ALOECompoziţia chimică Analiza rădăcinilor de Aloe efectuată de Dagne ş.a. (1994) a evidenţiat prezenţa derivaţilor 1,8-dihidroantrachinonelor: crisofanol, aspedelin, crisofanol-8-metil eter, aloecrisonă, aloe-emodin, helmintosporin, aloesaponol III, aloesaponarin I, aloesaponol I, II, III şi aloesaponarina I şi II, precum şi compuşi cromonici: izoaloecrizina D şi aloerezina E.Frunzele de Aloe conţin: glucide, proteine (1 - 5 %), lipide (0,8 %), purine, β-caroten şi creatinină.Dintre aminoacizi s-a identificat prezenţa: alaninei, argininei, acidului glutamic, glicinei, histidinei,isoleucinei, leucinei, lizinei, fenilalaninei, prolinei, serinei, treoninei, tirozinei şi valinei precum şi aamidei: glutamină.Frunzele mai conţin şi vitamine dintre care s-au identificat: acidul ascorbic, niacina, tiamina şi riboflavina.Siegler şi Rauwald (1994) au determinat antranoizii din florile şi frunzele a 11 specii de Aloe. Extractele din florile a 5 specii au conţinut glucozizi C antronici: aloină (barbaloină), alinozida (3-ramnozida antronei) homonataloină, 7-hidroxialoină şi 7-hidroxialoin acetat. Agliconii antronei: aloeemodinantronă şi crisofanolantronă au fost prezenţi în florile a 6 specii de Aloe, dar nu au fost identificaţi şi în frunzele aceloraşi specii.Tulpinile de Aloe conţin: mucilagii, taninuri, acizi organici, acid uronic, saponine, sapogenine, rezine, chinone, poliuronide, acid pectic şi lignine.Dintre glucide s-au identificat: fructoza, galactoza, xiloza, arabinoza, manoza, glucomanani şi galactani.A mai fost identificată prezenţa următorilor componenţi: rezine, mucopolizaharide, proteine (albumine, globuline şi alocutin A), lipide (0,8 %), vitamine (acid ascorbic, niacină, riboflavină, tiamină), steroli ( β-sitosterol, campesterol), pigmenţi ( β-caroten), saponine, antrachinone, glicozizi antrchinonici, hidroximetilantrachinone, antracene, antranoli, glucozamine, acizi galacturonici şi cumarine.Aminoacizii sunt reprezentaţi de: alanină, arginină, acid aspartic, glicină, histidină, izoleucină, asparagină, leucină, lizină, fenilalanină, prolină, treonină, tirozină şi valinăS-a mai identificat prezenţa sterolilor: β-sitosterol şi campesterol şi a acizilor fenolici: acid p-cumaric, acid hidroxicinamic şi acid cinamic.Dintre antrachinone s-a determinat: acidul crisofanic şi rheina, dintre antraglicozizi: β-barbaloina şiizobarbaloina, dintre triterpenele tetraciclice: lupeolul, compuşii quinoizi sunt reprezentaţi de 7-hidroxialoina, aloe-emodin, aloe-emodin antranol, aloinosid A, barbaloină, acid chrizofanic, chrisofanol, emodin, homonataloina, isobarbaloina, nataloina şi rheina, iar pironele de 7-hidroxi-cromonă, aloenină şi aloesonă.ANGELICĂ

Compoziţia chimică Componenţii identificaţi în organele aeriene ale acestei specii sunt următorii: glucide solubile (glucoză, fructoză), ceruri, taninuri, acid dehidroascorbic, cumarine, acizi organici (acid oxalic, acid malonic, acid aconitic, acid clorogenic), acizi fenolici (acid cafeic, acid valerianic), cromone (visnagină) şi acizi graşi (acid stearic, acid behenic, acid arahidic, acid eicosenoic), acizi alifetici (acid angelic), α-pirone (ligustilidă, visnagină).Dintre cumarine au fost identificate: angelicin, acid angelic, 5-metil-angelicină, ostol, ostenol, umbelliprenină, umbelliferonă, fraxozidă, esculetol, archicină, umbelliferonă, umbelliprenonă, izocumarină, izoimperatorină, izopimpinelină, phelopterin, psoralen, sphondină, xantoxiletină şi marmesină, iar dintre furanocumarine:α-alkil-furanocumarină, dihidrofuranocumarină, bergapten, ostrutol, imperatorină, xantotoxol, fraxetol, esculozidă, archangelicină, archangelinonă, pimpinelină, marmesinină şi kwaniină.Dintre steroli au fost identificaţi: β-sitosterolul, stigmasterolul, campesterol, ergosterolul iar dintrelactone: angelicalactonă şi pentadecanolidă.Frunzele conţin: uleiuri volatile 0,015 – 0,10 %, glucide solubile: glucoză, fructoză, taninuri, vitamine: acid dehidroascorbic, carotenoide, precum şi următoarele alte substanţe:Acizi organici: acid angelic, acid oxalic, acid malonic, acid aconitic, acid valerianic, acid metil-

acetic.Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic.Furanocromone: visnagină.Furanocumarine:α-alkil-furanocumarină, dihidrofuranocumarină, bergapten, ostrutol, imperatorină, xantotoxol, archangelicină, pimpinelină, marmesinină şi kwaniină, angelicin, 5-metil-angelicină, ostol, ostenol, umbelliprenină, umbelliferonă, archicină, umbelliferonă, umbelliprenonă, izoimperatorină, izopimpinelină, felopterină, psoralen, sfondină, marmesină,Piranocumarine: xantoxiletină.Izocumarine: izocumarină. Hidroxicumarine: archangelinonă, fraxetol, fraxozidă, esculetol, esculetozidă.Steroli: β-sitosterol, stigmasterol, campesterol, ergosterol.Lactone: angelicalactonă, pentadecanolidă, ligustilide.Acizi organici alifatici: acid angelic.Acizi graşi: acid stearic, acid behenic, acid arahidic, acid eicosenoic.Ceruri.După Teuscher şi colab. uleiul volatil extras din frunze34 % β-felandren, 27 % α-pinen, 24 % β-pinen şi alte hidrocarburi însoţitoare (mircen, p-cimen, cis- şi trans- β-ocimen); 0,2 – 0,7 % furanocumarine (xantotoxină, imperatorină, oxipeucedanină, angelicină, bergapten, izopimpinelină).După PDR: 17 – 29 % mircen şi compuşi însoţitori (p-cimen, limonen, cis- şi trans-ocimen, α-felandren, β-felandren, α-pinen), furanocumarine (angelicină, bergapten, imperatorină, izoimperatorină, oxipeucedanină, archangelicină).Substanţele volatile extrase din organele aeriene conţin: 71,89 % β-felandren, 11,39 % α-pinen, 4,53 % α-thujen, 3,47 % mircen, 0,91 % ocimen, 0,77 % r-elemen, 0,77 % zingiberen, 0,52 % sabinen, 0,36 % α-curcumen, 0,32 % hexilizovalerat, 0,32 % α-copaen, 0,32 % α-humulen, 0,28 % α-pinen, 0,24 % camfen, 0,22 % cedren, 0,20 % mirtenilacetat, 0,16 % alloocimen, 0,15 % β-elemen, 0,15 % β-bisabolen, 0,14 % αmuurolen, 0,14 % caren-4-ol, 0,12 % amilizovalerat şi 0,10 % terpinolen (Burzo ş.a., nepublicat).Rădăcinile de anghelica conţin: ulei volatil, glucide (glucoză, fructoză, zaharoză, umbelliferoză, amidon, celuloză), rezine (6 %), steroli ( β-sitosterol), acizi fenolici (acid clorogenic, acid cafeic, acid chinic), acizi organici (acid citric, succinic, fumaric, oxalic), tanin, monoterpene (cis-piperitol, cis-verbenol), baze azotate (adenozină) şi substanţe minerale (8,1 %), fenilpropanoizi (coniferin).Au mai fost determinaţi esterii etilici ai următorilor acizi graşi: acid capric, lauric, linoleic, linolenic, miristic, oleic, palmitic, petroselinic, behenic şi stearic, precum şi acizi alifatici nesaturaţii: acid angelic (0,3 %).Sesquiterpen: cuparen, glicozizi fenil propenici: coniferină.Dintre cumarine au fost identificate: archicina, archangina, cvanina, ostolul, ostenolul, umbelliferona şi umbelliprenina, iar dintre furanocumarine: angelicina, ostrutolul, archangelicina, imperatorina, izoimperatorina, bergaptenul, xantotoxolul, xantotoxina, oroselona, oxipeucedanina,oxipeucedaninhidratul, archangelina şi prangolarina.Atât în rădăcini, cât şi în tulpini se găsesc numeroase canale secretoare în care este sintetizat uleiul volatil.Ţesuturile acestei specii conţin 0,10 – 0,40 % uleiuri volatile care conţin hidrocarburi monoterpenice, compuşi oxigenaţi şi sesquiterpene.Compoziţia uleiul volatil obţinut din rădăcină de angelică (după Teuscher şi colab)Hidrocarburi monoterpenice (80 – 90 %): 14 – 32 % α-pinen, 13 – 28 % β-felandren, 13 - 16 % ￄ 3-caren, 2 – 14 % α-felandren, camfen, p-cimen, limonen, mircen, β-pinen, sabinen, trans-p-ment-2-en-1-ol (artefact).Hidrocarburi monoterpenice: bisabolen, copaen.Alcooli sesquiterpenici: bisabolol.Esteri: acetat de bornil.Hidroxicumarine prenilate: 7-metoxi-8-(3-metil-2-butenil)-2H-1-benzopiran-2-onă, umbelliprenina.

Hidroxicumarine: umbelliferonă, ostol, ostenol.Furanocumarine(0,5 – 1,6 %): angelicină, archangelină, bergapten, biakangenol, 5- β-ciclolavanduliloxipsoralen, heraclenol, imperatorină, izobergapten, izoimperatorină, marmezină, ostrutol, oxipeucedanină, xantotoxină, xantotoxol, angelicină, oroselona, oxipeucedanina, oxipeucedaninhidratul şi prangolarina, care asigură plantei rezistenţă la infecţii fungice.Lactone macrociclice (1,5 %): 13-tridecanolidă, 15-pentadicanolidă, 12-metil-13-tridecanolidă, 16-hexadecanolidă, 17-heptadecanolidă (conferă mirosul specific).După Franchomme şi colab. (2001): 73 % hidrocarburi monoterpenice (24 % α-pinen, 1,25 % β-pinen, 13 % limonen), 1,5 – 2 % esteri alifatici şi terpenici (0,75 % acetat de bornil, 0,45 % acetat de transverbenil), 2 % cumarine (umbeliferonă, archangelicină, angelicină şi bergapten), alcaloizi terpenici (nitromentadiene).Compoziţia uleiului volatil de rădăcini, după Kerrola ş.a. (1994).Hidrocarburi monoterpenice: α-felandren (13,85 %), α-pinen 5,65 %, sabinen 3,60 %, limonen 2,45 %, δ-3-caren 1,85 %, mircen 1,45 %, (Z)- β-ocimen 1,00 %, β-pinen 0,65 %, %, camfen 0,35%, α-felandren 0,30 %, terpinolen 0,35 %, p-cimen 0,85 %, α-tujen 0,90 %, (E)- β-ocimen 0,10 %.Hidrocarburi sesquiterpenice (2,70 %): β-bisabolen 2,10 %, biciclogermacren 1,65 %, α-cariofilen1,65 %, γ cadien 1,70 %, δelemen 1,70 %, germacren D 0,75 %, γ-cariofilen 1,30 %, (Z)- β-farnesen 1,00 %, αcubenen 0,60 %, α-copaen-8-ol 0,50 %, α-muurolen 0,50 %, α-copaen 0,35 %, β-cubeben 0,30 %, cuparen 0,30 %, βselinen-0,30, β-cedren 0,25 %, βelemen 0,20 %, tujopsen 0,30, γ-muurolen.Alcani, alchene, alchine: 5-undecen-3-ină 0,10 %. Alcooli terpenici şi neterpenici: 1-octadecanol 1,35 %, %, tridecanol 0,20 %, tetradecanol 0,10 %,cis-tujanol 0,60 %, cis-piperitol, cis-verbenol.Alcooli monoterpenici aromatizaţi: p-cimen-8-ol 1,30 %, cuminalcool 0,30 %.Alcooli sesquiterpenici (1,30 %): α-copaen-11-ol 4,10 %, dihidroeudesmol 2,30 %, elemol 2,00 %, spatulenol 1,80 %, β-eudesmol 0,70 %, rosifoliol 0,70 %, cedrol 0,20 %.Esteri: bornil acetat 1,75 %, chrisantemil acetat 1,10 %, tetradecil acetat 1,10 %, cis-crisantemil acetat 0,70 %, heptadecil acetat 0,85 %.Cetone: 4,6,6-trimetil-2-ciclohexen-1-onă 0,70 %.Aldehide alchilice: (E,E)-2,4-dodecadienal 0,50 %, hexanal 0,50 %, (E,E)-2,4-decadienal 0,20 %, tertadecanal 0,30 %, pentadecanal 0,05 %.Aldehide terpenice: fellandral 0,30 %.Lactone macrociclice: 15-pentadecanolid 3,55 %, 13-tridecanolid 2,10 %, 12-metil-13-tridecanolid 0,25 %.Hidroxicumarine: ostol 6,75 %.Furanocumarine: psoralen 1,10 %,Extrasele în pentan din rădăcinile plantelor de Angelica au avut o compoziţie diferită de a uleiurilor volatile. Principalii componenţi identificaţi au fost: ostolul 53 %, izobergaptenul 8,8 %, bergaptenul 8,8 %, acidul palmitic 6,0 % şi pentadecanolid 6,0 %.Fructele conţin:Ulei volatil: α-pinen, β-felandren, borneol, camfen, β-bisabolen, β-cariofilen, hexilmetilftalat, lactone macrociclice care imprimă mirosul caracteristic (15-oxipentadecenlactona).Furanocumarine: angelicină, bergapten, imperatorină, oxipeucedanină, xantotoxină.Ulei gras.Fitosteroli: β-sitosterol, stigmasterol (după PDR).După Franchomme şi colab. (2001) în uleiul volatil al fructelor se găsesc: felandreni, cumarine şi furanocumarine (imperatorină, xantotoxină).

ARNICĂ

Compoziţia chimică Componenţii identificaţi în rizomul şi rădăcinile acestei plante sunt: fructoză (2,5 %), zaharoză

(1,0 %), inulină (9 – 12 %), uleiuri volatile (0,05 – 0,12 %), acizi alifatici monobazici (acid angelic), taninuri catehinice (2,3 %), acid lactic, acid izobutiric, acid succinic, acid formic, acid fumaric, triterpene (taraxasterol) şi mucilagii.Frunzele acestei specii conţin esteri ai lactonelor (arnicolid A – D) şi lactone (arnifolin şi helenalin).Florile de Arnica conţin: fitosteroli, răşini, taninuri, acizi organici (acid malic), acizi fenolici (acid clorogenic, acid cafeic), trimetilamină, ceruri şi gome.S-au mai determinat:Lactonele de tip helenanolid reprezentate de helenalină, derivaţii esterici ai acesteia (11, 13-dihidrohelenalină) şi lactone sesquiterpenice: arnifolină.Pigmenţi flavonoizi: isoquercitrină, luteină, luteolin, luteolin-7-monoglucozid, izoquercitozidă, quercetin-3-gluco-galacturonid, astragalin, betulenol, patuletin, spinacetin, hispidulin, quercetin-gluco-galacturonid.Pigmenţi carotenoizi şi xantofile: γ-caroten, criptoxantină, luteoxantină, aureoxantină, eloxantină, violaxantină, zeaxantină, helenină.Glucozinolaţi: gluconasturtina şi sinigrozida.Senevoli: feniletilsenevolul şi alilsenevolul.Cumarine: umbelliferonă şi scopoletină.6Steroli: β-taraxasterol, β-sitosterol, arnisterol.Alcooli triterpenici: arnidiol, anisterină, faradiol.Triterpene: faradiol, taraxasterol.Sesquiterpene: betulenolSchmidt ş.a. (1995) au analizat florile de Arnica şi au identificat prezenţa a două labdan diterpene iar Merfort (1992) a identificatdoi acizi cafeoilquinici.Uleiul volatil de Arnica conţine: timol, timol-metil-eter, n-triacontan, esteri ai acizilor graşi (acid dioxistearic, lauric, palmitic, stearic).Fenolii din ţesuturile acestei specii: hidroxifenoli, acid cafeic, acid clorogenic, acid galic, şi polifenoli (taninuri) reprezintă substanţe antimicrobiene şi antifungice.

