CONFLICTULDINTREFIREAPAMANTEASCASI · PDF fileCitind Galateni 5 si Romani 7 §i 81,...

CONFLICTUL DINTRE FIREA PAMANTEASCA SIDUH, IN GALATENI 5:16-26 (I)

de Ovidiu-Iuliu Leliuc

1. Scop simetoda

Citind Galateni 5 si Romani 7 §i 81, majoritatea cre§tinilor de

astazi inteleg faptul ca Pavel se refera la un conflict interior care are

loc in sufletul lor intre firea pamanteasca si lucrarea pe care o face

Dumnezeu in ei, prin Duhul Slant. Unii gasesc chiar mangiiere in

ceea ce spune Pavel, din moment ce se pare ca el insusji se prezinti

ca pe o victima a acestui ,,inevitabil" conflict ( Rom. 7:15). Mai

mult, aceasta atitudine ti aduce pe multi cre^tini la stadiul in care ei

continua sa mai pacatuiasca, prin faptul c& tree cu vederea suficienta

harului subliniata de acelasi apostol.2 Probabil o analiza detaliata a

principalelor texte ar putea rezolva partea teoreticS a problemei

(ducand individul la o mtelegere logica a acesteia) dar nu ar pune

neaparat capat somnului nelinistit al credinciosilor care se regasesc

sau se lasa prinsi in capcana poftelor carnale, in loc de a se baza pe

Duhul (solutia pe care o da Pavel in Gal. 5:16). Crearea unei punji

intre minte si inima ii va ajuta in final pe to\i acestia sa lase Duhul sa

stinga in totalitate conflictul. Cuno§tintele acumulate de cineva nu

sunt deloc utile daca nu exista motivatia care sa le puna in practica.

Data fiind complexitatea temei abordate, ne vom limita anali2a doar la

pasajul din Galateni si doar cateva referiri vom face si la Romani.

2 Gordon D. Fee, Paul and the Spirit and the Peopie of God, Peabody,Hendrickson, 1996, p. 126.

Conflictul dintre firea pamanteasca si Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

in consecinta, scopul pe care ni-1 propunem in aceasta lucrare

este atat de a-i ajuta pe crestinii contemporani sa ajunga la o

intelegere a problemei si, totodata, de a-i motiva pe cei care si-au

pierdut bucuria mantuirii din cauza deselor cochetarii cu pacatul. De

asemenea, vom raspunde - prin procedee exegetice - la intrebarea:

Face Pavel, in pasajul din Galateni, 5:16-26 referire intr-adevar la uh

conflict intre Duh si fire? Apoi vom stabili natura acestui conflict,

care sunt elementele lui, cum ii afecteaza pe crestini si care este

modul de a-1 rezolva. In vederea atingerii acestui scop, trebuie sa

identificam atat semnificatia, cat si utilizarea terminologiei pauline

relevante (adp£ si frveOua), sa stabilim mesajul din Galateni 5:16-

26, si sa gasim in text si in context acele aspecte practice care

prezinta relevanta. in consecinta, am impartit textul in discutie in

cinci capitole in care ne ocupam de aceste aspecte.

In primul capitol prezintam diferitele aplicatii pauline ale termenilor

crdp£ (,,firea/carnea") si TrveOuct (,,duh") si precizam folosirea lor in

textul propus (Gal. 5:16-26). De asemenea, dezvoltam - tot in acest

capitol - o discutie asupra surselor care 1-au influentat pe Pavel in

intelegerea celor doi termeni. Analiza acestora este mai degraba

scurta, facand trimitere la concluziile si opiniile sustinute de

cercetatorii moderni. In al doilea capitol ne axam pe versetele 16-18

care par sa trateze problema conflictului Dun-fire pamanteasca. Aici

vom aduce argumente in sprijinul unui conflict si al unei lupte

realiste intre firea (adpO omului spiritual (ttv€U|jl(ztik:6i/) si iucrarea

Duhului, conflict care in timpul vietii pamantesti nu va avea sfarsit.

Jn al treilea capitol ne ocupam de doua elemente ale acestui conflict

(v. 19-23) si de sursele acestor elemente. in eel de-al patrulea capitol,

care cuprinde analiza v. 24-26, subliniem statutul credinciosului in

Hristos si contrastul dintre inferioritatea firii si suprematia Duhului,

contrast care poate sa ofere credinciosului calauzire si motivatie

pentru o viata etica, atat timp cat el accepta Iucrarea Duhului. Desi

Pavel nu prezinta aceasta problema a conflictului Duh-fire in mod

sistematic, se poate remarca faptul ca, din ceea ce subliniaza fiecare

27Conflictul dintre firea pamanteasca si Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

grup de versete, exista ceva care se reflecta in toate cele patru

capitole, si anume suficienta Duhului in viata credinciosului. In al

cincilea capitol formulam concluzia acestui studiu, stabilim sfera

Duh-fire si subliniem principiile fundamentale desprinse din analiza

precedents, raportand semnificatia lor la comunitatile de credinciosi

prezente sau viitoare.

Argumentatia in fiecare din cele cinci capitole mentionate mai sus va

ft dezvoltata in lumina cercetarilor moderne si contemporane, s_i a

unei experience personale a autorului, pentru a promova un mod nou,

dar just de abordare a acestei teme: viata in Hristos prin Duhul Slant

Insa, inainte de a trece la analiza pe text, este important sa subliniem

in aceasta introducere cSteva puncte referitoare la unitatea pasajului

din Galateni 5:13-6:10 ca parte a intregii epistole, avand in vedere ca

exegeza propusa (5:16-26) este inclusa in aceasta sectiune.

2. Galateni 5:13-6:10 in contextul epistolei ca intreg

Faptul ca Epistola catre galateni a fost scrisa de Pavel este

aproape unanim recunoscut; de fapt, potrivit lui Cole3 si Bruce4

epistola este folosita de cercetatori ca model pentru stabilirea

paternitatii pauline a altor scrisori. Totusi, Barclay scoate in evidenta

faptul ca anumiti critici, chiar daca accepta paternitatea paulina,. se

pronunta impotriva apartenentei pasajului Galateni 5:13-6:10 la

epistola originala. De exemplu, O'Neill separa in Tntregime 5:13-

6:10 de restul contextului. El atribuie intreaga sectiune unui copist de

3 R. Alan Cole, Tyndale New Testament Commentaries. The Letter ofPaul

to the Galatians. An Introduction and Commentary^ Leicester, Inter-

Varsity Press, 1991, p. 17.

4 F. F. Bruce, The New International Greek Testament Commentary. The

Epistle to the Galatians. A Commentary on the Greek Text, Carlisle, The

Paternoster Press, 1992, p. 1. Potrivit lui Bruce, scoala olandeza a lui W.

C. van Manen neaga patemitatea paulina, dar opinia lor este considerate o

aberatie in istoria studiilor Noului Testament

28Confhctul dintre firea pamanteasca §i Dun, in Galateni 5:16-26 (I)

mai tarziu care a inclus-o in text cu scopul de a oferi cititorilor un set

de instructiuni morale pentru toti crestinii, astfel meat ei sa poata

rezista ispitelor. £1 sustine ca nu exista nimic concret paulin in acest

set de indemnuri si ca nu au nici o relevanta pentru problemele pe

care le discuta Pavel in epistola. Barclay, dimpotriva, considera

ca O'Neill se contrazice atunci cand considera ca aceste indemnuri

sunt o avertizare Tmpotriva antinomianismului, pe de o parte, si cand

sustine ca nu exista nici o legatura cu o epistola scrisa impotriva

nomismului, pe de alta. Pe scurt, Barclay recunoaste ca teoria lui

O'Neill a ridicat o Tntrebare importanta cu privire la relevanta

indemnurilor din aceasta sectiune pentru tema Tntregii epistole, dar

sustine ca nu s-a bucurat de o primire entuziasta printre teologi.5 Cu

privire la ultimul aspect, Barclay face referire si la Dibelius, care nu

pune la indoiala paternitatea paulina a pasajului, dar priveste 5:13-

6:10 ca o paranteza care nu are nici o legatura reala cu argumentele

expuse de Pavel in Epistola catre galateni. Fragmentul reprezinta pur

si simplu un tndemn etic adresat crestinilor, in genere, fara a fi legat

de situatia specified vreunei biserici.6

Ca si argumentul lui O'Neill, eel al lui Dibelius aduce Tn

discutie relevanta Tndemnului cuprins Tn acest pasaj (5:13-6:10) fata

de celelalte teme ale epistolei, ambele facand trimitere la nevoia de a

stabili cui se adreseaza acest Tndemn. In consecinta, Barclay

identified mai multi cercetatori care integreaza deplm pasajul 5:13-

6:10 Tn Tntregul epistolei, Tncercand sa raspunda acestor Tntrebari.

Unii sugereaza ca scopul acestui Tndemn este de a-i ataca pe

oponentii gnostici care sustineau circumcizia, dar care, din punct de

5 John Barclay, Obeying the Tiirth: A study ofPaul's Ethics in Galatians,

Edinburgh, T.&T. Clark, 1988, p. 9-10. Potrivit carîi lui J. C. O'Neill

The Recovery ofPaul's Letter to the Galatians, London, 1972, p. 65-71.

6 Ibid, p. 10-11.

29Conflictul dintre firea pamanteasca $i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

vedere moral, erau mai libertini7 sau de a elimina confuzia

galatenilor cu privire la unele aspecte morale'.8 in orice caz, dupa

concluziile lui Barclay, care partial sunt compatible cu unele dintre

teoriile pe care le discuta el, indemnul rezulta de fapt din discutja lui

Pavel despre lege si credinta si Tnchie aceasta discutie. Aceasta

Tnseamna ca indemnul din 5:13-6:10 a fost special formulat pentru

diiicultatile intampmate de bisericile Galatiei, asa incat sa raspunda

preocuparii acestora de a trai ca popor al lui Dumnezeu. Mai mult

chiar, Barclay considera ca Pavel se adreseaza unor credinciosi dintre

neamun, care nu mai credeau in invatatura morala a lui si care,

dimpotriva, se aflau Tntr-o stare de confuzie morala in urma

lnvataturilor despre circumcizie si tinerea" legii sustinute de

,,agitatori". Nu in ultimul rand, Barclay considera ca scopul principal

al acestui indemn nu a fost de a contracara antinomianismul, de a se

apara pe sine (Pavel), sau de a prezenta reguli generate de etic&

crestina, ci de a-i Tncuraja pe galateni sa se lase calauziti de Duhul.

Duhul poate sa le ofere precepte morale, avertizandu-i impotriva

pericolului pe care il prezinta trairea dupa indemnurile firii.9

In consecinta, Galateni 5:16-26 poate fi luat ca o parte a

indemnului inclus in 5:13-6:10, putand fi totusi discutat separat din

moment ce contine o tema specific! Unii cercetatori (e.g. Bruce)

prefera sa extinda contextul acestei teme la 5:13-26, dar impart

pasajul in ceea ce ei considera a fi temele majore ale acestuia: a)

7 Ibid, p. 16-19. Argument propus de W. Schmithals in ,,DJe Haretiker in

Galatieif, ZNW41 (1956) 26-67.

8 Ibid, p. 19^22. Idee promovata de R. Jewett in Paul's Anthropological

Terms. A Study of Their Use in Conflict Settings, Leiden, E. J. Brill,

1971, p. 17-20, si H. D. Betz in Galatians. A Commentary on Paul's

Letter to the Churches in Ga/atia. Hermeneia-A Critical and Historical

Commentary on the Bible, Philadephia, Fortress Press, 1979, p. 8-9, 273-

274, 295-296.

9 Ibid, p. 216-220. Vezi de asemnea tot capitolul 2, p. 36-74, care arata de

ce erau galatenii intr-o stare de conruzie.

30Conflictul dintre firea pamanteasca s.i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

,,Calea dragostei (5:13-15)"; b) ,,Umblarea in Duhul (5:16-18)"; c)

,,Faptele firii (5:19-21)"; d) ,,Roada Duhului (5:22-26)".'° Noi, insa

consideram pasajul 5:16-26 ca pe o unitate care se ocupa de antiteza

dintre Duh si fire de la inceput pana la sfarsit, neputand fi

subdivizata, din moment ce celelalte asa-zise teme (,,faptele firii*',

,,roada Duhului") sunt doar exemple care descriu in termeni practici

natura conflictului dintre Duh si firea pamanteasca. Ele nu sunt

probleme majore pe care Pavel vrea sa le analizeze, sau doctrine pe

care el vrea sa le stabileasca.

CAPITOLUL 1

LAPS (FIREA) SI nNEYMA (DUHUL) IN CONCEFJTA

LUI PAVEL

/. Conceptul lui Pa vel despre crdpg

Potrivit lui Dunn, adp£ este unul dintre cei mai

controversati termeni din scriertle pauline. Apare de 91 de ori

in epistolele lui Pavel, dintre care de 26 de ori in Romani.

Diversitatea sensurilor este ceea ce genereaza controversa,

fiindca termenul are atat de un sens literal cat si de unul

figurativ. Termenul descrie atat trupul fizic, cat si o forta

potrivnica legii lui Dumnezeu.11 De exemplu, cand Pavel

foloseste expresia ,,un tepus ?n carne", in 2 Corinteni 12:7,

pentru a se referi la privatiunile la care a fost supus, el face

comparatie cu durerea cauzata de un spin Tnfipt in carne. Se

10 Bruce, Galat/ans, p. 239-258.

11 James D. G. Dunn, The Teology ofPaul the Apostle, Edinburgh, T. 8c T.

Clark, 1998, p. 62. Dunn este preocupat de intrebarea cum este posibil ca

un termen sa acopere o asemenea gama de semnificatii?

31Conflictul dintre firea pSmanteasca $i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

pare ca temienul adp£ desemneaza in acest exemplu o parte

ranita a corpului sau Tntregul trup.12 Schweizer13, rasa, trage

concluzia ca termenul adp£, asa cum apare la Pavel, este

folosit ra uncle cazuri (de ex. ICor. 6:16) ca un sinonim pentru

CTwua (trup). In alte locuri, (de ex. Rom. 1:3) termenul este

folosit pentru a descrie natura/descendenta umani a lui

Hristos14, iar in Galateni 5 si Romani 7-8 se pare c& odpf face

trimitere la o caracteristica a naturii umane actuate. Oricum, nu

exista nici o Tndoiala ca diversitatea semnificatiilor atribuite de

Pavel termenului adp£ in scrierile sale poate provoca

incertitudine in legatura cu sensul exact intr-un anume pasaj. In

consecinta, cadrul care a contribuit la formarea conceptului

paulin despre adp£ si diversele aparitii ale acestui termen ra

scrierile sale sunt scoase ra evidenta in urmatoarele paragrafe,

pentru a stabili modul de folosire a termenului in Galateni

5:16-25 si Romani 7:14-8:11.

12 Ralph P. Martin, Word Biblical Commentary. 2 Corinthians, MiltonKeynes, Word Publishing, 1991, p. 412-413. Potrivit lui Martin, expresia

lui Pavel ,,un tepus in carne" nu poate fi interpretata cu ufurin^d, dar de-a

lungul secolelor s-au racut diferite sugestii: ,,maladie fizicS", ,,atac

demonic" etc. Referitor la sensul lui adp£, pe scurt, ar putea fi interpretat

ca referindu-se la ,,trupul fizic" sau la ,,natura inferioara a omului", in

functie de cum interpretam gramatical.

