionarea la suprasarcină de curent sau decuplu.

9. Toleranţe.Sunt stabilite nomenclatura toleranţelor la mărimile cuprinse în

caracteristicile nominale.10. Plăcuţe indicatoare.Fiecare maşină electrică trebuie să fie prevăzută cu una sau mai multe

plăcuţe indicatoare care trebuie să fie lizibile şi durabile. Dacă maşina nu poatefuncţiona decât într-un singur sens de rotaţie, sensul de rotaţie trebuie indicat înmod clar cu ajutorul unei săgeţi.

11. Iregularităţile formei de undă.Prevederile în acest sens se aplică numai maşinilor sincrone cu puterea

egală sau mai mare de 300 kW (kVA) în scopul reducerii la minimum ainterferenţelor între liniile de transport şi circuitele adiacente.

12. Coordonarea tensiunilor şi puterilor.Pentru maşinile de curent alternativ se recomandă ca puterea nominală

să fie mai mare decât valoarea nominală minimă stipulată prin standard, înfuncţie de tensiunea nominală: Un între 2-3,3 kV, P Nmin=100 kW (kVA); Unîntre 3,3-6,6 kV, P Nmin=200 kW (kVA); Un între 6,6-11 kV, P Nmin=1000 kW(kVA).

13. Prescripţii de construcţie.

- Borne de legare la pământ. Maşinile trebuie să aibă borne care să permită racordarea unui conductor de protecţie sau a unui conductor de legarela pământ, marcate prin semne corespunzătoare conform STAS 11381/2-80.Dacă în cutia de borne este prevăzută o bornă de racordare la pământ,conductorul de legare la pământ trebuie să fie din acelaşi metal ca şiconductoarele de alimentare. Dacă o bornă de racordare la pământ este plasată


31/40


pe carcasă, conductorul de legare la pământ poate fi din alt metal (de exempluoţel). Conductorul de legare la pământ sau de protecţie trebuie să aibă osecţiune cel puţin echivalentă cu: secţiunea conductorului de alimentare pentrusecţiuni mai mici de 25 mm2; 25 mm2 pentru secţiuni cuprinse între 25mm2 şi50mm2 ; 50% din cea a conductorului de alimentare pentru secţiuni mai maride 50 mm2.

- Pana la capătul de arbore. Dacă la capătul de arbore este prevăzutun canal pentru pană, maşina trebuie să fie prevăzută cu o pană întreagă deformă şi lungime uzuale.

Principalele standarde în vigoare care se referă la maşinile electricerotative:

STAS 4861/1-73 Maşini electrice rotative. Terminologie generalăSTAS 4861/1-73 Maşini electrice rotative. Glisiere dimensiuni.STAS 3528-82 Plăcuţe indicatoare pentru maşini electrice rotative.STAS 4199-88 Maşini electrice rotative. Perii. Dimensiuni.STAS 7314-80 Demaroare rotorice cu rezistenţe pentru motoare

electrice de joasă tensiune. Condiţii tehnice generale de calitate.STAS 8198-78 Găuri de centrare şi filetare pentru arborii maşinilor

electrice.STAS 8457/1,2-79 Plăci de borne pentru maşini electrice rotative.

Condiţii tehnice generale de calitate. Dimensiuni.STAS 8786/1-91 Maşini electrice rotative. Perii, portperii, colectoare şi

inele. Termeni specifici şi prezentare grafică.STAS 10089-91 Maşini electrice rotative. Perii. Metode de încercare a

periilor.STAS 11000-86 Maşini electrice rotative. Perii. Condiţii tehnice

generale de calitate.STAS 10223/3-84 Maşini electrice rotative. Metode de determinare a

caracteristicilor funcţionale ale materialului pentru perii.

STAS 12015-81 Maşini electrice rotative. Colectoare şi inele decontact. Diametre nominale.STAS 11628- 83 Cutii de borne pentru motoare asincrone de 6kV.

Condiţii constructive şi dimensiuni.STAS R 12407-86 Maşini electrice rotative pentru vehicule feroviare şi

rutiere.


32/40


STAS 4861/3-75 Maşini electrice rotative. Mărimi caracteristice.Terminologie.

STAS 4861/4-74 Maşini electrice rotative. Funcţionare, caracteristici,încercări. Terminologie.

STAS 9904/1-81 Maşini electrice rotative. Metode de încercare.Prescripţii generale.