CREŢUŞCĂ

Compoziţia chimică Din plantele acestei specii a fost extras în anul 1838, acidul salicilic. Acesta se gaseste si sub forma de glicozizi asa cum este spiraeina sau esteri ca: metil salicilatul sau aldehida salicilica. În frunzele acestei specii au fost identificati urmatorii componenti: cumarine, rutina, hiperozid, filalbina, taninuri hidrolizabile (rugosin D), derivati ai safrolului (heliotropin = piperonal).Principalii componenti identificati în florile acestei plante sunt:- Glicozizii: salicozida si derivatii acidului salicilic: salicina, spiraeina, izosalicina, gaultherina, monotropina, metil-salicilat, etil-salicilat, aldehida salicilica, salicilat de metil.- Vitaminele: acid ascorbic, rutina.-Pigmentii (6 %): antocianidine, quercetina, quercetin-4'-glucozid (spireozid), quercetin-dipentozid, alti derivati ai quercetinei si kampferolului, rutina, hiperina si hiperozid.- Acizii: acid valerianic, acid citric, acid maleic.- Aminele: izoamilamina, izobutilamina,- Alte substante identificate în florile acestei plante sunt: taninurile, cumarinele si substantele minerale.

COADA SORICELELUI

Compoziţia chimică Partea supraterestră: Glucide, lipide (1,8 – 4,0 %), acizi organici, substanţe azotate (aminoacizi, proteine = 10,8 – 14,4 %, amide), taninuri (2,8 %), uleiuri volatile (0,2 – 1 %), cumarine, flavone, acizi polifenolici, rezine (0,6 %), carotenoide, pentaciclitolii (viburnitol), derivaţi poliacetilenici

(poliine), substanţe minerale.Flavonoide: toate speciile de A. millefolium stricto sensuÎn frunze şi inflorescenţe Gudeon şi colab. (1993) au determinat: 7-0-glucozide şi 7-O-malonil-glucozide ale apigeninei (= apigenolului), cvercetolului (= quercetolului) şi luteolinei (= luteolului) (7-O-glucozida apigenolului = cosmosiină, 3-O-ramnoglucozida cvercetolului = rutozida) - compuşi majoritari; C-glicozil-flavone (swertizină, vitexină, vincenină-2, vincenină-3, şaftozidă, izoşaftozidă, orientină, izoorientină), agliconi metilaţi şi metoxilaţi (casticină, artemetină, 6-hidroxiluteolin-6,7,3’,4’-tetrametileter, salvigenină, nepetină, cirsilol, 5-hidroxi-3,6,7,4'-tetrametoxi-flavonă) – derivaţi flavonici însoţitori (după Wichtl şi colab.).Cumarine: cca 0,35 %.Acizi polifenolici (nenominalizaţi). Pigmenţilor carotenoidici: β-caroten.Betaine (glicinbetaine cca 0,05 %): L-stachidrină (prolinbetaină), trans-4-hidroxistachidrină (= L-hidroxistachidrină = betonicină) şi colina (A. Mehlfuhrer şi colab. - 1997).Amide: tetradeca-4,6-diin-10,12-dien-acetil izobutilamidăDerivaţi poliacetilenici: ponticaepoxid, cis- şi trans-matricariaester.Glucidele (glucoză, dextroză, arabinoză, maltoză, zaharoză, manitol, inulină şi galactoză) deţin 3 % din substanţa proaspătă.Acizi organici: succinic şi formic; acizi fenolici: cafeic, clorogenic şi salicilic. Acizi graşi din lipide: linoleic, miristic, palmitic, oleic.Steroli: βsitosterolul, campesterolul şi stigmasterolul.Triterpenele: taraxasterol şi pseudotaraxasterol.Au mai fost identificate:Vitamine: acidul ascorbic (58 – 310 mg/100 g), riboflavina (5 – 6 ppm), tocoferolii, rutina, colina,tiamina şi niacina.Rădăcinile conţin inulină.Uleiurile volatile.Sunt secretate de perii glandulari biseriaţi, situaţi pe suprafaţa frunzelor şi pe corolă. Se obţin prin antrenare cu vapori de apă. Compoziţia lor chimică variază în funcţie de varietatea speciei şi provenienţă., unele specii (diploide) fiind lipsite total de azulene (A. pannonica, A. distans, A. roseo-alba) sau parţial (A. collina, A. millefolium stricto sensu, A. asplenifolia, A. setacea). Plantele tetraploide (A. millefolium lato sensu) biosintetizează lactone azulenogene (proazulene) din care, prin hidrodistilare, rezultă chamazulenă ( M. Wichtl şi R. Anton, 2003).Constituentul dominant al uleiului volatil este chamazulena, compus de culoare albastră (6 – 19 %, maximum 40 %); alţi constituenţi: camfonă (până la 40 %), β-pinen (până la 23 %), α-pinen (până la 5 %), 1,8-cineol (până la 10 %), β-cariofilen (până la 10 %), izoartemisia cetonă (până la 8 %) (după PDR, 2004). În unele specii predomină compuşii monoterpenici (cca 80 %): 1,8-cineol (până la 30 %), sabinen, camfonă, linalol sau ascaridol (47 %). În altele derivaţii sesquiterpenici sunt dominanţi: germacren D, β-cariofilen, α-bisabolol, spatulenol. În alte cazuri cele două grupe de terpene se pot găsi în cantităţi asemănătoare, α- şi β-pinenul, borneolul, acetatul de bornil, camfenul, terpinen-1-ol-4, izoartemizia cetona, cariofilen-epoxidul sunt în egală măsură caracteristici ( M. Wichtl şi R. Anton, 2003).După Burzo ş.a. (nepublicat) uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii conţine: 22,67 % camazulenă, 22,17 % β-pinen, 10,36 % eucaliptol, 5,31 % germacren D, 5,07 % cariofilen oxid, 4,07 % α-pinen, 3,40 % mircen, 3,16 % bornil acetat, 3,10 % sabinen, 2,44 % cis-crizantemol, 1,43 % α-terpineol, 1,32 % cariofilen oxid, 1,07 % γ-terpinen, 0,92 % p-cimen, 0,71 % α-cariofilen, 0,58 % trans-pinocarveol, 0,54 % cis- β-terpineol, 0,46 % terpinen-4-ol, 0,38 % cis-carvil acetat, 0,36 % camfor, 0,31 % germacren b, 0,31 % spatulenol, 0,30 % α-cadinol, 0,26 % α-thujen, 0,26 % trans-crizantenil acetat, 0,25 % geranil acetat, 0,22 % cadinen, 0,21 % β-burbonen, 0,21 % trans- β-ocimen, 0,21 % cedren, 0,21 % ocimen, 0,21 % α-terpinen, 0,20 % mirtenol, 0,17 % linalol şi 0,12 % α-terpinolen.După P. Franchomme şi colab.: hidrocarburi monoterpenice - α-pinen (10 %), β-pinen (7 %), camfen (6 %), sabinen (12 %); hidrocarburi sesquiterpenice - chamazulenă, dihidroazulene; oxizi monoterpenici - 1,8-cineol (10 %); cetone monoterpenice - izoartemizia cetonă (9 %), (-)-camforă

18 %), tuione; lactone sesquiterpenice - achilină.După Falk ş.a. (1974): camfor (17,79 %), sabinen (12,35 %), 1,8-cineol (9,59 %), α-pinen (9,40 %), izoartemisia cetonă (8,60 %), β-pinen (7,13 %), camfen (6,02 %), terpinen-4-ol (4,31 %), γ-terpinen (3,71 %), p-cimen (3,69 %), borneol (2,55 %), bornil acetat (2,10 %), limonen (1,71 %), allo-ocimen (1,41 %), α-terpinen (1,31 %) şi copaen, terpinolen, triciclen, alloocimen, mircen, cuminaldehidă şi delta-cadien (sub 1 %).După Hachey ş.a. (1990) principalii componenţi din Achillea sunt β-tujona (13,50 %), 1,8-cineolul (12,60 %) şi camforul (10,85 %). Concentraţii mai mici de 10 % au avut următoarele substanţe: sabinenul 7,90 %, β-pinenul 7,35 %, terpinen-4-ol 5,70 %, mircen 5,20 %, borneol 3,45%, γ-terpinen 2,40 %, p-cimen 2,00 %, camfen 1,95 %, β-cariofillen 1,70 %, camazulenă 1,70 %, α-terpineol 1,55 %, α-pinen 1,50 %, cariofillen oxid 1,45 % şi limonen 1,05 %. O concentraţie mai mică de 1,00 % s-a determinat în cazul următoarelor substanţe: terpinolen, α-tujonă, bornil acetat, şi α-terpinen.Belanger şi Dextraze (1993) au urmărit variabilitatea componenţilor din uleiurile volatile ale diferitelor chemotipuri de Achillea. Au constatat că principalii componenţi variază în următoarele limite: camazulena 1-65 %, germacrenul D 5-55 %, β-tujona 0-33,6 %, α-tujona 0-21,3 %, α-felandrenul 0-18 %, sabinenul 0,3-17 %, mircenul 0,4-14,7 %, β-pinenul 0,2-9,5 %, β-cariofilenul 0,6-8,5 %, camforul 0,2-7,1 %, 1,8-cineolul 0,3-5,6 %, p-cimenul 0,2-4,9 %, bornil acetatul 0,1-4,3 %, camfenul 0,1-3,2 %, limonenul 0,1-2,9 % şi γ-terpinenul 0,2-2,8 %. Monoterpenele au variat între 1,2-57,2 %, iar sesquiterpenele între 39,9 şi 98,8 %.Lactone sescviterpenice.Guaianolide proazulenice: achillicină (= 8α-acetoxi-artabsină), rupicolina A (8-α-angelicoiloxiachilicina) şi B (8-α-tigloiloxiachilicina) – după M. Wichtl şi R. Anton; sau 8-α-angelicoiloxi-10-epi-artabsina, 2,3-dihidro-dezacetoxi-matricină – după PDR; matricina, 2,3-dihidroacetoximatricina – după alţi autori;• guaianolide neazulenogene: achilina, leucodina, matricarina (C17H20O5), dehidroleucodina (dezacetoximatricarina), α-peroxiachifolidă (în A. millefolium stricto sensu), 3-oxa-achilicină (= 8-acetilegeloidă), 8-α-angelicoil-3-oxa-artabsină (= 8-α-angelicoilegeloidă);• germacranolide: milefina (milefolida), achilifolina, 5- β-tigloilachilifolina, dihidropartenolida, buchanolida, acetilbuchanolida;• eudesmanolide: dihidroreinozida, tauremizina, artemizina;• sescviterpenoide cu structură puţin obişnuită: esterii metilici A, B şi C ai acidului achimilic şi derivaţi de longipinen (α-longipinen-2-en-1-onă) şi 7 β- hidroxi-derivatul său. Hidrocarburi: alcani - monacosan, pentacosan, tridecan, pentadecan, heptadecan; alkene - tricosan

OBLIGEANA

Compoziţia chimică Diferă în funcţie de chemotip (grad de poliploidie) şi de organul plantei.Rizomi: uleiuri volatile (2 – 6 până la 9 %) acumulate în celulele secretoare dispersate în parenchimul cortical, taninuri (3–4 %), heterozide amare (acorină = 0,6 – 1 %), amidon, dextrine, mucilagii, colină, rezine, chinone (2,5-dimetoxichinonă), lignani (acoradin).Uleiul volatil: β-azaronă = cis-izoazarona (constituent dominant), α- şi γ-azaronă, β-gurjune, acoronă (gust amar), ZZ-deca-4,7-dien-al. În funcţie de chemovarietate constituentul dominant poate fi în cantitate de 80 – 96 % în varietatea indiană, tetraploidă (unde este însoţită de cis-izoeugenol metileter) şi de până la 13 % în varietatea europeană. Obligeana americană este total lipsită de β-azaronă.Alţi constituenţiDerivaţi fenilpropanici. α- şi γ-azarona, acoradina (dimer al β-azaronei).Derivaţi monoterpenici: camfen, p-cimen (hidrocarburi), linalol, α-terpineol (alcooli), ZZ-deca-4,7-dien-al (aldehidă - imprimă miros).Derivaţi sescviterpenici: α-selinen, β-gurjunen, , δ-cadinen, calamenen (hidrocarburi), α-cadinol, calamendiol (alcool); şiobunone = shiobunone (artefacte provenite din acoragermacrona iniţială - termolabilă şi antrenabilă cu vapori de apă), acorenonă şi calamenonă. (cetone), acoronă şi

izoacoronă (dicetone cu structură spiranică, volatile, amare).Aldehide: azaronaldehida (0,2 – 6 % în A calamus L. var. angustatus Bass. Asaroniferum). După Mazza (1995) uleiul volatil de Acorus conţine: acorenona 8,12 %, β-gurjunen 6,74 %, izoshyobunonă 6,25 %, β-azaron oxid 5,24 %, calamendiol 5,21 %, α-selinen 3,84 %, α-calacoren3,55 %, calamusenonă 3,24 %, camfor 3,17 %, shyobunonă 2,59 %, δ-cadien 1,74 %, camfen 1,50%, p-cimen 1,38 %, 6-epi-shyobunonă 1,24 %, linalool 1,11 % şi preisocalamendiol 1,02 %. În concentraţii de sub 1 % au fost identificaţi următorii componenţi: spatulenol, (Z) , α-humulen, β-acoradien, metil isoeugenol, (E)-anetol, γ-gurjunen, 2,6-di-epi-shyobunonă, limonen, elemol, (Z)- β-ocimen, α-pinen, trans-pinocarvyl acetat, cedrol, β-sesquifelandren şi β-pinen. Nawamaki şi Kuroyanagi (1996) au identificat în extractul metanolic de Acorus prezenţa sesquiterpenelor dintre care 8 au fost noi sesquiterpene. Acestea au avut un efect inhibitor asupra procesului de germinaţie a seminţelor.În organele aeriene: acid ascorbic, mucilagii, rezine, saponine, tanin, sitosterol, acid oxalic, acid palmitic.Pigmenţii din organele aeriene sunt reprezentaţi de: calcone.Uleiul volatil extras din organele aeriene conţine: β-curcumen, acoragermacronă, α-humulen, α-terpinen, γ-terpinen, α-terpineol, α-ylangen, borneol, curcumen, borneol, γ-azaronă, γ-terpinen, izocalamendiol, metil-cavicol, metil-eugenol, mircen, ocimen, selinen şi trans-anetol¸ calamusenonă, troponă, acoragermacronă, acorenol, acid acoric, calaconă, calamendiol, calamenonă, izocalamendiol, izocalamusenonă.

TURITA MICA

Compoziţia chimică Principalii componenţi chimici identificaţi în frunze sunt: uleiurile volatile, tanin (5 – 8 %), taninuri hidrolizabile (agrimonin, agrimoniină, oenoteină B), catechine (2,6 %), cumarine, α-pirone (agrimonolid), gome, vitamine (tiamină), triterpene (1,5 %), acizi graşi (acid palmitic, acid stearic) şi triterpene (acid ursolic - 0,6 %).Frunzele conţin pigmenţi flavonoizi: apigenin-glucozid, luteolin-glucozid, quercitrină, izoquercetin, izoquercitrin, quercetin-glucozid. Bilia ş.a. (1993) au identificat în organele aeriene ale speciei Agrimonia eupatoria un nou glicozid flavonic: kampferol 3-ramnozid, alături de kampferol, kampferol 3-ramnozid şi kampferol 3-rutinozid, luteolin-glucozid, quercetin-glucozid şi quercitrină.Pe ambele suprafeţe ale frunzelor, dar mai ales pe cea inferiară, se găsesc peri secretori scuri, cu glanda uni sau pluricelulară.Scoarţa de pe tulpinile acestei plante conţine: poliglucide, flobafene, diterpene (acetilamarolid, allantoină, amarolid, quassiin, shinjulactonă A) şi saponine.

CRETISOARACompozitia chimicaOrganele aeriene conţin: cantităţi mici de glucide, lignine, acizi graşi (acid palmitic şi acid stearic,acid oleic), fenoli, fitosteroli, taninuri (6 – 8 %) care prin hidroliză produc acid elagic şi acid luteic, saponine, pigmenţi flavonoidici (luteolină, proantocianidine), vitamine (rutină, acid nicotinic) şi substanţe minerale.Rizomii acestei specii conţin: glucoză, fructoză, zaharoză, lipide (4,2 %), steroli ( β-sitosterol) şi triterpene (alisol).