13 Gerhard Kittel & Gerhard Friederich, Theological Dictionary ofthe NewTestament, vol. VII. Trans. Geoffrey W. Bromiley, Grand Rapids,

Eerdmans, 1971, p. 125-126. Potrivit analizei lui Eduard • Schweizer

asupra termenilor crapf, aapKi.Kos, adpKivos.

14 C. E. B. Cranfield, The International Critical Commentary. A Critical andExegetical Commentary on the Epistle to the Romans, vol. I. Introduction

and Commentary on Romans I- VIII, Edinburgh, T. & T. Clark, 1980, p.

59-60.


1.2 IdpZ in VechM Testament

In opinia lui Fee15 si a lui Schweizer16, conceptul lui Pavel

despre adp£ isi are originea in VT unde termenul ebraic ifeo

(,,firea/camea")17 defineste partile musculare ale cotpului omenesc

sau animal (Lev. 13:2ff si Ez. 4:14), trupul omenesc (Gen. 2:23),

creaturile vii ca Intreg (Gen. 6:17), relatiile de sange (Gen. 2:23), sau

chiar mtreaga omenire (Is. 40:5-6).l8 Sensul transferat al termenului

"tola, care face trimitere la viata exterioara a omului (Ps. 16:9),

contine de asemenea si atitudinea interioara a omului care tanjeste

dupa Dumnezeu (Ps. 63:11; 84:2), ca si fragilitatea si limitarea

omeneasca In contrast cu desavarsirea lui Dumnezeu. Spre deosebire

de Dumnezeu, omul este vazut ca muritor (Gen. 6:3), neputincios

(Ps. 56:4), o fiinta la care nu se poate apela pentru ajutor (Ier.

17:5).19 Mai mult chiar, in Genesa 6:3,12 dupa cum sugereaza

Mauerhofer20, ieo defineste depravarea naturii umane cazute, in

urma razvratirii fata de Dumnezeu.

Un alt termen ebraic, "1KB (,,carnea cu sange a trupului", spre

deosebire de ,,piele si carne"=ib3), este tradus in Septuaginta de

cinci ori prin adp£. Termenul nu este folosit pentru a descrie

constitutia fizica a oamenilor, ci mai degraba se refera la carnea

ammalelor care servesc ca hrana oamenilor (Ex. 21:10; Ps. 78:20,

27). In orice caz, "ike? ca si 103 desemneza o relatie de sange (Nu.

27:11) si face referire la aspectu exterior al omului (Prov. 5: II).21 In

15 Fee, The Spirit and the People ofGod, p. 128.

I6TDNT. s.v. adpf, aapKiKo^. (rdpiai/o$% E. Schweizer, 7: p. 132.

17 TDNT, Baumgartel, p. 105. Termenul ebraic ira (basar) este de origine

arabica, insemnand piele, bdrbat, barbati, si rasa wnana.

18 Erich Mauerhofer, Der Kampt'Zwischen Fleisch und Geist bei Paiilus,

Frutigen, Uitgave Traschsel-Verlag, 1980, p. 42-43.

19 TDNT, Baumgartel, p. 107.

20 Mauerhofer, p. 43.

21 TDNT, Baumgartel, p. 107-108.

33Conflictul dintre firea pamanteasca $i Dun, in Galateni 5:16-26 (I)

Septuaginta, ambii termeni (~iko si "lira) sunt tradusi prin mai mulp

termeni grecesti22, dar crdp£ apare. eel mai des, eel pu(in pentru

termenul ita, Potrivit lui Schweizer, trebuie remarcate cEteva lucruri

importante cu-privire la folosirea termenului adp£ in Septuaginta

Mai Tntai, nu este niciodata legat de sexualitate, nici cu referire la

carnea pentru jertfe, dar este mentionat in legatura cu circumcizia

(Gen. 34:24). in al doilea rand, Septuaginta pare sa faca distinctie

intre cxdpC si Tntregul crtoua. In ultimul rand, dar nu eel mai pu(in

important, Septuaginta face referire la Cosmos ca fund constituit din

doua sfere, una a spiritelor si alta a firii/carnii. In interpretarea lui

Schweizer, acest dualism reflecta mai curand conceptul persan al

lumii spirituale de deasupra lumii pamantesti decat conceptul grecesc

al antagonismuhu dintre ratiunea/spritul cosmic si trupul material.

Oricum, cercetatorul scoate in evidenta ca dualismul Septuagintei

este mai degraba dominat de accentul pus pe distinctia dintre

Dumnezeu si creatura pacatoasa.23

Cu toate acestea, o trecere in revista a semnificatiilor vechi-

testamentale a cuvantului adp^ apare clar in clasificarea facuta de

Mauerhofer, care surprinde trei aspecte ale folosirii termenului ebraic

-fen in cupnnsul VT. In primul rand, el identifica un aspect

antropologic, relevant in textele folosite pentru a descrie firea ca

atare (,,trupul fizic", ,,natura umana", ,,uniunea maritala", ,,legaturile

de sange" si ,,originea etnica"). In al doilea rand, referirile la

neputinta omeneasca, la slabiciunea si limitarea umana sunt parte a

sensulului transferat al termenului itzfr. In al treilea rand, Mauerhofer

recunoaste o categorie etico-religioasa sugerata de cuvantul izb. In

viziunea cercetatorului, aspectul etic al acestuia rezida in modul lui

Pavel de a folosi termenul adp^, preluat din Genesa 6:2-3,12, unde

22 TDNT, Baumgartel, p. 108. De exeraplu, Septuaginta foloseste termenul

ebraic lira crdp£ (145), Kpea (79), crania (23) etc. si pentru

IK© oiKeos (7), adp^ (5), o&\ia (4), etc.

23 TDNT, Schweizer, p. 109.


(pentru Mauerhofer) pare evident ca natura umana cazuta in pacat,

aflata in opozitie cu lucrarea Duhului Slant si sub blestemul lui

Dumnezeu, este descrisa ca fiind carne/fire.24 Fee sustine, in parte, si

parerea lui Mauerhofer, dar pentru Fee, ideea lui Pavel potrivit careia

crap£ denota partea umana din creatura cazuta, in antiteza cu

Dumnezeu, deriva partial dintr-un iudaism intertestamental si se

combina cu perspectiva eshatologica a apostolului asupra lumii.25

Autorul incearca acum, intr-un mod mai sistematic, sa descopere

care nuanta vechi-testamentala a termenului crdp€ a influentat

scrierile lui Pavel si care este propria lui contribute in aceasta

problema.

1.3 Edp£ in concept/a luiPavel

Sensurile vechi-testamentale ale termenului adp£, asa cum

apar in scrierile lui Pavel, sunt in principal cele care nu tin de sensul

literal al termenului.26 Este posibil ca apostolul sa fi folosit crdp£ in 2

Corinteni 12:7 pentru a defini carnea trupului si ca sinonim pentru

oxjojia si/sau pentru om ca intreg, in 1 Corinteni 6:16.27 Alte texte

impbrtante scoase in evidenta de Sand, care reflecta sinonimia intre

crdp£, (Tui|io si omul ca intreg sunt in 2 Corinteni 7:5, Romani 6:19,

Galateni 4:13-14 etc.28 Potrivit lui Fee, cele mai comune sensuri ale

cuvantului crdp£ la Pavel sunt cele care se refera la natura noastra

umana. Termenul crdp£ intra in alcatuirea unor expresii care nu

numai ca se refera la umanitate ca atare, ci si definesc caracteristici

24 Mauerhofer, op. eft., p. 43.

25 Fee, Paul the Spirit and the People ofGod, p. 129.

26lbfd,p. 129.

27 Alexander Sand, Der BegrifF,,Fleisch" in den Paulinischen Hauptbriefen,

Regensburg, Verlag Friedrich Pustet, 1967, p. 135.

28 Ibid, p. 135-149. Sand prezinta o discutie detaliata a fiecarui text unde

semnificatia termenului adpf se refera explicit sau implicit la trupul

omenesc si la om ca intreg.


ale starii actuale a omului. Aceste expresii pastreaza conotajiile

vechi-testamentale ale lui adp£, i lustrand, de asemenea, contribuîa

lui Pavel si a altor factori care au dus la formarea acestui concept (de

ex. elenismuh iudaismul intertestamental). Pentru a Tntelege modul in

care Pavel a folosit termenul ordp£, trebuie studiate cu atenfie

urmatoarele expresii: ,,carnea si sangele", ,,in carne/fire" si ,,potrivit

carnii/firii".

Expresia crdp^ kqi atu.a (,,carnea si sSngele")29 apare de mai

multe ori In epistolele lui Pavel (e.g. 1 Cor. 15:50, Gal. 1:16, Efes.

6:12), si principalul ei scop este de a defmi limitele trupului fizic.

Potrivit lui Fee, In 1 Corinteni 15:50, prin adp£ teal atu.a, Pavel

spune ca trupul in forma actuala nu poate • mosteni fmpara|ia lui

Dumnezeu din moment ce lucrurile supuse putrezirii (de ex. trupul)

nu sunt compatibile cu ceea ce este vesnic. Interpretarea lui Fee stS.

in antiteza cu opinia lui Jeremias, care sustine c&

crdp£ Kai ai(ia indica ceea ce este deja mort, si deci nu se refera

(asa cum sustine Fee) la trupul fizic actual care este supus

putrezirii.30 Aparitia expresiei in Galateni 1:16 ilustreazli din nou

antiteza dintre nedesavarsirea omeneasca si perfectiunea lui

Dumnezeu.31 Din perspectiva acestui verset, Sand sustine cE Pavel se

limiteaza la examinarea si confirmarea oricaror adaugiri la deciziile

lui Dumnezeu (de ex. chemarea lui Pavel). Aceasta inseamna ca

oamenii (crdp£ Kal atua) nu mai sunt autorizati sa ia decizii

conform propriei lor gandiri, cand Dumnezeu se reveleaza pe sine.32

29 Ibid, p. 151 Sand arata ca expresia adp^ Km dl\ia apare in aceasta

forma in iudaismul tarziu, dar are oricum radacinile in scrierile Vechiului

Testament, insemnand ,,persoana umana", ,,natura umana".

30 Gordon D. Fee, The New International Commentary on the NewTestament. The First Epistle to the Corinthians, Grand Rapids, Eerdmans,

1991, p. 798. Cf. J. Jeremias, "Flesh and Blood cannot inherit the

Kingdom ofGod", NTS 2 (1955/56).

31 Dunn, Theology ofPaul, p. 64.

32 Sand, op. tit., p. 151-152.

Conflictul dintre firea pamanteasca $i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

In mod similar, referirea la aljia rat adp? (literalmente „ sangele si

carnea'*)33 din Efeseni 6:12 poate fi comparata cu Evrei 2:14 §i se

refera la ,,natura umana In slabiciunea si efemeritatea ei".34

A trai kv (japKi (,,tn fire/came") si kclto adpKa (,,potrivit

firii/caraii") este pus de Pavel in antiteza cu viata tn Hristos (Fil.

1:22-23) si potrivit Duhului (2 Cor. 1:17; 5:17).35 Prima expresie, asa

cum este inteleasa de O'Brien, in contextul pasajului din Fiiipeni

1:22-23, defmeste viata ,,aici jos" ca opusa trairii cu Hristos

(t,deasupra") si nu avem nici cea mai mica sugestie care sa ne

conduca la concluzia ca kv aapKi se refera la pacat.36 in alta parte, ca

si adp^ Kai atjia, kv aapKi denota slabiciunea omeneasca si

nedesavarsirea, accentuand o caracteristica morala.37 De exemplu, in

Romani 8:8 cei care sunt ,,in fire/carne" nu-I sunt placuti lui

Dumnezeu. Cu alte cuvinte, cei care au ingaduit ca vietile lor sa fie

conduse de fire (natura lor cazuta) nu-I sunt placuti lui

Dumnezeu; se creeaza un conflict intre modul de vietuire al Duhului

si eel al firii.38 In acest caz, Cranfield sustine ca ev aapKL este

aproape sinonim cu cea de-a doua expresie, mai ales Kara adpica, in

Romani 8:4, 539, o expresie care apare de eel putin doua ori in situatii

semnificative in scrierile lui Pavel: mai Intai, indicand relatii fizice Tn

33 F.F. Bruce, The New International Commentary on the New Testament

The Epistles to the Colossians to Philemon and the Ephesians, Grand

Rapids, Eerdmans, 1991, p. 402, n. 37. Conform lui Burce, ordinea in

constructie nu schimba semnificatia.

34 Andrew T. Lincoln, Ephesians, Dallas, Word, 1990, p. 444. Cf. Matt.

16:17; Gal. 1:16; 1 Cor. 15:50.

35 Dunn, op. cit., p. 64, 66.

36 Peter T. O'Brien, The New International Greek Testament Commentary.

The Epistle to the Phiiippians. A Commentary on the Greek Text, Grand

Rapids, Eerdmans, 1991, p. 124-125.

37 Dunn, op. cit., p. 64.

38 Cranfield, op. cit., p. 385-386, 387.

39 Ibid, p. 387.

37Conflictul dintre firea p&manteasca ?i Dun, in Galateni 5:16-26 (I)

antiteza cu cele spirituale (e.g. Rom. 1:3-4; cf. 9:5); in al doilea rand,

caracterizand un anumit mod de -viata, si de aici avand conotatii

morale (e.g. Rom. 8:4-5, 12f.; 2 Cor. 10:2-3; 11:18).40

Conform lui Schweizer, accentul cade pe decizia pe care

cineva o ia de a-si coordona viata la nivel pamantesc, decizie ce tn

final are repercusiuni asupra tntregii vieti a acelei persoane. Daca

decizia este Tn favoarea firii, natura cazuta devine standardul de traire

a acelei persoane, iar daca este pentru Domnul, atunci Hristos devine

standardul pentru acea viata. Oricum, decizia pe care o ia cineva nu

este, tn opinia lui Schweizer, rezultatul vointei libere a omului, ci un

act care decurge din ,,orientarea primara a Tntregii vieti.'*41

De asemnea, este important de analizaf relatia dintre pacat si

ordp£, relatie ce constituie un motiv major de disputa tntre

cercetatori. Schweizer sustine ca crdp£ ca atare nu este pacatoasa §i

ca nici nu este o putere care actioneaza in acelasi mod ca irveufia,

capabila sa controleze omul. Actiunea de cladire pe crdp£ are un

caracter pacatos (Gal. 6:8), si Tn aceasta lumina Schweizer tl vede pe

Pavel aliniat conceptului VT, departe de dualismul iudaic si elenist

de mai tarziu. in orice caz, cercetatorul sustine ca atunci cand crdp^

si TrveO|ia sunt Tn antiteza, aproape ca devine o putere capabila sa

hotarasca destinul omului dincolo de existenta pamanteasca. Aceasta

putere afecteaza Tntreaga persoana daca viata acelei persoane este

tndreptata Tnspre dorintele firii (adpO- Cu alte cuvinte, potrivit lui

Schweizer, termenul adp£ are, Tn contextul oferit de Pavel,

potentialul de a recepta pacatul din cauza slabiciunii s,i a fragilitajii tn

starea actuala, putand, Tn cele din urma, sa aduca un om la starea de

robie din care doar puterea Duhului Tl poate elibera.42

40 Dunn, op. tit, p. 67-68.

41 TDNT, Schweizer, p. 130-131.

42 Ibid, p. 132-134. Analizand Galateni 5:13, 17 si Romani 7:18, 25

Schweizer comenteaza mai departe, privind crdp£ ca pe o putere care da

nastere pacatului.

