+ All Categories
Home > Documents > Comunicare Vizuala

Comunicare Vizuala

Date post: 16-Sep-2015
Category:
Upload: ginger-nriot
View: 300 times
Download: 4 times
Share this document with a friend
34
COMUNICARE VIZUALA SEMINAR [email protected] I. Aplicaţii: Redactarea unei ştiri şi prezentarea ei în faţa auditoriului Comunicarea vizuală şi semnalele trupului: discurs (conceperea şi regizarea unui discurs electoral), După Curtis Mc Dougal, ştirile comprimă toate activităţile curente care au un interes uman general, iar cea mai bună ştire este aceea care îi interesează pe cei mai mulţi oameni. După Joseph Pulitzer, ştirea trebuie să fie originală, distinctivă, palpitantă, unică, ciudată, curioasă, să aibă umor, să facă să se vorbească despre ea. Ştirea înseamnă noutate (din fr. Nouvelle), ceea ce ieri nu ştiam, dar merită să fie făcut cunoscut pentru că este despre evenimente de interes general. Există ştiri violente (hard news) despre ce se întâmplă în fiecare zi şi care se dau cu prioritate. Există ştiri mai blânde (soft news) care se pot da în zilele următoare şi evergreen news care se pot da oricând pentru că sunt despre evenimente cu care ne întlnim mereu (ex.Ş şomajul). News story este ştirea propriu-zisă. Ea identifică problema, o pune în naraţiune, localizează protagoniştii, creează rezolvare – fiind un text preformat în timpul contactului jurnalistului cu realitatea. Ştirile din presa scrisă şi audio-vizual se deosebesc de ştirile de agenţie care sunt brute, neutre. Diferenţele constă 1
Transcript

COMUNICARE VIZUALA

COMUNICARE VIZUALA

[email protected]. Aplicaii: Redactarea unei tiri i prezentarea ei n faa auditoriului Comunicarea vizual i semnalele trupului: discurs (conceperea i regizarea unui discurs electoral),

Dup Curtis Mc Dougal, tirile comprim toate activitile curente care au un interes uman general, iar cea mai bun tire este aceea care i intereseaz pe cei mai muli oameni. Dup Joseph Pulitzer, tirea trebuie s fie original, distinctiv, palpitant, unic, ciudat, curioas, s aib umor, s fac s se vorbeasc despre ea.

tirea nseamn noutate (din fr. Nouvelle), ceea ce ieri nu tiam, dar merit s fie fcut cunoscut pentru c este despre evenimente de interes general. Exist tiri violente (hard news) despre ce se ntmpl n fiecare zi i care se dau cu prioritate. Exist tiri mai blnde (soft news) care se pot da n zilele urmtoare i evergreen news care se pot da oricnd pentru c sunt despre evenimente cu care ne ntlnim mereu (ex. omajul). News story este tirea propriu-zis. Ea identific problema, o pune n naraiune, localizeaz protagonitii, creeaz rezolvare fiind un text preformat n timpul contactului jurnalistului cu realitatea. tirile din presa scris i audio-vizual se deosebesc de tirile de agenie care sunt brute, neutre. Diferenele const n redactare, interpretare, notorietatea jurnalistului i a opiniilor exprimate i, mai ales, n aprofundarea informrii. Pe lng agenia de pres, de unde preia tiri, presa are propriile surse de informare: reporteri speciali, corespondeni locali, zonali, trimii speciali. tirea este un gen strict de informare, o mrturie a evenimentelor. Dac se dau i alte amnunte ea se transform n relatare, care se constituie ntr-o reconstruire a informaiei alese n funcie de mesajul esenial pe care jurnalistul dorete s-l transmit. Succesiunea cronologic poate s fie diferit de aceea a realitii. Citatele actanilor, notarea decorului, a contextului dau culoare textului. Relatarea este specific numai presei scrise. n televiziune exist imaginea cu valoare de informare ceea ce transform relatarea n reportaj de televiziune.

Structura tirii de televiziune: atacul sau lansarea (lead), corpusul tirii i finalul (lead-out). Lead-ul trebuie s capteze atenia publicului. Cuprinsul nareaz desfurarea aciunii lsnd la o parte detaliile nesemnificative. Finalul ncheie n mod concluziv subiectul abordat. Interesul publicului poate fi captat prin intermediul primei imagini din materialul filmat. n cazul n care nu dispune de imagini filmate se recurge la Stand-up. Reporterul de tiri pe teren relateaz exclusiv verbal sau relatarea poate fi exemplificat parial cu imagini. Stand-upu-ul salveaz lipsa imaqginilor. Dar orice redacie de tiri a unei televiziuni ar trebui s aib permanent urmtoarelor surse de imagini:

-materiale filmate de echipe proprii n teritoriu

o arhiv a studiourilor

imagini din portofoliul diferitelor foruri i instituii publice

surse particulare (neprofesioniti) care au surprins evenimentul pe suport video

imagini furnizate de ageniile de pres.

tirile fr suport vizual pot fi nsoitede imagini generice, reprezentri grafice realizate pe computer, hri, fotografii.

Comentariul reporterului este important, dar imaginile vorbesc mai mult, deci trebuie s li se acorde prioritate (au aprut emisiuni No coment)

.

Structura discursului

Structura discursului ofera vorbitorului posibilitatea sa isi urmareasca ideea centrala si modul in care urmeaza sa o sustina. In acelasi timp duce la o mai usoara intelegere a ideilor prezentate, facilitand convingerea audientei. Acest material va pune la dispozitie indicii despre modul in care se construieste structura un discurs si despre elementele de baza care o compun. Partile din care se compune discursul sunt: introducerea, cuprinsul i concluziile.

