Comuna Perișoru este situată în partea de sud-est

a Câmpiei Române și în nord-estul județului

Călărași.Vecinii sunt:la nord se află județul Ialomița,la sud-vest comuna Roseți,la

sud comunele Unirea și Jegălia,la sud-est comuna

Borcea,la est comuna Ștefan cel Mare,la vest comunele Dragalina și

Ștefan Vodă.Suprafața comunei este de 21.346 de

hectare.Este situată în apropierea căii ferate ce leagă

orașele București-Constanța și a

drumului național 3(DN3).

Se spune că acum 80-100 de ani în urmă, actuala vatră a satului era înconjurată de trei târle: Perişoru, Puţul Grecului şi Cialicu.Bătrânii spun că primii locuitori ai satului au venit aici pentru pământ. Unii erau din actualul judeţ Prahova, alţii de aici, din Bărăgan. S-ar fi stabilit pe locul unde astăzi este izlazul şi unde au mai rămas încă gropile bordeielor. Când au venit aici nu au găsit decât un loc pustiu năpădit de scaieţi şi de alte ierburi: pe toată întinderea nu era decât un singur pom, acesta era un păr padureţ. Pământul era al unui grec despre al cărui nume nimeni nu îşi mai aminteşte.Ţăranii au curăţat locul de scaieţi şi au ajuns argaţii şi clăcaşii boierului, care era mai mult plecat. Mai târziu, când, după împropietărire au părăsit bordeiele de pe izlaz şi s-au instalat pe locul unde astăzi se întinde satul, s-au împărţit în trei grupe: cei care veniseră de la Măneciu, Pământeni şi Ungureni s-au aşezat în N-V, cei care veniseră de la Ogretin s-au aşezat în N-E, iar cojanii s-au aşezat în S. Satul întemeiat s-a numit Perişoru, de la părul pe care l-au găsit când au venit, pentru că în afară de acest păr nu mai erau pomi pe toată întinderea.

Comuna Perişoru se află într-o zonă de câmpie, aceasta fiind favorabilă agriculturii. Pe teritoriul administrativ al comunei,

agricultura dispune de cele mai bune condiţii naturale pentru a se dezvolta.

Majoritatea oamenilor se ocupă cu cultivarea cerealelor, legumelor şi creşterea animalelor.

Perişoru este o localitate de oameni gospodari care ştiu să-şi administreze averea, fiind dotată cu mai multe spaţii comerciale, o croitorie, moară pentru făină şi mălai, brutărie, carmangerie şi

staţie Rompetrol. Comuna mai are o Bancă Cooperativă şi un CEC, locuri în care oamenii îşi pot economisi banii sau pot obţine

credite pentru diferite nevoi. 

Principalii exponenţi ai mediului de afaceri în comuna Perişoru îi reprezintă investitorii în următoarele domenii: comerţ, servicii şi agricultură. Nu fără importanţă sunt însă şi micii producători particulari, fără societăţi sau firme, ce se ocupă, de asemenea, cu agricultura sau creşterea animalelor.

Parcul din centrul comunei a fost înfiinţat odată cu comuna în anul 1924 fiind singurul pe o distanţă de aproximativ 25 km. Cuprinde specii de arbuşti şi anume buxus şi tuia. Aceşti arbuşti sunt originari din ţările mediteraneene. Datorită uşurinţei de adaptare au devenit foarte apreciaţi şi la noi în zonă.Arborii din parc sunt diversificaţi şi anume: pin, brazi, tei şi molizi. Grosimea ramurilor copacilor şi înălţimea lor ofera un spaţiu răcoros şi întunecos numai bun pentru o după-amiază toridă de vară.

Localitatea Perişoru se bucură de existenţa unui monument istoric, adus în memoria celor

deportaţi în Bărăgan, situându-se în partea centrală a localităţii. Comuna mai are şi un

spaţiu verde unde putem admira minunatele alei ale parcului aflat în centru şi un loc de joacă

pentru copii, frumos amenajat.

În anul 1927 ia ființă școala,formată dintr-o singură sală de clasă și o cancelarie.Primul învățător,cunoscut din arhiva școlii

a fost domnul Dumitru Prahoveanu.În anul 1936 se inaugurează noul local al școlii,care cuprinde

două săli de clasăl.Din 1946 au fost învățători:Dimache Enache,Anghelescu Veronica și Anghelescu Eugeniu.În urma reformei învățământului,școala a început să

funcționeze cu clasele V – VIII și din anul 1959 se trece la învățământul obligatoriu de șapte ani.