38Conflictul dintre firea pamanteasca §i Duh, in Galatem 5:16-26 (I)

Urmarind o linie de gandire similara cu cea a lui Schweizer,

Dunn intelege conceptul de (jdp£ ca fiind sfera de operare a

pacatului, crdp£ nefiind pacatoasa in ea insasi. Pentru cercetator,

capitolele 7 si 8 din Romani reprezinta prezentarea completa a

relatiei dintre <jdp€ si pacat, din moment ce acolo apostolul descrie

cum firea (crdp£), caracterizata de moarte, este vulnerabila la

tentative pacatului. in acest context, Dunn considera ca Pavel trage

semnul egal intre crdp£ (intreaga persona umana) si ,,eul care

pofteste", ,,eu" care devine amenintarea existentei omenesti: omul

este amenintat de propria lui ex istenta slaba si coruptibila (o*dpf)• Pe

scurt, in raport cu pacatul, crdp^ este definita de Dunn ca o trasatura

a existentei si nu ca o putere cosmica independenta, unde

KaTd ddpKa ar trebui vazuta ca ,,viata traita la nivelul materialitatii

supuse putrezirii, unde satisfacerea dorintelor si poftelor omenesti

este eel mai inalt obiectiv".43

Potrivit celor sustinute de Fee, se pare ca crdp£ (omul in starea

sa actuala) este pacatoasa Tnainte de convertire prin insasi natura ei.

El sustine ca Pavel, influentat partial de iudaismul intertestamental,

intelege termenul ca denotand natura umana in starea ei decazuta,

aflafa in opozitie totala cu Dumnezeu. De aici, cand Pavel vorbeste

de viata ,,potrivit firii", el se refera la epoca aceasta rea, la

pacatosenia omeneasca. Acest aspect al conceptului de adp£ este

moraliceste negativ, descriind existenta omeneasca inainte de

intalnirea cu Hristos. Dupa intalnirea cu Hristos, omul ajunge la o

viata in Duhul care slabeste relatia cu latura fizica, capatand o

dimensiune eshatologica. Dimensiunea eshatologica a conceptului de

crdp^ este intotdeauna in antiteza cu Duhul si poate afecta noua

faptura cand mai sunt inca pastrate ,,obiceiuri" ale vechiului eu.44

Cu toate acestea, rezumand aceasta scurta discutie asupra

conceptului de rrdp£ la Pavel, trebuie sa amintim eel putin doi

43 Dunn, op. cit. Theology ofPaul, p 64-68.

44 Fee, Paul the Spirit and the People ofGod, p. 129-130.


factori: In prirriul rand, desi termenul apare pentru a exprima diverse

notiuni (de ex. ,,trupul omenesc", ,,natura umana" etc.)45, eel mai

adesea el este folosit pentru a defini ,,slabiciunea si/sau decaderea

omeneasca". Potrivit lui Erickson, mai mult de jumatate din locurile

unde apare cu acest sens se afla in Romani (mai ales in capitolul 8)

iar celelalte, cu exceptia unuia (1 Cor. 5:5 cf. 1 Cor. 3:3), vor fi

gasite in Galateni. Chiar mai mult, cand este folosit In aceasta

dimensiune, termenul crdp£ este eel mai adesea pus in antiteza cu

TN/euu.a46. In al doilea rand, asa cum arata Dunn, este important sa nu

traducem crdp£ prin nimic altceva decat ,,firea/carnea", Tntrucat orice

alta traducere ar putea sa devieze de la conceptul integrat al lui Pavel

si chiar sa sugereze ca Pavel este dualist innuantare (de ex. c3nd

adp? este tradus prin ,,natura nespirituala", sau ,,natura spiritual^").

Dunn sustine ca ordp^, care la Pavel nu este nici ,,nespirituala" nici

,,pacatoasa": ,,indica si caracterizeaza slabiciunea unei omeniri

plamadite din ,,carne si sange", si intotdeauna vulnerabila, atunci

cand este manipulata de propriile-i dorinte si nevoi ca fire

pamanteasca". In consecinta, pentru a sustine aceasta definitie, cat si

datorita faptului ca adp^ defineste atat indivizi cat si grupuri etnice,

termenul ar trebui sa fie in mod constant tradus in scrisorile lui Pavel

prin cuvantul earned

1.4 Conceptul lui Pavel despre weGfia

Probabil cele 145 de aparitii ale termenului TrveOjia stamesc

mai putina controversa decat termenul adp^. in cadrul celor 13

45 Pentru alte semnitlcatii ale termenului adp^ la Pavel vezi Mauerhofer, p.44-45.

46 Gerald F. Hawthorne, Ralph P. Martin, Daniel G. Reid, Eds., Dictionary

of Paul and his Letters. A Compendhtn of Contermporary Biblical

Scholarship, Leicester, Inter-Varsity Press, 1993, p. 304-305. Potrivit

articolului lui R. J. Erickson despre came/fire, p. 303-306.

47 Dunn, op. c/t., p. 70.

40Conflictul dintre firea pamanteasca §i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

epistole pauline termenul se refera la Duhul Sfant in cea mai mare

parte din aceste locuri. In celelalte locuri se refera la Satan (o data in

Efes. 2:2), la demoni (de ex. in 1 Tim. 4:1), la ,,suflarea gurii

Domnului" (2 Tes. 2:8, urmand modelul VT), avand si o conotaîe

legata de personalitatea omeneasca (1 Tes. 5:23; 1 Cor. 2:11; 2 Cor.

2:13; Gal 6:18; Rom. 8:16 etc.)48 Potrivit lui Paige, cand Pavel

foloseste TTveOjia pentru a se referi la Duhul Sfant, pot fi identificate

patru surse care au influentat conceptul lui Pavel: ,,SpirituJ revelator"

al canonului VT, iudaismul intertestamental, credinta crestina

timpurie si experienta personala a lui Pave/.49 Cu privire la conceptul

elenist care sta in spatele termenului TrveO|ia exista similantati

aparente, dar o privire mai atenta va arata ca Pavel adopta

terminologia, modificand-o In contextul materialului biblic.50

Oricum, pentru a evita discutiile nesfarsite in legatura cu varietatea

de sensuri pe care le are termenul in diferite contexte,51 ne vom

concentra pe ceea ce Fee considers a 11 dificultatile folosirii de catre

Pavel a termenului TTftuua. El clasifica dificultatile folosirii

termenului In trei categorii: a) ,,Duhul Sfant sau un duh sfant"; b)

,,Duhul Sfant sau duhul omenesc"; c) ,,Duhul de sau un duh de".52

In prima categorie, Fee se ocupa de diflcultatea de a stabili

interpretarea corecta a folosirii de catre Pavel a termenului TTveuua

cu referire la Duhul Sfant, cu sau fara articol hotarat. Potrivit acestui

cercetator, s-a sustinut ca atunci cand termenul Trveuu-a este

mentionat cu articol hotarat (de ex. to Truev\ia) el se refera la Duhul

48 Gordon D. Fee, God's Empowering Presence. The Holy Spirit in the

Letters of Paul, Peabody, Hendrickson, 1994, p. 14-15.

49 Gerald F. Hawthorne, Ralph P. Martin, Daniel G. Reid, Eds., p. 404.

Potrivit articolului lui T. Paige despre Duhul Slant, p. 404-413.

50 Geoffrey W. Bromiley, Theological Dictionary of the New Testament.

Abridged in One Volume, Grand Rapids, Eerdmans, 1992, p. 889.

51 Ibid, p. 867-895. Potrivit articolului lui E. Schweizer despre irvevâ §i

TTVeVfiaTlKOy?.

"Fee, op. cit, p. 15-28.

41Conflictul dintre firea pamanteascS §i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

Sfant, iar cand apare cu articol nehotarat (subinteles in termenul

respectiv), el face referire doar la -,,un duh", o influenta divina care

vine de la Dumnezeu mai degraba decat ca ar fi vorba de persoana

Duhului Sfarit. Aceasta distinctie a fost facuta foarte clar de Nigel

Turner, care, pe baza folosirii variate a termenului irveOua in NT, a

tras concluzia ca din moment ce scriitoni au folosit acelasi termen

pentru a identiflca atat un duh necurat, cat si pe Duhul Sfant, ei au

facut ceva pentru a diferentia conotatiile lui: au introdus to pentru a

face referire la Duhul Slant.53 Punctul de vedere al lui Turner nu

aduce nici o clarificare gramaticala fata de Fee cu privire la folosirea

lui irveuua cu sau fara articol hotarat. in loc de aceasta, Fee

considera ca "inconsecventa" lui Pavel esteuna de ordin stilistic,

indicand uneori daca Duhul Sfant este subiectul unei propozitii, cand

termenul este folosit in cazul nominativ cu articol (Rom. 8:10), sau

folosind irveOua tara articol in alte situatii, insotit de prepozitii cu

scopul de a specifica cui apartine (1 Tes. 1:5). In orice caz, Fee,

facand o analiza detaliata, considera ca in ambele cazuri este vizat

acelasi Duh Slant, iar ideea distincîei tntre ,,Duhul Sf3nt" si ,,un

duh", cand foloseste TrvtOun pentru a desemna activitatea divina, ti

este complet straina lui Pavel.54

Putem trece pe scurt in revista un exemplu de folosire a

termenului m>eO|ia fara articol care se refera la Duhul SfSnt Potrivit

lui Fee, in 2 Timotei 1:7, se interpreteaza adesea ca termenul irv€U|ia

se refera la un ,,duh de frica" mai curand decat la Duhul Sfant.

Acesta poate fi rezultatul unui cadru negativ creat de contrastul

dintre ,,nu" si ,,ci", si/sau al unei interpretari a conceptului lui Pavel

despre Duhul Sfant in sens restrans. Fee declara ca daca Tntelege

cineva cum foloseste Pavel contrastul nu/ci, (contrastul lui Pavel este

exprimat Tntotdeauna prin ,,ci"), considera contextul de fnai sus al

versetului, si atribuie de asemenea ,,dragoste**, ,,putere" si

53 Fee, op. cit., p. 15.

54 Fee, op. cit., p. 17,23,24.


,,chibzuinta/autodisciplina" (dupa cum face Pavel) lucrarii Duhului

Sfant in credinciosi, atunci concluzia finala este ca Trveuu.a se refera

la Duhul Sfant.55 Guthrie, In acord cu Fee, adauga de asemnea ca

pnncipalul accent In v. 7 cade pe darul divin care salasluieste in

Timotei si pe faptul c& el se aplica oricarui credincios.56 Oricum,

Kelly nu Tmpartaseste aceeasi parere, sugerand ca in loc de Duhul

Sfant, Pavel se refera la un ,,duh de frica" primit de credinciosi la

trimiterea lor in lucrare.57

Pe scurt, Fee sugereaza ca in orice loc unde apare TrveOjia

pentru a desemna Duhul divin, articulat sau nearticulat, este foarte

important sa luam in considerare contextul lmediat si Tntelegerea de

ansamblu a Duhului Sfant asa cum este ea dedusa din texte care nu

prezinta nici un fel de ambiguitate. In continuare, el arata ca Pavel

pare sa fie foarte concis si atent atunci cand foloseste irveOfia pentru

a desemna altceva decat Duhul Sfant. De exemplu, in toate referirile

clare la duhul omenesc, TTveO|ia este insotit de articolul hotarat, de§i

chiar in acest domeniu poate fi uneori greu de facut distinctie daca

termenul se refera la duhul omului, la Duhul Sfant sau la ambele.58

Aceasta discutie ne conduce la a doua categorie, unde folosirea

terrhenului TrveO|ia de catre Pavel oscileaza intre doua semnificatii:

duhul omenesc si Duhul Sfant. Asa cum am mentionat mai Tnainte,

exista pasaje unde TrveOu.a se refera in mod specific la duhul

omenesc (de ex. 1 Cor. 2:11, 5:5, 14:14; Rom. 8:16; 1 Tes. 5:23

ss Fee, op. at., p. 788-789.

56 Donald Guthrie, Tyndah New Testament Commentaries. The PastoralEpistles, Leicester, Inter-Varsity Press, 1992, p. 139-140. Pentru aceeasi

opinie vezi de asemnea Max Turner, The Holy Spirit and Spiritual Gifts.

Then andNow, Carlisle, Paternoster, 1996, p. 283.

57 J. N. Kelly, Black's New Testament I & II Timothy, Tikis, London,

Adam & Charles Black, 1963, p. 159-160.

58 Fee, op. tit., p. 24.


etc.),59 sau la Duhul Slant Oricum, in opinia lui Fee exists dou£

domenii tn folosirea unor termeni de c£tre Pavel care due la

conruzie: cand el foloseste termenul la plural (irv€UU.aTa) si cand

apare expresia i)\xov TTveij|iaTO5 (,,duhul meu"). In aceste cazuri,

solutia lui Fee se gaseste in presupunerea unei relatii tntre duhul

credinciosului si Duhul divin, unde eel dintai devine, prin Duhul

Sfant, punctul comun dintre omenesc si divin, in viaja

credinciosului. Noi consideram ca pasajul din 1 Corinteni 12-14

contine cele mai clare exemple ale unei asemenea relatii.60 In aceste

versete Pavel foloseste irveO|ia, intentional, cu dublul sens Duh/duh,

pentru a arata ca ambele sunt sugerate, cu toate ca accentul se pune

numai pe duhul omenesc.61

Potrivit lui Dunn, aceasta folosire a lui irv€0u.a de citre Pavel,

scoasa in evidenta de Fee, reflecta semnificatia echivalentului vechi-

testamental al termenului grecesc, adica ,,ruah", termen care are mai

multe sensuri: ,,suflare de viata, forta de viata de la Dumnezeu",

,,experiente asemanatoare celor mistice", ,,putere distincta", ,yvia|a

spirituala a omului".62 Se pare ca si Dunn, asemenea lui Fee, in|elege

aceasta suprapunere a sensurilor ambilor termeni (Trveufia si wall),

si gaseste util ca Trveuua sa descrie persoana omeneasca In rela|ia cu

Dumnezeu si vice-versa, mai ales la Pavel, unde, termenul (cand este

folosit pentru a descrie duhul omului) se refera la ceea ce Dunn

numeste ,,dimensiunea umana care tinde spre Dumnezeu" (m

contrast cu tblosirea de catre Pavel a termenului ijiuxr) care este

limitat la forta vitala a unei persoane).63

59 Ibid, p. 17. Vezi de asemnea Mauerhofer, p. 50-51 si Cranfield, p. 403(pentru Romani 8:16).

60 Fee, op. ck, p. 25. Dupa cum 1 Corinteni 12:10 (,,deosebirea duhuriior"),

1 Corinteni 14:32 (,,duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor") etc.

61 Fee, op. tit, p. 24-26

62 Dunn, op. tit, 428-429.

63 Ibid, p. 76-77.


fn ultimul rand, dar nu eel mai putin important, cand termenul

iryeuua apare insotit de un determinant la genitiv, referindu-se la o

calitate sau o atitudine, sensul pe care acesta tl capata devine incert.