Introducerea. Este partea de inceput a unui discurs si trebuie sa traseze linia de desfasurare a discursului, continand ca elemente principale:

Salutul, Prezentarea personala (numele si prenumele), Enuntarea temei, Prezentarea ideii centrale a discursului (si a argumentelor), Explicarea termenilor care urmeaza a fi folositi (definitii) daca este necesar

Enuntarea temei, a ideii principale si a argumentelor inca din inceputul discursului este necesara pentru a putea oferi publicului o imagine despre intregul continut. In mod similar, definirea termenilor specifici asigura vorbitorul ca in timpul discursului nu vor aparea termeni care sa ridice probleme publicului.

Explicatiile devin necesare atunci cand se folosesc termeni tehnici, neologisme sau concepte specifice anumitor domenii de activitate cum ar fi: medicina, relatiile publice, tehnica de calcul etc.

Scopul principal al introducerii este de a capta atentia publicului. De asemenea, se urmareste si atragerea simpatiei (captatio benevolentia) din partea acestuia. De aceea se pot folosi, mai ales de catre vorbitorii experimentati, glume sau lucruri menite sa creeze senzatie.

Cuprinsul este partea discursului in care se prezinta argumentele si se aduc dovezi in sprijinul acestora. Pe parcursul acestei sectiuni trebuie urmarite: dezvoltarea ideii centrale, dezvoltarea argumentelor , premisa, rationament, concluzie, exemple (dovezi) care sa sustina argumentele.

Pentru a nu se pierde atentia publicului, pe parcursul prezentarii argumentelor trebuie evitata monotonia. Din acest motiv inaintea introducerii punctelor cheie ale discursului se folosesc tehnici de captare a atentiei.

Concluzia este partea finala si trebuie sa ofere o privire de ansamblu asupra discursului. In cadrul ei, in masura timpului ramas, trebuie urmarite pe scurt:

- Explicarea eventualelor neclaritati aparute de-a lungul discursului (daca au o importanta major in sustinerea ideii principale)

- Accentuarea punctelor puternice ale discursului

- Privire de ansamblu asupra intregului discurs

Explicarea eventualelor neclaritati din timpul discursului este importanta mai ales cand acestea au un rol cheie in intelegerea argumentelor.

Accentuarea punctelor puternice in finalul discursului ofera o garantie sporita asupra faptului ca acestea au fost retinute si ca vor conta in luarea deciziei. Pe parcursul concluziei se urmareste atingerea unui tonus maxim, scopul fiind convingerea audientei asupra celor spuse, dar evitandu-se agresivitatea. Desi repetitia punctelor importante din discurs poate parea la un moment dat plictisitoare, cheia claritatii si a abilitatii retorice se poate reduce la sintagma: Spune-le ce o sa le spui INCLUDEPICTURE "http://www.olimpiadelecomunicarii.ro/img/arrow.gif" \* MERGEFORMATINET

Spune-le ce trebuie sa le spui Spune-le ce le-ai spus

II. Aplicaii. Comentarea unei discuii cu caracter profesional, a unei negocieri(criza salariailor din nvmnt) i conferine de presStilul reprezint comportamentul, aciunile observabile i cuantificabile; aspectele neobservabile direct, dar care stau la baza comportamentelor, adic motivele, nevoile, atitudinile; conduit complex ce presupune exprimarea n termeni comportamentali a unor atitudini i triri interioare, rezultat al unei motivaii. Stilul de negociere se refer la conduita prilor adverse pe parcursul desfurrii procedurii de discuie stabilite ntre ele, prin intermediul reprezentanilor, n vederea ajungerii la un acord acceptabil.

Aspecte componente ale stilului de negociere

1. Aspectul expresiv - cognitiv - afectiv, interiorizat, orientativ: temeiuri de percepere a situaiilor conflictuale i de opiune pentru un curs sau altul al negocierilor. Are rolul de: a genera aciuni, a justifica post-factum un curs ales al negocierilor.

2. Aspectul instrumental, activ, orientat spre soluionarea problemelor: urmrete atingerea unor parametri de eficacitate i eficien, este stilul n aciune, care, n final i confer specificul n raport cu stilurile alternative posibile.

Stilul ocolitor.

Acest stil este caracterizat prin capacitatea redus de a-i impune interesele i prin cooperarea redus cu oponentul. Rspunsul este unul de genul "ascunderea capului n nisip". Dei evitarea poate oferi o oarecare reducere a stresului creat de rigorile conflictului, n realitate nu schimb situaia, aa c eficiena s este limitat. Acest tip de reacie este recomandabil atunci cnd: este vorba de ceva nensemnat sau lipsete informaia sau cnd oponentul este foarte puternic i foarte ostil.

Stilul ndatoritor.

Semnul distinctiv al acestui stil este cooperarea cu cealalt parte n scopul ndeplinirii dorinelor acesteia i nesusinerea interesului propriu. Dac oamenii vd n stilul ndatoritor al negociatorului un semn de slbiciune, nu se prevestete nimic bun pentru viitoarele interaciuni. Poate fi o reacie eficace atunci cnd problema este mai important pentru cealalt parte sau cnd dorii s construii o relaie de bunvoin.

Stilul competitiv.

Acest stil se caracterizeaz prin tendina de a maximiza impunerea interesului propriu i de a minimiza rspunsul cooperant. Procednd astfel, acest tip de negociator are tendina de a ncadra conflictul n termeni strici de ctig / pierdere. Prioritatea absolut este acordat obiectivelor, faptelor sau procedurilor proprii. Este recomandabil aceast abordare atunci cnd persoana dispune de mult putere i este sigur de realitatea faptelor; cnd situaia este realmente de tipul ctig-pierdere sau cnd nu se mai preconizeaz o ntlnire cu oponentul n viitor.

Stilul concesiv.