CEAPĂ

Compoziţia chimică Principalii componenţi determinaţi în bulbii de ceapă sunt: glucidele (4,7 – 10,2 %), proteinele (1,2 %), lipidele (0,25 %) şi substanţele minerale (0,59 ). Alături de aceste substanţe, în bulbi au fost detereminate şi alte glucide (glucoză 2,24 %, fructoză 1,83 %, zaharoză 1,91 %, hexozani 1,11 %, celuloză 0,86 %) şi lignine 0,07 % (Souci ş.a., 1981).Acizi organici din bulbii de ceapă sunt reprezentaţi de acidul malic 170 mg/ 100 g, acidul citric 20mg/ 100 g şi acidul oxalic 5,5 mg/ 100 g) iar sterolii de: beta-sitosterol 12 mg/ 100 g şi

campesterol 1 mg/ 100 g.Vitaminele din bulbii de ceapă sunt reprezentaţi în principal de acidul ascorbic (8,0 mg/ 100 g), alături de care se află cantităţi mai mici de nicotinamidă şi tocoferol (0,20 mg/100 g), acid pantotenic (0,17 mg/100 g), piridoxină (0,13 mg/100 g), tiamină şi riboflavină (0,03 mg/ 100 g).Dintre substanţele minerale, în 100 g bulbi de ceapă au fost determinate următoarele: potesiu 175 mg, fosfor 42 mg, calciu 31 mg, sodiu şi magneziu 9,0 mg, zinc 1,4 mg, fier 0,5 mg şi mangan 0,36 mg.Pigmenţii flavonici din bulbii de ceapă sunt reprezentaţi de glucozizi ai quercetinei şi izoramnetinei, de quercetină şi quercetin-4'-glucozid (spireozid), rutină şi kampferol.Ceapa din soiurile cu culoare roşie conţine cianidin 3-glucozid, peonoidin 3-glucozid şi peonoidin3-arabinozid. În cantităţi mici se găsesc şi alţi cianidin glicozizi aşa cum este şi cianidin 3-laminariobiozid (Du şi Francis, 1974). Dintre pigmenţii izoflavonoizi au fost identificaţi: farmononetina şi genisteina.Bulbii de ceapă conţin 0,005 – 0,015 % ulei volatil.Analiza uleiului volatil efectuată de Mihaescu ş.a. (nepublicat) a identificat prezenţa a 49 componenţi, cu următoarele concentraţii: 23,81 % dipropil disulfură, 20,52 % dipropil trisulfură, 14,26 % propenil propil trisulfură, 4,91 % propil propenil disulfură, 3,97 % propenil propil trisulfură, 3,48 % propil metil trisulfură, 2,31 % propenil propil trisulfură izomer, 1,90 % metil propenil disulfură, 1,85 % propenil propil trisulfură izomer, 1,81 % dimetil tiofen, 1,23 % metil propil disulfură, 1,13 % propenil propil pentasulfură izomer, 1,11 % dipropil tetrasulfură, 1,04 % dipropilen disulfură, 0,98 % propenil propăil pentasulfură, 0,86 propil metil trisulfură izomer, 0,81 % metil hexil furanonă, 0,34 % dimetil trisulfură, dipropil trisulfură izomer şi 0,29 % dipropil trisulfură.Kawakishi şi Morimiton (1994) au precizat că substanţele lacrimogene sunt produse în urma acţiunii enzimei cistein sulfoxid liază asupra S-alkyl-L-cistein sulfoxizilor şi S-alkenyl-L-cistein sulfoxizilor.Florile de ceapă conţin saponine spirostanice aşa cum sunt alliospirozidele A – D, care sunt substanţe active, cu efect insecticid. Aceste saponine formează complexe insolubile cu sterolii, care constituie precursorii pentru sinteza hormonului ecdison din insecte. În lipsa acestui hormon în dezvoltarea larvelor se produc malformaţii, care determină moartea lor (Zobel ş.a. 1991).

USTUROI

Compoziţia chimică Principalii componenţi dozaţi în bulbii de usturoi sunt: glucidele (20,6 – 30,9 %), proteinele (6,0 %), lipidele (0,12 %), aminoacizii liberi (1,2 %), saponinele (0,07 %), β-sitosterolul şi apa 63,5 %.Souci ş.a. (1981) au constatat că vitaminele sunt reprezentate în principal de acidul ascorbic (14,0 mg/ 100 g), alături de care se găsesc cantităţi mai mici de nicotinamidă (0,60 mg/ 100 g), tiamină (0,20 mg/ 100 g) şi tocoferol (0,10 mg/ 100 g).Bulbii de usturoi au un conţinut de 1,42 % substanţe minerale, dintre care în cantitate mai mare segăsesc: potasiu 515 mg/ 100 g, fosforul 134 mg/ 100 g, calciu 38 mg/ 100 g, magneziul 36 mg/ 100 g şi sodiul 32 mg/ 100 g.Du şi Francis (1975) au precizat că în catafilele usturoiului se găsesc antociani reprezentaţi de cianidin 3-glucozid.În substanţele volatile din bulbii de usturoi, Pino ş.a. (1991) au identificat 14 componenţi dintre care ponderea au deţinut-o diallil trisulfidul 31,90 %, allil metil trisulfidul 21,70 % şi diallil disulfidul 20,70 %. O concentraţie de peste 1 % din totalul componenţilor identificaţi, s-a constatat la: diallil sulfid 7,90 %, allil metil disulfid, 5,60 %, allil metil sulfid 4,40 %, allil propenil disuldid 2,30 %, dimetil trisulfid 1,60 %, 3-vinil-1,2-diti-5-en 1,40 %, 1,2-ditiociclopentan-3 1,10 %, iar o concentraţie mai mică de 1 % din totalul componenţilor s-a determinal la urmărorii componenţi: 3-vinil-1,2-diti-5-en, dimetil disulfid, 1,2,3-triti-4-en şi allil propil trisulfid.Bulbii de usturoi conţin 1,8 % alliina, care este un alliil-cisteinsulfoxid ce poate fi transformată în prezenţa alliinazei în allicină - allil-2-propeniltiosulfinat. Lawson (1993) a constatat că allicina

este o substanţă ce diminuează semnificativ conţinutul de lipide din sânge, iar Leighton ş.a. (1992) au precizat că flavonolii din această specie, reprezentaţi în principal prin quercetine, inhibăcreşterea tumorilor. Calvey ş.a. (1997) au identificat în extractele de usturoi cantităţi mici de ajoen (tiosulfinat), substanţă cu un potenţial rol antitrombotic,Din florile de usturoi au fost extrase saponine spirostanice aşa cum este sativozidul-R2 care este osubstanţă activă cu efect insecticid (Matsuura ş.a., 1989)

MĂRAR

Compoziţia chimică Frunzele de mărar conţin: 88,0 % apă, 2,8 % glucide, 2,0 - 2,7 % proteine, 0,3 % lipide, 3,3 % fibre şi ulei volatil.Conţinutul de vitamine din 100 g frunze este următorul: 52,0 mg acid ascorbic, 6,0 mg tocoferoli, 0,23-0,42 mg tiamină, 0,11-0,28 mg riboflavină, 0,30 mg nicotinamidă, 0,25 mg acid pantotenic, 0,10-1,5 mg piridoxină, 2,8 mg niacină şi 0,10 mg acid folic.În 100 g frunze s-a determinat următorul conţinut de substanţe minerale: 430 mg potasiu, 100,0 mg calciu, 86,0 mg sodiu, 51,0 mg fosfor, 40,0 mg magneziu, 2,7 mg fier, 0,25 mg zinc şi 0,mg cupru.Analezele efectuate de Huopalahti ş.a. (1988) la uleiurile volatile extrase din plantele de mărar, auevidenţiat existenţa a 11 componenţi dintre care 3,9-epoxi-p-1-metan a deţinut 33,20 % din totalulcomponenţilor şi neofitadienul 19,90 %. Cantităţi mai mici au fost constatate în cazul α-felandrenului 6,80 %, miristicinei 5,80 %, apiolului 4,20 %, para-cimenului 1,80 %, β-felandrenului 1,70 %, piperitonei 1,40 %, carvonei 1,00 %, limonenului 0,70 % şi α-pinenului 0,20 %.Teuscher şi colab. menţionează pentru părţile aeriene: 0,2 – 2,3 % ulei volatil (0,05 – 0,75 % în planta proaspătă) format din (S)-(+)-α-felandren (26 – 65 %, cantitatea cea mai mare găsindu-se înainte de înflorire) şi dileter (5 - 32 %, cantitatea cea mai mare atingându-se în timpul înfloririi) –aceştia fiind răspunzători de mirosul caracteristic al mărarului. Compuşi însoţitori: (+)-limonen (3– 55 %), β-felandren (până la 10 %), p-cimen (până la 4 %), D-carvonă, conţinut dependent în foarte mare măsură de condiţiile pedo-climatice (12 – 29 % în Germania, 0 – 40 % în SUA, 25 – 42 % în India, 25 – 50 % în Ungaria, 0 – 2,5 % în Finlanda). Pe lângă aceşti constituenţi principali se mai întâlnesc: p-ment-2-en-1,6-diol, 8-hidroxigeraniol, esterul metilic al acidului 2-metilbutiric şi piperitonă.Alţi constituenţi: flavonozide (3-O- β-D-glucuronidele quercetolului şi izoramnetolului, 3-O-glucozidele, 3-O-galactozidele şi 3-O-ramnoglucozidele quercetolului şi izoramnetolului, vicenină), cumarine (cumarină, scopoletină).Analizele efectuate de Burzo ş.a. (nepublicat) au relevat că uleiul volatil extras din frunzele de mărar conţine în principal α-felandren (60,07 %), α-limonen (15,37 %) şi dimetilhexahidro benzofuran (16,42 %). În cantitate mai mică s-au determinat: α-pinen, p-cimen mircen, α-thujen, carvonă, sabinen, β-pinen, β-terpinen şi γ-terpinen.Inflorescenţele conţin 5 – 6,5 % ulei volatil. Componenţii dominanţi sunt limonenul (32 – 33 %), α-felandrenul (20 – 21 %) şi carvona (25 – 30 %). Cantitatea de carvonă şi de ulei volatil creşte după îmbobocirea florilor şi atinge maximum în faza de lapte.Componenţii chimici din fructele de mărar sunt reprezentaţi de uleiuri volatile (până la 4,0 % sub.uscată), lipide (14,5 %), tiamină (0,42 mg/ 100 g), riboflavină (0,28 mg/ 100 g), mucilagii, taninuri, substanţe azotate etc.Uleiul volatil obţinut din fructe (după Franchomme): 25 – 50 % hidrocarburi monoterpenice [25 –40 % (+)-limonen, 25 % α-felandren, 0,2 % p-cimen], 40 – 60 % cetone monoterpenice (28 – 41 % carvonă, 0,6 – 0,9 % izocarvonă şi dehidrocarvonă), compuşi aromatici (miristicină, dilapiol), sub 4 % cumarine (umbeliferonă şi umbeliprenină) şi furanocumarine (bergapten), ftalide.Analizele efectuate de Lawrance (1980) la uleiurile volatile din seminţele de mărar, au identificat prezenţa a 19 comonenţi. Dintre aceştia carvona a reprezentat 45,00 %, limonenul 35,00 %, α-felandrenul 7,00 %, cis-dihidrocarvona 2,00 % şi trans-dihidrocarvona 1,50 % din totalul

componenţilor. Restul componenţilor au deţinut fiecare mai puţin de 1,0 % din totalul substanţelorvolatile: p-cimen, α-pinen, iso-dihidrocarveol, mircen, neodihidroisocarveol, (E)-anetol, campfen,δ-3-caren, cis-carveol, trans-carveol, dihidrocarveol, neodihidrocarveol, β-pinen şi sabinen. Sing ş.a. (1987) au constatat că organele vegetative proaspete au cel mai mare conţinut de ulei volatil cînd sămânţa este în faza de lapte şi când s-au aplicat fertilizări cu azot şi cu fosfor.

ŢELINA pentru rădăcina

Compoziţia chimică Rădăcina conţine:Ulei volatil (0,01 – 0,15 %) în compoziţia căruia intră: ftalide – compuşi care-i imprimă mirosul şiaroma caracteristică şi hidrocarburi dintre care menţionăm R-(+)-limonen = consituent principal (9 – 30 %), β-pinen (8 – 18 %), cis- β-ocimen (5 – 8 %), 3-metil-4-etil-hexan. Ftalidele sunt reprezentate de: sedanenolidă = senkyunolidă (13 %), trans-sedanolidă = neocnidilidă (7 %), cis-sedanolidă = izocnidilidă (5 %), cnidilidă, Z-ligustilidă (4 %), 3-butiliden-ftalidă şi 3-butilftalidă (ligusticum lactona).Flavonozide (0,05 %): apiină = apiozidă (apigenol-7-O-apiozilglucozida), constituent principal, şiluteolin-7-O-apiozilglucozida, luteolin-7-O-glucozida, apigenol, luteolină, quercetin-3-galactozid şi quercetin-3-O- β-glucozid.Furanocumarine (0,0005 % produs proaspăt): xantotoxină, bergapten, izopimpinelină, psoralen, imperatorină, angelicină. Conţinutul lor variază în funcţie de infecţia fungică şi de tratamentul cu fungicide..Hidroxicumarine: scopoletină, esculetină.Poliine: falcarinol, falcarindiol, 8-hidroxifalcarinonă.Acizi fenolici: acid 3-cafeoil-chinic (acid clorogenic), acid p-cumaroil-chinic, acid 3-feruloil-chinic, acid cafeic 10,5 mg %, acid ferulic 3,5 mg %, acid p-cumaric (diferiţi în funcţie de varietate şi de provenienţă).Carotenoide: cartoteni, hipoxantină.Monozaharide: glucoză (1 – 5 %); diholozide: zaharoză (7 – 21 %) şi polioli: manitol (10 – 29 %),acizi uronici (1,13 %), celuloză 1,40 %.Alţi constituenţi: proteine 1,2 – 2,0 %, lipide 0,2 – 0,5 %, apă 87 – 90 %, acid oxalic 1,73 mg %, aminoacizi (acid aspartic ) şi amide (asparagină, glutamină).Vitamine: acid ascorbic la 8,0 %, tocoferoli 2,6 %, tiamină, riboflavină, piridoxină, nicotinamidă şi acid folic - în cantităţi mici.Substanţe minerale (0,91 – 0,97 %): potasiu 321 mg %, clor 150 mg % g, fosfor 80 mg %, sodiu 77 mg %, calciu 68 % şi magneziu 9,3 mg % (Souci ş.a., 1981).Culoarea rădăcinilor este datorată flavonelor şi carotenoidelor.Burzo şi colab., analizând uleiurile volatile extrase din rădăcinile de ţelină a evidenţiat: 31,72 % limonen, 15,06 % γ-terpinen, 8,87 % β-pinen, 6,47 % trans- β-ocimen, 2,06 % cimen şi 1,28 % nonan (componenţi: 3-etil-4-metilhexan 16,70 %, para-cimen 13,50 %, limonen 9,30 %, (E)- β-ocimen 9,10 %, γ-terpinen 9,10 %, β-pinen 8,60 %, (Z)- β-ocimen 7,30 %, terpinolen 5,50 %, α-terpineol 5,00 %, ligustilide 1,20 %, α-terpinen 1,20 %, α-pinen 1,00 %, terpinen-4-ol 0,90 %, mircen 0,80 %, camfen 0,70 %, β-elemen 0,70 %, 3-butilidenftalid 0,50 %, 3-n-butilftalid 0,50 %,trans-alloocimen 0,40 %, β-cariofillen 0,40 %, β-selinen 0,20 %, alloocimen 0,10 %, pentilbenzen0,10 %, n-pentil-1,3-ciclohexadien 0,10 %, α-humulen 0,05 %, 3a,4-dihidro-izobutilidenftalid 0,05 % şi sabinen 0,05 % din totalul componenţilor extraşi (cercetări nepublicate).Frunzele (herba) conţin:Ulei volatil (0,1 – 0,8 %): R-(+)-limonen = consituent principal (60 %), mircen (10 %), β-selinen (8 %), β-cariofilen (4 %), ftalide (10 – 35 %), α- şi β-pinen, α-selinen, α-terpineol, γ-terpinen, 1-pentil-ciclohexa-1,3-dienă, pentilbenzen, carveol, cis- β-ocimen, cis- 3-hexenol, dihidrocarvonă, apiol. Ftalidele sunt reprezentate de: 3-butil-ftalidă, sedanolidă, 3-butiliden-ftalidă, sedanenolidă, 3-izovalerilden-3a-dihidroftalidă (după Teuscher şi colab.). Constituenţii care-i imprimă mirosul caracteristic frunzelor de ţelină sunt β-selinenul şi ftalidele. În funcţie de condiţii pedoclimatice compoziţia chimică variază, Franchomme şi colab., indicând următoarea compoziţie chimică: hidrocarburi monoterpenice (55 %) între care limonen (35 – 50 %, uneori chiar 80 %),

