N. IOR GAFarr:

DESPRE HOMERCONFERINTA

untainui

ifsL I C

Cr:1

ACADEMIES

4.644° POULAIE Ow'

vALENIT-DE-AWNTE

A§EzAMANTUL TIPOGRAFIC DA TINA ROMANEASCAP1935

t

1291L

11

,

N. IORGA

DESPRE HOMERCONFERINTA

BRILLCotaInventar

7 .1 I

I:. 10116A

r.HIT: 1111111

12,1E3L101-s-;-1

AcApfmiEleski

cli *MARE

VALENII-DE-MUNTE

ASEZAMANTUL TIPOGRAFIC «DATINA ROMANEASCA»1935

1r

rt. vbersire,-,11.-:"

171 AIELIOTZCA 2...t

T.

I a

, .s.s.;SITARA

G`soored,

ACADEMIE!Ilto

......41171 POPUL Alt %

DESPRE HOMERConferinta (1-1u Februar 1935)

Doamnelor i domnilor, cand colegul mieu d. Cara-costea mi-a propus aceasta ispititoare, dar periculoasasarcina de a vorbi despre Homer, mult mai peri-culoasa decat ispititoare atunci eu a trebuit sa-mifac un examen de constiinta, anume daca am dreptul

vorbesc despre Homer.Va puteti inchipui ca nu este un lucru usor, 5i eu nu

imparta5esc pretentia curenta de a putea ataca oricesubiect cu aceiasi lipsa de competinta, 5i, cum aicisant studenti de la Facultatea de Litere o multimede lume careia Homer ii place fiindca l.a cetit, vaputeti inchipui cat de grea este situatia mea de-a fiun asa de tarziu si de nepotrivit interpret al lui Ho-mer, 5i atunci mi-am facut acel examen de constiinta.Am cautat sa vad ce legaturi s'a intamplat sa am inviata mea, destul de lunga, pentru multe persoanechiar mult prea lunga, cu cel care, oricare ar fi ca-racterul ce se da operei sale, caracter pe care it vomvedea ce este: daca este vorba de represintarea spiri-tului popular, daca este vorba de o individualitate,se poate intampla sa fie vorba chiar de drug sau maimulte individualitati, 5i pe ce drum a trebuit sa meargaopera, pentru ca sa ajunga la not cum o avem, e asade covarsitor. Deci eu mi am pus intrebarea : pot sam apropiiu de ceia ce este una din culmile literaturii

sa .

Si

Si

4".

5i

2

tiniversale, pe care din nenorocire, noi, in general, n'ocunoastem, fiindca, fara sa nedreptatesc pe nimenidintre ascultatori, cunostinta dialectului in care a scrisHomer nu este a§a de raspandita incat fiecare sa poataincepe a declama cele d'intaiu versuri cu care incepeIliada sau Odiseia, care, cum am spus, se poate in-tampla sa nu aiba acelasi parinte, ci sa treaca supt nu-mele aceluiasi parinte, dar, cu toate acestea, sa aibacloud origini deosebite si eu sant sigur ca este vorbade doi, supt cari se pot ascunde, de altminteri, §i maimulti. Si chestia aceasta a rostului lui Homer cere,fara indoiala, o initiare indelungata, adanca, mai alesatunci cand este vorba de a presinta pe un scriitorcare, scriind in limba lui arhaica si locals, este putinaccesibil, iar, in ce priveste traducerile, sa nu va lasatiinselati de traduceri, mai ales de traducerile lui Homer :ele sant asa de departe de original, caci incercarile dea da o forma romaneasca lui Homer, incercari care aufost multe, si unele dintre dansele reunite, raman cutoate acestea foarte departe de original.

atunci, fiind vorba de o culme a literaturii uni-versale, fiind vorba de un scriitor care a scris intr'olimba pe care lumea noastra n'o cunoaste si care estefoarte greu de ca§tigat, greutatea, pe care a§ fi simtit-osi altfel, ma apasa cu atat mai mult, i cercetarea deconstiinta se impune cu mult mai multa putere. Dar,facand acest examen de constiinta, mi-am adus amintede un lucru: eu am tradus pe Homer cand aveam noud-sprezece sau douazeci de ani, si dovada o am aici.N'am mers mai departe, n'am mers pans la capat :incurajarile din partea societatii, mai ales in domeniulliteraturii, cu care m'am indeletnicit si eu, n'au fostpeste masura de numeroase, si eu nu sant dintre aceioameni cari vor sä se impuna societatii cu ideile for ;°data societatea a aratat ca nu are mare nevoie deincercarile mele : cum le-am inceput, tot asa le-am pa-rasit.

Nu uit ca atunci, acesti peste vre-o douazecide ani ai miei, adaugiti la 1871, fac o data destul deindepartata : prin anii 1890 existau incercari detraducere ale lui Homer facute foarte bine de generatia

Si,

de la 183o. Dv. nu 5titi ca un profesor din Ia§i, careinvatase in insula Halchi §i care, mai tarziu, in materiede etimologii, a capatat o reputatie foarte rea, Ghe-orghe Saulescu, a facut incercarea de a traduce peHomer, §i, in aceia5i epoca, la Bucure5ti, intaiu intr'oforma romaneasca relativ bunk pe urma intr'o formaromano-latind caci era pe vremea cand se inlaturalimba curenta pentru a-i substitui un fel de jargon latinsau italian cineva pe care 1-am uitat de mult §i acarui figura am vazut-o rasarind recent in cea mai re-centa bropra despre inceputurile teatrului romanesc,Costachi Aristia, prin anii 1840, a inceput traducerealui Homer, Fara sa vorbesc de incercari in prosa carese mai intalnesc apoi ici §i colo in trecutul nostru literar,ca a fostului mieu profesor de grece§te, Joan Caragiani.