Acest stil combin doze intermediare de impunere a interesului propriu i de cooperare. El nsui este un compromis ntre cooperarea pur i curtenia pur. Acest tip de negociator sper s obin un rezultat satisfctor mai mult dect s-i maximizeze ctigurile, spernd c acelai lucru se ntmpl i pentru oponent. Compromisul pune accent pe determinarea regulilor de schimb reciproc. Din acest punct de vedere, el conine smna conflictului procedural, n plus fa de obiectul negocierii, oricare ar fi el. Compromisul nu d ntotdeauna conflictului rspunsul cel mai creativ. Nu este folosit acest stil n rezolvarea conflictelor care izvorsc din asimetria puterii, partea cea mai slab avnd puine de oferit prii mai tari. Dar el este o reacie neleapt la conflictele rezultate din insuficiena resurselor i o bun poziie de retragere cnd alte strategii eueaz.

Stilul colaborativ. n cadrul acestui stil, att impunerea interesului propriu ct i cooperarea sunt maximizate n sperana obinerii unui acord integrativ, care s satisfac interesele ambelor pri. Accentul se pune pe o soluie de tip ctig - ctig, n care nu se pleac de la prezumpia c cineva trebuie s piard ceva. Dimpotriv, se presupune c soluionarea conflictului poate aduce ambele pri ntr-o situaie mai bun. n mod ideal colaborarea decurge ca un fel de practic n rezolvarea problemelor. Acest stil probabil c funcioneaz cel mai bine cnd conflictul nu este intens i cnd fiecare parte deine informaii utile celeilalte. Dei stilul colaborativ poate lua timp i exerciiu pentru a fi eficace, el reuete adesea s sporeasc realizrile i productivitateaExist un raport direct proporional ntre experiena negociatorului i timpul afectat de acesta procesului de pregtire a viitoarei negocieri. Aceasta va include n mod obligatoriu:

Schema simpl dar concis;

Scopul propus i modul de aciune;

Supoziiile fiecruia asupra celor ce i-a propus partenerul i a cilor sale posibile de aciune.

Elaborarea planului are trei mari avantaje:

Planul scris ne va permite ca pe parcursul negocierilor s urmrim devierile de la strategia originar i s ne reorientm n structurarea acesteia pentru rundele urmtoare de tratative;

Negocierea pe echipe presupune ca ntregul grup s urmeze planul unic elaborat;

Sinteza problematicii i evitarea unor contradicii n exprimare.

Pregtirea negociatorului va include o serie de aspecte, ca de exemplu:

Posibilitatea unor afaceri legate ntre ele i care s acorde satisfacie ambelor pri;

Stabilirea unor limite minime i maxime n cadrul crora negociatorul s poat pendula;

Analiza relaiilor anterioare cu partenerul i tragerea unor concluzii generale de comportament;

Posibilitatea i gradul de influen ale unor tere fore;

Anticiparea modului i atmosferei de negociere;

Obinerea tuturor informaiilor posibile, att naintea ct i n timpul negocierilor;

Elaborarea unei strategii proprii pentru scenarii diferite;

Stabilirea metodelor i tehnicilor celor mai adecvate strategiilor elaborate.

Climatul.

Perioada critica n formarea climatului:

este foarte scurt;

atmosfera creat n aceast perioad este durabil i de cele mai multe ori imposibil de mbuntit ulterior;

atitudinea prilor poate fi cald sau rece, de colaborare sau defensiv;

ritmul de desfurare a negocierilor va fi alert sau letargic;

chiar dac s-a stabilit un climat pozitiv, acesta se poate deteriora ulterior.

Procesul crerii climatului.

contactul vizual, poziia i gesturile;

situaia n care sosete negociatorul;

experiena anterioar n negocieri.

Influenarea climatului.

climatul optim - cordial, de colaborare, vioi, propice afacerilor;

aducerea gndirii i comportamentului prilor la un numitor comun;

mesajele non-verbale: nfiarea (poate conduce la ncredere sau nesiguran, relaxare sau tensiune, discuii constructive sau letargice), mbrcmintea, contactul vizual, expresia feei i gesturile, mirosul.

perioada de "topire a gheii" - permite adaptarea prilor.

Micrile de deschidere

ofer informaii despre caracterul, inteniile i atitudinile celorlali;

experiena i metodele vor fi artate de aspectele non-verbale, prin atitudine, expresie i perioada de topire a gheii;

stilul - modul n care discut n perioada de deschidere;

comportament cordial i colaborativ pentru a da partenerului ansa de a se adapta acestuia.

Concentrarea.

concentrarea este la nivel nalt n preliminariile negocierilor;

concentrarea iniial slbete foarte rapid dup aceste momente;

ceva mai trziu, descreterea este mai puin accentuat;

declinul continu ctre final, cnd va reveni la cote nalte;

aceasta remprosptare a concentrrii va fi doar pentru scurt timp;

orice prelungire a ntlnirii va fi la un nivel negativ al concentrrii, deci neproductiv.

Ordinea interveniilor.

nu trebuie s existe semne de dominaie din partea nici unei pri;

se are n vedere modul n care se vorbete, ct se vorbete, cine vorbete mai tare i cine controleaz discuiile.

ncrederea.

elemente care pot ndeprta nencrederea: deschiderea, credibilitatea, integritatea moral;

deschiderea personal include att calitile umane, ct i cele de afaceri.

deschiderea trebuie s fie credibil;

integritatea trebuie vzut n sensul c fiecare parte va prsi negocierile respectnd cele hotrte acolo.

Starea fizic.

sntate;

aer proaspt;

temperatura potrivit.