De exemplu, in 1 Corinteni 4:21 Pavel foloseste expresia

TTveuuaTi Te irpairrr|To<? care, dupa parerea lui Fee, ar putea fi

tradusa in contextul ei atat ca a) ,,un duh de blandete" (Tnsemnand

,,un duh bland"); si b) ,,Duhul blandetii" (facand trimitere la

,,blandetea pe care o da Duhul"). Chiar si in aceasta privinta, Fee

identified influenta vechi-testamentala asupra conceptului lui Pavel

de TTveOjia, unde oamenii nu au ,,un duh"; lor li s-a daruit mai

degraba ,,un duh de...". Acest ,,duh de...", cand este asociat cu

Duhul divin, se refera la Duhul Tnsusi care Tmputerniceste pentru o

slujba. In consecinta, Pavel are in vedere o situatie similara: din

cele unsprezece exemple unde apare expresia, numai cateva se

refera la o atitudine sau dispozitie, pe cand majoritatea are in vedere

activitatea Duhului in viata credinciosului. Cu alte cuvinte, folosind

irveO|ia cu determinantul la genitiv, Pavel nu face referire la un duh

anume cu asemenea calitati, ci foloseste mai degraba termenul pentru

a indica sursa calitatii. Astfel, 1 Corinteni 4:21, ca si alte texte (Rom

1:4;'8:2, 2 Cor. 4:13; Efes. 1:16; Gal. 6:1) sugereaza ca Duhul este

sursa blandetii, din moment ce Duhul Tnsusi este caracterizat de

blandete (cf. Gal. 5:23, ,,blandetea" este roada Duhului).64

Cu toate acestea., potrivit analizei lui Fee, in Galateni 5:16-26

si Romani 7:14-8:11 se poate descoperi ca folosirea de catre Pavel a

termenului TrveOiia reflecta toate trei categoriile mentionate de

cercetator. De exemplu, in Romani 8:10, 11 irveuiia apare cu articol,

aratand clar ca este vorba de Duhul Sfant. Termenul apare fara

articol hotarat in Romani 8:9, si din nou contextul va sugera ca este

vorba de Duhul Sfant mai degraba decat de ,,un duh" (vezi de

64 Fee, op. c/t, p. 26-28. Vezi de asemenea John Barclay Obeying the Truth.

A Study ofPaul's Ethics in Galatinns, Edinburgh, T. & T. Clark, 1988, p.

142-145, punand accent pe Duhul ca sursa calitatilor morale.

45Conllictul dintre firea pamanteasca s,i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

asemenea Galateni 5:16-25)." Chiar mai mult, nu este clara nici

semnificatia to 8e 7TV€U|ia in Romani 8:10, care este tradusa In

textele din RSV (Revised Standard Version) si NIV (New

Intemationar Version) prin ,,duhul vostru" (referindu-se la Duhul

Sfant); Intrebarea este la care din cele doua posibilitati a vrut Pavel

sa se refere folosind Trveuiia?66 In ultimul rand, Romani 8:2 este un

exemplu de determinant in genitiv, dar In acest exemplu se face

referire clara la Duhul Sfant ca la eel care da viata.67

Tragand o concluzie la cele spuse pana aici, trebuie spus ca

conceptui paulin despre irveuua nu poate fi determinat numai de un

singur factor, de exemplu de conotatia termenului ca atare. Pentru a

stabili sensurile exacte ale termenuluia -nvzv\La trebuie luate in

considerare toate elementele (definitive termenului, sintaxa,

contextul largit, articolele etc.). Astfel va fi posibil, dupa cum par sa

sugereze Fee si Dunn, ca atat contextul cat §i intelegerea de

ansamblu a conceptului de Duh Sfant al lui Pavel sa stabileasca in

final daca irueOjia este o referire la Duhul Sfant, orice alt duh sau la

un alt concept (e.g. vant, suflare etc).

Concluzie

Scopul pe care ni 1-am propus in acest capitol a fost acela.de a

prezenta pe scurt modul in care Pavel foloses,te doi termeni de bazsi

care se afla in Galateni 5:16-26, in speta crdp€ sj TrveOjia. Cum am

subliniat deja, ambii termeni prezinta o varietate de sensun nu numai

in textele pauline ci si in alte scrieri vechi sau nou-testamentale (ca

de altfel si in literatura nebiblica). S-a facut precizarea ca posibilele

conotatii ale fiecarui termen sunt eel mai bine stabilite prin studierea

65 Ibid, p. 15 n. II. 16,20.

66 Ibid. p. 550. Fee ca in acest caz in/fcv\ia se refera la Duhul Sfant. Aceeafi

perspective este sustinuta de Cranfield p. 390.

67 Ibid, p. 27.


contextului lor proxim si de ansamblu, implicatiile sintactice si

folosirea termenilor in contextul lor contemporan si socio-cultural.

Luand in considerare acesti factori, conchidem ca majoritatea

referirilor la crdp£ pe care le face Pavel denota slabiciunea

omeneasca si/sau decaderea umana, pe cand uvev\xa se refera la

Duhul Slant, duhul omenesc sau un duh rau. Oricum, in unele cazuri

oricare dintre cei doi termeni (7rv€V|ia sau crdp£) poate de fapt sa

aiba mai multe sensuri deodata. Aceasta suprapunere de sensuri

poate fi opera constienta a autorului, dupa cum se pare ca este cazul

in Romani 12:11 unde -nveuua poate desemna atat duhul omenesc

cat si Duhul Sfant cu scopul de a accentua relatia dintre cele doua.68

In consecinta, TTV€v\ia si crdp^ sunt adesea mentionate ui

opozitie. De fapt, de cele mai multe ori cand <rdp£ este folosit pentru

a denota slabiciunea si/sau decaderea omului, acest antagonism

devine vizibil, mai ales in Galateni 5:17, pasaj care pare sa fie cea

mai buna ilustrare a antitezei iri/eO[ia/adp£. In capitolul care

urmeaza vom analiza aceasta antiteza din perspectiva exegetica,

luand in considerare intregul context cuprins intre versetele 16-26,

asa cum este ea exprimata in Galateni 5:17, pentru a stabili existenta

unui conflict real intre irve.0[ia si tTap^, sau, cu alte cuvinte, intre

omul spiritual caracterizat de slabiciune omeneasca si lucrarea

continua a lui Dumnezeu prin Duhul Sfant in acea persoana.

68Ibid, p. 27.

47Confllctul dlntre firea pamanteasca §i Duh, tn Galatenl 5:16-26 (I)

CAPITOLUL 2

DESCRIEREA CONFLICTULUIDINTRE CARNE §1 DUH

IN GALATENI 5:16-18

Dupa ce a discutat despre limitele libertajii crestine in 5:13-

15, Pavel incepe sa descrie antiteza firea pamanteasca - Duh cu o

porunca urmata de o promisiune exprimate ca un indemn. Tema

fusese deja introdusa in epistola (cf. 3:3; 4:29), dar aici are loc

dezbaterea propriu-zisa a conilictului. Sunt puse in antitezS cele dou£

dimensiuni ale existen|ei credinciosilor, iar apoi e gasita si solutia

pentru situatia in care acestia sunt. Cu alte cuvinte, de§i firea

pamanteasca reprezinta o amenin|are pentru viata morala a

individului, Duhul este gata sa gaseasca solutiile necesare, daca in

aceastS lupta decidem sa dam curs indemnurilor Lui, si nu ale

dorintelor camale.69

1. Galateni 5:16

Aeyo) 8e irveup.aTL TrepiTraTetTe Kai emGujxtav oraptcds

ou [xfj T€\ear|T€ (,,Zic dar: umblati carmui|i de Duhul §i nu impUniti

poflele firii pamantesti").70 Pentru traducerea acestui verset a mai

fost sugerata si urmatoarea varianta: ,,Dar eu va spun: umblati in

69Barclay, op. cit.,p. 117.

70 Kurt Alland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and

Allen Wikgren, Nestle- AJJand:Greek-EnglishNew Testament, Stuttgart,

Deutsche Bibelgesellschafl, 1993, 7th ed. Toate textele in limba greci

folosite in lucrare sunt luate din acest text, excep|iile fiind men|ionate.


Duhul si nu veti Tmplini poftele carnii"71; sau: ,,Dar eu va spun:

umblati prin Duhul si nu veti implini dorinta carnii".72

Aeyw 6e (,,dar eu va spun"). Este unanim recunoscut in

cercetarea biblica faptul ca aceasta expresie este tipic paulina (cf.

Gal. 1:9; 3:17; 4:1; 5:2) si are ca scop introducerea si sublinierea

unei afirmatii importante.73 Aceasta afirmatie, insa, este in legatura

cu ceea ce s-a spus anterior. De fapt, ea trebuie inteleasa ca o

explicate a constatarilor anterioare (dupa cum este folosita si in

3:17,4:1 si5: 2)74, de aceea aceasta expresie Xeyu) Se poate fi tradusa

prin ,,vreau sa spun ..." sau ,,ceea ce vreau sa spun este ca ..."75

Dintr-o alta perspective, cea a iui Guthrie, de exemplu, expresia, asa

cum este ea folosita in 5:2, are ca scop mai curand atragerea atentiei

asupra apelului persona! al Iui Pavel adresat cititorilor, decat

explicarea unui subiect anterior, desi Guthrie nu exclude nici aceasta

posibilitate.76

flveufiaTL 7repiTTaTe.lT€ (,,umblati prin Duhul"). In ceea ce

priveste terminologia, primul cuvant, TTveOiian., este forma de dativ

singular a Iui 7rveO|ia, care in acest context nu inseama o ,,viata

spirituala" (opusul ,,vietii carnale"), ci inseamna chiar Duhul Iui

71 Leon Morris, GaJatians: PauJ's charter of Christian Freedom, Leicester,

IVP, 1996, p. 166.

72 Betz, op. tit, p. 277.

73 Ibid p. 227. Vezi de asemenea Ernest de W. Burton, The International

Critical Commentary. A Critical and Exegetical Commentary on the

EpistJe to the Galatians, Edinburgh, T.& T. Clark, 1964, p. 297.

74 Paul N. Tarazi, Orthodox Biblical Studies. GaJatians: A Commentary,

Crestwood, St. Vladimir's Seminary Press, 1994, p. 289.

75 Bruce, Galatians, p. 242-243. Vezi de asemenea Ronald Y. K. Fung, The

New International Commentary on the New Testament. The Epistle to the

Galatians, Grand Rapids, Eerdmans, 1988, p. 248.

76 Donald Guthrie, The Century Bible: New Series. GaJatians, London,

Thomas Nelson & Sons LTD, 1969, p. 143.

49Confllctul dlntre flrea pamapteasca $1 Duh, In Galatenl 5:16-26 (I)

Dumnezeu77, Cel care ghideaz* via|a individului.78 Totusi, dupl

parerea lui Fee, intelesul depinde de modul in care intelegem dativul.

Daca este luat ca instrumental, el va sugera ca omul poate ,,umbla"

prin intermediul Duhului sau imputernicit de Duhul. Dar, daci

dativul este unul locativ, atunci spunem despre crestin ca ,,umbla" in

sfera Duhului. Dupa cum este folosit si in v. 18, dativul de fata poate

fi considerat instrumental, dar Fee argumenteaz& pentru o

interpatnindere a celor doua intelesuri spunand: ,,chiar daca cineva

unibla prin mijloacele Duhului, el o face pentru ca trebuie sa umble

si in sfera Duhului, care este aria prezentei §i activitatii Duhului/*79

Cel de-al doilea cuvant, irepnrcn-eiTe, este forma de

imperativ prezent, diateza activa a verbuhii irepLTraTea), care

inseamna ,,a merge", ,,a umbla" sau, intr-un anumit context, ,,a

conduce viata cuiva".80 Dupa parerea lui Mussner, folosirea lui

TTepnraTeo) de c&tre Pavel, in acest context, se bazeaza pe termenul

vechi-testamental ..^j, care metaforic denote un mod de via|i81

Asadar, dupa cum sugereaza Fung, ,,a umbla" in injelegerea lui

Pavel poate fi luat ca un sinonim pentru ,,a trai" (cf. Rom. 8:4;

77 Fee, God's Empowering Presence, p. 430. Dupa parerea lui Fee, absentaarticolului hotarat langa TrveiVaTi indicS faptul cfi este vorba de Duhul

Sfant, mai ales in lumina v. 17.

78 Guthrie, op. at, p. 143-144. Vezi, de asemenea, Herman N. Ridderbos,

The New International Commentary on the New Testament. The Epistle

ofPaid to the Churches ofGalatia, Grand Rapids, Eerdmans, 1981, p.

203. Mai mult, dupa parerea lui Betz (p. 278), expresia ,,prin Duhul" are

in vedere calitatea modului de viata asteptat de la galateni.

79 Fee, God's EmpoweringPresence, p. 430.

80 Fritz Rienecker, Linguistic Key to the Greek New Testament, Grand

Rapids, Zondervan, 1980, p. 516. Vezi de asemenea William D. Mounce,

The Analytical Lexicon to the Greek New Testament, Grand Rapids,

Zondervan, 1993, p. 369. Conform Romani 6:4; 8:1, termenul poate

insemna ,,a mentine un anumit mod de viaja fi conduit^".

81 Franz Mussner, Herders Theologischer Kommentar zum Neuen

Testament Der Galaterbrief, Freiburg, Herder, 1981, p. 374.

50Conflictul dintre flrea p&manteascfi 9I Dub, in Galateni 5:16-26 (I)

ICor. 7:17; Ef. 4:1 etc).82 Mai mult, folosirea metaforica a lui

TrepnraTô) nu se gase§te doar la Pavel83, ci in general in Noul

Testament pentru a descrie viata cre§tina ca o umblare, care implica

progres, miscare §i scop.84 in privinta acestui termen (irepiiTaTea)),

Fee crede ca Pavel este influentat de gandirea iudaic&, folosindu-1

pentru a descrie sau a incuraja conduita etica a credinciosului, care,

in Noul Legamant, este imputernicit de Duhul in vederea unui

comportament moral.85 Prin urmare, expresia imperative

irveuuaTi ireptTTaTetT€ este o porunca88 adresata galatenilor, aceea

de a trai o viata morala, conform calauzirii Duhului, care este totuna

cu o viata dupa standardele lui Dumnezeu.87 Trairea, dupa cum ne

indica timpul verbal, trebuie sa fie una continua, din moment ce

expresia denote o continuitate a relafiei dintre crestini si Duh.

Galatenii aleseseri. deja modul de viatS prin Duhul (3:3), dar in 5:16

scopul lui Pavel este acela de a-i indemna sa nu inceteze in a trai

astfel, ,,pentru a fi capabili s& opuna rezisten|& dorinêlor camii."88

Kal emGuuiav aapKos ou (if| TeXeariTe (,,§i nu impliniti

poftele camii"). Versiunea RSV este adesea criticata pentru modul in

care traduce aceastS propozitie, deoarece, dupa cum spune Fung, ea

pare'sa transforme o promisiune intr-un alt imperativ.89 O traducere

82 Fung, op. tit, p. 248, n. 30. Vezi de asemenea Tarazi, op. tit, p. 289.

83 Burton, op. tit, p. 298. Dupa parerea lui Burton, TrepnraTett) este folosit

in epistolele pauline si ioanine numai cu sensul figurat de ,,a trai" sau ,,a

se comporta".