STAS 9904/2-81 Maşini electrice rotative. Metode de încercare.Verificarea izolaţiei.

STAS 9904/3-75 Maşini electrice rotative. Metode de încercare.

Determinarea rezistenţei înf ăşur ărilor în curent continuu.STAS 9904/4-81 Maşini electrice rotative. Metode de încercare.

Încercarea la încălzire.STAS 9904/5-75 Maşini electrice rotative. Metode de încercare.

Încercarea la suprasarcină de scurtă durată şi la supraturaţie.STAS 9904/6-84 Maşini electrice rotative. Metode de încercare.

Determinarea cuplului şi curentului iniţial de pornire, a cuplului maxim şi acuplului minim în timpul pornirii.

STAS 9904/8-77 Maşini electrice rotative. Metode de încercare.Determinarea pierderilor şi a randamentului.

STAS 9904/9-82 Maşini electrice rotative. Metode de încercare.

Determinarea momentului de iner ţie al rotorului.STAS 9904/11-78 Maşini electrice rotative. Metode de încercare.

Metoda de măsurare a nivelului de vibraţii.STAS 9904/13-80 Maşini electrice rotative. Metode de încercare.

Determinarea creşterii temperaturii cu rotorul blocat.STAS 9904/14-84 Maşini electrice rotative. Metode de încercare.

Determinarea rezistenţei înf ăşur ărilor f ăr ă deconectarea maşinii de la reţea.STAS 625-85 Maşini electrice rotative. Grade normale de protecţie.STAS 3998/1-74 Maşini electrice rotative. Simbolizarea formelor

constructive şi a modurilor de montaj. Codul I.STAS 3998/2-74 Maşini electrice rotative. Simbolizarea formelor

constructive şi a modurilor de montaj. Codul II.STAS 3530-71 Maşini electrice rotative. Marcarea extremităţilor

înf ăşur ărilor. Corelarea cu sensul de rotaţie.STAS 3528-82 Plăcuţe indicatoare pentru maşini electrice rotative.


33/40


STAS 7301-74 Maşini electrice rotative. Metode de măsurare anivelului de zgomot.

STAS 8274-74 Maşini electrice rotative. Nivele admisibile de zgomot.STAS 8681-78 Maşini electrice rotative. Niveluri admisibile de vibraţii.STAS 11614-81 Înf ăşur ări statorice de înaltă tensiune ale maşinilor

electrice rotative. Condiţii tehnice şi metode de încercare.STAS 8457/1-79 Plăci de borne pentru maşini electrice rotative.

Condiţii tehnice generale de calitate.STAS 1893/1-87 Maşini electrice rotative. Condiţii tehnice generale.

STAS 1893/2-87 Maşini electrice rotative. Reguli şi metode pentruverificarea calităţii.

STAS 1893/3-87 Maşini electrice rotative. Marcare, ambalare, livrare,garanţii, documente.

STAS R 12407-86. Maşini electrice rotative pentru vehicule feroviare şirutiere. Criterii de apreciere a comutaţiei.

Standarde europene adoptate ca standarde româneSR EN 60034-18-21+A1+A2: 1998 Maşini electrice rotative. Partea 18:

Evaluarea funcţională a sistemelor de izolaţie. Secţiunea 21: Proceduri deîncercare pentru înf ăşur ări în conductor. Evaluare termică şi clasificare.

SR EN 60034-1+A1+A2: 2000Maşini electrice rotative. Partea 1:

Valori nominale şi caracteristici de funcţionare.SR EN 60034-9: 2000 Maşini electrice rotative. Partea 9: Limite de

zgomot.SR EN 60034-12/A11: 2001 Maşini electrice rotative. Partea 12:

Caracteristici de pornire ale motoarelor asincrone trifazate cu rotor în coliviecu o singur ă turaţie pentru tensiuni de alimentare mai mici sau egale cu 600V,50Hz.

SR EN 60034-3:1999 Maşini electrice rotative. Partea 3: Cerinţespecifice pentru maşinile sincrone tip turbo.

Standarde internaţionale adoptate ca standarde româneştiSR CEI 60034-6: 1994 Maşini electrice rotative. Partea 6: Moduri de

r ăcire.SR CEI 60034-11-2+A1: 1998 Maşini electrice rotative. Partea 11:

Protecţie termică înglobată. Cap.2: Detectoare termice şi unităţi de comandăutilizate în dispozitivele de protecţie termică.