hidrocarburi sesquiterpenice (40 %) [(+)- β-selinen (10 - 33 %)], ftalide (5 – 15 %) [dihidroligustilidă (3 – 8 %), acid sedanoic, 3-n-butul-ftalidă (1 – 7 %), 3-n-butil-hexa-hidroftalidă, E-sedanolidă (0,5 %), izobutilidenftalidă, izobutiliden-3-α,4-dihidroftalidă (0,7 – 1 %)], esteri cumarinici (umbeliferonă, selerină, apigravină).Flavonozide (0,15 %): apiină = apiozidă (apigenol-7-O-apiozil glucozida), constituent principal, însoţită de luteolin-7-O-apiozil glucozida, luteolin-7-O-glucozida, apigenol-7-O-glucozidă, luteolină, apioliquiritină (4’-apiozida liquiritigenolului) şi de crisoeriol glucozidă.Furanocumarine (0,2 %): xantotoxină, bergapten, izopimpinelină, psoralen, imperatorină, 8-metoxipsoralen. Conţinutul lor variază în funcţie de infecţia fungică şi de tratamentul cu fungicide..Hidroxicumarine: scopoletină, scopolină (7-O- βD-glucozida scopoletinei).Poliine: falcarinol, falcarindiol, 8-hidroxifalcarinonă.Acizi fenolici: acid clorogenic, acid p-cumaroil-chinic, acid hidroxicinamic, acid gentisic, acid protocatehic.Carotenoide: cartoteni, hipoxantină.Steroli: β-sitosterol, stigmasterol, campesterol, spinasterol.Monozaharide: glucoză (1 – 5 %); diholozide: zaharoză (7 – 21 %) şi polioli: manitol (10 – 29 %),acizi uronici (1,13 %), celuloză 1,40 %.Alţi constituenţi: proteine 1,2 – 2,0 %, lipide 0,2 – 0,5 %, apă 87 – 90 %, acid oxalic 1,73 mg %, aminoacizi (acid aspartic ) şi amide (asparagină, glutamină).Vitamine: α-tocoferol, acid dehidroascorbic, rutozidă, piridoxinăSubstanţe mineraleAlţi constituenţi: lipide (0,1 – 4,2 %), mucilagii, acizi alifatici monobazici (acid angelic, acid tiglic), alcaloizi (nicotină).Analizele uleiului volatil din frunzele de ţelină efectuate de Burzo şi colab. (2006) au precizat următorii constituennţi: 41,54 % limonen, 28,78 % mircen, 16,39 % trans- β-ocimen, 3,03 % γ-terpinen, 1,26 % β-selinen şi 1,19 % propenil fenoxiacetat. S-au mai identificat cantităţi mai mici de 1 % de sabinen, pseudopinen, cimen, ocimen, alloocimen, gurjunen, epiglobulol, butilftalidă etc.În uleiurile volatile extrase din florile de ţelină a fost identificată prezenţa a 24 componenţi: limonen 38,80 %, (Z)- β-ocimen 18,90 %, mircen 14,80 %, β-selinen 5,60 %, n-pentil-1,3-ciclohexadien 3,00 %, 3a,4-dihidro-isobutilidenftalidă 2,90 %, 3-n-butilftalidă 1,90 %, 3-butilidenftalidă 1,90 %, b-pinen 1,30 %, (E)- β-ocimen 0,90 %, γ-terpinen 0,90 %, β-careiofilen 0,75 %, β-elemen 0,75 %, α-terpineol 0,70 %, ligustilide 0,60 %, p-cimen 0,50 %, α-pinen 0,50 %, terpinolen 0,40 %, alloocimen 0,20 %, pentilbenzen 0,20 %, terpinen-4-ol 0,20 %, treans-alloocimen 0,10 %, canfen 0,10 % şi α-humulen 0,05 % din totalul compuşilor extraşi.Fructele conţin:Ulei volatil (1,9 – 3 %): %): R-(+)-limonen = consituent principal (60 %), β-selinen (13 %), ftalide – trans-sedanolidă (16 %), 3-butil-ftalidă (0,2 – 10 %), sedanolidă (3 %), 3-izobutiliden-3a-,4-dihidroftalidă (0,7 – 6,5 %), însoţiţi de α- şi β-pinen, mircen, β-cariofilen. Ca şi în cazul frunzelor, constituenţii care imprimă mirosul caracteristic fructelor de ţelină sunt β-selinenul şi ftalidele (după Teuscher şi colab.). Alţi autori (Franchomme şi colab. 2001), indică următoarea compoziţie chimică: hidrocarburi monoterpenice (65 – 95 %) [între care limonenul este majoritar, α- şi γ-terpinen (6 %), E-ocimen (10 %), p-cimen], hidrocarburi sesquiterpenice ( β-selinen); alcooli monoterpenici [p-ment-8(9)-en-1,2-diol şi izomerul său, α-terpineol]; cetone (carvonă 10 %), esteri terpenici (acetat de Z-carvil 2 %, acetat de E-carvil 20 %), ftalide (3-n-butil ftalidă 20 %, sedanolidă 5 %).Flavonozide: 1 – 2,5 % luteolin-7-O-apiozilglucozida, crisoeriol-7-O-apiozilglucozida şi apiină = apiozidă (apigenol-7-O-apiozilglucozida), graveobiozidă A (luteolin 7-O-gluco-apiozil glucozida) şi graveobiozidă B (crizoeritrol 7-O-gluco-apiozil glucozidă).Furanocumarine (0,2 %): bergapten, izoimperatorină, izopimpinelină, seselină; dihidrofuranocumarine: rutaretină, nodakenetină, (-)-2,3-dihidro-2-(1-hidroxi-1-hidroximetiletil)-7H-furo-[3,2-γ-][1]-benzopiran-7-onă; heterozide ale furanocumarinelor – apiozida şi selerozida, apiumetină.

Cumarine: ostenol, umbelliferonă, apigravină.Lipide (5 – 30 %): predomină gliceridele acidului petroselinic (40 – 60 %) şi sunt însoţite de gliceridele acizilor α-linoleic şi stearic.

BRUSTURE

Compoziţia chimică În compoziţia rădăcinilor s-a identificat prezenţa următoarelor substanţe: glucide (10 – 14 %), inulină (9 – 50 %), amidon (2,8 – 12,0 %), mucilagii, proteine (2,4 – 10,6 %), lipide (0,1 – 0,8 %),polifenoli (1,9 – 3,6 %), amide, taninuri, uleiuri volatile, răşini şi compuşi polinesaturaţi: polialkene şi polialkine.A mai fost identificată prezenţa următoarelor substanţe:Acizi graşi: acid lauric, acid palmitic, acid stearic.Acizi fenolici (2 – 3 %): acid cafeic, acid clorogenic.Compuşi alifatici: aplotaxen, dihidroaplotaxen.Sesquiterpene: cloven, cnicinolid, lappafene A şi B.Lactone: dehidrocostus-lactonă, dehidrodihidrocostus-lactonă, arctinal, arctinol, arctinol A, arctinol B, arctinonă.Dintre fitosteroli au fost identificaţi: sitosterolul şi stigmasterolul, iar dintre vitamine: acidul ascorbic, niacina, tiamină şi riboflavina.Au mai fost identificaţi lignani: arctozidă, lappaol A, B, C, D şi E, arctigenin, matairesinol, neoarctin B, sesquilignani, trachelogenin, trachlozid, alcaloizi (atropină), precum şi principii fitohemaglutinante.Conţinutul de aminoacizii din rădăcinile acestei plante, exprimat la 100 g produs, a fost următorul: 40 mg izoleucină, 56 mg leucină, 120 mg lizină, 18 mg metionină, 11 mg cistină, 52 mg fenilalanină, 40 mg tirozină, 44 mg treonină, 10 mg triptofan, 56 mg valină, 236 mg arginină, 28 mg histidină, 44 mg alanină, 440 mg acid aspartic, 392 mg agid glutamic, 44 mg glicină, 96 mg prolină şi 44 mg serină.Culoarea rădăcinilor este determinată de prezenţa β-carotenului.Frunzele conţin: glucide (1,8 %), lipide (0,1–0,8 %), proteine ex. benectolid (3,2 – 14,0 %), mucilagii, lignani (arctiină, matairesinol), triterpene (lupeol), sesquiterpene (arctiol, β-eudesmol, cnicinolid, eremofilen, dehidrofukinonă, fukinanolid, fukinonă), sesquilignani, lactone (arctiol, acid arctic, arctiopicrină), principii antimutagene, compuşi alifatici (acid tiglic).În ţesuturile plantelor au fost identificate: mucilagii (5 – 12 %), glucide (19,4 %), proteine, lipide (0,1 – 0,8 %), aminoacizi (acid aspartic), acid izovalerianic.A mai fost identificată prezenţa următoarelor substanţe:Triterpene: taraxasterol, pseudotaraxasterol, pseudotaraxasterol-acetat.Lignani: matairezinol, trachelogenină, tzrachelogenin, sesquilignani.Sesquiterpene: dehidrofukinonă, lappafen A şi B.Steroli: β-sitosterol, stigmasterol.Dintre acizii graşi din frunze au fost identificaţi: acidul miristic, acidul stearic şi acidul lauric.Lactonele sunt reprezentate de: arctiopicrină, acid arctic, arctigenină, arctiină, arctinal, arctinol, arctinonă şi arctiol.Seminţele au următoarea compoziţie: proteine (3,2 – 14,0 %), lignani (lappaol A, C, D, E, F, H, izolappaol A, izolappaol C, neoarc B, neoarctin B, matairesinol), glicoziozi ai lignanilor (arctigenin), triterpene pentaciclice (taraxasterol), saponină (daucosterol), glicozizi ai lignanilor (arctigenină), acizi graşi (acid lauric).Experienţele efectuate pe şoareci au dovedit că fibrele insolubile în apă extrase din această specie au capacitatea de a inhiba absorbţia uleiurilor minerale de către mucoasa intestinală.

Strugurii ursului

Compoziţia chimică Componenţii chimici identificaţi în organele aeriene ale acestei specii sunt: glucide, lipide (2,6 %), proteine (11,1 %), acizi organici (acid formic, acid malic, acid citric), 6 – 20 % tanin (acid ellagic, acid galic), rezine (ursone), ureide (alantoină), glicozizi fenolici (6 – 10 % arbutină şi

metilarbutină), glicozid flavonic (hiperină), hidrochinone, glucozizi iridoiozi (monotropeină) şi substanţele minerale.Derivaţi hidrochinonici: hidrochinone (0,3 – 0,5 %), metil arbutină, piceozid, glucozide (arbutozidă şi metil arbutozidă).Pigmenţi: flavonoide (mono şi diglicozide ale quercetolului şi mircetolului, mircetină, quercetină, izoquercetină, quercitrină, izoquercitrină), β-caroten.Vitamine: acid ascorbic, niacină, riboflavină, tiamnină.Steroli: β-sitosterol.Triterpene: lupeol, taraxasterol, acid ursolic, acid oleanolic, uvaol.Saponine triterpenice: acid betulinic.Compuşi fenolici: acid O-protocatehuic, acid chinic, acid p-cumaric şi fenilpropanoizi: acid siringic.Glucozizi: monotropeinăCipollini şi Stiles (1992) au constatat că extrasele obţinute din fructele maturate au proprietăţi antifungice datorate conţinutului ridicat de taninuri şi saponine. Glucozidul: arbutină, reprezintă un antiseptic pentru căile urinare şi are un efect diuretic.

ARNICĂ

Compoziţia chimică Componenţii identificaţi în rizomul şi rădăcinile acestei plante sunt: fructoză (2,5 %), zaharoză (1,0 %), inulină (9 – 12 %), uleiuri volatile (0,05 – 0,12 %), acizi alifatici monobazici (acid angelic), taninuri catehinice (2,3 %), acid lactic, acid izobutiric, acid succinic, acid formic, acid fumaric, triterpene (taraxasterol) şi mucilagii.Frunzele acestei specii conţin esteri ai lactonelor (arnicolid A – D) şi lactone (arnifolin şi helenalin).Florile de Arnica conţin: fitosteroli, răşini, taninuri, acizi organici (acid malic), acizi fenolici (acidclorogenic, acid cafeic), trimetilamină, ceruri şi gome.S-au mai determinat:Lactonele de tip helenanolid reprezentate de helenalină, derivaţii esterici ai acesteia (11, 13-dihidrohelenalină) şi lactone sesquiterpenice: arnifolină.Pigmenţi flavonoizi: isoquercitrină, luteină, luteolin, luteolin-7-monoglucozid, izoquercitozidă, quercetin-3-gluco-galacturonid, astragalin, betulenol, patuletin, spinacetin, hispidulin, quercetin-gluco-galacturonid.Pigmenţi carotenoizi şi xantofile: γ-caroten, criptoxantină, luteoxantină, aureoxantină, eloxantină, violaxantină, zeaxantină, helenină.Glucozinolaţi: gluconasturtina şi sinigrozida.Senevoli: feniletilsenevolul şi alilsenevolul.Cumarine: umbelliferonă şi scopoletină.6Steroli: β-taraxasterol, β-sitosterol, arnisterol.Alcooli triterpenici: arnidiol, anisterină, faradiol.Triterpene: faradiol, taraxasterol.Sesquiterpene: betulenolSchmidt ş.a. (1995) au analizat florile de Arnica şi au identificat prezenţa a două labdan diterpene iar Merfort (1992) a identificatdoi acizi cafeoilquinici.Uleiul volatil de Arnica conţine: timol, timol-metil-eter, n-triacontan, esteri ai acizilor graşi (acid dioxistearic, lauric, palmitic, stearic).Fenolii din ţesuturile acestei specii: hidroxifenoli, acid cafeic, acid clorogenic, acid galic, şi polifenoli (taninuri) reprezintă substanţe antimicrobiene şi antifungice.

LEMNUL DOMNULUI

Compoziţia chimică După Duke ş.a. frunzele acestei plante conţin: glucide (quebrachitol), tanin, alcaloizi (abrotină), baze azotate (adenină, guanină), nucleozide (adenozină), acizi fenolici (acid cafeic, acid clorogenic), amine (colină), cumarine (izofraxidin,scopolină şi scopoletină) şi hidroxicumarine

(umbeliferonă).Uleiul volatil extras din frunzele acestei specii conţine: 23,20 % metastenol, 12,27 % eucaliptol, 9,43 % α-terpinen, 9,23 % borneol, 7,88 % p-cimen, 5,25 % camfen, 3,97 % ascaridol, 2,73 % camfen, 2,61 % drimenol, 1,34 % germacren D, 1,29 % terpinen-4-ol, 1,28 % longiverbenonă, 1,01 % bornil acetat, 0,91 % r-terpinen, 0,83 % β-cariofilen, 0,63 % cis- β-terpineol, 0,60 % trans-piperitol, 0,59 % leden, 0,53 % α-patchoulen, 0,50 % terpinolen, 0,45 % dehidroaromadendren şi 0,40 % α-pinen (Burzo ş.a., nepublicat).Detalii...

PELIN

Compoziţia chimică Principiile amare sunt reprezentate de prezenţa sesquiterpenelor de tip guaianic (absintină, anabsintină şi artabasină), precum şi de alţi patru compuşi: artamarină, artamarinină, artamaridină şi artamaridinină. Plantele din specia Artemisia annua conţin lactone sesquiterpenice, cum este artemisinina (C15H22O5), care este utilizată pentru tratarea malariei.Frunzele de pelin mai conţin: tanin, pigmenţi flavonoizi (quercetină, artemitină), β-caroten, vitamine (acid ascorbic, piridoxină, acid folic), acizi graşi, fitosteroli şi substanţe minerale.Analizele efectuate de Vostrowsky ş.a. (1981) la uleiului volatil etras din plantele de pelin provenite din Germania, au evidenţiat existenţa a 44 componenţi. Ponderea a fost deţinută de β-thujonă (46,44 %), sabinil acetat (25,00 %), trans- sabinil (3,21 %), lavandulil acetat (2,78 %), α-thujonă (2,76 %), sabinen (2,71 %), geranil propionat (1,43 %) şi mircen (1,15 %). În cantitate mai mică de 1,0 % au fost identificaţi următorii componenţi: 1,8-cineol, (Z)-3-hexenal, lavandulol, terpinen-4-ol, α-pinen, p-cimen, geranil acetat, γ-cadien, camfen, 1-octaen, α-copaen, α-terpineol, α-felandren, γ-terpinen, xilen, -humulen, cis-sabinen acetat, pulegon, linalool, β-cariofilen, neril acetat, 1-nonanol, β-pinen, trans-sabinen hidrat, cis-piperitol, trans-piperitol, terpinolen, α-thujen, thujil alcool, borneol, cis-piperitil acetat, (E)- β-ocimen, carvonă, nerol, trans-piperitol acetat şi α-terpinen.Determinările efectuate de Burzo ş.a.(nepublicat) au precizat că pricipalele substanţe din uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii sunt următoarele: α-pinen (41,65 %), mirtenil acetat (12,77 %), α-felandren (7,02 %), sabinen (6,68 %), thujonă (4,60 %) şi trans- β-ocimen (4,60 %).Detalii...

TARHON

Compoziţia chimică Planta proaspătă conţine aproximativ 0,3 % uleiul volatil. Analiza compuşilor volatili extraşi prin hidrodistilare din rădăcinile acestei specii a permis să se evidenţieze prezenţa următoarelor substanţe: 43,34 % sabinen, 24,92 % metil eugenol, 11,91 % β-cis-ocimen, 4,36 % β-trans-ocimen, 2,90 % citronelil acetat, 2,70 % terpinolen, 2,59 % pseudopinen, 1,85 % cis-alloocimen, 0,86 % 4-terpineol, 0,77 % α-terpinen, 0,51 % α-pinen, 0,44 % limonen şi 0,11 % anetol (Burzo ş.a., nepublicat).Compopziţia uleiului volatil a variat în funcţie de provenienţa palantelor.Detalii...

LOBODĂ

Compoziţia chimică Planta proaspătă conţine aproximativ 0,3 % uleiul volatil. Analiza compuşilor volatili extraşi prin hidrodistilare din rădăcinile acestei specii a permis să se evidenţieze prezenţa următoarelor substanţe: 43,34 % sabinen, 24,92 % metil eugenol, 11,91 % β-cis-ocimen, 4,36 % β-trans-ocimen, 2,90 % citronelil acetat, 2,70 % terpinolen, 2,59 % pseudopinen, 1,85 % cis-alloocimen, 0,86 % 4-terpineol, 0,77 % α-terpinen, 0,51 % α-pinen, 0,44 % limonen şi 0,11 % anetol (Burzo ş.a., nepublicat).Compopziţia uleiului volatil a variat în funcţie de provenienţa palantelor.

