COMUNISMUL(1918-1989)

Comunismul e un sistem de actiune. El nu crede in idei, in teorii, in conceptii decat in masura in care acestea ajuta la desfasurarea procesului revolutionar. Ideile n-au o valoare in sine. Ele sunt simple instrumente de lupta. Ele servesc la mobilizarea maselor populare si la stimularea instinctelor lor de razvratire.

Un total de 314.772.300 oameni care au murit in urma actiunilor brutale ale comunistilor

Actiunile comunistilor:Desfiintarea proprietatii private si aplicarea taxelor

asupra pamantului detinut pentru scopuri publice.Impunerea unei taxe ce va creste progresiv

(impozit).Desfiintarea dreptului de mostenire a bunurilor.Confiscarea proprietatilor emigrantilor si rebelilor.Centralizarea creditelor in bancile statului, folosind

principiul unei banci nationale, care detine capitalul statului si monopol exclusiv.

DETALII:

Comunismul utilizeaza tulburarile ce se produc in sanul unei natiuni ca material incendiar ca sa distruga insasi structura ei, insesi permanentele ei istorice. Statul National nu are de combatut numai niste fenomene locale de dezagregare a autoritatii lui, ci se gaseste in fata unei probleme infinit mai complicate si mai greu de rezolvat: asociatia dintre grupurile opozitioniste si o forta internationala. Pe filiera lor patrund agenti comunisti, care dau proportii conflictului, pentru ca ei nu urmaresc pacificarea spiritelor, ci sfaramarea Statului National.

Partide comuniste

Doua partide cu ideologie mafiota care au produs mari atrocitati au fost:

- din America de Sud, Cararea Luminoasa- din Japonia, Armata Rosie Japoneza Apropo de ‘Armata Rosie Japoneza’, stiati

ca Armata Rosie Rusa nu a mai vrut sa plece din Europa dupa al doilea raz. Mondial?

Aceasta este una dintre cauzele instaurarii comunismului in Europa.

Ca urmare a intentiilor criminale ale Germaniei Naziste, au fost incercari de evadare.

Aproximativ 802 de deținuti au încercat să evadeze de la Auschwitz, din care aproximativ 144 au reușit. Soarta a 331 de evadați este încă necunoscută.[1] O pedeapsă obișnuită pentru încercările de evadare era moartea prin înfometare; familiile celor care reușeau să evadeze erau uneori arestate și trimise la Auschwitz pentru a opri alte încercări. Dacă un prizonier evada, 10 deținuți erau aleși la întâmplare și erau omorâți.[2]

ROMANIA COMUNISTA

România comunistă se referă la perioada comunistă din istoria României în care țara a fost cunoscută cu denumirile oficiale de Republica Populară Romînă, Republica Populară Română[1] și, respectiv, Republica Socialistă România. În această perioadă, PCR a fost partidul politic unic în România.

PCR• După încheierea celui de-al doilea război mondial, 

Uniunea Sovietică a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor reprezentanți ai Partidului Comunist, recent reintrat în legalitate, (partidul fusese interzis în 1924 ca urmare a acceptării tezei cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat”)[2], în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați în mod constant din viața politică. Regele Mihai I a abdicat datorită presiunilor sovietice pe 30 decembrie 1947 și a plecat in exil, în același timp fiind proclamată Republica Populară Română.

Partidul Comunist Român (cunoscut sub acronimul frecvent utilizat, PCR) a fost un partid politic, succesor al ramurii bolșevice de extremă stânga al Partidului Socialist din România, care a susținut ideologic realizarea revoluției comuniste.

Partidul comunist și-a început ascensiunea la putere în statul român la 23 august 1944, odată cu intrarea Armatei Roșii în București, fiind parte a complotului înlăturării mareșalului Ion Antonescu.

CONDUCATORI COMUNISTI ROMANI -Gheorhe Gheorghiu (1948-1965) -Nicolae Ceausescu (1967-1989)

Atitudinea politică a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalentă. Dacă în 1954 el hotăra eliberarea a numeroși prizonieri politici, în același an Securitatea organiza un nou val de arestări ale oponenților regimului și de noi epurări. Mulți dintre supraviețuitorii acestui nou val de arestări au fost eliberați în 1964, când Dej mai era încă în fruntea partidului și statului. Un nou val de represiune a fost inițiat după înfrângerea revoluției maghiare din 1956. Unii dintre liderii acestei mișcări antisovietice în frunte cu Imre Nagy au fost deținuți o vreme în România.