Comunicarea.

cnd cele dou pri se ntlnesc, fiecare are n minte o reprezentare a situaiei de fapt;

dac atmosfera este tensionat, negociatorii se vor centra pe justificarea propriilor aciuni i nu vor asculta punctul de vedere al celorlali, nu-l vor nelege i nu-l vor aprecia;

un blocaj de comunicare serios poate conduce fie la blocarea negocierilor, fie la o confruntare;

atunci cnd fiecare parte a ctigat mai mult informaie, se pot ctiga noi suprafee comune i o mai bun nelegere a situaiei;

pe msur ce transmitem i recepionm mai mult informaie, avem o imagine din ce n ce mai complet a punctelor de vedere comune;

bariere posibile: ce se spune nu poate fi auzit (zgomot, lipsa concentrrii, surzenie, distorsiuni n timpul transmiterii), ce se aude nu poate fi neles (educaie, cunotine tehnice, vocabular), ce este neles nu poate fi acceptat (atitudini, sentimente, experiena anterioar, prejudeci), vorbitorul nu poate descoperi c asculttorul a neles / auzit / acceptat ( asculttorul e concentrat doar pe micrile pe care le va face);

elemente necesare mbuntirii comunicrii: crearea unor condiii optime, ordonarea perfect n timp a fazelor negocierii, pregtirea i prezentarea efectiv a informaiilor, ascultarea efectiv, depirea barierelor unei a doua limbi;

impactul personal al negociatorului: vocea, elementele non-verbale, tcerea, materiale vizuale ajuttoare.

Selecia i organizarea echipei.

dimensiunea grupului;

controlul echipei;

gama expertizelor;

modificarea echipei.

Liderul echipei.

trebuie s fie de acelai calibru cu liderul echipei celorlali;

stilul de lucru al acestuia - trebuie s reflecte stilul organizaiei.

Susinerea echipei.

modul n care liderul i prezint colegii;

fiecare mutare s fie susinut de colegii celui care o iniiaz;

este important att sprijinul verbal, ct i cel non-verbal.

Stilurile de negociere.

orientarea se poate centra pe subiectul negocierii sau pe persoanele implicate n negociere sau pe ambele;

se poate pune accentul pe flerul personal sau pe stilul birocratic.

Diferenele de cultur.

persoane din ri diferite au moduri diferite de a evalua lucrurile, au atitudini i experiene diferite;

un negociator competent trebuie s-i dezvolte un stil adecvat propriilor aptitudini, inclusiv ale propriei culturi;

trebuie s fie contient de punctele sale slabe i forte i s le exploateze la maximum;

diferenele culturale sunt i condiii eseniale pentru nelegerea valorilor adoptate de negociatori. III. Aplicaii: Exprimarea personajelor din reclame prin intermediul ochilor

Se urmresc urmtoarele aspecte:

1. Prezena sau absena personajelor,

2. Prezena sau absena privirii pot s apar personaje crora lise vede faa, dar nu privesc, au ochii nchii, pot s apar personaje care nu stabilesc contact vizual, dar comunic prin atingri sau alte modaliti ale comunicrii nonverbale

3. Concordana dintre ochi i textul scis, dintre ochi i restul imaginii reclamei

4. Direcia privirii, modaliti de a privi i semnificaia i caracteristicile acestora

5. Felul ochilor i influena lor asupra mesajului reclamei

6. Relevana privirilor personajelor care apar n reclame pentru mesajul transmis de acestea

privirea direct, drept n ochi poate fi ndreptat spre receptorul reclamei (exprim emoia i atitudinea personajului) sau spre obiectul promovat n reclama respectiv receptnd calitile sau efectele acestuia

Privirea lateral, cu coada ochiului este incitant, viclean, senzual (la femei), este mai natural n cazul brbailor

Privirea orientat n sus poate sugera aspiraii, reflexivitate, dominare, provocare

Privirea orientat n jos poate semnifica arogan, orgoliu, dispre cnd e ndreptat spre o persoan

III. Aplicaii. Imaginea vizual n publicitate

Se vor urmri urmtoarele aspecte:

modificarea ponderii imaginilor vizuale n spaiul publicitar

funcia imaginilor vizuale de a informa i de a atrage a atenia publicului int

modul de percepere a imaginii vizuale (prin fixacii i micri rapide)

Traseul privirii n perceperea unui produs publicitar vizual static

Puterea de impregnare a formei de prezentare a mesajelor publicitare n ordine descresctoare:

imagini concrete dinamice (video)

imagini concrete statice (imprimante, machete de pres, panouri)

imagini abstracte dinamice (video, n practica publicitar irelevante)

imagini abstracte statice (imprimate, machete de pres, panouri)

propoziii dinamice concrete afirmative sau expresii (audio)

propoziii dinamice abstracte (audio)

cuvinte abstracte dinamice (audio)

cuvinte concrete dinamice (audio)

propoziii concrete statice (imprimante, machete de pres, panouri)

cuvinte statice (imprimante, machete de pres, panouri)

propoziii statice abstracte (imprimante, machete de pres, panouri)

Importana alegerii culorilor: stri atribuite fiecrei culori i atribuirea culorilor unor anumite clase de produse

roul sugereaz cldur, energie, dynamism, agresivitate

albastrul sugereaz linite, melancolie, dar i fidelitate, ncredere, eternitate

verdele sugereaz tineree, sntate, speran, regenerare, siguran

galbenul sugereaz libertaea, bucuria, optimismul, dar i invidia

rozul se refer la finee, erotism, feminitate, naivitate, tineree, romantism

violetul semnific mndria, fantezia, dar i nesigurana

portocaliul sugereaz cldur, energie, extrovertire

negrul semnific putere, conservatorism, dar i brutalitate, singurtate egoism

albul sugereaz puritate, elegan

auriul sugereaz bogie, putere, lux, magie, snobbism

argintiul dinamism, elegan, originalitate care se potrivesc produselor electronice

Atribuirea culorilor unor anumite clase de produse:

- aparate electrocasnice white goods

bunuri de larg consum, produse destinate cureniei blue goods

produse extravagante (bijuterii, haine) red goods

plcerile zilnice zellow goodsIV. Aplicaii: - Organizarea vizual a articolelor i imaginilor n presa scris. Analiza unui cotidian sau a unei reviste. - Revistele. Goana dup imagini. Revistele au aprut ca expresie a goanei dup imaginile locurilor de mare atracie ale lumii. Succesul de care s-au bucurat reportajele de cltorie ilustrate a determinat nmulirea numrului reporterilor narmai cu acuarele, plci de cupru care au inceput s cltoreasc pentru a imortaliza ceea ce au vzut. Revistele sunt rezultatul mbinrii dintre producia de carte, jurnalism, ilustraii i fotografii. Printre primele reviste ilustrate se numr ,, LONDON ILLUSTRATED, editat n 1842 la Londra, ILLUSTRATION, aprut n 1843 la Paris i DIE ILLUSTRIERTEN BLTETTER, aprut la Leipzig n 1843. Dezvoltarea acestui mijloc de comunicare se datoreaz dezvoltrii tehnicii de tipar i reproducere. Aspectul grafic al revistelor este strns legat de posibilitile tehnice ale momentului i de gustul epocii. Compoziia modern na unei reviste mbin tendine din arta plastic i design, dar i tendine sociologice i politice.Dac ziarele sunt produse pentru un public larg, revistele se adreseaz unui anumit public, al crui interes se adreseaz unei sfere tematice sau poate fi determinat de un mod de via. Caracterul exclusiv se impune prin informaii de specialitate, prin sattut (reviste pentru tineret), sau prin informaiile de divertisment(reviste TV sau cinema). Tocmai pentru c se adreseaz unui publicint bine precizat, ele sun interesante pentru industria publicitar. Revistele sunt n competiie cu alte media de informare, mai ales cu televiziunea. Aceasta nseamn c revistele trebuie s preia sau s adapteze apariiile vizuale ale unor media concurente. Conceperea i realizarea revistelor este o punte de legtur ntre deprinderile de lectur tradiionale i limbajul vizual contemporan al fotografiei i design-ului. n trecut aspectul revistelor s-a schimbat datorit revoluiei tehnice, datorit apariiei redactrii computerizate. Acum revistele sunt inundate de un val de elemente grafice, de imagine i culoare specifice unei micri tinereti orientate spre divertisment.Structurarea intern a revistelorModelul segmentelor egale

- din punct de vedere vizual, toate articolele sunt prezentate uniform, n toate paginile tiprite

- n reviste care reprezint lectur obligatorie pentru anumite grupuri interesate sau pentru cele tiinifice

Modelul convex

- n revistele monotematice

- are forma unei curbe cresctor-descresctoare

- revista este mprit n trei sectoare: pagini laterale, pagini normale i articolul-titlu

exemplu: revista PLAYBOY care prezint la mijloc femeia lunii

- n revistele de specialitate articolul-titlu este punctul de atracie, care nu mai necesit publicitate; din punct de vedere vizual revista are dou pri: n prima parte pot fi tratate teme generale, iar n partea a doua, teme speciale.

Modelul ondulatoriu

- cuprinsul revistei este segmentat n diverse rubrici: politic extern, economie, cultur...

- fiecare seciune are articol de cap de pagin, care este cel mai lung i mai dens-Alternativ pot fi folosite i spaii publicitare pentru delimitarea seciunilor revistei

- rubricile au ntotdeauna aceeai succesiune

- ofer maximum de claritate i varietate

- este potrivit pentru publicaiile multitematice

Tipuri de pagini

Coperta este cartea de vizit a unei reviste. n cazul copertei imaginile au ntietate fa de text. Imaginea trebuie s fie sugestiv, sredea coninutul revistei ntr-o fraciune de secund. De aceea simbolica imaginilor i textului trebuie s fie ct mai clara. Lizibilitatea textului este important at pentru aspect ct i pentru coninut.Trebuie evitat scrierea cursiv i tipurile de scriere ilustrativ, care sunt mai greu de descifrat. Tipul de scriere trebuie s fie adecvat mesajului. Toate temele importante trebuie s apar n stnga paginii, dar depinde i de plasarea imaginii. Impactul imaginii nu trebuie limitat. Daca este aleas imaginea unei persoane, ea trebuie s priveasc spre cititor. Dac ilustraia este foarte artistic are anse reduse de a fi acceptat de cititori. De aceea realizatorul copertei trebuie s se poat identifica cu estetica general a grupurilor-int.Editorialul are o situaie special, care este accentuat prin prezentarea grafic. Fiind prima pagin a revistei aici apar elementele care vor fi utilizate ulterior: caracterele corpului de text, tonurile cromatice ale respectivei ediii i elementele de reliefare ale rubricii. Uneori dimensiunile coloanelor i corpul de liter pot s difere, dar prezentarea editorialului trebuie s rmn aceeai pentru fiecare apariie a revistei. Fotografia autorului d cititorului o imagine despre redacia revistei. Editorialul poate fi combinat cu un cuprins, poate fi prezentat ca o simpl pagin de text,sau poate fi realizat sub forma unui jurnalCuprinsul servete gsirii rapide a articolului cutat i trebuie in cont de urmtoarele principii:

- cuprinsul trebuie s respecte scrierea standard a ediiei

- e bine s se ntind pe o singur pagin

- pentru marcare este folosit capul de rubric standard

- cuprinsul trebuie mprit n rubrici diverse (corespunztor domeniilor de interes)- cuprinsul trebuie s aib aspectul unei liste pentru a oferi o privire de ansamblu asupra coninutuluiPagini standard sunt pagini tematice care revin regulat, paginile de magazin i publicitate, dar i paginile de opinii i comentarii. Ele sunt realizate dup aceeai strategie grafic: limea coloanelor, tipurile de scriere i corpul de liter, la fel i marcatorii de rubrici sunt standardizate. Totui poate exista variaie n ce privete dimensiunile diferite ale imaginilor i articolelor. Articolul principal va fi evideniat prin titlul scris cu caractere mai marii prin fotografii de format mare. Practic, n cazul paginrii n patru coloane, celui mai lung articol i corespunde o imagine de trei coloane, unui articol de dimensiuni medii-o imagine de dou coloane, unei informaii scurte- o imagine de o coloan. Totui aceste norme mai pot fi eludate pentru a se evita o prezentare monoton.Design-ul articolului de cap de pagin.Fiind un articol mare, el dispune de imagini proprii. Ideal ar fi sa fie amplasat pe dou pagini pentru a reine atenia cititorului. Titlul trebuei s fie ct mai spectaculos, s posede cel mai mare corp de liter. Repetarea elementelor grafice coninute n pagina articolului de fond (culoare, scriere, un element grafic) face vizibil cititorului continuitatea unui articol.i restul paginilor au nevoie de accentuare. De aceea, pe orice pagin de revist trebuie plasata cel puin o fotografie sau un titlu de pagin sau ambele elemente. Deoarece paginile din dreapta sunt mai avantajoase, paginile din stnga sunt ocupate cu anunuri i publicitate.