Dar la data cand am avut curajul, foarte neingaduitvarstei mele, de-a incepe o traducere a Iliadei, nu existatraducerea d-lui Murnu, colegul mieu de la Academie §iUniversitate, care, cum §titi, a tradus foarte bine Iliada,intr'o forma care corespunde cu a originalului, §i atradus Odiseia intr'o forma de poesie populara. Eugasesc ca Homer nu se coboard pand la materialulpoesiei populare ; de altminteri, cand este tratat de sus,in forma nobila, eleganta, forma aceasta nu trebuie safie atat de nobila §i eleganta, incat sa nu se simta vi-bratiile poporului grecesc de pe vremea aceia in intre-gimea lui, fiind doar un fel de interpretare numai aintelectualului. Si nu ie5ise nici traducerea Odiseii,care aceasta este un adevarat model e pacatca nu s'a raspandit pe care a dat-o profesorul de laUniversitatea din Iasi Papacostea, fara indoiala supe-rioard la tot ce s'a mai dat din Homer la noi, ba chiaro traducere mult mai buns decat cele francese, caresant detestabile, sau decat traducerea italiana, foartecunoscuta, dar mediocra, in fine decat traducerea ger-mana a lui Voss, care este o adaptare la spiritul se-colului al XVIII-lea, prin urmare ceva cu totul deo-sebit, in falsitatea tonului artificial, de tot ceia ce estevlaga, maduva, coloare, spontaneitate de adevar inHomer.

Si, atunci, acestea fiind imprejurarile, neavandu-se

§i

,

4

pans atunci nicio speranta de traducator mai buncleat SAulescu 1, eu, atunci student la Paris, am in-cercat o traducere din Made'', §i ma supun judecatiidv. in ceia ce prive§te comparatia cu ceia ce s'a facutpoate mai bun pe urma. Iata inceputul:

Canis, zeija, mania lui Peleiades Achile,Cea pierzatoare, ce mii de dureri in oaste aduse.Suflete multe tari in Lad le trimise cu sila,De eroi, §i carnea in vulturi si cani azvarlind-o.Astfel se implini volute lui Zeus.Spune de cand mai intaiu pornirki in ceartaCraiul Atride, stapanul de oameni, §i divinul Achile,Cine din Zei i-a scos in lupta pe dansii :Fiul lui Zeus Letonei, caci el, in mania-i pe rege,Ciuma cea rea o trimese in oaste, cu multa peire,Pentru ca el ocarase pe preotul Hrise,Care venise cu daruri bogate sa-si ieie copilaRoaba, finand in mana cununa zeului bun de sageata

sceptrul de aur, rugand toata Orecimea$i mai ales pe Atrizi, cei doi oranduitori de noroade.Zicea : ,Voi, Atrizi, §i voi, Acheieni prinsi in zale,Va des voua zeii ce au locuinje 'n OlimpSa luaji cetatea troiana si sa va 'ntoarceli acasa.Dar dali copila, iubita, darul primifi-I,Cad zeul Apollon cel bun de sageata va vede".Atunci se 'nvoira Aheii ceilalli sa respectePe preot in Hrise §i daruri frumoase sa deie.Dar singur Atridul nu voi sa se induplece 'n suflet,Ci-I facu sa piece cu vorbe aspre de- ocara :Sa nu te mai vad aici, batrane, la navile-adanciNici astazi, nici mani sa cutezi a te 'ntoarce la ele,Caci nu -fi va fi de folos cununa carja.lar eu pe copila n'o dau pan' va fiLa mine in cask In Argos, departe, caruntA,Tesandu-mi la panza stand langa mine culcata.Ci du-te, de vrei sa te 'ntorci sanatos, on ma 'nfuriiu".De vorba-1 batrfinul fricos se facu, si se duse.Mergea in tacere pe malul de Mare bogate51 'n calea lui, el rugaciuni inalja spre Apollon,Spre zeal nascut din Letona cu plete frumoase.Asculta-m5, Doamne cu arcul de-argint, ce aperi pe Hrise,Sminteu, ce te-asculta Tenedos si Chile divine,Daca vre-odata am pus o cununa frumoase pe tampla-ti51 data li -em ars pe altar vre-o coapsa mai grassDe taur, de capra, 'mplineste-mi aceasta dorinja :Plateasca Danaii durerea-mi cu-a' tale sager.

Nu se cuno§teau remarcabllele incercAri, rapede oprite, ale lul Eminescu.

A

si-al

Si

$i

1

si

si

pt

5

Asa fsi facu rugaciunea, si Zeul 1-asculta:De sus din Olimp el veni cu inima crunta,Avand arc pe umeri si tolba cea bine inchisa.Sunau pe-ai lui umeri saga In mania -iLa fiece pas, si ca noaptea de 'nchis se ducea.$1, stand mai presus de corabii, la arc dadu drumul.Noua zile 'n ostire mersera sfinte saga,$1 'n ziva de-a zecea chema Achile poporul in plate,Cum fi &Muse In gaud zeita Hera cu bratele albe:Doar it pilsa de ostasi, vazand cum boala-i ucide.51, cand se-adunara cu totii de obste,Achile cel ager porni set vorbeasca acestea:Socot ca acum ne-om fntoarce acasa la vetrePrin noi rataciri, dace boala ne lade,Cad secera 'n oastea noastra razboiul si ciuma.Dar noi sa 'ntrebam vre-un proroc s,u vre-un preot,Pe unul ce talcuie visuri, ce yin si ele din ceruri.Ca el s5 ni spuie de ce s'a maniac asa Phoebus Apollon:Ori daruri fi trebuie, on vre-o hecatomb5,Sau fumul de miei sau de capre alese,Ca boala cea rea de la noi tot el s'o goneasca"..$1, astfel vorbind, el sezu. $i atunci se 'nalfaCel d'int5iu prooroc al ostirilor, Calchas,Fiul lui Testor, care stia si ce este si ce-a fost ce-o fi$1 care pe drum indreptase ostirea spre Troia,Caci stia set prezica prim darul lui Phoebus Apollon.Deci fntelepte cuvinte vorbi cake dansii asa :Achile, iubite de Zeus, imi cei ca still spunMania divine celui ce-i bun de sageata.Ti-oiu spune-o, dar cats Intaiu set -mi fact juramant :Cu graiul brain! ca vrei sa m'ajuti,Caci vezi ca ma tern de mania acelui ce tinePuterea asupra ostirii fntregi si toll fl asculta.0, regele-i tare cand are a face c'un biet om din mull ime I$1 lath' In ziva aceia se poate el ciuda s'ascunda,In suflet si-o fine si pane nacazu-si rasbuna ;Ci to imi vet spune de poll sa ma aped".

