Conflictele de muncă

Reprezintă conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă este stabilită prin Codul muncii, Legea 62/2011 privind dialogul social şi Legea 168/1999 privind conflictele de muncă (abrogată în proporţie covârşitoare; sunt 13 articole în vigoare din 91).

Conflictele de muncă se pot declanşa la nivel de unitate, grup de unităţi şi la nivelul sectorului de activitate.

Conflictele de muncă

Legea 62/2011: conflict de muncă - conflictul dintre angajaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu.

Conflictele de muncă pot fi colective sau individuale: Conflict colectiv de muncă – intervine între angajaţi şi angajatori

care are ca obiect începerea, desfăşurarea sau încheierea negocierilor privind CCM sau acord colectiv de muncă (ACM) (convenţia încheiată în formă scrisă între organizaţiile sindicale ale funcţionarilor publici sau ale celor cu statut special ori reprezentanţii

salriali ai acestora şi reprezentanţii autorităţii ori instituţiei publice); Conflict individual de muncă - are ca obiect exercitarea unor

drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din CIM şi CCM şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, din legi sau din alte acte normative.

Conflictele de muncă

Sunt considerate conflicte individuale de muncă

următoarele:

(i) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin CIM ori raportul de serviciu;

(ii) conflictele în legătură cu constatarea nulităţii CIM ori a unor clauze ale acestora;

(iii) conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora.

Conflictele de muncă Reguli privind conflictele de muncă

În conflictele colective de muncă la nivel de unitate angajaţii sunt reprezentaţi de sindicatele reprezentative;

La nivelul unităţilor în care nu sunt constituite sindicate reprezentative, angajaţii sunt prezenţi la negocieri prin reprezentanţii salariali;

Conflictele colective de muncă pot fi declanşate numai dacă (art 161 din Lege):

a) angajatorul sau organizaţia patronală refuză să înceapă negocierea unui CCM ori ACM, dacă nu are încheiat un astfel de contract sau acord ori cel anterior a încetat;

b) angajatorul sau organizaţia patronală nu acceptă revendicările formulate de angajaţi;

c) părţile nu ajung la o înţelegere privind încheierea unui CCM sau ACM până la data stabilită de comun acord pentru finalizarea negocierilor.

Conflictele de muncă Reguli privind conflictele de muncă

Oricând există premisele declanşării unui conflict colectiv de muncă, organizaţiile sindicale reprezentative sau reprezentanţii angajaţilor, vor sesiza în scris angajatorul, respectiv organizaţia patronală despre această situaţie, precizând revendicările angajaţilor, motivarea acestora, precum şi propunerile de soluţionare. (art 162 din Lege).

Angajatorul este obligat să primească şi să înregistreze sesizarea. Sesizarea se consideră îndeplinită şi în cazul în care revendicările,

motivarea şi propunerile de soluţionare sunt exprimate verbal cu ocazia întâlnirii cu reprezentanţii angajatorului/organizaţiei patronale şi dacă discuţiile au fost înscrise într-un proces-verbal.

Angajatorul/organizaţia patronală are obligaţia de a răspunde în scris sindicatelor sau reprezentanţilor angajaţilor, în termen de 2 zile lucrătoare de la primirea sesizării, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicările formulate.

Conflictele de muncă Reguli privind conflictele de muncă

Dacă angajatorul/organizaţia patronală nu au răspuns la toate revendicările formulate sau, deşi a răspuns, sindicatele/reprezentanţii salariaţilor, nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul colectiv de muncă se poate declanşa (art. 163 din Lege).

Pe durata valabilităţii unui contract sau acord colectiv de muncă angajaţii nu pot declanşa conflictul colectiv de muncă.

Conflictul colectiv de muncă se declanşează numai după înregistrarea prealabilă a acestuia, astfel:

• a) la nivel de unitate, se notifică angajatorului declanşarea conflictului colectiv de muncă şi se sesizează în scris ITM, în vederea concilierii;

• b) la nivel de grup de unităţi, se notifică declanşarea conflictului colectiv faţă de fiecare unitate membră a grupului şi patronatul de la nivelul grupului şi se sesizează în scris Ministerul Muncii, în vederea concilierii;

• c) la nivelul sectorului de activitate, se notifică declanşarea conflictului colectiv de muncă faţă de fiecare sector de activitate şi organizaţiilor patronale şi vor sesiza în scris Ministerul Muncii, în vederea concilierii.

Conflictele de muncă Concilierea conflictelelor de muncă

Sesizarea pentru concilierea conflictului colectiv de muncă se formulează în scris şi va cuprinde în mod obligatoriu:

a) angajatorul/organizaţia patronală; b) obiectul conflictului colectiv de muncă şi motivarea

acestuia; c) dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 161-163; d) desemnarea nominală a persoanelor delegate să

reprezinte la conciliere organizaţia sindicală reprezentativă sau reprezentanţii angajaţilor.