Detalii...

MĂTRĂGUNĂ

Compoziţia chimică Belladonnae folium conţine: 0,13-0,50 % alcaloizi tropanici (hiosciamină, nirhiosciamină, noratropină, N- oxidul hiosciaminei, scopolamină, beladonină, apoatropină, tropină şi scopină - înurme; raportul scopolamină / hiosciamină variază între 1/ 4- 1/57, mai frecvent 1 /18, - 1 /20; frunzele tinere conţin o cantitate mai mare de alcaloizi decât cele adulte, nervurile şi peţiolul sunt mai bogate decât limbul; conţinutul este maxim între orele 9- 11), baze volatile (piridina, N-metilpirolina, N-metilpirolidina, tetrametil-diaminobutan, putrescina, cuskhigrina, nicotina), flavonozide (3-O-ramnoglucozil-7-O- glucozidele cvercetolului şi kemferolului, 3-O-ramnoglucozil-7-O- galactozida cvercetolului şi kemferolului însoţite de glicozide secundare), cumarine (scopoletozidă, esculetozidă, umbeliferonă), derivaţi fenilpropanici (acizii cafeic, clorogenic, neoclorogenic), aminoacizi liberi (acid aspartic, acid γ-aminobutiric, α- alanină, asparagină, cisteină, glicină, histidină, leucină, metionină, ornitină, prolină, tirosină, triptofan, valină) şi alţi compuşi cu azot (colină, enzime- fosfatază, o-polifenol-oxidaze ), vitamine (acid ascorbic ) şi substanţe minerale (maxim 0,5% ).Belladonnae radix –conţine: 0,37-0,80 % alcalozi tropanici (90 % hiosciamină, N-oxidul hiosciaminei, 0,01 %-0,09 % scopolamină, beladonină, cantităţi mici de atropină, tropină şi scopină), baze volatile (aceleaşi ca şi în frunze; cuskhigrina se găseşte în cantitate mai mare), cumarine (scopoletol, umbeliferonă), enzime (N-metil transferaza, N-metil oxidaza putresceinei).Sporer ş.a. (1993) au precizat căcel mai mare conţinut de alcaloizi tropanici din organele vegetative se găseşte la începutul nopţii şi dimineaţa devreme. În seminţele mature, conţinutul maxim de alcaloizi tropanici se găseşte dupa amiază.Importanţa acestei specii se datorează în principal prezenţei atropinei, care este o substanţă toxică.În doze corespunzătoare acţionează asupra sistemului nervos parasimpatic determinând relaxarea musculaturii netede şi diminuarea secreţiiilor endocrine, determină dilatarea pupilei şi încetineşte ritmul cardiac fără modificarea presiunii sangvine.

SFECLĂ ROŞIE

Compoziţia chimică Rădăcina tuberizată de sfeclă roşie are un conţinut de 6,8 – 9,8 % glucide, 1,1 – 2,0 % proteine, 0,1 – 0,2 % lipide şi 82,9 – 92,7 % apă (Souci ş.a., 1981). Au mai fost identificate următoarele substanţe: glucoza 0,38 %, fructoza 0,35 %, zaharoza 7,75 % şi celuloza 0,80 %,.Dintre acizii organici au fost determinaţi: acidul malic (37 mg/ 100 g), acidul citric (195 mg/ 100 g), acidul oxalic (72 mg/ 100 g), acidul glicolic (23 mg/ 100 g) şi acidul succinic (10 mg/ 100 g).Acizi fenolici determinaţi în rădăcinile de sfeclă roşie sunt: acidul ferulic (4,5 mg/ 100 g), acidul cafeic (0,5 mg/ 100 g), acidul p-cumaric (0,5 mg/ 100 g).În 100 g sfeclă roşie a fost determinate următoarele cantităţi de vitamine: 10 mg/ 100 g acid ascorbic şi cantităţi mai mici de 1,0 mg/ 100 g de tiamină, riboflavină, piridoxină, nicotinamidă şi acid folic.Aminoacizii prezenţi în rădăcinile de sfeclă roşie au avut un conţinut scăzut, ce a variat între 4 mg/ 100 g (valină) şi 80 mg/ 100 g (lizină).Conţinutul de substanţe minerale a variat între 0,77 şi 1,10 %, ponderea fiind deţinută de potasiu 336 mg/ 100 g, sodiu 86 mg/ 100 g, fosfor 45 mg/ 100 g, calciu 29 mg/ 100 g, bor 2,1 mg/ 100 g şi magneziu 1,4 mg/ 100 g. Culoarea roşie caracteristică pentru ţesuturile aceastei specii se datorează prezenţei betainei, singurul pigment cu azot cunoscut.

MESTEACĂN

Compoziţia chimică Frunzele conţin: 3% saponozide triterpenice pentaciclice de tip lupeolic (betulinol, aldehida betulinică, acid betulinic, betulinat de metal, acid platonic, acid dehidroplatanic) şi damaranic, 2-3

% flavone (3-O-galactozida cvercetolului şi 3-O-digalactozida miricetolului), heterozide fenolice de tip C6-C1 (monotropitozida, betulozida), proantociani, 5-9 % tannin, steroli (betulafolientriol, betulafolientetrol), monoterpene glucozidate (betulaalbosid A şi B, roseosida), 0,05-0,10 % ulei volatile (salicilat de metil, α şi β-betulinol, acetate de butilinil, a şi β-cariofilen, cariofilen-oxid), rezine, vitamina C, săruri minerale.

CONOPIDĂ

Compoziţia chimică Souci ş.a. (1981) menţionează că valoarea energetică a inflorescenţelor de conopidă este relativ scăzută(118,5 kJ/ 100 g), derivînd din conţinutul redus de glucide (3,3 – 5,6 %), proteine (1,6 – 2,3 %) şi lipide (0,07 %).Inflorescenţele de conopidă conţin 1,16 % glucoză, 1,05 % fructoză, 0,23 % zaharoză, 0,25 % amidon, 0,89 % pectine, 1,12 % celuloză, steroli (12 mg/ 100 g β-sitosterol, 3,0 mg/ 100 g campesterol şi 2,0 mg /100 g stigmesterol) şi acizi fenolici (acid ferulic, cafeic şi p-cumaric).Conţinutul în vitamine din 100 g ţesut a variat în următoarele limite: 0,11 mg tiamină, 0,10 mg riboflavină, 0,20 mg piridoxină, 0,60 mg nicotinamidă, 0,05 mg acid folic, 1,01 mg acid pantotenic, 69,8 mg acid ascorbic, 0,09 mg tocoferoli, 0,30 mg filochinonă şi 0,001 mg biotină.Substanţele minerale determinate în 100 g ţesut a variat astfel: 16 mg sodiu, 328 mg potasiu, 17 mg magneziu, 20 mg calciu, 0,17 mg mangan, 0,63 mg fier, 0,15 mg bor, 0,14 mg cupru, 0,23 mg zinc, 54 mg fosfor şi 29 mg clor.Principalii aminoacizi identificaţi în 100 g ţesut au fost următorii: 170 mg leucină, 150 mg valină, 140 mg lizină, 110 mg treonină, izoleucină şi arginină, 70 mg fenilalanină şi 40 mg histidină şi metionină

VARZĂ

Compoziţia chimică Frunzele de varză au o valoare energetică de 192,1 kJ/ 100 g şi conţin 3,4 – 6,3 % glucide solubile, 1,2 – 4,9 % proteine, 0,10 – 1,3 % lipide şi 86,6 – 91,0 % apă (Souci ş.a., 1981).Au mai fost determinaţi şi alţi compuşi organici ca: glucoza (1,6 %), fructoza (2,0 %), zaharoza (0,1 %), amidonul (0,03 %), pectinele (1,09 %), celuloza (0,7 %), acizii organici (acidul citric 50 -150 mg/ 100 g, acidul malic 60 – 600 mg/ 100 g), acizii fenolici (quinic şi succinic).Aminoacizii din frunzele de varză au avut un conţinut mai scăzut. În 100 g frunze edibile s-au determinat 100 mg arginină, 65 mg lizină, 56 mg leucină, 49 mg valină, 39 mg izoleucină, 38 mg treonină, 30 mg fenilalanină, 27 mg cistină, 25 mg histidină şi 13 mg metionină.Conţinutul în vitamine al frunzelor de varză, raportat la 100 g produs, este următorul: 0,05 mg tiamină, 0,04 mg riboflavină, 0,11 mg piridoxină, 0,32 mg nicotinamidă, 0,08 mg acid folic, 0,26 mg acid pantotenic, 45,8 mg acid ascorbic, 0,02 mg tocoferoli şi 0,15 mg filochinonă.Substanţele minerale variază între 0,37 şi 0,80 %, în 100 g ţesut fiind determinate: 227 mg potasiu, 46 mg calciu, 13 mg sodiu, 37 mg clor, 27,5 mg fosfor, 23 mg magneziu, 13 mg sodiu, 0,5 mg fier şi 0,1 mg mangan.Frunzele de varză acumulează un conţinut mare de nitraţi, respectiv peste 1.000 mg/ kg substanţă proaspîtî. Conţinutul maxim de nitraşi a fost detrminat în frunzele interioare: 4.715 ppm, iar nervurile au avut un conţinut mai mic de 1,6 ori comparativ cu limbul foliar.Dintre compuşii volatili care conferă aroma caracteristică frunzelor de varză au fost identificaţi: S-metil-cistein sulfoxidul din care se formează metil metantiosulfinaţii, allil izotiocianatul, metan tiolul, disulfura de dimetil şi trisulfura de dimetil.Glucozinolaţii reprezintă compuşi ce au o importanţă deosebită în cazul legumelor din grupa verzei. Stoewsand (1995) a precizat că în frunzele de varză se găsesc 10 glucozinolaţi. Dintre aceştia izotiocianaţii inhibă iodul din tiroidă. Alţi trei glucozinolaţi: 4-metil-sulfinilbutil- (glucorafanină), 2-feniletil- (gluconasturtiină) şi 3-indolmetil- (glucobrassicină) au efect anticancerigen. Metabolitul glucobrassicinei: indol-3-carbamol, are efect asupra cancerului ovarian. Rosa ş.a. (1997) au determinat conţinutul de glucozinolaţi din diferite organe ale plantelor de varză. În organele aeriene au fost identificaţi 2-propenil glucozinolatul şi 3-metilsulfinilpropil glucozinolatul în concentraţie de 261, respectiv 167 micromoli/ 100 g sub.

uscată. În rădăcini au fost identificaţi: 1-metoxiindol-3-metil glucozinolatul, 2-feniletil glucozinolatul şi 3-metilsulfinilpropil glucozinolatul în concentraţie de 495, 495 şi respectiv 385 micromoli/ 100 g sub. uscată. Cea mai mare concentraţie a fost determinată între orele 22 şi 2.Kyung şi Fleming (1997) au precizat că allil izotiocianaţii în concentraţie de 50 – 500 ppm au efect inhibator asupra bacteriilor şi în concentraţie de 1 – 4 ppm asupra ciupercilor parazite.Culoarea frunzelor de varză este datorată prezenţei pigmenţilor clorofilieni. Astfel, conţinutul de clorofilă a variat între58,43 mg( 100 g în frunzele exterioare, 2,08 mg/ 100 g în frunzele intermediare şi 0,60 mg/ 100 g în cele interioare (Burzo ş.a., 2000).Nilsen ş.a. (1993) au identificat pentru prima dată prezenţa în frunzele de varză a izoflavonol glicozizilor.Extractele din varză previn apariţia guşei şi se folosesc în tratarea ulcerelor duodenale.Brassica oleracea var. capitata f. rubra (varză roşie) conţine o cantitate mare de pigmenţi antocianici. Hrazdina ş.a. (1977) au identificat cianidin 3-soforozid-5-glucozid, cianidin 3-(malonoilsoforozid)-5-glucozid, cianidin 3-(p-cumaroilsoforozid)-5-glucozid, cianidin 3-(di-p-cumaroilsoforozid)-5-glucozid, cianidin 3-(feruloilsoforozid)-5-glucozid, cianidin 3-(diferuloilsoforozid)-5-glucozid, cianidin 3- (sinapoilsoforozid)-5-glucozid şi cianidin 3-(disinapoilsoforozid)-5-glucozid. Stroh citat de Bodea (1965) a identificat prezenţa cianidin 3-triglucozidului (rubrobrasină).

TRAISTA CIOBANULUI

Compoziţia chimică Substantele identificate în tesuturile aeriene sunt: glucide (4,8 %), lipide (0,3 – 4,2 %), proteine (4,2 – 35,6 %), steroli (β-sitosterol, eritrosterol), inozitol, taninuri, acid tanic, saponine, baze azotate (colina), amine (1 % colina, acetilcolina, tiramina), polioli (adonitol, manitol, sorbitol), glucozizi cu sulf (gluconapina, sinigrina), glicozizi secoiridoizi (amarogentin), centapicrin (hidroxibenzilester al swerozidului), tanin si o peptida cu actiune hemostatica.Aminoacizi: arginina, acid aspartic, acid glutamic, leucina, metionina, prolina, histamina.Pigmenti: β-caroten (0,2 – 2,2 mg/100 g), luteolin-7-galactozid, luteolin-7-rutinozid, rutina, diosmetina, diosmina, hissopina, gentioflavina, gentioflavonid, gentiopicrina.Alcaloizi: gentianidina, gentianina, bursina, tiramina.Monoterpene: gentiopicrosid, swertiamarina, swerosid si triterpene: α si β-amirina.Vitamine: 36 - 550 mg/ 100 g acid ascorbic, 3,4 mg/ 100 g, niacina, 1,44 mg/ 100 g riboflavina, 2,12 mg/ 100 g tiamina, rutina.Acizi: acid citric, acid cafeic, acid fumaric, acidul oxalic, acidul piruvic, acid p-cumaric, acid protocatehic, acid ferulic, acid hidroxi-benzoic, acid protocatechuic, acid sulfanilic, acid p-aminobenzosulfonic, acid tiocianic, acid cerotic, acid crataegolic acid siringic, acid vanilic, acid bursic.Acizi grasi: acid linoleic, acid linolenic, acid oleanolic, acid oleic, acid palmitic, acid stearic, acid cerotic (triacontanol).

COADA ŞORICELULUI

Compoziţia chimică Partea supraterestră: Glucide, lipide (1,8 – 4,0 %), acizi organici, substanţe azotate (aminoacizi, proteine = 10,8 – 14,4 %, amide), taninuri (2,8 %), uleiuri volatile (0,2 – 1 %), cumarine, flavone, acizi polifenolici, rezine (0,6 %), carotenoide, pentaciclitolii (viburnitol), derivaţi poliacetilenici (poliine), substanţe minerale.Flavonoide: toate speciile de A. millefolium stricto sensuÎn frunze şi inflorescenţe Gudeon şi colab. (1993) au determinat: 7-0-glucozide şi 7-O-malonil-glucozide ale apigeninei (= apigenolului), cvercetolului (= quercetolului) şi luteolinei (= luteolului) (7-O-glucozida apigenolului = cosmosiină, 3-O-ramnoglucozida cvercetolului = rutozida) - compuşi majoritari; C-glicozil-flavone (swertizină, vitexină, vincenină-2, vincenină-3, şaftozidă, izoşaftozidă, orientină, izoorientină), agliconi metilaţi şi metoxilaţi (casticină, artemetină, 6-hidroxiluteolin-6,7,3’,4’-tetrametileter, salvigenină, nepetină, cirsilol, 5-hidroxi-3,6,7,4'-tetrametoxi-flavonă) – derivaţi flavonici însoţitori (după Wichtl şi colab.).