34/40


SR CEI 60034-15: 1994 Maşini electrice rotative. Partea 15: Niveluride ţinere la impuls de tensiune ale maşinilor electrice de curent alternativ cu

bobine stator performante.SR CEI 60034-16-1: 1994 Maşini electrice rotative. Partea 16: Sisteme

de excitaţie pentru maşinile sincrone. Cap. 1: Definiţii.SR CEI 60072-1: 1994. Dimensiuni şi serii de puteri ale maşinilor

electrice rotative. Partea 1: Carcase între 56 şi 400 şi flanşe între 55 şi 1080.SR CEI 60072-2: 1994. Dimensiuni şi serii de puteri ale maşinilor

electrice rotative. Partea 2: Carcase între 355 şi 1000 şi flanşe între 1180 şi

2360.SR CEI 60034-12+A1: 1995 Maşini electrice rotative. Partea

12:Caracteristici de pornire ale motoarelor asincrone cu rotor în scurt circuit cuo singur ă turaţie pentru tensiuni de alimentare până la 660V inclusiv.

SR CEI 60349-3: 1999. Tracţiune electrică. Maşini electrice rotative pentru vehicule pe şine şi rutiere. Partea 3: determinarea pierderilor totale alemotoarelor de curent alternativ alimentate de la convertizor prin însumarea

pierderilor elementare.SR CEI 60892:1995. Efectele unui sistem dezechilibrat de tensiuni

asupra caracteristicilor de funcţionare ale motorului asincron trifazat cu rotor înscurt circuit.

SR CEI 60050(811):2000 Vocabular internaţional. Cap 811: Tracţiuneelectrică.

SR CEI 60349: 1997 Tracţiune electrică. Maşini electrice rotative pentru vehicule pe şine şi rutiere.

SR CEI 60349-2: 1998 Tracţiune electrică. Maşini electrice rotative pentru vehicule pe şine şi rutiere. Partea 2: Motoare de curent alternativalimentate de la convertizor electronic.

SR CEI 60349-3: 1998 Tracţiune electrică. Maşini electrice rotative pentru vehicule pe şine şi rutiere. Partea 3: Determinarea pierderilor totale alemotoarelor de curent alternativ alimentate de la convertizor prin sumarea

pierderilor elementare.Standarde pentru maşinile de curent continuuSTAS 9904/7-75 Maşini electrice rotative. Metode de încercare.

Verificarea comutaţiei.STAS 5679/1-76 Maşini electrice rotative pentru vehicule feroviare şi

rutiere. Motoare de curent continuu de tracţiune urbană. Condiţii generale.


35/40


STAS 5679/2-77 Maşini electrice rotative pentru vehicule feroviare şirutiere. Maşini de curent continuu pentru servicii auxiliare. Condiţii tehnicegenerale de calitate.

STAS 7814-79 Maşini electrice de curent continuu. Metode deîncercare.

STAS 12000-81 Motoare de curent continuu pentru metalurgie.Condiţii tehnice generale de calitate.

STAS 8143-74 Generatoare şi convertizoare rotative pentru sudarea cuarc electric. Condiţii tehnice generale de calitate.

STAS 12756-89. Motoare de curent continuu pentru aeronave. Condiţiitehnice generale de calitate.

STAS 833-72 Tracţiune urbană. Prescripţii pentru reducerea curenţilor vagabonzi.

STAS 10281/1-82 Vehicule motoare de tracţiune electrică feroviar ă.Încercări mecanice.

STAS 10281/2-82 Vehicule motoare de tracţiune electrică feroviar ă.Încercări electrice.

STAS 10939-77 Pantografe pentru vehicule motoare de tracţiuneferoviar ă. Condiţii generale.

Standarde pentru maşinile asincrone

STAS 7246-82 Motoare asincrone trifazate. Metode de încercare.STAS 881-88 Motoare electrice asincrone trifazate de la 0,06 la

132kW. Puteri, tensiuni şi turaţii nominale.STAS 6587-79 Motoare asincrone trifazate de la 132 kW la 200 kW.

Puteri, tensiuni şi turaţii nominale.STAS 10308-75 Motoare asincrone monofazate. Condiţii tehnice.STAS 6968/1-87 Motoare asincrone trifazate cu inele pentru instalaţii

de ridicat şi transportat. Condiţii tehnice speciale.STAS 6968/2-88 Motoare asincrone trifazate cu inele pentru instalaţii

de ridicat şi transportat. Corelarea puterilor cu dimensiuni de montaj.STAS 6991-86 Motoare asincrone trifazate de la 110 la 1600 kW.