Organizarea vizual a articolelor

Originalitatea se realizeaz printr-o alegere chibzuit a a componentelor i printr-o combinaie de elemente clasice i inovaii.

Fiecare articol de revist are nevoie de titlu, apou (lead), un text de baz i o fotografie. Lng fiecare fotografie apare i un comentariu (legenda), plasat sub imagine, deasupra sau lng imagine, n aafel ca s aib o legtur spaial i de coninut cu imaginea. Se poate realiza un comentariu pentru mai multe imagini, n aa fel ca cititorul s poat ordona textele legendelor.

Deasupra titlului se poate pune un supratitlu care faciliteaz ordonarea coninutului articolului

Rndul de titlu trebuie s se detaeze vizibil de celelalte elemente grafice, prin mrimea corpului de liter, bold sau alt gen de subliniere.

apoul urmeaz dup titlu. Acesta susine titlul i nu trebuie s fie lung, dar trebuie s aib trei sau patru rnduri.Dac nu este prea apropiat de apou sau titlu, textul poate s nceap cu o letrin- litera mrit de la nceputul paragrafului.

Corpul de text este considerat lizibil dac litera are o mrime cuprins ntre 9 i 12 puncte. Spaiul interliniar trebuie s fie cu un punct mai mare dect corpul de liter.

Pentru textele mai lungi este recomandat s se foloseasc anumite trucuri psihologice care s evite oboseala cititorului i s ndemne la lectur: utilizarea literelor ngroate (letrine), a titlurilor intermediare (intertitluri). Introducerea literelor ngropate i a unor titluri intermediare contribuie la mbuntirea aspectului estetic, fr s prejudicieze fluiditatea citirii. Receptarea informaiilor poate fi stingherit de apariia prea multor elemente grafice. Titlurile, fotografiile, graficele i anunurile sunt percepute de ctre cititor ca elemente de ntrerupere.nceputul unui articol sau primul rnd al unui alineat poate fi deplasat spre dreapta cu un cuvnt

Sfritul unui articol poate fi pus n eviden prin semntura autorului, printr-un indice bibliografic sau printr-un logo.Uneori poate fi semnalat printr-o fotografie care trebuie s exprime, m nod obligatoriu, o concluzie.

Tipul de liter utilizat depunde de importana unui text i de coninutul lui. Tipul de liter trebuie s corespund temei. Poate fi folosit un tip de liter mai vechi sau ultramodern pentru a atrage publicul avizat, deoarece fiecare tip de scriere corespunde unui stil sau unei anumite epoci culturale.

La revistele mai mici redactorii sunt nevoii s preia i sarcina prezentrii artistice, pe lng activitatea jurnalistic de baz.

La reviste cu apariii frecvente este obligatorie colaborarea cu paginatorii profesioniti i specialiti n grafic. Cu ct o revist este mai standardizat, cu att produsele gazetreti sunt mai bune, deoarece jurnalitii lucreaz mai mult asupra textelor, fiind eliberai de grija fa de aspectul textului.Folosirea fotografiilor i ilustraiilor

O revist se prezint prin aspectul su vizual. O atenie excesiv acordat textului poate fi stnjenitoare. Prezentarea unui material de revist trebuie s aib neaprat n vedere repartizarea imaginilor i a textului.O repartizare egal cantitativ a imaginii i textului conduce la un aspect plictisitor. De aceea este recomandabil folosirea unui raport de 2/3 imagini i 1/3 text sau invers. Articolele ncrcate cu imagini trebuie s alteneze cu cele ncrcate cu text. Prea multe articole realizate asemntor creeaz impresia unei lipse de claritate. Redarea coninuturilor ntr-o form clar i atractiv l fac s fie i demn de reinut.

Modul n care se fac fotografiile pentru un articol ilustrat este stabilit n n redacie . Fotograful e bine s primeasc un manuscris i s urmeze sfaturile directorului artistic. Schimbrile se fac numai cu acordul acestuia. Mai ales n cazul copertelo sau revistelor de mod fotograful trebuie s respecte strict indicaiile primite. n cazul n care la redacie sunt primite material ilustrativ sau fotoreportaje complete, nsoite de un scurt comentariu i o descriere a temei, proiectul grafic poate fi modificat, sau se pot redacta alte texte, avnd legtur direct cu imaginile.

Culorile acioneaz psihologic i emoional asupra cititorului. De aceea cromatica trebuie s fie adecvat publicului-int. Culorile prea puternice au un efect negativ, de aceea trebuie inut cont c ele se pot schimba n funcie de lumin i c interpretarea culorilor ine de posibilitile fiziologice individuale ale fiecruia, de receptivitatea fa de anumite culori.

Nu exist reguli generale pentru folosirea culorilor, gustul societii fa de culoare se schimb ciclic. Dar exist reguli de baz n folosirea culorilor.