Scoala este alcătuită din două corpuri de clădire cu 11 săli de clasă, 5 cabinete: Cabinet de biologie, Cabinet de geografie, Cabinet de chimie-fizică, Cabinet de informatică, Cabinet de documentare şi informare şi o

bibliotecă.Principala sursă în cadrul şcolii îl reprezintă CDI (cabinet de documentare

şi informare), dar şi profesorii. Misiunea organizaţiei şcolare constă în furnizarea de servicii educaţionale de calitate tuturor beneficiarilor,

direcţi sau indirecţi (părinţi, elevi, comunitate) şi formarea de deprinderi de achiziţie a informaţiei, ca paşi mărunţi pe lungul drum al

autoeducaţiei (life-long-learning).

Activitatea culturală se realizează prin diferite evenimente, care au loc de-a lungul anului, sprijinite de Consiliul Local şi şcoală. Evenimentele constau în: spectacole, concursuri interdisciplinare, excursii tematice,

tabere şcolare şi expoziţii de carte în cadrul bibliotecii comunale.

Mediul cultural este reprezentat de: Biblioteca Comunală, Centrul Papi şi Şcoala.

Frecvent sunt organizate expuneri de carte, de desen şi concursuri de poezie.

Herghelia Jegalia aparţine Comunei Perişoru. Înfiinţată în anul 1915 în

clădirile fostei ferme ALBION, ca depozit de remontă, ferma de creştere a cailor de la Jegalia a suferit diverse transformări

până în 1948 când a trecut în subordinea Ministerului Agriculturii, devenind

herghelie. Între anii 1969-1970 a fost adus efectivul ce urma să producă viitorul

Cal de Sport Românesc, la care, prin încrucişări complexe şi potrivirea corectă

a perechilor se urmăreşte obţinerea tipului dorit să facă faţă competiţiilor

hipice interne şi internaţionale.Situată la km. 110 pe Autostrada Soarelui, Herghelia Jegalia creşte în prezent 275 cai

din rasa Cal de Sport Românesc, activitatea ei fiind structurată în trei

direcţii:- creşterea, reproducerea şi ameliorarea Calului de Sport Românesc, folosind un

număr de 8 armăsari pepinieri şi 45 iepe mamă;

- ameliorarea populaţiilor de cabaline autohtone din zona judeţelor Călăraşi şi Ialomiţa, prin cei 46 armăsari de montă

publică existenţi în herghelie; - selecţionarea exemplarelor valoroase

din punct de vedere al aptitudinilor pentru sărituri peste obstacole şi dresaj.

Herghelia Jegalia beneficiază de spaţii adecvate de cazare şi întreţinere corespunzătoare a cabalinelor, formate din 9 grajduri de zidărie (în

proporţie de 80% refăcute), terenuri de antrenament şi singurul manej acoperit din România, care poate găzdui competiţii hipice interne şi

internationale.Baza furajeră este formată din 504 ha teren arabil, depozitul de furaje fibroase şi magazia de furaje concentrate, care permit producerea în cele mai bune condiţii a tuturor furajelor necesare asigurării hranei

întregului efectiv de cabaline.Aliniindu-se la cerinţele internaţionale, ICAS Bucureşti şi Direcţia de

Creştere, Exploatare şi Ameliorare a Cabalinelor din RNP, au elaborat un program de implementare a însământărilor artificiale la cabaline,

înfiinţând în cadrul hergheliei un laborator ce urmează a fi dotat la cerinţele Comunităţii Europene, prin acesta, valorificându-se la maxim

puterea amelioratoare a plus-variantelor acestei rase în formare.

Datorită vegetaţiei de stepă şi stratului de loess, zona cunoscută pentru solul său negru şi cu un conţinut bogat de humus ocupă suprafeţe considerabile.Solul din zonă se pretează ca teren arabil pentru întreg sortimentul de plante de cultură de câmp, oferind condiţii prielnice pentru: grâu, porumb, florea-soarelui, orz.

Dintre obiceiurile populare care se practică în zona noastră sunt: colindele de Moş Ajun, colinde de Crăciun, Steaua, Pluguşorul, Sorcova, Seara Sfântului Vasile, Capra şi Ursul.Colindele sunt specifice aproape întregului areal românesc, având o valoare deosebită, ocupând un loc aparte prin tematica complexă, bogată şi diversă, precum şi prin minunata poezie populară pe care o cuprinde.Odată instalată vara apar obiceiuri, cum ar fi: Scaloianul, Paparudele, Drăgaica şi Duminica Floriilor.