Putere. Tensiune. Turaţie nominală.SR 7246:1998 Motoare asincrone trifazate. Metode de încercare.STAS 9544/1-74 Motoare asincrone trifazate, închise, de uz general, cu

rotorul în scurt circuit. Corelarea puterilor cu dimensiunile de montaj.


36/40


STAS 9544/2-74 Motoare asincrone trifazate, închise, de uz general, curotor bobinat. Corelarea puterilor cu dimensiunile de montaj.

STAS 9544/3-84 Motoare asincrone trifazate cu rotor în scurt circuit, înconstrucţie antiexplozivă cu capsulare antideflagrantă . Corelarea puterilor culimitele de montaj.

STAS 13377-97. Motoare asincrone trifazate. Metode pentrudeterminarea pierderilor în fier şi a randamentului în orice regim defuncţionare.

Standarde pentru maşinile sincrone

STAS 8211-84 Maşini sincrone trifazate. Metode de încercare.STAS 9385/1-85 Hidrogeneratoare sincrone. Condiţii tehnice generale.STAS 9385/2-82 Hidrogeneratoare sincrone. Reguli şi metode de

verificare a calităţii.STAS 10784/1-77 Turbogeneratoare. Condiţii tehnice generale de

calitate.STAS 10784/2-87 Turbogeneratoare. Reguli şi metode de verificare a

calităţii. Nu sunt amintite standardele maşinilor electrice care se refer ă la acele

probleme ce nu au legătur ă cu calităţile sau caracteristicile maşinilor electricece necesită o verificare prin încercări, cum ar fi dimensiunile de gabarit şi de

montaj, scările de puteri nominale, de tensiuni nominale etc,.Oricât de numeroase ar fi standardele acestea nu pot cuprinde în

amănunt toate tipurile posibile de maşini electrice. De asemenea, nu pot fisupuse standardizării produsele unicate la care condiţiile tehnice difer ă de lacaz la caz şi sunt cu totul speciale.

În general, când nu sunt condiţii pentru elaborarea de standarde, proprietăţile necesare produselor trebuie să fie determinate de condiţii tehnicece vor fi stabilite pentru o grupă mică de produse sau chiar pentru o anumităcomandă. Condiţiile tehnice se pot referi la cele mai diferite proprietăţi sau

particularităţi constructive ale produselor care pot fi sau nu prevăzute înstandarde. Este obligatoriu ca aceste prescripţii suplimentare prevăzute încondiţiile tehnice să fie întotdeauna în concordanţă cu standardele generale saucu standardele pentru maşinile de tipul respectiv şi nu trebuie să afectezecondiţiile prevăzute de acestea.

Standardul de bază în domeniul maşinilor electrice rotative stabileşte,de asemenea, programul de încercări pentru fiecare tip de maşină în parte.


37/40


Ordinea de succesiune a încercărilor, dacă nu este precizată în standardele demetode de încercare sau dacă nu se specifică altfel în documentele tehnicenormative, r ămâne la latitudinea celui care execută încercările.

Metodele generale de încercare ale maşinilor electrice rotative prevăzute în STAS 9904 (standard pe păr ţi), f ăr ă limitare de putere şi tensiune,sunt:

- Verificarea tehnică generală (STAS 9904/1-81);- Măsurarea rezistenţei de izolaţie între înf ăşur ări şi faţă de masa

maşinii (STAS 9904/2-81);

- Încercarea la tensiune mărită a izolaţiei între înf ăşur ări şi faţă de masamaşinii (STAS 9904/2-81);

- Determinarea rezistenţelor înf ăşur ărilor în curent continuu (STAS9904/3-75);

- Încercarea la încălzire (STAS 9904/4-81);- Încercarea la suprasarcină de curent (STAS 9904/5-75);- Încercarea la suprasarcină de cuplu (STAS 9904/5-75);- Încercarea la supraturaţie (STAS 9904/5-75);- Determinarea cuplului şi curentului iniţial (STAS 9904/6-75);- Determinarea cuplului maxim (STAS 9904/6-75);- Determinarea cuplului minim (STAS 9904/6-75);