84 Morris, op. tit, p. 167 si Sam K. Williams, Abingdon New Testament

Commentaries. Galatians, Nashville, Abingdon Press, 1997, p. 148.

85 Fee, God's Empowering Presence, p. 430.

86 Morris, op. tit, p. 167. Modul imperativ are menirea de a exprima o

porunca.

87 Williams, op. tit, p. 148.

88 Ridderbos, Galatians, p. 203. Ridderbos spune ca ,,viata prin Duhul nu

consta fntr-o serie de fapte ce pot fi numite cu exactitate, ci presupune o

convertire interioara susfinuta de Dumnezeu (5:25)".

89 Fung, op. tit, p. 248, n. 31. Vezi de asemenea Bruce, Galatians, p. 243.

Conflictul dintre Urea paraanteasca §i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

mai exacta ar fi: ,,si cu siguranfa nu veti Implini dorinta carnii",

asa cum sugereaza Tarazi.90 Constructia ou u.f| e inteleasft de

cercetatori ca flind cheia acestei interpretari, deoarece impreunft cu

aoristul conjunctiv (T€\eor|Te) ea exprimd o siguran|& puternicd, sj

anume, daca ei vor continua sa umble prin Duhul, atunci nu vor mai

implini dorin|a carnii. Totusi, Burton spune ca, uneori, cind ou u.f|

apare cu conjunctivul, expresia are si o tentft imperative, dar acest

argument nu poate sta in fata celui dat de context (vezi. V. 17 fi 18),

care sustine puternic sensul predicativ si afirmativ. Mai mult, dupft

cum spune insu§i cercetfttorul, imperativul mai poate avea §i rolul de

a descrie o acjiune progresiva, ceea ce inseamn& eft cre?tinii din

Galatia deja practicau ceea ce fiisesera invajaji (cf. 3:3; 5:5).91

Em6uoxav crapKO? (,,dorinta carnii"). Pentru a injelege ce a

intentionat apostolul sa spuna prin aceastft sintagmft e necesard

explicarea ambilor termeni. in ideea ca Pavel si-a ales cu atentie

termenii, folosind cuvantul eiriGuufa, probabil a avut in g§nd

notiunea de ,,dorin|a", ,,nazuinja", ,,impuls", sau ,,egoism

nestapanit"; toate cu un sens negativ.92 Totu?i, acest termen nu are

numai sens negativ (ex. Fil. 1:23; ITim. 3:1)93, dar asocierea lui

e7TL0uuLa cu crdpd si mai ales cu Tot epya Tfjs aapK6s descrise in

5:19 denota folosirea cu sens negativ.94 Burton constata ci termenul

e7ri0up.La nu are nici o ,,culoare morala" per se, aceasta insemnand

ca este mai mult neutru decat semnificativ din punct de vedere moral.

Pe deasupra, el nu se refera la poftS si nicaieri nu apare ca un viciu;

90 Tarazi, op. cit., p. 289.

91 Burton, op. cit, p. 297-299. Vezi de asemenea Bruce, Galatians, p. 243 §iFung, op. cit, p. 248.

92 Bromiley, op. cit, p. 339-340. Dupa articolul lui Biichsel despreQt G 9 9

93 Bromiley, op. cit, p. 340.

94 James D.G. Dunn, New Testament Theology. The Theology ofPaul'sLetter to the Galatians, Cambridge, Cambridge University Press, 1993, p.

108-109.

52Conflictul dintre flrea pamanteasca î Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

ceea ce se intentioneaza pnn folosirea acestui termen, in context, este

sa se arate ce fel de donnte are eel care Tsi traieste viata din

perspectiva carnii.95 Exemplele care urmeaza (v. 19) nu sunt toate

aspecte pe care Pavel le injelege ca dorinte, ci, a§a cum indica

singularul lui emGupia, termenul inglobeaza toate actiunile unei

vieti traite dintr-o perspectiva carnala.96

Termenul crdp£ (,,came") apare in 5:16 pentru a zecea oara in

Galateni. Asa cum am vazut In primul capital al lucrani, acest

termen este folosit de Pavel pentru a reda mai mult decat un anumit

lucru, totu§i, de cele mai multe ori, crdp£ descrie persoana umand si

caracteristicile ei.97 Aici, interesul este acela de a reliefa ceea ce

denota adp^ pentru a in(elege ce aspect al termenului contrasteaza cu

Duhul in urmStoarele versete §i in tot contextul (5:16-25).

Dupa parerea lui Bruce98, <jdp£ din v. 16 este o putere care

inrobeste fiintele umane si este in opoziîe cu Dumnezeu. Termenul

denota tot ce este in afara sferei lui Dumnezeu si in care omul isi

pune increderea (cf. Rom. 8:6, 12). Din punctul de vedere al lui

Morris, acesta face referire la partea materiala, pamanteasca a fiintei

umane care se opune nu numai Duhului Slant, ci si duhului omului."

Alî cercetaton vad aici o referire la ,,natura pacatoasa" a omului100,

sau la ,,permisivitatea egoista care nu tine cont decat de propria

95 Burton, op. cit., p. .300. Vezi de asemenea George S. Duncan, The

Moffktt New Testament Commentary. The Epistle of Paul to the

Galatians, London, Hodder and Stoughton, 1934, p. 166 ?i Fee, God's

Empowering Presence, p. 432, n. 224.

96 Fee, God's EmpoweringPresence, p. 432.

97 Spatiul nu ne permite o descriere a fiecarei folosiri a lui adp£ in Galateni;

pentru aceasta, vezi Burton, op. cit p. 492-495.

98 Bruce, GaJatians, p. 243.

99 Morris, op. cit, p. 168.

100 Fung, op. cit, p. 295.

53ConflictuI dintre flrea p&manteasca $i Dub, in Galateni 5:16-26 (I)

dorinta umanaV'101 In acest caz, afirm& Duncan, termenul inseamna

mai mult decat trup - tot ce face parte din omul natural.102

Insa, din perspectiva textului, crdp£ pare a fi activ, din

moment ce afle dorin{e. Dar daca aceasta duce la descrierea lui ca o

forta din interiorul corpului care genereazS p&catul103 sau aduce

intentii rele104, atunci, dup& cum afirma Fee105, avem mai mult decsit

pare sa fi inteles Pavel prin adp£: fiinta uman& caracterizat& prin

slabiciune morala, care, din cauza conditiei sale decazute, se opune

lui Dumnezeu. Dupa pSrerea acestui autor, Galateni 2:20-21 ajutacel

mai mult la explicarea a tot ceea ce avem in 5:16-26, inclusiv

folosirea lui adp£. In acest pasaj (2:20-21) Pavel vorbe^te despre el

insusi in calitate de crestin care traie§te ,,in trup". Aceasta inseamnS,

dupa cum Fee observa, c& existenja actuala este supusS.

vicisitudinilor acestui veac, chiar dac^ ea apartine acum unei vieti

noi in Hristos. Insa perspectiva lui Pavel asupra vietii se schimbase.

Astfel, el traia in trup sub calauzirea Duhului, si nu sub Lege (cf.

5:18) sau subjugat de dorinta carnii (cf. 5:16).106 In Galateni 5:16-26,

Pavel se refera de asemenea la crestinii care, la fel, tralesc inca in

trup, dar ceea ce este esential este sa nu traiasca dupS dorinta

trupeasca.107 Referindu-se strict la ceea ce cxdp£ inseamna in acest

101 Dunn, Th. ofGalatians, p. 108-109.

102 Duncan, op. cit, p. 166. Dupa parerea lui Duncan, crestinii inca tr&iesc

in trup (2:20), ca fiinje umane, cu tot ce presupune umanitatea.

103 Burton, op. cit, p. 493-495.

104 Betz, op. cit, p. 278.

105 Fee, God's EmpoweringPresence, p. 430-431.

106 Ibid, p. 376.

107 Dupa Fee (God's Empowering Presence, p. 430-433), nu exists nici o

lupta interioara reals intre natura umana a crestinului §i viata lui in Duhul.

Totusi, argumentul lui Fee in aceasta privinâ va fi analizat mai detaliat in

partea a treia a acestui capitol. Dar, anticipand il intrebSm pe Fee: daca nu

exista un astfel de conflict, cum se explica faptul ca oamenii pacatuiesc si

de ce ar mai fi poruncit Pavel o umblare prin Duhul, daca nu se face

aluzie la un pericol real?

54Conflictul dintre firea pamanteasca §1 Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

context, parerea lui Fee este ca galatenn nu puteau fi neutri din acest

punct de vedere: fie umblau prin Duhul (cf. 5:16), fie dupa dorin|a

firii pamantesti. Cu alte cuvinte, ei erau fiinje umane caracterizate de

slabiciune §i vulnerabilitate in fata pacatului (dar nu avand o ,,natura

pacatoasa"), mantuifi prin har si credin$ in Iisus Hristos (cf. 2:20b)

§i inv&tati de Pavel s& traiasca in continuare dupa exigentele lui

Dumnezeu pentru a mortem Impar&tia Lui. De fapt, in acest verset,

Pavel nu este atat de preocupat de ,,carne", cat de efectele practice

ale slabiciunii umane si ale acelor atitudini care sunt incompatibile

cu cerintele Duhului (pofta firii; trairea dupa dorin|ele pacatoase ale

camii).108

Ou af| T€\€crr|T€ (lit ,,sj nicidecum nu veti implini").

Semnificativ pentru aceasta expresie este faptul cS ea arata

consecintele respectarii conditiei exprimate in propozitia precedent^:

daca face|i acest lucru (umblati prin Duhul), In nici un caz nu-1 veti

mai face pe celalalt (nu ve{i implini dorin|a carnii). Dupa parerea lui

Ridderbos, atunci cand ou \±r\ e folosit cu conjunctivul aorist sau cu

indicativul aorist, el are menirea de a nega categoric posibilitatea

unui eveniment viitor109: neaga posibilitatea ca galatenii sa

implineasca dorinâ carnii atata timp cat ei umbla prin Duhul.

Referitor la TeX€CJT]Te, conjunctivul aorist la diateza activa al lui

TeXeo) (,,a implini", ,,a duce la bun starlit"), acesta indict principala

intentie a lui Pavel, a§a cum subliniam mai sus.

Asadar, in baza a ceea ce a fost spus despre acest verset,

Pavel le zice crestinilor galateni: ,,Ce va spun eu e ca, daca voi

continuati sa umblati dupa cum Duhul va calauzeste, eu va asigur ca

nu veti mai infaptui dorintele naturii voastre umane slabe si

vulnerabile (sau ,,continuati sa umblati prin Duhul daca nu vreti si

mfaptuiti dorintele carnii"). Apostolul pur si simplu da o porunca si

108 fn aceasta const& de fapt natura conflictului intre came §i Duh: implinirea

dorin|elor carnii sau continuarea unei umblari prin Duhul.

109 Ridderbos, op. tit, p. 203, n. 6.

55Confllctul dintre flrea pamanteasca gi Duh, in Galatenl 5:16-26 (I)

apoi explicS beneficiile pe care le aduce ascultarea de ea. A proceda

invers este periculos pentru ca vor- ceda dorinfei carnii care se opune

mdemnurilor Duhului (cf. 5:17).110

2. Galateni 5:17

,,C£ci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului si Duhul

impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca

nu pute|i face tot ce voi$i".

Dunn considera ca acesta este unul dintre cele mai importance

versete scrise de Pavel, in care starea crestinului este definite ca

,,luptd interioara, permanent^, experienfa de a fi mereu tras in doua

directii opuse."111 Mulfi dintre comentatorii amintui sunt de acord cu

ceea ce afirma Dunn (ex. Ridderbos112 si Lull113), iar aljii nu (ex.

Fee114). Totusi, e bine ca mai intai sa analizam textul §i apoi sa-i

stabilim intelesul avand in vedere cateva sugestii §tiintifice. ,

f| ydp adp^ eTriSujiei Kara tou TrvcujiaTos, t6 bk irveOp.a

Kav&Tfjs aapKos, TauTa yap dW^Xois dvTLKeiTai, Iva \n\ a

kav GeXrjTe ravra Troif|TC. (,,Caci dorin|ele cSmii sunt impotriva

Duhului si dorintele Duhului sunt impotriva cdrnii: acestea sunt

opuse unele celorlalte, astfel meat nu face|i ce vre|i"). Sau, dupS

Tarazi: ,,Carnea isi pune dorintele impotriva Duhului §i Duhul

impotriva carnii; caci aceste lucruri se opun unele altora, astfel meat

voi nu faceti ceea ce vreti sa faceti."115

110 DupS parerea lui Mauerhofer, p. 190, acest verset este un scurt rezumat al

pasajului din Rom. 8:4-14.

111 Dunn, Th. ofGalatians, p. 109.

112 Ridderbos, Galat/ans, p. 203. El susîne ca versetul descrie un ,,conflict

ireconciliabil" intre Duh §i came.

113 David J. Lull, The Spirit in Galatia. Paul's Interpretation ofPneuma as

Divine Power, Chico, Scholars Press, 1980, p. 114.


115 Tarazi, op. cit> p. 290.

56Confllctul dintre flrea pamanteasca $1 Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

Primul ydp (,,caci"), dupa cum observe Fung, are un rol

explicativ s,i de legatura. Termenul face legatura intre v. 16 si v. 17 si

arata ca, din moment ce Duhul si carnea sunt In opozitie, umblarea

prin Duhul nu va rezulta din supunerea fata de came.116 Barclay

sustine ca ignprand scopul lui ydp se poate ajunge la concluzia falsa

ca v. 17 contrasteaza cu v. 16.ll7

Intelesul cuvintelor crdp£ si actpjcos este acel'a§i cu al lui

adpK6s din v. 16. Insa, avand in vedere prezenta articolului hotarat

in ambele cazuri, Burton sustine ca Pavel trece de la utilizarea

generica a lui o"dp£ la una mai specifica, subliniind tendintele carnii

de a face raul. Scriitorul vede o situatie asemanatoare in folosirea

termenilor irveOjia §i Trveu|j.aTos (care au acelasi inteles cu

TrveujiaTos din v. 16), care impreuna cu articolul hotarat mdica

direct spre Duhul Slant si nu spre calitatile lui cum se intampla in v.

16.118 Mai mult, m opinia lui Guthrie, asocierea lui adp^ cu verbul

emGuuea) (,,a dori", ,,a tanji dupa"119) face trimitere la aspectul

dinamic al poftei carnii care se opune Duhului.120 A§a cum Betz

aiirma, carnea si dorinta ei sunt agenti umani ai raului care se opun

Duhului, agentul divin al binelui.121 Totusi, trebuie observat faptul ca

verblil €7TL0ujie(i) nu este asociat in a doua propozitie cu Tiv€v\xa.

Tarazi presupune ca Pavel nu a vrut si vorbeasca despre Duhul ca

despre carne, folosind un termen cu o conotatie negativa. Un astfel

de termen ar fi fost inadecvat pentru a defini actiunile Duhului.122

116 Fung, op. at, p. 249. Vezi de asemenea Burton (mai degraba ca o

confirmare decat ca o explicatie), op. cit, p. 300 §i Sand, op. tit, p. 212.