Cumarine: cca 0,35 %.Acizi polifenolici (nenominalizaţi). Pigmenţilor carotenoidici: β-caroten.Betaine (glicinbetaine cca 0,05 %): L-stachidrină (prolinbetaină), trans-4-hidroxistachidrină (= L-hidroxistachidrină = betonicină) şi colina (A. Mehlfuhrer şi colab. - 1997).Amide: tetradeca-4,6-diin-10,12-dien-acetil izobutilamidăDerivaţi poliacetilenici: ponticaepoxid, cis- şi trans-matricariaester.Glucidele (glucoză, dextroză, arabinoză, maltoză, zaharoză, manitol, inulină şi galactoză) deţin 3 % din substanţa proaspătă.Acizi organici: succinic şi formic; acizi fenolici: cafeic, clorogenic şi salicilic. Acizi graşi din lipide: linoleic, miristic, palmitic, oleic.Steroli: βsitosterolul, campesterolul şi stigmasterolul.Triterpenele: taraxasterol şi pseudotaraxasterol.Au mai fost identificate:Vitamine: acidul ascorbic (58 – 310 mg/100 g), riboflavina (5 – 6 ppm), tocoferolii, rutina, colina,tiamina şi niacina.Rădăcinile conţin inulină.Uleiurile volatile.Sunt secretate de perii glandulari biseriaţi, situaţi pe suprafaţa frunzelor şi pe corolă. Se obţin prin antrenare cu vapori de apă. Compoziţia lor chimică variază în funcţie de varietatea speciei şi provenienţă., unele specii (diploide) fiind lipsite total de azulene (A. pannonica, A. distans, A. roseo-alba) sau parţial (A. collina, A. millefolium stricto sensu, A. asplenifolia, A. setacea). Plantele tetraploide (A. millefolium lato sensu) biosintetizează lactone azulenogene (proazulene) din care, prin hidrodistilare, rezultă chamazulenă ( M. Wichtl şi R. Anton, 2003).Constituentul dominant al uleiului volatil este chamazulena, compus de culoare albastră (6 – 19 %, maximum 40 %); alţi constituenţi: camfonă (până la 40 %), β-pinen (până la 23 %), α-pinen (până la 5 %), 1,8-cineol (până la 10 %), β-cariofilen (până la 10 %), izoartemisia cetonă (până la 8 %) (după PDR, 2004). În unele specii predomină compuşii monoterpenici (cca 80 %): 1,8-cineol (până la 30 %), sabinen, camfonă, linalol sau ascaridol (47 %). În altele derivaţii sesquiterpenici sunt dominanţi: germacren D, β-cariofilen, α-bisabolol, spatulenol. În alte cazuri cele două grupe de terpene se pot găsi în cantităţi asemănătoare, α- şi β-pinenul, borneolul, acetatul de bornil, camfenul, terpinen-1-ol-4, izoartemizia cetona, cariofilen-epoxidul sunt în egală măsură caracteristici ( M. Wichtl şi R. Anton, 2003).După Burzo ş.a. (nepublicat) uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii conţine: 22,67 % camazulenă, 22,17 % β-pinen, 10,36 % eucaliptol, 5,31 % germacren D, 5,07 % cariofilen oxid, 4,07 % α-pinen, 3,40 % mircen, 3,16 % bornil acetat, 3,10 % sabinen, 2,44 % cis-crizantemol, 1,43 % α-terpineol, 1,32 % cariofilen oxid, 1,07 % γ-terpinen, 0,92 % p-cimen, 0,71 % α-cariofilen, 0,58 % trans-pinocarveol, 0,54 % cis- β-terpineol, 0,46 % terpinen-4-ol, 0,38 % cis-carvil acetat, 0,36 % camfor, 0,31 % germacren b, 0,31 % spatulenol, 0,30 % α-cadinol, 0,26 % α-thujen, 0,26 % trans-crizantenil acetat, 0,25 % geranil acetat, 0,22 % cadinen, 0,21 % β-burbonen, 0,21 % trans- β-ocimen, 0,21 % cedren, 0,21 % ocimen, 0,21 % α-terpinen, 0,20 % mirtenol, 0,17 % linalol şi 0,12 % α-terpinolen.După P. Franchomme şi colab.: hidrocarburi monoterpenice - α-pinen (10 %), β-pinen (7 %), camfen (6 %), sabinen (12 %); hidrocarburi sesquiterpenice - chamazulenă, dihidroazulene; oxizi monoterpenici - 1,8-cineol (10 %); cetone monoterpenice - izoartemizia cetonă (9 %), (-)-camforă18 %), tuione; lactone sesquiterpenice - achilină.După Falk ş.a. (1974): camfor (17,79 %), sabinen (12,35 %), 1,8-cineol (9,59 %), α-pinen (9,40 %), izoartemisia cetonă (8,60 %), β-pinen (7,13 %), camfen (6,02 %), terpinen-4-ol (4,31 %), γ-terpinen (3,71 %), p-cimen (3,69 %), borneol (2,55 %), bornil acetat (2,10 %), limonen (1,71 %), allo-ocimen (1,41 %), α-terpinen (1,31 %) şi copaen, terpinolen, triciclen, alloocimen, mircen, cuminaldehidă şi delta-cadien (sub 1 %).După Hachey ş.a. (1990) principalii componenţi din Achillea sunt β-tujona (13,50 %), 1,8-cineolul (12,60 %) şi camforul (10,85 %). Concentraţii mai mici de 10 % au avut următoarele substanţe: sabinenul 7,90 %, β-pinenul 7,35 %, terpinen-4-ol 5,70 %, mircen 5,20 %, borneol 3,45

%, γ-terpinen 2,40 %, p-cimen 2,00 %, camfen 1,95 %, β-cariofillen 1,70 %, camazulenă 1,70 %, α-terpineol 1,55 %, α-pinen 1,50 %, cariofillen oxid 1,45 % şi limonen 1,05 %. O concentraţie mai mică de 1,00 % s-a determinat în cazul următoarelor substanţe: terpinolen, α-tujonă, bornil acetat, şi α-terpinen.Belanger şi Dextraze (1993) au urmărit variabilitatea componenţilor din uleiurile volatile ale diferitelor chemotipuri de Achillea. Au constatat că principalii componenţi variază în următoarele limite: camazulena 1-65 %, germacrenul D 5-55 %, β-tujona 0-33,6 %, α-tujona 0-21,3 %, α-felandrenul 0-18 %, sabinenul 0,3-17 %, mircenul 0,4-14,7 %, β-pinenul 0,2-9,5 %, β-cariofilenul 0,6-8,5 %, camforul 0,2-7,1 %, 1,8-cineolul 0,3-5,6 %, p-cimenul 0,2-4,9 %, bornil acetatul 0,1-4,3 %, camfenul 0,1-3,2 %, limonenul 0,1-2,9 % şi γ-terpinenul 0,2-2,8 %. Monoterpenele au variat între 1,2-57,2 %, iar sesquiterpenele între 39,9 şi 98,8 %.Lactone sescviterpenice.Guaianolide proazulenice: achillicină (= 8α-acetoxi-artabsină), rupicolina A (8-α-angelicoiloxiachilicina) şi B (8-α-tigloiloxiachilicina) – după M. Wichtl şi R. Anton; sau 8-α-angelicoiloxi-10-epi-artabsina, 2,3-dihidro-dezacetoxi-matricină – după PDR; matricina, 2,3-dihidroacetoximatricina – după alţi autori;• guaianolide neazulenogene: achilina, leucodina, matricarina (C17H20O5), dehidroleucodina (dezacetoximatricarina), α-peroxiachifolidă (în A. millefolium stricto sensu), 3-oxa-achilicină (= 8-acetilegeloidă), 8-α-angelicoil-3-oxa-artabsină (= 8-α-angelicoilegeloidă);• germacranolide: milefina (milefolida), achilifolina, 5- β-tigloilachilifolina, dihidropartenolida, buchanolida, acetilbuchanolida;• eudesmanolide: dihidroreinozida, tauremizina, artemizina;• sescviterpenoide cu structură puţin obişnuită: esterii metilici A, B şi C ai acidului achimilic şi derivaţi de longipinen (α-longipinen-2-en-1-onă) şi 7 β- hidroxi-derivatul său.

OBLIGEANĂ

Compoziţia chimică Diferă în funcţie de chemotip (grad de poliploidie) şi de organul plantei.Rizomi: uleiuri volatile (2 – 6 până la 9 %) acumulate în celulele secretoare dispersate în parenchimul cortical, taninuri (3–4 %), heterozide amare (acorină = 0,6 – 1 %), amidon, dextrine, mucilagii, colină, rezine, chinone (2,5-dimetoxichinonă), lignani (acoradin).Uleiul volatil: β-azaronă = cis-izoazarona (constituent dominant), α- şi γ-azaronă, β-gurjune, acoronă (gust amar), ZZ-deca-4,7-dien-al. În funcţie de chemovarietate constituentul dominant poate fi în cantitate de 80 – 96 % în varietatea indiană, tetraploidă (unde este însoţită de cis-izoeugenol metileter) şi de până la 13 % în varietatea europeană. Obligeana americană este total lipsită de β-azaronă.Alţi constituenţiDerivaţi fenilpropanici. α- şi γ-azarona, acoradina (dimer al β-azaronei).Derivaţi monoterpenici: camfen, p-cimen (hidrocarburi), linalol, α-terpineol (alcooli), ZZ-deca-4,7-dien-al (aldehidă - imprimă miros).Derivaţi sescviterpenici: α-selinen, β-gurjunen, , δ-cadinen, calamenen (hidrocarburi), α-cadinol, calamendiol (alcool); şiobunone = shiobunone (artefacte provenite din acoragermacrona iniţială - termolabilă şi antrenabilă cu vapori de apă), acorenonă şi calamenonă. (cetone), acoronă şi izoacoronă (dicetone cu structură spiranică, volatile, amare).Aldehide: azaronaldehida (0,2 – 6 % în A calamus L. var. angustatus Bass. Asaroniferum). După Mazza (1995) uleiul volatil de Acorus conţine: acorenona 8,12 %, β-gurjunen 6,74 %, izoshyobunonă 6,25 %, β-azaron oxid 5,24 %, calamendiol 5,21 %, α-selinen 3,84 %, α-calacoren3,55 %, calamusenonă 3,24 %, camfor 3,17 %, shyobunonă 2,59 %, δ-cadien 1,74 %, camfen 1,50%, p-cimen 1,38 %, 6-epi-shyobunonă 1,24 %, linalool 1,11 % şi preisocalamendiol 1,02 %. În concentraţii de sub 1 % au fost identificaţi următorii componenţi: spatulenol, (Z) , α-humulen, β-acoradien, metil isoeugenol, (E)-anetol, γ-gurjunen, 2,6-di-epi-shyobunonă, limonen, elemol, (Z)- β-ocimen, α-pinen, trans-pinocarvyl acetat, cedrol, β-sesquifelandren şi β-pinen. Nawamaki şi Kuroyanagi (1996) au identificat în extractul metanolic de Acorus prezenţa sesquiterpenelor dintre care 8 au fost noi sesquiterpene. Acestea au avut un efect inhibitor asupra

procesului de germinaţie a seminţelor.În organele aeriene: acid ascorbic, mucilagii, rezine, saponine, tanin, sitosterol, acid oxalic, acid palmitic.Pigmenţii din organele aeriene sunt reprezentaţi de: calcone.Uleiul volatil extras din organele aeriene conţine: β-curcumen, acoragermacronă, α-humulen, α-terpinen, γ-terpinen, α-terpineol, α-ylangen, borneol, curcumen, borneol, γ-azaronă, γ-terpinen, izocalamendiol, metil-cavicol, metil-eugenol, mircen, ocimen, selinen şi trans-anetol¸ calamusenonă, troponă, acoragermacronă, acorenol, acid acoric, calaconă, calamendiol, calamenonă, izocalamendiol, izocalamusenonă.

PĂDUCEL

Compoziţia chimică Frunzele acestei specii au o compozitie asemanatoare cu cea a florilor, diferentele fiind doar cantitative. Aceste organe contin urmatoarele substante: sorbitol, taninuri catechinice (catechina, epicatechina), acizi fenolici (acid cafeic, clorogenic), purine, terpene, acizi grasi (acid linoleic, linolenic), acid neoategolic, acid trans-crataegolic, acid uric.Steroli: beta-sitosterol (0,6 - 0,6 %),Acizi triterpenici: acid crataegolic, acid neocrategolic, acid trans-crategolic, acid ursolic, acid oleanolic.Aminopurine: adenina, guanina, adenozina.Amine: dimetilamina, trimetilamina, etanolamina, etilamina, azoamilamina, izobutilamina, izoamilamina.Pigmenti: flavan-3,4-dioli (leucoantociani), flavone (luteolina), flavonoli (quercetrina, quercetin-3-ramnogalatozid), derivati flavonici (hyperozid, vitexinramnoza, vitexina, vitexin-4-ramnozid, vitexin-4ramno-D-glucozid, vitexin-4,7-di-D-glucozid).În compozitia fructelor s-au identificat: glucide solubile, amidon (15 – 18 %), proteine (1,4 %), lipide (3,9 %), taninuri condensate: catechine (0,5 – 0,7 %), flobafene, aminopurine, colina, precum si acizi triterpenici.Au mai fost identificate urmatoarele substante:Vitamine: acid ascorbic, niacina, riboflavina, tiamina.Pigmenti: luteolina, luteolin-3',7-diglucozid, quercetin-3-ramnoglucozid, monoacetil-vitexinramnozid, leucoantociani (0,3 %), antociani (3,2 %), procianidine, beta-caroten, derivati flavonici (vitexina), glicozizi ai flavonolilor (hiperozid).Derivati aminici: etilamina, dietilamina, izobutilamina, etanolamina, izoamilamina, beta-fenetilamina.Alcaloizi: tiramina, histamina.Aminopurine: adenina, adenozina, guanina.Steroli: beta-sitosterolAcizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic.Acizi organici: acid citric, oxalic, tartric.Acizi grasi: acid lauric, linoleic, linolenic, palmitic.Cumarine: esculina.În florile acestei specii a fost identificata prezenta urmatorilor pigmenti: vitexin-4'-ramnozid, quercetol, kampferol, hiperozida, cratezida, luteolin-glucozida, vitexina, saporanetina, orientina, monoacetil-homoorientina, monoacetil-vitexin-ramnozida, saporanetin ramnozida, orienton ramnozida, homoorientin-ramnozida, si 6,8-di-C-glucozil-apigenol (Nikolov, 1973). Au mai fost determinati urmatorii pigmenti: apigenina, apigenin-7-O-glucozid,Crataegus pentagyna contine în frunze si flori C-glicozilflavonoizi O-glicozizi, asa cum este: vitexin 2 ?-O-ramnozid si izoorientin 2 ?-O-ramnozid si C-glicoziziflavonoizi ca: �� ��orientin 2 ?-O-ramnozid si C-glicozilflavonoizi acilazi ca: vitexin 4 ?-O-acetil 2 ?-�� �� ��O-ramnozid (Nicolov s.a., 1982).În florile de Crataegus sanguinea, Kashnikova s.a. (1984) a identificat C-glicosilflavonoizi acilati ca de exemplu: vitexin 2 ?-O-acetil, iar Nikolov s.a. (1982) au identificat în frunze si flori ��vitexin 4 ?-O-acetil 2 ?-O-ramnozid.�� ��

ECHINACEA

Compoziţia chimică Activitatea imunostimulatoare a extractelor obtinute din aceasta specie se datoreaza actiunii combinate a substantelor din acestea: alchilamide (izobutilamida), derivati ai acidului cafeic (acid cichoric, cinarina, echinacozide), polialchine (poliacetilene), polialchene si poliglucide cu greutatemoleculara mare (4-O-metil-glucuronoarabinoxilan si acid arabinoramnogalactan).Analizele efectuate au permis sa se identifice prezenta urmatorilor componenti în organele aeriene: - Echinacozidele (C35H46O20), sunt glicozizi ai acidului cafeic, acidului cicoric, acidului cafaric si cinarinei: acid 2-0-cafeoiltartric, acid 2-O-cafeoil-3-O-cumaroiltartric, acid 2-O-cafeoil-3-O-feruloiltartric, acid 2-O-feruloiltartric, acid 3-5-dicafeoilquinic, acid 2,3-O-diferuloiltartric.- Au mai fost identificate trei glicoproteine, steroli (β-sitosterol), vitamine (acid ascorbic, rutina), acizi fenolici (acid cafeic, acid ferulic, acid clorogenic, acid izoclorogenic, acid cafeoil-tartric, acid dicafeoil-tartric, ).- Pigmenti: glicozide ai quercetinei, kampferolului, luteolinei, apigeninei si izoramnetinei, izoramnetin-3-rutinozid, kampferol-3-glucozid, kampferol-3-rutinozid, luteolin-7-glucozid,quercetagetin-7-galactozid, quercetin-3-galactozid, quercetin-3-glucozid, quercetin-7-glucozid, quercetin-3-robinozid, quercetin-3-xilozid, quercetin-3-xilozilgalactozid, precum rutina si β-caroten;- Uleiuri volatile contin urmatorii componenti: germacren D, izomerii cis si trans ai acestuia, izobutirat de geranil, undecanona, acetat de geranil, propionat de geranil, n-triocontanol si alcani normali cu 27 – 29 atomi de carbon.Radacinile de Echinacea contin 0,3 – 1,7 % echinacozide (6-O-cafeilechinacozid, echinaceina, echinacina, echinolona), inulina (5,9 %), galactoza (1,9 – 5,3 %), fructani, glicoproteine (3 %), proteine (9,2 %), lipide (1,3 %), vitamine (niacina si tiamina), glucozamine (6%), alcamide (0,01 – 0,15 %), acizi fenolici (acid clorogenic, izoclorogenic), acid 1,5-0-dicafeoilquinic (cinarina), uleiuri volatile (0,1 %), poliholozide (arabinoramnogalactani, 4-0-metilglucurono-arabino-xilani si fucogalactoxiloglucani), betaina, glicinbetaina, β-caroten, acid cicoric (0,6 – 2,1 %), compusi fenilpropanoizi (verbascozid, ramnozilverbascozid), alcaloizi (tussilagin).Cantitatea de substante active: echinacozide si alkilamide este influentata de fenofaza în care se recolteaza plantele. Astfel, Berti s.a. (2002) au constatat ca cea mai mare cantitate din aceste doua substante se obtine înainte ca mugurii imaturi sa se alungeasca 1 – 2 cm deasupra organelor aeriene. Fertilizarea cu potasiu a stimulat procesul de crestere a continutului de echinacozide.Hevia s.a. (2002) au constatat ca deshidratarea acestei specii la temperatura de 40 oC, pâna la umiditatea de 15 %, a determinat mentinerea celui mai mare continut de acid cicoric si alkilamida.