- Verificarea comutaţiei (STAS 9904/7-75);- Determinarea pierderilor şi randamentului (STAS 9904/8-77);- Determinarea momentului de iner ţie al rotorului(STAS 9904/9-76);- Determinarea debitului fluidului de r ăcire(STAS 9904/10-76);- Măsurarea nivelului de vibraţii (STAS 9904/11-78);- Determinarea temperaturii cu rotorul blocat (STAS 9904/13-80);În cazul în care pentru o încercare sunt indicate mai multe metode, se

va folosi metoda de încercare indicată de întreprinderea producătoare.Verificarea tehnică generală care face obiectul standardului STAS

9904/1-81, are în vedere următoarele:- Verificarea tehnică generală se execută înaintea tuturor celorlalte

încercări, cuprinzând: verificarea montajului general şi a asamblării corecte atuturor subansamblurilor principale ale maşinii electrice, strângerea şuruburilor şi piuliţelor de fixare, verificarea rotirii libere a rotorului, a existenţei bornei delegare la pământ, a existenţei unsorii la lagărele maşinii, a marcăriiextremităţilor înf ăşur ărilor, a mărimii şi uniformităţii întrefierului, etc.;


38/40


- Verificarea uniformităţii întrefierului se efectuează asupra tuturor maşinilor la care este posibilă măsurarea întrefierului f ăr ă demontarea maşinii;

- Măsurarea întrefierului radial între rotor şi stator se face cu ajutorulcalibrelor sau alte mijloace de măsurare. Pentru lungimi ale statorului de 300mm şi mai mari, măsurarea se face pe la ambele extremităţi ale maşinii;

- La maşinile cu poli înecaţi, măsurarea întrefierului se face în patru puncte pe circomferinţa rotorului, situate la 90 grade geometrice unul de altul.Aprecierea uniformităţii întrefierului se face pe baza raportului dintre diferenţamaximă a dimensiunilor măsurate pentru întrefier şi valoarea medie a

întrefierului;- Pentru maşinile cu poli aparenţi, măsurarea întrefierului se face sub

mijlocul fiecărui pol, pentru două poziţii diametral opuse ale indusului, sau laun anumit pol al maşinii pentru rotiri succesive ale rotorului cu un pas polar;

- La maşinile de puteri mai mici de 100kVA, întrefierul se determină ca jumătate din diferenţa dintre diametrul interior al statorului şi diametrulexterior al rotorului, această semidiferenţă determinându-se pentru fiecare

pereche de poli diametrali opuşi.- În cazul în care în stare montată a maşinii nu este posibilă măsurarea

întrefierului, se va măsura acesta la montarea maşinii.

1.8 R EGULAMENTUL DE FUNCŢIONARE A LABORATORULUIDE ÎNCERCĂRI ALE MAŞINILOR ELECTRICE ŞI NORME DETEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

Încercările maşinilor electrice se execută pe platforma de încercări aîntreprinderii producătoare sau a întreprinderii care a executat reparaţia saumodificarea constructivă, sau în laboratoarele de încercări ale unei instituţiiautorizate. Locul unde urmează să se încerce maşinile electrice trebuie să fieasigurat cu toate condiţiile pentru ca încercările să se poată efectua conform

prevederilor din standarde sau precizărilor din documentele tehnice normative.Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolului de electrocutare prin

atingere indirectă a echipamentelor şi aparatelor utilizate trebuie să fierespectate prevederile STAS 6119-78 şi STAS 6616-83 pentru instalaţiileelectrice de joasă tensiune, respectiv STAS 7334-83 pentru cele de înaltătensiune. Personalul care efectuează măsur ările trebuie să posede echipamentde protecţie adecvat şi să fie instruit pentru efectuerea de lucr ări la instalaţiiaflate sub tensiune. La maşinile a căror tensiune nominală este mai mare de


39/40


660 V, pe toată durata efectuării măsur ărilor nu trebuie atinse elementelesistemului de măsurare, iar citirea indicaţiilor aparatelor se va face de ladistanţă. Orice intervenţie la sistemul de măsurare se face numai după cemaşina electrică, care se încearcă, a fost deconectată de la circuitul dealimentare şi pusă la pământ.

În timpul efectuării încercărilor experimentale pot apărea pericole denatur ă mecanică, elec

Date post:	08-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	vlad-nistor
View:	226 times
Download:	0 times

Consideratii Orivind Incercarile Masinilor Electrice

Documents