117Barclay, op. tit, p. Ill, n. 11.

118 Burton, op. tit, p. 300-301.

119 Rienecker, op. tit, p. 516.

120 Guthrie, op. tit, p. 144.

121 Betz, op. tit, p. 279. Aceasta este esenta dualismului dintre douS forje

opuse (Duhul si carnea) pe care Betz o identified in v. 17a.

122 Tarazi, op. tit, p. 290. In opinia scriitorului acestei lucrari, Tarazi

(asemenea lui Lightfoot, op. tit, p. 210) pare sa restranga prea mult

57CooflictuI dintre firea pamanteascft $i Duh, ?n Galateoi 5:16-26 (I)

in consecinta, f\ yap adp€ emGuueT worrd tou

to 8e TrveOu.a KaTa rfjs aapKos exprima ideea potrivit careia

camea doreste sau are dorinje123 opuse celor ale Duhului. Pentru Fee

aici se gaseste explicajia faptului ca umblarea prin Duhul exclude

posibilitatea implinirii dorinjei carnii (v.16), deoarece carnea si

Duhul au dorinte diametral opuse. Aceastfi afinna|ie nu numai c£

este sustinuta de primele doua propozitii, dar este intarita §i de a doua

propozitie introdusi prin yap (ravra yap dXXi]\oLS dvTCKeiTai). Fee

considers ca aceasta afirmatie pune in lumina tema intentionatd de

autor, si anume, incompatibilitatea vietii in Duhul cu cea trSitfc

dupd indemnurile firii sau opozitia continua intre came si Duh. Cum

crestinii galateni, carora Pavel li se adreseaza, Umblau si erau inva|a|i

sS continue a umbla prin Duhul, cu siguran$ c8 nu aveau sa

experimenteze o viata tr&ita dupa dorinta camii.

Totusi, in opinia lui Fee, chiar si atunci cand cineva traiefte

prin Ehihul, exista un ,,conflict", din moment ce ,,domeniul camii",

dupa cum il nume^te el, este intr-un fel activ in credincios, implicand

posibilitatea ca el sa cadi in pacat.124 in acest ,,conflict", Duhul il

imputerniceste pe crestin pentru a birui pofta camii. Fee

concluzioneaza ca viata prin Duhul are in componenta sa doua

realitati; una este data de superioritatea Duhului fata de came, iar

cealalta este data de incompatibilitatea dintre came si Duh. Ambele

realitati explica de ce umblarea prin Duhul exclude posibilitatea

intelesul lui em9u|ieo) in context, fara a face vreo referire la folosirea lui

din Fil 1:23 §i ITes. 2:17. Totu§i, din aceasta perspectM, Tarazi ar putea

avea dreptate. El considers ca Pavel d8 o nuantfi negativS termenului in

context si, neviind sa fie gresit inteles, apostolul il omite in mod deliberat

in relatia directa cu Duhul. Irapotriva interpretarii lui Lightfoot vezi Fung,op. city p. 249.


124 In aceasta privinâ autorul este de acord cu Dunn {Theology ofPaul, p.480, n. 86), dar il combate pe Fee, din moment ce Fee vede doar

posibilitatea cre§tinului de a pacatui, si nu realitatea pacatului infaptuit.

58Conflictul dintre flrea pamanteascS $i Dub, in Galateni 5:16-26 (I)

implinirii poftelor carnii fara a presupune un razboi intre cele doua

forte care sa aib& loc in inima umana. In final, ultima parte a v. 17

confirma aceasta concluzie.125

Dintr-o perspective difenta, Dunn prive§te v. 17a ca pe o

simpla afirmatie despre experienta spirituals a crestinului in care

dorinja carnii si cea a Duhului se opun una alteia. Carnea isi cauta

implinirea si o gaseste in ea tnsasi, pe cand dorinta Duhului este sa

stabileasc& o relatie intre creatie si Creator (cf. 4: 6-7) si intre

credinciosi. Mai mult, cele doua dimensiuni ale prezentei existence a

credinciosilor, din cauza dorintelor lor, sunt Intr-un continuu razboi,

creand un conflict launtric pe toata durata vietii pamantesti. De

aceea, eshatologic vorbind, Dunn vede in individ un camp de

batalie a dou& forte; una apartinand veacului acestuia (carnea),

iar cealalta veacului ce are sa vina (Duhul). Aceste forte sunt

hotaxate sa-1 priveze pe crestin de libertatea de a face ce vrea.126

Interpretarea lui Dunn pare sa fie tributara modului in care

Betz in|elege aceasta parte a versetului si mai ales ideea conform

careia credinciosul este un fel de camp de batalie al celor doua forte

(carnea si Duhul).127 Insa, ceea ce este eel mai important la Betz este

intrebarea pe care el o ridica in legatura cu originalitatea ideii

exprimate de Pavel in v. 17a. Este adevarul stabilit aici si dezvoltat in

continuare (ca in Rom. 7-8), un adevar teologic propriu lui Pavel sau

este o afirmatie adoptata din alte surse, potrivita, insa, situatiei de

125 Fee, God's EmpoweringPresence, p. 435. Vezi de asemenea Tarazi, op.

at, p. 290, care este de acord cu Fee in privinta motivului pentru care

umblarea prin Duhul are ca rezultat impiedicarea dorintelor carnii.

126 Dunn, Theology ofPaul, p. 481 §i Theology ofGalatians, p. 109-110.

Pentru o opinie asemanatoare vezi si Ridderbos, Galatians, p. 203 si Cole,

op. cit., p. 209. Toti cei trei cercetatori v5d o leg&tura stransa intre 5:16-

17 si Rom. 7-8.

127 Betz, op. cit., p. 279. Dupa parerea lui Fee, Betz §i Dunn reprezinta doua

puncte de vedere privitor la interpretarea v. 17 (Fee, God's Empowering

Presence, p. 435, n. 233).

59Conflictul dintre flrea pamanteasca gl Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

fata? Dupa parerea lui Betz, rj yap adp£ em0u|i€i KaTd toO

Trveiip.aTos, to 8e TrveOâKdTd Tfjs aapKos este o important^

afirmatie cu caracter antropologic a lui Pavel, dar care nu reflects in

totalitate o consecventa in teologia apostolului. S-ar putea spune ca

apostolul a imprumutat acest concept si i-a dat o nota personal^, din

moment ce aceeasi idee este intalnita In doctrinele iudaice, religiile

elenistice, dar si la alti autori crestini (conceptul poate fi gSsit si in

Evanghelia dupa loan 3:6). Cu privire la cealaltfi parte a problemei,

Betz (spre deosebire de Dunn) nu vede nici o armonizare remarcabila

intre conceptul dezvoltat in Romani 6-8 si Galateni 5:17a, in afara* de

faptul ca in ambele pasaje este vorba despre dualismul dintre carne si

Duh.128

Asadar, Betz considera c£ afirmaîa lui Pavel reflects un

dualism cu care crestinii galateni erau deja familiariza|i, dar care era

diferit de eel din Romani. Totusi, in v. 17a acest dualism intre carne

si Duh este mai degraba simplificat, cele doua elemente fiind

prezentate ca forte antagonice. Carnea cu dorinjele ei, ca agent uman

al raului, se ridica impotriva Duhului, care, ca agent divin al binelui,

raspunde pe masura dorin{elor carnii. Betz argumenteazi c&

dualismul este apoi confirmat si reliefat de Pavel in v. 17b (care

subliniaza si consecintele acestui dualism). Mai ales in prima

propozitie (TaOTa yap aXX^Xots dvTiKeirai), prin neutrul Taura

(,,aceste lucruri"), el.face o paralela intre carne si Duh ca ,,doui for|e

impersonate ce actioneaza in om si care se razboiesc intre ele".

Aceasta batalie ce se da in interiorul omului, are ca scop

impiedicarea vointei umane (eul) de a implini propriile intentii.

Totusi, prin supunere faja de Duhul (cf. V. 18), intentiile bune sunt

realizate.129

128 Ibid, p. 278-279. Discutia privitoare la relatia cu Rom. 7-8 va fi reluata

in concluzia prezentei analize.

129 Betz, op. city p. 279-281. Totu§i, pentru Betz v. 17 nu arata mai mult

decat ca orice crestin este un camp de batalie intre Duh si carne pentru ca

60Conflictul dintre firea pamanteasca $i Duh, in Galatenl 5:16-26 (I)

Dupa parerea lui Fee130, interpretarea dualista pe care Betz o

da Intregului verset duce la un sentiment de frustrare in viata

cre§tinului, iar dupa parerea noastra, in aceasta situate versetul e

separat de context. Betz pare sa uite ca versetul explica elaborat ceea

ce s-a spus in v. 16 (cf. interpetarii pe care Fee o da lui yap131) si

insists asupra autonomiei acestui verset, pe motiv ca acesta exprima

un concept antropologic legat de ceea ce Pavel vrea sa spuna si de

aceea el este de sine statator. Dupa cum subliniaza s.i Barclay, r\ yap

(j&p£ emGuuei Kara toO TrveujiaTos, to 8e TrveOfia Kara ttjs

aapKos, rauTa ydp dXXi]Xois dvTiK€iTai (,,Caci firea pamanteasca

pofteste impotriva Duhului si Duhul Impotriva firii pamantesti: sunt

lucruri potrivnice unele altora") explica in termenii v. 16 conflictul

dintre carne si Duh. Se afirma astfel ca umblarea prin Duhul va

exclude practicarea dorin|elor carnii mtrucat cele doua se exclud

reciproc. Umblarea prin Duhul care aduce cu sine libertate pentru

credinciosi. Totusi, aâ cum Barclay afirma, ,,aceasta libertate nu

trebuie inteleasa ca libertatea fiecaruia de a trai cum ii place. Starea

de conflict exclude anumite optiuni §i le include pe altele. Daca

umbla prin Duhul, credinciosii sunt angajati in acest conflict, ceea

ce iriseamna ca nu sunt liberi sa faca ceea ce vor: iva \if\ a

edv9eXTiT€ ravra ttoitjt€ (5:17). Un astfel de conflict ii previne ca

libertatea lor nu este absoluta, deoarece umblarea prin Duhul ii

arunca intr-un razboi contra carnii si contureaza astfel alegerea

morala pe care ei trebuie sa o faca."132

omul sa fie impiedicat sa-si realizeze intentiile. Alte concluzii pot fi

desprinse din alte pasaje unde Pavel trateaza mai concret acesta doctrina

antropologica (ex. Rom. 7-8).

130 Fee, God's Empowering Presence, p. 435, n. 233.

131 Ibid, p. 434.

132 Barclay, op. cit, p. 112. Noi impartasim parerea lui Barclay in explicarea

v. 17, deoarece el pare sa meriting un echilibru intre speranâ pe care

crestinul o are in viaja in Duhul si realitatea conflictului existent. Intr-un

fel, Barclay face echilibrul intre opinia lui Fee si cea a lui Dunn (sau a lui

61Conflictul dintre firea p&manteascft $i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

Toate cele de mai sus conduc spre analiza unei fraze care se

consider* a fi cea mai dificil de interpretat din toata epistola s,i

anume, fraza introdusa prin ivct (v. 17b): Tva \lt\ a edv 9^Xt|T€

TauTa Troifjre (,,pentru a va impiedica s& faceti ce vre|i").m Tarazi

consider^ c& fraza e adesea inJeleasS ca fi cum 1-ar prezenta pe

crestin neajutorat in mijlocul conflictului dintre Duh sj came.

AceastS interpretare este, insS, contradictorie promisiunii din v. 16.134

In opinia lui Barclay, mare parte din misterul frazei se ascunde in

intelesul a doua chestiuni inrudite intre ele: a) Interpretarea lui i vet ca

exprimand un scop sau rezultat; b) identitatea dorin|elor care sunt

impiedicate sa se Tmplineasca. Scriitorul argumenteaza ca problema

nu poate fi rezolvata gramatical, deoarece in spatele luiiva se afla un

puternic concept Semitic, conferindu-i doua conotatii: una care

exprimS scopul fi alta care exprimS rezultatul, f8r& insa a lasa

posibilitatea de a distinge intelesul pe care 1-a intentionat autorul aici.

De aceea, pentru a interpreta fraza, trebuie luate in considerare

contextul si cea de-a doua problema legata de iva.135 Vom vedea in

Betz). Daca primul cercetator pune accentul pe realitatea eshatologicfi

prezenta a sperantei credinciosului in puterea Duhului pSna acolo inc&t

aproape omite existenta unei alte forte care se opune Duhului, al doilea

cercetator pune accentul mai mult pe realitatea cainii in credincios, fund

aproape de a-i justifica dreptul de a fi activS.

133 Barclay, op. cltt p. 112. Traducerea frazei din parantezS este din RSV si

nu a lui Barclay.

134 Tarazi, op. cit., p. 290.

135 Barclay, op. cit, p. 112. DupS cum spune Barclay, majoritatea

comentatorilor il interpreeteaza pe tva ca exprimand un rezultat De

exemplu Lightfoot, op. cit, p. 210, spune ca termenul exprima un

rezultat, in contrast cu interpretarea lui clasica potrivit careia «xprima un

scop. Ridderbos, op. cit, p. 203, n. 9, Betz, op. cit, p. 280, n. 76 si Dunn,

Theology ofPaul, p. 481, n. 88 mentioneaza posibilita(ile de interpretare

ale lui tva, ca scop sau ca rezultat, dar o sustin pe cea din urma\ Alîi, ca

Burton, op. cit, p. 301-302, de exemplu, promoveaza un sens final (de

scop), spunand ca1 numai un astfel de sens poate avea. Totusi, nu se spune

62Conflictul dlntre flrea pfimanteasci §i Duh, in Galatenl 5:16-26 (I)

cele ce urmeaza trei posibilitati principale de interpretare acestei

fraze, a§a cum le expune Barclay §i propria sa concluzie bazata pe

punctele tari ale acestor teze.

Prima, susjinut* de Cole136, Lightfoot137, Ridderbos138,

Dunn139 §i al(ii, sugereaza ca in v. 17 este vorba despre un conflict

Intre came sj Duh in urma cdruia carnea impiedic& orice ac|iune

initiate de Duhul. Aceast& interpretare este susînuta in lumina

textului din Rom. 7:14-25 si de experienta crestinilor care simt ca

intentiile bine le sunt impiedicate de cele rele, care lucreaza in ei. In

opinia lui Barclay exist* dou& probleme cu care se confninta

viabilitatea acestei explicatii. El pune la indoiali posibilitatea de a

compara Rom. 7 §i textul analizat din Galateni pana acolo meat unul

sa fie interpretat tn lumina celuilalt si, de asemenea, aminteste

contradictia care s-ar crea Intre versetele 16 si 17 si contextul lor.

Daca am presupune ca Pavel constata o biruintS constants a carnii

impotriva Duhului, indemnul de a ,,umbla prin Duhul" si

promisiunea aferenta devin lipsite de sens.140

ca.ar exprima scopul lui Dumnezeu, ci al carnii §i al Duhului, ca subiecte

ale frazei, care se opun unul celuilalt, iar credinciosul nu poate face ceea

ce doreste nici dupa came , nici dupa Duh: ,,Atunci cand omul alege raul,

Duhul i se opune; atunci cand el alege binele, camea li pune piedici."