- Culorile trebuie utilizate cu reinere pentru a nu-l distrage pe cititor de la coninutul imaginilor i textelor

- Culorile se folosesc ca sistem de orientare. Introduse inteligent, ele pot direciona ochiul spre o anumit poriune a unui articol

- Laalegerea culorilor trebuie s se n seama c ruul ste tonul cromatic cel mai intens, atrage atenia, n timp ce albastrul are efect linititor. Culorile neutre, negrul, griul atrag cel mai puin atenia

- textele colorate ar trebui folosite doar n cazul caracterelor mari sau groase

- prea mult culoare creeaz nelinite i este refuzat de cititori

Exigenele cromatice ale produselor de scandal se deosebesc de cele ale presei economice.n funcie de publicul-int, este recomandat folosirea unui concept cromatic, adic gsirea unui spectru care corespunde echilibrului corect ntre funionalitate i acceptabilitate.

n funcie de zona geografic pentru care sunt realizate anumite reviste, cromatica i conceptul trebuie adaptate la specificul zonal.

V. Aplicaii: Comunicarea televizual: comentarea unui talk-show, sau a unei emisiuni de divertisment din perspectiva structurii, dispunerii spaiale, interaciunii dintre moderator i invitai, dintre invitati i telespectatori, modaliti de filmareDup terminologia francez, talk show-ul a fost numit mas rotund apoi dezbatere televizat. Recent el a devenit un concept generalizat pentru a marca, n televiziune, interaciunea filmat, n platou, ntre un moderator i unul sau mai muli invitai.

Azi, talk show-ul este emisiunea de televiziune care const n punerea n scen a unui spaiu deliberativ, n care un jurnalist-moderator i un numr variabil de invitai (numii actori mediatici) abordeaz, n registrul conversaional i convivial, o tem de interes public. Prin trecerea de la dezbaterea televizat la talk show (ceea ce n englez nseamn a vorbi + spectacol) se face apel la dramatizare i senzaional evitnd osificarea i inadecvarea la realitate. Televiziunea anilor cincizeci se dorea cultural, impunea produse cu pretenii culturale (documentare, adaptri dup opere clasice, dezbateri, emisiuni muzicale) pentru a forma gustul publicului. Azi, televiziunea caut s flateze gusturile pentru a ctiga audien oferind telespectatorilor produse brute, a cror paradigm este talk show-ul: felii de via, exhibarea experienelor trite, o anumit form de voyeurism i de exhibiionism.

n dezbaterea televizat i n talk-show se pot delimita dou niveluri de transportare a mesajului audiovizual:

- nivelul figurrii ca produs al unor coduri specifice, care induc un efect de realitate i construiesc un spaiu-timp, copie fidel a realului

- nivelul reprezentrii nseamn construirea unui univers televizual prin intermediul unor coduri i funcii care deschid figurarea ctre o ficiune posibil.

Altfel spus, prin intermediul talk show-ului, televiziunea i propune telespectatorului un model perceptiv specific care combin trei operatori: a vedea, a nelege, a participa (operatori fundamentali pe care se sprijin teoria reprezentrii).

n pofida dinamicii continue i ireversibile a fluxului televizual, telespectatorul i rezerv cteva puncte de recunoatere i de reper, ca elemente de minim stabilitate care structureaz punerea n ordine simbolic a realului: principii de repetitivitate, care produc efecte de serie; modaliti particulare de operativitate, care instituie o dimensiune temporal proprie i o punere n scen a realitii, specific fiecrei emisiuni.

Dispozitivul de mediatizare i permite observatorului avizat s sesizeze Principii de organizare intern corespunztoare comunicrii televizuale n ansamblu.

Orice emisiune televizat este rezultatul unei logici instituionale transpus ntr-un proiect de comunicare

O emisiune televizat include un procent semnificativ de imprevizibil, o marj de risc, care nu poate fi mediatizat n dispozitivul de mediatizare (n special la transmisiunile n direct)

Identitatea socio-instituional a actorilor mediatici

Talk show moderator, actori politici, sociali, comentatori, persoane publice reprezentante ale unor instituii, grupuri sociale de apartenen, profesiuni i afilieri + public ca instan enuniativ semnalat: forum pe band care dubleaz dispozitivul conversaional instaurat i vizualizat n studioul de televiziune

Dezbatere tv aceleai + publicul ca instan de interaciune simulat (se exprim foarte rar, aplaud)

Rolurile de comunicare

Moderatorul mult mai spontan n talk show, mai echidistant n dezbatere

Are un rol de reprezentare poate fi un angajat permanent al postului, o figur consacrat sau un jmoderator extern care aduce cu sine un capital de imagine.

Moderatorul iniiaz cu fiecare apariie televizat o exersare a propriei reprezentri, adic expune repetato anume imagine, competen profesional i de persuasiune

Secvene de platou: inserarea de materiale nregistrate: sondaje, reportaje, anchete n scop explicativ sau de intensificare a argumentrii

Punerea n scen vizual i dispunerea spaial a participanilor

- dup criteriul apropierii i al deprtrii i modul de dispunere a participanilor n platou

Ca spaiu de desfurare a emisiunii studioul devine un spaiu riguros structurat capabil s decupeze o interioritate i o exterioritate a spaiului, precum i cteva trasee fizice i vizuale.

Cele mai frecvente dispuneri spaiale sunt :

- plasarea diametral spaiul scenic divizat n pri egale; determin o nchidere spaial, n intervalul creia, se delimiteaz vizual o zon a spaiului nglobat; gros-planul poate fi o imagine a rapotului de fore (dezbatere) sau un afectiv (talk show situaie nonconflictual)

- plasarea concentric personajele sunt dispuse ntr-un model spaial care se autonrmeaz: vizual se evideniaz o interioritate central i o exterioritate periferic; accentueaz ideea de spectacol; dinamismul organizatoric este perceput i la nivel vizual deoarece permite succesiuni alerte de planuri: plan ansamblu (descriere), plan general de audien (la dezbatere), planuri medii i prim-planuri

- plasarea triadic mbin cele dou modele precum i raportul dimensional ntre orizontalitate i verticalitate, care permite alternarea, la nivelul registrului vizual, a planurilor medii i a planurilor generale cu imaginile plonjate.