COADA CALULUI

Compoziţia chimică Substantele identificate în tulpinile acestei specii sunt: glucide, (4,4 %), celuloza (1 %), proteine (1 %), lipide (0,2 - 3,2 %), glucozide, taninuri, acid tanic, acid galic, substante minerale (15 - 20 %).- Saponine: eqisetonina.- Alcaloizi: eqisetin, palustrin, palustrinin, nicotina.- Steroli: β-sitosterol, campesterol, izofucosterol.- Vitamine: acid ascorbic (0,02 - 0,7 %), niacina, riboflavina, tiamina.- Acizi: acid malic, acid oxalic, acid vanilic, acid cafeic, acid ferulic, acid p-cumaric, acid p-hidroxibenzoic, acid aconitic, acid protocatechic.- Pigmentii din organele aeriene ale acestei plante sunt reprezentati de: protogenkwanin 4’-O-glucozid, 6-cloroapigenin, luteolin 5-glucozid (galuteolina), kampferol 7-glucozid (equisetrina), equisporol-3-glucozid (equisporozid), kampferol, kampferol-7-diglucozid, dihidrokampferol, izoquercitrina, dihidroquercetin, naringenina, luteolina, luteolin-5-glucozid, gossipitrin, galuteolin, equisetrina, β-caroten, rodoxantina.

SÂNTIENE ALBE

Compoziţia chimică Organele aeriene conţin următoarele substanţe: iridoide (asperulozidă, monotropeozidă, palustrozidă), taninuri, cumarine, acizi polifenolcarboxilici (acid clorogenic), acizi organici (citric), enzime, substanţe minerale (în ambele specii).Flavonozide se găsesc numai în G. verum L. (7-glucozidele quercetolului şi luteolului, rutozidă, izoquercetrină).

LEMN DULCE

Compoziţia chimică În rădăcinile acestei plante s-au determinat următoarele substanţe: amidon (5,0 – 20,0 %), glucide (3,0 – 14,0 %), glucoză (3,0 – 4,2 %), fructoză, zaharoză, hemiceluloză, pectine, proteine (11,0 %), lipide (0,8 – 1,0 %), taninuri, rezine, betaine, amide (asparagină), şi substanţe minerale. Au mai fost identificate următoarele substanţe:Aminoacizi: alanină, acid aspartic, treonină, prolină, serină, glicină, valină, izoleucină.Vitamine: acid ascorbic, niacină, acid nicotinic, riboflavină, tiamină.Triterpene: acid betulinic, grabrolid, acid glicirretic (0,6 – 2,2 %).Cumarine: umbeliferonă, herniarină, glicerină (3-acil cumarină), licumarină, glicocumarine, izoglicilcumarine.Steroli: beta-sitosterol, stigmasterol.Pigmenţii: sunt reprezentaţi de flavone: apigenină, licoflavanonă, liquiritină, ramnoliquiritină, glabranină, pinocembrină, glabrol, 3'-dihidroglabrol, 4',7-dihidroxiflavonă, vitexină, calcone: licocalconă, licoflavanol A şi B, neoizoliquiritină, izoliquiritigenină, licurozidă, flavonoli: izoquercitină, izoflavone şi izoflavanone: genisteină, formonometina, licoricidina, licoizoflavanonă A, B şi C, prunetina, glizarina, licorina, liquiritină, glabridina, glabronă, hispaglabridina A, hispaglabridina B, 4'-O-metilglabridina, 3'-metilglabridina, fasconilizoflavan, 7-hidroxi-2-metilizoflavonă, glicirrizoflavonă, 2,7-dihidroxi-3',4'-dimetoxiizoflavonă, 7-acetoxi-2-metilizoflavonă, faseollinizoflavan, caroteni: beta-caroten.Saponozide triterpenice (2-12 %): acid glicirizinic, glicirizină, acidul 18-alfa-glicirizinic, acid 18-beta-glicirizinic (1,6 – 9,5 %), acidul liquoric, acidul liquiritic, acidul liquiridiolic, acid glabric, acid glaboric, acid glabrolonic. Componentul dominant (3-5%) este glicirizina (acid glicirizic), respectiv 3-O- biglucuronopiranozida acidului gliciretic sau gliciretinic, ca sare de calciu şi de potasiu. Glicirizina eliberează prin hidroliză două molecule de acid glucuronic şi o moleculă de deacid gliciretic (agliconul). Acidul gliciretic este 3-beta-hidroxi-11-oxo-20-carboxi-12-oleanen.Lactone: gama-butirolactonă, gama-heptalactonă, gama-hexalactonă, gama-nonalactonă, gama-octalactonă, glabrolidă, deoxiglabrolidă, izoglabrolidă, 21-alfa-hidroxiizoglabrolidă.Uleiul volatil conţine: 1-pentadecanol, propenil-anisol, 2-butil-2-octenal, alfa-terpineol, alfa-terpinolen, anetol, camfor, butil-ftalat, carvacrol, eugenol, fenconă, geraniol, lavandulol, p-cimenol, pseudoiononă, terpinen-4-ol, thujonă. Dintre compuşii triterpenici, au mai fost identificaţi: acidul liquiritic (epimer C 20 al acidului gliciretic), acidul glabric (acid 18- hidroxigliciretinic), gliciretaldehida, gliciretol, acidul 24-hidroxiliquiritic, acid liquiridiolic, 24-hidroxigliciretatul de metil, acidul glabrovaic. Culoarea galbenă a produsului este imprimată de flavone şi chalcone. Dintre flavone s-au izolat: liquiritozida ( 4΄- glucozida liquiritigenolului ), ramnoliquiritozida, neoliquiritozida (7- glucozida liquiritigenolului) (V.I. Litvineko, 1963), glabrolul (Tamotsu şi colab., 19769), glabridina (izoflavonă), iar dintre chalcone izoliquiritozida (4΄-O-ramnoglucozida izoliquiritigenolului) şi neoizoliquiritozida (7- glucozida liquiritigenolului), a căror structură chalconică poate fi regenerată la flavonă, în mediu acid. Dintre aceştia majoritari sunt liquiritozida şi izoliquiritozida care, în timpul uscării, hidrolizează parţial.Alţi constituenţi: poliholozide (glicirizan GA, un beta-D-galactan cu legături 1→6 şi 1→3 glicozidice, în G. glabra şi glicirizan UA alcătuit din L-arabinoză, D-galactoză, L-ramnoză şi acid D-galacturonic, în G. uralensis), cumarine (umbeliferonă, herniarină, licumarină = 4-metil-

5hidroxi-acetilcumarina), fitosteroli (beta-sitosterol, dihidro-stigmasterol), 5-15% oze (glucoză, zaharoză), manitol, 20-30 % amidon, 2-4 % asparagină, rezine, 4-6 % substanţe minerale, 0,04 %-0,06 % compuşi volatili, proteine, substanţe amare (glicinamarin). Deoarece substanţele amare se găsesc în ţesuturile externe, acestea se îndepărtează prin decorticare, la majoritatea sorturilor.În organele aeriene s-a constatat prezenţa următoarelor substanţe: manitol, rezine, steroli (dihidrostigmasterol), vitamine (acid nicotinic), pigmenţi flavonoizi (quercetină, izoquercitrină, vitexină, prunetină, dihidroxiflavone, hidroxicalcone, 7-metoxi-2-metilizoflavonă), triterpene (dezoxiglabrolid), acizi fenolici (acid ferulic, acid sinapic) glicozizi fenolici (arbutină), glicozizi metilsalicilici (gaulterină), alcaloizi pirolizidinici (echinatină), tanin (acid galic), acid glicirretic, acid dezoxiglicirretinic, acid hidroxiglicirretic, hidroxiglicirrizin, acid liquidiolic, acid liquiritinic,betaine, acid betulic. Principalul compus activ din organele aeriene este metil salicilatul.

IENUPĂR

Compoziţia chimică Fructele de ienupăr conţin 0,5-2 % ulei volatil, 3-30 % glucide, acizi organici, pectine, biflavonoide (bilobetina, cupresuflavona = 8,8'-bisapigenol, 7,4',4'''-tri-O-metil-amentoflavona, 7,4''-di-O-metil-cupresuflavona), antociani, proantociani, taninuri, un principiu amar (juniperină), rezine, diterpene (acid comunic).Vitamine: acid ascorbic, niacină, tiamină.Steroli: campesterol, alfa-dimetilsterol, beta-dimetilsterol, colesterol.Uleiul volatil de ienupăr conţine mai mult de 50 % monoterpene în J. communis var. montana (alfa- şi beta-pinen, limonen = majoritar, gama-terpinen), de 90 % în J. communis ssp. communis (40-90 % alfa-pinen, beta-pinen, 10-40 % sabinen, limonen) şi 50-82 % în J. communis ssp. communis terpineoliferum (34-46 % alfa-pinen, 9-28 % sabinen, 6-8 % mircen).Alţi constituenţi ai uleiului volatil: alcooli monoterpenici (terpinen-1-ol-4 în J. communis ssp. communis, 5-10 % în J. communis ssp. communis terpineoliferum, linalol în J. communis var. montana şi J. communis ssp. communis terpineoliferum, alfa-terpineol şi borneol în J. communis var. montana), sesquiterpene – hidrocarburi (beta-cariofilen, alfa- şi gama-cadinen în J. communisvar. montana, beta-cariofilen şi germacran B în J. communis ssp. communis, alfa-muurolen în J. communis ssp. communis terpineoliferum), alcooli (alfa-cadinol în J. communis var. montana, alfa-eudesmol, elemol, elemoferol în J. communis ssp. communis), esteri terpenici (acetaţi de bornil şi de terpenil în J. communis var. montana 30 % şi în J. communis ssp. communis), aldehide şi cetone (aldehida camfolenică, camforă, pinocamfonă, geijeronă, juniononă în J. communis ssp. communis terpineoliferum), acizi (acid camfolenic în J. communis var. montana), cumarine (umbeliferonă în J. communis ssp. communis).În timp, printr-o păstrare necorespunzătoare, uleiul volatil se rezinifică şi depune un stearopten cristalizat (camfor de ienupăr). . Uleiurile volatile extrase din fructele de Juniperus au conţinut un număr de 37 componenţi (DePascual ş.a., 1976). O cantitate mai mare au avut: alfa-pinenul (35,00 %), mircenul (18,00 %), terpinen-4-ol (10,50 %), limonen (9,10 %), terpinolen (3,00 %), gama-cadien (1,64 %), citronellal(1,60 %), gama-elemen (1,64 %), p-cimen (1,50 %), gama-muurolen (1,28 %), beta-elemen (1,02 % şi alfa-humulen (1,02 %). În proporţie mai mică de 1,0 % s-au detrminat: beta-pinen, alfa-thujen, calamen, beta-cariofillen, alfa-muurolen, beta-selinen, alfa-terpineol, mentol, cariofillen oxid, delta-3-caren, humulen oxid, junipercamfor, alfa-cadinol, aromadendren, bornil acetat, gama-selinen, delta-cadinol, camfen, alfa-copaen, p-cimen-8-ol, geranil acetat, p-menta-1,2,4-triol, mirtenal, mirtenilacetat şi alfa-terpinil acetat.Frunzele de Juniperus conţin: catechine, vitamine (acid ascorbic, rutină), acizi organici (acid malic, acid citric, acid succinic, acid fumaric, acid tartric, acid malonic), acizi fenolici (acid cafeic, acid clorogenic, acid ferulic, acid cinamic, acid p-cumaric, acid protocatecuic), acizi graşi (etil palmitat), pigmenţi (quercetin, nepitrin, nepetin, betulin, bilobetin, amentoflavonă, cupressuflavonă, hinokiflavonă, izoquercitrină), tetraterpenoizi (rhodoxin), fenilpropanoizi (acid siringic), cumarine (umbelliferonă) şi juniperaprenol 14 – 20.Hoerster ş.a. (1974) au analizat uleiurile volatile extrase din frunzele de Juniperus provenite din România, în care au identificat 22 componenţi. Ponderea a fost deţinută de alfa-pinen (33,70 %) şi

sabinen (27,60 %), mircen (5,50 %), terpinen-4-ol (4,60 %), 1,8-cineol (4,00 %), p-cimen (3,60 %), beta-felandren (3,30 %), gama-terpinen (3,00 %), alfa-terpinen (1,90 %), alfa-fellandren (1,30%) şi beta-pinen (1,10 %). O pondere de sub 1,00 % s-a determinat la următorii componenţi: beta-cariofilen, campfen, bornil acetat, neril acetat, alfa-terpineol, p-menthan, limonen oxid, linalool, linalil acetat, nerol şi alfa-terpinil acetat.

URZICĂ MOARTĂ

Compoziţia chimică Organele aeriene conţin: taninuri, substanţe flavonoide (rutină, tilirozid), mucilagii, acizi polifenolici, alcaloizi, amine (histamină, metilamină, tiramină), glicozizi fenilpropanoizi (acetozid, galactozilacetozid), iridoizi (lamalbid, 6-dezoxilamalbid, albozid A, albozid B, şi carioptin), şi uleiuri volatile.

LUCERNĂ

Compoziţia chimică Principalii componenţi chimici identificaţi în organele aeriene sunt: uleiurile volatile (până la 0,15% sub. proaspătă), taninurile (3 - 6 %), glucidele (zaharoză, planteoză pectină), fenolii, rezinele, mucilagii (12 %), sterolii (β-sitosterol, campesterol) şi catechinele.Au mai fost detrminate următoarele substanţe:Triterpene: acid uscolic, acid oleanolic, acid 19-α-hidroxiursolic, acid 29-hidroxioleanolic, acid 2-α-hidroxioleanolic, acid 2-β-hidroxioleanolic, acid 2-α-hidroxiursolic (Briescorn şi Krause, 1974)Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic, acid protocatechic, acidul cafeil-cafeic, acidul rozmarinic.Pigmenţii de natură flavonică sunt reprezentaţi de: quercetină, ramnocitrină, apigenin-7-glucozid, kampferpl, quercetină, luteolină, luteolin-7-glucozid, ramnazină şi cinarozidă.Perii secretori ce produc uleiurile volatile se găsesc pe tulpină şi frunze, sunt pluricelulari, cu glanda uni sau pluricelulară.Analizele efectuate de specialiştii din diferite ţări au indicat o compoziţie scăzută de ulei volatil (0,05 – 0,15 %) dar foarte variată. Astfel, Nykanen şi Nykanen (1986) au constatat că Melissa provenită din Finlanda conţine o proporţie mai mare de carvonă (15,70 %) şi de cariofilen oxid (7,70 %). O altă provenienţă din aceeaşi ţară a avut un conţinut mai mare de cariofilen oxid (12,30%), metil cavicol (6,30 %) şi anetol (6,10 %).Tittel ş.a. (1982) au constatat că Melissa provenită din Spania a avut un conţinut mai mare de geranial (45,00 %) şi neral (35,00 %), iar Schultze ş.a. (1989) au constatat că cea provenită din Germania are un conţinut mai mare de citronelal (36,20 %), germacren D (13,50 %) şi β-cariofilen (10,90 %).Analizele efectuate de Burzo ş.a. (nepublicat) la uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii, au scos în evidenţă faptul că β-citronelalul (38,59 %), α-citralul (15,61 %), β-citralul (11,42 %) şi β-citronelalul (8,64 %) sunt compuşii prioritari. În cantitate mai mică s-au determinat următoarele substanţe: metil citronelat (4,05 %), izopulegol (2,54 %), trans-geraniol (2,53 %), linalol (1,36 %), β-thujonă (1,10 %), nepetalactonă (0,91 %), cariofilen oxid (0,85 %), verbenol (0,66 %), izocariofilen (0,56 %), 3-octenol (0,49 %), metil geraniat (0,37 %), eucaliptol (0,35 %) şi geranil acetat (0,26 %).