136 Cole, op. at., p. 209.

137 Lightfoot, op. at, p. 209.

138 Ridderbos, Galatians, p. 203-204.

139 Dunn, Theology ofPaul, p. 481, Galatians, p. 109-110 si Jesus and the

Spirit A Study of the Religious andCharismatic Experience ofJesus and

First Christians as Reflected in the New Testament, London, XPress

Prints, 1995, p. 1312-313.

140 Barclay, op. cit, p. 113. Este adevarat, totus,i, ceea ce spune Barclay,

dac& ,,umblarea prin Duhul" inseamna a fi in intregime in Duhul (vezi

Dunn, Jesus and the Spirit, p. 313). In ceea ce-1 priveste pe autor,

,,umblarea prin Duhul" promite doar implinirea cerintelor lui Dumnezeu

si nu pe cele ale carnii, dar nu promite o eliberare de frustrarea pe care

carnea o aduce credinciosilor. Am putea spune oare ca v. 16 vorbeste

Conflictul dintre flrea pamanteasca $i Duh, fn Galateni 5:16-26 (I)

Conform celei de-a doua interpretari, versetul are de a face cu

conflictul dintre came s,i Duh ca ,,dou* forje care in egal* masur* se

impiedica una pe alta (fie c* e vorba de un rezultat sugerat de iva,

fie ca e vorba* de un scop indicat de aceeasi prepozijie)". Barclay e de

parere ca cei care imbratiêaz* acest punct de vedere141 interpreteaz*

corect expresia d lav 8cXt|T€ (,,tot ce voiji") si confirm* argumentul

antitezei dintre came si Duh (toOto ydp dXX^Xois avTiKetTat).

Cu toate acestea, dificultatea acestei pozijii este data de context, care

nu sugereaz* o anume egalitate intre Duh si came, mai ales v. 16 fi

acentul pe care il pune Pavel pe suficiema Duhului in viaja

crestinului. Mai mult, chiar daca se consider* ca iva exprima un scop

(a$a cum face Burton142), variant* care ar putea fi sugerat* si de

context, tot nu e suficient atata timp cat nu avem si alte indicajii clare

pentru modul in care actiunile Duhului sunt victorioase impotriva

dorintelor camii.143

Conform celei de-a treia interpetari, se poate spune c* acest

conflict intre came si Duh are ca scop (sau rezultat) impiedicarea

dorintelor carnii. Barclay vede aspectul pozitiv al acestei pozitii din

context sj din v. 16. Ins* el obiecteaza spunand c* doua elemente ale

despre rezultatul vietii traite prin Duhul, in timp ce v. 17 se refera la

experienta interioara a crestinului care consta in conflictul dintre cele

doua forte?

141 Barclay, op. at., p. 113. Interpretare promovata de Burton, op. cit, p.300-302 si Betz, op. cit, p. 279-281.

142 Burton, op. cit, p. 302.

143 Barclay, op. cit, p. 112-113. Impotriva ideii de egalitate intre Duh ?i

came vezi si Duncan, op. cit, p. 167. Totusj, dupa parerea lui Williams,

op. cit, p. 148-149, care susîne ca Iva introduce un scop, solu#a ca

Duhul sa triumfe asupra carnii se gaseste in v. 16, darfi in v. 18, care este

tot o afirmatie, si nu o porunca. Propozi|ia introdusa prin tva vorbe§te

pur si simplu despre scopul antitezei dintre carne §i Duh, fiecare dintre ele

impiedicandu-1 pe cre§tin sa acîoneze dupa indemnul celeilalte. Dar,

pentru creftinii calauziti de Duhul, rezultatul este sigur: cu ajutorul

Duhului, ei vor fi victorios,i impotriva carnii.

64Conflictul dintre flrea pamanteascS |i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

v. 17 nu sunt interpretate potrivit: (1) scopul frazei

TaOTa yap aXX^XoLS dvxiKeiTai pare a fi exclus si (2)

presupunerea ca expresia ,,tot ce vreti" se refera doar la dorintele

carnii §i nu si la cele ale Duhului.144

Cu toate acestea, Barclay isi bazeaza propria opinie pe pilonii

puternici ai celor trei interpretari. El sustine cS propozitia introdusa

prin 'iva trebuie vazuta numai in parametrii subiectului cuprins de

Pavel in intregul pasaj dintre 5:13 s.i 6:10, eel al suficientei Duhului

in viata crestinului. Torus,i, libertatea garantata galatenilor (5:13) este

protejata de Duhul prin calauzire §i indemn, astfel ei nu mai fac tot

ce vor. Carnea e gata s& profite de aceasta libertate, dar protectia

Duhului ii indeparteaza dorintele, punandu-i pe credinciosi intr-o

pozitie sigura, aceea de a nu-si folosi in mod gresit libertatea. In

aceste condi£ii, umbland prin Duhul ei sunt implicati intr-o lupta care

determina deciziile lor morale. Aceasta nu este o lupta purtatg intre

doua forte egale si nu e menita sa-i arunce pe galateni in contuzie,

lasandu-i sa faca ce vor. DimpotrivS, ea pune in lumina legamantul

lor de a trai o viat£ carmuit^ de Duhul si indreptata impotriva caraii.

Mai mult, ea ii asigura pe galateni de o folosire corecta a libertajii,

unriand caile moralitatii.145

Interpretarea lui Barclay, dupa cum el insusi constata, ia in

considerare ambele sensuri ale lui IVcc (scop/rezultat, ,,din moment

ce se presupune ca scopul ar fi realizat"), rezolvand astfel atat

aceasta problema, cat si pe cea legata de context. Noi consideram,

144 Barclay, op. cit., p. 114. Se indreapta mai ales irapotriva interpretarii lui

Duncan, op. cit., p. 168 (care mcearcS sa arate ca Duhul si carnea nu sunt

doua forje egale), concluzionind c& ,,Duhul, spune Pavel, se opune El

insusi carnii, iar rezultatul (sau dupi o interpretare literals - ,,asigurarea")

este ca individul nu mai este liber sa faca ce vrea. Prin «a face ce vrea"

Pavel intelege ,,a actiona ca si cum numai carnea ar directiona faptele".

Totusj, Duncan nu pare a identifica in totalitate pe ,,a vrea" cu dorin|ele

carnii.

145 Ibid, p. 115.

65Conflictul dintre firea pamanteascfi $1 Dub, in Galateni 5:16-26 (I)

insa, ca cercetatorul mai sus amintit nu se ocupa prea mult de a doua

chestiune: cea privitoare la dorirê. Pe de o parte el sugereaz& ca

aceste dorinte nu pot fi limitate la dorinêle carnii, ci pot cuprinde s,i

ceea ce Duhnl doreste. Pe de alti parte, descriindu-L pe Duhul ca

protector al libertatii credinciosului de a face ce vrea, Barclay

este pe aceeas.i unda cu Duncan, dand de in$eles ca ceea ce doreste de

fapt crestinul este sa urmeze indemnurile carnii.146 Mai mult, Barclay

nu considers necesar sa explice ,,familiara experienâ cand bunele

intenfii nu reusesc sa se materialize", intrucat Pavel nu se ocupa de

chestiunea aceasta aici, ci mai degraba in Romani 7. Cu siguran^ ci,

prin pasajul din Gal. 5:13-6:10, Pavel pune in lumina faptul ca Duhul

este suficient. Totu§i, la ce ar folosi aceasta eviden{iere daca n-ar fi

direct legata de experien|a cres.tinului? In acest context, interesul

primordial al lui Pavel este pentru credinciosj, din moment cei ei sunt

cei implicati in conflictul carne-Duh (cf. Williams147). In ultimul

rand, dar nu eel mai nelnsemnat, Barclay trebuie sa clarifice ce

intelege el prin excluderea carnii. Chiar daca un credincios umbla

prin Duhul, carnea cu dorin(ele ei este inca parte din viata lui (textul

nu ne spune ca Duhul ar anihila carnea), dar practicarea acestor

dorinte poate fi controlata, iar Barclay probabil inclina spre aceasta

varianta..148 S-a mentionat deja ca fraza LVa ar| a edv 9eXT]T€

TauTa TTOLfJTe (,,asa ca nu puteti face tot ce voi|i") e considerate o

paralela a textului din Rom. 7:14-25, deoarece si aici e intalnita ideea

de a lupta impotriva dorintei.149 Cei care combat echivalen|a dintre

146 Barclay, opcit, p. 114-115.Vezi, de asemenea, Duncan, op. cit, p. 168.

147 Williams, op. cit, p. 148-149. Vezi, de asemenea, Burton, op. cit, p.

301.

148 Ibid, p. 149. Dupa parerea lui Williams, carnea si Duhul sunt doua forje

ce se opun una alteia, dar nu se exclud reciproc. Opozitia este benefica

pentru credincios, deoarece are ca rezultat umblarea lui prin Duhul.

149 Tarazi, op. cit, p. 291. Urmandu-1 pe Betz {op. cit, p. 279-280), sustine

ideea ca v. 17b este o constatare prepaulina, dezvoltata mai tarziu in

Romani 7.

66ConflictuI dintre firea pamanteasc& ?i Duh, in Galatenl 5:16-26 (I)

cele doua texte argumenteaza ca ele trateaza subiecte diferite, chiar

daca termenii folositi sunt asemanatori (dar nu identici). Fee, de

exemplu, considera ca similitudinile de limbaj dintre cele doua

pasaje nu impun un inteles similar. Contextul fiecaruia dintre pasaje

demonstreaza diferenta de inteles. Daca in Rom. 7 se pune accent pe

justificarea Legii ca fiind ,,bunS, sfantd si duhovniceasca", in textul

din Gal. 5:16-26, Legea apare doar in v. 18 si este exclusa din viata

crestmilor (pentru c£ ei sunt calauziti de Duhul). Mai mult, in

Romani lupta se duce intre pacatul care locuieste in trupul omului

(trupul e considerat pasiv) si recunoasterea Legii ca fiind buna, in

Galateni, insa, nu este vorba despre un astfel de pacat §i nici despre

vreun fel de lupti Fee spune apoi ca in Romani nu este prezentata

vreo opozitie intre came si Duh. DimpotrivS, Duhul nu este nici

macar mentionat, ci presupus in lumina pasajului din Rom. 8:1-8. Pe

scurt, pentru Fee, paralela poate fi considerate ,,doar o afirmaîe" si

nimicmaimult.150

O pozitie de mijloc reprezintH opinia celor care urmeaza

argumentul lui Betz. Mai curand decat o paralelS intre Rom. 7:14-25

si Gal. 5:17, ei sugereazS ca subiectul primului pasaj este dezvoltat in

eel de-al doilea, in care mai sunt adaugate si alte elemente ale

conilictului (eu-\ divizat in doua vointe opuse, puterea pacatului si

Legea), pentru a explica intr-un mod mai profund lupta

credinciosului. Totusi, ei sustin cS pasajul din Gal. 5:17 trebuie luat

asa cum apare el, si nu e necesar sa fie interpretat in lumina celui din

Romani.151 Dunn face o legatura mai stransa intre cele doua texte

spunand ca ambele sunt menite sa evidentieze lupta dintre eu-\ in

150 Fee, God's Empowering Presence, p. 435-436, n. 234. Autorul acestei

lucrari consider^ ca pacatul interior este puternic subliniat, mai ales in

conditiile in care pasajul 5:19-21 vorbeste despre tiparul unui mod de

viata.

151 Betz, op. cjt., p. 279-281. Vezi, de asemenea, Bruce, Galatians, p. 244-

245 si Tarazi, op. cit, p. 290-292.

67Conflictul dintre firea pamanteasca $i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

Adam si eu-\ in Hristos, fiecare impiedicandu-1 pe cel&lalt, astfel

meat ,,nu mai faceti lucrunle pe-care vreti s£ le faceti". Eu-\ din

Romani care vrea sa fac& raul este identificat cu carnea din Galateni,

care se opune Duhului, iar eu-\ care vrea s& faca binele (acelasi eu) sj

care lucreaza mana In mana cu Duhul este impotriva carnii

propunandu-si s-o impiedice de a-s.i pune in practice dorinjele.152

Concluziondnd analiza acestui verset, in ciuda varietatii de

interpreted prezentate, integrarea versetului in contextul general al

capitolelor 5 si 6 si mai ales intre v. 16 si 18 trebuie considerate cea

mai importanta pentru orice interpretare. Versetul nu poate fi izoiat

de v. 16; sintaxa nu o permite. Dimpotrivd, ea demonstreaz& explicit

ca v. 17 este o explicate a poruncii §i promisiunii ca umblarea prin

Duhul garanteaz& o viati in care nu se vor practica dorintele rele ale

carnii. Cele doud moduri de viafg (dupa indemnurile Duhului si dupa

indemnurile carnii) sunt diametral opuse: Duhul se opune dorin|elor

carnii, iar aceasta se opune lucr&rii transformatoare a Duhului in

viata crestinului. Acest conflict experimental de credincios este

benefic pentru viata lui, deoarece il ajuta s& identifice alegerea

morala pe care trebuie sa o faca. Facand alegerea corecti din punct

de vedere moral, el ajunge sa umble prin Duhul (sau umblarea prin

Duhul il ajuta sa faca alegerea corecta), iar ca rezultat, in viata lui nu

se va mai gasi loc pentru implinirea dorintelor carnii. Cu toate

acestea, crestinul trebuie sa participe continuu la lupta impotriva

camii sub calauzirea Duhului, fapt bine in|eles din versetul urm&tor

(v. 18).153

152 Dunn, Theology ofPaul, p. 473-474, 481-482.

153 Cf. Barclay, op. ci't., p. 112. Barclay, spre deosebire de-Fee (God's

Empowering Presence, p. 436), pare sS recunoasca libertatea

credinciosului de a alege in mod continuu fie sS-si tr&iasca viata prin

Duhul, fie sa-i permita carnii sa facd ce vrea. Dimpotriva, Fee tinde sa

treaca cu vederea faptul cS un credincios inca are ,,privilegiur de a refuza

calauzirea acordata de catre Duhul.

68Conflictul dintre firea paraanteascft §i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

3. Galateni 5:18

el 8e irveujiaTi dyeaGe ouk core wro vouov (,£)ar daca sunteti

calauziti de Duhul, nu mai sunteti sub Lege"). Fee sugereaza:

,,Acum, fiindca sunteti calauziti de Duhul, nu sunte|i sub Lege."