n ciuda unor interferene, talk show-ul iniiaz o versiune nou de performare a actorilor mediatici i de instrumentare a emoiei, ntruct publicul posibil, telespectatorul este fcut prta, coautor al spectacolului, ntr-un demers comun. Graie dispozitivului televizual, chipul actorului mediatic este izolat n prim plan i detaat de contxtul su iniial pentru a fi instalat ntr-o nou relaie de proximitate: cu ali participani din platou i fa-n fa cu privitorul.Echipa de televiziune este format din persoane cu pregtire i roluri speciale:

- realizatorul (redactorul) emisiunii

- reporterul cel care lucreaz efectiv subiectul primit sau aprobat de realizator

operatorul de sunet nregistreaz interviul cu aparatura specific

operatorul de lumini rspunde de asigurarea luminii adecvate, indiferent de condiiile meteo

oferul conduce maina n timpul filmrilor

operatorul de montaj selecioneaz imaginile necesare filmului. Uneori se afl alturi de reporter, alteori execut recomandri ce I s-au fcut. De regul se filmeaz mult i se reine destul de puin, montajul presupunnd un proces de selecie

programatorul decide ora i ziua transmisiei, n funcie de audiena preconizat

Perfecionarea aparaturii utilizate, a camerelor de filmat simplific schema prezentat, mai ales n cazul televiziunilormai mici sau cu susinere financiar redus. De asemenea crete rolul reporterului care trebuie s se specializeze din mers, s se priceap la toate.

Vizionarea materialului filmat. Montajul cadrelor

Materialul filmat se vizioneaz de dou ori.

La prima vizionare

se urmresc imaginile pentru a alege cadrele care vor fi introduse. Se noteaz cadrele unul sub altul

se ascult sincroanele pentru a hotr care corespund imaginii, se listeaz cu o mic descriere

la a doua vizionare

se cronometreaz durata cadrelor i a sincroanelor i se noteaz pe prima list

se scoate textul de la nceputul i sfritul sincroanelor pentru a redacta textul de comentariu.

Reguli de racord al imaginii

succesiunea cadrelor: plan larg, plan apropiat sau plan mediu, plan detaliu

sunt interzise dou planuri n micare unul dup altul

toate cadrele n micare se termin printr-un plan fix

este interzis sritura peste ax, adic prezentarea consecutiv a subiectului n stnga i dreapta imaginii

materialul ncepe i se sfrete cu un plan fix, de cel puin trei secunde

cadrul trebuie s aib o dominant cromatic asemnptoare sau complementar cu cea a cadrului anterior

Un reportaj ncepe cu un plan exterior (localizarea n spaiu) al locaiei unde se desfoar

Ultimul cadru trebuie s fie echivalentul unei concluzii vizuale a materialului respectiv

VI. Aplicaii: Principalele elemente ale limbajului plastic

Genurile i temele predilecte n pictur . Se va urmri planul dat:

Peisajul n stare pur sau umanizat (gh. Petracu, Th. Pallady)

rural (satul, drumul, locuina N. Grigorescu),

urban (strada, locuina, peisaj industrial)

acvatic (panorama, peisaj portuar, peisaj idilic)

Portretul prevalena biologic a formrii imagistice (masculin/feminin)

copilria (N. Tonitza)

tineree

maturitate

senectute

cupluri

autoportret (N. Grigorescu)

Compoziia de exterior i de interior evideniaz tentaia scenografic propus de autor

Compoziia de exterior specific naional

viziunea citadin

Compoziia de interior fr personaj

- cu personaj costumat (arlechin, odalisc) sau nud - natura static (tefan Luchian)

VII. Aplicaii: Cinematografie. Analiz de imagine (dintr-un film la alegere; se vor urmri n special tehnica de filmare, modul de folosire a luminii i culorilor)Cronica de film. Cea mai eficient cale de a scrie despre un film pare s fie descrierea. Ea face posibil sublinierea caracterelor, a ideii care organizeaz aciunea, a momentelor de intensitate maxim i, nu n ultimul rnd, a jocului interpreilor. Rolul criticii de film este n bun msur asemntor cu cel al criticului sau cronicarului dramatic, dar n acest caz, n afar de viziunea regizoral, important este tehnica nregistrrii de imagini care devine o art de sine stttoare. n funcie de profunzimea analizei, ea poate fi doar o cronic, o expunere informativ sau o critic referitoare la valoarea estetic i ideatic a scenariului, imaginii, regiei, prestaiei actoriceti.

Exist dou elemente care concur la realizarea coninutului i stilului criticii de film. Filmul ca i romanul se adreseaz unui public foarte larg, fr o omogenitate cultural sau de clas, asupra cruia exercit o atracie considerabil. Dar faptul c este o art de mas nu justific amestecul registrelor limbii. Apariia n cronici a unor formulri din registrul familiar, nvecinat cu argoul sau a barbarismelor combinate cu alte scpri cum ar fi lipsa claritii n expunere sau simpla rezumare a aciunii poate s creeze o imagine fals asupra filmului i s scad interesul cititorilor cronicii fa de o eventual vizionare.

Un alt element foarte actual este efectul trecerii la imaginea digital. Aceast tehnic a permis realizarea unor filme de excepie, dar i a filmelor cu multe efecte speciale care sunt foarte apreciate n ultimii ani. Titanic, Jurassic Park, Matrix, Stpnul inelelor sunt cteva din filmele care au impresionat cinefilii i pe specialiti (ultimul a luat premiul Oscar). Evidenierea acestui aspect n cronic este indispensabil att ca realizare tehnic ct i informativ pentru cei care, mai nou, se duc la film s vad efecte speciale, povestea, naraiunea, personajele trecnd n plan secundar.

v. Comunicarea nonverbal n spaiul public, coord. Septimiu Chelcea, p. 156-164

v. Delia Cristina Balaban,, Comunicare publicitar, Cluj-Napoca, Accent, 2005, p. 82-95.

Aurelia Pavel, Pictura romneasc interbelic un capitol de art european, Bucureti, Meridiane, 1996.

PAGE 19


Recommended