ROINIŢĂ

Compoziţia chimică Principalii componenţi chimici identificaţi în organele aeriene sunt: uleiurile volatile (până la 0,15% sub. proaspătă), taninurile (3 - 6 %), glucidele (zaharoză, planteoză pectină), fenolii, rezinele, mucilagii (12 %), sterolii (β-sitosterol, campesterol) şi catechinele.Au mai fost detrminate următoarele substanţe:Triterpene: acid uscolic, acid oleanolic, acid 19-α-hidroxiursolic, acid 29-hidroxioleanolic, acid 2-α-hidroxioleanolic, acid 2-β-hidroxioleanolic, acid 2-α-hidroxiursolic (Briescorn şi Krause, 1974)Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic, acid protocatechic, acidul cafeil-cafeic, acidul

rozmarinic.Pigmenţii de natură flavonică sunt reprezentaţi de: quercetină, ramnocitrină, apigenin-7-glucozid, kampferpl, quercetină, luteolină, luteolin-7-glucozid, ramnazină şi cinarozidă.Perii secretori ce produc uleiurile volatile se găsesc pe tulpină şi frunze, sunt pluricelulari, cu glanda uni sau pluricelulară.Analizele efectuate de specialiştii din diferite ţări au indicat o compoziţie scăzută de ulei volatil (0,05 – 0,15 %) dar foarte variată. Astfel, Nykanen şi Nykanen (1986) au constatat că Melissa provenită din Finlanda conţine o proporţie mai mare de carvonă (15,70 %) şi de cariofilen oxid (7,70 %). O altă provenienţă din aceeaşi ţară a avut un conţinut mai mare de cariofilen oxid (12,30%), metil cavicol (6,30 %) şi anetol (6,10 %).Tittel ş.a. (1982) au constatat că Melissa provenită din Spania a avut un conţinut mai mare de geranial (45,00 %) şi neral (35,00 %), iar Schultze ş.a. (1989) au constatat că cea provenită din Germania are un conţinut mai mare de citronelal (36,20 %), germacren D (13,50 %) şi β-cariofilen (10,90 %).Analizele efectuate de Burzo ş.a. (nepublicat) la uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii, au scos în evidenţă faptul că β-citronelalul (38,59 %), α-citralul (15,61 %), β-citralul (11,42 %) şi β-citronelalul (8,64 %) sunt compuşii prioritari. În cantitate mai mică s-au determinat următoarele substanţe: metil citronelat (4,05 %), izopulegol (2,54 %), trans-geraniol (2,53 %), linalol (1,36 %), β-thujonă (1,10 %), nepetalactonă (0,91 %), cariofilen oxid (0,85 %), verbenol (0,66 %), izocariofilen (0,56 %), 3-octenol (0,49 %), metil geraniat (0,37 %), eucaliptol (0,35 %) şi geranil acetat (0,26 %).

MUSETEL

Compoziţia chimică Principalii componenţi identificaţi în florile de muşeţel sunt: glucide, lipide, uleiurile volatile (0,5 %), glucozidele, aminoacizi, colină, steroli şi mucilagii. În florile de muşeţel au mai fost identificate următoarele substanţe:Sesquiterpene: matricină, matricarină care în timpul hidrodistilării formează derivaţi ai azulenei.Cumarine: herniarină, umbeliferonă.Acizi graşi: caprinic, palmitic, stearic, oleic, linoleic, cerotic.Acizi fenolici: cafeic, clorogenic, siringic, vanilic, anisic.Vitamine: acidul ascorbic (30 mg/ 100 g), tiamină (1,0 mg/ 100 g), niacină, acid nicotinic.Pigmenţii flavonoizi sunt reprezentate de: apigenină, apigenin-7-glucozid, apigetrină, apiină, luteolină, luteolin-7-glucozid, luteolin-4'-glucozid, luteolin-7-ramnoglucozid, 6-hidroxiluteolin-7-glucozid, quercetină, 6,7-dimetoxiquercetină, 6,8-dimetoxiquercetină, rutină, hiperină, 6-metoxikamfrol, izoramnetină, izoramnetin-7-glucozid, patuletină, patulitrină, crizoplenină, spinacetol, axilarină, chrisoeriol, eupaletină, eupatoletină, jaceidină, 6-metoxicampferol şi 3,6-dimetoxi-quercetol.Petalele şi bracteile sunt prevăzute cu peri secretori de formă ovală, biseriaţi, formaţi din 6 – 8 celule acoperite de o cuticulă comună.Florile conţin între 0,3 şi 0,8 % uleiuei volatile. Bunke şi colab. (1993) au identificat în uleiul volatil extras din plantele de muşeţel provenite din Germania un număr de 39 comonenţi: alfa-bisabolen oxid A (57,68 %), camazulenă (23,35 %), alfa-bisabolen oxid B (4,35 %), alfa-bisabolon oxid (4,10 %), (E)-beta-farnesen (2,92 %), germacren D (1,48 %) precum şi cantităţi mai mici de 1,0 % din totalul uleiului volatil extras pentru: (E)-beta-ocimen, biciclogermacren, artemisia cetonă, alfa-bisabolol, artemisia alcool, 1,8-cineol, sabinen, etil-2-metilbutirat, (E)-2-hexanal, beta-cariofillen, (Z)-beta-ocimen, p-cimen şi (Z)-3-hexenilacetat.Tsutsulova şi Antonova (1984) au constatat că ponderea în uleiul volatil extras din plantele de muşeţel provenite din Bulgaria o reprezintă farnesenul (27,72 %, camazulena (17,64 %) şi alfa-bisabolol oxid B (11,17 %).În funcţie de compoziţia uleiurilor volatile au fost identificate 4 chemotipuri:Chemotipul A în care predomină bisaboloxidul A.Chemotipul B în care predomină bisabololoxidul B.Chemotipul C în care predomină bisbololul.

Chemotipul D în care se găsesc cantităţi egale de bisabolol şi din cei doi bisabololoxizi.Cercetările efectuate de Franz (1986) au precizat că cea mai mare cantitate de uleiuri volatile se obţincând florile sunt complet deschise, respectiv după aproximativ o săptămână de la începutul înfloritului. Compoziţia uleiului volatil este dependentă de faza de dfezvoltare a florii. Mugurii florali conţin mai multe hidrocarburi şi alfa-bisabolol, în timp ce florile mature conţin mai multă camazulenă şi alfa-bisabololoxizi.După Svab ş.a. (1980) temperaturile coborâte nu au influenţat conţinutul acestei specii în camazulenă şi ? -bisabolol, dar au avut un efect semnificativ asupra creşterii conţinutului în � �bisabolol oxid.Detalii...

SULFINĂ ALBĂ

Compoziţia chimică Cele mai importante substanţe din compoziţia acestor organe sunt cumarinele: acidul cumaric, acidul O-cumaric, dicumarolul, acidul 0-hidro-cumaric (acid melilotic) şi melilotozidele I, II, III şi IV.Alte substanţe determinate în ţesuturile acestei plante sunt: glucidele (2,7 %), amidonul (3,0 %), proteinele (4,5 – 16,5 %), lipidele (5,5 – 8,0 %), pectinele, mucilagiile, rezinele, flavonele (quercetin-3-0-ramnozid), uleiurile volatile şi substanţele minerale.Uleiurile volatile sunt produse de un număr mic de peri secretori, cu glanda pluricelulară, de formă sferică sau ovală, care se găsesc pe ambele feţe ale frunzelor.Rădăcinile acestei specii conţin 1,2 % saponine.

UNGURAŞ

Compoziţia chimică Organele conţin: pectine, acid ascorbic, principii amare diterpenice (marrubiină 0,3 – 1,0 %), diterpene (labdan, marubiin, sclareol), alcooli diterpenici (peregrinol, marrubenol, marrubiol, premarrubiină, fitol), glucozizi feniletanoizi (marrubozid) triterpene (acid ursolic), lactone sesquiterpenice (vulgarol), rezine, taninuri (6,5 – 7,0 %), mucilagii, pectine, alcaloizi (betonicină, stachidrină, turcină).Pigmenţii identificaţi în organele aeriene ale acestei plante sunt: apigenină, apigenin-7-glucozid, luteolină, luteolin-7-glucozid, quercetină, quercetin 3-glucozid, quercetin 3-ramnogucozid.Gustul amar al ţesuturilor acestei plante se datorează prezenţei unei sesquiterpene de tip germacren: cnicină.Uleiurile volatile (0,05 – 0,06 %) sunt produse de perii secretori dispuşi pe tulpină şi frunze. Aceştia sunt pluricelulari, scurţi, cu glanda uni sau pluricelulară. Aceste uleiuri conţin: 35,34 % r-elemen, 22,71 % β-cariofilen, 9,36 % germacren D, 4,01 % cariofilen oxid, 2,70 % octen-3-ol, 2,44 % α-cadinol, 2,36 % spatulenol, 1,76 % β-burbonen, 1,54 % nerolidol, 1,37 % α-selinen, 1,31 % leden oxid, 1,12 % tau-muurolol, 0,83 % viridiflorol, 0,71 % cadinol, 0,71 % octanol, 0,60% α-himalachen, 0,59 % limonen, 0,52 % α-pinen, 0,50 % δ-cadinol, 0,42 % r-cadinen, 0,42 % elemol şi 0,39 % nonanal (Burzo ş.a., nepublicat).

NALBĂ

Compoziţia chimică Principalii componenţi identificaţi în această plantă sunt: taninurile şi mucilagiile care prin hidroliză produc acid galacturonic, ramnoză, arabinoză şi galactoză.În frunzele nalbei s-au mai identificat: glucide, lipide (0,2 – 1,4 %), proteine şi vitamine (acid ascorbic, niacină, riboflavină, tiamină).Pe ambele suprafaţe ale frunzelor se găsesc peri secretori sesili, cu glanda unicelulară, care sintetizează uleiurile volatile.Plantele conţin: glucide (arabinozo, ramnoză), proteine (3,6 – 43,9), lipide (0,2 %), mucilagii, vitamine (acid ascorbic, riboflavină, tiamină, niacină), pigmenţi (caroten, malvină, acid malvalic, gossipin-3-sulfat), glucide (ramnoză, arabinoză, galactoză) şi acid galacturonic.

Florile conţin următorii pigmenţi flavonoizi: delfinidină, cianidină sau/şi pelargonidină, mircetină,quercetină sau/şi kampferol, metilflavonoli, flavonoli oxigenaţi, sulfaţi flavonoli, dihidroflavonoli, metilflavine, flavone oxigenate, flavanone, C-glicozilflavonoizi, proantocianidine, calcone şi aurone. Antocianii din florile violete sunt reprezentaţi de malvidin 3,5-diglucozid (malvină).Rădăcinile conţin mucilagii cu structura mult ramificată, care conţin D-galactoză,L-ramnoză, acidD-glucuronic şi acid D-galacturonic. S-a mai identificat prezenţa acizilor fenolici, scopoletinei şi a flavonoizilor

MĂRGHIRAN

Compoziţia chimică Organele aeriene conţin cantităţi mici de zaharoză alături de care se află pentozani şi substanţe pectice (4,0 %), acid ascorbic (60 – 180 mg/ 100 g), acizi fenolici (acid cafeic, clorogenic, rozmarinic), steroli ( ? -sitosterol), acid ursolic şi acid oleanolic.� �Pigmenţii identificaţi în organele aeriene sunt derivaţi ai flavonelor: luteolin-7--D-diglucozid, apigenin-7-β-D-diglucozid, diosmetin-7-β-glucuronat, dinatină şi mojaranină.În uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei plante, provenită din România, Oberdieck (1981) a identificat un număr de 46 componenţi. Aceştia au avut următoarea proporţie în uleiul volatil total: 22,4 % terpinen-4-ol, 18,3 % cis-sabinen hidrat, 7,0 % γ-terpinen, 6,0 % linalil acetat, 5,6 % trans-sabinen hidrat, 4,8 % α-terpineol, 4,3 % sabinen, 4,0 % α-terpinen, 3,0 % terpinen-4-yl-acetat, 2,9 % linalool, 2,4 % β-cariofillen, 2,2 % p-cimen, 2,0 % terpinolen, 1,9 % biciclogermacren, 0,9 % limonen, 0,7 % mircen, 0,7 % (E)-β-ocimen, 0,5 % carvonă, 0,5 % α-pinen, 0,4 % β-felandren, 0,3 % cariofilen oxid, 0,3 % (E)-2-hexanal, 0,3 % trans-p-menta-2,8-dien-1-ol, 0,3 % (Z)-β-ocimen, 0,3 % α-thujen, 0,2 % p-cimen-8-ol, 0,2 % geraniol, 0,2 % α-humulen, 0,2 % α-felandren, 0,2 % α-terpinil acetat, 0,1 cis-allocimen, 0,1 % copaen, 0,1 % cis-p-menta-2-en-1-ol, 0,1 % β-pinen, 0,05 % β-bisabolen, 0,05 % camfen, 0,05 % δ-3-caren, 0,05 % carvacrol, 0,05 % cuminaldehidă, 0,05 % α-p-dimetilstiren, 0,05 % (Z)-3-hehanal, 0,05 % metil carvacrol, 0,05 % neril acetat, 0,05 % 3-octanol şi 0,05 % 1-octenol-3.

IN

Compoziţia chimică Fibrele textile se formează în zona periciclului şi au lungimea dintre două frunze situate pe aceeaşi generatoare. Fibrele sunt formate din celuloză, glucomanani acetaţi sau/şi xilani, dar în centrul lor se pot afla şi molecule de hemiceluloză. Glucoza reprezintă 21 – 40 % din totalul glucidelor, xiloza reprezintă 8 – 24 %, alături de care se găsesc molecule de galactoză, ramnoză şifucoză.Seminţele de in conţin 35 – 46 % lipide, 20 – 25 % proteine, 19 – 22 % glucide, 6 – 10 % mucilagii, precum şi 8 – 10 g/kg acizi fenolici esterificaţi şi 3 – 5 g/kg acizi fenolici eterificaţi (Oomah ş.a., 1995).Uleiul de in conţine după Canţăr (1965) următorii acizi graşi: 2,3 – 17,6 % acid oleic, 21,65 – 69,6 % acid linoleic, 18,5 – 40,5 % acid linolenic, 6,7 % acid palmitic şi 3,0 % acid stearic. După European Pharmacopeia (2005) seminţele de in conţin: 3,0 – 8,0 % acid palmitic, max. 1,0 % acidpalmitoleic, 2,0 – 8,0 % acid stearic, 11,0 – 35,0 % acid oleic, 11,0 – 24,0 % acid linoleic, 35,0 – 65,0 % acid linolenic şi max. 1,0 % acid arachidic.Oomah ş.a. (1992) au constatat că cei mai importanţi glicozizi cianogenetici din seminţele de in sunt: lunistatina 213 – 352 mg/ 100 g, neolunistatina 91 – 203 mg/ 100 g şi linamarina 32 mg/ 100g. Luyengi (1993) a identificat un nou glucozid fenilpropanoid: linusitamarina. Prin acţiunea enzimei linamarază asupra glucozidelor cianogenetice, acestea se descompun punând în libertate acid cianhidric.Muir ş.a. (1999) au extras din seminţele de Linum un lignan: secoisolariciresinol diglucozid (SDG) care a determinat reducerea colesterolului din vasele sangvine ale soarecilor.

LINTE

Compoziţia chimică Seminţele conţin: 56,2 % glucide, celuloză 3,4 %, 1,4 % lipide şi 23,5 % proteine, care au următorul conţinut în aminoacizi: 1,79 % arginină, 1,65 % leucină, 1,44 % lizină, 1,28 % valină, 1,24 % izoleucină, 1,04 % fenilalanină, 0,84 % triptofan, 0,62 % tirozină, 0,52 % histidină, 0,20 % trptofan, 0,19 % cistină şi 0,17 % metionină.În ceea ce priveşte conţinutul de vitamine din seminţele de soia, sunt puţine date analitice. În 100 g seminţe s-au determinat 0 – 5 mg acid ascorbic, 2,0 – 2,6 mg nicotinamidă, 0,43 mg tiamină şi 0,26 mg riboflavină.Conţinutul în substanţe minerale variază între 3,04 şi 3,30 %. În 100 g ţesut s-a determinat următorul conţinut de elemente minerale: 810 mg potasiu, 412 mg fosfor, 84 mg clor, 74 mg calciu, 6,9 mg zinc şi 4,0 mg sodiu.

BUMBAC

Compoziţia chimică Analizele efectuate la plantă a evidenţiat prezenţa următoarelor substanţe: catechine, galocatechine, epigalocatechine, dimeri sesquiterpenici (gossipol), pigmenţi (quercetină, delfinidină), vitamine (rutină), izoastragalină, nicotiflorină, acid p-cumaric şi uleiuri volatile (α-felandren, α-pinen, β-felandren, cadien, bisabolen, canpfen, β-bisabolol, ocimen, octacozanol).Seminţele au conţinut următoarele substanţe: glucide (7 %), celuloză, inozitol (0,3 %), oligozaharide (zaharoză, rafinoză, stahioză, glucoză, fructoză), proteine (20 - 25 %), lipide (16 – 21 %), vitamine (niacină, biotină acid pantotenic) acid linoleic (7 – 10 %), acid oleic (3 – 6 %), acid arahidic, acid miristic, acid stearic (0,1 – 0,5 %) şi lignanii (+).Uleiul gras din seminţele de bumbac mai conţine steroli (β-sitosterol, campesterol, stigmasterol, δ-7-stigmasterol, 24-metil-cicloartenol), tocoferoli (α- şi γ-tocoferol), precum şi urme de gosipol.În flori s-a determinat: pigmenţi (izoquercetrin, kampferol, quercetin-3-glucozid, quercetin-3-soforozid, quercimetrin, crizantemină,), acizi graşi (acid cerotic), vitamine (riboflavină), acizi fenolici (acid salicilic), terpene (cicloartenol), alcaloizi (hirsutin).