Dupa parerea lui Fee154, fraza ins&si in relatie cu contextul epistolei

nu creeaz& nici o problema de interpetare. Unul din interesele majore

ale lui Pavel in Galateni este sa comunice C& timpul in care Legea

trebuia respectata a luat sfarsit. Prin credinja in Iisus Hristos,

credinciosii nu mai sunt sub Legea Vechiului Testament (3:23-29), ci

sunt sub Legea lui Hristos, iar Duhul le ofera resurse pentru

implinirea ,,noii legi". Prin ea insasi, propoztya conditionala spune

pur si simplu ca, daca individul se supune calauzirii Duhului, nu mai

este sub Lege.155 Totusi, in relatie cu v. 16-17 si 19-26, fraza pare a

fi un element separat, fara nici o legatura cu celelalte doua

grupuri de versete, mai ales a doua parte a frazei care aduce un

subiect nou (vouo?), subiect care nu este mentionat in antiteza

carne-Duh inainte de v. 18 sau dupa acesta. Viata prin Duhul

garanteaz& si eliberare de sub Lege, nu numai biruinta impotriva

practicarii dorintelor carnii. Oare asta vrea Pavel s§ spuna in acest

verset? De ce il introduce pe vouos si nu pe crdp£? Exists vreo

legatura intre cei doi termeni? Ii foloseste Pavel ca sinonime in acest

context? De ce il mentioneazza pe v6|io?, daca imediat dupa aceasta

revine la opozitia carne-Duh? Sa fie oare acest verset o chestiune pe

care Pavel a uitat s-o introduca in 5:1-15? Apoi, care este legdtura

dintre el 8c 7ryeup.aTL ayeoQe si irvev[iaTi irepLTraTeiTe sau ei Cwjie

7rv€U|iaTi(v. 25)? Acestea sunt cateva dintre intrebarile privitoare la

acest verset, care necesiti un raspuns.

Dupa parerea lui Burton, irveujia din ei 8e TTveuuaTi

dyeoQe, ca §i in v. 16, este o referire la Duhul Slant, dar se vorbe§te


155 Rienecker, op. cit, p. 517.

69Conflictul dintre firea pamanteasca 9I Duh, tn Galateni 5:16-26 (t)

despre El Tntr-un sens calitativ. Legatura lui cu ayeoQe (prezentul

pasiv al lui dtya) - ,,a conduce"; la pasiv - ,,a fi condus"136) face ca

termenul sa iasa in evidenta in cadiul Tn care apare, aratand

supunerea facultativa a vointei fata de Duhul. Mai mult, dyeoQe

poate fi luat ca sinonim al lui irepnTaT€iT€ si al lui Cwuev, acestea

doua avand rolul de a dovedi necesitatea conformarii conduitei cu

indemnul Duhului (irepiTraTdTe) si de a sublinia relatia strans& si

vitala pe care credinciosul trebuie sa o aiba cu Duhul (£a)U,ei/).157 In

privinta pasivului ,,calauziti de catre Duhul", Fung insist* ca este

gresit s& consideram ca doar Duhul este activ, iar credinciosul nu

participa deloc. Aceasta contrazice afirmatia lui Pavel din v. 16 si v.

25 b. De aceea, el sugereazS. ca forma frazei tfebuie vazutS ca pasiv-

activl Credinciosul, de§i direcfionat de puterea active a Duhului,

trebuie sa participe cu o atitudine de supunere fa|a de calauzirea

Duhului. Astfel, el devine activ hot&rand s& coopereze cu Duhul

impotriva cSmii (,,sS se supuna activ calauzirii Duhului" - cf. Fil.

2:12f).158 Interpet§nd astfel pe et 8e irveujiaTL ctyeaGc putem vedea

atSt coerenta propoziîei cu TTveuuxm TreptiraTeiTe si

€t Cwuev TTV€U|iaTt, cat si realitatea conflictului dintre carne si Duh

ca parte din viata credinciosului. Fung argumenteaz& ca lucrarea

Duhului nu-1 scuteste pe credincios de aceasta luptS, dar il pune in

pozitia de ,,comunicare, colaborare si de dependents" fata de Duhul.

156 Rienecker, op. tit., p. 517.

157 Burton, op. tit, p. 303. Privind din perspectiva lui Morris (p. 169),

conjunctia ,,dar" (care nu apare in traducerea lui Comilescu - n. trad) §i

verbul ,,a conduce" arata ca individul prive§te flra indoiala in direcfia

corecta.

158 Fung, op. tit, p. 251, n. 50. In aceastS privinâ Fee se opune lui Bet2^

care spune ca Duhul il conduce automat pe credincios spre victoria

impotriva carnii. Vezi, de asemenea Dunn, Galatians, p. 110. Vezi si Fee

{God'sEmpoweringPresence, p. 438), care recunoafte c& ,,umblareaprin.

Duhul" este posibilS, deoarece credincio§ii urmeazd c&l&uzirea Duhului.

70 ~ 'ConfUctul dintre flrea pamanteasca gl Duh, in Galateni 5:16-26 (I)

Crestinul este liber s& raspunda lucrarii Duhului sau sa permita camii

s&semanifeste.159

in consecinta, dupa cum precizeaz& Barclay, In mijlocul

acestui conflict Duh-fire, credinciosul care umbla in Duhul primeste

cilauzire, farS a mai implini dorintele camii. Introducand

ouk core \m6 vo\iov, Pavel vrea s£ le spuni clar galatenilor c&

principiile cal&uzitoare pentru o via$£ traits impotriva camii nu mai

sunt date de Legea vechi-testamentala, ci de Duhul. Cand a fost

revelata credin{a in Hristos, Legea si-a pierdut potentialul si toata

cilauzirea ei a fost Inlocuita de binecuvantarea Duhului (cf. 3:23-

4:5). Legea nu mai e necesar& pentru comportamentul lor; lucrul de

care au nevoie este ca in aceastii lupti sa se lase c&l&uziti de Duhul.160

Aceasta ar indica faptul c^ scopul lui Pavel In v. 18 este de a

accentua suficienta Duhului impotriva dorintelor rele ale camii,

amintindu-le galatenilor ca din moment ce ei sunt calauziti de Duhul,

nu mai sunt sub obl&duirea Legii; Duhul elimina nevoia de a fi sub

jurisdictia Legii.161 O intrebare de capatai pe care cercetatorul o

pune pe tapet este: wDe ce Duhul, in opozitie cu Legea, este pus la

acelasi nivel ca si firea?162 Ce au acestea doua (Legea §i firea) in

comun?

Potrivit lui Fung, in lumina pasajelor din Romani 7 si 8, cele

doua elemente (,,firea" §i ,,Legea") sunt stans legate unele de altele.

El sus|ine ca in Romani, Pavel prezinta Legea ca fiind neputincioasa

de a rezolva problemela firii. Dimpotriva, ea amplified problemele.

159 Fung, op. cit, p. .251-252. In privinta acestei interpretSri, Fung face

referire la George E. Ladd, A Theology of the New Testament ,

Cambridge, The Lutterworth Press, 1991, p. 518-519, and Kenneth S.

West, Wuest's Word Studies in the GreekNew Testament, vol. 1. Mark-

Romans-Galatians-Ephisians and Colossians. Galatiansin the GreekNew

Testament, Grand Rapids, Eerdmans, 1994, p. 154.

160 Barclay, op. cit, p. 116, n. 24. Vezi de asemenea Williams, p. 149.

16! Fee, God's EmpoweringPresence, p. 438.

162 E.g. Fee, Ibid p. 438; Barclay, op. cit, p. 112; Fung, op. cit., p. 252.

71Conflictul dintre firea pSmanteasca 9I Dub, In Galatenl 5:16-26 (I)

Pe de o parte, Legea stimuleaza §i sporeste pacatul (cf. Rom. 7:5,8),

deoarece firea, prin natura ei, este impotriva a ceea ce pretinde Legea

lui Dumnezeu; in consecint& ea reac{ioneaz& excesiv si rezultatul este

pacatul. Pe de altd parte, din cauza incapacitate firii de a se conforms

Legii lui Dumnezeu (Rom. 8:3-7), eforturile personale ale cuiva

(firea) de a se supune Legii vor tari acea persoanS tot mai mult si mai

mult in pacat (Rom. 7:1-2.) Aceasta mseamnd, conchide Fung, c&

atat Legea, cat $i firea due la acelasi rezultat, adica la pacat

In termenii Epistolei catre galateni, sugereazd Fung, este

posibil ca Pavel, scriind impotriva iudaizatorilor care considerau

Legea drept singura solute pentni a se opune firii, si ofere o solujie

adecvat&: cilauzirea Duhului care este ,,un «al treilea mod de a tr&i»,

un mod superior atat legalismului cat §i antinomianismului". Pe

scurt, in opinia lui Fung acesti doi factori arata c& dac& cineva este

sub Lege (v. 18b), acea persoana nu poate birui dorin|ele firii, si de

aici solu$ia este ,,in Duhul."163

In ceea ce ne priveste, consideram ca Fung ajunge la o

concluzie adecvata in ceea ce priveste v. 18, similara cu cele pe care

le sugereaza majoritatea autorilor. In once caz, el pare si prezinte

Legea VT, data de Dumnezeu, intr-o lumina foarte negativa, ca fiind

nefolositoare chiar si inainte de venirea lui Hristos. Deî in VT Legea

apare de mai multe ori ca fiind incalcati decat respectata, §i cu toate

ca in principal profe|ii nu au ,,reusit" nimic prin {inerea Legii, ci-mai

degraba prin Duhul lui Dumnezeu care i-a imputemicit, Legea a

slujit scopului pentru care a fost data: A definit ce este bine si ce este

rau inaintea lui Dumnezeu, lasand omul sa aleaga binele sau rSul.

Ceea ce Legea nu a putut face a fost sa imputerniceasci pe cineva si

o implineasca. Odata cu venirea lui Hristos, legamantul mozaic a fost

abolit si a fost instaurata Legea lui Hristos, prin care ar trebui sd

trîasca cei credinciosi. Aceasta lege noua poate fi |inuia daca eel

163 Fung, op. ciU p- 252. Vezi de asemenea Lightfoot, p. 14, care pare sS-1

tnfluenêze considerabil pe Fung la acest punct.

72Confllctul dlntre flrea pamanteasca ?i Duh, in Galatenl 5:16-26 (I)

credincios traieste sub calauzirea si puterea Duhului, ceea ce

inseamna ca timpul vechii Legi s-a sfarsit Dupa cum se exprima

Fee, dintr-un punct de vedere eshatologic, Legea sj firea apartin

,,vechii ere §i nicidecum celei noi ". Venirea lui Hristos si Duhul

(marturia fundamentala a existentei eshatologice) au inaugurat ,,noua

create" (6:15; cf. 2 Cor. 5:17) care a§teapta intrarea in stadiul deplin

(5:5). Acest eveniment, realizat in moartea si invierea lui Hristos si

trimiterea Duhului Sfant, arati c£ tot ceea ce a fost inainte de Hristos

are de-a face cu vechea era, inclusiv Legea si firea. in acest caz,

susjine Fee, Duhul se opune ambelor elemente sau dimensiuni ale

vietii.164

In consecinja, motivul lui Pavel de a prezenta Duhul In

antitez& cu Legea a fost de a accentua ineficienja Legii in trecut §i

non-existenta ei in prezent, spunand crestinilor galateni: ,,nu cautati

ajutor in ceva care nu este parte din viaâ voastra, in razboiul dintre

fire §i Duh care are loc in voi, ci concentraJi-vS asupra ceea ce este

deja la lucra in voi si care va garanteaza victoria impotriva firii,

adica asupra Duhului." Ar putea cineva spune, precum Williams, c£

v. 18, ca si v. 16, ar trebui sa fie interpretat ca o declaratie mai

curand decat ca o dispozitie: ,,cei care sunt calauziti de Duhul nu sunt

sub Lege"? Pavel nu-i impiedica sa se bazeze pe Lege, ci confirma

pozitia lor in Hristos, indemnandu-i si se lase calauziti de Duhul.165

Chiar mai mult, noi socotim ca Pavel a evitat in mod deliberat sa

mentioneze conflictul fire-Duh in acest verset (un fapt care

creeaza confuzie in raport cu celelate versete) pentru a lasa loc

diverselor posibilit£|i in care Duhul il poate c&lauzi pe credincios: nu

numai impotriva dorintelor carnii (sau tinerea Legii) ci §i pentru

orice altceva. Duhul nu-1 ajuta pe credincios doar sa aiba implinire

164 Fee, op. city p. 438. Oricum, in acest caz Fee trebuie sa accepte ca firea

este inca parte din noua creatie care a§teapta rascumpSrarea, pe cand

Torah apar|ine in intregime trecutului.

165 Williams, op. tit., p. 149-150.

ft ■ '-■

73Confltctul dtntre flrea pamanteasca §1 Duh, in Galatenl 5:16-26 (I)

traind o viata morala inaintea lui Dumnezeu, ci este interesat in a-1

calauzi spre o relajie cu Dumnezeu-care va avea in final ca rezultat

sfmtirea credinciosului.

Concluzie

in urma analizei v. 16-18 va putea fi remarcat ca interesulprimordial al lui Pavel este de a le adresa crestinilor galateni

urmatoarele indemnuri: Mai total umblarea prin Duhul, care

inseamna trairea continue a unei vie|i potrivit standardului lui

Dumnezeu sub calauzirea Duhului, va avea automat ca rezultat o

via{a care nu va ceda tendinjelor pacatoase (definite aici ca fire/came

§i care fac inca parte din noua lor existent*). In al doilea rSnd, in v.

17-18, indemnul lui Pavel subliniazS suficien|a Duhului in viaja

credinciosului in contrast cu dorinjele firii sj limitanle Legii VT.

Acest lucru este adevarat din moment ce in v. 17 este relevat&

existenta unei lupte care are loc in individ, intre tendintele lui de a

pacatui si cerintele Duhului. Aceasta lupta nu trebuie inteleasa ca

avand loc intre doua forte egale care chinuiesc persoana implicata

sau ca avand rolul de a produce confiizie asa inc§t credinciosul si nu

mai stie ce trebuie sa facl Ar trebui mai degraba si fie vazut& ca o

realitate a existenjei eshatologice a credinciosului, care ajuta la

identificarea alegerilor morale pe care trebuie sa le facS. Oricum,

alegerea morala esentiala pe care trebuie sa o facS este de a lasa

Duhul sa cdlauzeasca î sa motiveze in asa fel incat eel cilauzit s& nu

faca ceea ce ar vrea, ci sa continue in umblarea cu Duhul. Astfel,

credinciosului i se cere sa participe sau sa raspunda lucrarii Duhului

pentru a nu lasa firea sa profite de libertatea credinciosului (cf. w. 13

§i 18). Cautarea soluîilor de a domina firea in Legea mozaica, deci

intr-o direcîe diferita de cea a Duhului, este lipsita de sens, caci

Legea nu numai ca nu are capacitatea de a-1 imputernici pe

credincios pentru o viata morala, dar ea nici nu apartine noului veac.

74Conflictul dintre firea p£manteascfi ?lDuh, In Galateni 5:16-26 (I)

Cu toate acestea, In versetele urmatoare (v. 19-23) apostolul

reia tema conflictului Duh-fire personillcand luc,arile celor doua forte

Intr-o serie de termeni antitetici. £1 da" cateva exemple prin care arata

tipul de dorinte prin care firea poate sa-1 frustreze pe credincios,

ardtand consecintele trairii unei astfel de vieti, nevoia de a umbla si

de a urma cdlauzirea Duhului si ilustrand directia in care c^lauzeste

Duhul: o viata cu Hristos care se manifesta cu totul diferit de cea

care este traita In firea pamanteasca.

(continuare, intr-un numar viitot)

Date post:	07-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	nguyendien
View:	221 times
Download:	2 times

CONFLICTULDINTREFIREAPAMANTEASCASI · PDF fileCitind Galateni 5 si Romani 7 §i 81,...

Documents