NICOLAE CEAUSESCU

În urma loviturii de stat și a abdicării forțate a Regelui Mihai din Decembrie 1947, după preluarea puterii de către comuniști, Ceaușescu devine ministru al agriculturii, iar ulterior ministru-adjunct al forțelor armate în regimul lui Gheorghiu-Dej.[2] În funcția de ministru al agriculturii a activat direct la cooperativizarea forțată a agriculturii, a ordonat reprimarea sau arestarea țăranilor care se împotriveau cooperativizării. În 1952, devine membru al Comitetului Central (CC) al Partidul Muncitoresc Român (PMR), la doar câteva luni după eliminarea "facțiunii moscovite" (condusă de Ana Pauker) din conducerea partidului. În 1954, Ceaușescu devine membru deplin al Biroului Politic al PMR, iar ulterior ajunge să ocupe poziția numărul doi în ierarhia PMR.[12]

În toamna anului 1956, aflându-se la Cluj, Ceaușescu a avut un rol important în reprimarea mișcărilor de simpatie față de revoluția ungară

CEAUSESCU LA CONDUCEREA ROMANIEI La trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, în

martie 1965, Ceaușescu preia funcția de secretar general al Partidului Muncitoresc Român (acesta era numele Partidului Comunist Român la acea vreme, după asimilarea forțată, în 1948, a unei aripi a Partidului Social Democrat). Una dintre primele acțiuni ale lui Ceaușescu, odată ajuns la putere, a fost redenumirea Partidului Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român. În același timp, el afirmă că România a devenit o țară socialistă și decide schimbarea numelui oficial al țării din Republica Populară Română (R.P.R.)

De la stanga la dreapta : Stalin, Gheorghe Gheorghiu, Lenin, Ceausescu

Zidul Berlinului Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru

Germania Răsăriteană și pentru blocul comunist ca un tot. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste, insistent afișat în lumea occidentală, în special după împușcarea, intens mediatizată de mass media occidentale, a câtorva evadați. Pe 23 august 1989, Ungaria comunistă a ridicat restricțiile de frontieră la granița cu Austria. În septembrie, mai mult de 13.000 de turiști est-germani din Ungaria trecuseră în Austria. În toamna anului 1989, în Germania Răsăriteană au avut loc demonstrații de masă antiguvernamentale. Liderul est-germanErich Honecker a demisionat, în 18 octombrie 1989, și a fost înlocuit de Egon Krenz câteva zile mai târziu. Honecker proorocise în ianuarie același an că Zidul avea să mai stea în picioare "încă 100 de ani", dacă niciuna dintre condițiile care au generat construcția lui nu avea să se schimbe. A greșit cu aproape 99 de ani. Căderea zidului berlinului a fost primul pas către reunificarea germaniei, care s-a încheiat, în mod oficial, la 3 octombrie 1990

Ce aberatii mai facea comunismul? Din categoria "ce aberatii mai facea

comunismul", am aflat de curand ca, in perioada aceea, daca nu aveai copii pana la 30 de ani plateai un fel de taxa. Si asta indiferent daca erai sau nu casatorit. Implineai varsta si nu procreasesi, ti se retinea direct din salariu. Evident aceasta era numai una dintre numeroasele metode de a controla viata intima a populatiei. Alta, cel putin la fel de grava si mult mai cunoscuta era aceea care le interzicea femeilor sa faca avort. 

BIBLIOGRAFIE

In caz ca am redactat informatii invalide, dam vina pe urmatoarele site-uri:

- www.wikipedia.com- http://www.fgmanu.ro/Carti/51/capitol_4- www.google.ro , imagini.

Acest proiect a fost realizat de Achim Stefan, Bucur Andrei, Popica Adrian

Acest proiect a fost realizat de :

Achim Stefan Popica Adrian Bucur Andrei