Eu cred ca aceasta incercare de traducere folose§tela ceva, fiindca reflectiile pe care voiu indrazni sa lefac cu privire la ceia ce este Homer se vor lega deimpresia recenta pe care o aveti din aceasta traducere.pe care v'o garantez exacta, caci la nougsprezece anieu $tiam grece§te, §tiu §i acum, §i §tiu §i multe lu-cruri pe care nu le spun 5i imi place mai ales sa nule spun, cum imi place sa va fac surprinderea sa vacetesc la §aizeci §i trei de ani versuri ale mele pe carenu le tiuse nimeni pand acum, ceia ce formeazA cu-

.

.

,

1

$i

si

§i

6

prinsul unei brown de versuri uitate in saltar cu catevaaltele 5i care, bine inteles, acest volum din 1932, n'afost cetit de nimeni decat de mine, nu as zice chiarde intreaga familie a mea.

$i, acum, a5 mai adaugi o observatie sau cloud la in-ceput, inainte de a va presinta ceia ce poate sa vaapara original din lucrurile pe care, cum vedeti, olungs familiaritate cu Homer m'a facut sa le prind §ipe care incerc in aceasta sears sa le cuprind in ceiace ar fi a§ zice o tentative de sistem, o foartemodesta tentative de sistem.

Iata eu cred ca ar trebui la noi, dar, §tifi, neaparat,un 5ir de volume, poate trei volume, care sa cuprindapentru acest bun public romanesc, publicul cel maiascultator 5i mai intelegator de conferinte care existspe lume, cum am spus-o ieri ministrului Italiei, 5i aconstatat-o impreuna cu mine, ba mi-a facut o statis-tics a numarului de conferinte facute la noi §i a audi-toriului, care intrece tot ce se gase5te in tara sa §iaiurea , eu cred ca ar trebui un 5ir de volume, poatenumai trei, care sa cuprinda o antologie romaneasca atuturor literaturilor. Noi, 5irul de generatii romane5ticare se strecoard de la rena5terea noastra intelectualapans acum, am tradus foarte mult, §i dese on foartebine. N'ati crede dv. ca Hesiod este tradus in parte,dar o traducere excelenta, facuta cel mai tarziu pe la1870.80, cel mai curand prin anii 183o-4o, de cinevaale carui amintiri le-am publicat in Analele Acade-miei Romanea, acum cativa ani, 5i care a fost secre-tarul lui Tudor Vladimirescu : Dascalescu traducea peHesiod §i eu am avut manuscriptul acestei traduceri. Arfi bine ca una din societatile care patroneaza literatura5i care urmaresc desvoltarea ei §i punerea ei la dispo-sitia publicului sa ma ajute, pe mine, §i tipografiamea, §i Liga Culturala, care ar sustinea o astfel deintreprindere, sa incepem o antologie a traducerilordin poetii literaturii universale in aceasta limbs anoastra, in care cetitorii sant numero5i, dar nu li sepoate cere sa fie in acela5i timp §i cunoscatorii adanciai unui numar foarte mare de limbi vechi sau noi

Cu singurele mijloace ale Light voiu incerca.'

7

Cu aceasta am terminat partea de introducere, care,daca a fost lunga, ceva din aceasta introducere poatesa serveasca drept bass pentru lamuririle care yin peurma.

I.

Homer este acesta, dar se pune intrebarea : careHomer ?

Pentru a raspunde la intrebarea aceasta trebuie saexaminam dour chestiuni. Una care se examineaza defoarte multa vreme si pot zice ca, din tinereta meapang acum, am asistat la multe schimbari de atitudinein ceia ce priveste aceasta problems. Cand eram invrasta tinerilor de acolo de sus, se credea un lucru,aproape toata lumea credea acel lucru, pe urma s'acrezut insa altfel parerea aceasta mijlocie s'aschimbat si ea in parte pentru a da una care astazia biruit sau tinde sa biruiasca.

Pe urma este alts intrebare. Homer, pe care it avemnot in aceasta forma, cand a fost el fixat, stabilit ?Noi nu avem, bine inteles, a face cu ceva cules de pebuzele aezilor din cele d'intaiu timpuri ale organisatieipoporului grecesc. Este o cale lunga de la aezii caricantau cu secole inainte de Pisistrate pe acest Homerpe care it cetim cat putem dup5 cat ne ajuta mij-loacele.

Dupa aceia vine a treia parte, la care cred ca s'agandit mai mutt organisatorul acestei conferinte: de ce,peste toate schimbarile de gust, asa de numeroaseasa de brusce si de prapastioase une ori, Homerramane la suprafata ? Sant multi cari-1 cetesc, santatatia cari regrets ca nu 1-au cetit, sant sigur caprintre ascultatori foarte multi vor face cunostinta cudansul in traducerea d-lui Murnu sau a d-lui Papa-costea, fiindca, in ce priveste traducerea mea, ea s'aoprit pentru totdeauna la intaia parte din canteculintaiu al Iliadei. Caci, cum v'am spus, eu sant un omcaruia nu-i place sa infatiseze lucruri care se rasping,

daca lumea nu gaseste placere la ceia ce am in-cercat sa lac, eu nu merg mai departe: de aceia ni-ciodata nu voiu merge mai departe nici cu aceasta tradu-cere pe care am injghebat-o la vre-o doudzeci de ani,

.

5i, iara5i,

§i,

pi

pi

8

Incep cu problema a ceia ce este Homer.Seco le intregi, s'a crezut ca Homer era o personali-

tate literara, una singura. Cum, pe vremea aceia, secauta o biografie cat se poate de intreaga si de pre-cisa, evident ca Homer acesta care a existat, care ascris toata Iliada §i Odiseia, trebuia sa aiba un lot denastere, si de aici lupta intre toate cetatile greceo icare revendicau pentru dansele onoarea de a-I fi nascut.Pentru multe cetati grecesti era regretabil ca Homerscria intr'un dialect care nu se intrebuinteaza in alteprovincii, caci ce bucuroase ar fi fost cetatile aceleain care se scria greceste altfel sa se poata presintasi ele in aceasta concurenta pentru onoarea nasteriicelui mai mare poet ! S'a regretat foarte mult ca nu ise poate fixa data de nastere si de moarte, de si, maila urma urmei, si Tanga mine este un istoric al li-teraturii datele acestea de nastere si de moarte santmai mult sau mai putin indiferente, si imi permit uneon sa si gresesc, fiindca pentru mine n'au tine stie ceinsemnatate. Eu sant de parerea elevului de liceu dinGermania care, intrebat ce scriitori prefers, a ras-puns: scriitorii in viat5.De ce ? Pentru ca la dansiise invata numai data la care s'au nascut, nu si aceiacand an murit, de aici popularitatea Tor. Prinurmare regretau multi ca nu sant in masura sa fixezesi data precisa a nasterii si mortii lui Homer. S'aincercat si o etimologie, de unde vine numele lui Homer,si, cand se faceau etimologii ca locus, dumbrava intu-necata, care ar veni de la a non lucendo", nu luceste",sau cadaver taro dato vermibus, carne data vier-milor", pe vremea aceia s'a facut din Homer acelcare nu vede", ho me ord. Cum vedeti. era o epocaatat de bund, dar naiva cu desavarsireflea, umbland dupa sigurante care nu se pot avea.

A venit insa o alts vreme, cand se desemna in Ger-mania curentul romantic, care a impus mult mai tarziu,si cand, pe de alts parte, incepeau a se culege poesiipopulare, care s'au adunat intaiu in Anglia de episcopulPercy, si pe urma an venit o multime de autori debalade can imitau pe cele presintate de episcopul carea avut curajul sa fie contra gustului epocei sale. Sa

-

pi anti-stiinfi-

9

nu uitam ca in Anglia este epoca aceia cand domingmarea figura a cuiva care ar merita sa fie presintatpublicului romanesc, de 5i intr'o traducere este greu ;e vorba de Robert Burns. Prin urmare, pe de o partePercy, pe de alt5 parte Robert Burns. In sfar5it, inaintede-a aparea marea culegere de folklore german, CornulMinunat al Copilului" de Arnim si Brentano, un En-gles a inselat publicul european intreg, chiar pe multioameni foarte luminati 5i spirituali, pe critici foarteascutiti, prin presintarea lui Ossian, cu Fingal, cufigurile nebuloase trecand prin cetile Nordului, carerasar in varful stancilor, uitandu-se in adancurile gol-furilor. Ossian a fost fabricat in intregime de Macpher-son, 5i tot atunci un alt Engles, Chatterton, a inventatun calugar dintr'o man6stire, caruia ii d5dea 5i numele,pentru a alcatui o opera asamanatoare. Citez acestecasuri ca sa se vada ca, la sfarsitul secolului al XVIII-lea5i inceputul secolului al XIX-lea, se impunea aceastaideie ca poporul poate crea, in timpuri indepartate, oliteratura in care nu se amestecau carturarii, literaturacare este izvorata din vista poporului, este pastrata depopor, transmisa de popor, pe care putem s'o avem informa cea mai autentica populara.

Si, atunci, pe vremea cand Voss traducea in Ger-mania Iliada Odiseia, s'a ivit parerea ca Homer n'aexistat niciodata, ca nu este vorba de o opera purliterara, ca poporul grecesc este acela care a creataceste doua minunate epopei. Si la noi, sant cativaani de cand s'a discutat chestiunea aceasta daca po-porul poate crea ceia ce se numeste poesie populara,mergand pana la poeme de aceasta importanta, saudaca poporul nu poate face acest lucru. Unii an fostde parerea, evident foarte democratica, care s'ar impuneintr'un Stat teranesc" de care este vorba, ca poporulcreiaza literatura, ca literatura aceasta este cea buna,iar carturarii yin pe urma strica ; apoi s'au ivit altiicari au spus: aceasta este o ilusie, poporul ce inseamna ?Ceti oameni se aduna, unde se aduna, in sama cui dauprodusul iesit din simtirea comuna tuturor ? Prin ur-mare,'-se zicea sa revenim la omul Homer, si anumela un singur Homer.

§i

.

si

:"

10

Am avut prilejul nu odata sa arat ca inteadevarpoporul da ceva, dar ceia ce da poporul este inspira-tia sa trecuta printr'o individualitate i primirea opereiindividuale, transmiterea i corectarea, une on vulga-risarea acestei opere, de popor.

Acum, avem cateva sigurante absolute pe care neputem razima si din care voiu cita cloud, care infirmacu desavarsire parerea ca n'a existat Homer si ca inchip spontan, minunat, ar fi rasarit de-odata, asa cumle vedem si le cetim astazi, Iliada §i Odiseia. i anumecasul Caniecului lui Roland, La chanson de Roland,una dintre cele mai minunate opere ale literaturii me-dievale, intro veche francesa care se ceteste cu greula noi, dar s'a facut o buns incercare de a o traduce,de unul din fiii profesorului Naum, intfun Calendaral Neamului Romdnesc de la Iasi am tiparit catevacanturi din acestea, dar evident ca ar trebui dusapand la sfarsit aceasta traducere i ar trebui sa se ga-seasca i cineva care sa editeze o lucrare atat de esentialapentru formarea gustului public. Ei bine, La Chansonde Roland este opera unui om, §i nu a rasarit din adan-cimea poporului frances ; cineva, un profesor de laBordeaux, d. Boissonuade, a scris un studiu foarte intere-sant despre Cantecul lui Roland", cercetand care santcunostintile despre teri si popoare d'inauntru, care esteatmosfera de informatie din acest Cantec", si el aizbutit perfect sa arate ca acest poem este mai recentde cum se crede. ba el a mers asa departe incat a crezutca poate indica si persoana care a scris aceasta opera,

Dar este si altceva. D-voastra cunoasteti CanteculCidului, tradus foarte frumos, in limba germand, deHerder, cantec" care se credea ca este un poem popu-lar, dar exists in Spania romantele din Romancero",care au exact acelasi subiect ca epopeia Cidului,atunci se zicea Am inteles, au fost intaiu romantele

pe urma ele au alcatuit epopeia aceasta. Dar s'aufacut studii de eel mai competent cercetator al litera-turii spaniole i una din personalitatile cele mai dis-tinse dintre istoricii literari in toata Europa actuala,un om pe care vom avea poate ocasia, invitaudu-1Institutul nostru Sud-Est European, de a-1 auzi i la

si

si si:

si

11

Bucuresti, d. Menendez y Pidal, care a dovedit earomantele acestea au cu totul alts legatura cu epopeiacleat aceia care se crede, ca nu este vorba de cevaanonim, fragmentar, care a prins apoi o forma uniforms,ci este vorba de o epopeie unica integrals, facutaanume de cineva, pentru acelasi motiv ca si Chansonde Roland : ca sa invite lumea la cruciata, ceia ce senumeste in italieneste un incentivo, ceva care indeamnaintro anumita directie, dupa aceia s'au desfacutromantele acestea.

Asa incat parerea unei epopei duble care sa fi iesitin chip spontan din mintea poporului grecesc pe care1-am putea concepe in aceasta functiune de creator,parerea aceasta s'a inlaturat de la sine. 5coala germanacare a dominat in aceasta privinta la inceputul seco-lului al XIX.lea a trebuit sa considere terenul de luptaca pierdut.

La ce parere s'a ajuns astazi ? S'a ajuns la parereaca, fara indoiala, opera este individuals, personals, darintrebarea este, cum am spus: personals in intregime,sau avem a face cu mai multi Homeri ? In privintaaceasta i studiul pe care 1-a facut acum in urma d.Victor Berard a dus la urmatoarele resultate : Tntaiuca Iliada represinta o forma de cultura Odiseiaforma de cultura cu totul deosebita. Orizontul Iliadeieste malt mai restrans, dar spiritul mai nervos, maiactiv, mai pornit, pe cand spiritul Odiseii, in legaturacu o atmosfera mult mai larga, este in raport cu odorinta de pace, de liniste, cu un simt al familiei,in ce priveste chiar cronologia sentimentelor, senti-mentele din Odiseia nu se pot compara cu sentimenteledin Iliada. In Iliada este o francheta darza, brutala,loviturile se dau fara mils, pe cand dincoace, in Odiseia,nu este asa. and traduceam in liceul din Iasi, suptconducerea lui Buda, care stia greceste, in deosebire dealti profesori de greceste din timpurile de astazi, candtraduceam, zic, la Iasi Odiseia, imi aduc aminte caBurls, caruia ii placea sa glumeasca, dar ni recomandadecenta cea mai mare, pe cand el strecura vorbe carene atrageau pe terenuri periculoase, atunci cand eravorba de Nausikaa si de aparitia lui Odiseu-Ulise,

,

ALABtiffEle.#.0 Ai*

POPBLk3E TA

,

§i

§i

§i o

§i,

12

dupd catastrofa lui maritima, nu in toaleta cea maiingrijita, princesa cu fetele ei, vazand ce se inaltadin Mare, strainul care debarcii, acoperit ochii cu

iar Bur la nu uita sa spuna : de sigur aco-perit ochii a5a, ca sa vada printre degete", 5i, imediatce radeam noi, intervenia Burls spunea cu toatahotararea : iata ce insamna un tineret stricat", de 5i nueste mai putin adevarat ca manifestarea noastra deilaritate era in legatura cu indicatiile lui cele mai pre-cise in aceasta directie. Dar, vä inchipuiti dv., Nausikaa,care i5i acopere fata atunci cand rasare un om gol dinMare, aceasta este o delicateta", la care Iliada n'aajuns niciodata

Pe de alts parte, in Iliada zeii 5i oamenii sant ames-tecati in fiecare moment, oamenii fiind supt ochiizeilor: intervine cand Zeus, cand Hera, cand altii po-runcesc oamenilor sa faca anumite lucruri. Partidelede pe pamant sant 5i in ceruri, 5i, prin urmare, omullucrand de la sine, autonom, e ceva pe care in zadar1-am cauta in Iliada. Acolo, este cineva rau, pentru ce?Pentru ca zeii i- au dat intr'un moment ordinul de-afi rau. Regret ca aici n'am, in traducere. o manifestarede aceasta de a zeilor pentru ca v'a5 fi aratat felulcum raporturile dintre pamant Olimp erau consideratepe vremea Iliadei.

Dar luati Odisela. Aici este vorba de o aparentavaduva, pentru ca nu i se gaseste sotul, o mul-time de vreme nimeni nu stie ce s'a intamplat cu dan-sul pe care, fiindca este regina, vreau s'o ieie in cd-satorie o multime de petitori, panza Penelopei. carece facea ziva desfacea noaptea. Astfel Penelopa zabovianecontenit casatoria la care era silita de frunta5ii in-sulei, peste care ajunsese a stapani ca regents, 5i fiulPenelopei si al lui Odiseu, Telemachos, acel care selupta de departe", e acolo pentru a apara cinstea ca-sei, 5i bucuria cea mare a lui va fi atunci cand vavedea ca apare tatal sau, si sagetile aceluia carelupta de departe" au facut rapede sfar5itul celor carifusesera rusinea 5i otrava casei pirinte5ti. Dar aceastalupta se poarta tntre oameni.

A5a incat s'ar putea retinea aceasta deosebire: alts

5i-amanile,

5i

5i

si

si -a

5i

13

geografie, alte popoare, alts atmosfera sentimentala,alts desvoltare a partii mai delicate din sufletul uman,alts siguranta a omului ca, el fiind om, poate lucrade la sine, ca zeii sant unde sant, ca este bine sa seroage cineva la dan5ii, dar nu numai ei hotardsc. Cacicautati in Odiseia vedea-veti pe Telemachos retra-gandu-se in coltul sau 5i chemand pe zei, rugandu-isai faca serviciul de a da afara pe domnii ace5tia carinu lass in pace pe mama lui ? Acesta nu se gase5te desigur, Telemachos este un om, care a5teapta acasa,cu Penelopa en ajutorul zeilor, ca Odiseu sa revie

is in stapanire casa.Prin urmare, sant fara indoiala, nu numai doi oa-

meni, dar cloud epoci.

In lliada insa5i se face, astazi, o impartire careeste cu desavar5ire dreapta. In acest poem avem aface cu o veche lupta intre ceia ce numim noi Europa

intre ce e Asia, de 5i atunci deosebirea intre Eu-ropa 5i Asia, a5a cum o vedem noi, nu exista.- Menelaua avut o nenorocire conjugala: frumoasa Elena a fugitla Troia. Menelau putea sa ramaie neturburat toataviata, dar fratele lui, Agamemnon, anax andron",stapanul peste oameni", porne5te cu Grecia intreaga,cu oameni cuminti, cu oameni nebuni, cu oameni bunide slat, cu oameni buni de lupta, 5i se duce la Troia,unde darama, dupa infrangerea adevaratului aparatoral cetatii, al Ilionului, care este Hector, Statul luiPriam, mai cu armele, mai cu calul troian", cu me5-te5uguri. Acesta e rolul lui Agamemnon, pe care-1 vedeala locul lui, in terna lui, pe la 187o-8o, epoca lui Schlie-mann, a bancherului care a cheltuit o avere intreagaca sa faca sapaturile de la Micene i Tirint, a5 reco-manda oricui sa faca drumul acela, pe care eu 1-amfacut, 5i nu voiu uita niciodata ce am vazut , 5i elcredea inteadevar ca aici este ingropat Agamemnon,aici Clitemnestra, aid s'a varsat sangele regelui ucisde nevasta sa, aid a aparut inteadevar Oreste, petoate mormintele gasite acolo le-a numit cu persoanedin Iliada. Ceia ce este absurd, caci, de fapt, tot ceiace se gasege acolo, de la Poarta Leilor pand la cladi-

:

sa-si

'

5i

piai

ai

14

rea conics de jos, odinioara captu3ita cu piaci de aur,toate acestea trimet la o civilisatie strains, venita peMare, la ni3te stapani de caracter piratic, cari nu aveaunimic a face cu Grecii, ace3tia filial indreptati spre Creta,de uncle li venia o minunata civilisatie, pe care not ocunoa3tem din nenorocire a3a de putin i pe care imivoiu permite sa v'o infati3ez peste o hind de zile inpiesa mea : Sangele lui Minos", cu decoruri 3i costumecare represinta tot arta cretand. Este deci Agamemnon,este apoi Nestor eel intelept, sant proorocii necesariin aceasta oaste, sant preotii dintre cari ati vazutpe unul. Dar, in acela3i timp, este Achile, care, el,vine din alto Grecie, nu din Pelopones, ci din Tesalia,care create caii", hippobotosa, dintr'o lame feudala,care nu are nimic comun cu monarhia sacra a luiMenelau si Agamemnon.

Menelau este admirabil ca resignare : un adevaratmodel de imitat in toate terile. Lasat de sotia sa, el su-porta nenorocirea casnica, inainte de epoca noastracre3tind, cu ceia ce aceasta epoca cre3tina a putut saaiba mai resignat, mai supus, mai plecat inaintea vo-intii Domnului. Dar Agamemnon este un stapanitor:pare ca totdeauna, cand apare, el vorbe3te de pe tron3i tine sceptrul, iar Achile, el este un cavaler ca intimpul Razboiului de o suta de ani din Franta sau cain vremea cand Bayard era cavalerul fait' fried 3ifard repro3". E, la dansul prin el, o feudalitate binemarcata, nu numai deosebita de monarhia de dreptdivin, plina de maiestate, de autoritate, putintel pe-dants in manifestarile ei, a lui Agamemnon, dar ii estediametral opusa.

_rata in cele patru, cinci pagini de traducere pe carele am aici un discurs al lui Achile:

$i-atunci, raspunzand, grai Achile eel ager :Fria null fie, ci spune tot talcul ce-1 §tii,Cad jur pe Apollon, iubitul lui Zeus, a caruiVoint'o vet spune o$tirii, rugandu-te, Chalkas,Ca nimeni, atata cat viu sant pe lume,Nu s'o atinge de tine pe navile-adanci,Din toll Grecii nime, nici chiar Agamemnon,Care se zice ca este acum eel d'intaiu din °Oreg.

pi

15

atunci ii raspunde proorocul, a5a cum se raspundeunui cavaler:

Nu-i vorba nici de daruri, nici de vre-o hecatombs,Ci numai de preotul care a fost necinstit de-AgamemnonCaci n'a vrut sa-i deie copila in schimb pentru daruri :De-aceia durere ni-a dat §i ni-a da cel bun de sageataSi va opri mantle grele-ale ciumiiDecal nand copila cu ochii cei negri vom da-oFara a cere nimica in schimb §i vom duc' ecatombeLa Hrize: atunci 11 vom face pe zeu sa ne ierte".

Indata dupe Achile se ridica insa Agamemnon, 5ivedeti imediat deosebirea :Tu, prooroace de rele, In veci nu mi-ai spus ca sarni piaci :Inima-ti vrea totdeauna tot rau sa prezica ;Vorba mai buns n'ai spus niciodata §i nici implinit-ai,Si-acum fntre Greci, profetind, to li spuiCa de aceia li da zeul cel bun de sageata durereaPentru ca n'am vrut sa primesc pentru fataHrisei multele daruri, cad am poftit sa mi-o tinColo la mine acasa, caci o iubesc mai mult ca aceiaCe-mi este nevasta, ca nu-i mai prejos decal dansa,La trup §i la fire, la suflet, la faptele sale ;Dar §i a§a sant gala s'o dau fnapoi, de-i mai bine.Dar eu voiesc ca oOirea sa fie mai lute scapata de boale.Insa gatiti pentru mine un alt dar, caci nu vreauSingur din Greci sa raman despoiat : nu se cede.Doer ati vazut toll di se duce daru-mi aiurea".

Va puteti inchipui ca intre caracterul lui Achile, a§amandru, sigur, 5i intre individul care dore5te sa-5i im-bogateasca haremul i chibzuie5te cum ar face ca sapagubeasca mai putin nu e nici o asamanare. Unul eun mare monarh, de 5i cam fle5cait, pe cand Achilesta ve5nic cu sabia in mans, taind in dreapta 5i instanga, fare sa tie same de dreptul nimanuia.

Si de aceia s'a ivit ideia, care 5i-a facut drum, caavem a face cu o Agamemniada" langa care se ga-se5te o Achileada", care inseamna altceva.

Aici vine intrebarea: cum s'a ajuns la o forma des'a pus alaturi Iliada de Odiseia, precum s'a gasit oimpacare intre spiritul lui Achile 5i al lui Agamemnon?

titi ca opera lui Homer, sau aceia care se nume§tea5a, results din doua recensiuni". M'am ocupat i eupe vremuri de lucrurile acestea, ca unul care am fost

$i

nu-si

16

,trimes pentru limba greaca in Apus §i pe urma m'amhotarat la studiile istorice, dar gandul mien era sa facfilosofia, o filosofie care m'ar fi indemnat la criticaliterara ; tot se simte ceva din afectiunile mele de odi-nioara, atat numai ca filosofia mea nu s'ar fi imbracatin vetnintele impunatoare in care se presinta una decare, inainte dea rade noi, rad filosofii insi§i intredan§ii. Intre aceste recensii", de care a trebuit sa maocup pe vremuri, una ar fi fost in zilele lui Pisistrate,tiranul" atenian, acela care convingea prin elocventalui armata" ; el ar fi adunat fragmentele acestea ras-lete §i ar fi facut dintr'insele Iliada Odiseia. Nu§tiu daca aceasta recensie" este inteadevar admisibila,dar la Herodot este o urma din Homer care permiteoarecum datarea ; prin urmare in epoca in care a traitHerodot, Homer era cunoscut intro anumita forma,forma pe care n'o avem noi.

Dar in a doua recensie", §i aici cred ca pot adaugiceva nou, caci pana acum n'am facut decat sa resumparerile schimbatoare care s'au succedat, este vorbade Alexandria, creatia lui Alexandru-cel-Mare, §i de des-voltarea ei pe vremea Ptolemeilor cari coboara din-tr'insul. Recensia" de pe vremea Ptolemeilor are a-numite aranjari ca pentru vremea lor, in ce prive§teIliada, dar mai ales Odiseia, pentru ca acum orizontulgeografic, prin cuceririle lui Alexandru, care au merspana in India §i an avut rasunet aproape in lumeaintreaga, a capatat o largime care se vede in Odiseia. Darmai este altceva : Alexandru-cel-Mare a imitat pe Achile ;toate rosturile lui yin din aceasta voita imitare a eroului,§i, cand el a pornit impotriva Per§ilor, a facut-o ca unrasbunator al Helladei, precum odinioara facuse §i coman-dantul feudal al cavaleriei tesaliene, §i, ajungand peermul asiatic, el a facut sacrificii pentru sufletul lui

Achile. In toate gesturile sale, acest Macedonean derasa amestecata, in care era ceva elenism, dar multmai mult ilirism din vaile salbatece ale Balcanului,pentru ca el este un cuceritor balcanic, §i-a dat silintaca sa apara ca Achile, s'a incurcat putintel insa,cand a trebuit sa fie Agamemnon, caci, cand s'a a§ezat

§i

17

in Scaunul de stapanire, in loc sa reproduca formagreceasca, el a trebuit sa primeasca toate formele stra-vechi ale monarhiei orientale, si din aceasta ciocnire aresultat insasi moartea lui rapede, caci noaptea bea si pe-trecea ca Achile in furiile sale, iar a doua zi trebuiasa se dues sa sacrifice zeilor babilonieni, cu infatisareacea mai senina, si oamenii mor une on si de prefa-calorie.

Prin urmare trebuie sa se admits o recensie gre-ceased de la care s'a inspirat Alexandru, iar, in ceia cepriveste lucrul care s'a facut la Alexandria, el era unomagiu care se aducea prin Achile lui Alexandrual carui spirit presida acolo. Nu este exclus ca, Intr'unauuthit moment, cum s'a mai gasit acum Inca o pseudo-evanghelie intre acele fragmente de papirus cu care seinveliau mumiile, sa se gaseasca si alte forme pe Tangacele gasite in editii 5colare, cu tot felul de insemnari,din cele cloud poeme, si atunci natural ca altfel se vapresinta problema.

II.

Acum vine partea din urma, care, dupa tot ce s'acetit si explicat pand acum, se poate infatisa cu scur-timea cuvenita ocupatiilor pe care le-ati sacrificatpentru ca, de hatarul lui Homer, sa veniti aici si saascultati o conferinta. Care este motivul pentru careHomer este viu?

Sant, in adevar, scriitori vii, pe cari cineva nu iceteste, dar aceasta nu-i impiedeca de-a fi vii, precumsant scriitori pe cari-i ceteste toata lumea si cari nusant vii. Credeti dv. ca va ramanea ceva din scriitoriide romane si istorii romantate, care se fac in douasaptamani, despre o lume de care la douazeci de aniautorii habar nu au? Credeti dv. ca peste cinzeci deani o sa is cineva cu cel mai adanc respect carteadespre raposata doamna Mite", presintata cu numelede botez, ca sa invete ce au fost Caragiale, Eminescusi Petru Carp dupa opinia d-lui Lovinescu ? Fara in-doiala ca aceasta nu se va intampla. Da, sant oamenimorti, sau meniti unei morti apropiate, de cari se

18

ocupa multa lume, si sant oameni vii cari nu santcetiti in aceia5i masura.

Homer este viu. Credeti ca n'am cetit de pe figuriledv. ca va facea placere cand vorbiau Achile 5i Aga-memnon? Se vedea foarte bine ca este un lucru caremerge direct la tints. Pentru ce? Care este taina ves-niciei lui Homer?

Nu fiindca in istoria literaturii grece5ti se afla uncapitol despre Homer sau fiindca el nu poate lipsi dinIstoria Universals. Una din intentiile mele de maiinaintata batraneta e sa reiau Istoria LiteraturilorRomane" in trei volume si sa adaug si literaturilecelelalte, literatura cea veche, de care in toata tine-reta mea m'am ocupat, ea fiind basa insasi a studiilormele, care puteam sa redactez latineste grecestela optsprezece ani aproape cu aceia5i usurinta ca intr'olimbs moderns, caci a5a se invata in vremea mea. Arfi pentru mine o mare multamire daca a§ putea redain vre-o zece volume Istoria Genera la a tuturor litera-turilor, dar pentru aceasta trebuie sa gasesc un omserios care sa-mi arate de unde sa iau banii Si. trebuieneaparat sa gasesc undeva, la o societate, angajamentulformal, si atunci m'as pune la lucru 5i in doi, trei anias adaugi ce trebuie pentru a avea acea Istorie a tuturorliteraturilor in rotnane5te ; m'as incumeta s'o fac, fiindcan'am uitat ce am invatat pe vremuri 5i fiindca amcontinuat sa cetesc in toata viata.

Dar taina lui Homer nu sta in faptul ca el se ga-se§te in cartile de Istorie ale literaturii, sau ca trebuiesa treaca cineva prin Homer pentru examene. Ci Ho-mer, prin el insusi, nu prin impunerea 5colard sau prinsupunerea fats de cartile care vorbesc de el, de multeon a5a de nepotrivit cu adevaratul lui cuprins, nu prinaceasta traie§te, ci taina trebuie cantata aiurea. In cesta aceasta taina? In darul presintarii directe.

Tot ce infati5eaza represinta traducerea realitatiiinse5i, si merge drept catre cititori ; distanta dispare:cand incepe Iliada, ca §i cand incepe Odiseia, noi ne-ammutat; realitatea a venit catre noi si noi am fault cdtivapast catre dansa ; nu mai este o carte pe care o deschi-dem, ci noi sdntem acolo. Sant sigur ca persoanele care

§i

si

19

1-au ascultat pe nenorocitul tats care plange pe fata luiretinuta de Agamemnon au avut o induiosare cacum insesi ar fi asistat la aceasta rapire. Cand a inceputa vorbi Achile, unele cautaturi au inceput sa fie maivioaie, cand a venit Agamemnon, un sentiment deautoritate, de demnitate monarhica putintel obosita seputea ceti pe fetele ascultatorilor.

Acestea sant carti in care de la inceput tralesti.Homer nu descrie peisagii: trebuie sa §tii ce a fost

Troia, caci, de altfel, nu e treaba lui sa to introduce el caun gbid, atunci cand, insuti esti la Troia, si o vezi: elnu descrie nici pe aceia cu cari ai a face.

Este o literature moderns grozava, pe care o intal-neste cineva si la oameni de marimea unui Balzac,care iti spune: in strada cutare este o case cu numarulcutare inauntru sant mobilele asa, si la un ceasornicbate ceasul cutare, si vine un om, caruia i se descrienasul ochii buzele, si se spune ca e imbracat cu ohaina asa : lipseste numai sa se adauge, cum e obiceiul lacinematograf, de la ce magazin e cumparata, unde santlucrurile cele mai bune si mai ieftene. Dar, cand seinfatiseaza toti, pentru Homer este un lucru inteles cadumneata vei stir cine este Achile, cine este Menelausau Agamemnon, nu fiindca ai invatat, ci fiindca, in-data ce deschide gura Achile, el se presinta in fiecarecuvant pe care-1 spune. Cate deosebire fata de oste-neala pe care ni-o dam not gramadind de jur impre-jurul eroilor tot felul de cenusa pe care este de ajunss'o sufli pentru ca sa se imprnstie ! Scriitorii de astazicate descriptii nu ar intrebuinta ca sä intelegem ceeste maiestatea lui Zeus, sau ce este frumuseta Afro-ditei, sau ce este seninatatea Herei, sau ce este ar-monia lui Apollo.

Homer are un epitet, §i epitetul acesta it repeta ne-contenit : cutare este glaukopis, cu ochii de coloareaglauca a Marii, cutare e cea cu bratele albe", Agamem-non e stapanitorul peste oameni". Nu ratacesti, fiindcade fiecare zeu sau om este legata definitia lui. Aceastaconfundare intre scriitor cetitor, realisata niiraculosde la inceput, este una din marile virtuti ale luiHomer.

I,

si

si,

i

si si

si

§i

20

Dar mai e ceva. Toti acestia, cand apar, sant pre-sintati, fireste, asa incat sa nu-i uitati niciodata. Nusant tmbulziti, ci fiecare vine cu ragaz. Daca izbutiti sava recunoasteti in figurile pe care le presinta AnatoleFrance in Crinul Rosu", va felicit ; eu insa, silit sacetesc acest autor plin de o corectiune aranjata caredesgusta aratand o epoca de, decadenta, eu, silit, zic,sa intru in domeniul imaginatiei lui, m'am simtit cutotul coplesit ; figurile veniau din toate partile imivenia sa-i invit: mai incet, ca, pans vine unul, euuit de celalalt". Pe cand in romanele lui Tolstoi, Raz-boiu si Pace", sau Ana Carenina", pica fiecare candtrebuie, pica asa incat sa nu-1 mai uitati niciodata,caci fiecare are un rost. Dar ce sant aceste carti devisits care ni se arunca in fats? Dai o receptie 2§-tepti pe fiecare sa vie sa-si lase hainele unde trebuie,inainte ca sa intre inauntru, de-odata vine unul innumele tuturor iea un numar de carti de visits pecare ti le zvarle in obraz ; nu mai stii cine vine.

In Homer este ceva asamanator cu defilarea lupta-torilor pe frisa din Partenon. De si Partenonul estemult mai nou, inspiratia lui vine din lumea lui Homer,cu o insusire care cere un cuvant grec ce nu se poatetraduce nici intro limbs: euprepia, ceva care nu esteeleganta, ci mult mai putin cautat, dar mai desavarsit,mai natural decat eleganta.

In sfarsit mai este o insusire care, aceasta, face caHomer in cea mai mare parte este intraductibil. LaHomer ca Si la Dante, si nu mai cunosc un al treileacas, nu are a face cineva nici cu graiul continuu nobil`nici cu grain!' familiar, ci se creiaza deodata o lumein care familiaritatea poate fi sublima sublimul cu-prinde in el familiaritatea. Ganditi-va, in Dante, candse cauta comparatii din zborul pasarilor, din strigatulcocorilor, sau se aduce inainte babuta care, dimineata,se trezeste in odaia ei intunecata sufla in foc ca saaprinda lemnele. Daca ar fi numai atat, ai zice: in celume de materialitate josnica to stramuta, cu toateacestea, ce frumos apare tabloul acela al batraniciicare iii aprinde singura focul, on triunghiul zborului

si

Si

pi

pi

pi

pi

01,

21

pasarilor calatoare ! Tot asa, la Homer, oamenii inde-plinesc functiunile obisnuite ale vietii, dar le indepli-nese asa cum in operele de picture sau de sculpture,in Creta sau in Grecia, se aduc sacrificiile fats de zei.Atitudinea este ieratica, i, la tot ce se intalneste inviata, imediat ce Homer, acela pe care-1 numim Homer,se atinge de amanunt, el se ridica la inaltimea aceloracari in defileul sacra veniau sa indeplineasca o functiunesarcedotala.

Lucru religios, de adanca religiositate, lucru uman,de umila i nobila umanitate, lucru de inaltare, carenu pierde din vedere pamantul, §i lucru pamantese cuochii necontenit ridicati cAtre cer, acesta este Homer,

" ACIDEMIEI

I PaPtILM

oat-10T6--

g,*#4*.ms