Concilierea, medierea şi arbitrarea conflictelor colective

de muncă se fac numai între părţile aflate în conflict.

Conflictele de muncă Concilierea conflictelelor de muncă

Procedura de conciliere este obligatorie. În 3 zile lucrătoare de la înregistrarea sesizării, MM/ITM,

desemnează delegatul pentru participarea la concilierea conflictului colectiv de muncă comunicând acest lucru organizaţiei sindicale/reprezentanţilor angajaţilor şi angajatorului.

Ministerul Muncii/ITM, convoacă părţile la procedura de conciliere într-un termen ce nu poate depăşi 7 zile lucrătoare de la data desemnării delegatului.

La data fixată pentru conciliere, delegatul MM/ITM verifică mandatul delegaţilor părţilor şi stăruie ca aceştia să acţioneze pentru a se realiza concilierea.

Susţinerile părţilor şi rezultatul dezbaterilor se consemnează într-un proces-verbal, semnat de către părţi şi de delegatul MM/ITM, ce se va comunica fiecăreia dintre părţi.

Conflictele de muncă Concilierea conflictelelor de muncă

În cazul în care în urma dezbaterilor se ajunge la un acord faţă de revendicările formulate, conflictul colectiv de muncă se consideră încheiat.

Dacă acordul cu privire la soluţionarea conflictului colectiv de muncă este numai parţial, în procesul-verbal se vor consemna revendicările asupra cărora s-a realizat acordul şi cele rămase nesoluţionate, împreună cu punctele de vedere ale fiecărei părţi referitoare la acestea din urmă.

Rezultatele concilierii vor fi aduse la cunoştinţa angajaţilor de către cei care au făcut sesizarea pentru efectuarea concilierii.

Conflictele de muncă Medierea şi arbitrajul

• Soluţionarea amiabilă şi cu celeritate a conflictelor colective de muncă se realizează de către Oficiul de Mediere şi Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă de pe lângă MM.

• Componenţa şi criteriile de accedere în corpul de mediatori şi corpul de arbitri ai conflictelor colective de muncă, competenţa, atribuţiile, precum şi procedurile de mediere şi arbitraj se stabilesc prin Regulamentul de mediere şi arbitraj, elaborat de Oficiul

• În cazul în care conflictul colectiv de muncă nu a fost soluţionat ca urmare a concilierii organizate de MM sau ITM, părţile pot hotărî, prin consens, iniţierea procedurii de mediere.

Conflictele de muncă Medierea şi arbitrajul

Pentru medierea conflictelor individuale de muncă sunt aplicabile prevederile din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

Pe întreaga durată a unui conflict colectiv de muncă, părţile aflate în conflict pot hotărî prin consens ca revendicările formulate să fie supuse arbitrajului Oficiului

Hotărârile arbitrale pronunţate de Oficiu sunt obligatorii pentru părţi, completează CCM şi devin executorii din momentul pronunţării lor.

Medierea sau arbitrajul conflictului colectiv de muncă este obligatorie/obligatoriu dacă părţile, de comun acord, au decis acest lucru înainte de declanşarea grevei ori pe parcursul acesteia.

Conflictele de muncă Clasificare

• Se clasifică în:

1. Conflicte de drepturi: conflictele dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

2. Conflicte de interese: conflicte ce intervin între

salariaţi şi unităţi în legătură cu începerea, desfăşurarea şi încheierea negocierilor colective.

Conflictele de interese

Nu pot constitui obiect al conflictelor de interese revendicările salariaţilor pentru a căror rezolvare este necesară adoptarea unei legi sau a altui act normativ.

Conflictele de interese pot avea loc: a. la nivelul unităţilor; b. la nivelul grupurilor de unităţi, al ramurilor ori

la nivel naţional; c. la nivelul unor subunităţi.

Conflictele de interese

Clonflictele de interese sunt supuse procedurilor de:

a)conciliere;

b) mediere;

c) arbitraj.

În conflictele de interese la nivel de unitate salariaţii sunt reprezentaţi de sindicatele reprezentative sau de reprezentanţii salariali.

Conflictele de interese Cazuri

Angajatorul refuză să înceapă negocierea unui CCM, în condiţiile în care nu are încheiat unul sau cel anterior a încetat;

Angajatorul nu acceptă revendicările formulate de salariaţi; Angajatorul refuză nejustificat semnarea CCM, cu toate că

negocierile au fost definitivate; Angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de

a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă;

În caz de divergenţă la negocierea anuală obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă.