+ All Categories
Home > Documents > Compendiu de Anatomie Umana

Compendiu de Anatomie Umana

Date post: 04-Jun-2018
Category:
Upload: dalvalem
View: 492 times
Download: 22 times
Share this document with a friend
423
Culegerea textului, corectura, prelucrai*ea materialului ilustrativ, precum ş i telmoredactarea acestui volum au fost realizate prin colaborarea unor studenţ i din cadrul Universit ăţ ii de Medicină ş i Farmacie „Carol Davila” Bucureş ti. Procesare computerizat ă : Că t ă lin Nicola Coordonare: Dr. Bogdan Voiculescu Descrierea CIP a Bibliotecii Naţ ionale a României Anatomia şi fi ziologia omu lui: comp endiu / Ceza r Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Vo icu lescu ,... - Bucu reş ti: Corint 2009 Bibliogr. ISBN 978-973-135-429-3 I. Niculescu. Cezar Th. II. Cârmaciu. Radu ΠΙ. Voiculescu, Bogdan 611(075.35) 612(075.35) 371.27:378 Pentru comenzi ş i informaţ ii adresaţ i-vă la: Editura CORINT Difuzare ş i Clubul Că r ţ ii: Calea Plevnei, nr. 145 , sector 6, Bucureş ti, cod poş tal 0600 12 Tel.: 021.319.88.22, 021.319.88.33, 021.319.88.77; Fax: 021.319.88.66 E-mail: vanzari(2)edimracorint.ro Magazinul virtual: www.ediairacorint.ro Redactor: G. Moldoveana Coperta: Walter R iess Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii CORINT, parte component ă a GRUPULUI EDITORIAL CORINT. ISBN: 978-973-135-429-3
Transcript
Page 1: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 1/422

Culegerea textului, corectura, prelucrai*ea materialului ilustrativ,precum şi telmoredactarea acestui volum

au fost realizate prin colaborarea unor studenţi

din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti.

Procesare computerizată: Cătălin Nicola

Coordonare: Dr. Bogdan Voiculescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Anatomia şi fiziologia omului: compendiu / Cezar Th. Niculescu,Radu Cârmaciu, Bogdan Vo iculescu,... - Bucureşti: Corint 2009Bibliogr.ISBN 978-973-135-429-3

I. Niculescu. Cezar Th.II. Cârmaciu. RaduΠΙ. Voiculescu, Bogdan

611(075.35)612(075.35)371.27:378

Pentru comenzi şi informaţii adresaţi-vă la:Editura CORINT

Difuzare şi Clubul Cărţii:Calea Plevnei, nr. 145, sector 6, Bucureşti, cod poştal 060012

Tel. : 021.319.88.22, 021.319.88.33, 021.319.88.77; Fax: 021.319.88.66E-mail: vanzari(2)edimracorint.ro

Magazinul virtual: www.ediairacorint.ro

Redactor:G. Moldoveana

Coperta:Walter Riess

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii CORINT,

parte componentă a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.

ISBN: 978-973-135-429-3

Page 2: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 2/422

С е г а г T li . X I C U L E S C U R a d u С Ж Щ С П '

B o g d a n V O I C U L E S C U С а ш е п S M V i S T R U

C r is t ia n X r r  C ă t ă lin ă C I O R X E I

ANATOMIA

ilZIOLOGIAOMULUI

compendiupentru:

• elegii liceelor cu profil teoreticşi ai şcolilor sanitare postliceale

• candidaţii la examenele de admitere

la facultăţile de medicină

• studenţii facultăţilor de profil

• asistenţii medicali şi medicii stagiari

Ediţia a doua

C   o r i n tBucurcşti, 2009

Page 3: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 3/422

Prezentarea autorilor:

Prof. imiv. dr . Cezar Th- Niculescu

A fost şeful Catedrei de Anatomie ş i Embriologie

U M F „ C a r o l D a v i la ” B u c u re ş ti

Prof. univ. dr . Radu Cârmaciu

Membru aJ Academiei de Şt i inţe Medicale

 A  fost şeful Catedrei de Fiziologie „N.C. Paulescu”

U M F „ C a r o l D a v i l a ” B u c u r e ş t i

Dr . Bogdan Voiculescu

Conf. univ. . Catedra de Anatomie şi Embriologie

U M F „Car ol D avi la ’ ' Bucur eşt i

Dr. Carmen Sâlâvâstru

A sistent univ.. Catedra D em iatologie 11

Spitalul Clinic Colcntina

Dr Câtâ l in a Cior n e i

Asistent univ. . Catedra de Fiziologic „.V.C. Paulescu”

UMF „Carol Davi la ’ ' Bucureşt i

Dr. Cristian Niţâ

A fost şef lucrări. Caicdra de Analornie si Embriologie

UMF , ,Carol Davi la" Bucureşt i

Page 4: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 4/422

CUVANT-INAINTE

Acest Compendiu de anatomia şi fiziologia omului  reprezintă o ediţie nouă,

revăzută şi adăugită, a unei lucrări ce s-a dorit a fi, pentru elevii din ultimele două clase

de lic eu , un „îndrum ător” menit să-i ajute să se informeze şi să se documenteze într-unul

dintre domeniile complexe şi de mare interes ale biologiei.

Realizată, în fonna actuală, atât în ceea ce priveşte conţinutul, cât şi ilustrarea

şi prezentarea grafică, de un colectiv de autori alcătuit din cadre didactice care predau

anatomia şi fiziologia în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”

Bu cureşti, lucrarea este co ncepută ca o prezentare sintetică a cunoştinţelor pe care trebuie

să le acumuleze cel ce doreşte să se pregătească cu seriozitate şi să se perfecţioneze

in această direcţie, aducând, totodată, date noi apărute pe plan mondial, ca rezultat al

cercctăni ştiinţifice, şi dobândind prin aceasta o mai largă adresabilitate.

Compendiul  poate fi consultat de elevii liceelor cu profil teoretic, interesaţi de

studiul anatomiei şi fiziologiei omului, de cei ai şcolilor sanitare postliceale, cât şi de

candidaţii care se pregătesc pentru e.xamenul de admitere la facultăţile de medicină.Dc ам.'тепеа. le poate fi de un real folos studenţilor străini înscrişi în anul

pregătitor la facultăţile de medicină, care, în marea lor majoritate, nu deţin cunoştinţe

suficiente în domeniu, cât şi suidenţilor medicinişti care parcurg anii 1şi II de studiu şi

pentru care acest Compendiu poate reprezenta un instrument de lucru util în aprofundarea

cunoştinţelor ^i datelor acumulate anterior.

In accla^*! timp. lucrarea poate veni în ajutorul absolvenţilor şcolilor sanitare şicc lor ai facultă ţilor de medicină aflaţi încă în stagiatură sau care au de susţinut diverse

cvamcnc >i concursun. dându-le posibilitatea de a rememora şi sistematiza datele

c^cπlIale privind structura diferitelor viscere, precum şi funcţionarea acestora.-Speram că. valorificând experienţa ştiinţifică şi didactică acumulată de-a lun

gul anilor de cei care au colaborat la elaborarea şi la pregătirea sa pentru tipar, acestCompcndni  va reuşi să răspundă interesului manifestat faţă de domeniul anatomiei şifiziologiei omului de cci cărora li se adresează, oferindu-le un punct de sprijin atât denc ccs ar pentru desă\ ârşirea pregătirii lor profesionale.

Autor i i 

Page 5: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 5/422

*>% ; ' ш ш г   * ’ i* 9  

а %к  '>^ ,|:^ц '#» i# ir*^ ţp i« D й *ю Л

hi*«jt> '’î-H^tî^iti ρ« ^·Η 4 ,ή $^)îvT» tf^'!:;./ h b tb

|-1*‘‘Н-5ЧУ1Р э “· ■?гГц%'*э tp ' ă ^ b if M ^ b ^ »Mî jqg 'l o t ^ a u n U ^ 'T

'.’«^h^· iî« t« 3^; ^ ijf> ^ Ъ я а к ; nois ^ilso ^rK jb ι« 3 | #

tşa»ii ’ ' <î» <fcic ь Г ^ Ь « r V a ‘>Π п^й1£.\1и»дЯ

«5* Ги ^-*ЙЙигЩ( ■Тй-jet? t4K0tm  -4 /i iHi ^

t Ί к » . , ΐΤ^^λίΓ»} <^Λΐ*^ιΐΪ^βί5θΙο'^θ îf*4îm<itm«,

ί ’ 1®',· Η Л £ θ?*ΐ4 н^ :гыЬр^&  -η ь .. tM *   . t î ^ i « & i i | f

aii f*» jiii^’ ^tiSiS- .i ‘ j f Ь   '^ц-.ппоЬ θν îiio ь:а*}\ц1Ш‘ Л    is i

lUiiK-'/t Si , n l i   ii>r» .e^boiTi* i«fc>ijfoe<»i)3&TÎb δί«6» 3«^ ή

ss

l^i^^îcr* ,J*î^J 

*:'-·> .СгЬЧС »''V.îIk ;.;

,' :} * > ~Ы Л П 'У1?^Ч ^ i   '■'■■■

•i; MiCf/Îii>- ί>'·> H;5 ’>-'■  î 

?3 KŞiiVM· -~г:  s; Η.Γ ί'Λ’Γ'Γ’ .

i.r .>V jliţ i ^ Ж П -   

ίβ Liiiiî' . ί 'J ■>■.  î*-· ’ ;

>-H/thlfh  ‘uMΑ>:"l('b Oii

 îi '!tţn#Î' ‘* -‘ ' '' ‘**i ^

<A.b#i*-îii| i h î. Η ,α ν ί ίί ^ ^ iţ: ш Ш э-т Э '^

i !<', \ n' .-‘I : / 5 , 'jh  ·'! î l v^ipţ^Ц ^ гч ^ !тц Э

^ ' ίί ώί jOj· ,.i { ^ ' «1 H h rtiilN iS щ Ы т о *^ т Ш Ш   V   'Γ ' i. '< ■■i.b" <··Ηβί. i V m'^/"ÎîU>.b#iiâv»

'■sj ■ . ,.) .' Г   i*u *>b Ii >m oq v; / i

 , 'm   ί '4 ::.[. и(п.10^к'': 'кг1^^1-лиоЬ ’jbi^tiiimâ·я1 Т/)^(ЩЩ·   ;

, .q ‘Л1 ^ xî . rif .:î' ' !Г i#>l:y*oiyn^  '. ?i.. ^}тШгк»Ь nî 'jiabl ^fisa .,

\. m>i : s>>c:u a ti *n^ vy\«v>' >*?« гл а^т/ haîîîîiîj ”

ţotiTJtiîL ‘jtijr > îÎii i· j> «ЫоЫ у m ^ίJl^il%'ί?<■,я,,- Xî й « д а ж 1 ftC | " ; j

Ut,: ^ n(t.Şf0f\  - , 'Я « :*Ь шк^ЫЫ 4& т laîkt· ' 'J κΐί:'ϊ#4^<1<-'^ν’ •-•1~иЬлйй ^ущг-ш-по^ Г4 ',:  ;Γ>:;>ί' ' ’ f'foirt&ii ’b UiTflji мп1Р ΪίΠι/Н^ Ы»‘1|^П! , ^

■. ;.ц:ьг?<" ; н.' 1т гЩ С    , ■'-

;■. : . ' ')t/'Jt# ui  1 *к кЫ и э «fe ·Λ,.'} m ^   ϊ^ί|ΐ®: ЬЩ:'^5

.?■; ./; Ck  }ţ.i.m »v■;:ţr .ti'.fciifS-şiiifi i i h i* '1* . !^>îti] »<г îl ';

,fi?iK'·.' :'Ж1 'îu i iii iî4§-jr i| iîi. ,-î ib

.UI к

^’Л.1 ^4к

Page 6: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 6/422

G E N E R A L I T Ă Ţ I

Celula este unitatea de bază morfofuncţională şi genetică a organizării matenei vii.

Poate exista singură sau în grup, constituind diferite ţesuturi.F orm a ce lulelor este legată de funcţia lor. Iniţial, toate au formă globuloasâ, dar ultenor

pot deveni fusifomie, stelate, cubice, cilindrice etc.; unele, cum sunt celulele sangvine, ovululsau celulele cartilaginoase, îşi păstrează forma globuloasă.

Dimensiunile celulelor variază în funcţie de specializarea lor, de starea fiziologicăa organismului, de condiţiile mediului extern, vârstă etc. Exemple; hematia - 7,5 μ, ovulul-

150-200 μ, fibra musculară striată - 5-15 cm; media se consideră 20-30 μ.

S T R U C T U R A C E L U L E I

 în alcătuirea celulei (fig. 1) distingem trei părţi componente principale: 1. membranacelulară (plasmalema); 2. citoplasma; 3. nucleul.

MEMBRANA CELULARĂCelulele sunt delimitate de o membrană celulară care este de natură lipoproteică.

Ultrastructura membranei celulare, stabilită prin microscopie electronică, arată o structură tri-laminată, cu un strat extern, unul mijociu şi unul intern, fiecare în grosime de 25 A. Din punctde vedere biochimic, stratul mijlociu este bimolecular lipidic (fosfolipide şi colesterol), iarstraturile extern şi intern sunt de natură proteică. La nivelul membranei s-a constatat existenţaunor sisteme enzimatice cu rol activ în transportul substanţelor, cât şi existenţa unei încărcărielectrice (potenţial de membrană).

La unele celule, citoplasma prezintă diferite prelungiri acoperite de plasmalema. Unele

pot fi temporare şi neordonate, de tipul pseudopodelor (leucocite), altele permanente; microvilii(epiteliul mucoasei intestinului, epiteliul tubilor renali), cilii (epiteliul mucoasei traheei) saudesmozomii, care solidarizează celulele epiteliale.

CITOPLASMAAre o structură complexă, la nivelul ei desfaşurându-se principalele funcţii vitale. Este un

sistem coloidal com plex, în care mediul de dispersie este apa, iar faza dispersată este an.samblulde micele coloidale în continuă mişcare browniană.

Citoplasma este alcătuită din structuri de aspect софи5си1аг, filamentos sau membranos,

 înglobate într-o matrice sau substanţă fundamentală, numită hialoplasmă (parte nestrucUirată).După natura lor, structurile citoplasmatice pot ft;A. SLnjcturi ce reprezintă diferenţieri ale citoplasmci, cu amunite funcţii, numite organite

celulare, şi care sunt de două categorii;a. organite generale (comune tuturor celulelor, care îndcplincsc funcţii generale);

Page 7: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 7/422

 Α ιΜ Α Τ ΟΜ Ι Α

Complex Golgi înveliş nuclcar,Por nuclear

, /NucleoI9 .

Fago-lizozoiTi.

Vezicule,de endociioză

■ V e z i c u h l d e

t r a n s p o r t

Glicogen

\ ' VMiiccondrie' '

Plasmalemă

Matrice.citoplasmalică

Fia. 1. Celula

 J   V - i c i i n l n l i p i d i c ă

R e t i c u l e n d o -

M i cr o f ii a m e n t e

b . o r g a n i t e s p e c i f i c e (la a num ite celu le, adaptate unor funcţii specifice).

B . Stru ctu n care sunt produsul unor procese celulare, numite incluziuni citop

(m at er ia le de d ep ozit , ca : l ipide, g l icogen , pigmenţi , unele sâinri minerale etc. ).

O rgani te gen era l e

O r g a n i t e S t r u c t u r ă Funcţii

1 . R e t i c u l u l  

e n d o p l a s m a -  t i c ( R E )

Sistem can al icular d inam ic , care leagă plasmalema de stratul

extern al membranei nucleare. Se poate retracta sau fragmenta , fomiând c isterne ş i vezicule.

Sistem circu

lator intracito-plasmatic.

R E n e t e d R e ţ e a d e c i t o m e m b r a n e ( 5 0 0 A - 1 00 0 Â), de aspect diferit,

in funcţie de activitatea celulară. Mai abundent în fibrele

musculare striate, celulcle corticosuprarcnalei , foliculul

ovarian etc .

Rol important

 în m eta

bolismul

glicogenului.

R E r u g os

....................-.1

Forniă diferenţiată a RE. Pe suprafaţa externă a peretelui

m em bran os prezintă m ici part icule de ribonucleoproteine

- ribozomi. Abundent în i imfocitc , celulele pancreatice, în

general în celulele ce produc proteine de secreţie.

Rol în sinteza

de proteine.

2 . R i b o z o m i i  

( c o r p u s c u l i i  

l u i P a l a d c )

!

Organite bogate în ribonucleoproteine, de fomia unor

granule ovale sau rotunde (150 - 250 A).  Există ribozomi

liberi în matricea citoplasmatică şi asociaţi c iiomembranelor,

formând ergastoplasma. Abundenţi în celulele cu sinteză de

->roteinc şi în  faza de creştere a celulelor.

Sediul

sintezei

proteice.

Page 8: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 8/422

C e l u l a

Organite genera le - continuare

Org a n ifc Structură Funcţi3 . Complexul  

Golgi

Sistem membranar format din micro şi macrovezi-

cule şi din cisterne alungite, situat în apropiereanucleului, în zona cea mai activă a citoplasmei.

Transportul, modifi

carea posliraducercşi împachetarea pro

tcinelor de secreţie

primite dc la RE.4. Mitocon-  

driile

Formă ovală, rotundă, cu un perete având structura

trilaminară (lipoproteică). Prezintă un înveliş extern

(membrana externă), urmat de un interspaţiu, şi spre

interior membrana internă, plicaturată, formând

creste mitocondriale. în interior se găseşte matricea

mitocondrială în care se află sistemele enzimatice

care intervin în ciclul Krebbs. Energia chimică produsă este stocată în legăturile macroergice ale ATP

sintetizat în mitocondrii.

Sediul energogcnetic

al organismului,

respiraţie celulară.

5 . Lizozom ii Corpusculi sferici (0 ,2 - Ιμ), răspândiţi în întreaga

hialoplasmă. Conţin enzime hidrolitice, cu rol

important în celulele care fagocitează (leuco cite,

macrofage).

Digerarea substanţelor şi particulelor

care pătrund încelulă, precum şi

fragmentelor de

celulă sau ţesut

(autoliză celulară).

6 . Centrozomu l  în interchineză apare de forma unui софи5си1 sferic în apropierea nucleului. Este fonn at din 2 centrio licilindric i, orientaţi peφ eπd icular unul pe celălalt

şi înconjuraţi de o zonă de citoplasmă hialină,vâscoasă (centrosferă). în timpul diviziunii celulare

dă naştere astenilui şi fusului de diviziune.__________

Rol în diviziuneacelulară (lipseşte în

neuron, care nu se

divide).

Organite sp ecif iceM io fib rile le sunt elemente contractile din sarcoplasma fibrelor musculare.

Neurofibrilele sunt formaţiuni diferenţiate ale neuroplasmei celulei nervoase.Corpusculii Nissl sunt echivalenţi ai ergastoplasmei pentru celula nervoasă.

Cilii, flagelii etc.

N U C L E U LEste o parte constitutivă principală, cu rolul de a coordona proce scle b iolo gic c celu larc

fundamentale (conţine materialul genetic, controlează metabolismul celular, transmite informaţiagenetică). Poziţia lui în celulă poate fi centrală sau excentrică (celule adipoase, mucoase). Are.de obicei, fomia celulei.

Numărul nucleilor. Majoritatea celulelor sunt monocariocite (un nucleu), dar pot fi iji

excepţii: celule binucleate (hepatocitele), polinucleate (fibra musculară striată), anuclate (hematiaadultă).

Dim ensiu nile n uc leulu i pot fi între 3 -20 μ, corespunzând ciclului funcţional al celule i,fiind în raport cu citoplasma de 1/3 - 1/4. Pot fi însă şi celule mici cu nucleu mare (limfocile)sau celule mari cu nucleu mic (ovulul).

Page 9: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 9/422

1 0  A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

S t r u c t u r a n u c l e u l u i c u p r i n d e m e m b r a n a n u c l e a ră , c a ri o p l a s m a ş i u n ul sa u m a i m ulţi

n u c l eo l i . M em b ra n a n u c i c a r ă , p o ro a să , e s te d u b l ă, c u st ru c tu ră t r i la m i n a tă , c o n s t itu i tă d in

d o u ă f o i ţe , u n a ex tern ă , sp re m a tr i c ea c i to p l a sm a t i c ă , c e p rez i n tă r i b o z o m i ş i se c o n t in u ă c u

c i to m em b ra n e l e re t ic u l u l u i en d o p l a sm i c , a lta i n tern ă , a d eren tă mi ez u l u i n u c l c a r . în t re c e l e d ou ă

memb ra n e ex i s tă u n sp a ţ i u , n u mi t sp a ţ i u p er i n u c l ea r , c e c o n ţ i n e u n ma ter i a l a mo rf .

S u b m e m b r a n ă s e a fl ă c a r i o p l a s m a , c u a s p e c t o m o g e n ; e s t e o s o l u ţi e co l o i d a lă , c u ofază de sol (car io l im fa) ş i a l ta de gel (crom atina n ucleară ) . în in terfază , c rom atina se prez intă sub

f o m i a u n o r f i la i n en te ră su c i te , fi x a te d e mem b ra n a n u c l ea ră sau d e n u c l eo l i - n u m i te c ro m o n em e

( s tru c tu ra e lem en ta ră m i c ro sc o p i c ă a c ro m a t i n e i şi a c ro m o z o m i lo r ) . L a în c ep u tu l d i v iz iu n i i

c e l u l a re , c ro mo n emel e se sc u r tea z ă , se în g ro a şă , l u â n d a sp ec tu l d e c ro mo z o mi , f o rma ţ i d i n

d o u ă f i la m en te a l ă tu ra te , n u m i te c ro m a t i d e , l eg a te în t r -u n s i n g u r p u n c t - een t ro mer . B i o c h i m i c ,

c ro ma t i n a es te f o n n a tă d i n n u c l eo p ro te i n e ( A DN l eg a t d e h i s to n e) , f i i n d sed i u l i n f o n n a ţ i e ig e n e t i c e .

 în ca r io p la sm ă se g ă se sc unul sau m ai m u lţ i n u c le o li , cu ro l im p o rtan t în sin te z a de A R N .

A u f o n n a u n o r с о ф и зс и И d en ş i , ro tu n z i sa u o va l a r i , d e l i mi ta ţ i d e o c o n d en sa re a c ro ma t i n e in u c l e a r e .

C E L U L E L E S E X U A L E

O V U L U L

S e f o r m e a z ă d in f o l i c u l i i o v a r i e n i d in e p i t e li u l g e r m i n a t iv a l c o r t i e a l e i o v a r u lu i .

A r e 1 5 0 - 2 0 0 μ , f o r m ă s f e r i c ă şi o g a r n it u r ă h ap l o id ă ( c o n ţ in e j u m ă t a t e d m n u m ă a il de

c r o m o z o m i : 2 2 + X ) . S t r u c t u r a l , e s t e fo r m a t d in ir ie m b r a n ă v i t e li n ă ( f ig . 2 A ) , c i to p l a s m ă .

T e a c :

fo l ic i i lului

C i t o p l a s m ă J

St ro maovarului

Lichid

fol icul ar

Stratgranular

f o l i c u l a r

l i ti. 2Λ . O vulul

Page 10: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 10/422

C e l u l a I I 

Aciozom Piesă intermediară

Piesă principalăPiesă tenninală

Teacă fibroasă

Fig. 2B. Spermia

nucleu, membrană pcllucida, iar la ex

terior din coroana radiată, care nu aparţine

ovulului propriu-zis. La exteriorul cito-plasmei se găseşte membrana vitelina,

acoperită dc membrana sau zona pcllucida,

mai groasă, transparentă şi străbătută de

canalicule fine fprodus de excreţie al ce

lulelor foliculare). în jurul zonei pcllucida

se găseşte un înveliş celular, format din

celule foliculare, pe unul sau mai multe

straturi, cu dispoziţie radiară, formând

coroana radiată.

C i t o p l a s m a are o por ţ iu neperiferică mai fluidă, transparentă, şi ozonă mai densă în jurul nucleului, cu

mai puţine substanţe lirănitoare. Conţineorganite celulare comune, iar alături dc

nucleu se află centrul celular al ovulului

(centrozom), numit şi corpul vitelin Balbiani. Nucleul, situat central, este mic, are un nucleol

şi prezintă mişcări ameboide.

SPERMIA

Se formează, prin procesul de spermatogeneză, în tubii seminiferi ai testiculului, începând

cu pubertatea; este celulă mobilă, flagelată, cu o lungime de 50 - 70 μ şi garnitură crom ozo mială

haploidă (22 + X sau 22 + Y ). Spermia este alcătuită din cap, gât, piesă intenn ediară ( со ф ) şi

coadă (fig. 2B).Ca pu l ( 4 - 5 μ), de formă ovală, are un nucleu mare, învelit perifer ic de un strat subţire

de citoplasmă. Anterior prezintă un софи8си1 ascuţit, numit acrozom (perforator), cu care spermia

lizează ovulul în timpul fecundaţiei. Chimic, capul conţine nucleoproteine, lecitine, glicogen.

Gâtul este o regiune scurtă şi îngustă (0,4 μ), cuprinsă între centriolul proximal şi

butonul tcnninal pe care se inseră flagelul.

Corpul este cuprins între cele două jumătăţi ale centriolului distal, cu o lungime de

5 - 9 μ. Central, se găseşte filamentul axial, cu structura tipică a unui cil mult alungit, înconju rat

la rândul său de “teaca niitocondrială” (mitocondrii dispuse spiralat). Periferic se găseşte un

strat subţire de citoplasmă înconjurată de plasmalemă. La nivelul piesei intemiediare (соф) se

găseşte centrul cinetic al spemiiei, unde sunt generate mişcările acesteia.

Coada (45 - 55 μ), ultrastRictural, este fonnată din două segmente: piesa pnncipală,

porţiunea cea mai lungă (40 - 45 μ) şi piesa tenninală (5-10 μ). Structural, piesa pnncipală

este iomiată din filamentul axial, înconjurat de învelişul citoplasmei. Piesa terminală, seg

mentul tcnninal al cozii, are în interior filamentul axial, fară teacă citoplasmatică la exterior.Spcn niile sum celule foarte mobile, care execută mişcăii helicoidale, deplasândii-sc cu viteza de

1 - 3 mni min. Vitalitatea şi mişcările spermiilor depind de pH (soluţiile slab a lcaline îi activeaza,

cele acidc sau alcoolul ii distrug) şi variază în funcţie dc temperatură ctc.

Page 11: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 11/422

S P E R M A T O G E N E Z A

E ste pro cesul de m ult ipl ica re ş i maturare a gam etului m ascul in . în cep e la puber tate şi se

cont inuă, iară întrerLipere , până la vârs te înaintate . Ri tmul spemiatogenezei es te intens la t iner i

ş i adu l ţ i, s cade la b ă t r ân i , dar ca l i ta t e a s p e n i ia t ozoiz i lor r ăm âne ne s ch im b at ă . S pe r m at oge ne za

reprezintă fun cţ ia exo cr in ă a tes t iculului . Procesu l se petrece la nive lul tubi lor sem inifer i contor ţi .Ce lu le le cap de s e r ie s e nu m e s c s pe nnat ogoni i s au ce lu le ge r m inat iv e m as cu l ine pr im or dia le .

S p e r m a t o g e n e z a s e d e s f ă ş o a r ă în d ou ă e t a p e s u c c e s i v e ; 1. s p e r m a t o c i to g e n e z a ;

2 . s p e n r i i o g e n e z a . U n c i c l u c o m p l e t d u r e a ză 7 2 d e o re .

S p e m ia t o g on i i l e , av ând în nu c le u gar n it u r ă d iplo idă de c r om ozo m i (22 de pe re chi

c r om oz om i s om at i c i ş i o pe r e ch e X Y ) , s e d iv id de dou ă or i m i t ot ic , re zu lt ând spe r m at oc it e le

de or dm u l I ( 46 de c r om oz om i) . A ce s t e a s u nt ce lu le v olu m inoas e , ce s e d ivid m e iot ic şi dau

naş t e r e l a s pe nn at o c i t e le de or d inu l I I , ce lu le m ai m ic i , cu gar n it u ră haplo idă de c rom ozom i

( 2 2 + X s a u 2 2 + Y ) .

 în ce p â n d de la sp e rm a to c it u l de ord in u l II, sp e rm ato g e n e za v a form a gam eţi m asculini

 în d o u ă v a ria n te : 5 0 % p o se so r i de h e te ro cro m o z o m i X şi 5 0 % Y. S p e m ia to c iţe le de ord in ul II se

divid o s ingu ră d ată , din nou pr in m itoză. Din a cea stă u l t imă diviziune rezultă doua spermat ide ,

car e s e a l ipe s c de ce lu le le S e r t o l i ş i s e t r ans fom iă , f a r ă d iv iz iu ne , î n s pe m ia t ozoiz i ( s pe m i i i ) .

Pe m ăsură ce se m atureaz ă, sp em ii i le se despr ind de ce lu le le Ser tol i ş i se deplasează

 în lu n gu l c ă i lo r s p e n n a tic e p ână la v e z ic u le le se m in a le (o rg an e de d ep oz it ), de unde se elim in ă

la exter ior pr in uretră (re f lexul de e jaculare) . Ca ş i spemiatoci te le de ordinul I I , spemii i le sunt

de do uă t ipur i ; X sau Y. D acă ov ulul es te fecund at de un spcm iatozo id purtător de cromozom

X . p r odu s u l de co nc e p ţ ie e s t e pr og r am at s ă de v ină fa t ă, i a r dacă fe cu ndar ea s e pr odu ce cu un

s pe nn at oz oid pu r t ă t or de c rom ozo m Y, pr odu su l de con ce pţ ie e s t e pr ogram at s ă de v ină b ăiat .

O V O G E N E Z A

Reprezintă funcţ ia exocr ină a ovarului , pr in care se real izează maturarea ş i expulzarea

ovulului . Procesul se petrece în mai multe e tape , s imilare cu a le spemiatogenezei , dar după

un calendar foar te di fer i t . Celule le sexuale pr imordiale feminine sunt ovogoni i le ce conţ in în

nu c le u l lor un s e t d ip lo id de c r om ozo m i (4 4 + X X ) . O v oge ne za î nce pe încă în pe rioada fet ala,

pr in d iviziuni m itot ice a le ov og on i i lor , care devin ovo ci te dc ordinul I. Din aces t mom ent,

cronologia ovogenezei suferă o mare abatere de la regul i le diviziuni i ce lu lare . Ovoci te le deor dinu l 1, av ând 2n c r om oz om i (44 + X X ) , î nce p o d iv iz iu ne re du cţiona lă (n ieioză ) , dar după

p r i m a Cază   a aces te i diviziuni procesul se b lochcază ş i nu sc re ia decât la puber tate . Această

blo ca re s c n um eşte d ict iotcn. Ca urmare , copi lu l de sex feminin se va naş le cu 700 ООО - I 200

ООО fo licu li p rim or d iali , con ţinân d fiecare câ te un ov oc il I Ia începui de m eioza.

La pubertate, ovogeneza sc reia. Lunar, câlc un ovocil I în momentul ovulaţ iei foliculului

matur se t ransfonnă în două ce lu le : o ce lu lă mare cu multă c i toplasmă, ovoci t dc ordinul I I ,

ş i o ce lu lă m ică , p r im ul g lobul p olar. A m bele au garni tură haploidă de crom ozo m i, dar numai

ovocitul II este fecundabil . Ovocitul de ordinul II este expulzat din ovar, captat de franjurile

trompei uterine şi în acest t imp se mai divide o ult imă dală nii lot ic , rezultând un preovul (22+ X ) ş i a l doi lea g lobul po lar (22 + X ) . Preovulul se transfonn ă fără diviziune în ovul, care îş i

cont inuă drumul pr in t rompă spre uter . Ovulul es te gamelul feminin. Rezultă ca ovogeneza, cu

excepţ ia pr imelor două c lape , nu duce Ia mult ipl icarea ovule lor .

72  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 12: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 12/422

C e l u l a 13

Ovulaţia este procesul de Ripere a foliculului matur şi dc expulzare a ovulului (în re

alitate a ovocituiui II). Are loc lunar, în ziua a 14-a a ciclului menstrual.

Ciclul menstrual. Funcţia gonadei feminine este ciclică , spre deosebire de cea a gona-

dei m ascu line ca re este continuă. Ciclul menstrual reprezintă o serie de modificări ci clic e, carese petrec la nivelul ovarului şi al aparatului genital feminin şi se datorează unor variaţii ciclicc

 în se cre ţia de homioni gonadotropi hipofizar, controlate de la nivel hjpo talamic. Evenimentul

ciclic cel mai evident este pierderea lunară de sânge (35 - 60 ml) (vezi funcţia endocrină a

ovarului).

Fecundaţia este procesul de contopire a materialului genetic masculin cu cel feminin.

Se realizează prin pătrunderea capului spermiei în ovul. Are loc în primele zile după ovulaţie,

 în timp ce ovulul străbate trompa uterină. Prin fecundare, ovulul devin e ou, cu set co mplet de

cromozomi, şi începe să se dividă. între timp, oul, ajuns în cavitatea uterină, se va fixa în pro

funzimea mucoasei, proces numit nidaţie. Aic i se va forma un organ special, numit placentă, curol nutritiv pentru produsul de concepţie şi cu rol endocrin. Produsul de concepţie se dezvoltă

 în ca vitatea uterină până în luna a 9 -a , când este expulzat prin actul naşterii. Placenta, ca glandă

endocrină, secretă hormoni gonadotropi, care întreţin activitatea corpului galben, şi hormoni

estrogeni şi progesteron necesari evoluţiei normale a sarcinii.

P R O P R I E T Ă Ţ I L E C E L U L E I

Celu lele au o sene de proprietăţi generale şi speciale care le asigură îndeplinirea rolului

specific în ansamblul organismului.Proprietăţile celulare generale se întâlnesc la orice sistem viu. Acestea sunt: metabo

lismul, înmulţirea, mişcarea şi iritabilitatea.Proprietăţile celulare speciale se întâlnesc numai la anumite categorii de celule , adaptate

pentru îndeplinirea unor funcţii particulare.

Aceste proprietăţi sunt; excitabilitatea, contractilitatea, activitatea secretorie şi fagoci-

toza. Majontatea acestor proprietăţi vor fi tratate la capitolele corespunzătoare (meta-bolismul,

glandele cu secreţie internă, sângele, ţesutul muscular etc.).

EXCITABILITATEAUnele celule din organism (celule nervoase, musculare şi glandulare) prezintă propri

etatea de a răspunde la un stimul din afară printr-o serie de manifestări ca rac teristic e. Acea stă

proprietate a primit denumirea de excitabilitate, pentru a o deosebi de intabilitate, care este o

proprietate generală a tuturor staicturilor vii de a suferi modificări sub acţiunea unor factori

externi. Exemplu dc intabilitate este bronzarea pielii sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete. în

cazul excitabilităţii, relaţia stimul - răspuns are o sene de caracteristici;

• răspunsul este prompt şi uşor observabil;

• răspunsul este acelaşi, indiferent de natura fizică a stimulului;

• peste o anumită valoare a agentului excitant, mărimea răspunsului nu mai depinde dcmărimea stimulului.

Stimulul sau excitantul poate fi orice variaţie energetică din mediul înconjurător (mecanică, electrică, tcnnică, fotonică, chimică etc.).

Page 13: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 13/422

2)

1 4 Al·! ATO M ΙΑ Ş l FIZ IO LO G IA OM ULUI 

B i o f i z i c a e x c i t a ţ i e i

L a b a z a e x c i t a b i l i t ă ţ i i c c l u l a r e s c a f l ă p r o p r i e t ă ţ i l e s p e c i a l e a l e m e m b r a n e i a c e s t e i a

( p o l a n z a r e a e l e c t r i c ă , p e n n e a b i l i t a t e a s e l e c t i v ă , p o m p e l e i o n i c e e t c . ) ·  

P o t e n ţ i a l u l d e r e p a u s . C erc e tă r i l e c u mi c ro e l ec t ro z i i mp l a n ta ţ i în i n ter i o ml c e l u l e i a u

a ră ta t c ă , în rep a u s , i n ten o i u l c e l u l e l o r ex c i ta b i l e es te n eg a t i v în ra p o r t c u med i u l p er i c e l u l a r .D i fe r e n ţ a d e p o t e n ţ i a l d i n tr e c e l e d o u ă f e ţ e a l e m e m b r a n e i a f o s t m ă s u r a tă c u o s c i lo s c o p u l c a

to d i c ; ea a re va l o a rea d e - 9 0 mV ( c u va r i a ţ i i în f u n c ţ i e d e t i p u l c e l u l e i ) ş i se n u meşte p o ten ţ i a l

d e rep a u s ( PR ) . Or i c e c reş tere a n eg a t i v i tă ţ i i i n ter i o a re sa u p o z i t i v i tă ţ i i ex ter i o a re mă reş te PR ,

a d i c ă h i p e φ o l a r i z e a z ă m e m b r a n a , i a r m o d i f i c a r e a i n v e r s ă d u c e l a s c ă d e r e a P R , a d i c ă l a d e p o -

l a r i z a re . Pr i n h i p eφo l a r i z a re , c e l u l e l e d evi n ma i p u ţ i n ex c i ta b i l e , i a r p r i n d ep o l a r i z a re p a r ţ i a l ă

d e v i n m a i e x c i t a b i l e .

L a b a z a p o l a r i z ă r i i d e rep a u s se a f l ă s t ru c tu ra ş i f u n c ţ i i l e memb ra n e i c e l u l a re , c a re g e

n ere a z ă ş i m en ţ i n o d i f e ren ţă d e c o m p o z i ţ i e e l ec t ro l i t i c ă în t re l ic h i d u l c e l u l a r şi c e l ex tra c el u la r .

Pr in c ipa l i i e lec t ro l i ţ i im pl icaţ i în exc i ta b i l i ta te sunt ; K"", Na% C&- , C f . Re part i ţ ia lor în cele douăsec to a re ( c e l u l a r ş i ex t ra c e l u l a r ) es te a s i m etr i c ă . Na"^ es te d e 1 0 0 d e o r i m a i c o n c en tra t în a fa ra

c e l u l e i , i a r K " es te d e 3 0 d e o r i ma i c o n c en tra t în i n te r i o a i l e i . Di f eren ţa d e c o n c en tra ţ ie a u nu i

e l ec ro l i t în c e l e d o u ă med i i a p o a se rep rez i n tă g ra d i en tu l c h i mi c a i a c e l u i e l emen t . C o n f o rm

l eg i l o r d i f u z i u n i i , f i ec a r e su b s ta n ţă se d ep l a sea z ă p a s i v , în g ra d i en t c h i m i c , d in sec tOR i l c u c o n

cen tra ţ ie m are spre cel cu conc en traţ ie m ai m ică . va părăsi ce lu la , iar Na ^ o va invada, până

l a a n u l a rea g ra d i en te l o r , d u c â n d l a mo a r tea c e l u l e i . F l u x u l d e i o n i p r i n memb ra n ă es te reg l a t

 în să de p r o p rie tă ţi le a c e s te ia (p e n n e a b il i ta te s e le c t iv ă , eo n d u cta n ţă e le c tr ic ă şi p o m p e io n ic e ).

Pr i n c o n d u c ta n ţă ( g ) se în ţe l eg e a t i tu d i n ea u n e i memb ra n e în c ă rc a te e l ec t r i c f a ţă d e

f l u x u l t ra n smemb ra n a r . F i ec a re i o n se mi şc ă p r i n memb ra n ă c o n f o n n c o n d u c ta n ţe i sa l e . I nrep a u s , m em b ra n a a re o c o n d u c ta n ţă fo a r te sc ă z u tă p en ta i Na"^ ş i c resc u tă p en tru C a u r

mare, se produce o ieş i re a potasiului d in celulă , a l cărei in ter ior devine negat iv . Când valoarea

p o ten ţ i a l u l u i n eg a t i v i n t ra c e l u l a r d ev i n e su f i c ien t d e m a re ( -9 0 m v) , a cea s ta f râ n ea z ă ieş i rea în

c o n t i n u a re a i o n i l o r d e S e s ta b i l eş te a s t fe l u n ec h i l ib ru de d i fu z i u n e p a s i vă a K '^pr in m em

b ra n ă , la o d i fe ren ţă d e p o ten ţ i a l d e - 9 0 m V ş i o d i f e ren ţă de c o n c en tra ţ i e a ex t ra c e l u la r -

in tra ce lula r de 1/30 . S e spu ne că potenţ ia lul de repaus este un potenţ ial de K ^ e l f iind generat

de distr ibu ţ ia pa sivă a K ' în gradientul său e lec tro ch im ic (gradientul e lec tr ic + gradientul de

c o n c en tra ţ i e c h i m i c ă ) . L a m en ţ i n erea g rad i en tu i u i c h i m i c p a r ti ci p ă şi mec a n i sm e a c t ive c u sed iu l

in m em bra nă , den um ite pom pe ion ice . A stfe l , ex is tă pomp a cuplată de Na^^/K^ a cărei ac t ivi ta tec o n s t ă î n e l im i n a r e a c o n t in u ă a i o n i lo r d e Na*   ce pătmnd lent în celulă ş i recaptarea ioni lor de

c e p ă r ă s e s c c e l u l a .

Pompele de Na/K reprezintă transport ac t iv , ce necesi tă consum de energie d in partea

celu lei ş i ac t iv i ta te en zim atică cu sediul în mem brană . Potenţ ia lul de repaus poate f i m odif ica t

p asiv sau ac t iv . Pasiv, pr in ad uce rea de sarc in i nega t ive pe fa ţa externă a m em branei se anulează

o parte d in sarc in i le pozi t ive ş i PR scade, având loc depolar izarea . Dacă sarc in i le negat ive sunt

a d u se p e f a ţa mtemă a memb ra n e i , PR c reş te ş i a re l o c h i p e i p o l a r i z a rea . A c e l ea ş i mo d i f i c ă r i

pasive , dar de sens opus pot f i obţ inute prin adaus de sarc in i pozi t ive .

A c t i v , p o ten ţ i a l u l d e memb ra n ă p o a te f i mo d i f i c a t p r i n sc h i mb a rea c o n d u c ta n ţe l o r

membranei faţă de diferiţi ioni . Prin creşterea gK"· se pennitc o ieşire suplimentară a l<.^ iar

membrana se hipeq:>oIarizează. Scăderea gK"^ are consecinţe opuse. Creşterea gNa^'depolarizează

Page 14: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 14/422

C e l u l a /Л

Fig. 3. Potenţialul de acţiune  A- Măsurarea potenţialului de membrană  la nivelul nervului, prin utilizarea unui mieroeleclrod.

B- Reprezentarea grallcă a variaţiilor dc  potenţial al membranei in timpul unui  potenţial de acţiune tipic al nervului.

Milisecunde

membrana ş.a.m.d. Concentraţia Ca-"" este de mii de ori mai m arc în lichidul extrace lular. A ccs t

ion intervine în special în cuplajul excitaţie - contracţie şi cuplajul excitaţie - sccrcţic.

Potenţialul de acţiune (PA). Constă în variaţii rapide ale potenţialului de membrani

Fiecare potenţial de acţiune începe cu o trecere bruscă de la un potenţial de membrană negativ

la un potenţial de membrană pozitiv şi se termină cu revenirea aproape tot aşa dc bruscă lapotenţialul negativ. în figura ЗА sunt prezentate perturbările surv enite la nivelul memb ranei în

timpul PA, care începe cu transfemi de sarcini pozitive spre interiorul membranei şi sfârş eşte cu

revenirea sarcinilor pozitive la exterionil membranei. în figura 3B sunt redate grafic variaţiile

succesive ale potenţialului de membrană pe parcursul câtorva zecimi de milisecunde, ilustrând

caracterul exploziv al începutului potenţialului de acţiune, precum şi revenirea aproape tot a^a

de rapidă la valoarea potenţialului de repaus. Fazele succesive ale PA sunt următoarele;

Faza de repaus.  Aceasta reprezintă potenţialul membranar de repaus, fiind premer

gătoare potenţialului de acţiune. Se spune că în această fază membrana este “polarizată”, din

cauza mărimii potenţialului său negativ.

Faza de depolarizare.  în această fază, membrana devine foarte permeabila pentru ionii

dc sodiu, acceptând pătrunderea în celulă a unui număr enorm din aceşti ioni. Starea “polan/ata”

nomială de -90 m V se pierde, potenţialul crescând rapid spre valori mai puţin nega tive. Acea.sta

reprezintă depolarizarea.

Page 15: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 15/422

ъ

16  Λ^ ίΑ ΤΟ Μ ΙΑ Ş l FI ZIO LO GIA OM ULUI 

Faza de repo lar i zare .  L a c â t cv a ze c i m i d e m i li s e cu n d ă d e l a m o me n t u l c r e şt c r ii p er

m e ab i l it ă ţ i i m e m b r an e i p e n t a i i o n i i d e s o d i u , can a l e l e d e s od i u în ce p s ă s e în ch i d ă , în t imp ce

ca n a l e l e d e p o t as iu s e d e s ch i d m ai m u l t d e câ t în m o d n o m i a l . S e p r o d u ce o d i fu z i un e r apid ă la

e xt e r i o r a i o n i lo r d e p o t as i u , car e v a r e s t ab i li p o t e n ţ ia l u l m e m b r an ar n e gat iv n o r mal d e r ep aus .

A e c s t a r e p r e z i n tă p r o c e s u l d e r e p o l a ri z a r e a m e m b r a n e i.

Pentru a ex p l ica m ai com plet factor i i cauza l i a i pro cese lor de depolar izare ş i repolar i-zare

e s t e n e ce s ar s ă s e ţ in ă c o n t d e car a c t e r i s t i c i le s p e c i a l e a l e can a l e lo r d e tr an sp o r t p r in me m b r an a

ce l u l ar ă ; can a l e l e d e s o d i u ş i d e p o t as i u v o l t a j - d e p e n d e n t e .

Este necesar de arătat că , pentru apar i ţ ia PA, intens i tatea s t imulului ap l i cat t rebuie să

a i b ă o an u mi t ă v a l o ar e , n u mi t ă “p r ag” , car e s ă d e t e mi i n e mo d i f i car e a P R p ân ă l a o v a l o ar e

cr i t i că , f ap t ce p e r mi t e ap ar i ţ i a u l t e r i o ar ă a P A .

E xc i tan ţ i i sub l im inar i ( cu intens i tate sub valoarea “prag ”) nu reuşesc o depolar izare până

la a c e l p r a g c r i t i c . A m p l it u d i n e a t o t a lă P A e s te d e 1 2 0 m V ( ( - 9 0 ) - ( + 3 0 ) ) . E a n u c re ş te ch ia r

da că fo los im s t im ul i ş i m ai puternic i decât ce l fo los i t anterior. A ceasta es te l egea “to t sau n im ic” . 

To t o d at ă s e co n s t a t ă c ă e xc i t an ţ i i s u b l i mi n a r i n u răm ân t o ta l f a ră e f e c t . E i p r o d u c d e p ol ar izări

t r an z i t o r i i , l o c a l e , n e p r o p a gat e , cu v a l o ar e p r o p o r ţ i o n a l ă cu i n t e n s it a t ea s t im u l u lu i , d e c i con t ra

l e g i i “ t o t s au n i m i c” . A ce s t e d e p o l ar izăr i l o ca l e s e p o t s u ma p r in s t im u l are cu f re cv e n ţ ă mare

ş i intens i tate sub prag, putând duce la declanşarea unui potenţ ia l de acţ iune “to t sau nimic” ,

propagat . PA reprezintă o caracter i s t i că esenţ ia lă a răspunsului ce lu le i la acţ iunea unui exci tant .

D e ac e e a , e x c i t ab i l i ta t e a p o a t e f i d e f i n i tă ca p r o p r i e t a te a ace l o r ce l u l e car e r ăs p un d l a u n st imu l

p r i n t r - u n P A . P A s e d a t o r e ază v ar i a ţ i i l o r ce s u r v i n în co n d u ct an ţ e l e i o n i ce a l e me mb r an e i . în

m o m e n t u l câ n d e xc i t an t u l a p r o d u s d e p o l ar i zar e a p as iv ă p ân ă l a p r agul c r it i c ar e Io c o c re ş te r e

bruscă a Na" . Se produce un inf lux rapid de Na"^, care anulează potenţ ia lu l negat iv inter ior ,

 în c ă rc â n d c e lu la cu s a r c in i p o z it iv e . în a c e s t m o m e n t s-a atin s vârfu l p o te n ţi a lu lu i de acţiune,lon i i de N a' înc etea ză să m ai pătrundă în ce lu lă atât din cauza resp inger i i lor de către potenţia lu l

pozi t iv endocelu- lar . cât mai a les din cauza revenir i i gNa·*" la valor i scăzute . Imediat are loc o

cre ş te re a gK pe ste va loar ea de repau s , de tem i inân d un ef lux important de K"·, responsabi l de

pa nta d esce nd en tă a PA. Intrarea Na* în ce lu lă produce depo lar izarea , iar i eş irea K* repolarizarea .

D u p ă în ce t ar e a ace s t o r f l u xu r i i o n i ce me mb r an a r e d o b ân d e ş t e co n f i gu r a ţ i a e l e c t r i că d e r e p au s ,

da r ce lu la are o co m p oz i ţ ie ch im ică di fer i tă . A pr imi t un supl im ent de Na"^ ş i a p ierdut o cant i

t a t e e ch i v a l e n t ă d e K" . Re s t ab i l i r e a co mp o zi ţ i e i ch i mi ce d e r e p au s ar e l o c în u r măt o ar e l e 100

m i l is e c u n d e . g r a ţ i e i n t e n s i f icăr i i a c t i v it ă ţ ii p o m p e i cu p l a t e d e N a/ K. P e d ur at a PA , me m b r an a

este inexci tabi lă ( re f ractară) , dar poate f l exci tată după f lecare repolar izare , cu sute de s t imul ip e s e cu n d ă . S t i m u l ar e a p e d u r a te d e ze c i d e mi n u t e cu as e m e n e a f r e cv e n ţ e n u las ă t imp s u f ic i en t

d e ac ţ i u n e p o mp e l o r i o n i ce , f ap t ce d e t e n n i n ă i n s t a l ar e a o b o s e l i i me mb r an e i . L a e xc i t ab i l i t a t e

p ar t i c i p ă ş i i o n i d e ca l c i u ş i c l o r , mai a l e s în ce l u l e l e mu s cu l ar e car d i ace .

P a r a m e t r i i e x c i ta b i li tă ţ i i

E x c i t a b i l i t a t e a p o a t e f i a p r e c i a t ă c a n t i t a t i v p r i n d e t e r m i n a r e a u n o r m ă r i m i f i

z i ce a l e e xc i t an t u l u i ; accs t e a s u n t : 1 . p r agu l d e e xc i t ab i l i t a t e ; 2 . t i mp u l u t i l ; 3 . c r o n ax i a ;

4 . b r u s c h e ţ e a .

P r a g u l d e e x c i t a b i l i t a t e . I n t e n s i t a t e a m i n i m ă n e c e s a r ă u n u i e x c i t a n t p e n t n i a p r o duce un răspuns se numeşte curent “prag” sau reobază. Curenţ i i cu intens i tăţ i mai mici ca

r e o b aza ( e xc i t an ţ i s u b l i m i n a r i ) n u cxc i t ă , i a r cu r e n ţ ii cu v a l o ar e mai m ar e ca r e o b aza ( e xc it an ţ i

Page 16: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 16/422

C e l u l a  /7

siipraliminari) produc un răspuns idcnlic cu cel al curenţilor prag. Sc spune că cel ulc ic c xc itab ilc

respcctă legea “tot sau nimic”. Rcobaza caracterizează binc excitabilitatea unui ţesut. Cu cât

este mai excitabil, cu atât reobaza este mai mică, deci pragul este mai coborât.Sumaţia. Stimularea unei celule cu curenţi subliminari, dar cu frecvcnţă cre.scută, poate

produce excitaţia. Acea sta ar contrazice legea “tot sau nim ic”. Explicaţia fenomenului este urmă

toarea: fieca re stimul sub prag produce la nivelul m embranelor excitabile o serie dc m odificari

locale. Aceste modificări dispar la scurt timp după încetarea acţiunii stimulului. Dacă un nou

stimul apare înainte de a se şterge m odificarea locală anterioară, celula însumeaza m od ificările

produse de stimulii succesivi până se realizează un răspuns vizibil.

Timpul util. Pentru a excita celula, stimulul prag trebuie să acţioneze asupra mem

branei un interval de timp suficient de marc, variabil în funcţie de tipul celular. Timpul mmim

necesar unui stimul de valoarea reobazei pentru a excita se numeşte timp util. Valoarea sa estefoarte diferită şi nu poate fi utilizat drept criteriu de judecată în aprecierea normalului sau pa

tologicului.

Cronaxia. Cercetându-se corelaţia dintre intensitatea şi durata curentului excitant s-a

constatat că, la intensităţi de valoarea dublului reobazei, timpul minim necesar diferă foarte

puţin de la o celulă la alta, în condiţii nomiale. S-a denumit cronaxie timpul minim neccsar

unui curent cu valoarea dublului reobazei pentru a excita. Cronaxia este de ordinul fracţiunilor

de miiisecun dă (0,5 - 1 ms) şi este cu atât mai mică cu cât ţesutul este mai exc itab il. Nervii

motori şi muşchii pe care-i comandă au cronaxii apropiate, iar cronaxia nervilor senzitivi nu

diferă mult de a nervilor motori. Muşchii au, în general, cronaxii şi reobaze ceva mai man canervii motori corespunzători. în condiţii de surmenaj şi oboseală, raportul valonlor reobazei

şi cronaxiei nervilor şi muşchilor se poate inversa. Cronaxia este de zeci de on mai scăzută ca

timpul util.

B ru sch eţe a. Dacă facem să crească progresiv intensitatea unui stimul spre valoarea de

prag, acesta nu mai excită, ch iar dacă depăşeşte pragul, şi durează mai m ult decât timpul util. D e

aici rezultă că, pentru a excita, curentul de intensitatea reobazei trebuie să se instaleze suficient

de brusc. în cazul curenţilor lent-crescători, pragul de excitabilitate al celulei creşte paralel cu

creşterea intensităţii excitantului şi celula nu răspunde. Membrana celulară s-a acomodat la

stimul. Acomodarea este una din explicaţiile fenomenului de adaptare a receptorilor cc va fidescris în capitolul con sacrat analizatorilor.

CONTRACTILITATEA

Unele celu le (mu sculare) au proprietatea de a transforma energia ch im ică a unor compu.şi

 în energie m cca nică. Detalii despre mecanism ul contracţiei vor fi p rezentate în ca pitolu l “Fiz io

logia muşchilor”.

ACTIVITATEA SECRETORIE

Fiecare celulă sintetizează substanţele proteice şi lipidice proprii nec esare pentm repara

rea uzurilor, pentru creştere şi înmulţire. Un ele celule s-au specializat în producţia dc sub stanţe

pe care le “exportă” în mediul intern (secreţie endocrină) sau extern (secreţie exocrină).

Page 17: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 17/422

Ţe su turile sunt sistem e o rganizate de m aterie vie cu funcţii biologice definite, formate

din celule similare, care îndeplinesc în organisme aceeaşi funcţie sau acelaşi giup de funcţii .

Celulele sunt unite între ele printr-o substanţă intercelulară care, atunci când este

 în can ti ta te m ic ă , se nu m eşte “ su bsta nţă de c im ent” , ia r atu nci câ n d este în cantita te mare

“substantă fundamentală”.

CLASIFICAREA TESUTURILOR

1 . Ţesutur i epi te l ia le

1. de acoperire

- simple (un strat de celule)

- pavimentoase (inclusiv endoteliu şi mezoteliu)

- cubice

- cilindrice ciliate şi neciliate

- pseudostratificate

- cilindrice ciliate şi neciliate

- stratificate (două sau mai multe straturi)- pavimentoase (cheratinizate şi necheratinizate)- cubice

- cilindrice

- de tranziţie (uroteliu)

2. glandulare

- tip endocnn

- tipul în cordoane celulare (adenohipofiza, glandele paratiroide)

- tipul folicular (tiroida)

- tip exocrin (pluricelulare)- simplu- tubular

- alveolar (acinos)

- compus- tubulo-glomerular

- tubulo-alveolar

- tubulo-acinos

- tip mixt

- pancreasul

- testiculul- ovarul

3. senzoriale (neuroepiteliile) care intră în structura organelor de simţ

Page 18: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 18/422

II. Ţesuturi conjunctive

1. După consistenţă

- moi- lax- reticulat- adipos- fibros- elastic

- semidure (cartilaginoase)- hialin- elastic

- fibros- dure (osoase)- compact- spongios

2. După funcţie- rol trofic

- ţesutul conjunctiv lax- adipos- sangvin

- rol mecanic

- fibros- cartilaginos- osos

- rol de depozit- adipos- osos

- rol de apărare- reticulat- conjunctiv lax

III. Ţesuturi musculare

- neted- striat- striat de tip cardiac

IV.  Ţesutul nervos

- neuronul- nevroglia

V.  Sângele

Ţ e s u t u r i l e 19

T E S U T U L E P I T E L I A L

Ţesuturile epitclialc acoperă suprafaţa organismului formând epidcnnul, căptuşcsccavităţile şi conductele diferitelor organe, constituie parcnchimul glandelor exocrinc şi endiKnnc,iar unele s-au specializat în recepţia diverşilor stimuli (epitcliale senzoriale). Sunt alcătuite dincelule care, iniţial, au formă rotundă, însă, în raport cu specializarea funcţională şi localizarca

Page 19: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 19/422

Page 20: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 20/422

Ţ e s u t u r i l e 21

Epitelii de acoperire - continuare

Tip de 

epiteliu

Clasificare după  

forma celulelor

Caracteristici Localizare

1. Epiteliu 

s i m p l u - continuare

Celule de înă l ţ imi

diferite; numai unele

ajung la suprafaţă

dând aspect fals de

stratificare; toate ce

lulele se sprijină pemembrana bazală.

Epiteliu pseudostratificat (ce

lule cilindrice cu cili, printre

care se găsesc şi celule cu

mucus).

Mucoasa traheei şi a

bronhiilor principalc.

2.  Epite

liu stratificat

Numărul straturilor

variază, ca şi formacelulelor din ultimulstrat. Stratul profundeste situat pe o mem

brană bazală.

Epiteliu stratificat pavimentos

(celule le superfic iale suntpavimentoase, iar cele pro

funde au rol generator - (stratgenerator).

Structura pielii (che-

ratinizat). în mucoasabucală, mucoasa buco-faringelui, a laringo-faringelui, esofagiană(necheratinizat). _______ 

Epiteliu s tratificat cubic.Se găseşte mai ales în viaţaembrionară; la adult este format din două rânduri de celule,cele superficiale fiind cubice,iar cele bazale mai înalte.

Structura canalelor miciale glandelor salivare.

Epiteliu stratificat cilindric(prismatic); mai multe straturi celulare, cel superficial

ilindric. Poate fi ciliat şineciliat.

Mucoasa far ing iană ,larinsîiană.

Epiteliu de tranziţie (lu-oteliu).Fonna celulelor şi numărulstraturilor sunt variabile în

funcţic de golirea şi disten-sia organelor. Uroteliul estempemieabil pentru constitu

enţii urinei, fiind lipsit demembrană bazală.

Căile urinare (mu coasavezicii urinare, a ure-terelor).

fPITELI I GLANDULAREŢesutul epitclial glandular este forniat din celule diferenţiate, care au proprietatea de

a elabora produşi specifici. Celulele sunt dispuse în diferite moduri şi, în asociaţie cu ţesutulconjunctiv, cu vasele sangvine şi tenninaţiile nen'oase , fonn ează glande. Produşii secrcta ţi potfi c.\cretaţi la exlerionil organismului, în lumenul unor organe, sau trec direct în sânge. Dupăfelul produşilor de secrcţic şi după locul de excreţic, distingem trei tipuri de glande: exocrine,produsul de sccreţie este eliminat printr-un canal la exterior (glande sebacee, sudoripare etc.)sau în diferite cavităţi (glande salivare, gastrice etc.); endocrine (glande cu secreţie internă).

Page 21: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 21/422

22  Л м г о м ч HZIOLC HlIi OMI LVI 

ai ca ro r produ i ji (h om w m i') sc c l im m a « .Urcci în sân ge; gUuulc m ixte , care au o dubla sccrciic ,

cn d o cn n â Ş l cx oc r in ă (^pa ncreas , los ti cuK o\ a r ).

C elu lele cp ite l i i lo r g landvilare au tom ie var ia te ; piramidale , cuboide, îna lte, poliedricc .

in c i io p la sm a lor a u m m ier oa se m i t oeon d n i ş i un a par at G olg i b in e d ezvo lt at , ca şi o crg as to -

p l a s m â b o g a t ă , s m i e i ii r i I c g a i c d e e l a b o r a r e a p r o d u ş il or de s cc r e ţi e.

G la n d e le e x o cr in e sc d eo seb esc în tr e e le prin m or fo log ia şi s ta ict ur a lor. C las if ica rease facc după numărul dc celule , aşezarea celule lor g landulare în parenchimul sccretor ş i după

r a m i f ic a r c a c o n d u c t e lo r d e e x c r e ţ i e .

G la n d e le e n d o cr in e se ca r a c t er iz ea z ă pr in : l ipsa ca n a le lor d e ex cr e ţie , produsul dc

se cr c ţ ie О л от ю п и ) se \a r să d i r ec t în sâ n g e ; ce lu le le secr e toa r c sunt dispuse sub fon n ă d e cor

d oa n e, m ase ep ite l ia lc sau m ici v ez ic ule ( t iroida) ; reţeaua capi lară (s inusoide) intră în s ta ictura

f i e c ă r e i g l a n d e .

Ep i tel ii g l andu lare

D u p ă n u m ă r u ld e c e l u l e

T i p u l g l an d e i C a r a c t e r i s t i c i L oca l iz a r e

G l a n d e

u n i c e l u l a r e

Celula secretorie este situată

printre alte ce lule epiteliale de

tip prismatic monostratificat .

Au fomiă de ca l ic iu (celule

ca l ic i fonne) ş i secretă mucus.

Epiteliul intestinal,

căile biliare extra-

hepatice, epiteliile

ciliate ale arborelui

respirator etc.

G l a n d e p l u r i -

c e l u l a r e ( e p it e-

l iu d e secr e ţ ie ,s i tuat pe un

S I M P L E :

G l a n d e t u b u l o a s e

Aspect de tub, celulele glan

dulare se află pe o membrană

bazală; se deschid direct înlumenul organului.

Glandele

Lieberkuhn din

intestinul subţire.

' ţesu t con junct iN

. iner\ at şi \ as-

c u l a n z a t )

G l an d e ac in o a se P orţiu nea se cre to rie dilatată,

căptuşită cu celule epiteliale

de fonnă piramidală ce deli

mitează un lumen.

Glandele lacrimale.

: G la n d e a lveo la r e

i

Asem ănătoare celor acinoase ,

dar porţiunea secretorie este

mai dilatată (saci glandulari).

Glandele sebacee.

i C O M P L S E :

1 G la n d e t ubuloa se

■ "·πρυ$ο

1( ; am if ica tc)

Mai mulţi Iubi care fuzio

nează la nivelul suprafeţei de

evacure a secreţiei .

Glandele Brunner

din duoden.

i11

, G land e

 îu b u lo -a lv eo la re

Fonnate din iubi glandulari şi

saci glandulari.

Prostata.

iG ia n d c t ubulo -

g l o m e r u l a r c

Porţiunea secrctoric tabulara

 în fă şurată in ghe m .

Glandele

sudoripare.

G ia n d e t ubulo -а с ш с а л с ( a c i n o a s e

c o m p u s c )

1

Glande tabulare carc au lacapăt câte un acin. Acinii

formează parenchimul sccretor

facim .seroşi. micşli. mucoşi).

Glande salivare,parcnchimul cxo-

crin al pancreasului.

Page 22: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 22/422

T i s i u i / m i  /   2.1

ΐ : ΐ Ί Ί Ί · , ι . ι ι s i :NZOR iAi i ; (S l - .N/mV I )

Accsl lip (Ic cpilcIiM c.sic lonnal tliii cclulc spt‘ciali/j(c pcntni rcccp(irmarca difcrifi(<»r

slmuili cxlcrni saii m(emi !?i Гасс paric inicgrania (Jin (^rjiancle dc sirTi|. unde viw П. <U·   j l i l r l .

prczcnlalc.

Simt doiia lipuri cclularc; imclc .scn/ilivc, caracicri/alc pnn douA prelung*'''·  

pscudoscnzilive, numai cu о prelungire apicala I a polul ba/al. aceste clfinorKc sunt iiH+Hijuraic 

şi au contact cu dendritcle unor neuroni scn/ilivi.

Ţ E S U T U L C O N J U N C T I V

Ţesutul conjunctiv este foarte variat ca aspcct morfologic $i funt|ional I sic a li-jluildin trei componente principale: celulele conjunctive, fibrele conjuncUvc (cola^jcnc, cldslKC.

reticulare) şi o substanţă nestructuratâ, amorfă, numită substanţă fundamentala

Celu lele con jun ctivc sunt foarte variate, ele provin din cclulelc m c/cnthim alc embri

onare. Acestea pot fi  împărţite în două grupe: cc lu le autohtone şi ce lu le migratum ( I c ik . î kUc U· .

limfocitele, monocitcie).

Din grupa cclulelor autohtone fac parte:

• fibrocitele, cu forniă alungită sau stelată, care pot fi fixe sau mobile; îndepimcsc funcţii

metabolice fundamentale (dc edificare a fibrelor şi a substanţei fundamentale),

• histocitele, mobile, de fonnă variabilă, cu prelungiri citoplasmaiicc. sunt clcm cnicreactive;

• plasmocitele (ovale, rotunde), celulele adipoase şi celulelc pigmentare, cu funtlii

speciale, respectiv în sinteza de proteine, lipide şi pigmenţi,

• mastocitele (rotunde, ovale sau neregulate), îndeplinesc rolul dc coordimaiur al tuiuror

proceselo r m etabolice din ţesutul conjunctiv;

• celulele de origine embrionară (mezenchimală şi reticulata) cu capacitatea dc reînnoire

continuă a celulelor din ţesutul conjunctiv.

Fibrele conjunctive se grupează, la rândul lor, în trei categorii:

• colagene sau conjunctive: în toate tipurile de ţesut conjunctiv, sunt omogene si dispuse în fasc icule (prin fierbere, dau ge latin a);

• elastice: subţiri, ramificate, dispuse în reţea. Sunt formale din elaslina, cârc Ic ciMifcta

elasticitate;

• fibrele de rcticulină fonnează o reţea in ochiunle careia se alia substanţa (undamcn

lală (se găsesc, în special, în organele limfopo ietice. in ţesutul lax şi in т с т Ы л к - к

bazale).

Su bs tan ţa fun da m enta la este o componenta amorta, ce iK up j spaţiul diiiuc llhrc >»

celulele conjunctive.

Intervine în metabolismul apei şi al sărurilor mineiale. În ţesutul i.in ih t-m m rs ic re

zistcntă şi elasti că, încărcată cu condnn a. în ţesutul osos este solida, dura si re / is in ilj iiu .irv j U 

cu săruri minerale. Substanţa fundamentala este produsa de cclu lelc Icsutuhu conju rni iv

Ţesuturile conjunctive , dupa consistenţa lor, p»)l fi clas ificate în ţCNUtiin moi (к »П )п т 1 1ч

lax - fig. 5, reticulat, ailipos, fibros, elas lic ), senudure - caniIj),'inoN, >i dure ţi sutul

Page 23: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 23/422

i ! ' ' ' " « '„ '- » . . 7 ,

Plasmocil

Sub.sijn[ă fundaincniarj f jFibroblasi

Fig . 5 . Ţesut conjunctiv lax

Ţ E S U T U R I C O N JL hN 'C T IV E M O I

ŢesuUiri conju nctive m oi

 j T i p u r i d e  

 ţ e s u t u r i

C a r a c t e r i s t i c i Local izare

Ţ e s u t u l

c o n j u n c t i v

la \

i

i

1

1 j

Esie fonna cea mai răspândi tă ; conţ ine în

proporţie egală celule, f ibre, substanţă funda-

r-ni-ntala,

Cc iule le sunt de două fe lur i ;

- f ixe - f lbroc i te , ce lule adipoase ,

his t ioc i tc . macrofage. ce lule p igmentare , p las -

m o c i te Şl m a s to c i ie ;

- iTn^bile - Iim fo cite şi Icu co cite.

Si ib ' ' 'anta fundamentală este abundentă, iari ibrelc Sunt numeroase (co lagene, e las t i ce ,

r c ' î c u l i n a ) .

In organe formează stroina

conjunctivă dc susţinere şi

are rol trofic. Umple spaţiile

libere dintre organe, fonriează

hipodcnnul, leagă fibrele mus

culare şi giaipele de muşchi; se

 în tinde de-a lungul nerv ilor şi

vaselor şi fomiează, cu epiteli-

ile, unităţi funcţionale.

1 e s u t u l  

r e t i c u l a t

Este fomiat d in ce lule ret i culare , cu mul ie

prelungir i . Ş l din f ibre de rc i icul ină. Celulele

SC pot transfon7ia în histioci tc macrofage,

a' , ând roi in procesele de apărare i fagocitoză).

 în ganglioni lim fati ci, sp lină,

măduva osoasă, ficat, mucoa

sele respiratorii şi digestive.

Page 24: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 24/422

Ί'/Μ II ни I  25

Ţesuturi conjunctive nuii - ciiniinumc

Tipuri (Ic

ţesuturi

Ţesutul

adipos

r ar ac le r i s l i c i

lii slmclura sa predomina cclulclc .uli-poasc carc se griipca/i (20()-4()0) in junti

capilarelor şi arteriolclor, lonnaml lobuli

adipoşi înlre earc se găseşte (esul con-

 jim cliv lax. Лге roi trof ic, m ccan ic şi de

izolare Icnnicâ pentru uiicle orcane.

i iK’xll/a f r

In jurul unor organe (rinuin.suprm*n>tlA, ochi, iînmla). in

me/enter, in medi.i««iin. În

regiunile axilaic м in^fmt^lr.

Iiipixlcrm

In lasciilc CC ac4>pcrâ musihii. tnstructura lcndodnclt;r ţi a ap<*nc-

vru/clor, a cap>ulclt>r unur utţiane

(ficat, rinichi, spltaa. gan^'lioni

limfatici), dcrm, соглес. firdc par

Ţesutul

11b ros

Predomina fibrele de colagen şi elastice,

puţină substanţa fundamenlalâ şi celule.

Arc vascularizaţie şi plasticitate reduse.

Este rezistent, având rol de protecţie.

Ţesutul

elastic

Con ţine numeroa.se fibre elas tice printre

carc se găseşte substanţa fundamentală.

Celu lele sunt puţine. ____________________ 

In tunica mcdic a arterelor т а л .

cor/l Ic vtK'alc. ||},мтсгие1с

galbene dintre vertebre _________ 

ŢESUTUL CONJUNCTIV SEMIDUR (CARTILAGINOS)

Ţesutul cartilaginos face parte din grupa ţesuturilor cu funcţie mecanica, fund сагж·

terizat prin compoziţie chimică şi proprietăţi fizice deosebite: rezistenţa elastica la ргсчшпсşi mare rezistenţă mccanică la frecare. Este învelii, la exterior, de o membrana (ihroa.sa, putin

vascularizată, numită pcricondni. Ţesutul cartilaginos este formai din celulc. subsi.inţj funda

mentală şi fibre. Componenta cea mai abundentă este data de ansamblul formai din subManţafundamentală şi fibre, care se numeşte substanţă carlilaginoasa sau malricca tanilajului  în ca

sunt săpate cămăruţe, condroplaste, care adăpostesc celulele camlaginoasc, condroblasie · сши!sunt tinere - şi condrocite - când sunt mature.

Con drocitele sunt celule man , ova le, globuloase, cu un diametru dc 4U μ. cu l iluplasmaabundentă; se a fiă în grupuri de 2 - 4 celule sau izolate.

Substanţa fundamentală este impregnata cu condrina.

Substanţele anorganice sunt reprezentate de apa 70% şi dc sărurile minerale in carcpredomină NaCl.

 în structura cartilajului intră şi fibre co lag ene şi elastice care sc condensea/a lo n ccn in i

 în jum l condroplastelor . Carti lajul nu este vascularizat, nutriţia rcali/ăndu->e prin difu/iunc ikia nivelul capilarelor din pericondru.

După cantitatea şi varietatea dc fibre se deoscbcsc trei tipuri primipale Uc ţcsui υ π ιlaginos: hialin, elastic şi fibros.

C a rt i la ju l h ia l in are substanţă fundamenta la abundenta , re/is lenta ş i imr>fei ··  

nată cu condrină . Se găsesc puţ ine f ibre co lagene . foarte f ine , cu onentar i d i tcr i ie ( e lulc ic >unt

i z o l a i c s a u d i s p u s e î n g ru pu r i. D m ca r t i l a j h i a l in e s t e f o rma l s ch e l e t u l e mb r i o n u l u i , t a i i i l a ţ c l e

de cr eş lc re d ia f iz o-epi f i zare , cart i l a je le art iculare , >che le tul cart i lagin os . i! i rahcc i %i br i^rihi ih if .

ca n i l a j c l e n a z a l e ş i a l e co a s t e l o r .

C a r t i l a ju l e l a s t i c co n ţ i n e î n s u b s t a n ţ a f u n d a me n t a l a o 1 х п м 1 а re ţ e a d c l i b i e cU ' ^ i u c .

ce lu lel e sunt a .şezatc în grupur i m ici alatu iate . 11 lon ne a/ a schelc iul ou' .u ii l i . ! wai·.· tr^buu

sa î.şi me nţ ină forma , dar au un grad mare de e las l ic i la tc pavi l ionul mc vhi i . epi , t . .u anpi iv

nasuki i e le .

L

Page 25: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 25/422

C a r t i l a j u l f i b r o s e s t e f o m i a t d in f a s c i c u l e d e f ib r e e o l a g e n e , c u o r ie n t a re a lo n g it ud i

na lă . C e lu le le s u nt pu ţ in nu m e r oa s e , aş e za t e de -a lu ngu l fa s c i cu le lor de f ib r e , în gr u pe de 2 - 3,

i a r s u b s t anţ a fu ndam e nt a lă e s t e r e du s ă . S e m ai nu m e ş t e ţ e s u t f ib r ocar t i l ag inos ş i fom ie ază ;

d i s cu r i l e in t e r v e r t e b r a le , ca r t i l a j e l e s im f ize lor , m e nis cu r i le a r ti cu lar e ş i u ne le l igam e nt e ( liga

m e n t u l c a p u l u i f e m u r a l ) .

Ţ E S U T U L O S O S

Ţ e s u t u l os os e s t e adap t a t pe ntr u fu nc ţ ia de s u por t ş i pr o t e c ţ ie , f iind ce l m ai r ez i st e nt şi

du r ţe s u t m e c an ic , da t or i t ă im p r e gnă r i i su b s t anţ e i fu nd am e nt a le cu s ăru r i m ine r a le , de ca l c iu şi

fos fo r . E s t e for m at d in ce lu le os oa s e , f ib r e ş i s u b s t anţ ă fu nd am e nt a lă , f iind pu t e r n ic v ascu la -

r i z a t, a c o p e r i t l a p e r i f e r ie , c u e x c e p ţ i a c a p e t e l o r a r ti c u la r e , d e o m e m b r a n ă v a s c u l o -c o n j u n c ti v â ,

n u m i t ă p e r i o s t .

C e lu la o s o as ă , n u m i tă o s t e ob las t î n s tad iu l tî năr ş i os t e oc i t în s t ad iu l adu lt , a r e r o l os te o-

ge n . O s t e o c i t e le s u nt de for m ă o v a lar ă , t u r ti te , cu m u l te pr e lu ng i r i, s it u a te în n i ş t e cav it ă ţi s te la te

s a u f u z i f o r m e ( 2 0 - 3 0 μ d i a m e t r u ) , n u m i te o s t e o p l a s t e , s ă p a te în s u b s ta n ţa f u nd a m e n ta lă . D e pe

p e r e ţ i i o s t e o p l a s t e l o r p o r n e s c n u m e r o a s e c a n a l ic u l e s u b ţ i n , f le x u o a s e , c a re s e a n a s to m o z e a z ă cu

c a n a l i c u l e l e o s t e o p l a s t e l o r î n v e c i n a t e ş i î n c a r e p ă tr u nd p r e l u n g i ri le o s t e o c i t e lo r O s t e o b la s te le

pre zintă o b og ată a ct iv i tate sec reto r ie , par t icipând la fabr icarea os e ine i , la pro cese le de dezvoltare

a oas e lor , de r e par a ţ i e ş i r e ge ne r ar e . D u pă t e r m inar e a pr oce s u lu i de os i f i car e , os t e ob las t e le s e

m am r ize az ă , t ran s for m ân du -s e în os t e o c i t e . O s t e o c las t e le su nt ce lu le m ar i, cu fon ne ne re gu la t e,

p olm u c le a t e . A u o pu t e r n ică ac t iv i t a t e e i i z im at i că ş i f agoc i t ar ă , cu r o l î n fonn ar e a canalului

m e du lar ş i î n d i fe r i t e r e m ode lăr i a le s u b s t anţ e i os oas e .S u b s t a n ţ a f u n d a m e n t a l ă a o s u lu i ar e d o uă c o m p o n e n t e: o rg a n ic ă şi m in e ra lă .

• Com ponenta organ ică , în pro porţ ie de 34 % , es te fom iată din ose ină, în const i tuţ ia căre ia

s e d e o s e b e s c o s u b s t anţ ă g l i cop r ot e i că , î n car e s e depu n s ăr u ri le m ine r a le , şi s u bs tanţa

co lag e n ă , r e pr e ze n t a t ă de s i s t e m e le de f ib r e con j u n c t iv e a le ţ es u tu lu i os os .

• C o m p o n en ta min era lă ,  î n pr opor ţ i e de 66 % , e s t e fonn at ă d in m icrocr i s ta le de fos fa t

t r ic a lc ic , carb on at de calc iu , f luorură de calc iu , carbonat de sodiu , carbonat de magneziu ,

h i d r o x i d d e c a l c i u .

S u b s t an ţ a fu nd am e nt a lă s e d i spu ne s u b fon nă de lam e le os oas e ş i, după d i s poz iţ ia lor,

d i s ti n g e m d o u ă v a r i e t ă ţ i d e ţ e s u t o s o s : c o m p a c t şi sp o n g io s .

Ţesutu l osos com pact   fonriează diafiza oaselor lungi, s tratul de la suprafaţa epifizelor ş i

a l oa s e lo r s cu r t e , câ t ş i l am a in t e r nă ş i e x t e r nă a oas e lor l at e. Es t e fom ia t d in nu m e r oas e cana le

H aw e r s ( co nţ in ţ e s u t con j u n c t iv ş i v as e de s âng e ) , d is pu s e în lu ngim e a os u lu i, par a le le î n tr e e le

ş i l e ga t e î n nu m e r oas e p u n ct e pnn anas t om oze t r ans v e r s a le sau ob l ice . In j u r u l cana lu lu i Hawer s

s u b s t anţ a os oas ă e s t e d i s pu s ă s u b fom ia u nor l am e le os oas e conce nl r i cc , î n nu m ăr v ar iab i l de

5 - 3 0 . i a r î n t re l a m e le s au î n gr os im e a lor se găs e s c os t e oplas t e le cu os t e oc i te . Un cana l Hawe rs ,

 îm p re u n ă cu la m e le le d in ju r fo n n e a z ă os te o n u l sa u sis tem u l haw ersia n (u n it a tea m o rfo lo g ic ă

Şl fu n cţ ion ală a osu lui ) . înt re s is tem ele haw ers iene se gă sesc arcuri de lam ele osoase , res tur i de

os t e oane r e zu l t a t e d in pr oce s e le de r e m anie r e os oas ă , nu m i t e s i s t e m e in t e r hawe r s ie ne . F ib r e le

eo lag en e din inter iorul unei lam ele sunt parale le între e le ş i au o direcţ ie spiralată . Direcţia

f ibre lor dintr -o lamelă se încrucişează cu direcţ ia f ibre lor din lamele le a lăturate , fonnând o

annăt u r ă ce cont r ib u ie l a r e a l izar e a r e z i s t e nt e i os u lu i .

2 6 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 26: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 26/422

Ţ e s u t u r i l e 27 

 în osul co m pact mai exis tă o sc rie de canale neînco njura lc de lamele oso as e, ca rc per

forează osul dinspre pcriost spre profunzime, numite canale Vblkmann, prin care trec vase şi

nervi de la penost în interiorul osului.Ţesutul osos spongios  se găseşte în epifizele oaselor lungi şi în interiorul oaselor laic

şi scurte. Este format din lamele osoase (trabeculej care, la rândul lor, sunt alcătuite din mai

multe lamele, delimitându-se nişte cavităţi de aspect şi mărimi diferite, numite areole (dau as

pectul spongios, buretos). Areolele comunică între ele şi conţin măduvă hcmatogcna. Areolele

şi lamelele osoase sunt sisteme hawersiene incomplete. Dispoziţia trabeculelor osului spongios

prezintă o anumită arhitectonică, determinată de acţiunea factorilor funcţionali, mecanici şibiologici asupra osului.

Ţ E S U T U L M U S C U L A R

Ţesuturile musculare sunt adaptate funcţiei de contracţie. Celula sau fibra musculară

prezintă unul sau mai mulţi nudei, după tipul de ţesut muscular, o membrană celulară, numită

sarcolemă, şi citoplasmă, denumită sarcoplasmă, în interiorul căreia se găsesc organitele celulare

com une şi organitele s pe cifice (contractile), m iofibrile, apărute în urma diferenţierii şi adaptăm

celulei la funcţia de contracţie.

După particularităţile miofibrilelor, ţesuturile musculare se împart în trei tipuri; ţesut

mu scularneted, în care miofibrilele sunt omogene şi se contractă involuntar; ţesut muscular stnat,

cu miofibrile heterogene, de aspect striat, care se contractă voluntar; ţesut muscular cardiac, încare miofibrilele sunt striate, dar ţesutul se contractă involuntar.

Ţ E S U T U L M U S C U L A R N E T E D

Fibra musculară este unitatea morfofuncţională a ţesutului muscular neted. Ea intră în

constituţia păturii musculare a tubului digestiv, a conductelor aparatului respirator, urogenital,

glandelor excretorii, în tunica musculară a vaselor, în anexele unor organe de simţ (piele, o chi), încapsule le unor organe (splină, suprarenală). Fibre le sunt aşezate în straturi, benzi sau răspândite

izolat în ţesutul conjunctiv. Fibrele sunt paralele între ele, iar porţiunea îngroşată a unei fibrevine în raport cu extremităţile efilate ale fibrelor învecinate.

Fibra musculară netedă, de aspect fusiform, are o lungime cuprinsă între 10-100 μ şidiametrul de 2 - 4 μ. Este formată din sarcolemă, sarcoplasmă şi un nucleu central, de fonmă

alungită.Sarcolema (plasmalema), groasă de 100 μ, prezintă numeroase invaginări dm care se

fonnează vezicule de pinocitoză, prin intermediul cărora sunt transportate în celulă substanţetrofice şi activatori ai procesului contractil.

Sa rco p las m a este omogenă sau fin granulată, mai abundentă în centrul fibrei. Con ţine

organite comun e, incluziuni celulare şi organite spc cifice - miofibrilele.

Miofibrilele, organite specializate pentru contracţie, ocupă cea mai marc pane dm

sarcoplasmă. Au o fonnă alungită şi se întind de Ia un capăt la altul al fibrei, mai groase la

periferia fibrei (1 micron) şi extrem de subţiri spre centrul fibrei (0,2 μ). Miofibrilele au oslnictură comple.xă, fiind alcătuite din miofilamente de 10 - 150 μ, sunt omogene (tară stnaţii

transversale), iar din punct de vedere biochimic sunt formate din proteine contractile (adină,

miozină) şi reglatoare (tropomiozină şi troponină).

Inervaţia este asigurată de sistemul nervos vegetativ simpatic şi parasimpatic.

Page 27: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 27/422

2 8  Α .\ α τ ο μ ι λ    s i    f i z i o l o g i a   o m u l u i

F ib re le m u scu larc co nţ in subsUintc org an icc , rcprczc nlatc pnn gluc idc , l ip ide, proteine,

p re c u m ş i en z i m e l eg a te d e f u n c ţ i a c o n tra c t i l ă , c u m su n t; a d c n o z i n tr ii b sf o ta z a (A T P- a z a ), fo s-

f o n l a z a , e n z i m e l e c i c l u l u i K i c b b s .

Ţ E S U T U L M U S C U L A R S T R IA T

Ţ e s u t u l m u s c u l a r s t r ia t e s t e a l c ă t u i t d i n f ib r e c a r e i n t ră în c o n s ti tu ţ ia m u şc hilo rschelet ic i (^40% din greutatea coqiului ) , iar la n ivelul viscerelor le în tâ ln im în musculatura

l im b i i , fa r in g elu i , a por ţ iun i i sup erioa re a esofagu lui ş i în cea a unor s f inc terc (anal extern

şi ce l extern a l uretrei ) , câ t ş i în muşchi i extr insec i a i g lobului ocular F ibra musculară s tr i

a tă a re o f o m i ă c i l i n d r i c ă sa u p r i sm a t i c ă , c u ex t rem i tă ţ i le ro tu n ji te sau rami f ic a te (mu şc hii

feţe i ş i a i l im bi i ' ) . Su nt e le m en te m ult inu cleate , p lasm oidale , cu zec i sau sute de nudei de

f o m i ă o v o i d ă , s i tu a ţ i p er i f e r i c , i me d i a t su b sa rc o lem ă . L u n g i mea f ib re i es te cu p ri nsă între

3 - 1 2 c m . ia r g r o sim e a e st e d e 2 0 - 1 0 0 μι.

F i b ra s t r i a tă es te a l c ă tu i tă d i n memb ra n ă = sa rc o l emă , c i to p l a smă = sa rc o p l a smă ş i

n u m e r o ş i n u c l e i ( f i g . 6 ) .

Mu4±ii sdielcric Muşchi

ΡίΝ-·ίαι1mus c ukir

H Z AВлпс1а Di4.· Banclă Bandă

П л ш з щ }

Fibră musajiară

 y ' Z ~   .Sara>mer 2 ' · '

------- H -------- 1

Miofibrila

Moieaileiedeact ină

^ - i 

 л" Miolîkunenie

„  Ji:z:-----ff*'___ Rlamuiuleiioină

Z ;

Rianiciiiedcmio/jnă

Mob-iilăclemid/ină

î

Secţiune transversală la nivelul corespun/ăior

I fa. 6. ( csul m uscula r slrial

Motiniiu/iiiăичхга MaOnii/ină

glia

Page 28: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 28/422

TnsurvRii.r.

Siir cd icm a, cx:miin;il;i Ia inicrosc op til cic cir om c, prc/mt.i (lnii;i porţitini di-ttiiu i.· '-.ii

colcm a propriii-zisa şi mcm liraiia ba/ala. Sa rco lcm a propriii-ziNa ure rol (Jc a pro ji.i}';! ii.iii.i

dc-a lungul llbrci musciilarc (are slniclura generala a plasmalcmci },  Membrana b.i/.il.i ,

dm proteine eolagenice, are rolui dc a menţine forma fibrei imi.sctilarc in limilc n or male

Sarcoplasma este aeidodla, eu aspcel de fiuid in centrul fibrei. rnai dcii^a м mai

denta ia periferia fibrei musculare. Conţine organile comune, difcrilc incn/itim şi munfrn.i.sc

miofibrile. Miloeon driile (sarc oz om ii) suni ,siUia(e in .sareoplasma perin uele ara şi m lcr fib n lar a.

Conţin o mare cantitate dc mioglobină (pigmenl asemanalor hemoglobinei), cu rol «le fr.uisportur

şi rezervor dc oxigen, şi un bogat ecbipamcnt enzimatic. Rctieulul sarcoplasmala esie Γ^^artc

dezvoltat şi este reprezentat printr-o reţea dc tubuli ec îneonjoara iieeare nnnlibnlă (dire< (ie

longitudinală în fibră). Această reţea se numcşie sistem .sarcoplasmatic iongituilmal чаи sistrrniil

L. In fibra striată există şi un al doilea sistem dc tubuli, numit sistem ul tra nsv ers sau sist em ul i

(tubuli aşezaţi peipendicular pe sistemul longitudinal, reprezcnlând învagmari ale sarcolemei

 în dreptul mem bra ne i Z). în dreptul fiecăre i m io fib ril e, sis te m ul T intâlner>te .şi vin e in co ntiK t

cu sacii terminali ai reticulului sarcoplasmatic longitudinal, alcătuind îrnpreuiui o "tri.nla" (doi

saci tenninali ai sistemului L şi un tub al sistemului T). Rctieulul .sarcoplasmatic, in loialiMte.

dar mai ales sistemul L, arc rol important în contracţie (datorită prezenţei unei mari eimiitaţi dc

ioni de Ca se realizează cuplarea excitaţiei cu contracţia).

Elementele cele mai importante cuprinse în sarcoplasmă sunt miofibrilele (elementele

contraetile). Au un diametai de 0,2 - 2 m, sunt paralele cu lungimea fibrei mu.seulare. grupate

 în fa scicule ce cuprind 30 - 50 m io fibri le - co lo n ele le Leydig , în con ju ra te dc sareopla sm a

M iofibrilele au un aspect heterogen, de-a lungul lorobserv ând u-se (m icro sco pic ) o alternanta debenzi clare şi întunecate care, fiind situate la aceiaşi nivel în toate miofibrilele, dau aspectul de

striaţiune transversală, specifică fibrei m usculare striate. B enz ile (disc urile) clare , d enu m iie l-cn/i

I, sunt izotrope (mon orefringente - nu polarizează lum ina); clc sunt străbătu te de o me m bra na

subţire, numită membrana Z sau stria Amici. Discurile (benzile) întunecate, denumite disi un

sau benzi A, sunt anizotrope (birefringente - polarizea ză parţial lum ina), ele sunt stră bătu te de

o zonă clară - stria Hensen (zona H), prin care trece o mem brană fină n um ita m em bran a M

Segmentul cuprins între două mem brane Z se numeşte sarcom er (căsuţa mu.sculara K rau sc), eu

o lungime de 2,5 - 3 μ. Sarcomenil reprezintă unitatea morfofunctionala a fibrei striate şi este

alcătuit din: 1/2 disc clar, un disc întuneca t cu zona H şi m em bran a M , 1 '2 di.sc cla rPrin microscopia electronică s-a stabilit că m iofibrilele sunt co nstituite ilin mimen>ase

fibrile elementare, numite miofilamente, (50 - 150 μ), ее constituie unitatea ultrasinicturaia >i

funcţională a miofibrilei. Miofilamentele sunt de două tipuri: miofilamente groa.se de HKl μ si

lungi de 1,5 m, cuprinse în discul întunecat, fonnate din miozină; miofilamente suhţin de 5i)

μ, fomiate din actină, tropomiozină şi troponină, ce se întinti de la membrana / în toata banda

luminoasă, trec şi se intercalează şi printre miofilamentele groase dm banda intunci ala. oprin

du-se la stria Hensen. In banda A . ce le două tipuri de m iofila m en te au o aşe /a ie preeis.» inti un

aranjament hexagonal eu un miofilament gros in centru, înconjurat ile şase miot'il.iiiu-iile sulîUii

(siUiatc în unghiurile hexagonului).

f ibrele musculare striate se grupează în fascicule de 20 - ^0 lîbie. demimue l.isi u ni·,·

primare, îneonμlι■ale de o teac a co nju nc tiva denu mita endom isium i ами . uU-le pn ni.m i 1

LTupeaza în lascieu le secun dare, delin uta te de ţesut coniun etiv eu lib ie eia^th e, di iniiiu! [нn

niisiiim. A cest ea se grupea/ă în fase ienle teiii.ire . cua tern.ire. ec !om u a/,i. >!e ши·,;. hi.il,

acesta este invelil în epimisium.

Page 29: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 29/422

V as cu lar iza ţ ia e s t e foar t e b o ga t ă , as igu r ând p r oc cs e le m e t ab ol i ce in t e ns e d in tim pul

c o n t r a c ţ i e i .

M u ş c hi i s t ria ţ i au o ine r \ aţ ie m ot or ie (p laca m ot or ie ) şi s e nz i t iv ă { f ib r e a fe r e nt e care

p o r n e s c d e l a p r o p r i o c e p t o n m u s c u l a n ) .

Ţ E S U T U L M U S C U L A R S T R IA T D E T IP C A R D IA C (M IO C A R D U L )

M i o c a r d u l e s t e c o n s t it u i t d in f ib r e m u s c u l a r e c u s tr u c tu r ă a s e m ă n ă t o a r e f i b re l o r m u s

cu lar e s t r ia t e (m io f ib n le le p r e z in t ă a l t e r nanţ ă de b e nz i c la r e ş i î n t u ne co as e ) ş i f ib r e lor inu s cu -

lar e ne t e de , pnn poz i ţ ia ce nt r a lă a nu c le u lu i . Ce lu le le m u s cu lar e indiv idu a l iza t e , a lu ngi t e ş i

r am i f i ca t e v in în co nt a c t u ne le cu a l t e le la n iv e lu l u nor b e nz i nu m i te d i s cu r i in t e r ca lar e ( st ri il e

s c a l a r i f o n n e ) , c e r e p r e z i n t ă j o n c ţ i u n i i n t e r c e lu l a r e s p e c ia l i z a te .

F ib r e le m u s cu lar e car d iace s u nt acope r i t e de o t e acă con j u nc t iv ă cu f ib r e de r e t i cu l inâ

Ş l s u nt d i s pu s e î n r e ţ e a , î n och iu r i l e căr e ia s e a f lă ţ e s u t u l con j u nc t iv l ax , v as e ş i f ib r e ne r v oas e

v e g e t a t iv e ( f o r m e a z ă î m p r e u n ă c u s a r c o l e m a j o n c ţ i u n e a n e u r o - m u s c u l a ră , s in a p s a ) .F ib r a ca r d iacă ar e u n d iam e t r u ş i o lu ngim e m ai m ică de câ t f ib r a s tr ia t ă , i a r cape t ele

s u nt de ob ice i r am i f i ca t e . S a r cop las m a e s t e m ai ab u nde nt ă la pe r i fe r ie şi în j u r u l nu c le u lu i şi

m ai s ăr a că î n t r e m iof ib r i l e . M i t oco nd r i i le s u nt m ai nu m e r oas e de câ t în f ib r e le s t ria te şi net ede ,

f ii n d a ş e z a t e în t re m i o f i b n l e s u b f o n n a u n o r c o l o a n e ( d a to r it ă a c ti v it ă ţi i c o n t r a c ti le p e rm a

ne n t e ) . M io f ib n le le pr e z in t ă ace le a ş i car ac t e r e m or fo log ice şi s tr u c t u ra le ca la f ib r a s tr ia t ă de

t i p s c h e l e t i c , f i i n d î n s ă m a i g r o a s e .

P e lân gă m iocar du l de t ip con t r ac t i l e x i s t ă ş i ţe s u tu l noda l (m iocar du l s p e c i f i c ) , care

de t e r m ină co nt r a c ţ ia n t m ică ş i au t om at ă a in im i i , s t ab i lind o le gă t u r ă anat om ică ş i fu nc ţiona lă

in t re a t n i ş i \e n t nc u le (nod u l s inoat r ia l , a t no v e n t r icu lar , f as c i cu lu l His s ş i r e ţe au a P u r k in j e ).Ţe s u t u l nod a l e s t e foπ Ήat d in f ib r e m u s cu lar e car d iace , cu car ac t e r e m b r ionar , de forn ie

v an at e , d i s pu s e în nod u l i , r e ţ e le şi cor do ane . C e lu le le su nt b og at e în s ar coplas m a ce conţ ine

m u l t g l i co ge n . 1 -2 n u d e i , m i t ocond r i i le s u nt r ar e , i a r r e t icu lu l e ndop lasm at ic re dus . M iof ib r il e le ,

 în n u m ă r re d u s , su nt m a i s u b ţ in , d is p u se lo n g it u d in a l sau tran sv ersa l, trec de la o ce lu lă la alt a ,

form ând o re ţea p r in care e .xc i taţ ia se t ransm ite în toate direcţ i i le la f ibre le m iocardului contract il ,

c u c a r e s e c o n t i n u ă .

3 0 A s a t o m i a    f i z i o l o g i a   o m u l u i

Ţ E S L T L L NERN OSŢesutul ner^ΌS es te const i tu i t din ce lu le nervoase (neuroni) , cu pre lungir i le lor , ş i din

c c l u l c n c \ r o g i c e . E m b n o l o g i c , d e r iv ă d in e c to d e m i . N e u r o ni i su n t e le m e n t e în a lt d i f er e n

ţ iate m or lc lwfciv ;. N ev ro gl i i le , s t ructur i cu rol de susţ inere şi de protecţ ie , real izea ză e lem ente le

s i s t c .m i ib a de s u s ţ ine r e .

N E ' R O N J L

Este format din софи! ce lu lar (per icar ionul) ş i una sau mai multe pre lungir i , care sunt

de uoua i ipun: dendr i te le . pre lungir i ce lu l ipete (major i tatea neuroni lor au mai multe dendr i te ) ,

axonu i , car e , fu nc ţ iona l , e s t e ce lu l i fu g , pr e lu ngi r e u n ică a ne u r onu lu i .

Ca formă si dimensiuni, neuronii sunt foarte diferiţ i , de la neuroni mici , dc 4 - 6 μ (stratul

gr.'in iî .ar d-n cer eb el ; , pâ na la neuroni g igan ţ i , 130 μ (ce lu le le p iramidale B etz din cor texul ce -

r cu ia l ) . 1 on na ncu r oni. ’or e st e v ar iab i lă ; s t e la t ă ( co ar n c le ant e r ioar e a le m ăd u v e i ) , s f e r ică s au

Page 30: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 30/422

Ti:survKi i .l·: 

ovala (în ganglionii spinali), jiiramidala (/oncic molnrii alo voartci icrcbralc» si iiisifomi-i unstratnl profuiul al scoarţci ccrcbralc).

 în fim cţ ie tic numărul prelungirilor, ncurumi pol fi

• unipo lari (c c lu lc ic cu conuri şi bastonade din rclină) - au asp ctt ^Ujbulos. cu u sin>.:uraprelungire;

• pse udo unip olari - se alia în ganglionul spinal, au o prelungire care sc divide in I , 

dendrita sc distribuie la periferie, iar axonul palrundc în SNC,

• bipo lari - de form ă rotunda, ovala sau fusiforma, cu cclc doua prelungiri [Х)гтгк1 din 

polii opuşi ai celulei (neuronii din ganglionul spiral Coni, ganglionul vcsUbular Scdrpj.retină, mucoasa olfaciivă);

• multipo lari - au o form ă stelată , piramidală sau pirifonna >i prezintă питсплам* pre lun

giri dendritiee şi un алоп (scoarţa cerebrala, cercbeloasa, comul anterior din maduva

spinării).După funcţie, neuronii pot fi: receptori, prin dendntcle lor rccepţionca/â cxciiănţii

din mediul exterior sau din interiorul organismului (pot fi somatosen/itivi şi vLSCcroscn/iiivi).

motori, ai căror axoni sunt în legătură cu organele efectoare (somatomotori şi viscero-motun). 

intercalari (de asociaţie), care fac legătura între neuronii senzitivi şi moton.

Organ izarea struct urală a neuronului

Софи! neuronului este format dm neurilemă (membrana plasmatică), neuroplasma(citoplasmă) şi nucleu.

Neurilema celulei nervoase este subţire, delimitează neuronul şi are o structura lip<>-

proteică.Neuroplasma are constituţia coloidală a unui gel, ceva mai densă decât a cclulelor

organismului, datorită unor organite celulare specifice, neurofibniele. Neuroplasma conţine

organitele celulare generale (mitocondrii, nbozomi, lizozomi, reticul endoplasmaiic) 51   incluzi

uni pigm entare. Nu are centru celular deoarece neuronul nu se divide. O rganiielc spc cific c sunt

substanţa tigroidă (οοφϋ Nissl) şi neurofibrilele. La microscopul electronic, софп Nissl apar

sub fo m ia unor ag rega te de sistem e membranoase de tip rugos, sub forma de vczicule şi ci.stcmc

şi numeroşi ribozomi, fiind omologaţi cu reticulul endoplasmatic rugos. Sc gascsc in софи1

neuronului şi în dendrite, niciodată în axon, având rol 1л metabolismul neuronului. .Neurofibniele

sunt fomiaţiuni c e se găse sc în neuroplasma (соф ) şi prelungiri (dendnic şi a.xon). FI c lorm ca/Jpachete cu dispunere periferică ectoplasmalică sau perinucleara, mai strânse în a.xon şi mai 1а.чс

 în dendrite . A par la microsc op ul electro nic constia iite din fascicule elementare fine de 60 Un)

μ (neurofilamente). Au rol mecanic, de susţinere şi în conducerca influxului nervos.

N uc leu l. C elu lele nervoase m otorii, senzitive şi de asociaţie au un nucleu unic, cu I ■2

nucleoli. Celulele vegetative centrale sau periferice prezintă deseon un nucleu excentric Ac c n Ic  

cclule pot avea nudei dubli sau multipli.

Prelungirile софикй celular sunt dendritclc şi a.xonul.

Dendritele, în porţiunea lor iniţială, sunt mai groase, apoi sc subţiază. în ele ч'

ncurofibnlc şi соф 11 N issl. Ele recepţionează infiuxul nervos ν,ι il conduc sp re co φul ncur»»nuluj,

cclulipet (centripet).A xo nu l este o prelungire unică, lunga (uneori de 1 m) şi mai gr»>a.sa I sie lomiiit dmii <1

citoplasmă s peciali/ ală, numită axoplasma, în care se gascsc mitiKondrii, ve/itulc ale reiiculu

Iui endoplasmatic şi neurofibrilc. Membrana ce acopcra axoplasma sc numeşte axolenu, i u ю1

iiiiporlanl in propagarea inlluxului nervos. De-a lungul traseului sau. axonul emile <ol.it»-i4 !i· 

Page 31: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 31/422

ί

32 A s АТОМ! А f l FIZIOLOG IA OMULUI 

pcipcndiculare pc dirccţia sa, iar în porţiunea tcniiinalâ sc ramifică; ultimele ramificaţii sunt

butonatc (butoni tenninali) şi conţin mici vczicule pline cu mediator chimic ce înlesneşte trans

miterea influxului ner\ os la nivelul sinapselor. Butonul mai contine neurofibrile şi mitocondrii.

Axonul conduce influxul nervos celulifug {centril 'ug).

Peste axolemă se găsesc, la majoritatea neuronilor, trei teci;

• Te aca de m ielin ă, fom iată din lipide şi pro teine, înve leşte ca un man şon fasciculul de

ne uro fibrile. Ea este întreruptă la intervale de 80 - 60 0 μ, aceste întreaiperi numindu-se

nodu rile sau strang ulaţii le lui R anvier, care individualizează o serie de segmente - seg

m ente in tem oda le, de lungimi eg ale pe fibre de acelaşi diametru. Teac a de mielină conferă

culoa rea albă a m aselor de fibre n ervoase con centrate în sistemu l nervos central (eneefal,

măduva spinării) . Axonii neuronilor postganglionari din sistemul nervos vegetativ nu

au teacă de mielină, f ibrele numindu-se amielinice (fibre Remack). De asemenea, nu

au teacă de mielină nici fibrele din sistemul somatic care sunt subţiri (diametru sub 1

μ) şi au viteze mici de conducere.• Te aca S ch w ann se dispune în j iu-ul tecii de m ielină, fiind fom iată din celule gliale

(ne vr og li i). F iecâ m i segm ent nodal de m ielină dintre două strangulaţi i Ranvier îi

corespunde o singură celulă Schwann. Nucleul acestor celule este situat la mijlocul

segmentului; citoplasma, în cantitate redusă, conţine mitocondrii, un aparat Golgi şi

granule de ribozomi. Celulele Schwann au rol în fonnarea tecii de mielină. Mielină

este constituită din straturi concentrice, generate de membranele celulelor Schwann în

timpul dezvoltării ţesutului nervos. Are rol de protecţie şi trofic.

• Te aca He nle (teaca endon eurală) separă m em brana plasm atică a celulei Schw ann de ţe-

sua il co nju n ctiv din juru l fibrei nerv oase. E ste o teacă continuă, care, ca şi teaca Schwaim, în soţeşte axonu l până aproape de u lt im ele sale ram if ic aţii . E ste fo nnată din su bstanţă

fun dam entală şi f ib re c on jun ctive elastice , dispuse în reţea. Are rol în penrieabilitate şi

rezistenţă.

N E V R O G L I A

Celulele nevroglice (gliale) fomiează cel de-al doilea tip celular al ţesutului nervos.

La mamiferele supenoare, numărul lor depăşeşte de 10 ori numărul neuronilor Sunt de origine

ectodermică (microglia este s ingura de origine mezodemiică) . Fonna şi dimensiunile софикп

celular pot f i diferite, iar prelungirile variabile ca număr Au centai celular, deci se divid.

Se descriu mai multe tipuri de nevroglii:

• A stroc itui este car acte ristic substanţei cenuşii şi este situat în jurul соф икп neuronului

şi în d en dn le. Соф и1 astrocitului em ite prelungiri sinuoase scurte, dintre care unele cu

extrem itate liberă, lăţită (picioruş v ascular). A cestea iau contact cu capilarele sangvine,

cărora le fom iează o me m brană lim itantă perivasculară ce separă neuronul de vase. Alte

prelungiri ale astrocitului ajung la suprafaţa creierului.

• Oligodend rogl ia are prelungir i mai puţine , mai scurte şi cu îngroşări puncti fomie . Se

g ăse şte în substan ţa albă .şi cea c en uş ie a sistem ului nerx'os. Arc rol de sintetizare a teciim ielin ice a fibrelo r din .sistemul n ervos central.

• M icro glia are dim ensiuni mici, iar prelung irile sunt bogat ram ificate. Se găseşte în

bjiciiiia cenuşie, în jurul neuronilor din SNC. Celula se poate mobiliza. Funcţia ei

principală este de fagociioză.

Page 32: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 32/422

T e s u t u u i l e  J J 

Celulele (ccii Schwann reprezintă iievroglia sislcmului nervos pc-rifcric. Ли rol importunt în formarea lecii de mielmâ, fiind implieatc în acesl proccs alăl din punct de vedere inccanic. cât

şi biochimic. în concluzie, nevrogliile sunt celule care se divid intens (sunt singurele cclulc ale

ţesutului nei-vos care dau naştere tumorilor din SNC), nu conţin neurofibnle şi nici соф! Nissl.Nevrogliile au rol de suport pentru neuroni, de protecţie, trofic (picioru.şul vascular al a.sircx;ituluicare intervine în trecerca substanţelor de la capilar la neuron), în fenomenele dc cicatrizare aleţesutului nervos (în caz dc lezare sau degenerare a unei regiuni din SNC formează o reţea ce

 înlocuieşte ţesutul nervos), rol fagocitar (microglia), în sinteza tecii de miclina şi in sinteza deARN şi alte substanţe pe care le cedează neuronului. Nevroglia arc şi activitate sinapticâ princonţinutul bogat în colinesterazâ nespeciflcâ, influenţând .spaţiul extracelular din vecinătateasinapselor şi transmiterea influxului nervos.

S Â N G E L E

Sângele este un fluid care circulă în interiorul sistemului cardiovascular. împreună culimfa şi lichidul intercelular, sângele constituie mediul intern al organismului. între mediul internşi celule există un schimb permanent de substanţe şi energie; substanţele necesare menţineniactivităţii celulare (O,, glucide, acizi graşi, aminoacizi, vitamine etc.) trec din sânge în celulă,iarproduşii nefolositori sau toxici, rezultaţi din procesele catabolice (СО,, acizi nevolatili, uree,acid uric, amoniac etc.), sunt eliminaţi în lichidul extracelular. Conţinutul mediului intern estemenţinut constant datorită circulaţiei permanente a sângelui. Acesta aduce substanţele folositoare

până la nivelul celulelor, refăcând mereu rezervele metabolice, iar de aici îndepărtează produşiide catabolism pe care-i transportă spre organele de eliminare.Volumul sangvin (volemia). Cantitatea totală de sânge din organism reprezintă 7% din

greutatea софикп. Aceasta înseamnă circa 5 litri de sânge pentm un individ de 70 kg. Volemiavariază, în condiţii fiziologice, în funcţie de sex (este mai mare la bărbaţi), vârstă (scade cu

 înaintarea în vârstă), mediul geografic (este mai mare la locuitorii podişurilor înalte). în repaus, oparte din masa sangvină a софикп stagnează în teritorii venoase şi capilarele din ficat, splină şiţesutul subcutanat. Acesta este volumul sangvin stagnant sau de rezervă, în cantitate dc 2 litn.Restul de 3 litri îl reprezintă volumul circulant. Raportul dintre volumul circulant şi volumulstagnant nu este fix, ci variază în funcţie de condiţiile de existenţă. în cursul efortului fizic sau

temioreglator are loc mobilizarea sângelui de rezervă, crescând volumul circulant. Mobilizareadepozitelor de sânge se realizează sub acţiunea SNV simpatic, care determină contracţia musculaturii netede din pereţii vaselor. Astfel, se asigură aprovizionarea optimă cu oxigen şi energiea organelor active.

p r o p r i e t ă ţ i l e   Sâ n g e l u i

Culoarea . Sângele are culoare roşie. Aceasta se datorează hemoglobinei din entrociteCuloarea sângelui poate varia în condiţii fiziologice sau patologie. Sângele recoltat din artere(sânge arterial) este de culoÎire roşu-deschis (datorită oxihemoglobinei), iar sângele recoltat dinvene (sânge venos) arc culoare roşu-închis (datorită hemoglobinei redu.se). Când cantitatea de

liemoglobină din sânge scade, culoarea devine roşu-palid.Densitatea. Sângele este mai greu decât apa. Densitatea sângelui are valoarea 1055 g/l

Plasma sangvină are o densitate de 1025 g/l. AcciLstă proprietate a sângelui depinde de compo

nentele sale şi în special de hematii şi proteine.

Page 33: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 33/422

N â s c o z i t a t c a . Valoa rea rc la t i\ i\a \âsc oz i tă l i i sâng elui es le 4 ,5 fa ţă de vâs coz i ta lea apei,

c o n s i d era tă eg a l a c u 1 . \ ' â sc o z i ta i ea d e ten n i n ă c u rg erea l a mi n a ră ( în s t ra tu r i ) a sâ n g e l u i p r i n

va se . C re ş terea \ â sc o z i tâ t i i p es te a n u m i te v a l o r i e s te u n f a c to r d e în g reu n a re a c i rc u U ^i c i.

P r e s i u n e a o s m o t i c ă (P . os m .) . în or ice so luţ ie , apare o presiun e sta t ică suplimentară

C C p o a te fi p u să în e\ i d en ţă sep a râ n d , p r i n t r -o m em b ra n ă sem i p erm ea b i l ă , so l ven tu l d e so lu ţia

r e s p e c t iv ă . M e m b r a n a s e m i p e m i e a b i l ă p e r m i te t r e c e r e a so l v e n t u lu i ş i î m p i e d i c ă d e p la s ar easu b s ta n ţe i d i z o l va te d e o p a r te ş i d e c ea l a l tă a e i . în a c es te c o n d i ţi i a p a re f en o m en u l d e o smo z ă ,

c e c o n s t ă î n d e p l a s a r e a m o l e c u l e l o r s o lv e n t u l u i p r in m e m b r a n ă s p r e co m p a r t im e n t u l o c u pa t de

so l u ţ i a resp ec t i vă , λ a l o a re a p . o sm a l ic h i d e l o r с о ф и к п ( med i u i n tern ş i l ic h i d u l i n t ra c el u la r )

es te d e a p ro x i ma t i v 3 0 0 mi l i o smo l i /1 . E x p r i ma tă în u n i tă ţ i b a r i c e , a c ea s ta c o resp u n d e u n e i p re

s i u n i d e a p ro x i ma t i x ' 7 2 a tmo sf ere , d ec i d e 5 5 0 0 mm Hg . Pres i u n ea o smo t i c ă a re ro l i mp o r ta n t

 în s c h im b u r ile d e su b s ta n ţe d in tre ca p ila re şi ţesu tu ri. P re siu n e a o sm o tic ă a su b s ta n ţe lo r co lo i-

d a l e (p r o t e i n e l e ) s e n u m e ş t e p r e s i u n e c o l o i d o s m o t i e ă ş i a r e v a l o a r e a d e 2 8 m m H g . P r o te in e le

p l a smei a u ro l f o a n e ma re în sc h i mb u r i l e c a p i l a r - ţesu t , d eo a rec e p res i u n ea o smo t i c ă a sâ n g e l u i

este egală cu cea a l i ch idului in terst i ţ ia l (mtercelular) , s ingura forţă care a trage apa din ţesuturisp re c a p i l a re f ii n d p re s i u n ea e o l o i d - o sm o t i c ă a p ro te i n e l o r p l a sm a t i c e . U n a l t ro l a l p res iu n ii

c o l o i d - o s m o t i c e s e m a n i f e s t ă î n p r o c e s u l d e u l t r a fi lt r a re g l o m e m l a r ă c e d u c e l a f o m i a r e a ur in ei.

So l u ţ i i l e c u p res i u n i o sm o t i c e e g a l e c u a l e m ed i u lu i i n tern se n m n esc i z o to n e , c e l e c u p res iu n i

o s m o t i c e m a i m i c i su n t h i p o to n e , ia r c e l e eu p res iu n i o sm o t i c e m a i m a r i su n t h i p er to n e . O

so l u ţ i e d e c l o ru ră d e so d i u în c o n c en tra ţ i e d e 9 g la 1 1 a p ă d is t i la tă a re o p res i u n e o sm o t i c ă de

a p r o x i m a t i v 3 0 0 m o s m % o, e s t e d e c i i z o t o n ă ş i p o a r t ă d e n u m i re a de s e r fi z io l o g i c .

R e a c ţ i a sâ n g e l u i es te s l a b a l c a l in ă . E a se ex p r i mă în u n i tă ţ i p H. p H- u l sa n g vi n a re val oa

r e a c u p n n s ă î n tr e 7 , 3 8 - 7 , 4 2 , f ii n d m e n ţ i n u t p r in m e c a n i s m e f i z ie o - c h i m i c e ( si s te m e l e ta m p on )

Şl b i o l o g i c e ( p l ă m â n , r i n i c h i , h em a t i e e t c . ) . S i s tem el e ta mp o n i n terv i n p ro mp t în n eu tra li za rea

a c i z i l o r sa u b a z e l o r a p ă ru te în ex c es în med i u l i n tern . E l e se c o n su mă în t i mp u l n eu tra l i z ă r i i .

M ec a n i sm el e b i o l o g i c e i nter\ 'm m a i ta rd iv ş i d u c a tâ t la în d ep ă r ta rea a c i z i l o r sa u b a z e l o r , c â t şi

l a r e fa c e r e a s i s t e m e l o r t am p o n .

U n s i s tem ta m p o n a n t i a c i d e s te u n c u p l u d e d o u ă su b s ta n ţe f o rn i a t d in t r -u n a c i d s la b şi

sa rea a c es tu i a c u o b a z ă p u tern i c ă ( ex . c u p l u l H. , C O^ + HC O^Na ) . Da c ă în med i u l i n tern a p a r

a c i z i i n e x c e s , s p r e e x e m p l u a c i d l a c t i c ( C H ^ - C H - C O O H ) , a r e l o c r e a c ţ i a :

^ 4 А м ю м п .Şl FIZ IO LO CI Î OMULUI     I

O H

СИ. -   C H - C O O H - H C O j N a = CH^ -   C H - C O O N a + H , C O

I I

O H O H

L a c ta tu l d e so d i u es te o sa re n eu tră , d ec i n u a c i d i f i c ă med i u l ; a c i d u l l a c t i c a d i sp ă ru t

s ! in l o c u i l u i se f o n n c a z ă u n a c i d s l a b , a c id u l c a rb o n i c , c a re se d esc o m p u n e în С О., ş i H , 0 , ia r

С О , s e e i i m i n ă p r i n p l ă m â n i . î n a c e s t m o d , p r i n c o o p e r a r e a d i n t r e m e c a n i s m e l e f i z i c o - c h i m i c e

Şl c e l e b i o l o g i c e s e m e n ţ i n e s t a b il p H - u l s an g v i n . î n o rg a n i s m e x i s t ă n u m e r o a s e s i st e m e t am p o n ,

rep a n i z a te u n e l e în p l a smă , a l te l e în h ema t i i ş i a l t e c e l u l e a l e c o rp u l u i .T e m p e r a t u r a . L a o m ş i la a n i m a l e l e c u s â n g e ca ld ( h o m e o t e m i e ) , t em p e r a tu r a s â ng e lu i

va r i a z ă în t re ( în sâ n g e l e d in va .se le p i e l u ) ş i 3 9 ° C ( în sâ n g e l e d in o rg a n e l e a b d o m i n a le ) .

Dep l a sa rea c o n t i n u ă a sâ n g e l u i p r i n o rg a n i sm c o n tr i b u i e l a u n i f o rmi z a rea temp era tu r i i c o rp u l u i

Page 34: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 34/422

Tl-SVILinil и

şi njula Iii Iraiisporlul caldmii dm visucrc sprc Icgumcnlc. uncJc arc loc clitniti.nfj accsicia pnn

iradiere. Sângele asll'cl “răcit” sc rcinloarcc la organele ргоГпт1е, unde sc iiicarta tu căldură şi

aşa mai departe.

C O M P O N E N T E L E S Â N G E LU I

Sângele tratat cu oxalat de sodiu 1% nu mai coagulca/â.

Prin cen trifug are a unei ep aib cte cu sânge incoagulabd timp dc 15 ’. la УММ} i mmu l. sc

produce separarea sângelui în două componcnte:

• Elem ente le figurate ale .sângelui, situate la fundul cprubetci, se pre/mta ca un lichid

foarte vâscos, dc culoare roşie-închisă;

• Plasma sangvină, situată deasupra, este un lichid mai puţin vâscos, iraasparcnt, dc

culoare galbcn-citrin.

Elem entele figura te ale sângelui

Rep rezintă 4 5 % din volumul sangvin. Această valoare poartă numele de hcmatocril sau

volum globular procentual. Hematocritul variază cu sexul (mai mic la femei), cu vârsta (scade

cu vârsta) sau în funcţie de factorii de mediu ambiant (căldura provocând transpiraţie duce la

scăderea apei din sânge şi creşterea valorilor hematocritului) etc.

Prin examenul microscopic al sângelui se observă trei tipuri de elemente figuraic;

• globulele roşii (hematii sau eritrocite);

• g lo bu le le alb e (le uco cite le );

• plachetele sangvine ( trombocitele).

Pentni a studia elementele figurate se face un frotiu de sânge proa.spăt. Sc dezinfcctra/a

cu alcool pulpa degetului arătător şi se înţeapă cu un ac sterilizat. în momentul când apare o

picătură de sânge, aceasta se aplică pe o lamă şi se întinde în strat subţire cu o lamela de sticla.

După uscare, frotiul se examinează la microscop. Frotiul poate fi conservat prin fi,\arc în ameslcc

de alcool-eter, în părţi egale.

Hematopoieza  este procesul de reînnoire continuă a elementelor figurate ale sângelui.

Există câte o cale separată pentru fiecare din cele trei tipun celulare principale (entropoie/a

pentru eritrocite, leucopoieza pentru leucocite şi trombocitopoieza pentru trombocite), iar laleucocite se descriu căi separate pentni granulocite (granulocitopoieza) şi pentru limfocite

(limfopoieza).

Toate ce lule le sangvine au o origine comună: celula stern plunpoicnta din maduva osoasa

(celulă hematofonnatoare primitivă) (fig. 7).

E R IT R O C IT E L E (hematiile). Sunt celule fără nucleu, bogate in hemoglobina,

o proteină de culoare roşie, cu un rol în transportul O, şi СО,. Numărul lor csic consi

derab il: un mm^ dc sânge conţine 4 500 ООО hematii la femeie şi 5 1)0(1 (И)0 la barbat. l,.t

copilul mic, numărul eritrocite lor este mai mare (5 500 0 0 0 -6 ООО 000/mm‘), iar la lo«.uitiinj

podişurilor înalte se înregistrează cifre de 8 ООООООglobule ro^ii la 1mm'. Numărul hematiilorpoate creşte temporar prin golirea rezervelor dc sânge (mai bogate in hematii decât vingele cir

culant). Creşteri de lungă durată sunt poliglobulia de altitudine şi poliglobulia unor bolnavi dc

plămâni sau cu defecte congenitale ale inimii. Scaderea numanilui este con.sccmta unci disirugcri

exagerate sau a unei eritropoieze deficitare.

Page 35: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 35/422

3 6

 А.\АГ0М 1А ş i f i z i o l o g i a o m u lu i

CSHP

C S H P

L e g e n d ă ;

C S H PCPU - sCPU - вCPU - ECPU - GMCPU - ML S C

C P U - В C P U - E -

CPU - GM

CPU - M

ERITROCITE

GRANULOCITE

MONOCITE

MACROPAGE

MEGACARIOCITE

PLACHETESANGVINE

LIMPOCITE T

LIMPOCITE В

- ce lulă stern hem atopoiet ică pluripotentă

= un ităt i form atoa re de colonii splenice

= un ităţ i form atoa re de colonii -blaşti : uni tăţ i form atoare deco lonii - entrocite

• unităt i form atoa re deco lonii -granulociteşimonocite: uni tăti form aioa rede colonii megacanocitare: celula stem l imfoidă

Fig.7.Hcmatopoieza

ho rm a şi s in jctu ra he m atiilor reprez intă adaptări m orfologice la funcţia de transport a

g az elo r. P rr ite din faţă. h em atiile apa r ca discuri rotunde sau uşor ovalare cu centnjl de culoare

mai deschisă şi periferia mai intens colorată galben-aunu. Acest aspect se datoreşte variaţ ie i

g ro sim ii he m atie i , ca re Ia centru m ăsoară 1 ,5 , iar la periferie 2 ,5 μ. Din această cauză, pnvită

din p ro fi l , hem atia se pre zintă ca o h alteră, im agine ce sugerează fomia de disc biconcav a

er i t roc irului .Lipsa nucleului pennite o mai mare încărcare cu hemoglobina. Suprafaţa totală a he

m a t ii lo r e s te d e 4 0 0 0 m - (de   2000 ori mai marc ca suprafaţa coqjului).  Datorită fonnei lor,  pot îl  d e f o r m a t e c u u ş u r in ţă .

Diametrul mediu al unei hematii este de 7,5 μ. Pot fi întâlnite şi hematii cu  diametre

m ai m ic i de 7 μ (m icro c i te j sau mai mar i de 8 μ (macroc i te j.

Page 36: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 36/422

Ti.suTVKiu; t7 

 în stru clura hemat iei sc distinge и membrana lip oj iro teita . cu incarcaiura c ic ttr u a

negativa la ex le no r şi perme abiiila tc selcctiva (loarlc pemieabiLi pentru apa şi anionii ( I »

MCO,·, slab p em iea bilă la(a tic cationii Na‘, K ‘ etc.) în compo/i(ia chim ica a mcmb ianci se

găsesc cnzime ce favorizcaza transportul activ al substanţelor, hi mlcnorui hematiei .sc аЛа ocantitatc marc de hemoglobina (i lb). Hematia nu conţine organitc teiularc, nu c.stc capabila dc

sinteză pro teică , iar metab olism ul său este foarte redus şi, ca atare, hematia consuma foarîc puţin

oxigen.

Dacă suspendăm hematiile într-un mediu apos hipoton (cu o presiune osmoticii mai mica

decât a plasmei) sc producc o “umllare” a lor, urmată dc ic>irca Hb în .soluţie, fcnomcii denumit

hem oliză o sm otic ă. Hem oglo bina este principalul component al hematiei. l:stc o crumftproteina.

alcătuită din două componente: o proteină, numită globină, şi o grupare neprotcica, numita hcrn

Globina este constituită prin asocierea a patru lanţun polipeptidice. Dc ficcare lanţ polipc-piidic

se leagă câte o moleculă de hem. Datorită prezenţei Fe în molecula sa, hemul poate lega labil

oxigenu l. R ea cţia de fixar e a la Hb nu este o oxidare propriu-zisă (dcoarecc ca nu duce iacreşterea valenţei Fe), ci o reacţie dc oxigenare, de legare reversibilă a unei molecule dc oxi

gen la fien il b ivale nt, in urma acestei reacţii rezultă oxihemoglobina (H b O j, care rcprc/ima

fonna principală de transport a O, prin sânge. Atunci când este saturată (oxigenată) complet, o

moleculă de Hb poate transporta 4 molecule dc O^. Un gram de hemogiobină poate transporta

1, 34 ml O ,, iar în 100 ml sânge există aproximativ 15 g Hb; a.stfel, fiecare sută ml de sânge

arterial transportă 20 ml O,. în lipsa Hb, capacitatea de transport a sângelui pentru oxigen scade

mult; 100 ml plasmă transportă doar 0,2 ml O,.

in afară de forma oxigenată şi de cea redusă, Hb poate da cu oxidul dc carbon carbt)xi-

hemoglobina (СО Hb); aceasta este o combinaţie reversibilă cu СО, dar afinitatea Hb pcmru

СО este de 200 de ori mai mare decât pentru O,. Sub acţiunea oxidanţilor apare derivatul deHb cu Fe trivalent, denumit methemoglobină. Aceştia sunt derivaţi patologici ai Hb; ei nu mai

 înde pl inesc funcţia de transport şi în cazul creşterii concentraţiei lor in sânge pesic anumite

limite se produce insuficienta oxigenare a ţesutului (asfixie).

He mo glob ina se poate combina şi cu dioxidul de carbon (Hb C O j, compus numit

carbohemoglobină sau carbamatul de hemogiobină. Acesta este un compus fiziologic, ce nu

afectează funcţia de transport a O,. HbCO, reprezintă şi una din formele de iran.spon ale СО

de la ţesuturi la plămâni.

Eritropoieza.  Hematiile circulante reprezintă doar o etapă din viaţa accNtor elemente

Din m om entu l pătrunderii în circula ţie şi până la dispanţia lor trec aproximativ 12(1 zile (duraia

medie de viaţă a eritrocitelor). Deşi trăiesc relativ puţină vreme, nuinărul lor rămâne constantbxistă un echilibru între procesul de distaigcre şi cel dc formare dc noi hematii. Sediul entro-

poiczei este în măduva roşie a oaselor, iar sediul distrugerii este sistemul monocilo-macrotagic

(sistem ubiquitar în organism cu rol în fagocitoză).

Un org anism adult are cam 1,5 kg măduvă roşie. Cantitatea vanaza în funcţie dc nc\ota

ilc oxigen a organismului. Când aceste nevoi sunt redu.se, o parte din măduva roşie iniră în repaus,

ccluleie se încarcă cu lipide şi măduva roşie se translbmia in măduva galbena. Spiv batrancţc,

măduva galbenă suferă un proces de transfomiare fibroasă şi devine maduva cenuşie

Dacă apar condiţii care solicită eritropoieza (efort repetat, viaţa la altitudine) are Uv un

proces invers, de transfomiare a măduvci galbene in maduva roşie şi o s|X)rire corespunzătoare

a cntropoiezei. între măduva roşie şi cea galbena exista tot timpul vicţii un echilibru din-imic.eoiit! oiat dc sistemul reglator neuroendocrin. Maduva cenuşie nu mai poate fi recupcrata [vntru

bcmatopoicza.

Page 37: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 37/422

3 S A n a t o m ia   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l h

Re g la r e a c r i t r o po ie z e i . Eritropoicza se reglează prin mecanismc ncuro-cndocrinq

Cen trii entro po iezei sunt situaţi în die nc efal, iar excitantul principal este scă dere a aprovizionării

cu oxige n a acesto r centri (hipo xia) . i

Hipoxia acţionează şi la nivelul rinichiului care secretă, în aceste condiţii , un factoi

eritropoietic. Acesta determină formarea în organism a unui hormon eritropoietic numit eritro-poietină, ce acţionează asupra celulei stem unipotente, eritrofomiatoare, determinând creşterea

numărului de hematii. Desfăşurarea normală a eritropoiezei necesită asigurarea cu substanţe

nutritive, vitam ine (C , acid folie) şi Fe. în cazul unor de ficienţe de aprovizionare apare

anemia, cu toate că s istemul de reglare a eritropoiezei funcţionează normal.

Ro lul c r i t r o c i te lo r . H em atiile jo ac ă două roluri esenţiale pentru organism:

• în transportul O , şi C 0 „

• în m enţine rea ech ilibrului acid o-b azic .

H e mo liz a . H em atiile bătrâne şi uzate sunt distruse prin hem oliză în sistemul m ono citom acr ofa gic din splină (“cim itirul hem atiilor”), f icat, gang lioni lim fatici şi măduva oaselor.

L E U C O C I T E L E . G lob ule le albe sunt elem ente figurate ale sângelui ce posedă nucleu.

Număail lor este în medie de 5000/mm\ Această valoare poate varia în condiţii f iziologice

sau patologice. Creşterea numărului se numeşte leucocitoză, iar scăderea leucopenie. Numărul

leu co citelo r poate va na în cond iţii no m iale cu 1 - 3 mii de elem ente pe mm \ Astfel, la un copil,

se întâln esc 8 - 9 mii leucocite/m nr\ iar la bătrâni 3 - 50 00 . în efortul f izic avem Icucocitoză,

iar dupa un repaus prelungit leucopcnie. Variaţiile patologice sunt mult mai mari. în bolile in-

fecţio ase m icro bien e, numărul le u co ciiclo r poate creşte până la 1 500 0 - 30000/m m \ iar în unele

fom ie de ca n cer (leu ce m ii) , num ărul poate depăşi câteva su te de mii la un m ilimetru cub, încâtsângele capătă o culoare albicioasă (sânge alb) .

Poima Icucocitclor nu este aceeaşi. Ele nu reprezintă o populaţie celulară omogenă.

Există mai multe tipuri, care diferă între ele alâl ca origine şi morfologie, cât şi în privinţa rolu

lui în organism. Exprimarea lor procentuala sc numeşte fomiulă Icucociiară. în cadrul acestei

fomiule, deosebim leucocite cu nucleu unic - monoiuicleare - şi leucocite cu nucleu fragmentat,

poli lobat - poliniideare.

Mononuclearele reprc/inta 32%, iar polinuclearele 6S% din leucocite. Grupa mono-

nuclearelor cuprinde: l imfocitele, care repre/mla 25%, ş i moiiocilele, 7%.Po linu clea rele cuprind irei subgrupe celulare. Ac este celu le sc mai numesc şi granulocite,

după gramilaţiilc ce se observă în citoplasma lor. în funcţie de afinitatea difcrilă a granulaţiilor

faţă de coloranţi, polinuclearele se îm|iari în:

• po linu clca rc ncu trofilc, inlălnite în inop orlic de 65 % . Gran ulaliile acestora se colorează

bine cu coloranţi neutri; sc mai luimesc polimorlonucicare neulrolile (PMN);

• polinu clearele eo/inofi le , în pmpt)rlic de 2 ,5%., au graiuilal ii ce sc colorca/ă cu coloranţi

aci/i;

• po linuclearele ba/ ofilc . în proporlie de 0 ,5 %., au granulaţi i cu af initale peniru coloranţi i

ba/ici.Dimensiunile leucocitelor vana/a înlrc 6 - S μ. pcnlrii limfociUiI nuc, şi 20 u în diametni,

pentru monocile şi iiculrolile.I .eucocitcle prc/inlâ o siniciura celulara ct)mplela. Au o membrană cu plasticitate

rcm arca bila Da lorila ci, Icu co cilc ic întind prelungiri citop lasm alicc (p.seudopode), cu aju

torul carora dcvm mobile, se pol ticplasa în alara vaselor capilaic (diapcde/a) şi pol îngloba

Page 38: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 38/422

Ţ e s u t u r i l e 3 9

microbi (micro(agociloză) sau resturi celulare (macrofagocitozăj. Granulaţiile polinuclearelor

sunt mici saci şi vezicule (lizozorni) pline cu cnzime hidrolitice care participă la digestia

софики fagocitat.Tot în familia leucocitelor se includ şi plasmocitele, celule provenite din limfocite,

specializate în producţia de aπticoφi.

Leucopoieza. Durata vieţii leucocitelor variază foarte mult, de la 1-2 zile pentru poli-

nuclearele neutrofile, până la câţiva ani pentru limfocitele dependente de timus (limfocite T). Sediul leucopoiezei este diferit, în raport cu sistemul celular de care aparţine leucocitul. Astfel,

granulocitele şi m onocitele sunt produse la nivelul măduvei roşii a oaselor, în timp ce limfopoieza

arc loc în splină, timus, ganglionii limfatici, plăcile Payer din jejun-ileon.

Granulocitopoieza  porneşte tot de la celula stem pluripotentă care se află şi Ia originea

hematiilor. Din aceasta se diferenţiază celula stem unipotentă. Prin procese de diferenţiere şimultiplicare se formează granulocitele şi monocitele mature.

Limfopoieza.  Lim focitele derivă din celula stem limfoformatoare, cu sediul în măduva

roşie hematogenă. Organismul produce două tipuri de limfocite; limfocitele "T”, sau timode-

pendente. şi lim focitele “ B ”, sau bursodependente. Primele se dez\'oltă sub influenţa timusului,

iar ultimele sub influenţa unor structuri echivalente cu bursa lui Fabricius de la păsări (măduva

osoasă). La adult, măduva roşie produce limfocite B, iar ganghonii limfarici şi splina produc

ambele tipun.

Reglarea leucopoiezei se face prin mecanisme neuroumorale complexe. Centrii leu-c l '[i o i c z c i  sunt situaţi în hipotalamus. Activitatea acestor centri se intensifică arunci când în

>ăiigc creşte concentraţia acizilor nucleici rezultaţi din distrugerea leucocitelor bătrâne. în cazul

p.iii midcni în organism a unor agenţi patogeni are loc. de asemenea, o stunulare prin antigene

ЛIcLicopoiczci, umiată de creşterea peste nonnal a leucocitelor, fenomen numit leucocitoză.

Leucopoieza medulară se poate intensifica atât sub influenţa stimulilor nervoşi plecaţi de

l.i ccmni de reglare, cât şi a unor substanţe chimice numite leucopoietine. Creşterea numărului

ilc ‘cucocite circulante poate avea loc şi fară o creştere prealabilă a leucopoiezei, numai prin

mobilizarea rezerv'onilui medular de leucocite. Acest mecanism asigură un răspuns precoce al

organismului faţă de invazia agenţilor străini.Rolul Icucocifelor este complex şi difent, după tipul lor. Pnneipala funcţie a leucocitelor

i'ib ia n participarea acestora la reacţia de apărare a organismului.

Polinuclearele neutrofile au rol în fagocitoza agenţilor patogeni. Datontă vitezei de

ili iy Jcză .şi deplasării rapide prin pseudopode, polinuclearele nu stau în sânge mai mult de

^ăic\a orc, Lle ajung primele la locul infecţiei, unde fagocitează microbii, distrugân-

ilii 1. Dalorită acestei acţiuni, polinuclearele se mai numesc şi microfage. Numărul lor creşte

niuli m infecţii acute.

lo.şirca Icucocilelor din vas este tavonzată de încetinirea curgeni la nivelul focarului

 înllam ator (datorită vasodilatatiei). precum şi alipirii acestora de endoteliul capilar, fenomendenumit marginaţie. Marginaţia, diapedeza şi deplasarea prin pseudopode a leucocitelor spre

loLamI mllamator sunt lavorizate de atracţia leucocitelor de către unele substanţe locale, fenomen

cunoscut sub denumirea de chimiotactism pozitiv. Ajunse în apropierea microbilor, neutrotilele

emu |iscudopode şi cu ajuton.il lor îi înglobează, tonnând vacuole citoplasmatice, niunite fago-

''omi. Ulterior, lizozomii neutrofilelor se contopesc cu fagozomul.

Page 39: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 39/422

In interiorul fago-lizozom uluu m icrobul este digerat sub acţiunea en zinielor l izozomale.

Când leuco citele fagocitează un număr prea m are de m icrobi, ele suferă efectele toxice ale unor

substanţe eliberate de aceştia şi mor. Amestecul de microbi, leucocite moarte şi l ichid exudat

din vase formează puroiul.

Eozinofîlele au rol în reacţii le alergice. Granulaţii le lor conţin histamină. Numărul lorcreşte în bolile parazitare şi alergice.

Ba zo fîlele au rol în coag ularea sângelui, prin intermediul unei substanţe anticoa-gulante,

numită heparină, conţmută în granulaţii . Tot datorită heparinei, leucocitele bazofile au rol în

m etab olismu l l ipidelor, heparina favorizând dizolvarea chilom icronilor şi dispersia lor în parti

cule fme, ce pot fi mai uşor util izate de către ţesuturi.

Monocitele sunt leucocite capabile de fagocitoză. atât direct, cât şi în urma transformării

lor în macrofage, proces ce are loc după ieşirea monocitelor din vase în ţesuturi. Monocitele şi

macrofagele formează un singuir sistem celular care fagocitează atât microbii , cât şi , mai ales,

restunle celulare (leucocite, hematii etc.) şi prin aceasta contribuie la curăţirea şi vindecareafocarului inflamator.

LLm focitele au rol conside rabil în reacţia de apărare spe cifică.

C lase le de Um focite. Deşi asem ănătoare ca m orfologie, l im focitele reprezintă o populaţie

celulară cu funcţii individuale foa n e diferenţiate. Se descriu două clase principale de limfocite,

 în rap o n cu m od ul în care acestea parti cip ă la pro cesu l de im unitate .

• Lim foc i te le ‘ ‘B ’ ’. care par ti cipă la imunitatea umorală , mediată prin ап11соф1.

• L i m f o c ite le “ T ” . c a re pa rt ic ip ă la im u nitatea p rin m ec anis m c elu la r.

M orfo log ic, l im focitele “T ' şi “B"’ apar identice atât la m icroscopul optic, cât şi la celelec tron ic. Ap elativul de " T ’’ sau ‘ ‘B ’ provine de la iniţialele organe lor l im foide centrale în care

se petrece ' ‘ instructajul" diferenţiat al l imfocitelor. Există două asemenea organe limfoide cen

trale; timusul şi bursa limfatică. Instructajul timic sau bursal al limfocitelor are loc în perioada

fetală.

Toate l imfocitele se dezvoltă dintr-o celulă cap de serie mică, celula stem unipotentă

limfopoietică. După formare, o parte din l imfocite se fixează în timus, altele în măduva hema-

togenă (organ omolog cu bursa l imfatică, prezentă numai la embrionul de păsări şi absentă la

farul de mamifere). Aici are loc un proces de diferenţiere şi specializare a limfocitelor. în timus

se \or forma lim focitele “T (tim odepen dente), capab ile să lupte direct cu antigenele, iar înmădu\ a osoasă se vor forma lim focitele " B " (bursodepend ente), capabile să lupte indirect cu

antigenele prin secreţia de аписоф! specifici . După naştere, l imfocitele T şi В migrează din

orga nele ! ;mfo ide cen trale în ganglionii l im fatici , unde vor genera l im focitele nece sare apărării

specifice a organismului.

Subclasele de limfocite T.  Există mai multe tipuri de limfocite T, cele mai importante: o rî · 

• iim f oc ite T he lp er (a ju tă to are );

• lim f o cit e T su pre so are (in h ib ito are );

• lim f oc it e T c it ot ox ic e (k iile r).

C lon ele l im fo cita rc. în cursul limfopo iezei se diferenţiază zeci de mih'oane de familii

l im focitare. num ite clon e; fiecare clonă este spe cializată pentrti recunoaşterea unui singur anti-

gen. Corespunzător, s-au specializai tot atâtea tipuri de limfocite T sau B, astfel că la un anumit

aniigen reacţionează si se multiplică numai grupul limfocitelor care recunosc antigenul şi îl atacă

•ίΟ A n a t o m i a s i   f i z i o l o g i a о м и и ч

Page 40: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 40/422

TESL TIRILE 41

direct (limfocitcle T) sau fabrică împotnva lui ал(1соф1  spccifici (limfiKitele В). Un ai.ifeldc

limfocit ulu asp ecializat fomieazâ, Împreună cu descendenţii săi. o clonă celulară imuna.

M ark eri i lim foc itar i. Diferenţa dmtre un lim foatT sau B, precum şi dinire clonclclimfocitare se află la nivelul membranei acestora. Celula T posedă marlceri de suprafaţă ce

funcţionează ca receptori şi permit diferenţierea subclaselor de lirafocite T şi receptori: cclulelc

T au receptor antigen specific ce funcţionează ca situs pentru recunoaşterea antigenului. Ce

lula В posedă ca markeri de suprafaţă un tip special de imunoglobulinâ (IgM monomcncâl ce

funcţionează ca situs pentru recunoaşterea antigenului. Datorită acestor caracienstici, limfocitcle

reacţionează numai cu antigenele corespunzătoare.

T R O M B O C IT E L E sau plachetele 5ап л1пе. Sunt elemente figurate necelulare ale

sângelui. Numărul lor variază între 150 ООО- 300 OOO/mm'. Creşterea numănilui trombocite-

lor peste 500 OOO/mm’ se numeşte trombocitemie, iar scăderea sub 100 ОООirorabocitopenie(trorabopenie).

Forma trombocitelor este variabilă: triunghiulară, rotundă, elipucă. Mănmea lor este

de 3 μ diametru.

 în structura trombocitului nu întâlnim decât puţine orgaiuie şi incluziuiu; urorabocitele

sunt fragmente citoplasmatice şi nu celule propriu-zise.

Trombocitopoieza este procesul de reînnoire a trombocitelor sangvine, care asigură

stabilitatea numărului acestora. Sediul acestui proces este măduva hematogenă a oaselor. Celula

de origine a plachetelor sang\ ine este megacariocinil, o celulă cu nucleul mare, polilobai. Duratavieţii trombocitelor este 10 zile.

Reglarea trombocitopoiezei se face prin intermediul unor substanţe (frombocitopo-

ietine) care se eliberează atunci când numărul trombocitelor circulante scade. Splina are rol in

echilibrul dintre formarea şi distrugerea plachetelor, atât prin secreţia unor substanţe NUmulante,

cât ŞI a unor inhibitori ai megacariopoiezei şi trombopoiezei.

Rolul trom bo citelor: interv in în cursul uituror timpilor hemostazei. favorizând mecan

ismele de oprire a sângerării. Funcţiile hemostatice ale trombocitelor sunt îndeplinite datontâ

proprietăţilor funcţionale specifice acestor elemente, ca:

* adezi\ itatea - propnetatea trombocitelor de a adera de suprafeţele lezate;• agregarea - proprietatea trombocitelor de a forma între ele conglomerate;

* metamorfoza vâscoasă - proprietatea rrombocitelor de a se autoliza;

• funcţia de eliberare a factorilor rrombocitari şi a unor substanţe active (Tiistamină.

fosfolipide, trombostenină, serotoninâ. ADP) transponate de trombocite.

Datorită acestor proprietăţi, trombociiele intervin in timpul \a>culo-plachetar aJ he

mostazei (hemostaza primară), aderând la suprafaţa lezată a endoteliului şi formând cheagul alb

trombocitar în timpul 2 al hemostazei (coagularea sângelui), trombocitele participă pnn nui 

mulţi faeton, dintre care cel mai important este factonil 3 fosfolipidic plachetar. în timpul 3 alhemostazei (timpul trombodinamic), trombocitele intervin în retracţia chcagului pnn proteina

enzimă coniractilă pe care o eliberează, trombostenină. în cazul unor deficite tromb«Kitaic

c.iniiÎati\ e (irombocitopenii) sau calitative (trombasicnu) se produc tulburan ale hcnu>^(a/ci,

numite рифиге trombocitare.

Page 41: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 41/422

P la s m a s a n g v in ă

După îndepărtarea elementelor f igurate ale sângelui, rămâne un lichid vâscos, gălbui,

num it plasmă. Plasm a reprezintă 5 5% din volumul sâng elui. Proprietăţile plasmei sunt similare

cu ale sângelui, diferă doar valorile şi culoarea (plasma este incoloră). Compoziţia plasmei

sangvine este foaite heterogenă.Proteinelor plasm atice le revin um iătoarele roluri ;

• A lbu m inele au rol de transport al unor substanţe m inerale (Cu, Ca, Fe), hom ioni, pigmenţi

biliari, precum şi rol în presiunea coloid-osmotică a sângelui. Scăderea albuminelor

com pro m ite schim burile de la nivelul capilarelor.

• G lob u line le au rol în transportul substanţelor prin sânge, în coagu larea acestuia şi

continbu ie, alături de albiu nin e, la presiune a onco tică. O anum ită clasă a gamaglobulinelor,

numită clasa imunoglobulineor, reprezintă suportul chimic al anticoφilor.

• Fib rin og en ul are rol în co agu larea sâng elui, prin trecere a sa din starea solubilă într-oreţea insolubilă, nшΉită cheag de fibrină.

• A lte roluri ale pro teinelor plasm atice: detem iinarea vâscozităţii şi densităţii plasmei;

reglare a e ch iliba ilui acido -bazic (proteinele sunt substanţe amfotere, adică au proprietatea

de a se comporta atât ca baze, cât şi ca acizi, în funcţie de pH-ul mediului, jucând rol

de s is tem tampon) .

• Plasm a con ţine protein e cu roluri sp ecific e în reglarea funcţiilor (hem atopoieza, reglarea

tensiunii arteriale, apărarea antiinfecţioasă etc.) .

Su bstan ţele anorg anice din plasmă sunt reprezentate de sămri m inerale. E le se întâlnesc în două fo n n e p rin cipale : le gate de prote in ele pla sm ei (d eci, nedifuzib ile) şi libere în plasm ă

(difuzibile) . Activităţile chimice ale anionilor şi cationilor plasmei sunt egale între ele şi re

pre zin tă , în m ed ie, c ât e 155 mEq/1. Dintre ca tio ni , cei mai imp ortan ţi sunt N a”", K"", Ca , şi Mg"^,

iar dintre anioni CI", CO^H', S0^‘, PO^‘.

H E M O S T A Z A

Hemostaza reprezintă totalitatea mecanismelor care intervin în oprirea sângerării. Ea

se desfăşoară în trei timpi: 1. Timpul vasculo-plachetar (hemostaza primară sau temporară). 2.

Timpul plasmatic (hemostaza secundară sau coagularea sângelui) . 3 . Timpul trombodinamic(retracţia cheagului şi f ibrinoliza).

T i m pu l v a sc u lo - p la c h et a r ( h e m o s t a z a p r i m a r ă )

 în cep e o dată cu le za re a vasu lu i. Prim a reacţie constă în vaso consin cţia peretelui ac es tu ia ,

produsă atât reflex, cât şi sub acţiunca serotoninei. Umiează aderarea trombocitelor la nivelul

plăgii, agregarea şi metamorfoza vâscoasă a acestora cu vasul, ducând la oprirea sângerării în

2 - 4 minute. Accst timp se prelungeşte in afccţiuni vasculare sau trombocitare.

T i m p u l p l a s m a t i c - c o a g u l a r e a sâ n g e lu iCo agulare a sângelui este un proccs fizico -chim ic com plcx de transformare a sângelui din

stare lichidă în stare de gel, prin trec erea fibrinogenului din forma solubilă într-o reţea insolubilă

de fibrină. încă din prima fază a hemostazei arc loc eliberarea din irombocitc a unor factori de

coagulare. Τοι în timpul hemosta/ci prmiare se produce activarea factorilor plasmalici.

4 2 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 42: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 42/422

Ţ e s u t u r i l e 43

Factorii coagulării. La coagulare participă numeroase substanţe. Ele se grupc;i/,i in

umiătoarcle catcgorii de factori;

• factori plasmatici;

• factori plachctari;

• factori tisulari.

Factorii plasmatici ai coagulării sunt în număr de 13. Ei se notează cu cifre romano.Majoritatea sunt fomiaţi în ficat.

Fa ctorul 1 (FI.) = fibrinogemil,   proteină care, în procesul coagulării, se transformă infibrină insolubilă;

F I I = pro trom bina,   globulină plasmatică fabricată de ficat în prezenţa vitaminei K. în

procesul coagulării se transfomiă în trombină;F I I I    = tromboplastina   este un complex enzimatic lipoproteic, ce apare in procesul

coagulării. Există două tromboplastine: tromboplastina plasmatică sau intrinsecă şi Iromboplas-tina tisulară sau extrinsecă.

F.IV = ionii de calciu (Ca-*)  sunt indispensabili coagulării. Ei intervin în aproapetoate fazele coagulării. Blocarea Car*   cu ajutorul citratului sau oxalatului de sodiu împicdicăcoagularea.

Factorii V, VI, VII  accelerează fonnarea tromboplastinelor.F. VIII   = factoru l antihemofilic A este o globulină plasmatică, ce intră în componenţa

F.lll intrinsec. în lipsa acestui factor se produce o boală gravă, numită hemofilia A.F I X =  fa cto ru l antihemofilic В   are acelaşi rol cu al F.VllI. Lipsa Iui provoacăhemofilia B.

F X = factoru l Stuart-Prower   este principalul component al ambelor tromboplastine.F.XI = factoru l antihemofilic С   este alt precursor al troboplastinei intnnseci.F.XII = factoru l de contact (factorul Hageinan)  este o proteină plasmatică ce se găseşte

sub fonnă inactivă şi se activează la contactul cu suprafeţele lezate şi cu fibrele de colagen.Acest factor iniţiază coagularea sângelui.

F.XIII = factoru l stabilizator alfibr inei (F.SF.)  este o proteină care intervine în stabilizarea reţelei de fibrină, facând-o insolubilă.

Factorii trombocitari ai coagulării se notează cu cifre arabe. Mai importanţi suni:F3. -  fa cto r tromboplastic,   component al tromboplastinei intrinscci;F.4.  - antiheparinaplachetară,  care se opune acţiunii anticoagulante a heparinoi;F.7.- tronibostenina,  proteină cu proprietăţi enzimatice şi contractile, cu rol in retracţia

cheagului.

Toţi accşti factori sunt eliberaţi de trombocite, la începutul hemostazei. în acclaşi timp,

irombocitele mai transportă serotonina {F.5.).Factoru l tisular a l coagulării este reprezentat de o substanţă lipoprotcică. în procesul

^''oagulăni ea activează factonil VII şi, în prezenţa lui Vil activat şi a calciului, dciennină acti

varea F.X. In procesul coagulării ea se activează sub influenţa F.VIl şi a Ca-' (fig. 8).Dinamica procesului de coagulare. Coagularea sângelui se desfăşoară în trei faze:

lîiza I - fonnarea tromboplastinei are loc pe două căi, extrinsecă şi intrinsecă. Aceasta

este faza cca mai laborioasă şi durează cel mai mult, 4 - 8 minute,

faza a ll-a - formarea trombmei durează 10 s; tromboplastina transforma protrombina

 în irombină.

Page 43: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 43/422

44  A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o  m u

C A L E A I N T R I N S E C A

t romboc i te

vas leza t

ade ra re

cheag a l b

F X I I

FXl la

C A L E A E X T R I N S E CA  

lesuturi

fac tor pro te ic

( t romboplas t ina t isu lară)

F VII

Ca""

factor

lipidic

ac t ivare

F XI, VI II , IX

produs

in termediar

F X

Ca""el iberare

fac tor i

p lache ta r i

F 3

produs

in termediar

cefalina

TROMBOPLAST INA ACT IVĂ

Ca""

Prot rombina TROMBINA

Ca""

F ibr inogen FIBRINA

Fig . 8 . Coagularea sângelui

• faza a H l-a - fon na rea flbr ine i durează 1 -2 s. Trom bina desface , d in f ibr inogen , n işte

m on om eri de f ibr ină , ca re po l ime r izează spontan , a icătOind re ţeaua de f ibr ină , ce devine

inso lub ilă sub acţ iu ne a F .X I l l . în ochiuri le reţe le i de f ibrină se f ixează e lem entele figurate

ş i s â n g e r a r e a s e o p r e ş t e .

T i m p u l t r o m b o d i n a i n i c a l h e m o s t a z e i

Du pă co ag u lare a re loc , sub ac ţ iunea t rom bosten inc i p lachetare , un proccs de re frac ţie a

cheagului . Din cheag este expulzat un l ichid gălbui , numit ser . Serul este plasma fără f ibrinogen

ş i p r o t r o m b i n ă c e s - a u c o n s u m a t în p r o c e s u l d e c o a g u l a re . R e t ra c ţ ia ch e a g u lu i d ur ea z ă 2 - 2 4

orc . Du pă re t rac ţ ie , ch eagu l su feră t rc j ita l un pro ces de d izo lvare , numit f ibr ino l iză . A ceasta se

datoreşte une i cnzime proteo l i t i cc , p lasmina ( f ibr ino l iz ina) , ac t ivată ş i ca in t impul coagulăr i i .

F ib rin oliz ă are drept efe ct îndepă rtarea chcagulin ' ş i dczobturarea vasului prin care se poate relua

circulaţ ia . In fe lul acesta au fost îndepărtate toate consecinţe le lezări i vasului .

1

Page 44: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 44/422

Ţ e s u t u r i l e 45

Tulburările hemostazei pot apărea în oricare clin cei trei timpi. Aceste tulburări constituie

sindromul hcmoragipar. Activarea flbrinolizei se produce simultan cu activarea coagulării, prin

factori comuni. Astfel, factorii XII şi XI, activaţi, stimulează şi activatorii flbrinolizei. Procesul

de coagulare evaluează mai rapid, iar cel de fibrinoliză mai lent. Activatorii fibrinolizei pol ii şi de provenienţă exogenă. Unele veninuri de şaφe sau toxine microbiene produc fibrinoliză.

f u n c ţ i a  d e  a p ă r a r e  a  S â n g e l u i

Organismul uman vine permanent în contact cu agenţi patogeni (purtători de antigene)

sau cu antigene libere. Antigenul este o substanţă macromoleculară proteică sau polizahan-

dică străină şi care, pătrunsă în mediul intern, declanşează producţia de către organism a unor

substanţe specifice, numite ап1]соф 1, care neutralizează sau distrug antigenul. Αηΐΐοοφϋ sunt

proteine plasmatice din clasa gamaglobulinelor. Există două tipuri fundamentale de apărare:

1. apărarea nespecifică;2. apărarea specifică.

Fu ncţ ia de apă rar e nespecillcă (înnăscută) este o calitate a speciei. Se realizează prin

mecanisme celulare (fagoeitoza) şi umorale (complementul, interferonii). Apărarea nespecifică

este o apă rare pr im itivă , cu eficacit ate medie, dar este foarte promptă. La ea participă celule şi

substanţe preform ate.

Apărarea specifică (dobândită) se dezvoltă în urma expunerii Ia agenţi capabili să

inducă un răspuns imun (imunogene). Este de două feluri: dobândită natural: a. pasi\', prin

transfer transplacentar de ап11соф1; b. activ, în urma unei boli; dobândită artificial: a. pasiv,

prin administrare de antitoxine şi gamaglobuline; b. activ, vaccinare.

Răspunsul imun spe cif ic are două componente - răspunsul imun primar şi răspunsulimun secundar (anamnestic) - şi trei caracteristici:

• recunoaşterea s tructuri lor proprii;

• sp ecificitate (capacitatea anticoφilor şi a l imfocitelor de a reacţiona numai cu

imunogenele om ogene);

• m e m o rie im u no lo gic ă (p erm ite ап11СОф11ог şi limfocitelor sensibilizate să reţină

imunogenul omolog şi să reacţioneze cu el mai târziu).

Răspunsurile imune specifice sunt mediate prin două mecanisme interdependente:

imunitatea umorală, care implică limfocitele B, şi imunitatea mediată celular (celulară), care

implică primar limfocitele T.La contactu l cu antigenu l sp ecific , recunoscut de către limfocite datorită receptorilor de

pe me m bran e, are loc activ area şi transformarea lor în limfoblaşti, celule limfocitare tinere care

 încep să se dividă intens . Se activeaz ă numai lim focitele clonei specifice antigenului respectiv.

Prin diviziuni succesive, limfoblaştii В se diferenţiază în două populaţii celulare: a. plasmocitele,

celule capabile să fabrice intens ап11соф1 specifici; b. limfocite B, cu memone, celule ce vor

reacţiona mai prompt la un nou contact cu antigenul.

Celulele cu memorie trăiesc ani de zile, asigurând o protecţie îndelungată faţă de boala

res|-ieclivâ. Lim fo ci te le T help er stimulează procesul de activare a limfocitelor B, iar limfo-

cilcle 1’ supresoare îl reduc, prevenind răspunsun imune exagerate. La contactul limfocitelor1 cu antige ne le de pe supra faţa celulelor unor organe străine grefate sau al unor celule proprii

denaturate sau canceroase are loc, de asemenea, activarea şi transfomiarea blastică a acestora.

Similar cu celulcle B, dona limfocitelor T activatc se multiplică intens şi se separă în celulele

Page 45: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 45/422

4 6 A.\ATO,\tIA Ş l FIZIOLOG IA OMULUI 

T de atac sau ci iotoxice ş i cclulc T “cu memorie” . Limfocitcle T ci iotoxicc se dispun în jurul

celulei sau organului străin şi-1 disiaig.

Unele limfocite T activate de antigen dobândesc şi proprietăţi secretorii. Ele fabrică

şi eliberează în ţesutun o sene de substanţe active, numite limfokine. Aceste substanţe au rol

de stimulare a multiplicării clonei de limfocite T activate (autostimulare) sau de stimulare agranulocito- şi monocitozei, de atragere a polinuclearelor spre focaail de infecţie etc.

La procesul de activare prin antigen a limfocitelor participă şi macrofagele, care fago-

citează antigenul. îl prelucrează şi îl prezintă limfocitului într-o fonriă mai accesibilă. Prin toate

ace ste m ecan ism e se asigură neu tralizarea sau distnigerea antigenului şi vindecarea organismu

lui, care dev ine ap oi im un faţă de agentul cauzal al bolii respective. Vaccinarea declanşează, în

principiu, aceleaşi mecanisme imunitare, cu deosebirea că reacţiile produse în organism sunt

mai puţin zgomotoase. Efecml final este identic; dobândirea imunităţii.

A L T E F U N C Ţ II A L E S Â N G E L U IFuncţiile sângelui sunt reprezentate de funcţiile componentelor sale, deja descrise.

In afară de acestea, sângele îndeplineşte rolul de sistem de integrare şi coordonare umorală a

funcţiilor prin hormonii, mediatorii chimici şi cataboliţii pe care-i vehiculează.

De asemenea, sângele are rol de îndepărtare şi transport spre locurile de excreţie a

substanţelor toxice şi neutilizabile. Datorită conţinutului său bogat în apă, sângele are rol de

tennoreglare .

G R U P E L E S A N G V IN E - T R A N S FU Z IA

Membrana hematiilor are în structura sa numeroase tipuri de macromolecule poli-

zah arid ice şi g licop ro teice , cu rol de antigene, numite aglutinogene. în plasmă se găsesc o serie

de gamaglobuline cu rol de аш1соф1 numite aglutinine. Cele mai importante aglutino-gene

 în tâ ln it e la om su nt ag lutin og enul zero (0 ) , A , B , iar cele m ai fre cvent în tâ ln ite aglu tinin e sunt;

a - omoloaga aglutinogenului A; b - omoloaga aglutinogenului B.Prin excludere reciprocă a aglutininelor ş i aglutinogenelor omoloage, în decursul

ex'oluţiei umane s-au constituit mai multe sisteme imunologice sangvine. Cele mai importante

 în p ractica m ed icală curentă su nt;

1 . S is temul OAB

2. Sistemul RJi

S is te m u l O A BPotrivit regulii e.xcluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog (a cu A şi b cu B) nu

pot exista indivizi posesori de aglutinogen şi aglutinină omoloagă. întâlnirea aglutinogenului cu

aglutinina omoloagă duce la conflict imun, aπtigen-anticoφ şi la distrugerea hematiilor. Com

binaţiile şi coexistenţele posibile, tolerate imunologic, sunt în număr de patru şi reprezintă cele

patru grupe sangvine în care se poate repartiza populaţia globului pe baza sistemului OAB;

• grupa ΰ (z ero ) sau 1;

• grupa A sau a ii-a ;

• grupa В sau a III-a ;• grupa A B sau a IV-a.

Grupa zero. Cuprmde toii indivizii care au pe membrana eritrociteior (şi a altor celule)

aglutinogenul zero. In  mod natural, acestui aglutinogen nu-i corespunde o aglutinină antizero.

 în pla sm a ind iv iz il or zero pot co ex ista am bele aglu tinm e, a şi b.

Page 46: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 46/422

Ţ e s u t u r i l e 47 

Grupa A. Cuprinde indivizii cc au pc membrana licmaliilor agluiiiiogenul Λ, iar inplasmă agkitinina b.

Grupa B. Cuprinde indivizii cu aglulinogen В pe hemafii >i agluunină a in plasmă.Grupa AB. Cuprinde indivizii care au ambele agkilinogene pc hematii şi mci o .lyluii-

nină în plasmă.

Cunoaşterea aparteneţei la una din grupele sangvme are marc importanjă in cazultransfuziilor de sânge. Regula transfuziei cerc ca aglulinogenul din sângele donatorului să nu se

 întâlnească cu aglutininele din plasma primitorului. Potrivit acestei reguli, transfuzia de sânge între grupe diferite se poate face astfel:

Grupa zero poate dona la toate grupele (donator universal), dar nu poate primi decâtsânge izognip (de la grupa zero).

Gaipa AB poate primi de la toate grupele (primilor universal). Această regulă este valabilă numai în transfuzii unice şi de cantităţi relativ mici de sânge, până la 500 ml.

In cazul transfuziilor mari şi repetate se recomandă transfuzia izogrup, deoarece existăpericolul ca aglutininele donatorului să distrugă hematiile primitorului .sau ca indivizii dc grupA, В sau AB, în cazul transfuziilor repetate cu hematii zero, să fabrice aglutimne antizero >i lao nouă transfuzie să nu mai tolereze sângele donat.

Sistemul RhS-a constatat că 85% din populaţia globului mai posedă pe eritrocite, în afară de anti-

genele sistemului OAB, şi un antigen denumit Rh, a cărui sinteză este codificată de pcrecheade gene alele Dd. Denumirea Rli provine de la maimuţele Rhesus, la care toţi indivizii au acestaglutinogen. Toţi indivizii posesori de antigen Rh sunt consideraţi Rh pozitiv, iar cei 15% carenu posedă antigenul Rli sunt Rh negativ. în mod natural nu există aglutinine omoloage anti-Rh,dar se pot genera fie prin transfijzii repetate de sânge Rh" la persoane Rh', fie prin sarcină cu fatRli' şi mama RJt .  în ambele situaţii, aparatul imunitar al gazdei reacţionează faţă de aglutino-genul RJi, ca faţă de un antigen oarecare, prin activarea limfocitelor urmată de producerea deanticoipi anti RJi. Aceşti anticoφi vor reacţiona cu aglutmogenele Rh de pe suprafaţa hematiilorşi vor produce hemoliza.

 în cazul mamelor RIi negative al căror soţ este RJi pozitiv, datorită caracterului domi

nant al genei care codifică sinteza aglutinogenului Rh, copiii rezultaţi vor moşteni caractcrul Rhpozitiv. Prima sarcină poate evolua normal, deorece, în mod obişnuit, hematiile Rh' ale fătuluinu pot traversa placenta şi deci nu ajung în circulaţia maternă.

La naştere însă, prin rupturile de vase sangvine ce au loc în momenml dezlipirii placenteide uter, o parte din sângele fetal trece la mamă şi stimulează producţia de aglutinine anti Rh Lao nouă sarcină, aceste aglutinine (care pot traversa capilarele placentare) pătrund în circulaţiafetală şi pot distnige hematiile fătului, uneon ducând chiar la moartea acesmia, atunci cândaglutininele sunt în concentraţie mare.

Page 47: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 47/422

A pa r at u l loc o m ot o r e s t e a l că t u i t d in s i s t e m e le car e par t i cipă , pe de o par te , la su s ţiner ea

c o φ u lu i , i a r pe de a l t ă par t e l a loco m oţ ie s au la de plas ar e a d i fe r i te lor s e gm e nt e a le ace st u ia .

In a l că t u i r e a apar a t u lu i loco m ot o r in tr ă oas e le ş i a r t icu la ţ i il e car e for m e ază si st em u l

os t e o ar t i cu lar , cu r o l p as iv î n m iş car e , ş i s i st e m u l m u s cu lar, form at d in m u ş chi r epr ezentând

o r s a n e a c t iv e a l e m i şc ă r ii .

ANATOMIA SISTEMULUI OSOS

C up rind e oa se , org an e dure şi rezis tente dator i tă com po ziţ ie i chim ice , cât ş i arhitectur ii

s is t e m u l u i o s o s .

D u p ă f o r m a l o r . o a s e l e s e c l a s i f i c ă î n :

F o r m a o a s e lo r E .xem p le

1. O a s e l u n g i - p r e d o m i n ă lu n g i m e a . Femur, t ibie , f ibulă, humerus, radius, ulnă.

12 . O a s e l a t e - p r e d o m i n ă l ă ţi m e a ş i în ă l ţi m e a .1

C ox al , om oplat , par ie ta l , f rontal , occ ipi ta l ,

stern.

! 3 . O as e s c u r t e - ce le t r ei d im e ns iu ni s u nt

 j a p r o x im a t iv e g a le .

Саф1епе, tars iene .

i 4 O a s e n e r e g u l a t e . Ver tebre , s fenoid, e tm oid, m andibulă .

5 . O a s e p n e u m a t i c e - c o n ţ in c a v it ă ţi cu aer. Frontal , m axi lar , e tm oid, s fenoid.

E x is tă ş i oa se , cu m ar f i rotula , care se găsesc în gros imea unui tendon ( tendonul cvadr i-

ce p s u lu i f e m u r a l ) . A ce s t e oas e s e nu m e s c s e s am oide . E x i s t ă , de as e m e ne a , şi oas e alu ngit e, cu m

ar f i coaste le ş i c la\ icula , la care predomină lungimea, dar care nu prezintă diaf iză ş i epi f ize ,

a ş a c u m a u o a s e l e l u n g i .

O as e le p rezin tă sup rafe ţe ar t iculare cu ce le ve cine , acop er i te de un cart ila j ar t icular hia-

l in ; de a sem en ea , pre zintă ap of ize ş i tuberozi tăţ i pe care se prind muşch i i, cauzate de tracţ iunea

aces tora asupra oase lor şanţur i ş i fosete detenninate de pres iuni exerc i tate asupra osului .

S T R L C T L R A O . S L L L l

Prin arhitectura sa. osul este adaptat funcţiei de a rezista ia presiune şi tracţ iune,s u pu nân du -s e pr inc ip iu lu i ' Î u m at e r ia l pu ţ in , m axim u m de r e z is t e nţă” .

La nive lul софи1и) oase lor lungi (diaf iză) se remarcă, în centru , canalul central , care

ad ăp osteş te m ăduva oso asă, roş ie ia făt ( fon r iează hem at ii ) , galbenă la adult (depozi t de grăs imi) ,

cen uş ie la bătrâni ( fără fun cţ ie ; . In jurul ca nalului central se af iă o zonă de ţesut osos compact ,

Page 48: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 48/422

 A  p a r a t u l   l o c o m o t o r   49

care are în structura sa sisteme hawersiene (osteoane), unităţi morfo-functionaic ale ţesutului

osos. în centrul osteonului sc află canalul Hawers (vizibil la microscop), care conţine ţesut con

 ju n ctiv şi v a se de sân ge. în ju ru l cana lului Hawers sunt dispuse 5 -3 0 lamele osoase conccntnce.

 în tre care se a flă cavit ă ţi nu mite os teop laste, in interiorul cărora sunt adăpostite osteociteie. Inafara ţesutului osos compact se dispune periostul, o membrană conjunctivo-vasculară cu rol

 în creşterea osulu i în gro sim e şi în refacerea ţesutului osos la nivelul fracturilor Penostul este

alcătuit din fibre conjunctive şi este bogat vascularizat şi inervat. La extenor prezintă o pătură

fib ro as ă, iar la in te rio r o pătură o steo gen ică, cu rol în formarea ţesutului osos. La locul de unire

a diafizei cu epifiza, oasele tinere prezintă cartilajul de creştere, responsabil de creşterea în

lungim e a o as elo r, c are încete ază în jurul vârstei de 20 de ani.

Epifizele au în structura lor ţesut spongios în intenor şi ţesut compact la perifene. şesului

sp on gio s e st e form at din lam ele osoa se care se întretaie şi delimitează spaţii numite areole, plinecu măduvă roşie. Areolele sunt echivalentul canalului central din diafiza oaselor lungi. Oasele

scurte au la interior ţesut spongios, cu areole, iar la exterior ţesut compact. Oasele late au in

interior ţesut spongios, numit diploe, iar la exterior o pătură de ţesut compact. După cum ara

văzut, în canalul central al diafizei oaselor lungi, ca şi în areolele osului spongios din intenorul

oa se lor s cu rte şi la te, se af lă m ăduv ă osoasă. Ea prezintă trei varietăţi: roşie, galbenă şi cenuşie.

Măduva roşie are rol hematopoietic; la adult, se află în ţesutul spongios din intenortil oaselor

scurte şi late, cât şi în interiorul epifizelor oaselor lungi. Măduva galbenă se găseşte în canalul

cen tral din d ia fizel e oas elor lung i ale adultului şi este bogată în ţesut adipos (rol de rezervă), in

oasele persoanelor în vârstă există măduvă cenuşie, fară rol flmcţional.

DEZVOLT.4REA ŞI CREŞTEREA OASELOR

D ez v olta re a oas elor are loc prin procesul de osteogeneză, care constă în transfor-marea

ţesuailui cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului şi apoi al farului în scheletul osos

al adultului.

Procesul are loc în două faze;

• faz a de o sifi ca re prim ară, în care predomină procesele constructive în unna cărora serealizează osul brut, nefuncţional;

• faza de o sifi ca re secu ndară (de remaniere), în care procesele constructive se realizează

co n co m ite n t c u c el e de distrugere şi care duce la formarea osului funcţional, cu lamelele

osoase dispuse pe direcţiile liniilor de forţă. După originea lor (ţesut conjunctiv sau

cartilaginos), oasele se pot împărţi în oase de membrană, dezvoltate prm osificare

desmalâ, şi oase de cartilagiu, dez\ oltate prin osificare encondrală.

O s if ic a rc a d es m a lă (de memb rană) dă naştere oaselor bolţii cutici craniene, parţial

cia\ ic u lc lo r (со ф и 1) şi m and ibu lei. Ace astă osificare realizează şi creşterea in grosime a oa

selor lun gi p c s ea m a p ăturii in tern e (osteoge ne) a periostului. în membrana conjuncuvâ, in nişte

zone numite centre de osificare, t'ibrele colagene se înmulţesc şi se adună in fascicule. Osema

(sub.sianţa prcosoasă) secretată de osteoblaste înglobează fibrele colagene. Prin mmeralizarea

oscmci (impregnarea ei cu săruri fosfocalcicc) sub acţiunea unor enzime, se formează lamelele

oso ase . O si fic a rc a irad iază de la centru la pc nfe ne . repetându-se şi in alte centre dc osificare.

I‘rm fuzionarea tuiuror centrelor de osificare sc fomiează osul definitiv.

Page 49: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 49/422

Osificarea encondrală dă naş t e r e oas e lor m e m b r e lor , oas e lor s cu r t e ş i oas e lor b aze i

c r an iu lu i ; de as e m e n e a , pr in ace s t t ip de os i f i car e s e r e a l ize ază c r e ş t e r e a în lu ngim e a os u lu i

la n iv e lu l car t i l a ju lu i de c r e ş t c r e ( car t i l a j u l d ia f izo-e p i f izar ) . î n m ode lu l car t il ag inos a l u nu i os

lu ng apar pu nct e de os i f i car e , m ai î n t â i î n d ia f iză , u l t e r ior ş i î n e pi f ize . Ace s t e pu nct e s e nu

m e s c pu nct e de os i f i ca r e p r im i t iv ă . î n t r -o pr im ă e t apă , ce lu le le car ti l ag inoas e s e m u l t ip l i că , s e

h ip e r t r of iază , du p ă ca r e î nc e p s ă d e ge n e r e ze , l ăsând în locu l lor n i ş te cav i t ă ţ i. î n j u r u l ace s tor a ,

 în su b s ta n ţa fu n d a m e n ta lă a c a r t ila ju lu i se dep un săruri de ca lc iu ca re fo rm ea z ă o se r ie de linii

( t ra v e e ) d i r e c to a r e .

 în e ta p a u m iă to a re , d in p erico n d ru , m e m b ran a c a re aco p e ră m od elu l ca rtil a g in o s , p le acă

m u gu r i c on j u n c t iv o -v a s cu lar i , ca r e pă t m nd în cav i t ă ţi , d is tr u g pe r e ţi i ace s tor a ş i l e t rans form ă în

cana le p l ine cu ţ e s u t con j u nc t iv o-v as cu lar , car e î na in t e ază pr ogr e s iv î n p ie s a car t i l ag inoas ă . î n

ţ e su t u l c o n j u n c t i v d i n c a n a l e î n c e p e p r o c e s u l d e o s te o g e n e z ă . C e l u l e le m e z e n c h i m a l e se a şa z ă

pe pe r e ţ i i t r av e e lor , de v e nind os t e ob laş t i , car e î nce p s ă s e cr e t e os e ina ( s u b s t anţ a pr e os oas ă ) .

A ce as t a s e im pr e gn e az ă u l t e r ior cu s ăru r i fos fo -ca l c i ce , form ându -s e as t fe l ţ es u tu l os os prim ar .

La oas e le lu ngi , os t e oc las t e le adu s e de m u gu r i i con j u nc t iv o-v as cu lar i d i s t r u g os u l pr im ar ş i

fo n n e a ză î n pa r t e a ce n t r a lă a d ia f ize i cana lu l m e du lar . Măd u v a d in in te r ior u l cana lu lu i m e du lar

s e f o r m e a z ă t o t p e s e a m a a c e s t o r m u g u r i c o n j u n c t i v o - v a s c u l a r i . î n u r m a r e m a n i e r i i o s o a s e s e

v o r fom ia s i s t e m e le H aw e r s î n d ia f iză ş i ţe s u tu l s pon gios , în e pi f ize şi în oas e le s cu r te .

O s i f i ca r e a e p i f ize lo r înc e p e m ai t â rz iu , du pă ce e le au a ju ns apr oape de d im e ns iu ni le

d e f i n i t i v e .

Răm ân car t i l ag inoas e , până î n j u r u l v âr s t e i de 20 de an i , doar car t i l a j e l e de con j u gar e

(d ia f izoe pi f izar e s au de c r e ş t e r e ) . Ce lu le le ace s t or car t i l a j e pr o l i f e r e ază nu m ai s pr e d ia f iză ,r e a l izân d as t fe l p r oce s u l de c r e ş t e r e a os u lu i ( c r e ş t e r e a î n gr os im e e s t e r e a liza tă de zona int er nă,

o s t e o g e n ă , a p e r i o s tu l u i ).

D u pă ce pr oce s u l de c r e ş t e r e a î nce t a t , e p i f ize le r ăm ân acope r i t e cu u n s t r a t s u b ţ i r e

de c ar t i l a j h ia lm , nu m it car t i l a j a r t i cu la r î n j u r u l v âr s t e i de 20 - 25 de an i , când c r e ş te r e a în

lu n gim e a î n ce t a t , ca r t i l a j e l e de c r e ş t e r e s u nt în locu i t e de ţ es u t os os , i a r e pi f ize le s e s u de ază la

d ia f ize . P u nc t e le de o s i f i car e s e cu nda r ă apar m ai t â rz iu în d i fer i te r eg iu ni a le os u lu i , de te rm inând

f o r m a r e a d e a p o f i z e , t u b e r o z i t â ţi , f e ţe a r t ic u l a r e , cr e s te o s o a s e .

O s t e o ge n e z ă e s t e u n pr o ce s ge ne r a l a l or ganis m u lu i . E a s e face s u b in f lu e nţ a unor

e n z i m e c u r o l în c a l c i f i c a r e ( f o s f a t a z e ) , a u n o r v i ta m i n e ( D , C , A ) , a u n o r h o m i o n i ( h ip o f i za r i,t i r o id ie n i , par a t i r o id ie n i , s e xu a l i ) ş i a a l t or fac t or i m e t ab ol i c i .

5 0 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

SCH ELETU L CAPULUI

Es t e a l că t u i t d in ne u r ocr an iu . car e adăpos t e ş t e e nce fa lu l , ş i d in v i s ccr ocr an iu , u nde s e

a f l ă s e g m e n t e l e p e r i f e r i c e a l e o r g a n e l o r d e si m ţ , c â t şi p r i m e l e s e g m e n t e a l e a p a r a te lo r re s p ir a

t or ş i d ige s t iv ( f ig . 9 ) .

N e u r o c r a n i u l a r e f o n n a u nu i o v o i d , c u p a rt ea m a i v o l u m i n o a s ă si tu a tă p o s te r io r , p r e

zentând o bază ş i o bol tă . Oase le bol t i i sunt legate între e le pr in sutur i . Sutura sagi ta la uneşte

ce le do u ă oas e par ie t a le , s u t u r a cor o na r ă u ne ş t e s cu a m a f r onta lu lu i de oas e le pa r ie ta le , ia r s u tu r a

lam b doidă u ne ş t e par ie t a le le de s cu am a occ ip i t a lu lu i . Toat e ace s t e s u t u r i s u nt d in ţ a t e (pr e z in t ă

Page 50: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 50/422

 A  p a r a t u l   l o c o m o t o r   51

Osul fninlal

Pruluboranja тепЫЛ

Fig. 9. Scheletul craniului

dinţi care se întrepătrund). Parietalele sunt unite la scuama temporalului printr-o sutură sol

zoasă (marginile oaselor care se articulează se subţiază şi se aplică una peste alta ca soLzu de

peşte). Baza neurocraniului este formată din porţiunea orbitară a osului frontal, de osul ctmoid,de sfenoid, de stânca oaselor temporale şi de osul occipital (fig. 10 şi 11). Baza craniului este

prevăzută cu orificii prin care ies nervii cranieni, precum şi vena jugulară internă şi intră o sen e

de artere (carotida internă, vertebrală, arterele meningee). Unul dintre onficii este mai mare şi

se numeşte gaura occipitală. La nivelul acestuia, măduva se continuă cu bulbul, iar meningele

spinale cu meningele cerebrale. Tot pe aici intră şi artera vertebrală.

Menţionăm şi alte orificii mari, cum ar fi gaura jugulară prin care ies din craniu nerv ii

glosofaringian, vag şi accesor, cât şi vena jugulară internă, gaura rotundă, prin care iese nervul

maxilar, gaura ovală prin care iese ner\'ul mandibular (nervul maxilar şi nervul mandibuiar sunt

ramuri din nervul trigcmcn), fisura orbitală supenoară, prin care intră în orbită nervii oculomotor,trohiear, abducens şi rainura oftalmică a nervului trigemen, precum şi gaura optică, pnn care

iese din orbită nervul optic şi intră artera oftalmică.

Ncurocraniul este alcătuit din patru oase nepereclii - frontal, ctmoid, sfenoid şi occipital

- şi din două oase percchi - temporale şi parietale.

Page 51: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 51/422

52

Suiuru paljiiiiă mediană

Om iI  palalin

Vomerul

 A  ATO MIA Şl FIZIOLOGIA OMUL

Gaura inciNivăOnuI  incisiv

Λρΐ)Γι/.η palaiină maxilară

Apoll/a pierigoidiana

cxicmn „Procesul temporalalOsului /.igomatic

Proccsulzigomaiical osuluilemporal

Gaura ovală

Apofiza

Ьа/ИагЛCanaiucaroiiiiianConduciul / Ψ Ί  

auditiv externу Щ -Gaura \cnei ' ■

 jugulareGaura

occipitală

Planul nucal

Fig. 10. Exobaza

P r o i u b e r a n ţ a

occipilală

externă

N e i i r o c r a n i i i l

j V u m e l e

o s u l u i

1 . O s u l  

f r o n t a l

S i t u a t i c

3

I n p a r t e a

a n t e r i o a r ă a

n e u r o c r a n i u l u i ,

p a r t i c i p â n d l a

f o n n a r e a

b ol ţ i i ş i b aze i

c r a n i u l u i .

E l e m e n t e l e

a n a t o m i c e

P o r ţ i u n e a v e r t i c a l ă

( s c u a m a f r o n t a

l u l u i ) f o n n e a z ă

f r u nt e a . P r e z in t ă o

f a ţ ă e x o c r a n i a l ă ş i

o f a ţă e n d o c r a n i a l ă .

P o r ţ i u n e a o r i z o n t a -

ă fo m i e a z ă p e r e t e le

s u pe r ior a l or b i t e i .

Detalii

Pe faţa exocranială, în partea inferioa

ră se află glabela, iar lateral arcurile

sprâncenoase, sub care se află marginea

supraorbitară a frontalului, prevăzută cu

gaura supraorbitară, prin care ies artera

şi nervul omonim. Deasupra arcurilor

sprâncenoase se văd lubcrozităţ i le

frontale .

A rcur i le sprân cenoase se tennină prin

procesul zigomatic al fronlakilui . Pe faţa

endocranială , medial , se obsen'ă crcas ta

 fronlalii  internă, care se continuă în sus

cu şanţul sinusului sagilal. La înlâlm'rea

 porţiunii  veil icalea frontalului cu porţ iu

nea orizontală se allă s inusul frontal .

Page 52: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 52/422

UI  A  p AR j XTUL l o c o m o t o r  

Lunia orliiUilăii rmiiUiluliii'

OsLil sfcnoidŞaua liirccască

Aripa micăa sfcnoidului

Aripa marca sfenoidului

Apofizabaz ilară

Sol/ailtemporalului

Stânca _temporalului

Gauraoccipitală

Creastaoccipitală

internă

Şanţul sinusuluitransNcrs

Canalul auditivintern

Gaura jugulară

cen;beloa>ă

Pn)iubcrjniaoccipitală internă

Fig. 11. Endobaza

 JS eii rocram ul - continuare

N u me l e

osului

2. Osul

c t mo i d

(ftg. 12)

Situatie

Înapoia osului

frontal. A par

ţine bazei cra

niului şi parti

cipia la fondarea

orbitelor şi a

foselor nazale.

Elementele

anatomice

Partea orizontală

(lama ciuruită).

Porţiunea verti

cală, cu două

segmente: superior

şi inferior.

Masele laterale ale

etmoidului.

Detalii

5 3

Apofi/u cnsta galiiI^ma ciuruită a etmoidului

Şanţul ehia.MTK'i optice

Gaura optică

Gaura rotundă

Gaura ovală

Canalul can)iidian

Prezintă o serie de orificii prin care

trec nervii olfactivi. Segmentul supe

rior este numit crista galli şi oferă

inserţia coasei creierului. Segmentul

inferior este reprezentat de lama per

pendiculară a emioidului, care se ar

ticulează inferior cu vomerul, formând

porţiunea osoasă a sepuilui nazal.

Conţin celule etmoidale şi participă la

formarea pereţilor laterali ai foselo r

nazale şi a pereţilor mediali ai

orbitelor Pe faţa internă se află

cornetul nazal superior şi mijlociu,

care delimitează meatul superior şi,

respectiv, mijlociu.

Page 53: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 53/422

54 i \4TOMlA  ,S7 И/ЮиНПА OMUL

A po i ' · !- ' . ^ L ,„ n a pc ,po n d,c , .l . ,n i

АроП/а crisla g.illi*   VI I \

C n s t a c a l l i X ^ Crisia galii

Ce lu le

e tmo ida le

L a m a

c iuruita

 A

Labiriiilulcimoidal

Orinciulsinusuluisfcnoidal

Cornciclc sfcnoidale

В

Fa^a orbi ta lă

a o s u l u i s f e n o i d

L a n i in a p e φ e n d i c u l a r ăa osului e tm oidal

Fisura o rbi ta lă

s u p e r i o a r ă v : *

Partea orb italăa osului frontal

S c o a m a

temporalului

sul zigomatic

goina tico-ma x i larăFisura orbuală inferioară

Canalul mfraorbital

IVi j incrul

l ' u me t u lna/al Co rnetul M eatul nazal inferior

medial na/almedial

f

I i'j. I - · K i m o i d u l . A - l . i m t i e o r b i t a l e ;  H-   i a l ) i r i n l u l c i m o t d a l , ( - m a s t l f l a l c r a l t c t i n o i d i i l c

■ \ Я

Page 54: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 54/422

l (HOMOю н 5<

i\ II m ele

osului3. Osul sfciioiti(l lg. 13)

4. Osul  

occipital

5. Oasele

(empo-

rale

d i g . 14)

SitUii(ic

liuiiioia

clmoidiili ji

şi anterior

(Ic porţiunea

ha/ilara a

occipitalului.

Arc formă

cic (lulurc, cu

aripile întinse.

Participa la

fomiarea bazei

craniului şi a

boltii craniene.

KicmcMtc

:maroirilce(,'οφυΐ, situat

central, arc

forma cubica.

Detalii

Aripile mici.

Aripile mari.

Procesul

ptcrigoid.

Apofiza bazi-

iară situată în

partea an te

rioară.

Scuarna occipitalului.

Masele laterale.

Scuama

temporalului.

Si.inca tcmpi)-

i.ilului

Pc fa(a superioara a corpului w «Ib уны (urcea-ча, iar pc părţile lalcrak· ..ihiuJ ллсгп

caroiule intcmc în к»гри1 w- .m!jsinusurile sfcnoidalc

Sunt situate laţCTaJ dc t<4j> >i .ditciutr

Sunt situate înapoia anpilof mm м ptr/)rtfâ

in partea medială, gaura rutumlâ >i ovda fntre aripile mari şi mici se   aflii (isura .Kbitarâ

superioara, iar medial, gaura optica înire

cele două găuri opticc sc аПа >anţul opiic,care adăposteşte chiasma optica

Se detaşea/ă dc pc faţa infcnDiirâ a сифи·

lui sfenoidului Oferă insc ilic mu şchilor

itengoidieni (mediali şi laterali)

Pc faţa endocraniala prezintă o adâncitura,

numită clivus, in care se află punica >i artera

ba/ilară. Pc faţa exocranială prc/intă tubercu

lul faringian.  ________ 

Pe faţa exocranială prezintă crca.sta iH.tipitjlaexternă, care se tenmina la protuixranţa

occipitală externa Lateral de protubcranţa

occipitala externă se află lima nutalâ

supenoară şi inferioară şi paralel cu ca, Imu

nucală inferioară Pe fata cnd<4:rmiiala sc oh  ser\ ă un şanţ longitudinal ^i unul tranNvm

Pe faţa exocranială se observa condilii

occipitali. înaintea lor sc află canalul na

vului hipoglos, prin carc pără.scşii- crartiul

ncr\ul hipoglos, iar înapoi canalul vomiilijui,prin carc intra o vena mică ce uncsic M'irmul

venos exocranial cu ccl cmloi fanial

Pc faţa cxocra niala se pnn dc imivihiul ii in

porai LX· pc faţa excn raniala pirat a ptiK csu l

zigomatic, care furnica/ă arta<la

u priKcsul temporal al osului ziiitunahi. Su b

priKcsul zigomaiic se afla ft»>a numlihui.if j.

arc SC articulca/ă cu condilul nundibulri.

fomi.md anaulatia ii-m|4 uo mandibulabi

aţa cn Jivr aiu ala a sm am ci \inc m «.ulobul tompTal

Hnţinc urci’luM nicdu" >1   micKi.». 4дП4Ьх1

aiolit >1  lanaiiil nm u lui lat ы1

Page 55: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 55/422

56 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

^ Aripa mare - fataG au ra rotunda s inu sul s fenoidal Ar ipa m ică orbitala

A r i p a

m a r e

M a rg in e a

z i a o m a t ic ă

F aţa m axi 1araL a m a m e d ia lă

a procesului

pt e r igoid ian

Fata temporală

Creasta infratemporală

Creasta orbitală

■Spina osului sfenoidŞanţul pterigo-palatin

Lama laterală a procesuluipterigoidian

Procesu l cl inoid Faţa cerebrală a

po steiio r aripei mari

M a r g i

s c o a m o a şă

a a r i p e i m a r i

Ş a n ţ u l c a r o t i c

C a n a l u lpt e r igoid ian

L a m a m e d i a l ă

a p r o c e s u l u i p t e r i g o i d i a n

CanalulCorpul pierigoidiaii

osului sfenoid

В

I ij4- 13. Sfeiioiclul. А- lala cxfcrriii, laţii orbilală

Şant ailerial

y'^Spina osului s ienoid

Şanţul tubei auditive

|E ^ \ i^iiigula sl'enoidalăp ^ H ^ ^ F o s a scafoid ă\ . Л Fosa pterigoidiană

Lama laterală

a procesului pterigoidian

Page 56: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 56/422

 A  p a r a t u l   l o c o m o t o r  5 7 

Şanţul arterial

temporal median

Linia temporală inferioară

Incizura parietală ^

Spina \

suprameatală^^Sfc^^^yyf'  Д

Partea

scuamoasă

Gaura

mastoidianăFisura

timpano-mastoidianăIncizura

mastoidiană

Procesulmastoidian P^^^tea

timpanjca

Procesulzigomatic

uberculularticular

Fosa mandibulară

Fosa pietro-timpanică

Faţa cerebrală a părţii scuamoase

/Eminenţa arcuată

Marginea superioară

a părţii pietroase

Partea pie troasă -

A pe x

Fosa subarcuatâPorul acustic intern

Gaura

mastoidianăŞanţul sinusului

mastoidian

Orificiul extern al apeductului

vestibular

’rocesul intrajugularProcesul stiloid

Fig. 14. Temporalul. A- faţa laterală; B- faţa medială

Page 57: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 57/422

5 8  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Neurocraitiiil - cont inuare

N u m e l e

osului

Si tuaţ ie E l e m e n t e

a n a t o m i c e

Detalii

5 . O a se l e  

t e m p o r a l e  - cont inuare(f ig. 14)

Apof iza

mastoidă.

Este 0  proeminenţă pe care se insera muşchiul

stemocleidomastoidian. în interioail său se aflăcelule pneumatice, dintre care una este mai mare

(antrum) şi comunică cu casa timpanului

printr-un canal osos, numit aditus ad antrum.

Procesul stiloid. Se detaşează de pe faţa inferioară a stâncii. Pe el

se prind o serie de muşchi (muşchii stilieni).

Osul timpanal. Se dispune în jurul conductului auditiv extern,având forma de “U” majuscul.

6 . O a se l e  p a r i e t a l e

In sus se articulează între ele (sutura sagitală); în jo s se articu leaz ă cu scuam a temporalelor(sutura scuamoasă), anterior cu scuama frontalului (sutura coronară), iar posterior cu scuamaoccipitalului (sutura lambdoidă). Sunt situate pepărtile laterale ale bolţii craniene şi au o fonnăpatrulateră.

V i s c e r o c r a n i u l este format din 6 oase perechi (maxilare, palatine, nazale, lacrimale,zig om at ice şi co m et ele naz ale inferioare) şi două oase neperechi (vomenil şi mandibula).

Viscerocraniul

N u m e l e

osuluiSituaţie Elemente an a

tomice

Detalii

1 . Oasele  m a x i l a r e

Prin sudare fonnea-ză m axi la; ocupăcentrul viscerocra-niului.

Corpul osuluimaxilar este situat în ce ntm l osului.

In interior se află sinusul maxilarPartea superioara participă la foirna-rea podişului orbitei.

Apofiza frontală. Este îndreptată în sus şi searticulează cu osul frontal.

Apofizazigomatică.

Este îndreptată în afară, spre osulzigomatic.

Apofiza alveolară. Prezintă 16 alveole dentare pentmdinţii superiori.

Apofiza palatină. Se uneşte cu lamele orizontale aleosului palatin, fonnând palatul dur

2 . Oasele  pa l a t i ne

Situate posterior deoasele maxi lare.

Lama vcrticală. Participă la fomiarca peretelui lateralal foselor nazale.

Lama orizontală. Se articulează cu apofiza palatină aosului maxilar, fonnând palatul dur.

3. Oasele  na z a l e

<

Sunt situate înainlcaapofizei frontale aasului maxilar.

Au fonnăpatrulateră.

Participă la fonnarea scheletuluipiramidei nazale.

Page 58: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 58/422

 A  p a r a t u l   l o c o m o t o r  59

V i s c e r o c r a n i u i - continuare

Numele

osului

Situaţie Elemente

anatomice

Detalii

4. Oasele  

lacrimale

Sunt situate

 înapoia apofizeifrontale a osuluimaxilar.

Au formapatrulateră.

Participă la delimitarea perelelui intern alorbitei.

5. Oasele  

zigomatice

Proemină subpielea obra

 ji lo r, fonnândpomeţii obra

 jilor.

Софи! situatcentral.

Prezintă o faţă anterioară - convexă şiuna posterioarâ - concavă. De la nivelulсофи1и1 se detaşează trei procese: frontal, temporal şi maxilar, fiecare spre osul

corespunzător.6. Cornetele

nazale

inferioare

Pe peretelelateral al foselornazale.

Au formă desemilună, cuextremitatea maivoluminoasăsituată posterior

Delimitează meatul iлferior în care sedeschide canalul lacrimo-nazal.

7. Vomerul Os unic, situatsub lamapeφendiculară

a osului etmoid.

Participă la formarea porţiunii osoase aseptului nazal.

8. Mandibula Este singurul osmobil, datorităarticulaţiei cuosul temporal (articulaţiatemporo-man-dibulară).

Софи1 areformă depotcoavă.

11

Pe marginea superioară se află cele 16alveole ale dinţilor inferion. Pe liniamediană se află simfiza mentonieră, iarlateral de ea linia oblică a mandibulei,sub care se găseşte gaura mandibuleiprin care intră nervul şi artera alveolarăinferioară.

Ramurile

mandibulei. i11(111

Pe faţa externă se prinde muşchiulmaseter, iar pe faţa internă muşchiulpterigoidian medial. Superior, margineamandibulei prezintă dinainte înapoi pro-:esul eoronoid pe care se prinde muşchiul:emporal, incizura mandibulei şi condilul■nandibulei, care se articulează cu fosamandibulară a osului temporal.

Osul hioid. Os nepereche, situat in partea antero-supenoara a ganiiui, aeasupra lann-gelui, face parte din scheletul osteofibros al limbii. Central prezintcă un соф, iar lateral se află

coamele mari şi mici. Pe osul hioid se prind muşchii supra- şi infrahioidieni.

S C H E L E T U L T RU N C H IU L U I

Este fonnat din coloană vertebrală, stern, coaste şi bazin. Bazinul este alcătuit din osul

sacru şi ccle două oase coxale.

Page 59: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 59/422

6 0  A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

C O LO A N A V E R T E B R A L A

Reprezintă scheletul axial , f i ind situată în partea mediană şi posterioarâ a софи1и1.

 în d ep li neşte un tr ip lu ro l, fi in d axu l de su sţin ere al с о ф и 1и1, protejând măduva spinării şi parti

cipând la execu tarea diferitelor m işcări ale trunchiului şi capului. înainte de a analiza caractere le

pe regiuni ale diferitelor vertebre, trebuie studiată vertebra t ip (vertebra toracală).Vertebra tip prezintă, în partea sa anterioară, соф и! verteb ral, iar po sterior arcul vertebral,

care este legat de софи ) v ertebral prin doi pediculi vertebrali. Ac eştia din urmă, prin suprapunere,

delimitează orificii le intervertebrale (de conjugare) prin care ies nervii spinali . Софи1 prezintă

o circumferinţă, o faţă superioară şi una inferioară, care se articulează cu vertebrele supra- şi

subiacente, prin intennediul discului intervertebral, o formaţiune fibrocartilaginoasă având în

centru nucleul pulpos. Arcul vertebral prezintă, de asemenea, şi o serie de apofize, dintre care

unele sunt musculare, iar altele articulare. Cele musculare se disting în apofiza spinoasă, unică,

situată pe linia mediană, şi în apofizele transversale, stângă şi dreaptă. Cele articulare sunt în

număr de palrt i , două superioare şi două inferioare. Ele servesc pentru articulaţii cu apofizelearticulare ale vertebrelor supraiacente şi subiacente. între софи1 vertebral, pediculii vertebrali

şi arcul vertebral se află orificiul vertebral, care, prin suprapunere, fomiează canalul vertebral

ce adăposteşte măduva.

Caracterele regionale ale vertebrelor 

R e g i u

nea

C o rp u l P ro c e se le

t r a n s v e r s a l e

P r o c e s u l

spinos

O r i f i c i u l

v e r t e b r a l

V e r t e b r e c u a s p e c t

p a r t i c u l a r

1. Сегл i-

c a lă (7

\ e r t e b r e )(fig. 15)

D i a m e -

tail

transversal dublu

faţă de

cel ante

ro -po s

terior.

Au doi tuber

culi: anterior,

posterior.Prezintă un

orificiu prin

care trec ar

tere şi nei-vul

vertebral.

Scurt şi

bifurcat.

Triun

ghiu

lar, cubaza spre

 în ain te

(spre

софи1

verte

brei).

C| = atlas; nu are соф ver

tebral; prezintă două mase

laterale unite printr-un arcanterior şi unul posterior, mai

mare.

C j = ax is; prezintă pe fata

superioară a coφului , o

proeminenţă numita dintele

axisului.C , = v e r te b r ă p r o e m i n e n tă ;

are un proces spinos lung.

R e g i u n e a C o r p u l P r o c e s e l e P r o c e s u l O r if ic iu l \ e r te b r e eu asp e cttra n s v e rs a le sp in os v e r t e b r a l p a r t i c u l a r

2 . T o r a С ilindnc, având i’rczinta o Lung şi Rotuiul. Γ| - prezintă pe

cală (12 diametrul traiis- suprafaţa de  în clinat în cor]·» o fa ţe ta pentm

v e r t e b r e ) vcrs egal cu ccl articu lare cu JOS pentru co asta 1 şt o licm i-

ffig. 16 A, antcropostcrior. tuberculul a lim ita e x faţctă jtentru coasta

Pc pălii Ic latera

le ale vertebrelor

 Ί ,- Ί SC ali a că Ic

iloua hcmifatetearticulare pentru

capul coastelor

2-9 .

co astei. tensia.

..

a II-a.

\''crtchra T|p arc o

hemIfaţetă pentru

coasta X.Vertebrele T^ şi T^,

au faţetele pentru

coastele a Xl-a şi a

,\ll-a.

Page 60: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 60/422

Page 61: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 61/422

Page 62: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 62/422

Regiunea Corpul Proccselc

transversale

Proce.sul

spinos

Orificiul

vertebral

Vertebre cu aspect 

particular

3 . L o m Cel mai volu Lipsesc, locul Dreptun Triun Vertebra L^ sea f  bară (5 minos, cu dia lor fiind luat ghiular, ghiular, mănă cu vertebrelet vertebre) metrul transvers de procesele bine cu baza toracalc. Vertebra

( f ig . l 6 C ) dublu faţă de cel costiforme. dezvoltat. spre L, se poate suda deantero-posterior С О ф . sacru.

 A  p a r a t u l   l o c o m o t o r   63

Caracterele гецш па/е a le vertebrelor - continuare

Osul sacru. Provine din sudarea celor cinci vertebre sacrale. Osul sacru este un os

median, nepereche, de formă triunghiulară, cu baza în sus. Faţa sa antenoară este uşor concavă

şi prezintă patru linii transverse, care corespund locului de unire al celor cinci vertebre sacralc

(fig . 17 A , B ). La extrem ităţi le celor patru linii transverse se află onficiile sacralc anterioare (câte

patru), de fiecare parte prin care ies ramurile anterioare ale nervilor sacrali. Pe faţa poslerioarăconvexă se observă o serie de creste, şi anume:

• creasta sacrală mediană, rezultată din unirea proceselor spinoase ale vertebrelor sacralc.

Sub această creastă se află orificiul inferior al canalului sacral, numit hiatus sacral,delimitat de coarnele sacrului;

• creasta sacrală intermediară, care rezultă din unirea apofizelor articulare;

• creasta sacrală laterală, care corespunde proceselor transversale. între creasta sacrală

intenTiediară şi cea laterală se afla orificiile sacrale posterioare (câte patru de fiecare

parte), prin care ies ramurile posterioare ale nervilor sacrali.

Partea sacrală a

liniei terminale

Procesul lu^ticularBaza osului sacru - у / superior

- . Λ ν 1 S >

Linii

trans\erse

Găuri

sacrale

pelvine

Fappelvină 

l i». 17 Λ. Osul sacru, fala inicrnă

Page 63: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 63/422

64  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o  m u l

Procesul articularsuperior

Canalul sacral

Faţa >

auriculară

Creastasacrală

mediană

Tuberozitateasacrală

Creasta sacrală 

laterală

Creasta sacrală intermediară 

Găuri sacrale dorsale

Cornul sacral 

*-Hiatusul sacrat 

Apex

Fig. 17 B. Osul sacru, faţa externă

Feţe l e l a tera l e a l e sacru l u i prez i ntă , în par tea l or su per i oară , o su pra f a ţă de ar t i cu l are

p e n t r u o s u l c o x a l .

Baza   sac ru l u i , or i enta tă su per i or , prez i ntă în centru соф и ! v er tebre i S , care , împreu nă

cu со ф и ! v er te bre i L^, f om i eaz ă u n u nghi nu m i t prom ontor i u . L a tera l , baza sacru lu i prez intăar i p i l e sa ca i l u i . în ap oi a co φ u l u i v er tebre i S| se a f l ă or i f i c iu l de i n trare în cana l u l sacra l . Vâr fu l

s a c r u l u i , î n d r e p t a t în j o s , s e u n e ş t e cu b a z a c o c c i s u l u i .

C o cc i g e l e . R ezu l tă d in f u z i onarea ce l o r 4 - 5 v er tebre co cc i ge ne ş i reprez intă un v es ti giu

a l co z i i de l a m am i f ere . C o cc i ge l e a re f om i â t r iu ngh i u lară , cu baza îndrepta tă în su s spre vârfu l

sacr u l u i , cu care de a l t f e l se ş i a r t i cu l ează . L a n i v e l u l baze i cocc i su l u i se rcm arcă prezenţa ce lor

d o u ă c o a m e c o c c i g i e n e , c a r e s e a rt ic u l e a z ă cu c o a r n e l e s a cr a le .

C olo an a ve rteb rală nu este re ct i l inie , c i p rezintă curburi atâ l în plan sag i ta l, cât şi în plan

f ronta l . C u rb u r i l e d in pl an sag i ta l su nt nu m i te l ordozc , când au conca v i ta tca poster i or ( reg i u nea

l ora ca l ă ş i sa c ra l ă ) . Lo rdoz a cc i - v i ca lă apare l a 3 l u ni, când cop i lu l înce pe să r i d i ce capu l , c i fozaloracală a j iarc la şase luni , când copi lul începc să stea în şezut , iar lordoza lombară apare la

dou ăsprezece l u ni , când copi l u l începe să i neargă . Cu rbu r i l e în p l an f ronta l se l u i mcsc sco l i oze

Ş l pol f i cu conv exi ta tca l a s tânga ( s i n i s t roconv exe) sau l a dreapta ( dcx l roconv exe) .

 în in te rio ru l c o lo a n e i v e rte b ra le se a flă ca n a lu l v e rte b ra l, fo rm at prin su ji rap u n crca

g ă u r il o r v e r t e b r a le .

Page 64: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 64/422

А FA Κ. 1п г L ОСОМО rOR t>S

S C l l E L i r r U L T O R A C E L U I

Toracclc OSOS cstc fomiiit anterior de catrc stcrn, posionor cic cata· coloana \crtchiala,

i;ir lateral do coaste.

S te rn u l es te os lat. situat anterior, pe linia mediana a toracelui. Hste fonnat din niamihmi,

соф şi apcndiccle xitoid, care rămâne cartilagmos până în jurul vârstei de 40 ile iuu.

La locul de unire a manubriului cu соф и! sternului se află unghiul stemal, tlrcptul

căru ia se at lă ca rti la ju l co astei II (reper folosit pentru numărarea coastelor prin palparc) IV

marginea superioară a manubriului se află incizura pentru canilajul coastei I, l.a unghiul stemal

se află incizura cartilajului coastei a ll-a. Pe marginile софикп stemal se află inci/urile carti

lajelor coastelor 111 - Vil.

Coastele sunt arcuri osteocartilaginoase, situate în partea laterală a toracelui, întinse de

la coloana vertebrală toracală până la stcm. Sunt în număr de 12 perechi, fiind formate posterior

dintr-un arc osos, iar anterior din cartilajul costal.

Acesta lipse:jte la coastele XI şi XII. Arcul osos prezintă o e.xtremitate anterioara. La

extremitatea posterioară se descrie capul coastei, care se articulează cu feţele laterale ale ver

tebrelor toracalc (capul coastelor II - IX se articulează cu câte două vertebre. în timp ce capul

coastelor 1, XI şi XII numai cu o singură vertebră, vertebra corespun'/ăloiye), colul coastei şi

tuberculul coastei, care se articulează cu procesul transvers al vertebrelor toracale.

Extremitatea anterioară a arcului osos prezintă o scobitură în care pătninde Ciirtilujul

costal. Софи1 coastci prezintă o faţă laterală convexă, o faţă medială concava, o margine su

perioară .şi lina inferioară, în vecinătatea căreia se află şanţul coastei pnn care trec vena, .irtera

şi nervul intercostal.

Funcţia în toracc se face întotdeauna iniroilucând acul aproape de marginea superioara

a coastelor şi niciodată de marginea inferioară a acestora, deoarcce putem atinge manunclnul

vasculo-ncrvos intercostal.

Primele 7 perechi de coaste sunt coastc adevărate, cartilajul lor articulândii-se cu ster

nul. C oa stele V II I, IX , X sunt coaste false, deoarece se articulează cu sternul prin intermediul

carlilajului co as te i V II. Ul tim ele două coaste nu au cartilaj şi nu ajung la stern. Se mime.sc coaste

llolantc (libere).

Posterior, scheletul toracelui este formal de către cele 12 vertebre toracale.

Toracclc osos arc forma unui tninchi de con, cu baza în jos, la acest nivel allânihi-.sediafragma.

Dimensiunile şi forma variază în funcţie de vârsta, sex (la femei e.stc mai .чсип şi are

diametrul transvers mai mic), constituţia individuală şi de anumite stări patologice.

Cifo za şi sco lio za m odifică forma toracelui. îii .scolioză, cele două jumătăţi ale toracelui

nu sunt simciricc. în cifoză cstc mărit în sens sagital.

S CI IH LIiTUL M EM BR ELO R

Sch ele tu l m em bre lo r sup er ioare cstc formal din scheletul centurii .scapiilare şi .scheletul

membrului superior liber (scheletul braţului, antebraţului şi mâinii). ГсШига .scapuhiia leagamembrul superior de toracc şi cstc formată din clavicula şi scapiila (omnplat).

SclieieUiI menil>relor interioare cuprinde centura pelviana şi scheletul incmbiuhii

inlcnor liber.

Page 65: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 65/422

66 A W TO M I [ Ş l FIZ IOLOG IA O M iLu

Sche le tu l c en i i i r i i s capulare

Numele Fo rm ă şi situaţie Elemente anatomice Detalii

l. Cla \icula lOs lung, pcrcchc, 

(fig. ÎS) Idc fomia literei"S'\ în partea antero-supcnoară a toracelui.

Extremitatea internă. Vo lumino asa. Se articuleaza cu

incizia elaviculară de pemanubriu.

Ext r e m i t a t e a e x t e r nă .

(fi

Scapula g . 1 9 A ş i B )

O s l a t d e f o m i ă

t n u n g h i u l a r ă , c u

baza în sus , s i tuat

 în p a n e a p o ste -

r ioar ă a t or ace lu i .

Turtită. Se articulează cu acro-

mionul.

Fata superioară. Simată sub piele. Se poate

palpa.

Fata infer ioară . Priveşte spre prima coastă şi

prezintă un şanţ în care se in-

seră muşchiul subclavicular.

M a r ei n ea a nte rio ară . C o n ve xă m ed ial, co nca vălateral.

Marginea posterioară. Convexă lateral , concavă

medial .

F a ta an terio ară . P riveşte spre coaste şi pre

zintă o adânciUiră, numită fosa

subscapulară, în care îşi are

originea muşchiul subscapular

F aţa p osterio ară . Prezintă în treim ea superioară

spma scapulei, care se termina

prin tr-o po rţiune lăţită, numită

acrom ion. Deasupra spmei se

află fosa supraspinoasă, iar sub

spină se găseşte fosa

infraspinoasă.

M arginea super ioară a

scapule i .

Prezintă o mică scobitură, nu

mită incizura scapulei. Lateral

de incizia capsulei se găseşte

procesul coracoid pe care seinsera muşchi şi ligamente.

Marginea laterală. Este îndreptată spre axilă.

Marginea medială . Este îndreptată spre coloana

vertebrală.

Unchiul lateral . Prezintă cavitatca glenoidă care

se articulează cu capul humeai-

sului, fonnând articulaţia

scapulo-humerală.

Unghiul superomedial .

Unghiul mfcDor.

Oferă inserţie muşchiuluiridicător al scapulci.

Oferă inserţie câtorva fasciculc

din marele dorsal.

Page 66: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 66/422

Л глклпг i.ocoMoroH 

Fa^a art iculară —slernaiă

l â(â artaularâ

aviomiaUt

l.imairape/«>idi

Impresiuncaligamentuluicostociavicular

Tubcrcululcunoid

Tubcrculul

Extremitateasternală

В

ExircmjiatcaacromiaJâ

Fig. 18. Clavicula. Λ - vedere inferioară; В - vedere superioară

Incizura

scapularăProcesul / l'n g h m i supc-rior

superioară /

Acromion

Cavitateaglenoidală

Unghiul

lateralTuberculul

infraglenoidalscapulei

Fosa^infraspinoasă

Marginealaterală

supraspmo. js j

Spina sc.ipulri

Spin.iscapulei

Margineamedială

Tuberoziiatea.

musculară fl 'nghiul mlerior

I ig. 19 V. Scapula, vedere dor>ala

Page 67: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 67/422

68 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Procesulcoracoid

!âCavitatea ' 

glenoidakl

Tubercul uinfraglenoidal

Acromion

Tuberculul

supraglenoidal

Marginea

laterală

Γίμ. 19 И. Scapula, vedere laterală

S c h e l e t u l m e n i h n i li ii s u p e r i o r li b er  

Osul Formă,situatic

Elementeanatomicc

Detalii

E p i f i z a

p r o x i m a l â .

Capul humcrusului se articulează cu cavitatea

glcnoi t la a scapulc i . Marca ş i mica t i ibcro-

zitatc oferă inserţi i musculare şi se prelungesc Fn jos cu creasta marei tiiberozitâţi şi,

respectiv, a mici i tuberoziiaţi . Colul anatomic

(lesparle capul humerusului de cele două

lubcrozi tat i .

D i a l i z a . Hste cilindrica în partea supenoară şi tnungliiu-

lară în partea inferioară. Pe faţa posterioară se

alia sântul de torsiune al luimemsului.

l - p i ll / a d i s ta la .

 _ -----   ------------— -

Prezintă două suprafeţe articulare: una îii

form ă de m oso raş , Iro lileea hum erusului, care

se articulează cu uina, alta sferică, condikil

hu m eru sulu i, care s e articule ază cu radiusul,

l)easu| ira iro hle ei se a Hă fosela co roiio idă, iar

deasupra condilului fosela radiala.

1. Humcriisul 

(fig. 20)

Os iung,

fonncază

osulbraţului.

Page 68: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 68/422

 A  p a r a t u l   l o c o m o t o r  

Page 69: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 69/422

'0  А \* п п щ 1 п г и ч о с и о\п ш

S ch e le tu l m em brulu i super ior ИЫт - ionhmhin-

Osul i Formă, situaţie j Elemente I ; anatomice

Detalii

2. L Ina it\c  2 1 )E s t e o s u l f ixim e m al

s c h e l e t u l u i

a n t e b r a ţ u l u i .

Epit'izaprovimală.

Prozmtă o mcuură. nun\itâ incizura ulnci, care se articulează cu trohleea hiumenisulm. Posterior şi superior de incizura ulnei se află olecranul, iar anterior ?i inferior procesul coronoid al ulnei. Pe faţa laterală a epifizei proximale este inciziu^ radială a ulnei, care se aniculează cu circiuriferinta radiusului.

D i a f i z a .

Epi f i zadista lă

Triunghiulară, prezentând o faţă internă, una antenoară şi una posterioară. _____________ 

Prezintă capul ulnei. care se articulează cuextremitatea distală a radiusului şi procesul

stiloid.

 

3 . R a d i u - ' E s t e o s u l m o b i l ş i

! su l ’ î lg- ■later al a l an tebra -

: 2 1 ) - ţulu i.

E p i f i z a

p r o x i m a l ă .

Prezintă capul, colul şi tuberozitatea radiu

sului. Capul prezintă superior foseta capului

radiusului, care se an iculează cu condjiu!

hvimeral. Sub capul radiusului se remarcă

colul, iar inferior tuberozitatea radiusului.

D i af iz a . E s te triu ng hiu la ră , p rezentând o faţă anie-

rioară. una posterioară şi a treia laterală.

Epi f i za i n f e -n o a r a .

.\re aspect de piramidă tninchiată. Medialprezintă incizurâ ulnară, care articulează cu

capul ulnei. Lateral are procesul stiloid. Iiifc

rior se articulează cu osul scafoid şi semilu-

4 . O a s e l e ‘ S o a s e s c u r t e , p e

c a r p i e n e d uu ă r ân d u n .

5 . O a s e l e , S u r. t în n u m ă r d e 5 ,

П1 С - i c a r - : n u m e r o t a te d e la 1

p i e n e

i Baza.

: i.t \'. din-spre lateral

I )  I o re m e d ia i.

Соф и 1.

Capul .

6 O a s e l e j j i g e i e i e Ii V

o f i e '.'И· câ îc L;'

( f ■' n- i - p ro xim ală : 2-

 j n-;cdiC·; 3 - dib ta la .

. iji -·:ΐϋ] I arc numai

I doua falange, i a-

I langa dista la corcs-

I pimde '‘ r. ____ 

}

(ÎI^. 22)

i B aza.

IГ -'noul

( apul.

 în râ ndul proxim al, d inafară sp re înău ntn i, se

află oasele: scafoid. semilunar, piramidal şi

p isifo m i (situat deasupra osului piramidal),

 în râ ndul d is ti la t, din afa ră sp re în ăunta i, sunt

oasele; trapez, trapezoid. osul mare şi osul cucârlit;.Se articulează cu oasele din rândul distal.

Aspect triunghiular. Prezintă o fală dorsală,

una laterală şi a treia medială.  ______  _ 

R otu njit. S e articulea ză cu baza falangei I

(proximală) . __________________________  __ 

Concav ă^

Turtit.

Con\ cx.

Page 70: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 70/422

\ rn tm i и н о ш п о к

Incj/ura. irohloară

LipamenruI inelar^radial

CirciunÎennţa

s-ariiculaii) а capului radial

■Temionul m bicipi(al

Toarda oblicS

Prticcsul laiiul

F J( J all icuhtă

сафипЛ

У · '

Pnvesui sliloid uln.ii

К

I

■Membranaituero^oasă

Radiu'iul

big. 21. Oa^rlr antrbrtţului V- \«icir ·η ΐίΠο ·ι»; H · Irţrif 

arliru larr . c\lrr tnilaira diMalA;

( ' - detaliu, cxircniilaira proximali

LMna.O l c c r a m u

Inciziira

irohitMiii

Cajisula ailiciilarâa ailiculaţici ladio-iiliiarc

di.stalc

Ро\г<%1 capuluiradi.il

rirciimlennţairiicularii('olul (.hlial

Tubcu'/Hiiiea

ι .η Ιμ ΙΛ

Page 71: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 71/422

 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l

Os sesamoid

Metacarpianul v\ \

Cârligul osului cucârlig

Osul cu cârlig

Osul pisiformOsul piramidal

Procesul stiloidulnar

Os sesamoid

Osul trapezoid

Osul trapez

Osul mare

Osul semilunar

Fig. 22. Oasele mâinii, vedere externă

S ch e l e tu l c en tur ii pe lv i ene

O s u l F o r m ă ,

s i t ua t i e

E l e m e n t e

a n a t o m i c e

Detalii

O s u l c o x a l . F o r m a t

d in t re i o a s e ; i l e o nul ,  

 în p a r te a s u p e r io a r ă ,

p u b e l e , anter ior , ş i

i s c h i o n u l , p o s t e r i o r

S e s u d e a z ă î n t r e e l e

l a p u b e r t a t e . C e l e 2

c o x a l e s e a r t i c u l e a z ă

a n t e r i o r , f o r m â n d

s i m f iz a p u b i a n ă ,

i a r p o s t e n o r s a c r u l,

f o n n â n d a r t i c u l a ţ i a

s a c r o i l i a c ă ( f i g . 2 3 j .

P e pă r ţ i le

la t e ra le a le

baz inulu i

o s o s .

Faţa laterală . In centru se află cavitatea acetabulară. Su

perior de cavitatea acetabulară se află faţa

exte m ă a ileonului pe care se află linia

fesieră posterioară şi cea anterioară. între

aceste linii îşi au originea cei trei muşchi

fesie n. Sub ca vitatea acetabulară se află

gaura obturată.

F a ţ a m e

dială.

(

(

Prezintă linia arcuată, îndreptată oblic de

sus în jos şi dinapoi înainte. Deasupra liniei

arcuate se află fosa iliacă. Sub linia iliacă

se a/lă tuberozitatca iliacă, suprafaţa auri

culară a osului coxal şi o suprafaţă plană

:are corespundc cavităţii acetabulare.

Page 72: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 72/422

 A  p a r a t u l   l o c o m o t o r  73

Creasta iliacă

L in ia int em ied iaj'ă------- · 

Buza internă

Spin a i l ia că

antero-superioară

F o s a i l i a c ă

S pin a ilia că — г ш Ж г ’antero-infer ioară

Linia arcuată

Şanţul obturator

R a m ur a superioa r ă —

a osului pubian

Tuberculul obturator

poster io

Faţa simfizială

Ram ura inferioară

a osului pubian

Fig. 23. Osul coxal,

Aripa osului

iliac

Faţa

auriculară

Tubcrozitatea

iliacăSpina iliacSpostcro-superioara

Spina iliucă

postero-inferioarăŞanţul paraglenoidal

incizura ischiatică mare

-Софи! osului ischiatic

r^^Spina ischia t ică

Incizura isch iaticămică

Ramura osului

ischiaticTuberozitatea

ischiaticăGaura

obturatorie

vedere externă

Scheletul centuriipelviene - continuare

Osul F o r m ă ,

situatie

Elemente

anatomice

Detalii

Osulcox a l- conti

nuare

(fig- 24)

Margineasuperioară.

Este reprezentată de creasta iliacă, ce are formade “S” culcat.

Marginea

inferioară.

Prezintă un segment anterior, care se articulează

cu coxalul opus, formând simfiza pubiană. si unsegment posterior, reprezentat de ramura ischio-

pubiană.

Marginea

anterioară.

Prezintă de sus în jos: splina iliacă antero-supe

rioară, splina iliacă antero-inferioară, eminenţa

ileopubiană, creasta pectineală şi tubcrculul

public.

Margineaposterioară.

Prezintă de sus în jos; spina iliacă postcro-supcrioară, spina iliacă ptistero-mferioară. marca

scobitură ischiadica, spina ischiadică, mica sco

bitură ischiadică .şi tubcrozitatea i.schiadică.

Page 73: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 73/422

7 4  Α :  λ τ ο μ ι α   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l i

A r i p a o s u l u i i l i a c

L i n i a f e s i e r ă a n t e r i o a r ă

Lin ia f e s ie r ă^

in f e r io a i ' ăT u b e r o z i t a t e a /

m u ş c h i u l u i

f e s i e r m a r e

S p i n a i l i a c ă .

p o s t e r o - s u p e r i o a r ă

S p i n a i li a c ă

p o s t e r o - i n f e r i o a r ă

I n c i z u r a i s c h i a t i c ăm a r e

A c e t a b u l u l

S p i n a i s c h i a t i c ă

I n c i z u r a i s c h i a t i c ă

m i c ă

C o i p u l o s u l u i

i s c h i a t i c

T u b e r o z i t a t e a

i s c h i a t i c ă

T u b e r c u l u l o b t u r a t o r

p o s t e r i o r

Fig. 24. Osul coxal , vedere internă

B u z a i n t e r n ă

r — L i n ia in t er m e d i a răB u z a e x t e r n ă

A r i p a m a r e a

o su lu i i l iac

- S p i n a i l ia c ă

an te r o - su pe r io ar ă

Co r pu l o su lu i i l iac

S p i n a i l i a c ăa n t e r o - i n f e r i o a r ăF aţa lu n ată

F o s a a c e ta b u l a ră

■Creasta obturatorie

Tu b e r c u lu l pu b ic

R amu r a in f e r io ar ă

a osului pubianncizLira acetab ulară

Tu b e r c u lu l o b tu r a to r an te r io rGau r a o b tu r a to r ie

R a m u r a o su l u i i s c h i a t ic

Scheletul membrului inferior liber 

Osul F o r m ă ,situatie

E l e m e n t ean at o mi c e

Detalii

1 . F e m u

rul (fig.

2 5 )

Os lung,

care for

mează

scheletul

coapsei.

Epif iza

proxim a) ă.

Prezintă capul femurului, colul şi două tuberozităţi (ma

rele şi micul trohantcr). Capul are forma a 2/3 de sferă şi

se articulează cu cavitatea acetabulară a coxalului. Mai'ele

şi micul trohanter sunt uniţi anterior prin linia intertrohan-

lerică, iar posterior prin creasta inteitrohanterică.

Diafiza. Este prismatic, prezentând o faţă anterioară, una medi

ală şi una laterală. Se observă linia aspră care în sus se

trifurcă, iar în jos se bifurcă.

1

Epifiza

dislală.

Prezintă două suprafeţe articulare, numite condili fe

murali. Anterior, între cei doi condili se allă suprafaţa

patelară, care corespunde patelei, iar posterior fosa inter-

condiliană. Deasupra condilului medial se allă epicodilul

medial, iar deasupra condilului lateral se afiă epicondilul

lateral.

Page 74: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 74/422

 А РАН ATUL LOCOMOTOR 75 

Trohanierul^—- - ^ ^ » ,.^_Foveea

mare capuluiw '\ \ . femural

Liniaintertrohanierică

Trohanterulmic

C o r p u l _ L

femural

E p i c o n d i l u l

l a tera l

E pi cond i l u l

edial

F a a

pate Iară

Capul femural

Foveea

capuluifemural  _ __ .

Colul femural/^Sy 'Trohanterul mic—

Trnhamcrulmare

Linia pectince— ’ ‘ j

Buza medială aliniei aspre

Buza lateralăa liniei aspre

Epicondilulmedial |f'

Condilul

medialintercondiliană

FosaLinia intercondiliană

Condilullateral

F i g . 2 5 . F e m u r u l , f a ţ a a n t e r i o a r ă ş i p o s t c r i o a r ă

Scheletul iiieinbrultii inferior liber  - continuare

Osul Form ă,situatic

Elementeanatomice

Detalii

2. Patcia Este lin Fata anterioară. Este convexă. _______  _  _______________  _ _____ 

( ro iu la) os scurt. Fata postcrioară. Se articulează cu suprafiiţa patciara a fcmumiui.

Iiu'tit, aliatin tcndoniii

Marginea medialăMaruinea laterală.

Ambele convcxe.

niiischitiliii Baza rotulci. Priveşte în sus. _______  _ ______  _ —   ------------ -

cvatlriccps. Vârful rotulei. Orientat in jos- _________________  _ ___  _  ______ 

Page 75: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 75/422

76  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

S che letu l m em brului in ferior liber - continuare

O su l F o r m ă ,

s i tuat ie

E l e m e n t e

a n a t o m i c e

Detalii

3 . T i b i a( f i g . 26 )

Participă laformarea

scheletvilui

g am b e i ,

fiind plasată

medial .

Ep ifiza proximală. Este voliuninoasă şi prezintă 2 condili.Fiecare condil are o faţă superioară, care

corespunde condililor femurali, şi o cir

cumferinţă. Pe circumferinţa condilului

lateral se află o suprafaţă articulară pentru

capul fibulei. în partea anterioară a epifi-

zei pro xim ale se a flă tuberozitatea tibială.

Diafiza. Are 0   fonnă triunghiulară prezentând o

faţă medială, una laterală şi alta poste-rioară. Faţa posterioară prezintă o creastă

oblică, numită linia solearului. Marginea

anterioară este ascuţită (creasta tibiei).

Epifiza distală. Prezintă o suprafaţă articulară pentrutalus, plasată inferior Medial, se

prelungeşte cu maleola tibiei, iar lateralprez intă o suprafaţă de articulaţie pentrufibulă.

4 . F i b u l a Participă lafo n n ar e a sc h e letului gambei,fund situată

Ep ifiza proximală. Este reprezentată de capul fibulei, careprezintă o suprafaţă de articulare pentrutibie. Capul se prelungeşte în sus cu vârful capului fibular

lateral. Diafiza. Este triunghiulară, prezentând o faţă laterală, una medială şi alta posterioară.

1

i

Epifiza distală. Este formată de maleola fibulară care prezintă 0  suprafaţă de articulare pentru tibieşi alta pentru talus. în partea posterioarăse află fosa maleolei fibulare.

I5 . Oa s e l e Sunt 7 oase Talusul. Se articulează în sus cu tibia şi fibula, îni t a rs i e n e dispuse în  jo s cu calcaneu l, iar anterior cu navicula' ( f i g . 21) 1două rânduri. rul.

1Rândul pos- Calcaneul. Se articulează în sus cu talusul, iar ante' tenor, fonriat rior cu cuboidul.■din două oase

i (talusul, în sus,Navicularul. Se articulează înapoi cu talusul, iar ante

rior cu cele trei cuneifomie.i1

 jŞl calcaneul,

 în jo s ) ; rândulCuboidul. Se articulează înapoi cu calcaneul, iar

anterior cu baza metatarsicnelor IV şi V.

ί

 janterior, 5 oase: cuboidul,navicularu] şi 3

Cele treicuneiforme

Se articulează înapoi cu naviculanji, iaranterior cu baza metatarsicnelor 1, 11 şiHi.

cunei fomie .

Page 76: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 76/422

 /irAHATUL LOCOMOTOR77 

Fa^a articulară

s u p e r i o ; А р е х ~ Ц \

Condi i

medial

M a r gi ne a—

posterioară

C'dpulh h u l c i

F a ţa — L

laterală

Fa^a anicL ilarăinferioară

Şanţul

maleolar

lateral

F i g . 2 6 . O a s e l e g a m b e i : A - f a ţ a a n t e r i o a r ă a t ib i e i; B - f aţ a an t e r io a r ă a f ib u l e i;

C - f e ţ e l e p o s t e r i o a r e a l e t ib i e i şi fi b u le i

Şa nţu l

ma leola i

lateral

Sch eletul membru lui in ferior liber - continuare

Osul Formă, situaţie Elementeanatomice

Detalii

6. Oaselemetatar-sienc

Sunt numerotate de la I la V,mergând dinspre medial sprelateral. Fiecare metatarsianprezintă o bază, un соф şi un cap.

Baza. Se articulează cu oasele tarsicne.Софи1. Este tnunghiular, având o faţa

dorsală, alta laterală, iar ceadc-a treia medială.

Capul.Se articulează cu fahmga proxi-mală.

7. Oaseledegetelor(.ng. 28)

Degetele sunt numerotate de la 1laV, dinspre partea medială spre partea laterală: primul deget, halucc;degetele il-V au câte trei falange,iar halucelcle numai două.

Baza. Concavă.

Софи1. Turtit.

Capul. Convex.

Page 77: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 77/422

78 A n a t o m i a   s t  f i z i o l o g i a   o m u l u i

Falanga distală

Falanga medie

^V Fa lang a proximală

 J f / ' ·Osul cuneiform ^ 1»^ '■medial (1)

Osul cuneiformintermediar (II)

Osul ά   .

navicular

leteleoaselormetatarsiene

Tuberozitatea osuluimetatarsian VOsul cuneiformlateral (11!)

sul cuboidCapul talusului■CalcaneulTrohleea talusuluiProcesul lateralal talusului

Calcaneul

Fig. 27 . Planta , faţa superioară (dorsală)

\

A R T I C U L A Ţ i r L E

A rt ic u la ţ i i l e sun t org an e de Jegălură între oase , f i ind sediul m işcări lor . După gradul de

m o b i l it a t e , a r t i c u l a ţ i il e s e î m p a r t în s in a r t ro z e şi  d iar l roze .

S I N A R T R O Z E L E

Su n t ar t i cu laţ i i f ix e , im ob i le ş i nu po sedă ca vi tate ar l icu lară . în acest tip de art icu laţii

s e e x e c u t a m i ş că r i f o ar t e r e d u s e . D u p ă t ip u l ţ e s u tu lu i car e s e in t c ip u n e în tr e ce l e d ou ă o ase cares e a r t i c u l e a z ă , d i s ti n g e m s in d e s m o z e , s in c o n d r o z e şi s in o s to z e .

S i n d e s m o z e l e

Sunt ar t i cu laţ i i în care între ce le două oase se intc ipune ţesutul f ibros ; menţ ionăm în

ac e s t s e n s a r t i cu l a ţ i a d i n t r e o as e l e co xa l e ş i s acr u , u n i te pr in l igam e n t e in t er o s oas e p u te rn ice. Tot

Page 78: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 78/422

 A  p a u a w l   l o c o m o t o r  

Bazele oaselormetatarsiene

Şanţul tendonuluim. peronier lung

Tuberozitateaosului cuboid

Osul cuneiformlateral

7 9

Tuberozitateaosului meiatarsianhaluce

Osul cuneiformintermediar (II)

Tuberozitateaosului navicular

Tuberozitateacalcaneului,

procesul lateral

Capul talusului

Sustentaculum tali

^Tuberozitatea calcaneului.procesul medial

Fig. 28. Planta, faţa inferioară (plantară)

 în cad a il si n d esm ozelo r m en ţionăm su tiinle - care sunt articula ţii - pe care le întâlnim la craniu.

O ase le sunt artic ula te între ele , dar sunt despărţite printr-un strat subţire de ţesut fibros.

S e d es cri u tr ei tipuri de suturi; 1. sutura dinţată, în care suprafeţele osoase prezintă dinţi

de fierăstrău ce se în trepătrun d (sutura fronto-parientală, între scuama osului occipital şi oasele

parietale); 2. sutura solzoasă (scuamoasă), în care cele două oase care se articulează sunt tăiate

oblic (sutura parieto-temporală dintre oasele parietale şi scuama temporalului); 3. sutura plană,

 în care o ase le se art ic u le ază prin margini regu late (sutura dintre cele două oase na zale).

Sincondrozcle

Sunt articulaţii în care, între cele două oase care sc articulează se 1тефипе o lamă de

ţesut ca rtila gin os (artic ula ţia dintre porţiunea bazilară a occipitalului şi coqiul osului sfenoid sau

sincond roza pie selor oso ase ce alcătuiesc osul coxal). Tot în categoria sincondrozelor menţionăm

Page 79: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 79/422

Page 80: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 80/422

 A p a k a t u l   l o c o m o t o r   HI  A r i rod iile

Arlrodiile sunt articulaţii sinovialc, cu o marc mobiliiate. bicmcnicic unei artrodii suni

redate în tabelul din pagina anterioara. La nivelul unei articulaţii mobile, mi!^anie depind dcfomia suprafeţelor articulare. Ele se pot realiza în jurul unui ax, a două axe sau a trcM axe.

Tipurile de mişcări în articulaţii

F lex ie -

Extensie

Mişcări de apropiere sau de îndepărtare a două segmente aJaturate.

Se fac în jurul unui ax transversal.

A b d u c ţ i e -

Addueţie

Se fac în junii unui ax transversal. Prin adducţie se realizează apropierea

faţă de axul median al софи1и1, iar prin abducţie îndepărtarea  fa\ă  dc axul

median.Ro taţie Mişcare realizată în jurul axului care trece prin lungul segmentului ce .se

deplasează; poate fi externă sau internă, după cum segmentul .se roteşte

spre соф sau în afară.

Cireumducţ ie Este iTiişcarea complexă care totalizează flexia, extensia, abducţia, adducţia

şi le asociază cu rotaţia.

P ro n a ţie -

Supinaţie

Pronaţia este mişcarea de rotaţie a mâinii, prin care policele se roteşte

medial, palma privind în jos, iar supinaţia este mişcarea inversă.

La picior, când planta priveşte spre lateral şi marginea externă a piciorului

se ridică, se realizează pronaţia, iar supinaţia se realizează invers.

F I Z I O LO G I A SI ST EM U LU I O SO S

Oasele sunt piese rigide, componente ale scheletului. Ele îndeplinesc mai multe rolun

funcţionale;1. R ol de p âr gh ii ale ap arat ulu i locom otor. Asupra lor acţionează muşchii, ;isigurănd

susţinerea şi locom oţia софикп.

2. Rol de protecţie a unor organe vitale:

• c utia cran ia nă pentru creier;• canalul rahidian pentni măduva spinării;

• cutia toracică pentru inimă şi plămâni;

• bazinul osos pentm organele pelvine.

3. Rol antitoxic. Oasele reţin numeroase substanţe toxice ( Hg, Pb, F ) pătrunse ac

cidental în organism şi le eliberează treptat, fiind eliminate renal. în felul acesta concentraţia

sangvină a toxiculu i nu creşte prea mult şi sunt prevenite efcctc le nocive asupra altor organe

4. Rol de sediu principal al organelor hematopoicticc. La copii toate oasele, iar iaadiili oasele late conţin măduvă roşie, hematogenă.

Ro l în m etab olism ul ca lciului, fosforului şi elcctroliţilor Oasele reprc/mta principalul rc/crvor dc substante minerale al oriianismului.

Page 81: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 81/422

so  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g ia   o m u l u i

şi si m fiz el c, unde între ce le două o ase se inteipune ţesut fibrocartilaginos (simfiza pubiană dintre

oa se le pubien e) .

SinostozeleRezultă din osifiearea sincondrozelor şi a sindesmozelor la oamenii în vârstă.

D I A R T R O Z E L E

Sunt articulaţii care posedă un grad variabil de mobilitate şi se împart în amfiartroze

(articu laţii se m im ob ile) şi aitrodii (art iculaţii mobile).

AmfiartrozeleSunt articulaţii cu suprafeţe articulare plane sau uşor concave (articulaţiile dintre cor

purile vertebrale care se fac prin interpunerea discurilor intervertebrale). Aceste articulaţii sunt

s e m i m o b i l e .

Elem en tele unei artrodii

S u p r a f e ţ e

articularePot fi sferice (capul humerusului, condilul radiusului, capul femurului), con

cave (cavitatea glenoidă a scapulei, cavitatea acetabulară, cupuşoara radiu

sului), în fonnă de mosoraş (trohleea humerusului), plane (platoul tibial).

Suprafeţele articulare sunt acoperite de cartilaj articular, fomiat din ţesut carti-

laginos hialin, fară nervi şi vase de sânge. Cartilajul are rol de tampon, amorti

zând presiunea exercitată de greutatea софики, şi rol de protecţie, uşurând

alu ne car ea oa selo r în timpul m işcărilor. Distrugerea cartilajului articular duce

la d ispariţia m işcărilo r dintr-o articulaţie (anchiloză). ________________________ C a p s u l a

a r t i c u l a r ă

Prezintă un strat extern fibros şi unul intern reprezentat de membrana sinovialâ.

Capsula are foima unui manşon care se inseră pe ambele extremităţi osoase.

Capsula este mai redusă şi mai puţin rezistentă în articulaţiile cu mobilitate

mare şi de grosime apreciabilă în articulaţiile cu mobilitate redusă. Există şi

articulaţii mobile, care au o capsulă groasă (articulaţia şoldului). Rolul capsulei

este de a proteja articulaţiile de procesele patologice periarticulare şi de a îm-

pie dic a răspân direa lichidului sinovial în ţesuturile vecine. ______________   .

M e m b r a n a Reprezintă stratul profund al capsulei articulare şi se prezintă ca o foiţă foarte

sinovialâ subţire, lucioasă, care aderă de suprafaţa capsulei articulare. Secretă sinovia,

lichid gălbui, vâscos, unsuros, cu rol în mişcările articulare. Membrana sinovialâ acoperă şi fonnaţiuni intercapsulare (tendoane, ligamente, discuri intra-

articulare).  ____  _ 

C a v i t a t e a

a r t i c u l a r ă

Este un spaţiu virtual, cuprins între capetele osoase care se articulează şi capsula articulară. Conţine o cantitate mică de lichid sinovial. Prezenţa unei pre

siuni negative în cavitatea articulară, cât şi presiunea atmosferică participă la

menţinerea în  contact a suprafeţelor articulare. ______________________________   _

L i g a m e n t e

a r t i c u l a r e

Sunt formaţiuni fibroase care se insera pe cele două oase ale unei articulaţii, con-

tnbuind la menţinerea în contact a suprafeţelor articulare. Când între suprafeţecare se articulează există nepotriviri, apar diferite fonnaţiuni llbro-cartilaginoase,

realizând po trivire a sup rafeţelor articulate (meniscul articular din articulaţia ge-nunclvukil sau discul articular din articulaţia temporo-mandibulară.__________ _ 

Page 82: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 82/422

 A p a r a t u l   l o c o m o t o r   81Artrodiile

Artrodiile sunt articulaţii sinovialc, cu o mare mobilitate. Elementele unei anrodii suntredate în tabelul din pagina ал1ег1оага. La nivelul unei articulaţii mobile, mişcările dcpmd de

fomia suprafeţelor articulare. Ele se pot realiza în Jurul unui ax, a două axe .sau a trei axe.

Tipurile de mişcări în articulaţii

Flexie -Extensie

Mişcări de apropiere sau de îndepărtare a două segmente alăturate.Se fac în jurul unui ax transversal.

A b d uc ţ ie -Adducţie

Se fac în jurul unui ax transversal. Prin adducţie se realizează apropiereafaţă de axul median al софи1и1, iar prin abducţie îndepărtarea faţă de axulmedian.

Rotaţie Mişcare realizată în jurul axului care trece prin lungul segmentului ce sedeplasează; poate fi externă sau internă, după cum segmennil se roteştespre соф sau în afară.

Cireumducţie Este mişcarea complexă care totalizează flexia, extensia, abducţia, adducţiasi le asociază cu rotatia.

Pronaţie -

Supinaţie

Pronaţia este mişcarea de rotaţie a mâinii, prin care policele se roteşte

medial, pakna privind în jos, iar supinaţia este mişcarea inversă.La picior, când planta priveşte spre lateral şi marginea externă a picioruluise ridică, se realizează pronaţia, iar supinaţia se realizează invers.

FIZIO LO G IA SISTEMULUI OSOS

Oasele sunt piese rigide, componente ale scheletului. Ele îndeplinesc mai multe rolurifuncţionale;

1. Rol de pârghii ale aparatului locomotor. Asupra lor acţionează muşchii, asigurândsusţinerea şi locomoţia софи1и1.

2. Rol de protecţie a unor organe vitale:

• cutia craniană pentru creier;• canalul rahidian pentru măduva spinării;• cutia toracică pentru inimă şi plămâni;• bazinul osos pentru organele pelvine.

3. Rol antitoxic. Oasele reţin numeroase substanţe toxice ( Hg, Pb, F ) pătrunse accidental în organism şi le eliberează treptat, fiind eliminate renal. în felul acesta concentraţiasangvină a toxicului nu creşte prea mult şi sunt prevenite efectele nocive asupra altor organe.

4. Rol de sediu principal al organelor hematopoietice. La copii toate oasele, iar laadult oasele late conţin măduvă roşie, hematogenă.

5. Rol în metabolismul calciului, fosforului şi electroliţilor. Oasele reprezintă principalul rezervor de substante minerale al organismului.

Page 83: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 83/422

Page 84: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 84/422

 A p a r a t u l   l o c o m o t o r   8 3

distiTjg structura proteică a osului. Efccte asemănătoare are şi parathonTionul. Ritmul sintezei

substanţelor organice din os scade cu vârsta. După sinteză, aceste proteine sunt eliminate in

spaţiul pericelular, unde colagenul polimerizează rapid pentru a forma fibre de colagen; ţesutulcare rezultă devine osteoid, un material similar cartilajului, dar diferit de acesta  prin  faptul că

 în el pre cipită săn ir ile de ca lc iu . Pe măsură ce se  formează   osteoidul, unii osteoblaşti rămân

 înca stra ţi în el şi sunt den um iţi oste oci te .

 în câ te va z ile după fo rm are a osteoidulu i, să ru ri le de calc iu în cep să p recip ite p e supra

faţa fibrelor de colagen. Precipitatele apar la intervale periodice de-a lungul fibrei de colagen,

fomiând nu clee minuscule care treptat, în timp de zile şi săptăm âni, cre sc pân ă la produsu l finit,

cristale de hidroxiapatită. Sărurile de calciu care se depun iniţial nu sunt cristale de hidroxi-

apatită, ci compuşi amorfi (necristalini). Apoi, printr-un proces de adiţie şi substituţie de atomi,

aceste săioiri sunt remodelate în cristale de hidroxiapatită. Procesul de mineralizare este guver

nat de legi fizico-chim ice. R olul cel mai important în acest proces îl jo a că afinitatea su bstanţei

fundamentale a osului pentru sărurile fosfo-calcice şi concentraţia calciului şi a fosforului din

sânge. Procesul de mineralizare se află în echilibru perm anent cu un pr oc es de se ns co ntrar,

numit demineralizare. Prevalenţa unuia sau a altuia depinde de echilibrul fo sfo -c alc ic d in sâng e.

Normal, valoarea calcemiei este de 10 mg/l00 ml sânge, iar a fosfatemiei de 3,5 mg/100 ml

sânge. Concentraţiile acestor două minerale la nivelul sângelui sunt menţinute în limite strânse

de variaţie datorită intervenţiei unui mecanism neuro-endocrin de reglare a metabolismului

fosfo-calcic. Acest mecanism asigură valoarea constantă a concen traţiei calciului şi fosforului

 în mediul intem, influenţând ab so rb ţia intest inală, elim in area re nală, depunere a şi m obil iz area

lor din oase. Rolul cei mai important îl au parathormonul, calcitonina şi vitamina D. Există şialţi hormoni ce influenţează într-un sens sau altul mineralizarea osului. Acţiune mineralizantă

au honnonii sexuali, somatotropul, hormonii tunici şi epifizari, iar acţiune demineralizantă

ACTH-ul şi glucocorticoizii.Rolul v itaminei D. Acţiunile ei determină creşterea co ncentraţiei plasm atice a calciului.

Acţionează direct pe os, intestinul subţire şi rinichi. Acţiuni !a nivel osos.  1. creşte mobilizarea calciului şi fosfatului din os; 2. activează

proteina de legare a calciului din os; 3. efect antirahitic (indirect); 4. acţionează sinergie cu pa-

rathomionul pentru a determina demineralizare osoasă prin proliferarea o steo claste lor. Cr eşte rea

activităţii osteoclastelor de către parathonnon n ecesită prezenţa vitam inei D .

 Acţiuni la nivelul intestinului subţire:  1 . creşte absorbţia intestinală a calciului ;2. detemiină mărirea absorbţiei intestinale a fosfatului, dar într-o măsură mai mică.

 Acţiunile la nivel renal·.  1. stimulează reabsorbţia calciului în tubii distali ai nefro nu lui;

2. stimulează reabsorbţia fosfatului în tubii proximali.

Concentraţia ionilor de calciu şi fosfor din lichidele extracelulare este cu mult pestelimita critică de cristalizare. Faptul că aceştia nu precipită masiv cu fomiare de cristale de

hidroxiapatită în toate ţesuturile se datorează prezenţei în lichidele extracelulare a unor inliibitori

care asigură stabilitatea soluţiei fosfocalcice. Unul dintre aceştia este molecula de pirofosfat,

prezentă în toate ţesuturile, cu excepţia celui osos. Aici osteoblastele secretă o substanţă care

neutralizează pirofosfatul. Odată inhibitorul ne utralizat, afinitatea naturală a fibrelo r de co lag en

pentru sărurile de calciu determină precipitarea.Calc iul de schimb. Osul , ca ş i a l te ţesuturi a le organismului , conţ ine un t ip

de calciu de schimb care este întotdeauna în echil ibru cu ionii de calciu din l ichidul

extracelular. Calciul de schimb de la nivelul osului reprezintă până la 1% din calciu l o sos total,

Page 85: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 85/422

f ii n d rep rez en ta t d e să m ri u şo r m o b i l iz a b i l e . A c es t t i p d e c a l c i u re a l i z ea z ă un mec a n i sm rap id de

t a m p o n , c a r e î m p i e d i c ă c o n c e n t r a ţ i a c a l c i u l u i d i n l ic h i d u l e x t r a c e l u l a r să v a r i e z e f o a rt e m u lt.

8 4  A n a t o m i a ş i f i z i o l o g i a o m u l u i

O S T E O G E N E Z A Ş I O S T E O L IZ A - R E M O D E L A R E A O SU LU I

O su l e s te în p em i a n en ţă f o rm a t d e c ă t re o s teo b l a s te ş i e s te co n t i n u u U z at a c o l o u n d e su nt

a c t i v e o s t e o c l a s t e l e . O s t e o b l a s t e l e s e g ă s e s c p e s u p r a f e ţ e le e x t e r i o a r e a l e o a s e l o r şi în c a v it ăţ ile

o s o a s e . I n to a t e o a s e l e v i i s e d e s f ă ş o a r ă o o a r e c a r e a c t iv i t a te o s t e o b l a s t ic ă .

Osteoliza a r e l o c î n i m e d i a t a v e c i n ă t a t e a o s t e o c l a s t e l o r . A c e s t e a e m i t c ă tr e o s

p r e l u n g i r i s i m i la r e v i l o z i t ă ţ i lo r ş i s e c r e t ă d in a c e s t e v i lo z i t ă ţ i d o u ă tip u r i d e su b s ta n ţe ;

1 . en z i m e p ro teo l i t i c e ; 2 . c â ţ i va a c i z i , i n c l u z â n d a c i d u l c i tr i c şi a ci d u l la c t i c . E n z i m el e d ig eră

s a u d e z o r g a n i z e a z ă m a t r i ce a o r g a n i c ă a o s u l u i , ia r a c i z ii s o l u b i li z e a z ă s ă r u r il e m i n e ra le .

Echilibrul între osteogeneză şi osteoliză. I n mo d n o n n a l , ex c ep tâ n d o a se l e d e c reştere ,

ra ta o s teo g en ez e i ş i c ea a o s teo l i z e i su n t eg a l e , a s t f e l în c â t ma sa to ta l ă a o su l u i ră mâ n e c o n

s ta n tă . D e o b i c e i , o s teo c l a s te l e ex i s tă su b f o rm a u n o r m i c i p o p u l a ţi i ş i , o d a tă c e o p o p u l a ţi e d e

o s t e o c l a s t e î n c e p e s ă s e d e z v o l t e , e a c o n s u m ă d i n o s v r e m e d e a p r o x i m a t iv 3 s ă p t ăm â n i, să pâ nd

u n tu n e l c e p o a te a ve a 1 m m d i a metru ş i o l u n g i m e d e ma i m u l ţi m i li - me tr i . L a s f â rşi tu l a ces te i

p er i o a d e , o s teo c l a s te l e d i sp a r ş i tu n e l u l es te i n va d a t d e o s teo b l a s te . U mi ea z ă a p o i o s teo g en ez ă ,

vre m e d e c â te va l u n i , o su l n o u f u n d d ep u s în s t ra tu r i su c c es i ve p e su p ra f a ţa in tern ă a c a v ită ţi i,

p â n ă c e tu n e l u l es te u mp l u t . Os teo g en ez ă în c e tea z ă c â n d o su l în c ep e să s tâ n j en ea sc ă va se l e c e

i r i g ă z o n a . C a n a l u l p r i n c a re t rec a c es te va se , n u mi t c a n a l h a w ers i a n , es te , d ec i , to t c e ră mâ n e

 în c a v ita te a in iţ ia lă . F ie c a r e te rito riu o so s no u fo n n a t în a c e s t m od se n u m eşte o steo n .

F o n n a rea ş i l i z a o so a să c o n t i n u ă a u c â teva f u n c ţ i i f i z i o l o g i c e i mp o r ta n te . 1 . Osu l î ş i

a j u s tea z ă rez i s ten ţa , d e o b i c e i p ro p o r ţ io n a l c u g rad u l d e so l i c i ta re a lu i . Pr in u rma re , o a se le se

 în g ro a ş ă câ n d su n t su p u se la în c ă rc ă r i m a ri. 2 . F o rn ia o su lu i p o a te fi re m o d e la tă p en tr u a su sţ in e

a d ec v a t f o r ţe l e m ec a n i c e , p r i n o s teo l iz ă ş i o s teo g e n ez ă , c o n f o rm m o d el u lu i sa rc i n i lo r la c a re este

su p u s . 3 . Pe m ă su ră c e m a tr i c ea o rg a n i c ă b ă t râ n ă d eg e n erea z ă , es te n evo i e d e m a tr ic e o rg a n ic ă

n o u ă . P e a c e a s t ă c a l e s e m e n ţ in e c o n s i st e n ţ a n o r m a l ă a o su l u i.

O su l es te f o n n a t în ra p o r t c u so l i c i ta rea c o m p res i vă p e c a re t reb u i e să o su p o r te . So l ic i ta rea f iz ic ă

c o n t i n u ă s t i mu l ea z ă d ep u n erea o s teo b l a s t i c ă a o su l u i . S - a p resu p u s c ă o s teo g en ez ă în p u n c te l e

d e so l i c i ta re c o m p re s i vă es te d e ten r i i n a tă d e un e f ec t p i ez o e l ec t r i c , a s tf e l : c o m p res i u n ea osulu i

produce un potenţ ia l negat iv la locul compresie i ş i un potenţ ia l pozi t iv în a l tă parte în os . S-a

d em o n stra t c ă m i n i m e c a n t i tă ţ i d e c u ren t c e t r c c p r in o s d e termi n ă a c t iv i ta te o s teo b l a s t ic ă la

p o l u l n e g a t i v a l f l u x u l u i d e c u ren t , c eea c e a r p u tea ex p l i c a o s teo g en ez ă c rc sc u tă l a l o cu r il e de

c o m p r e s i u n e .

O. s teo g c n ez a . F ra c tu ra u n u i o s a c t i vea z ă i n t r - u n a n u me mo d , ma x i ma l , to a te o s teo -

b l a s i e l e p er i o s ta l e ş i i n t ra o so a s e i m p l i c a te în ru p tu ră . A p ro a p e i med i a t su n t f o n n a te ex t rem de

mu l te o s teo b l a s te n o i d i n c e l u l e o s teo p ro g en i to a re ( c e l u l e l e s te rn a l e o su l u i ) . în sc u r t t i mp se

d ez vo l tă în t re c e l e d o u ă c a p ete ru p te a l e o su l u i o ma re a g l o mera re d e ţesu t o s tc o - b l a s t i c ş i om a tr i c e o rg a n i c ă n o u ă , u rma tă d c d ep u n erea să ru r i lo r d e c a l c iu . A c ea s ta p o a r tă n u m el e de ca lu s .

A p o i , e l e s te remo d el a t i n t r - o s t ru c tu ră o so a să c o resp u n z ă to a re .

Page 86: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 86/422

 A  p a r a t u l   l o c o m o t o r   8 5

 ANATOM IA SISTEMULUI M U SCU LAR 

Sistemul muscular este fomiat din muşchi, care sunt organe active ale mişcârii. Accsi

rol este realizat de către musculatura scheletică (som atică), ce are în staictu ra sa ţesut m usculaj-

striat. M uşchii au fom ie variate. Se descriu muşchi fusiformi (bice ps, triceps), m uşch i triunghiu-

lan (piramidal al abdomenului), muşchi de formă patrulateră (marc drept abdommal şi marele

dorsal), în formă de cupolă (diafragiTia), în formă de trapez (muşchiul trapez), muşchi circulari

(orbicularul buzelor şi cel al pleoapelor). Tot formă circulară au şi sfincte rele (sfln cter ul exte rn

al anusului şi cel al uretrei).După dimensiunea care predomină, distingem muşchi laţi (marele drept abdominal,

muşchii oblici extern şi intern, muşchiul transvers al abdomenului), care au tendoane lăţite, nu

mite aponevroze, muşchi lungi (muşchii de la braţ, antebraţ, coapsă şi gambă) şi muşchi scurţi

(muşchii din palm ă şi plantă).

După numărul capetelor care se prind pe os, pot fi cu un singur capăt pe os (muşchii

pieloşi), celălalt capăt inserându-se pe piele, cu două (muşchiul bic ep s), cu trei cape te (m uş ch iul

triceps), cu patni capete (muşchiul cvadriceps).

STRUCTURA MUŞCHIULUI

Muşchii scheletici prezintă o porţiune centrală musculară, mai voluminoasă, numită

софи1 muşchiului (pântecele) şi două extremităţi de culoare alb-sidefie, numite tendoane, care

au în stmctura lor ţesut fibros. Unul dintre tendoane, cel care se inseră pe osul fix, se numeşte

de origine, iar celălalt, care se prinde de osul mobil, se numeşte de inserţie. în general, originea

este unică, dar se cunosc şi muşchi cu mai multe origini (biceps, triceps, cvadnceps). Софи!

muşchiului este format dm fibre musculare striate, care la unii muşchi pot atinge o lungime

de 10 - 15 cm. La exteriorul софикп muscular se află o membrană conjunctivă, numita fasciamuşchiului, care înveleşte atât софи1 muşchiului, cât şi tendoanele. Sub aceasta se află o lamă

de ţesut conjuctiv, perimisium extern, care, de asemenea, înveleşte софи! muşchiului şi din carc

pornesc, în interior, sepUiri conjunctive, numite perimisium intern, din care se de taşe ază o tc ac ă

de ţesut conjunctiv, numită endomisium, care înveleşte fibrele musculare striate.

Muşchiul are o bogată vascularizaţie, asigurată de ramurile musculare ale diferitelor

artere care însoţesc m uşchiul. Dintre aceste ramuri musculare se desprind arte rio le c ar c p ătrund

prin septurile conjun ctive şi duc, spre m iofibrile, sânge încărc at cu O , şi substa nţe nu tritive.

Sângele cu СО , şi cu produsele de dezasimilaţie rezultate în urma metab olism ului m usc ula r est e

colectat de vene satelite şi omonime arterelor

Inervaţia muşchiului este dublă, som atică şi vegetativă. Inervaţia vege tativ ă sim pa tică

detemTină, pe căi aferente, reacţii vasoniotorii.

inervaţia somatică senzitivă este asigurată de dendritele neuronilor somatosen/itivi din

ganglionii spinali, care ajung la porţiunea ecuatorială (centrală) a fibrelor mu.sculare din structura

fusului neuromuscular, la coφusculii Vater din muşchi sau la coφusculιι tendinoşi Gulgi.

Page 87: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 87/422

86  Λ \AT0MIA S I FIZIOLO GIA O M LLLl

ine na ţia somatică motorie este asigurată de axonii neuronilor somatomoton a (alfa), situaţi în cornul anterior al măduvei, care ajung la fibra musculară stnată, formând placa moto- ne, sau de către axonii neuronilor somatomoton γ (gama), cu aceeaşi localizare, care ajung la porţiunea periferică a fibrelor musculare dm structura fusului neuromuscular. Placa motorie este 

considerată o sinapsă specială (sinapsă neuroefeciorie) şi are în structura sa două componente, una nervoasă, componenta presinaptică. şi alta musculară, componenta postsinaptică. între ele se află spaţiul (fanta) sinaptic.

Componenta presinaptică este reprezentată de butomi terminali ai fibrei nervoase (axonul neuronilor a din cornul interior al măduvei) care pătrund în nişte adâncitun ale sarcoplasmei fibrei musculare striate. Butonii terminali conţin vezicule cu acetilcolină.

Componenta postsinaptică este reprezentată de sarcoplasmă, lipsită la acest nivel de miofibnle, dar care conţine mulţi nudei şi numeroase mitocondni. La om, fiecare fibră musculară are, în general, câte o placă motone.

P R I N C I P A L E L E G R U P E D E M U Ş C H I S O M A T I C I

M u ş c h i i so m a t i c i su n t g ru p a ţ i în m u şc h i i c a p u l u i , g â tu l u i, t ru n c h iu l u i şi mem b rel o r.

M U Ş C H I I C A P U L U I

L a c a p se d esc r i u d o u ă c a teg o r i i d e mu şc h i , mu şc h i i mi mi c i i . c a re , p r i n c o n tra c ţ i a l o r ,

determină di fer i te expresi i a le feţe i , ş i muşchi i mast ica tor i , care in tervin în rea l izarea ac tului

m a s t i c a ţ i e i ( f i g . 2 9 ) .iM u şch i i in im ic i i . S e m ai nu m esc ş i muşch i cutaţ i , deo arece unul d in capetele lor se

prind e de p iele . Su ni m ervaţ i de nervu l fac ia l ş i sunt grupaţ i in jurul o r i f i c i ilor orb i ta le , nazale

Şl bucal .

 M ЧSChii m im icii

. N u m e l e m u ş c h i u l u i L o c a l i z a r e A c ţ i u n e

1 . F r o n t a l La nivelul frunţi i .  în cre ţeşte p ie le a fa in ţii .

2 . S p r â n c e n o s In tre sp râ n cen e . D eterm in ă cu te în tre sp rân cen e.

3 . A u r i c u l a r i ( a n t e r i o r , s u p e

r i o r , p o s t e r i o r )

In juru l pav i lionului

urechi i .

Atrofiaţi la om.

4 . O c c i p i t a l In regiunea occ ipi ta lă . Incrcţcşte pielea regiunii occipitale.

5 . Z i < ; o m a t i c ( m a r e ş i m i c ) In dreptul pomeţi lor

o b ra z u l u i .

Ridică buza su j icr ioarâ .

6 . P a i r a t u l ş i t r i u n g h i u l a r u l  

l ) u / e l o r

La nivelul bărb iei . Coboară buza infer ioară .

7 . M e n t a l La nivelul bărb iei . Detcmimă gropi ţa d in bărb ie .

S . O r h i c u h i r i i l o c h i u l u i In jurul orbitei . Inc lude pleoapele .9 . O r h i c u l a r u l h u / e l o r In  jurul or i f i c iului

b u c a l .

Inchidc orif ic iul bucal , apropiind

buzele în tre e le .

1 0 . B u c c i n a i o r L.a nivelul obrazului . Intervine în l luicrat şi este

dezv oltat la su llători i la trompetă, j

Page 88: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 88/422

A PAIU TI L i .OCO ^10TOR

M . o r b i c i i l a r , p a r t e a

o r b i t a l i iМ . o r b k ' u l a r . p a r t e a

p a l p e b r a l ; !

S p r â n ce a n ă _

M . c o b o r â t o r al

s p r â n c e n e i

- M . l e m i H ' t i '- p a r i e l a l

Лр*)пе\ n\M.•picramahli

M . o r b i c L i l a r ,

p a r t e a o r b i t a l i i

M . r i d i c ă t o r a l

buze i SL iper io i ire .

r a m u r a n a / ah l

M . r i d i c ă t o r a

b u / e i s u p e r i o a r e

 / 

M . 7 i g o m a i i c

m i cM . z i g o m a i i c j ,

m a r e

P a n i c u l a d i p o s

Г \M c o b o r â t i i r al

b u / e i i n f e r i o a r e

M . c o b o r â t o r

a l u i i g h i u k i i g u r i i

M . r i s i ' r i u s

A r t e r a ^ i v e n a

l e m p o r o - s u p e r f i c i a l e

M . p l . i l i sm a

Г г а р е / u l

'm .  s e m i s p m a l a l

■apului

M , r i d i c ă t o r al s c a p u l e i

I . a u r i c u l a r p o s l e r u > r

l ' a s c i a p a r o i i d i a n ă

l i». 2‘). Muşchii siipirficiali ai capului

M u ş c i i i i m a s t i c a l o r i . S e in s er a c u u n c a pă t p e o a s e l e b a z e i c r a n i u l u i c u c e l a l a l t p c

m a n d i b u l ă . S u n t i n cr \ ' al i t ic n cr \ u l I r i g e m e n .

M i ş c a r e a t ic c o b o r â r e a m a n d i b u l e i es t e e l e c tu a i a i l c m u ş c l i i i s u p i a h i o i d i c n i ( d i g a s t m .

Şl n i i l o h i o i d i a n ) .

 Muşchii iiu isliculori

IN11 m e l ei m i s c l i i u l n i

O r i f i i i i e I n s e r ţ i e / V c ţ i i i i u '

1. M a s c t c r A r c a d a

/ i g o m a t i c a .

R a m u r a m a n d i b u

l e i ( l a l a e x t e r n a ) .

K i d i c a m a n d i b u l a ; m t c i \ i n c m m i. ş

c a i i l e i l c l a t e r a li t a t e ,şi a n t e i u p i i l s i c

2 . l e m p o r a l S c u a i n a o s u l u i

t e m i i o r a l .

P r o c e s u l c o r o n o i d

a l m a n d i b u l e i ,

R i d i c a m a n d i b u l a ,şi i i i t e i v i n c i n

l e t r o p u l s i c .

Page 89: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 89/422

.4.\'.ГГОЛ//( Şl FIZIOLOGIA OMULL

d i g a s t r i c

i l h io jd , ,i i r o h i o d i a n

M . co n s U · . f a r i n g . m f .

A . c a r o t id ă c o m u n ă

M . o m o h io id i a nT i r o i d aM . s t e rn o L i r o i d i a n

. s t e m o h i o i d i a ns t e m o r ir o i d i a n

P l e x u l

b r a h i a l

Fig. 30 . Muşchi i gâtului

 M u şch ii m astica tori - contin uare

N u m e l e

m u ş c h i u l u i

O r i g i n e I n s e r ţ i e A c ţ i u n e

3 . P t e r i g o i -  

d i a n i n t e r n

P r o c e s u l

p î c n g o i d a l

s f e n o i d u l u i .

R a m u r a m a n d i

bulei ( faţa internă) .

R idic ă m andibu la , in terv ine în

anteropulsie ş i în mişcări le de

lateralitate.

4 . P t e r i g o i -  

d i a n e x t e r n

P r o c e s u l

pter igoid al

s f e n o i d u l u i .

C o l u l m a n d i b u l e i . Intervine în m işcă nle de lateral i tate

ş i detem i ină antepu ls ia m andibu le i ;

intervine ş i în coborârea mandibulei .

п -ш   M ( 'S C H 1I G A J L 'L U i

in reg iu nea amerola tera lă a gâ tu lu i se a f lă o sene dc mu şc i i i ( f ig . 30 ) , pe mai nu i l le

planu r i c are , d inspre su prafa ţă spre profu nz ime, su nt prezenta ţ i în tabe lu l c e u n^eaza :

Page 90: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 90/422

 А 14 и А п и . I. (К о МО го н

 M uşchii i>âlnlui

Numele

muşchiului

O r i g i n e Inserţie Acţ iune InervMţic

1. Platisma,silLial imediat

sub piele

I’e pielea dinregiunea su-

praclaviculară.

I’e pieleaobrazului şi

pc comisura

bucală.

Coboara buzele (dispreţ,fticâ) şi ridică pielea

gâtului.

N fatial.

2 . Sterno-

cleidomas-

toidian

Pe stern şi

claviculă.

i’e procesul

mastoid.

Când ,sc contracta uni

lateral înclina capul dc

aceeaşi parte şi îl roteşte

spre partea opusă; în

contracţia bilaterală este

flexor al capului.

N acccvir

3. Suprahioi-

dieni:

- digastric,

cu două

pântece unite

printr-un

tendon

intemiediar

- stilohiol-

dian- m ilohioi-

dian

- geniohioi-

dian

Pântecele poste

rior îşi are origi

nea pe mastoidâ.

Pântecele

anterior se

prinde pe

mandibulă.

Coboară mandibula. Nervul trigcrncn

pt. pănteccle an

terior şi nervul

facial pt pânte

cele poslcrmr

Pe procesul

stiloid.

Osul hioid. Ridică hioidul în

deglutiţie.

N. facial.

Pe софи! man

dibulei (pe linia

milohioidiană).

Osul hioid. Coboară mandibula. N. trigernen.

Pe spina mentală

a mandibulei.

Osul hioid. Coboară mandibula şi

ridică osul hioid.

N. hiiK)gl«)s

4. Infrahio-idieni:

- sternotiroi-

dian

- tirohioidian

Pe faţa posterioa-ră a sternului şi

claviculă.

Pe osul

hioid.

Coboară osul hioid.

Ansa ccr\ ical.j

fonnata din nervul hipuglos SI

ple.vul ter\K:al

- sternoliioi-

dianPe cartilagiu

tiroid.

Pe osul <

hioid. 1

Coboară hioidul şi ridica

laringele.- omohioi-

dian (arePe manubriul

stcmal.

Pe car tilaju l i

tiroid.

Coboară laringele.1

două pântece:

superior şi

inferior)

Pântecele infe

rior, pe m argi- :

nea sup erioa ră a j

scapulei. 1

Pântecele <

superior se

prinde dc

hioid.

Coboară hioidul.

5. Scaicni(anterior,

mijlociu,

posterior)

Pe proceseletransvers e ale :

vertebrelor C ,-

Pe coasta 1 1Я 11. 1

t

ΐ

Înclina coloa na vcrticala 1le acecaşi pane şi ridica

ora celc (m inspiratori

icccsori).

Plexul 1  Vital

Page 91: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 91/422

90  A n a t o m ia   s i   f i z i o l o g i a   o m u l i

 M u şch ii g âtu lu i - contin uare

Numele muşchiului Origine Inserţie Acţiunc Inervaţii6. Muşchii prcvertebrali: - lung al capului P e a p o f i z e l e t r a n s

v e r s e a l e v e r t e b r e

l o r C , -C „ .

Pe a pof iza bazi lara

a occipitalului .

- lung al gâtului P e corpu r i l e pr i

m e l o r v e r t e b r e ş i

a l e u l t i mel or v er

tebre cer\ ' icale .

Pe tuberculul ante

rior al atlasului.

Flexori ai

capului.

Plexul

cervical.

- drept anterior al capului M asa l a tera l ă a

at lasului .

Pe apofiza bazilară

a osului occipital .

M U Ş C H I I T R U N C H I U L U IM u şc h i i t ru nch iului se grup ează în m uşchi i spatehi i şi a i cefei , muşchi i anterolaterali

a i tor ac e l u i ş i m u ş ch i i antero l a tera l i a i abdom enu l u i (f ig . 31 ş i 32 ) . M u scu l a tu ra profu ndă a

c o l o a n e i v e r t e b r a l e e s t e i n e r v a t ă d e r a m u r ile p o s t er io a r e a le n e r v ilo r sp in a li.

 M u şch ii sp a teh ii ş i a i c e f e i

M u ş c h i u l O r i g i n e In s e r ţi e Acţiune Inervatie

1. T r a p e z  

( a r e l a b a z ă

c o l o a n a

v e r t e b r a l ă

Şl v ârf u l l a

h u m e r u s )

P e a p o f iz e l e

s p i n o a s e a l e

v e r t e b r e l o rcer\âcale ş i

t o r a c i c e .

Pe c laviculă ,

a c r o m i o n

şi spinascapulei .

Când ia punct f ix pe co

loană ridică umănil, când

ia punct fix pe centurascapulară fibrele superioare

 în c lin ă ca pul pe partea res

pectivă, iar cele inferioare

contribuie la căţărate.

Nervul

accesor.

2 . . M a r e l e  

d o r s a l  

( la t i s s im u s

d o r s i , c e l m a i

l a t m u ş c h i a l

c o i p u l u i )

P e p r o c e s e l e s p i

n o a s e a l e u l t im e l o r

6 v er tebre toraca l e ,

a l e v er tebre l or

l ombare ş i c reas ta

s a c r a l ă m e d i an ă .

P e h u m e a i s

(şanţul

intertu-

bercular) .

Când ia punct fix pe

coloan ă cobo ară braţul şi

 îl rote şte înău ntru. Când ia

punct fix pe inserţie ndicâ

toracele (căţărate) .

Plexul

braliial.

1 3 . R i d i c ă t o r  

a l s c a p u l e i

P e p r o c e s e l e t r a n s

v erse a l e v er tebre-

 j lo r c e r v ic a le .

Pe unghiul

superior al

scapulei .

Ridică scapula când ia

punct fix pe coloană,

iar când ia punct fix pe

scapulă înclină coloana de

aceeaşi parte.

Plexul

cervicalşi brahial.

4 . R o m b o i d P e p r o c c s e l e s p i

noase a l e u l t i mel or

v er tebre cerv i ca l e

ş i a l e pr i mel or

torac i ce .

Pe marginea

medială a

scapulei .

Ap ropie scapula de

coloană.

Plexul

brahial.

5 . D i n ţ a t  

p o s t e r i o r şi 

s u p e r i o r

P e p r o c e s e l e

spinoase C,, T|, T., ,

T v

Pe coastele

2- 5 . 1

Ridică coastele, fiind

nspirator. 1

Nervii

'nicrcostali.

Page 92: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 92/422

 / i r A R A T V L L O C O M O T O R

η

Vertebra ccrvie.il ; · !

Р г о1 и Ьс га | Ца u c c i p i l a l ă c x i c r n i i

М . s c m i s p i n a l a l e a p u l u

L i g a i n c n l u l n u e a l

M . s p l e n i u s c a p i l i s ----------^

s c M —M . rom boici iTiic -

V c r i c b r a c e r v i c a l ă V I IV e r t e b r a l o r a c i c ă I

M . r o m b o i c i m a r eM . i r a p e z

S p i n a s c a p u l e i

M . d e l i o i d

M . r o t u n d ma r e v  Ж '    7 ^ * ^ '

M spli'imis I .ipiiis

,M spicni'iMerviCK(lllljjl p«lilc-tH>l 4lJ(4'tll/l

M riiln .llor al Ч a|>i(k iUihIIIIiI sII|Xnur

al siapuleiM ^ )pra pιιιΊ

M tra(KV

Spiiij tcapulci

M înlra.spiiKiN

Spaţiul amlar mo lul

.Spaţiul axil.ir lalerol

(,'apiil luri^ a)

IrÎL'rpMihii hrihwl îapul lairral aliriecpsului braliul

M . i n f r a s p i n o s

M . r o i n b o i d ma i

 jVI. Im is s im u s d o rs

F a s c i a t o r a c u - l o m b a r ă

M , o b l i c e x te r n a b d o m i n a l

T i i g o n u l l o m b a r

F a s c i a f e s i e r ăV e r t e b r a l o m b a r ă V

S p i n a i l i a c ăp o s t c r o - s u p e r i o a r ă

rotund m arcM . mt u n d mi c

‘Coasta a VI

M. sp len ius ccгvιcι^

Fascia toraco lonib . iră

M. latissiniiis dorsi

V e n c b r a t u r a c i c â X I I

Ver tebra lombară I

Creasta i l iacă

T r i g o n u l l o mb a r

M . f e s i e r mi j lo c i u

Fig. 31. Muşchii posteriori ai trunchiului

 Muşchii spate lu i ş i ai ce fe i - continuare

Mu şchi u l O r i g i n e Inserţ ie A cţiu ne Iner\ atie

6. Dinţat

posterior şi

inferior

Pe procescle

spinoase T||,

T , ş . L , , U .

Pe LiltiiTiele 4 coaste. Coboară coastclc, fund

c.xpirator.

Nervii

lntcrcч^-

tali.

7. Splenius(al capului şi

al iiâtului)

Pe procesclespinoase

 Ί , - Ί ,

Spleniiisul capului,pc occipital şi pe

masloidâ; spleniiisul

gâtului, pc procesclc

iransverse ale atlasu

lui şi axisului.

In contracţic bilateralasunt cxicnsori ai capu

lui. In contracţic unila

tcrala înclina capul clc

accciişi parte.

PlexulCCI Vк al

Page 93: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 93/422

92  A n a t o m ia   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

M uşchi i a nt e r o l a t c r a i i a i t o r a ce l ui .  în part ea anterio ară a toracelu i se găsesc ce i doi

muşchi pectorali (marele şi micul pectoral). Mai profund se află muşchiul subclavicular şi dinţatul

mare .

 în sp aţii le in terco sta le se g ă sesc m u şch ii in terco stali extern i şi in te rn i.

La baza cutiei toracice se află diafragma, un muşchi lat care separă cutia toracică decavitatea abdo m inală, având o faţă bolti tă spre toraee şi o faţă con cavă spre abdomen.

Stru cairal , diafragm a are două porţiuni: centrală (apon evrotică) şi periferică (musculară).

Com pon enta apo nev rotică se nu m eşte centrul tendinos al diafragmei ş i are fomiă de tr ifoi.

 M uşchii anterolaterali a i toracelu i

M u ş c h i u l O r i g i ne Inserţ ie A cţ i une Inervatie

1 . M a r e l e  

p e c t o r a l

Are 3 fascicule de ori

gine; c lavicular , pe c lavi

culă; stemocostal , pe faţa

anterioară a coastelor şi

pe primele 6 carti la je cos

tale; abdominal , pe teaca

marelui di'ept abdominal.

Pe humerus

(creasta

marelui

tubercul).

Când ia punct fix

pe toraee apropie

braţul de toraee.

Când ia punct fix

pe hiuTierus inter

vine în căţărare,

ridicând toracele.

Plexul

brahial.

2 . M i cul pe c

t o r a l

Pe procesu l coracoid al

scapulei.

Pe coastele 11,IV şi V.

Ridică coastele şi

intervine în inspi

raţie.

Plexul

brahial.

3 . S u b c l a

v i cul a r

Pe faţa inferioară a clavi

culei .

Pe coasta 1. Coboară c lavi

cula şi intervine în

inspiraţie. |

Plexul

brahial.

 M uşchii anterolaterali a i toracelu i - continuare

M u ş c h i u l Origine Inserţie Acţiune Inervatie

4 . M a r e l e  di nţ a t  

( d i nţ a t a nt e r i o r )

Pe primele 10

coaste.

Pe marginea in

ternă a scapulei.Când ia punct fix pe toraee

duce scapula înainte şi

lateral. Când ia punct fixpe scapulă ridică coastele(deci inspiraţie).

Plexulbrahial.

5 . I n t e r co s

tali externi

Pe buza

externă amarginilor

superioare ale

coastelor subi

acente.

Pe buza externă a

ma rginilor superioare ale coastelor

subiacente.

Sunt ridicători ai coaste

lor, deci inspiratori.Ocupă partea posterioară

a spaţiului intercostal; aufibre oblice, de sus în jos şi

dinapoi înainte.

Nerviiintercostali.

6 . Intercostali interni Pe buzainternă amarginilor

superioareale coastelor

subiacente.

Pe buza externă aşanţului subcostal

de pe marginea

inferioară a coasteisupraiacentc.

Sunt coborâtori ai coastelor, deci expiratori. Ocupă

partea anterioară a spaţiu

lui intercostal). Au direcţicinversă cu precedenţii.

Nerviiintcrcostali.

Page 94: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 94/422

 ArARAWL LOCOMOTOR 9 3

Diafragma are o componentă ccnirala fibroasă - ccntni tcndinos - .şi o componcniâ

miiscLilară. Componenta musculară formează partea periferică a diafragmei şt prczmia Irci

porţiuni;

• portiunea lombară, cu originea pe primele trei vertebre lombare, prin doi stâlpi; drepi,care este mai puternic, şi stâng;

• porţiunea costală îşi are originea pe ultimele şase coaste;

• porţiunea stemală, cu originea pe procesul xifoid.Diafragma este străbătută de o serie de formaţiuni. Dinspre lorace spre abdomen trec;

esofagul, cu doi nervi vagi, aorta, nervii splahnici (mare şi mic) şi lanţurile simpaticc, iar dinspreabdomen spre torace trec vena cavă inferioară şi canalul toracic.

Diafragma este inervată de nervii frenici care provin din plexul cervical - C ). Muşchii anterolaterali ai abdomenului. Sunt muşchi laţi. De o parte şi de alta a liniei

mediane se află muşchii drepţi abdominali. Anterior de fiecare muşchi drept abdominal se aflămuşchiul piramidal.

M. dinjat amenor

•Teaca m. dreptabdominal

M. latissimus,dor.si

M. dinjat anlcrio,

M. oblic exiernabdominali

iVI. imercosiali externi

M. imercostaii interni

Cartilajul costal X· 

M. oblic internabdominal

Spiîia iliacaaiucro-supcrioară

M. oblic externabdominal

M. cremaslcr

Canaiul im;hinjl

Punicului

spermatic

3 2 . .M u ş c h i i a n t e r i o r i ui t r u n t l ii i il u i

Page 95: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 95/422

9 4  A s ATOM ΙΑ SI FIZIOLOGIA OMULUI 

 M uşchii anterola terali ai abclontenuluiN u m e l e

mu ş c h i u l u i

O ri g i n e Inserţie Acţiune Inervaţie

1. M a r e l e 1

d r e p t

a b d o m i n a l

margi-

l ea s u p e

rioară a

s imf izei

pubiene.

Pe car t i la jele coastelor V, VI ,

VII şi pe apendicele xifoid al

s iemului .

Când la punct fix pe

pube flexează toracele,

când ia punct fix pe

torace flectează bazinul

pe torace.

Nerv'ii in-tercostali

şi plexul

lombar.

2 . P i r a m i d a l Prin bazalui are

originea

pe pube.

Prin vârful lui se inseră pelinia albă.

Întinde linia albă (o

pune în tensiune).

Plexul

lombar.

3. Oblic  e x t e r n Pe faţaexternă ault imelorcoaste .

Aponevroza oblicului externare mai multe tipuri de fibre·.- cele mai multe participă laformarea tecii marelui abdominal;- unele ajung la cresta iliacă;- altele formează pilierii carese inseră pe pube.

In contracţie unilaterală roteşte trunchiul înpartea opusă. lnter\'ineşi în expiraţie, coborândcoastele (m, expiratoraccesor). Când ia punctfix pe coastă flexeazăbazinul pe torace.

Nervii in-tercostalişi plexullombar.

4. Oblic  

intern

Pe creastc

iliacă.

i Fa scic u lele posterioare se

inseră pe marginea superioarăa ultimelor coaste.Fasciculele m ijlociifomiează teaca marelui dreptabdominal.Fasciculele anterioarefonn ează cu fasciculelevenite din muşchiul transverstendonul conjunct.

 în co ntrac ţie unilate-

. rală roteşte toracelede aceeaşi parte. Cândia punct fix pe toraceface flexia bazinului petorace; când ia punctfix pe crea sta iliacăface flexia toracelui pebazin. Coboară coastele(muşchi expirator).

Nervii

inter-costalişi plexullombar

5 . Tran s v ers  a b d o m i n a l

; Pe ul timele 6cart i la jecostale şipe creastailiacă.

Fibr ele superioare ale apo-nevrozei participă la formareatecii marelui diept abdominal.Fibrele inferioare contribuiela formarea tendonului con

 ju n ct, îm preună cu fib re dinmuşchuil oblic intern.

Trage coastele sprelinia mediană, strângândtoracele ca un brâu. Coboară coastele (muşchiexpirator accesor).

Neiviiinter-costalişi plexullombar.

6 . P ă t r a t  l o m b a r

Pe creastailiacă.

Pe coasta XII.

1

. 1

Când ia punct fix pecreasta iliacă înclinăcoloana lombară. Coboară coastele, fiindexpirator. Conlribuie lamenţinerea trunchiuluin recliludine. j

Plexullombar

Page 96: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 96/422

.-i/’ l/i ΙΠ /. LOCOMOTOR ν,·ΐ

 Muşchii anterolaterali ai abdomenului - continuareN'umele

muşchiului

Oricine Inserţie Acţiune huM'VUţie

7. Psoas Pe coqiurile vertebrelortoracale. Se uneşte cu

muşchiul iliac şi fomieiiză

muşchiul psoas-iliac.

Pe trohantenilmic.

Mexia coapsei peba/in.

Plexullombar.

Latera l de m uş cli ii clj-cpţi abdom inali sc alia muşchii oblic extern, oblic mtcm :<i transv crsal abdomenului. Toţi aceşti 3 muşchi laterali sunt cărnoşi în partea posterioara, iar anterior se

continuă cu ap on ev roze ca re lonTicază teaca dreptului abdominal, ce acoperă nuii cbiul omonnnşi muşchiul piram idal. Prin întretăie rea fibrelor aponcvrozelor muşchilor laierali sc lormeayii pe

Hnia mediaiiă, între cei 2 drepţi abdominali - linia albă (rafeu tendinos). în partea posterioara a

abdomenului se află muşchiul psoas şi pătrat lombar.Acţiunea muşchilor abdominali.  în totalitate, muşchii abdomenului au o acţiune asupra

coloanei vertebrale şi o acţiune de presă abdominală.

 Acţiunea asupra coloanei:   muşchii abdominali, în special muşchii drepţi, coniribmc împreună cu m uşc hii jg eab u rilor verteb ra le şi cu muşchii pătraţi ai lombe-lor la menţinerea in

rectitudine a coloanei vertebrale. Acţiunea de presă abdominală,   muşchii abdomenului fomie;iză o centura coniractila,

rolul principal revenind muşch iulu i transvers. Prin tonicitatea lor, contnbuie la fixarea organelor

abdominale. Când se contractă activ, comprimă aceste organe şi determină “o presa abdommala”

CCintervine în a cte fiz io log ice prccu m: expiraţia, m icţiunea, defecaţia, expulzia latului. Presiuneaabdominală intervine şi în voma.

M U Ş C H I I M E M B R E L O R

Muşchii membrului superior

Sunt grupaţi în muşchi ai; umărului, braţului, antebraţului şi mâinii (fig.

 Muşchii umărului

Numelemuşchiului

Origine Inserţie Acţiune Incrvaţic

1. Deltoid

(cel mai

voluminos

dintre

muşchii

umărului)

Pe claviculă (fas

cicul anterior), pc

acromion (fascicul

mijlociu) şi pc spina

scapulci (fasciculul

posterior).

Pe tuberozi-

tatca deltoi-

diană de pc

cotpul hu-

merusului.

Fasciculele anterioare

proiectează braţul înainte,

fasciculele posterioare pro

iectează braţul înapoi. Con

tracţia sinergica a celor trei

fascicule duce braţul pâna la

orizontala (abduclie).

Plexul

brahial.

2. Supra-  spinos

In ibsa supraspi-noasă cic pc faţa pos-

tcrioara a scapulci.

Pe tuberculul mare al

humerusuhii.

Este abductor al braţului,ajutând m. deltoid în acţui-

nca sa dc abducţie.

Plexulbrahial.

3. Inlra-  

spinosIn fosa infraspinoasa

(le pc fala poslerioa-

ra a scapulci.

[’c lubcr-

culul maro al

luimcrusului.

l acc rotaţia în afara a hu-

mcrusului.

Plexul

bialiKil

Page 97: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 97/422

96  A n a t o m i a   s i   f iz io l o g ia   o m u l u i

^p,U(ATUL LOCOMOTOR9 7 

 M u şc h ii u m ăr u lu i - co nt in ua re

Numelemuşchiului

Origine Inserţie Acţiune Inervaţie

4. Rotund mic

P e m a r g i n e a l a t e r a lă

a s c a p u l e i .

Pe tuberculul

mare a l hunie-

ms u l u i .

Fac e rotaţia în afară a

humerusului .

Plexul

brahial.

5. Rotund mare

P e m a r g i n e a l a t e ra l ă

a s c a p u l e i , s u b p r e

c e d e n t u l .

Pe tuberculul

mi c a l h u me -

msului ş i

creasta lui .

Face rotaţia înăuntru a

braţului şi apropie braţul

de co ip (adductor) .

Plexul

brahial.

6. Sub- 

scapular

I n f o s a s u b s c a p u l a r ă

d e p e f a ţa a n te r i o a r ă1 a s c a p u l e i .

Pe tuberculul

m i c a l h u me -rusului.

Face rotaţia înăuntru a

braţului şi adducţia lui.

Plexul

braliial.

 M u ş ch ii re g iu n ii an te ri o ar e a br aţul ui

Numelemuşchiului

Origine Inserţie Acţiune Inervaţie

1. Biceps brahial

Ar e d o u ă o r i g i n i : p e

p r o c e s u l c o r a c o i d a l

s c a p u l e i ş i p e u n tu

b e r c u l s i tu a t d e a s u p r a

c a v i tă ţ i i g l e n o i d a l e a

s c a p u l e i .

Pe tuberozitatea

radiusului .

Flexează antebraţul pe

braţ, face mişcarea de

supinaţie. Asupra bra

ţului este adductor.

Plexul

brahial.

2. Coraco- brahial

P e p r o c e s u l c o r a c o i d

a l s c a p u l e i .

Pe софи1 hu

merusului ( faţa

lui medială) .

Proiectează înainte

braţul şi îl apropie de

tRinchi (adductor).

Plexul

braliial.

3. Brahial P e с о ф и 1 h u me r u s u

lui , sub tuberozitatea

d e l to i d i a n ă .

Pe procesul coro-

noid al ulnei.

Flexor putemic a l ante

braţului pe braţ.

Plexul

braliial.

 M u şc h ii re g iu n ii p os te ri oa re a br aţ uh ii

N u m e l em u ş c h iu l u i

O r i g i n e I n s e r ţ i e Acţiune Inervaţie

T r i c e p s

b r a h i a l

! .................

Are trei capete de or igine; unul se

prinde pe un tubercul s i tuat sub ca

vitatea glenoidă a scapulei , celela l te

două pe faţa poster ioară a humeru

sului , de 0   parte şi de alta a şanţului

de torsiune

Pe olecran. Extensor al

braţului.

Plexul

brahial.

 M u şc h ii re g iu n ii an te ri oa re a an te hr aţuh ii

N u m e l e

m u ş c h i u l u i

O r ig in e In s e rţ ie A cţiu n e Inervaţie

R o t u n d

,} ro nat or 

1

; P n n c a p ; ' i ; a i i- iimcral pe

i ^ p i c i ; . ! medial al

i i u mc a i s u k n . i a r p n n

,,ιΓ  p c   proccsul

o:·'!  al uii.L

Pe faţa laterală

a radiusului.

Face mişcarea de

pronalie a m âinii.

Eslc un Псхог al

antebraţului pc braţ.

Plexul

brahial.

M. supr . i spinos

C l a v i c u l ^ ^ M , ir ap cz

/  J .

Fig. 33. Muşchii umărului  si ai braţului

Fa scia

infra spinoa săM. la i i ssimus d orsi

M. ro tund ma re

M. bra hio-ra d ia l ·

M. extensoi

lung

radi al al

ca rpului

Septul in lcnmuscula r

brahial lateral

Capul medial al

"m  tricep s brahial

'E picond i lul

lateral

T e n d o n u l m

triceps brahial

Olecra niul

Fa scia

antebrahială

 λ ΐ, ex ten so r

scurt radial

al carpului

 Muşchii reg iuni i an te rio are a a nte br aţa /ui - continuareiN'umcle

muschiuhii

O rig in e In serţie Acţiune Inervaţie

2. FIcxor

radia! al

carpului

Pe epicondilul medial al

humerusului.

Pe baza mcta-

caqîianuhii 11.

Slab flcxor al ante

braţului pc braţ Şl al

mâinii pc antebraţ.

Slab abduciDf al mâi-

ntt (0   ducc în afara).

Plexul

brahial.

3. Palmar

ii'” К

Pc cpicondilul medial al

Inimcrusului.

Pc aponcvroza

palmară.

Slab llcxor al mâinii şi

antebraţului.

Plexul

brahial.

Page 98: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 98/422

Page 99: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 99/422

VI, l)niliijil

,V1. braliio

liidijl

M . c x l c i iM j r l u ng

r a d i a l a l c a r p u l u i

Fig. 35. Ant ebra ţ , faţa  

postcr ioară

M , c x t c n s o r s c u r t

r a d i a l a l c a r p u l u i

F a s c i

a n l c b r a h i a l ă

M . c x l c n « . o r

a n i c b r a h i a ls u p c r f i c i a l

M , a h d u c

l u n g a l p u l i c c i u i

M . e x t e n s o r s c u r t

a l p o i i c e l u i

T e n d . i n . e x t e n s o r

r a tl ia l al c a r p u l u i ^ ’

•JCplul ItH'riDUMUl.irbiahidl latc'rjl

(,'apu( nic'di.il il m.i n t c p s b r a h i il

rct id. ΠΙ (ri i .vp ' .

R p i o o n d j i u l

lat i 'ra l( J I c c r j n i u

<M. .intiineu

M. (Icxorulniir alсафи1|11

M c x t c n s o r

a l d e g e t e l o r

c x t c n s o r u l n a r

a l ca rp u lu iM c x i c n s o r a l

d e g e t u l u i m i c

1 c x t c n s o r a l d e g e t e l o r

c n d . m . c x t . u l n a r a l c a r p u l u i

 M uşc hii reg iu n ii an ter io are a an tebraţu lu i - continuare

iNurnele

m u ş c h i u l u i

O r i g i n e I n s e r ţ i e A c ţ iu n e I n e r v a

ş i· 5 . F l e x o r

s u p e r f i c i a l

a l d e ge te

lo r

C ap ătu l h u m c r o -

Lilnar are originea pe

cpiconc l i lu l medial

al l iumerusului şi peproccsul coronoid al

u l n e i . C o r p u l m u s

c u l ar s e c o n t i n u ă

cu palm tendoane ,

d e s t i n a te d e ge te l o r

II V.

Pe fa langa medie a degete lor

11, III, IV, V. Ficcare tendon

al i lexorului superl lc ial al

degete lor se împarte în câtedouă fasc icu lc care se prind

de fa langa medic a degete lor

11, 111, IV.Şl V l ’n n tr c cc lc

două fasc icu lc t rec tendoa

nele Псхогики profund al

d e g e t e l o r

1 l e x e a / â f a

l an ga m e d i c p c

c e a p r o x i m al a ,

d e ge te l e p ciTiâna, mâna pc

antebraţ şi an

tcbraţul pc brat

l 'stc Şl iulduclor

al mâinii

P l e x u l

br. ihia!

Page 100: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 100/422

1 0 0  A n a t o m ia   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

 M uşchii regiu nii an terioare a antebraţu lu i - continuare

N u m e l e

m u ş c h i u l u i

O r i a i u e Inserţ ie Acţiune Inervaţie

6 . F l e x o r  

p r o f u n d al  d e s e t e l o r

Pe faţa anterioară

ulnei ş i pe membrana interosoasă a

antebraţului . Софи!

muscular se continuăcu patru tendoane

pentru degetele 11 —V.

Fiecare tendon al

degetelor 11- V tieceprintre tendoanele fie·

xorului superficial al

degetelor şi se insera

pe falanga distală.

Flecteazâ falanga

distală pe cea medie,media pe proximală,

degetele pe mână şi

mâna pe antebraţ.

Este şi adductor al

mâinii.

Plexul

brahial.

7 . F l e x o -  ru l l u n g a l  policelui

Pe faţa anterioară aradiusului şi pemembrana inter -

o s o a s ă .

Pe falanga distală a

policelui.Flectează falangadistală pe cea pro

ximală, policele pe

antebraţ. Este uşorabductor.

Plexul

brahial.

8 . P ă t r a t u l  p r o n a t o r

Pe faţa anterioară a

uln ei , în porţiunea sadistală.

Pe faţa anterioară a radiusului, în porţiuneasa distală.

Detem iină poziţia

mâinii.

Plexul

brahial.

 M uşchii regiu nii p osterioare a antebraţulu i

N u m e l e

m u ş c h i u l u iOri g i n e Inserţie Acţiune Inervaţie

1 . E x t e n s o r a l  d e g e t e l o r Pe epicondilullateral al humem-sului. Софи1 mu scular se împarte în patru te ndoanepentru degetele 11- V. Fiecare tendon are trei ramuriaponevrotice.

Ramura apone-vrotică m ediană se prinde pefalanga medie adegetelor 11 - V,iar ramurile aponevrotice lateralepe falanga distalădc la aceleaşidegete.

Extensor ai falangeidistale pe cea medie,al falangei medii pefalanga p roximală, al degetelor peтеГасаф şi al mâiniipe antebraţ. Este şiadductor al mâinii.

Plexulbrahial.

2 . E x t e n s o r a l d e g e t u l u i m i c

Pe epicondilullateral al hume-rusului.

Pe ultimele douăfalange ale degetului mic.

Este extensor aldegetului mic şi almâinii.

Plexulbrahial.

3 . E x t e n s o r  u l n a r a l d e g e tului mic

Capătul humeral seinseră pe eondiluJlateral al humeru-sului, iar capătululnar pc margineapostcrioară a ulnei.

Pe baza meta-саф1апи1и1 V.

Face extensia mâiniişi abducţia ei.

Plexulbrahial.

4 . A n c o n e u Pc condilul lateral

al humerusului.

1

Pe faţa poste rioa- i

ră a extrem ităţii £superioare a.linei.

Extensor al 1

intebraţului. t

' lexLil

)rahial.

Page 101: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 101/422

 А  /МНАпп. L асом О топ  КН 

 Muşchii re;^iuniiposierioare aiitehrafiilui - coiitimiarc

Numele

muşchiului

Origine Inserţie Acţiune Inervaţie

Plexul

brahial,

5. Abductor

lung alpolicelui

Pc faţa postcrioară aulnci, a radiusului şi a

membranei intcrosoasc.

Pc falanga proxi-tnalâ a policciui.

Abiliictor al

policciui Şl al

mâmii.6. Extensorscurt alpolicelui

Pc faţa postcrioarâ aulnei, a radiusului şi a

membranei intcrosoasc.

Pc falanga distala apolicciui.

lixtcnsor Şlabductor alpolicciui.

Plexul

braJiial,

7. Extensorlung al

policelui

Pe membrana interosoasâşi pe faţa postcrioară a

ulnei.

Pc falanga dislalâ apolicelui.

HxtCn.SOr Şl

abductor al

policciui.

Plexul

brahial

8. Extenso ruldegetului II

(index)

Pe membrana interosoasâa humcrusului, în porţiunea ei distalâ, deasupraepieondilului lateral.

Se alătură ten-donului exien-sorului comun aldegetelor destinatindexului.

Extensor alindexului.Participă şila extensiamâinii.

Plexulbrahial

 Muşchii regiunii laterale a antebraţului

Numelemuşchiului

Origine Inserţie Acţiune Inervaţie

1. Brahiora-dial

Pe marginea lateralăa humerusului, înportiunea ei distală,deasupra epicon-dilului lateral.

Pe procesul stiloid alradiusului.

Flexor al antebraţului pcbraţ. Este supinator numai când antebraţul este

 în pronaţie şi pronatorcând antebraţul este însupinaţic.

Plexulbrahial.

2. Lung extensor radialal carpului

Pe marginea laterală a humenisului, înporţiunea ei distală,

deasupra epicon-dilului lateral.

Pe cel de al11-lea meta-еаф1ап.

Extensor şi abductor almâinii. Este Пе.хог alantebraţului pe braţ.

Plexulbrahial.

3. Scurt extensor radialal carpului

Pe epicondilul lateralal humenisului.

Pe cel de al11-lea meta-саф1ап.

Extensor şi abductor almâinii. Este şi fle.xor alantebraţului pe braţ.

Plexulbrahial.

4. Supinator Pe extremitatea pro-ximală a ulnei, subincizura radială.

Pe faţalaterală aradiusului.

Cel mai putemic supinator al antebraţului şimâinii.

Plexulbrahial.

1

Mâna i^oscdă un aparat muscular complcx arc muşchi numai pc faţa sa palmara >i in

spaliilc inierosoasc. Muşchii mâinii sunt grupaţi în trei regiuni: 1. Regiunea laterala ciiprmdcmuşchi carc dcservcsc degetul mare (police le) şi anume: m. abductor al pt)hcelui, m opo/.inlal policciui, m. scurt al policelui şi m. adductor al policelui. Acţiunea acestor muşchi este iii !icaia dc denumirea lor. 2. Regiunea methală conţine m. Ilexor scurt al degetului mic (mel.ii), mabducloral degetului mic şi m. opozant degetului mic. 3. Regiunea mijlocie cuprindelombricali şi mierososi.

Page 102: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 102/422

■4л.-1ГО,и/ ( SI FIZIOLOGIA OMULi

Teaca sinovială aicndonului m. flcxor

lung al policeluiM . a b d u c l o r s c u r l

a l p o l i c e l u i

M . o p o z a n t a l

p o l i c e l u i

T c a c a s in o v i a lă a ^

t e n d o n u l u i m . П е х о г ra d i al

T e a c a s i n o v i a l ă a Л

t e n d o n u l u i m . a b d u c i o r / V

l u n g a l p o l i c e l u i

T c a c a s i n o v i a l ă

a t e n d o a n c l o r

r i e x o r i l o r

T c a c a s i n o v i a l ă

c o m u n ă a m m .

f l c x o r i

M . o p o z a n t a l

d e g e t u l u i m i c

M . a b d u c l o r a l

d e g e t u l u i m i c

T e n d o n u l m . f l e x o r

u l i i a r

T e a c a s i n o v i a l ă c o n u m ăa m m . Πο χ ο ι ίT e a c a s in o v i a lă a

i n . П е х о г l u n g a l p o l i c e lu i

Fig. 36 . M ân a, faţa ante rioa ră , plan superficial

M u .şchii lo m b n ca li su nt anex aţi tend oanelor muşchiului flexorproflind al degetelor şi se

no tea ză d insp re p oJ ice spre degetul m ic cu c i f re le l - V . E i f lexeazâpr im a fa langă (proximală) şi

ex u n d p e c el e l a lte două (m ed ie şi distaiă) . M uşchii interosoşi ocupă spaţi ile dintre metacaφiene

şt sunt uni) palmari , a i t i i dorsal) Cfig . 36, 37) .

M u şc h ii )nte ro so şi H ectează toţi falanga p roxi)^ală şi extind falanga medic şi distaiă; în

plus. interosoşi) palmari apropie degetele de axul mâinii , iar ce i dosali fndepârtează degcle le

d e a x u l m â i n i i .

. M u ş c h i / m e m b r u l u i in fer ior  La m em brul inferior vom d cscric muşchii  bazinului, muşchii coapsci, muşchii gambei

,şi m u şch i i p ic iorulu i (fiu.  3 8 - 4 0 )

Page 103: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 103/422

4 РАКА TUL L ОСОМО ТОК lU.

 Muşchii anterior i a i bazinului

Numele

muşchiului

O r i g i n e In se rţie A cţiune Incrvaţie

Ileopsoas, for

mat din muşchiul

psoas şi muş

chiul iliac

In fosa

iliacă.

Pe

trohan-

tenil

mic.

Flexor al coapsci pe bazin când îţii ia

punct fix pe origin e Пехог al baz i

nului pe coapsă când îşi ia punct fix pe

inserţie. în contracţie unilaterala înclină

tamchiul ele aceeaşi parte.

Plexul

lombar.

 Muşchii pos teriori a i bazinuluiNumele 

mu.schiului

Origine Inserţie •Acţiune Incrvi

1. Muşchii fe Pc a ripa il i- Pe faţa pos lerioa ră F.xtensor al coapsei; Îm IMcxulsieri aeă, înapoia a trohanterului preuna cu ceilalţi muşchi sacral

- fesier mare (cel lin ie i f es ie re m arc . fesieri, intervine in metiţi-

.siipeiTicial ,şi posterioare. nerea po/iţici de vcrti

 _ ;eЬn;ιι \iilummos) calitate a coqnilui.

Page 104: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 104/422

104  Λ^ΆΤΟΜ ΙΑ Ş l FIZ IOLO GIA OMULVI 

M uşch i i p o st er i o r i a i b a zi i t u h i i - co nt i n u a re  

Numelemuşchiului

Origine Inserţie

- fesier mijlociu

- fesier mic

iPe aripa iliacâ, 1între linia 

1   fesieră poste-  \   rioară şi ante- 

1  rioară.

Pe faţa laterală a trohanterului mare.

Pe aripa iliacă, 1   înaintea liniei i fesiere anteri- 1oare.

Faţa anterioară a trohanterului mare.

Acţiune

Au acţiune comună, "ibrele posterioare ale celor doi muşchi au acţiune dc extensie şi rotaţie în afară a coapsei, în timp ce fibrele anterioare au acţiune de flexie şi rotaţie înăuntru a coapsei.

Inervatie

Plexulsacral.

Plexulsacral.

2. Obturator externIPe cadrul ex- jtem al găurii j obturate şi pe 

i membrana Iobturatorie.

In fosa trohanterică Rotator în afară al coapsei.

Plexullombar.

3. Obturator intern

Pe cadrul in- Item al găurii 

j obturate şi pe membrana obturatorie.

Pe faţa medială a trohanteailui mare.

Rotator în afară al coapsei.

Plexul

lombar.

4. Piriform  (fomiă triunghiulară cu baza la osul sacru şi vârful pe tro- hanterul mare).

Faţa anterioară ja sacrului, în vecinătatea găurilor sacrale.

Pc vârful trohanterului mare.

Rotator în afară şi

abductor al coapsei .

Plexul

sacral.

5. Muşchii gemeni- gemen superiori Pe spina ischi-

- gemen inferior [atică.

6. Tensor al fasciei lata

Pe triberozi- tatea iscliiatică

Pe spina iliacă antero-supcri- oară (creasta iliacă).

împreună cu obtura

torul intern, pc faţa medială a trohanterului marc.

Pc trac tu l i l io t ib ia l ,

f o n n a ţ i u n e f i b r o a s ă

a f as c i e i c o ap s e i ,

care , în sus , se

i n s c r ă p e c o x a l , i a r

n j o s p c c o n d i l u l

lateral al libiei şi j :)e

capul f ibu lc i .

Acceaş i ac ţ iune ca

muşchiul obturatorintern.

Plexul

sacral.

Flexor şi abductor al

coapsei .

Plexul

sacral.

7. Pătrat  femural

Pc tubcrozi- atca ischiatică.

P c c r c as ta i n tc r i r o -

h a n t c r i c ă .

Rotator în afară al

coapsei .

Plexul

lombar

Page 105: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 105/422

 A p a r a t u l   l o c o m o t o r   105

Spinu i l iac

am. sup

C r e a s t a i l i a c ă

F a s c i a f e s

B u r s a

slni.ivială siibciilană.

a spiiici iliacc posi. sup.

Bursa sinovială

sukulană sacrală

M. fesier marc

Bursa coecigiană— -subeulană

■M, addu clo r mare

Linia aspră

Imcrimia lenclinoa--;

M. yracili·

M. biceps femural

capul scurtM, semilenclinos

M. biceps l'emur;capul lung

semimenibraiios

N. libial

.\1. eroilor

Λ. şi  V. popliice

T o ik I.  m

semimenibraiiosM. planiaris

V. .vafenă imc;

M. easliocnemian.capul medial

liaslrocncmian/capul laleial

M. cvadriceps '

femural

Fas c ia lata

Tcnd. m. drepl

femural

Palel la

Ligamentul

pateIar

Faja poplilee

femurală■N. poronier

comun

M. eroilor

Vertebra

lombară VP r o m o m o r i u m

M. p i r i formLig. i i iel i inal.VI. obturator

internC r e a st a p c d i n e eM. p ec l ineuTuberc u lu l

pubian

M. adductor

lung

M. gracilis

Fig. 38. Coapsă: stânga - faţa posfcrioară;  

dreapta - faţa anterioară

Page 106: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 106/422

1 0 6  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l v i

 M uşchii coapsei, regii ii ie a uiiterio ară 

M u ş c h i u l O r i o l n e Inserţie Acţiune Inervatie

C r o i t o r ( c c l

mai lung mvişchi

a l ο ο φ ί ι ΐ υ ί )

Sp ina lUacă an-

terosuper ioară .

Pe faţa medi

ală a tibiei, sub

condilul medial.

Flex or al coapsei

pe bazin şi al gam-

bei pe coapsă.

Plexul

lombar.

. C v a d r i c e p s  

(are patru capete

dc o r i g i n e )

V a stul la te r a l , pe

faţa laterală a femurului

şi buza externă a l iniei

aspre.

b . V a stul me dia l , pe

faţa medială a femuru

lui şi pe buza internă aliniei aspre,

e. V a s tul in te r m e dia r  pe faţa anterioară afemurului .d. D r e ptul f e mur a l , pe

bazin .

Pe ba za şi

marginile

rotulei.

Extensor al gambei

pe coapsă.

Plexul

lombar.

 M u şchii coapsei, regiunea p osterio ară 

N u m e l e

m u ş c h i u l u iO r ig ine Inserţie Acţiune Inervaţie

1 . Biceps  f e m u r a l

Capătul lungpe tuberozitateaischiat ică ; cap ătul scurt, pelinia aspră.

Pe capul fibulei. Extensor al coapsei, flexor algenunchiului şirotator în afară algambei.

Plexulsacral.

2 . Se mi-  

m e m b r a n o s

Pe tuberozitateaischiat ică.

Tendonul direct, pe faţaposterioară a condiluluimedial al tibiei, tendonulrccurent merge în sus şilateral, tendonul rcfleclatocoleştc condilul medialal tibiei.

Extensor al coapseişi flexor al genunchilor. Rotator

 înăuntru al gambei.

Plexulsacral.

3 . S c m i t e n -  dino s ( său atsuperficial deprecedentul )

Pe tuberozitateaischial icâ.

Pe faţa medială a tibiei,sub condilul medial.

Extensor al coapseişi flexor al genunchiului. Rotator

 înăiinti'u al gambei.

Plexulsacral.

 M u ş c h i i c o a p s e i , r e g iu n e a m e d ia lă

N u m e l e

niiischiuhii

1 O rigine 1 inserţie Acţiune Inervaţie

1. Pcctineu Pe creasta pcc tinciilâ  dc pc

osul  pubis.

l’e   lima de tri-furcare m ijlociea limci aspre.

FIcxor al coapsci şi uşoradductor al coapsei.

Plexullombar.

Page 107: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 107/422

 A p a k a t v l   l o c o m o t o r   1 0 7 

 Muşchii coapse i, regiu nea m edia lă - continuare

Numele

muşchiului

Origine Inserţie Acţiune Inervatie

2. Adductorlung

Pe osul pubis,sub tubercululpubic.

Pe interstiţiulliniei aspre.

Flexor al coapsei, adductor al

coapsei şi rotator în afară.

Plexul

lombar.

3. Adductor

scurt

Pe ramura

ischiopubiană.Pe interstiţiulliniei aspre.

Este adductor al coapsei, flexor

al coapsei şi rotator în afară.Plexullombar.

4. Adductor

mare

Pe ramuraischiopubiană

şi tuberozitateaischiatieâ.

Pe interstiţiulliniei aspre şi pecondilul medial

al femuailui.

Este cel mai puternic adductoral coapsei. Datorită inserţiei petuberozitatea ischiatică, esteextensor al coapsei. Este şi ro

tator în afară al coapsei.

Plexul

lombar.

5. Gracilis Pe ramura

ischiopubiană.Pe faţa medialăa tibiei, subcondilul medial.

Adductor al coapsei, flexoral gambei şi rotator medial alйа1лЬе1. |

Plexulsacral.

 Muşchii gambei, regiunea anterioară 

Numelemuşchiului

Origine Inserţie Acţiune Iner\'aţie

l.Tibialulanterior

Pe condilul lateral al

tibiei, faţa laterală a tibieişi membrana interosoasă.

1cuneiform şi Imetatarsian. Flexor dorsal al piciorului şi supinatoral piciorului.

Plexulsacral.

2. Extensor lung alhalucelui

Faţa medială a fibulei şipe membrana interosoasă.

A doua falangăa halucelui.

Extensor al haluceluişi flexor dorsal alpiciorului.

Plexulsacral.

3. Extensor lung aldegetelor

Faţa medială a fibulei şimembrana interosoasă; se

 împarte în patru tendoane,pentru degetele

11- V. Fie care tendon se împarte într-un fasciculmijlociu şi două marginale.

Fascicululmijlociu seinsera pe a Il-afalangă, iar cele

două marginale pe a treiafalangă.

Extensor al degetelor II - V şi flexordorsal al piciorului.Este şi pronator al

picioailui.

Plexulsacral.

 Muşchii 0( 1 ,uhei, regiunea laterală 

iN'uincleunişchiiihii

1·Peron ier

luiic

Oris ine Inserţie Acţiune Inervatie

Pc capul fibulei,

pc faţa laterală allbiilei.

Străbate planta şi sc

insera pe I metatarsianşi pe I cuncifonn.

-·Peronierscurt

Pronator al picio-

niiui şi extensor alpiciomliii. Susţinebolta piciorLiliii.

Plexul

sacral.

laţa laterală anbulci.

Metatarsianul V. Pronator şi llexor

plantar al piciorului(extensor).

Plexulsacral.

Page 108: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 108/422

^Ι^ΛΤΟΜΙΑ SI FIZIOLOGIA OMULUI 

T e a c a m m . p e r o n i c n

c o m u n i

T e n d o a n e l e

m m . e x l e n s o r i

h m e i a i c l e a e t e lo r

Fig. 39. Muşchii  

membrului 

inferior

 M u ş c h i i g a m b e i , r e g iu n e a p o s t e r i o a r ă 

N u m e l e

m u ş c h i u l u i

Origine In.serţie Acţiune Inerva ţie

1. G as t ro -  c n e m i a n

Capătul lateral pe condilul 

lateral femural, capătul 

medial   pe condilul  femui-al medial.

Aceşti muşchi formea

ză împreună cu solearul 

tricepsul sural, care se cotitinuă cu  Icndomil 

lui Ahi le , ce se inseră 

pe luberozilHiea calca- 

’ieului.

Tricepsul sural este 

extensor, supinator şi adductor al 

piciorului.

Plexul

sacral.

12 . S o i ear

h

Pe linia soleanilui dc  pe  libie,   pe cajnil  şi faţa pos te- 

''ioară a  Hbulei. i

Page 109: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 109/422

 j\l>AliArUL LO CO MOTO R 109

Tcnd. in. libi;anterior

M. cxiciisor lungal halucclui

M. exicn.sor lii/igdegetelor şi ni. peronier

Rciinaculum nmiextensori inferiori

Tend. in. peronier,scurl

Retinaculum mnrperonieri inferiori

M. c.vtcnsorscurl al degetelor

Tcnd. m. peronier

Tendoanele m. extensor

lung al degetelor /■/ 

Tcnd. Ш, extensor.scurt al halucclui i

Fig. 40. Planta

Aponcvrozelcdorsale a degetelor

Mm. iiitcrosoşi dorsah

Rciinaculum inm.extensori irilcriori

Tcnd. m.tjbiaianterior

'eiid. m.exlen,sorliing alhalucclui

M. exicn.sorscurtal halucclui

 Muşchii gam bei, r eg iu n ea p o s t e r io a r ă - co ntinuare

Numele

muşchiului

Origine Inserţie Acţiune Iner\aţie

3. Popiiteu Pe condilul lateral al femurului.

Deasupra liniei soleantlui

Flexia gaIБbei pe coapsă şi roteşte înăuntru gamba.

Plexulsacral.

4. Flevor lung al de

getelor

Pc faţa posterioară a tibiei.

Pe falanga a 111-a a dege

telor 1 1 - V.

Flexor al degetelor, extensor şi supinator al piciorului.

5. Tibial posterior

Pe faţa posterioară a tibiei şi fibulei, 

cât şi pe membrana 

mierosoasă.

Pc tuberozitatea osului nav'ieu- lar.

Extensor, adductor şi supinator ai piciorului.

6. Flexor lung al iialuceliii

Faţa posterioară a fibulei şi membra

na interosoasă.

A ll-a falangă a halucelui.

Flexor al halucelui, exten

sor, adductor şi supinator 

al picioi'ului.

Page 110: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 110/422

Muşchii picioinlii i , spre deosebire de cei ai mâinii , unde toţi sunt exclusiv palmari,

sunt aşezaţi atât pe faţa dorsală, cât şi pe faţa plantară. Pe faţa dorsală se află doi muşchi scurţi:

muşchiul extensor scurt al degetelor, care se lemiină prin patru tendoane pentni degetele 11 - V,

şi muşchiul extensor scurt al halucelui . Ei fac extensia degetelor .

Muşchii plantari sunt aşezaţi în trei grupe; giupul medial, giaipul mijlociu şi grupul

lateral. Grupul medial cuprinde muşchi destinaţi halucelui, şi anume; muşchiul abductor al

halucelui, muşchiul flexor scurt al halucelui şi muşchiul adductor al halucelui, a căror acţiune

este indicată de însuşi numele muşchiului. Grupul lateral este fonuat din doi muşchi destinaţi

degetului mic; muşchiul abductor al degetului mic şi muşchiul scurt flexor al degetului mic.

M uşch ii gnipu lui m ijlociu sunt mai num eroşi şi sunt aşezaţi pe mai m ulte planuri. în planul

superficial se află muşchiul scurt flexor al degetelor. în planul mijlociu se află muşchiul pătrat

plantar şi muşchii lombricali care se inseră pe cele patru tendoane ale muşchiului flexor lung al

degetelor situate şi ele în planul mijlociu. în stratul profund se află muşchii interosoşi, plantarişi dorsali . Muşchii interosoşi fac flexia primei falange. Acţiunea de extensie a ultimelor două

falange este redusă.

1 1 0 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

FIZIOLOGIA SISTEMULUI MUSCULAR

Muşchii reprezintă efectori importanţi ai organismului. în funcţie de aspectul lor la

m icrosco pu l op tic, fibrele m usculare sunt de două tipuri: I . striate (includ fibre le schele tice şi

miocardice, caracterizându-se prin prezenţa unei alternanţe de benzi luminoase cu întunecate);

2. netede (fară caracteristici de prezentare).

Muşchii scheletici asigură tonusul, postura, echilibrul, mimica şi mişcările voluntare.

Muşchiul cardiac asigură activitatea de pompă ritmică a inimii. Muşchii netezi asigură buna

funcţiona re a circulaţiei , m otil itatea digestivă şi excre torie, acom odarea vederii , naşterea, alăpta

rea etc. Componenta efectorie a reflexelor somatice de tonus, postură, echilibii i şi redresare,

precum şi a activităţii motorii voluntare, a expresiei stărilor afectiv emoţionale şi l imbajului oreprezintă muşchiul striat somatic. Componenta efectorie a rellexelor vegetative motorii o re

prezintă m usculatura n etedă. Indiferent de particularităţile m orfolo gice şi de rolul lor spe cific, toţi

m uşchii se carac terizea ză prin proprietatea de a iransfom ia energia chimică în energie m ecanică.

A cea stă tran sfom iare are loc la nivelul sarcom erului, cu un randament de 30 - 40 % . M uşchii

sch eletici reprezintă aproxim ativ 40 % din masa organismu lui, iar mu şchii netezi şi miocardul

 în că 10% .

COM POZIŢIA BIOCH IMICA A MU ŞCHIULUI

M uşchii conţin 80 % apă şi 20 % substanţe solide, organice şi anorganice.

Substanţele organice. Cele mai importante sunt proteinele ş i substanţele energetice.

Proteinele sunt localizate în miofibrile şi sarcoplasmă. Proteinele de la nivelul miofibrilelor

formează sarcomere. Unele sunt proteine conlraciile (actina, miozina), altele au rol reglator

Page 111: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 111/422

 A  p a r a t u l   l o c o m o t o r   III 

(troponina, tropomiozina). Proteinele citoplasmatice sunt rcprczcnlate dc cnzimc, miogJobină

(cLi structură şi roluri asemănătoare cu ale hemoglobinei din eritrocite) şi calmodulină.

Substanţele energetice ale muşchiului sunt glucidele, lipidele şi substanţele macroergice.Glucidele se află sub formă de polimer al glucozei, glicogenul, depozitat ca incluziuni in sarc o-

plasraă. Prin glico geno liză, din glicogen se eliberează molecule de glucozâ ce sunt metab olizatc

pe loc, furnizând energia necesară refacerii moleculelor macroergice. Lipidele musculare se află

sub forniă de incluziuni citoplasmatice de trigliceride, fiind şi ele sursă de energie. Moleculcic

macroergice sunt adenozintrifosfatul (ATP) şi creatinfosfatul (CP). ATP furnizează direct energia

necesară contracţiei, iar CP asigură refacerea moleculelor de ATP.

Substanţele anorganice. Sunt, ca şi în cazul altor celule, sărurile minerale: cloruri,

bicarbonaţi, sulfaţi, fosfaţi de sodiu, potasiu, calciu, magneziu.

P R O P R I E T Ă Ţ I L E M U Ş C H I L O R

Contractilitatea este proprietatea specifică muşchiului şi reprezintă capacitatea de adezvolta tensiune între capetele sale sau de a se scurta. Când muşchiul se contractă fără sarcină ,el se scurtează cu viteză maximă fără tensiune. Când se contractă cu o sarcină mai mare decâtforţa sa, atunci el dezvoltă o tensiune maximă, fară scurtare. Baza anatomică a contractUităţiieste sarcomenil, iar baza moleculară o constituie proteinele contractile.

Exc itabi lita tea se datorează proprietăţilor membranei celulare (permeabilitate se lectivă ,conductanţă ionică, polarizare electrică, pompe ionice). Muşchii răspund la un stimul printr-unpotenţial de acţiune propagat, umiat de contracţia caracteristică. între manifestarea electrică dela nivelul membranei fibrei musculare şi fenomenele mecanice de la nivelul sarcomerului seproduce un lanţ de reacţii fizico-chimice, numit cuplaj excitaţie-contracţie.

Extensibilitatea este proprietatea muşchiului de a se alungi pasiv sub acţiunea uneiforţe exterioare. Substratul anatomic al extensibilităţii îl reprezintă fibrele conjunctive şi elasticedin muşchi.

Elasticitatea este proprietatea specifică muşchilor de a se deforma sub acţiunea uneifoile şi de a reveni pasiv la forma de repaus când forţa a încetat să acţioneze. Baza iinatomică a

accstei proprietăţi o reprezintă fibrele elastice din structura perimisiumului. Elasticitatea joacăun rol l'oarte mare la muşchii ce prestează lucra mecanic, mai ales atunci când trebuie învinsăinerţia. Inteipunerea unei stmcturi elastice între forţă (muşchiul) şi rezistenţă (obiectul ce trebuiedeplasat) amortizează creşterile prea mari de tensiune în muşchi şi asigură deplasarea continuă,uniformă, a obiectului.

Tonusul m usc ula r este o stare de tensiune permanentă, caracteristică muşchilor ce auinei-vaţie motorie somatică şi senzitivă intacte. După denervare, tonusul muşchilor scheleticidispare. Tonusul muscular este de natură reflexă.

Reflexele tonice au ca receptor fusul neuromuscular. Calea aferentă este reprezentată

de dcndritele protoneuronilor proprioceptivi din ganglionii spinali. Terminaţiile acestora,dispuse spiralat sau în buchet, iau contact cu porţiunea centrală, necontractilă, a fusuluineuromuscular.

Axonul protoneuronilor pătninde în măduvă pe calea rădăcinilor posterioare şi facc sinapsă direct cu coqiul motoneuronilor a din coarnele anterioare (reflex monosinaptic). Cenlnilspinal al reflexului tonic este chiar sinapsa dintre aceşti doi neuroni. Calea eferentă porneşte

Page 112: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 112/422

>

d e la m o l o n e u r o n u l a , p r i n a x o n u l a c e s t u i a , ş i s e te r m i n ă p rin p l ă c i m o t o r ii l a n i v e lu l f i b re l o r

m u s c u l a r e s t r ia t e s c h e l e t i c e , c a r e r e p r e z i n t ă e l' e ct o r u l. A c e s t a e s te a r c u l r e f le x e l e m e n t a r . E s t e

i d e n t ic c u a r cu l r e f l e x e l o r s p i n a l e m o n o s i n a p t ic e , m i o t a t i c e . M e c a n i s m u l e le m e n t a r a l t on u su lu i

m u s cu l ar se a f l ă su b i n f l u en ţa cen tr i l or nerv o ş i su pe r i or i, s i tu a ţ i la d i f er i te e ta je a l e nev raxu lu i ,

p â n ă l a s c o a r ţ a c e r e b r a l ă .P r i n c i p a l a l o c a l i z a r e a c e n t r i l o r s u p e r i o r i a i t o n u s u l u i m u s c u l a r e s t e î n f o m i a ţ i u n e a

r e t i c u l a t ă a t n i n c h i u l u i c e r e b r a l . D e a i c i p o r n e s c c ă i d e s c e n d e n t e f a c i l i t a t o r i i h i p e r t o n i z a n t e ş i

c ă i d e s c e n d e n t e i n h i b it o r ii h i p o t o n iz a n t e .

D i n s i s tem u l d escen den t f ac i l i ta tor f ace par te f asc i cu l u l spi na l , ia r d in ce l i n li ib i tor fasc i

cu l u l ru bro spi n a l . C ă i l e re t i cu l o sp i na l e t ransm i t ş i com enz i f ac i li ta tor i i şi inh i b i tor ii . Toa te aces te

c ă i d e s c e n d e n t e s e t e m i i n ă î n s p e c i a l p e m o t o n e u r o n i i g a m m a r a d i c u l a r i , p r o d u c â n d s t i m u l a r e a

s a u i n h i b a r e a a c e s t o r a . L a r â n d u l s ă u , m o t o n e u r o n u l γ v a t r a n s m i t e i m p u l s u r i m a i n u m e r o a s e

s a u m a i p u ţ i n e c ă t r e p o r ţ iu n i le c o n t r a c t i l e a l e f u su l u i n e u r o m u s c u la r , c a r e s e v o r c o n t r a c ta s au

r e l a x a î n f u n c ţ ie d e f r e c v e n ţ a i m p u l s u r il o r γ . î n a c e s t m o d v a r i a z ă s t a re a d e te n s iu n e a f ib r e l o ri n t r a f u s a l e , f e n o m e n c e e x c i t ă v a r i a b i l t e r m i n a ţ ii le s e n z i t iv e p r o p r io c e p t i v e . în c o n s e c i n ţ ă , d e la

f u s u r i le n e u r o m u s c u l a r e v o r f i c o n d u s e a f e r e n t d e s c ă r c ă r i d e p o t e n ţ i a le d e a cţ iu n e c u f r e c v e n ţă

m a r e , c â n d f u s u l e s t e t e n s i o n a t , s a u cu f r e c v e n ţ ă m i c ă , a tu n c i câ n d f u su l e s te r e la x a t . A c e s t e

i m p u l s u r i a f e r e n t e a j u n g la m o t o n e u r o n u l a , a c ă r u i a c ti v it a t e v a fi i n t e n s i fi c a tă s au r e d u să , în

f u n c ţ i e d e f r e c v e n ţ a d e s c ă r c ă r i l o r d in f us u l n e u ro m u s c u l ar . C r e ş t e r e a a c t iv i t ă ţi m o t o n e u r o n i lo r

a deteoT i ină o co ntra c ţ i e a u ni tă ţ i lor mo tor i i a l e f ibre l or ex t ra f u sa l e , dec i c reş tere a tonu su lu i

m u s c u l a r , ia r r e d u c e r e a a c t i v it ă ţ ii m o t o n e u r o n i lo r a v a fi u m i a tă d e h i p o t o n i e . S e p o a t e c o n s t at a

că ton u su l m u s cu l ar es te con tro l a t de cen tr ii su per ior i pr in i n term edi u l m otoneu roni l or γ , reg lând

starea de tens i u ne a f u su l u i neu romu scu l ar , care , l a rându l e i , pr i n i n termedi u l motoneu roni l ora , m o d i fi c ă p e n r i a n e n t s t a re a c o n t r a c ti lă a m u ş ch i lo r .

A ce s te p ro ces e se p rodu c pe nn an ent , a tât în repau su l m u scu l ar, câ t ş i în t impu l d i f eri te l or

a c t i v i t ă ţ i m o t o n i v o l u n t a r e s au a u t o m a t e . I n t e n s i t a te a l o r s c a d e s au c r e ş t e în f u n c ţ ie d e c i r c u m

s t a n ţ e . T o n u s u l m u s c u l a r e s t e i n f lu e n ţ a t ş i d e s c o a r ta c e r e b r a l ă , d i fe r it e s tă ri a f e c ti v - e m o ţ i o n a l e

a v â n d e f e c t s t i m u l a t o r s a u i n h i b i t o r .

1 1 2 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

C O N T R A C Ţ IA F IB R E I M U S C U L A R E S T R IA T E

E s t e d e t r e i f e lu r i ; i z o m e t r i c ă , i z o t o n i c ă ş i a u x o t o n i c ă .

C o n t r a c ţ i e i z o m e t r i c ă - l u n g im e a m u ş c h iu l u i r ă m â n e n e s c h im b a t ă , d a r c r e ş te te n siu n e a,

 în tim p u l a c e s tu i tip d e c o n tr a c ţ ic , m u şch iu l nu p re ste a z ă lu cru m e c a n ic e x te rn , toată en erg ia

c h i m i c ă s e p i e r d e s u b f o m i ă d e c ă ld u r ă p l u s lu c ru m e c a n i c i nt er n . E x e m p l u d e c o n t r a c ţ i e iz o -

m e l r i c ă e s t e c e a d e s u s ţ i n e r e a p o s t u r ii c o q i u l u i.

C o n t r a c ţ i c i z o t o n i c ă - l u n g i m e a m u ş ch i u lu i v a r ia z ă , ia r t en s iu n e a r ăm â n e co n s ta n tă .

M u ş c h i i r e a l iz e a z ă l uc r u m e c a n i c . A c e s t e c o n t r a c ţ ii s un t c a r a c t e r i s t i c e m a j o r it ă ţi i m u ş c h i lo r

s h c l e t i c i .

C o n t r a c ţ i e a u . x o t o n i c ă - v a r i a z ă a tâ t l u n g i m e a , c â t ş i t e n s iu n e a m u ş c h iu l u i. în tim p u l unei a c t iv ilă l i o b iş n u ite , f ie c a r e m u şch i ir c c c prin faze iz o m e tr ice , iz o to n ic e şi

a u x o t o n i c e . î n c e p u t u l o r i c ă r c i c o n t r a c ţ i i m u s c u l a r c , în s p c c i a l c â n d t r e b u ie să d e p l a să m g r e u tă ţi ,

e s t e i z o m e t r i c . A p a r a t u l c o n t r a c t i l m u s c u l a r î n c c p e s ă g e n e r e z e f o rţ a n e c e s a r ă p e n tr u a d e p la s a

s a r c i n a i m p u s ă . T e n s i u n e a d in m u ş c h i c r c ş t c d e l a v a l o a r e a z e r o l a o v a l o a r e e g a l ă cu s a r c in a . In

a c c s t m o m e n t , m u ş c h i u l î n c c p e s â s e s c u r t c z c , d e p l a s â n d g r e u t a t e a p e o d i s t a n ţ ă a n u m i t ă . D e c i

Page 113: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 113/422

 A  p a r a t u l   l o c o m o t o r   и з

are loc a doua fază a contracţiei, faza izotonicâ. Pe parcursul scurtării, tensiunea din muşchi

poate rămâne constantă (când greutatea este deplasată pe verticală sau pe orizontală) sau poale

varia (când traiectoria punctului de rezistenţă unde se află sarcina descrie un arc de cerc). înacest caz, contracţia este auxotonică sau contracţie cu scurtare sub tensiune pasivă variabilă

(tensiunea din muşchi este totdeauna activă; pasivă este rezistenţa opusă de sarcina deplasată

de muşch i, sar cină care are o valoare egală cu tensiunea generată activ).

M E C A N I SM U L C O N T R A C Ţ I E I Ş I R E L A X Ă R I I M U Ş C H IU L U I

Mecanismul contracţiei musculare. Substratul morfologic al contracţiei este miofi

brila cu sareomerele ei, iar substratul biochimic este reprezentat de filamentele de actină şi

miozină.

Filamentu l de miozină  este alcătuit din peste 20 0 de m olecule de miozină. O m olecu lă

de miozină este alcătuită din şase lanţuri polipeptidice (două grele şi patru uşoare). Se descriu

unei molecule de miozină două zone; cap şi coadă. Cozile moleculelor de miozină se unesc şi

foπΉează софи1 filamentului, în timp ce capetele moleculelor se găsesc de o parte şi de alta a

filame ntului, şi împreună cu o mică porţiune din zona spiralată a molec ulei, n umită braţ, for aie az ă

punţile transversale filamentului, flexibile în două zone, numite zone-balama.

Filam entul de actină.  Prezintă trei proteine componenete; actina (de tip F şi G), tro-

ponina şi tropomiozina. Piesa principală a filamentului de actină este o moleculă de actină de tip

F, dublu spiralată. Fiecare spirală a acestui dublu helix este alcătuită din molecule polimerizate

de actmă de tip G. Ataşată de fiecare moleculă de actină G este o moleculă de ATP (conside

rate situsurile active ale miozinei). în repaus, moleculele de tropomiozina se găsesc deasupra

situsurilor active ale actinei, pentru a împiedica interacţiunea actină - miozină.

Trop onm a este alcătuită din trei subunităţi pro teice : I - cu afinitate pentru ac tină , T - cu

afinitate pentru tropomiozină, С - cu afinitate pentru ionii de calciu. Se pare că acest complex

ataşează tropomiozina de actină. Afinitatea mare a ionilor de calciu pentru troponină se pare că

este cea care declanşea ză procesul contractil.

Mu şchiul se po ate afla în două stări fundamentale, diametral opuse ; 1. stare a de rep aus,

starea pasivă, în care nu există interacţiuni actină-miozină; 2. starea de contracţie, starea activă,

 în ca re au loc interacţiuni actină -m iozină. (fig. 41). Tre ce rea de la starea de repau s la st are a

activă se face prin mecanismul de cuplaj excitaţie-contracţie, iar trecerea de la starea activă lacea pasivă se face prin mecanismul relaxării.

I Д I Cuplajul excitaţie - contracţie.Stimulul natural care declanşează activi

tatea musculară este potenţialul de acţiune

ce se răspândeşte pe suprafaţa sarcolemei,

pătrunzând (prin sistemul m bilor T) adânc în

fibra musculară, unde determină eliberarea

din reticulul sarcoplasm atic a unor mari ca n

tităţi de ioni de calciu, stocate la acest nivel.

Se produce o creştere bruscă a con centra ţiei

calciului ci tosolic . Acesta se f ixează pe

proteine reglatoare, reprezentate de tropo-

nine (în cazul fibrelor musculare striate) şi

Contractatl"ig. 41. Stările dc coiitracţic şi relaxare ale  

miofibrilei

Page 114: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 114/422

114  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

ca lmoduline ( în f ibrele netede) , cărora le produce modif icăr i s tereochimicc. Troponinelc ast fe l

m od if ica te nu mai p ot îm pied ica interacţ iunea act ină-m iozină ş i se declanşează s tarea activă.

Stare a a ct ivă a m uşch iului es te de clanşată de creşterea concentraţ ie i ca lciului în c i tosol.

C on tracţ ia m uşch iului e ste rezulta tul cup lăr ii m iozinei cu act ina , cu formarea com plexelor acto-

miozinice . Interacţ iunea act ină-miozină se petrece între subunită ţ i pol ipept idice a le miozinei ,

numite punţ i t ransversa le ş i anumite subunită ţ i pol ipept idice a le act inei , numite puncte act ive .

Pu nţ i le t rans ve rsa le s e desp rind din m iofi lam en tele de miozină ca n iş te ram if ica ţ i i la tera le şi se

ext ind până în vecinătatea punctelor act ive a le act inei , pr in n iş te fomiaţ iuni g lobulare , numitec a p .

C a p ul a r e pr o pr ie t ă ţi A T P -a z ice ; e l f ix ea z ă o m oleculă d e A T P ş i o d es fa ce în A D P şi

fosfa t anorganic , încărcându-se cu energia rezulta tă din h idrol iză . Interacţ iunea miozină-act ină

 în c ă nu p o a te a v e a lo c , d a r e s te im in en tă şi se v a p rod u ce în m om en tu l d ezv eli rii pu ncte lo r a c

t ive a le a c t in e i sub e fec t u l pr o t e in e lor r eg la t oa r e ş i a l ca lc iu lu i ( f ig . 4 2 , 4 3 ) .

Inte rac ţ iun ea c on stă din cu plarea cap ului punţ i i t ransversa le a m iozinei cu punctul activ

A

. C o a d ă

2 l a n ţ ur i e r e le

(.Cap

i

L a n ţ u n u ş o a r e

F i l a m e n t e d e a c t in ă

P u n ţ i t r a n s v e r s a l e" UB a J a m a J e ,Ό φ

F i la m e n t e d e m io z in ă

Fig . 42.  Λ - Molecula de miozină . В - Filamentul de  miozină

act in ic ş i bascularea sa bruscă spre centrul sarcomerului. Actina ancorată astfel

de miozină va f i t racţ ionată ş i mişcată

spre cen trul sarcom erulu i, glisând printre

m i o f i la m e n t e l e d e m i o z in ă . U n s in g u r

m iofi lame nt de m iozină are câ teva sute de

punţ i t ransversa le a le căror capete se cu

plează repetit iv cu actina (teoria mersului

“pas cu pas” a contracţ ie i musculare) .

 în a c es t co n tex t este n ecesa r să

se a m in t ea scă e fec t u l lun g im i i sa r com e

rului şi al suprapunerii f i lamentelor de

act ină cu cele de miozină asupra tensiu

ni i act ive dezvolta te de f ibra musculară

 în c o n tra c ţie . Pe m ăsură c e sa rco m en il

se scurtează ş i f i lamentele de act ină în

cep să se suprapună cu cele de miozină ,

Complex t roponinic

Page 115: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 115/422

 A  p a r a t u l   l o c o  μ  о  го п  //>'

tensiunea crcşie progresiv, până cc lungimea sarcomcruiui scadc la 2,2 μ I,n(c   rnoinctiiul m

care iilamentul de aclină s-a suprapus peste loale punţile transversale mio/imcc, ilar nu a ujuris

 în că în m ijlo cul filamen tulu i de m iozina . Con tinuar ea scurtării de terrnma m enţinere a te nsiunii ,până la o lungime a sarcomerului de 2 μ. în acest moment, cele două capctc ale filamentului dc

actină încep să se suprapună unul cu celălalt, concomitent cu suprapunerea peste lllame ntiil dc

miozină. La scăderea lungimii sarcomerului sub 2 μ, la aproximativ 1,65 μ, forla dc contracţie

 în ce pe să scad ă. în acest mom en t, cele două discuri Z ale sa rcom eru lu i, at in g cap cic le fila

meniului de miozină. Dacă se continuă scurtarea sarcomerului dincolo dc acest punct, puterea

contrac ţiei scade dramatic. Acest fapt demonstrează că forţa maxim ă dc contrac ţie apare atunci

când se constituie suprapunerea maximă între filamentele de actină şi punţile tran.svcrsalc ale

miozinei şi sprijină ideea că forţa de contracţie este cu atât mai mare cu cât numărul dc legaturi

acto-miozinice este mai mare.Efectu l lunginiii muşchiului asupra fo rţe i de contracţie.  Când mu:>chiul se afla la

lungimea sa normală, de repaus, care este la o lungime a sarcomerului de aproximativ 2 μ, el se

va contracta cu forţă maximă. Dacă muşchiul este întins la o lungime ma i ma rc înainte de co n

tracţie, la nivelul său se va dezvolta o tensiune de repaus, chiar înainte ca procesul de contracţic

să aibă loc. Ac eastă tensiune se datorează forţelor elastice ale ţesutului con junctiv, sarc olem ei,

vaselor sangvine, nervilor. Dacă însă, întinderea muşchiului se face mult peste lungimea sa dc

repaus, adică peste aproximativ 2,2 μ, tensiunea sa activă, dezvoltată în timpul contracţiei va

scădea.

Relaţia dintre viteza de contracţie şi încărcarea muşchiului.  Este de inversă proporţio-nalitate, viteza de contracţie scăzând cu creşterea sarcinii pe care muşchiul o are de depăşit

Tnada cuplare, tracţiune, decuplare reprezintă momenUil esenţial al transformăm energici

chimice în energie mecanică.

Reliixarea fibr ei musculare.  Interacţiunea actină-miozină se produce atât timp cât

calciul este fixat pe troponină. Pentni a se produce relaxarea este necesară pomparea activa a

calciului din citosol spre depozitele intracelulare (reticul sarcoplasmatic) sau în afara cclulci

Are loc scăderea concentraţiei calciului citosolic. în această condiţie, calciul se desprinde dc pc

troponină şi difuzează în citosol, iar troponină şi celelalte proteine reglatoare acoperă punctclc

active ale troponinei şi muşchiul se relaxează. încărcarea cu calciu a celulei musculare sau

epuizarea rezervelor de ATP duce la contractura musculară (o astfel de contractura se producc

la câteva ore după moarte şi poartă numele de rigiditate cadavencă).

Contracţia fibrelor miocardice se desfaşoară similar cu a celor sch cietice.

Contracţia muşchiului neted prezintă numeroase deosebiri datorită diferenţelor structu

rale (nu există sarcomere) şi biochimice (în locul troponinelor există o altă proteină reglatoare,

numită calmodulină).

m a n i f e s t ă r i l e   C O N T I M C Ţ I E I M U S C U L A R E

Activitatea musculară se însoţeşte dc o serie dc manifestări electncc, mecanicc, bio

chimice, calorice (termice) şi acustice.M an ifes tăr ile e icc tric c sunt reprezentate de potenţialul de acţiune al fibrei m usculare.

In repaus, sarcolema, similar neurilemc i, este polarizata cu sarcini pozitive la exterior şi nejM livc

la interior, având o diferenţa de potenţial de 90 mV. Cauzele acestei polari/ari suni accica.·)! ca

şi la neuron. Excitarea fibrelor musculare pe cale naturala (dc la placa niuloric) s.iii агиГкшЬ

Page 116: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 116/422

( cu cu rent e l ec t r i c ) prov oacă L^ar i ţ i a u nu i potenţ i a l de ac ţ i u ne propagat în l u ngu l f i bre i cu o

v i t e z ă d e 3 0 n v's . P o t e n ţ i a l e l e d e a c ţ i u n e a l e u n e i u n i tă ţ i m o t o r ii s e s u m e a z ă , d â n d p o t e n ţ ia le l e

d e p l a c ă m o t o r i e . A c t i v i t a t e a e l e c t r i c ă a î n t r e g u l u i m u ş c h i s a u a u n i t ă ţ i l o r m o t o r i i c o m p o n e n t e

p o a t e f j în r e g i s tr a t ă , o b ţ i n â n d u - s e e l e c tr o m i o g r a m a .

M a n i f e s t ă r i l e b i o c h i m i c e s u nt in i ţi a te p r in m e c a n i sm u l d e c u p la r e e x c i t a ţi e - co n tr a cţ ie .P r o c e s e l e c h i m i ce d in m u ş c h i a s ig u r ă e n e r g i a n e c e s a r ă p r o c e s e lo r m e c a n ic e .

P r i m a e t a p ă c o n s t ă î n d e s f a c e r e a A T P î n A D P , a c i d f o s f o r i c ş i e n e r g i e , s u b a c ţ i u n e a

A T P - a z i c ă a c a p u l u i m i o z i n e i . î n f a z a i m e d i a t u m i ă to a r e , m o l e c u l e l e d e A T P s e r e f a c din A D P

ş i cr e a t in f o s f a t ( C P ) , c a r e o f e r ă e n e r g ia n e c e s a r ă c o n f o m i r e a cţ ie i ; A D P + C P = A T P + c r e a tin ă . în

f e lu l a c e s t a s u n t p u s e l a d i s p o z i ţ ia m u ş c h i u l u i n o i m o l e c u l e d e A T P , c a r e a s i g u r ă î n co n t in u a r e

e n e r g i a n e c e s a r ă . R e z e r v e l e d e C P s e r e f a c p e s e a m a e n e r g i e i re z u l ta t e d in g l ic o l iz ă . P e n tr u fi e

c a r e m o l e c u l ă d e g l u c o z ă h i d r o l iz a t ă p â n ă la С О , ş i H , 0 s e si n te t iz e a z ă 3 8 m o l e c u l e d e A T P. O

p a r t e d i n a c e a s t a e s t e u t i li z a t ă d i r e c t d e c ă t r e m u ş c h i , ia r o p a r te a s i g u r ă r e f a c e r e a C P , c o n f o r mr e a c ţ i e i : A T P + c r e a t i n ă = A D P + C P .

I n ti m p u l f a z e i a n a e r o b e a g l i c o l i z e i , în m u ş c h i s e f o m i e a z ă a c i d l a c t i c î n c a n t it ă ţi v a r i

a b i l e , c e d e p i n d d e g r a d u l d e a p r o v i z i o n a r e c u o x i g e n ş i de i n t e n s i ta t e a e fo r t u lu i m u s c u l ar . C â nd

o x i g e n a r e a m u ş c h i u l u i e s t e d e f i c it a r ă , p r e d o m i n ă g l ic o l i z ă a n a e r o b ă ş i a c id u l l a c t ic s e fo m ie a z ă

 în c a n t ita te m a re . E l e s te tra n s p o r ta t d e s â n g e Ia f ic a t , u n d e 1/5 e s te tra n s fo m ia t p ân ă la С О ,

ş i H , 0 , i a r e n e r g i a e l ib e r a t ă e s t e f o l o s i t ă Ia r e s i n t e z a g l u c o z e i d in c e l e l a lt e 4/ 5. L a î n ce p u t u l

c o n t r a c ţ i e i m u s c u l a r e s e u t i li z e a z ă r e ze r\ ^e le e n e r g e t i c e d i re c t u t i li z a b i le ( A T P , C P ) . A c e s t e a s e

r e f a c î n t im p u l ş i d u p ă t e m i in a r e a c o n t r a c ţ ie i , p e s e a m a g l i co l i z e i. D i n a c e a s tă c a u z ă , c o n su m u l

d e o x i g e n a l m u ş c h i u l u i s e m e n ţ i n e la v a l o r i c re s c u t e ş i 2 0 - 3 0 m in u t e du p ă r e la x a r e . A c e s t

c o n s u m s u p l i m e n t a r d e o x i g e n , î n c o m p a r a ţ i e c u p e r i o a d a d e r e p a u s d e d i n a i n t e a c o n t r a c ţ i e i , s e

n u m e ş t e d a to r ia d e o x i g e n a m u ş c h iu l u i.

M u ş c h i u l f o l o s e ş t e c a m a t e r i a l e n e r g e t i c g l u c o z a şi a c i z i i g r a ş i. A p o r t u l s u p l im e n t a r

d e o x i g e n ş i s u b s t a n ţ e n u t r i t iv e s e f a c e p r in c r e ş t e r e a d e b i tu l u i ci r c u la ţ i e i sa n g v i n e d e p e s t e 3 0

de or i f a ţă de n i v e l u l de repau s , pr i n ar ter i o l o- ş i capi l a rodi l a ta ţ i e . Contrac ţ i i l e de scu r tă du ra tă

f o l o s e s c m a i a l e s e n e r g i e r e z u l ta t ă d i n r e a c ţ i il e a n a e r o b e . A t u n c i câ n d s e p r e s t e a z ă u n e f o r t

f i z i c d e l u n g ă d u r a t ă , p o n d e r e a r e a c ţ i i l o r a e r o b e c r e ş t e , a p r o v i z i o n a r e a c u o x i g e n a m u ş c h i u l u i

e c h i l ib r e a z ă c o n s u m u l ş i î n f e lu l a c e s t a e s t e p o s i b i lă a c ti v it a t e a m u s c u l a ră î n d e lu n g a t ă . C â n d

a c e s t e c h i l i b r u n u s e s t a b i l e ş t e ş i c o n s u m u l d e o x i g e n a l m u ş c h i u l u i d e p ă ş e ş t e a p r o v i z i o n a r e a ,

a r e l o c a c u m u l a r e a d e a c i d l a c t i c ş i s c ă d e r e a c a n t i t ă ţi i d e A T P ş i C P d i n m u ş c h i , fa p t c e r e p r e z in t ă

c a u z e l e l o c a l e a l e o b o s e l i i m u s c u l a r c .

. M a n i f e s t ă r i l e m e c a n i c e s e s t u d ia z ă c u a ju t o ru l m i o g r a fu l u i, ca r e p e m i it e în r e g i st ra

r e a c o n t r a c ţ i e i m u s c u l a r e . A p l i c a r e a u n u i s t i m u l u n i c , c u v a l o a r e p r a g , d e t e m i i n ă o c o n t r a c ţ i e

m u s c u l a r ă u n i că , n u m it ă s c c u s ă m u s c u l a ră , ca r c a r e u n n ă t o a r e le c o m p o n c n t e ( fi g . 4 4 ) :

F a z a d e l a t e n ţ ă , c a r e d u r e a z ă î n m e d i c 0 , 0 1 s , d i n m o m e n t u l a p l i c ă r i i e x c i t a n t u l u i ş i

până l a apar i ţ i a contrac ţ i e i . în t i mpu l aces tc i f aze , a căre i du ra tă depi nde de t i pu l de

m u ş c h i , a r e l o c m a n i f e s t a r e a e l e c t r i c ă a c o n t r a c ţ i e i .

F a z a d e c o n t r a c ţ i c , c a r c d u r e a z ă î n m e d i c 0 , 0 4 s .

F a z a d e r e l a x a r e , c a r e d t i r c a z a 0 , 0 5 s .

S e c u s a p o a t e fi i z o m e t n c ă s au i z o l o n i c ă . D u r a t a t o t al ă a s e c i i s c i e s t e d e O, I s , ia r a m

p l i t u d i n e a e i \ a r i a z ă p r o p o r ţ i o n a l c u i n t e n s i l a i c a s i i m u l u l u i a p l i c a t , p â n ă l a o v a l o a r e m a x i m ă .

116  A n a t o m i a ş i f i z i o l o g i a o m u l u i

Page 117: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 117/422

 A pa k a t ul   l o c o m o t o r    // 

Fig. 44. Durata contracţiilor izomctrice ale unor tipuri diferite de muşchi

Accst fapt SC explica prin antrenarea

 în contr acţi c a unui nurnâr tot mai

marc dc fibre musculare, pc măsuraCC intensitatea stimulului creşte, pâna

la momentul în care toate fibrele se

contractă simultan. în acest moment,

intensitatea stimulului este m axim ala.

Stimularea în continuare cu stimuli

supramaximali nu este urmata de

creşterea amplitudinii seciisci. Daca

 în loc dc stim ulare unicâ se fo lo sesc

stimuli repetitivi, la intervale mici şiregulate, curba rezultată nu mai es te o

secusă, ci o sumaţie de secuse, numite

tetanos. în funcţie de frecvenţa de stimulare, sumaţia secuselor este mai mult sau mai puţin

totală. Există două feluri de tetanos;

• incomplet, al cărui grafic prezintă un platou dinţat, exprimând sumarea incompletă a

secuselor la stimulare repetitivă cu frecvenţă joasă de 10-20 stimuli/secundă;

• complet, al cănii grafic prezintă un platou regulat, exprimând sumaţia totală a secuselor,

obţinută prin aplicarea stimulilor cu o frecvenţă mult mai mare: 50 -1 00 stimuli/secundă

(fig. 45).

>C3OJ .O

oό   —.^ • 4

I I I I и t I I I lUUlIIIIMUIUM ■ЫШШ1111111И1 I I I I I I I I Stimuli

10 Ti m p (s )

Fig. 45. Sumarea de frecvenţă şi tetanizarea

Toate contracţiile voluntare ale muşchilor din organism sunt tetanosuri şi nu secuse,

deoarece comanda voluntară se transmite la muşchi prin impulsuri cu frecvenţă marc. Există

 însă în organ ism şi situaţ ii în care co ntracţia este o secu să: frisonu l, sistola ca rd iacă , co ntracţ ia

obţinută în urma reflexului miotatic.

Forta dezvoltată de muşchi în timpul tetanosului este de 4 ori mai mare decât cea dez

voltată în timpul secu sei. în timpul scurtării, muşchiul execută un lucru meca nic a cărui va loare

de|)inde de fo ila muscu lară şi de distanţa parcursă. Sistem ul de pârghii pe care acţion eaza aparatul

locomotor în organism asigură grade variabile ale eficienţei musculare. Forţa musculară abs oluta

a unui muşchi este definită ca greutatea minimă pe care muşchiul nu o mai [watc deplasa prin

contracţie şi este p roporţională cu suprafaţa de secţiune a muşchiului. M uşchii lungi dezv oltă o

forţă mai mare decât cei scurţi.M an ifes tăr ile te rm ice ale contracţiei se datorează fenomenelor bioch im ice din fibra

musculară. Nu ţoală energia chimică eliberată în timpul contracţiei este convertita în lucru

mecanic, ci o parte se pierde sub formă de căldură. Randamentul contracţiei masei musculare

este dc 30%, ceca cc înseamna că 70% din energia chimica se transfonria în energie calorica

Page 118: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 118/422

E x i s t ă c ă l d u r ă m u s c u l a r ă d e r e p a u s , d e g a j a t ă t o t t im p u l d e m u ş c h i , ş i o c ă l d u r ă d e a c t iv i ta t e ,

c a r e s e e l i b e r e a z ă s u p h m e n t a r d in m u ş c h i u l a f la t în c o n t r a c ţ i e ş i c a r e s e s u b îm p a r t e în c ăld u ră

i n i ţ i a l ă ( a p a r e l a î n c e p u t u l ş i î n t i m p u l c o n t r a c ţ i e i ) ş i c ă l d u r ă d e r e f a c e r e ( s e m a n i f e s t ă d u p ă

 în c e ta r e a c o n t r a c ţ ie i ) , f iin d o c o m p o n e n tă im p o rta n tă a teiT O O genezei b a z a le a o rg an is m u lu i.

M u ş c h i i s u n t p r i n c i p a l i i g e n e r a t o r i d e că l d u r ă p e n tr u o r g a n is m .

M a n i f e s t ă r i l e a c u s t i c e s e d a t o re a z ă v i b r a ţ ii lo r f a s c i c u l e lo r m u s c u la r e c a re s e co n tr ac tă

a s i n c r o n .

O B O S E A L A M U S C U L A R Ă

C o n s t ă î n r e d u c e r e a t e m p o r a r ă a c a p a c i t ă ţ i i d e c o n t r a c ţ i e a m u ş c h i l o r ş i e s t e p r a c t i c

p r o p o r ţ i o n a l ă c u r a t a d e p l e ţ i e i g l i c o g e n u l u i m u s c u l a r . S e c o n s i d e r ă c ă c e a m a i m a r e p a r t e a

o b o s e l i i r e z u l tă d i n i n c a p a c i t a t e a p r o c e s e l o r c o n t r a c t il e ş i m e t a b o l ic e a l e f ib r e i m u s c u la r e de a

p r e s t a î n c o n t i n u a r e a c e l a ş i l u c m m e c a n i c . î n p l u s , d u p ă o a c t i v it a t e m u s c u l a r ă p r e l u n g i tă a re

I o c u n e o r i o d i m i n u a r e a t ra n s m i te r ii s e m n a l e l o r n e r v o a s e l a n i v e lu l j o n c ţ i u n i i n e u ro m u s c u la r e,

a v â n d c a e f e c t , î n c o n t i n u a r e , d i m i n u a r e a c o n t r a c ţ i e i m u s c u l a r e .

U n e o r i , m u ş c h i u l o b o s i t i n tr ă în c o n t ra c t u r ă d u r e r o a să ( c ra m p e m u s c u la r e ). P r a ct ic a r ea

u n u i e f o r t f i z i c i n t e n s d u p ă o p e r i o a d ă m a i î n d e l u n g a t ă d e i n a c t i v i t a t e e s t e u m i a t ă l a 2 4 - 4 8 d e

o r e d e a p a n ţ i a u n o r d u r e r i p e r s i s t e n t e , u n e o r i f o a r t e p u t e r n i c e , l a n i v e l u l g r u p e l o r m u s c u l a r e

s o l i c i ta t e , f e n o m e n n u m i t f e b r ă m u s c u l a r ă . A c e a s t a s e a t e n u e a z ă s a u c h i a r d is p a re l a r elu a re a

a c e l u i a ş i t ip d e e f o r t . C a u z a e i e s t e , c e l m a i p r o b a b i l , d e n a tu r ă l e z io n a l ă : î n m u ş c h i u l n e a n tr e n a t,

s u p u s u n o r s o l i c it ă r i m e c a n i c e i n t e n s e , s e p r o d u c m i cr o t r a u m a t is m e a l e s t m c t u r i lo r n e r vo a s e

ş i c o n j u n c t i v e . A c e s t e l e z i u n i n u d o r im e d i a t , d a to r i tă i n t o x i c a ţ ie i a c i d e a t e m i in a ţ i i lo r s e n z i t i v e n e r v o a s e ş i a în t r e r u p e r i i c o n d u c e r i i s e m n a l u l u i d u r e r o s p r i n m i c i n ip t u r i a l e t e m i in a ţ i il o r

d e n d r i ti c e . A c e s t e c ă i s e r e f a c î n 1 - 2 z i l e ş i d u r e r e a a p a re . î n c e t a r e a d u r e r ii p r in re lu a r e a a c t i

v i tă ţ i i m u s c u l a r e p o a t e f i e x p l i c a t ă a t â t p r in a c ţ i u n e a a n a l g e t i c ă a u n o r f a c t o r i lo c a l i , c ât şi p rin

f e n o m e n u l d e b l o c a r e a c o n d u c e r i i s e n z a ţ ie i d u r e r o a s e la n iv e l u l ta la m u s u l u i d e c ă t re c o la t e r a le

a l e c ă i l o r p r o p n o c e p t i v e , s t im u l a te i n t e n s în e fo r t .

R E M O D E L A R E A M O R F O F U N C Ţ IO N A L Ă A M U Ş C H I U L U I

T o ţ i m u ş c h i i с о ф и 1 и 1 s u f e r ă u n p r o c e s d e r e m o d e l a r e c o n t i n u ă , s p r e a c o r e s p u n d e c â t

m a i b i n e r e g i m u l u i m e c a n i c d e fu n c ţ io n a r e . S e p r o d u c m o d i fi c ă r i a l e d i a m e t r u lu i , a l e l u n g im i iş i f or ţe i , a i e re ţe l e i v ascu l are a mu şchi u l u i ş i , în t r - o mai mi că măsu ră , ch i ar a t i pu l u i de f i bre

c a r e a l c ă t u i e s c m u ş c h i u l . A c e s t p r o c e s d e r e m o d e l a r e e s te a d e s e o r i d e st ul d e r ap id , d e c â t e v a

s ă p t ă m â n i .

H I P E R T R O F I A Ş I A T R O F IA M U S C U L A R Ă

C r e ş t e r e a m a s e i t o t a l e a u n u i m u ş c h i s c n u m e ş t e h i p e r t r o f i e m u s c u l a r ă , i a r s c ă d e r e a

a c e s t e i a s e n u m e ş t e a t r o f i e m u s c u l a r ă . H i p e r t r o f i a m u ş c h i u l u i s e d a t o r e a z ă c r e ş t e r i i n u m ă a i l u i

de m i of i b r i l e . în pa ra l e l cu înm u l ţ i rea nu m ăru lu i de m i of i br i l e a re loc ş i dez v ol tarea tu turor

s i s te m el o r en :;^i mati ce care pa r t i c ip ă l a f u rn i zarea energ i e i .

U N I T A T EA M O T O R I E

F i e c a r e f i b r ă n e r \ ' o a s ă m o t o r i e c e p ă r ă s e ş t e m ă d u v a s p i n ă r i i i n e r v e a z ă d e o b i c e i m a i

m u l te f i bre m u sc u l are ; nu m ăru l l or d i f eră în f u nc ţ i e de t ipu l de mu .şch i. To ate f i bre l e m u scu l are

iner\'ate de o s i ngu ră f ibră n erv o asă m otor i e con st itu i e o u ni ta te mo tor i e . în gen era l , m u şchi i mi c i,

cu reac ţ i e rapi dă , su pu şi u nu i contro l exac t , conţ i n pu ţ i ne f i bre mu scu l are pe u ni ta tea motor i e

118  A n a t o m i a ş i f i z i o l o g i a o m u l u i

Page 119: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 119/422

 A i ’a k a t v l   l o c o m o t o r   H 9

şi posedă în schimb un număr marc dc fibre nervoase care inervează fiecare mu.'jclii. Muşchii

care nu nec csi ta un grad (In de conlrol pot avea sute dc fibre musculare pentru o um latc m olorie.

O cifră medie, pentru întreaga musculatură scheletică a софи1и1, este dc 150 fibre muscuiarc

pentiTJ o unitate motorie.

 JO N C Ţ IU N E A N E U R O M U SC U L A R Â

 Jo ncţ iu nea din tre term inaţiunea motoneuronului a şi fibra musculară schelet ică reprezintă jo ncţiunea neuro m usc ula ră (f ig . 46).

^ T e ; ic ; i d e A x o n ^

C e l u l ă g l i a l ă R a m i f ic a l i i

M i o t l l ir i l e

Fig. 46. Joncţiunea ncuromusculară. A- secţiune longitudinală; B- vedere de suprafaţă;  

C- aspect la m icroscopului electronic al punctului de contact dintre o terminaţie axo nală  şi membrana fibrei musculare

La microscopul optic se observă că, pe măsură ce se apropie de muşchi, moto-neuronula se ramifică, trimiţând temiinaţiuni axonale mai multor fibre musculare scheleticc. Fiecare

fibră musculară scheletică primeşte o singură temiinaţiune axonală. Terminaţiunea sc găseşte în fanta sinaptică , form ată printr-o invaginare a membranei fibrei musculare.

La microscopul electronic se observă detaliile membranelor pre- şi postsinaptice. [.a

nivelul tcnninaţiunii presinaptice se găsesc veziculele sinaptice, ce conţin neurotransmi-ţătorul

acetilcolina şi care se găsesc concentrate la nivelul unor structuri specializate ale membranei

presinaptice, numite zone active. Fanta sinaptică, îngustă de 60 nm, conţine o reţea amorta de

ţesut conjunctiv, numită lamina bazală, în care se află aceiilcolinesteraza (enzimă ce degrade<L/a

acetilcolina). Me m brana postsinaptică conţine numeroase pliuri joncţio nale, care sunt invagmări

ale membranei, situate vizavi de zonele active. Receptorii pentru acetilcolina, dc pe membranapostsinaplică, se găsesc în apropierea acestor pliuri joncţionale.

T ra n sm iter ea sina ptic ă. Eliberarea neurotransmiţătorului este declanşata prin depo-

larizarca membranei presinaptice. Când acetilcolina (sintetizata în temiinaţiumlc presinaptice

şi stocata în vezicu lele presin aptice) se leagă de receptorul poslsinaptic, ca determ ina dc.schi-

Page 120: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 120/422

)

d e r e a c a n a l u l u i p e m i e a b i l p e n ii ai s o d i u ş i a c e l u i p e n t m p o t a s i u d in s t r u c tu r a r e c e p t o m l u i , şi

a s t f e l s o d i u l v a m t ra î n c e l u l ă , i a r p o t a s iu l v a i e şi d i n c e l u l ă , în c o n f o m i it a t e c u g r a d ie n t e le

lo r e l e c t r o c h i m i c e ; s e o b ţ i n e a s tf e l d e p o l a r iz a r e a m e m b r a n e i p o s t sin a p t ic e , n u m ită p o

t e n ţ i a l t e m i in a l d e p l a c ă . A c e s t a v a i n i ţ ia u n p o t e n ţ ia l d e a c ţ iu n e î n f ib r a m u s c u l a r ă . U l te r io r ,

a c e t i l c o l i n a s e v a d e s p r i n d e d e p e r e c e p t o r ş i v a f i d e g r a d a t ă e n z i m a t i c , î n fa n t a s in a p t ic ă , de

c ă t r e a c e t i l c o l i n e s t e r a z ă .

120  A n a T O S ÎIA Ş l f i z i o l o g i a o m u l u i

C O N T F L4 C Ţ IA M U Ş C H IU L U I N E T E D

M u ş c h i u l n e t e d a l f ie c ă r u i o r g a n s e d e o s e b e ş t e d e m a j o r it a t e a m u ş c h i lo r n e te z i ai c e

l o r l a l t e o r g a n e . T o t u ş i , e i p o t f i c l a s i f ic a ţ i î n d o u ă t ip u r i m a j o r e ; 1. m u ş c h i u l n e te d m u l t iu n i ta r ;

2 . m u ş c h i u l n e t e d v i s c e r a l .

Muşchiul neted m ultiunitar e s t e a l c ă t u it d in f i b r e m u s c u l a r e n e t e d e s e p a r a t e . F i e c a r ef ib r ă a c ţ i o n e a z ă c o m p l e t i n d e p e n d e n t d e c e l e l a l t e ş i a d e s e a e s t e i n e r v a tă d e o s in g u r ă t e n rii -

n a ţ i u n e n e r \ O a s ă . C e a m a i i m p o r t a n t ă p a r t i c u l a r i t a t e a a c e s t u i t i p d e m u ş c h i e s t e a c e e a c ă e l

e s t e c o n t r o l a t m a i a l e s p n n s e m n a l e n e r v o a s e . P n n a c e a s t a e l c o n t ra s t e az ă e v id e n t cu m u ş c h iu l

n e t e d v i s c e r a l , c a r e e s t e c o n t r o l a t m a i a l e s p r i n s t i m u l i n o n - n e r v o ş i . E x e m p l e : f i b r e l e m u s c u

l a r e n e t e d e a l e m u ş c h i u l u i c i l i a r a l o c h i u l u i , a l e i r is u l u i ş i a le m u ş c h i u lu i p i l o e r e c t o r a l fir u lu i

de păr .

Muşchiul neted visceral. F i b r e l e a c e s t u i m u ş c h i s e c o n t r a c t ă î m p r e u n ă , c a o s i n g u r ă

u n i ta t e , ş i s u n t g r u p a t e î n s tr a tu r i s a u b a n d e l e t e . M e m b r a n e l e l o r c e l u l a r e a d e r ă î n tr e e le în

m u l t i p l e p u n c t e , a s t f e l î n c â t f o r ţ a g e n e r a t ă î n t r - o f i b r ă p o a t e f i t r a n s m i s ă c e l e i v e c i n e . î n p l u s ,

m e m b r a n e l e c e l u l a r e s u n t u n i t e p r in j o n c ţ i u n i s t r â n s e p r in c a r e i o n i i p o t t re c e l i b e r d e la o c e l u l ă

l a a l ta ; a s t f e l , potenţ i a l e l e de ac ţ i u ne pot t rece l i ber de l a o ce l u l ă l a a l ta , ant renând toa te f i bre l e

s ă s e c o n t r a c t e î m p r e u n ă . A c e s t t ip d e m u ş c h i n e t e d e s t e c u n o s c u t şi su b d e n u m i r ea d e m u ş c h i

n e t e d s i n c i ţ i a l , d i n c a u z a i n t e r c o n e x i u n i l o r d i n t r e f i b r e . D e o a r e c e a c e s t t i p d e m u ş c h i s e a f l ă î n

p e r e ţ ii a n u m e r o a s e v i s c e r e , e l m a i e s t e d e n u m i t ş i m u ş c h i n e te d v is c e r a l.

M u ş c h i u l n e t e d c o n ţ i n e a t â t f il a m e n t e d e a c t i n ă , câ t ş i d e m i o z in ă , a v ân d c a r a c t e

r i s t ic i c h i m i c e s i m i la r e , d a r n u i d e n t ic e c u a l e f i la m e n t e l o r d e a c ti n ă şi m i o z i n ă d in f ib r e l e

m u s c u l a r e s c h e l e t i c e ; a c e s t e a i n te r a c ţ io n e a z ă în t re e le a p r o ap e în a c e la ş i m o d c a o m o l o a g e l e l o r d i n f i b r a s c h e l e t i c ă ; p r o c e s u l c o n t r a c t i l e s t e a c t i v a t t o t d e c ă t r e i o n i i d e c a l c i u , i a r

A T P - u l e s t e d e g r a d a t l a A D P s p r e a f u m i z a e n e r g i a n e c e s a r ă c o n t r a c ţ ie i . P e d e a lt ă p a r t e , e x i s t ă

d i fe r e n ţ e m a j o r e î n t re f ib r a n e t e d ă şi c e a s t r ia t ă s c h e l e t i c ă , în p r iv i n ţa o r g a n i z ă ri i s tr u c a i r a l e , a

m o d u l u i d e c u p l a r c a e x c i t a ţ i e i c u c o n t r a c ţ i a , a c o n t r o l u l u i p r o c e s u l u i c o n t r a c t i l d e c ă t r e i o n i i

d e c a l c i u , a d u r a t e i c o n t r a c ţ i e i , p r e c u m ş i a c a n t i t ă ţ i i d e e n e r g i e n e c e s a r ă p r o c e s u l u i c o n t r a c t i l .

C u p l a r e a c x c i t a ţ i e i c u c o n t r a c ţ i a e s t e fu n d a m e n t a l d if e ri tă de c e a din f ib r a s tr ia tă ,

 în f ib ra n e te d ă , fo m ia r e a p u n ţilo r a c to - m io z in ic e e s te re g la tă p rin fo s fo r ila r e a ca lc iu -in d u să a

m i o z i n e i , f iin d c a t a l iz a t ă d e e n z i m a M L C K ( m y o s i n l ig h t - c h a in k i n a s e ). A c e a s t a e st e a c ti v a tăd e c a l m o d u l i n ă , c a r c , l a râ n d u l c i , e s t e a c t iv a t ă d e io n i i d e c a l c i u .

 în t im p c e la m a jo r i ta te a m u ş c h i lo r s c h e le t ic i c o n tr a c ţ ia e s te ra p id ă , m a jo r ita te a

m u ş c h i lo r n e t e z i p r e z i n t ă o c o n t r a c ţ i e t o n i c ă , p r e l u n g i t ă , a v â n d a d e s e a d u r a tă de o re sa u

c h i a r d e z i le . în c o n s e c i n ţ ă , e x i s t ă d i f e r e n ţ e a l e c a r a c t e r i s t i c il o r c h i m i c e şi f iz i c e a le c e l o r

d o u ă c a t c g o n i d e m u ş c h i . R a p i d i ta t e a a c l iv i t ă ţ ii c i c l i c e a p u n ţ il o r t r a n s v e r s a l e ( a ta ş a r e a

Page 121: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 121/422

 ArAR AT UL LOCOMOTOR  /21

lor de aclină, apoi desprinderea de pe adină şi reataşarea în vederea unui nou ciclu) este

mult mai redusă la muşchiul neted comparativ cu cel schcletic, cu un raport al frecvenţci de

1/40 până la 1/300 faţă de muşchiu l sch ele tic. S e consideră astfel că fracţiunea de timp în ca rc

punţile transversale sunt ataşate de filamentele de actinâ - moment care reprezintă factorul

major ce determină forta de contracţie - este foarte prelungită în muşchiul neted. O posibilă

explicaţie pentru această lentoare ar fi că activitatea ATP-azică a capului punţilor transversale

este foarte redusă la muşchiul neted faţă de cel scheletic. în consecinţă, degradarea A'f'f’, care

asigură energia mişcării capetelor, este redusă în mare măsură şi, consecutiv, ritmul activităţii

ciclice se răreşte.

Pentru a su sţine o ten siune de contracţie egală cu a muşchiului scheletic, muşchiul neted

necesită numai 1/10 până la 1/300 din energia consumată de cel dintâi. Se presupune că şi acest

comportament se datorează ritmului lent al ciclului de ataşare-desprindere al punţilor transversale,precum şi faptului că, pentru fiecare ciclu, se consumă numai câte o singură moleculă de ATP,

indiferent de durata acestui ciclu. Un muşchi neted tipic începe să se contracte la 50 - 100 ms

după ce a fost stimulat, atinge maximum de contracţie o jumătate de secundă mai târziu, după

care, în una până la două secunde, începe declinul forţei de contracţie. Timpul total de contracţie

este de I - 3 secunde, de 30 de ori mai lung decât durata medie a contracţiei unice a muşchiului

scheletic. F orţa m ax im ă de co ntrac ţie a muşchiului neted este mai mare ca a muşchiului scheletic,

rezultând din durata mare a rămânerii miozinei fixate de actină.

Muşchiul neted se poate scurta, faţă de lungimea sa de repaus, cu un procentaj mult mai

mare ca muşchiul scheletic, păstrând, în acelaşi timp, aproape întreaga sa forţă de contracţie.Aceasta confer ă m uşch iului neted proprietatea de a îndephni roluri specifice , penniţând difente lor

organe cavitare, cum ar fi intestinele, vezica urinară, vasele de sânge sau alte organe inteme,

să-şi varieze diametrul lumenului de la dimensiuni foarte mari până aproape de zero. O dată ce

muşchiul neted a atins maximul de contracţie, gradul lui de stimulare poate fi redus la valori cu

mult sub nivelul iniţial, fară ca muşchiul să-şi reducă din forţa sa de contracţie. Acesta repre

zintă mecanismul de piedică sau blocare şi cu ajutorul lui se poate menţine o contracţie tonică

prelungită a muşchiului neted cu un consum energetic foarte mic şi cu foarte puţine comenzi

excitatorii din partea nervilor sau a sistemului nervos endocrin. Cauza acestui fenomen este

limpul prelungit de ataşare a punţilor miozinice de filamentele de actină.Muşchiul neted, mai ales cel visceral, are capacitatea de a-şi recăpăta forţa de contracţie

originală în câteva secunde sau minute după ce a fost elongat sau scurtat. Acest fenomen se

numeşte stress-relaxarea (plasticitatea) muşchiului neted şi el pcraiite oncărui organ cavitar ,să

menţină aceeaşi presiune în interiorul lumenului său, independent de lungimea fibrelor sale.

CONTROLUL NE RV OS Şl HORM ONAL AL CONTRACŢIEI MUŞCHIULUI NETED

 în tim p ce m uşc hiu l sc hele tic este activat e.xclusiv de către sistemul nervos, mu!jchuil

neied poate Π stim ulat de m ultip le categorii de semnale; nerv'oasc, homionale şi altele. Pnncipala

cauză a ace stc i d ifer en ţe es te a cee a că membrana muşchiului neted conţine mai multe tipuride proteine-receptor, capabile să iniţieze procesul contractil. O altă diferenţă iaţă de muşchiul

■''Chclciic esic prezenţa în membranele muşchiului neted, alături de receptorii stimulatori, şi a

Ч110Гprotcinc-receptor cu rol de inhibiţie a contracţiei.

Page 122: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 122/422

 J o n c ţ iu n e a n e u r o m u s c u l a r ă a mu şch iu lu i nete d. La nivelul muşchiului neted nu se

 în tâ ln eşte o jo n c ţiu n e neu rom u scu la ră de tipul ce le i d escrise la niv elu l m uşchiu lu i sc heletic.

Fibrele nen^oase autonome (vegetative) se ramifică difuz deasupra unor straturi de fibre netede

Şl nu vin în contact direct cu acestea, ci fomiează joncţiuni difuze, care secretă propriul lor

transmiţător, direct în lichidul interstiţial, de unde neurotransmiţătoRil difuzează spre celule. în cazu ri m ai rare, m ai a le s în cazu l m uşchiu lu i nete d m ult iu nitar, pot exis ta joncţiuni

de contact, care funcţionează aproape la fel ca şi placa motorie. Se cunosc două tipuri de trans-

miţători secretaţi de f ibrele nervoase autonome ce inervează muşchii netezi : aceti lcolina ş i

noradrenalina. Ambele substanţe pot inhiba sau st imula muşchiul neted, legându-se mai întâi

de o proteină - rece ptor de la suprafaţa m em brane i ; acest receptor con trolează deschiderea sau

 în ch id erea ca n a le lo r io n ic e , p recu m şi alte m ecan ism e excit a torii sa u inli ib it orii ale fibrei mus

culare netede. De asemenea, unii receptori pot f i inhibitori, iar alţii excitatori, astfel că tipul de

receptor hotărăşte dacă muşchiul neted va fi stimulat sau inhibat şi va detennina care dintre cei

doi neurotransmiţători va acţ iona ca inhibitor sau st imulator.

O m are parte din activ itatea c on tractilă a m uşchiului neted este iniţiată fară potenţiale de

acţiune , sub inf luenţa u nor factori s t im ulatori , ce ac ţ ionează direct asupra maşinăriei contracti le

a m uşch iului . E xistă două cate go rii de astfel de factori s t imu latori , care nu acţionează pe calea

nervilor şi nu provoacă potenţiale de acţiune la nivelul f ibrelor musculare netede: 1. factori

t isulari locali ; 2 . diferiţ i hormoni.

Factori t i sulari local i : lipsa oxigenului într-un teritoriu tisular detemiină relaxarea

muşchiului neted vascular ş i vasodilataţie; excesul de СО, detemiină vasodilataţie; scăderea

pH-ului detennină vasodilataţie; a lţ i factori ce determină vasodilataţie locală sunt adenozina,acidul lact ic , creşterea concentraţiei ionior de potasiu, scăderea concentraţiei ionilor de calciu,

creşterea temperaturii софи1и1.

H o r m o n i . M ajoritatea ho nn on ilor circulanţi în organism influenţează în diferite grade

co ntra cţia m uşch iului ne ted, unii producând ch iar efec te foarte importante. Printre cei mai însem

naţi se nu m ără: n orad renalina, adren alina, vasopresina, ox itocina, sau factori umorali precum:

aceti lcolina, angiotensina, serotonina, histamina. Un homion detemiină contracţia muşchiului

neted num ai dacă m em bran a celulei m usculare posedă receptori s timulatori pentm acel honnon.

Dacă membrana posedă receptori inhibitori , atunci efectul acelui homion va f i inli ibitor.

1 2 2  A n a t o m i a ş i f i z i o l o g i a o m u l u i

Page 123: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 123/422

SISTEMUL NERVOS

n o ţ iu n i  g e n e r a l e

Sistemul nervos, împreună cu sistemul endocrin, reglează majoritatea funcţiilor orga

nismului. Sistemul nervos (SN) are rol în special în reglarea activităţii musculaturii şi glandelor

secretorii (atât exocrine, cât şi endocrine), în timp ce sistemul endocrin reglează în principal

funcţiile metabolice. Reglarea activităţii musculaturii scheletice este realizată de SN somatic,

iar reglarea activităţii musculaturii viscerale şi a glandelor (exo- şi endocrine) este realizată deSN vegetativ. între SN şi sistemul endocrin există o strânsă interdependenţă.

MECANISME GEN ERA LE DE REGLARE

Organismul uman este un sistem cibernetic. Noţiunea de sistem este foarte cuprinzătoare;

un sistem este oric e ansamblu de elemente aflate în interacţiune neîntâmplătoare. Potrivit acestei

definiţii, orice organism viu este un sistem, la fel cum orice aparat sau maşină este un sistem,

societatea este şi ea un sistem, atomul de asemenea etc. Graniţa dintre sisteme nu este absolută.

Fiecare sistem, la rândul său, este component al unor sisteme mai complexe şi, în acelaşi timp,

conţine mai multe subsisteme. Unele sisteme evoluează conform principiului al Il-lea al termodinamicii spre dezordine (cu creşterea entropiei sistemului); altele se opun acestei creşteri sau

chiar o reduc. A cestea sunt sistem e autoreglate sau sisteme cibernetice.

Orice sistem cibernetic are cel puţin două componente majore: centrul de comandă şi

control (C) şi dispozitivul de execuţie (E) (fig. 47). Pentru a elabora comenzi adecvate, centrul

trebuie să primească infomiaţii asupra variaţiilor parametrului reglat şi asupra modului în care

sunt executate comenzile. Calea de întoarcere a informaţiei de la efector la centru se numeştecircuit de feedback, informaţie

Comanda +/   ^ \ recurentă sau conexiune inversă.

Toate mecanismele de autoreglarefuncţionează pe bază de feedback.Pentru ca informaţia recurentă să

fie cât mai exactă, mecanismul de

reglare prin feedback dispune dc

un sistem de traductori (T) (sau

receptori) care sesizează atât per-

turbaţia iniţială survenită (P), cât şi

precizia corccţiei reiiiizate de cfector

asupra elementului reglat (ER). Pnnfeedback, parametnjl reglat influ

enţează centrul dc reglare. Astfel,

mecanismul de feedback funcţio

nează în confomiitatc cu efectele

© -Coiiianda

Feedback<!>

*'R· 47. Cele mai simple mccanisme cibcrnclice

Page 124: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 124/422

Page 125: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 125/422

S i s t e m u l   n e r v o s 1 2 5

 în colaborare; oiice reglare este de fapt neiiro-umorală. Centrii de comandă şi control sunt situaţi

 în sistemul nervos central şi în sistemul endocrin, pentru reglarea nervoasă, respectiv umorală,

 în acelaşi tim p, întreaga activ itate endocrină este coordonată de către sistemul nervos ccntral,

prin intermediul hipotalamusului. La nivelul acestuia are loc integrarea reglării nervoase cucea umorală. Un al doilea punct de fuziune între mecanismul nervos şi cel umoral se întâlneşte

la nivelul efeetorilor periferici, a căror funcţie este influenţată prin mesageri chimici; aceşti

mesagen chimici pot fi hormoni (în cazul reglării umorale) sau mediatori chimici eliberaţi de

temiinaţiile nervoase (în cazul reglării nervoase).

Mediul intern. Hom eostazia. Organismele unicelulare întreţin relaţii de schimb direct cu

mediu! extern (înconjurător) şi sunt supuse unor mari perturbaţii cauzate de condiţiile externe.

La organismele superior organizate, celulele fac schimb de substanţe şi energie cu lichidul

extracelular (LEC). O parte din acest lichid circulă prin vasele de sânge şi limfatice. Totalitateaacestor lichide (respectiv sângele, limfa şi apa intercelulară sau interstiţială) reprezintă mediul

intem al organismului, noţiune introdusă de fiziologul francez Claude Bernard (1850). De

atunci, au fost aduse numeroase dovezi privind stabilitatea compoziţiei şi proprietăţilor mediului

intem. La începutul secolului al XX-lea, fiziologul american W.B. Carmon a introdus noţiunea

de homeostazie, prin care se defineşte constanţa tutmor parametrilor biofizici, biochimici şi

funcţionali ai organismului. Realizarea unui mediu intern cu compoziţie constantă este pentru

sistemele vii esenţială în lupta pentru menţinerea şi dezvoltarea propriei identităţi. Din punct de

vedere temiodinamic este mult mai eficient să cheltuieşti energie pentru prevenirea şi combaterea

perturbaţiilor mediului intern decât pentru a proteja fiecare celulă în parte de acţiunea directă afactorilor externi. Homeostazia se menţine prin mecanisme de autoreglare.

Nivele de re gla j. Orice organism îşi conservă homeostazia structurală şi funcţională prin

mecanisme automate de reglare. Aceste mecanisme se întâlnesc la toate nivelele de organizare

ale sistemelor vii; nivel submolecular şi molecular, nivel celular, nivel de organ, nivel de sistem,

nivelul organismului în ansamblu.

Toate acestea reprezintă subsisteme ale sistemului complex care este organismul.

COMPARTIMENTELE FUNCŢIONALE ALE SISTEMULUI NERVOS

Reglarea nervoasă a funcţiilor софи1ш se bazează pe activitatea centrilor nervoşicare prelucrează infomiaţiile primite şi apoi elaborează comenzi ce sunt transmise efecto-

rilor. Din accst punct de vedere, fiecare centni nervos poate fi separat în două compartimente

funcţionale:

* compartimentul senzitiv, unde sosesc informaţiile culese la nivelul receptorilor

* compartimentul motor, care transmite comenzile la efectori.

Deci, ficcare organ nen/os are două funcţii fundamentale; funcţia senzitivă şi funcţia

moioric.

La nivelul emisferelor cerebrale mai apare şi funcţia psihică. Separarea funcţiilor

^'i^emului nei-vos în fimcţii senzitive, motorii şi psihice este artificială şi schematică. în realitate

nu exisiâ aclivilalc senzitivă fără manifestări motorii şi viceversa, iiu· stările psihice rezulta din

"^tegrarca primelor două. Toată activitatea sistemului nerv'os se deslaşoara intr-o unitate, în

'-l'versiiaica ei extraordinară.

Page 126: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 126/422

R E F L E X U LM ecanismul fundamental de funcţionare a sistemului nervos este actu l ref lex (sau sim

plu, reflexu l). R eflexu l rcprez m tâ reacţia de răspuns a centrilor nervoşi la stimularea unei zone

receptoare. Tennenul de reflex a fost introdus în umiă cu 300 de ani de către matematicianul şi

f i lozoful francez R ene D escartes. Răspim sul ref lex poa te f i excitator sau inhibitor .Baza anatomică a ac tu lui re f lex este arcul reflex , alcătuit din cinci componente ana

tomice; receptorul, calea aferentă, centrii nerx'oşi, calea eferentă şi efectorul.

R e c e p t o r u l este o structură ex cita bilă care răspunde la stimu li prin variaţii de potenţial

gradate proporţional cu intensitatea agentului excitant. Majoritatea receptorilor sunt celule epi-

teliale diferenţiate şi specializate în celule senzoriale (gustative, auditive, vizuale, vestibulare).

A lţi receptori din org anism sunt co φ u sc u li sen zitivi, care sunt mici organe pluricelulare alcătuite

din celule, fibre conjunctive şi temiinaţii nervoase dendritice (receptorii tegumentari, proprio-

ceptorii) . Uneori, rolul de receptori îl îndeplinesc chiar terminaţiile butonate ale dendi-itelor

(receptorul olfactiv, receptorii dureroşi) .

La nivelul receptorului are loc transformarea energiei excitantului în influx nervos. în

funcţie de tipul excitantului, se deosebesc cinci tipuri principale de receptori, şi anume:

• m eca no recep tori, care detectea ză deform ările m ecan ice ale receptorului sau ale celulelor

vec ine acestu ia ;

• ten iiore cep tor i, care sesiz eaz ă sch im bă rile de temperatură, unii receptori fiind specializaţi

pentru senzaţia de cald şi alţii pentru senzaţia de rece;

• nocicep tor i ( sau receptor i a i durer ii ), care detec tează in jur ii tisu lare , indiferent dacă

acestea sunt de natură f izică sau chimică;• recep tori ele ctro m ag ne tici, care detectea ză lumina la nivelul retinei;

• ch em or ece p tor i, ca re de tecteaz ă gustul (situaţi în cavitatea bucală), mirosul (situaţi în

cavitatea nazală), nivelul oxigenului în sângele arterial, osmolaritatea lichidelor din

organism, concentraţia dioxidului de carbon şi, probabil, a altor substanţe importante

 în b io ch im ia org an is m u lu i.

 în a ce la ş i tim p, fie c a re recep to r p oate fi st im ulat de oric e form ă de energie , dar de

intensităţi mult mai mari decât energia specifică. Astfel, celulele vizuale, sensibile la energii

luminoase extrem de slabe (câteva cuante de lumină), pot fi excitate şi de energii mecanice

man (o lovitură cu pumnul în ochi provoacă senzaţii vizuale). La nivelul receptomlui are loc

traducerea informaţiei purtate de excitant în informaţie nervoasă specifică (influx nervos). Se

spune că receptorul codifică sau modulează variaţia energiei excitantului în variaţii ale ampli

tudinii potenţialului receptor. Modularea în amplitudine pennite receptorului să transmită spre

centri informaţii corecte privind intensităţile diferiţilor stimuli externi. Infomiaţia senzitivă poate

produce o reacţie imediată sau poate fi stocată ca memorie în creier timp de minute, săptămâni

sau ani şi să ajute astfel în elaborarea unei reacţii adecvate a organismului la un moment dat.

C l as i f i c area rec ep t o r i l o r . Există mai multe criterii de clasificare a receptorilor:

D upă loculiziire:-  exteroceptori - la nivelul tegumentelor;

- proprioceptori - la nivelul aparatului locomotor;

- interoceptori - la nivelul viscerelor şi al vaselor de sânge.

Du pă natura ag entului excitant:-  exc i tant mecanic - mecanoreceptor i ;

1 2 β A ^ ’ΛTO^ίlA Ş l FIZIOLOGIA OMULUI 

Page 127: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 127/422

S i s t e m u l   n e r v o s 127 

- excitant baric - barorcccptori;

- cxcitant volumic - volorcccptori;

- excitant termic - temioreceptori;

- excitant dureros - algoreceptori;

- excitant fotonic - fotoreceptori;

- excitant chimic - chcmoreceptori;

- excitant osmotic - osmoreceptori.

După structura receptorului:-  tenninaţii dendritice libere;

- celule senzoriale;

- corpusculi senzitivi;

- organe receptoare cu structură complexă (retină, organ Corti etc.)· 

Calea aferentă. Receptorii vin în contact sinaptic cu terminaţiile dendritice ale neuronilor

senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni. Variaţiile de potenţial

receptor (respectiv variaţiile potenţialului de membrană al receptorului sub acţiunea agentului

excitant) produc depolarizări pasive în tenuinaţia dendriticâ; o dată ce acestea ating pragul

ontic, descarcă potenţiale de acţiune de tipul “tot sau nimic” ce se propagă celulipet. Infomiarca

corectă a centrilor privind variaţiile energiei excitantului se face la nivelul căilor de conducere

prin modulare de frecvenţă (modularea prin amplitudine nu este posibilă din cauza legii “tot sau

nimic”). Astfel, un potenţia l receptor de amplitudine joasă detenmină câteva potenţiale de acţiune

(PA) pe secundă, potenţiale receptor mai ample induc zeci de PA pe secundă, iar potenţialele

receptor cele mai ample descarcă la nivelul dendritei mai multe sute de PA pe secundă. Cea maisimplă cale aferentă este reprezentată de neuronul senzitiv spinal şi prelungirile sale.

Distribuţia căii aferente în centrii nervoşi se face în două moduri. Convergenţa este un

mod de distribuţie în care un singur neuron central primeşte contacte sinaptice de la mai multe

fibre aferente, iar divergenţa constă în ramificarea unei singure fibre aferente la mai mulţi ncurom

centrali.Centrii. Potenţialele de acţiune dendritice ajunse la neuronul senzitiv se propagă mai

departe celulifug de-a lungul axonului acestuia, până la prima sinapsă. în cazul unui reflex

elementar, format din doi neuroni, unul senzitiv şi unul motor, centrul nervos al reflexului este

reprezentat chiar de sinapsa dintre axonul neuronului senzitiv şi софи1 celular al neuronuluimotor. în cazul unor activ ităţ i reflexe mai complexe, calea aferentă este formată dintr-un lanţ de

trei sau mai mulţi neuroni senzitivi, iar centrii reflecşi sunt reprezentaţi de totalitatea sinapselorce se realizează în ariile corticale sau în nucleii subcorticali ce primesc şi prelucrează informaţia

primită din periferie şi elaborează răspunsul efector.Prin centrii unui reflex se înţelege totalitatea stnicUirilor din sistemul nervos central

care participă la actul reflex respectiv. De exemplu, centrii reflexelor respiratorii se află în bulb,

tlar şi în puntea lui Varolio, precum şi în hipotalamus şi în scoarţa cerebrală. Complexitatea şi

 întinderea unui ccntni depind de complexitatea actului reflex pe care îl efectuează. In termeni

cibcrnctici.prin ccntru sc înţelege organul care primeşte infonnaţia, o prelucrează, o compară cu

diatele din memorie, elaborează decizii şi controlează permanent modul de execuţie, efecmândcoreclările necesare (fig. 48). La nivelul sinapselor din centni retlecşi transmiterea informaţiei

se face din nou prin modulare în iunplitudine (potenţialele posisinaptice nu mai respecta legea

sau nimic”).

Page 128: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 128/422

12 8  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i   '

I n f o m T a ţ i e

T r a d u c t o r C a l eP r e l u c r a r e C o m p a r a t o r

C o n t r o l

e x e c u ti e

M e m o r i e

D e c i z i e

E f e c t or

Fig. 48. Model cibernetic simplu al unui centru nervos

 )

Sistemul nervos central are trei nivele majore cu atribute funcţionale specifice; nivelul

măduvei spinăni, nivelul subcortical şi nivelul cortical .

Nivelul medular.  Deseori, când ne gândnn la măduva spinării, o considerăm doar o

cale de conducere a semnalelor de la periferie către creier sau invers, de la creier către restulorganismului. Totuşi, chiar şi după secţionarea măduvei la nivel cervical superior, multe din

func ţii le m edulare se m enţin. De exem plu, c ircu itele neuronale medulare pot produce mişcările

mersului automat, reflexe de retragere a segmentelor софи1и1 faţă de diferite obiecte, reflexe

care determină spi j in irea ant igravitaţ ională a С0 ф и 1и1  pe membrele inferioare şi reflexe care

controlează vasele sangvine locale, mişcările gastrointestinale şi aşa mai departe, pe lângă multe

alte funcţii.De fapt, de cele mai multe ori nivelele nei-voase superioare trimit semnale nu direct în

pe riferie , ci cen trilor m edulari de con trol, “com andân d” doar ca aceştia din urniâ să-şi desfăşoare

funcţii le .N ivelul subcortical.  Majoritatea activităţilor subconştiente sunt controlate de ariile

subcorticale; trunchiul cerebral, hipotalamusul, talamusul, cerebelul şi ganglionii bazali. Astfel,

co ntro lul pres iun ii arte riale şi al resp iraţiei se realizează în principal în bulb şi în punte. Co n

trolul echilibrului este o funcţie a structurilor ccrebeloase mai vechi filogenetic şi a substanţei

reticulate din bulb, punte şi mczencefal. Reflexele alimentare (cum sunt salivaţia, ca răspuns la

gustul alimentelor, şi lingerea buzelor) sunt controlatc de arii din trunchiul cerebral, amigdală

şi hipotalamus; multe din rcacţiiie emoţionale (cum sunt furia, emoţiile, activităţile sexuale,

reacţiile la durere sau reacţiile de plăccrcj se pot produce la animale fără cortex.Nivelul cortical.  Cortexul ccrebral este un imens spaţiu de depozitare a memoriei.

Cortexul nu funcţionca/a niciodaiă singur, ci numai împreună cu ccnlrii nervoşi inferiori,

in absen ţa co rtexulu i, funcţii le cen trilor subco rticali suni adesea imprccise . Num eroasele infor

maţii depozitate în memorie la nivel cortical fac ca activitatea ccntrilor subcorticali să fie foarte

bine detenninaiă şi precisa.

Page 129: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 129/422

S i s t e m u l   n e r v o s 129

De asemenea, cortexul cerebral este esenţial pentru cele mai multe din proccselc de

gândire, chiar dacă nu poate opera de unul singur în acest sens. De fapt, centrii subcorticaii

produc starea de alertă la nivelul centrilor corticali, deschizând astfel “banca” de date memorate

 în scopul pro cese lo r de gândire. în aces t fe l, fiecare parte a sistemului nervos îndeplineşte funcţii specifice. Multe

din funcţiile integrative sunt bine dezvoltate la nivelul măduvei spinării şi multe din funcţiile

subconştiente au originea şi sunt executate exclusiv de câtre centrii subcorticaii. însă cortexul

este cel care realizează deschiderea către lume a minţii umane.

Calea eferentă reprezintă axonii neuronilor motori somatici şi vegetativi prin care

se transmite comanda către organul efector. Cea mai simplă cale eferentă o întâlnim în cazul

reflexelor monosinaptice (bineuronale); ea este formată din axonul motoneuronului alfa din

coamele anterioare ale măduvei spinării. în cazul sistemului nervos vegetativ, calea eferentă

este fonnată dintr-un lanţ de doi neuroni motori; un neuron preganglionar siuiat în coamelelaterale ale măduvei spinării sau într-un nucleu vegetativ din trunchiul cerebral şi un neuron

postganglionar situat în ganglionii vegetativi periferici (extranevra-xiali). De-a lungul căilor

eferente, infonnaţia circulă spre efectori din nou prin modulaţie în frecvenţă.

Efect or ii. Princip alii efectori sunt muşchii striaţi, muşchii netezi şi glandele exocrine.

Transmiterea informaţiei de pe axonul căii eferente spre efector prezintă toate caracteristicile

transmiterii sinaptice. Exemplul cel mai tipic este transmiterea la nivelul plăcii motorii. Aici, în

funcţie de frecvenţa potenţialelor de acţiune sosite pe axon, se va sparge un număr corespunzător

de vezicule de acetilcolină; aceasta va determina la nivelul membranei fibrei musculare striate

potenţiale postsinaptice de amplitudini diferite, în funcţie de numărul de molecule de acetilcolinăeliberate. Ca unnare, pe membrana fibrei striate apar zeci sau sute de potenţiale de acţiune pe

secundă, producând contracţii de amplitudine şi forţă corespunzătoare comenzii centrale.

Controlul îndeplinirii comenzii. Mecanismul reflex şi arcul reflex cu cele cinci com

ponente ale sale reprezintă un model incomplet al desfăşurării activităţii reflexe. în ultunele

decenii s-au evidenţiat noi componente anatomice şi mecanisme funcţionale care participă la

controlul modului în care se execută comanda. S-a descoperit existenţa unor circuite nervoase

eferente care leagă centrii de organele receptoare. Prin intermediul acestora, centrii nervoşi

pot regla pragul de excitabilitate al receptorilor şi, implicit, intensitatea stimulilor aferenţi. Un

asemenea control se exercită asupra efectorilor musculari de către centrii motori extrapiramidalişi cerebel.

in acelaşi timp, de la nivelul efectorilor porneşte spre centri un circuit recurent care îi

infonnează asupra modului îndeplinini comenzii (feedback).

Legătura dintre mecanismul reflex şi mecanismul de feedback. Mecanismul de

fcedback are caracter universal; el se întâlneşte în toate sistemele autoreglate, indiferent de

substanţa din care sunt alcătuite. Mecanismul reflex reprezintă o varietate concretă de mecanism

de feedback întâlnită în sistemele de reglare nervoasă.

Comanda şi controlul exercitate de centrii nervoşi sunt de natură reflexă. în acest

^cns, centrii ner\'oşi nu sunt numai senzitivi sau numai motori, ci reprezintă centri de integrareŞenzitivo-motorie. Răspunsul reflex poate surveni imediat după acţiunca stimulului .sau poate

"^>‘irzia minute, zile sau ani.

Page 130: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 130/422

C R E I E R U L C A U N C A L C U L A T O R E L E CT R O N IC

Frapaţi de similitudinea dintre procesele nervoase şi cele ce au loc într-un calculator

electronic, neurofiziologii au comparat sistemul nervos (şi în special creierul uman) cu un

computer extrem de perfecţionat. într-adevăr, schema generală de lucru a unui calculator elec

tro n ic se r eg ăs eşte şi Ia nivelu l unui organ nervos co m plex (fig. 49). C a şi computerul, sistemul

nervos prezintă intrări (componenta receptorie) şi ieşiri (componenta motorie). Când ieşirile

dep ind nu m ai de intrări, avem de-a face cu r eflex ele spinale simple. în cazul răspunsurilor maico m p le x e, între intrări şi ieşiri se inteipun dispozitive de m em orie, soluţionare şi programare a

activităţilor. Acestea influenţează atât mtrănle, cât şi ieşirile, ordonând diferitele procese ner

v o as e după tipare pr esta bilite sau după voinţa individului. S e co nstată că activitatea organelor

neiAO ase a le sistem ulu i n erv os, exte rioriza tă la nivelul diverşilor efectori, depinde de cantitatea

in for m aţie i intrate şi de m odul în care ea este prelucrată. A celea şi impulsuri aferente pot produce

răsp un sur i d iferite , după cum ele sunt prelucrate num ai de măduva spinării, de măduva spinării

ş] trunchiul cerebral sau de întreg sistemul nervos. Spre exemplu, dacă un câine este călcat pe

co ad ă rezu ltatul v a fi retrag erea refle xă a cozii în cazul unui câine cu măduva separată de encefal

ş i ata car ea c elui ce l -a călc at în cazul unui câine cu s istem nervos intact .

FIZIOLOGIA NEURONULUI ŞI SINAPSEI

FIZIOLO GIA NEURONULUI

Neuronul are două proprietăţi fundamentale: excitabilitatea şi conductibilitatea.

E x c i t a b i l i t a t e a reprezintă proprieta tea neuronului de a răspunde la un s t imul

Page 131: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 131/422

printr-un potenţial de acţiune. Nu toate componentele neuronului se comporta la fel faţa de agcniu

excitan ţi. A stf el, term ina ţiile d endritice cu rol de receptor şi membranele postsinapticc răspund

prin potenţiale locale, gradate în funcţie de intensitatea excitantului. Axonul şi dcndntele lungi

răspund prin potenţiale “tot sau nimic”, propagate. Parametni excitabilităţii şi biofizica excitaţiei

neuronale au fost studiate cu microelectrozi implantaţi în axoni giganţi de cefalopode.

Conductibilitatea este prop rietatea neuronului de a propaga excitaţia în lungul prelun

girilor sale. Din studiul excitabilităţii se ştie că, în momentul producerii potenţialului de acţiune,

suprafaţa exterioară a membranei devine negativă. Această stare fizică echivalează cu efectelcunui catod puternic ce induce în jurul său depolarizări critice ale membranei, urmate de noi

poten ţiale de a cţiun e în zo ne le limitro fe etc. C onducerea influxului nervos nu este altceva decât

propagarea potenţialului de acţiune din punct în punct pe toată suprafaţa neurilemei. Această

conducere este bidirecţională, atât pe dendrită, cât şi pe axon. Conducerea unidirecţională a

impulsului nervos, observată în organism, se datoreşte sinapselor şi receptorilor, care conduc

impulsul într-un singur sens. Fiziologic, excitaţia se produce în receptor, de unde se propagă la

dendrită, parcurge lungimea dendritei în sens celulipet, excită софи1 neuronului, de unde porneşte

celulifug p e a xo n spre alţi neuron i şi, în fm al, spre efector. La nivelul sinapselor, conducerea seface întotdeauna de la m em brana presinaptică la cea postsinaptică.

Po tenţia lul de ac ţiune se propagă punctiform numai în fibrele amielinice. în fibrele ner

voase mielinizate conducerea se face saltator, de la un nod Ranvier la altul, impulsul putând sări

chiar 4-5 noduri. Conducerea saltatorie, datorată existenţei tecii de mielină, determiină creşterea

vitezei de prop aga re a im pulsului, precum şi scăderea consumului energetic, deoarece pompele

ionice acţionează doar la nivelul strangulaţiilor Ranvier.

Viteza de conducere a impulsului pe fibrele nervoase depinde de specia animală (mai

mică pe trep tele jo a s e ale scăr ii zo olo gice ), iar la om de diametrul fibrei (fibrele groase conduc

mai rapid) şi de prezenţa tecii de mielină. Teaca de mielină este izolantă din punct de vedereelectric şi deci membrana nu se poate depolanza decât la nivelul nodurilor Ranvier, realizân-

du-se astfel con d uce rea saltatorie cu viteză mult mai mare decât conducerea punctiformă. Cele

mai mari viteze de conducere se realizează pe fibrele mielinice groase, cu diametrul de până

la 20 μ ale căilor proprioceptive (120 m/s), iar vitezele cele mai mici se întâlnesc pe fibrele

subţiri (cu diam etrul de 1 μ) am ielinice v egetative (0,5 m/s). Conducerea nervoasă poate fi înce

tinită sau suprimată temporar sau definitiv prin acţiunea unor agenţi fizici (frigul) sau chimici

(an este zic ele) sau p rin distrug erea in tegrităţii anatomice. D in punct de vedere anatom ic, un nerv

este alcătuit din mai multe fibre nervoase separate între ele prin fascicule de ţesut conjunctiv,

 în in te rioru l un ui ne rv , conducerea de-a lungul unei fibre nervoase este izolată, po tenţialul deacţiune al unei fibre nu “sare” pe fibrele vecine. Dacă există leziuni ale tecilor axonului sau ale

dendntei p oate avea loc o co ndu cere spre fibrele vecine (conducere prin contact sau efaptică).

Deşi conducerea efaptică nu are loc în mod fiziologic, totuşi fibrele vecine suferă depolanzăn

sub valoarea prag la trecerea unui potenţial de acţiune printr-o fibră nervoasă.

S i s t e m u l   n e r v o s   i   u

FIZIOLOGIA SINAPSEI

Se ştie că infonuaţia este transmisă la nivelul sistemului nervos în principal sub forma

imp ulsurilor ne rv oa se, printr-o suc cesiu ne de neuroni, unul după altul. Cu toate acestea, nu este

evident de la prima vedere că fiecare impuls poate fi blocat la trecerea de la un neuron la altul,

poate fi transfomiat dintr-un impuls unic în impulsuri repetate sau poate fi integrat cu impulsuri

Page 132: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 132/422

venite de Ia alţ i neuroni, producând astfel impulsuri complexe la nivelul neuronilor unnători .

To ate aceste funcţi i pot f i num ite fun cţi i le s inaptice ale neu ronilor. Sin apsa este un organ întâlnit

la nivelul con tactului d intre doi neuro ni sau dintre neuron şi celula rec eptoare sau efectoare. în

lumea animală există două t ipuri principale de s inapse: s inapse chimice ş i s inapse electrice.

Sinapsele chimice predomină ca modalitate de transmitere a semnalelor în s istemul

nervos central . In acestea, primul neuron, numit neuron presinaptic, secretă în fanta s inaptică

o substanţă chim ică nu m ită neuro transmiţător (sau m ediator chim ic) . A cesta acţ ionează asupra

proteinelor receptoare din membrana neuronului următor, numit neuron postsinaptic, pe care î lex cită , î l inhibă sau î i m od if ică excita bil i tatea într-un alt fel. Până în prezent se cun osc peste 40

de neurotransmiţători , din care cei mai cunoscuţi sunt aceti lcolina, noradrenalina, histamina,

a c id u l ga mma - a minob u t i r i c ( G A B A ) ş i g lu t a ma t u l .

Sinapsele electrice sunt caracter izate de can ale care co ndu c direct impulsul electric de

la o celulă la alta . Cele mai multe dintre acestea sunt mici s tructuri tubulare proteice, numite

 jo n c ţiu n i gap , ca re p ern ii t m işca rea li b eră a io n il o r din in terio rul unei ce lu le către următo area.

In s istem ul n ervo s cen tral au fost iden tif icate foa rte puţine jon cţiun i gap a căror semn ificaţie

nu es te încă cunoscută .

Sin ap sele ch im ice au o însuşire extrem de importantă, care le face indispensabile pentrutransmiterea semnalelor în cadnil s istemului nervos central : ele conduc întotdeauna impulsul

nerv os într-un singu r sens, ş i anum e de la neuronul presinap tic, care secretă neurotransmiţătorul,

la neuronul postsinap tic. A cesta este principiul cond ucerii unidirecţionale prin s inapsele chimice,

spre deosebire de s inapsele e lectr ice , care conduc semnalele în or ice d irecţ ie . Mecanismul

conducerii unidirecţionale este de importanţă majoră în funcţionarea s istemului nervos central ,

deoarece permite d irecţ ionarea extrem de exactă a semnalului spre ar i i le nervoase speci f ice

f iecăreia dintre miile de funcţi i a le SNC: recepţia ş i integrarea senzit ivo-senzorială , controlul

motor , memoria ş i multe a l te le .

Stu dii le elec tron om icro sco p ice ale s inapsei au arătat că aceasta este alcătuită din aşa-

nu m itele ten nin aţi i presin aptice bu tonate, care sunt m ici umflături rotunde sau ovalare ale axo-

nilor pre sinaptici . A ce stea sunt separate de m em brana neuronului postsinaptic prin intemiediul

fantei s inap tice, care are de obice i 2 00 până la 300 angstrom i (Â) . Tem iinaţi i le butonate au două

structuri interne importante pentru realizarea funcţiilor excitatorii sau inhibitorii ale sinapsei:

ve zicu lele sinap tice şi m itocon driile. Ve ziculele sinaptice conţin neurotransmiţătonil care, eliberat

 în fa nta s in ap tică , va e x c ita sa u va in liib a neuronul p o stsin ap tic , du pă cum m em brana acestu ia

din urniă conţine receptori excitatori sau, respectiv, receptori inJiibitori. Mitocondriile asigură

necesaru l de A TP (adeno zin trifosfat) pentru s inteza un or noi m olecule de neurotransmiţător.Ajuns la nivelul membranei presinaptice, potenţialul de acţ iune detennină o creştere a

conductanţei pentru calciu, care, pătmnzând în butorul tenninal, activează un sistem enzimatic şi

kin etic end ocelular. A ces ta d etermină su ccesiv al ipirea şi fuzionarea veziculelor cu m ediator de

m em bran a pre sinap ticâ, urmată de aip erea unei porţiuni din mem brana presinaptică şi eliberarea

m ediatorului ch im ic în fanta sinaptică. E xistă o relaţie de piOportionaiitate directă între frecvenţa

potenţialelor de acţiune şi numărul de vezicule fuzionate şi golite în fanta sinaptică. Veziculele

sinap tice con ţin un nu m ăr relativ f ix de m olecu le de mediator, ceea ce imprimă un caracter de

eliberare discontinuă, în “cuante”, a accstuia. După eliberare, cca mai mare parte a mediatorului

a junge prin difuziune la nivelul membranei postsinaptice, unde interacţionează stereospecif iccu macromolecule le receptori lor de membrană. Aceşt ia rccunosc molecula de mediator , o f i

xează ş i declanşează o serie de modif icări enzimatice la nivelul membranei postsinaptice care

duc, în f inal , la fomiarea unei substanţe (adenozin monofosfatul cicl ic - AMPc) care transmite

9

Page 133: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 133/422

mesajul spre intcrioml celulei. în urma accstor proccse, la nivelul membranei postsmapiiccare Ioc o creştere a conductanţei ionice, în special pentru Na* (dar şi pentru K' şi CI ), umiata

de un influx al acestui ion şi o depolarizare proporţionala eu cantitatea de mediator eliberatala nivelul sinapsei. Se generează astfel un potenţial postsinaptic excitator care, in momentulatingerii unui prag cr itic, excită mem brana celulară din afara sinapsei, declanşând apariţia unuipotenţial de acţiune “tot sau nimic”, propagat în toate direcţiile pe suprafaţa софи 1и1  celular şi

celulifug la nivelul axonului până la următoarea sinapsă, unde se reia mecanismul transmitemsinaptice. D acă în urma acţ iunii neurotransmiţătorului creşte eonductanţa pentru sodiu, se produce deci depolarizarea şi apoi excitarea membranei postsinaptice, neurotransmiţătorul fiindnumit excitator. Dacă însă creşte conductanţa pentru potasiu sau clor, membrana postsinapticăse 1 1 1 р с ф о 1 а п г е а г а şi deci este inhibată, neurotransmiţătorul fiind numit în acest caz inhibitor.Nu tot mediatorul eliberat în sinapsă interacţionează eu receptorii postsinaptici. O parte dinmoleculele de mediator sunt inactivate enzimatic, o altă parte difuzează în afara sinapsei, iaraltă parte reacţionează cu receptorii presinaptici, frânând prin feedback negativ eliberarea denoi cantităţi de mediator. De rem arcat es te faptul că asupra celulei postsinaptice acţionează două

tipuri de mesageri chimici. Mesagerul de ordinul I este însuşi mediatorul chimic, iar mesagerulde ordinul II (sau mesagerul secund) este AMPc.

Potenţialul po stsinaptic poate fi excitator (P PS E) (când neurotransmiţătorul produce o

depolarizare parţială a membranei postsinaptice) sau inhibitor (PPSl) (când are loc o Ь1рефО-larizare a membranei postsinaptice). Astfel, există două tipuri de sinapse: excitatoni, în care

se eliberează neurotransmiţători excitatori (acetilcolina, noradrenalina) şi inhibitorii, în care seeliberează neurotransmiţători inhibitori (acidul gamma aminobutiric etc.). Din miile de sinapse

ale unui пешоп, jumătate sunt excitatorii şi jumătate sunt inhibitorii. Astfel, fiecare neuron

integrează în pemianenţă miile de impulsuri excitatorii şi inhibitorii cu care este “bombardat”.

Dacă predomină potenţialele postsinaptice excitatorii, are loc o depolarizare a neuronului pânăla pragul cntic, este generat un potenţial de acţiune de tip “tot sau nimic” care se propagă până

la primul nod Ranvier şi de aici mai departe de-a lungul axonului. Deci, pentru a descărca un

neuron, este necesară fie activarea cu mare frecvenţă a unei sinapse excitatorii, fie activarea

simultană a mai multor sute de asemenea sinapse. Impulsuri excitatorii izolate nu pot activa

neuronul. Dacă asupra neuronului se exercită la un moment dat efectele sinapselor inhibitorii,

neuronul se hip eφ ola rize ază şi transmiterea mai departe a impulsurilor excitatorii în cetează. La

nivelul софики neuronal are loc, aşadar, o sumaţie spaţială şi temporală a tuturor potenţialelor

postsinaptice, iar rezultatul final depinde de echilibrul dintre efectele excitatorii şi inhibitoni.

Transmiterea sinap tică po ate fi influen ţată de prezenţa unor substanţe, de metabolismul propriu,etc. Sinapsele au un rol extrem de important în procesele de memorie. La nivelul membranelor

postsinaptice se sintetiz ează pro teine ale me mo riei, ce permit reactivarea unor circuite sina ptice

identice cu cele care au activat în timpul învăţării noţiunilor respective. Numărul contactelor

sinaptice ale ne uron ilor din sco arţa ce rebrală creşte cu vârsta. După ce a acţionat la nivelul mem

branei postsinaptice, mediatorul chimic este inactivat de enzime specifice. Datorită mecanismului

chimic al transmiterii sinaptice, impulsul nervos suferă la nivelul fiecărei sinapse o întârziere

dc aproximativ 0,5 ms, numită latenţă sinaptică.

S i s t e m u l   n e u v o s _________________________ / j j

Page 134: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 134/422

 A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

ANATOMIA MĂDUVEl SPINĂRII

CONFIGUR\ŢIA EXTERNĂ

A Ş E Z A R E , R A P O R T U R I

M ăduva spin alii are fom iă de cordon cilind iic uşor turtit în sens antero-posterior (sagital),

astfel că diametrul transversal depăşeşte cu puţin diametail antero-posterior. Se găseşte situată

 în can alu l v erteb ra l, fo m ia t din suprapunerea o r if ic iilo r v erteb ra le , pe care în să nu-l oc upă în

 în tr eg im e. L u n g im ea m ăduvei este de 43 - 4 5 cm cu v aria ţi i in d iv id uale . L im it a superioară a

măduvei corespunde găuri i occipitale prin care canalul vertebral comunică în sus cu cavitatea

cran iană sau em ergen ţei primu lui nerv spinal (C ,), iar lim ita inferioară se află în dreptul vertebrei

L,. Faptul că măduva îşi are limita infenoară în dreptul vertebrei L, se explică prin ritmul de

creşte re al colo an ei ve rtebrale mai rapid decât cel al măduvei . Tot din această cauză, rădăcini le

nen i lor spinali , lombari şi sacral i au o direcţ ie oblică în jos. Măduva spinări i nu ocupă toată

grosim ea can alului vertebral . între peretele osos al vertebrelor şi măduvă se află cele trei mem

brane ale meningelor vertebrale care asigură protecţ ia şi nutri ţ ia măduvei .

Sub vertebra L , , mădu va se p relungeşte cu conul medular, iar acesta cu f i lum terminale ,

care ajunge la coccis pe faţa posterioară a celei de-a doua vertebre coccigiene. De o parte şi

de alta a conului medular şi a filumului temiinale, nervii lombari şi sacral, cu direcţie aproape

v e r t ic a l ă , fo m i e ază “c o ada de c a l ” .

A S P E C T U L E X T E R I O R A L M Ă D U V E I

 în dreptu l reg iu n ilo r ce r v ic a lă şi lom bară, m ăduva p rezin tă două re giu ni m ai volu m i

noase, intumescenţa cervicală şi , respect iv , lombară, ce corespund membrelor (prima, plexului

brah ial , secund a, plexului lom bar şi sacral) . Intumescenţa ce rvicală se află în dreptul vertebrelor

- T. , , iar cea lombară în dreptul vertebrelor T^ - L, .

La suprafaţa măduvei se observă o serie de şanţuri; anterior şi pe linia mediană, un şanţ

mai adân c, num it f isura m ediană ; posterior, pe lima m ediană, se observă şanţul medial dorsal,mai puţin adânc decât fisura mediană şi continuat în măduvă de septul median posterior, forniat

din celule gliale; lateral de fisura mediană se observă şanţurile ventro-laterale, prin care ies

rădăcinile anterioare ale nervilor spinali ; lateral de şanţul median dorsal se află şanţurile dorso-

'atcrale, prin care intră rădăcinile posterioare ale nervilor spinali (fig. 50). în măduva toracală

supenoară si cerv icală, între şanţurile medio-dorsal şi dorso-lateral apar şanţurile intennediare,

de la care pleacă profund. în cordoanele po.stcrioare, septul intemiediar, care separă fasciculul

graci l is dc fasciculul cuneat .

M E M N G L I L S P I N A L E

Este alcătuit din trei membrane de protecţie care învcicsc măduva. La nivelul găurii

occ ipi ta le* meningele spinale se contmuă cu meningele ccrebralc . Membrana exter ioară sc

numeşte dura mater. Arc o structură lamelară fibroasă, rezisiciii . i .şi cm c separată dc jicrcţii

Page 135: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 135/422

S i s t i:MUL n i .k v o s I 3 S

Plexul venos vertebral interrl,ig. lliivuiTi

Arcul vcricbriilSubstanţa cenuşie

Măduva spinări'L i g . d e n t i c u l a t a

R, comunicantă(albăj

Rădăcina ventrală-virGgl. spinal

R. conuinicantă-(cenuşie)!

N. spina

P'.rial

veruj.ilj .1

n spinal

Li< longitudinal

posterior

Lig. longitudinal anterior '•pinală anleriijiirSСофи! vertebral

Fig. 50. Secţiune transversală prin vertebră şi canalul rahidian

canalului vertebral prin spaţiul epidural în care se află ţesut conjun ctiv şi gras, cât :>i vene mulliplu

anastomozate. S uperior, la nivelul găurii occipitale, se continuă cu duramater craniana Inferior

se termină în fund de sac, în care sunt adăpostite filum terminale şi coada dc cal. Sub vertebra

S,, filum temiinale, împreună cu învelişul durai cu care vine in contact, fonneaza ligamentul

coccigian.

Ara liiioida are o stm ctură conjun ctivă şi este separată de dura mater prin spaţiul subdural

şi de pia m ater prin spaţiul subarahnoidian, care con ţine lichidul cefalora hidian d -C К ). l’ia m alcr

sau meningele vascular este o membrană conjunctivo-vasculara, cu rol nutritiv, care înveleşte

măduva de care aderă in tim, pătrunzând în şanţun şi fisun. în grosimea ei sc gâ scs t num eroase

vase arteriale şi nervi, în special simpatici. Prelunginle piale pătrund, împreuna cu ramurile

arteriale, în substanţa nervoasă, participând la constituirea barierei hematoenccfalicc

S T R U C TU R A M A D U V E I S P IN Ă R I IMădu va este form ată din substanţă cenu şie dispusă în centru, a\ând aspt.-ctul litert ! "И ,

şi substanţă albă, la periferie, sub fomiă de cordoane (funicule)

Substanţa cenuşic

bs lc co ns tituilă din co qiu l neuronilor. Ba ra tran>\crsala a “H -ului i -omisura

ccnu şic a m ătluv ci, iar pon.iunile later ale ale "H ’-ului sunt subdi\i/atc in co.irii·. am cn ^a fc

laterale şi posterioare.

Page 136: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 136/422

1 3 6  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

C omi sura cenuşi e prezintă în centru canalul ependimar care conţine LCR şi care, în

sus, la nivelu l trunchiului ce reb ral, se d ilată formând ventriculul IV. De a semenea , el se dilată şi

 în porţ iu nea ten n in ală a m ăduvei, fo m iâ nd, la nivelul filumului te rm in ale , ventricu lul V, numitşi ventriculul terminal.

C o a r n e l e a n t e r i o a r e (ventrale) conţin dispozitivul somatomotor care este mai binedezvoltat în regiunea intumescenţelor (cervicală şi lombară). Coarnele anterioare sunt mai

late şi mai scurte decât cele posterioare şi conţin 2 tipuri de neuroni somatomo-tori: neuroni a

(alfa) şi neuroni γ (gama), ai căror axoni fomiează rădăcina ventrală a ner-vilor spinali. Axonul

neuronului a ajung e la m uşchiul striat cu care fo m iează o sinapsă specială neuroefectorie, nu

mită placă motorie, în timp ce axonul neuronului γ ajunge la porţiunea periferică (contractilă)

a fibrelor musculare din stmctura fusului neuromuscular. Neuronii a, cât şi neuronii γ sunt detip multipolar, софи1 lor având diametre de 70-150 μ.

C o a r n e l e p o s t e r i o a r e (dorsale) conţin neuroni senzitivi care au semnificaţia dedeutoneuron (al Il - lea neuron), protoneuronul (I neuron) f i ind situat în ganglionii spi

nali. La nivelul deutoneuronilor se termină o parte din axonii neuronilor pseudounipolari(I neuron din ganglionul spinal). Neuronii senzitivi din coarnele posterioare sunt mici, dispuşisub fonnă de grupe relativ structuralizate, numite nudei (nucleul capului comului posterior,nucleul toracic etc.).

C oa m ele anterioa re şi posterioare apar pe secţiunea longitudinală sub formă decoloane.

C o arnel e l a t era le sunt vizib ile în regiun ea cerv icală inferioară (C^), în regiunea toracală

(T| - T ,,) şi lom bară sup erioară (L, - Ц ). Conţin neuroni vegetativi simpatici preganglionari ai

căror axoni părăsesc măduva pe calea rădăcinii ventrale a nervului spinal şi formează fibrelepreganglionare ale sistemului simpatic.

Intre coamele laterale şi posterioare, în substanţa albă a măduvei se află substanţa re-ticu lată a m ăduv ei m ai bin e individu alizată în regiunea ce rvica lă şi foπΉată din neuroni dispuşi în re ţe a.

Subst anţ a a l bă

Se află la periferia măduvei şi este dispusă sub fomiă de cordoane (funicule) în caregăsim fascicule ascendente situate, în general, periferic, descendente, situate profund faţă de

pre ced en tele, şi fas cicu le de aso ciaţie, situate cel m ai profund, în imediata vecinătate a substanţei

cenuşii. între fisura mediană şi coamele anterioare se află cordoanele anterioare; între septul

m edian p osterior, c are p relung eşte şanţul median dorsal, şi coam ele anterioare se află cordoaneleposterioare, iar între coamele anterioare şi posterioare se află cordoanele laterale. în aceste

cordoane se află fibre nervoase grupate în fascicule ascendente ale sensibilităţii, descendente

ale motricităţii şi fascicule de asociaţie.

 în cordoanele posterioare se află fa sciculul gracilis (G oli) şi, lateral de acesta, fasciculul

cuneat (Burdach), acesta din urniă existând numai în măduva toracală superioară şi cervicală,

fasciculul cuneat este despărţit de gracilis printr-un sept intemiediar. Ambele fascicule sunt

fonnate din axoni lungi ai I neuron (protoneuronul) cu sediul în ganglionul spinal. în cordoanele

po sterio are în tâlnim , de asem ene a, şi fascic ule de asoc iaţie, care leagă între ele diferite segmente

ale m ăduvei.

 în cordoanel e ant er i oare se află cele trei feluri de fascicule mai sus amintite;I . Fa scicule de asociaţie - fasciculul fundamental; îşi au originea în neuroni din substanţ

cenuşie a măduvei. Prelungirile neuronilor din substanţa cenu.şic a măduvei părăsesc substanţa

Page 137: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 137/422

c e n u ş i e ş i , a j u n s e î n s u b s t a n ţ a a l b ă , s e d iv i d în t r -o r a mu r ă a s c c n d e n l â ş i u na d e s c c n d c n i a . A c c s t e

r a m u r i , c a r e f o m i e a z ă f a s c i c u l u l f u n d a m e n t a l , d u p ă un tr a i ec t m a i m ul t s a u m a i p u l m l u n g r c m l r a

 în s ub st anţ a c e n u ş i e . II .  F as cic ul e as ccn de nt e - reprezentate de fasciculul spino-talamic anterior, cu origmca 

în deutoneiuonul de la nivelul cornului posterior al măduvei fprotoneuronul se afla in ganglionul  

spinal). Axonul deutoneuronului, după ce se încrucişează cu opusul, ajunge în cordonul anterior  

de partea opusă.

Ш. Fascicule descendente - acestea sunt de două categorii:a.  Fascicule piramidale,  care controlează motilitatea voluntară şi care au origine în

scoarţa - fasciculul piramidal direct sau cortico-spinal anterior, situat în jurul fisurii mediane.b. Fascicule extrapiramidale,  care controlează motilitatea involuntară automată şi

semiautomată, având origine subcorticală, cura ar fi:• fasciculul tectospinal, cu originea în tectum (lama cvadrigemina);• fasciculul vestibulospinal medial, cu originea în nucleii vestibulari medial şi inferior

din bulb. în cordoanele laterale se află toate cele trei tipuri de fascicule.I. Fascicule de asociaţie (fasciculul fundamental), care, după cum am văzut, sc găsesc

ş i î n cordonul anterior al măduvei.II.  Fascicule ascendente, reprezentate de fasciculul spinotalamic lateral şi cele două

fascicule spinocerebeloase ventral (încrucişat, Gowers) şi dorsal (direct, Flechsig).Fasciculul spinotalamic lateral îşi are originea în deutoneuronul de la nivelul cornului

p o s t e n o r a l măduvei (protoneuronul se află în ganglionul spinal). Axonul deutoneuronului dinc o r n u l p o s t e r i o r al măduvei, după ce se încrucişează cu opusul, ajunge în cordonul lateral opus,u n d e f o m i e a z ă fasciculul spinotalamic lateral, situat medial de fasciculul spinocerebelos ventral

( î n c m c i ş a t ) .Fasciculele spinocerebeloase îşi au originea în deutoneuronii de la nivelul cornului

p o s t e n o r .  în cazul fasc iculului spinocerebe los dorsal (direct Flechsig), axonul deutoneu-ronului

d i n c o r n u l posterior trece în cordonul lateral de aceeaşi parte, în timp ce în cazul fasciculului

s p i n o c e r e b e l o s ventral (încRicişat Gowers), axonul deutoneuronului se încruci-şcază şi trece înc o r d o n u l l a t e r a l de partea opusă. Ajnbele fascicule spinocerebeloase ocupă partea pcn fcnca a

c o r d o a n e l o r laterale.

III. Fascicule descendente. Ca şi în cordonul anterior, în cordonul lateral există două

categorii de fascicule descendente:

a. Fascicule piramidale, ca re co ntrolează motilitatea voluntară şi au originea în scoarţă

- fasciculul piramidal încrucişat (corticospinal lateral), situat în cordonul lateral şi medial de

fesciculul spinocerebelos dorsal şi posterior de fasciculul spinotalamic lateral.

b. Fascicule extrapiramidale,  care controlează motilitatea involuntară automată şi

semiautomală, având orig inea subco rtica lă:

fasciculul rubrospinal, cu originea în nucleul roşu din mezencefal, situat inamicafasciculului piramidal în ca iciş at;

tasciculul olivospinal, cu originea in oliva bulbară şi situat in cordonul lateral, antenor

dc lasclculul spinoccrebelos ventral;

fasciculul reticu losp inal, cu origin ea in fonna\ia reticulata a ininchiului ccrchral,

fasciculul nigrospinal, cu originea in substanţa neagră;

lasciculul vestibulospinal lateral, cu origiiica în nucleul vcsUbular lalctal.

SlSTEMVL NEKVOS ! U 

Page 138: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 138/422

1 3 8  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g ia   o m u l u i

C Ă I L E A S C E N D E N T E ( A L E S E N S I B IL I T Ă Ţ I I)

C Â I L E S E N S I B IL I T Ă Ţ I I E X T E R O C E P T I V E

Calea sensibilităţii termice şi dureroase

Receptori i sunt în piele. Pentxu sensibilitatea dureroasă, ca şi pentru cea termică, receptorii sunt temiinaţiile nervoase libere.

Protoneuronul (1 neuro n) se a flă în gang lionul spinal şi este un neuron pseudo-unipolar,a căre i d endrită, km gă, aju ng e Ia recep tori, iar axonul pătrunde pe calea rădăcinii posterioare înmăduvă.

D e u t o n e u r o n u l ( I I n e u r o n )

se află în neuronii senzitivi din comul

superior al măduvei. Axonul Iui trece

 în cordonu l la tera l opus, un de fo rm eaz ăfasciculul spinotalamic lateral, care, în

traiectul său ascendent, străbate măduva

şi trunchiul ce reb ral, îndreptându-se spre

talamus.

AI treilea neuron se at^ă în ta

lamus. Axonul celui de al treilea neuron

se proiectează pe scoarţa cerebrală , în

aria somestezică I din lobul parietal, gir

postcentral , câmpu rile 3 , 1 ,2 .

Calea sensibilităţii tactile grosiere

Receptori i ,  în p ie le , sunt re pre

zenta ţ i de c oφu sc υ l i l M eissner ş i d is

curile tactile Merkel.

P r o t o n e u r o n u l (I neu ron)se află

 în ganglionul sp in al. Den drita ac cs tu i neu

ron, lungă, ajunge la nivelul receptorilor,

iar axonul pătRinde pe calea rădăcini iposterioare în măduvă.

D e u t o n e u r o n u l (II neuron) se

află în neuronii senzitivi din comul pos

terior.

Axonul acestor neuroni trece în

cordonul anterior opus, alcătuind fascicu

lul spinotalamic anterior care, în traicctul

său asce nd ent, străbate măduva, trunchiul

cerebral şi ajunge la talamus.Ai treilea neuron sc аПа în tala-

iTiLis. Axonul lui se proirrrcaza în  scoarţa

cCiXu)V,î-L iii ai-':; :>on.-:.Aczi^â I (hg.   51) .

N e u r o n

t e r m i n a i

T a l a m o -

c o r t i c a l

F a s c i c u l u l s p i n o

t a l a m i c l a t e r a l

( t e m p e r a t u r ă ,

d u r e r e )

F a s c i c u l u l

s p i n o t a l a m i c

- - a n t e r i o r ( t ac t )

D e u t o n e u r o n u l

s p i n o t a l a m i c

I ig. 51. Co ndiict-rca prin lasticulu l spinotalamic

Page 139: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 139/422

S i s t e m u l   n e r v o s

Calea sensibilităţii tactile cpicriticc (fină)

Utilizează calea cordoanelor posterioare împreună cu calea proprioeepiiva kineste/ica

o dală cu care va fi descrisă.

CÂILE SENSIBILITĂŢII PROPRIOCEPTIVE

Calea sensibilităţii kinestezice

Sensibilitatea kinestezică (simţul poziţiei şi al mişcării în spaţiu) utilizca/â calea cordoanelor posterioare, împreună cu sensibilitatea tactilă epicritică.

Receptorii:

• pentru sens ib ili ta tea tac tilă

epicritică sunt aceiaşi ca şipentru sensibilitatea tactilă

protopatică, însă cu câmp

receptor mai mic;

• pentru sensibi li tatea kinesie-

zică receptorii sunt софи8си1и

neurotendinoşi ai lui Golgi,

софизсий! Ruffini, terminaţii

nervoase libere, corpusculii

Paceini.Protoneuronul (I neuron) se

află în ganglionul spinal, a cărei den-

drită, lungă, ajunge la receptori. Axonul,

de asemenea lung, pătrunde în cordonul

posterior, formând la acest nivel fas

ciculul gracilis şi fasciculul cuneat.

Menţionăm că fasciculul cuneat apare

numai în măduva toracală superioară şi

 în măduva cervica lă. Aceste două fasci

cule, numite şi fascicule spinobulbare,

urcă spre bulb.

Deutoneuronul (11 neuron) se

află în nucleii Goli (gracilis) şi Bur-

dach (cuneat) din bulb. Axonii celui

de al doilea neuron se încrucişea/.a in

bulb şi formează decusaţia senzitiva

(lemniscală), după care devin asccndcnţişi formează Icmniscul medial care >e

 îndreaptă spre talamus.

Al 111-lea neuron se alia in

talamus. Axonul celui de al treilea neu

ron se proiectează în ana somesle/ica 1

(fig· 52).

Deutoneuronulb u l b o - t a l a m i c

al lemnisculuimedial

Protoneuron

bipolar

* 'b· 5 2 . S en s ib i l i t a t ea p r o p r io c ep t ivă

c o n ş t i en t ă

Page 140: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 140/422

1 4 0  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

1

C alea sensibilităţii propriocep tive  

de control ai mişcării

Această cale este constituită din două tracturi:

• tractui spin ocer ebe los dorsal (direct, Flech sig);

• t ra c t u l s p i n o c e r e b e l o s v e n t r a l ( în c r u c i ş a t ,

Gowers) .R e c e p to r i i acestei căi sunt fusurile neuro-muscu-

lare.P r o to n e u r o n u i (I neuron) este localizat în gan

glionul spinal; dendrita ajunge la receptori, iar axonul, pecalea rădăcinii posterioare, intră în măduvă, în substanţacenuşie.

Deutoneuronul (al Il- lea neuron) se află în neuroniisenz itivi din com ul p osterior al măduvei. Ax onul celui de aldoilea neuron se poa te com porta în două moduri:

• fie se du ce în cordo nul lateral de acee aşi parte,fonnând fasciculul spinocerebelos dorsal (direct,F lechsig) ;

• fie a junge în cordonul lateral de partea opusă, deci se

 în cruciş ează şi foπΉează fa scic ulu l spin o-c ere belo sventral (încrucişat, Gowers).

Ambele fascicule au un traiect ascendent, străbatmăduva şi ajung în trunchiul cerebral, unde se comportă înmod diferit ;

• f a sc ic u l u l s p in o c e re b e lo s do rs al s tr ăb ate nu maibulbul şi apoi, pe calea pedunculului cerebelosinferior, ajunge la cerebel;

• fasc iculu l spin ocer ebe los ventral străbate bulbul,puntea şi mezencefalul şi apoi, pe calea văluluimedular superior, cuprins între cei doi pedunculicerebeloşi superiori, ajunge la cerebel.

Fig. 53 . Sensibilitatea proprioceptivă inconştientă

C Ă IL E S E N S I B IL I T Ă Ţ I I IN T E R O C E P T IV E în condiţ ii nom ia le , v is cerele nu re acţionează la st im uli m eca nic i, tenri ic i, ch im ic i, iar

influxurile nervoase interoceptive nu devin conştiente. Numai în condiţii anonnale viscerelepot fl punctul de plecare al senzaţiei dureroase (llg. 53).

R e c e p to r i i se găsesc în pereţii vaselor şi ai organelor, sub formă de tenninaţii liberesau софи8си1] lamelaţi.

P r o to n e u r o n u i (I neuron) se găseşte în ganglionul spinal; dendrita lui ajunge la recep

tori, iar axonul pătrunde în măduvă.Deutoneuronul (al ll-le a n euron ), sc află în m ăduvă; axonii acestuia intră în alcătuirea

fasciculului spino-reticulo-talamic şi, din aproape în aproape (deci multe sinapse şi conducerelentă) ajung ia talamus.

AI IlI -lea neuron se află în talam us. Zona de pro iecţie corticală este difuză.

Page 141: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 141/422

S i s t e m u l   n e r v o s 1 4 J 

Fasc. piramidalcortico-spinal

Fasc, piramidal-direct

Fasc. piramidal în cru cişat

Fig. 54. Calea (sistemul) piramidală

C A I L E D E S C E N D E N T E  ( A L E M O T R I C IT Ă Ţ I I)

CALEA SISTEMULUI PIRAMIDAL îşi are originea în cortexul cerebral şi

controlează motilitatea voluntară (fig. 54).Fasciculul piramidal (corticospinal)

are origini corticale diferite: aria motorie(câmpul 4), aria premotorie (câmpul 6), ariasomestezică (câmpurile 3, I, 2), aria motoriesuplimentară situată pe faţa medială a lobuluifrontal, cât şi în aria motorie secundară, care

se suprapune peste aria senzitivă secundară.Dintre cele 1 ООООООde fibre ale fascicululuipiramidal, 700 ООО sunt mielinizate. Fibrelefasciculului piramidal străbat, în direcţia lordescendentă, toate cele trei etaje ale trunchiului cerebral şi, ajunse la nivelul bulbului, secomportă diferit;

• 75 - 90% din fibre se încrucişeazăla nivelul bulbului (decusaţ iapiramidală), formând fascicululpiramidal încrucişat sau corticospinal lateral, care, aşa cum îi arată şinumele, ajunge în cordonul lateral almăduvei;10 - 25% din fibrele fascicululuipiramidal nu se încrucişează şiformează fasciculul piramidal direct(corticospinal anterior), care ajimge în cordonul anterior de aceeaşi parte,

fiind situat lângă fisura mediană. îndreptul fiecărui segment, o parte din fibre părăsesc acest fascicul, se încrucişează şi trec în cordonul anterior opus. Au fost descrise şi rare fibre piramidale care nu se încrucişeazănici la mvel bulbar, nic i la nivel medular (fibre piramidale ipsilaterale situate în cordonulmedular lateral).

 în traiectul lui prin trunchiul cerebral, din fibrele fasciculului piramidal se desprindfibre corticonucleare care ajung la nucleii motori ai nervilor cranieni (similari cornului antenoral mâduvei).

 în conc luzie, calea sistem ului piramidal are doi neuroni:

• un neuron cortical, central, de comandă. Lezarea lui duce la paralizie spastică, cuexagerarea reflexe lor osteotendinoase;

* un neuron inferior, periferic sau de execuţie care poate fi situat în nuclcii melon ai

nervilor cranieni. El este denumit şi calea finală comună deoarece asupra lui convcrg

toate căile descendente. Lezarea lui duce la paralizie flască şi atrofie musculară.

Page 142: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 142/422

1 4 2  A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

C A L E A SIS T E M U L U I E X T R A P IR A M ID A L

 îş i are orig in ea în eta je le cortic a le şi su bcorticale şi contr ole ază m oti li ta te a involuntară

autom ată şi semiautom ată. C ăile extrapiramiclale corticale ajung la nucleii bazali. De la nucleii

baz ali, prin efere nţele a cestora (fibre strionigrice, striorubice şi strioreticulate), ajung la nucleii

din mezencefal (nucleul roşu, substanţa neagră şi foiTnaţia reticulată), continuându-se spremăduvă prin fasciculele nigiOspinale, loibrospinale şi reticulospinale.

Menţionăm în cadrul sistemului extrapiramidal unnătoarele fascicule:

• fasc iculul tec tospinal , cu or ig inea în tec tum ( lam a quadr igemina), s ituat pe faţa

posterioară a mezencefalului; ajunge în cordonul anterior;

• fascicu lul vestibu lospina l m edial, cu originea în nucleii vestibulari medial şi inferiordin bulb; ajunge în cordonul anterior;

• fascicu lul rubrospinal, cu originea în nucleul roşu din m ezen cefal; ajunge în cordonullateral;

• fascicu lul vestibu lospina l lateral, cu originea în nucleul vestibular lateral;• fasciculul reticulospinal, cu originea în fom iaţia reticulată a trunchiului cerebral; ajunge în co rd onul la te ral;

• fascicu lul olivo spin al, cu originea în oliva bulbară; ajunge în cordonul lateral;

• fascicu lul nigrospinal, cu originea în substanţa neagră din m ezenc efal; ajunge în cordonullateral.

Toate aceste fascicule extrapiramidale ajung, în final, la neuronii motori din comulanterior al măduvei.

Pnn căile descendente, centrii encefalici exercită controlul motor voluntar (calea pi

ramidală) şi automat (căile extrapiramidale) asupra musculaturii scheletice. în acest mod este

reglat tonusul muscular, activitatea motorie şi sunt menţinute postura şi echilibrul coφului.

N E R V I I S P I N A L I

gang

11

Nervi i sp inal i conectează măduva cu receptor i i ş i e fec tor i i ( somat ic i ş i vegetativi). Sunt în nu m ăr de 3 1 de perechi şi au o dispoziţie metamerică. în regiunea cervicală

există 8 nervii cervicali (primul iese între osul occipital şi prima vertebră cervicală), în re

giunea toracală sunt 12 nervi, 5 în regiunea lombară şi sacrală şi unul în regiunea coccigiană

(fig. 55).Ner\âi spinali sunt fonnaţi din două rădăcini:

• anterioa ră (ven trală), m otorie;• posterioară (dorsală) , senzitivă, care prezintă pe traiectul ei ganglionul spinal.

Rădăcina anterioară conţine axonii neuronilor somatomotori din comul anterior al

măduvei şi axonii neuronilor visceromotori din cornul lateral. Ea conţine circa 110 ООО fibre

nervoase .Neuronii somatomotori se disting în neuroni a, al căror axon ajunge pe calea rădăcinii

anterioare a nervului spinal Ia muşchiul striat cu care fonnează o sinapsă neuroefectorie specială,

numită placă motorie (contracţie musculară), şi neuroni γ, ai căror axoni ajung la portiunea

periferică - prevăzută cu miofibrile - a fibrelor fusului neuromuscular (tonus muscular).La neuronii somatomotori din comul anterior al măduvei sosesc impulsuri de la scoarţa

cerebrală, pe calea fasciculelor piramidale şi extrapiramidale corticale şi subcorticale, şi de la

ganglionul spinal, prin axonul neuronului somatosenzitiv, care se pune în legătură cu neuronii

Page 143: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 143/422

S i s t e m u l   n e r v o s 143

Substanţa cenuşie

Substanţa albăPia matei

Arahnoida

Dura matei

R . v e n t r a l ă

Fig. 55. Nervul spinal

Rădăcina posterioarăsenzitivă

Ggl. rădăciniiposterioare

Rădăcina anterioarămotorie

Fibre preganglio-nare

Fibre postgan-/iP glionare

R. comunicantăalbă. comunicantă

cenuşie

Ggl. simpaticparavertebral

somatomotori din coarnele anterioare fie direct (reflex monosinaptic), fie prin intermediul neuronilor de asociaţie (reflex polisinaptic).

 în rădăcina anterioară a nervului spinal mai pătrund şi axonii neuronilor viscero-motoripreganglionari (simpatici) din coarnele laterale ale măduvei (din zona viscero-motorie), cât şineuronii preganglionari ai parasimpaticului sacrat.

Axonui mielinic al neuronului preganglionar simpatic pătrunde în rădăcina anterioarăa ner\'ului spinal, pe care apoi o părăseşte prin ramura comunicantă albă, ajungând pe caleaacesteia la un ganglion vegetativ simpatic laterovertebral (paravertebral).

La acest nivel se face sinapsa cu un al doilea neuron al cărui axon, fără teacă de mielină,constituie fibra postganglionară. Aceasta fie ajunge de-a lungul unui vas la organul efector(muşchi neted sau glandă), fie reintră prin ramura comunicantă cenuşie în nervul spinal şi, pecalea acestuia, ajunge la organul efector, muşchiul firului de păr, glandele sebacee şi sudoripare

sau la musculatura netedă a vaselor de sânge din piele şi muşchi.Axonui preganglionar al neuronului parasimpaticului sacrat pătrunde în rădăcina anteri

oară pe carc nu o părăseşte şi pe această cale ajunge la un ganglion previsceral sau intramural.R ăd ăc ina p os ter ioară (dorsală) conţine 500 ООО - 550 ООО de fibre nervoase. Pe

traiectul rădăcinii dorsale se află ganglionul spinal, la nivelul căruia sunt localizaţi atât neuroniisomatosenzitivi, cât şi neuronii viscerosenzitivi.

Neuronii somatosenzitivi au o dendrită lungă care ajunge la receptorii din piele (ex-teroceptori) sau la receptorii profimzi somatici din aparatul locomotor (proprioceptori). Axonuineuronilor somatosenzitivi pătainde pe calea rădăcinii posterioare în măduvă, unde se comportă

 în mai multe moduri;1. Se pune direct în legătură cu un neuron somatomotor din cornul anterior, formând

un arc reflex monosinaptic (bineuronal).

2. Intră în legătură cu unul sau mai mulţi neuroni de asociaţie şi, prin inlermediul accs-lora, cu neuronul somatomotor din cornul anterior al măduvei, realizând astfel un arc reflex

polisinaptic (multineuronal).

Page 144: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 144/422

Page 145: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 145/422

S i s t e m u l   n e r v o s 145

FIZIOL O G IA MĂD UYEI SPINĂRII

Măduva spinării are două funcţii: fimcţia reflexă şi funcţia de conducere. La nivelulmăduvei spinării se închid numeroase arcuri reflexe. De asemenea, măduva spinării este străbătută în sens ascendent şi descendent de căi nervoase ce leagă bidirecţional centrii encefalici derestul organismului.

Funcţia de conducere a măduvei spinării a fost descrisă pe larg la capitolul de anatomie,aşa că în capitolul de faţă ne vom ocupa numai de activitatea reflexă medulară. Reflexele spinalesunt de două feluri: somatice şi vegetative.

Un reflex somatic este acela al cărui răspuns se execută de către efectori somatici, respectiv musculatura striată controlată în mod voluntar.

Un reflex vegetativ însă este cel la care exteriorizarea răspunsului apare la nivelul unuiefector din organele interne sau al vaselor de sânge, aflate sub control involuntar (muşchiul striatcardiac, muşchii netezi, glandele secretorii). Atât reflexele somatice, cât şi cele vegetative pot fideclanşate de stimularea oricărei suprafeţe receptoare: intero-, extero- sau proprioceptive. Unelereflexe spinale sunt extrem de simple, având arcul reflex alcătuit din doi neuroni (reflexe mono-sinaptice) sau din trei neuroni (reflexe bisinaptice)>:^lte reflexe sunt mai complexe, la realizarea

lor participând sute sau chiar mii de neuroni (reflexele polisinaptice). Reflexele simple şi unelereflexe polisinaptice se închid (au centrul) în acelaşi segment medular cu al căii aferente care-1iniţiază (reflexe segmentare). Majori-tatea reflexelor polisinaptice însă sunt reflexe interseg-mentare, deoarece antrenează în reacţia de răspuns neuroni situaţi şi în alte segmente medulare(neuroni etajaţi).

P R O P R IE T Ă Ţ IL E R E F L E X E L O R S P IN A L E

Studiul experimental al reflexelor spinale evidenţiază o serie de particularităţi.

Facilitarea (fig. 56). Dacă separăm o rădăcină posterioară în două fascicule A şi В şi

Page 146: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 146/422

1 4 6  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

le excităm separat cu stimu li electrici lim inari, obţinem două răspunsuri m otorii, A l şi B l, de

amplitudine diferită. Excitând concomitent ambele căi aferente, constatăm că amplitudinea

răspunsului m otor este m ai mare decât suma A I+ B l. Suiplusul se explică prin antrenarea în

reac ţia de răspuns a unui num ăr suplimentar de neuroni.La excitarea separată a căilor A 1 sau В 1 sunt declanşaţi numai neuronii din centrul

ariilor de distribuţie a celor două căi (zonele în negru), în timp ce neuronii mai periferici sunt

excitaţi sublimmar. La excitarea concomitentă se produce o sumare de stimuli subliminari la

nivelul neuronilor ce primesc aferenţe, de la ambele căi (zona haşurată).

Ocluzia. Es te un fenom en opus facilitării. D acă repetăm experim entul anterior, dar folosim ca exc itant un curent elec tric m axim al, se constată că sum a răspunsurilor individuale este

mai mare decât răspunsul obţinut prin excitarea concomitentă a căilor A şi В (fig. 56). în acest

caz, la stimulările individuale sunt antrenaţi în răspuns toţi neuronii ce primesc aferenţe de la

fieca re din cele două căi. La stimularea co ncom itentă, neuronii zonei haşurate nu mai participă

de două ori la răspunsul motor.P o s td e s c ă r c a r e a . La stim ularea singula ră a unei căi aferen te se obţine un răspuns motor

m ultiplu. F enom enu l se e xp lică prin existenţa unor circuite neuronale reverberante care permit

reintrarea excitaţiei pe canalul principal spre neuronii efectori (fig. 57).

S t i m u l

A B C

Fig. 57. Circuitc reverberante - la un singur stimul se obţin 3 răspunsuri A, B, C.

I r a d ie r e a . Un alt fenomen observat la reflexele spinale este creşterea amplitudinii

răspunsului motor proporţional cu creşterea intensităţii excitantului. Iradierea se constată lareflexele exteroceptive. Legile iradierii reflexelor polisinaptice medulare au fost descoperite

de Pfluger şi pot fi demonstrate astfel; se foloseşte o broască spinală (are centrii spinali intacţi,

separaţi de centni encefalici prin decapitare) care se suspendă de un cârlig, astfel ca membrele

posterioare să atârne liber; după decapitare se aşteaptă 10 minute pentni ieşirea animalului din

starea de “şoc spinal”, apoi se excită pielea membrului posterior prin aplicarea unor fâşii de

hârtie de filtru înmuiate în soluţii de H,SO^ de concentraţii diferite. Ca stimul se poate folosi şi

curent electric de intensităţi diferite. Se constată unriâtoarele răspunsuri reflexe;

1. Legea localizării.  Soluţiile acide slabe provoacă un răspuns motor slab, respectiv

contracţia unei singure grupe musculare care realizează îndepărtarea degetului de excitant.2 . Legea unilateialitătji. La  creşterea uşoară a concentraţiei acidului are loc retracţia

reflexă a gambei, cu Пехш acesteia pe coapsă.

3. Le gea simetriei.  Crescând, în continuare, intensitatea excitantului are loc o retracţie

reflexă şi a gambei contralaterale, al cărui tegument nu a fost excitat.

Page 147: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 147/422

4. Legea iradierii. Excitanţi şi mai putcmici provoacă un răspuns motor al tuturor cclor4 membre.

5. Legea generalizării.  Excitarea foarte puternică a tegumentului piciorului pmduccconvulsii generalizate ale musculaturii membrelor şi trunchiului. Corelaţia dintre intensitateaagentului excitant şi mărimea răspunsului reflex se explică prin iradierea cxcitaţiei la nivelulcentrilor medulari, cu antrenarea în răspuns până la generalizare a unor etaje medulare suplimentare.

S is TEMUL NER УOS 147 

r e f l e x e l e   s p i n a l e   s o m a t i c e

Se clasifică în: reflexe simple (segmentare) şi reflexe complexe (intersegmentarc).Reflexele somatice simple se împart în două grupe:• reflexe iniţiate prin stimularea proprioceptorilor, având ca reprezentant reflexu l

miotatic;• reflexe provocate prin excitarea exteroceptorilor, având ca reprezentant reflexul

nociceptiv.Reflexul miotadc constă din contracţia bruscă a unui muşchi, ca răspuns la întinderea

tendonului său. Se demonstrează percutând cu un ciocănel de reflexe (din cauciuc) tendonulmuşchiului cvadriceps (reflexul rotulian) sau tendonul lui Achile (reflex achilian) sau al altormuşchi.

Acesta este cel mai simplu reflex din organism, fiind un reflex monosinaptic, alcătuitdin doi neuroni. Receptorii excitaţi la întinderea tendonului sunt fusurile neuromusculare (pro-prioceptori). Calea aferentă este asigurată de primul neuron senzitiv proprioceptiv din ganglionulspinal şi prelungirile sale. Centrul reflex este chiar sinapsa dintre axonul neuronului senzitivşi софи! motoneuronului a   din coarnele anterioare, ale cărui axoni formează calea aferentămotorie, ce se tenBÎnă pe fibrele striate scheletice (efectorul) ale muşchiului întins.

Reflexul miotatic este un reflex proprioceptiv ce participă la menţinerea tonusuluimuscular, a posturii generale a οοφυΐυί împotriva gravitaţiei. Pragul de sensibilitate al fusuluineuro-muscular poate fi coborât sau crescut prin creşterea sau, respectiv, scăderea tensiunii con-

tractile din fibrele intrafuzale. Aceste variaţii sunt comandate de sistemul nervos extrapiramidalşi fonnaţia reticulată a tninchiului cerebral, prin intermediul motoneuronilor spinali γ.Axonii acestora se termină prin plăci motorii în porţiunea contractilă a fusului neuro-

muscular, unde exercită un control motor permanent. Reflexele miotatice nu prezintă facilitare,ocluzie, iradiere sau postdescărcare, iar fusurile neuromusculare nu prezintă fenomenul dcadaptare.

Reflexul nociceptiv  (reflex de flexie, de retragere) este un reflex de apărare al organismului şi constă din retragerea bruscă a unui membru din faţa unui agent nociv (с оф fierbin te,

 înţepătură, curent electric etc.).Acesta este un reflex polisinaptic. Se demonstrează pe animale sau la om, prin excitarca

dureroasă a tegumentelor unei extremităţi şi urmărirea reacţiei motorii de flcxie a membruluirespectiv. Receptorii sunt terminaţii nervoase libere (algoreceptori) a căror stimulare estetransmisă prin prelungirile primului neuron senzitiv spre centni spinali. Aici, calca aferenta se

ramifică; o parte din fibre fac sinapsa cu al doilea neuron seiuitiv din coamele posterioare, dc

unde, prin căile ascendente ale sensibilităţii exteroceptivc dureroase, se proiectca/a pc scoiirţacerebrală, generând senzaţia de durere.

Page 148: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 148/422

1 4 8  A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

O altă catego rie de fibre sc con ecte ază cu neuronii intercalari şi cu neuronii m oto

si laterali şi contrala terali ai segm entu lui m edu lar resp ectiv, iar o a treia grupă de fibre aferente

se conectează cu neuronii de asociaţie şi cu motoneuronii din alte segmente medulare. Acest

proce s de divergenţă largă a căilor aferen te ale acestor re flexe stă la baza fenom enului de iradiere

a reflexelor medulare exteroceptive.

Ref lexele spinale complexe. La nivelul măduvei se pot realiza ş i acte ref lexe mai

complicate, ca reflexele de postură şi locomoţie, reflexul de scăφinat etc. Aceste reflexe pot f i

puse în evidenţă pe animalul spinal.

E le nu au o valoare fun cţională deosebită, deoarece la animalul normal fun cţiile de co

ordonare a mişcărilor şi cele de postură au fost preluate de centrii motori din trunchiul cerebral

şi din encefal.

R E F L E X E L E S P I N A L E V E G E T A T I V E

La nivelul m ăduvei spinării se închid şi importante reflexe v egetative, ce coordo -nează

activitatea organelor interne, vasele de sânge şi glandele. Centrii vegetativi spinali şi localizările

lor au fost prezentate la capitolul de anatomie, astfel încât în tabelul ce umaează enumerăm

numai unii din ei.

Reflexele spinale vegetative

R e f le x u l E f e c t o r u l C o m p o n e n t a

vegetativă

eferentă

L o c a l iz a re a

c e n t r i lo r

1 . R. pupilo-

d i l a t a t o rMuşchii radian ai irisului. Simpatic . Măduva dorsală.

2 . R . c a r d i o a c c e l e -

r a t o r

M iocardul adult şi embrionar. S impat ic . Măduva dorsală.

1 3 . R . v a s o m o t o r

!

Musculatura netedă vascu

lară.

Simpatic . Măduva dorso-

lombară.4 . R . p i lo n io t o r

1I

Muşchiul neted al finilui de

păr.

Simpatic . Măduva dorso-

lombară.

5 . R . s u d o ra i G lan d ele sudoripare. Sim patic. Măduva dorso-

lombară.

6 . R . a d re n a l in o -

s e c r e t o r

Medulosuprarenaia. S im patic . M ăduva d orso-

lombară.

7 . R . d e m ic ţ iu n e a. Muşchiul neted vezical

b. Sfincteru) vezical intern

c. Sflncterul vezical extern

d. Musculatura abdominală.

Simpatic

Parasimpatic

SimpaticParasimpatic

So m a t i c

Somat ic .

Măduva lombară.

Măduva sacrată.

Măduva dorsală.Măduva sacrată.

Măduva sacrată.

Măduva lombo-

sacrată.

Page 149: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 149/422

S i s t e m u l   n e r i   o s 149

spinale vegetative - continuare

Reflexul Efectorul Componenta

vegetativăeferentă

Localizarea

centrilor

8. R. de defecaţie a. Muşchii rectului

b. Sfmcterul anal internc. Sfmcterul anal externd. Musculatura abdominalăşi diafragmul.

SimpaticParasimpaticSimpaticParasimpaticSomatic.

Măduva lombara.Măduva sacratâMaduva lombară.Măduva sacrată.Măduva toraco-lombară.

9. R. de erecţie Musculatura vaselor dinpenis.

Parasimpatic. Măduva sacrată.

10. R. de ejaculaţie Musculatura netedă din pereţii veziculelor seminale.

Simpatic. Măduva lombară.

Activitatea reflexă vegetativă spinală este controlată de hipotalamus şi de anile vegetative corticale.

Toate reflexele medulare (simple, complexe şi vegetative) se află sub controlul etajelorsuperioare ale sistemului nervos central (fig. 58).

Fig. 58. Controlul superior al reflexelor spinale

Page 150: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 150/422

150  A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

ENCEFALUL

E nc efa lu l es te s i tuat în cut ia cranian ă ş i în a lcătu i rea lui intră t runcli iu l cereb ral , cereb e

l u l, d i e n ce f a l u l ş i ce l e d o u ă e m i s fe r e ce r e b r a l e , f o ar te d e zv o l t a te l a o m , u nd e aco p e r ă ap ro ape

 în în tre g im e c e le la lt e p ărţi co n s titu tiv e a le e n c e fa lu lu i.

M E N IN G E L E C E R E B R A L E

C a ş i măd u v a , e n ce f a l u l e s t e aco p e r i t d e me n i n ge l e ce r e b r a l e . D u r a mat e r e n ce f a l i că ,

s p r e d e o s e b i r e d e d u r a m at e r s p i n a l ă , ad e r ă i n t im d e o as e l e cu t i e i cr an i e n e . în i n t e ri or u l

cran iulu i tn m ite pre lungir i or izon tale ş i sagi ta le . D intre pre lungir i le or izontale menţ ionăm cortu l

ce r e b e l u l u i , ca r e s e p a r ă ce r e b e l u l d e l o b u l o cc i p i t a l a l e m i s fe r e l o r ce r e b r a l e , ş i d ia f ragma ş e ii

turce şt i în c are es te a dă post i tă hipo f iza . D iaf ragm a şe i i turceşt i es te perforată de un or if i c iu prin

car e t r e ce t i j a h i p o f i zar ă . D i n t r e p r e l u n gi r i le s ag i t a le r e ţ in e m co as a c r e i e n i lu i , car e d e s p ar te ce l e

d o u ă e m i s f e r e ce r e b r a l e în t re e l e ş i co as a c e r e b e l u l u i , car e s e p ar ă i n co mp l e t ce l e d o uă e mi s fe r e

ce r e b e l o a s e . în gr o s i m e a a ce s t o r s e p t u r i se gă s e s c s i n u s u r i le v e n o as e ( v e n e d e tip s p e c ia l ) car e

ad u n ă s ân ge l e v e n o s d e l a c r e i e r ş i -l d u c în v e n a ju gu l ar ă i n t er n ă ( v e z i o r ig i n e a v e n e i ju gu l are

i n t e r n e ) . A r a l i n o i d a e s t e o m e m b r an ă s u b ţ i re , av as cu l ar ă , car e t r e ce p e s te ş an ţu r il e ce re b r a le cao punte fără a pătrunde între gi r i ş i lobi .

 în tr e e a şi d ura m a te r e x is tă un sp aţiu v ir tu al. A rah n o id a este sep arată de p ia m ate r

pr intr -un spaţ iu numit subarahnoidian, p l in cu l i chid cerebrospinal ( l i chid cefalorahidian, LCR) .

Arahnoida t r imi te o ser ie de pre lungir i care s t răbat dura mater ş i pătrund în s inusur i le venoase

s u b f o r mă d e v i l o z i t ă ţ i a r a l i n o i d i e n e .

L a nive lu l ba zei cr e iem lui , încep ând de la limi ta cu măduva, aral ino ida se îndepărtează

d e p i a m at e r ş i f o n n e az ă s p a ţ ii m ai d i l a ta t e , n u m i te c i s te r n e s u b ar ah n o id i e n e.

D i n t re c i s t e r n e l e m a i i m p o r t a n t e , m e n ţ io n ă m :

• c i s t e r n a m ar e ( ce r e b e l o - m e d u l a r ă ) , s it u a t ă în tr e v e n t r icu l u l I V ş i f a ţa i n f e ri o ar ă a

c e r e b e l u l u i ;• c i s te rn a bu lbo-p on t ină, la nive lu l şanţulu i bulbo-p ont in ;

• c i s t e r n a i n t e φ e d u n cu l ar ă , în t re p i c i o ar e l e p e d u n cu l il o r ce r e b r a l i;

• c is te r n a l a te ra lă , în p ro fu n z im e a sc iz u rii l ate ra le S y lv iu s ;

• c i st e r n a c h i a s m a t ic ă , l a n iv e lu l c h ia s m e i o p tic e . E a se p re lu n g eş te şi p e fa ţa s up e rio ar ă

a со ф и 1и 1 ca l o s ;

• c i s t c r n a m a r e a v e n e i c e r e b r a l e , î n tr e s p le n iu s u l c oq :) ulu i c a l o s ş i t rig o n ui ( fo m i x )

ce r e b r a l ; co n ţ i n e v e n a cu ace l aş i n u me ş i e p i f l za .

A l te c i s ter n e m ai m ici se gâs csc la nive lu l şanţur i lor separatoare dintre gi ri în care

pătrunde p ia mater . P ia mater es te un învel i ş subţ i re care îmbracă toată suprafaţa cre ierulu i ,

pătrunzând în şanţur i ş i în sc izur i . Es te o membrană vasculară . Vase le cerebrale sunt p lasate

pe faţa externă a p ie i mater , deci în p l in spaţ iu subarahnoidian, spre deosebire dc p ia măduvei ,

u n d e v as e l e s u n t co n ţ i n u t c în gr o s i me a ace s t e i a .

Page 151: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 151/422

S i s t e m u l   n e k v o s 151

b a r i e r a   h e m a t o e n c e f a l i c a

 în tre vasele cerebra le şi pia mater se găseşte un şanţ subp ial, form at din pic io ruşe le

vasculare ale astrocitelor, care se continuă şi după dispariţia pici mater la nivelul capilarului,

acoperind 8 5 % din supra faţa capilarelor. Celulele endoteliale ale capilarelor sunt articulate între

ele prin interdigitaţiuni, iar capilarul este complet înconjurat de membrana bazalâ şi dc un slrat

glial.

Acesta constituie bariera hematoencefalicâ ce trebuie traversată de once substanţă

pentru a ajunge la neuroni. Această traversare este condiţionată de mai mulţi factori: mărimea

moleculei substanţei respective, gradul de disociere al substanţei, solubilitatea în lipide a

substanţei, activita tea m etab olică a neuronilor, prezenţa în endoteliul capilar a enzimelor.

 în gener al, exis tă trei tipuri de substan ţe, în raport cu perm ea bilitatea lor, şi anume:• substanţe comple t s tră ine neuronului (co loranţi organici cu moleculă mare , fără

specificitate în metabolismul SNC); nu pătrund în encefal;

• substanţe a căror pătrundere depinde de caracterele lor fizice şi biochimice, cum ar fi

gradul de d isocie re şi legătura lor cu proteinele plasmatice; alcoolul şi horm onii steroizi

pătrund foarte uşor;

• substanţe pentru care există un sistem transportor specific, cum sunt aminoacizii şi ARN .

Gradul lor de permeabilitate poate fi influenţat de enzime specifice, care degradează

aceste substanţe la intrarea sau la ieşirea lor din bariera hemato-encefalică. Aceste

substanţe se acumulează în special în neuron, neacumulându-se în nevroglia vecină, în re giu ni precum per eţ ii med ia li ai ven triculilo r laterali (din interiorul em is fe relo r

cerebrale), tavanul ventriculului III (situat în centrul diencefalului) sau porţiunea inferioară a

tavanului ventriculului IV (situat între trunchiul cerebral şi cerebel), pia mater fuzionează cu

stratul epen dim ar form ând p ânzele coroidiene care se ataşează plexurilor coroidiene ventriculare

care secretă LCR.

CIRCULAŢIA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN (LCR)

Din ventriculii laterali, LCR trece prin orificiile Monro în ventriculul III, de aici, prin

apeductul S ylv ius , a jung e în ventriculul IV, de unde fie trece în canalul ependimar dc la nivelul

măduvei, fie prin orificii de la nivelul părţii inferioare a plafonului ventriculului IV(orificiul

median M age ndie ) tre ce în spaţiul subarhnoidian, iar de aici excesu l este resorbit pnn vilo zitaţilc

arahnoidiene în sin usurile venoase.

Lichidul cefalorahidian este un lichid clar, acelular (3 - 5 leucocite/mm^), cu unnc

de proteine şi glu coz a, alc alin ( 7, 5) şi cu o densitate de 1 00 7 g/cm’ . Sărurile anorg anicc sunt

aceleaşi ca şi în plasma sangvină. Conţine Na, CI, Mg şi mai puţin Ca şi K.

Cantitatea de LC R este de 140 - 300 cm^ Zilnic se secretă 600 - 700 cm \ din carc cca

mai mare parte se resoarbe.

La fiecare 3- 4 ore îşi schimbă compoziţia (se reînnoieşte). Din cci 140 - 300 cm\ nu

mai 25 - 30 cm’ se găsesc în ventriculii cerebrali, restul se află în spaţiul subarahnoidian. Arc

rol protector, menţine o presiune constantă în cutia craniană, pcmiite schimburile dintre vase şi

substanţa nervoasă.

Page 152: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 152/422

1 5 2 A s a TOMIA Ş l FIZIOLOGIA O MLLLI

ΑΝΑΤΟΛΙίΛ TRUNCHIULUI CEREBR.\L

Trunch iul cerebral este form at din trei etaje; bulb (măduva prelungită), puntea lui Varo- 

lio şi pedunculii ce rebra li (mezencefal). Bulbul şi puntea au o porţiune ventrală (bazilară), în

care predomină substanţa albă, şi o porţiune dorsală (tegraentală), în care predomină substanţacenuşie.

Spre deosebire de aceste prime două etaje, mezencefalul prezintă trei porţiuni; una ante

rioară, reprezentată de picioarele pedunculilor, prin care trec fibrele fasciculului piramidal, una

m ijloc ie, calota m ezen cefalu lui, unde se află nucleul roşu, şi cea de-a treia, lama cvadrigemina

(tectum), formată din patru coliculi cvadrigemeni; doi superiori şi doi inferiori.

Intre nucleul roşu şi picioarele pedunculilor se află substanţa neagră. Nucleul roşu are

o formă ovalară şi culoare roşieticâ. Substanţa neagră are o formă semilunară, cu concavitatea

spre nucleul roşu, şi este formată din neuroni care conţin pigment negru de melanină.

Trunchiul cerebral prezintă o faţă ventrală şi una dorsală (fig. 59).F a ţ a v e nt r a l ă prezintă trei etaje care, de jos în sus, sunt; bulbar, pontin şi peduncular.

Etajul bulbar   are ca limită inferioară decusaţia piramidală, iar ca limită superioară

şanţul bu lbo-p on tin, unde îşi au originea aparentă nervii cranieni VI, V II şi VIII. Bulbul prezintă

toate ele m en tele d escrise la măduvă. Pe linia mediană remarcăm fisura mediană anterioară, care

se află în continuarea fisurei mediane a măduvei şi se termină la nivelul şanţului bulbo-pontin

printr-o mică dilatare, numită foramen caecum.

Cordoanele anterioare ale măduvei, la nivelul bulbului, devin piramidele bulbare, în

profunzimea cărora se află f ibrele fasciculului piramidal.

Lateral de acestea remarcăm şanţurile antero-laterale, iar în afara acestora cordoanelelaterale, care le continuă pe cele din

măduvă şi în partea lor superioară

prezintă o pro eminen ţă ovoidă, numită

oliva bulbară, care are o înălţime de 15

mm şi o lăţime de 4 - 5 mm. în şanţul

dinapoia olivei (şanţ retroolivar) se

văd originile aparente ale nervilor IX,

X şi X I, iar în şanţul situat anterior dc

olivă (şanţpreolivar) originea aparentă

a nervului XII.

Etaju l pontin este limitat infe

rior de şanţul bulbopontin, iar superior

de şanţul ponto-mezencefalic. Se pre

zintă sub fonna unei benzi de substanţă

albă, formată din fascicule de fibre

transversa le pe extremitatea superioară

a bulbului.

Pe l inia mediană remarcăm

şanţul arterei bazilare (artera care con-

/ig. 59. Iruncliiul  cerebral tribiiic la vascu larizatia cnc efalului.

Page 153: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 153/422

S i s t e m u l   \e r k  )s  /5»alături de artera carotidă mtcmă). Dc o pane şi de alta se vad pir>unidele pniiiinc. in piotim лтсл  cărora trec fibrele fasciculului piramidal.

Lateral dc piriunidele pomine se află originea aparenta a nervului \’. in al.iia acestuia sunt peduncLilii cerebeloşi mijlocii care tac legătura între punte şi ccrebel.

E t a j u l p ed u i t c u l a r    este limitat inferior de şanţul ponto-me/cncef'alic. uu· supenor de chiasma optică, ce se continuă lateral cu tractunlc optice. Remarcăm la acest nivel picunirclc pedunculilor cerebrali, care sunt două cordoane dc substanţă albă divergenta crama!, În protuu zimea lor trec fibrele fasciculului piramidal. în spaţiul dintre picioarele pedunculilor se găseşte gUuida hipofiză (neuroliipofiza), suspendată de tuber cinercum prin intemiediiil înfundihulului. Sub aceste formaţiuni se află cei doi соф1 nuuiiilari sub care sc remarcă originea aparenta aпеглИог 111.

Faţa dorsală se poate vedea numai după îndepărtarea cerebelului. Limitele djntre bulb,  punte şi mezencefal sunt mai puţin evidente (fig. 60).

Ş a n ţ u l m e d i a n

P C M

E m i ne n ţa m e d i a n ă

S u l c u s l i m i t a n s

A r i a v e s t i b u i a r ă

C o l i c u l u i f a c i a l

S t r ia m e d u l a r ă

Mczcncefalul

Puntea

Măduva spm.lm

Fig. 60. Planşcul ventriculului IV

La accst mvol, dc jo s în sus, distingem; etajul bulbar, etajul fosei romboiilc şi etajul pcdun-

i^ular, cu cei patin coliculi (doi superiori şi doi inferiori) care fonuează lama cvadngcmma

Etajul bitlbm·.  în partea sa inferioară osie asemănător măduvei, iar în partea superioara 

SCallă ti igonul bulbar al fosei romboidc. în partea inferioară, etajul bulbar pre/inta, pe limamediana, şanţul median dorsal care continua şanţul omonim de la nivelul mailiivei, 1 ateral dc w sl .şani remarcăm fasciculul gracilis, iar în afara lui fasciculul ciineal.

Etajul fo s ei romboide.  Fosa romboidă, aşa cum arata şi numele, arc furnia iiiuii lomb

rcpre/inla podişul vcnlriculului IV. Un ^anţ transvers care coiislitviie axul mic al loiiibuhii

Page 154: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 154/422

1 5 4  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

 îm parte fo sa ro m boid ă în tr ig on bu lb ar (in fe rio r de acest şanţ şi cu vârful în jo s ) şi în trigon

pontin (deasup ra şanţului trans vers şi cu vârful în su s). în vârful trigonului bu lbar se află o lamă

de substanţă cenuşie (obex), în timp ce la vârful trigonului pontin se află apeductul lui Sylvius,

un cana l prin care ventriculul IV co m un ică cu ventriculul III. în ung hiurile laterale ale fosei rom-

boide se află tuberculul acustic, în profunzimea căaiia se găsesc nucleii acustici (cohleari) .

Etaju l pedun cu Iar. L a ace st nivel rem arcăm prezenţa ce lor patru coliculi care formează

lama cvadrigemina (tecrum). între cei doi coliculi superiori se află glanda epifiză. Coliculii

superiori sunt legaţi de coipii geniculaţi externi la care soseşte calea optică, în timp ce coliculii

inferiori sunt legaţi de co φ ii gen iculaţi interni la care sose şte calea acu stică. A cest e legături se

realizează prin braţul coliculului superior şi, respectiv, inferior.

N otăm în plus că, la nivelul tectum ului, îşi are originea aparentă nervul IV. A cesta apare

sub coliculii inferiori .

S T R U C T U R A TR U N C H I U L U I C E R E B R A L

La exterioml trimchiului cerebral se află substanţa albă (exceptând numai faţa dorsală

a mezencefalului, unde se află substanţa cenuşie formată din cei patru coliculi cvadrigemeni).

Substanţa cenuşie este localizată central. Datorită încrucişării fibrelor descendente (motorii) şi

a celo r ascen den te (sen zitive) care fragmentează coloanele longitudinale de substanţă cenuşie,

aceasta apare ca fiind formată din nuclei. Substanţa cenuşie a trunchiului cerebral este formată

din nuclei proprii şi din nuclei echivalenţi coamelor din măduvă.

Trunchiul cerebral este străbătut de căi ascendente ale sensibilităţii şi căi descendente

ale m otricităţii .C ăi le a scen den te sunt umiătoarele:

• fascic ulu l spin otalam ic lateral, care urcă spre talamus;

• fasc iculu l spin otalam ic anterior, care urcă spre talamus;

• fasciculul spinocerebe los ventral ( încrucişat), care străbate toate eta jele trunchiului

cerebral ;

• fasc iculul spinocerebelos dorsal (d irect ), care s trăbate bulbul;

• lemniscul m edia l, care p leacă de la nuclei i Goli şi Burdach din bulb şi a junge la

talamus;

• lemn iscul lateral, care pleacă de la nucleii cohleari şi a junge la софЬ geniculaţi interni(metatalamus) ;

• lemn iscul trigem inal, care se fonnează din nucleul tractului spinal al trigemenului şi

nucleul pontin al trigemenului; lemniscul trigeminal ajunge la talamus, de unde se

proiectează în ana somestezică (3, 1, 2);

• fasciculul gustativ ascendent, care începe la nivelul nucleului soli tar ş i urcă spre

talamus.C ăile d esc en de nte sunt piramidale şi extrapiramidale. Căile piramidale, ajunse în partea

inferioa ră a bulbului, se comp ortă diferit: 7 5 -9 0 % se încrucişează la nivelul bulbului (fasciculul

piramidal încrucişat), restul se încaicişează la nivel medular în traiectul lui prin trunchiul cerebral, din fibrele fasciculului piramidal se desprind fibre corticonucleare care ajung la nucleii

m otori ai ne rvilor cranien i. Căile extrapiramidale,  în funcţie de originea lor, străbat toate etajele

iRinchiului cerebral (fasciculul rubro.spinal, nigrospinal, reticulospinal, tectospinal) sau numai

bulbul (fasciculele olivospinal şi vestibulospinal).

Page 155: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 155/422

S i s t e m u l   n e r v o s 155

 în afara căilor ascendentc şi ciescendenlc, în trunchiul cerebral exista şi fascicule deasociaţie, care leagă între ei nudei ai trunchiului cerebral sau leagă nucleii de formaţiuni supra-sau subiacente.

Fasciculele de asociaţie sunt: fasciculul longitudinal medial, având în constituţia luimai multe tipuri de fibre, dintre care menţionăm fibrele vestibulo-nucleare ce fac legătura intrenucleii vestibulari din bulb şi nucleii nervilor III, IV, VI; fasciculul central al calotei, care aducela oliva bulbară fibre de la talamus, nucleul roşu şi de la εοφϋ striaţi (talamo-olivare, rubro-olivare, strio-olivare şi palido-olivare); fasciculul longitudinal dorsal, care face legătura întrehipotalamus şi nucleii vegetativi din trunchiul cerebral.

 Mucleii din bulb1, Nc. echivalenţi cornuluianterior al măduvei (nc.

motori sau de origine)

1. Nc. ambiguu, de la care pleacă fibrele motorii ale n.IX (glosofaringian), X (vag), XI (accesor);

2. Nc. motor al hipoglosului, de la care pleacă fibrele motoriiale hipoglosului.

11. Nc. echivalenţi ai cornului posterior al măduvei(nc. senzitivi sau terminali).La nivelul lor se află celde-al doilea neuron (deuto-neuronul)

1. Nc. tractului spinal al trigemenului (V), în care se termină0 parte din fibrele senzitive ale trigemenului;

2. Nc. vestibulari (superior, inferior, lateral şi medial), în

care se termină ramura vestibulară a perechii a VII l-a (n.statoacustic);3. Nc. tract. solitar, în care se termină fibrele gustative alenervilor V II, IX , X.

III. Nc. vegetativi parasim-patici, echivalenţi cornuluilateral al măduvei

1. Nucleul salivator inferior;2. Nucleul dorsal al vagului (cardiopneumoenteric).

IV. Nc. proprii 1. Oliva bulbară;2. Nc. formaţiei reticulate;3. Nc. Goli si Burdach.

Nucleii din punte

I. Nc. echivalenţi cornuluianterior al măduvei (nc.

motori sau de origine)

1. Nc. motor al trigemenului (V), în care îşi au originea fibrelemotorii ale n. trigemen;

2. Nc. motor al abducensului (VI), în care îşi au origineafibrele motorii ale nervului VI;3. Nc. motor al facialului (VII), în care îşi au originea fibrelemotorii ale facialului.

11. Nc. echivalenţi ai cornului posterior al măduvei(nc. senzitivi sau tenninali).La nivelul lor se află cel deal doilea neuron

1. Nc. pontin al trigemenului, în care se termină cealaltă partedin fibrele senzitive ale trigemenului (V);

2. Nc. cohleari (ventral şi dorsal), în care se termină ramura

cohleară a perechii a V lII-a

(n. statoacustic).

III. Nc. vegetativi parasim-patici, echivalenţi cornuluilateral al măduvei

1. Nc. salivator superior;2. Nc. lacrimal.

IV. Nc. proprii 1. Nc. pontini, în care se tennină fibrele cortico-pontmc şi dc

la care pleacă fibrele pontocerebeloasc;

2. Nc. formaţiei reticulate.

Page 156: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 156/422

1 5 6  A n a t o m i a   ş i   f iz io l o g i a   OMvii

Nucleii din mezencefal1. Nc. echivalenţi cornului anterior(nc. moton sau de origuie)

1. Nc. motor al nen'ului ocuiomotor (111), în care щ au orig inea fibrele motorii ale nervului 111; ^2. Nc. motor al ner\'ului IV.

11. Nc. echivalenţi ai cornului posterior (nc. senzitivi sau terminali).La nivelul lor se află cel de-al doileaneuron (deutoneuronul)

1. Nc. mezencefalic al n. trigemen, în cai'e se termină fibrele proprioceptive ale n. trigemen.

111. Nc. vegetativi parasimpatici,echivalenţi cornului lateral al măduvei

I. Nc. autonom al nervului ocuiomotor (111).

W . Nc. proprii 1. Nc. roşu, care se află în calota mezencefalului;2. Substanţa neagră aflată la limita dintre calotă şipicioar ele pedunculilor cerebrali;3. Nc. fomiatiei reticulate.

N E R V I I C R A N IE N IFac parte din sistemul nervos periferic şi sunt în număr de 12 perechi (fig. 61). Se

deosebesc de nervii spinali prin aceea că nu au o dispoziţie metamerică şi nu au două rădăcini(dorsală şi ventrală), cum au nersâi spinali. în general, nervii cranieni se distribuie extremităţiic e fa li c e şi re giu ni i ce n,â ca le, e xce pţie făcând nervul vag, care străbate gâtul, toracele, diafragma

şi sfârşeşte în abdomen.

Fisura ccrcbrală

S. olfactiv, Gyrus rcctus

G ir ii or iiit al i •ii'·

GirusuJ frontalinferior

Ş . la tera

Ν. ocuiomotor

V. trohiear

.V. iri gemen(răd. se nz i l i 'ă j

Fasc. obl.ai punţii

FJocculu

b olfactivTraci olfactiv

Ctiiasma optică

Eminenţa laterală şimedială

Uncus

Kăcl. molorie a

n. V

Ş. colateralN. facial

i\. intermediar

N. vc.slihiilocolileai

N. i^losofjiriiigian

N. hipogios

l-’rimul n. ccrvicnl  ·· · -l ig.  6 1 .  J^ cr vii   c r a n i c n i

'ΦOliva

 J>ecnsa(ia piramidală

N. accesorЛ/ doilea n. cervical

Page 157: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 157/422

S i s t e m u l   n e r v o s /57ClasiHcarca nervilor cranicni

Nervii 1, II şi V I I I sunt senzoriali, conducând cxcUaţii olfactive ( I ) , oplicc ( I I ) şi statoa-

custice (V II I ).

Nervii I II , I V, V I , X I , X I I sunt pur motori.Nervii V, VII, IX, X sunt nervi micşti.Notăm, în plus, că nervii III, V II, IX , X au în structura lor şi fibre parasimpatice prcgan-

glionare, cu originea în nucleii vegetativi (parasimpatici) ai trunchiului cercbral.

/Vi-rv/i craineni

Numele Funcţia Originea reală TraiectI. Nervii olfactivi(10-20)

Sunt nervisenzoriali,cu funcţia dea transportaexcitaţiiolfactive.

Sunt formaţi din înmă-nunchierea mai multor axoni ai celulelorbipolare din segmentulposterior al mucoaseiolfactive.

Străbat orificiile lamei ciuruite a elmoidului şi fac sinapsecu dendritele celulelor mitrale

din bulbul olfactiv.

Π. Nervul optic Este un nervsenzorial.

Este format din axoni icelulelor multipolaredin stratul 8 al retinei care converg sprepapi la optică, undetraversează coroidaşi sclerotica pentru a

forma nervul optic.

Nervul optic părăseşte orbitaprin gaura optică şi pătrunde în craniu, îndreptându-se spreсо ф 11  geniculaţi laterali.

Numele Fun cţia O riginea reală Origineaaparentă

Traiect Distribuţie

III. Nervul Nerv m o F ib rele motorii In spaţiul I3ela 1■ibrele motoni se distri-oculo-motor tor, are în îşi au originea inteφe- ()riginea tDuie la muşchii; drept

constituţia în nucleul motor >duncular isa apa- iinferior, drqît intcm.lui şi fibre al nervului ocu delimitat irentă se drept superior şi oblicparasim lo-motor, situat  între pi  îndreap inferior.patice.  în mezencefal. cioarele tă spre Fibrele parasimpatice

Fibrele para peduncu- înainte preganglionare plccatcsimpatice pre- lilor cere pătrun din nucleul autonom al

ganglionare îşi brali. zând în nervului 111 străbatau originea în orbită nervul oculo-motor pcnucleul auto pnn care apoi îl părăscscnom al nervului fisura  îndreptându-sc spre un111 din mezence- orbitară ganglion vegetativfal. supe

rioară.(ganglionul ciliar) undefac sinapsa cu Tihrclc

postganglionarc, carc

ajung la muşchiulsfinctcr al pupilei

(mio/ă) Şl Iu muşchiul" - - ciluir.

Page 158: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 158/422

1 5 8  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u u

Ν βΓΛ ’ϋ c r a n i e i i i   - c o n t i n u a r e

Numele Funcţia Originea

reală

Originea

aparentă

Traiect Distribuţie

W.  N ervul  

t rol i lear

Este un

nervmotor.

Se află în nu

cleul motoral nervuluitrohlear, situat în m ezencefal,imediat subnucleul nervului oculo-motor.

Are origi

nea aparentă pe faţaposterioarăa trunchiului cerebral;

este singurulnerv care se încrucişea zăla originea sa

aparentă.

De la originea sa

aparentă, pe faţa posterioară a trunchiuluicerebral, ocoleştepicioarele peduncu-lilor cerebrali urcândlateral de ele şi apoi se îndreaptă spre orbită, în care pătrunde prinfisura orbitală supe

rioară.

Inervează

muşchiuloblic superior.

N u m e l e F u n c ţ i a Originea reală Originea

aparentă

Traiect Distribuţie

V. ΝθΓΛ ul Este un Fibrele senzitive Pe faţa De la originea sa Fibrele senzit r i gemen nerv  îş i au orig in ea în anterioară aparentă, nervul tive inervează

mixt. ganglionul trige- a punţii, se îndreaptă îna pielea frunţii.având minal (Gasser), lateral de inte, iar anterior feţei.fibre situat pe traiectul piramidele de ganglionul conjunctiva

motorii şi nervului. La acest pontine. trigeminal se oculară.senzitive. nivel se află primul  împarte în trei mucoasa

neuron (protoneu- ramuri; nazală,ronul). A xonii neu - nervul oftalmic. bucală, dinţii

ronilor din ganglio care pătrunde şi limba.

nul trigeminal se  în orbită prin Fibrele

temiină în fisura orbitară motorii

nucleii senzitivi ai superioară; inervează

trigemenului din - nervul m axi muşchii

trunchiul cerebral lar, care iese din masticatori.unde se află craniu prin gaura

deutoneuronul; rotundă;

Fibrele motorii - nervul mandi-

 îşi au origin ea în nu bular, care iese

(cleul motor ai ner- 1din craniu prin

mlui V din   punte. ί aura ovală.

Π

i\ urnele F u n c ţ i a Originea reală Originea

aparentă 

Traiect Distribuţie

V i . N e r u J  

a b d u c e n s

1 / E s t e un

n e r v

m o t o r .

In nu c l eul   m o

tor aJ nervului 

a b d u c e n s d in  

 pu n te . 1

In şanţul

bulbo-

 pon tin .

De la originea sa aparentă

se îndreaptă spre înainte,

 pătr unzând în orbi tă prin  

 fisu ra   orbitară superioară.

Inervează

muşchiul

drept extern.

Page 159: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 159/422

S i s t e m u l   n e r v o s 1 5 9

 jMen’ii c r a n ien i - con tin uare

Numele Funcţ ia Originea realăOrigineaaparentă Traiect Distribuţie

VII. Nervul facial

Este unnervmixt, careare înstructurasa şi fibreparasim-patice.

Fibrele motorii îşi în şanţulau originea reală în bulbo-nucleul motor din pun- pontin.te. Fibrele senzitive(senzoriale) gustative

 îşi au originea în ganglionul geniculat depe traiectul nervuluifacial, unde se aflăprotoneuronul. Celde-al doilea neuronse află în nucleulsolitar din bulb.Fibrele parasimpaticepreganglionare îşi auoriginea în nucleullacrimal şi nucleulsalivator superior,ambii situaţi în punte. Fibrele provenitedin nucleul lacrimalfac sinapsă cu fibrelepostganglionare înganglionul pterigo-palatin, iar cele din nucleul salivator superior

 în ganglionul subman-dibular.

Dc la originea sa aparentă, nervulse îndreaptăspre stâncatemporalului,străbătândcanalulnervuluifacial, situat

 în stâncă.Părăseştecanalulfacialuluişi sfârşeşte,prin ramurilesale terminale, în glandaparotidă.

Fibrele motoriiinervează muşchiimimicii.Fibrele senzorialeculeg excitaţiilegustative de lanivelul софи1и1limbii (2/3 anterioare).Fibrele parasimpatice sedistribuie laglanda lacrimalăşi la glandele sub-mandibulare şisublinguală.Fibrele senzitiveinervează împre

ună cu o ramurădin n. IX şi n. Xo parte a pieleiconductului auditiv extern (zonaRamsay-Hunt).

Numele Funcţia Originea reală Origineaaparentă

Distribuţie

VIII. Nervulstatoacustic(vestibulo-colilcar)

Este unnerv senzorial.

Are originea reală în ganglionul spiral Corii, pentru

ramura cohleară, şi

 în ganglionul ves-

tibular 5сафа, pentruramura vestibulară.

Cele două ramuri

se alătură, formând

nervul respcctiv.

Nervul

stato-acusticpătninde în

trunchiul cere

bral la nivelul

şanţului bul-bopontin.

Ramura cohleară se îndreaptă spre nucleiicohleari din punte (anterior şi posterior), iar

ramura vestibulara spre

nuclcii vestibulului dinbulb (supcnor, infcnor,

medial şi lateral).

Page 160: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 160/422

160 . 1 , 4 αοΜ ΙΛ и/.Ю 1.(х;п о\ ич 

Nei-\' i î cranieni   - con i i r tuarc

Numele

I X . N e r vu l

g l o s o f a -r i n s i a n

Funcţia

E s i c u n

ПСП'·m i x t , c a

re arc în

s tn ic tur a

sa ş i f ibre

ptarasim-

pat i ce .

Oriciuca reala

Fibrele moior i i îş i

avi originea în nucleul ambiguu din

bulb .

F ibr e le s en zit ive

(senzoriale) îş i au

or iginea în gan

glionul superior

şi inferior de pe

traiectul nervu

lui unde se atlăprotoncuromil ;

d e u t o n e u r o n u l s e

află în nucleul soli

tar din bulb.

Fibrele paras ini j ia-

ticc îşi au originea

 în n u cle u l sa li v a lo i

inferior din bulb.

Orig inea

a p a r e n t a

Se atlă la

nivelulşanţului

retro-

olivar.

Traiect

De la

originea saaparentă,

nervul se

 îndreaptă

spre gaura

 ju gula ră

ieşind din

craniu,

după carc

se termină în lim bă şi

faringo.

Distribuţie

Mbrclc m otorii

incn'cază muşchiifaringclui, cu ex-

ccpţia constricto

rului interior, cât şi

muşchii cxtrinscci ai

limbii.

Fibrele senzitive

(senzoriale) iner-

vea/ă mucoasa

lingualâ dc la rădăcina limbii (dc uiidc

culege şi excitaţiile

guslalive) şi nuicoasii

faringclui.

Fibrele ixirasim-

padce sc dislribuie la

glamla imolitlă.

 î i 

N u m e l e F u n c ţ i a 1 O r i g i n e a r e a l ă1 Orig ine ; 

a p a r e n t ;

 J T ra ie c t Distrib uţie

X . N e r v u l E s t e u n F ib re le m olorii S e a llâ la Dc la l’ibrcic molorii inervează

λ a g ( p n e u - - nerv  îş i au orig in ea niv elu l or iginea musculalii ra lariiigehii şi

m o g a s f r i c ]1 m i.xt.  în n u cle u l a m b i■ şan(ulLH sa apa- muşchiul consli iclor inferior

c a r e a r e guu. rclro - rcnlă, al faringclui.

şi fib re F ib re le sen zitiv e: o ii var. nervul .sc F ib rele sciiziliv c (sen zo

p a ra sim - (s en z or ia le ) îşi  în dreaplă riale ) inervează mucoasa

p atic e . au o r ig in ea in spre valeculclor şi a laringclui;g an g l ion ul s upe gaura Fibrele |xirasimpalicc sc

rior .şi inferior  ju gula ră . dislribuie la organele din

dc pc i r a i cc lu l părăsind loracc şi abdomen. In Ionice

nei^vulu) unde sc cramul, SCdislribuie cordului, Ira-

аПа pr o lon cu- slrabale licci, bronhiilor, plamântilui

ronul; clculo- galul, şi esofagului. în abdomen

ncuroi iul sc af lă loraccic, .se dislribuie sloinaciihii.

în  n uc lcul s o l ; - dia inleslinulm siibliic, cccii

lar din   bulb.fragma şi lui, colonului asccndcni .şi

1F ibr e le  puni- s lar ş eş ic Irans vers. Colonul dcsccn -

5i ijvpu l i cc pr ovin in abdo- 1(Icnl, sigmoid, rcciiil, vezii:a

СIm  n uc lcul (lor- 1nc;i. 1iriiiara şi organele gciiilalc

s:il  al vaL'uliii. 1uimesc librc panisinipalice

<Im  niadiiva sacrala. ________________  ___  -

Page 161: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 161/422

\'/л7 /,WI I Μ Ki OS 161

\ с г у И i n i i i i c n i   - c o i i l i i U i i i i t 

iNiimoU' l4iiu'ţia

\l. Ni'i vul 

iicci'sor

M l. Nervul

sic iit>nervmotor.

lislc linnervmolor.

()г1ц1|н'н

1та1й

(>|'1ц1пп1

ΙΙΠΊΐΙίΐRiuliK-inaInilliar;! iţii

irc origineareala în nervul ambii',nuRaiiacinaspinala i,>ji;ire origineareala în cornul anterior

al mailnveicervicale.

Uailacmabulbaia îţii arei'rigmeaaparentaiu şanţulrelro-olivar.

l 'ibrclc m otorii provin

clin nucleulmotor al ner

viiliii XII.

IruliTi

Ncivul accosor paiascîjti.·

tatuul pimgaura )U(4 ilaraşi SC îniparte in ilouaniniun:

ranuiracxiemii;

r a m u r a

interna.

In ^an\ulpreolivar.

DtHl i i lM i ţU'

Uiuniua micimi conţine lihrc piovcmlcilm radacina liullttiial'atinuilc iu nci vnl vag.pailicipauil la inci ViUiaimi^cluloi laiiugcimUamura c.xtcina c onţin clibrclc railaciiui spuiiilc

ilc netvului acccsoi ţjise (listribiiu- la mu-jv Im

steriioclcidomiisloiilian.'iji trape/. __________ 

l’araseijie cra-mul prin caua

Iul nervului

hijioglos şi SC

 îiulreapta sprelimba._______ _

Inervea/n nuii^clui Inului(cci intriiiscci)

1|/ Л()1Д КЛЛ 1 K l I l N C m U I l l l C K R E B U A L

I luncliml cc ivb ra l este primul componeut al спсеГа1и1т, l unc\iilc sale sunt num cioas e

,şi (Ic impoi l;m(a vilala:

I l ’i ni imncl iiul cerebral trec toate caile ce leagă miuluva spiuarn ilc etaielc supei loinc

;ilc S N (p rc c u m .şi cai |ΐΓθ|·)ΐϋ lî nnc liiului cereb ral ce coneclca/ii ilii’cn ic lc sale cla|c.

I a nivelul Irnncli iuliu .se al ia nucleii ile releu ai cailor aseciulcutc ţii i lescciulcnte,

pivi'tini Şl iiiu'lcii de releu cu cerebcinl.

1. In I i  imcliinl ce reb ral .so încliid o serie de rclle.xc, dc-oarcce соЩ тс nuclci scn/itivt şi

iiuiliin ra ic au acci ca şi Γιιικ |ϋ scn/ itive .şi molorii pentru legiunile Ге\с1 !>i capului, la Ici c a şiliiiKliik· siihMaii(ci ccmişii mediilaic penliii ie|',iniiilc coi|mi 1 ui de la giit in )os,

I. I a III vcliil Im iich iu lni cereb ral .se alia l'ormaţiunca iclicula la, cu i‘ >l m reglai ca tomisii

Im iiiiisculai, al cc im co il ic a l şi în con tro lul i'clle.xelor siMiialc, al ecliilib iulu i şi iil |u»sluiii

“î. I nm ciiiul c.c icb ial co in in ec en liii de ic)',laie ai iinoi luiic|ii vitale,cum Niml m tivilatc a

vimliovasciilaia, rcspiialonc şi dij'.cstiva.

I XI I I' I K U N C I I i l J I I I I ( Ί ' Κ Ι ' Π Κ Λ Γ

l a i Kc a i c ( I m c r l r Ι κ ί   c ( ; i |e a l e ti u i i cl i i i i l u i c c i c b i a l , se a l i a c e n l i l i u n o r i c l l c x o s o m a i н е .

v i' j ' ci ai i vi · Şl m i . s l c I n h u l i ) s e î n c h i d e i c l l c x i i l d c ι 1θ|· ,1ι ιΙ ι( ιο, l e l l c x m i x t l a t u r e p a i i i v i p a m u l e u

''‘ Ίΐ /ι ΐι νι :,i m o i d i i a l n e r v i l o r c i a i i i c m I X , X ş i X I I l o t a i c i s e i il la i c i i l m t c l l c x c l o i s a l i v a r e

' ■' iι' ιl (ι (■(Ί(■l()ιII pc i i l i i i I ' , l a n d a p a i o l i d a ( m i c l c i i l s a l i v a t o i i i i l c i l o i ) . c c i i l i и g i i N t i o - h c c i c l u i i ,

Page 162: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 162/422

162  A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

pancr e a t o-s e cr e t or i ş i b i l io - s e cr e t or i (nu c le u l dor s a l a l v agu lu i ) . Nu c le u l dor s a l a l v agu lu i e s t e

responsabi l ş i de s t imularea deglut i ţ ie i , a act iv i tăţ i i motor i i a s tomacului , intes t inului subţ ire ş i a

pr im e i j u m ăt ă ţ i a in t e s t inu lu i gr os , p r e cu m ş i a că i lo r b i l ia r e e x t r ahe pa t ice , car e as igu r ă e xcr e ţia

b i l i a r ă . î n b u lb s e g ăs e s c ş i ce n t r ii r e f l e xe lor car d io inhib i t or i i ( ca le a e fe r e nt ă f i ind as igu ra tă dene r v u l v ag) ş i a i u nor r e f l e xe v as om ot or i i ( cons t r i c t or i i ş i d i la t a t or i i ) .

P r in c ipa le le r e f l e xe r e s pi r a t or i i ( tu s e , s t r ănu t , He r ing - B r e u e r ) s e înch id la n iv e lu l b u l

b u lu i . A ic i s e a f lă ce n t r ii r e s p i r a tor i p r im ar i. S im pla î n ţe păt u r ă pr ac t i ca t ă l a ace s t n iv e l poate

pr od u ce m oar t e a s u b i t ă pr in op r i re a b r u s că a a c t iv it ă ţ ii car d iace ş i r e s pi ra t or ii . î n b u lb s e găs es c

nucle i i ves t ibular i ş i ia par te as t fe l , împreună cu al te e ta je a le t runchiului cerebral , la re f lexe le

d e re d r e s a r e , p o s t iu ă ş i e c h i l ib m .

Puntea lu i Varol io es te , ca ş i bulbul , sediul unor act iv i tăţ i re f lexe esenţ ia le . Ast fe l , a ic i

s e î nch id r e f l e xu l l ac r im al ( î n nu c le u l l ac r im al ) , r e f l e xe le s e cr e t or i i a l e g lande lor s u bm andib u -

lară ş i subl inguală ( în nucleul sa l ivator super ior ) , re f lexe le respirator i i (centrul apneust ic inl i ibăr e s pi r a ţ ia , i a r ce nt r u l pn e u m ot ax ic o s t im u le ază) . D e a s e m e ne a , pu nt e a re a l ize ază u ne le r e fl e xe

s o m at i ce , cu m s u nt r e f l e xu l de c lip i t ş i de m as t i ca ţi e .

 în m e z e n c e fa l se în ch id r e f le x e v e g e ta tiv e co o rd o n a te de n u cle u l v eg e ta ti v al oculo -

m ot o m lu i ; r e f l e xu l pu pi Iar fo t om ot or , car e con s t ă î n m icş or ar e a pu pi le i (m ioz ă) , ca ur m ar e a

s t im u lăr i i lu m inoas e a r e t ine i , r e f l e xe le de acom odar e la v e de r e a de apr oape ş i l a d i s t anţ ă . La

niv e lu l co l i cu l i lor cv adr ige m e ni in fe nor i s e î nch id г е П е хе s om at i ce com ple xe de î n t oar ce r e a

cap u lu i ş i o ch i lor s pr e s u r s a s onor ă ( r e f l e x e au di t iv o-o cu lo-ce fa log i r e ) , ia r î n co l i cu l ii s u pe riori

s e a f lă ce nt n i r e f l e xu lu i s om at o-v e ge t a t iv pu pi lar de acom odar e la d i s t anţ ă .

Prm intemiediul centr i lor motor i extrapiramidal i (nucleul roşu , substanţa neagră) ş i a l

fom iaţ iun i i re t icula te , trunchiul cereb ral îndep l ineş te funcţ i i m otor i i foar te importante .

F U N C Ţ I IL E M O T O R I I A L E T R U N C H IU L U I C E R E B R A L

Act ivi tatea motor ie a t runchiului cerebral es te re f lexă. Nucle i i motor i a i t runchiului ce

rebral au două f lmcţ i i importante : menţ inerea postur i i ş i a echi l ibai lu i ş i coordonarea mişcăr i lor

voluntare . De asemenea, t iamchiul cerebral conţ ine ş i uni i nudei speci f ic i , cu rol în controlul

m i ş c ă r i l o r s t e re o t ip e . s u b c o n ş t i e n te .

M e n ţ in e r e a p o s t u r i i car ac t e r i s t i ce f i e căr e i s pe c i i an im ale se face în m od au tom at, prin

dou ă ca t e gor i i de r e f l e xe s om at i ce ; r e f l e xe le t on ice ş i r e f l e xe le de r e dr e s ar e .

R eflexele tonice .  Nucleii motori ai trunchiului cerebral asigură repart iţ ia diferită a impulsur i lor nervoase către di fer i te le grupe musculare , as t fe l încât tonusul muscular a l aces tora

să f ie in concordanţă cu pozi ţ ia capului , a софи1и1 sau cu mişcăr i le e fectuate . De exemplu, la

o pis ică ce pr iveş te în sus , creş te tonusul muşchi lor extensor i a i membrelor anter ioare ş i scade

tonusul ex ten sor i lor m em brelo r poster ioare . Cân d p is ica pr iveş te în jo s , se produc reacţi i inverse .

Centr i i t runchiului cerebral pr imesc în aces te cazur i aferenţe ves t ibulare , propr iocept ive ş i mai

puţ in tact i le ş i v izuale . Eferenţe le sunt as igurate de căi le extrapiramidale spre motoneuroni i γ

ş i a d in co am e le ant e r ioar e m e du lar e . S t im u lar e a ace s t or m ot one u roni c r e ş t e tonu su l m u s cu lar,

iar inhibi ţ ia lor î l scade .

R ejlexe le de redrescn e.  Dacă un animal decerebrat (cu axul cerebrospinal secţ ionat întrecol icul i i cvadr igemeni super ior i ş i infer ior i ) es te aşezat într -o pozi ţ ie nef irească , e l va executa

o ser ie de mişcăr i coordonate care conduc la re luarea postur i i naturale .

Aceste re f lexe de postură au loc în condiţ i i s tat ice . în mişcare (condiţ i i k inet ice ) au loc

ref le xe m otor i i ce as igură păstrarea postur i i . Cel m ai e locven t exemp lu es te re flexul de aterizare ,

observat b ine la pis ic i , care , din or ice pozi ţ ie , cad în pic ioare .

Page 163: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 163/422

S i s t e m u l   n e r v o s 163

Menţinerea posturii este asigurată de nucleii relicuiari şi nucleii vestibulari.

Nucleii reticulari sunt împărţiţi în două grupe principalc:

• nucleii reticulari pontini, localizaţi în principal în punte (dar se extind şi în m ezc nc cfal),situaţi mai lateral în trunchiul ccrebral;

• nucleii reticulari bulbari, care se întind dc-a lungul întregului bulb, situaţi ven tral şi

median.

Aces te două perechi de nuclei acţionează antagonic unii faţă de ceila lţi; nu clcii p ontini

stimulează musculatura antigravitaţională (care asigură ortostatismul), iar cei bulbari o inhibă.

Nucleii reticulari pontini transmit impulsuri nervoase descendente pe calea tractului reticulo-

spinal medial până la motoneuronii mediali din coarnele anterioare medulare care stimulează

musculatura antigravitaţională, respectiv muşchii paravcrtebrali şi muşchii extensori ai mem

brelor inferioare. Nucleii reticulari au o excitabilitate naturală foarte ridicată. în plus, ei prim esc

impulsuri stimulatoare de la circuitele interne ale trunchiului cerebral, de la nucleii vestibulari

şi de la nucleii cerebeloşi profunzi. Astfel, nucleii pontini excitatori nu sunt inhibaţi de nucleii

bulbari, ceea ce face ca poziţia antigravitaţională să fie menţinută chiar şi în absenţa unor un-

pulsuri de la etajele nervoase superioare.Nucle ii reticulari bulbari, pe de altă parte, transmit impulsuri inhibitorii d esce nd ente c ătre

musculatura antigravitaţională pe calea tractului reticulo-spinal lateral. N ucleii bulb ari p rim esc

colaterale de la tractul cortico-spinal, tractul rubro-spinal şi de la alte căi m otorii. Ro lul lor este

evidenţiat mai ales în situaţiile în care este necesară relaxarea unor grupe muculare pentru ca

anumite porţiuni ale софики să poată efectua alte activităţi motorii (de ex em plu, m ersu l). A stfe l,

nucleii reticulari excitatori şi inliibitori constituie un sistem controlat atât de stimuli corticali,cât şi cu altă origine, care asigură contracţiile musculare necesare ortostatismului, precum şi

relaxarea anumitor gnipe musculare, astfel încât să se poată desfăşura diferitele activităţi mo

torii.

Nucleii vestibulari, împreună cu nucleii reticulari pontini, stimulează musculatura

antigravitaţională. Nucleii vestibulari laterali trimit stimuli descendenţi extrem de puternici

pe calea tracturilor vestibulo-spinale medial şi lateral către motoneuronii din coarnele an

terioare. De fapt, în absenţa impulsurilor de la nucleii vestibulari, sistemul reticulat pontin

pierde foarte mult din forţa sa. Rolul specific al nucleilor vestibulari este de a controla, in

mod selectiv, impulsurile excitatorii către diferitele grupe musculare antigravitaţionale,

 în scopul m enţiner ii ech ilibru lu i ca răsp uns la afe re nţe le de la ap ar atu l vestibu la r. A cc s t

aspect va fi discutat pe larg la capitolul “Analizatoail acustico-vestibular”.

Menţinerea echilibrului софи1и1 se datorează acţiunii aceloraşi centri motori din

trunchiul cerebral responsabili de reglarea tonusului şi a posturii. M eca nism ele de m en ţinere a

echilibmlui se declanşează ori de câte ori centrul de greutate al organismului tinde să sc p ro iec

teze în afara poligonului de susţinere. Schimbarea poziţiei capului, a софики sau a membrelor

stimulează fie receptorii labirintici, fie receptorii kinestezici din capsulele articulare , info rm ând

ccntrii posturii asupra noilor raporturi spaţiale ale diferitelor segmente ale софики. Pc baza

acestor informaţii se elaborează comenzi motorii ce determină grade viu-iatc de contracţie şi

relaxare a muşch ilor extensori şi flexori în diferitele părţi ale С0фи1и1. De e xem plu , dac a ex istatendinţa de a cădea într-o parte, spre faţă sau pe spate, are loc o creşterc reflexă a tonusului

musculatuni extenso rilor de acea parte şi o reducere corespunzătoa re a tonusu lui cxte ns or ilor d c

partea opusă. Postura se menţine în acest caz în special pe baza afere nţelo r dc la pro pr ioc cp tom

musculari, iar echilibrul pc baza celor labirintice. Centrii de integrare şi efcctorii sunt accia.·,!.

Page 164: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 164/422

1 6 4  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Centrii echilibrului sunt giiipali în două teritorii ale SNC; centrii subcorticali şi centrii

cortical i ( f ig. 62) .

Fig. 62. Reglarea echilibrului şi a posturii

Centrii subcorticali.  Sunt reprezentaţi de nucleii vestibulari şi de nucleii formaţiei

reticulate mezencefalice. Ei integrează impulsurile senzitive primite direct de la receptori şi

indirect prin cerebel (de la lobul floculonodular). Aceşti centri menţin echilibrul şi posturapnnreacţii motoni inconştiente.

Centrii corticali.  Sunt localizaţi în lobul parietal, în profunzimea şanţului lui Sylvius.

La nivelul acestui lob se elaborează senzaţia conştientă de echilibai şi postură.Trunchiul cerebral participă şi la coordonarea mişcărilor voluntare. O r i c e mişcare

volun tară n ece sită o anum ită postură şi o anumită repartiţie a tonusului la diferitele g r u p e mus

culare.Trunchiul cerebral realizează aceste două condiţii pe baza conexiunilor aferente şi

eferente ale nucleilor săi extrapiramidali cu cerebelul, talamusul şi софЬ striaţi.

S-a dem onstrat, la copin anencefa lici, că trunchiul cereb ral e ste responsabil deefectuareauno r m işc ăn su bco nştie nte , cum ar Fi cele lega le de alnne nta ţie (sup tul, eliminarea din gura a

alimentelor cu gust neplăcut, deplasarea mâinilor spre gură pentru a-şi suge degetele), căscatul·

 în tindere a, plânsul, precum şi unnăr irea obie ctelo r cu privirea prin m iş carca och ilor şi a capului· 

Page 165: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 165/422

De asemenea, este intact reflexul de adoptare a posturii antigravitaţionale. în acelaşi timp, se

poate spune câ m ajoritatea mişcărilor trunchiului şi ale capului pot fi împărţite in câlev a m işcări

simple, cum sunt flexia, extensia, rotaţia şi mişcarea de răsucire a întregului соф, Acestc mişcări

sunt controlate de nudei specifici, situaţi în mezencefal şi în regiunile diencefalice inferioare.Astfel, rotaţia capului şi a ochilor este controlată de nucleul interstiţial din mezcncefa l. M işcă rilc

de ridicare a capului şi со ф и1и1 sunt controlate de nucleul prestiţial, localizat la jonc ţiu ne a dintre

mezencefal şi diencefal. Flexia capului şi a софи1и1 este controlată de nucleul precomisural, situat

la nivelul comisurii posterioare, iar mişcările de răsucire a întregului соф, mult mai complicate,

implică intervenţia nucleilor reticulari pontini şi mezencefalici.

FORMAŢIA RETICULA RĂ

Formaţia reticulară (sau reticulată) reprezintă din punct de vedere structural o imensă

reţea de prelungiri neuronale, în ochiurile căreia se găsesc zeci de mii de aglomerări de софипcelulare, alcătuind micronuclei cenuşii. Formaţia reticulară (FR ) se întinde de la măduva sacratâ,prin trunchiul cerebra l, până ia nucleii nespecifici talamici. în substanţa reticulară a trunchiului

cerebral se află toţi nucleii cenuşii ai acestuia, iar căile ascendente şi descendente ce leagă enc e-faliil de măduva spinării străbat FR. Formaţia reticulară are două funcţii fijndamentale; speci fice

Şl nespecifice. Funcţiile specifice ale FR sunt reprezen-tate de faptul că aici este sediul centralal reflexelor tainchiului cerebral. Funcţiile nespecifice ale FR sunt de coordonare generală, deactivare sau de inliibare a activităţii SNC.

Funcţiile specifice în substanţa reticulară se află centrii tuturor reflexelor trunchiului cerebral. Centrul unui

reflex nu este o arie net delimitată, ca nucleul motor sau secretor de unde porneşte comanda

cferentă spre organul efector. De exemplu, centrul reflexului lacrimal este alcătuit nu numaidin nucleul lacrimal (situat în punte), ci şi dintr-o serie de deutoneuroni ai căii trigeminale, precum şi micronuclei ai formaţiei reticulare pontine. Acelaşi lucru se poate afirma despre centriicardio-vasculan, care au însă o întindere mult mai mare, centrii respiratori, ai echilibrului etc.Deci, FR este sediul a numeroşi centri de reflexe somatice şi vegetative.

Funcţiile nespecificeStimularea funcţiilor nespecifice ale FR se face prin colaterale ale căilor ascendente

specifice şi ale căilor descendente motorii. S-au pus în evidenţă patru sisteme reticu lare ncspeci-fice, două ascendente şi două descendente.

I. Sistem ul reticu lar ascendent activator (SRA A) primeşte colaterale de la toate căilde conducere ale analizatorilor şi trimite eferenţe care se proiectează bilateral, s imetric , pe toateariile corticale. Rolul sau este de a produce o excitaţie difuză a scoarţei cerebrale, stimulândastfel nespccific toate funcţiile neocortexului şi paleocortexului. Din acest motiv se mai numeşte

şi sisiem reticulat cu proiecţie difuză. Stimularea SRAA este urmată de o stare de “trezire” cor-ticală, de creştere a vigilenţei, cu sporirea aptitudinilor intelectuale, creşterea pcrcepţie i, decio îmbunătăţire a performanţelor cerebrale cu rol în procesul de învăţare. Stimularea exageratăa SRAA are însă efecte negative: iritabilitate, convulsii. între scoarţa cerebrală şi SRAA se

stabilesc legături bidirecţionale ce formează un circuit funcţional cortico-reticulo-cortical. Prinacestc conexiuni scoaiţa cerebrală poate controla nivelul funcţional al FR şi, implicit, propriulsău nivel funcţional. Cei mai importanţi stimuli ai SRAA sunt cei vizuali şi cei kinestezici. Daca

S i s t e m u l   n e r v o s   / й5

Page 166: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 166/422

se întt-eaipe sistemul reticulat ascendent activator apare somn prelungit. Deci, FR are, printre

alte funcţii , un rol important în reglarea ritmului somn-veghe.

2. Si s te m u l r e t i cul a t a sce n de n t i nhi bi to r (S R A l) este m ai puţin studiat şi deci funcţiile

sale se cunosc mai puţin. Se ştie că are o acţiune de reducere a activităţii corticale.

3 . Si s t e m ul r e t i cul a t de sce nde nt f a c i l i t a t o r (activator, SRDF) este reprezentat de

acea parte a FR care trimite eferenţe spre măduva spinării , în special către motoneuronii γ şi a.

Aferenţele sale sunt reprezentate de fibre de la neocortexul motor, nucleii cenuşii extrapirami-

dali , cerebel şi aparatul vestibular, precum şi colaterale ale căilor ascendente ale analizatorilor,

directe sau prin intem iediul S R A A . Acţiunea principală a SR D F se observă la nivelul ref lexelor

medulare şi de trunchi cerebral, pe care le exagerează. Astfel , stimularea SRDF produce hiper-

tonie musculară şi creşte viteza reacţii lor motorii . Cei mai importanţi stimuli ai SRDF sunt cei

de la proprioceptori .

4 . Si s te m ul r e t i cul a t de sce nde n t i nhi bit o r (SRDI) are conexiuni aferente similare cu

SRDF, dar predomină cele de la neocortexul motor, соф11 striaţi , neocerebel şi nucleul roşu.Eferenţele sale sunt de asemenea către motoneuronii tmnchiului cerebral şi motoneuronii γ şi

a m edu lari , pe c are în să îi inhibă, având astfel efe ct de diminuare a reflexe lor ce se închid la

ac es te eta je. S timu larea S R D I produ ce hipotonie mu sculară, scăderea vitezei de reacţie motorie,

tulburări de echilibru şi de mers.

După cum am arătat anterior, fomiaţia reticulară este o reţea enonnă de neuroni între

care există un număr imens de conexiuni sinaptiee. Cele patru sisteme prezentate mai sus nu

pot fi net delimitate între ele, după cum nu pot fi delimitate nici de structurile învecinate. Dato

rită num ărului m are de sinap se, FR este foarte sen sibilă la acţiunea diverselor substanţe toxice

(alcool) sau medicamentoase (anestezice). între FR a trunchiului cerebral şi nucleii nespecificitalamici există o unitate funcţională.

Cei mai importanţi nudei ai FR din tainchiul cerebral şi conexiunile lor sunt:

1. N uc leu l b u lb ar re ticu lat late ra l se află în bulb, posterior de oliva bulbară. Aferenţele

sale vin de la măduvă (fibre directe) şi de la scoarţa cerebrală (fibre încaicişate), iar eferenţele

sale merg prin pedunculul cerebelos inferior către cerebelul ipsilateral.

2 . N uc leul b u lba r r eticu lat p ara m ed ian se af lă în vecinătatea nucleului hipoglosului.

Aferenţele sale vin de la cerebel (nucleul fastigial), de la măduvă şi de la scoarta cerebrala, iar

eferenţele sunt directe către cerebelul ipsilateral (prin pedunculul cerebelos inferior) şi atât

directe, cât şi încrucişate către nucleul fastigial de ambele părti.3. Nucleul gigantoeelular este situat dorsal de oliva bulbară. Aferenţele sale vin, în

special, de la măduva spinării (fibre predominant ipsilaterale) şi din ariile senzitivo-motorii ale

scoarţei cerebrale, dar şi de la cerebel (nucleul fastigial). Eferenţele sale sunt ascendente către

talamus (nucleii nespecifici) şi hipotalamus, iar către măduvă descendente.

4. Nucleul tegmental pontin, numit şi nucleul central pontin, se găseşte în tegmentul

pontin. Primeşte aferenţe de la cerebel (nucleul dinlat), măduvă şi scoarţa cerebrală, trimiţând

eferenţe către cerebel .

5. N ucleu l re ticu lat po ntin cau da l este prelungirea cranială a nucleului giganto-celular

din bulb. Aferenţele acestui nucleu provin de la măduva spinării (fibre predominant ipsilate

rale), de la ariile senzitivo-motorii ale scoartei cerebrale şi de la lamina cvadrigemina (tectum),

iar eferenţele sale sunt, ca şi ale nucIcului gigantoeelular, ascendente către nucleii nespecifici

talamici şi hipotalamus, iar către măduvă descendente.

166 Λ ΝΑ ТОМ ΙΑ Ş l FIZIOLOGIA OMUL UI

Page 167: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 167/422

Page 168: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 168/422

Page 169: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 169/422

S i s t e m u l   n e r v o s ! f }9

STRUCTURA CE REBELULU I

La exterior se tiflă un strat do substanţă ccnuiiie carc formca/a scuarţa ccrchcliilui

Scoarţa ccrebeloasâ înconjoară substanţa alba centrală, carc trimite prelungiri în fulii, liâncl, în

ansamblu, aspectul unei coroane de arbore, dc unde şi numele de arborele vieţii. În interiorul

niasei de substanţă albă sc găsesc mase de substanţă cenuşie care formeaza nucleii profun/i aicerebelului. în vermis se află nucleii fastigiali (stâng şi drept), iar în emisferele ccrcbeloasc, în

sens mediolateral, se află nucleul globos, nucleul emboliform şi nucleul dinţat.

Nucleii fastigiali sunt cei mai vechi filogenetie (aparţin arhiccrebclului), în timp cc

nucleii dinţaţi sunt cei mai noi filogenetie (aparţin neocerebelului).

Scoarţa cerebeloasă este formată din trei straturi de celule care, dc la suprafaţa spre

profunzime, sunt: stratul molecular, al celulelor Purkinje şi cel granular (fig. 64).

St ra tu l su pe rfîc ial (molecular). Este situat sub meninge, fiind sărac în celule şi bogat în

fibre. Neuronii sunt reprezentaţi prin celulele stelate, ai căror axoni formează în jurul софигНог

Emisferelecerebeloase

Vermis

Puntea

--Cerebelul

Măduva spinării

Fisura primară LingulaLobului central

■Ala

L.obulnoculonoduiai

Fisura uvuio-nodulară

■CulmenLobului pătrat

DeclivaLobulus simplex

Folium

-Lobului.4emi lunar .sup.

Tuber

Lobuluisemiiunar inC.Piramida

Lobuluibivcntcr

Uvula

■TonsilaFkxrculus

1 63 . L ob ul a ţi a c e rc bi li i l u i

Page 170: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 170/422

1 7 0 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u u

celulelor Purkinje o reţea cu aspect de coşuleţ. Prin dendritele lor, celulele în coşuleţ şi celulele

stelate stabilesc contacte sinaptice cu axonul celulelor granulare.S tr a tu l in te rm ed ia r. C on ţine софиг11е celulelor Purkinje, cu aspect pirifomi, dispuse

pe un sin gu r rând. Pre lun girile lor de nd ritice, abundent ram ificate, pătrund în stratul molecular,unde vo r sta bili sina pse cu axo nii celu lelor granulare. Axon ii celulelor Purkinje părăsesc scoarţa

cerebelului, străbat substanţa albă şi intră în contact cu nucleii cerebelului.S tr a tu l p ro fu n d (g ra n u la r) . Este form at din neuroni granulari de talie mică

( 4 - 8 μ ), dar foa rte nu m eroşi. D endritele lor, scurte, rămân în stratul granular, iar axonul,lung, ajunge în stratul superficial, unde se împarte în T, fiecare ramură a T-ului punân-du-se în legătură cu dendritele celulelor Purkinje şi ale celulelor stelate. In stratul granular se

găsesc şi celulele Golgi II, ale căror dendrite ajung în stratul molecular.Axonul lor este scurt şi rămâne în stratul granular, participând la fonnarea glomcrulukii

cerebe los .La nivelul scoartei cerebrale se găsesc două t i p u r i de fibre;• fib re m u scif or m e. ca re se tenn ină ia nivelul dendritelor celulare granulare, constituind

glomerulii cerebeloşi (neuropilul). in stnictura neuropilului inlră şi axonul scurt alcelulelor Golgi II ;

• fibr e ag ăţă toa re, car e se tenn ină pe dendritele celulelo r Purkinje.

Page 171: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 171/422

S i s t e m u l   n e r v o s 17/ 

Cerebelul stabileşte legâturi cu celclallc etaje ale sistemului nervos central pnn аГсгс'гЦс

şi eferenţc (Tig. 65), carc trec prin cele trei pereclii tic pedunculi ccrebelDşi.

a f e r e n t e l e   c e r e b e l u l u i

Prin pcdunculul cerebclos inferior, carc leagă cerebelul de bulb, soscsc:• fibrele fasciculului spino-ccrebclos dorsal direct şi o parte dm fibrele fasciculului

spino cereb elos ventral (încnicişat). Cealaltă parte din fibrele fasciculului sp inoccrcbclosventral ajung la cerebel prin vălul medular superior, situat între cei doi pedunculicerebeloşi superiori;

• fibrele vestibulo-cerebeloase, de la nucleii vestibulari de aceeaşi parte;• fibrele olivo-cerebeloase, de la nivelul olivei bulbare contralateralc.

Calea cortico-

ponto-cerebeloasă

Calea cerebro-eticulo-cerebeloasă

Calea cerebelo-ol ivo-cerebeloasă Λ

Tractmbrospinal

Nc. pontin

Lobul frontal

Talamus

Tractul

dentotalamic

Nc. lentifoiTn

— Nc. roşu

Nc. cerebeloş i—  j Π

Fibre pontinetransverse

Nc. vestibulFormaţiunea reticulata

Oliva

Tractul vestibulospinar

Măduva spinării

Cerebelul

Tractul

cuneocerebelos

Nc. cuneat

Ν. vestibular

Tracttil spinocerebelosanterior

“ Tractul spinocerebelos

posterior

L Π<,'. 6 5 . A f c r c n ţ c i c ş i c f c r c i i l c i c c e r e b e l u l u i

Page 172: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 172/422

1 7 2  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Prin pedunculul cerebelos mijlociu, care leagă cerebelul de punte, sosesc fibrelecortico-ponto-cerebeloase, care provin de la scoarţa cerebrală, fac sinapsă în nucleii pontini şiajung apoi la cerebel.

Prin pedunculii cerebeloşi superiori, care fac legătura între cerebel şi mezencefal,sosesc la cerebel fibre tecto-cerebeloase, provenite de la lama cvadrigemina, şi fibre trigemino-

cerebeloase, cu onginea în nucleul mezencefalic al nervului trigemen.

E F E R E N Ţ E L E C E R E B E L U L U I

De la nucleul dinţat plea că două fasc icule , am bele părăsind cerebelul prin peduncululcerebelos superior;

fasciculul dento-talamic, care ajunge la talamus, de unde se continuă spre scoarţă prinfasciculul talam o-cortical;

• fasc iculu l den to-m bric, care ajung e la nucleul roşu, de unde se continuă spre măduvăprin fasciculul rubrospinal.

Ambele fascicule sunt încrucişate, ajungând la talamus şi la nucleul roşu contrala-teral.

De la nucleul fastigial pleacă, de asemenea, două eferenţe mai importante, ambelepărăsind cerebelul prin pedunculul cerebelos inferior;

• fibre fastig io-v est ibu lare spre nu cleii vestibu lari din bulb, de la care plea că spre măduvăfasciculul vestibulo-spinal;

• fibre fastig io-re ticula te spre fon na ţia reticulată a tninchiului cerebral, de la care pleacă,spre măduvă, fas ciculul reticulo-spinal.Aceste fascicule au fibre neîncmcişate, ajungând la nucleii vestibulari şi foraiaţia re

ticulată ipsilaterală.

F IZ I O L O G I A C E R E B E L U L U I

Deşi cerebelul nu are conexiuni directe cuefectorii motori, prezenţa sa este indispensabilăpentru activitatea normală a acestora. Excitarea

cerebelului nu provoacă nici senzaţii subiective,nici mişcare. Totuşi, după îndepărtarea sa, apar

grave tulburări ale funcţiilor motorii somatice. Seperturbă mai ales mişcările voluntare rapide, cum

sunt alergatul, cântatul la pian, scrisul şi vorbirea.Funcţia cerebelului este stăns legată de

structura sa şi de conexiunile aferente şi eferenţe

pe care le realizează. Pe aceste baze anatomicc, el îndeplineşte ro lul de supra ve-g heto r al activităţii

motorii, comparând comanda centrală cu modul în

care ea este executata.

 în lum ina concepţic i cib em etic e, ce rebelu lapare - aşa cum este reprezentat în fig. 66 - ca un

servomecanism dispus în paralel pc căile cc leagă

bidirecţional centri motori superiori de cfectorii şi

Comandă motorieModel al mişcări i

C E R E B E L

Compară şi corectează

E fec tor m otor

Model real al mişcării

Fig. 66. Funcţiile ccrcbeliilui

Page 173: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 173/422

receptorii periferiei. Orice comandă motorie trimisă la periferie este expediată, “în copie”, şi

spre cerebel, care ajunge astfel în posesia modelului teoretic al mişcării. La rândul lor, rcccpto-

rii periferici (proprioceptori, exteroceptori, receptori vestibulari) informează cerebelul asupra

mişcării reale efectuate şi a eventualelor schimbări survenite în postura organismului. Pc baza

infomiaţiilor primite, cerebelul calculează eroarea dintre mişcarea dorită şi cea realizată şi trimiteimpulsuri corectoare spre centrii motori.

Cerebelul participă atât la activitatea motorie automată (menţinerea tonusului, echili

brului, posturii şi redresarea С0фи1и1), cât şi la cea intenţională, voluntară (mers, scris, vorbit).Se asigură şi coordonarea acestor două categorii de activităţi motorii somatice.

Funcţiile motorii automate sunt reglate pe baza conexiunilor vermisului şi lobuluifloculonodular (arhicerebel) cu nucleii vestibulari şi cu nucleii extrapiramidali şi ai formaţieireticulate din trunchiul cerebral (vezi funcţiile motorii ale trunchiului cerebral).

Funcţiile motorii intenţionale, emanate din scoarţa motorie şi ariile asociative corticale,

sunt coordonate pe baza conexiunilor emisferelor cerebeloase (neocerebel) cu talamusul şicortexul motor.

Cooperarea dintre mişcările voluntare şi cele automate asigură echilibru, tonusul şipostura adecvată realizării cât mai perfecte a mişcărilor intenţionale; ea se realizează pe bazaconexiunilor pe care le are paleocerebelul (scoarţa cerebeloasă din vecinătatea vermisului) cutalamusul şi cu cortexul motor, pe de o parte, şi cu nudei motori extrapi-ramidali mezencefalicişi bazali, pe de altă parte.

Leziunile cerebelului produc o serie de tulburări clinice caracteristice.Astazia este o tulburare a posturii şi echilibrului static al софи1и1, care nu se poate

menţine în picioare fară lărgirea poligonului de susţinere.Astenia se caracterizează prin instalarea unei senzaţii de oboseală musculară, la cele

mai uşoare mişcări.Atonia reprezintă scăderea tonusului muscular.

Tremură tura intenţională reprezintă imposibilitatea executării de mişcări voluntare,acestea efectuându-se sacadat.

Mersu l de om b eat şi tulburări în vorbirea articulată, precum şi alte anomaliiale motilităţii somatice, însoţesc, de asemenea, leziunile cerebeloase. După câteva luni de la îndepărtarea cerebelului, gravitatea acestor tulburări se reduce prin intervenţia unor mecanisme

compensatorii.

S is te m u l NERVOS 173

a n a t o m ia  d ie n c e f a l u l u i

Dicncefalul, numit creienil intennediar, este aşezat deasupra mezencefalului, pe care îlficpăşeşte în sens anterior, şi sub emisferele cerebrale, care îl acoperă. Prezintă o faţă dorsală,•Jouă feţe laterale şi o faţă bazală care corespunde spaţiului intcφenducular (optopeduncular).

Faţa bazală a diecefalului este singura faţă vizibilă prin simpla răsturnare a encefalului.

Ed este liinilată anterior de chiasma optică, lateral de tracturile optice şi posterior de picioarelePctlunculilor cerebrali. Dinainte spre înapoi întâlnim în acest spaţiu o serie de fomiaţiuni. Imediat"^3poia chiasmci optice se vede tuber cinereum de care, prin intemiediul infundibulului, atâmă' CÎ'rohiponza.

Page 174: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 174/422

Po sten or dc aces te fonnaţiuni se аЛа cei doi coipi niamilari sub care se rcm arcă originea

aparentă a nervailui oculomotor (111).

Feţele laterale ale dienccfalului sunt acoperite de emisferele ccrebrale şi vin în raport

cu nucleii bazali .

Faţa dorsală a dience falului e ste acop erită de coipu l calo s şi de fom ix. După înlăturarea

lor rem arcăm , în cen tru, o des picătu ră - v en triculul al 111-lea, iar de o parte şi de alta faţa dorsală

a talamusului.

T A L A M U S U L

Este fomiat din 2 mase de substanţă cenuşie, de fonnă ovoidală, situate de o parte şi

de alta a ventriculului 111. Partea sa posterioaiă, mai lată, se numeşte pulvinar, iar partea ante

rioară, mai ascuţită se numeşte rostui sau tuberculul anterior al talamusului. Feţele mediale al

talamusului delimitează ventriculul 111 şi prezintă stria medială a talamusului, fomiând posterior,

prin unirea lor, comisura habenulară de care atârnă glanda epifiză.

Faţa laterală este separată de nucleii bazali printr-o lamă de substanţă albă, numită

cap sula alb ă internă. F aţa infe rioară vin e în raport anterior cu hipotalamusu l şi posterior cusubtalamusul.

Faţa dorsală a talamusului prezintă tenia coroidă a talamusului pe care se prinde pânza

coroidiană a ventriculului 111. In interioRil talamusului se află lama medulară internă în formă

de Y, care subîmparte talamusul în trei grupe nucleare; grupul nuclear anterior, gaipul nuclear

medial şi grupul nuclear lateral. înaintea polului caudal, lama medulară internă se bifurcă în

plan frontal, limitând nucleii intralaminari, şi se tennină pe faţa medială, lăsând lateral şi dorsal

nucleii postenori. Pe faţa laterală, în afara lamei medulare externe se găsesc nucleii reticulaţi.

Clasit ' icarea topografică are valoare orientativă, anatomică şi chiairgicală. Funcţional, indife

rent de poziţie, nucleii talamici primesc aferenţe de la majoritatea sistemelor funcţionale şi suntintercon ectaţi cu s co an a cereb rală prin pro iecţii le talam o-corticale. Ei reprezintă relee prin care

mfomiaţii ie senzitivo-senzoriale ajung la scoartă, cu excepţia căii olfactive şi a sistemelor cor-

ticale m odu latoni extra talam ice. în afara n ucleilor intralaminari, restul subgrupelor nu stabilesc

cone.xium directe internucleare.

Talamusul este un centm senzitiv care, din punct de vedere filogenetic, cuprinde: pa-

leotalam usu l, arhiitalamusul şi neotalamu sul.

P ale o tala m u su i este portiunea cea mai veche , primind aferenţe de la tninchiul cerebral.

El este în legătură cu nucleii anterior şi medial.A rh ita lam u su l are în com pon enţa sa nucleii de asociaţie (nespe cifici) . Aceşti nudei au

rolul de a pregăti tonusul cortical în vederea recepţionării cât mai eficace a impul-surilor aduse

pe căile sp ec ifice în nucleii talam ici specifici ( fg . 67). Nu cleii nespe cifici ai talamusului sunt

 în le gătu ră cu form aţia re tic u la ră a trunchiu lu i cerebral. în tim pu l stă rii de vig ilenţă , sistemul

reticular activator ascendent (SRAA) inhibă activitatea nucleilor nespecifici , iar în somn for

maţia reticulară îşi micşorează activitatea, lăsând cortexul sub acţiunea nucleilor nespecifici ai

talamu sului. A stfe l, starea de vigilenţă depinde de ech ilibail dintre activitatea fomiaţiei reticulare

şi a nucleilor talamici nespecifici ..Neotalamusul. care are in componenţa sa grupul nuclear lateral, este de origine mai

recentă. El primeşte aferenţe şi trimite eferenţe de la/spre scoarta cerebrală.

Leziunile talamusului stâng se răsfrâng asupra funcţional i tăţi i emisferului stângŞ l determină afaz ia ta lamică ; aceasta se carac ter izează pr in def ic ienţe a le vorbi r i i ar

ticulate, de inteqoretare .şi recunoaştere a cuviniclor. Leziunile talamusului drept afectează

 J 7 4  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 175: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 175/422

S i s t e m u l   n e r v o s r a

N. liiicr.'il p o sl ci io r N l.iietiil (Ιυι·<;ι1

veiiiral anicnor 

. veniral lateral

N. veniral posierulaieral 

N. ventral poslerolaieral \ N. veniral poslero-inferior 

N. veniral posleromedial 

Fig. 67. Nucicii ventrali şi laterali ai talamusului. CGM - corpul geniculat medial, CGI. - corpul geniculat lateral, MD - nucleul medio-dorsal, AD - nucleul anterior dorsal, PF - nucleul  

paraf ascicul ar, CM - nucleul centromedian, C L - nucleul centrolateral

funcţionalitatea emisferului drept şi se caracterizează prin dificultăţi în percepţia relaţiilor spaţiale

şi dezorientare spaţială în ceea ce priveşte stimulii din jumătatea controlaterală a οοφ υΐϋ ΐ. Lezareanucleului ventro-posterior este unnată de pierderea sensibilităţii generale contro lateraic, în timp

ce lezarea complexului nuclear centromedian-parafascicular determină apanţia tremoruiui dcrepaus şi a mişcărilor coreo-atetozice. Leziunile talamice bilaterale implică alterarea funcţiilorpsihice superioare, cu labilitate emoţională, amnezie, alterarea personalităţii, mutism akinctic(în leziunile grave), mergând până la demenţă.

METATALAMUSULEste fonnat din cei doi соф 1  geniculaţi, mediali şi laterali, care sunt situaţi înapoia

talamusului.Corpul geniculat medial reprezintă releul talamic al căii auditive şi esie alcătuit din

trei nudei: ventral, dorsal şi medial. Eferenţele nucleului ventral formează radiaţiile acustice

(fibrele geniculotem porale) care se termină în ana auditivă primară 41. Nucleul medial pnme!>ieaferente de la colicului cvadrigemen inferior, tegmentul lateral şi măduva spinării. Corpul geniculat lateral reprezintă releul talamic al căii vizuale, fiind situai rostral şi lateral faţj deсофи1 geniculat medial. Este alcătuit din doi nudei; dorsal şi ventral. Nucleul dorsal este fonnatdin şase straturi neuronale (laminele I - 6) (fig. 68). Aferenţcle nucleului dorsal sunt reprezentate

de tractul optic, fibrele retiniene nazale controlaterale terminându-se în laminele 1, 4 şi 6. iar

cele temporale homolaterale în laminele 2, 3 şi 5. Eferenţele nucleului dor.sal sunt reprezentatedc traclul gcniculocalcarin, care ajunge la aria vizuală primară (17). Nucleul veniral priincşieafcrenţe din tractul optic şi colicului cvadrigemen superior.

e p i t a l a m u s u l

Esle situai posterior dc ventriculul al l ll-lea şi în stnicturasa miră comisura habenulam,^iliza, irigonul habenularşi nucleul habenular.

Page 176: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 176/422

1 7 6  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

C o m i s u r a h a b e n u l a r ă , î m p r e u n ă c u

pulvinarul talamusului şi cu colicul cvadri-gc-

men superior, del imitează trigonul habenular,

care conţine în interior nucleul habenular.

H I P O T A L A M U S U L

E s t e p a r t e a d i n d i e n c e f a l c o n e c t a t ăla reglarea activităţi i viscerale, la activitatea

sistemului nervos vegetativ şi la funcţi i endo

crine.

Hipotalamusul este si tuat sub talamus

şi fomiează podişul ventriculului III , Ia nivelul

căruia se observă elementele feţei bazale a di -

encefalului : tuber cinereum, infundibul , neuro-

hipof iza ş i cei doi οοφΐ mamilari . în structura

hipotalamu sului , substanţa cenu şie este dispusă în patiTj re giu ni: reg iu n ea su p rao p ti că , tu bera lă ,

mamilară ş i la terală ( f ig . 69) .

Regiunea supraoptică conţine nuclei i

s u p r a o p t i c i ş i p a r a v e n t r i c u l a r i f o r m a ţ i d i n

neuroni mari cu proprietăţi neurosecretori i . Ei secretă vasopresina (hormonul antidiuretic) şi

oxitocina, care, prin tracti i l hipotalamo-hipofizar ( tract forniat din axonii neuronilor supraoptic

şi paraventricular) , a jung la neurohipofizâ, unde sunt depozitaţi şi el iminaţi apoi în sânge, la

nevoie.

\

Fig. 68. Aferentele retiniene ale corpului genieulatlateral

Page 177: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 177/422

S i s t e m u l   n e r v o s 1 7 7 

Regiunea tiibcrală este formată clin luicicii vcntro-mcdial, dorso-mcdial, artiiai 'ji hipo-talamic posterior.

Regiunea mamilarâ cuprindc cci doi corpi mamiiari.

Regiunea laterală conţine nucleul hipotalamic lateral. Hipotalamusul are cuncxiuni cu

sistemul limbie, cu scoarţa cerebrala, talamusul, trunchiul ccrcbral, retina ,şi cu hipofi/a.Cele mai importante aferenţe ale hipotalamusului provin de la;

• οο φϋ ΐ am igdalian şi aria septală, prin seria terminală;

• talamus, prin f ibre ta lamo-hipotalamice;

• retină, prin fibre retino-talamice care ajung la hipotalamus prin nervul optic şi traciul

optic.

Eferenţele hipotalamusului se duc, de asemenea, în mai multe direcţii:

• spre nueleii vege tativi din truchiul cerebral, prin intermediul fasciculului longitudinal

dorsal;

• spre talamus şi de aici spre aria entorimală, hipocamp şi nueleii septali;

• spre epifizâ.

Cu hipofiza, hipotalamusul are legături vasculare şi nervoase. Legăturile nervoase se

realizează prin traetul hipotalamo-hipofizar, care leagă regiunea supraoptică a hipotalamusului

(nueleii supraoptie şi paraventrieular) de lobul posterior al hipofizei (neurohipofiză).

Traetul hipo talam o-hip ofiza r este format din axonii celor doi nudei menţionaţi antenor

şi transportă hormonii secretaţi de cei doi nudei din regiunea supraoptică, ADH (vasopresina)

şi oxitocina.

Legăturile vasculare sunt reprezentate de sistemul porthipofizar, descns de Gr. Popa şiFielding, care face legătura între regiunea tuberală a hipotalamusului şi adeno-hipofiză (lobul

anterior al hipofizei). Acest sistem porthipofizar are o dublă capilarizare, atât la nivelul hipota

lamusului, câ t şi în lo bu l anterior al hipofizei. El transportă factori stimulatori (de eliberare) sau

iniiibitori secretaţi de regiunea tuberală a hipotalamusului spre adenohipofiză.

S U B T A L A M U S U L ^Este situat în continuarea peduncu-

lului cerebral şi înapoia hipotalamusului. în

constituţia sa intră zona incerta, nucleul sub-

talamic (fig. 70) şi uπΉătoarele fascicule;

• fasciculu l ta lam ic , situat între

talamus şi zona incerta;

• fasciculu l lenticular, între

zona incerta şi nucleul

subtalamic;

• a n s a l e n ti c u l a r ă c e

cuprinde fibre pall ido-

fugale;

• fa sc ic u lu l su bta la m ic ,

care es te a l că tu i t d in

fibrele reciproce paliido-

siiblalamicc.

T a l a m u

P u t j n i e n

G l o b u s p a l l i d u s

N u c l e u l s u b i j l . i m i c

S u h s i a n i a n e a j i . i a

Nue leul p(inio|)edun(. uiar

Fig. 70. Conexiunile nucleului subtalamic

Page 178: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 178/422

1 7 8  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

F IZ IO L O G I A D I E N C E F A L U L U I

T A L A M U S U L

Talamusul îndeplineşte patru funcţi i :

• funcţia de releu;• func ţia de aso ciaţie ;

• funcţia m otorie ;

• funcţia de ta lamus nes pe cif ic .

F uncţ i a de r e l e u este îndeplinită de nucleii talamici specifici, în care se află cel de al

treilea ne uron al căilo r de co nd uce re al tuturor analizatorilor, cu excep ţia celui olfactiv. La acest

nivel există şi numeroase sinapse inhibitorii care pot regla intensitatea stimulilor ce se propagă

spre ariile c or ticale . U nele sinapse inliibitorii se găsesc la terminaţia unor axoni cortico-talamici,

prin care se poate controla, voluntar, intensitatea senzaţiilor dureroase.

F uncţ i a de a so c i a ţ i e se realizează prin conexiunile unor nudei talamici cu ariile aso

ciativ e c or tica le din lob ii parietal, tem poral şi occ ipital. Pe baza acestor conexiun i, talamusul ia

parte, alături de scoarţa cerebrală, la elaborarea unor comenzi voluntare.

F u n c ţ i a m o t o r i e a talamusului se realizează prin intermediul ganglionilor bazali cu

care este conectat bidirecţional, al neocere-belului şi al substanţei negre, de la care primeşte

aferenţe.

C o m e n z i l e m o

t o r i i e la b o ra t e pe b a z a

a c e s t o r a f e r e n ţ e s u n t

apoi trimise eferent spre

cortexul motor, de unde

porneşte com anda pentru

m o t o n e u r o n i i s o m a t i c i ,

cum se poate constata ş i

din schem a prezentată în

f ig. 71 .

P r in po z i ţ ia s a

pe tra iectul căilor senzi

tive şi motorii, talamusul

p a r t i c i p ă l a i n t e g r a r e a

s e n z i ti v o - m o t o r i e . L aunele spe cii (păsări) , tala

musul reprezintă cel mai

 în a lt n ivel de in tegrare.

La mamifere, multe din

funcţi i le integrative motorii au fost preluate de ^^f^apiia-telencefal. ”^'^α1Γι

F u n c ţ i a n e -

s pe c i f î c ă e s t e re a l iz a t ăde nucle i i ta lamic i nc-

specif ici , care fac parte

din formaţia ret iculată .

M o t o n e u r o n i i

s pi IUI li

Г!}». 71. Rolul nucicilor bazali, al (alamusului şi ccrcbclului în co man da motorie

Page 179: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 179/422

Prin aceştia, talamusul participă la reglarea ritmului somn-vcghe şi la elaborarea unor proceseafectiv-emoţionale.

HIPOTALAMUSUL

Numit şi creierul vegetativ al organismului, hipotalamusul este organul nervos cu celemai multe funcţii pe unitate de volum.

Hipotalamusul are conexiuni cu toate etajele sistemului limbic. De asemenea, hipotalamusul şi structurile sale învecinate trimit eferenţe în trei direcţii; desccndent, către trunchiul

cerebral, în special către formaţia reticulată, ascendent - către etajele superioare ale diencefa-lului şi ale scoarţei cerebrale, în special către talamusul anterior şi cortexul limbic, şi spre in-fundibul - pentru a controla cea mai mare parte a funcţiilor secretorii ale hipofîzei anterioare şiposterioare. Astfel, hipotalamusul, care reprezintă mai puţin de 1% din masa cerebrală, esteunul dintre cele mai importante căi eferente motorii ale sistemului limbic, controlează cea maimare parte a funcţiilor endocrine şi vegetative ale organis-mului, ca şi multe aspecte ale comportamentului emoţional.

Hipotalamusul integrează toate reglările vegetative din organism. Porţiunea sa anterioară coordonează activitatea parasimpaticului, iar cea posterioară pe cea a sim paticului. A stfe l,stimularea porţiunii anterioare a hipotalamusului determină scăderea presiunii sangvine şi afrecvenţei cardiace, în timp ce stimularea porţiunii posterioare are efecte inverse. De asemenea,hipotalamusul are roiul de a integra activitatea cardiovasculară cu cea respiratorie, digestivă,excretorie etc. De exemplu, în timpul digestiei, la nivelul vaselor sangvine ale tubului digestiveste necesar un volum mare de sânge, pentru a fumiza suplimentul de energie necesar activită ţii

secretorii crescute, motilităţii crescute şi pentru a prelua substanţele absorbite la nivelul intestinului subţire. Deoarece volumul de sânge este constant, este necesară o redistribuire a acestuiacătre teritoriile tubului digestiv, cu scăderea irigării altor ţesuturi aflate în repaus în acel moment(piele, muşchi). Această redistribuţie a debitului circulator este realizată de hipotalamus.

Hipotalamusul intervine în reglarea metabolismelor intermediare lipidic, glucidic,portidic şi a metabolismului energetic. Hipotalamusul anterior favorizează procesele anabolice,iar cel posterior pe cele catabolice, generatoare de energie. Lezarea hipotalamu-sului produceobezitate sau slăbirea exagerată, în funcţie de sediul leziunii.

Hipotalamusul reglează activitatea secretorie a glandei hipofize. Neuronii hipotala

musului anterior au proprietăţi secretorii endocrine. Toţi hormonii secretaţi de hipotalamusSC numesc produşi de neurosecreţie. Neuronii din nucleii supraoptic şi para ventricular secretăvasopresina şi ocitocina (sau oxitocina), hormoni transportaţi de-a lungul axonilor acestorneuroni până în hipofiza posterioară, unde sunt depozitaţi şi de unde sunt eliberaţi la nevoie.Alţi neuroni secretă homioni care sunt eliberaţi în sistemul sangvin port hipofizar, ajungând lanivelul hipofîzei anterioare; aceşti honnoni sunt inliibitori sau stimulatori şi reglează secreţiaadenohipofizei. Prin intermediul hipofîzei anterioare, hipotalamusul coordonează de fapt activitatea întregului sistem endocrin al organismului.

Hipotalamusul reglează şi temperatiu-a софикп. Organismul uman, la fel ca cel almamiferelor şi al păsărilor, este homeoterm, adică are temperatura constantă (de 37°C) şi in-dependentă de variaţiile temperaturii mediului ambiant. Menţinerea constantă a temperaturiieste realizată prin intervenţia hipotalamusului, prin mecanism de feedback. în acest cir cu it defecdback, elementul reglat este temperatura medie a suprafeţei софи1ш sau temperatura sângeluicare irigă hipotalamusul. Traductorii sunt tennoreceptorii cutiinaţi şi neuronii tem nosensibili, iarefeclorii sunt aparatul cardiovascular, pielea, muşchii scheletici şi tiroida.

S i s t e m u l   n e r v o s   / 7 9

Page 180: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 180/422

1 8 0  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Cre şterea tem peraturii sângelui care irigă centrii h ipotalam ici ai tcrmoreg lării intensifică

activitatea neuronilor temiosensibili , în timp cc scăderea temperaturii diminuează activitatea

acestora.

Prin secţionarea axului cerebro spina l sub nivelul hipotalamusu lui, animalele homeoterme

devin poikiloterme.

H ipotalamusu l reg lează echilibrul hidric al organismului prin două m ecanism e diferite:

produce senzaţia de sete şi controlează excreţia renală a apei.

Centrul setei este o regiune a hipotalamusului lateral, ai cărui neuroni sunt stimulaţi de

creşterea presiunii osmotice sangvine (sau de reducerea volumului sangvin), care determină o

creş tere a conc en traţiei e lectr oliţilor din interiom l aces tor neuroni. Senz aţia conştientă de sete va

detemiina apariţia unui comportament de ingestie de lichide într-un volum corespunzător, astfel

 în cât presiu nea o sm o ti că revin e la nonn al. N u cle ul supraoptic hip ota la m ic (s ediu l secre ţiei de

vasopresină) este responsabil de conti'olul excreţiei renale de apă, fiind stimulat, de asemenea,

de creşterea presiunii osmotice sangvine. Axonii acestor neuroni se termină în hipofiza poste-

rioară, de unde secretă vasopresina (numită şi hornion antidiuretic). Acest hormon acţioneazăla nivelul tubilor uriniferi contorti distali şi colectori, unde induc reabsorbţia masivă a apei,

reducând astfel eliminănle de apă prin unnă (fig. 72).

Hipotalamusul reglează aportul alimentar, deoarece în hipotalamus se găsesc centrii

foamei şi ai saţietăţii. S-a descris centail foamei în aria hipotalamică laterală, a cărui stimulare

f iq. 72. Rolul hipotalamusului în rc^^larca volcmici

produce o senzaţie intensă de foame, apetit exagerat şi impulsionează animalul şi omul saprocure alimente şi să le in.uere. Centrul foamei este stimulat de scăderea rezervelor meta-

bolice ale organismului. Distrugerea acestui centru este unnaiă dc absenţa senzaţiei de foame.

Page 181: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 181/422

S i s t e m u l   n e r v o s  /Л/ 

pierderea apclitLikii şi înfometarea animalului care poale fi loială. Dmipoirivă, daca aeesi cciiiru

este h iperactiv , se p roduce ob ezitate extrem ă.

Pe de allă parte, centrul saţietăţii, situat în nucicul ventromedial, este stimulai dc crc.şicrca

rezci-velor metabolice ale organismului şi determină oprirea ingestiei dc alimente. Di.strugcreaacestui eentai este unnată de supraalimentaţie şi obezitate.

Hipotalamusul reglează activitatea de reproducere a orpanismului, atât prin participarea

la geneza impulsului sexual, cât si prin reglarea .secreţiei de hormoni gonadotropi hipofi/ari Ue

asemenea, nucleul paravcntricularhipotalamic secretă oxitocină, hormon care determină crcşicrca

contractilităţii uterine şi contracţia celulelor mioepiteliale din canalelc galactoforc, producând

ejecţia laptelui. Cantităţi crescute de oxitocină sunt secretate în timpul gravidităţii, având un rai

important în expulzia fătului. De asemenea, în timpul alăptării, prin stimularea mamelonului,

se produce excreţia reflexă a oxitocinei, care ajută la ejecţia laptelui şi la hrănirea copilului,

Hipotalamusul este un centru important al vieţii afective, alături de si.stemni iimhit:.

La acest nivel se elaborează emoţiile, sentimentele şi pasiunile, precum şi expresia vegetativă

 я 3Γ.βςΐοΓ3: variaţiile frecvenţei cardiace, ale tensiunii arteriale etc. Stimularea diferitelor ani

hipotalamice determină apariţia reacţiilor de frică sau de pedeapsă, se az aţ jj dc. linişte, de plac-cre

sau de furie. Recompensa şi pedeapsa sunt extrem de importante în mecanismul memoriei şi

 învăţării. Orice stimul senzorial nou stimulează scoarţa cerebrală; dacă acest stimul nu deter-

mină apariţia unei senzaţii de recompensă sau de pedeapsă, prin repetarea lui sc va producc

obişnuirea animalului cu acel stimul pe care apoi îl va ignora. Dacă, dimpotnvă, stimulul produce

o senzaţie de recompensă sau de pedeapsă, răspunsul cortical va fi din ce în ce mai intens larepetarea stimulului. Astfel, animalul dezvoltă o memorie foarte puternică în legătură cu st imulii

care produc recompensă sau pedeapsă şi obişnuinţă faţă de stimulii senzoriali indiferenţi. Este .

evident, astfel, că centrii pedepsei şi ai recompensei din sistemul limbic au un rol important în

selectarea infom iaţiilor pe care le memorăm. Chiar si în procesul de învăţare abstracta, memorăm

mult mai uşor infonnatii ale disciplinelor de învăţământ care ne interesează mai mult.

Hipotalamusul reglează ritmul somn - veghe. împreună cu formaţia reticulata a trunchiu

lui cerebral şi cu talamusui nespecific, participă la reacţia de trezire, la creşterea stării de vigilenţă

corticală. I e z i n n i ale hinntalamusului nnt nroduce boala somnului.

şjlr Hipotalamusul îndeplineşte încă o mulţime de roluri: reglează hem atopoieza . creşte

capacitatea de luptă antiinfectioasă a organismului etc. Activitatea sa este infiuentată de scoarta

cerebrală, atât de ariile vegetative, cât şi de cele de Asncintiti-

A NA TO M IA EM IS F E R E L O R C E R E B R A L E

Emisferele cerebrale prezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos ccntral.

Sunt legate între ele prin comisurile creierului şi în interior conţin ventriculii laterali. 1 11,Activitatea mai mare a membailui superior, precum şi localizarea centrului vorbirii (ana 44

Broca) în emisfera stângă determină asimetria de volum, emisfera stângă fiind mai dezvoltata

la dreplaci.

 între cele două emisfere se afiă fisura longitudinală a creierului, în care .sc găseşte coa.sa

creierului, o dependenţă a durei mater ce separă cele două emisfere.

Page 182: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 182/422

1 8 2  Λ  ρ α τ ο μ ι λ     f i z i o l o g i a   o m u l u i

F E Ţ E L E E M IS F E R E L O R C E R E B R .\ L E

Emisferele cerebrale prezimă trei fete: supero-lalerală, medială şi inferioară (bazală).

F a ţ a s u p e r o - l a te r a lă

E ste con ve xă şi pe ca obsen-'âm m ai mu lte şanţuri: fisura laterală a lui Sylvius (parcurge

faţa laterală în sens antero-posterior; începe pe faţa bazală a emisferelor cerebrale); şanţul central Ro land o încep e pe m uch ia cran iană a em isferelor cerebra le şi cobo ară către fisura laterală

Sylvius; şanţul occipital transvers; incizura peoccipitală (fig. 73). Aceste şanţuri delimitează

cei patm lobi : lobul frontal , situat înaintea şanţului central; lobul parietal , deasupra scizurii

latera le, înap oia şa nţului centra l şi înaintea şanţului occip ital transvers şi a incizurii preoccipitale;

l o b u l t e m p o ra l , sub fisura laterală, şi lobul occipital , situat înapoia şanţului occipital transvers

şi a inciziunii preoccipitale .

L o b u l f r o n t a l , a cărui extremitate anterioară se numeşte pol frontal, prezintă două

şan ţun fronta le (sup erior şi infe rior) între care se delim itează girii frontali superior, mijlociu şiinferior. C ele două şanţuri fron tale fo m ieaz ă, prin bifurcarea lor posterioară, şanţul precentral,

care, împreună cu şanţul central, delimitează giml precentral (aria motorie, câmpul 4).

L o b u l p a r i e t a l prezintă un şanţ inteiparietal care, anterior, se bifurcă, fomiând şanţul

po stcenrral. între şanţul central şi postcentral se a flă girul postcentral (aria som estezică, câmp 3,

P o l u

c c i p i l a l

L o b u l u i

s e m i l u n a r

^uperioг

L u b u l u

s e m i l u n a r i n f e r io r

I i o . 7 3 . K m i s f e r a c e r c b r i i l ă , f a l a s u p c r o - l a ( c r a l â

Page 183: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 183/422

Sisn-MUL NliHVOS !H3

1, 2) . Deasupra şanţului inlcrparictal transvcrs sc аПа lobul panclal superior, iar sub lobulparietal inferior.

Lobul occipifiil, a cărui cxtrcinilalc posicrioara sc numeşte pol otcipiial. ^^чIc sifal)u(ut

cic un şanţ vertical, şanţul lunat şi mai multe şanţuri orizoniale sturtc. între aceste şai)tu/i se aila

girii occipitali.

Lobul temporal (extremitatea lui anterioară sc numeşte pol lcmp<jral) este parcurs de

două şanţuri temporale (superior şi inferior), între care .se delimitea/a cei trei gin fenip«»ruli:

superior, mijlociu şi inferior. Pe faţa superioară a girului temporal superior sc vad girii transversi

Heschil. în profunzimea fisurii lateriale a lui Sylvius sc afla lobul insulei, care este încoiijuralde şanţul circular (Reil).

Faţa medială

Deasupra софи1и1 calos, pe faţa medială, se observă şanţul οοψυΐυι calos, superior

acestuia aflându-se şanţul cinguli, paralel cu şanţul софи1и1 calos (fig. 74). între aceste duua

şanţuri se află girul cingular. Deasupra şanţului cinguli se află girul frontal medial. In  parteaposterioară a feţei mediale se văd două şanţuri: unul oblic - şanţul parieio-occipital- şi altul ttri-

zontal - scizura calcarină. între aceste două şanţuri se delimitează cuneusul, an-terior de şanţul

parietooccipital se află precuneusul, iar sub scizura calcarină girul lingual.

Faţa bazalăPe faţa bazală începe fisura laterală a lui Sylvius, care împarte aceasta faţă in lob

orbitar, situat anterior de fisura laterală, şi lob temporo-occipital, situat postenor de fisura laterala(fig. 75). La nivelul lobului orbitar se remarcă un şanţ cu direcţie antero-posterioară. şanţulolfactiv, care adăposteşte bulbul olfactiv. în partea sa posterioară, tractul oifactic prezintă o zona

Giru l c ingula i

Stria medLiliirii lalnmică

С о ф и ! f o m i x u l u i

[■oi nix i;! dor sal

Ггасш! mamilo-lalamic

Tractul mamilo-·

tcgmentalistmul

Girul fasciolar· 

I n d u s i u m p n ^ c u m

S e p i u l

p e l l u c i dG n i p u l K u c i c . i i

) a n l r n o r t a l un i i c

■Comi'Uf j,ιηΐίηιι.κΐG i r u l

pjr a l c mim. i l

H u l b u l o l i j ^ i i v

Girul parahipocampalCotoiul

inamil . ir

ν0 4-) ΙυΓηηί f om ix ul i i i

'L incusul

'orpulami^d.i l i . in

r i f j . 7 4 . K m i s f e r a c f r e t) r ui n , f aţ a i m d i a l a

Page 184: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 184/422

1 8 4  A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l

G ir dr ept Ş . o l f ac t iv

Gir i orb ito l iS u b s t a n ţ a p e r f o

rată anterioară

T u b e r c i n e r e u mU n c u s

G i r p a ra -

h i p o c a m p a l

Ş. lateral

G i r t em p o r a l —

in ferio r ' ( /

P e d u n c u l c e r e b r a l —Su b stan ţă n e ag r ă

Ş . o c c ip i to - te mpo r a l - f x ; :^

S . c o la te r a l

Ş . c a l c a r i n

F i s u r ă l o s i t u d i n a l ăo l f ac t iv

T r a c t o l f a c t i v

N. opt ic

C h i a sm ă o p t ic ăInfundibu um•Tract optic

o r p m a m i l a r

o c u l o m o t o r

M e z e n c e f a l

( se c ţ io n at )A c v a d u c t

c e r e b r a l

Ş . par ie to - o c c ip i ta l

Co l ic u l

su pe r io r

c a lo s ( spe n iu m)

Cu n e u s

Fig. 75. Emisferele cerebrale, faţa bazală

mai îngroşată, numită tr igon olfactiv. De la tr igon pleacă str ii le olfactive, medială şi laterală.

Lateral de şanţul olfactiv se află şanţurile orbitare, dispuse sub fornia literei ”H”, între care se

delimitează gir ii orbitan.

Lobul temporo-occipital prezintă trei şanţuri cu direcţie antero-posterioară care, dinspre

medial spre lateral, sunt; şanţul hipocampului, şanţul colateral şi şanţul occipito-temporal. între

aceste şanţuri se delimitează trei giri care, în direcţie medio-laterală, sunt; girul hipocampic,

girul occipito-temporal medial şi girul occipito-temporal lateral . Girul hipocampic se terminăcu o formaţiune ca un cârlig, numită uncusul hipocampic.

S T R U C T U R A E M IS F E R E L O R C E R E B R A L E

Ca şi la cereb el, scoarţa cen uşie este dispusă la suprafaţă, fom iând scoarţa cerebrală, ş i

 în p ro fu nzim e, fon nân d соф11 str ia ţi (nu cle ii baza li ). Su bsta n ţa a lbă fo m ie ază o m asă com pactă

ce înconjoară ventriculii cerebrali .

Co r pi i s t r ia ţ i

Reprezintă un nucleu important ai sistemului extrapiramidal şi sunt situaţi între tala-

mus şi scoarţa lobului insulei. Соф11 striaţi sunt reprezentaţi de nucleul caudat şi dc nucleul

Page 185: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 185/422

S i s t e m u l   n e r v o s IH5

Icntiform. Niicicul Ciuidat arc fonnâ cic virgulă, înconjoara talamusul şi prc/iula un cap voliiini-nos, care dcpaşcşle anterior talamusul, un соф şi υ coadă cârc ajunge în lobul temporal. Nucleul

Icntiform, situat lateral de nucleul caudat, arc fonnă tnunghiulara pc sccţiune şi pre/intâ o partelaterală, mai închisă la culoare, numită putamcn, şi o parte mediala, mai dcscliisa, numita globu.s

pallidus.Putamentul, împreună cu nucleul caudat formează neostriatul, în timp cc gk)bu.s pullifiu.s

formează paleostriatul. Lateral de nucleul Icntiform sea flăc lau stm , o lamă desub.stan(a ccnu.şica cărei funcţie nu este precizată. între talamus şi nucleul caudat, dc o parte, şi nucleul lentiform,pe de altă parte, se află capsula albă internă. între nucleul lentiform şi clauslru se află capsulaalbă externă, iar între clauslru şi lobul insulei se află capsula albă extremă.

Neostriatul primeşte fibre de la scoarţă, de la talamus şi de la substanţa neagră, trimiţândfibre spre talamus, scoarţă, substanţa neagră şi spre globus pallidus. Paleostriatul primeşte fibrede la scoarţă, de la neostriat, de la talamus, subtalamus şi substanţa neagră, trimiţând fibre spretalamus, nucleul subtalamic, nucleul roşu, substanţa neagră, formaţia reticulată a trunchiuluicerebral şi spre oliva bulbară.

Scoarţa cerebralăReprezintă etajul superior de integrare a activităţii sistemului nervos (flg. 76). Suprafaţa

Page 186: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 186/422

scoarţei cerebrale variază între 1400 - 2800 cm\  din care mai puţin de jumătate este vizibilă

la suprafaţă, restul fiind ascunsă în şanţuri şi Fisuri. Volumul scoarţei este de 300 - 400 cm\

grosimea ei variind între 1,5 - 4,5 mm. Conţine circa 14 miliarde de neuroni,

 în sco arţa cereb ra lă se g ă se sc m ai m ult e tipuri de neuroni.

N e ur o ni p i r a m i da l i . Au fomiă piramidală, cu vârful orientat spre straturile superfi

ciale. De Ia vârful lor pleacă o dendrită bogat ramificată, care ajunge în straturile superficiale.

De la unghiurile laterale pleacă dendrite orizontale, care se temiină prin spini. Axonul celulelor

piram idale plea că de la baza lor şi se tem iină în straturile profunde sau pără sesc sco arţa formând

fibre de asociaţie, comisurale sau de proiecţie. Există neuroni piramidali mici (10 - 12 μ), medii

(20 - 30 μ) şi mari (45 - 50 μ). în stratul al 5-lea din aria motorie 4 există şi neuroni piramidali

gigantici (B etz ) (1 20 - 150 μι), care sunt în număr de aproximativ 30 00 0.

N e u r o n i g r a n u l a r i . Au forniă poligonală şi dimensiuni ce variază între 4 - 8 μ. Neu

ronii granulam au num eroase dendrite care se îndreaptă în toate direcţiile. Axon ul lor este scurt

şi se ramit'ică în vecinătatea софи1и1 neuronal. Neuronii granulari se găsesc în toate straturile

scoarţei, dar sunt mai numeroşi în straturile 2 şi 4.

Neuroni fusi formi . Se găsesc în straturile profunde ale scoarţei. De la ambii poli aineuronilor fusifomii pleacă câte o dendrită (una ascendentă, cealaltă descendentă). Dendrită

ascend entă urcă spre straturile su per ficiale, iar cea d escenden tă coboară spre straturile profunde.

D e la polul p rofund al n euro nilor fLisifonni plec ă axon ul care p oate părăsi scoarţa, formând fibrede asociaţ ie ş i comisurale .

Celule or izontale Cajal . Se găsesc numai în stratul superficial al scoarţei. Axonul lor

este orizontal şi se pune în legătură cu dendritele celulelor piramidale.

C e l ul e M a r t ino t i . Se găse sc în straturile 3, 5, 6 ale scoarţei. Au un axon ascendent careajunge în stratul superficial al scoartei.

 în sco arţa cereb ra lă se m ai g ăsesc şi fib re, din tre care unele oriz ontale , alt ele vert icale .

Studiul citoarhitectonic (al neuronilor) şi mieloarhitectonic (al f ibrelor din scoartă) aupermis împărţirea scoarţei cerebrale în:

A H o co r t e x (arhip allium ), fo nn at din 2 - 3 straturi. A cesta este la rândul său împărţit în;

arh icor tex, car ac ten zat prin trei straturi relativ bine individualizate (fonn aţiunea hipo-cam pică),

şi palleocortex, în care straturile sunt difuz delimitate ( lobul pilifomi).

Izocorte.x (neo pallium ), ca racterizat prin 6 straturi. A cesta poate fi împărţit în;

• izoc orte x ho m otipic, spec ific ariilor de asocia ţie, în care cele 6 straturi sunt relativ

proporţional dezvoltate• izocortex hcteroiipic , spccif ic ari ilor de protecţ ie . A cest tip de scoarţă este de două feluri:

agranular, în care pred om ină ce lulele p iramid ale, până Ia dispariţia celulelor granulare

(apare în ariile m oto rii) , şi granular (con ioco rtex ), în care predomină celulele granulare

(apare în ariile senzitive).

Cele 6 straturi ale izocortcxului, de la suprafaţa spre profunzime, sunt:

Sfra in/ zona/ (molccuhir), num ii şi lam a m arginală, este ccl mai subţire. Con ţine un strat

plexiform de fibre care este tangenţial cu suprafaţa scoarţei. Conţine, de asemenea, dendritele

ramif icate a le cclulelor piramidale, dendritele ascendcnte a le neuronilor fusifomii , axonii as

cendenţi ai celulelor Maninoti şi axonii orizontali ai celulelor orizontale Cajal.

Stnitulcorpusctihtr ( lama co qius cular ă) con ţine celule granulare numeroase şi neuroni

piramidali mici şi medii ai căror axoni se opresc în straturile profunde sau participă la formarea

f ibrelor de aso ciaţ ie s i com isurale .

 J 8 6 A n a t o m ia   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 187: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 187/422

Stratul piram idal (lama piramidală) conţine numeroase celule piramidale, mici, medii

şi mari. Dendritele lor urcâ spre stratul superficial, iar axonii fie ajung în straturile profunde ale

scoarţei, fie părăsesc scoarţa, intrând în alcătuirea fibrelor de asociaţie, comisurale şi a fibrelor

de protecţie. în stratul principal se mai găsesc celule granulare, neuroni fusiformi .>i celule

Martinoti cu axon ascendent.Stiatul gratuilar   (lama granulară) conţine numeroase celule granulare şi este cel mai

subţire strat după stratul zonal. în acest strat mai găsim neuroni piramidali mici şi medii care-şi

trimit dendritele către stratul superficial, iar axonul se opreşte în straturile profunde sau părăseşte

scoarţa, fonnând fibre de asociaţie sau comisurale.

Stratulganglionar  (lama ganglionară) conţine neuroni piramidali mari ale căror dc-ndrite

urcă spre stratul superficial, iar axonii participă la formarea fibrelor de protecţie. Mai conţine

neuroni fusifoπΉi şi celule Martinoti cu axon ascendent.

Stratul multiform  (lama multiformă) conţine celule fusiforme, unele miei, altele mari.Dendntele acestor celule se îndreaptă spre straturile superficiale, iar axonul lor for-mează fibre

de asociaţie şi comisurale. Conţine şi celule Martinoti cu ax ascendent.

Mezocortex. Este un cortex mixt, în care insule de allocortex sunt înconjurate de izo-

cortex. Este localizat în girul cingular.

Densitatea neuronilor poate varia: când predomină celulele piramidale cu rol motor,

cortexul se numeşte heterotipic agranular şi este caracteristic pentru ariile motoare; când pre

domină straturile granulare şi sunt reduse sau lipsesc straturile cu celule piramidale, cortexul se

numeşte heterotipic granular (coniocortex) şi este caracteristic ariilor senzitive şi senzoriale.

Există regiuni ale scoarţei în care găsim mai puţin de şase straturi. Vorbim, în acest caz,

de arhipalliiuTi (allocortex), care este mai vechi. ArhipaUiumul îl găsim în sistemul limbic.

Studiul dispoziţiei neuronilor - citoarhitectonia - şi al orientănior fibrelor nervoase -

mieloarhitectonia - au dus la delimitarea porţiunilor de cortex cu aceeaşi structură, cunoscute

sub numele de ariile lui Brodman (peste 45 de arii).

Substanţa albă a emisferelor cerebrale

Este fonnată din trei feluri de fibre; de protecţie, comisurale şi de asociaţie.

Fibrele de proiecţie sunt fibre corticopetale şi corticofugale, unind în ambele sensuriscoarţa cu centrii subiacenţi. A ceste fibre converg în jurul софи1и1 striat şi talamusului, formând

coroana radiată. Fibre le comisu rale unesc cele două emisfere, formând софи! calos, fomixul şi

comisura albă anterioară.

Corpul calos are forma unui arc de cerc turtit cranio-caudal, prezentând im соф a cărui

extremitate anterioară, curbată, numită genunchi, se tennină cu o porţiune ascuţită, numită ros-

tru, care se prelungeşte cu lama terminală. Extremitatea posterioară, mai volumi-noasă, poartă

numele de spleniu. Faţa superioară a софи1и1 calos este învelită de o lamă de substanţă cenuşie

- indusium griseum sau giail supracalosal. Faţa superioară a софикп calos vine în raport cu

coasa creierului şi cu sinusul venos sagital inferior.

Fibrele coipului calos radiază în substanţa albă a emisferelor cerebrale, formând radiaţia

софики calos. Fibrele care radiază la nivelul genunchiului fomiează forceps minor care uneşte

•cţclc mediale ale lobilor frontali. Fibrele de la nivelul spleniului alcătuiesc, în lobul occipital,

lorceps major.

S i s t e m u l   n e r v o s   щ у

Page 188: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 188/422

Page 189: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 189/422

S i s t e m u l   n e r v o s 189

Câmpul vizualfrontal

A. motorie a

vorbirii (Broca) 41   42

motorie primarăA. somestezică primară

,A. somestezicăsecundară

irus angulat

A.senzitivăa vorbirii■(Wernicke)

IfA. vizualăsecundară

A. vizualăA. auditivă primarЖд primară

secundarăA, m otorie pnmara . , .

A. som estezică primară \

A. vizualăprincipală

A. vizuală secundară

Fig. 77. Centrii senziUvi şi senzoriali. A- faţa externă a emisferei cerebrale;B- fata medială

A ria secu ndar ă som estez ică este situată de-a lungul buzei superioare a şanţului lateral.Este mai redusă decât cea primară. Această arie răspunde mai puţin la sensibilitatea tactilă, darcu predominanţă la cea dureroasă şi termică. Membnil superior se proiectează în partea antero-laterală, iar cel inferior în partea postero-medială a ariei somestezice secundare.

Ariile vizuale sunt localizate în lobul occipital, pe buzele şi în profunzimea şanţuluicaicarin şi în părţile vecine din cuneus şi girul lingual. Aria vizuală primară este reprezentatăde câmpul 17 sau aria striată, pe care retina se proiectează punct cu punct. Aria striată a fiecăreiemisfere primeşte infonnaţii de la câmpul vizual temporal ipsilateral şi de la câmpul vizual nazalal rclinei contralateralc. în stratul IV al scoarţei din aria striată există stria lui Genari, vizibilă

cu ochiul liber. Aria vizuală secundară, câmpul 18 (aria parastriată), este principala arie deasociaţie. Câmpul 18 este centi~ul memoriei vizuale. O a treia arie vizuală este reprezentată decâmpul 19, aria peristriată. Câmpul 19 are rol în orientarea spaţială şi corectitudinea imaginii.Anterior de aria peristriată П9У în pinil antyular. se аПа centrul citimlui^ Lezarea lui duce la oceciiatc verbală. în care caz bolnavul nu poate citi, deşi uneori poate diferenţia literele şi chiar

rcproducă, dar nu poate sesiza semnillcatia convenţională a cuvântului scri.s"

Page 190: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 190/422

1 9 0  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

S ens i b i l i ta te

d e exp r es i e

Se ns ibi l i ta !e

s e n e r a l ă

Fig. 78. Homunculus senzitiv

A riile au ditive. Aria auditivă

primară este localizată pe faţa supe

rioară a girului temporal superior, în

gir ii transverşi H esch l l, câm puri le 41

ş i par ţ ia l 42 , care pr imesc a ferenţe

gen iculo-tem pora le de la софи1 geni-

culat m edial . A ria aud itivă secundară

este constituită din câmp ul 42 (paiţial)

ş i câmpul 22 . Ex c i tarea câm purilor 42

şi 22 produce senzaţia de f luierat , de

dangăt de clopot sau ţârâit de greier.

Lezarea câm pului 22 p rovoacă a fazia

s enz o r i a l ă ( b o l na v u l a u d e , d a r nu

p o a te 1п Г еф г е 1 а sunetul , în special

cuvintele) .

A r i a g u s t a t i v ă este s i tuatăimediat superior de şanţul lateral Syl-

vius, în regiunea inferioară a girului

postcentra l , câmp ul 43 .

A r i a v e s t i b u l a r ă nu are o

localizare precisă; după unii autori ar

fi situată în giml temporal superior, în ap oia arterei au d it iv e, dup ă alţ ii ar fi situată în lobul par ieta l.

A r i a o l f a c t i v ă este localizată în cortexul pirifomi, aria entorinală, câmpul 28.

D istru ge rea , în mod exp erim en tal la animale şi accidental la om, a acestor arii de proiecţieafe ren te d uce la pierde rea sen sibilităţii, în cazul ariei senzitive, sau la pierderea funcţiei, în cazul

ariilor senzoriale (orbire, surditate, anosmie de tip central, deşi organele receptoare respective

sunt intacte).

Ari i le de proiecţ ie eferente sunt originea căilor cortico-fugale. Au rol în iniţierea

mişcărilor voluntare, în integrarea funcţiilor motorii şi modificarea tonusului muscular.

A r i a s o m a t o m o t o r i e p r i m a r ă corespunde câmpului 4 din ginjl precentral. în aria 4,

ce ntr ii sunt loc aliz aţi d e sus în jo s după silueta răsturnată a софи1и1. La acest nivel se fomiează

o caricatură monstruoasă, la care ies în evidenţă mâna (în special degetul mare), pentru coor

donarea activităţii manuale, şi capul, pentru coordonarea activităţii fonatorii şi mimicii. Aceastăproiecţie deformată a organismului a primit numele de l iomunculus motor (fig. 79). Aria 4

conţine în stratul 5 neuroni piramidali gigantici Betz (120 - 150 μ). Exista aproximativ 30000

neuroni Betz în f iecare emisferă.

A r ia p r e m o t o r ie (6) se afiă anterior de aria 4.

A nte rior de aria 6 se afiă câmpul frontal al ochiului (aria 8), care controlează mişcările

volu ntare ale och ilor, ca şi m işcările conjugate ale globilor oculari.

A r i a m o t o r i e s e c u n d a r ă corcspundc ariei somestezicc secundare (câmpurile 40 şi 43)

peste care se suprapune. Are rol în comanda motorie ipsilatcrală a feţei.

A r i a m o t o r i e supl i m e nt a r ă este localizată pe faţa medială a girului frontal superior,

anterior de aria primară. Stimularea ei arc ca rezultat trei tipuri de mişcări: adaptarea de postură,

mişcări complexe stereotipice şi mişcări rapide necoordonate.

Page 191: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 191/422

S i s t e m u l   n e r v o s

Fig. 79. Homunculus motor

Ariile extrap iram idale ocupă aproape în întregime regiunea cortexului, dar în special

aria premotorie 6, aria motorie suplimentară (faţa medială a girului frontal superior) şi ariamotorie secundară. Suprafaţa ocupată de ariile extrapiramidale reprezintă 85% din totalitateacortexului motor. Aceste arii cuprind ariile subpresive, originea fibrelor parapiramidale şi ariileextrapiramidale propriu-zise.

Ariile subpresive, a căror stimulare inhibă funcţionarea ariei motorii primare, sunt: 4^,precentrală, 2^ postcentrală, 19^ occipitală şi 24 cingulară. Influxul subpresor ai acestor arii

ajunge la nucleul caudat, care îl transmite la globus pallidus. Acesta îl transmite, prin intermediu]talamusului, spre scoarţa precentrală din câmpurile 4 şi 6. în acest circuit cortico-strio-palido-talamo-conical, talamusul are rol centralizator, controlând amplitudinea şi modul în care a fost

exccutată mişcarea.Ariile e xtrapiram idale propriu-zise sunt repartizate cortexului fronto-parieto-temporal

şi mai puţin occipital. Caracterul principal al acestor arii este excitabilitatea redusă faţă de ceaa câmpului 4, care se manifestă controlateral. De la aceste arii extrapiramidale pleacă fibrecorticopontine care ajung la nucleii din punte şi de aici, prin fibre pontocerebeloase, la scoarţacerebelului (neocerebelui). De la scoarţa cerebelului ajung la nucleul dinţat, apoi la talamus şidc aici înapoi la scoarţa cerebrală, încheind circuitul cortico-ponto-cerebelo-talamo-cortical.Rolul acestui circuit este de a aduce influxul nervos de reglaj cerebelos în execuţia mişcărilorvoluntare.

Ariile vegetative se găsesc în girul cingular, în girii orbitari ai lobului frontal, la nivelulhipocampului şi în lobul insulei. Acest ansamblu formează creierul visceral. El este conectat înambele sensuri cu talamusul, hipotalamusul şi sistemul limbic.

Centrii limbajului. Emisfera stângă la dreptaci şi cea dreaptă la stângaci intervin înlimbajul articulat Existenţa unei emisfere dominante este necesară, deoarece lipsa dominanţei

la bâlbâială.'Centrii limbajului se află în girul frontal inferior, în câmpurile 44, 45 (ana^

Page 192: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 192/422

1 9 2  АГРАТОМΙΑ Şl FIZIOLOGIA ОМищ

vo rbirii B ro ca ), situate anterior de aria m otorie principală (aria 4). Leza rea a cestor arii ducp

^fazie motorie (anartrie), în care bolnavul nu-şi poate exprima oral ideile.

Centrii scrisului se află în pinii Frontal miilociu. anterior de aria motorie nrinnpai^

L ez area lui deten-nină aş rafie, care c onstă în im po sibilitatea de a scrie , cu toate că mu şchii mâinii

pot m obiliza d egetele cu dibăcie în alte scopuri.

Zonele de asociaţie detem iină activităţi psihom otorii şi psihosenz itive prin in tegrarea

func ţională a ariilor m otorii cu ce le senzoriale. E le s-au dezvoltat mai recent pe scară f i l ogene t i c âşi ocup ă o m are extindere în scoarţa cerebrală.

S IS T E M U L L IM B IC

Structurile care alcătuiesc sistemul limbic sunt inteφuse între diencefal, în jurul căruiafomiează un arc de cerc, şi neocortex.

Are conexiimi întinse cu sistemul olfactiv, hipotalamus, talamus, epitalamus şi mai puţincu neo cortexul.

Co m pon entele sistemului lim bic sunt cele prezentate în continuare.

Calea olfactivă

E ste fon nată din ners'ii olf activ i, bulbul olfactiv, trigonu! olfactiv, striile olfactive (mediale şi laterale) şi lobul pirifomi (conţine aria entorinală), situat în giniI hipocampic.

Substanţa perforată anterioară

Se găseşte între trigonul olfactiv şi striile olfactive, situate anterior, chiasma optică şitractul o p tic, situate me dial, şi uncusul hipoc am pic, situat caudal. Lateral se continuă cu софи!amigdalian.

Corpul amigdalian

Se află în profunzimea lobului temporal.

Stria terminală

Are onginea, în cea mai marc parte, în софи1 amigdalian şi în dreptul comisurii albeanterioare, majoritatea fibrelor sale tenninându-se în nucleii striei temiinale, restul fibrelormergând spre aria septală şi spre hipotalamus.

A r i a s e p t a l ăSe găseşte în vecinătatea septului pellucid. Ea primeşte aferenţe dc la corpul amigda

lian prin stria tcnriinală, de la substanţa perforată anterioară, de la hipocamp, prin intenriediulfomixului, de la hipotalamus şi de la formaţia reticulată a mezencefalului. Aria septală trimiteeferenţe spre софи! amigdalian ipsi- şi controlateral, spre hipotalamus, fonnaţia reticulatămezencefalică şi spre hipocamp prin intemicdiul fomixului.

H i p o c a m p u l ( c o rn u l Iui A m m o n )

Se află în vecinătatea girului hipocampic, dc care este separat prin şanţul hipocampic.Aferentele hipocampului provin de la lobul pirifomi. Efcrcnţele iau calea fomixului şi ajungla nucicii septali şi la hij^otalamus. Zonele de asociaţic determină activilăli psihomotorii şi psi-hosenzilive prin integrarea funcţională a ariilor motorii cu cele senzoriale. Ele s-au dezvoltaimai recent pe scară filogeneticâ şi ocupă o marc extindere în scoarţa ccrebrală. Localizările

Page 193: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 193/422

S i s t e m u l   n e r v o s 193

vegetative se găsesc în partea frontală laterală şi pe faţa orbitară a lobului frontal, cuprinzândariile 10, 11, 12, 13, 14 (aria prefrontalâ). Prin excitarea acestor ani se intensifică reacţiile vegetative respiratorii, circulatorii, gastro-intestinale şi excretorii.

f iz io l o g ia  e m is f e r e l o r  c e r e b r a l e  

g e n e r a l i t ă ţ iRolul specific al creiemlui este de a prelucra informaţia. Sediul principal al acestui

proces este scoarţa cerebrală care funcţionează în strânsă colaborare cu numeroase structurisubcorticale. Pentru a prelucra informaţia, scoarţa cerebrală trebuie mai întâi să o primească.

Informaţia pătrimde în sistemul nervos prin intermediul receptorilor, de unde este trimisăpe căi specifice la scoarţă, în ariile senzitive specifice. Aceste informaţii sunt apoi comparate,

la nivelul ariilor asociative , cu informaţiile culese de ceilalţi analizatori, precum şi cu datele dinmemorie. Pe baza sintezei complexe a tuturor informaţiilor este elaborată starea de conştientăşi sunt luate deciziile automate şi cele voluţionale (fig. 80).

Fig. 80. Schema generală de funcţionare a creierului

f u n c ţ i i l e  n e o c o r t e x u l u i

Scoaila cerebrală, cea mai nouă structură nervoasă din punct de vedere filogenetic, aretrei categorii de funcţii: funcţii senzitive, funcţii asociative, funcţii motorii. Pe baza acestorfuncţii se realizează procesele psihice caracteristice fiinţei lunane: procese cognitive, proceseafective, procese volitive.

funcţiile senzitiveLa nivelul scoarţei cerebrale s-au evidenţiat numeroase arii senzitive, specializate în

P'clucrarca unui anumit tip de informaţie. Acestea sunt segmentele corticale ale analizatonlor

Page 194: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 194/422

şi sunt denumite ani senzitive primare. La nivelul lor se lennină axonii neuronilor lalamici (cel

de-al treilea neuron al căilor specifice de conducere ascendentă). în umia stimulării spccifice

a acestor arii este elaborată senzaţia elementară specifică (auditivă, vizuală, tactilă etc.) . Rolul

senzitiv al acesto r arii nu este e xclu siv, iar func ţia de prelucrare a d iferitelor sem nale trimise dc

la receptori nu se desfaşoară izolat. Ex istă nu m eroase stmcturi su bco rticale (talamusul, mezence-

falul) şi spina le, cu rol asemă nător, dar cu o prelucrare elem entară a sem nalelo r senzitive. Unele

senzaţii vagi de lumină, sunet, durere sunt elaborate încă la nivel mezencefalo-dieneefalic. Pede altă parte, în procesul complicat de reconstituire conştientă a infonnaţiei conţinute în lumea

ce ne înconjoară, ariile senzitive specifice colaborează atât între ele, cât şi cu alte arii eorticale

(ariile asociative). Ariile asociative sunt arii senzitive secundare. Căile talamo-cortieale se pro

iectează mai întâi în anile primare, apoi în ariile secundare. Pentru a înţelege mai bine funcţia

an ilor sen zit ive primare, sa exem plif icăm ce se întâm plă după distrugerea ariei somesteziee I:

• persoana resp»ectivă pierde capacitatea de a localiza exact diferitele senzaţi i din diferitele

părţi ale софи1и1, deşi poate preciza, de exemplu, la nivelul cărei mâini este senzaţia

respectivă (funcţie îndeplinită de talamus);

• nu poate aprec ia di fer ite le grade ale presiunii exerc i ta te la n ive lu l co ipulu i ;• nu po ate ap re cia c o re ct g re uta te a ob ie cte lo r;

• nu po ate pre c iz a f o rm a sa u m ă r im e a o b ie c te lo r ( si tu a ţie nu m it ă a st ereo g n o zie) ;

• nu poate ident i fica tex tura mater ia lelor , deoarece aceas tă funcţie eorticală depinde de

senzaţiile extrem de fine produse de deplasarea pielii pe suprafaţa obiectelor.

De asemenea, se poate altera şi aprecierea durerii şi a temperaturii, fie a intensităţii,

f ie a calităţii acestor două simţuri. Dar ce e mai important, se pierde capacitatea de a localiza

aceste două senzaţii, deoarece această localizare depinde, în pricipal, de stimularea simultană a

rece pto nlor tact i l i , care se pro iectează în aria some stezică 1.

F u n c ţ i i l e a s o c ia t iv e

 în a n ile se nzi ti\ e prim are iau naşte re sen zaţii le ele m entare (lum in ă, cu lo are, su net etc ).

Percepţia complexă a lumii exterioare şi a semnificaţiilor diferitelor senzaţii se realizează în

anile asociative, spre care sosesc impulsuri de la mai multe arii primare şi chiar şi de la stnic-

turi subcorticale. Ariile asociative sunt teritorii eorticale care nu pot f i încadrate în categoria

anilor primare sau secundare, senzitive sau motorii. în ariile asociative se petrece procesul cel

mai înalt de prelucrare a infomiaţiilor senzitive. Aici are loc elaborarea modelului conştient al

lumii, apare conştienţa propriei existenţe, iau naştere voinţa şi deciziile (f ig. 81). Deşi primesc

infonnalii de la mai muhe stmcturi, ariile asociative au propriile specializări, după cum vomvedea în continuare. Topografic, ariile asociative se găsesc în zona parieto-occipito-temporală,

zona prefrontală ş i aria asociat ivă l imbicâ .

.Aria aso c ia t i\ă p ar ie to-o cc ip i to- te m p or a lă ocupă spaţ iu l cort ica l d intre cortexul

somato-senzitiv (anterior) , cortexul vizual (posterior) şi cortexul auditiv (lateral) . Ea asigură

un ni\ el ridicai de ш1ефге1аге a semnificaţiei semnalelor de la toate ariile senzitive învecinate.

A ceastă an e aso ciat ivă are proprii le sa le subarii funcţionale;

O zonă situată în cortexul parietal posterior, cu extindere către cortexul occipital superior,

asigură a naliza continu ă a co ord ona telor spaţiale ale tuturor părtilor coipului, ca şi ale

obiectelor înconjurătoare. Astfel, individul poate să controleze mişcările софики, aleunui segm ent faiă de ce lela lte, precum şi а1еео ф ики faţă de obiecte le din jur. în absenţa

ace stei a n i, un individ nu-şi po ate plan ifica m işcările ce lor două jum ătăţi ale софи1и1.

 J 9 4 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 195: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 195/422

S i s t e m u l   n i ; m o s /v<

Decizii

Modelul lumii

Con.'^tiinţa

Lob irontalSistem limbic

Voluntare idei FR Automate

Supersem ne Arii asociative

Semne Diencefal

Traducere Receptori

Fig. 81. Prelucrarea superioară a informaţiei

el “uită” de existenţa părţii opuse celei care efectuează mişcarca, atât din punctul dc

vedere seixzitiv, cât şi din cel al planificăni mişcărilor voluntare (asomatognu/ic).

O zonă situată în partea posterioară a lobului temporal, în spatele cortcxului auditiv

primar, numită ana Wemicke, este, din punctul de vedere al funcţiilor intelectuale·, cea

mai importantă regiune a creierului, deoarece cea mai mare parte a acestora au la ba/a

limbajul. Din acest motiv, este numită şi ane iлteφretativă generală (sau an e a înţelegem

limbajului). Această arie este dezvoltată în mod deosebit în emisfera cerebrală dominanta

(emisfera stângă la dreptaci şi cea dreaptă la stângaci) şi joacă cel mai imfxirtant rul alcortexului cerebral, în ceea ce numim inteligenţă. Din acest motiv, aceasta ane a mai

fost numită şi aria gnostică, aria cunoaşterii, aria asociativă terţiară etc.

După distrugerea ariei Wemicke, un individ aude cuvintele şi poate chiar sa re

cunoască semnificaţia unora dintre ele, dar nu poate să aranjeze aceste cuvintc într-o idcc

coerentă (afazie auditivă sau surditate psihică). De asemenea, poate citi cuvinte ,чсп>е, dar

nu poate recunoaştc sensul acestora. Aria Wemicke este importantă pentru imcrpret;irea

semnificaţiilor complexe ale diferitelor expenenţe senzitive. în funcţia anei Wemicke un

rol esenţial il arc limbajul. O marc parte a experienţei noastre scn/itive este convertită

 într-un echivalent al limbajului, înainte de a fi stocată în memone şi înamte dc a П prclucrata in

scopuri intelectuale. De exemplu, atunci când citim o carte, nu memoram imaginile cuvintcior

liparitc, ci cuvinlclc însele sub fomia limbajului. De asemenea, infumiaţia cuprιn.^a in cuvmtc

este dc obicei transformată întâi în limbaj şi abia apoi este descifrat înţelesul ei An a Wcm ickc

este aria seii/iiivă pcnlru inleiprctarca limbajului, din emi.sfera domnuuila. ba iirc concMum

Page 196: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 196/422

strânse atât cu aria auditivă primară, cât şi cu ariile auditive secundare din lobul temporal.

A ceastă relaţie extrem de strânsă este probab il rezultatul faptului că primul con tact cu limbajul

este auditiv. Mai târziu, când se dezvoltă percepţia vizuală a l imbajului (prin cit it) , infomialia

vizuală este probabil direcţionată către reg iunile pe ntai l imba j d eja dezv oltate în lobul temporal

dominant.

Posterior de aria W em icke , situată în regiune a g irusului angu lar din lobul occipital , este

o arie de prelucrare vizuală secund ară, care trimite in fom iaţii le despre cuv intele cit ite către ariaWemicke. în absenţa acesteia, un individ poate înţelege limbajul vorbit , dar nu şi pe cel scris

(cec i tate psihică sau a fazic vizuală) .

 în p orţiu nil e c e le m ai la te rale ale lo bu lu i o c c ip it a l anterio r şi a le lo bulu i te m pora l pos

terior se află o arie pentru denum irea obiectelor. Individul ia cuno ştinţă de num ele obiectelor pe

ca le aud itivă, în timp ce natura ob iectelo r este percepută pe c ale vizuală. La rândul lor, numele

obiectelor sunt esenţiale pentRi înţelegerea limbajului şi pentru funcţii le intelectuale, funcţii

 în dep lin it e de an a W em ic k e .

T e r i t o r i u l p r e f r o n t a i este sediul controlului cort ical a l funcţ i i lor vegetat ive. Este

con ectat bidirecţion al cu talamusul şi cu hipo talamusu l. A sigură integrarea fun cţiilor vegetative

 în acte co m p lex e de co m p o rta m en t um an. Tot a ic i se a flă şi sediu l person ali tă ţi i noast re . Aria

asociativă prefrontală are conexiuni funcţionale foarte strânse cu cortexul motor, planificând

mo delul com plex şi secven ţialitatea fiecărei activităţi motorii . în acest scop, primeşte un fascicul

voluminos de fibre subcorticale ce leagă teritoriul prefrontai de aria asociativă parieto-occipito-

temporală. Prin aceste conexiuni, cortexul prefrontai primeşte multiple informaţii senzitive pre

lucrate. în special infomiaţii despre coordonatele spaţiale ale diferitelor segmente ale corpului,

absolut necesare pentru planif icarea corectă a mişcări lor în acelaşi mod, cortexul prefrontai

este esenţial în desfăşurarea proceselor intelectuale, de ideaţie. Acesta este capabil să combine

infoπΉaţiile nonmotorii primite de la diferitele arii corticale şi să elaboreze diferite t ipuri de

activităţi voliţ ionale nonmotorii , la fel ca şi pe cele motorii . Din acest motiv, aria prefrontală

este considerată sediul gândirii .

O regiune deo sebită a co rtexului p refrontai este aşa-numita arie B roca , situată parţial în

regiunea lateral-posterioară a cortexului prefrontai şi parţial în aria premotorie. Aici este locul

unde se iniţiază şi se execută modelul motor al exprimării fiecărui cuvânt în parte. Această arie

funcţionează în strânsă legătură cu aria Wemicke. în urma distmgerii acestei zone, bolnavul şt ie

ce vrea să spună, poate emite sunete, dar nu este capabil să articuleze cuvintele (afazie motorie).

A n a p refro ntală are un rol foarte im portant, deşi ned efinit , în pro cese le intelectuale.Acesta poate f i mai bine evidenţ iat pr in distrugerea lobi lor prefrontal i (aşa-numita lobotomie,

practicată în urmă cu câteva decenii pentru tratarea anumitor boli în psihiatrie, înainte de des-

c o p e n r e a m e d i ca m e n t e lo r m o d e m e ):

• p a c ie n tu l p i er d e c a p ac it ate a de a r ez o lv a p r ob le m e c o m p l e x e ;

• e l nu poate rea l iza în mod sec venţ ia l mai mu l te sarc in i pentru a a tinge un anu mit ţe l ş i,

 în g en era l. îş i p ie rd e am b iţ ia ;

• de\ ine incapabi l să înveţe să e fec tu eze mai mu l te ac tiv ită ţi în ac e laş i t imp, în para le l;

• scad e, uneori m arcat, ag resivitatea individului;

• c o m p o r ta m e n t u l s o c ia l d e v in e in a d e cv a t fa tă dc s it u aţia de m o m e n t ( v es e l la în m orm ântare, tris t la nuntă ), are b iz arerii de co m p o rta m en t, in clu siv pie rd erea valo rilor

morale şi l ipsă de reţinere faţă de sex şi excremente;

/У6  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 197: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 197/422

• pacicn lii pol vorbi !ji înţeleg limbnjiil, dar nu pot s;i dc/voltc o idcc, uir starc.i lor <lc

spn 'il SCm odifieâ c xlrcm derepede,de lablândele la furie, laexaltareşi la in.stcie;

• pacientul poate să reali/e/e aproape toate mifcarile pe care Ic-a cx ctu iai de-a Iuii jmiI

vieţii, dar (ară un scop anume.Aria asociativă limbică este situată la polul anterior al lobului temporal, în porţiunile

ventrale ale lobului temporal şi în girusul cingulat. Această arie este rcspi^nsabilă dc

mcnt, emoţii şi motivaţie (impuls).

La 90% din oameni, aria asociativă generală (aria Wemickc) eslc mai dc/voltala in

emisfera cerebrală stângă decât în cea dreaptă. Concomitent, şi centrii motori ai sensului şi .11

vorbitului din lobul frontal stâng, precum şi girusul angular sunt mult mai dezvoltaţi. Activi

tatea emisferei stângi domină activitatea întregului creier pentru funcţiilc cognitive şi molorii la

majoritatea oamenilor. Aceştia sunt “dreptacii”. Într-un procent mai mic (cam 10% ), em isfera

dreaptă este dominantă pentru activităţile sus-menţionate (“stângacii”), şi într-un număr >1  mai

redus am bele em isfere sunt dominante (“ambidextrii”).

Emisfera dominantă sau eodominantă cooperează foarte strâns cu cealaltă prin inter

mediul căilor comisurale, în special a софи1и1 calos, pentru a asigura unitatea dc vederi şi dc

acţiune.

Funcţiile motoriiEm isferele cerebrale coordonează întreaga activitate motorie somatică, voluntara şi in

voluntară. Principalele structuri implicate în acest control nervos sunt cortexul motor şi nucleu

bazali.Fiziologia cortexului motor. Cercetările experimentale de stimulare sau dc ех1|фагс.

precum şi observaţii anatomice şi clinice efectuate la bolnavii cu leziuni ale ariei motoni pnnci-pale au evidenţiat rolul cortexului motor şi al căii piramidale în transmiterea comenzii voluniarespre muşchii somatici. Stimularea ariei 4 determină contracţii izolate sau grupate ale muşchilordin jumătatea contralaterală, iar extiφarea acesteia aboleşte mişcările voluntare în jumatatcaopusă a софикп. S-a constatat că mişcările voluntare sunt însoţite sau chiar precedate de acii-vitâţi motorii involutare, automate. Acestea constau în modificări ale tonusului muşchilor activişi modificări în postura individului, acte motorii ce susţin софи1, favorizând realizarea m işcării,

conform intenţiei.Aşadar, mişcarea voluntară se realizează şi cu participarea structunlor motoni cxtrap i-

ramidale. Sediul exact unde are loc elaborarea ideii de mişcare este greu dc precizat, l a acest actneurofiziologic şi psihologic complex participă creierul emoţional (hipotala-musul şi m s i c t i h iI limbic), ariile corticale motorii, premotorii, senzitive şi asociative, nucleii bazali, cerebelul şilalamusul.

Impulsul (motivaţia) pentru efectuarea unei anumite mişcări voluntare la naştere increienil emoţional şi asociativ, care elaborează planul general al mişcăm. Prin circuite coriico-siriatc şi cortico-ponto-cerebcloase, planul mişcăni este remis simultan nucleilor ba/ali şi

ccrcbciului, care, la rândul lor, trimit impulsuri spre cortexul motor prin releu talamic (lig K2)Asticl, iau naştere două circuite de fecdback motor:* c ir cu i tu l c o r tic o -s tno -ta lamo -co rtic a l;

* c ir cu itu l c or tic o -ce rebelo -ta lamo -conica l.

P n n c o n l u c r a r e a t u tu r o r a c e s t o r s t n ic t u r i e s te e l a b o r a t p r o g r am u l m i ş ca r n v o l u i iia r i· . i c

li adus la  îndeplinire dc cortexul motor Acesta coordonca/a, în special, miştaiile rapul· .ilc

S i s t e m u l   ν ε κ \o s   / i/7 

Page 198: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 198/422

19S А ,\ а г о м 1а   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Fig. 82. Dinamica elaborării comenzii voluntare

e x tre m ită ţilo r, ac tiv itat ea m oto rie fină , califica tă (scrisul, bătutul la maşină, cântatul la instru

m en te m u zic ale etc.)- Co rtexu l m otor nu elaborează decizii, ci le pune în aplicare.

Fiziologia nucieilor bazali . N ucle ii b azali (co ipii striaţi) reprezintă etajul cel mai înaltde integrare al mişcărilor involuntare, automate (fig. 83). La nivelul lor se elaborează şi unele

Page 199: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 199/422

comenzi volunlarc pcnlm mişcări dc ansamblu ca; încimarca corpiilm in lata spaic. indm.ncalaterala, miţjcări de răsucire ale trunchiului, rotaţia corpului, prccum f>i iniijcari glubalc in articu

laţiile umărului şi şoldului. Rolul lor preponderent este in reglarea mişcărilor involuntare (tonu·',postură, echilibiai) şi a celor automate (mişcări iniţiate voluntar dc scoarţa, dar contmualc apoi

automat, fără preocuparea specială a individului, cum ar fi, dc exemplu, mersul).Nucleii bazali, prin intermediul structurilor motoni cxtrapiramidaledin trunchiul ccrcbral

(nucleul roşu, substanţa neagră, fonnaţia reticulata), determină repartiţia adccvată a tonusuluila nivelul musculaturii active şi adoptarea unei posturi corespunzătoare, in vederea cfoctiiariimişcărilor voluntare în condiţii optime. în acelaşi timp, prin circuitul dc feedback strio-talamo-cortical, nucleii bazali influenţează comanda voluntară corticală, Ο’οφϋ striaţi cxcrcitil. ingene-ral, o acţiune inhibitoare asupra tonusului muscular. Din acest motiv, în cazul le/âni lor,se produce sp asticita tea, ca umiare a predominanţei efectelor cxcitatorii ale căilor piramidale şiale nucleilor extrapiramidali. în plus, apare şi akinezia, adică tendinţa la imobilitate, dificultate

 în efectuarea m işcări lor voluntare, semn explicat prin dispariţia rolului соф11ог striaţi în e laborarea comerizii voluntare.

FUNCŢIILE PALEOCORTEXULUIPaleocortexul îndeplineşte trei categorii de funcţii;

• rol de centai cortical al analizatorului olfactiv;• rol în reglarea actelor de comportament instinctual;• rol în procesele psihice afective.

Funcţia olfactivăPrezintă o însem nătate foarte mare la animale şi mai mică la om. Pe baza mirosului, ani

malele recunosc de la mare distanţă atât partenerul sexual, cât şi adversanil, prada sau duşmanul.

La om, simţul olfactiv are şi o componentă emoţională, cu efect stimulator sau inJiibitor,

Actele de comportament instinctiv

Reprezintă un ansamblu de activităţi psihice, somatice şi vegetative desfaşuratc în

vederea satisfacerii unor necesităţi primare ale organismului (alimentarea, adăparea, funcţia

sexuală, stăpânirea unui teritoriu, obţinerea libertăţii). La baza actelor de componament se află

un proces nei-vos complex, numit motivaţie sau impuls. Impulsul (motivaţia) este o stare psihicace detemiină pe om sau animal să îndeplinească anumite activităţi menite să satisfacă una din

necesităţile primare. Motivaţia dispare în momentul satisfacerii şi reapare o dală cu nccesitatca

repetării actului de comportament respectiv. De exemplu, scăderea volumului lichidelor cxtracc-

lulare provoacă setea, care este o motivaţie ce se va stinge prin ingestia de apă.

Nu există activitate umană care să nu aibă la bază un proces motivaţional, chiar daca

legătura nu este întotdeauna evidentă la o analiză superficială. Motivaţia da supun şi tanc

actelor noastre psihice (afective sau intelectuale), ca şi celor fizice motorii (performanţa spor

tiva, măiestria meşteşugarului etc). însuşi procesele de învăţare şi dc memori/are au ia bază

molivalia. Cercetări experimentale efectuate pe animale purtatoarc de electrozi implantaţi insistemul limbic sau dicnccial au evidenţiat prezenţa, la nivelul creicnilui, a doua catcgom dc

ccnin: centrii pedepsei şi centru recompensei. Centrii pedepsei, a căror stimulare este prodasa

prin apăsarea înlâmplaloare, de către animal, a unei pedale aliate în cuşca, induc un compt>rta-

iiicni dc evitare a pedalei. Stimularea acestor centri de către ex|XTiinentati>r produce tulburau

S i s t e m u l   i^e u v o s   / у и

Page 200: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 200/422

nervoase şi îmb olnăvirea anim alului. C entri i pedepsei se af lă în hipotalamu sul lateral şi poste

rior, în partea dorsală a mezencefalului şi în cortexul l imbic. Centrii recompensei produc, prin

excitare întâmplătoare, stări plăcute, astfel că animalul se reîntoarce la pedală, pe care o apasă

de mii de ori , fară întreaipere, până la epuizare. Aceşti centri sunt localizaţi în hipotalamusul

medial , în profunzimea şanţului Sylvius ş i în mezencefalul anterior . Cercetări s imilare făcute

la om au evidenţiat existen ţa unor zone a căror exci tare p roduce sedare şi relaxare, iar excitareaaltora produce stări de frică şi anxietate.

Stările afective, emoţiile, sentimentele, pasiunileIau naştere în sistem ul l im bic. P roce sele fiziolo gice com plex e care generează aceste stări

au la bază o serie de circuite funcţionale pe care sistemul l imbic le realizează cu hipotalamusul,

talamusul nespecific şi fomiaţia reticulată a trunchiului cerebral, ca şi cu toate arii le corticale

asociative. Pe baza acestor conexiuni , s istemul l imbic poate elabora unele ref lexe condiţionate

simple (de evitare a unor agenţi dăunători) . El provoacă (prin intemiediul hipotalamusului) o

serie de modif icări vegetative ale emoţi i lor (paloare, roşeaţă, variaţi i a le frecvenţei cardiacesau ale tensiuni i arter iale etc .) . Pe baza c ircuitelor l imbo-neocorticale ş i l imbo-mezencefal ice

este asigurat procesul de învăţare şi este elaborată trăirea subiectivă a emoţiei (fi-ică, anxietate,

bucurie etc .) .

B A Z E L E F IZ I O L O G I C E A L E A C T I V I T Ă Ţ I I N E R V O A S E SU P E R I O A R E

C ele m ai înalte fu ncţii ale creierului nu au o localizare anum e. Nu există centri ai gândi

rii sau ai voinţei , nu există un centru al memoriei sau al învăţării , nu există un sediu anatomic

p rec is al conş tienţe i . Pr oce sele nerv oase de nivel superior, care au trecut graniţa fiziologiei spre

psih olog ie, nu pot f i înţelese ş i studiate cu metodele curente ale f iziologiei experimentale.

Din anal iza vieţi i psihice um ane se disting trei compartimen te psiho-f iziologice:

• com partime ntul cog nitiv (a! cuno aşteri i) ;

• com partimentul vol i t iv (decizion al) ;

• com partimentul afectiv (em oţional) .

U ne le com partim ente, împreun ă cu o parte din m anifestările lor con crete, se întâlnesc în

formă mdimentară şi la animale. De altfel , Secenov şi , mai târziu, Pavlov au început descifrarea

unor mecanisme elementare care stau la baza activităţii creierului pornind de la observaţii şi

experienţe pe animale. Pavlov a instituit, pentru studiul funcţii lor creierului, metoda reflexelorcondiţionate.

R e f l e x e l e co ndi ţ i o na t e

Reflexul condiţionat este un răspuns “învăţat” pe care centrii nervoşi îl dau unui ex

citant iniţial indiferent. Fiecare specie de vieţuitoare a împărţit excitanţii din mediu, confomi

experienţei fi logenctice proprii , în excitanţi indiferenţi (fără importanţă biologică) şi absoluţi

(cu mare însemnătate biologică, în sensul că sunt ori folositori , ori dăunători speciei) .

 în g en era l, sunetu l şi lu m in a fac parte din prim a ca teg o rie , ia r hrana, m ir osu rile ,

agenţ i i noc ivi d in cea de-a doua. La apar i ţ ia unui semnal abso lut , animalul răspunde

printr-un reflex necondiţionat, înnăscut, caracteristic speciei . La un semnal indiferent, animalul

nu dă nici un răspuns sau arc o reacţie de orientare (întoarce privirea spre sursa excitantului

şi îşi continuă indiferent activitatea). Pavlov a descoperit posibilitatea încărcării excitanţilor

2 0 0 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 201: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 201/422

indiferen ţi cu se m n ifi ca ţii noi pentru animal, transformarea lor în cxcitanţi condiţionali. Această

iransfonnaie se petrece în timpul elaborării reflexului condiţionat (RC). Regulile elaboram КСsunt unnătoarele:

Asocierea. La adjninistrarea unui excitant absolut (hrană) să se asociezc un excitantindiferent (sunet sau lumină).

Precesiunea. Exc ita n tu l indiferent să preceadă excitantul absolut.

Dominanţa. Animalul să fie flămând, încât instinctul alimentar să fie dominant în

momentul as oc ierii excitanţilor.

Repetarea. Pentru formarea unui reflex condiţionat sunt necesare 10 până la 30 de

şedinţe de elaborare.

 în urm a acesto r experie nţe , Pavlov a obţinut la câini reflexe condiţionate, salivatoni şi

gastro secr etor ii, fo lo sin d ex cita nţi acus tici sau luminoşi. Pavlov a explicat mecanismul elaborării

RC pe baza apariţiei unor conexiuni între centrii corticali ai analizatorilor vizual sau auditiv şi

ariile corticale vegetative responsabile de secreţia salivară sau gastrică. Când se administreazăexcitannjl indiferent, acesta creează o zonă de excitaţie în aria senzitivă primară. Excitantul

absolut determină o stare de excitaţie mai putemică (dominantă) în aria corticală vegetativă.

Focarul dom ina nt at ra ge ex cit aţ ia din focarul mai slab. Prin repetare, apar “căi bătătorite” între

cele două focare corticale, încât este suficientă numai administrarea excitantului indiferent

(devenit condiţional) pentru obţinerea răspunsului vegetativ caracteristic.

Cu această metodă s-au putut fixa numeroase reflexe condiţionale, cu răspuns somatic

(retragerea labei), vegetativ (digestiv, circulator, respirator) sau metabolic. în prezent, s-a demon

strat că re fle xu l co nd iţio n at stă la baza învăţării. La elaborarea sa participă nu numai centrii corticali, ci şi o serie de circuite subcorticale şi cortico-subcorticale (circuite limbo-mezencefalice,

reticulo-talamo-corticale etc.).

Reflexele condiţionate, spre deosebire de cele înnăscute, se închid la nivel cortical. Ele

se sting dacă stimulul condiţional nu este întărit din timp în timp prin cel absolut. Stingerea unui

reflex condiţionat a fost numită de Pavlov inhibiţie corticală.

Procesele nervoase fundamentalePavlov a arătat că la baza tuturor activităţilor nervoase stau două procese: excitaţia şi

inliibiţia.

Excitaţia este procesul nervos activ ce se manifestă prin iniţierea unei activităţi sau

am plificarea un eia p re ex is te n te . Sti m ulii care se transmit prin sinapse excitatorii provoacă stare

de excitaţie a centnlor.

Inhibiţia este tot un proces activ ce se manifestă prin diminuarea sau sistarea unei ac

tivităţi anterioare. Inhibiţia se transmite prin sinapse inhibitorii. Excitaţia şi inhibiţia pot apărea

 în orice str uctu ră nervosă. E le au un cara cte r tot mai complex la nivelul centnlor encefalici şi

al scoarţci cerebrale.

Excitaţia corticală este rezultatul intrării în activitate a sistemului reticulat activatorascendent (S R A A ). St im u lii ca re ajun g în S R A A provoacă reacţia de u-ezire corticală (уел şi

fonnaţia re ticula ta).

Inhibiţia corticală este mai diversă. Există o inhibiţie externă şi o inhibiţie internă.

Inhibiţia externă  es te ca uza tă de stimu li din afiu'a focarului cortical activ. De exemplu,

timpul unui геПех salivar, la sunet condiţional se provoacă un zgomot nou, necunoscut de

S i s t e m u l n e r v o s 20/

Page 202: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 202/422

animal . Acesta reacţionează pnnti ‘ -un ref lex de orientare, iar sal ivaţia încetează pentru câteva

minute. Inhibiţ ia extemă a fost numită de Pavlov inhibiţ ie necondiţionată, pasivă.

Inhibiţia internă  apare ch iar în interiorul focaru lui co ilica l activ (inh ibiţie condiţionată,

activă). Această inliibiţie este specifică scoartei cerebrale. Inliibiţia internă, la rândul ei , este de

m ai m ulte t ipuri ;

- InJiibiţia de stingere este un exemplu de inhibiţie corticală. Reprezintă procesul destingere a ref lexului condiţionat (vezi mai sus) .

- Inh ibiţia de întâi-ziere apare la stabilirea u nor reflex e con diţionate cu inteφ un erea unor

pauze între exci tan tul indiferent şi ce l absolut. Re acţia v egetativă cara cteristică se va obţine nu

la administrarea exci tantului condiţionat, c i după trecerea pauzei respective.

- Inhibiţia de diferenţiere este o altă forniă de inhibiţie. Se folosesc doi stimuli indife

renţi de aceeaşi natură fizică (de exemplu, sunet de 800 Hz şi de 820 Hz). Unul din stimuli va

fi însoţit de hrană, celălalt nu. La început, animalul răspunde condiţionat Ia ambele sunete, dar

mai târziu nu va mai saliva la sunetul neîntărit prin excitantul absolut.

- Inhibiţia condiţionată se obţine prin asocierea intenriitentă la un excitant condiţional

eficace a unui alt excitant indiferent. Asocierea celor doi excitanţi nu este întărită prin hrană, în

timp ce stimulul condiţional da. După un timp, răspunsul reflex la stimulul condiţional scade.

- In hib iţia su pralim inară sau de prote cţie este o altă variantă a inJiibiţiei cortica le interne.

D ac ă un fo car cor tical a flat în stare de excitaţie este so licitat mult timp, el se epu izează şi trece în

stare de in hibiţie. Pav lov a con siderat som nul ca o exp resie a inliibiţiei de protecţie generalizată

la nivel cortical .

Pa vlov a arătat că exc itaţia şi inliibiţia prezintă o mob ilitate deo sebită. Fieca re din acestea

poaie să iradieaze pe o suprafaţă corticală mai mare sau să se concentreze într-o zonă limitată.Ele se pot succeda alternativ, în acelaşi teritoriu sau în teritorii vecine. Astfel, în locul unui focar

de excitaţie poate surs'eni un focar inhibitor, iar in junii focarelor inhibitorii sau excitatorii se

nasc zone cu activitate opusă focarului. Acestea sunt fenomene de inducţie reciprocă succesivă

ş i concom itentă .

V e g h e a ş i s o m n u l

Activitatea emisferelor cerebrale trece periodic prin două stări funcţionale distincte:

starea de veghe şi starea de somn.

Veghea reprezintă starea funcţională cerebrală caracterizată prin creşterea tonusului

S R A A , co nco m itent cu orientarea conştien tei spre o anumită activitate. Veghea începe o data

cu stabilirea contactului conştient cu lumea înconjurătoare sau cu gândurile proprii şi se tennină

când aces ta încetea ză. A lternativa stării de veghe este som nul. Co mu tarea de la starea de somn

la starea de veghe şi invers se realizează prin stimularea sau, dimpotrivă, inhibiţia SRAA.

S o m n u l reprezintă o stare de activitate cer ebra lă caracteriza tă prin întreruperea temporară

a contactului conştient cu interionjl şi exteriorul nostru. Somnul are caracter reversibil. Trecerea

de la vegh e la somn şi invers se fa ce cu mare uşurinţă, în câteva secund e. Ritmul somn - veghe se

suprapune (parţial) peste ciclul noapte - zi; de aceea se mai numeşte rilm circadian sau nictemeral.

Biontmul circadian s-a fonnat în istoria fl logenelică a speciilor. El arc mecanisme endogene

de producere, dar este puternic influenţat de stimuli exogeni. în funclie de adaptarea la mediu,

comcidenia somn - noapte, respectiv veghe - zi, este inversată la uncie specii (gândaci, unele

păsări Şl mamifere). Un rol importam in reglarea acestui biorilm îl au diencefalul şi formaţia

2 0 2 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 203: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 203/422

S i s t e m u l   n e  m o s 203

reticulată. Leziuni la nivelu l hipotalamusului sau înlrcmpcrea căilor rcliculo-corlicale determină

somn continuu (boala somnului). Durata somnului variază în funcţie de vârsta, fiind de 20 ore la

sugar, 10 ore la tineri şi 7 ore la vârstnici. In timpul somnului se producc, de regulă, o diminu

are a iîincţiilor vegetative (respiraţie, circulaţie, digestie) şi mctabolice (scad cnergogcneza şi

consumul de oxigen). Astfel, scade frecvenţa respiraţiilor şi debitul ventilator. De asemenea, seproduce bradicardie şi scad debitul cardiac şi tensiunea arterială. Funcţia aparatului urinar sc

reduce. Activitatea secretorie şi motorie a tubului digestiv diminuă şi chiar încetează. în somn

se produc şi modificări somatice: diminua tonusul muscular, iar activitatea aparatului locomotor

 încetează.

Mecan ism ele p roducerii somnului sunt pasive şi active. Somnul pasiv poate fi indus prin

crearea unor condiţii speciale de ambianţă (linişte, întuneric, stimuli monotoni), concomitent

c u adoptarea unor posturi ale софики care să permită reducerea la maximum a aferenţelor so-

mestezice şi vizu ale (po ziţ ie cu lcată, ochii închişi). Somnul activ se datorează, aşa cum a bănuit

P a v l o v , unor procese de inJiibiţie generalizată la nivel eortical. El se produce atât ca urmare a

diminuării influenţei SRAA, cât şi prin acţiunea unor sisteme subcorticale inhibitorii (nucleii

r a f e u l u i din bulb şi punte, nucleul tractului solitar, unele regiuni din hipotalamus şi talamus),

ş i p r i n secreţia unor mediatori chimici care induc somnul (serotonina în principal, dar şi alte

substanţe identificate în sânge şi în ţesutul neuronal al trunchiului cerebral).

Somnul poate fi mdus artificial prin administrarea unor droguri (somnifere, ancstezice

generale). Acest tip de somn nu este la fel de uşor reversibil ca cel fiziologic.

Starea de somn nu este omogenă. Există mai multe stadii ale somnului, de la somn

foarte superficial până la somn extrem de profund, şi majoritatea cercetătorilor descnu douătipuri de somn, având caracteristici diferite: soirmul cu unde lente şi somnul REM (rapid eye

movements). în timpul somnului de noapte, fiecare individ trece prin cele două tipuri de somn,

care se succed alternativ de mai multe ori.

Somnul cu unde lente  este denumit astfel deoarece activitatea electrică a creierului

(înregistrată pe electroencefalogramă) se caracterizează pnn prezenţa undelor cerebrale foarte

lente. Cea mai mare parte a somnului de noapte este de acest tip, care este în acelaşi timp adânc,

odihnitor. în timpul somnului cu unde lente fimcţiile vegetative diminuă foarte mult (după cum

am arătat anterior); deşi individul visează, la trezire nu ţine minte visele din această perioadă.

Aceasta se întâmplă deoarece în timpul somnului cu unde lente nu are loc consolidarea în

memorie a viselor, motiv pentioi care este denumit şi somn fară vise.

Somnul REM  este denumit şi somn paradoxal, sau somn desincronizat. Este somnul în

care apar visele pe care individul le ţine minte la trezire. Somnul REM durează între 5 şi 30 de

minute, se succede la intervale de aproximativ 90 de minute de somn cu unde lente şi reprezintă

cam 25% din totalul somn ului fiziologic. Dacă individul este exCrem de obosit, durata episoadelor

de somn REM este foarte scurtă, sau acestea pot chiar lipsi. Pe măsură ce individul este mai

odihnii, perioadele de somn REM sunt din ce în ce mai lungi. Există câteva caracteristici foarte

''iiportantc ale acestui tip de somn:se asociază de obicei cu visele;

individul este mai greu de trezit prin stimuli externi în timpul somnului REM decât

 în timpul somnului cu unde lente, deşi dimineaţa trezirea spontană sc (ace în timpul

perioadei tic somn REM;

Page 204: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 204/422

•  tonusul m uscu lar în întregul organ ism este exti 'em de deprimat, cee a ce indică o inhibiţie

puternică a proiecţii lor medulare din arii le excitatorii din trunchiul cerebral;

• frecven ţa card iacă şi resp iraţia devin nere gu late, car acte ristice visului;

• deşi ex istă o inh ibiţie pu ternică a m usculatu rii pe riferice , apar m işcări involuntare

nereg ulate, în special ale o chi lor (de unde şi denumirea de somn R EM - mişcări oculare

rapide) ;• în tim pul som nulu i R E M a ctivitate a elec trică a creierului este crescută, evidenţiată pe

elecro en cefa logr am ă, apărând unde sim ilare cu cele din starea de veghe şi alertă corticală

(de exem plu, ca lcul ar i tm etic m intal) . D in acest motiv, somnul R EM este denumit şi

somn paradoxal, deoarece este un paradox faptul că individul doarme, deşi activitatea

creierului este intensă.

Somnul este necesar pentm refacerea unor structuri nervoase care întreţin starea de

veghe. Privarea îndelungată de somn produce la om şi la animalele de experienţă tulburări de

comportament şi chiar modificări metabolice. Inversarea ritmului noapte - zi sau schim-bareafusului orar solicită organismul în mod suplimentar, acesta având nevoie de 2 - 3 săptămâni

pentru adaptarea la noul bioritm.

A C T IV I T Ă Ţ I C E R E B R A L E C O G N IT IV E

Din această categorie fac parte manifestările psihice intelectuale; învăţarea, memoria,

gândirea, l imbajul etc .

învăţareaConstă din acumularea de infonnaţie sub formă de cunoştinţe şi experienţe de viaţă,

având ca rezultat final o schimbare de comportament. Alături de memorie, învăţarea este una

din funcţii le fi indamentale ale creierului, a cărei materie primă este inforaiaţia. Neuronul are

pro prieta tea de a-şi însuşi tem porar nu m eroase in fom iaţii noi, pe care însă nu le poate transmite

urmaşilor săi . Acumulările de cunoştinţe nu sunt ereditare, ele se câştigă în timpul vieţii prin

interacţiunea pennanentă cu factorii de mediu, dar se pierd odată cu încetarea din viaţă.

Există două categorii de activităţi cerebrale. Din prima categorie fac parte reflexele

necondiţionate şi actele de comportament instinctiv. Acestea au caracter ereditar, sunt imuabile

şi sunt cara cte ristice întregii sp ecii . D in cea de-a doua categorie fac parte reflexele condiţionate,act ivită ţile şi com po rtam en tele în suşite de fiecare individ în parte. Prin învăţare nu se acumulează

pur Şl simplu noi cunoştinţc, ci creşte capacitatea de adaptare la mediu a individului. învăţarea

este legată de starea de veghe şi necesită deci o anumită activitate a sistemului reticulat ascendent

activator, a diencefalului, a sistemului l imbic şi a neocortexului.

Toţi factorii carc stimulează acestc structuri favorizează învăţarea. Astfel , excitaţii ale

exteroceptonlor şi ale propriocepiorilor prin exerciţii fizice, stimulări vizuale (plimbări în natură)

şi auditive (muzică), potenţarea motivaţională (stimularea curiozităţii , recompensele morale şi

materiale) sunt metode de creştere a interesului pentru însuşirea de cunoştinţe şi de uşurare a

 învăţă rii .

Învăţarea este strâns legată dc memorie. Scoarţa cerebrală nu se rezumă doar la prelu

crarea datelor furnizate de receptori , ci fixează aceste date sub fomiă de memorie, pe care le

foloseşte apoi in cadrul procesului de învăţare. învăţarea poate porni direct de la infomiaţia din

2 0 4 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 205: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 205/422

 ju r sau de la in fomiaţia depozitată în memoria noastră. Comparând pemianent datele noi cu

cele deja existente în memorie, scoarţa cerebrală stabileşte noi raporturi logice între noţiuni, leasimilează şi le memorează.

Mecanismul învăţării este strâns legat de cel al formării memoriei. Formarea dcreflexe condiţionate reprezintă un mecanism elementar al învăţării. Recent, ca urmare a

progreselor din domeniul neurofiziologiei, dar şi din tehnica computerelor electronice,

s-a evidenţiat mecanismul de condiţionare operaţională a învăţării.

Acest mecanism are la bază asocierea cunoştinţelor şi deprinderilor, ce urmează a fi

 însuşite, cu stimularea unor centri speciali din sistemul limbic şi diencefal. Stimularea centrului

recompensei, atunci când animalul execută corect actul învăţat, şi a centrului pedepsei, când

animalul greşeşte sau refuză să înveţe, grăbesc procesul de însuşire de noi cunoştinţe. Posibili

tatea de a evita o pedeapsă prin învăţarea corectă a temei reprezintă, de asemenea, ил stimul al

învăţării.Un rol deosebit îl joacă experienţa proprie a individului, ca şi fondul de noţiuni anterior

acumulate. Creierul se remodelează în procesul de învăţare, devenind calitativ şi structural tot mai

complex şi mai eficace . Un creier instruit nu se deosebeşte de cel neinstruit numai prin diferenţa

 în cantitatea de noţiuni conţinută. Creierul instruit are şi o structură funcţională superioară.

StRicturile morfologice implicate în procesul de învăţare sunt numeroase şi incomplet

precizate. Substratul elementar este reprezentat de conexiunile sinaptice al căror număr creşte

cu vârsta şi cu acumularea de noţiuni noi. Prin experienţe de stimulare vizuală repetată la pi

sică s-au produs modificări morfologice în cortexul vizual, creşterea şi umflarea dendritelor,

alungirea bufonilor temiinali ai axonilor, creşterea diametrelor axonilor etc. Un rol se atribuieşi nevrogliilor care ar media contacte între neuroni, ca nişte punţi de transmisie a informaţiei de

la un neuron la altul. Aceste modificări elementare asigură crearea de noi circuite funcţionale

prin care infomiaţia se deplasează în vederea prelucrării şi depozitării. S-a descris un circuit

fimcţional cortico-diencefalo-raezencefalo-cortical, care include sistemul limbic, hipotalamusul,talamusul şi fonnaţia reticulata a trunchiului cerebral. Integritatea acestui circuit este indispensabilă procesului de învăţare.

Memoria

Reprezintă capacitatea creienilui de a depozita informaţia şi de a o aduce la nevoie în lumina conştienţei. Prin memorie, creierul reţine, recunoaşte şi evocă experienţa de viaţă a

individului. Memoria reprezintă o reflectare activă şi selectivă a informaţiei din afară, pătrunsă

 în creier în etape anterioare. Memoria se află la baza procesului de învăţare, dar nu se confundă

cu acesta. Există mai multe tipuri de memorie, care, în raport cu durata păstrării informaţiei, se

clasifică în: memorie senzitivă, memorie de scurtă durată şi de lungă durată.

Memoria senzitivă sau imediată (de reţinere momentană) durează câteva secunde sau

minute, exact timpul necesar circulaţiei informaţiei noi prin centrii nervoşi. De exemplu, m emo

răm şapte până la zece cifre ale unui număr nou de telefon atât timp cât ne este necesar pentru

a-l loma. De asemenea, atunci când citim, reţinem literele unui cuvânt doar cât este necesarpcniru a înţelege şi reţine apoi cuvântul, după cai’e cuvintele unei fraze sunt uitate de îndată ce

csic reţinută ideea acesteia.

Mecanismul memoriei imediate nu este cert, dar există trei teorii care explică acest tip

ilc memorie. O teorie afimiă că memoria imediată este detennimată de o activitate neuronală

S i s t e m u l   n e r v o s   2 0 5

Page 206: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 206/422

continuă rezultată din circulaţia tară oprire a impulsului nervos de-a lungul unui traseu alcătuit

dmtr-un circuit reverberan t . O altă po sibilă ex plica ţie este inhibiţ ia sau facil i tarea presinaptică .

Accasta se produce la nivelul s inapselor de la tenninaţi i le presinaptice . Neurotransmiţătorii

secretaţi în aceste temiinaţii produc inhibiţie sau facilitare prelungită ( în funcţie de tipul neu-

rotransmiţătorului sec retat) , t im p de câteva secund e sau chiar m inute, explicând astfel m emoria

imediată . O a treia teorie este potenţarea s inaptică , ce poate amplif ica conducerea s inaptică .Aceasta se produce ca urmare a acumulării ca lciului ionic în cantităţ i mari în terminaţi i le

presinaptice . Când cantitatea de calciu acumulată depăşeşte capacitatea mitocondrii lor ş i a

ret iculului endo plasm ic de a-1 depozita , exce sul de calciu detem iină o el iminare prelungită a

neurotransmiţătorului în fanta s inaptică , fapt ce explică , de asemenea, memoria imediată .

Memoria de scurtă durată acţionează de la câteva minute până la câteva săptămâni,

 în ce le din u m iă , in fo m ia ţiile m em o rate astfe l fie se p ie rd , fie devin pem ian en te, su b fom iă de

m em orie de lungă durată . M eca nism ele acestui t ip de m em orie au la bază m odif icări temporare

fizice şi/sau ch im ice ale m em bran ei presina ptice sau po stsinaptice, m od ificări ce persistă până lacâteva săptămân i. E senţia le în acest t ip de mem orie sunt el iberai‘ea de serotonină ş i modif icarea

conductanţei membranelor neuronale pentru calciu ş i potasiu, care scurtează sau, dimpotrivă,

prelungesc durata potenţialului de acţiune la nivelul sinapsei, astfel inliibând sau facilitând

transmiterea s inaptică .

Memoria de lungă durată nu este net deosebită de memoria de scurtă durată. Se con

sideră însă că memona de lungă durată are la bază modificări structurale ale sinapselor care

amplif ică sau deprimă conducerea impulsului nervos.

Prin studii de microscopie electronică s-a constatat că la nivelul sinapselor solicitate înmod frecvent c reşte suprafaţa totală a s itusurilor de el iberare a m ediatoailui ch imic de pe mem

brana presinaptică. în plus, creşterea acestor situsuri depinde de activarea unor mecanisme de

control genetic al sintezei proteice (deci, în mecanismul memoriei intervin şi acizii nucleici) .

 în afa ră de cre şterea suprafeţe i de eliberare a neurotr ansm iţ ăto rilor în fa nta sinap tică ,

dez\'oltarea memoriei este legată şi de creşterea numărului de vezicule cu neurotransmiţător

 în te m iin a ţiile p resin ap tice . U neori creşte ch ia r şi nu m ăm l ten n in aţii lo r presin apti ce. A stf el,

pe măsură ce un copil creşte şi învaţă, creşte numărul sinapselor din creierul său. în plus faţă

de modificările conducerii sinaptice ca bază a procesului învăţării, există posibilitatea creşteriinumărului de neuroni ai unui circuit folosit în mod repetat.

Ca şi alte funcţii cerebrale superioare, memoria nu are un sediu precis. Experienţele

vizuale şi auditive se depozitează în special în ariile asociative temporo-occipitale, iar cele

somestezicc în cele parieto-temporale . Lobul prefrontal , s is temul i imbic ş i unele s tructuri

dien cefa lo-m ezen cefa l ice depoz i tează, de asemenea , memorie.

A C T I V I T Ă Ţ I C E R E B R A L E V O L I T I V E

Aciivitatea de reglare nervoasă a funcţiilor se poate desfăşura în două moduri:

• c u p a rt ic ip a re a c o nş tie nt ă a in div id ulu i;• fără pa rt ic ip a re a c on şt ie n tă a in div id ulu i.

 în general, reg la rea fu n cţi ilo r vegeta tive nu aju nge în lu m in a conştienţe i, iar re gla rea activităţi lo r

som atice este conştientă .

2 0 6 A n a t o m i a   ,v/  f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 207: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 207/422

Voinţa rcprczinlă forma cca mai înalla clc aclivilatc nervoasă corişiiciila, ΙλΚιιΐ ita vornici,

individul poate lua dcciz ii privind aclivilalca cfcciorilur .somatici (imcori ·>! a cclur νομ^Ηΐινι).

prccum şi a relaţiilor sale cu sociclatca. Deşi voinţa sc manifesta ca o stare jisiliica piiin.ir.i.aparent lipsită de cauzalitate, în realitate toate actele deci/ionaie au un mecanism tau/al de

producere. La originea oricărui act voluntar .se afla un impuls, o motivaţie mai mult sau mai

puţin evidentă, mai veche sau mai recenta.

Elaborarea unei comenzi voluntare nu este opera unei anumite structuri cerebrale, ci a întregului creier. Un rol deosebit în activitatea voluntara îl joaca lobul prefrontal, ca sediu deintegrare superioară a personalităţii şi comportamentului social al individului. Voinţa inseamna,

 în acelaşi timp, puterea de a lua d ccizii, dar şi perseverenţa în a Ic ducc la îndeplinire. I in exem plu al modului complex de elaborare a unui act voliţional îl reprezintă mecanismul dc iniţierea comenzii voluntare motorii.

Elaborarea comenzii voluntare motorii.  întreaga activitate motorie viscerală , ca imotilitatea somatică automată (tonusul muscular, postura, echilibrul şi redresarea) au kx; prinmecanisme reflexe a căror cauză este uşor de precizat. Motilitatea voluntară însă este mult maicomplexă. Execut o anumită mişcare pentru că “eu vreau”? Dar unde este sediul acciui “eu” şidin ce cauză “vreau”? Date experimentale şi cercetări clinice arată că scoarţa motorie preccntrala(aria 4) nu este sediul elaborării comenzii voluntare, ci reprezintă structura motone care pune

 în aplicare comanda.

Excitarea unor puncte din cortexul motor determină contracţii musculare izolate saumişcări la nivelul unei articulaţii şi nu activităţi motorii organizate, potrivit unui scop anumeElaborarea planului unei anumite activităţi motorii, având un anumit scop, implică colaborarea a

numeroase stmcturi nervoase corticale şi subcorticale. Comanda voluntară motorie la naştere încentrii corticali şi subcorticali implicaţi în motivaţie. Aceştia operează atât în baza unor reflexe

 înnăscute (instincte), cât şi a informaţiilor recente (sosite de la recepton) sau mai vechi (a liate în memoria individului). Aici se naşte impulsul pentru o anumită activitate motorie.

Astfel, când auzim un cântec, apare dorinţa de a dansa. Aceste intenţii motoni primaresunt transmise ariilor corticale de asociaţie care elaborează planul general al mişcării (deplasareapentm invitarea partenenilui, alegerea pasului de dans etc.).

Planul mişcării este apoi transmis, simultan, către cerebel şi nucleii bazali. Cerebelul,confomi rolului său, compară planul teoretic al mişcării cu informaţiile pe care le primeşte de

la proprioceptori despre mişcările reale executate şi efectuează corecţiile necesare.Deciziile cerebelului sunt transmise cortexului motor prin intermediul talamusului.

Nucleii bazali, cunoscând, de asemenea, planul mişcării, trimit impulsun în două direcţii:• spre stmcturile motorii din trunchiul cerebral, determinând activităţi tonice şi posturalc

adecvate executării mişcării voluntare;• spre cortexul motor, tot prin releu talamic, contribuind la elaborarea programului concret

al mişcării (repartiţia exactă a sarcinilor motorii ale fiecămi muşchi, precizarea ordiniide intrare în activitate, gradarea forţei de contracţie, inhibarea muşchilor antai;onisiietc.).

Cortexul motor, pe baza afercnţelor primite de la nucleii bazali, cerebel şi talamu.s,pune în aplicare programul concret al mişcării, trimiţând pe căile piramidale impulsun catrc

moioneuronii din coarncie anterioare ale măduvei spinării.

I’oatc acestc operaţiuni dc elaborare a comenzii motorii voluntare durciiză câtcva /ccimisecunda.

S i s t e m u l   o s 2 0 7  

Page 208: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 208/422

Page 209: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 209/422

bronhopulmonar, esofagian), în abdomen (plex celiac, plex loinbo-aortic) şi in pclvis (plexhipogastric).

c e n t r u   s i s t e m u l u i  n e r v o s  v e g e t a t i v

Centrii sistemului simpatic se aflâ în coarnele laterale ale măduvei C,, T^ - Τ,^

- Ц, deci în măduva cervicală inferioară, toracalâ şi lombară superioară. Centrii sistemuluiparasimpatic sunt situaţi în nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral, cât şi in măduva sacralăS - S , unde se descrie nucleul parasimpatic pelvin. Nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral

s u n t :• N u cleu l au to no m al n ervu lui III (oculomotor), situat în mezencefal. Fibrele

parasimpatice preganglionare din acest nucleu intră în nervul III (oculomotor) şiapoi îl părăsesc îndreptându-se spre ganglionul ciliar, unde fac sinapsa cu fibrele

postganglionare care ajung la muşchiul sfincter al pupilei şi la muşchiul ciliar.• Nucleul lacr im al din pun te îşi transmite fibrele parasimpatice preganglionare în nervulVil, pe care apoi îl părăsesc, îndreptându-se spre ganglionul pterigopalatin, unde facsinapsa cu fibrele postganglionare care ajung la glanda lacrimală, glandele mucoaseinazale şi palatine.

• N ucleu l s aliv ato r s up erio r se găseşte în punte, imediat sub precedentul. Fibrelepreganglionare pătnind, de asemenea, în nervul VII, pe care apoi îl părăsesc pentru a facesinapsa cu fibrele postganglionare, în ganglionul submandibular. Fibrele postganglionareasigură inervaţia secretorie a glandelor submandibulară şi sublinguală.

• N ucleu l s aliv ato r in ferio r se află în bulb. Fibrele preganglionare pătrund în nervulIX, după care îl părăsesc, îndreptându-se spre ganglionul otic, făcând sinapsă cu fibrelepostganglionare care se distribuie la glanda parotidă.

• Nucleul dorsal al vagului (cardio-pneumo-entenc) este situat în bulb, sub nucleulsalivator inferior. Fibrele preganglionare pătnind în nervul vag, apoi îl părăsesc,făcând sinapsă în diferiţi ganglioni (ganglionii plexului cardiac, ganglionii din plexulpulmonar şi cei din plexul celiac) cu fibre postganglionare care se distribuie la aparatelecardiovascular şi respirator, la esofag, stomac, intestin subţire, cec, colon ascendent şicolon transvers. Sinapsa dintre fibrele pre- şi postganglionare se face în plexul cardiac

pentru aparatul cardiovascular, în plexul bronhopulmonar pentru aparatul respirator şi în plexurile submucos şi mienteric pentru tubul digestiv.

• Pa ras im paticu l pelvin îşi are originea în măduva sacrală (S, - S ), de unde pleacăfibrele preganglionare care intră în nervii pelvici. Aceste fibre fac sinapsa cu fibrelepostganglionare care se distribuie la colonul descendent, sigmoid, rect, la apiu-atul

excretor şi ia organele genitale interne.

CĂ I L E S I S TEMULU I NERVOS VEGETATIV

Simpaticul îşi are căile lui proprii, reprezentate de lanţurile simpatice paravertebralc

(laterovertcbrale). Parasimpaticul cranian împnimutâ calea unor nervi cranieni, III, VII, IX. X,parasimpaticul sacral pe cea a nervilor pelvici.

Lanţurile simpatice paravertebralc (laterovertcbrale) sunt două lanţuri de ganglionidc-o parte şi dc alta a coloanei vertebrale şi legaţi între ei prin ramuri intemudalc, carc

de la lin g;mg]ion la altul. Ganglionii laterovertebrali sunt legaţi şi cu nervii spinali prin

S i s t e m u l   n e r v o s   2U 9

Page 210: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 210/422

Page 211: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 211/422

vegetative. Cele mai importante plexuri vegetative se аПа la nivelul extremităţii ccialicc, mtorace şi în cavitatea abdominala.

PLEXURI VE GET ATIVE LA NIVELUL EXTREMITĂŢII CEFALICE

Plexul prevîsccral al globului ocular este format din fibre parasimpalice din nc, at-

cesor (autonom) al nervului oeulomotor care au rol iridoconstrictor şi fac sinapsa in plex cufibrele postganglionare, cât şi din fibre simpatice cu originea în comul lateral al maduvei C, - T,.Aceste fibre au efect iridodilatator şi trec prin plexul previsceral al globului ocular.

Plexul lacrimal este format din fibre parasimpatiee provenite din nucleul lacrimal şiaduse în plex prin nervul facial. Aceste fibre fac sinapsa cu fibrele postganglionare care se distribuie apoi la glanda lacrimală, la glandele mucoasei bucale şi nazale. Fibrele simpaticc provindin plexul carotic (plex simpatic situat în jurul arterei carotide) şi nu fac sinapsa în plex.

Plexul parotidian este format din fibre parasimpatiee, provenite din nucleul salivatorinferior prin nervul glosofaringian, care fac sinapse în plex cu fibrele postganglionare. Acestease distribuie glandei parotide. Fibrele simpatice sunt fibre de tranzit, nu fac sinapsa şi provindin plexul carotic.

Plexul submandibular şi sublingual. Fibrele parasimpatiee provin din nucleul salivator superior şi pătrund în nervul facial. Aceste fibre parasimpatiee preganglionare fac sinapsa înplex cu fibrele postganglionare care ajung la glanda submandibulară şi sublinguală. Prin plextrec fibre simpatice, de tranzit, care nu fac sinapsa şi provin din plexul carotic.

Plexul carotic este un plex format numai din fibre simpatice care sunt fibre postgangli

onare. Acestea fac sinapsa cu fibrele preganglionare în ganglionul simpatic cervical superior.Plexul faringian este fonnat din fibre parasimpatiee provenite din nervul glosofann-

gian Şl vag, cât şi din fibre simpatice venite din ganglionul simpatic cervical supcnor Plexulfaringian se află pe pereţii laterali ai faringelui.

Plexul laringian este format din fibre parasimpatiee provenite din n. vag şi din fibresimpatice provenite din ganglionul simpatic cervical superior.

Plexul tiroidian este format din fibre simpatice provenite din ganglionul simpaticcei-vical mijlociu şi din ganglionul simpatic cervical superior.

Plexul timic este format din fibre simpatice provenite din ganglionul simpatic infenor.De remarcat că în plexul tiroidian şi în cel timic nu există fibre parasimpatiee.

PLEXURI VEG ETATIVE ÎN TORACEPlexul cardiac este localizat sub crosa aortei şi este format din ramuri provemic din

simpaticul cervical (din cei trei ganglioni cervicali: superior, mijlociu şi inferior), cât şi dmramuri provenite din simpaticul toracal superior (T - T J , la care se adaugă ramun parasimpatieeprovenite din nervul vag.

Plexul cardiac conţine un ganglion vegetativ, ganglionul descris de Wnesberg. Ramurile

plexului cardiac se distribuie miocardului. Fibrele simpatice exercita efecte stimulatoareasupra miocardului şi vasodilatatoare coronariene. Fibrele parasimpatiee mervează predominantnodulii sinoatrial şi atrioventricular şi au ca efect diminuarea activităţii cordului şi determinacoronaroconslricţie.

Plexul bronhopulmonar se afiă inclus în pediculul pulmonar şi este fonnat dm ramunlaniului simpatic toracal superior (T, - T J la care se adaugă ramun cu originea in nervul

S is te m u l NEKVOS 2 и

Page 212: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 212/422

vag. In structura plexului bronhopulmonar exista şi ganglioni vegetativi. Ramurile plexului

bronh opu lmon ar se distribuie arborelui bron şic şi vaselor pulmonare. Fibrele sim patice au efect

bronliodilatator şi vasoconstrictor, iar cele parasimpatice au efect broahoconstrictor şi vasodi-

latator.

P L E X U R I V E G E T A T I V E D IN C A V I TA T EA A B D O M IN O -P E L V IN ÂPlexul cel iac (plexul solar). Este situat anterior de aorta abdominală, în vecinătatea

originii trunchiului celiac şi arterei mezenterice superioare, între mica curbură a stomacului

şi faţa inferioară a ficatului. Rezultă din unirea nervilor splanlinici care provin din lanţul sim

patic torac al (T . - T ,,) şi din ram urile tem iinale ale nervului vag stâng (posterior). în stmctura

plexului celiac se găsesc o serie de ganglioni: ganglionii semilunari (stâng şi drept), ganglionii

m eze nterici şi aorticoren ali . Ra m urile desprinse din plexul celiac inervează viscerele abdominale

prin intemiediul unor plexuri care merg de-a lungul ramurilor viscerale ale aortei abdominale

(plex hepatic , plex gastr ic , plex splenic , plex duodeno-pancreatic , plex mezenteric superior ş i

inferior, plex renal, testicular şi , respectiv, ovarian).

P l e x u l h i p o g a s t r i c . Este s i tuat în bazin ş i provine d in nervi i hipogastr i c i ( ra

muri ale lanţului simpatic lombo-sacral) şi nervii pelvici , ramuri ale parasimpaticului sacral

(S^ - S^). R am ur ile des prinse din plex ul hip og astric se distribuie viscere lor din pelv is (rect, vezică

urmară, uretră, uter, vagin, prostată, canal deferent, vezicule seminale, canal ejaculator), cât şi

ţesutului erectil din organele genitale externe (coipii cavemoşi şi spongioşi ai penisului, bulbii

vest ibular i ş i οοφϋ cavemoşi a i c l i tor i sului ) .

2 1 2 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS 

VEGETATIV

Siste m ul nerv'os veg etativ (S N V ) reprezintă acea parte a sistemului nervos care reglează

fu n cţii le o rga ne lor interne, d espre a căror activitate nu suntem conştienţi în mod obişnuit. Centrii

vegetativi pot fi localizaţi atât în sistemul nervos central, cât şi în periferie. Centrii vegetativisituaţi în nevrax exercită un control global al funcţii lor organelor, iar cei situaţi la periferie un

control local. Centrii nen.Oşi vegetativi se clasifică în centri simpatici (denumiţi iniţial ortosim-

patic i ) ş i parasimpatic i .

M eca nism ul fundam ental de activitate a SN V este reflexul, care are însă unele particular

ităţi. R efle xu l v eg etativ este iniţiat, în principal, prin exc itarea interocepton lor, este polisinaptic,

iar calea eferentă este formată din doi neuroni: un neuron numit preganglionar, situat în SNC,

.şi un neuron numit postganglionar, situat în periferie, într-un ganglion vegetativ.

Cele două componente ale SNV se deosebesc prin sediul acestui ganglion vegetativ: în

cazu l SN V sim pa tic, gan glionu l este situat la distanţă de organul mei-vat (de cele mai multe ori înimediata apropiere a mâduvei spinării) , în timp ce ganglionul vegetativ parasimpalic se găseşte

ch iar în organul inerv'at. F ieca re organ are dublă inervaţie ve gctalivâ, simpa tică şi parasimpatică,

cu efe cte în general antag on icc asupr. funcţiei sale.

Page 213: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 213/422

Dacă simpaticul stimulează o anumită funcţie a unui organ, parasimpalicul o inhiba, si

invers. Acţiunile specifice ale nervilor vegetativi sunt mediate de substanţe eliberate la nivelulterminaţiilor din organe.

Astfel, din terminaţiile nervoase ale SNV simpatic se elibereaza noradrenalina şi în

mai mică măsură adrenalina, iar din cele ale SN V parasimpatic .se eliberează acctilcolina. ftstcimportant de reţinut faptul că mediatorii chimici (ajunşi la nivelul organelor pe cale sangvina)

produc aceleaşi efecte cu ale stimulării SNV corespunzător.

Efectele stimulării simpaticului se manifestă după cum urmează;

 Asupra globului ocular.• dilată pupila (midriază) prin contracţia muşchilor netezi radiari ai irisului;

• relaxează muşchii circulari ai irisului;

• produce uşoară relaxare a muşchilor ciliari ai irisului, pentru vederea la distanţă, fărăacomodare.

 Asupra glandelor exocrine  (lacrimale, nazale, parotide, submandibulare, gastrice,

pancreas):

• produce vasoconstricţie, urmată de scăderea secreţiei acestora;

• detenTiină secreţie salivară vâscoasă.

 Asupra glandelor sudoripare:• secreţie abundentă, cu precizarea că, în acest caz, mediatorul chimic al simpaticului

este acetilcolina.

 Asupra inimii.

• creşte frecvenţa cardiacă şi forţa de contracţie a miocardului, având ca cfect creştereadebitului cardiac.

 Asupra vaselor sangvine (în principal arteriole);

• produce vasoconstricţie Ia nivelul artenolelor din tegument, din viscerele abdominale şi

partial din muşchii striaţi; efectele sunt mobilizarea sângelui de rezervă şi hipertensiune

arterială;

• produce vasodilataţie la nivel cerebral, la nivelul coronarelor şi în cea mai mare parte

a muşchilor striaţi.

 Asupra plămânilor.

• produce bronliodilataţie ;• produce uşoară constricţie a vaselor sangvine.

 Asupra tubului digestiv.• reduce peristaltismul intestinal şi tonusul musculaturii netede intestinale;

• creşte tonusul sfincterelor;

• produce glicogenoliză hepatică;

• relaxează musculatura vezicii biliare şi a căilor biliare.

 Asupra (raftului urinar:• reduce debitul urinar şi secreţia de renină;

• produce uşoară relaxare a detnisoailui;• realizează contracţia muşchiului din trigonul vezical (sfinctcrul vezical intern).

Alte efe cte ale stimulării SNV simpatic sunt: produce ejacularea, stimulează coagularea

sângelui, stimulează procesele catabolice (glicogenoliză hepatică şi musculara cu creşlcrea

glicemiei, lipoliză cu creşterea lipemiei), creşte rata metabolismului bazai cu până la 1(K)%,

S i s t e m u l   NERVOS 2 1 }

Page 214: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 214/422

având astfel un rol imp ortant în tem ioge ne ză (la care participă şi centrii simp atici superiori din

dien cefal , care reglează şi secreţia glandei m edulosuprarenale), detem iină contracţia muşchilor

erectori ai f imlui de păr, creşte activi tatea m entală.

Efectele stimulării parasinipaticului se manifestă astfel .

 Asupra glo bu lu i ocula r:• m ioză (m icşora rea pu pilei) , prin con tracţia m uşchilor circulari ai irisului;

• con tract ă m uşcliii ciliari, favorizân d acom oda rea cristalinului pentru vederea de aproape.

 A supra g landelor exocrin e   (nazale, lacrimale, parotide, submandibulare, gastrice,

pancreas) :

• prod uce vaso dilataţie, urmată de secreţie glandulară abundentă, bogată în enzime (acolo

unde e cazul) .

 Asupra g landelor sudoripare :• prod uce se cre ţie la nivelul palm elor.

 Asupra inimii:

scade frecvenţa cardiacă şi forţa de contracţie a miocardului;produce vasodilataţie coronară.

 Asu pra p lă m ânilor: produce bronl ioconstr icţie;

se pare că produce di lataţia v aselor sangvine.

 Asupra tubulu i digestiv:creşte peristaltismul intestinal şi tonusul musculaturii netede intestinale;

relaxează sf incterele (de cele mai multe ori ) ;

produce uşoară gl i cogen eză ;

contractă musculatura netedă a vezicii bil iare şi a căilor bil iare. Asu pra tractulu i urinar : 

contractă detrusonil ;

relaxe ază sf incterul vezical intern (neted).

Alte efecte ale stimulării SNV parasimpatic duc la intensificarea proceselor anabo-

cu reducerea consumului energetic. De menţionat că stimularea parasimpaticului nu are

nici un efect asupra debitului urinar, asupra arterioleior din viscerele abdominale, musculare şi

din tegument şi nici asupra coagulării sângelui, asupra metabolismului bazai sau a muşchilor

piloerectori . Hipotalamusul coordonează cele două inervaţii vegetative ale organismului. Exci

tarea hipotalamusului anterior duce la creşterea tonusului parasimpatic, iar a celui posterior la

cre şter ea tonusului sim patic. între reacţii le v egetative şi activitatea psihosom atică a individului

există o coordonare strânsă, realizată la nivelul scoarţei cerebrale. Impresiile interoceptive de

la nivelul viscerelor pot modifica tonusul funcţional cortical , iar actele psihice emoţionale sau

activitatea motorie voluntară sunt însoţite de modificări corespunzătoare în activitatea aparatului

cardiovascular, digestiv etc., reprezentând expresia vegetativă a emoţiilor.

2 1 4  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

NEUROTRANSMJŢATORÎICercetările privind transferul chimic de infonnaţie la nivelul sinapselor s-au extins

treptat şi în sistemul nervos central, punându-se bazele neurochimiei creierului, care a reuşit

Page 215: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 215/422

să detem iine struc tura m ole cu lară a substanţelor neurotransmiţătoarc şi neuromoduiatoarc şi a

stabilit etapele biochimice ale transmiterii sinaptice. Aceste etape sunt;

1. Sinteza în pericarion a neurotransmiţâtorului.

2. Transportul şi depozitarea acestuia în veziculele sinaptice din terminaţiile axonale.

3. Eliberarea neurotransmiţâtorului în fanta sinaptică prin exocitozâ sub influenţa im

pulsului nervos.4. Cuplarea neurotransmiţâtorului cu receptorii de pe membrana postsinapticâ.

5. Inactivarea neurotransmiţâtorului prin procese enzimatice sau de rccaptare.

Substanţele neurotransmiţătoarc şi neuromodulatoare au fost evidenţiate printr-o seric

de metode ca: microscopia de fluorescenţă, autohistiografia prin marcare cu radioizotopi, mi

croscopia electronică, tehnici de imunocitochimie bazate pe specificitatea ап11соф11ог faţă de

enzime ce mediază transmiterea sinaptică.

D ato rită ac es to r m etode s-au descoperit până astăzi peste 60 de substanţe neurotrans-

miţătoare şi neuromodulatoare care au fost clasificate în patru grupuri mari: neuropeptide,

monoamine biogene, а1 л 1поас1г 1 , mediatori non-peptidergici.

N E U R O P E P T I D ENe uro peptid ele sunt abundente atât în sistemul nervos central cât şi periferic. Multe sunt

de asem ene a p rezente în ţesuturi nonneiu-ale, în mod particular în axul gastro-entero-pancreatic

şi în alte sisteme endocrine.Neuro pep tidele a lcătuiesc mai multe familii, fiecare familie prezentând gene precursoare

comune şi similarităţi structurale şi funcţionale. Spre deosebire de alte substanţe neurochimice,

neuropeptidele nu sunt sintetizate în terminaţiile nervoase, ci în οοφϋ celulari neuronali din

ARN-mesagerAtât sistemele de proiecţie difuză, cât şi cele localizate folosesc ca mediatori neuropep

tide. Neuropeptidele frecvent coexistă cu alţi neurotransmiţători, inclusiv cu alte neuropeptide

(în neuronii h ipotalam ici), cu monoamine (acetilcolina, în sistemul difliz al trunchiului cerebral),

sau cu aminoacizi (GABA, în neuronii striaţi sau corticali).

MON OA MIN E BIOGEN EAceste substanţe, numite frecvent amine biogene datorită importanţei lor în fiziologia

sistemului nervos central, sunt reprezentate de: catecolamine (noradrenalina, adrenalina şi

dopamina), ind olam ine, seroton ina (5-hydroxytryptamine) şi histamina.

AMINOACIZIAminoacizii sunt cei mai abimdenţi neurotransmiţători din sistemul nervos central şi

sunt reprezentaţi de;glutamat, aspartat, glicină, GABA (acid g-aminobutiric), taurina.

Din punct de vedere funcţional, aminoacizii pot fi împărţiţi în două categorii: excitatori

şi inliibilori.

Aminoacizii exci tato ri

L-glutamatul şi L-aspatatul sunt neurotransmiţătorii utilizaţi de cei mai mulţi neuroniexcitatori din sistemul nervos central.

Aminoacizii inhibitoriGABA, răspândit peste tot în sistemul nervos central, şi glicina, întâlnită în spccial în

S i s t e m u l n e r v o s 2I S

Page 216: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 216/422

măduva spinării şi tnmchiul cerebral, sunt mediatorii sinapselor inhibitorii în sistemul nervos

central.

M E D IA T O R I N O N -P E P T ID E R G IC I

Mediatorii non-peptidergici sunt reprezentaţi de acetilcolină.

AcetikolinaAcetilcolină este un neurotransmiţător important atât în sistemul nervos central, cât şi

 în ce l p er ife r ic .C e l m ai obiş nu it e fe c t al ace tilc o li n ei în cre ie r este excita ţia , re alizată în mare

măsură prin intennediul receptori lor muscarinic i .

Aceti lcol ină este, de asemenea, neurotransmiţătorul căi lor parasimpatice postgangli -

onare care iner\'ează cordul, ţesutul glandular şi muşchii netezi viscerali , medierea efectelor

real izându-se prin receptori muscarinic i .

216  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

ANATOMIA ANALIZATORILOR

Analizatorii sunt sisteme morfofuncţionale prin intennediul cărora, la nivel cortical , se

rea lizea ză a na liza can titativă şi calitativă a excita ţiilor din mediul extern şi intern, care acţionează

asupra rece ptori lor.

E xc itaţii le propag ate pe căile senz itive detem iină, în ariile corticale senzoriale, fonnarea

de senzaţi i .Fiecare analizator este alcătuit din trei segmente - periferic, intennediar, central.

Se gm en tu l p e ri fe r ic (receptorul) este o fonnaţiune special izată în lungul proces de

evoluţie fi logenetică. Receptorii pot percepe o aniumtă fonnă de energie din mediul extem sau

intern, sub fonnă de exci taţi i .

Există trei categorii de receptori , după locul de unde preiau excitaţii le:

• ex tero cep tori , în raport cu med iul exte m ;

• p r o p no c ep to r i sa u r ec eptor i p ro fu nzi ai a pa ra tu lu i lo co m o to r;

• i n te ro c ep t or i. s itu aţi în v as e şi org an e in te rn e.

După natura excitanţilor se descriu: mecanoreceptori , tennoreceptori , fotoreceptori ,fonoreceptor i . chemoreceptor i , osmorecepton.

După distanţa de la care acţionează excitanţii se disting:

• re ce p to ri d e c o nt a ct (d e e xe m p lu , re ce p to rii ta c tili) ;

• rece pto ri de la distanţă, telerec ep tori (de exem plu , rece pto ail auditiv).

Se gm en tu l in te rm ed iar (de condu cere) este fon nat din căile nei-voase prin care influxul

ner\'os ce conduce excitaţii le este transmis la scoarţa cerebrală. Căile acendente sunt directe şi

indirecte.

Pe calea directă, cu sinapse puţine, impulsurile sunt conduse rapid şi proiectate într-o

ane corticală specifică fiecărui analizator, iar pc calea indirectă (sistemul reticular ascendentactivator) impulsurile sunt conduse lent şi proiectate cortical , în mod difuz şi nespecific.

Se gm en tul ce n tra l este reprezentat de aria din scoarţa cerebrală la care a junge calea

de conducere şi la nivelul căreia excitaţii le sunt transformate în senzaţii specifice.

Page 217: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 217/422

^   a l i z a t o r u l   c u t a n a t

PIELEA

Pielea este un imens câmp reccptor datorită numeroaselor şi variatelor tcnriinaiii ale

analizatorului eutanat care infom iează centrii nervoşi superiori asupra proprietalilor şi Icnomc-

nelor cu care organismul vine în contact.

 în piele se găsesc receptorii tactili, termici, dureroşi, de presiune şi vibratori.

Pielea sau tegumentul constituie acoperământul protector şi sensibil al organismului .si

se continuă la nivelul orificiilor naturale ale organismului cu mucoasele. Este alcatuila, dc la

suprafaţă spre profunzime, din trei straturi; epidermul aflat în contact dircct cu mediul extern,densul şi hipodemiul sau ţesutul subcutanat.

Epidermul

Este un epiteliu pluristratificat keratinizat. Profund, prezintă pătura germinativă, iarsuperficial pătura cornoasă.

Pătura germinativă are în structura sa două straturi;

• stratul bazai, situat pe o membrană bazală care-l desparte de derm, format dintr-unsingur rând de celule cilindrice;

• stratul spinos, forniat din 6-2 0 rânduri de celule poliedrice, care trimit unele spre celelalte

prelungiri în fonnă de spini.

Procesul de keratinizare sau transfonnare cornoasă începe chiar în regiunile superficialeale acestui strat. Pătura geminativă se caracterizează prin faptul că celulele ei se divid activ,

asigurând reînnoirea straturilor superficiale , justificând astfel denumirea. în plus, cele două straturi ale păturii gemiinative conţin pigment melanic, care este produs de celule speciale numite

melanocite, localizate în derm.Pătura cornoasă este alcătuită din trei straturi (cu structură plunstratificată):

• stratul granular este form at din celule turtite care conţin granulaţii de keratină; nucleiise fragmentează; la nivelul acestui strat, celulele epidermului încep să moară;

• stratul lucid este format din celule turtite, clare, cu nucleu degenerat, cu multe granulaţii

de keratină în citoplasmă;• stratul corno s con ţine celule foarte turtite, citoplasma lor este încărcată cu keratină,

nucleii dispăruţi. Metabolismul acestor celule a încetat. Legăturile dintre celule slăbescşi ele se desprind de la suprafaţa pielii. Celulele comoase superficiale constituie stratuldescumativ şi sunt continuu înlocuite de celule provenite din stratiu-ile profimde ale

epidermului. în epidenn nu pătiund vase, el fiind hrănit prin osmoză din lichidul intercelular. Epi-

derniul conţine, însă, temiinaţii nervoase libere.

Dermul

Este o pătură conjunctivă densă, în care se găsesc vase dc sânge şi limfatice, terminaţii

nei-voase şi anexe cutanate. Este format dintr-un strat spre epiderm, numit stratul papilar, şi unstiat spre hipodemi, numit stratul reticular

In stratul papilar se allă papilele dermice, care sunt nişte ndicături tronconice. Pe

suprafaţa degetelor, în palma şi talpa piciorului, papilele sunt mai evidente şi fon-nează ni.ştc

proeminenţe numite creste papilare a căror întipărire dă amprentele, cu importanta in medicinalegala.

SlSTFMUL· NERVOS 2  / у

Page 218: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 218/422

Stratul reticular este forniat din ţesut conjun ctiv dens, fibre şi fascicule groase. E lemen

tele celulare sunt relativ rare.

Hi podermul

Este considerat de unii autori drept strat profund al dermului. Hipodermul este alcătuit

din ţesut conjunctiv lax, cu un nuniăr variabil de celule adipoase. Când celulele adipoase sunt

abundente, constituie paniculi adipoşi. în hipodemi găsim bulbii foliculari piloşi, glomerulii

glandelor sudoripare şi coipusculii Vater-Paccini. Anexele pielii sunt anexe cornoase şi glan

dulare. Anexele cornoase sunt reprezentate de firele de păr şi unghii. Anexele glandulare sunt:

glandele sudoripare, sebace e şi glandele mam are.

Fi rul de păr

Firul de păr prezintă o parte înfiptă oblic în piele, rădăcina, şi o parte liberă, vizibilă,

tulpina. La rădăcin a firului de păr se află câte o glandă seb acee care unge firul de păr şi un muşchi

ere cto r al fiinlui de păr, forma t din ţesut m uscular neted, cu inervaţie vegetativă (sistemul simpatic detemiină contracţia muşchiului erector al firului de păr). La baza rădăcinii firului de păr se

găseşte o porţiune mai îngroşată, numită bulbul finilui de păr, în care pătrund ţesut conjunctiv,

vase de sânge şi nervi, care alcătuiesc laolaltă papila finilui de păr. Celulele din care este format

firul de păr, dispuse în straturi concentrice, sunt cheratinizate, alcătuind tecile firului de păr. în

citop lasm a lor se află p igmen t m elanic, care este responsabil de culoarea firului de păr. Bulbul,

papila şi tecile firului de păr fomiează foliculul pilos.

U N G H I I L E

Sunt lame cornoase alcătuite din celule cheratinizate. Sunt situate pe feţele dorsale ale

degetelor, în dreptul ultimei falange. înconjurate de şanţul unghiei, ele prezintă o parte vizibilă

de culo are ro ză, n um ită софи1 ung hiei, şi o porţiune ascunsă sub piele, numită rădăcina unghiei,

 în tr e со фи1 unghiei şi ră dăcină se află o zo nă sem ilunară, alb ic io asă, numită lunula (nu există

la cei din rasa neagră). Părţile moi pe care sunt aşezate unghiile alcătuiesc patul unghiei.

G L A N D E L E S U D O R IP A R E

Sunt glande de tip tubular, foarte numeroase (2-3 milioane), cu rol în a elabora sudoa

rea, lichid cu o compoziţie asemănătoare cu a urinei, în ceea ce priveşte substanţele mineraleşi organice. Glandele sudoripare sunt, în general, numeroase pe fainte, buze, axilă, palmă şi

plantă. Extremitatea profundă a glandei, numită glomerul, este încolăcită şi situată în hipodenri.

Glomerulul glandei sudoripare este înconjurat de capilare, din care glomcrulul extrage apa şi

substanţele nefolositoare pentru a forma sudoarea. Glomerulul este continuat de canalul excretor

al glandei care străbate dennul şi apoi epidemiul, unde capătă traiect spiralat, deschizâdu-se în

final la suprafaţa pielii prin porul excretor.

G L A N D E L E S E B A C E E

Sunt glande de tip acinos, anexate rădăcinii firului de pâr. Ele au rolul de a secreta osubstan ţă grasă, num ită sebu m , care unge pielea şi firul de păr. D acă secre ţia acesto r glande este

 în cantitate m are , pie le a şi firul de pâr sunt grase (s eboree), iar dacă es te în cantita te m ică sunt

uscate (ihtioză).

2 1 8  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 219: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 219/422

S is t em u l  n e r v o s 2 1 9

CoipuscLil

Meissner

Reţeaintra-

epiclennică

C o r p u s c u l

RufTmi ^

GLANDELE ΜΑΜΛΚΕ

Suni glande scbaccc modilicaie

şi evoluţia lor este legata de cea a or ganelor  genitale feminine (vezi aparaiiii

genital).

Софи5си1Paccini

Fig. 84. Receptorii cutanaţi

RECEPTORII CUTANAşI

in piele există terminaţii libere

şi încapsulate (fig. 84).

Terminaţiile libere sunt arbo-

rizaţii dendritice ale neuronilor senzi

tivi din ganglionii spinali, distnbuite

printre celulele epidemiului.

La om au fost descrise douăvarietăţi morfologice de terminaţii ner

voase intraepidermice: reţeaua intraepi-dermicâ şi expansiunile iedenforme.

Reţeaua intraepidermică este formată din fibre amielinice, situate în profunzimea

epidenmilui, din care se desprind expansiuni nervoase ce se termină la suprafaţa celulelor sub

fornia unor butoni. Expansiunile iederiforme (discurile tactile Merkel) sunt reprezentate prin

fibre mielinice provenite din plexul nervos din derm, care se termină sub forma unui coşuleţ in junii unor celule epiteliale, clare. Reţeaua intraepidermică recepţioneză excitaţiile dureroase,

iar discurile tactile Merkel recepţionează stimulii tactili.

Terminaţiile încapsulate. Expansiunile nervoase încapsulate, denumite софизсиИ

senzitivi, sunt localizate în derni şi hipoderm şi cuprind în structura lor o capsulă şi o porţiune

axială. Capsula, de natură conjunctivă, este formată din mai multe lame concentrice. Porţiunea

axială este reprezentată de una sau mai multe fibre nervoase amielinice. După structura lor se

deosebesc софизсиИ lamelari şi nelamelari în formă de bulb sau helicoidală. în hipoderm se

găsesc софизсиИ lamelari, unii pentru sensibilitatea tactilă, софи5сиИ1 Vater - Paccini şi cor-

pusculii Golgi - Mazzoni.

 în denn se găsesc софизсиН nelamelari, adaptaţi pentru sensibilitatea tactilă, coφus-

culii Meissner. €θφυ5οη1ϋ Meissner sunt localizaţi în derm şi au formă ovoidală. Sunt formaţi

dintr-o capsulă ce înveleşte o parte centrală. Centail coφusculului cuprinde celule şi fibre ner-

wase. Fibrele nervoase sunt mielinice şi amielinice şi provin din plexul dennal. După intrarea

софц5си1 toate devin amielinice, se ramifică printre celulele axului central, fonnând reţele

ce se tennină în buchet sau butoni pe celulele cu care fac sinapsa.

Coipusculii l<j-ause sunt localizaţi, de asemenea, în derm. Au formă sferoiclalâ. La cxienor

Prczintă o capsulă sub care se află substanţa centrală care conţine o fibră nervoasă ramificată

''^rniinaiă în reţea. Această fibră nervoasă e înconjurată de 1-2 straturi de celule turtite.

CoipuscLilii Vater - Paccini sunt coφuscull lamelari, foarte voluminoşi (pot fi vă/uţi

ochiul liber), localizaţi în special în hipodennul palmelor şi plantelor, precum şi in jurul

^•^''ituţilor articularo, la nivelul tcndoanelorşi periostului. Capsula periferică este constituita din

Page 220: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 220/422

Page 221: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 221/422

s e l e m i i n â pe ecuatorul fibrelor cu lanţ nuclcar. Inervaţia motorie este asigurata dc axonii neur o n i lo r γ (gama) din cornul anterior al măduvei.

Aceşti axoni ajung la partea perifcrică a fibrelor cu sac nuclear şi cu lanţ nuclear pe care

le contractă, determ inând întinderea porţiunii centrale, necontractile, ceea ce ducc la excitarea

fibrelor senzitive anulospirale şi a celor “în floare”.Excitarea acestor terniinaţii senzitive din fusul neuromuscuiar se transmite neuronului

(X, ceea ce duce la contracţia fibrelor extrafusale ale muşchiului, determinând deci coniracţia

acestuia.

Asupra neuronilor γ acţionează trei sisteme, cu origine supramedularâ: corticospinal,

vestibulospinal şi reticulospinal. Excitarea neuronului gama activează zonele polare ale fibrelor

intrafuzoriale, care prin contracţie excită receptorul situat în porţiunea ecuatorială a fibrelor

intrafuzoriale.

Impulsurile aferente de la proprioceptori sunt conduse prin două căi;

• pentm sensibilitatea k inestezică (simţul poziţiei şi al mişcării în spaţiu), prin fasciculelespinobulbare; receptorii acestor căi sunt софизсиИ! Golgi, Ruffini, Paccini şi terminaţiile

nervoase libere;

• pentru sen sibilitatea proprioceptivă de control al mişcării (simţul tonusului muscular),

prin fasciculele spinocerebeloase ventral şi dorsal. Receptorii acestei căi sunt fusurile

neuromusculare.

S i s t e m u l   n e r v o s _______________________________ 221

A N A L I Z A T O R U L O L F A C T I V

Simţul mirosului (olfacţia) este slab dezvoltat la om, comparativ cu unele animale. Rolul

său pnncipal constă în a depista prezenţa în aer a unor substanţe mirositoare, eventual nocive,

şi, împreună cu simţul gustului , de a participa la aprecierea calităţii alimentelor şi la declanşarea

secreţiilor digestive.Receptorii analizatorului olfactiv sunt chemoreceptori care ocupă partea postero-supe-

noară a foselor nazale. Epiteliul mucoasei olfactive este format din celule de susţinere, celule

bazale (cu înălţime mică) şi celule senzitive bipolare. Celulele senzitive bipolare reprezintă, înacelaşi timp, receptorul şi protoneuronul. Ele au dendrita scurtă şi groasă, care pleacă de la polulapical, orientată prin ce lu lele de susţinere, şi se temiină cu o veziculă (buton olfactiv) prevăzută

cu cili (10-20).

Cilii au o mare densitate - 10 000/mm^ Ei măresc suprafaţa receptoare a veziculelor

care sunt adevărate traductoare fizico-chimice cu rol în codificarea mesajului olfactiv. Axoniicelulelor bipolare pleacă de la polul bazai şi se înmănunchează pentru a fomia nen'ii olfactivi

(10-20) care străbat lama ciuniită a etmoidului şi se temiină în bulbul olfactiv, făcând sinapsa

cu neuronii mitrali multipolari de la acest nivel. Această sinapsă este de tip glomerular.

Neuronii mitrali din bulbul olfactiv reprezintă cel de-al 11-lea neuron al căii olfactive.'Axonii lor fomiează tractul olfactiv, care se temnină prin trigonul olfactiv de la care plcaca stna

cifectiva medială şi laterală, delimitând substanţa perforată anterioară. Axonii celui de-al 11-lea

'icuron ajung la cortcxul olfactiv primar (substanţa perforată anterioară şi nucicii septului

Pcllucid). Prelungirile neuronilor din cortexul olfactiv primar se temiină în aria entorinala (ana

2^^), care constituie cortexul olfactiv secundar. Calea olfactivă este singura calc sonzonala care

nu arc legături directc cu talamusul.

Page 222: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 222/422

2 2 2  A n a t o m ia   ş i   f i z i o l o g i a   o a w l u i

Cilii celulelor iiustalive

!elulegustative

ANA LIZATORU L GUSTATIV

Simţul gusai lui are rolul de a infomia

asupra calităţii alim en telor introduse în gură, dar

intervine şi în declanşarea re f lex necondiţionată

a secreţiei glandelor sal ivare.Receptori i anal izatorului gustativ sunt

chemoreceptor i , reprezentaţ i de mugur i gus

tativi , situaţi la nivelul papilelor gustative.

M ugu ii i gustativi sunt fonnaţiuni ovoi-

dale formate din celule de susţinere ş i celule

senzoriale care sunt în număr de 5-20 pentru

fiecare mugur gustativ (fig. 85). La polul apical

al celulelor senzoriale se găseşte câte un m icrovil ,

care pătrunde în porul gustativ al mug urelul. Lapolul bazai al celulelo r gustative sose sc temiinaţii

nerv oas e ale ner\oilui facial , glosofaring ian si ^ , . , r· · , · - F»g· 85 . C orp u scu lu i gu st ativ

vag. Nervoil facial, pnntr-o ramura a sa, coardatimpanului, preia excitaţiile gustative de la софи1 limbii, nervul glosofaringian, excitaţiile de la

rădăcina limbii, iar nervul vag preia excitaţiile din regiunea valeculelor (două depresiuni situate

 în tr e ră d ăcin a lim b ii şi epig lo tă).

Protoneuronul căii gustative se află, în cazul nervului facial , la nivelul ganglionului

geniculat, iar la nervii glosofaringian şi vag la nivelul ganglionului inferior al n. IX şi X.

Axonul primului neuron ajunge la nucleul solitar din bulb, unde se află cel de-al l l-lea

neuron al căii gustative. Axonul celui de-al l l-lea neuron se încrucişează şi ajunge la talamus,

unde se află cel de-al 111-lea neuron. Axonul acestuia se proiectează în aria gustativă (aria 43),

plasată în partea inferioară a girului postcentral, în zona de proiecţie a feţei .

.Celule de susţinere

Fibre nervoase

A N A L I Z A T O R U L V I Z U A L

Ve derea furnizează pes te 90 % din info nn aţii le asupra mediului înconjurător, de aceea

are o importanţă fiziologică considerabilă, nu numai în diferenţierea luminozităţii , fomiei şiculorii obiectelor, dar şi în orientarea în spaţiu, menţinerea echilibailui şi a tonusului cortical

(atenţia) .

Analizatorul vizual este constituit din retină, la nivelul căreia se găsesc receptori sen

sibili pentru radiaţii le luminoase, căile de transmitere şi zonele de proiecţie corticală, unde se

face analiza şi sinteza informaţiilor.

G lobul ocular, de formă ap roxim ativ sferică , este situat în orbită. între globul ocular şi

pe retele o sos al orbitei se a flă o capsulă adipoasă în care se găse sc m uşchii extrinseci (striaţi) ai

globilor oculari . Globul ocular este fonnat din trei tunici concentrice - externă, medie şi interna

- şi din medii refringente (fig. 86).Tunica externă este fibroasă şi formată din două porţiuni inegale; posterior se allă

sclerotica, iar anterior corneea. înlre sc lerotică ş i comee se af iă şanţul sc lerocomecan, în

profunzimea căruia se află şi canalul lui Schlemin prin care trece umoarea apoasă spre venele

sclerei , unde excesul se va resorbi.

Page 223: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 223/422

S i s t e m u l   n e r v o s2 2 J 

Οαι serata

Muşchiuciliar

Proceseciliare

Zonulaciliară (Zinn)

Iris

Corneea

CaiTieraanterioarăCristalinul—

Cameraposterioară

Limbul _____ 

comeeanConjunctiva

bulbară

Capsula lui Tenon

Fig. 86. Tunicile globului ocular

Corneea este plasată în partea anterioară şi este mai puţin întinsă faţă de scleroticâ. Este

transparentă, neavând vase de sânge, dar are în structura sa fibre nervoase numeroase.Scleroticâ,  tunică opacă, reprezintă 5/6 din tunica fibroasă. Pe scleroticâ se insera

muşchii extrinseci ai globului ocular. Ea prezintă orificii pentru vasele sangvine şi limfatice, iarla nivelul polului posterior este perforată de fibrele nervului optic, care părăseşte globul ocular,cât şi de artera care intră în globul ocular (lama ciuruită a sclerei). Scleroticâ este constituită dinţesut conjunctiv dens. Pe faţa ei internă, zona de tranziţie spre coroidă conţine celule pigmentare(lamina fusca).

Tunica medie, vasculară, este situată înăuntrul tunicii externe, fibroase, şi prezintă treisegmente care, dinspre posterior spre anterior, sunt: coroida, софи1 ciliar şi irisul.

Coroic/a se întinde posterior de ora seratta care reprezintă limita dintre coroidă şi софи!Ciliar. In partea sa posterioară, coroida este prevăzută cu un orificiu având diametrul de 1,5 mm,Pnn care iese nervul optic. Acest orificiu corespunde lamei ciuniite a sclerei.

Corpul ciliar   se allă imediat înaintea orei seratta şi prezintă, în structura sa, proce.scle^^'l'iirc şi muşchiul ciliar.

Muşchiul ciliar este fomiat din fibre musculare netede, unele radiarc, altele circulare.

Page 224: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 224/422

Fibrele circulare sunt iner\'ate de parasimpatic (nucleul autonom al nervului 111), iar fibrele

radiare sunt inerv'ate de simpatic.

Muşchiul cil iar are un rol important în procesele de acomodare, intervenind asupra

cristalinului prin l igamentul sus-pensor (zonula Zinn), care se inseră pe faţa externă a capsuleicristalinului.

Procesele cil iare, în număr de 60-80, sunt alcătuite din aglomerări capilare; ele secretă

um oarea apoasă.Irisul  este o diafragmă în faţa anterioară a cristalinului; în mijloc, prezintă un orificiu

numit pupilă. Culoarea, aspectul şi structura irisului variază de la un individ la altul. Din punct

de ve de re stru ctura l, irisul apare forn iat din m ai multe straturi care , dinspre partea anterioarăspre partea posterioară, sunt:

• Ep iteliul anterior, fom iat dintr-un singur rând de celule poligonale.

• Stro m a irisului, bo gată în celu le pigm entare. Un num ăr m are de celule pigmentare

realizează culoarea brună, în timp ce o cantitate mică de pigment determină culoarea

albas tră. în strom a irisulu i, în juru l o rificiului pu pilar se găse sc fibre m usculare netede

orientate circular (sfincterul pupilei) şi radiar (dilatatorul pupilei) . Aceşti doi muşchi, îm p reu nă cu m u şch iu l ciliar, constit u ie m uscula tu ra in tri nsecă a ochiu lu i. Muşchiul

sfm cte r este inervat de fibre parasim patice prove nite din nucleul autonom al nervului

111, iar muşcliiul dilatator de fibre simpatice care provin din cornul lateral al mădvei

Cg - T, (centrul iridodilatator).

• E p itel iul po sterior , form at dintr-un singur rând de celu le, abundent încărcate cupigment .

Irisul are rolul unei diafragme ce pennite reglarea cantităţii de lumină ce soseşte laretină.

T u n ica in te rn ă este reprezentată de retină. Ea este mem brana fotosensibilă, responsabilăde recepţia şi transfonnarea stimulilor luminoşi în influx nervos. Din punct de vedere morfo

logic şi funcţional i se disting două regiuni: retina vizuală sau partea optică şi retina oarbă (pata

oarbă), fără rol în fotorecepţie, numită şi retina iridociliară, datorită raport\irilor ei cu irisul şicorpul c i l iar .

Retina vizuală   se întinde posterior de ora seratta şi prezintă două regiuni importante:

• Pata galb en ă (m acu la lutee a), situată în di'eptul axului vizual. La nivelul ei se găsesc

mai multe conuri decât bastonaşe. în centrul maculei luteea se află o adâncitură de 1,5

m m - - foveea cen tra li s —în care se găsesc numai conur i.

• Pata oarbă, situată m edial şi in ferior de pata ga lben ă, reprezintă locul de ieşire a nelΎuluioptic din globul ocular şi de intrare a arterelor globului ocular. în pata oarbă nu există

elemente fo tosens ibi le .

 în stru ctu ra retin ei se descriu 10 straturi, în care se în tâ ln esc trei fe lu ri de celu le fu ncţ io

na le, a flate în relaţii sina ptice, c elule fotorecep toare, cu prelungiri în fon nă de con şi de bastonaş,

celule bipolare şi celulc multipolare. în afară de acestea se mai găsesc celule de susţinere şi

ce lule de asoc ia ţ ie .

Cele 10 straturi , dinspre coroidă spre interioail globului ocular, sunt:

• ep ite liu p ig m en tar;

• stratul co nu rilor şi baslona.şcior, alcătuit din segm en tele cx tem e ale celulelor vizuale

cu conuri ş i bastonaşe;

• m em b ra n a lim itantă ex tern ă;

• stratul granu lar ex iem , care cuprinde coipul celulelor vizuale;

2 2 4  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 225: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 225/422

• straiul plcxiform extern, care reprezintă sinapsa dinlrc cclulcic viziiaJc i«i cchilclebipolare;

• stratul gran ular intern, realizat de sinapsele dintre celiilelc nervoase bipolare şi ccicganglionare;

• stratul plex ifo nr i intern, realizat de sinapsele dintre celulele nervoase bipolare şi cclulelcganglionare;

• stratul ganglionar sau stratul eelulelor multipolare;

• stratul fib relo r nervului optic, fomiat din axonii celulelor multipolare;

• m em bra na lim ita ntâ internă.

Celulele cu basto na şe sunt celu le nervoase modificate, în număr de circa 125 milioane.

Sunt mai numeroase spre periferia retinei optice, în macula lutcea numărul lor este mic, iar în

forveea centralis lipsesc. Bastonaşele sunt adaptate pentru vederea nocturnă, la lumină slaba.

Mai multe celule cu bastonaşe fac sinapsă cu o celulă bipolară şi mai multe celulc bipolare fac

sinapsă cu o celulă multipolară, deci la o celulă multipolară corespund circa 90 - 180 celule cubastonaşe.

Celu lele cu conu ri, de asem enea, celule nervoase modificate, în număr de 6 - 7 milioane,

sunt mai numeroase în macula luteea; în forveea centralis există numai celule cu conuri.

Fieca re ce lu lă cu co n din forveea centralis face sinapsa cu o singură celulă bipolară, iar

aceasta cu o singură celulă multipolară. Conurile sunt adaptate pentru vederea diumă, colorată,

la lumină intensă.

Mediile refringente sunt reprezentate de: corneea transparentă, umoarea apoasă, cris

talinul şi coipul vitros. Aceste medii au rolul de a refracta razele de lumină.Cristalinul are fonna unei lentile biconvexe, transparente, localizată între iris şi софи1

vitros. La periferie este învelit de o capsulă de natură elastică, numită cristaloida. Cristalinul

este menţinut la locul său printr-un sistem de fibre care alcătuiesc ligamentul suspensor sau

zonula lui Zinn. Cristalinul nu conţine vase sangvine, limfatice şi nervi, nutriţia sa facându-se

prin difuziune de la vasele proceselor ciliare.

Umoarea apoasă   este un lichid incolor, ce se formează printr-o activitate secretorie a

proceselor ciliare. Ea trece iniţial în compartimentul posterior al camerei anterioare, delimitată

 între iris şi cr is ta lin, apoi prin pupilă trece în compartimentul anterior al camerei anterioare dintre

iris şi cornee. De la a cest niv el, prin canalul lui Schlemm, se resoarbe în venele sclerei. între canti ta te a de um oare apoasă formată şi cea resorbită în venele sclerei se menţine

un echilibru constant, cu o presiune intraoculară normală de 23 mm Hg. Când se produce o

obstrucţie în resorbţia ei la nivelul venelor sclerei, presiunea intraoculară creşte prin formarea

continuă nonnală a umoarei apoase, dând boala denumită glaucom.

Corpul vitros  are o fomiă sferoidală, cu consistenţă gelatinoasă şi este transparent.

Ocupă camera posterioară, situată înapoia cristalinului. La exterior este învelit de o membrană

numită hialoidă.

Mediile transparente ale ochiului au indice de refracţie foarte apropiat. Razele de lumină

pătrund prin corneea transparentă în interiorul globului ocular, unde sunt refractate confomi

legilor refracţiei, de către mediile refringente ale globului ocular, fomiându-se pe retină ima

ginea obiectului privit.

Deoarece sistemul optic al ochiului este un sistem convergent, se va obţine o imagine

■■cală, râsturnalâ şi mai mică.

S i s t e m u l   n e r v o s   2 2 5

Page 226: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 226/422

Page 227: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 227/422

Page 228: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 228/422

228 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l i

Oscioarele urechiiLabiiiiUul

Melcul

timpanului-Timpanul

-Conductul auditivextern

Nicovala

Trompa luiEustachio

Capulciocanului

**·'·..·! fîj·Mânerul __ 

ciocanului

Casa timpanului

Conductulauditiv extern ^· 

Membranalimpanică

„Scăriţa (stapes)

Fereastraovală

Fig. 87. Structura urechii

U re ch ea m ed ie es te form ată, cen tral , din casa t impanului, care are o fonnă cubică,

p r e z e n t â n d ş a s e p e r e ţi :

• su p er ior - p er ete le cere br al , num it ş i tegmen timpani, este fom iat de o parte a stâncii

tem p ora lulu i ş i vine în raport cu lobul temporal al emisferelor cerebrale acoperit de

m en in g e; p er fo ra rea lui , în ca z de ot i te supurate la copii, poate duce la encefali te şi

m e n i n g i t e ;

• in fe rio r - se nu m eşte jug u lar , deoa rece vine în raport cu vena jugulară internă;

• a n te rio r - se nu m eş te tubar, întruc ât ia nivelu l acestu ia se deschide trompa lui Eustachio

prin care casa t impanului comunică cu nazofaringele ; această comunicare are rolul de

a e g a l i z a p r e s i u n e a p e a m b e l e f e ţ e a le t imp a n u lu i;

• p o ste rio r - se nu m eşte ma stoidian ; la nivelul acestui perete , casa t impanului comunică

p n ntr -u n m ic ca na l o so s cu ce lule le m astoidiene, care sunt cavităţi pneumatice săpate

 în in te r io r u l m a s to id e i ;

Page 229: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 229/422

S i s t e m VL n e r v o s 229

• peretele lateral - sc numeşte timpanic; la accst nivel sc afla membrana timpainca cc se*

inteipune între urechea externă şi medie;

• peretele medial - se numeşte labirintic; la acest nivel sc gâsesc fereastra ovala şi fereastra

rotundă.

U rech ea m edie co nţine în interiorul său un lanţ articulat de oscioare care o iraversca/ade la membrana timpanieâ spre fereastra ovală: ciocanul, nicovala şi seanţa.

Cio can ul se inserâ pe m embrana timpanică prin intermediul unei apo fize lungi, num ita

mânerul ciocan ului. C apul ciocanu lui se articulează cu софи1 nicovalei. N icovala sc articulcazii,

 în continuar e, cu co ip ul scări ţe i. Scări ţa se art iculează pe de o parte cu nicovala , iar pnn ta lp a

ei, situată la baza scă riţei, acop eră fereastra ovală.

Canalul cohlear

Ramp a ves t ibu larâ

1 л та spirală

Lama spirală

Rainpa timpanică

erabrana lectoria

susţ inere

Celu le s enzor ia l i

Fig . 87 . Urcchca internă. Л- or^^ami l lu i Corf i ; H- sec ţ iune pr in melc

Page 230: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 230/422

La nivelul timpanului se descrie muşchiul tcnsor al timpanului (inei-vat de trigemen),

iar la nivelul scări ţei muşchiul scări ţei ( inervat de facial ) .

Muşchiul c iocanului diminuează vibraţi i le sonore prea puternice, iar muşchiul scări ţei

le ampl i f i că pe ce le s labe .

U rech ea internă (f ig. 88 ) este fon na tă dintr-un sistem de încăperi , numite labir int osos,

săpate în stâ nca tem poralului . în interiorul labir intului osos se af lă un sistem de camere membranoase care alcătuiesc labir intul membranos. între labir intul osos ş i cel membranos se af lă

pe r i lim fa , iar în inter iorul ce lui m em branos end ol im fa .

Labir intul osos este format din vestibul osos, canale semicirculare osoase şi un melc

osos , numit ş i cohlee osoasă .

Vestibulul osos este o cavitate cu şase pereţi ; peretele extern - corespunde casei timpa

nului şi v ine în raport cu ce le d ouă fe restre, o va lă şi rotundă; peretele intern - vine în contact cu

conductul auditiv intem prin care nervul stato-acustic părăseşte urechea şi prin care pătainde

ner\oil facia l c e străbate ca nalu l fa cialu lui; p eretele an terior - răspunde cohleei osoase; pe pereţiisuperior şi posterior se remarcă orificii le canalelor semicirculare; peretele inferior - reprezentat

de podişul vestibulului .

De la vestibulul osos porneşte, spre faţa posterioară a stâncii , un canal îngust, numit

aped uctul ve stibulului os os, prin care pe ri limfa com un ică cu l ichidul cefalorahidian.

Cele trei canale semicirculare osoase (anterior, posterior şi lateral) se află în planuri

perpendiculare unul pe celălalt. Fiecare canal semicircular se deschide la o extremitate a sa

printr-o dilataţie mai largă, numită ampulă. La cealaltă extremitate, canalul anterior se uneşte

cu cel posterior într-un canal comun înainte de a se deschide în vestibul. Cele trei canale semi

c ircular e se vo r desch ide, d eci , în vestibul prin 5 ori f ic i i.M elcu l os os (coh lee a oso asă) este situat anterior de vestibul şi prezintă o formă conica,

cu un ax oso s central , num it colum elă, în juiu l căruia m elcul osos realizează 2 7 , ture.

Pe columelă se prmde lama spirală osoasă, mai largă la baza şi mai îngustă la vârf, care

se întinde de la colu m elă pân ă la jum ătatea lumenului cohleei şi este întregită de membrana

ba zilară a labirintului m em bran os, care se spri jină pe peretele extern al melcului osos. Datorită

acestor membrane, lumenul melcului osos este compartimentat în: rampa vestibulară, situata

de asup ra m em bran ei v estibulare, rampa coh leară (timpan ică), sub membrana bazilară, şi canalul

cohlear (melcul membranos), între membrana bazilară, membrana vestibulară şi peretele extern

al melcului osos. Ambele rampe, vestibulară şi cohleară, conţin peril imfa şi comunică între elela vârful melcului printr-un orificiu, numit helicotremă, care apare datorită faptului că lama

spirală osoasă l ipseşte la acest nivel.

Labirintul membranos este fonnat dintr-un sistem de camere, situate în interiorul la

birintului osos, ai căror pereţi sunt fonnaţi din ţesut conjunctiv fibros. Confomiaţia labirintului

membranos seamănă, în general, cu a celui osos, numai că vestibulul membranos este fomiat

din două cavităţi membranoase: ulricula, situată în partea postero-superioară a vestibulului, şi

sacula, sub utriculă. De la utriculă şi saculă pleacă câte un canal endolimfatic, care, prin unire,

fonnează canalul endolimfatic comun, temiinat printr-un fund de sac endolimfatic. în utriculă

se deschid cele trei canale semicirculare membranoase, situate în interiorul cclor osoase .şi care,

ca şi cele osoase, sunt peqiendiculare unul pe celălalt. Prezintă irci extremităţi dilatate, numite

extremităţi ampulare, şi numai două nedilatate (neampulare), deoarece una din extremităţile

neampulare este comună canalelor semicirculare anterior şi posterior.

2 3 0  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 231: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 231/422

Din partea inferioară a saculei porneşte un canal, numit canalul Menscn, carc face

legătură cu canalul cohiear situat în interiorul melcului osos, pe carc nu-l ocupa în întregime, ci

numai parţial, în spaţiul care corcspunde celor două membrane, bazilară şi vestibuiară Reissncr.

Pe secţiune are o fomiă triunghiulară. Receptorii acustici se găsesc la nivelul organului Corti,

care se întinde pe aproape toată lungimea canalului cohiear, cu excepţia unor scurte porţiuni lafiecare extremitate a canalului cohiear. Organul lui Corti se află pe membrana bazilară, acoperitde membrana tectoria (Corti), acelulară. Printr-o extremitate a sa aderă de lama spirală osoasă,iar cu cealaltă pluteşte liberă în endolimfa.

 în cen tn il organului Corti se găseşte un spaţiu triunghiular numit tunelul Corti. Bazatunelului Corti este reprezentată de membrana bazilară, iar laturile lui de două rânduri de celulede susţinere mai înalte, numite stâlpii interni şi externi, care se sprijină unul pe celălalt prinpolul apical. Tunelul lui Corti este traversat de fibre dendritice ale neuronilor din ganglionulspiral Corti, care este localizat într-un canal spiral în columelă. De o parte şi de alta a stâlpilor

se descriu alte celule de susţinere mai mici, celulele Deiters. Cele interne sunt dispuse pe unsingur rând, cele externe pe 3-4 rânduri. Celulele de susţinere interne sunt continuate sprelama spirală osoasă de un epiteliu cubic simplu, în timp ce celulele de susţinere externe suntcontinuate spre peretele extern al canalului cohiear de celule înalte (celulele Hensen). CeluleleHensen diminua şi se continuă cu celule cubice (Claudius). Deasupra celulelor de susţinere(interne şi externe) se găsesc celulele auditive. în raport cu tunelul Corti se deosebesc celuleauditive interne, pe un singur şir, şi celule auditive externe, organizate pe 3-4 şiruri. La polul

bazai al celulelor auditive sosesc tenTiinaţii dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti.La polul apical al celulelor auditive se găsesc cilii auditivi, care pătrund în membrana reticulată

secretată de celulele de susţinere. Numărul cililor este mai mare la celulele auditive externe(80-100) decât la cele interne (40 - 65). Deasupra cililor auditivi se află membrana tectoria Corti,care se inseră cu un capăt pe lama spirală osoasă, iar celălalt capăt este liber.

RECEPTORII V ESTIBUL AR ISunt situaţi în labirintul membranos posterior în utriculă şi saculă se găseşte câte o

maculă, respectiv utriculară şi saculară, formate din celule de susţinere, aşezate pe o membranăbazală, peste care sunt dispuse celule senzoriale cu cili. Celulele senzoriale nu ajung la membrana bazală, ele ocupând porţiunea superficială a epiteliului. La polul bazai al celulelor senzo

riale sosesc dendrite ale neuronilor din ganglionul vestibular Зсафа. Cilii sunt înglobaţi într-ostmctură gelatinoasă, numită membrana otolitică, în care se află granule de carbonat de calciu.şi magneziu, numite otolite. Crestele ampulare, localizate în ampulele canalelor semicircularemembranoase, sunt fomiate din celule de susţinere şi celule senzoriale. Celulele senzonale ocupăporţiunea superficială a epiteliului. La polul apical, celulele senzoriale prezintă cili care pătnind înlr-o cupolă gelatino asă, iar la polul bazai terminaţii dendritice ale neuronilor din ganglionul

vestibular Scaipa. Utricula şi sacula conţin aparatul otolitic (macula utriculară şi saculară). Peo membrană bazală se găsesc celule senzoriale cu cili, intercalate printre celule de susţinere.Cilii celulelor senzoriale sunt incluşi într-o membrană gelatinoasă care conţine granulaţii cal

care (otolite). La polul bazai al celulelor senzoriale sosesc dendritele neuronilor senzitivi dinganglionul vestibular (Scaipa), constituind aparatul otolitic pentni echilibnil static, iar canalele

scmicircularc sunt adaptate pentru echilibrul dinamic. Stimularea celulelor senzitive cu cili din

macule si creste ampulare este detemiinată de deplasările endolimfei, consecutiv mişcărilorcapului.

S i s t e m u l   n e u v o s   2 3 !

Page 232: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 232/422

}

S E G M E N T E L E I N T E R M E D IA R Ş l C E N T R A L

C a le a a c u s t i c ă . Primul neuron se află în ganglionul spiral Corti. Dendritele primului

neuron ajung la polul bazai al celulelor auditive cu cili din organul Corti, iar axonii fomicază

nervul cohlea r, care se alătură nervului vestibular, fom iând per eche a V IU (n. vestibulo-cohlear).

Nervul vest ibulo-cohlear pătrunde în trunchiul cerebral prin şanţul bulbo-pontin. Ramura

cohleară a perechii VIII de nervi cranieni se îndreaptă spre cei doi nudei cohleari (ventral ş i

dorsal) din punte.La nivelul ac estor doi n u d ei, în sp ecial în cel ventral, se află cel de-al ll- lea neuron al căii

acustice. Axonii celui de-al Il- lea neuron se încrucişează în punte şi fonnează софи1 trapezoid,

 în v ec in ă ta tea căru ia se g ăseşte nu cle u l o liv ar pontin. După în cm cişare , axonii iau un traiec t

ascendent, fomiând lemniscul lateral care se îndreaptă spre colicului inferior unde se găseşte al

I lI - lea neuron. Al IV-lea neuron al căii ac ustice se g ăseşte în coipul geniculat medial. Axonul

celui de-al patrulea neuron se proiectează în girul temporal superior, pe faţa sa superioară, în

gini t ransverş i, câmp uri le 41 , 4 2 ş i 22 .

C a l e a v e s t i b u l a r ă . Primul neuron se află în ganglionul vestibular Зсафа. Dendritele

primului neuron ajung la celulele senzoriale cu cili din maculă şi creste ampulare, iar axoniiform ează ramura vestibulară a p erechii a V ll l- a de nervi cranieni (nervul vest ibulo-cohlear).

Ramura vestibulară se îndreaptă spre cei patru nudei vestibulari din bulb (superior, inferior,

lateral şi m edia l) . L a ac est n ivel se află ce l d e-al Il- lea neuron al căii vestibulare şi de aici pleacă

mai multe fascicule , ş i anume;

• fascicu lul ve stibu lo-sp ina l, spre măduvă (contro lează tonusul m uscular) ;

• fasc icu lul ve stib ulo -cer eb elo s, spre cere bel, controleaz ă echilibrul static şi dinamic;

• fascic ulu l vestib ulo -nu clear , spre nucleii nervilor III şi IV din m ezencefal şi IV din

punte, co ntrolează m işcările g lobilor oculari cu punct de plecare labirintic ;

• fasc icu lul ve stibu lo-ta lam ic, spre talamus; de aici, prin fibrele talam o-corticale, seproiectează pe scoarţa lobului temporal (circumvoluţia temporală superioară).

2 3 2  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

FIZIOLOGIA ANALIZATORILOR

G E N E R A L I T Ă Ţ I

M E C A N IS M U L R E C E P Ţ IE I E X C IT A N Ţ I L O R

Receptorii sunt fonnaţi, în general, din celule epitdiale care au excitabilitate specifică.

Specificitatea receptorilor constă în faptul că au un prag foarte scăzut de excitabilitate faţă de

un anumit excitant şi un prag foarte ridicat al excitabilităţii faţă de toţi ceilalţi excitanţi. De

exe m plu , celu lele fotos en sibile ale retinei sunt exc itate de energii lum inoase infime, de valoarea

câtorva cuante, dar pot f i excitate şi dc agenţi mecanici cu energii de milioane de ori mai mari

(o lovitură puternică a globului ocular produce senzaţii luminoase). Excitabilitatea receptorilor

prezintă alte două particularităţi: potenţialul de receptor şi adaptarea.

Potenţialul de receptor (generator) este variaţia de potenţial la nivelul membranei celulei

recep toare, produsă de agentul sp ecif ic . Acc st potenţia l nu resp ectă leg ea “lot sau nim ic”; el este

un potenţial local, a cărui amplitudine variază gradat, în funcţie dc intensitatea excitantului. în

Page 233: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 233/422

felul acesta, receptorul “traduce” energia variabilă a excitantului specific în potenţiale cleciricc

de amplitudini variabile.

A d a p ta re a reprezintă fenomenul de creştere progresivă a pragului faţă de excitanlul

specific, dacă acesta acţionează un timp mai îndelungat. De exemplu, simţim contactul cu o

cămaşă numai în momentul îmbrăcării acesteia şi nu pe tot parcursul zilei. Exccpţic de la adaptarefac receptorii proprioceptivi, în special fusurile neuromusculare.

Din punctul de vedere al adaptabilităţii, receptorii sunt de două tipuri: rcceptori tonici

şi receptori fazici. Receptorii tonici nu se adaptează rapid, trimiţând către centrii nervoşi infor

maţii tot timpul cât asupra lor acţionează agentul excitant. Astfel, ei exercită o influenţă tonică

şi continuă asupra cen trilo r. A ceşti receptori informează permanent centrii despre acţiunea unor

excitanţi continui. Din această categorie fac parte fusurile neuromusculare, baroreceptorii şi

chemoreceptorii vasculari, receptorii labirintici şi cei dureroşi.

Receptorii fazici au viteză mare de adaptare, emiţând impulsuri doar la începutul şi lasfârşitul acţiunii agentului excitant. Ei au faze de activitate şi de inactivitate. Aceşti receptori

trimit infomiaţii numai în momentul apariţiei unor schimbări în acţiunea excitanţilor. Din această

categorie fac parte receptorii tactili, de presiune şi cei pentru vibraţii.

TR AN SM ITER EA INFO RM AŢ IEI DE LA RECEPTOR LA CENTRII NERVOŞI

 între celu le le se nzoriale şi prelungirile periferice ale primilor neuroni senzitivi există

puncte de contact sinaptic. în cazul receptorilor cutanaţi, rolul de membrană receptoare îl arc

tenninaţia amielinică a dendritei protoneuronului. Transmiterea de la receptor la dendrită se faceelectric. Potenţialele receptor produc, la nivelul dendritei, variaţii ale potenţialului de repaus,

până la valoarea pragului critic de descărcare. In acel moment, pe dendrită apare un potenţial de

acţiune de tip “tot sau nim ic” ce se propagă cu mare viteză spre centri. Amplitudinea potenţialelor

de acţiune de pe căile de conducere nu variază în funcţie de intensitatea excitaţiei resimţite de

receptor. C od ific ar ea info rm aţie i la acest nivel se face prin modulare de frecvenţă. Astfel, cu cât

stimulul este mai intens (şi deci potenţialul receptor mai amplu), cu atât frecvenţa potenţialelor

de acţiune conduse către centri va fi mai mare. Aceste potenţiale de acţiune reprezintă stimulul

sau influxul nei-vos c are se propagă prin lanţuri de trei sau mai mulţi neuroni spre ariile corticalespecifice. La fiecare sinapsă întâlnită în cale, semnalul electric este codificat în semnal chimic

(eliberarea mediatorului), iar acesta, la rândul său, este recodificat în semnal electric la nivelul

membranei pos tsin ap tice etc. Fieca re neuron de releu are câteva mii de contacte sinaptice prin

care, în orice moment, sosesc numeroase impulsuri excitatorii sau inliibitorii. Neuronul le inte

grează pe toate şi elaborează un semnal prelucrat superior, pe care îl transmite spre umiătoarea

staţie de releu. Pe măsură ce se apropie de centrii corticali, infomiaţia este din ce în ce mai

prelucrată şi mai co nc en tra tă. Ultim a staţie de releu este la nivelul talamusului, spre care converg

toate afercnţclc extero-, intero- şi proprioceptive, cu excepţia celor olfactive. în talamus are loc

o integrare a tuturor semnalelor de la receptori. De aici pornesc spre scoarţă un număr redus de

semnale superior prelucrate. Pe baza lor, scoarţa cerebrală elaborează un model intern al lumii

 îiicoiijiirâtoare şi al propriului organism . Procesul nervos prin care se trece de la o mulţime de

■semnale elem en tare disparate la un semnal superior poartă numele de superizare. Cea mai înalta

superizare sc realizează la nivelul scoarţei cerebrale.

S i s t e m u l   n e r v o s   2 3 3

Page 234: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 234/422

Fiecare analizator are calea sa proprie de conducere directă. în traseul lor spre scoarţă,

căile de conducere emit colaterale spre fomiaţia reticulată mezencefalo-diencefalică, prin care

se exercită o acţiune tonică asupra scoartei cerebrale. Aceste colaterale, împreună cu căile

reticulocorticale, reprezintă căi ascendente nespecifice, cu proiecţie corticală difuză. Rolul lor

este esenţial în reacţia de trezire corticală şi în prelucrarea semnalelor ajunse Ia scoarţă pe căi

ascendente sp ecifice.Inhibiţia co laterală.  în diamiul lor a scenden t, căile de c onducere em it co laterale atât spre

neuro nii ex citato ri, câ t şi spre ce i inliibitori. D e la aceştia din urniă pornesc axoni c e se temiină

prin sinap se inhibitorii pe neuronii de releu ai că ilor ascend ente vecine, care transmit fie acelaşi

tip de sensibilitate, fie alte tipuri. Prin aceste sinapse inliibitorii este diminuată amplitudinea

semnalului condus sau acesta este chiar blocat. în acest mod se realizează un “contrast” mai

bun între diferiţii excitanţi, pemiiţând scoarţei o analiză mai fină a zonei receptoare stimulate.

Un exemplu de inhibiţie colaterală este blocarea sau diminuarea senzaţiei dureroase, în caz de

lovire, prin frecţionarea zonelor cutanate vecine. Un alt exemplu este diminuarea până la dis

pariţie a “fe brei m usc ulare ” la exc itarea propriocep torilor, provocată prin reluarea exerciţiuluifizic. Sediul principal al inhibiţiei colaterale este releul talamic. Inliibarea celui de-al treilea

neuron, de releu talamic, al căilor ascendente specifice se poate realiza şi prin căi descendente

co rtico -tala m ice , co ne ctate , de asem ene a, cu neuroni inhibitori intercalari. în acest mod, scoarţa

regle ază co nştien t sau incon ştient intensitatea sem nalelor pe care talamusul le proiectează corti-

cal. Se ştie că durerea resimţită în cursul unor intervenţii dentare este mai mare la persoanele

ca re intră în pa nică şi mai red usă la cele ce îşi impun calmul şi răbdarea. Prin aceste mecanisme,

talamusul funcţionează ca un adevărat filtru pentru toţi stimulii proiectaţi pe scoarţă.

P R O IE C Ţ I A C O R T I C A L Ă A E X C I T A Ţ I I L O R R E C E P Ţ IO N A T E L A P E R IF E R IE

Fie ca re ana lizator are o arie co rticală pe care se proiectează, în mod preferenţial, sem

nalele emise de anumiţi receptori şi superizate apoi pe traseul căilor de conducere. Deşi au

localizări precise, graniţele acestor arii nu pot fi trasate net; pe de o parte, ele se întrepătrund,

iar pe de alta, la elaborarea unei senzaţii participă şi ariile asociative, arii comune pentni toţi

an alizato rii. în plus, la percep erea conştientă a lumii înconjurătoare participă şi fomiaţia reticulată

m ez en ce falo -d ien ce falic ă. De ace ea, n oţiunea de “centru cortical” are azi un sens mult mai larg

decât în trccut.

Diferitele tipuri de senzaţii ajunse în lumina conştienţei depind de aria corticală undeso ses c po tenţia lele de acţiune pornite de la recep ton. A stfel, în ariile optice, potenţialele de acţiune

determină senzaţii vizuale, în ariile auditive produc senzaţii acustice etc. Aceleaşi senzaţii pot

fl provocate şi prin stimularea directă a ariilor corticale specifice. Senzaţia conştientă se naşte

pe scoarta cerebrală, dar se proiectează .spaţial, la nivelul zonei receptoare excitate. Corespon

denţa d intre loc alizare a topo grafică a recep torilor şi senzaţia c orticală sp ecifică provocată prin

excitarea lor se realizează prin intemiediul căilor de conducere specifice fiecăaii analizator.

Stimulii talamo-corticali ajung mai întâi la neuronii din straiul 4, de unde se răspândesc atât spre

suprafaţă (stratLirile 1,2 si 3), cât şi in profunzime (stralui'ile 5 şi 6). în straturile superficiale se

p ro iecte az ă şi stimu lii si.stemului reiiculat asce nd cnt activator, reglând excitabilitatea generală a

cortexului. Din straturile profunde pornesc conexiuni spre alte arii corticale sau subcorticale. în

stratul 5 îşi au oriiiinea iibre ce pol cobori până în irLinchiul cerebial sau chiai măduva spinării,

iar din straiul 6 pornesc principalele concxiuni cortico-lalamice.

2 3 4 А  ATOM ΙΑ Şl  f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 235: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 235/422

S i s t e m u l   n e r v o s 2 3 5

Ariile coiticale receptoare, în special cele somestczicc, au o organizare morfo-funclionala

pe coloane verticale de neuroni, fiecare coloană incluzând neuroni din toate cele 6 slraturi ale

ncocortexului. Există zeci de mii de asemenea coloane funcţionale vcrticale. Fiecare din ele

primeşte aferenţe corespunzătoare unui punct receptor şi prelucrcazâ o anumila modalilalc de

senzaţie. Unele coloane primesc şi analizează stimulii de la proprioceptori, altele de la receptorii tactili sau tennici etc. Coloanele sunt interconectate sinaptic şi, pe baza acestor conexiuni,

scoarţa cerebrală poate face sinteza senzaţiilor specifice în percepţii complexe.

C L A S I F IC A R E A A N A L I Z A T O R IL O R

Există două categorii mari de analizatori: analizatorii somestezici şi organele de simţ.

ANALIZATORII SOMESTEZICI (simţurile somatice)

Primesc şi prelucrează informaţii de Ia aparatul locomotor (analizatorul proprioceptiv

sau kinestezic) şi de la receptorii cutanaţi (analizatorul exteroceptiv sau cutanat).

ORGANELE DE SIMŢ (simţurile speciale)

Sunt reprezentate de analizatorii: vizual, auditiv, vestibular, gustativ şi olfactiv. Se mai

discută şi despre un analizator interoceptiv, mai puţin definit însă şi studiat.

FIZ I O L O G I A A N A L I Z A T O R U L U I E X T E R O C E P T I V (CU TA NAT)

Exterorecepţia reprezintă sensibilitatea recepţionată la nivelul pielii. Pielea este sediul

receptorilor pentru mai multe tipuri de sensibilităţi. Ei reprezintă segmentele periferice a cel

puţin trei tipuri de analizatori: tactil, termic şi dureros. Deşi recepţionează, transmit şi prelucrează stimuli diferiţi, cei trei analizatori au multe elemente comune; au receptorii situaţi la nivel

cutanat, au proiecţia corticală în girul postcentral, iar în anumite circumstanţe stimulii termici

sau tactili pot provoca senzaţii dureroase.

SEGMENTUL PERIFERICSegmentul periferic al analizatomiui exteroceptiv este reprezentat de receptoni tactili,

temiici şi dureroşi.

Receptorii tactili fac parte din categoria mecanoreceptorilor, fiind stimulaţi de defor

maţii mecanice. Prin intemiediul acestor receptori se pot genera senzaţii tactile, de presiune sauvibratorii.

Cei cu localizare superficială recepţionează atingerea (coφusculii Meissner, discunle

^'Icrkcl), iar cei mai profunzi presiunea (conwsculii Ruffini). Tot în profunzime se afiă coqius-culii l’accini, având adaptare foarte rapidă şi recepţionând vibraţiile. Un tip special de sen/aţic

este pruritui (mâncărimea) şi gâdilatul.

Rccepiorii pcntm acest tip de senzaţii sunt tot mecanorcceptori, ei fiind cxcitaţi de

''limuli laclili foarte superficiali.

Page 236: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 236/422

R e ce pt o r i i t e r m i c i sunt situaţi superficial în demi şi epidemi. Temioreceptorii sunt mai

ales tenninaţi i ne rvoase l ibere, une le special izate pentru senza ţia de cald, al tele pentru rece.

R e c e p t o r i i p e n t r u d u r e r e (algorece ptori i ) sunt chem orecep tori st imu laţi de modif icări

chimice t isulare. Senzaţia de durere poate apare şi prin exci tarea brască a receptori lor termici

(la temperaturi mai mari de 43°C) sau tactil i (distrugeri tisulare, tăieturi etc.) . Algoreceptorii

sunt, în general , terminaţi i nervoase l ibere.

S E G M E N T U L I N T E R M E D I A R

Segm entul intenn ediar al anal izatoai lui e xteroceptiv este reprezentat de două sisteme de

conducere: un sistem spino-talamic (numit ş i s istemul anterolateral) ş i un sistem spino-bulbo-

talamic (aparţinând sistemului lemniscal , lemniscul medial) .

Si s te m u l spi no - t a la m i c conduce sensibilitatea tactilă grosieră, pruritui şi gâdilatul (prin

fasciculul spino-talamic ventral ) ş i sensibi l i tatea temiică ş i dureroasă (prin fasciculul spino-

talamic lateral ) .S i st em u l s p i n o - b u l b o - t a la m i c conduce sensibi l i tatea tacti lă discr iminativă, senzaţia

de presiune cu gradaţii fine şi senzaţia vibratorie.

Sensibilitatea exteroceptivă de la nivelul tegumentelor feţei , frunţii şi cavităţii bucale

este condusă prin fibre senzitive ale nervului trigemen. Receptorii cutanaţi ai feţei sunt identici

cu cei din restul tegumentului. Calea aferentă este alcătuită, de asemenea, din trei neuroni. Pro-

toneu ronii din gan glionul senz itiv de pe traiectul nervului trigem en se co ne cteaz ă prin dendritele

lor cu exteroceptori i respectivi . Axonii pătaind în trunchiul cerebral ş i se conectează sinaptic

cu deutoneuronii din nucleii senzitivi trigeminali . Axonii deutoneuronilor, după încrucişare,

fom iează lem niscul tr igem inal ce se alătură lem niscului medial ş i a junge la talamus, unde face

sinapsă cu cel de-al treilea neuron al căii . Pe traseul lor, axonii deutoneuronilor dau numeroase

colate rale spre form aţiunea reticulată a trunchiului cerebral . Axo nii neuronilor talam ici se pro

iectează pe aria somestezică 1, la nivelul sensibilităţi i generale a feţei .

S E G M E N T U L C O R T IC A L

Segmentul cortical al analizatoailui exteroceptiv este reprezentat prin două arii de pro

iecţie; aria som estez ică 1( SI ), localizată în giRil postcentral (câm purile 3, 1 ,2 ), şi aria somestezică

II (SII), în partea inferioară a lobului parietal şi în tavanul şanţului lateral Sylvius. în aceste ariise proiectează axonii celui de-al treilea neuron al căii senzitive, din talamus. Fiecare dermatom

este reprezentat printr-o a rie corticală proprie. Acestă corespondenţă se num eşte somatotopie,

iar proiecţia corticală a tuturor dennatoamclor fonnează un “homunculus senzitiv”. Acesta apare

răsturnat, cu capu l spre partea inferioară a girului postcentral şi cu picioare le în partea superio

ară. întinderea suprafeţei de proiecţie corticală nu este proportională cu suprafaţa cutanată, ci

cu gradul de sensibilitate a acesteia. Astfel , celc mai mari suprafeţe de proiecţie corticală le au

regiunea cefalicâ (şi în special buzele) şi mâinile (în special degetele), iar trunchiul şi membrele

inferioare au arii de proiecţie corticală mult mai reduse. Toate infonnaţii le exteroceptive culesedin jumătatea dreaptă a софикп se proiectează în girul postcentral stâng, şi invers.

 în afa ră de arii le so m estez ic e , prim ară şi secundară , ex is tă şi arii le so m estez ic e a so cia

tive. Acestea se găsesc în lobul parietal , posterior faţă de aria somestezică primară şi deasupra

anei somestezice secundare. Ele partic ipă la elaborarea percepţi i lor tacti le ş i kinestezice mai

2 3 6  A n a t o m ia   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 237: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 237/422

complexe, a asocierilor de simţuri exteroceptivc (cum ar fi senzaţia tactilă şi senzaţia de mişcare

 într-o articulaţie) .

Din punct de vedere funcţional, neuronii din cortexul somatosenzitiv sunt aranjaţi în

coloane verticale ce cuprind toate cele şase straturi ale neocortexului. Fiecare coloană arc un

diametru de 0,3-0 ,5 mm şi conţine aproximativ 10 ОООсофип neuronale. Fiecare astfel de coloanăeste specifică unei anumite modalităţi senzitive, unele coloane fiind stimulate de impulsurile

de la organele tendinoase Golgi, altele de stimulii de la receptorii de presiune din piele etc. în

plus, coloanele ce servesc diferitele modalităţi senzitive se intercalează între ele. La nivelul

stratului 4, acolo unde sosesc impulsurile senzitive, fiecare coloană este complet separată de

cele învecinate. La nivelul altor straturi neuronale, apar interacţiuni între coloane, permiţând

astfel începerea unei analize primare a semnalelor senzitive.

 în porţiunea cea mai anterioară a girusului postcentral, în profunzimea şanţului central,

se află un număr mare de coloane ce primesc informaţii de la proprioceptori; acestea au multiple

legături funcţionale cu ariile motorii precentrale, formând aria senzitivo-motorie. Coloanele

somestezice, situate mai posterior, primesc informaţii de la receptorii cutanaţi cu adaptare lentă

(corpusculii Meissner), iar, şi mai posterior, un număr tot mai mare de coloane sunt stimulate

de impulsuri de la receptorii din hipoderm (receptorii de presiune).

Testarea acuităţii tactile. Nu toate regiunile cutanate au aceeaşi densitate de receptori,

 în funcţie de densita tea acestora, teritoriul cutanat respectiv are o acuitate tactilă mai mare sau

mai mică. Pentru testarea acuităţii tactile se aplică pe tegument, simultan, cele două capete ale

unui compas. 1 se cere subiectului să spună dacă simte distinct ambele capete ale compasului

sau doar unul. Se constată diferenţe mari de răspuns, în funcţie de zona cutanată investigată.Măsurarea acuităţii tactile constă, de fapt, în măsurarea distanţei minime dintre cele două ca

pete ale compasului pe care subiectid le percepe separat. Astfel, acuitatea tactilă este de 2 mm

pe tegumentele degetelor sau al buzelor şi de 60 mm pe tegumentele spatelui. Dacă se apropie

capetele compasului sub 2 ιτπή  pentru buze şi sub 60 mm pentru spate, scoarţa percepe un singur

stimul.

Sensibilitatea protopatică (grosieră) permite recunoaşterea contactului cu un obiect.

Sensibilitatea epicritică (fină) pemriite caracterizarea acelui obiect, respectiv identificarea prin

pipăit a fomiei, dimensiunilor, greutăţii, materialului din care este confecţionat, precum şi iden

tificarea vibraţiilor de joasă frecvenţă.Prin sensibilitatea tennică pot fi apreciate diferenţele de temperatură ale obiectelor,

intensitatea senzaţiei termice este proporţională cu viteza de schimb termic dintre tegument şi

.obiectul atins. Din acest motiv, софигИе cu conductibilitate termică mare par mai reci sau mai

calde decât coipurile cu aceeaşi temperatură, dar cu conductibilitate termică scăzută. Aceste

sensibilităţi pot fi dezvoltate suplimentar prin antrenament, situaţie întâlnită la nevăzători.

Simţul tactil, împreună cu cel kinestezic, permite cunoaşterea, în fiecare moment, a

locului ocupat de fiecare segment al софи1и1 nostru în spaţiu, precum şi a deplasărilor diferitelor

segmente ale sale, unele faţă de altele sau în ansamblu. Existenţa fiecărei componente a organismului este atât de bine întipărită în conştiinţă încât, la persoanele care au suferit amputaţii ale

4nui membru, persistă timp de câteva săptămâni senzaţia prezenţei în continuarc a membrului

‘"npulat. Mai mult, dacă anterior amputării bolnavul a avut dureri foarte man la nivelul membrului

respectiv, ci va simţi în continuare aceleaşi dureri, deşi membrul nu mai există. Extiqwea ariilor

S i s t e m u l   [NERVOS 2 3 7 

Page 238: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 238/422

som estezice 1şi I I duce la abol irea sen zaţi i lor tacti le ep icr i t ice în jum ătatea opusă a coipului , dar

afectează mai puţin sensibi l i tatea temiică ş i aproape deloc pe cea dureroasă, evidenţi ind rolul

talamusului în perceperea temperaturi i ş i a dureri i . Distnigerea ari i lor somestezice asociative

duce la im posibi l i tatea rec un oaşteri i ap artenenţei la propriul coip a jum ătăţi i contralaterale.

Sens ibi l i ta tea dureroasă prez intă o importanţă deosebi tă în apărarea organismului

faţă de agenţi i nocivi . Durerea este semnalul de alamiă care alertează organismul în vederea în lă tu rării ei şi a cau z e lo r c e au produ s-o. în c lin ică , dure rea rep rezin tă un sim pto m im portan t

pentru diagnosticarea bol i i . Practic , or ice agent (mecanic , f izic , chimic , biologic) care produce

leziuni t isulare poate g enera durere.

23S  A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

F I Z IO L O G I A A N A L IZ A T O R U L U I I N T E R O C E P T I V

Deşi toate viscerele sunt inervate senzitiv, în mod nonnal nu suntem conştienţi de

activitatea acestora. Chiar şi în cazul durerii viscerale, deşi este conştientă, aceasta nu poate fi

local izată cu pre cizie, aşa cum poate f i local izată durerea cutanată sau cea m usculară. A cest fapt

se datoreşte s lab ei reprezentări co rticale a in teroceptori lor visceral i . Cu toate acestea, exci taţi

i le pornite de la nivelul v iscere lor inf luenţează activi tatea co rticală prin intenuediul fonnaţiei

ret iculate m eze nce fa lo -d ien cefa l i ce ş i a l că i lor ascendente po l i s inapt ice .

S E G M E N T U L P E R I F E R I C

Seg m en tul pe riferic sau recepto r este reprezentat de interocep torii din viscere şi din

aparatul cardiovascular. Aceştia pot fi baroreceptori (în zonele reflexogene din crosa aortei şisinusul carotidian, precum şi în pereţii tubului digestiv şi ai căilor urinare), voloreceptori (în

atrii , în venele pulmonare şi în venele cave), osmoreceptori şi chemo-receptori (în aparatul

cardiovascular) , precum şi algorecepton ( în toate viscerele) .

S E G M E N T U L IN T E R M E D IA R

Seg m entu l intenn ediar sau de condu cere este reprezentat de căi specif ice spino-hipota-

lam o-co rticale ş i de căi ne sp ecif ice, resp ectiv s istemu l reticulat ascendent, cu proiecţie corticală

difuză.

S E G M E N T U L C O R T IC A L

Segmentul central este reprezentat de neocortex, aria somestezică II şi de paleocortex.

Deşi activitatea zilnică a viscerelor nu este percepută în mod conştient, ea exercită o influenţă

importantă asupra dinam icii p rocese lor cerebrale. Pe de altă parte, în condiţii patologice, senzaţia

viscerală (dureroasă sau nu) devine conştientă, punând scoarţa cercbrală în stare de alertă.

F IZ I O L O G I A A N A L IZ A T O R U L U I P R O P R I O C E P T IV ( K IN E S T E Z IC )

Propnoceptorii sunt stimulaţi mecanic de presiunea sau tracţiunea exercitată asupra

lor. Pe baza informaţiilor culese de la aceştia se realizează sensibilitatea proprioceptivă sau de

postură, care este de două tipuri: a) se ns ibilitate p roprioceptivă sta tică, ce se referă la orientarea

Page 239: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 239/422

Page 240: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 240/422

Page 241: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 241/422

SC suprapun peste somatotopia şi homunculus-ul proprioccpliv, realizând un “liumimculus sn-

nies tezic’ . Da torita a ce stor co nexiu ni morfo-fun cţionalc strânse, scoarţa cercbrala poate anali/a

conştient starea la un moment dat a fiecărei părţi din соф, cu cxccpţia visccrclor. Astfel, slând

cu ochii închişi, putem să ne dăm seama în ce poziţie se află capul, mâinile, picioarelc, degetele

etc., dar nu ştim unde se află arterele sau venele mezenterice sau ficatul etc.

D ec i, funcţia so m es tezic ă asigură inventarierea componentelor somatice ale organismu

lui, a locului lor în spaţiu şi a deplasărilor efectuate de acestea. La realizarea acestei funcţii mai

participă şi analizatorul vestibular, precum şi ariile asociative senzilivo-motorii (vezi şi fiziologia

emisferelor cerebrale). Tulburarea acestei funcţii se numeşte asomatognozie.

Cun oa şte rea so m atică se dezvoltă în timpul ontogenezei, pe baza expencnţei individuale.

Pe scoarţă se fo m ieaz â tipare c e reprezintă cu exactitate modelul senzorial al οοφυΐυί nostru,

 în un na am pută rii unui m em bru sau a unui segment de membru, bolnavul mai are luni de zile

senzaţia eo rticală a prez en ţei m embrului respectiv, până când tiparul (engrama senzitivă corticală

a membrului respectiv) se şterge.

S i s t e m u l   N  e r v o s ___________________________ 241

FIZIOLO GIA ANALIZA TORU LUI VIZUAL

Funcţia principală a analizatorului vizual este perceperea luminozităţii, formei şi culoni

obiectelor din lumea înconjurătoare. Recepţia vizuală se realizează la nivelul ochiului. Acesta

poate fi comparat cu un aparat fotografic, format din trei sisteme optice:

• o cam eră ob scură, respectiv camera posterioară a globului ocular;

• un sistem de lentile, respectiv aparatul dioptrie al ochiului;

• o sup rafaţă foto sensib ilă, reprezentată de stratul celulelor cu conuri şi bastonaşe din

retină, unde se desfăşoară procesele fotochimice ale recepţiei vizuale.

 în plus , la fe l ca la aparatul fo tografic, şi la nivelul ocliiului există o diafragmă vanabilă,

pupila.

C am era ob sc u ră . în inter iom l globului ocular, razele luminoase nu se reflectă. Această

situaţie se datorează straturilor de celule pigmentare din structura coroidei şi a retinei. în plus,

fiecare con şi bastonaş este înconjurat de prelungiri citoplasmatice ale celulelor stratului pig-

mentar retinian, care conţin melanină, formând o multitudine de mici camere obscure. Lipsamelaninei, la albinoşi, provoacă tulburări ale vederii diurne.

A p ara tu l d io p tr ie ocu lar este format din comee (cu o putere de refracţie de aprox.

40 dioptrii) şi cristalin (cu o putere de refracţie de aprox. 20 dioptrii). Simplificând, aparatul

dioptrie al ochiului poate fi considerat ca o singură lentilă convergentă cu o putere totală de

aproximaiiv 59 dioptrii şi cu centnil optic la 17 mm în faţa retinei. Razele paralele ce vin de la

infinit (o disianlâ mai mare de 6 m) se vor focaliza la 17 mm în spatele centrului optic, ilând pe

retină o im agine rea lă şi răsturn ată (fig. 89). Cea mai mare parte a puteni de refracţie a aparatului

diopiric ocular apailine feţei anterioare a corneei. Motivul principal este diferenţa mare între

indicele de l efracţie al corneei (1,38) şi cel al aerului (1). Indicele de refracţie al cristalinului este1,4 în raport cu cel al aerului, dar cristalinul este în mod nomial înconjurat de umoarea apoasa

(anterior) .şi cea vitroasă (posterior), ambele având un indice de refracţie de 1,33, ceea ce face

ca puterea dc refracţie a cristalinului să fie în mod nomial mai mică decât a corneei.

Page 242: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 242/422

242

Totuşi , cr istal inul este important deoarece raza lui de curbură poate f i mult crescută,

r e a li z â n d p r o c e s u l d e a c o m o d a r e.

A c o m o d a r e a re p re zi nt ă v ar iaţi a pu terii de re frac ţie a cristalinului în raport cu distanţa la

ca re p n v im un o b iec t . A co m od are a se datorează e las t ic i tă ţ i i cr is ta l inului, aparatului suspensora l

a ce s tu ia şi m u şc h iu lu i ciliar. O rgan ul a ctiv al acom odă rii este m uşchiul ciliai' . Când ochiul priveşte

la d ista n ţă, m u şc h iu l c i l ia r este r e lax at , iar zonu la Zinn tensionată. A ceasta pune în tensiune

cr is ta lo id a , co m p rim ân d cr is ta l inu l . Ca um iare , raza de curbură a acestuia c reşte, iar puterea de

co n v er g en ţă sca d e la va loa rea m in im ă de 2 0 d iopfr ii . A ceasta es te acomodarea la d is tanţa , care

p er m ite o ch iu lu i e m etro p să vad ă c lar , fară efortul m uşchiului c i liar , obiecte si tuate la distanţe

m a i m ar i d e 6 m etri . C ân d priv im ob iecte a flate la o distanţă mai mică de 6 metri, muşchiul c il iar

se c o n tr a c iă şi re la x ea z ă z on ula lui Zinn . Tens iunea din cristaloid scade, iar datorită e last ic ităţ ii

cn sta l in u l se bo m be az ă . C a u rm are , puterea de convergenţă c reşte la va loarea sa maximă, de

3 4 d iop tri i la c o p il . A stf e l , la ace as tă vâ rstă, cr istal inul are o putere totală de acomodare de 14

d i o p t r i i .

Cu cât trec anii , puterea de convergenţă scade, deoarece cristal inul devine mai gros şi

m a! p u iin e la st ic , în p arte şi d atorită denatu rării pro teinelor constitiiente. Din acest motiv, puterea

d e a co m o d a re a cris talin u lu i sc ad e de la 14 dioptrii la 2 dioptrii în jurtil vârstei de 50 de ani şi

'a O d iop trii la 7 0 an i. D e ci, c rista linu l pra ctic nu se mai acom odea ză, nici pentru vederea de

aproape ş i n ic i pentru vederea la d is tanţă , s i tuaţ ie numită presbiopie (presbi ţ ie ) .

Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar un obiect, cu efort acomodativ

m ax im a l , se n um eşte p u n ct p ro xim . Punctul ce ! mai apropiat de ochi la care vedem clar, fara

e fo r t de aco m od are , se nu m eşte p u n ct rem otu m . L a indivizi i tiner i punctul proxim se a flă la

2 5 c m , i a r p u n c t u l r em o t u m la 6 m de o c h i.

A co m o d a re a es te un act ref lex , reglat de centri i cort ical i ş i de col iculi i cvadrigemeni

superiori , carc , prin imennediul nucleului vegetat iv parasimpalic anexat nervului oculomotor

d m m e z c n c e f a l (n . III),   c o ma n d ă c o n t r a c ţ i a mu ş c h i u l u i ciliar.

Page 243: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 243/422

S i s t e m u l   n e  и у  o s 2 4 i

La reflexul cie acomoclurc vizuala pailicipâ şi ccnirii corlica li din ariile vi/uaie p nm .nc

şi asocialive, iar la răspunsul cfcclor participă şi muşchii irisului şi muşcliii cxtnnscci ai gli)bulwi

ocular. Când privim în depărtare, muşchii circulari ai insului sc rclaxea/a şi diametrul pupildi

creşte (midriază), iar când privim de aproape arc loc reacţia opusa, urmata de miu/a. I .fct iul

midriatic este ajutat şi de simpaticul cervico-toracal ce producc contracţia fibrelor radiarc ulcirisului. Concomitent cu variaţia diametrului pupilar arc loc şi o schimbarc reflexă a dirccţici

axelor vizuale. Când privim în depărtare, axele vizuale ale cclor doi ochi sunt paralele, iar pc

măsură ce urmărim un obiect ce se apropie de ochi, cele două axe vi/uale converg toi tnai mull.

Fenomenul de convergenţă oculară în cazul vederii de aproape se realizeaza prin acţiunea с(^п-

 ju gată a m uşc hilor ex tr in se ci ai glo bilor oculari. Cei doi muşchi drepţi interni sc con ir aclâ , iar

cei doi drepţi laterali se relaxează progresiv.

Aşadar, în cazul acomodării pentru vederea de aproape se produce un (riplu ră.spunsreflex:

• creşt er ea con verg en ţe i cri sta lin ulu i;

• m ioză;

• conv ergenţă oculară.

Coordon area perfectă a acestor reacţii presupune atât integritatea centn lor m ez cn -ce falic i

şi a celor corticali, cât şi a căilor de legătură dintre receptorii retinieni şi centri, din-trc centri ,şi

efectorii de la nivelul ochiului. Reflexul pupilar fotomotor este un reflex mult mai simplu, cu

centrii în mezencefal. El constă în contracţia muşchilor circulari ai irisului, urmată dc mioză,

ca reacţie la stimularea cu lumină puternică a retinei, şi invers, contracţia mu.şchilor radian şi

relaxarea muşcilor circulari ai irisului, urmată de midriază provocată de scăderea intensităţii

stimulului luminos (la întuneric). Receptorii acestui reflex sunt celulele fotoreceptoare reti

niene, calea aferentă este reprezentată de nervii şi tracturile optice şi colateralele acestora spremezencefal. Centrii sunt situaţi în substanţa reticulată mezencefalică. Calea eferentă c.ste dublă,

simpatică şi parasimpatică. Eferenţa parasimpatică are originea în nucleul accesor al nervului

oculomotor. E ferenţa simpatică are originea în centrii pupilodilatatori din primele două se gm ente

ale măduvei torac ice (neuronii preganglionari), iar neuronii postganglionari se află în gang lionu l

cervical superior (simpaticul cervical), axonii

Ochi miopl'ig. 90. Cele (rei tipuri dc ochi

acestora inervând muşchii netezi intrinseci aiglobului ocular.

 în funcţie dc distanţa la care .se afla

retina faţă de centrul optic, există trei tipun

de ochi, prezentate şi în fig. 90;• o ch iu l e m e tr op , la c ar e re tin a s c a fla

la 17 mm în spatele cen tailui op tic, iar

imaginea obiecte lor plasate la infinit

este clară, fara acomodare,

• o ch iu l h ip e r m c tr o p , c ar e a re re tin a

situată la mai puţin dc 17 mm dc

centrul optic,

• och iu l m iop (h ipom ct rop) , cu retina

situata la disUuiţe mai т а л dc 17 min

Page 244: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 244/422

Page 245: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 245/422

c ii l o g a r i l m u l i n l c n s i l a l i i l u m i n o a s e . A c c s l p o l c n i i a l c i ci c/ it ii iu i im ( i i l li i x n e r v o s c c s c ) ) ΐο |ΐ :κ ', ι

s p r e c c i i l r ii v i / u a l i .

Sensibilitatea rcccplorilor vizuali este foarte mare, iiastonaşele sunt muli m.ii seriMbili·

clecat conurile. Pentru а excita о celulă cu bastonaş este suricierita energia unei singure cii.mic

de lumină.

A da p tar ea re ce p tor ilor vizuali. Sensibilitatea celulelor rotorcccpio arces icLii at.il iii.ii

marc cu cat ele conţin mai mult pigment. Cantitatea de pigment din conuri si basionasc varia/ii

 în fu ncţie dc expuner ea lor la lumina sau întuneric. Dacă un individ csle expus rnull timp la

lumină putern ică, pigm entul vizual atât din conuri, cât şi din bastona.şc este des com pus în rctinal

şi opsine. în plus, cea mai mare parte a retinalului (şi din conuri şi din bastonaşc) csic translor-

mat în vitamina A. Astfel, scade concentraţia pigmentilor vizuali, iar sensibilitatea ochiului Iu

lumină scade. Ac est proces este numit ad ap tare la lum ina. Deoarece rodopsina absoarbe toate

lungimile de undă ale spectrului vizual, va scădea mai ales sensibilitatea bastona.şelor, astfel încât ved erea diurnă se realizea ză cu ajutorul conurilor. Timpul de adaptare la lumina esle de 5

minute.

Invers, da că un individ stă mult timp în întuneric, retinalul şi opsin ele din conu ri si din

bastonaşe sunt convertite în pigmenţii vizuali. De asemenea, vitamina A este transformată in

retinal, astfel crescând şi mai mult concentraţia de pigmenţi vizuali în conuri şi în bastonaşe.

Acest proces este numit adaptare la întuneric. Sensibilitatea unui bastonaş la îniunenc este

de zeci de ori mai mare decât la lumină. Din acest motiv, vederea nocturnă este asigurată dc

bastonaşe. Adaptarea la întuneric are loc în două faze: o fază rapidă, în primele 5 minute, d ato rau

creşterii de câteva sute de ori a sensibilităţii conurilor, şi o fază lentă, de zeci de minute şi chjarore, datorată creşterii de câteva zeci de ori a sensibilităţii bastonaşelor.

Retinenul provine din vitamina A. în avitaminoza A, se compromite adaptarea la întu

neric, deoarece fotocelulele retinei nu reuşesc să se încarce, în timp util, cu pigmentul neccsar

Tulburarea apare mai evident la trecerea de la zi la noapte, în lumina crepu.sculară, şi s e n um eşte

nictalopie.

Ve derea alb -ne gr u şi vederea crom atică. Stimularea bastonaşelor produce senzaţia dc

lumină albă, iar lipsa stimulării senzaţia de negru. Coφurile ce reflectă toate radiaţiile luminoase

apar albe, iar cele ce absorb toate radiaţiile apar negre. Stimularea conunlor produce .senyaţn

mai diferenţiate, deoarece conurile sunt de trei feluri, în funcţie de tipul de pigment vi/ual pccare îl conţin. Astfel, există conuri care conţin pigment sensibil la culoarea roşie (aşa-numitclc

“conuri roşii”), conuri cu pigment sensibil la culoarea verde (“conuri verzi”) şi conuri cu pig

ment sensibil la culo area a lbastră ( “conuri albastre”). Excitar ea egală a celor trei lipun de ci>nun

provoacă senzaţia de alb. Excitarea unei singure categorii de conuri provoacă senzaţia culorii

absorbite.

Cu lorile roşu, alba stni şi verde sunt culori primare sau fundamentale Pn n anu-stccu !

lor în diferite proporţii se pot obţine toate celelalte culori ale spectrului, inclusiv culoarc.i ,i!h t

Fiecărei culori din spectru îi corespunde o culoare complementară care, în amestec cu prima,

<Jă culoarea albă.Vederea diurnă, cromatică, este caracteristica retinei centrale (macularc). in spv\ i.il

foveei, unde se ailă exclusiv conuri. Vederea noctumă, in alb-negru, este reali/ata dc rctma

pcnlcrică, unde predomină bastonaşcle. Sensibilitatea dilema a conurilor şi biistcnaşcloi si:

tlatt)rcaza şi modului de transmitere a informaţiei vizuale de la receptt)ri spre l c h Imi

Sisri-MU L ISEKi OS 2 4 S

Page 246: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 246/422

Page 247: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 247/422

S i s t e m u l   n e r v o s 2 4 7 

luminos. în acest mod sc realizează contrastul foarte puternic dintre ccluleic stimulaic

luminos şl cele nestimulate, dintre punctele luminoase de pe retină şi cele obscurc.

Dacă toată suprafaţa retinei este egal luminată, centrii corticali nu mai pot discrimina

obiectele din jur. Este ceea ce se întâmplă pe timp de ceaţă, dacă se foloseşte faza lunga

a automobilelor.Experimental, prin înregistrări de potenţiale de acţiune din neuronii multipolari vecini,

s-a constatat că aceştia răspund foarte puternic şi diferenţiat la stimularea cu contrast a retinei şi

dau un răspuns slab şi difuz la stimularea egală a întregii retine. în cazul stimulării punctifonnc

a retinei (cu contrast alb-negru), în neuronul multipolar situat pe calea directă (contact cu neu

ronul bipolar şi cu bastonaşul stimulat luminos) se produce brusc o descărcare de potenţiale de

acţiune (efectul “deschis”), care încetează brusc la întremperea stimulării celulei cu bastona^j

(efectul “închis”). Concomitent, la nivelul neuronilor multipolari vecini are loc o sistare bruscă

a activităţii electrice bazale la începutul şi pe toată durata stimulării retinei, şi o creştere a

descărcărilor de potenţiale în momentul întreruperii luminii.Aceste modificări se datorează fenomenului de inhibiţie colaterală. Prin aceste meca

nisme neuronale are loc atât o codificare a informaţiilor vizuale, cât şi o creştere a contrastului

imaginii privite.

Rolul releului vizual talamic. La nivelul софи 1и1 geniculat lateral (extern), de o parte

sosesc aferenţele de la hemiretina temporală ipsilaterală (de aceeaşi parte) şi de la hemiretina

nazală contralaterală (de partea opusă). Deoarece pe cele două hemiretine ale unui glob ocular

se proiectează aceeaşi zonă de câmp vizual, rezultă că o primă etapă în fuziunea imaginilor şi

vederea binoculară se petrece aici (fig. 92). Tot prin suprapunerea zonelor neuronale talamice,

care primesc două imagini pentru fiecare obiect “văzut” de cele două hemiretine, este posibilă

şi analiza stereoscopică a câmpului vizual. Ambele procese vor fi definitivate pe scoarţa cerebrală.

Radiaţii optice

Corpul geniculat lateralTractul optic

Chiasma optică

Nervul optic

Cortex vizual

Fig. 92. Calea vizuală - vederea binoculară

Page 248: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 248/422

2 4 8  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

S E G M E N T U L C O R T I C A L A L A N A L IZ A T O R U L U I V IZ U A L

Fiecărui punct de pe retină îi corespunde un punct specific de proiecţie corticală. Aria

vizuală prim ară (câm pu l 17), num ită şi aria striată (fig. 9 3 ), se întinde mai ales pe faţa medială

a lob ilor oc cip itali, de o parte şi de alta a scizur ii calcarin e. în juru l ace steia se află ariile vizuale

secundare sau asociative (câmpurile 18 şi 19) (f ig. 94). La nivelul ariei vizuale primare, cea

mai întinsă reprezentare o i ire macula; aceasta ocupă regiunea posterioară a lobului occipital ,

 în a riil e v izu ale se rea liz ea z ă sen zaţia şi p ercepţia v iz u ală , resp ectiv transfo m ia rea st im ulilo relec trici porniţ i de la nivelul c elule lor fotore ceptoare în senzaţie de lumină, culoare ş i formă.

Simţul lumini i este cel mai vechi din punct de vedere f i logenetic. Senzaţia de lumi

noz itate se datorează exc itări i u nor neuroni co rt icali cu st imuli proveniţ i de la bastonaşe sau cu

stimuli de valoare egală proveniţi de la cele trei tipuri de conuri. Datorită relaţiei logaritmice

 în tr e in tensit atea stim ulu lu i Im nin os şi va lo area

p ot enţ ia lu lu i recep t or cores p u nz ă t or , och iu l

poate p ercep e o gam ă foarte largă de intensităţi

lum inoase. D e precizat că lum ina de intensitate

extrem de mare produce mai degrabă o senzaţiedureroasă decât luminoasă .

Simţul culorilor. Din practică se şt ie

că prin amestecarea în proporţ i i variabi le a

celor t re i culon fundamenta le ( roşu, verde ş i

albastru) se pot obţine toate ce lelalte cu lori din

spectrul vizibil sau senzaţia de alb. Pe aceasta

s e b a z e a z ă t e o r i a t r i c r o m a t i c ă a l u i Y o u n g

Şl Helmhol t z p r iv ind meca nis mu l p ercep ţ ie i

culonlor; f iecare din cele trei t ipuri de conuri

es t e exc i t a t ma x ima l d e o a nu mit ă ra d ia ţ ie

A r i i v iz u a l es e c u n d a r e

Fig. 93. Cortexul vizual

C o r t e x m o t o rA r i a s e n z i ti v ă

s o m a t i c ă I

( F o r n i ă

P o z i ţ i e

M iş c a re

1Ariiv i z u a l e

s e c LI nd ar e

. C or t e xv iz u a l p r ima r

l-i«. 94. Transmiterea semnalelor vi/uale de la cortexul vizual primar  la ariile vizuale secundare

Page 249: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 249/422

Page 250: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 250/422

C Â M P U L V IZ U A L , V E D E R E A B IN O C U L A R Â Ş I S T E R E O S C O P IC Ă

Spa ţiul cu prins cu p rivirea se num eşte câmp vizual. Fiecărui oc hi î i corespunde un câmp

vizual monocular, care se suprapune în mare parte cu câmpul vizual al celuilalt ochi. Partea

comună a celor două câmpuri reprezintă câmpul vizual binocular. Orice obiect aflat în câmpul

vizual binocular fomiează câte o imagine pe fiecare din retine. Aceste imagini fuzionează pe

scoarţă într-o imagine unică. Procesul de fuziune corticală este posibil numai dacă imaginileretiniene se fomiează în puncte corespondente. Acest proces de fuziune a imaginilor începe la

nivelul coipilor geniculaţi laterali . Din punct de vedere funcţional, retina fiecărui ochi are o

 ju m ă ta te n azală şi una te m po ra lă . D atorit ă m odulu i particula r de în cm cişare a fibrelo r nervului

optic la nivelul chiasmei optice, hemiretina nazală stângă devine corespondentă cu hemiretina

temporală dreaptă, şi invers. Altfel spus, imaginile proiectate pe hemiretinele stângi ajung în

aria vizu ală a e m isferei cere bra le stângi, iar ima ginile proiectate pe hem iretinele drepte ajung în

aria viz ua lă a e m isferei drepte. Da torită cristalinului, im aginea form ată pe retină este răsturnată,

iar hemiretinele stângi văd hemicâmpul vizual drept, iar hemiretinele drepte văd hemicâmpul

vizual stâng.Co respond enţa, punct cu punct , a proiecţ i i lor ret iniene ne cesită intervenţia pem anentă

a un or refle xe m otorii de orien tare co njug ată a o chilor spre obiectul privit. în funcţie de unghiul

fom iat de a xele vizu ale ale ce lor doi ochi cu obiectul exp lorat, este apreciată distanţa faţă de ochi

la care se află obiectul respectiv. Pe baza experienţei anterioare, noi vedem stereoscopic şi cu

un singur ochi. Totuşi, precizia vederii în adâncime se obţine numai prin vedere binoculară.

E xt iφ a re a ariei vizuale primare determină orbirea. Distm gerea ariilor vizuale secundare

produce afazia vizuală; bolnavul vede literele scrise, dar nu înţelege semnificaţia cuvintelor

citite.

2 5 0  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

FIZ IO LO G IA AN ALIZAT O R U LUI AC UST IC

Urechea umană percepe sunete cu frecvenţa cuprinsă între 20 şi 20 ООО Hz şi ampli

tudini între O şi 130 d ec ibe li (1 db = 1 dyne/cm-).

M E C A N I S M U L R E C E P Ţ I E I A U D I TIV E

Seg m en tul recep tor al analizatorului auditiv (acu stic) este reprezentat de organul Corti ,situat pe membrana bazilară din structura cohleei. Celulele senzoriale de la acest nivel trans-

fcn riâ energ ia m eca nic ă a sunetelor în influx nervos. S unetul este transm is până la organul Corti,

atât prin oasele craniului (transmitere osoasă), cât şi prin intennediul lanţului de oscioare din

urechea medie (transmiterea aeriană). Transmiterea aeriană este cea f iziologică. Ea începe la

nivelul pavilionului urechii, care captcază şi diri jează sunetele spre conductul auditiv extern.

La capătul acestuia, unda sonoră pune în vibraţie membrana timpanului care, la rândul său,

antrenează lanţul celor trei oscioare. Amplitudinea vibraţiilor timpanului este maximă atunci

când presiunile pe cele două feţe ale sale sunt egale. Din acest motiv, un rol important revine

trompei lui E usta chio , prin care se echilibre az ă presiunea acrului din urechea m edie cu presiunea

atmosferică. De la oscioare, unda sonoră este transmisă mai departe, succesiv, ferestrei ovale,

perilimfei şi cndolimfei. Variaţiile de presiune ale endolimfei fac să vibreze membrana bazilară,

pe care se gă seşte d ispus organul Co rt i.

Page 251: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 251/422

De la timpan, vibraţiile sonore se transmit ferestrei ovale, astfel încât se rcspectă întocmai

frecvenţa şi faza vibraţiilor, dar în acelaşi timp are loc o amplificare a intensităţii semnalului.

Această amplif icare rezultă, pe de o parte, din diferenţa dintre suprafaţa membranei timpanului

(55 mm-) şi a ferestrei ovale (3,2 mm^) şi, pe de altă parte, din creşterea de 1,3 ori a forţei cu

care se deplasează scăriţa. în acest fel se realizează o creştere de 2 2  ori a presiunii exercitate de

unda sonoră asupra perilim fei, faţă de cea exercitată asupra aerului. Această creştere de presiune

(respectiv am plificare a intensităţii semnalului) este necesară deoarece lichidul are o inerţie mult

mai mare decât aerul şi deci este nevoie de o presiune mult mai mare pentru a putea produce

vibraţia lichidului. în acelaşi timp, la nivelul urechii medii are loc şi un proces de reglare a in

tensităţii undei sonore. Contracţia muşchiului ciocanului reduce vibraţiile timpanului la sunete

prea puternice, iar contracţia muşchiului scăriţei permite vibraţii mai ample ale membraneiferestrei ovale chiar şi la sunete slabe.

Transmiterea sunetului pe cale osoasă nu este evidentă decât în situaţii patologice, în care

este comprom isă transmiterea aeriană. Există boli care produc o osificare a membranei ferestrei

ovale şi deci suprimarea căii aeriene (otoscleroză), urmată de surditate definitivă. Alteori, calea

aenană este suprimată temporar, ca urmare a obstruării conductului auditiv extern prin dopuride ceiTimen. Perforaţiile timpanului nu duc la surditate, ci numai la o scădere a acuităţii auditive

a urechii respective.

Excitarea celulelor auditive. Vibraţiile perilimfei determină vibraţii ale membranei

bazilare care antrenează celulele auditive ale căror cili vor suferi deformaţii mecanice la contactul

cu membrana tectoria. înclinarea cililor într-o parte depolarizează celulele, iar în direcţia opusă

le Ырефо1

аг12

еага. A ceste variaţii alternative de potenţial receptor produc potenţiale de acţiunepe fibrele senzitive a le neuronilor din ganglionul Corti. Depolarizările celulelor senzoriale cresc

frecvenţa potenţialelor de acţiune, iar hipeφolarizările o reduc.

Membrana bazilară are vibraţii de amplitudine maximă la o distanţă variabilă faţă de

scăriţă, în funcţie de frecvenţa undei sonore. Astfel, un sunet cu frecvenţă-mare va determina

vibraţii cu amplitudine maximă în apropierea scăriţei, după care unda sonoră nu se transmite

mai departe. Un sunet cu frecvenţă medie va determina vibraţia membranei bazilare cu ampli

tudinea maximă spre mijlocul distanţei dintre scăriţa şi helicotremă, iar un sunet cu frecvenţă

redusă se va propaga până aproape de helicotremă pentru a produce vibraţii cu amplitudine

maximă a membranei bazilare. Membrana bazilară are o structură comparabilă cu un rezonatorcu coarde. în alcătuirea ei se află aproximativ 25 ООО fibre de colagen paralele, de lungimi şi

grosimi diferite, dispuse transversal. Aceste fibre sunt fixa-te la unul din capete pe lama spirală

a columelei, iar celălalt capăt este liber, spre marginea laterală a membranei bazilare.

Fibrele colagene sunt mai scurte şi mai groase la baza melcului şi devin mai lungi şi mai

subţu i spre hclicotremă. Acestor variaţii morfologice le corespund particularităţi de elasticitate

şi de rezonanţă. Fibrele situate la baza melcului intră în rezonanţă cu sunetele de fi-ecvenţă înaltă

(15 ООО Hz), ce le de la mijlocul membranei bazilare rezonează cu frecvenţe medii (500 0 Hz),

iar cele de la vârful melcului cu frecvenţe joase (20-500 Hz) (fig. 97).

Când o undă sonoră ajunge la membrana ferestrei ovale, aceasta este împinsă spre rampavestibulară, comprimând perilimfa. Şocul presional determină o deplasare bruscă a porţiunii

iniţiale a membranei b^izilare spre rampa timpanică. Presiunea sunetului este unnată imediat de o

depresiune care face ca membrana ferestrei ovale să se retragă spre urechea medie, iar membrana

bazilară sc va deplasa spre rampa vestibulară. Acest ciclu presiune-depresiune se repetă de sute,

S i s t e m u l   n e r v o s   2 5 J 

Page 252: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 252/422

Page 253: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 253/422

Analiza corticală a stiniulilor auditivi. Scoarţa 1п1с фгс 1са/а frccvcnţa sun etelor аи/ис

 în fi in cl ie dc neuro nii cort ic ali ia carc ajun g impu lsu rile nervoase auditive. Dator ită le gatiin io r

prin “ fir d ire ct’ între rece ptor , calea auditivă şi neuronul contrai, se poate co ncl u7 iona ca .чсоаг^а

cerebrală inteq^retează vibraţiile membranei bazilare drept sunete înalte, dacă acestea au loc în

prima treime a sa, sunete medii, dacă vibrează porţiunea mijlocie a membranei, .şi sunete grave,dacă vibrează treimea dinspre helicotrcmă. Aceleaşi senzaţii sonore se obţin în urma stimulării

neuronilor din aria auditivă.

Ex cita re a unor neuroni din aria primară detcmiină perceperea unor tonuri son ore, în timp

ce exc itare a a riei a soc iativ e (auditive secundare) provoacă senzaţii şi percepţii auditive (individul

aude melodia); excitarea unor arii asociative temporo-occipitale evocă experienţe complexe

trăite anterior (individul aude melodia şi are imaginea sălii unde a avut loc concertul respectiv,

având impresia că totul, respectiv sala, publicul, orchestra, propria persoană sunt evenimente

care se petrec la timpul prezent). Tot acest scenariu halucinatoriu dispare în momentul încetăriistimulării ariei respective.

Identificarea direcţiei de unde vine sunetul. Un individ poate determina direcţia de

unde vine un sunet prin două mecanisme principale: prin detectarea decalajului în timp dintre

semnalele acustice care intră în cele două urechi şi prin diferenţa de intensitate a sunetului care

ajunge la cele două urechi. Primul mecanism este realizat Ia nivelul nucleului olivar superior

medial, iar cel de-al doilea la nivelul nucleului olivar superior lateral. în afară de integritatea

nucleului olivar superior, pentru a detecta direcţia sunetelor este necesară şi integritatea căilor

nervoase pe tot parcursul dintre nudei şi cortex.

S i s t e m u l   n e r v o s   j S . f  

FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VESTIBULAR

Analizatorul vestibular are rolul de a informa creienil despre poziţia capului în spaţiu

şi despre accelerările liniare sau circulare la care acesta este supus. Simţul vestibular nu este

proprm-zis un simţ al echilibrului, ci o componentă unportantă a mecanismelor ce concură la

reglarea echilibrului, alături de analizatorii kinestezic, vizual, tactil şi de cerebel.

S E G M E N T U L P E R I F E R I C

Este reprezentat de utrieulă şi saculă, pe de o parte, şi de canalele semicirculare, pe dc

altă parte.

U tricu la şi sac ul a. Recep torii maculari sunt stimulaţi mecanic de către otolite. Stim u

larea are lo c a tâl în co nd iţii sta tice, cât şi d inamice. Când capul stă nemişcat, otolitele apasa prin

greutatea lor asupra cililor celulelor senzoriale, care trimit impulsun spre centri, infomiându-i

asupra poziţiei capului în raport cu direcţia vectorului gravitaţional. Când capul şi софи1 suferă

accelerări liniare (înainte, înapoi sau lateral), forţele de inerţie împing otolitele, care sunt mai

dense decât cndolimfa, în sens opus deplasării. Astfel se declanşează la nivelul centrilor nervoşi

icacţii motorii corectoare ale poziţiei corpului şi capului, în vederea menţinerii echilibrului pe

loaia durata mişcării. Deplasarea liniară înainte provoacă rellex aplecarea софики şi capului în

lai a. De rcm arcal că recep torii maculari nu detectează viteza de deplasare a соф ик п. re>pectiv

‘I c;ipului, ci acceleraţia.

Page 254: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 254/422

Receptori i maculari descarcă impulsuri chiar ş i în absenţa deplasări lor capului , fapt

ce dovedeşte că ei se adaptează foarte puţin. încl inând capul cu doar 1 ° faţă de poziţia statică,

de scăi 'cările de impulsui 'i din rec epto rii otolitici cre sc. A ces ta este pragul diferenţei de înclinare a

capului . F recv en ţa cre şte p rogresiv cu gradul încl inări i capului . R eceptori i aparatului vestibular

sunt ş i sediul unor ref le xe posturale. O m od if icare bru scă a poziţiei софи1и1 declanşează ref lexe

care a jută la m enţin erea p osturi i ş i a ech i l ibn i lui . D e ex em plu, dacă un individ este împins brusc

către dreapta, în mod ref lex se produce extensia membrului inferior drept, chiar înainte ca tot

с о ф и 1  său să se încl ine cu mai mult de câteva grade.

Un al t t ip de ref lex, asemănător , se produce când subiectul cade înainte, cu con

tracţia m uş ch ilor exten sor i ai coap selor , ai spatelui şi gâtului, care previne căderea acestuia la

pământ .

Receptorii otolitici nu participă la menţinerea echilibrului în condiţii le accelerărilor

circulare ale capului ş i corpului .

C a n a l e l e s e m i c i r c u l a r e . Crestele ampulare şi cupulele gelatinoase, care se găsesc la

baza canalelor semicirculare, reprezintă cel de-al doi lea organ receptor al anal izatorului vestibular , responsabi l de menţinerea echi l ibrului în condiţi i le acceleraţi i lor c irculare ale capului

şi софи1ш. Ci l i i celulelor senzoriale din canalele semicirculare sunt exci taţi mecanic de depla

sarea endolimfei. Orice mişcare de rotaţie a capului sau софи1и1 antrenează rotaţia simultană

a canalelor semicirculare af late în planul rotaţiei respective. Din cauza inerţiei , endolimfa din

aceste canale va suferi o deplasare relativă în sens opus şi va înclina cupula în sensul acestei

deplasări . Fenomenele mecanice se petrec s imultan în canalul semicircular omonim contrala-

teral , dar cu sens inversat . R ecep ţionarea m işcări lor c irculare ale capului este posibilă datorită

orien tării c an ale lor sem icircu lare în ce le trei planuri ale spaţiului (frontal, orizontal şi sagital) .

Rotaţia capului în unul din aceste planuri provoacă deplasarea endolimfei numai în canalelesemicirculare dm planul respectiv; este excitat organul cupular al unui canal şi inli ibat cel al

canalului contra la tera l.

A ce st m od el de stim ulare -inliibare stă la baza inform ării centrilor asupra planului mişcării

rotatorii ( în funcţie de planul în care se găseşte perechea de canale stimulată) şi sensului aces

teia (în fun cţie de cu pula stimu lată şi , respe ctiv, inJiibată - dreapta sau stânga). Prin combinarea

impulsurilor sosite de la cele trei perechi de canale semicirculare, centrii nervoşi iau cunoştinţă,

 în o r ic e m o m en t, de m iş ca rea efectu ată .

S E G M E N T U L IN T E R M E D I A RPotenţialele de acţiune generate la nivelul receptorilor vestibulari sunt transmise de

primul neuron senzitiv al căii vestibulare (aflat în ganglionul Зсафа) până la nucleii vestibulari

bulbari , unde se află al doilea neuron al căii . De aici , stimulii vestibulari se distribuie în mai

m ulte direcţi i : spre arh icereb el , responsabi l de m enţinerea automată a echi l ibai lui ; spre fonnaţia

reticulata a tainchiului cerebral şi spre neuronii motori γ medulari , pentru reglarea tonusului

m uscu lar şi a posturii ο ο φ υ ΐυ ί; spre nucleii m otori ai nervilor oculari , care asigură fixarea ochilor

 în tim pul m işc ă r ilo r ro tatorii a le cap u lu i; sp re ta la m us şi de aic i sp re scoarţ a cerebrală , pentru

a asigura senzaţia conştientă a echi l ibrului .

S E G M E N T U L C O R T I C A L

Pro iecţia co rticală a ana lizaloa ilui ve slibu lare ste la nivelul peretelui superior al şanţului

Sylvius (lobul parietal) , în vecinătatea arii lor acustice din girul temporal superior.

2 5 4  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 255: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 255/422

f iz io l o g i a  a n a l i z a t o r u l u i  g u s t a t iv

Gustul este un simţ special, care permite selectarea hranei, evitarea alimentelor alte

rate sau caustice, participând şi la elaborarea unor reflexe secretorii digestive. Pentru a putea

fi gustate, substanţele chimice din alimente trebuie sâ se dizolve în saliva ce scaldă receptoriigustativi. Receptorii gustativi sunt chemoreceptori ce interacţioneazâ specific cu substanţele

sapide. Din acest motiv, gustul este considerat simţ chimic.

SEGMENTUL PERIFERIC

Receptorii gustativi sunt situaţi în special în mugurii gustativi de pe suprafaţa limbii,dar şi în mucoasa palatină, amigdaliană, epiglotică şi chiar de la nivelul esofagului proximal.

Senzaţia primară de gust. Identitatea substanţelor chimice specifice care excităreceptorii pentru gust este încă incompletă. Totuşi, studiile psihofiziologice şi neurofizio-

logice au identificat cel puţin 13 posibili sau probabili receptori chimici în celulelegustative. Din punct de vedere practic, pentru analiza gustului, calităţile de percepţie ale gustului au fost împărţite în patru categorii generale, numite senzaţii gustative primare. Acestea suntacru, sărat, dulce, amar.

Gustul acru este dat de acizi; intensitatea senzaţiei de acru este proporţională cu logaritmul concentraţiei ionilor de hidrogen. Cu alte cuvinte, cu cât este mai puternic un acid, cuatât mai intensă este senzaţia de acru.

Gustul sărat este dat de săruri ionizate. Calitatea gustului variază oarecum de la o sarela alta, deoarece fonnarea senzaţiei de sărat necesită şi alte senzaţii gustative pe lângă cea de

sărat.Gustul pentru dulce nu este determinat de o singură clasă de substanţe chimice. Unele

dintre acestea sunt: zaharuri, glicoli, alcooli, aldehide, cetone, amide, esteri, arainoacizi şi altele.Se observă că cele mai multe dintre substanţele care determină senzaţia de dulce sunt de natură

organică. Modificări uşoare în structura chimică, cum ar fi adăugarea unui simplu radical, potadesea să schimbe gustul substanţei din dulce în amar.

Gustul amar,  ca şi gustul dulce, nu este deteminat de un singur tip de agent chimic;dar, Şl în acest caz, substanţele care determină senzaţia de amar sunt aproape în întregime sub

stanţe organice. Senzaţii gustative amare sunt produse, cu o mare probabilitate, de două clase

de substanţe, şi anume de substanţe organice cu lanţ lung, care conţin azot şi alcaloizi. Grupaalcaloizilor cuprinde o serie de medicamente utilizate în terapeutică: chinine, cafeina, stricninaşi nicotină. Dacă gustul alimentului este intens amar, persoanele sau chiar animalele resping

alimentul. Aceasta este, fară îndoială, o funcţie protectivă importantă, deoarece multe dintretoxinele letale din otrăvurile vegetale sunt alcaloizi şi toate au un gust amar puternic.

Mugurele gustativ are un diametru înjur de 1/30 mm şi o lungime înjur de 1/16 mm.Mugurele gustativ este compus din aproape 40 de celule epiteliale modificate, unele dintreele fiind celule de susţinere, iar altele celule gustative. Celulele epiteliale din vecinătate, pnn

diviziuni mitotice, înlocuiesc în mod continuu celulele gustative; astfel, există celule gustative

tinere şi altele mature. Acestea dim urniă se întind spre centnil mugurelul şi, în curând, se vorr u p e şi dizolva.

Celulele gustative situate mai spre suprafaţă se găsesc aşezate în jurul unui por gustativ

tibia perceptibil. De la fiecare celulă pleacă numeroşi mierovili sau peri gustativi; ei se îndreaptă

i'Prc SLipralala externă a porului gustativ, pătamzând în cavitatea bucală. Aceşti microvili

S i s t e m u l   ν ε κ  v o s   25 5

Page 256: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 256/422

reprezintă suprafaţa receptoare pentru gust. Printre celulele gustative se găseşte o reţea de fibre

nervoase gustative care sunt st imulate de către celulele receptoare gustative.

Local izarea muguri lor gustativi în anumite zone speciale prezintă o importanţă mare

pentru form area s en zaţii lor g ustative primare. Gu sturile sărat şi dulce sunt percepute în principal

la vârful l im bii , g ustul acru p e ce le două părţi laterale, iar gustul amar la baza limbii şi pe palatul

moale .

C ei m ai m ulţi dintre m ugurii g ustativi pot fi stimulaţi de doi, trei, poate patru sau chiar

şi de alţi stimuli gustativi care nu intră în categoria celor primari. însă, de obicei , predomină

unul sau două dintre categoriile de gusturi descrise. La contactul dintre substanţele sapide şi

celulele receptoare ale mugurelul gustativ se produce o depolarizare a acestora din umiă, cu

apari ţ ia poten ţialului receptor .

M eca nism ul producerii acestei depolaiizări se pare că este următorul: substanţele chimice

se leagă de m olecu le p roteice receptoare care pătmnd în m embrana m icrovil ilor şi deschid canale

ion ice; can alele ionice odată d esch ise perm it pătrunderea ioni lor de sodiu, care vor depolariza

celula.

S E G M E N T U L I N T E R M E D I A R

S e m n a l e l e gu s ta t i v e s u nt t ra n s m i s e d e la l im b ă ş i reg i u nea f a r ing i a nă p ână în

s i s temul nervos centra l pr in mai mul ţ i nervi c ranieni . Mai întâ i , toate f i l e te le nervoase

gustative pătrund în tractul sol i tar al trunchiului cerebral , fac s inapsă cu al doi lea neu

ron al căii în nucleii din tractul solitar. Cel de-al treilea neuron al căii este tot în talamus,

 în tr -o zon ă m ică lo ca liz a tă puţin m edia l fa ţă de p ro ie cţii le tala m ic e ale re giu nii fa cia le din

s is temul senzi t iv somatic .

S E G M E N T U L C O R T IC A L

A xo n ii n eu ron ilor tal am ici se pro iecteaz ă în porţiunea inferioară a girusului postcentral

din cortex, în apropierea ariei de proiecţie senzitivă somatică a l imbii .

In tiTinchiul cerebral se integrează reflexe gustative. Un număr mare de impulsuri este

transmis în interiorul tamchiului cerebral însuşi, de Ia nivelul tractului solitar către nucleii

salivatori superiori şi inferiori . De aici , impulsurile efectorii pleacă spre glandele salivare sub-

mandibulare, sublinguale şi parotide, pentru a ajuta la controlul salivaţiei în timpul ingestiei

al imentelor .P re fe rin ţe le gu stativ e şi co ntr olu l dietei . Preferinţele gustative înseamnă că un animal

va alege anumite tipuri de alimente în defavoarea altora. El util izează în mod automat aceste

pr efer inţe pentru a con trola d ieta pe care o con sum ă. în plus, preferinţele sale gustati-ve sunt de

multe ori în acord cu necesităţile organismului pentru anumite substanţe specifice. De exemplu,

animalele lerbivore, la care aportul natural de sare este scăzut, caută să l ingă sare sau chiar

zidăria caselor .

Fenomenul preferinţei gustative este rezultatul unui mecanism localizat în sistemul

nei-vos central şi nu al unui mecanism din receplorii gustativi. Argumentul pentru această ipo

teză îl con stituie faptul că e xp erien ţe prea labile ale individului, plăcute sau neplăcute, joa căun rol m ajor in stab ilirea diferite lor preferinţe gusiativc. Dc exem plu, dacă o persoană capătă

indispoziţie imediat după ce a consumat un anume lip de aliment, ea va dezvolta o preferinţă

gustativă negativă pentru acel tip de aliment, lot t)m]:)ul după aceea.

2 5 6  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 257: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 257/422

Page 258: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 258/422

Cercetări recente au arătat că glomcailii răspund la agenţi mirositori diferiţi. De aceea, este posibil ca glomerulii olfactivi stimulaţi specific să fie cheia pentru analiza diferitelor sem

nale odorifere transmise sistemului nervos central.

SEGMENTUL CENTRAL

Tractul olfactiv intră în creier la joncţiunea dintre mezencefal şi encefal. Aici, el se divide în două căi, una care trece medial în aria olfactivă medială şi alta lateral, în aria olfactivă  laterală. Aria olfactivă medială reprezintă un sistem foarte vechi, pe când cea laterală reprezintă poarta de intrare pentm sistemul olfactiv mai puţin vechi şi pentru cel mai nou.

Sistemul olfactiv foarte vechi (arhicortexul olfactiv) este fonnat dintr-un grup de nudei situaţi în porţiunile bazale mijlocii ale creierului, situaţi anterior şi superior de hipotalamus.

Acest sistem este implicat în unele răspunsuri primitive legate de olfacţie, cum sunt: lingerea buzelor, salivaţie şi alte răspunsuri alimentare legate de mirosul alimentelor sau căile emoţionale primitive asociate cu mirosul (găsirea şi recunoaşterea parteneailui sexual, recunoaşterea eventualilor duşmani).

Sistemul olfactiv vechi (paleocortexul olfactiv) este reprezentat de aria olfactivă laterală, com pusă, în principal, din cortexul prepiriforrn căruia i se adaugă porţiunea corti-cală a nucleilor amigdalieni.

Din aceste zone semnalele merg către aproape toate teritoriile de la baza creierului, care sunt importante pentru a învăţa pe baza experienţei ceea ce place sau nu, legat de alimentaţie.  De exemplu, zona olfactivă laterală şi conexiunile sale multiple cu structurile creierului, care se ocupă de coordonarea comportamentului, detemină aversiunea absolută a unei persoane faţă de 

acele alimente care i-au provocat greaţă şi vărsături. Tot aici este sediul unor reflexe condiţionate olfactive mai complicate.O cale olfactivă (neocortexul olfactiv) mai nouă a fost descoperită în talamus; ea trece 

către nucleul talamic dorso-medial şi apoi către cadranul postero-lateral al cortexului orbito-  frontal. Se pare că acest sistem olfactiv mai recent filogenetic ajută la analiza conştientă a mirosului.

2 5 S A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 259: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 259/422

Gland ele cu secreţie intemâ sunt formate din epitelii secretorii, ale că ror ce lu le produc

substanţe active, numite hormoni, pe care îi eliberează direct în sânge. Acestc glande nu prc/intâ

canale excretoare.

Hormonii sunt substanţe chimice spccifice, care a cţionează la distanţă de locui sintez ei

şi produc efecte caracteristice. Principalul rol al hormonilor constă în reglarea m etabo lismu lui

celular. Se consideră glande endocrine următoarele organe: hipofiza, suprarenala, tiroida, para-

tiroidele, testiculul, ovarul, pancreasul insular, timusul, epifiza şi placenta (temporar).

Există şi alte organe care, în afara funcţei lor principale, au şi rol cndocrin; glandeleparotide secretă parotina, antrul piloric secretă gastrina, duodenul secretă 6 -8   homioni cu rol

 în reglarea act iv ităţi i secretorii şi motorii a aparatului digestiv, rinichiu l secre tă eri tr opoie tina

etc.

 în ultima vrem e a fost ev idenţiată ac tivita tea se cre to rie a un or ne uron i hip ota la m ic i şi

a altor organe nervoase, proces numit neurosecreţie, care reprezintă tot o funcţie endocrină. în

lumina acestor date, sistemul endocrin este conceput ca un sistem ana tom o-funcţiona l c om ple x,

coordonat de sistemul nervos, având rolul de a regla şi coordona pe cale umorală activitatea

diferitelor organe pe care le integrează în ansamblul funcţiilor organismului.

Homionii sunt mesageri chimici de ordinul întâi. Ei sunt eliminaţi permanent în mediul

intern, a cărei parte circulantă, sângele sau limfa îi transportă spre toate celulele софи 1и1. A ici,

unii homioni (în special cei proteici) interacţionează cu receptori biochimici dm membranele

celulare. în urma acestei interacţiuni rezultă mesageri chimici de ordinul al doilea (ex. adenozin

monofosfatul ciclic - AMP^) care provoacă modificările metabolice şi funcţionale celulare.

Alţi homioni (cei sterolici) pătrund în citoplasma celulei şi în nucleu, unde interacţionează cu

materialul genetic, stimulând biosinteza proteinelor şi enzimelor. Există o secreţie endocnnă

bazală continuă şi una ocazională, provocată de numeroşi factori de mediu ex tern şi intern.

 în afara glande lor endocrine enum erate, individua liz ate anato m o-funcţional, ex is tă şi

sisteme endocrine difuze, aflate în diverse ţesuturi şi organe, capabile să secrete homioni cu

structură foarte diversă. Aceştia nu acţionează neaparat la distanţă de locul de producere şi nu

sunt transportaţi neaparat de sânge sau limfa, ei putând acţiona local, asupra unor celule - ţintă

vecine (secreţie paracrină). Există, de asemenea, şi posibilitatea sintezei unor substanţe dc către

o celulă, iar substanţa respectivă să-şi exercite acţiunea chiar asupra celulei care a produs-o

(secreţie autocrină). Unii homioni pot funcţiona ca neuromed iatori sau neurom odu latori, elibera ţi

 în sinap sele din sistemul nervos central sau per ife ric.

HIPOFIZA

Este o glandă cu secreţie internă, localizată la baza encefalului, înapoia chia.smei optice,

 în şaua turcească. Hipofiza (glanda pituitară) are dim en siuni le unui bob de fa so le şi form a ov ala .

Page 260: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 260/422

2 6 0  A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Cân tăreşte 5 00 mg. Es te alcătuită din trei lobi ; anterior, m i j lociu ( intenned iar) şi posterior. Lobul

anterior şi cel mi j lociu const i tuie adenohipofiza, iar lobul posterior neurohipofiza.

A den ohip of iza d er ivă, cm briolo gic , d in ec todem iul gurii pr imit ive , iar neurohipofiza

se d ezvol tă din podeaua v entr icu lu lu i a l 1 1 1 -lea, având, ca şi hipotalamusul, origine nervoasă.

Adenohipof iza conţ ine ce lu le cromofobe ş i cromofi le . Acestea din urmă sunt de două fe lur i :

ac idof i le ş i bazof i le . Celu le le sccre tor i i fomiează parenchimul g landei . E le sunt dispuse încord oa ne ep itel iale . între celu le se a flă o bogată reţea bogată de cap ilare şi de f ibre reticulinice

care a lcătu iesc , îm preună, s t rom a con junct ivo-vascu lară a g landei. A denohipof iza mai conţine

şi o reţea de f ibre ne rvoa se a m iel inice . Lob ul an terior este partea cea mai dezvoltată a glandei :

e l reprezintă 7 5 % din ma sa h ipo fizei , în t imp c e lobul intermed iar reprezintă numai 2% , fi ind

redus la o simplă lamă epitel ială, aderentă de lobul posterior.

Lobul posterior este fomiat dintr-o stromă conjunct ivo-vasculară în ochiuri le căreia se

gă sesc num eroase celu le ne vrog lice transfom iate , unele tipuri celulare din adenohipofiză, precum

şi f ibrele nervoase ale tractului hipotalamo-hipofizar. Celulele neurohipofizei sunt încărcate cu

granule de neurosecre ţ ie h ipotalamică .

 în tr e h ip o fiz ă şi h ip o ta la m u s sunt re la ţii strân se atâ t an ato m ic e , cât şi fu ncţionale . A na

tom ic, h ipo fiza es te leg ată de planşeu l ventriculului al l l l - le a prin t ija pituitară. între eminenţa

m edia nă a hipo talam usu lui şi ade noh ipofiză există o legătură vasculară reprezentată de sistemul

port hipotalamo-hipofizar descris de anatomistul român Grigore T. Popa împreună cu Urma

Fielding. între hipotalamusul anterior şi neurohipofiză există tractul nervos hipotalamo-hipofizar

format din axonii nucleilor hipotalamici supraoptic şi paraventricular. Prin aceste legături vascu

lare şi nerv'oase şi prin produşii de neurosecreţie, hipotalamusul controlează şi reglează secreţia

hipofizei , iar prin intennediul acesteia coordonează act ivitatea întregului sistem endocrin.Co ntrolul hip otalam ic se real izează prin intenned iul unor honn oni produşi în neuronii

acestui organ, prin procesul de neurosecreţie. Hipotalamusul este, în acelaşi t imp, şi glandă

endocrină, şi centRi ner\'os de reglare a funcţ i i lor vegetat ive.

Hipotalamusul secretă trei feluri de honnoni: de inhibare a adenohipofizei, de stimulare

a ad en oh ipo fizei şi cei ce se de pozitează în neurohipo fiză (vezi , în continuare, сшп se reglează

secre ţ ie i de honnoni h ipof izar i ) .

A D E N O H I P O F I Z AE ste si tuată în partea anterioară,

dar se înt inde şi posterior, înconjurând

apr o ape c o m pl e t n e u r o h ipo f iza .

S i s t e m u l p o r t h i p o t a l a m o -  

h i p o f i z a r (f ig . 98) . Vasele portaie , si tu

ate în lungul t i je i pituitare , conectează

plexu l de cap ilare (provenind din arterele

hipo f izare sup er ioare) de la n ive lu l em i

nenţei mediane din hipotalamus cu un aldo ilea plex de cap ilare sinusoide din lobul

anterior al hipofizei (con exiun e vasculară

crucială penUu accesul neuroh onn oni lor

h i p o t a l a m i c i l a c c l u l e l e l o r ţ i n t ă d i n

Glaiidii pituiUiră aiU.

-----------------------V e n ă

fig. 98. Sislemul port hipofalamo-hipofizar

Page 261: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 261/422

S i s t e m u l   e n d o c r i n 2 6 1

hipofiza anterioară). Hipoflza posedă inervaţie vasomotoarc, dar nu inervaţic reglatoare a

secreţici de honnoni. Din capilarele fenestrate ale adenohipofizei, sângele este drenat de venele

hipofizare către sinusurile venoase durale.

Structura. 1 . Celulele cromofile: a. celulele acidofile secretă hormonul somalotrop

(STH) şi prolactina (hormonul mamotrop = LTH); b. celulele bazoflle secretă hormonii glandu-

lotropi (ACTH, FSH, LH, TSH); 2. Celule cromofobe, cu semnificaţie funcţională disputată.

Hormonii adenohipofizei sunt glandulotropi, având ca organe ţintă alte glande endocrinc

(ACTH, TSH, FSH, LH) şi nonglandulotropi (STH, prolactina). Majoritatea dintre ei au fost

obţinuţi în stare pură, li s-a identificat structura şi unii au fost chiar sintetizaţi.

Hormonul somatotrop (STH), denumit şi hormon de creştere (GH), este secretat de

celulele acidofile. STH stimulează creşterea, împreună cu insulina, hormonii tiroidieni şi go-

nadali. STH determină o retenţie de săruri de Ca, Na, К şi P, precum şi de substanţe azotate.

Acţiunea STH este de a stimula creşterea armonioasă a întregului organism. STH

stimulează condrogeneza la nivelul cartilajelor de creştere metafizare, determinând creşterea

 în lungime a oaselor. Majoritatea efectelor STH se exercită indirect, prin acţiunea unui sistem

de factori de creştere numiţi soraatomedine. După pubertate, STH produce îngroşarea oaselor

lungi şi dezvoltarea oaselor late. Stimulează creşterea muşchilor şi a viscerelor, cu excepţia

creierului.

Efectele metabolice ale STH asupra metabolismului glucidic şi lipidic sunt antagonice

 în raport cu insulina, având efect diabetogen.

Pe metabolismul lipidic are efect cetogen prin stimularea eliberării acizilor graşi din

ţesutul adipos, creşterea concentraţiei acizilor graşi liberi în sânge şi prin stimularea oxidării

lor hepatice, creşterea producţiei de соф 1 cetonici.

Pe metabolismul glucidic are efect hipergiicemiant, prin inhibarea transportului glucozei

 în celula musculară şi adipoasă, stimularea gluconeogenezei şi inhibarea glicolizei.

Hipersecreţia acestui hormon are consecinţe asupra dezvoltării somatice şi consecinţe

metabolice. Consecinţele somatice diferă. Dacă hipersecreţia de STH a survenit înainte de pu

bertate, se produce gigantismul. Individul atinge talii de peste doi metri, prin creşterea exagerată în lungime a extremităţilor. Intelectul nu este afectat. După pubertate, se produce acromegalia,

caracterizată prin creşterea exagerată a oaselor feţei, a mandibulei, a oaselor late, în general,

 îngroşarea buzelor, creşterea viscerelor (inimă, ficat, rinichi, limbă) şi creşterea exagerată a

mâinilor şi picioarelor. Consecinţele metabolice ale hipersecreţiei de STH sunt mai exprimate

la adult. Se produce o hiperglicemie pemanentă, care detemiină epuizarea celulelor β din

pancreas, şi se instalează diabetul zaharat hipofizar. Exagerarea catabolismului lipidic duce la

creşterea concentraţia софНог cetonici şi acidoză metabolică. Hiposecreţia produce, la copil,

oprirea creşterii somatice, dar nu a celei neuropsihice. Boala se numeşte piticism (nanism)

hipofizar. Indivizii sunt de talie mică, 1,20 - 1,30 m, dar proporţionat dezvoltaţi şi cu intelectul

normai.

Reglarea secreţiei de STH.  Feedback negativ: creşterea secreţiei STH inhibă celulele

somatotrope adenohipofizare şi structurile hipotalamice secretoare de homioni peptidici regla

tori: STH - RH (somatoliberina) şi stimulează celulele secretoare de STH - IH (somatostatină).

Vârful fiziologic al ritmului nictemeral al STH se situează noaptea, în primele orc de somnprofund.

Page 262: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 262/422

Factor i metabol ic i :

• s t im u l a t o r i - h i p o g l i c e m i a , c r e ş t e r e a c o n c e n t r a ţ i e i u n o r a m i n o a c i z i c i rc u l a n ţ i,

inaniţ ia;

• inhibitori - creştere a aciz i lor graşi l iberi c irculanţi .

STH este un honnon act ivat de s t ress .

Secreţ ia STH este influenţată de interacţ iunea cu mediatori şi homioni : dopamina şinoradrenal ina s t im ulează, iar cort izolu l inhibă secre ţ ia ST H .

Prolact ina, numit ş i homionul mamotrop, este secre tat de ce lu le le ac idof i le . Nu se

cunoaşte acţ iunea acestui honnon la bărbat . La femeie st imulează secreţ ia lactată a glandei

mamare, sensibi l izată de estrogeni şi progesteron. Prolact ina este un inhibitor al act ivităţ i i

gonadotrope, f i ind capabilă să prevină ovulaţ ia. Secreţ ia de prolact ină este inhibată de hipota-

lamus prin homionul PIH, care are rol esenţial în reglarea secreţ iei , chiar dacă se st ipulează şi

un ho m ion el iberator. D op am ina asigură reg larea secreţ iei de prolact ină prin feedback negativ,

 în fu n cţie de n iv e lu l c ircu la n t al p ro lacti n e i.GAP (Gonadol iber in Associated Pept ide) , ce se secre tă împreună cu GnRl i , es te im

plicat în reglarea secreţ iei prolact inei prin hormonii hipotalamici : acţ ionează ca inhibitor de

prolact ină şi st imulator al secreţ iei de FSH şi LH. Secreţ ia de prolact ină în afara sarcini i este

st imulată de efortul f izic , stresul psihic şi chirurgical , hipoglicemie, somn; în t impul sarcini i ,

secreţ ia prolact inei creşte gradat , at ingând un vârf la naştere şi revenind la nivelul de control

du pă apr o x i m at iv 8   zi le . Suptul d etem iină creşterea temp orară a secreţ iei de prolact ină.

H or m on u l ad en oc ort ico trop (A C T H , cort icotrop ina ) este secre tat de ce lu lele bazofile.

Este un polipeptid fomiat din 39 aminoacizi şi a fost preparat sintet ic .A cţ iun ea acestu i ho rm on e ste de a st imu la act ivitatea secretorie a zonelor fasciculată şi

ret iculata a glandei cort icosuprarcnale . Produce creşterea concentraţ iei sangvine a glucocort i -

co izi lo r şi ho rm on ilor androg enital i. Asu pra secreţ iei de m ineralocort icoizi , efectele AC TH sunt

mai reduse. în afara acţ iunii indirecte , ACTH st imulează direct melanogeneza şi expansiunea

pigmentului melanic în celulele pimentare (melanocite) , producând pigmentarea piel i i .

H iper secre ţ ia de cort icotrop ina produce atât efectele excesului de glucocort icoizi (exa

gera rea catab olism ulu i p roteic , hipe rglicem ie, obezitate), cât şi efectele m elanocito-st imulatoare,

pigmentarea piel i i (diabet bronzat) . Aceste modificări se întâlnesc în boala Cushing, provocată

de tumori a le ce lu le lor bazof i le .

Hiposecreţ ia de ACTH produce efectele defici tului de glucocort icoizi (vezi cort icosu-

prarenala) . Secreţ ia de ACTH este controlată de hipotalamus prin CRH, homion de el iberare a

cort icotropinei , şi de glucocort icoizi , prin feedback negativ (vezi reglarea secreţ iei CSR).

H o r m o n u l t i r c o t r o p ( t ir e o s t i m u l in a , T SH ) , se cr e ta t de ce lu l e lc b azo fi le , stim u le ază

sinteza şi secreţia de honnoni tiroidieni. Efectele administrării TSH sunt indirecte, fi ind mediate

de liroxină şi triiodotironină. TSH stimulează atât captarea iodului de către celulele foliculukii

tiroidian, cât şi sinteza şi eliberarea homionilor iodaţi din molecula de tireoglobulină.

H ipersecr eţ ia de TSH duce la hipertiroidism (cx. boala Based ow ), iar hiposecreţia duce

Ia insuficienţă tiroidiană. Secreţia de TSH este reglată de hipotalamus şi de nivelul t iroxinei

sangvine. Hipotalamusul secretă un homion de el iberare a t ircost imulinei (TRH).

H o r m o n i i g o n a do t r o pi (g o n ad o st i m i il i n c l e ) c o n tr o le ază fu n ciia g on adelo r.

2 β 2  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 263: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 263/422

S i s t e m u l   e n d o c i u n 2 6 3

Hormonul foliculostimulant (FSH), este secretat de celulele Ьа/оП1е. La barbal siiinu-leazâ dezvoltarea tiibilor seminiferi şi a spermatogenezei, iar la femeie determina crc.ştcrcamaturarea foliculului de Graaf şi secreţia de estrogeni.

Hormonul luteinizant (LH), este secretat de celulele bazofile. Acţionează la barbaiprin stimularea secreţiei de anclrogeni de către celulele interstiţiale ale testiculului. La femeiedeteiTnină ovulaţia şi apariţia софики galben, a cărui secreţie de progesteron şi estrogeni ostimulează. Hipotalamusul stimulează secreţia de LH şi FSH printr-un hormon de eliberare agonadotropinei (LHRH).

Reglarea secreţiei de hormoni adenohipofizari se face printr-un mecanism de autoreglarede tip feedback negativ.

Rolul cel mai important îl are hipotalamusul, ai cărui neuroni secretă o serie de oligopep-tide, numiţi hoπΉonii de eliberare şi de inhibare. Ei ajung pe calea axonilor până la în eminenţamediană, unde, pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar, ajung la adenohipofiză. Pentrufiecare tip de honnon adenohipofizar, hipotalamusul secretă câte un factor specific de eliberare

(RH = releasing hormon) sau de iniiibare (IH = inhibiting hormon).Cantitatea de RH eliberată de hipotalamus este în funcţie de concentraţia sangvină a

homionilor hipofizari sau ai glandelor periferice pe care hipofiza le stimulează.Când concentraţia acestor hormoni creşte în sânge, are loc blocarea hormonilor de

eliberare şi stimularea honnonilor de inhibare, iar când concentraţia hormonilor hipofizan sauai glandelor periferice scade, neurosecreţia hipotalaraică îşi inversează sensul. Din echilibrulacestor mecanisme rezultă o funcţie normală a tuturor glandelor endocrine. In acelaşi timp,secreţia hipotalamieă este influenţată direct, pe cale nervoasă, prin stimuli veniţi de la sistemullimbic, sau reflex, prin stimuli veniţi de la receptori.

LOBUL INTERMEDIARReprezintă 2% din masa hipofizei. Anatomic, face parte din adenohipofiză. El secretă

un homion de stimulare a pigmentogenezei numit hormon melanocitosti-mulant (MSH), careare acelaşi precursor ca şi ACTH-ul. Hipotalamusul secretă un hormon de inliibare a melanoci-tostimulinei.

N e . p a r a v e n t r i c u l a r

n a m i l a r

H i p o t i z a■ -Hi p o s l e n o a r a '

H i p o f i z aa n t e r i o a r ă

l'ig. 99. Controlul hipotalamical hipofizei posterioare

LOBUL POSTERIOR(NEUROHIPOFIZA)

Ontogenetic, neurohipofiza se

dezvoltă din planşeul ventriculului alIlI-lea. Are conexiuni cu hipotalamusul(fig. 99). Spre deosebire de lobul anterior, principala conexiune este de naturănervoasă: tractul hipotalamo-hipofizar,cale de transport transaxonal a secreţiilorneuronilor cu soma în nucleul supraopticşi nucleul paraventricular.

Hormonii eliberaţi în circulaţiede către neurohipofiză sunt vasopresina

şi oxitocina. Ei sunt, de fapt, secretaţi înhipotalamusul anterior (nucleii supraoptic - sursa primară de vaso presina şi

Page 264: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 264/422

paraventriculari - sursa principală de oxitocină). De aici, pe calea axonilor tractuliii hipotalmo-

hipofizar, ajung în lobul posterior, unde se depozitează. Eliberarea în circulaţie a acestor hor

m oni se fa ce sub influenţa hipotala-musului .

H o r m o n u l a n t i d i u r e t i c ( A D H ) , denumit şi vasopresină , este un peptid cu lanţ scurt

de aminoacizi (9). Acţiunea sa principală este creşterea absorbţiei facultative a apei la nivelul

tubilor distali şi colectori ai nefronului. în afară de reducerea şi concentrarea urinii , ADH produce şi red ucerea sec reţiilor tuturor glandelor exo crine şi , prin aceasta, co ntribuie la menţinerea

volumului lichidelor organismului şi la reglarea pe tennen lung a presiunii arteriale. în doze

mari , ADH-ul produce vasoconstricţ ie arteriolară.

Hiposecreţia acestui homion detemiină pierderi mari de apă, în special prin urină, a

căre i can titate poa te ajung e până la 20 litri /2 4 ore. Bo ala se num eşte diabet insipid. Survine în

leziuni ale hipotalam usului sau n eurohipofizei .

Reglarea secreţiei de ADH. 1. Osmotică: creşterea presiunii osmotice a lichidelor ex-

tracelulare stimulează sinteza şi secreţia de ADH. Acest t ip de reglare este un mecanism reflex

de fee db ack n ega tiv neuro end ocrin, la care participă receptori speciali (osmo receptori) şi nucleiihipotolamici . 2 . Volemică: scăderea volemiei detemiină creşterea secreţ iei de ADH.

O x ito c ină (o c i to c ina ) este tot un homion peptidic cu 9 aminoacizi.

Acţiunile oxitocinei sunt: stimularea contracţiei musculaturii netede a uterului gravid,

m ai ale s în pre ajm a travaliului, exp ulzia laptelui din glanda mamară datorată contracţiei celulelor

m ioepi te l ia le care înconjoară a lveole le .

Reglarea secreţiei de oxitocină o face hipotalamusul care primeşte stimuli excitatori

de la organele genitale interne sau de la receptoni din tegumentele glandei mamare. în lipsa

secreţiei de oxitocină, naşterea se produce dificil , iar alăptarea este imposibilă.

2 6 4  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

G LAN D A SUPR AR EN ALA

Este situată la polul superior al rinichiului, fiind format dintr-o regiune corticală şi una

medulară, difente din punct de vedere embriologic, anatomic şi fncţional.

Zo na co rticală este dispusă la periferie şi o încon jură com plet pe cea medulară. Epiteliul

secretor al corticalei este dispus în trei zone: zona glomerulară la periferie, zona fasciculată la

m ijlo c Şl zona reticulată la interior, în contact cu m edulara. Zona m edulară este fomiată din

celule m an , de fom iă ova lă, ce prezintă granule de neurosecreţie .

C O R T I C O S U P R A R E N A L AHormonii secretaţi de corticosuprarenală (CSR) sunt de natură lipidică. Ei au o structură

sterol ică (provin din colesterol) .Ro lul ho m ion ilor steroizi este vital. îndepărtarea glandelor suprarenale duce la moartea

vieţuitoarelor în câteva zile. în funcţie de acţiunea principală exercitată de aceşti homioni, ei

sunt împărţiţi în trei grupe: mineralocorticoizii , glucocorticoizii şi hormonii sexosteroizi.

M in er alo co rt ico izi i , cu reprezentantul principal aldos teron ul . Sunt secretaţ i de zona

glomerulară. Joacă rol în metabolismul sărurilor minerale, dcteiTOinând reabsorbţia Na^ însch im bu l К sau H ' pe car e-i ex cre tă la nivelul tubilor uriniferi contorţi distali şi colec tori. Se

produce potasurie si aodurie. Reabsorbţia sodiului esle însoţită de icabsorbţia cloiului. Reab-

sorbţia apei este consecinţa gradientului osmotic creat de transportul NaCI. Aldosteronul, |·)Γίη

acţiunea sa de reţinere a Na’ in organism, are rol în mcnlinerea presiunii osmotice a mediului

Page 265: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 265/422

S i s t e m u l   e n d o c r i n 2 6 5

intern al organismului şi a volumului sangvin, precum şi în echilibrul acido-bazic. Celule tiniaasemănâtare se aflâ şi în glandele sudoripare, salivare, colicc.

R eg larea sec re ţie i de mineralocorticoizi sc face prin mai multe mecanisme (fig. 100),

Scăderea Na^ sau creşterea K"" din sânge, scăderea presiunii osmotice şi scăderea volumuluisangvin excită secreţia de aldosteron, în timp ce creşterea acestora o inhiba. Un rol important

 îl are renina secre ta tă de rinichi. Su b influenţa ei are loc transformarea angiotensinogenului în

angiotensină care stimulează secreţia de aldosteron. ACTH-ul stimulează şi el 20% din secreţia

de aldosteron.

■t TA medie renală

 Ί ' vo lu mului lichidului

extracelular

e n z i m a d e c o n v e r s ie

A n g i o t e n s i n ă I I

Aldosteron

Ψ secreţ iei de Na ş i apă

L e g e n d ă :stimulează

inhibă ---------------Fig. 100. Reglarea secreţiei de aldosteron

Sis te m u l re n in ă - a ng iote ns ină . Renina dste o enzimă proteolitică produsă în primulrând în rinichi, de aparatul juxtaglomerular (vezi “Fiziologia aparatului excretor”), dar şi ex-

trarenal (SNC, epifiză, hipofiză, micard, uter, placentă, lichid amniotic, limfa). Renina renalăşi izoreninele de provenienţă extrarenală circulă în plasmă într-un amestec care poate fi dozatşi se exprimă ca activitate reninică plasmatică. Substratul reninei este angiotensino-genul, dincare, prin proteoliză, rezultă un decapeptid inactiv, angiotensina 1. Sub acţiunea unei enzime

de conversie tisulară, prezentă în special în plămân, rezultă, prin proteoliză, angiotensina II

activă, cu umiătoarele efecte; stimulează forţa de contracţie a miocardului; vasoconstricţic şi

creşterea rezistenţei per iferice prin contracţia musculatiu-ii netede arteriolare; efect aniinatriuretic

şi antidiuretic la nivel renal; stimulează celulele zonei glomerulosa djn CSR, deci sccrcţia de

aldosteron; s timu lează eliberarea de catecolamine.

Page 266: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 266/422

Page 267: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 267/422

S i s t e m u l   e n d o c r i n2U1

Fig. 101. Reglarea prin fecdback negativ a secreţiei de cortizol

I iiposecreţia acestor honnoni este compensată de secreţia gonadelor. Hipersecreiîa are

masculinizante puternice.Reglarea secreţiei homionilor sexosteroizi se face prin mecanisme hipotaiamo-hiptifi/arc.

Idolul cel mai important îl joacă ACTH.

Page 268: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 268/422

)

M E D U L O S U P R A R E N A L A

Reprezintă porţiunea medulară a glandelor suprarenale ce se dezvoltă din ectodermul

crestelor ganglionare. Anatomic şi funcţional, medulara glandei suprarenale este un ganglion

simpatic ai cărui neuroni nu au prekmgiri .

Ho rm onii sec retaţi de med ulară se num esc catecola m ine. Ei sunt: adi'enalina, în proporţie

de 80 % , şi noradrenalina, în proporţie de 20% . Acţiunea acestor hom ioni este identică cu efecteleex citaţiei sistemu lui ner\'os sim patic. D e fapt, la term inaţiile sim patice din ţesuturi se eliberează

aceleaşi catecolamine în proporţie inversă. Noradrenalina şi , în măsură mai redusă, adrenalina

sunt mediatori chimici ai sistemul nervos simpatic.

Principalele acţam i ale acestor hormoni ş i mediatori chim ici:

• Asu pra aparatului card iovascu lar - produc tahicardie, va soco nstr icţie ş i hiperten

siune. Creşte exci tabi l i tatea inimii . Adrenal ina di lată însă vasele musculare ş i le

contractă pe cele din piele, mucoase şi viscere. Noradrenalina are predominant acţiuni

vasoconstr ictoare.

• Asu pra aparatului respirator - detem iină relaxarea mu sculaturii netede bronşice.• Asu pra tubului digestiv - determ ină relaxa rea musculaturii netede a pereţilor şi contracţia

sfmcterelor. Inhibă majoritatea secreţii lor. Contractă capsula splinei.

• A sup ra m etabo lismu lui glu cidic şi l ipidic - produc glicog eno liză şi hiperglicemie,

m obilizare a g răsim ilor din rezerve şi catabolismu l acizilor graşi . Adren alina are efecte

predominant metabol ice ş i energetice.

• A lte acţiun i - dilată pup ila, con tractă fibrele netede ale m uşch ilor erectori ai firului de

pâr. Produc alertă corticală, anxietate şi frică. Stimulează sistemul reticulat activator

ascendent.

Reglarea secreţiei medulosuprarenalei se face prin mecanisme neuroumorale. Rolul destimulator îl are SN simpatic. Concentraţia glucozei din sânge are şi ea un rol de reglare. Scă

derea glicemiei stimulează secreţia de catecolamine, iar creşterea glicemiei o diminuă. Stresul

şi suprasolicitările stimulează, de asemenea, secreţia medulosuprarenalei . în somn şi condiţii

bazale secreţia este scăzută. în efort fizic, la frig, în hipotensiune, emoţii etc. se descarcă secreţia

M S R . Proporţia ho rm on ilor se poate schim ba. în stresuri cu care individul este obişnuit creşte

noradrenalina, în stresuri neobişnuite creşte adrenalina.

Hipofuncţia medularei este compensată de activitatera sistemului nervos simpatic. Hi-

perfuncţia se întâlneşte în tumori ale medularei şi se caracterizează prin crize de hipertensiune

arterială.Atât secreţia corticalei, cât şi a medularei suprarenale sunt stimulate în condiţii de stres

(stan de încordare neuropsihică, de emoţii , traumatisme, frig sau căldură excesivă etc.) . Aceşti

honnoni au un rol important în reacţia dc adaptare a organismului în faţa diferitelor agresiuni

interne şi externe.

2 6 8  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

T I R O I D A

Es te ce a m ai m are g landa cu sec reţie internă a organism ui ui. Poartă num ele după car

ti lajul nepereche iaringian în dreptul căruia se аЛа.Tiro ida cân tăreşte 30 g. Est e lo calizată în fala anterioară a gâtului, într-o capsulă fibroasă

(loja tiroidei). Glanda are doi lobi laterali uniţi între ei prin istmul tiroidian. şesului secretor

(parenchimul glandular) este formal din celule cpileliale organizale în foliculi . Aceştia sunt

Page 269: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 269/422

S i s t e m u l   e n d o c r i n 2 6 9

formaţiuni vcziciiloase conţinute în slromaconjunclivo-vasculară a glandei. în înlcnoriil (biicu-lilor tiroidieni se afla un material omogen, vâscos, numit coloid. Acesta conţine lircoglobulma.

fomia de depozit a homionilor tiroidieni. Tireoglobulina este o proteină sinlctizala de celulelc

foliculare. Prin iodarea moleculelor de tirozinâ din structura tireogiobulinci, rezultă honnonitiroidieni. în tiroida în repaus, foliculii sunt dilataţi, ca urmare a acumulării de tireoglobiilina. în hiperactivitate, cavitatea foliculară se reduce prin eliberarea în circulaţie a hormonilor liroidieni. între foliculii tiroidieni se găsesc celule speciale, numite celule parafoliculare sau celule “C”,care secretă calcitonina.

Glanda tiroidă prezintă o vascularizaţie foarte bogată.Hormonii secretaţi de tiroidă sunt derivaţi iodaţi ai tirozinei. Dintre toţi compuşii cu iod

de ia nivelul coloidului, numai tiroxina şi triiodotironina sunt consideraţi adevăraţii hormonitiroidieni. Ei se află legaţi, la nivelul coloidului, de o proteină, tireoglobulina. Tiroxina conţinepatru atomi de iod în moleculă, iar triiodotironina trei. Sinteza hormonilor şi eliberarea lor dincoloid în sânge se face sub acţiunea TSH hipofizar.

Acţiunea honnonilor tiroidieni este foarte complexă. Ei influenţează procesele energeticedin organism, intensificând oxidaţiile celulare, care cresc metabolismul bazai şi consumul deenergie. Pe de altă parte, au un rol deosebit în procesele morfogenetice, de creştere şi diferenţierecelulară şi tisulară. Această acţiune se manifestă foarte pregnant la nivelul sistemului nervos, în lipsa tiroidei, la batracieni, procesul de metamorfoză din mormoloci în broaşte nu mai areloc. Invers, dacă se adaugă în apa mormolocilor cantităţi infime de tiroxină, procesul de meta

morfoză se grăbeşte şi în câteva zile acestea se transformă în broaşte pitice. Ln afară de efectulcalorigen (glanda temiogenetică), hormonii tiroidieni mai produc o creştere a metabolismuluibazai (creşte consumul de O^).

Efectele hormonilor tiroidieni asupra metabolismului intermediar 

Metabolism EfecteGlucidic Stimulează absorbţia intestinală a glucozei, transportul intracelular al

glucozei, glicoliza, gluconeogeneza, riposta insulinică.Lipidic Stimulează lipoliza, sinteza lipidelor în ficat, urmată de scăderea concen

traţiei plasmatice a trigliceridelor, fosfolipidelor, colesterolului.Protidic Stimulează sintezele proteice. Stimulează catabolismul proteic, care, în lipsa

unui aport alimentar echilibrat energetic, poate domina efectele anabolice,având ca rezultat un bilanţ azotat negativ.

Efecte specifice pe sisteme şi organe

Sistem sau organ EfecteAparatul cardio -

vascular

Creşterea forţei şi frecvenţei contracţiilor cardiace.

Vasodilatatie.Muşchii scheletici Creşterea tonusului, a forţei de contracţie şi a promptitudinii răspun

sului reflex de tip miotatic.Respiraţia Creşterea amplitudinii şi frecvenţei mişcărilor respiratoni.!bistemul nervos Stimulează diferenţierea neuronală, dezvoltarea normală a sinapselor,

mieiinizarea. Activitatea psihică rămâne dependentă de tiroida şi laadult, a cănii viteză de ideaţie şi reactivitate sc corelează po/itiv cufuncţia tiroidiană. Rolul stimulator se extinde şi asupra sistemului

nervos periferic somatic şi vegetativ.

Page 270: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 270/422

H om ionii t iroidieni intens ifică ox idăn ie m etabolice în toate celulele, cu exce pţia utemlui,

testiculelor şi creierului. în cazul in suficien ţei t iroidiene sau după ex tiφ ar ea glandei, consumul

de O, şi metabolismul bazai scad. Ele pot fi readuse la valori nonnale prin administrarea de

hom ioni tiroidieni. Triiod otiron ina acţion eaz ă mai rapid şi mai puternic decât t iroxina. Efectele

maxime ale tiroxinei apar la 2-3 săptămâni de la administrare.

La om, hipofuncţia tiroidiană duce la consecinţe variabile în flincţie de vârstă. Dacă

survine la copilul mic, se produce o încetinire a dezvoltării somatice şi psihice, care poate

merge până la cretinism. Fomia tipică de insuficienţă tiroidiană la adult se numeşte mixedem,

producându-se doar o diminuare a atenţiei, memoriei şi capacităţii de învăţare. Indiferent de

vârstă, pro ces ele en erg etice sunt reduse, m etabolismul bazai este scăzut, iar ţesuturile sunt îmbi

bate cu un edem mucos (mixedem, pielea uscată, îngroşată, căderea păralui, senzaţie de frig).

H ipe rfun cţia tiroidaană se întâlneşte în boala Based ow . Este c aracterizată prin creşterea

m etabol ism ului bazai cu peste 1 0 0 % , pro taizinarea globilor oculari (e xo ftalm ie) şi tulburări din

partea prin cipa lelor func ţii. La nivelul aparatului cardiova scular apar sem nele unei hiperfimcţii

sim pa tice (ta hica rdie , hipe rtensiune), iar la nivelul tubului digestiv sem nele miei hiperactivităţi

parasimpatice (hipersecreţie, accelerarea motilităţii). Activarea sistemului nervos poate suferi

m od ificări de la simp lă nerv ozitate până la stări de insomnie şi anxietate. B olna vii, deşi consumă

multe alimente, pierd totuşi din greutate, ca umiare a creşterii arderilor celulare. Pielea este

cald ă, um edă . O altă afecţiu ne a glandei tiroide, întâlnită mai frecve nt în regiun ile muntoase,

este guşa endemică. Guşa este o creştere anatomică a glandei, în special a stromei conjunctive,

 în soţit ă de o b ice i de h ip ofu ncţie . C auza guşei o re pre zin tă pre zenţa în alim ente şi în apa de băut

a unor substanţe c him ice oxidante, numite substanţe guşogene.

Acţiunea acestora se exercită în mod negativ, producând hipertrofia glandei numai în

reg iun ile să rac e în iod. Adm inistrarea iodului sub fom iă de tablete sau de sare de bucătărie iodată

previne apariţia guşei la locuitorii regiunilor endemice.

Ş co ala rom ân ească de endocrino logie (C .I . Parhon şi elevii săi) a adus mari contribuţii

la eradicarea guşei endemice. Explorarea funcţiei t iroidiene se poate face prin determinarea

metabolismului bazai şi prin utilizarea iodului radioactiv a cărui captare de către tiroidă creşte

 în h ip erfu n cţia şi scad e în h ip ofu ncţia g la ndei.R egla rea secreţiei t iroidei se face printr-un m ecanism de feedback hipotalamo-hipofizo-

tiroidian (fig . 102 ). H ipotalamusul secretă T RH care, ajuns prin sistemul port la adenohipofiză,

deteπΉină eliberarea de TSH. Acesta stimulează secreţia de honnoni iodaţi. Creşterea concen

traţiei pla sm atice a hon rionilor tiroidieni inhibă secreţia hipotalamică a T R H şi pe cea hipofizarăde T SH . M ecan ism ul acestei reglări este valabil pentru toate glandele endocrine controlate de

hipof iză .Calcitonina. La nivelul tiroidei şi paratiroidelor, au fost puse în evidenţă celule diferite

de restul epiteliului glandular, numite celule “C”. Ele secretă un homion hipocalcemiant (care

ajută la fixarea Ca.-'"  în oase), numit calcitonină (vezi “Paratiroidele”).

2 7 0  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

PARATI RO IDEL E

Sunt patru glande mici, situate câte două pe faţa posterioară a lobilor tiroidieni, în afara

capsulei acesteia. Epiteliul sccrctor este reprezentat de două tipuri de celule dispuse în cordoane

sau formând m ici fo liculi : celu le principale ce secretă paralhor-mon ul şi celulele parafoliculare,

identice cu celulele “C” de la tiroidă. Accstea secretă calcitonina.

Page 271: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 271/422

S i s t e m u l e n d o c r i n 2 7 1

CĂLDURĂ

'4

FRIG

 / HIPOTALAMUS

TRH

ADENOHIPOFIZA

TSH

ТзT4

P a r a t h o r m o n u l ( P T H ) esicun polipeptid. Este activ asupra osului,

rinichiului şi tractului digestiv, (le prinefecte directe, fie prin efectele vilaminei

Dj a cârci secreţie o controlea/â.

Efecte asupra sistemul osos:• efecte rapide şi imediate (în decurs

de minute): creşte pcn^eabilitatea

membranei osteoblastelorşi ostco-

citelor pentru calciu; crcşterea

cal-ciului citosolic este urmată deexpul-zarea activă a calciului înspaţiul extracelular, ceea ce duce

la creşterea calcemiei;

• efecte lente şi tardive (zile, săptămâni); activarea osteoclastelor;

 în efectul său de lungă durată, PTH

stimulează atât osteogeneza, cât şi

osteoliza; echilibrul proceselor dc

remaniere osoasă este însă deplasat

 în favoarea osteolizei.

Efecte la nivelul rinichiului·.

• determină hidroxilarea 25-dihi-

droxicolecalciferolului în poziţia 1 ,

rezultând forma activă a vitaminei

D3;• stimulează reabsorbţia tubulară

a calciului în nefronul distal,rezultând hipocalciurie;

inhibă reabsorbţia tubulară a fosfaţilor anorganici, rezultând hiperfosfaturie;intensi fică reabsorbţia tubulară a ionilor de magneziu şi hidrogen, dar inliibă reabsorbţiasediului, potasiului şi a unor aminoacizi.

Legendă

stimulează

inhibă —  

Fig. 102. Bucle de feedbackîn reglarea secreţiei 

de hormoni tiroidieni

Efecte la nivelul tractul digestiv:• absoarbe activ calciu l, în funcţie de conţinutul dietei, efect indirect mediat de

vitamina D^.Hipcrcalcemia şi hipofosfatemia sunt rezultatul efectelor conjugate ale PTH în

interacţiune cu organele ţintă menţionate.Reglare:mecanisnnil principal: buclă dc feedback negativ care corelează direct celulele secretoarcdc PTH cu nivelul circulant al calciului ionic. Hipcrcalcemia inhibă secreţia dc PTH şi

invers;

Page 272: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 272/422

•  m ecan ism e aso ciate: a. feed back negativ exe rcitat de vitamina asupra celulelor

p a r a t i r o i d i e n e ; b . f e e d b a c k n e g a t i v e x e r c i t a t d e m a g n e z i u l i o n i c c i r c u l a n t .

Hipomagnezemia inhibă secreţia de PTH şi invers.

 în caz de hip ersecreţie (în tu m ori secretante) are lo c rarefi erea oaselo r care pot prezenta

fracturi spontane, iar calciul aflat în exces în sânge se depune în ţesuturi sau fomiează calculi

urinari.

Calcitonina (CT) este un polipeptid secretat de celulele С parafoliculare tiroidiene.

Stimu lul declanşator al secreţiei de CT este hipercalcemia.

Efectele sale se exercită la nivelul urniatoarelor ţinte:

• osul: a. reducerea osteo lizei os teoc itaie; b. stimularea osteob lastelor; c. inliibarea formării

de osteoclaste noi ;

• r inichiul : e fec t m inor de reducere a reabsorbţ ie i tubulare de ca lc iu . Rezul ta tul global al

efec te lor C T es te hipocalcemia .

Reglare,  o b uclă de fee db ack n egativ coreleaz ă nivelul seric al calciului ionic cu activi

tatea celulelor secretoare de CT.

2 7 2  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

PANCREASUL ENDOCRIN

Pancreasul endocrin are rol de transductor neuroendocrin periferic şi derivă em- briologic din endoderm. Termenii pancreas endocrin şi pancreas exocrin desemnează cele două finicţii majore ale pancreasului şi diferenţele în calea de evacuare a produşilor 

de secreţie.Pan creasul e ndo crin este imp licat în controlul m etabolism elor intemiediare ale glucidelor,

l ipidelor şi prote inelor prin ho m ionii se cretaţi şi constă din insule de celule endocrine - insulele

Lang erhan s. Ace stea conţin m ai multe t ipuri de celule secretori i: ce lulele A (20 % ), care secretă

glu cag on ; celu lele В (60 - 70 % ), dispuse în interiorul insulelor şi care secretă insulină; celulele

D (1 0 % ), care secretă so m atostatin, ş i celulele F, care secretă pol ipeptidul pancreatic.

Insulina. Este primul hormon descoperit de un cercetător român, Nicolae С. Paulescu-

19 21 , pentRi a cărui redescoperire a fost acordat premiul Nobel (Banting , M cLeo d, Best , 1922) .

Insulina este un hormon proteic, ce conţine 51 de aminoacizi , f i ind secretată sub fomia unor

precursori prin a căror transformări succesive rezultă insulina ce se depozitează la nivelul gra

nulelor din celule B.

Efectele insulinei sunt iniţiate prin legarea de o proteină membranară receptoare care

este activată. Principalele efecte ale stimulării cu insulină sunt:

• m em b r a ne l e c e lu l e lo r m u s c u la re , a d ip o c itel or şi a le a ltor c e lu l e d ev in f oa rte p enneab ile

pentru glucoză, ccca ce pennite o pătrundere rapidă a glucozei în celule;

• creş tere a perm eab ilităţii m em branare pentru am inoacizi , K, M g şi PO^;

• m od ificarea nivelului de activitatc al m ultor enz im c m etab olice intracelulare (efect ce

apare la 10-15 minute dc la st imulare) ;• fon da rea de noi prote ine (c fcc t ce apare la ore sau zile dc la stimulare).

Asup ra m etabol ismu lui e lectrol iţ i lor , insulina are urniătoarele efecte:

• scă de rea co nc en traţie i pla sm atice a K"" prin stim ularea transportului său în celu lele

musculare ş i hcpaticc ;

Page 273: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 273/422

fecilitarea transportului intracclular al magneziului şi fosfaţilor;

• efect antinatriuretic prin stimularea rcabsorbţiei tabulare a Na'.

 în concluzie, insulina este singurul hormon cu efcct anaboiizant peniru toate mciabo-lismele intemaediare şi singurul hormon hipoglicemiant.

Reglarea secreţiei de insulină.  Nivelul glicemiei este principalul reglator al secreţiei

de insulină. La o valoare поплаШ a glicemiei a jeun (dimineaţa, înainte de servirea micului

dejun), rata de secreţie a insulinei este minimă. Dacă glicemia creşte brusc la 200-300 mg%şi se păstrează la acest nivel, secreţia de insulină se va modifica şi ea în sens crescător în două

etape: a. în prim ele 3-5 minute valoarea insulinei plasmatice va creşte de aproape 10 ori datorităeliberării insulinei preform ate din insulele Langerhans; această insulinemie nu se poate menţineşi va scădea în următoarele 5-10 minute; b. după aproximativ 15 minute, secreţia de insulinăcreşte din nou şi va atinge un platou în 2-3 ore, la o valoare mai mare decât precedenta; de acest

efect este răspunzătoare atât insulina preformată, cât şi cea nou secretată. Răspunsul insulmei laadministrarea de glucoză este mai mare dacă aceasta se face oral şi nu intravenos. Acest lucru sedatorează faptului că glucoza orală determină o creştere a insulinemiei mediată neural şi, în plus,

 în perioadele digestive se eliberează hormoni gastro-intestinali care, la rândul lor, determină ocreştere a secreţiei de insulină.

Alţi factori care controlează în mai mică măsură secreţia de insulina sunt:

• am inoacizii, dintre care cei mai puternici stimulatori sunt arginina, lizina, fenila-

lanina;• ho m on ii gastro-intestinali: gastrina, secretina, colecistikinina, GIP;• hom ionii insulari: glucagonul stimulează secreţia de insulină, în timp ce somato-statina

o inliibă;

• alţi hom ioni: STH, cortizolul, progesteronul şi estrogenii cresc secreţia de insulină;adrenalina determină creşterea glicemiei ca răspuns la stres;

• obezitatea se caracterizează prin hiperinsulinemie şi rezistenţă la insulină, dar nivelul

glicemiei şi al glucagonului simt normale;• ionii: atât potasiul, cât şi calciul sunt necesari pentru răspunsul normal al insulinei şi al

glucagonului la variaţiile glicemiei.Deficittd de insulină  (diabetul zaharat). Este o boală metabolică complexă, caracterizată

prin prezenţa valorilor crescute ale glicemiei la determinări repetate. Principalele modifiări alehomeostaziei in diabetul zaharat sunt: hiperglicemia, glicozxiria, poliuria, polidipsia, polifagia,acidoza şi coma diabetică, dezechilibre electrolitice. Complicaţiile majore ale acestei boli suntmfecţioase, precum şi compromiterea morfofuncţională a unor ţesuturi şi organe de importanţăvitală - sistem nervos, cardiovascular sau excretor.

Excesul de insulină se caracterizează prin hipoglicemie severă, care poate compromite

dramatic funcţia sistemului nervos.Glucagonul, hormon proteic, alcătuit din 29 de aminoacizi, se secretă şi el sub forma

Î'nor precursori. Efectele sale se exercită asupra:

metabolismului glucidic: a. stimulează glicogenoliza la nivel hepatic; b. stmiulează

gluconeogeneza hepatică; c. creşte extragerea aminoacizilor din sânge dc către

hcpatocite, făcându-i disponibili pentm conversia în glucoză;metabolismului lipidic: a. efect lipolitic şi detemună creşterea nivelului pla^imatic al

acizilor graşi şi glicerolului; b. este esenţial în cetogencză datorită oxidăm acizilorgraşi;

S i s t e m u l   e n d o c r i n   2 7 3

Page 274: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 274/422

i>

• m etab ol ism ulu i pro teic ; a . efe ct pro teol i t ic la nivel hep at ic ; b . efect ant ianabolic prin

inhibarea s in teze i prote ic e .

 în c an ti tă ţi fo arte m a ri, g lu cag o n u l d etem iin ă ; a. creştere a forţe i de co ntr acţie a c ord ulu i;

b . c reş terea sec re ţ ie i b i l ia re ; c . inhibarea sec re ţ ie i gas t r ic e .

Re glarea sec reţ ie i de glucagou .   G l icem ia este ce l mai important factor de control al

secreţ iei de glucagon, ast fel că în hipoglicemie el este secretat în cant i tăţ i mari ş i detemiină

c reş terea e l iberăr i i de g lu c oza hepat ic ă , c orec tând n ive lu l g l i c emie i . C onc ent ra ţ i i c resc u te de

am ino aciz i s t im ulea ză se creţ ia de gluca gon . Efortu l f iz ic intens, ca ş i anumiţ i hom ioni intestinal i

cresc secreţ ia de glucagon. Insul ina ş i ac iz i i graşi c irculanţ i inl i ibă el iberarea de glucagon.

2 7 4  A i a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

GLANDA PINEALĂ (EPIFIZA)

E ste situată între tube rculii cva drig em en i superiori şi intră în compo nenţa epitalamusului.

A na tom ic ş i fu nc ţ iona l a re c on exiu n i c u ep i ta lamu su l , împ reu nă formând un s is tem neu rosec re-

t o r e p i t a l a m o - e p i f iz a r .

Stru cturi le s ecr eto ri i sunt repreze ntate de cordoane celulare nevrogl ice (pinealoc ite) , cu

proprietate secretorie , ş i e lemente nervoase (celule ş i prelungir i ) , înconjurate de o bogată reţea

v a s c u l a r ă , c o n ţ i n â n d n u m e r o a s e f i b r e s i m p a t i c e .

E p if iza sec retă indo lam ine (m elaton ina, cu acţiune frenatoare asupra funcţ iei gonadelor)

ş i hormoni pept idic i (vasotocina, cu puternică acţ iune ant igonadotropă, mai a les ant i LH). Ex

trac tele de e p if iză au ş i efe cte m etab ol ice , atât în m etabol ismul l ipidic , glucidic , proteic , cât ş i

 în c e l m in e ra l. E p if iz a are le g ă tu ri s trân se cu reti na . S tim u lii lu m in oşi pro du c, prin in te rm ediu l

nerv ' i lor s im p at ic i , o redu cere a secre ţ iei de me latonină. în întuneric , secreţ ia de melatonină

creşte , frânând funcţ ia gonadelor . Există studii ce sugerează un rol a l epif izei în temioreglare.

O ser ie de experimente indică anumite interrelaţ i i a le acestei glande cu suprarenala , t i roida ş i

p a n c r e a s u l .

GLANDELE SEXUALE

Test iculul (gonada masculină) ş i ovarul (gonada feminină) sunt glande mixte exo- ş i

e n d o c n n e .

T E S T I C U L U L

 în d e p lin e ş te în o rg a n ism două fu n cţi i.

F u n c ţ ia sp er m ato g en et ic ă . A c eas ta es te fu nc ţia sa exoc r ină . Are loc la n ive lu l tubu

lui sem inifer , încep ând cu pub ertatea . Procesul se desfăşoară în mai multe etape de diviziune

ecvaţ iona.ă ş i apoi reducţ ionalâ , pornind de la cc lulele primordiale , spennatogonii , cu număr

diploid d e crom oz om i, şi a jung ând la celu lele m ature, gam eţi i m ascul ini , spe m ii ile , cu numărhaploid de c romozomi . Spermi i le se înmagaz inează în epididim ş i vez ic u le le semina le . Su nt

e l iminaţ i pr in e j ac u lare . Spermatogc nc za es te s t imu la tă dc FSM .

-Sec reţ ia in terna . C elu le le in iers t i ţ ia le t es t i c u lare Lc ydig sec re ta honnoni i androgeni ,

a i căror reprezentam principal este testosteronul . Test iculul secrelă un procent redus dc estro-,цс т

Page 275: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 275/422

Testosteronul este un honnon lipidic, cu structura sterolicu. Ac(iunea sa consta in

stimularea creşterii organelor genitale masculine şi apariţia caraclcrelor sexuale secundaro la

bărbat; dezvoltarea scheletului şi a muşchilor, modul de implantare a parului, vocca, rcpani(iatopografică a grăsimii de rezervă. Testosteronul este un putcmic anaboli/ant protcjc. ΙΊ are şi efecte de menţinere a tonusului epiteliului spemiatogcnic.

Reglarea secreţiei de testosteron  se face printr-un mecanism de fcedback negativ, subinfluenţa LH hipofizar. Hipersecreţia acestui hormon duce la pubertate precocc, iar hiposecreţiala infantilism genital.

OVARUL

Prezintă, ca şi testiculul, o dublă activitate.

Formarea foliculilor maturi şi ovulaţia. Fiecare ovar conţine la naştere câteva sutede mii de foliculi primordiali. Dintre aceştia, numai 300-400, câte unul pe lună, începând cupubertatea şi terminând cu menopauza, vor ajunge la maturaţie. Procesul de creş tere şi maturaţicfoliculară este ciclic. Ciclul ovarian este însoţit de modificări la nivelul uterului, vaginului,glandelor mamare. Durata medie a unui ciclu genital la femeie este de 28 de zile şi dc accca cl se mai numeşte ciclu menstrual.

Schematic, distingem în cadrul ciclului ovarian două perioade:• preovulatorie, care durează din ziua 1  până în ziua a 14-a a ciclulu i;• postovulatorie, ce se întinde din ziua a 15-a până în prima zi a menstruaţiei, după cârc

ciclul se reia. în perioada preovulatorie au loc mitoze ecvaţionale şi reducţionale lanivelul ovocitului. Acesta străbate mai multe etape, de la ovogonie cu număr diploid decromozomi la ovulul matur care are formulă haploidă. Pe măsură ce ovulul se matureazii,apare o cavitate la nivelul foliculului ovarian, care se umple cu lichid folicular. în ziuaa 14-a, foliculul se шре şi ovulul este expulzat în cavitatea abdominală (ovulaţia), dcunde este preluat de trompa uterină. După ovulaţie, foliculul ovarian se transformă înсоф galben.Creşterea şi maturarea foliculului sunt stimulate de FSH. Ovulaţia şi formarea ςοφ ϋΐυ ι

galben sunt stimulate de LH. Din motive incomplet înţelese, hipofiza anterioară secretă cantităţimult crescute de LH pentru o perioadă de 1-2 zile, începând cu 24 -48 de orc înainte dc ovulaţie,fenomen însoţit şi de un vârf preovulator mic al FSH. Cauza acestei creşteri bruşte a secreţieide gonadotropine nu este cunoscută, dar câteva dintre cauzele posibile sunt:

• la acest moment al ciclului estrogenul are efect de feedback pozitiv pentru a stimulasecreţia pituitară a gonadotropinelor, fenomen afiat în contradicţie cu efectul sau norm alde feedback negativ care intervine în restul ciclului lunar feminin;

• anumite celule foliculare încep să secrete progesteron în cantităţi mici, dar în creşicre,cu aproximativ o zi înaintea vârfului preovulator al LH, şi se presupune ca acesta poale11 factorul care stimulează secreţia excesivă de LH. Indiferent de cau/a, fără accs t vâ rfpreovulator de LH, ovulaţia nu poate avea loc.Secreţia internă a ovarului. Pereţii foliculului ovarian prezintă doua teci celulare, una

internă şi alta externă. în perioada preovulatorie, cclu lele tecii interne secreta homiom i sc.xualireminini - estrogenii. S ccrcţia acestor hormoni este stimulată de FSl 1 şi 1 H.

Acţiunea estrogeniior este de a stimula dezvoltarea organelor genitale Icrnininc. amucoasei uterine, a glandelor mamare, apariţia şi dezvoltarea caractcrelor sex uale sc t un-dare la femeie, precum şi comportamentul sexual feminin. In fa/a a doua a ciclulu i, rolul dcsccrclie internă îl îndeplineşte софи1 galben. Acesta secreta atât hormoni e>inu;cn i. ca» .i

S i s t e m u l   e n d o c r i n   275

Page 276: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 276/422

progesteron, un homion care favorizează păstrarea sarcinii. Secreţia coq^ului galben este stimulată de LH şi prolactină. Софи! galben involuează după 10 zile şi se transfonOă în соф alb. Dacă ovulul a fost fecundat, activitatea софи1и1 galben se prelungeşte cu încă trei luni. Progesteronul determină modificări histologice şi secretorii la nivelul mucoasei uterine pe care o pregăteşte în 

vederea fixării oului (nidare). Dacă fecundaţia nu a avut loc, ovulul se elimină în ziua a 19-a, a 20-a a ciclului; secreţia софи1и1 galben scade brusc în ziua a 26-a. La nivelel mucoasei uterine  se produc modificări vasculare urmate de necroză şi hemoragie, care determină pierderea de sânge menstrual. în timpul sarcinii, corticosuprarenala şi placenta secretă, de asemenea, estro-  geni şi progesteron.

 Reglarea secreţiei ovariene  se face la fel ca a altor glande periferice prin feedback negativ hipotalamo-hipofizo-ovarian.

276  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

TIMUSUL

Are un rol de glandă endocrină în prima parte a ontogenezei, până la pubertate. Este o glandă cu structură mixtă, de epiteliu secretor şi organ limfatic. Are localizare retrostemală. La pubertate involuează, fară a dispărea complet. Se dezvoltă din ectoderm. în organism are mai multe funcţii: rol de organ limfatic central, rol de glandă endocrină.

Deşi nu au fost individualizaţi honnoni ca atare, se cunosc o serie de efecte ale extractelor de timus;

• acţiune de frânare a dezvoltării gonadelor;

• acţiune de stimulare a mineralizării osoase;• efecte de frânare a mitozelor.

Funcţiile timusului sunt puternic blocate de hormonii steroizi, care detemiină involuţia acestui organ. Unitatea histologicâ a timusului este lobului timic fonnat dintr-o reţea de celule reticulare între care se află timocite. Acestea sunt celule hematofonnatoare primordiale (stem), migrate din măduva hematogenâ şi transfomiate sub influenţa factorilor locali în celule limfo-  formatoare de tip T. Timocitele “însămânţează” şi alte organe limfoide (ganglionii limfatici, splina, amigdalele etc.).

)

Page 277: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 277/422

ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV

Este alcătuit din organe la nivelul cărora se realizează digestia alimentelor şi ulterior

absorbţia lor. în acelaşi timp, la nivelul ultimului segment al tubului digestiv, rectul, se realizează

eliminarea resturilor neabsorbite, prin actul defecaţiei.

CAVITATEA BUCALA

Este primul segment al tubului digestiv, fiind o cavitate virtuală, când gura este închisă,

şi reală, când gura este deschisă. Cavitatea bucală este despărţită de arcadele alveolo-gingivo-

dentare în două părţi; vestibulul şi cavitatea bucală propriu-zisă.

Vestibulul bucaleste un spaţiu în formă de potcoavă, limitat între arcade, pe de o parte,

buze şi obraji, pe de altă parte. Vestibulul comunică cu cavitatea bucală propriu-zisă prin spaţiileinterdentare şi prin spaţiul retromolar.

 în vestibulul superior se deschide canalul Stenon (canalul excretor al glandei parotide),

 în dreptului molarului II superior.Cavitatea bucală propriu-zisă este delimitată înainte şi pe laturi de arcadele alveolo-

gingivo-dentare, în sus de bolta palatină, care o separă de fosele nazale, în jo s de planşeul bucalpe care se află софи1 limbii şi glanda sublinguală. Posterior, cavitatea bucală comunică cu fa-

ringele prin istmul gâtului, circumscris superior de vălul palatin, pe margini de pilierii anteriori

(arcurile anterioare), iar în jos de limbă.

Bolta palatină este formată în partea anterioară de palaUil dur. Scheletul osos al palatului dur este acoperit de mucoasa palatină şi este format în două treimi anterioare de pro cesele

palatine ale osului maxilar, iar în treimea posterioară de lamele orizontale ale osului palatin.

Vălul palatin (palatul m oale), continuă înapoi palatul dur şi se prezintă ca o membrană m uscu lo-

mcmbranoasă mobilă, care are două feţe şi două margini.

Una dintre feţe este anterioară, concavă (bucală), acoperită de un epiteliu pluristra-tificat

pavimenios moale (nekeratinizat), cea de a doua faţă este posterioară, convexă (faringiană),

acoperită de un epiteliu cilindric simplu. Dintre cele două margini, una este anterioară şi aderă

la palatul dur, cea de-a doua este liberă.

Marginea liberă prezintă central o proeminenţă, numită lueta (omuşorul), iar lateral seprelungeşte cu două arcuri (jiilieri): unul anterior, prin care coboară muşchiul palatog los, celălalt

posterior, prin care coboară muşchiul palato-faringian. între cele două arcuri se află amigdala

paiatmă, fomialiune cu rol în apărarea organismului împotriva infecţiilor.

Planşeul bucal este format din cei doi muşchi milohioidieni, întinşi între linia milo-

hioidiană a mandibulei şi osul hioid. Sub muşchiul milohioidian se află muşchiul digastric. Pe

planşeul bucal se află glandele sublinguale şi софи 1  limbii.

Page 278: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 278/422

2 7 8 Α ι^ ΑΤ ΟΜ ΙΛ ş i  f i z i o l o g i a   o m u l u i

>

Pereţii cav ităţii bu cale su nt vas cu lariza ţi de ramu ri proven ite din artera carotidă externă

Sân gele ven os a jung e în vena jug ula ră internă. L im fat ice le cav ităţ ii buca le a jung în ganglioni

cerv ical i s i tuaţ i în juru l venei jug u lare interne. Inervaţ ia senzit ivă este asigurată de ramuri din

nervul tr igemen.

L I M B A

Limba este un organ musculo-membranos mobi l , care , pe lângă ro l în mast icaţ ie

deglutiţie, mai are rol şi în vorbirea articulată, în supt şi ca organ de simţ, datorită prezenţei,

la nivelul l im bii , a pap ile lor gustat ive . L im ba p rezintă un соф situat în cavitatea bucală şi o I rădăcină, spre faringe.

Rădăcina l imbii este f ixată de hioid prin membrana hioglosiană şi de baza epiglote i

prin tre i l igamente gloso-epiglot ice . între aceste l igamente , care r idică repliuri , se află două

adâncituri denumite valecule . între софи! şi rădăcina l imbii se află şanţul terminal , anterior

de care se d ispun pa pi le le ca l ic i fom ie , sub fom ia l i te re i “V ” (“V ”-ul lingual) . Faţa in ferioară a

софи1и1 l imbii este legată de mucoasa planşeului bucal prin frâul l imbii . De o parte şi de alta

a frâului l imbii se află o proeminenţă, numită caruncula sublinguală, în care se deschid canalul

glandei submandibulare şi canalul g landei sublinguale . Pe rădăcina l imbii ( faţa e i posterioară)

se a f lă amigdala l inguală .

In stmctura l imbii se descriu un schelet osteofibros, muşchi str iaţ i ş i o mucoasă.

Scheletul osteofibros este fonnat din osul hioid şi două membrane f ibroase : septul

l imbi i ş i membrana h iog los iană în t insă de la h io id spre l imbă.

Muşhii limbii sunt: intrinseci, proprii l imbii (m. transvers, m. vertical, m. lingual longi

tudinal superior şi m. lingual longitudinal inferior, stâng şi drept). Există şi muşchi extrinseci (m.

st i log los , h io glo s, ge nio glo s) , cu un capăt prins pe oase sau m uşchii palatoglos sau amigdaloglos,

ş i cu ce lă la l t pe pala tul moale sau amigdala pala t ină .

La exter ior , l imba es te acoper i tă de mucoasa linguală, care se continuă cu mucoasa bucală, având în structura sa un epite l iu pluristrat i f icat , pavimentos, necherat inizat . Pe faţa

dorsa lă (super ioară) a l imbi i ş i pe marg in i le e i se găsesc papilele linguale, care oferă limbii un

a s p e c t c a t i f e l a t .

P ap i le le c i rcu m valate (ca l ic i fon ne ) fon neaz ă “V ”-ul l ingual cu desch iderea spre îna in te

Şl sunt în număr de 7-11. F iecare dintre aceste papile prezintă, în centru, o r idicătură centrală ,

 în c o n ju ra tă d e un şan ţ c irc u la r în ca re se g ă s e s c n u m eroşi m uguri gusta ti v i. Late ral de şa nţ seaflă un cadru.

Papile le fol iate sunt local izate de-a lungul porţ iunilor posterioare ale marginilor l imbii .

Au fornia unor foi de carte , prezentând 8-10 pliuri mucoase , dispuse peipendicular . Papile le

f u n g i f o r m e a u f o r n i ă a s e m ă n ă t o a r e u n o r c i p e r c i ş i s u n t ma i r ă s p â n d it e î n a in t e a “V ” -u lu i

l i n g u a l .

Toate aceste tre i categori i de papile au în structură muguri gustat ivi . Se mai descriu, la

n ive lu l l im bi i , ş i papi le le f i l i fom ic , form aţ iun i co n ice , cu vâr ful ram ificat. E le sunt s ituate pe

faţa dorsală a l imbii ş i pe marginile e i . Neavând muguri gustat ivi , au rol mecanic .

Vascularizai ia l imbii este asigurată de artera l inguală. Sângele venos a junge în vena

 ju g u la r ă in tern ă . L im fa t ic e le a ju n g în g a n g lio n ii su bm and ib u la ri şi ce i'v ica li .

I n e r v a ţ i a m u ş c h i lo r l im b i i e s t e a s ig u r a t ă d e n e r v u l h ip o g l o s (m u ş c h i i in t ri n

sec i ai l im b i i ) ş i de nervul g lo so far in g ia n (m uşc h i i cx t r inse c i a i l im bi i ) , inervaţia senzo-

Page 279: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 279/422

rială gustativă prin nervii VII (facial, софи1 limbii), IX (glosofaringian, rădăcină limbii),

X (vag , baza rădăcinii limbii), iar incrvaţia senzitivă (durere, tact, temperatura) de nervul V

(trigemen) pentru софи1 limbii, de nervul IX (glosofaringian) pentru rădăcina limbii şi vag

pentm baza rădăcinii limbii şi mucoasa valeculelor.

 A  p a r a t u l   d i g e s t i v   2 7 9

d in ţ i i

Dinţii sunt organe dure ale aparatului masticator, având rol şi în vorbirea articulată. I.a

om există două dentiţii, una temporară (dentiţia de lapte), care numără 2 0   de dinţi, şi cca de-a

doua, pennanentă, 32 de dinţi.

Fomiula dentară a dentiţiei temporare este;

'2 ^2

iar a dentiţiei definitive este:

I2 М3

Dentiţia temporară începe să apară după 6 -8   luni şi este completă în jurul vârstei dc

2-3 ani. Dentiţia permanentă apare între 6  şi 13 ani, exceptând molarul 111 (măseaua dc minte),

care apare mai târziu (18-22 ani) sau deloc.Toţi dinţii, indiferent de forma lor, prezintă coroană, col şi rădăcină. Coroana, de culoare

albă, depăşeşte alveola dentară, fiind vizibilă în cavitatea bucală. Rădăcina este inclusă în alveola

şi poate fi unică, dublă sau triplă. Unică este la incisivi, canini şi premolari, dublă sau tnplă la

molari. Colul este regiunea mai îngustă, situată între rădăcină şi coroană. La nivelul colului se

află inelul gingival (mijloc de fixare al dintelui).

 în coroan a dintelui se află camera pulpară, care, la nivelul rădăcinii, se continuă cucanalul dentar (canal radicular).

Cavitatea şi canalul dentar conţin pulpa dintelui, care are în structura sa ţesut co njunctiv,

vase şi nervi ce pătnmd prin orificiul dentar de la vârful rădăcinii. In afara camerei pulpare şi a

canalului dentar, dintele este format dintr-un ţesut calcificat, denumit dentină (iv on u), de culoarealbă.

La nivelul coroanei, dentina este dublată de un ţesut dur, smalţul, iar la nivelul rădăcinii

de cement. Smalţul este cea mai dură stnictură a dintelui şi are în compoziţia sa fosfat dc calciu,

de magneziu, floruri de Na şi K. Cementul dur este de natură osoasă şi face parte din mijloacelede susţinere ale dintelui (paradonţiu). Structura cemennilui este asemănătoare cu a osului.

Vascularizaţia dinţilor este asigurată de arterele alveolare, ramuri din artera maxilară

internă. Sâ ngele ven os ajunge în vena maxilară. Limfaticele dinţilor ajung în final în gan glionii

submandibulari şi cervicali.Inei-vaţia dinţilor este asigurată de nervul trigemen (pentru dinţii superiori n. maxilar,

iar pentru dinţii inferiori n. mandibular).

Page 280: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 280/422

2S0  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

1FARINGELE

E ste un con duct m uscu lo-me m bran os , dispus de la baza craniului până în dreptul ver tebrei

Cg, unde se continuă cu esofagul . Arc forma unui jgheab deschis anter ior , care se îngustează de

s us în jo s , cu lun g imea de 15 cm.

F aţa pos ter ioar ă a far in g e lu i de l imi tează , împr eun ă cu co loan a ver tebr a lă tapetată de

m uşch i i pre ve rtebra l i , spaţiul retrofar ingian . F eţe le laterale ale far ingelui , la n ivelul capului , vin în ra p o rt cu sp aţiu l m a n d ib u lo -fa r in g ia n cu p rin s în tre m a n d ib u lă şi fa rin g e , ia r la n iv elu l gâ tu lu i

cu lobi i lateral i ai g land ei t i roide, cu ar tera carotidă co m un ă, vena jug ula ră internă şi nervul vag

s i tuat în tr e ce le două fomiaţ iun i vas cular e .

C av i ta tea far in g e lu i es te d iv izată în tr e i e ta je .

Cavitatea far ing elu i

Nasofaringele(rinofaringeie)

Bucofaringele(orofaringele)

Laringofaringele

Per e te le

s uper ior

B a z a c r a n i u l u i . L a

aces t n ive l s e a f lă

a m i g d a l a f a r in g i a n ă

Vălul pa la t in . Co respund e planului or izontal

care trec e pr in hioid ş i comu-

n ică cu bu cofar in g e le __________ 

Per e te le

in fer ior

Vălul pa la t in . Plan or izontal dus pr in

os ul h io id . Comun ică cu

lar in g ofar in g e le . _________ 

Se con t in uă cu es o fag ul .

Per e ţ i i

lateral i

P r e z i n t ă o n f i c i u l

t r ompei lu i Eus ta-

c h i o , î n c o n j u r a t d e

a m i g d a l a t u b a ră .

Cor es pun d ce lor două

arcur i (a nter ior ş i

poster ior ) ale vălului

palat in , între care se af lă

am ig dala pala t in ă . _______ 

Corespund şanţur ilor

lar ingofar ingiene.

Per e te le

an ter ior

C o m u n i c ă c u f o s e l e

n azale pr in două or i

f i c i i , n u m i t e c o a n e .

C o m u n i c ă c u c a v i t a t e a

bucală pr in is tmul

gâtului . __________________ 

C om un ică cu laringele prin

aditus laringis (intrarea în

laringe). _____________________ 

P e r e t e l e

p o s t e r i o r

C o r e s p u n d e c o l o a n e i

v e r t e b r a l e .

C o r e s p u n d e c o l o a n e i

ver tebr a le .

Corespunde coloanei

vertebrale.

in s t r uctur a far in g e lu i s e a f lă o apon evr oză in tr afan n g ian ă , muş ch i ş i o mucoas ă . La

ex ter ior es te acoper i t de advemi ţ ia far in g e lu i fomiatâ d in ţes ut con jun ct iv l ax .A po ne vr oz ă intrafar ingiană se gă seşte la n ivelul pereţ ilor laterali ş i poster ior ai fanngelui

ş i se insera super ior pe baza craniului ; are o s tructură f ibroasă ş i es te rezis tentă.

M u şch i i far inge lui sunt s tr iaţ i , grupaţi în m uşchi constr ictor i şi r idicători .

M u şch i i co ns tr ictor i au f ibre c irculare ş i se acop eră unul pe celălal t (ce l super ior es te

ac op en t de cel m i j lociu , iar acesta de mu şchiul constr ictor infer ior ); pnn contracţia lor m icşorează

diametrul antero-poster ior ş i transversal al far ingelui .

M u şch i i r idicător i au f ibre longitudinale ş i sunt reprezentaţi de muşchiul s t i lo- far ingian

;are or ig inea pe apof iza s t i lo idă a osului temporal ) ş i palato-far ingian, care coboară de la palat

pr in arcu l po ster ior . P r in c on tracţ ia lor ridică far inge le în timpul degluti ţie i.La inter ior , far ingele es te căptuşi t de o mucoasă care arc în s tructura sa un epi te l iu

ci l indr ic c i l iat la n ivelul r inofar ingclui ş i un epi te l iu plur is trat i f ical pavimcntos necheratinizat

la n i\elul bucofar ingelui ş i lar ingofar ingelui .

Page 281: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 281/422

La cxlcrio r, faringcleesteacopcrildeadvcntiţia faringclui,carcscconlinuacuadvciiiiii.i

esofagului. Vascularizaţia faringclui este realizată de ramuri din arlida carotida externa. Sâng ele

venos esle drenat în vena jugulară internă. Limfaticele ajung in ganglionii cervicali. Incrva(ui

senzitivă şi motorie este asigurată de nervul glosofaringian, dar şi de nervul vag.

 A  p a r a t u l   d i g e s t i v   2 H !

ESOFAGUL

Este un canal rausculo-membranos prin care bolul alimentar trecc din faringc spre stomac.

Limita lui superioară corespunde vertebrei C , iar cea inferioară orificiului cardia prin care eso

fagul se deschide în stomac. în traiectul său străbate regiunea cervicală, toracală, diafragma şi

ajunge în abdomen, temiinându-se în stomac. Esofagul descrie, în traiectul său, curburi, unele în plan sag ital, altele în plan frontal. Lungimea sa este de 25 cm.

R ap ortu ri le eso fagu lui. In regiunea cervicală vine în raport anterior cu traheea, posterior

cu coloana vertebrală, iar lateral cu lobii laterali ai glandei tiroide şi cu mănunchiul vasculo-

nervos al gâtului (artera carotidă comună, vena jugulară internă şi nervul vag). în regiunea

toracală, are raporturi diferite anterior. Deasupra vertebrei (locul de bifurcare al traheei în

cele două bronliii) vine în raport cu traheea, iar sub cu pericardul. Lateral, esofagul toracic

vine în raport cu plămânii, acoperiţi de pleurele mediastinale, iar posterior cu coloana vertebrală,

 în abdomen vine în raport, la stânga, cu fundul stomacului, la dreapta şi anterior cu fica tul, iarposterior cu aorta. în traiectul său, esofagul are raporturi cu aorta descendentă, care iniţial e la

stânga, iar în partea inferioară se aşează posterior de el.

Structura esofagului. De la suprafaţă spre interior distingem patru straturi;

•  Adventiţia es te o tunică conjunctivă care se continuă în sus cu adventiţia fanngelu i. Are

 în structura sa ţesut conjunctiv lax.

• Tunica musculară  este formată dintr-un strat de fibre longitudinale la exlenor şi un strat

de fib re circu lare la interior. în treimea superioară a esofagului, fibrele m usculare sunt

striate, în timp ce în treimea inferioară fibrele striate sunt înlocuite de fibre netede.

• Tunica submucoasă   este bine dezvoltată la nivelul esofagului şi conţine glandeesofagiene de tip acinos, ce secretă mucus care uşurează înaintarea bolului alimentar.

• Tunica mucoasă  are culoare albicioasă şi prezintă cute longitudinale care sc şterg prin

distensia esofagului, cauzată de trecerea bolului alimentar. Mucoasa esofagului are în

structura sa un epiteliu pluristratificat pavimentos necheratimzat, specializat pentru

funcţia de transportor.

Arterele esofagu lui provin din arterele tiroidiene, aortă, arterele diafragmatice şi artera

gastrică stângă. Sângele venos al esofagului abdominal se varsă în vena portă, a esofagului

toracic în sistemul azygos, iar a esofagului cervical în vena jugulară. La nivelul esofaguluiabdominal există anastomoze foarte importante între sistemul port şi cel cav superior şi carc

sunt implicate în apariţia varicelor esofagiene, în cadrul unui sindrom de hipertensiune portală.

Limlaticele esofagului cer\'ical ajung în ganglionii cervicali, ai esofagului toracic în ganglionii

traheo-bronhici şi mediastinali posteriori, iar ai esofagului abdominal în ganglionii gastrici

Nervii provin din simpatic şi parasimpatic, formând un plex îii stratul muscular şi aliul

 în stratul subm ucos.

Page 282: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 282/422

)

STOMACUL

Stomacul se prezintă ca o porţiune dilatată a tubului digestiv, fiind situat în etajul

supramezocolic al cavităţii abdominale, între splină şi ficat. în stare de umplere are 25 cm,

iar gol 18 cm. Capacitatea lui este de 1300-1500 cm\ Stomacul are forma unui “J”, cu o

porţiune verticală mai lungă şi cu una orizontală mai scurtă. Descriem stomacului două feţe(anterioară, posterioară), două margini, denumite curburi (curbura mare la stânga, convexă, şi

m ică, la dreapta, co nca vă ) şi două o rificii (card ia şi pilom l). Ce le două feţe ale stomacului sunt

acop erite de peritoneu, care , ajuns la nivelul curburilor, se reflectă pe organele vecine, formând

ligamente.

D e pe m ica curbură, prin reflex ia peritoneului, se fonn ează micul epiploon (ligamentul

gastro-duodeno-hepatic) care leagă mica curbură de faţa inferioară a ficatului. De pe marea

curbură, prin reflecta rea peritoneu lui, se form ează ligamen tele: gastro-diafragm atic, care leagă

m area cu rbură de diafragm , ligam entul gas tro-sp lenic, înti'e marea curbură şi splină, şi ligamentulgastro-colic, între marea curbură şi colonul transvers, ce se leagă de marele epiploon.

Faţa anterioară a stom acului prezintă o po rţiime superioară, care corespunde peretelui

toracic, şi una inferioară, care corespunde peretelui abdominal. Porţiunea toracală vine în ra

port cu diafrag m a şi cu co as tele 5 -9 din partea stângă. în porţiunea abdominală, faţa anterioară

a stomacului vine în raport cu lobul stâng al ficatului, iar mai lateral cu peretele muscular al

abdomenului .

Faţa posterioară a stomacului, prin intemiediul unui diverticul al cavităţii peritoneale,

numit bursa omentală, vine în raport cu rinichiul stâng, suprarenala stângă, софи 1  şi coada

pancreasului, splina şi artera splenică (pe marginea superioară a софики pancreasului).

Curbura mare este convexă. La nivelul ei se află arcul vascular al marii curburi, forniat

din artera gastro-epiploică dreaptă (din artera gastro-duodenală) şi din artera gastro-epiploică

stângă (ram din artera lienală), precum şi l igamentele gastro-diafragmatic, gastro-frenic şi

gast ro-col ic .

Cu rbu ra m ică es te con cav ă. La n ivelul ei se găseşte arcul vascular al m icii curburi format

din a rtera ga stric ă stâng ă din trunchiul celia c şi artera gastrică dreaptă, din artera hepatică proprie,

cât şi micul epiploon (ligamentul gastro-duodeno-hepatic) care leagă stomacul de ficat.

Orificiul cardia, prin care stomacul comunică cu esofagul, este pe flancul stâng al ver

tebrei T , , . O rificiu l p ilor, prin c are stom acul com unică cu duodenul, se află în dreptul flancului

drept al vertebrei L^. Este prevăzut cu sfincterul piloric. Când stomacul este umplut, pilorul

coboară şi se deplasează spre dreapta. Sfincterul piloric are consistenţă dură la palpare.

S u b îm p ă rţ ir e a stom acu lui . Trecând un plan prin incizura gastrică situată la nivelul

micii curburi, unde aceasta îşi schimbă direcţia, împârţim stomacul în două portiuni; portiunea

verticală, situată deasupra planului, şi porţiunea orizontală, sub acest plan. Portiunea verticală,

la rândul său, are două părţi; fundul stomacului, care conţine punga cu aer a stomacului, şi

софи! s tomacului .

Portiunea orizontală are şi ca o zonă mai dilatată, carc continuă c o i ţ )u 1 stomacului (antrul

piloric), şi alta care se continuă cu duodenul, denumită canal piloric.

2 8 2  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 283: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 283/422

 A  p a r a t u l   d i g e s t i v2H3

Fundulstomacului

Esofagul

Cardia(porţiuneacardială

a stomacului)

Pliuri gastrice

Curbura mică

Antrul piloric

‘Pilorul

S u p r a f a j a

gastrică

P e r i t o n e u

Софы1stomacului

Curburamare

Fig. 103. Stomacul secţionat, cu evidenţierea mucoasei

La interior, stomacul prezintă numeroase plici ale mucoasei: unele longitudinale, altele

transversale sau oblice (fig. 103). Dintre cele longitudinale, două, situate în dreptul micii curbun,

delimitează canalul gastric prin care se scurg lichidele.

Vascuiarizaţia stomacului este asigurată de toate cele trei ramuri ale trunchiului celiac:

artera hepatică, gastrică stângă şi splenică.

Artera splenică irigă marea curbură a stomacului prin artera gastrocpiploică stângă, care

mai primeşte şi ramuri din artera gastro-duodenală (artera gastro-epiploică dreaptă) provenita

din artera hepatică comună. Artera gastrică stângă irigă mica curbură a stomacului împreuna cu

artera gastrică dreaptă din artera hepatică proprie. Sângele venos ajunge în vena porta.

Inervaţia stomacului este asigurată de plexul gastric, fonnat din fibre simpatice şi para-

simpaticc. Provine din plexul celiac. Fibrele nervoase fonnează în peretele stomacului plexul

mienteric şi plexul siibmucos.

Page 284: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 284/422

2 8 4  A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

IN T E S T I N U L S U B Ţ I R E

Este po i ţ iunea d in tubul d igest iv cupr insă în t re s tomac ş i in tes t inul gros . în funcţ ie

de mobi l i ta tea sa , in tes t inul subţ i re arc o pr imă porţ iune f ixă , numită duoden , ş i o a doua, mai

l u n g ă şi m o b i l ă , n u m i tă j e j u n o - i l e o n . M o b i l i ta t e a a c e s t u i a d in и п Б а s e d a t o re ş te m e z en t er u lu i .

Lungimea in tes t inului subţ i re es te de 4 -6 metr i , iar ca l ibrul de 4 cm la n ive lul duodenului ş i de

2 - 3 c m la n iv e l u l j e ju n o - i le o n u l u i .

D U O D E N U L

E ste pr im a porţ iune a in tes t inului sub ţ i re ş i are fom iă de po tcoavă ( f ig . 104 ) , cu con-

cavi ta tea în sus , în care se a f lă capul pancreasului . Are o lungime de 25 cm. începe la n ive lul

p i lorului ş i se îndreaptă spre vezica b i l iară , unde co teşte , devenind descendent . La acest co t se

fomiează f lexura duodenală super ioară . Ajuns la po lul in fer ior a l r in ich iului drept , co teş te d in

nou, fomiând t lexura duodenală in fer ioară . în cont inuare , t rece anter ior de co loana ver tebra lă(L^), vena cav ă in fer ioară ş i aor tă , după care co teşte a t re ia oară , devenind ascendent , ş i urcă pe

f lancul s tâng a l co loane i până la L , , unde se te rmmă la n ive lul f lexur i i duodeno- je junale .

Datorită acestui traiect , i se descriu duodenului patru porţ iuni :

• po rţ iunea sup erioară , între p i lor şi ve zica bi l iară, vine în raport sup erior şi anterior cu

ficatul ş i vez icula b i l iară, pos terior cu canalul co led oc şi vena portă, iar inferior cu capul

p a n c r e a s u l u i ;

Partea superioarăa duodenului ( 1 )

Papi la duodenală

Duodenud e s c e n d e n t (1

piloric

Pliuricirculare

Plin duodenallongitudinal

fpapila

duodenalăma i e

Duodenul orizontal (III)

I iq. 104. l‘ilor, duoden I şi II

Page 285: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 285/422

• portiunea descendentă, între vezica biliară şi polul inferior al rinichiului drept, vine

 în raport an terior cu colonul transvers, posterior cu rinichiul drept, medial cu capulpancreasului şi lateral cu colonul ascendent;

• porţiunea transversă ţine de la polul inferior al rinichiului drept până la flancul stâng al

co loanei vertebrale . Posterior vine în raport cu vena cavă infcnoară, coloana vertebrală

şi aorta, iar anterior cu mezenterul şi cu artera şi vena mezenterică superioară aflate între cele două foiţe ale mezenterului;

• porţiunea ascenden tă continuă porţiunea precedentă şi sfârşeşte la flexura duodeno-

 je ju nală . Vine în raport medial cu aorta şi lateral cu rinichiul stâng.

 în partea med ială a porţiunii descendente se găseşte plică longitudinală a duodenului,

determinată de trecerea canalului coledoc prin peretele duodenal. în partea inferioară a acestei

plici se află papila duodenală mare, în care se deschide canalul coledoc, împreună cu canalulprincipal al pancreasului (canalul Wirsung). La 2-3 cm deasupra se află papila duodenală mică,

 în care se desch ide canalul ac ces or al pancreasului (canalul Santorini).

Vascularizaţia duodenului este dată de ramuri duodeno-pancreatice din artera gastro-duodenală, ramură a arterei hepatice comune, şi din artera mezenterică superioară. Sângele venos

ajunge în vena portă. Limfaticele ajung în ganglionii hepatici şi în ganglionii celiaci, situaţi în

 jurul tmnchiului celiac.

Inei-vaţia asigurată de fibre sim patice şi parasimpatice provine din plexul celiac.

 JE JU N O -ILEO N U L

Este porţiunea liberă (mobilă) a intestinului subţire şi se întinde între flexura duo-deno-

 jejuna lă şi orificiul ileo-cecal. Este legat de peretele posterior al abdomenului prin mezenter,

de unde şi numele de intestin mezenterial. Jejuno-ileonul descrie 14-16 flexuozităţi în formă

de “U”, numite anse intestinale. Se distinge un gaip superior stâng (ce aparţine jejunului), format din anse orizontale su-prapuse unele deasupra altora, şi un grup inferior drept (ce apanine

ileonului), foraiat din anse verticale.

 Je ju no-ileonul este legat de peretele posterior al abdomenului printr-un lung mezou

peritoneal, nшΉit mezenter. Acesta prezintă două feţe: una dreaptă (anterioară), alta stângă(posterioară) şi două margini: una liberă, spre intestin, şi alta aderentă, spre peretele posterior al

abdomenului, numită rădăcină. între cele două foiţe ale mezenterului se găsesc: artera mezentericăsuperioară cu ramurile sale, vena mezenterică superioară, vase limfatice şi ganglionii limfatici

mezenterici, plexul nervor vegetativ mezenteric şi grăsime.Vascularizaţia jejuno-ileonului este asigurată de ramuri care provin din artera mezenterică

superioară. Sân gele venos este colec tat de vena mezenterică superioară. Limfa este colectată în

ganglionii mezenterici superiori, situaţi în rădăcina mezenterului.Inei-vaţia jejuno-ileonului este vegetativă, asigurată de plexul mezenteric superior

desprins din plexul celiac.

 A p a r a t u l d i g e s t i v ___________  _  ____________________________

i n t e s t i n u l   g r o s

Intestinul gros continuă jejuno-ileonul şi se deschide la exterior prin oriiiciul anal.

’-Lingimca sa este de 1,50 m, calibrul lui diminuând de la cec spre anus (la origine arc un calibru

7 cm, iar terminal de 3  cm).

Page 286: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 286/422

In tes t in ul g r os s e deos ebeş te de in tes t in ul s ubţ i r e pr in mai mul te car ac ter i s t i c i

exter ioare :

• e st e m a i sc u rt , d ar m a i v o lu m i no s d e câ t in te st in u l s u b ţir e;

• se dispune sub fom iă de cadru, de unde ş i num ele de cad nj co l ic ;

• este parcurs de niş te benz i m uscu lare , num ite teni i le colonu lui , în număr de 3   la cec,

co lon as cen d en t , t ran s ver s ş i des cen den t , 2   la colonu l s igm oid; dispar la rect ;

• prez intă um flături, nu m ite hau stre, sepa rate între ele prin şanţuri transverse care proemină

 în lu m enu l in testin u lu i su b fo n n ă de p lic i sem il u n a re a le co lo n u lu i;

• p r e z in t ă c iu c u r i g r ă s o ş i d e c u l o a r e g ă l b u ie , nu m i ţ i a p e n d ic i e p ip l o ic i, în j u ru l te niilo r

m u s c u l a r e .

Intestinul gros e s te su bîm părţi t în cec , co lon ş i rect . La rândul său, colonul prezintă mai

mul te s eg men te ; co lon ul as cen den t , t r an s ver s , des cen den t ş i s ig moid .

C E C U L Ş l A P E N D I C E L E V E R M IF O R M

C ecu l es te pn m a porţiune a intest inului gros ş i are forma unui sac . Ocupă fosa il iacă

dreaptă. U ne or i , e l poa te av ea o po zi ţ ie înal tă , urcând spre f icat , a l teor i , d impotr ivă, poate avea

o pozi ţ ie joasă, coborând în pelvis . Faţa anter ioară a cecului vine în raport cu perete le anter ior

al abdomenului , faţa poster ioară vine în raport cu fosa i l iacă, muşchiul psoas- i l iac ş i nervul

femur al , car e t r ece l a aces t n ive l .

Faţa laterală es te în raport , în jos , cu fosa i l iacă, iar mai sus cu perete le lateral al abdo

menului , faţa medială vine în raport cu ansele intest inale . Pe această faţă se af lă or i f ic iul i leo-

ce ca l , pr in c ar e i leon u l s e des ch ide în c ec ; l a n ive lu l aces tu i or i fi c iu s e a f lă va lvula i leo -ceca lă ,

cu rol de supapă între intest inul subţire ş i gros . La 2-3 cm sub or i f ic iul i leo-cecal se af lă un

on f i c iu ov al , n um i t or i f i c iu l a pe n d iculo -ce ca l , prin care apen -d ice le se des ch ide în cec . Ş i aces to n f i c i u a r e o v a l v u l ă .

A p en d icele ve rm icu lar es te un segm ent rudimentar al intest inului gros , transfom iat în

orga n l im foid . .Are lun gim e de 7 -8 cm ş i un cal ibru de 5-8 m m. F on na lui este a unui tub ci lindr ic

m ai m ul t s au m ai puţ in f l ex o s . Se des ch ide pe fa ţa med ia lă a ceculu i prin or if ic iu l apen diculo -

ceca l . Apen dice le s e d i s pun e fa ţă de cec în tr -o man ier ă var iabi lă . De obice i , e l e s te media l de

c e c , d a r p o a t e f i p r e c e c a l , r e t r o c e c a l , s u b c e c a l s a u l a te r o c e c a l.

Arterele cecului ş i apendicelui provin din ar tera mezenter ică super ioară (ar tera i leo-

co i i că) . Sân g e le ven os es te co lec ta t de ven a mezen ter i că s uper ioar ă . L imfat i ce le a jun g în g an

g l i o n i i m e z e n t e r i c i s u p e r i o r i .lner\ aţ ia vegetat ivă este as igurată de ramuri din plexul mezenter ic super ior .

C O L O N U L în c e p e la n iv e lu l v a lv u le i i le o -c e c a le şi se ten n in ă în dreptu l v erteb re i S 3. Din fosa ili

acă dreaptă urcă spre faţa viscerală a f icatului (colon ascendent) , la acest n ivel coteşte fomiând

Пехига col ică dreaptă, de la carc începe colonul transvers care s trăbate transversal cavi tatea

ab do m in ală pân ă la n ive lu l s p l in e i . A jun s la aces t n ive l , co teş te d in n ou, fon n ân d f lex ur a co l i că

stân gă , după care cob oa ră spre fosa i l iacă s tângă (colon descend cnt) . U ltima porţiune a colonului,

 în fo rm ă de “ S ” , c o b o a r ă în bazin (co lo n u l s ig m o id ), unde, în dreptu l v erteb re i S^, se contin uăcu r ec tu l .

Colonul as ccn den t . Măs oar ă 8 -15 cm lun g ime ş i ţ in e de la fos a i l i acă dr eaptă pân ă la

h e x u r a c o l i c ă d r e a p t ă . P o s t e r i o r vine în raport cu peretele dorsal al cavităţi i abdominale şi cu

r inichiul drept , prin in ter mediu] un e i fas c i i dc coalcs cen iă (To ldt ) .

2 S 6 A . s a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 287: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 287/422

Anterior şi medial vine in raport cu ansele intestinului subţire, laranicnor si laicral  î >i cu peretele antero-lateral al abdomenului.

Colonul transvers. Are o direcţie uşor oblica in sus spre stânga şi masoară 40-Λ0 cm.

Este cuprins între cele două flexuri ale colonului. Anterior vine în raport cu peretele ventral

al abdomenului, posterior cu duodenul II (descendent), capul şi софи! pancreasiilni Datdnid

mezoului său, colonul transvers separă cavitatea abdominală într-un etaj supra-me/ocolic şi un

etaj inframezocolic. In sus vine în raport cu faţa viscerală a ficatului, cu stomacul şi cu splina,i a r  în jo s cu an se le jeju no-i leale .

Colonul descendent. Ţine de la flexura colică stângă până Ia fosa iliacă stânga şi are o

lungime de 1 4 - 2 0 cm. Are aceleaşi raporturi ca şi colonul ascendent, fiind mai profund simat

faţă de acesta.Colonul sigmoid. Ţine de la fosa iliacă stângă până la S^. în traiectul său desene litera

“S”, de unde şi numele. Măsoară 40-50 cm şi prezintă două segmente, unul iliac şi altul pclvin.

Segmentul iliac ocupă fosa iliacă şi vine în raport posterior cu fosa iliacă, muşchiul ileopsoa.s .şi

cu ner\'ul femural. Anterior, medial şi lateral este acoperit de anse intestinale. Segmentul pclvian

vine în raport, în jos şi înainte, cu vezica urinară la bărbat, iar la femeie cu uterul şi anexele,

posterior vine în raport cu ampula rectală, iar în sus cu ansele intestinului subţire.

Vascularizaţia colonului este asigurată de artera mezenterică supenoară (pentru colonul

ascendent şi jiunătatea dreaptă a colonului transvers) şi de către artera mezentencă inferioara(pentni jumătatea stângă din colonul transvers. colonul descendent şi colonul sigmoid). Venele

colonului sunt tributare venei porte. Limfaticele ajung în ganglionii mezenterici supenon şi

inferiori.Inervaţia vegetativă este asigurată de fibre vegetative din plexul mezenteric. Fibrele

nervoase pătrund în pereţii colonului şi formează plexul mienteric şi plexul submucos.

RECTUL

Rectul începe la nivelul vertebre Sj şi sfârşeşte la nivelul onficiului anal. în traiectul sau

descrie o curbă cu concavitate înainte. Ajuns în dreptul coccisului, îşi schimbă traiectul, descnmdo curbă cu concavitatea posterior, străbate perineul şi se îndreaptă spre orificiul anal.

Pe lângă aceste curburi în plan sagital, rectul mai prezintă şi curbun în plan frontal, mai

puţin evidente însă.

Rectul prezintă două segmente: unul superior, situat în cavitatea pelviana, mai dilatjt.

numit ampulă rectală , şi altul inferior, care străbate perineul, numit canal anal Ampula rectala

are 10-12 cm lungime şi 5-6 cm calibru; canalul anal are 3 cm lungime şi cirni tot atât in calibru.

Ampula rectală vine în raport posterior cu sacrul şi coccisul. Antenor, la bărbat, vine in rap»)rt

cu vezica urinară prin fundul de sac rectovezical, iar la lerncie cu софи 1  uterului pnn lunchil desac rectoulerin. Lateral vine în raport cu utenil şi vasele hipogastnce situate pe pereţii laterali

tii pcivisului. Canalul anal străbate perineul şi vine în raport anterior, la bărbat, cu ureira, iar la

Icmcic cu vagina.

 în interiorul am pulei rectale se allă plici le transversale ale rectului (v .ilvu lele lui

llouslon). în interiorul canalului anal se alia 6 - 1 0   plici longitudinale (coloanele

Bazele coloanelor Morgagni sunt unite pnn valvulele anale. Inire valvule şi p*.relcle c.iiialului

anal se delmiilea/ă depresiuni denumite sinusuri anale. La nivelul lor. imjci>a.sa esic alh.isirmc,

dalonta plexului venos liemoroidal.

A l’AKATUL niGESTIV J S ?

Page 288: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 288/422

A rterele rectului sunt în num ăr de trei: artera rectală su perioară, ram din artera mezente-

rică infenoară, artera rectală medie, ram din artera iliacâ internă, şi artera rectală inferioară,

ram din artera ruşinoasă. Sângele venos din treimea superioară a rectului ajunge în vena portă

pn n intem iediui venei m ezen terice inferioa re, iar din cele două treimi inferioare ajunge în vena

iliacă internă şi, prin intemied iui ac esteia , în vena cav ă inferioară. Lim faticele rectului ajung în

ganglionii mezenterici, în ganglionii iliaci şi ganglionii inghinali.Inervaţia este asigurată de plexul rectal, provenit din plexul mezenteric şi din plexul

hipog astric. în p orţiunea inferioară a rectului s ose sc ne rvii rectali inferiori, care sunt nervi so

matici, iners'ând teritoriul de sub valvulele semilunare, cât şi sfmcterul extern al anusului.

2 g g  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

STRUCTU RA TUBU LUI D IGESTIV SUBDIAFRAGMATIC

D e la exter ior spre interior, în stioictura tubului digestiv subd iafragm atic se întâlnesc

umiătoarele tunici; seroasă (reprezentată de peritoneu), musculară, submucoasă şi mucoasă.

S T O M A C U L

Peritoneal acoperă amândouă feţele stomacului şi, ajuns la nivelul marginilor acestuia,

se reflectă, fonnâ nd ligame nte. De p e marginea stângă (curbura mare) se formează ligamentele

gastro-diafragmatic, gastro-splenic şi gastro-colic. De pe marginea dreaptă (curbura mică)

se formează ligamentul gastro-hepatic (micul epiploon), numit şi esofago-gastro-duodeno-hepatic.

S tr a tu l m u sc u lar este forniat dm fibre musculare netede, pe trei planuri:

• în plan su pe rficia l, fibre long itudina le;• în plan m ijlo ciu , fib re circ ula re ;

• în p lan p ro fun d, fib re o b lic e.

Fibrele circulare, prin îngroşarea lor, fomează, în jurul orificiului piloric, sfmcterul

piloric. Musculatura stomacului prezintă contracţii tonice şi peristaltice. în stratul muscular se

găseşte plexul mienteric Auerbach.Stratul submucos e fonnat din ţesut conjunctiv lax, în care găsim numeroase vase

(sangvine şi limfatice), nervi şi plexul submucos Meissner.M u co as a g as tri că este roşie, fon nată dintr-un epiteliu simplu cilindric şi un corion

care conţine glandele gastrice care, după situaţia lor, sunt: cardiale, fundice şi pilorice. Glandele

cardiale, puţin numeroase, sunt de tip tubulo-ramificat, producând mucus. Glandele fundice,cele mai numeroase, se găsesc la nivelul fundului şi софикп stomacului şi produc pepsinogen

şi HCl. Glandele pilorice sunt scurte, de tip tubulos simplu sau ramificat şi secretă mucus şi

gastrină. în corion găsim şi ţesut limfoid.

D U O D E N U L

Peritoneul. Prima parte din porţiunea superioară a duodenului este învelită de peritoneu,

 în re st este extrap erit oneal, fiind acoperit dc se roasă nu mai pe faţa an terioară . Post erior se afiă

o fascie de coalesccnţă, rezultată din alipirea peritoneului dc peretele posterior al abdomenului

(fascia Treitz) .S tr a tu l m u sc u la r este format din fibre muscu lare netede dispuse în două straturi: umil

extern, mai subţire, fomiat din fibre longitudinale, şi altul intern, mai gros, fonnat din fibre

circu lare. In stratul m uscu lar se găsc.şic plexul m ienteric Auerbach. A cţiunea ce lor două straiuri

Page 289: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 289/422

 A  p a r a t u l   d i g e s t i v 2H9

nuisciilarc sc îmbină, astfel că intestinul subţire efcctucază mi.'jcan complexe, turn suni tcie

peristaltice, segmentare şi pendulare.

S tr atu l su bm uco s este format din ţesut conjunctiv lax !>i conţine vase sangvine, lim

fatice, nervi, plexul submucos Meissner şi foliculi limfoizi. în submucoasă întâlnim  î ?i glandeleBnînner, caracteristice duodenului. Se găsesc, în special în duodenul I şi II. Sunt glande (ubulo-

alveolare, ramificate, care au în structura lor celule mucoase.

M ucoasa duodenală are culoare cenuşie-roşiaticâ în perioadele de repaus i>i devine roşie

 în timpul digestiei. Prezintă plici circulare şi vilozităţi intestinale. Plicile circulare, numite şi

vaivule conivente Kerkring, sunt cute transversale permanente. Lip.sesc în prima parte a duo

denului şi în ileonul terminal. Vilozităţile intestinale se prezintă ca nişte proeminenţe cilindrice

sau conice, întâlnite de-a lungul întregului intestin subţire (fig. 105),

Sunt în număr de 5 milioane, realizând o suprafaţă de 50 m-. La suprafaţă au un cpiteliuiinistratifieat în care predomină celulele eu platou striat. Sub epiteliu se află fibre musculare

netede, care favorizează absorbţia. în centrul vilozităţii, într-o stromă de ţesut conjunctiv, găsim o

venulă, o reţea de capilare, o arteriolă şi un vas limfatic central, vasul chilifer Mucoasa intestinului

subţire este reprezentată printr-un epiteliu de suprafaţă şi prin glandele intestinale Lieberkiihn,

comune întregului intestin. Corionul, situat sub epiteliu, este format din ţesutul conjunctiv care

conţine numeroase lim focite, dispuse difijz sau grupate în foliculi limfatici solitari sau agregaţi

(plăcile Payer) care sunt formaţi din mai mulţi foliculi izolaţi, alăniraţi.

Epiteliul de suprafaţă acoperă vilozităţile şi la baza lor se înfundă în corion formând

glandele intestinale Lieberkuhn. Epiteliul de suprafaţă este un epiteliu unistratificat, format din

celule cu platou striat (enterocite), din celule ealiciforme (mucoase) şi celule argentafine.

Glandele Lieberkijlin sunt tubuloase simple, situate în corion. în structura lor se disting

mai multe tipuri de celule: celule eu platou striat, celule caliciforme, celule argentafine şi celule

Paneth, care sunt elemente secretorii specifice ale glandelor intestinale. Grupate în număr de

5 - 8 celule, celulele Paneth ocupă partea profundă a glandei.

Page 290: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 290/422

)

 JE JU N O -IL E O N U L |

P e r i t o n c u l . La n ivelul j c jun o- i lco nu lu i . pcr i toneu l î l înve leşte com plet ş i se continuă '

cu m ezenterul . N4ezentc inl se f ix eaz ă prin rădăcina sa la pe retele poster ior a l abdomenu lui , de-a

lungul unei l ini i obl ice care pleacă de la t lancul s tâng al vertebrei L, ş i a junge în fosa i l iacă

dreaptă.

M u s c u la r a  je ju n o -ile o n u lu i se ase am ăn ă cu m u scu la ra de la n iv elu l duodenulu i.

S u b m u c o s a este formată din ţesut conjunct iv lax ş i conţ ine vase sangvine, l imfat ice ,

ner\’i , plexul sub m uco s M eissn er ş i fol icu l i l im foizi .

M u c o a s a  je ju n o -ile o n u lu i are o str u ctu ră ase m ăn ăto are cu c e a a duodenulu i.

C O L O N U L

P e r i t o n e u l . In 80 % din cazuri , per i toneul înv eleşte în întregime cecu l . Uneo ri , per ito-

neu l tom iează u n mezou (m ezo c ec ) . M ai rar, c ec u l es te ac oper it nu mai anter ior de peritoneu

(c c c re t roper i tonea l ) . La n ive lu l apendic e lu i , per i toneu l î l înveleş te c omplet ş i apoi formeazău n m ezo ape nd ic e c are se f ixe az ă pe c e c ş i i leon . La n ive lu l c o lonu lu i ascendent şi descendent,

per i toneu l înve leş te c o lon u l nu m ai anter ior , pos ter ior ex is tând o fasc ie de c oa lesc enţă , nu mită

Toldt . Colonul ascendent ş i cel descendent sunt ast fel retroperi toneale . La nivelul colonului

transvers ş i s igmoid, peri toneul înveleşte colonul ş i se ref lectă apoi pe peretele poster ior a l

c av i tă ţ ii abd om ina le , fom iându -se as t fe l m ezoc olonu l ş i , respec t iv , m ezos igm oidu l, c are conferă

mobi l i t a tea c o lonu lu i t ransvers ş i s igmoid.

S t r a t u l m u s c u l a r este constituit din fibre musculare netede, longitudinale în stratul

ex tern ş i c ircu lare în stratul intern. F ibre le longitudinale sunt dispuse sub fom ia celor trei tenii la

colo nu l ascen de nt , t ransvers ş i descend ent ş i numai sub fonn a a două tenii (mezo col ică , omentală

şi l iberă) la nivelul colonului s igmoid. în stratul muscular există plexul mienter ic Auerbach.

S t r a t u l s u b m u c o s este fom iat din ţesut conjun ct iv lax ş i conţ ine vase de sânge, l im

f a t i c e , p le x u l s u b m u c o s M e i s s n e r şi f o l i cu l i li m f o i z i.

T u n i c a m u c o a s ă es te fom iată dintr-un epiteliu de suprafaţă unistratificat , din aparat

glan du lar ş i dm co rion . Nu are pl ic i c ircu lare ş i nic i v i lozităţi . Epitel iul de suprafaţă este forniat

din celu le cu p latou str iat , ca l i c i fo m ie ş i argentaf ine. Aparam l glandular este reprezentat pr in

glande Lieberkuhn care sunt numeroase, adânci ş i l ipsi te de celule Paneth. Epitel iul glandelor

Lieb erku hn es te form at d in c e lu le c u p la tou s t r ia t , c a l ic i fon ^ e ş i a rgenta f ine . C or ionu l es te for mat din ţesut conjunct iv lax, bogat în inf i l t raţ i i l imfoide ( fol icul i l imfat ic i sol i tar i ) . Fomiaţ iuni le

l im f o i d e s u n t n u m e r o a s e î n m u c o a s a ş i s u b m u c o a s a a p e n d ic e lu i.

R E C T U L

Peritoneul acoperă numai jumătatea antero-superioarâ a ampulei rectale , apoi se ref lectă

la bărb at pe ve zic a urinară ( fundul de sac rec to-v ez ical) , ş i la femei pe uter ( fundul de sac recto-

uter in) . în rest , rectul este învel i t de o advent i ţ ie fonnală din ţesut conjunct iv lax.

S t r a tu l m u sc u lar es te fon nat d in f ibre mu sc u lare netede , c are se d is ting în : longitu dinale - la exter ior - ş i c irculare - la inter ior . Fibrele longitudinale nu coboară toate până la anus.

Stratul c ircular se găseşte profund şi se înt inde pe toată lungimea rectului . In jurul canalului

anal . f ibrele c irculare fonneazâ sf incterul intern a l anusului . în afara lui se a l lă sf inctcrul extern

al anusului , care are în structura sa f ibre str iate .

2 9 0 А у ΑΤΟ st ΙΑ Şl I IZIOL O CIA OMULUI

Page 291: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 291/422

 Апклпи. maiusm'

S(ra(i i l si ibiniicos csic lomiai dm ţosi i l c( j i i|i inctiv la\ şi cstc loai ic· bo; ' , i t i i i рЬ \un

vcnoasc a caror d i la tare i lucc la formarea hcmoroi/i lor .

M u co a sa cs lc fom iala d in ir-un cpi lc liu de suprala ţa . di ii f la nd e s i cor i(»i i I .1   iit\> lui

ainpulc i r cc tal e arc im cpilcl iu simplu ci l indric cu ce lu le cu platou siriai, cviu ic v. iilu i t<tniu I ,1  

accst n ivc l sc gascsc ş i numeroase g lande Lieberki ihn , fomiale aproape cxcIiimv dm celiil·· cii-

l i c i i on ne care s ecre tă m ucus . Corionul este i ii fi li ra l de formaţiuni l imloidc In rc j - iunca c i inahi lui

iuial , mucoasa arc acecaşi structura ca la nivelul ampulei . Imediat sub ba/a Lolo.mcli»r an.di

(Morgagni) , epitel iul devine pavimentos, strati f icat, necheratini/al , l imita dintre accst epii>-l iu

şi epi te l iul p rec cde nt este reprezcntatâ de l inia anorecta lâ . Lpi te l iul s l ra i i l îca l nec l ieraf im/ at se

cont inuă cu o pie le m od ific ată , p igmenta tă, l ipsită de glande şi de f ire de par. l - .pi lel iul .stiati f icat

se cher at in izea ză treptat şi cor ionul ia caracterele dermului .

GLANDELE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV

G L A N D E L E S A L IV A R E

G lan de le sa l iv are secret ă sa l iva care are rol în d igestia bucală . Ex istă două categ ori i de

glande sa l ivare :

• glan de sal iva re mi ci , fară canal excretor, cum sunt;

- glandele palatine, pe mucoasa palatului ;

- g landele lab ia le , pe mucoasa buzelor ;

- g landele bucale , pe mucoasa obra j i lor ;

- glandele l inguale, pe mucoasa l imbii .

• gla nd e sal iva re mari , si tuate în afara cavităţii bucal c ; sunt perechi şi îşi varsă pnxlu>ul

lor de secreţie în cavitatea bucală, prin intermediul unor canale excrctoarc, Aceslca sunt

glan dele parot ide, s ubmandibulare ş i subl inguale .

G l a n d a p a ro t i d ă es te c ea ma i vol u mi n o a să gl a nd ă sal i va ră. Se g ă seş te su b co n d u c tu l

audi t iv extern (de unde ş i numele :  para   = lângă; otis  = ureche) ş i înapoia ramuni mandibuJei .

Cântăreşte 20-30 g . Glanda parot idă este s i tuată în lo ja parot id iana . Glanda este s trăbătută dc

ramurile n ervu lui facia l , de artera carotidă externă şi de vena jug ular ă externă. Produ.sul dc

secreţ ie se varsă prin canalul lui Stenon , în vestibulul superior, în dreptul molarului II Lu ng im ea

canalului este de 5 cm, iar d iametrul măsoară 4 -5 mm, având aspectul unei vene goale

Glanda parotidă este o glandă ti ibuloacinoasă de tip seros, în constituţia sa intră acmi

sccrc tor i ş i un s is tem de canale excretoare . Acin i i secretă un l i ch id c lar . care nu conime mu

cus.

Art erele provin din carot ida externa ş i d intr-o ramura a e i , апега tem porală sup erf ic ia la

Sân gele vcn os es te cole c ta t de vena jugulară externă . L imfat icele a jung în gangl ioni i paroi id ieni .

iar dc a ic i în gangl ioni i cervica l i .Glanda are o dublă iners 'a ţ ie : s impatică ş i parasimpatica . Iner\aţ ia secretonc cste pa-

rasimpalică, reprezentată de f ibre piu-asimpatice preganglionare pitvaic dm nucleul vth'· .itur

inferior, pmi nervul glosofaringian. Aceste f ibre fac sinapsa în ganglionul otic cu fibrele  р*.ы- gaiigl ionare, care a jung la glanda parotidă, detemiiiuîndu-i secreţia

Glanda suhiuandihuiară este intemiediara, ca mărime, intre glanda paroiula м yl . indj

sublmguii la . C'ântarcşle 7-S g. Se găseşte sub plai işeul bucal , pe faţa interna a νοφίιΐυι m.uuli-

bulc i , ocupând lo ja submandibulara

Page 292: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 292/422

De pe faţa profunda a g landei plcaca canalul Wliar ton, care are o lungime de 5 cm ş i se

des ch ide în ca am cu la s ubl in g ua lâ . Glan da s ubm an dibular â es te lubuloac in oas ă s er omucoasă .

Se creţ ia e i es te serom uco asă, intem icdiară între cea a parotidei ş i subl ingua lei . Este vascular izată

de al tera facială care trece pe la polul super ior al g landei . Sângele venos este colectat de vena

facială . L im fatic e le se s trâng în gan gl ion i i subm and ibular i , care drenează în f inal în ganglioni i

сегласаИ. Glanda are o dubla iner\atie : s impatică ş i paras impatică. Inervaţia secretor ie es te

pa ras im pa tică, reprezentată de f ibrele pa ras im pa tice pregang l iona re care provin din nucleul sali

va tor superior. A ce ste f ibre pătrund în nei-vul facia l ş i fac sina psa, în gang lionul subm andibular,

cu f ibr e le pos tg an g l ion ar e car e a jun g la g k mdă.

G l a n d a s u b l i n g u a l â e s t e c e a m a i m i c ă ( 3 - 5 g ) d in t re g la n d e l e s a li v a re m a ri ş i se

а Л а d e a s u p r a d i a f r a g m e i b u c a l e . î n s t r u c t u r a g l a n d e i d i s t i n g e m o p o r ţ i u n e p r i n c i p a l ă ş i

10-20 lobul i acces or i . Lo ja g lan de i s ubl in g uale es te de l imi ta tă s uper ior de mucoas a r eg iun i i

subl inguale , infer ior de muşchiul milohioidian, lateral de coipul mandibulei , iar medial de

muş ch i i l imbi i .

Glan da are un cana l ex cre tor pr inc ipal , canalul Ba rthol in , şi mai multe canale accesor ii

(canalele Ri\ in ius) . Canalul Barthol in se deschide în caruncula subl ingualâ. Canalele Rivinius

se deschid f ie în canalul Banhohn, f ie direct în caruncula subl ingualâ sau chiar la n ivelul mu

coas e i s ubl in g uale .

Din puncr de \edere s tructural , es te o g landă tubuloacinoasă seromucoasă, în care pre

d o m in ă c o m p o n e n t a m u c o a s ă . P r o d u c e o s a li v ă o p a l e sc e n t ă , m u c o a să .

Glanda subl ingualâ es te vascular izată de ramuri din ar tera Imguală. Sângele venos

ajun ge în \ena Im guală. L im fatice le drenează în gang l ioni i subm andibulari şi , de la acest n ivel ,

 în g a n g lio n ii c e n ica li .

1 пегл aţia glandei sublmguale este asemănătoare inei-vaţiei glandei submandibulare.

F I C A T U L

E ste cea m ai m are glandă an exă a tubului digestiv. Este s ituat în eta jul supramezocol ic ,

 în p a n e a d reap tă , sub d ia fra g m ă , d easup ra co lo n u lu i tra nsvers şi a m ezoco lo n u lu i, la dreapta

stom acu luj . A re o co nsis ten ţă feπΉă ş i o culoare brună. La cadavru cântăreşte 1 500 g , iar la

indi vidul \iu se adau gă încă 8 0 0 -1 0 0 0 g cât cân tăreşte sâng ele depozitat în f icat . Are fom ia unui

o\ oid Lânt ob' ic. având 28 cm în sens transversal şi 16 cm în sens antero-posterior. Ficatul arc

o laiă ^‘ . 'nenoară. una inferioară, o margine inferioară şi o margine posterioară, mai lată.

Г а л ivupenoară (d iaf ra g m at ică ) este diviza tă în doi lobi (stâng şi drept) prin ligamentul

fc 'L îm ins de la faţa su pe rioa ră a ficatulu i la diafrag m ă (fig. 106). Lo bu l stâng e mai mic

dcL-' : : cei drept. Prin mteriTiediul diafragmei, faţa superioară vine în raport cu inima, învelită de

pencard, ş i cu bazele ce lor doi plămâni , tapetate de picură.

fa ţa infe rioa ră (vis ce rală ) (f lg. 107 ) este parcui 'să de trei şanţuri, dintre care două sunt

sag taie (N^ngitudinale), iar al treilea transvers. Şanţul transvers reprezintă   hikil ficatului, locul

de intrare şi ieşire al elementelor pediculului hepatic ( intră artera hepatică, vena portă, nervii

he pa tici , ies l im fatic ele si căile b il iarej . Şanţul sagilal ( long itudin al) s lâng conţine, în segmeniiil

anterior, l igamentul rotund provenit prin obliterarea venei ombilicale, iar în segmentul poste

rior cordonul f ibros Aramius, provenit dm obliterarea duetului venos Arantius (care la lat face

icgalura între vena ombil icală ş i vena cavă infenoarâ) .

Şa nţu l sa niia l i lon gitu din al; drept prezintă, in segm entul a nterior, fcxsa cistică în care se

gascşic \c/‘ca Ьг' : ; !га. iar in  segmentul posterior vena cavâ inferujara.

2 9 2 A n a t o m i a   .κ ι   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 293: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 293/422

/ir . i i i ITUI, mci suv  293 

l . i jr . i in c n i u i l o r u f i u r h e p a i i t

ij;.Mtiicn(iil liilfjfortn lufKiiirDi.iti,cilli

Lig.'triunghiular

cliepl

Lobulcircpt

M a r g i n e a i n f e r i o a r ăFundul

lvf>bul '•ting

L i g . f a l c i f o r m h e p a t i c

L i g . r o t u n d h c p a l i c

ve/.i c i i hi l iar e

Fig. 106. Ficatul, vcdcrc anterioară (faţa diafragmatiră)

A p e n d i c e l e ,

f i b r o sL i g . v e n o s L i g . v e n ei l ' a ţa d i a f r a g m a i i t ă

I m p r e . s i u n e a

e s o f a ^ i a n ă

I m p r e s i u n e a

c a s l r i c ă

b o b u l h e p a t i c

s t âng

l . i g . r o i i m c l h c p a l i c

lobu l \ l.ohulhc|).itiipit i.il Ve/icu la biliar.l

I i g . 1 0 7. I i c a t u l , \ i d i i i · ( » os t i ri ( »a i  j   ( l a ţ a

Page 294: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 294/422

2 9 4 A n a t o m i a ş i f i z i o l o g i a o m u lu i

Cele t rei şanţuri împart faţa viscerală a f icatului în patai lobi ;

• lobul s tâng prez intă im pre siune a ga str ică (m are ) , iar înapo ia ace steia impresiunea

e s o f a g i a n ă ( m i c ă ) ;

lobul diep t vine în raport cu o ser ie de organe c are lasă m ai mu lte imp resiuni ş i anume

im presiun ea co l ică , lăsată de unghiul drept a l colonu lui , im presiunea duodenală , lăsată

de flexura supe rioară a du odenu lui, im presiunea suprarenală (glanda suprarenală dreaptă)ş i impresiunea renală (r inichiul drept) ;

• lobul pătrat , s i tuat anter ior de hi l , prezintă impresiunea pi lor ică ;

• lobu l cau da t, situat po sterio r de hil , prez intă două p roce se: unul spre stânga, numit

procesul papilar , ş i a l tul spre dreapta , procesul caudat .

Marginea infer ioară este ascuţ i tă . Prezintă două inc izuri , una la s tânga, inc izura l iga

mentului rotund, cea de-a doua la di 'eapta , inc izura c ist ică , ocupată de fundul vezic i i b i l iare.

M arg inea po ster ioară aparţ ine feţei sup erioare a f icatului . Pe ea se af lă ar ia nudă a f icatului

(pars a f ix a) , care este l ipsi tă de peri toneu ş i aderă int im la diafragm ă prin tracturi conjunct ive.

E a c o r e s p u n d e v e r t e b r e l o r

Structura ficatului. La exterior, ficatul este acoperit de peritoneul visceral. De pe faţa

superioară a f icatului , per i toneul se răsfrânge pe diafragmă, fonnându-se ast fel l igamentul fa l -

c i fo m i . D e pe fa ţa in fen oa ră se răs f rânge pe s tom ac , fomiându -se mic u l epiploon ( ligamentu l

gastro-duodeno-hepat ic ) . Per i toneul de pe faţa superioară ş i infer ioară a f icatului se răsfrânge

pe peretele poster ior a l cavităţ i i abdominale, fomiându-se ast fel l igamentul coronar . La cele

două ex trem ităţ i (s tâng ă ş i dreap tă) , cele două foi ţe a le l iga-m entului coronar se apropie una de

cealal tă , formând l igamentele t r iunghiulare stâng ş i drept , care a jung la diafragmă.

Sub peri toneul visceral se af lă capsula f ibroasa a f icatului (capsula Glisson) . De pefaţa ei profundă pleacă septuri conjunct ivo-vasculare, care pătmnd în parenchimul hepat ic .

Intre aceste septuri se delimitează lobulii hepatici , care sunt unităţi anatomice şi funcţionale ale

ficatului. Lobulii sunt vizibili cu ochiul l iber şi se prezintă ca nişte granulaţii de mărimea unui

bob de mei . Pnviţ i în spaţ iu , au fonnă de piramidă cu 5-6 laturi .

L a în tânire a a trei lob uli ex istă spaţiul portal, care conţine o arteră perilobulară (ramură

a arterei he p at ice) , o ve nă peri lobu lară (ramură din vena portă), un canalicul bi l iar peri lobular şi

va se l im fa tice , toate înv elite într-o stromă con junctivă dependentă de capsula fibroasă a ficatului.

Lo bu lui h ep at ic este fon na t din celule hep at ice (hep atoci te) , din capi lare s inusoide care provin

din capi lar izarea venei peri lobulare, din vena centrolobulară spre care converg s inusoidele ş id in c an a l i c u le le b i l ia re in tra lobu lare .

Celulele hepatice sunt dispuse în spaţiu sub fonna unor plăci sau lame, fomiate dintr-un

singur rând de celule. între lame se delimitează spaţii în care se găsesc capilare sinusoide. în

grosimea unei lame, între hepatoci tele adiacente se fomiează canal icule bi l iare intralobulare.

Celulele hepat ice, hepatoci tele , sunt relat iv mari , de fomiă pol iedrică ş i apar pe secţ iune sub

aspect pol igonal . Fiecare hepatoci t v ine în contact cu capi larele s inusoidale (polul vascular) ş i

cu canaliculul biliar intralobular (polul biliar). Celula hepatică poate să-şi verse secreţia fie în

canal iculele bi l iare (secreţ ia exocrină) , f ie în s inusoide (secreţ ia endocrină) .

Canaliculele biliare intralobulare nu au pereţi proprii , pereţii lor fi ind reprezentaţi de

 în săşi c e lu le le h e p atice . S p re p erifer ia lo bulu i cap ătă pere ţi pro pri i şi iau nu m ele de co la n gio la

(canal icule Hering) . Acestea converg cătrc canal iculc le bi l iare peri lobulare din spaţ iul porla l ,

care, la rândul lor, se deschid în canaliculcic biliare interlobularc. între pereţii capilarelor

Page 295: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 295/422

sinusoide şi lamelele celulare hcpaticc exista spaţii înguste, numite spaţiile Dissc, cu valoarede capilaro limfatice.

Vena perilobulară de la nivelul spaţiului portal pătrunde in lobului hepatic >ji forinca/a

sinusoidul hepatic. în capilarele sinusoide se remarcă prezenţa unor celule stelate, celulele lim-

rale Kupffer, care aparţin sistemului rcticulo-endotelial. înainte dc a forma sinusoidul, ramura

perilobulară a venei porte prezintă un sfincter muscular, numit sfinctcr de intrare. Sinusoidele

converg spre vena centrolobulară, situată în centrul lobului.

Înainte de a se deschide în vena centrolobulară, sinusoidul este prevăzut cu un silnctcr

de ieşire. Ramura perilobulară a arterei hepatice, după ce dă ramuri care vascularizcază e lem en

tele spaţiului portal, pătrunde şi ea în lobul şi se îndreaptă spre sinusoidul hepatic, în care se

tenTiină. La locul de pătrundere în sinusoid există un sfincter muscular arteriolar. Sinu,soidelc

lobului hepatic reprezintă, deci, locul de joncţiune al sângelui arterial, adus de artera hepatică,

cu sângele portal, adus de vena portă. în ceea ce priveşte rolul sfincterelor menţionate, de rea

lizează, pe de o parte, un sistem de a regla fluxul sangvin la nivelul ficatului, iar pe de alta de a

egaliza presiunea sângelui, mai mare în sângele arterial şi mai mică în sângele portal, necesara

amestecului de sânge arterial cu cel portal.

Venele centrolobulare părăsesc lobului pe la baza lor şi devin vene sublobulare (colec

toare). E le se unesc şi fon nează venele hepatice (2-3), care sunt tributare venei cave inferioare.

Ele părăsesc ficatul la nivelul marginii posterioare.

Vascularizaţia ficatului. Ficatul are o dublă vascularizaţie: nutritivă şi funcţionala.Vascularizaţia nutritivă  este reprezentată de artera hepatică, ramură din trunchiul celiac,

care aduce la ficat sânge încărcat cu O,. Artera hepatică urcă în pediculul hepatic şi la nivelul

hilului se divide într-o ramură dreaptă şi una stângă. Ramura dreaptă se împarte în doua ramuri

segmentare; una pentru segmentul anterior al lobului drept, alta pentni segmentul postenor al

lobului drept. Ramura stângă a arterei hepatice se împarte şi ea în două ramuri segmentare, ила

pentru segmentul medial al lobului stâng, alta pentru segmentul lateral. Din arterele segmentare

se desprind ramuri subsegmentare. Ultimele ramuri ale arterei hepatice sunt ramunle penlobulare

din spaţiul portal. Ele pătrund în lobul hepatic, terminându-se în sinusoidul hepatic.Vascularizaţia funcţională   este realizată de vena portă, care începe prin capilare la

nivelul tubului digestiv şi sfârşeşte prin capilare la nivelul ficatului. Vena portă se formeaza

 înapoia colului pan creasului, din unirea venelor mezenterică superioară, splenică şi mezenterică

inferioară. Vena portă aduce la ficat sânge încărcat cu substanţe rezultate în urma absorbţiei in

testinale. Ea urcă în pediculul hepatic şi, ajunsă în hilul ficatului, se împarte, ca şi artera hepatica,

 într-o ramură dicap tă şi o ramură stângă. Ramura dreaptă se împarte în două ramuri segmentare:

una pentru segmentul anterior, o a doua pcntai segmen-tul posterior. Ramura stângă se împarte

 în două ramuri segmentare: una pentru segmentul inedial, alta pentru segmentul lateral al lobului

stâng. Ramurile segmentare dau, la rândul lor, ramuri subsegmentare. Ultimele ramificaţii ale

venei porte sunt ramurile perilobulare de la nivelul spaţiului portal. Acestea pătrimd in lobul

ficatului, unde se capilarizează fonnând sinusoidele hepatice. Sângele venos al ficatului e>ie

eolectat dc 2 - 3   vene hepatice care ajung în vena cavă interioară,

I jm fa tice le ficatului ajung în ganglionii din hilul ficatului (giUigliomi hilan) şi de aici

ganglionii celiaci. Inervaţia ficatului este asigurata de plexul hepatic format din fibre simp.iticc

■'>1  paiasimpatice. Plexul hepatic se desprinde din plexul celiac.

 A m r a t u l d i g e s t i v 2 9 5

Page 296: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 296/422

Page 297: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 297/422

 A  p a r a t u l   d i g e s t i v2 9 7 

M. sfincierpiloric

Colcdocu)

Duelul pancrcaiic accesoi

Colcdocul

Piipila duodenală ^  mică

Plici circu

Рапса orizontală (inf.) duodenală

Fig. 108. Schema duodenului şi pancreasului

Şl mezocolonul, fapt pentru care capul pancreasului prezintă un segment supra-mezocolic şialtul infram czocolic. Circumferinţa capului este în raport cu doudenul. Raportul posterior aJ

capului pancreasului cu canalul coledoc explică apariţia icterului mecanic în tumori ale capuluipancreasului. Colul pancreasului are raport posterior cu originea venei porte, dar şi cu vena cavăinferioară.

Софи! pancreasului are, pe secţiune, aspect triunghiular, prezentând trei feţe: faţa anterioară, carc vine în raport cu faţa posterioară a stomacului, faţa posterioară cu aorta, rinichiulsiâr^, glanda suprarenală stângă, artera şi vena splenică, iar faţa inferioară, cu colonul transversŞl cu ansele intestinale.

Coada pancreasului se îndreaptă spre splină, de care este legată prin ligamentul spleno-pancrcatic.

Structura pancreasului. La periferie, pancreasul este acoperit de o capsulă conjunctivăsubţire, ele la care pleacă, în interior, septuri conjunctivo-vasculare care separă lobuhi pancreatici înlrc ci.

Pancreasul exocrin, care reprezintă masa principală a glandei, este format din aciniascmaiiăiori cu ai glandelor salivare (de unde şi numele de glandă salivară a abdomenului),

ΰο la acini pleacă duete colectoare interiobulare şi interlobare care, prin confluare, formeazăducicic principal (Wirsung) şi accesor (Santorini). Duetul principal Wirsung străbate pancreasul

la coadă la cap şi se deschide, împreună cu canalul coledoc, în ampula hepato-pancreatică(Vatcr).

Duetul pancreatic accesor Santorini ia naştere din duetul pnncipal, la nivelul capului

pancreasului, şi se deschide în duodenul II, la nivelul papilei mici.

Page 298: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 298/422

Page 299: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 299/422

Reflexu! masticator   esto coorclonal ilc cciiirii nervoşi cJiii Ιπιικίιιυΐ Lcrcbi.il. ( .iir dr

icrmiiia mişcărilc dc ridicare ^i coborârc alc mandibulei. I.a (icschidciva i/tim. ггч рюгп dc

 îiilindcrc din muijciiii mandibulei iniţia/a contraciia reflexa a muşchilor niaseler. р1сп^(Л(1 medi.il

şi temporal, dc lcn ninân d încliiderea cavilaţii bucalc. La includerea alim ciiielf, in i nnf.n icu rcccptorii bucali, dctcmiină contrac(ia reflexa a muşchilor digaslric şi pterigoid laicul, ere.)

ce duce la dcscliiderea cavilaţii bucalc. La coborârea mandibulei, stimularea rcicpiorilui «Io

 întindere face ca întreg ciclul să se reia. Un rol special arc limba, prin a carei coniractie. rcla\,iu·

şi deplasare neîntreruptă alimentele sunt îndreptate .spre suprafeţele maslitalorii alo dintilc^r.

Musculatura obrajilor contribuie şi ea la realizarea actului mastica-ţici, mccanit şi csieiK.

Rolurile masticaţiei.  I. Fragmen tarea alimentelor, ceca cc determina a fa ci li

tarea deglutiţici; b. creşterea suprafeţei de contact dintre alimente şi cn/imcle da’cstivc

2. Amestecarea a lim en telor cu produsul de secreţie al glandelor salivare, ce are ta rc/ullato a

iniţierea procesului de digestie a amidonului sub acţiunea amilazei salivare; b. iniţierea pr<;-

cesului de digestie a lipidelor sub acţiunea lipazei linguale; c. lubrifierea şi înmuierea bf)lului

alimentar. 3. Asigurarea contactului cu receptorii gustativi şi eliberarea substanţelor odor,uite

care vor stimula receptorii olfactivi, această stimulare iniţiind secreţia gastrica.

Activitatea secretorie a cavităţii bucale se datorează glandelor salivare.

Saliva este secretată, în principal, de trei perechi de glande salivare; parotidi· (ku j-

lizate lângă unghiul mandibulei; sunt cele mai mari şi produc o secreţie apoa.să), subhngu;;lc

şi submandibulare (ultimele două secretă o salivă ce conţine o cantitate mai mare de protem^·,

dcci secreţia va fl mai vâscoasă). Glande mai mici există, practic, în toată cavitatea bucala, celelinguale secretă lipaza linguală.

Compoziţia salivei.  Zilnic se secretă 800-1500 ml salivă, soluţie apoasa ce conţim*

clectroliţi şi proteine. Concentraţia electroliţilor şi osmolalitatca variază cu debitul sccieţii-i,

dar, în general, co mparativ cu plasma, saliva este hipotonică; conţine conceniraiii mai mari d=

K“şi HCO3· şi mai mici de Na ^ şi CL. în salivă se găsesc două tipuri dc proteine: 1. en/inu· a

amilaza salivară (ptialina) şi lipaza linguală; 2 . mucina, glicoproteină cc lubrifiaza alimentel··

Saliva mai conţine substanţe bactericide (lizozim) şi unii produşi dc catabolism (uree, acid uric),

reprezintă şi o cale de eliminare din organism a unor virusuri.Controlul secreţiei salivare.  Este în totalitate realizat prin reflexe ale sistemului nerv os

vegetativ. Activitatea parasimpatică stimulează celulele glandelor salivare sa sccreic o caniir.Ht

mare de salivă apoasă, cu conţinut mare de clectroliţi şi redus dc proteine. Activitatea simpaiii.a

siinuilează glandele salivare să secrete un volum mic de salivă, ce conţine mucus în euntiialc m .rv,

Rcllcxele salivare sunt declanşate de gândul la alimente, mirosul sau gustul lor. Meiabolbinul

glandelor salivare şi creşterea secreţiilor lor sunt stimulate atunci când activnatea sistemului

nervos vegetativ este crescută. Secreţia salivară este influenţată de activitatea unor honnop;ADII, aldosteron.

Funcţiile salivei.  I. Protecţia mucoasei bucale prin' răcirea alimentelor fieibinii,diluarea eventualului MCI sau bilei ce ar regurgita in cavitatea bucala, indcpiri.iro.i unor

baclerii. 2. Digestiv: saliva începe procesul de digestie al amidonului şi al lipulelur

am Ila/a produce digcsiia chimică a amidonului preparai, a.stfel, în pre/enţa ioni lor di; i Inr м a

amidonul csie hidrolizat în trepte până la stadiul de malto/a. ,Acca.sta en/ima va ii in.u :iv .:.i

pi I ul m iragasinc scăzut. Lipaza linguala începe degradarea lipidelor actioiiaiul aiunci când

^^^^c'slea SC gascsc in ca\ itatea bucala, stomac şi porţiunilor superioare ale iniesimului subţire

' I iilm licrea alm icnlclo r u,şurca/a ilcidutilia; umectaica nuicoa.sei bucalc >vo! vi»rhirc.i

v ir i l i irUL DIGi:STIl' 2V9

Page 300: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 300/422

Page 301: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 301/422

Sfincterul esofagian inferior (gastro-esofagian). La capătul lemunal al esofagului,

pe o porţiune de 2-5 cm deasupra joncţiunii cu stomacul, musculatura circulară csofagiană este

 îngroşată, fu ncţionân d ca un sfm cter Acest sfincter prezintă o contracţic tonică şi este relaxai

pnn relaxarea receptivă. Contracţia acestui sfincter contribuie la prevenirea unui reflux gastro-esofagian.

 A p a r a t u l d i g e s t i v 3 0 j

d i g e s t ia   g a s t r ic ă

 în stom ac, alimentele suferă consecinţa activităţilor motorii şi secretorii ale acesmia,

care produc transformarea bolului alimentar într-o pastă omogenă, numită chim gastric.

Activitatea motorie a stomacului (motilitatea gastrică) realizează trei funcţii de bază:I. stocarea alim en telor ca urmare a relaxării receptive; 2 . amestecul alimentelor cu secreţiile

gastrice; 3. evacuarea conţinutului gastric în duoden.

Relaxarea receptivă. Când alimentele trec din esofag în stomac, activitatea fundusului

gastric este mhibatâ, permiţând depozitarea a 1-2 I de conţinut. Acest proces are la bază reflexe

vagovagale.Peristaltismul. Contracţiile peristaltice, iniţiate la graniţa dintre fundusul şi софи1

gastric, se dep lasează caudal, determinând propulsia alimentelor către pilor, şi sunt produse prin

modificări periodice ale potenţialului membranei fibrelor musculare netede longitudi-nale; senumesc unde lente sau ritm electric de bază. Aceste unde sunt responsabile de frecvenţa şi forţa

contracţiilor ga str ice . Forţa contracţiilor peristaltice este crescută de acetilocolină şi gastrină.

Retropulsia. Cuprinde mişcările de du-te-vino ale chimului, determinate de propulsia

puternică a conţinutului gastric către sfincterul piloric închis. Are rol important în amestecul

alimentelor cu secreţiile gastrice.

Evacuarea conţinutului gastric apare atoinci când particulele chimului sunt suficient de

mici pentru a străbate sfincteml piloric. De fiecare dată când chimul este împins spre sfmcterul

piloric, 2-7 ml chim trec în duoden. Lichidele trec mai repede decât solidele, proporţional cupresiunea intragastrică.

Reglarea evacuării conţinutului gastric în duoden se face prin: 1. Reflexe locale:

a. cxcitatorii, declanşate de expansiunea antrului piloric; b. inhibitorii, enterogastrice, care

 încetinesc golirea gast rică astfel încât cantitatea de cliim ce ajunge în duoden să nu depăşească

posibilităţile acestuia de prelucrare; sunt declanşate de la nivel duodenal de mai multe categorii

de stimuli (creşterea osmolarităţii, scăderea pH-uIui, prezenţa unor produşi ai digestiei proteice

şi lipidice, distensia peretelui duodenal). 2. Acţiiuiea unor homioni eliberaţi din stomac şi in

testinul subţire (de exem plu, gastrina, cu efect stimulator, colecistokinina şi secretina, cu efecte

inhibitorii).Complexul motor migrator este o undă peristaltică ce începe în esofag şi parcurge întreg

tiactul gastro-intestinal, la fiecare 60-90 minute, în timpul perioadei interdigestive; îndepărtează

resturile de alimente din stomac.

Contracţiile de foame apar atunci când stomacul este gol de mai multe ore. Sunt con

tracţii peristaltice ritmice ale coipului stomacului. Sunt foarte intense la adultul tânăr, cu tonus

gastrointcstinal crescut; sunt amplificate de hipoglicemie.

Activitatea secretorie a stomacului. Secreţiile gastrice continuă procesele digestive

 începute în ca vitatea buca lă; cantitatea secretată zilnic este dc aproximativ 2   1.

Page 302: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 302/422

3 0 2  A n a t o i\î i a   .ş7  f i z i o l o g i a   o m u l u i

F a z e l e s e c r e ţ i e i g a s t r i c e sunt i înnătourc le :

1 . Faz a c e f a l icâ   este dcc lani ;ată de gândul , vederea, gustul sau mirosul mâncări i . Este

dependentă de integri tatea f ibrelo r vag ale ce ine rvează sto m acul . A proap e jum ătate din secreţ ii le

gastr ice care se produc în t impul unei mese sunt rezultatul s t imulări i vagale. Fibrele eferentc

vagale st imulează secreţ ia de HCl din celulele parieta le , de gastr ină din celulele G ş i de pep-

s inogen din c e lu le le pr inc ipa le .2 . Faz a g as t ri că    se declanşează la intrarea a l imentelor în stomac; acest fapt detemiină

tam pon area ac idităţ i i gastr ice , crescând pH -ul gastr ic , ş i perm ite a l tor s t im uli (de exem plu, vag,

gastr ină) să el ibereze ac id. Rata secreţ iei gastr ice în t impul acestei faze este mai redusă decât

 în tim pu l faz e i c e f a l ic e , dar d u rează m ai m u lt ; a s tfe l, c an tit a tea se cre ta tă în tim pul ce lo r do uă

faze dev ine ega lă .

3 . F aza intest inală  înce p e o dată eu intrarea chim ului în duod en; cantitativ, secreţia este

foar te redu să în t imp u l ac es te i faze . M ec anism u l dom inant im pl ic ă gas tr ina ( f ig . 109 ) .

Celulele secretori i gastr ice se af lă la nivelul glandelor gastr ice , s i tuate în mucoasa

gastr ică . Există două t ipuri de glande gastr ice ;a. Oxintice,  localizate la nivelul fundului şi софики gastric; conţin 3 tipuri de celule;

pa rietale ( o xin tice ) - secretă HCl şi fa ctor intrinsec (glicop roteină necesară pen tai absorbţia ileală

a \itarninei В 1 2 ) ; peptice (principale) - secretă pepsinogen, precursorul enzimei proteolit ice

p e p s i n a ; m u c o a s e - s e c re t ă m u c us .b. Pilorice,   localizate în regiunile antrală şi pilorică. Conţin celule G (ce eliberează

gas t r ină ) ş i c e lu le mu c oase .

P n n cip ale le su bstanţe org anice din secreţii le gastrice sunt enzim ele şi mucina, iar dintre

c e l e a n o r g a n i c e H C l .

S e cr e ţia de H C l. H Cl este nece sar pe ntai digestia proteinelor, asigurarea unui pH optimpentru acţiunea pepsinei, activarea pepsinogenului, împiedicarea proliferăni intragastrice a unor

bacterii patogene. .Mecanismul secreţiei de HCl cuprinde un proces în trei etape. Substanţe ce

stimulează secreţia de HCl sunt: acetilcolina, sccretina şi gastrina. Inhibarea secreţiei se dato

rează somatostatinei eliberate din neuroni ai sistemului nervos enteric .

Page 303: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 303/422

Secreţia de pcpsino^en. Pcpsma, forma aciiva a pcpMnogcmilui, esic d cri/ima proic-

olilică, acliva în mediu acid (pl I optim J ,X-3,5), care înccpc proccsul de diycMic al ρπιΐι·ι;κ·](>Γ,

la valori a le pM-ulLii mai mari de 5, aclivilatca sa protcolitica scade, devenind in siiiri (i/np

inactivă. Pcpsinogemil eslc activat dc contactul cu MCI sau cupepsina antcnur fundata, IVpsmascindează proteinele în proteoze (albumozc), peptone şi polipcptide mari. Numai din

digestia totală a proteinelor arc loc în stomac, cea mai marc parte dcsfasurându-sc în porţiuncj

proximalâ a intestinului subţire. Pepsina este deosebit de importantă pentru capaciiaica ci dc a

digera colagenul, acesta fiind puţin atacat de cele-laltc protcinazc digestive.

L a b fe rm e n tu l este secretat numai la copilul mic, în perioada dc alaptare. Rolul sau

este de a coagula laptele, pregătindu-l pentru digestia ulterioară. Sub acţiunea lui şi in pre/enţa

Ca^^ cazeinogenul solubil se transformă în paracazeinat dc calciu, insolubil.

Lipaza gastrică este o enzimă lipolitică cu activitate slabă (o tributira/ă), hidroli/ând

numai lipidele ingerate sub fonnă de emulsie, pe care le separă în acizi graşi şi gliccrină,Gelatinaza hidrolizează gelatina.

M u cina este o g licoproteinâ secretată de celulele mucoase; arc rol în protccţia mucoasei

gastrice, atât mecanic, cât şi chimic (faţă de acţiunea autodigestivâ a MCI şi a pepsinei).

La nivel gastric are loc absorbţia unor substanţe, de exemplu substanţe foarte solubile în lipide, etanol, apă şi , în cantităţi extrem de mici, sodiu, potasiu, glucoza şi aminoacizi.

А ГА ПА ! иL n iG E Sn V

DIGESTIA LA NIVELUL INTESTINULUI SUBŢIRE

M iş cări le die ia nivelu l intestinu lui su bţire sunt; contracţii de amestec şi contractu

propulsive. Totuşi, mişcările intestinului subţire determină, în proporţii diferite, atât amcstcc.

cât şi propulsie.

Contracţiile de am estec (contracţiile segmentare). Când o porţiune a intestinului subţire

este destinsă de chim, întinderea pereţilor intestinali determină apariţia în lungul intestinului s

unor contracţii concen trice localizate, separate prin anumite intervale. Lăţimea unui asemc*nea inel

de contracţie este de aproximativ I cm, astfel încât fiecare set de contracţii determină segmentareaintestinului subţire, împărţindu-l în segmente spaţiale. Când un set de contracţii segmentare sc

relaxează, începe un nou set, dar aceste contracţii apar în punctele siuiate la jumătatea distantei

dintre contracţiile precedente. Aceste contracţii fragmentează chimul de 8-12 on pe minut. în

felul acesta detemiinând amestecarea progresivă a particulelor alimentare solide cu sccTCţiilc

din intestinul subţire. Frecvenţa maximă a contracţiilor segmentare ale intestinului subţire este

detenninată de frecvenţa undelor lente din peretele intestinal ( 1 2   pe minut în duixlen şi jejun

proximal, 8  - 9 în ileonul terminal).

 Mişcările de propulsie.  Chimul este propulsat la acest nivel de undele pcnstallice.

care apar în orice parte a intestinului subţire şi .se deplasează în direcţie anală cu o vite/;!

tle 0,5-2 cm/secundă, mult mai rapid în intestinul proximal şi mai lent in intestinul termi

nal. Totuşi, ele sunt în mod nonnal foarte slabe şi de obicei se sting dupa ce iraverseaza

3-5 cm, astfel încât deplasarea chimului .se face cu aproximativ 1  спг/sccunda, ceea ce iascamnă

ca timpul necesar chimului pentin a trece de la pilor până la valva ilcocecală este dc 3-5 ore

Aclivilatca peristaltică a intestinului subţire creşte postprandial. fapt dctemiinal parţial

tic înccperea pătrunderii chimului în duoden, dar şi de rellexul ga.stroenleric care cstc ιπι’: Μ

••Ic disiensia stom aculu i şi transmis în special prin plc.xul nuentcric de la peretele stonia». u!ui )ч

Page 304: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 304/422

cel al intestinului su bţire. în a fară de sem na lele nerv oa se. peristaltisraul intestinal este stimulat

de uni i hormoni (gastr ina. colecis tokinina, insul ina ş i serotonina) ş i inhibat de al ţ i i (secret ină,

g l u c a g o n ) .

Rolul λ-alvei i leocecale este de a preveni refluxul conţinutului colonului în intestinul

subţire . în plus , im ediat deasup ra valvei i leoc ec ale , pe o lungime de câţ iva centr imetr i , perete lei leonului prezintă un s trat muscular îngroşat , numit s fmcter i leo-cecal . în mod normal , acesta

se află într-o stare de contracţie uşoară, întârziind evacuarea conţinutului i leal în cec, e .xceptând

penoadele imediat de după digest ie , când ref lexul gastroi leal determină intensi f icarea per is -

tal t ismului în i leon. Gastr ina creşte contracţ i le i leale ş i re laxează s f incterul i leocecal . Acest

m ecan ism determ ină prelung irea şeder i i chimu lui în i leon, faci l itând absorbţia . D oar o canti tate

d e 1 5 0 0 m l d e c h i m s e e v a c u e a z ă î n c e c z i k u c .

S e cr e ţ ia p a n cr e a t i că . Pan cr es ul con ţ in e ce lu le en docr in e , ex ocr in e şi ducta le . Ce lu le le

end ocrin e, grupate în insule, secretă direct în circulaţia sang^'ină insulină, glucagon, somatostatină

ş i pol ipeptidul p an crea tic . C elu le le ex oc r ine , organizate în acini , produc patru tipuri de enzime

dige st ive : p eptida ze, l ipaze, am ilaze ş i nuc leaze, ca re sunt răspunzătoare de digest ia proteinelor ,

respectiv a l ipidelor , g lucidelor ş i acizi lor nucle ic i . în absenţa lor se dezvoltă s indroame de

m alabs o r bţ ie . C e lu le le du cta le s ecr e tă z i ln i c 1 2 0 0 -1 5 0 0 ml suc pan cr eat ic ce con ţ in e o cant ita te

mare de HCO^‘; acesta neutralizează aciditatea gastrică şi reglează pH-ul în intestinul superior.

Incapaci tatea de a neutral iza acidi tatea chimului la intrarea sa în intest in detemiină apar i ţ ia

u lcer e lor duoden ale .

C o m p o z iţ ia s e c r e ţ i e i p a n c r e a t i c e .  1 . E lec tr o l i ţ i : Na ş i К s e g ăs es c în aceeaş i

con-centraţ ie ca ş i în plasmă; HCO^' se găseşte în canti tate mult mai mai 'e ; sucul pancre-ai ic co nţin e . în ca nti tăţ i m ici , şi ca lc iu, m agneziu, zinc, sul faţi , fosfaţ i . Secreţ ia de HCO^'

d in ce lu le le ducta le s e face pr in tr -un mecan is m ce impl i că ce l puţ in un t r an s por t ac t iv .

2 . E nz im e: tre i t ipur i m ajore : am ilaz e , l ipaze ş i proteaze. a . a am ilaza pancreatică se secretă în

forma sa act ivă; ea hidrol izează gl icogen, amidon ş i al te g lucide, cu excepţia ce lulozei , până

la stadiul de dizaharide; b. l ipaze (l ipaza, colesterol l ipaza, fosfolipaza), secretate în fomia lor

act iv ă. E nz im ele ce hidro l izează ester i insolubi l i în apă neces i tă prezenţa sărur ilor bi liare , iar

cele ce h idrol izează ester i solubi l i în apă nu; c . proteaze ( tr ips ina ş i chimotr ips ina) se secretă

 în fo m ia lor in a c tiv ă (tr ip s in o g en şi ch im otrip s in ă ). Trip sin ogenu l est e tra nsfo rm at în tn psin ă

de către cnterochinază sau de tr ips ina anter ior fonnată (autocatal iză) . Chimotr ips inogenul es tetransfonnal în forma lui activă de către tr ipsină; d. inhibitorul tr ipsinei este secretat de aceleaşi

celule ş i în acelaş i t imp cu proenzimele prote jează pancreasul de autodigest ie .

Controlul secreţ ie i pancreat ice .  Secreţia pancreatică cuprinde trei faze: I . Cefalică:

gândul, văzul, mirosul sau gustul al imentelor produc această fază. Vagul stimulează atât secreţia

acinară, cât ş i pe cea ductală. 2 . Gastr ică: s t imulată pr in dis tensie gastr ică (efector-vagul) ş i

prezenta produşilor de digestie, mai ales aminoacizi şi peptidc (efector - gastrina). 3. Intesti

nală: s t imuli i major i ai secreţ ie i pancreatice sunt honnoni i colecis tokinina (s t imu-lează secreţ ia

pancreatică cnzimatică) ş i secret ina (s t imulează secreţ ia de bicarbonat) , care sunt e l iberaţi din

celulele endocrme ale duodenului şi jc junului în timpul acestei faze, ca răspuns la intrarea

ch imului în  intestinul subţire. Aminoacizii , acizii graşi ş i monogliceridele sunt stimulii majori

pentru secreţia de colecistokinina; scăderea pH-ului intesimal este stimulul pentru eliberarea

s ccr c tm ci . A ce t i l co lm a poten ţează e fec te le am bi lor h ormon i (Hg . 110).

304 Α\ΑΤΟ}ίΙΑ Şl FIZ IO LO GI A 0 4 1 L H  

Page 305: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 305/422

( ρ ΐ/ ν ’ ) Π ί. n i G F S T t i

Acilii taica gastricădelerminil eliberarea secretmei dinperetele duodenal

Secretina şCC К ajung în circulaţie

Stnnularc ·. V.ι-μ ΙΛdcurmin:!;ii'ţio i‘n.'un,iiu·^

Secretina detcrmmisecreţie pancreaticăapoasă ^1 de bicarbonat

Fig. 110. Reglarea sccrctii'i pancrcalicr

Secrcţia biliară. Bila este necesiiră pentru digestia ^i absorbţia lipidelor *.i pv-iuru excreţia

unor substanţe insolubile în apă cum sunt colesterolul şi bilimbina ţlig. III), Iste ('omui.i de

către hepatocite şi celulele ductale ce mărginesc duetele biliare, în cantilate de 25(1-11(10 rnl /i

Este secretată continuu şi depozitată în vezica biliară în timpul perioadelor mterdigcsiuc. Se

eliberează în duoden în timpul perioadelor digestive numai după ce chimul a declan.şai secicţia

de colecistokinină, care produce relaxarea sfincterului Oddi şi contracţia ve/.icii biliare

Acizii biliari din

sân ge slimulea/.ă se

creţia pareiichiinală

Sec re t i n a d i n sâ n g e s t i

mu l ea z ă sec re ţ i a d u c ta

 jă h e p a t ic ă

Stimularea \agală

determină contr

B i i i i e s te d ep o z i ta

tă ş i c o n c en tra tă

de 15 ori în V.B.

SCincierul Oddi

( ’o lec is lochmii ia dm sânge deiermmJ

1. Coiilracţn ale vc/icn bihaie (V И.|

2 . R e l a x a r e a s l m c l c r u l u i O di ii

1|ц. III. Si'iiTţia licpiidia >i t;oliriii vi/icii Nlian· 

Page 306: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 306/422

Compoziţ ia b i le i .  1. A c iz i b i l i ar i : a . pr im ar i - s un t s in te t iza ţ i în h epatoc i te d in

co les tc - r o l ş i con jug aţ i cu taur in a ş i g l i c in a , r ezul tân d s ăr ur i l e b i l i ar e s ecr e ta te ac t iv în

canal iculcle bi l iare ; deoarece e le nu sunt l iposolubi le , rămân în intest in până a jung la n ive

lul i leonului unde se reabsorb act iv; b . secundari - se formează din cei pr imari sub acţ iunea

bacter i i lor mtest inale . 2 . Pigmenţi bi l iar i : bi l i rubina ş i bi l iverdina sunt metabol i ţ i a i hemo

globinei ce sunt conjugaţi în hepatoci te ş i excretaţ i bi l iar , confer ind bi le i culoarea sa galbenă.

3. Fosfol ipidele intră în alcătuirea micel i i lor . 4 . Colesterol . 5 . E lectrol i ţ i .

Circuitul enterohe paiic.  Este recircularea sărurilor bil iare din intestinul subţire înapoi

la f icat . Aju ns e în i leonu l ten nin al , 9 0 -9 5 % din sărur i le bi l iare sunt reabsorbi te act iv în circu

laţia portală; f icatul le extrage din sângele portal şi le secretă din nou în bilă. Sărurile bil iare

restante sunt ex cre tate în m ater i i le feca le . A stfe l , sărur i le bi liare pot recircula de 6-8 or i zibiic .

Sărurile bil iare au două roluri importante la nivelul tracinilui gastrointestinal : 1. de detergent

asupra l ipidelor din al im en te , a căro r tensiune s up erf ic ială o reduc, pemii ţând fragmentarea lor ;

2 . a jută la absorbţia din tractul intest inal a acizi lor graş i , monogl icer idelor , colesterolului ş i aal tor l ipide, pr in form area cu ace stea a unor com plex e num ite m icel i i. în l ipsa săruri lor bi liare ,

 în in testin s e p ie rd , prin m a te r ii le fe c a le , 4 0 % d in lip id ele in gerate.

Depozitarea bilei la nivelul vezicii biliare.  în perioadele interdigestive, bila se de

pozi tează la n ivelul vezici i bi l iare , care are o capaci tate de 20-60 ml . Dator i tă proceselor de

reab sorb ţie ce au loc la n ivelul m uco asei sale , în vezica bi l iară poate fi concentrată de 5 până

la 20 de or i , ce ea ce p cm ii te s toca rea unor canti tăţ i m ari (4 50 m l). Vezica bil iară îşi evacuează

conţinutul în duoden ca răspuns mai ales la s t imularea pnn colecis tokinină (e l iberarea e i se

facc sub efectul prezenţei în chim a produşilor de degradare ai l ipidelor) . Stimularea vagală a

vez ici i d eten nină con traţ ia e i ş i re laxarea s f incten i lui Oddi. în prezenţa unor cantităţi adecvatede l ipide, vezica se goleşte complet în interval de o oră.

Controlul secreţiei bil iare.  Volumul secreţiei biliare şi conţinutul ei în săruri biliare

se reglează separat. Partea bilă-independentă a secreţiei bil iare se referă la cantitatea de apă şi

e lccrol i ţ i secretată zi ln ic de f icat ş i care es te s t imulată de secret ină. Partea bi lă-dependentă a

secrcţiei se referă la cantitatea de săruri bil iare secretate de ficat şi care este direct proporţională

cu can ti tatea dc sărur i b i l iare reab sorbi te de către hep atoci te din c irculaţ ia portală. A ceasta nu

este sub con trol ho m iona l sau nervos direct. C olecis t ik inina detennină creşterea debilTilui bi l iar

indircct . prm st imularea e l iberăr i i de bi lă din vezicula bi l iară.

S e c rc fi i l e in tes tin u lu i su b ţire conţin: 1. M ucus, cu rol de protecţie a mu coasei intestinale îm p otriv a a g res iu n ii I IC I. secre ta t de g la n d ele B riin n er din du od en şi de celu le specia le , aflate în

epiteliul intestinal şi în criptele Lieberkiihn. 2. Enzime asociate cu microvil i i celulelor epiteliale

inte stin ale , ca re nu sunt secr cta te în lumenul intestinal: peptidaze, dizaharidaze (în număr de patru:

m alta/ a, izo m alta za , zah araz a şi lactaz a) şi lipază; ele îşi exe rcită rolurile în timpul procesului de

absorbţie intestinală. 3. Apă şi electroliţi secretaţi de celulele epiteliale intestinale.

R eg lare a se creţie i intestinului subţire  se facc, în principal, prin reflexe locale, iniţiate

dc stimuli lacii l i sau ir itanţi ; cea mai mare parte a secrcţiei este declanşată de prezenţa chimului;

cu cat volumul accsiuia csle mai mare, cu atât .secreţia intestinală va fi mai mare.

A b so rb ţia int es i in a lă se real izează pr in mai multe m ecanism e, în funcţie de substanţa

abs or bi ta .

Cilucidele   С ele irci giucid c m ajore a le dietei sunt dizaharidele - sucroza şi lactoza - şi

pol i/ahandul amidon, f ie sub formă de amilopecl ină, f ie sub formă dc amiioză. Celuloza, un

 Л УА Т0М 1А Ş I FIZ IO LOGIA OMULUI 

Page 307: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 307/422

alt poli/.aharid v eg et al, prezent in dieta în cantiiati mari, nu poate 11 digerai, deoarece in ti.um l

gastrointestinal uman nu există enziinc care sa o diycre. Aportul de glucide este <le 25H HOOţ·' 

zi,  ca re rep rez intă 5 0 -6 0 % din dietă. Pentru a fi absorbite din Iractul gastrointestinal, glucide letrebuie digerate până Ia stadiul de monozaharidc. Digestia amidonului, începută in cavitatea

bucală, sub acţiunea a amilazei salivare, arc loc în cea mai marc parte in inicstmul subţire, >ub

acţiunea a   amilazei pancreatice (care degradează glucidelc pâna la stadiul de oligo/aliarulc) '?i

sub acţiu ne a d izaharidaze lor (maltaza, sucraza, lactaza) de la nivelul marginii in pene a celulelor

ep iteliale intes tinale (care transfomiă oligozaharidele în monozaharidc).

Produşii finali ai digestiei glucidelor sunt: fructoza, glucoza şi galactoza. (iluco/a м

galactoza se absorb printr-un mecanism comun, un sistem de transport activ Na-dependcnt

(eotransport). Fructoza se absoarbe prin difuziune facilitată. După ce au fost absorbite în ente-rocite, monozaliaridele sunt transportate prin membrana bazolaterală a acestora pnn difu/iune

facilitată; apoi, difuzează din interstiţiul intestinal in capilarele din vilozităţile intestinale. Ab

sorb ţia g luc idelo r nu este reglată. Intestinul poate absorbi peste 5 kg sucroză zilnic.

Proteinele.  Dieta proteică zilnică necasară unui adult este de 0,5-0,7 g/kg соф. Pro

teinele ajunse în intestin provin din două surse: endogenă (30-40 g/zi, sunt proteine secretom

şi componentele proteice ale celulelor descuamate) şi exogenă (proteinele din dietă). Pentru a

fi absorbite, proteinele trebuie transformate în polipeptide mici şi aminoacizi.

S-au identificat mai multe sisteme de transport activ Na-dcpendente pentru absorb

ţia tripeptidelor, dipeptidelor şi a aminoacizilor. Există transportori diferiţi pentru ammo-

acizii acizi, bazici şi neutri. Pentru polipeptide există cel puţin două mecanisme diferite de

transport. Tr ipe pt ide le şi dipeptidele sunt absorbite în cantităţi mai man decât arninoacizu. Odaia

ajunse în interiorul enterocitelor, peptidele se transformă în aminoacizi. Aceştia şi pepiidcle

restante sunt transportate prin membrana bazolaterală a enterocitelor prin difuziune facilitata

sau sim plă . E le intră în capilare le din vilozităţile intestinale prin difuziune simplă. Practic, toata

cantitatea de proteine din intestin este absorbită: orice proteină ce apare în scaun provine din

detritusuri celulare sau din bacteriile din colon.

Lipidele. Aportul zi lnic de lipide variază între 25 şi 160 g. Spre deosebire de glucide şide proteine, lipidele se absorb din tractul gastro-intestinal prin difuziune pasivă. Pentru a putea

fi absorbite, ele trebuie să devină solubile în apă. Pentru solubilizarea lipidelor sunt nccesarc

săairile biliare. înainte de a fi digerate, lipidele trebuie emulsionate (rransformate în picatun cu

diametru sub un micron) de către acizii biliari şi lecitină.

Produşii digestiei lipidice (inonogliceride, colesterol) trebuie să formeze micelii cu

sărurile biliare pentru a putea fi absorbiţi. Miceliile sunt agregate sferice mici, cu diametrul de

5 nm, ce conţin 20-30 molecule de săruri biliare şi lipide. Sărurile biliare se găsesc la exteriorul

miceliilor, iar părţile hidrofobe ale monogliceridelor şi lipofosfatidclor către interior; în mijlot.SC găscsc colesterolul şi vitaminele liposolubile.

Miceliile se mişcă de-a lungul suprafeţei microvililor, permiţând lipidelor din comptviţia

lor să difuzeze în enterocite. Lipidele, colesterolul şi vitaminele liposolubile sunt preluate rapid

din micelii în momentul în care acestea vin în contact cu microvilii. Factorul ce limitca/a absoih

ţia lip idelor es te migrarea mice liilor din conţinutul intestinal la supralaţa microvililor Saiunlc

biliare, eliberate de lipidele asociate, sunt absorbite în ileonul lemimal prmir-un пкч,и11>т de

iraiisport ac tiv Na-dependent. în mod nom ial, toate lipidele ingerate .suni absoibiie I ipidclc

pre/ente în scaun provin din Hora intestinală.

 A  p a r a t u l   d i g e s t i v   , и г

Page 308: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 308/422

O d a t ă a j u n s e î n c n t e r o c i t e , l i p i d e l e i n t r ă î n r e t i c u l u l e n d o p l a s m i c n e t e d , u n d e j

s u nt r e c o n s t it u i t e : 2 - m o n o g l ic e r i d e l e s e c o m b i n ă c u a c i z i i g r a ş i p en t ru a f o r m a t r ig li-

c e r i d e ; l i p o f o s f a t i d e l e s e c o m b i n ă c u a c i z i i g r a ş i p e n t ru a fo r m a f o s f o l i p i d e ; co l e s te r o l u l

e s t e e s t e n f i c a t . L i p i d e l e s e u n e s c a p o i î n c h i lo m i c r o n i c u d ia m e t ru l d e 1 n m , î n i n t e ri o

r u l r e t i cu lu lu i en doplas mic n e ted . Aceş t ia s un t t r an s por ta ţ i în a far a ce lu le i pr in ex oc i toză .

β l ipopr ote in e le , s in te t izate de en ter oc i t , acoper ă s upr afaţa ch i lomicr on i lor . în abs en ţa lor ,

ex oc i toză n u apar e ş i en ter oc i te le s e în car că cu l ip ide . După ce păr ăs es c en ter oc i tu l , ch i lomi -

c r o n i i s e u n e s c ş i f o m i e a z ă p i c ă t u r i l i p i d i c e m a r i , c u d i a m e t r u l d e 5 0 - 5 0 0 n m , c a r e a j u n g î n

va s e le l im fat i ce . A pr oap e toate l ip ide le d ig er ate s un t abs or b i te pân ă la n ive lu l por ţ iun i i m i jloc i i

a j e j u n u l u i , c e a m a i m a r e p a rt e a a b s o r b ţ ie i f a c â n d u - s e î n d u o de n .

Apa şi electroliţii. In intest inul subţire , apa se absoarbe pasiv, izoosmotic , ca urmare a

g r adien n i lu i os m ot i c c r e at pr in a bs or b ţ ia e lecr o l i ţ ilo r ş i a s ubs tan ţe lor n utr it ive .

Abs or bţ ia s od iulu i s e face pr in tr -un pr oces în două e tape . Sodiul in tr ă în en ter oc i t în

tre i m odur i ; 1. pr in s i s tem ele de co tr an s por t a le g lu coz e i , am in oac iz i lor s au pept ide lor ; 2 . princotra nsp ort Na^^-Cf; 3 . pas iv, co n fo m i gradientu lui său e lectro ch im ic. D in entero ci t , Na"^ este

transportat pr in membrana bazolaterală pr intr -o ATP-ază Na^^-K"^ dependentă. Clorul urmează

pas iv s od iul .

Vitaminele şi mineralele. Vitamin e le l ipos o lubi le (A, D , K , E ) in tr ă în a l cătu i r ea

m ice l i i lo r ş i s e abs o r b împ r eun ă cu ce le la l te l ip ide în in tes tin ul pr ox im al . V i tamin e le h idr o-

s o lubi le s e abs or b pr in t r an s por t fac i l i ta t s au pr in s i s tem de t r an s por t ac t iv Na-depen den t ,

p r o x i m a l , în i n t e s t m u l s u b ţ i r e . C a l c i u l s e a b s o a r b e c u a ju t o r u l u nu i tr a n s p o r to r l e g a t d e

m e m b r a n a c e l u l a r ă şi a c t i v a t d e v i ta m i n a D . F i e r u l s e a b s o a r b e î n j e j u n ş i i le o n . F e-^

s e ab s o ar b e m ai uş or de cât F e^”. V i tam in a С s t im ulea ză ab s or b ţ ia f ie r u lu i , car e ar e ioc

p r i n t r - u n m e c a n i s m î n p a t m e t a p e .

^ 0 8 A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i  1

DIGESTIA LA NIV ELU L INTESTINULUI GROS

Rolur i le pr incipalc ale colonului sunt absorbţia apei ş i a e lectrol i ţ i lor ( jumătatea proxi -

m ală) Şl de po zi tarea m ater i i lor feca le până la e l im inarea lor ( jum ătatea dis tală) . Dator ită acestor

rolur i , m işcă r i le de ia n ivelul co lonu lui sunt lente . M işcăr i le de ia n ivelul colonului sunt de două

tipuri : de am este c ( l iaustraţ i i le ) şi propuls ive (în masă) .

Mişcările de amestec (haustraţiiJe).  în tr -o m anie ră similcU'ă cu a m iş cărilor d e segm entare

ale intestinului subţire, la nivelul colonului apar contracţi i circularc mari . Concomitent, muscula

tura lon gitud inală a c olon ulu i, agregată în trei benzi longitudinale, denumite tenii , se contractă şi

ea. Aceste contracţi i combinate ale musculaturii circulare şi longitudinale detemiină proiecţia în

afară a zonelor nestimulate ale peretelui colic, sub fonna unor saci , denumiţi haustre.

De o b ice i , aceste co ntra cţ i i , odată in i ţiate , at ing maximu m de intensi tate în aproximativ

30 de secunde ş i dispar în unnătoarele 60 de secunde. De asemenea, când apar , e le se depla

sea ză lent în dire cţie ana lă, în timpul perioadei lor de con tracţie, determinând o prop ulsie minoră

a conţinutului colic. După alte câteva minute, apar noi contracţi i hausirale în ari i învecinate.

In felul acesta, conţinutul colic este progresiv împins spre colonul sigmoid. în cursul acestei

progresii , tot materialul fecal este expus gradat la suprafaţa colonuhu, iar substanţele dizolvate

ş i apa sunt progres iv absorbi te . Astfe l , d in cei 1500 ml de chim, doar 80-200 ml se pierd pr infecale .

Page 309: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 309/422

M işc ăr ile propu lsive (m işcările în m asă). Unde pcrislailice iclcnlice cu c ele iniălnilc

 în intestinul subţire pot fi cu greu observate în colon. în schimb, propulsia re/ultă în principal

prin contracţii haustrale în direcţie anală, deja discutatc, şi mişcări în masâ. în co lonul transvers şi sigmoid, mişcările în masâ au îndeosebi rol propulsiv. A ce ste

mişcări apar de ob ice i de câteva ori pe zi; cele mai numeroase durează aproximativ 15 minute în

prima oră de la micul dejun. O mişcare în masâ este un tipdeperistaltism modificat, caracterizat

prin următoarea secvenţă de evenimente; în primul rând, apare un inel constrictiv înlr-un punct

destins sau iritat al colonului, de cele mai multe ori în colonul transvers, apoi, rapid, 20 cm sau

mai mult din colonul distal faţă de acest punct se contractă în bloc, asemănător unei mase unice,

forţând materiile fecale conţinute în acel segment să se deplaseze în josul colonului.

Forţa acestor contracţii se dezvoltă progresiv timp de aproximativ 30 secunde, iar re

laxarea se produce în următoarele 2-3 minute, după care pot apărea alte contracţii de acest gen

tot mai distal faţă de cele precedente, deplasându-se în continuare de-a lungul colonului.

Toate aceste serii de mişcări în masă durează între 10 minute şi o jumătate de oră. Dacă

defecaţia nu apare în acest timp, un nou set de mişcări în masă nu apare decât după o jumătate

de zi sau chiar în ziua următoare.

Apariţia mişcărilor în masă imediat postprandial este facilitată de reflexele gastrocolic

şi duodenocolic. Aceste reflexe sunt provocate de distensia stomacului şi a duodenului. După

secţionarea nervilor extrinseci, aceste reflexe se produc, dar cu o intensitate foarte slabă, probabil

datorită faptului că stimulii reflecşi conduşi prin nervii extrinseci ai sistemului nervos autonomdetemiină cea mai mare parte a intensităţii reflexelor gastrocolic şi duodenocolic.

Iritaţia colonului poate, de asemenea, iniţia mişcări intense în masă. De exemplu, când

o persoană prezintă o stare ulceroasă a colonului (colita ulceroasă), aceasta are frecvent mişcări

 în masă ce persistă aproape tot timpul. De asemenea, mişcările în masă pot fi iniţiate şi prin

stimularea intensă a sistemului nervos parasimpatic.

Absorbţia şi secreţia Ia nivelul colonului. Colonul nu poate absorbi mai mult de 2-3 I

de apă pe zi. Colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului şi clorului care nu au fost absorbite

 în intestinul subţire . Potasiul este secretat de către colon. Aceste procese sunt controlate de către

aidosteron.

Există trei surse de gaz intestinal: înghiţit, format sub acţiunea bactenilor în ileon şi

colon şi difuzat din torentul sangvin. La nivelul colonului se produc zilnic 7-10 1de gaze, mai

ales prin degradarea produşilor de digestie ce au ajuns la acest nivel. Componen-tele pn ncipale

sunt; C 0 „ CH^, H„ N.. Cu excepţia N,, celelalte pot difuza prin mucoasa colonului, astfel încât

volumul eliminat este de 600 ml/zi.

Defecaţia reprezintă procesul de eliminare a materiilor fecale din intestm. Unele mişcăn

 î n masă propulsează fecalele în rect, iniţiind dorinţa de defecaţie. Ulterior se produce contracţia

musculaturii netede a colonului distal şi a rectului, propulsând fecalele în canalul anal. Urmeazărelaxarea sfincterelor anale intern şi extern (ultimul conţinând fibre musculare striate aflate sub

control voluntar).

Evacuarea fec alc lor este favorizată suplimentar de creşterea presiunii intraabdominale

p n n contracţia diafragmului şi a muşchilor abdominali. Defecaţia implică deci activitate геЛеха,

^larşi voluniară. în mod normal, defecaţia este iniţată de reflexe de defecaţie. Unul dintre acestc

i'cflcxe cslc un reflex intrinsec, mediat prin sistemul nervos local, cntcric. Cmid materiile fecale

 A  p a r a t u l   d i g e s t i v   3 0 9

Page 310: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 310/422

^ 10   ,4 Ν<w  w/ 4 ,ν; Fi/ioi  ι>οί <owt щ \

dilată recnil se declanţ ează reflexul rectostmctcnLin <^а'лИ?л1 do plexul ηικ'ΐΗοηοΊ prm carv sc relaxează sfinctenil anal imem, se contraoiă sfmcieml tuuvl extern este declan:j;\iâ sen/a\ia iminentă de defeeaţie. Totuşi, reflexul intrinsec al defeeatiei este foane slab: pentni a Πofieicm. el trebuie întărit printr-un retlex parasimpatic de defeca\\e ce unpUcâ scgmentolc sacralc ale măduvei spinării.

C ân d sun t stim ula te tem iina ţiile ner\ oase de la nivelul rectnluu sunt tninsnusc semnale

spre mădm a spinării $i, de aici. prin fibre eferente parasimpatice aparţinând nervilor pclvici,

p o rn es c c o m e n z i co n tra ctile spre co lonu l descende nt, sigmoid, rect i anus. închi/ilndu-sc astfel

re fle x u l. A ce st e se m na le pa rasim pa tice cres c intensitatea imdclor peristaltice i rela\ca/â sfmc-

te ru l a na l int ern , as tfe l conv ertind de fecaţ ia intrinseca dintr-o mi:jcarc slaba ineficienta într-iin

act motor puternic .

S e m n a le le af er en te c e p ătrund în măduva spină rii iniţiază si alte ell'Cte; inspir proluiul,

 în ch id erea g lo te i. co ntracţia m uşchilor abdom inal i, detemiinând în acelaşi timp şi coborarca

pl an şe u lu i p elv m pen tru a a juta la expu lzarea fecalelor. Pre\ enirea sau pemutcrca dcfecaţici sc

fa ce pr in s tm iuli vo lun tar i de co ntrol ( tnnu şi pe calea ner\ ilor nişinoşi) care dctcniiiiia contracţia,respectiv dilatarea sfmcterului anal extem. Dacă defecaţia nu sc produce, stmctcrul anal intern

se închide, iar rectul se relaxează pentin a păsn-a materiile fccalc.

Page 311: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 311/422

Λ Ν Λ Γ Ο Μ Ι Λ Λ Ρ Λ Κ Λ Ι Ι Ι Λ I U I Ν Ι Ί Κ Λ Ι Ο Κ

Λρ.ικ\1η1 lospiiiiUn luptiMilo viiili ' u'N|4i.itotii :>! pl.iniiiiiu l aiK' ii-.pitiit.Mti .uiil i»·

piv.4Miialodo v‘ ; i \ i t i i l i ' ; ) iu i / ;> l ; i , Г ;И1пул' . hnin^c, iK ihvH· Ιή μ ι Ι ι ι ι

( ΛΠ i: uKsiMu v ro ui i

с A\ l I.M I A ΝΛ/.ΛΙ ΛI s ic p i im iil s i'i’.iiKMti ;il oailoi U'i'iiiitvmi. Srp lii l иа/а1 ι1ι·Νρ;ΐιΙι· c,i\il.iti'.i п а м Ь тИ о ш )

(.aviiaţi smii'iiivi· (loso na/ali'\ i'ii ihii.vţii' aiiloui pivsioiio.ua, mi1>Im .m  iiamtiUit >i ili .iMij'ia

ia\ iiapi Inioalc, ('oimmioa ou o\lonoml pnti inilioiilo uaimaio ţ.i oit imolaimţ'.olo pun o\>aiio

Лп югич, losolo na/alo smil pntlojalo ilo piiam ula iia/ala l’iiami»la ita ala onIo u  ричмптоща

siiuaia po lima inoiliaiia a loţoi, ou iul tio a ριοίομι Ivisolo na.'alo. lolvulaia a ilnhaiuiil şt un ml

osiolio.

\Vn I ul p i i a m u l o i o s l o s i u i a l s u b o s u l i Vo ul al s o u u m o ş i o la i l a o m a n a s u l u i H a / a p u ’ u i l a

o u l 10 и I o n a i m a r o . ( ' o l o i l o u a Го( о l a lo i a l o s u n i u m l o i i n l i ' i i o i , l o i i n a i u l i l o i M i m i i as i . o a i o s o Iv u n u i i l

III foi loi pi III l o l n i l i il i i a /a l , i n s l i u o l u i a p i i a m u l o i n a / a l o i l i s l ui i ' o m n u so h o l ol o sl ov i o a i i i l a o i n o s ,

l o i i \ i a l ( I m o a so l o i i a / a l o . ş i p i > i | u u i o a l i d i i l a l a a ( > su l u i m a \ i l a i i i i p a i l o a su p o i i o a i a a p i i a i i u i l o i

i i a / a l o , o .i l ş i d m o a i l i l a | o l o l a l o i a l o ş i o a i l i la | O l o a l a i o i u p a i l o a u i l o i i o a i a a p u a u i nU i 14· a i o .1

s o l i r l o l s o j i i n u l i w u ş o h i i p i o l o ş i o a i o , pi i n a o ţ i u n o a l or , m a i o s o s a u u u o ş o i o a . = a o i i l u i i l r n a i m a t o

I a o \ l c i l oi s o a l i a p i i ' lo a .

l osoU· na/nli· suni tloiia ooiuluolo siliialo înapoia piiainuloi na.-alo, ilo la oi ilu iiU- uaiiпа и- p;ma |;i riiaiio. I )islmi',om losoloi iia/iilo iiii so(‘inoiil anloiioi. numii \o>lili|il. şi un sof.'iiionl

posin un, fosolo na/alo piopi lu viso. Voslihiilul iia/al oslo οΙΊιο in sus şi mapoi şi o ao lap» lai iK

piok· I :iu· ro iiţ iiio i’.laiulo sobatoo şi lolio iili piloşi (pi imul l ill iu in oaloa aoi nli ii in spiia l) losv le

na/:ik· |)i opi щ /ist- ;in palm poioţi.

I a mi ri l oi , lo sr lo n;i/alo suni a oopoi ilo ilo muoo as a na/ala, i ,iio aio d sImu Im a tk n n-luia

in pai к м supe i loa ia la (a do losi, Iu ιορ,ηΐΐΐιΜ olla oloi lo a mnoo.isoi. siliiaia tioasupi a »i4 iu iu lu i

^npi noi Şl m diopli i l lamei oi i i iui lo a olmoiduli i i , suni oolnk· scn/oiialo şi ι ιΊι ι Ιο i lo aisimoir

<oliik lr soii/oi lalo siiiii iumiioiii bipolai i 1>0  la polul toi apioal ploat a o domliiia м una i ' ioa· a

lomii i ia ia p iml i im bulon oi la oli v oaio aio vi ioa 10 ’ () ei l i Do la polul ba al al nomomli i i

' " P ' i l an p l ca ra axo i i i i l Ma i mulţ i as o i i i so niniani l i i t l ioa/a ponl ii i a lo ima i ioimi <i|knitvi

( I·· ’O) i au· s li ab al oi il i ni lo laii u’i omi ni lo a olnitmlii lin şl a|iiui· iit bulbul olla» li\

Ki'l' iim ca iospnaioi Ц· a mnooasoi oslo iniill mai iiiHiisa, .no o burala va u iilai i i|i« si

" ' ukiau· iii ş ic iir a l a aoopoia lop poiopi (ΊΙ\ί Μ|ιι  iia/ak', l U oxn plia t i liil siiponni. iiiuk

niiKoa.a o ilaoliva l'slo aloaliiila diiili un opilolni oilindiu i ilial Mm o.r a i. .pnai-'iu ii·

o aomoiiso

Page 312: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 312/422

SI 2   А У А Т О М И   ^V/ FI / lO lO a iA ΟΜ Ι 

Peren i fosel o r nazale propr iu - z ise 

Pe r e t e l e

s u p e r i o r

E s te f o m i a t

din osul

nazal , l amaciuruită a

emio idului

ş i с о ф и !

sfcnoidului .

Pr in lama

ciuruită a

c tm o i d u l u i

trcc nerv ii

o l fac t iv i .

P e r e t e l e

i n f e r i o r

Este a lcătui t

d in apof izele

palat ine a leo s u l u i m a x i -

hu· şi lama

or izonta lă a

osului pala

t in a cope r i t

d e m u c o a s ă .

Pe r e t e l e i n t e r n ( se pt : i l )

Este reprezentat de septul

nazal , cu 3 porţiuni : pos-

te ri o a ră ( o s o a s ă ) , m i jl o c i e(car t i laginoasa) ş i anter i

o a r ă ( m em b r a no a s ă ) . P o r

ţ iunea osoasă es te fomiată

s u p er i o r d c l a m a р с ф еп -

diculară a c tmoidului ş i

i n f er io r de v o m er P o r ţi u

nea car t i laginoasă e repre

zentată de carti la jul septal .

P o r ţi u nea m em b r a no a s ăa septului este mobilă ş i

separă cele două ori f ic i i

narinÎire.

Peretele lateral

Este mai coplex. In esenţă este

alcătuit din osul maxilar peste

care, dinapoi înainte, sunt suprapuse osul palatin, masa lateralii a

ctmoidului, cornetele superior şi

m ijloc iu , iar ante rior faţa mediala

a osului lacrimal. Pe peretele la

teral al cavităţii nazale se găsesc

nişte proeminenţe, cornetele

(superior, mijlociu şi inferior).

Cornetul inferior este os indepen

dent. Fiecare cornet cu peretelelateral, delimitează nişte adâncituri

numite meaturi (superior, mijlociu

şi inferior).

In oasele vecine foselor nazale sunt sinusiu ilc paranazalc, cavităţi pneumatice, cu rol dc

cu tie de rezo na nţă şi de a m en ţine o tem peratură constantă. M ucoasa lor sc continuă cu nnicoasa

tos elo r n azale . S inu su r i le paran azale sunt perechi ( fronta le , m axilare , sfcnoidalc) .

In labir intul etm oida l sunt săpate s em icciulc ic c tm oidalc carc , împreună cu scmicclulelc

din oasele vec ine , fonnează ce lule le c tmoidalc . Exis tă cc lulc e imoi t la ie poster ioare , care scdeschid în meatul superior, şi celule etmoidale anterioare, în meatul mijlociu. Sinusul sfcnoidal

se d es ch ide în rece su l sfen o-e tm oid al dc Ia nivelul i ierctclui superior al l'osclor nazale. Sinu

su rile fron tal şi m a xila r se d esch id în meatul m ijlociu. în meatul ini 'crior sc dcschidc canalul

n a z o l a c n m a l .Vascularizaţia foselor nazale este asigurată de ramuri din artera oltalmică (arterele et

m oid ale an te rio ar e) şi din artera m axilară (artera sieno palatină). Venele ajung, în Imal, în vena

 ju g u la r ă in tern ă .Inerv aţia m u co as ei es te a.sigurată dc ramuri din nervul trigemcn.

L im fa tic e le ajun g în gan glion ii retrolaringieni şi parotidicni, iar de aici în ganglioniicerv ' i ca l i .

F A R I N G E L EVezi prezentarea anatomici faringclui în capitolul consacrat aparatul digestiv.

L A R I N G E L E

Este un organ cu dublă funcţie; conduct aero-vcctor şi organ al fonatici .

L ar m g ele arc o fo rm ă de piram idă triunghiulara trunchiata cu ha/a în su.s. Ha/a comu

nică cu ianngo-fanngclc pnntr-un onllcui, numit aditus laringis, care, anterior este delimitatde epiglotă. posterior dc cartilajcJc aritcnoitle şi lalcral dc rcpliunie cpiglolico-antciioidicnc,

 în tin se in tre ep ig lo tă şi ca r tila je le arit cn ij id e.

In grosimea acestor plici sc a/la cartilajele cunciformc. Vâr/ul lamigcliii sc continua în

 JOS cu tra heea.

Page 313: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 313/422

ί / · ( Α · III I.  A 7 . S V / W HON  i / f 

I L'li'lo;m li.44) 'liili‘ iali.'iiloh iiiiij ^ -lii im i h i lo n ii . i l f ilci i ' l f d c i i , ! I.iiiu·.iK· i im id

v;i ik ‘ i iK ' ii l ς'ΐu 'o i i l i i li i i . I i i l ic c i i i l il , i | ii l l i iind Şl i im i l in u m l i i l i t i m’ . i ll .i mi işe lmil şi I iimi ih i i iu l

ΙΙΙ4ΗΊjc iH i l i ii i i. l )o; is i ipr; i cclot doi i ii Imiic ; ik ' i . im l. i i i ilm nioid se.dbi t i irml>i. ii i. i i i i i i l i in id c i i i . i

f i i io ; ιμ ι ιιμο l;i osul l iio id .

I ' c (c lc  ; ii )Io i o - I; i (c i ; i Il ‘  iilc Iî i i iiigi-liii vm in i.ipoil in j;l,md.i lifoi.l.i ,şi vii mnşi Im mli.i·  

|in)idioiii.

I ' a | ; i p D s l o r i o a ra a l a m i g c l i i i p ro o m i i i a în ϋιιιημο ţa csti· I d i n i a i . i d i n i c I c ddi i a ι μ ι ι ι Ι. ι |ι · 

a i i i c nu i d i c i i o ţii d i n p a ' c k 'a ca i l i l a j u l i i i ( .- ri ct ii d. I ) i· o pailc şi di· ,illa miiiI duna şaii|iiii . şaii|iii do

p i n l o r i n o . M a r g i n e a a n l c r i o a r a ( m a r n i I n i A d a i n ) c . s l c r c - p a v c n l a i a d e m i u l i i a i i i i d c i c l o d o n . i

l a m e l a l c i a l c a l e c a i l i l a j n l n i ( i i o i i l s e i in c s c . l i s l c m a i p u i c n i i n c n i a l a h a il i a ţi \' ιικ· m lapnrl i n

i s l i m i l g l a i u l o i l i ro i i l o .

Margimio pt)slorioarc alo laringciin sniil rcprc/cnl.iic do niar^inili ' posti noan- al·· cai

lilajuliii limidian (llg. 112) ţ;i vin in raport cii artera eaiolida cdînnna, vaţ',nl şi ven.i )uv,iilara

mlema.

S(nu-(iini liiriii^eliii. I.aringele este (ornial din earlilajc legale intre elf pun ligami nie  

 ,şi ar lie nl aţ ii. A s u p r a cart i la je lor ae( i o nea/a imiţ ;elni lar ingeli ii (.striaţi). I. a inieiuir c .mc   tapetai  

de o imieoasa, sub care se gaseţite o subimieoa.sa.

Ciir(i l i i jc le hir i i i^eli i i . Se i l is t ing; cart i la je nepeiecli i (car li laiul t i ioid, epiglota ş i cai

lilaiiil ci ico iil) ţ ;i pere cli i (a rile noi ile , cornieiilal e. ciinei(' (irme ,şi eatl ilaie lc sesainoi de) loa te

lar li la jele, pre/enlate în eontimiare, snnt forniate din cart i la j de l ip Inalin, exceptând epiglota,

care este l 'or inala din cart i la j de l ip elast ic .

l'picloiA Oshioiil

Miişehiariepiglotie

Caililajcimeilonn

('aitiiacomiailat

Muşchi ariie-noi/i iransvei i

Muşc hi aritenoi/.ioblici

Muşchi cncoari-iciHiid |H)sierioi

ruhcrci i lu lc p i ^ l o l i c

.SiiukMiio/a

uicxnniciilala

112. I iii ΐπ^ Ιΐ', vt'di rr iiiilirioiiirt

Page 314: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 314/422

3 1 4  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

C arti la jele laringelui

Formă Situatie DcscricrcCartilajultiroid

De carte deschisă posterior, fiind 

fomiat din două lame mute pe linia mediană la nivelul mărului lui Adam.

partea anterioară a laringelui, sub hioid, deasupra arcului cricoidului, înaintea epi- glotei.

Faţa anterioară a lamelor laterale prezintă o

creastă pe care se inseră muşchii stemotiroi-

dian şi tirohiodian. Faţa posterioară priveşte

spre interioml laringelui şi e în raport cu epi-

glota. Pe marginea superioară se afla incizura

tiroidiană, lateral de cai'e se prinde membrana

tirohiodia nă. Marg inea inferioară priveşte

spre arcul cricoidului şi oferă inserţie

m uşchiu lui şi ligamentului tirocricoidian.

M arg inile posterioare se prelungesc în sus cu

coamele superioare şi în jos cu coamele infe

rioare, care se articulează cu cartilajul cricoid

(articulaţia tirocricoidiană).

Cartilajulepiglotic

De frunză cu peţiolul în jos.

 în ap oia carti

lajului tiroid

pe care î l de

păşeşte în sus

De la baza epiglotei pleacă, spre rădăcina

limbii, ligamentele glosoepiglotice care

ridică plicile glosoepiglotice. Tot de la bază

pleacă, spre hioid, ligamentul hioepiglotic.

Vârful epi-glotei este legat de cartilajul tiroid

prin ligamentul tiroepiglotic.

C a r t i l a j u l

c r i c o i d

De inel cu

pe c e t e aaşezată

posterior.

Intercalat între

tiroid si traliee

Lama (pecetea) cartilajului cricoid prezintă

două suprafeţe articulare superioare pentnibaza aritenoidelor şi doua suprafeţe inferioa

re pentai coamele inferioare ale cartilajului

tiroid. Arcul cricoidului este situat anterior.

C a r t i l a j e l e

a r i t e n o i d e

C a r t i l a j e l e

c o r n i c u l a t e

C a r t i l a j e l ec u n e i f o r m e

C a r t i l a j e l e

s e s a m o i d e

D e p i ra

midă triun

ghiulară , cu

baza în jos .

In partea

posterioară

a laringelui,

deasupra lamei

cartila jului

cricoid.

La vârful

cart i la je lor

aritenoidiene.

In  plicile

aritenoepi-

glotice.

Prezintă trei feţe; faţa laterală are o creastă

num ită c reastă arcuată; faţa medială priveşte

spre interiorul laringelui; faţa posterioară

participă la fomiarea feţei posterioare a

laringelui.

Baza cartilajului aritenoid se articulează cu

Iama cartilajului cricoid şi prezintă două

procese; unul muscular (posterior), pe care

se prind muşchii cricoaritenoidieni (lateral şi

posterior) şi unul anterior (vocal), pe care se

prinde plică vocală.

In plicile

vocale.

Page 315: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 315/422

 A  p a r a t u l   r e s p i r a t o r    Л 5

Muşchii hiringeliii sc impari îii inlrinscci şi cxtrinscci. Cei cxirinseci .se i;iscr;i cu uii

capăt pc laringe, iar cu cclălalt pe organele vecine (slernoliroiclian, tiroliiodian şi consir/cior

inferior al faringckii, cârc sc inseră pe crcasla oblică a cartilajului tiroid). Mu.'jcliii intrinseci au

ambele capete inserate pe cartilagii ale larigelui. Linii sunt constriclori ai glotei, apropiind plitilevocale (muşchiul cricoaritenoidian lateral, muşchiul interaritenoi-dian), al(ii sunt dilatatori aiglotei, depărtând plicile vocale (cricoaritenoidian posterior), iar alţii sunt lensori ai plicilor vocale

(muşchiul vocal, situat în plică vocală, şi muşchiul tirocricoidian, care realizează mişcarea dcbalans înainte a cartilagiului tiroid) (fig. 113).

Tunica mucoasă căptuşeşte cavitatea laringelui şi se continuă în sus cu mucoasa farin-gelui, iar în jos cu cea a traheei. Este formată din epiteliu şi corion. Epiteliul, cxceptând plicilevocale, este cilindric ciliat. La nivelul plicilor vocale este pluristratificat pavimentos. Tunicamucoasă conţine glande care secretă mucus. în corion se găseşte ţesut limfoid carc este bogat

la nivelul ventriculilor laringieni.Submucoasa este fomiată din ţesut conjuctiv lax.

Aspectul Interior al laringelui. Pe pereţii laterali ai laringelui se află două perechide plici cu direcţie antero-posterioară; cele două superioare sunt plici vestibulare, iarcele două inferioare plicile vocale. între cele două plici vestibulare se delimitează rima

Mm.aiilenoidicni

oblici

M. arilciioidiun

Lninsvcrs

M.cncoa iiii;in )iili ;in , .

posi: ţ?M.caiiilajului

anlcnuidianCiulilajiil

cricoidian

M.cricoantcni

^^^Comul adip«.)N

Membra n a l i ro-

tiioidiană

fanilajul cuncifomi

'M. ariqiiglolic

M. l imariicnoidian

o b l i c

M. t imurilcnoidian

Lia . cricoiin) idian

 jM. cr ia ^i unic nuid ia n laL

aniculară l imidi.mă

M. αίαιΐΐπ)κ1ίιΐη

^ . P :

’aitca

■■ m lIralical'i, glande

irahcalc

,Lig. inelar irahcal

Kiu. 113.1.аппцс1с, vederi· laterală

Page 316: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 316/422

vest ibulară , iar înt re ce le două pl ic i vocale r ima g lot idică . R ima glot idicâ este div izată

 în tr -o parte ante rio ară , num ită in tem ie m bran o asă, lim itată în tre ce le două carti la gii ar iten oide.

 în tr e p lic ile vestib u la re şi v o ca le , de fie care parte , se află vestibulu l la ringia n care, prin aditus

laringis, comunică cu laringo-faringele, iar sub plicile vocale se află cavitatea infra-glotică, ce

comunică cu traheea.

Vascularizaţia laringelui este asigurată de artera laringiană superioară (din carotidaexternă) şi artera laringiană inferioară (din artera subclavie). Sângele venos ajunge în vena

 ju g u la ră in te rn ă. L im fatice le la rin gelu i a ju ng în ganglionii cerv ic ali .

Iners'aţia laringelui este asigurată de nervul laringian superior şi inferior, ramuri din

nerv'ul vag. Nervul laringian inferior inervează muşchii intrinseci ai laringelui, exceptând

muşchiul t irocricoidian. Nervul laringian superior inervează mucoasa laringelui şi muşchiul

t irocricoidian.

T R A H E E A

Traheea este un organ sub fomiă de tub care continuă laringele şi se întinde de la

vertebra ce rv icală până la vertebra toracală T^, unde se împarte în cele două bronhii. Are o

lungime de 10-12 cm şi un calibru de 1,6-2 cm. Prezintă un segment cervical şi unul toracal.

 în seg m entul cervacal v in e în ra port posterio r cu esofa gu l, ante rio r cu is tm ul glandei tiro ide, cu

m uşc hii infrah ioidieni şi p ielea. La teral vine în raport cu artera carotidă comună, vena jugulară

internă, ner\oil vag şi lobii laterali ai glandei tiroide. Porţiunea toracică este situată în mediastinul

superior. Posterior vine în raport cu esofagul, anterior cu arcul aortei şi cu ramurile desprinse

din el, cu timusul şi cu sternul, iar lateral cu plămânii, acoperiţi de pleura mediastinală.

 în str u ctu ra traheei se d is tinge un sch ele t fib rocarti la gin os, fon nat din 15-20 de in eleca rtilag ino ase inco m plete posterior. C artilajele sunt unite între ele prin ligamente fibroelastice.

 în parte a p o sterio ară , unde in e le le su nt in com p le te, exis tă fibre cola gene, ela sti ce şi fibre m us

culare netede (muşchiul traheal) .La exterior se află o adventiţie fonnată din ţesut conjunctiv, iar la interior traheea este

acoperită de o mucoasă cu epiteliu cilindric ciliat . Tunica mucoasă este bogată în glande.

V as cu lariz aţia trahee i este dată de ramuri din arterele tiroidiene, la nivelul gâtului, şi din

arterele bronşice, la nivelul toracelui. Venele, în porţiunea cervicală, se varsă în vena jugulară

internă, iar în porţiunea toracală în venele azygos.

L im fatic ele ajung în gang lionii cervicali pentai segmentul cervical şi în ganglioniitraheobronşici şi mediastinali pentru segmentul toracal.

Inervaţia este asigurată de fibre simpatice din simpaticul cervical şi toracal şi fibre

parasim pat ice dm vag.

B R O N H I I L E

La nivelul vertebrei T^, traheea se împarte în cele două bronliii principale (dreaptă şi

stângă). Aceste bronhii pătamd în plămân prin hil, unde se ramifică intrapulmonar, fomiând

arborele bronşic (fig. 114). între cele două bronhii există o seric de deosebiri. Bronhia dreaptă

este ap roape verticală, cea stângă aproape orizontală. Ce a stângă este mai lungă (5 cm ) faţă de

cea dreaptă (2,5 cm), în schimb bronhia dreaptă arc un calibru mai mare (1,5 cm) faţă de cea

stângă (1 cm). Bronhia stângă este înconjurată dc crosa aortei, cca dreaptă de crosa marii vene

azygos.

3 1 6 Λ  AVIТОША ŞI FIZIOLOGIA OMUL UI

Page 317: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 317/422

/iPARATUL RESPIRATOR

Staictura bronliiilor principale este asemănătoare traheei, bronJiiile principale fiindfomiate din inele cartilaginoase incomplete posterior (9-11 la stânga, 5-7 la dreapta).

Vascularizaţia arterială este asigurată de arterele bronşice. Sângele venos este colectatde venele bronşice care-1 duc în sistemul azygos. Limfa ajunge în ganglionii traheobronşici şiganglionii mediastinali.

Inervaţia vegetativă provine din plexul bronhopulmonar.

P L Ă M Â N I I

Plămânii sunt principalele organe ale respiraţiei. Sunt doi plămâni (stâng şi drept), situaţi în cavitatea toracică, fiecare fiind acoperit de pleura viscerală. Plămânii au fomia unei jumătăţi<lccon. Culoarea lor variază cu vârsta; la fat este roşu-brim, la copil gri-rozie, la adult cenuşiu

mult sau mai puţin închis. Greutatea plămânilor este de 700 g pcniru plămânul drept şi600 g pentru cel stâng.

Capacitalca totală a plămânilor este de 5000 cm^ aer. Consistenţa plămânilor

elastică, burcloasă. Diametrul vertical este de 22 cm, anlcro-pos(cnoi la baza dc

i

Page 318: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 318/422

3 1 8  A n a t o m ia   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

18 -20 cm , iar t ransversal la bază de 9-1 0 cm ( la plăm âm il drept diametnal vert ical este mai mic

decât la s tângul , dar celela l te diamet i 'e sunt mai mari) .

Faţa externă a plăm ânilor este con vex ă ş i v ine în raport cu coastele . Pe această faţă se

găsesc şanţuri adânci, numite scizuri, cai 'e împart plămânii în lobi. Pe faţa externă a plămânului

drept se g ăse sc d ouă sc iz uri , una o bl ică (principală) ş i una or izontală (secundară) care începe la

m i j locu l s c izuri i o bl ice . A ces te două sc izuri împ art plămânul drept în trei lobi (superior , mi j loc iu

şi infe r ior) . Pe faţa extern ă a plăm ânului s tâng se găseşte o s ingură scizură (sc izura obl ică) care

 îm p arte p lă m ân u l stân g în d oi lo b i (su p erio r şi in ferio r).

Faţa internă este plană şi vine în raport cu organele din mediastin. Pe această faţă, mai

aproape de marginea posterioară a plămânilor, se află hilul pulmonar, pe unde intră sau ies din

plăm ân va sele , ne rvi i ş i bron hia principală . La plămânul stâng (f ig . 115) , anter ior de li il se află

im pre siune a ca rd iacă lăsată de ventr iculul s tâng ş i imp resiunea lăsată de aorta descendentă . La

plăm ânu l drept ( f ig . 116 ) , anter ior de hi l se af lă impresiunea cardiacă , mai mică decât cea stângă,

lăsată de atriul drept, cât şi impresiunile lăsate de vena cavă superioară (deasupra impresiuniicardiace) ş i de vena cavă infer ioară (sub impresiunea cardiacă) . Deasupra hi lului se af lă im

pre siun ea lăsată de c ros a m ari i ven e az ygo s, iar poster ior de hi l se af lă impresiunea mari i vene

a z y g o s .

B az a p lăm ân ilor este c on cav ă şi vine în raport cu diafragma. Prin intemiediul diafragmei,

la dreapta vine în raport cu faţa superioară a ficatului, iar la stânga cu fundul stomacului şi cu

splina. Vârfii l plămânului depăşeşte în sus prima coastă şi vine în raport cu organele de la baza

■Vârful plămânului

anţul a. subclavii

Şanţul crosei aoneiA. pulmonară

siângaV. pulmonara

Bronhia pp  ____ 

■StângăNoduli

limfariciV. pulmonară

Lig.pulmonar

Lobulin Ceri or

Şanţulaoriei descend

Şanţulesofagian

Marginea

inferioara

Faţa medială,cu impresiuneacardiacă

oblică

Lingulapulmonară

l-aţa diafraginaticăMarginea inferioară

Fi». 115. Plămânul slâng, f;i(a medială

Page 319: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 319/422

 / {  p a r a t u l   r e s p i r a t o r   3 1 9

L o b u l s u p e r io r

A . p u l m o n a r ă d r . _ ,

V v . p u l m o n a r e

drepţi

M a r g i n e a

a n t e r i o a r ă

i m p r e s i u n e a i

Ş a n ţ u l V. c a v e

V â r f u l p l ă m â n u l u i

Ş a n ţ u l u . s u b c l a v i i

L o b u l s u p e r i o r

Ş a n ţ u l V. a z y g o s

F i s u ra o b l i c ă

B r o n h i a l o b a ră

sup ,

i L B r o n h i a p p .

d r e a p t ă

B r o n h i a l o b ar ă

medie ş i inf .N o d u l i

l i m f a t i c il eura

m e d i a s t i n a l ă

L o b u l i n f.

Lig .p u l m o n a r

Ş a n ţ u l

V. a z y g o s

F a ţ a

d i a f r a g m a t i c ă

M a r g i n e a

i n f e r i o a r ă

F i s u r a o b l i c ă

Fig. 116. Plămânul drept, faţa medială

gâtului. Marginea anterioară, ascuţită, este situată înapoia sternului şi acoperită de recesul costo-mediastinal, iar cea posterioară, rotunjită, este în raport cu coloana vertebrală şi extremitateaposterioară a coastelor.

STRUCTURA PLĂMÂN ILORPlămânii sunt constituiţi din; arborele bronşic, lobuli, (formaţiuni piramidale, situate la

nivelul ultimelor ramificaţii ale arborelui bronşic), ramificaţiile vaselor pulmonare şi bronşice,nei-vi şi limfatice, toate cuprinse în ţesut conjunctiv.

Arborele bronşic. Bronhia principală, pătrunzând în plămân prin hil, se împarte in-irapLilmonar la dreapta în trei bronhii lobare (superioară, mijlocie şi inferioară), iar la stânga în

două bronhii lobare (superioară şi inferioară).Bronhiile lobare se divid apoi în bronliii segmentare care asigură aeraţia segmentelor

bronhopulmonare (unităţi anatomice şi patologice ale plămânilor). Ele au limite, aeraţie, vascu-larizalie şi patologie proprie. Plămânul drept are 10 segmente, iar cel stâng 9, lipsind segmentul

medio-bazal (fig. 117, 118).Bronhiile segmentare se divid în bronhiole lobulare care deservesc lobulii pulmonari,

ι ιπίΐΗΐί morfologice ale plămânului, de formă piramidală, cu baza spre periferia plămânului şi''ί'ΐ ΓϋΙ la hil. Bronhiolele lobulare, la rândul lor, se ramifică în bronliiole respiratorii de la carcpicaca duetele alveolare terminate prin săculeţi alveolari. Pereţii săculoţiloi alveolari sunt coni-

n^iitiniciUaţi în alveole pulmonare.

Page 320: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 320/422

 A n a t o m i a   s /  f i z i o l o g i a   o m 0.

Fig. 117. Segmentaţia plămânilor drept şi stâng, aspect lateral

A

Fig. 118. Segmentaţia plămânilor drept şi stâng, aspcct medial

A . P lă m ân u l dr ep t: lobul sup erior - I. sg. apical, 2. sg. posterior, 3. sg. anterior; lobu l m ed ial - 4. sg. lafera l, 5. sg. medial; lobul infe rior - 6 . sg. apical (superior),

7. sg. medio-bazal, 8. sg. bazai anterior, 9. sg. bazai lateral, 10. sg. bazai posterior,  li . Plămânul stâng; lobul super ior -   1. sg. apical, 2. sg. posterior, 3. sg. anterior,

4. sg. lingular superior, 5. sg. lingular inferior; lobul  inferior - 6. sg. apical (superior), 8. sg. bazai anterior, 9.  sg. bazai lateral, 10. sg. bazai posterior

Bronhiolele respiraiorii, împreună cu  formaliunilc derivate din ele  (duete alveolare

săcLiieţi alveolari  ş/ aJveoic pulmonare) formează acinii pulmonari. Acinul este uniialea morfo· funclională a plâmâmilui.

Page 321: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 321/422

 A  p a m t u l   r e s p i r a t o r   321

Stnictura arborelui bronşic se modifică şi ea. Bronhiile lobarc au structură asemănătoarebronhiilor principale. Bronliiile segmentare au şi ele un schelet cartilaginos, însă cartilajul estefragmentat (insule de cartilaj), în schimb bronhiile lobulare şi respiratorii pierd complet sche

letul cartilaginos. Bronhiolele lobulare şi respiratorii au un perete fibroelastic, peste care suntdispuse fibre musculare netede, cu dispoziţie circulară, în pereţii duetelor alveolare întâlnimnumai membrana fibroelastică acoperită de epiteliu.

Alveolele pulmonare au forma unui săculeţ mic, cu perete extrem de subţire, adaptatschimburilor gazoase. Pe o membrană fibroelastică există un epiteliu alveolar cu dublă funcţie;fagocitară şi respiratorie. Există circa 75-100 milioane de alveole, însumând o suprafaţă de80-120 m^

 în ju nii alveolelor se găseşte o bogată reţea de capilare perialveolare, care împreunăcu pereţii a lveolelor formează bariera alveolo-capilară, în a cărei structură menţionăm epiteliul

alveolar, membrana bazală fibro-elastică a alveolelor, membrana bazală a capilarului şi endoteliulcapilar La nivelul acestei bariere au loc schimburile de gaze dintre alveole şi sânge.

VASCULAR IZAŢIA PLĂMÂNILORPlămânii au o dublă vascularizaţie; nutritivă şi funcţionaliVascularizaţia nutritivă este asigurată de arterele bronşice, ramuri ale arterei toraeale,

care aduc la plămân sânge cu oxigen pentru arborele bronşic, parenchimul pulmonar şi pereţiiarterelor pulmonare, deoarece acestea din urmă conţin sânge cu СО,. Arterele bronşice intră înplămân pnn hil şi însoţesc arborele bronşic, ajungând numai până la nivelul bronhiolelor respiratorii, unde se teπΉinâ în reţeaua capilară, de la care pornesc venele bronşice ce duc sângele cu

СО, în sistemul venelor azygos, acesta terminându-se în vena cavă superioară. Vascularizaţianutritivă a plămânului face parte din marea circulaţie.

Vasculariza ţia funcţiona lă aparţine marii circulaţii. Ea începe prin trunchiul pulmonarcare îşi are originea în ventriculul drept. Tmnchiul pulmonar aduce la plămân sânge încărcat cuСО,. După un scurt traiect se împarte în artera pulmonară dreaptă şi stângă, pătrunzând fiecare

 în plămânul respectiv, prin hil. In plămân, arterele pulmonare se divid în ramuri ce însoţescramificaţiile arborelui bronşic până în jurul alveolelor, unde formează reţeaua capilară peri-alveolară. La acest nivel, sângele cedează СО, şi primeşte O,. De la reţeaua capilară pornescvenele pulmonare (câte două pentru fiecare plămân). Ele ies din plămân prin hil şi se duc spre

atnul stâng.Limfa plămânului este colectată de ganglionii din hilul plămânului.Inei-vaţia plămânilor provine din plexul bronhopulmonar. Fibrele parasimpatice deter

mină broniioconstricţie şi secreţia glandelor din mucoasa bronşică, iar cele simpatice determină

bronhodilatatie.

p l e u r a

Fiecare plămân este învelit de o seroasă numită pleură. Pleura prezintă o foiţă parietală,t^are câptuşcşte pereţii toracelui, şi o foiţă viscerală, care acoperă plămânul pătninzând şi înseifuri. Cele două foiţe se continuă una cu cealaltă la nivelul pediculului pulmonar şi al liga-'^^cntului pulmonar, care este o fonnaţiime conjunctivă de formă triunghiulară, având vârful laPcdicLihii puhnonar şi baza la nivelul diafragmei. între cele două foiţe există o cavitate virtuală.

Page 322: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 322/422

cavita ica pleurală , în care se af lă o lamă f ină de l ichid picurai . în cavitatea plcurală există o

uşoară presiune negat ivă care obl igă cele două foi ţe să stea l ipi te una de cealal tă . Cele două

foiţe a le pleurei se cont inuă una cu cela l tă la nivelul hi lului .

C av itatea pleu rală de vine reală când înti 'e cele două foiţe ale pleurei se acum ulează: sânge

(he m otora x) , l i c h id (h idro torax) , aer (pn eu m otorax) , pu roi (j^ iotorax), l im fă (c h i lo torax) .

Pleura parieta lă prezintă t rei părţ i : port iunea costală , în raport cu coastele , porţ iunea

diafragmatică , în raport cu diafragmul, ş i port iunea mediast inală , spre mediast in. Când pleura

parieta lă t rece de pe un perete pe a l tul fonnează recesuri . Când trece de pe coaste pe mediast in,

oc o l ind v âr fu l pu lmo nu lu i , se fom iează rec esu l nu mit domu l pleu ra l c ând t rec e de pe c oas te pe

dia fragm, oc ol ind baza plămânu lu i , se fomiează rec esu l c os to-dia fragmat ic , i a r c ând t rec e de

pe c oas te pe medias t in , oc ol ind marginea anter ioară a plămânu lu i , se fonnează rec esu l c os to-

m e d i a s t i n a l .

3 2 2  A n a t o m j a   Ş l  f i z i o l o g i a   o m u l u i  |

M E D I A S T I N U L

Este spaţ iul cuprins între feţele mediale a le celor doi plămâni , acoperi ţ i de pleurele

m ed iast in ale . A nte r ior a jun ge p ână la s tern, poster ior până la coloana vertebrală , infer ior până

la d iafrag m ă, iar sup erior com un ică larg cu baza gâtului pr in apertura superioară a toracelui,

 în m ed ia s tin u l su p e rio r se g ă se sc :

• ram uri le cro sei aor tei , ce le două vene bra hioce fal ice , nervii vagi , nervii frenic i, t imusul,

t raheea, esofagul , lanţul s impat ic toracal , u l t ima parte a canalului torac ic ;

• în m ed iastinu l inf erio r se gă seşte cordu l cu vase le mari care îşi au originea sau se

tem iină la ace st n ivel , cât ş i nervi i fren ic i , iar pe un plan poster ior esofagul , nervi i vagi ,

s impat icul toracal , canalul torac ic , s is temul azygos ş i aorta descendentă .

FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

R esp iraţ ia rep rezintă schim bu l de oxige n ş i dioxid de carbon dintre organism şi mediu.

Din punct de vedere funcţional, respiraţia poate fi împărţită în patm etape: 1. ventilaţia pul

monară, adică deplasarea aerului în ambele sensuri între a lveolele pulmonare ş i a tmos-feră ; 2 .

difuziunea O, ş i СО, între a lveolele pulmonare ş i sânge; 3 . t ransportul O, ş i СО, prin sânge ş i

l ichidele organismului către ş i de la celule ; 4 . reglarea respiraţ iei .

\ EiNTILAŢIA PULMONARA

Dimensiunile plămânilor pot varia , pr in distensie ş i relracţ ie , în două moduri ; pr inm i ş c ă r i l e d c r i d i c a r e şi c o b o r â r e a l e d ia f r a g m u l u i , c a r e a l u n g e s c ş i s c u r te a z ă c a v it ate a

torac ică , ş i pr in r idicarea ş i coborârea coastelor , care determină creştcrea ş i descreşterea di

ametrului antero-poster ior a l cavităţ i i torac icc . Respiraţ ia nonnală , de repaus, se real izează

aproap e în întregime prin m işcări le din prima c atcg oric , ad ică în u m ia m işcări lor diafragmului·  

Page 323: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 323/422

 АГА НА rUL RESPIRA TOR 3 2 3

 în timpul inspiralic i, conlracliadiafragmului trage în jo s suprafaţa inferioara a plămânilor, Λροι, inlimpul expiraţiei iiniştile, diafragmul se relaxcaxă, iar retracţia elastica a plamămlor, .1 pcrciL-lui

toracic şi struclurile abdominale comprimă plămânii. Deoarecc furţelc loraco-pulm()n;irc suntinsuficiente, producerea expiraţiei forţate necesită o forţă suplimentara, obţinută prin coi)tnn iiamuşchilor abdom inali, care împing conţinutul abdominal către diafragm.

A doua cale de expansionarc a plămânilor o reprezintă ridicarea grilajului cfjsta l. Inpoziţia de repaus, acesta este coborât, permiţând sternului să se apropie de coloana vertebrală,când grilajul costal se ridică, acesta proiectează înainte sternul, care se îndepăr-tca/a de coloanavertebrală, ceea ce măreşte diametrul antero-posterior cu aproximativ 20 % în inspiraţia maxnnăfaţă de expiraţie. Muşchii care determină ridicarea grilajului costal sc denumesc mu.şchi in.spira-tori şi sunt, în special, muşchii gâtului. Muşchii care determină coborârea grilajului costal sunt

muşchi expiratori, cum sunt, de exemplu, muşchii drepţi abdominali.Dacă nu există nici o forţă care să-l menţină plin cu aer, plămânul, care arc o structurăelastică, se desumflă ca un balon. între plămâni şi pereţii cutiei toracice nu există nici un punctde ataşare, ei fiind fixaţi doar prin hil la nivelul mediastinului. Astfel, plămânul pluteşte incavitatea toracică înconjurat de un strat subţire de lichid pleural, care reduce frecările generatede mişcările sale în această cavitate. Mai mult, pomparea continuă a acestui lichid in canalclelimfatice menţine o uşoară sueeţiune între suprafaţa pleurei viscerale şi cea a pleurei parietale.Astfel, suprafaţa plămânilor este ataşată permanent de faţa internă a cutiei toracice. Când aceastase expansionează şi revine apoi la poziţia iniţială, plămânii urmează aceste mişcări, care, în plus,

sunt mult uşurate de suprafeţele pleurale bine lubrifiate.Presiunea pleurală este presiunea din spaţiul îngust cuprins între pleura viscerală şicea parietală. în mod normal, există o sueeţiune permanentă a lichidului din acest spaţiu, ce ca c educe la o m ică presiune negativă la acest nivel (adică mai mică decât valoarea celei alm os fenc c).Presiunea pleurală nonrială la începutul inspirului este de aproximativ -5 cm H ,0 . Acesta estenivelul de presiune necesar pentru a menţine plămânii destinşi în timpul repausului. Apoi. întimpul inspiraţiei normale, expansiunea cutiei toracice trage suprafaţa plămânilor cu o forţă maimare, astfel încât creează o presiune negativă intrapleurală de -7,5 cm H,0.

Presiunea alveolară este presiunea din interiorul alveolelor pulmonare. în repaus, cândglota este deschisă, aerul nu circulă între plămâni şi atmosferă; în acest moment presiunea în onceparte a arborelui respirator este egală cu presiunea atmosferică, considerată O cm H ,0 . Pentrua pemiite pătrunderea aerului în plămâni în timpul inspiraţiei, presiunea în alveole trebuie .sascadă sub presiunea atmosferică; în timpul unei inspiraţii normale devine -I cm H,0. Aceastapresiune negativă uşoară este suficientă pentru ca, în cele 2 secunde necesare inspiraţiei, înplămâni să pătrundă aproximativ 500 ml aer. Variaţii opuse apar în timpul expiraţiei; presiuneaalveolară creşte la aproximativ +1 cm H,0, ceea ce forţează 500 ml aer să iasă din plămâni în2-3 secunde, cât durează expiraţia.

Complianţa pulmonară este dată de măsura cu care plămânii cresc în volum pentru ficcareunitate de creştere a presiunii transpulmonare (presiunea pleurală minus presiunea alveolara).Complianţa totală pulmonară normală la adult este de 200 ml/cm H,0.

Prin înregistrarea diagramei complianţei pulmonare, alcătuită din curba compli.inţciinspiratorii şi a celci expiratorii, se observă aspectul diferit al celor două curbe, i.ir aspectulparticular al diagramei sc datorează forţelor elastice pulmonare. Acestea pot fi împărţite indoua grupe: forţele elastice ale ţesutului pulmonar însuşi şi forţele elastice produ.se dc icnsiiiiu*asujicrficială a lichidului care căptuşeşte la intenor pereţii alveolari şi alte spaţii aeriene pulmonare.

Page 324: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 324/422

3 2 4 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

I

Plămânii conţ in cant i tăţ i mari de colagen ş i c last ină . Fibrele de c lasl ina sunt înt inse la

vol iu ne pu lmon are m ic i ş i med i i , ia r c e le de c o lag en prev in su pradis tens ia la volu me pu lmonare

mari . Forţele e last ice d etcm iinate de tensiunea sup erf ic ia lă sunt mult mai com plexe , reprezentând

2/3 din totalul forţelor elast ice în plămânii nomial i ; în plus, forţa elast ică deteiminată de ten

siunea superf ic ia lă se modif ică foarte mult atunci când surfactantul nu este prezent în l ichidul

alveolar . Forţele de tensiune superf ic ia lă se manifestă la interfaţa dintre două stăr i de agregare

difer i te (de exem p lu, l ichid ş i gaz) . A ce ste forţe au tend inţa de a m icşora suprafaţa de contact.

Suprafaţa internă a a lveolelor este acoperi tă de un strat subţ ire de l ichid, iar în a lveole există

aer , dec i ş i a ic i vor apare forţe de tensiune superf ic ia lă , care detenri ină micşorarea suprafeţei

de co nta ct ; ca u nt iare , aem l a lve olai ' are tendinţa de a ieş i din a lveo le, iar acestea t ind să cola-

bez e . D eo arec e ac es t feno m en apare în toa te spaţ i i le aer iene pu lm onare , e fec tu l net es te o forţă

rezultantă a întregului plămân, denumită forţă de tensiune superf ic ia lă . Surfactantul este un

age nt a ct iv de su prafa ţă , ad ică atunci când se răspând eşte pe toată suprafaţa unui l ichid îi reduce

acestuia tensiunea superf ic ia lă . Surfactantul este secretat de celulele epitel ia le a lveolare de t ipΠ şi este un am este c co m p lex de fo sfo l ipid e, proteine ş i ioni . A sfel , pentru alveolele cu raza de

100 μ ş i căptuş ite cu surfactan t pulm on ar no m ial , valoa rea presiuni i detemiinată de tensiunea

s u p e r f ic i a lă e s t e d e 4 c m H , 0 , i a r a c e e a ş i p r e si u n e f ^ ă s u r fa c ta n t e s te de 18 cm H , 0 . A lt e

roluri a le surfactantului ; 1 . creşterea razei a lveolare, ceea ce detenninâ creşterea complianţei

pulmonare ş i scăderea lucrului mecanic a l respiraţ iei ; 2 . scăderea f i l t răr i i la nivelul capi larelor

p u l m o n a r e .

Complianţa întregului s is tem pulmonar (plămâni ş i cut ia torac ică) este difer i tă de cea

a p l ă m â n i lo r i z o l a ţ i, f u n d d e 1 1 0 m l a er/ cm H , 0 .L u c r u l m ec an ic a l r e sp ira ţ ie i . în respira ţia nom ia lă de repau s, c ont rac ţia mu sc u lanir ii

inspiratoni are loc în inspir , în t imp ce expirul este în întregime un proces pasiv , determinat

de reculul elast ic a l plămânilor ş i s ta ic turi lor elast ice a le cut iei torac ice. Ca urniare, muşchi i

respira tor i e fe c tu e az ă lu cru m ec a nic doar pentru a produ c e inspirul . A c es t lu cm m ec anic poate

f i împărţ i t în t rei fracţ iuni difer i te ; 1 . cea necesară pentru expansionarea plămânilor împotr iva

propri i lor lor forţe elast ice , numită t raval iu compliant sau lucru mecanic elast ic ; 2 . cea necesară

pentru d ep ăşirea \â sco zităţ i i p ulm on are ş i a structurilor peretelui torac ic , numită lucru mecan ic

al rezisten ţei t isula re; 3 . cea ne cesa ră pentru depăşirea rezistenţei opusă de căi le aer iene la

trecerea aerului spre inter iorul plămânilor , numită lucrul mecanic a l rezistenţei că i lor aer iene.

E n e r g i a n e c e s a r ă î n r e s p i r a ţ i e . î n t i m p u l r e s p i r a ţ i e i n o r m a l e d e r e p a u s , d o a r

3 - 5 % din ene rgia ch eltuită de organ ism este cerută de necesi tăţ i le enrget ice a le proceselor

\ent i lator i i pulmonare. în schimb, în t impul unui efort f iz ic intens, necesaai l de energie poate

creşte de până la 50 de or i faţă de repaus.

V O L U M E Ş I C A P A C I T Ă Ţ I P U L M O N A R E

O m etod ă s im plă pentru studiul ven t i laţ iei pulm onare este înregistrarea volum

acrului deplasat spre inter iorul ş i , respect iv , exter iorul plămânilor ( f ig . 119) , procedeu numitspirometr ie (datori tă denumiri i aparatului ut i l izat , spirometru) .

E x is tă pa t ru \olu m e p u inio n are d i feri te , c arc , adu nate , to ta lizează volumu l maxim pe

c are îl poate a t inge ex pan s iu nea p u lmonară . S em ni f i c a ţ ia a c es tor volu me es te u rmătoarea :

Page 325: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 325/422

А MKATUL UHSnnATOR32^

T i m p

Fig. 119. Volume şi capacităţi pulmonare  VIR - volum inspirator de rezervă, Ci - capacitate 

inspiratorie, CV - capacitate vitală, CPT - capacitate pulmonară totală, VC - volum curent, VER - volum 

expirator de rezervă, CRF - capacitate reziduală 

funcţională, VR - volum rezidual

I olumulсип’Шc- \cvolumul

Clc <icr inspir,li Şl cxpit.ll in 

(impui respiraţiei norm.ilt·(in mctlie ЯК) ml)

Volumul in\pirulor de rezervă   este un volum

suplimentar de aer ciirc

poale f i inspirai peste

volurnul curcTit (li)OO ml )

Volumul expirator de  

rezervă  repre/intâ cantitatea

suplimentară de aer care

poate fi expirată in urma

unei expiraţii forţate dupa

expirarea unui volum curent

(1100 mlj.

Volumul rezidual  este

volumul de aer care rămâne

 în plămâni şi dupa o expiraţie

forţată (1200 ml).

Capacităţile pulmonare sunt sume de două sau mai multe volume pulmonare.

• Capacitatea inspiratorie,  egală cu suma dintre volumul curent şi volumul inspiratur

de rezervă, reprezintă cantitatea de aer pe care o persoană o poate respira pornind dc la

nivelul expirator normal până la distensia maximă a plămânilor (3500 ml).

• Capacitatea rezidualăfuncţională, egală cu suma dintre volumul expirator de rezerva

şi volumul rezidual, reprezintă cantitatea de aer ce rămâne în plămâni la sfârşitul unei

expiraţii nonnale (2300 ml).• Capacitatea vitală, egală cu suma dintre volumul inspirator de rezerva, volumul cuicnt

şi volumul expirator de rezervă, reprezintă volumul maxim de aer pc care o perstwna

 îl poate sc oate din plămâni după o inspiraţie maximă (4 600 ml).

• Capacitatea pulmonară totală,  egală cu capacitatea vitală plus volumul re/idii.il.

reprezintă volumul maxim până la care pot fi expansionaţi plămânii pnn efort insp!rat(.>r

maxim (5800 ml).

Toate volumele şi capacităţile pulmonare sunt cu 20-25% mai mici la femei dccât la

bărbaţi; de asemenea, ele sunt mai mari la atleţi şi mai mici la persoanele astenice.Cu cxcepţia volumului rezidual, celelalte volume pulmonare se măsoară .spiromeinc

l cntru măsurarea volumul rezidual, ca şi a capacităţilor care îl includ se utili/ea/ii alte metode

dc măsurare: metoda diluţiei sau tehnica plctismografica.

Volumul respirator pc minut este cantitatea totala dc aer deţ^lxsată in .irtxjrelc ropiraiin

in liccarc minul şi este egal cu produsul dintre volumul curent şi frecvenţa respiratorie (volum

'“'urcnt - 500 m i; irccvcn la respiratorie - 12 respiraţii /min), liind C“al cu 6 I mm în diferite

'-'oiuliiii n/iologicc şi patolouice, aceste valon se pot modifica foarte mult

Page 326: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 326/422

Ventilaţia alveolară este volumul de aer care ajunge în zona alveolară a tractului rcs-

puator în fiecare minut şi participă la schimburile de giize respiratorii. Valoarea sa medic este

de 4,5-5 1/min, deci numai o parte din volumul respirator pe minut; restul reprezintă ventilaţia

spaţiului mort (aer care umple căile aeriene până la bronhiile temiinale). Ventilaţia alveolară

este unul dintre factorii majori care detemiină presiunile parţiale ale oxigenului şi dioxidului

de carbon în alveole.

3 2 6  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

DIFUZIUNEA

După ventilaţia alveolară umiează o nouă etapă a procesului respirator; aceasta este

difuziunea oxigenului din alveole în sângele capilar şi difuziunea în sens invers a dioxidului decarbon.

To ate gaz ele im plicate în fiziologia respiraţiei sunt molecule simple, l ibere să se mişte

un ele p rintre a ltele, p roces denumit difuziune. A finna ţia este valabilă şi pentru gazele dizolvate în li c h id e le şi ţesutu rile organis m ulu i.

Pentru ca difuziunea să poată avea loc este necesară o sursă de energie. Aceasta rezultă

din însăş i cin etica m oleculelor. Se ştie că toate m oleculele întregii materii se află într-o continuă

m işca re, ce nu înce tează decât la temperatura zero absolut. M oleculele libere, neataşate unele de

alte le, s e d ep lase az ă în linie d reaptă cu o viteză foarte ma re, până ce se lovesc de o altă moleculă.

A po i ele se resp ing re cipr oc, luând alte direcţii de m işcare pe care le păstrează până la o nouă

coliziune. în acest mod, moleculele se mişcă rapid unele printre altele.

Cauza presiunii este impactul constant al moleculelor cu o suprafaţă, în timpul mişcării

lor. Aşadar, presiunea exercitată de gazele respiratorii pe suprafeţele căilor respiratorii şi ale

alveolelor este proporţională, în orice moment, cu suma forţelor de impact dintre moleculele

gazului şi aceste suprafeţe .

 în fiz io lo g ia resp ir aţiei avem de-a face cu un am este c gazos, conţinând mai ales oxig en,

azo t şi d ioxid de carb on. Rata d ifuziunii acestora va fi direct proporţională cu presiunea exercitată

de că tre fiec are gaz în parte, d enumită presiunea parţială a gazelor.

Gazele dizolvate în apă sau în ţesuturi dezvoltă, de asemenea, presiuni, deoarece moleculele

acestora se mişcă dezordonat, posedând energie cinetică Ia fel ca şi în stare gazoasă.

Imediat ce aerul a pătruns în căile respiratorii, apa de la suprafaţa acestora se evaporă,

umezindu-1. Presiunea exercitată de către moleculele de apă spre a se desprinde de suprafaţa

apei s e nu m eşte presiun ea vap orilor de apă. La temperatura nomială a соф икп , 37 ° С, valoareapresiunii vapori lor de apă este de 47 mm Hg.

Concentraţia gazelor în aerul alveolar este foarte diferită de cea din aeail atmosferic.

Există câteva cauze ale acestor diferenţe. Mai întâi, cu fiecare respiraţie, aerul alveolar este în

locuit doar parţial cu aer atmosferic. în al doilea rând, din aerul alveolar este extras pemianent

oxigenul şi primindu-sepenTianent dioxid de carbon din sângele pulmonar. în al treilea rând, aerul

atmosferic uscat care pătrunde în căile respiratorii este umezit înainte de a ajunge la alveole.

C ap ac itatea reziduală funcţională este de 23 00 ml. Cu fiecare respiraţie pătrund în alveole

3 5 0 ml a er proas pă t şi ace laş i voiuiri de aer este expirat. Rez ultă că numai o şeptime din volumul

de aer alv eo lar este reînn oit cu fieca re respiraţie. în cazul unei venlilaţii alveo lare normale suntnecesare 17 secunde pentru a reînnoi jumătate din volumul de aer alveolar. Aerisirea lentă a

aerului alveolar este foarte importantă pentru prevenirea schimbărilor bruşte ale concenlraliei

sangvine a gazelor.

Page 327: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 327/422

 A  p a r a t u l   r e s p i k a t o h П 7 

Unitatea respiratorie este alcaliiită dintr-o bronhiola respiratorie, dueluri alveolare,antiTimuri şi alveole. Există aproximativ 300 de milioane alveole pentru ambii plămâni, fiecareavând Lin diametru de aproximativ 0,2 mm. Pereţii alveolelor sunt extrem de subţiri, iar inire ci

se află o reţea de capilare bogat anastomozate între ele. Datorită acestor plexuri capilare extremde extinse, schimbul de gaze dintre aerul alveolar şi sângele capilar devine posibil .şi are locprin membranele tuturor porţiunilor ter-minale ale plămânilor. Aceste membrane sunt denumitegeneric membrane respiratorii sau membrane pulmonare.

Membrana respiratorie este alcătuită din: 1. endoteliul capilar; 2. interstiţiul pulmonar;3. epiteliul alveolar; 4. surfactant. Grosimea sa medie este de 0,6 μ, putând atinge, în anumitelocuri, 0,2 μ. Suprafaţa sa este de 50-100 m^ (fig. 120).

■Membrană bazalăa capilaruluiEndoteliu capilar

Fig. 120. Ultrastructura membranei respiratorii

Factorii care influ

enţează rata difuziunii gazelor prin membrana respiratorie sunt; 1. presiuneaparţială a gazului în alveolă,2. presiunea parţială a gazului în capilarul pulmonar; 3. coeficientul de difuziune ai gazului(este specific pentru fiecare tipde moleculă şi este proporţio

nal cu solubilitatea gazului înmembrană, invers proporţionalcu rădăcina pătrată a greutăţiimoleculare a gazului şi directproporţional cu temperatura absolută; rata difuziunii prin membrana respiratorie este aproapeaceeaşi cu rata difuziunii în apă);4. dimensiunile membranei respi

ratorii (invers proporţional cugrosimea şi direct proporţionalcu suprafaţa sa).

Capacitatea de difuziune a membranei respiratorii este volumul unui gaz care difuzează pnn membrană în fiecareminut, la o diferenţă de presiunede un mm Hg. Toţi factorii care

afcctează difuziunea prin membrana respiratorie pot afecta şi capacitatea de difuziune.Capacitatea de difuziune pentru oxigen la adultul tânăr, în condiţii de repaus, este de

21 ml/min/mm Hg.

 în timpul eforturilor fizice sau în alte condiţii care măre.sc mult debinil sangvin pul

monar şi ventilaţia alveolară, capacitatea de difiiziune pentru oxigen, la adultul tânăr sanatos,

poate crcşte la o valoare maximă de 65 ml/min/mm Hg. Această creştere se datoreazii mai alo

^Icschidcni suplimentare de capilare pulmonare, care erau închise în stare de repaus, cresuind

Page 328: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 328/422

ί 

astfel suprafaţa de schimb. Astfel, în timpul efortului fizic, oxigenarea sângelui creşte nu numai

ca umiare a creşterii ventilaţiei, ci şi datorită creşterii capacităţii membranei respiratorii de atransfera oxigenul în sânge.

Cap acitatea de d ifuziune p entm dioxidul de carbon se estimează ţinând cont de faptul

că pentru acest gaz coe ficientu l de difuziune este de 20 de ori mai mare ca al oxigenului; astfel,

la adultul sănătos, în repaus, capacitatea de difuziune este de 400-450 ml/min/mm Hg şi de1200-1300 ml/min/mm Hg, în condiţii de efort fizic.

Factorii care influenţează capacitatea de difuziune a plămânilor ţin de proprietăţile

sistemului pulmonar (componentul membrana respiratorie) şi de rata de reacţie a gazelor cu

hemoglobina (componentul sânge, reprezentat de timpul de reacţie şi de cantitatea de hemo-

globin ă). Fie car e d intre ac eşti fa ctori reprezintă o rezistenţă la transferul gazelor.

E c h ili b ra re a . Difiiziunea ox igenului se face din aerul alveolar spre sângele din capilarele

pu lmo nare , de oar ece presiune a parţială a în aerul alvolar este de 100 mm Hg, iar în sângele

ce intră în cap ilarele pu lmonare e ste de 40 mm Hg. După ce traversează membrana respiratorie,

m olec ule le de O , se dizolvă în plasmă , ce ea c e duce la creşterea presiunii parţiale a O, în plasmă;conse cutiv. O , difiizează în hem atii, unde se com bină cu hemo globina. în mod nornial, egalarea

presiun ilor parţiale, alveolară şi sangvină, ale se face în 0,25 secunde. Hematia petrece, în

m edie, 0 ,75 secunde în capilarul pulmonar; dacă echilibrarea apare în 0,25 secunde, rămâne un

interval de 0,50 secunde, numit margine de siguranţă, şi care asigură o preluare adecvată a

 în tim pul unor perio ade de stre s (e fo rt fi zic , exp une re la altitudini mari etc .).

Difu ziun ea CO^ se fa ce dinspre sângele din capilarele pulmonare spre alveole, deoarece

presiunea parţială a СО, în sângele din capilarele pulmonare este de 46 mm Hg, iar în aerul

alveolar de 40 mm Hg. Deşi gradientul de difuziune al СО, este de doar o zecime din cel al O,,

С О , difuze ază de 20 de ori mai repede d ecât 0 „ deoarece este de 25 de ori mai solubil în lichideleorganismului decât O,. în mod normal, egalarea presiunilor parţiale, alveolară şi sangvină, ale

СО, se face în 0,25 secunde.

3 2 8  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

T R A N S P O R T U L G A Z E L O R

Transportul O^. După ce difuzează prin membrana respiratorie, oxigenul se dizolvă

 în pla sm a din capilarele pulm onare ; din plasm ă, O^ difuzează în eritrocite, unde se co mbină

reversibil cu ionii de fier din structura hemoglobinei, transfomiând deoxihemoglobina în oxi-hemoglobină. Fiecare gram de hemoglobina se poate combina cu maximum 1,34 ml O^; în mod

non-nal, există 12-15 g hcmoglobină/dl sânge. Astfel, sângele arterial transportă 20 ml 0,/dl,

din care 9 8 ,5% este transportat de hemoglobina, iar 1,5% dizolvat în plasmă. Fiecarc moleculă

de hemoglobină se poate combina cu maximum 4 molccule de O^, situaţie în care saturarea

he m oglo bin ei cu O , este de 10 0% . Can titatea de O^ ce se com bină cu hem oglobina depinde de

presiunea partială a O^, aşa cum se observă şi din curba de asociere (disociere) a hemoglobinei

cu oxigenul, care nu este liniară, ci arc aspect de S italic, (fig. 121). Afinitatea hemoglobinei

pentru O , este invers propor ţiona lă cu (care reprezintă presiunea parţială a O , la care saturaţia

hemoglobinei cu O, este de 50%). Valoarea noimală a lui P^^^în sângele arterial este de 27 mmHg. H em oglobina este o enzimă alosterică ce interaclionează cu O,; de aceea, afinitatea ei pen

tru O, poate fi modificată de diferiţi liganzi. Astfel, scăderea pH-ului, creşterea temperaturii, a

presiunii parţiale a СО , şi a con ccn lraţici de 2,3 DPG determină scăderea afinităţii hemoglobinei

l

Page 329: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 329/422

 /il>ARATUL RESPIRATOR

100η

XI _o

<30о

t Pc02

'I'Temperaturăt Concentraţia de

difosfoglicerat

0 27 50

Presiunea parţială а oxigenului

Fig. 121. Curba de disocicrc a oxihemoglobinei

100

pentni O,, ilustrată prin scăderea valorii lui Variaţiile în sens invers ale acestor paramcUicletemiină creşterea afinităţii hemoglobinei pentru

La nivelul ţesuturilor, presiunea parţială a 0^ este de 40 mm Hg, iar 0^ va difuza dinplasmă în interstiţii şi de aici în celule. Are loc scăderea rapidă a presiunii parţiale a O, plasmatic,fapt ce determină disocierea oxihemoglobinei, hemoglobina rămânând saturată în proporţie de50-70%.

Fiecare 100 ml sânge eliberează la ţesuturi, în repaus, câte 7 ml O,. Acesta este coeficientul de utilizare a O^.

 în timpiU efortului fizic, acest coeficient poate creşte la 12%. Prin cedarea O, la ţesutun,

o parte din oxihemoglobină devine hemoglobină redusă, care imprimă sângelui venos culoarearoşLi-violaceu caracteristică.Transportul CO^. СО, este rezultatul final al proceselor oxidativc tisulare. El difuzează

timcelule în capilare, determinând creşterea presiunii sale parţiale în sângele venos cu 5 - 6 mmHg faţă dc sângele arterial.

COj este transportat prin sânge sub mai multe fomie; 1. dizolvat fizic în plasmă (5%); 2.sub fomiă de carbammohemoglobină, ce rezultă prin combinarea СО, cu grupările NH, tenni-nalc din lanţurile proteice ale hemoglobinei (5%); 3. sub formă dc bicarbonat plasmatic (90%),obţinui prin fenomenul de membrană Hamburger sau fenomenul migrării clorului, care are loc la

■'ivchil critrocitclor (СО, intră in eritrocit, unde, în prezenţa anhidrazei carbonice, reacţionează'‘'pid cu apa, formând acid carbonic; acesta disociază în ion dc hidrogen şi ion bicarbonat, cel

Lirmă difuzând în plasmă; ionul dc hidrogen este neutralizat dc hemoglobina redusa.Deoarecc ionul bicarbonat este încărcai negativ, iar membrana criUOcitului esle relativ

"’ipcnncabilâ pcniru cal ioni, ieşirea ionului bicarbonat din celulă detemiină o scădere a numărului^sarcii(li a

i cleciricc negalive în inleriorul celulei; pentru neutralizarea acestui efect, ionul de clor

d in p l a s m ă î n c r i l r o c i t ) ( f i g . 1 2 2 ) .

Page 330: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 330/422

330  A n a t o m ia   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

H,o

Fig. 122. Fenomenul de membrană Hamburger

REG LAREA RESPIRAŢIEI

I

M E C A N I S M E L E S IS T E M U L U I N E R V O S C E N T R A L

M u şch i i resp irator i sunt m uşch i sch elet ic i ş i , ca um iare , pentai a se contracta au ne

voie de s t imuli e lectr ic i transmiş i de la n ivelul s is temului nervos central . Aceşt i s t imuli sunt

tran sm iş i pr in inte nn ed iul n ervi lor so m atic i . M uşchiul inspirator ce l mai important , diafragmul ,

este inervat pr in f ibre motor i i ale nervi lor frenici , care îş i au or ig inea în regiunea cervicală a

măduvei spinării . Impulsurile ajung la nivelul nervilor frenici pe căi voluntare sau involuntare

ale SN C . A ce as tă du al i tate a căi i de con du cere pen nite controlul voluntar al respiraţ ie i în timpul

unor activităţi cum sunt; vorbitul , cântatul , înotul, alături de controlul involuntar, care pemiiteoa m en i lor să r es p i r e automa t , făr ă e for t con ş t ien t .

C e n tr i i b u lb a ri . R itm ul de bază, involuntar, automat al respiraţiei este generat în bulbul

rahidian, dar sursa exactă ş i mecanismul de generare rămân necunoscute . Respiraţ ia spontana

are loc atât timp cât bulbul rahidian şi măduva spinării sunt intacte. Bilateral , în bulb, există

do uă grup uri de ne uron i ca re ge nere az ă ritmul de bază: grupul respirator dorsal (G R D ) şi grupul

respirator ventral (GRV). Activi tatea nervoasă din al te zone ale SNC (punte , talamus, SRAA,

cortex cerebral ) ş i aferenţele nervi lor vag, g losofar ingian ş i ale nervi lor somatic i inf luenţează

ac tivi ta tea G R D ş i a G RV . G R D se af lă bi lateral în bulb, local izat în nucleul tractului solitar .

Neuronii acestui grup sunt neuroni inspiratori (descarcă impulsuri în timpul inspiraţiei) . Suntconsideraţi generatorii r i tmului primar al respiraţiei , deoarece activitatea lor creşte gradat în

timpul inspirului; activitatea lor electrică a fost asemănată cu o rampă, deoarece ea prezintă un

crescendo în timpul inspirului, după care dispare rapid. Astfel , în respiraţia nonnală, semnalul

 în c e p e fo a rte s la b şi c re şte u n ifo n n , în tim p de 2 secu nd e, luân d asp ectu l une i pante asc endente

(ra m p e). E l în ce tea ză b a isc pentru urm ătoarele 3 secund e şi apoi se reia un alt ciclu; acest model

se repetă pcnnanent. Avantajul unui astfel de semnal este că el detemiină o creştere unifonnă a

volumului plămâni lor în t impul inspiraţ ie i .

A fer en ţe le la G R D sunt în primul rând de la nci-vii vag şi glosofaringian, care aduc

informaţii de la chemoreceptorii periferici ş i dc la receptorii mecanici din plămâni. ActivitateaG R D este stim ula tă de scăd erea presiunii parţiale a dc creşterea presiunii parţiale a СО ,,

de scăderea pH-uIui , dc creşterea act ivi iâl i i la n ivelul SRAA. Activi tatea GRD este inhibată

de destinderea plămânilor, prin impul.suri priiiiite de la reccplorii de întindere din plămâni.

Page 331: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 331/422

 A  p a r a t u l   r e s p i r a t o r   331

Efercnţcle de la GRD merg la motoncuronii intercostali şi Ia nervul frenic controlatcraii. precum

şi la GRV. GRV este localizat la 5 mm anterior şi lateral de GRD. Neuronii acestui grup rămân

aproape total inactivi în timpul respiraţiei ηοπΉ3ΐο liniştite. Prin urmare, respiraţia nomialâ derepaus este controlată numai de semnale inspiratorii repetitive din GRD, transmise în principal

către diafragm, iar expiraţia rezultă din reculul elastic al cutiei toracice şi al plămânilor. Când

semnalele pentru creşterea ventilaţiei pulmonare devin mai mari decât normal, semnalele respi

ratorii se îndreaptă dinspre mecanismul oscilator de bază al GRD către GRV. în consecinţă, doar

 în această situ aţ ie G RV îş i aduce contribuţia la coordonarea respiraţiei. Stimularea electrică a

unor neuroni din GRV determină inspiraţia, în timp ce stimularea altora determină expiraţia.

Deci, aceşti neuroni contribuie atât la inspiraţie, cât şi la expiraţie. în plus, ei sunt implicaţi

 în elaborarea un or semnale expiratorii puternice către muşchii abdominali în timpul expiraţiei

forţate (astfel, această arie operează ca un mecanism de suprastimulare, când sunt necesarenivele înalte ale ven tilaţiei pulmonare).

Centrii pontini sunt arii ale trunchiului cerebral ce modifică activitatea centrilor bulbari

respiratori.

Centrul apneustic se găseşte în zona caudală a punţii, dar nu a fost identificat ca enti

tate neuronală. Eferenţele de la acest centru determină creşterea duratei inspiraţiei, micşorândfrecvenţa respiratorie; rezultatul este un inspir mai adânc şi mai prelungit. în mod normal,

centml apneustic este inliibat de impulsuri transmise prin nervul vag şi de activitatea centrului

pneumotaxic. Vagotomia bilaterală şi distrugerea centrului pneumotaxic determină perioade

prelungite de inspir (apneusis).Centrul pneumotaxic, localizat dorsal, în puntea superioară, transmite continuu impulsuri

către aria inspiratorie. Efectul principal al acestora este de a controla punctul de întrerupere al

pantei inspiratorii, detenninând astfel durata inspirului (limitează inspiraţia). în plus, acţiunea sa

are un efect secundar de creştere a frecvenţei respiraţiei, deoarece limitarea inspiraţiei scurtează

şi expiraţia, deci şi întreaga perioadă a ciclului respirator. Astfel, un semnal pneumotaxic puternicpoate creşte frecvenţa respiratorie până la 30-40 respiraţii pe minut. (fig. 123).

Ventricul IV

Gmp

respirator(dorsal)

•ig. 123. O romanizarea 

‘"liilornică a centrilor  

rcspiralori

Nervii vag şiglosofaringian

Centru pneumota-itic

Centm apneustic

Grup respirator

venmil (inspiraţieşi expiraţie)

Ijg^Căi respiratum

Page 332: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 332/422

3 3 2 A^ΆTOMIA Şl FIZIOLOGIA OMULUI

Chem orec eptor ii centrali (ari a cheinosenzitivă a centrului respirator) sunt localizaţi

bilate ral şi se întind până la mai puţin de 1 mm de suprafa ţa ventra lă a bulbului rahidian.

Sunt sen sibili la concen traţia ion ilor de hidiogen din lichidul cefalorahidian (LC R) şi dinlichidul interstiţial. Ionii nu pot traversa bariera hematoencefalică; СО, poate traversa aceastăbar ieră, apoi se hid iatează rezultând H ,C O j, care disoc iază în şi HCO^, cee a ce modifică

con cen traţia în L C R şi ţesutul cere bra l. Cr eşterea con centra ţiei CO^ (H"") în LC R determinăchemoreceptorii periferici să stimuleze respiraţia. Astfel, СО., sangvin are un efect foarte micde stimulare directă asupra acestor chemoreceptori, în schimb, efectul său indirect, prin

este remarcabil. Aproximativ 85% din controlul bazai al respiraţiei prin mecanism chimic serealizează prin efectul stimulator al CO^ (H"^) asupra chemoreceptorilor centrali. Restul de 15%se realizează cu ajutorul chemoreceptorilor periferici (fig. 124).

inspira tone

Fig. 124. Aria chemoscnzitivă a centrului respirator

Chemoreceptorii periferici se găsesc în afara SNC, la nivelul софПог aortici şi caro-

tidieni. El sunt stimulaţi de scăderea presiunii parţiale a O,, creşterea presiunii parţiale a CO^ şi

scă d ere a p H-ului în sânge le arterial. Ch emo recep torii periferici sunt singurii din organism care

detectează modificarea presiunii parţiale a O^ în lichidele organismului. Sunt stimulaţi de scă

dere a p resiunii p arţiale a oxige nului în sângele arterial sub 60 -80 mm Hg. Impulsurile aferente

de îa aceşti receptori sunt transmise sistemului nci'\ os central prin nei-vii vag (de la οοφϋ aortici)

şi glosofaringian (de la corpii  carotidieni), consecinţa stimulării lor fiind creşterea frecvenţeişi amplitudinii respiraţiilor. Creşterea presiunii parţiale a СО, stimulează chemoreceptorii pe

rife rici, dar efectul ei m ajor se rea lizează la nivelul chem orecepto rilor centrali. Scăderea pH-ului

stimulează, de asemenea, aceşti chcmoreceptori (fig.  125).

Page 333: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 333/422

 / i PA RA TUL li l-S r/I U ТОЙ 

Nervglosof i^ in gian

— Nervvag

" С о ф и ч с и !carotidian

-СофньсиПa o m c i

Fig. 125. Sistemul chcmorcceptor periferie 

La reglarea respiraţiei contribuie şi alte tipuri de receptori.

Receptorii activaţi prin întindere sunt localizaţi în căile aenene mici :>i sunt stimulaţi dcdistensia plămânilor; stimularea lor iniţiază reflexul Hering-Вrcuer, reflex ce siopcazainspinil prin trimiterea dc impulsuri ce inhibă centrii respiratori pontini şi bulbari, vianervul vag.Receptorii activaţi de substanţe iritante sunt localizaţi în căile aeriene man, fiind stimulatide fum, gaze toxice, particule din aerul inspirat. Sunt declanşate astfel reflexele de tuse,bronhoconstricţie, secreţie de mucus şi apnee (oprirea respiraţiei).Receptorii J sunt localizaţi în interstiţiul pulmonar la nivelul capilarelor pulmonare .>isunt stimulaţi de distensia vaselor pulmonare; ei iniţiază reflexe ce determină respiraţierapidă şi superficială.Receptorii de la nivelul cutiei toracice pot detecta forţa generată de contracţia ти.у.11|11>гrespiratori. Informaţiile de la aceşti receptori participă la apariţia senzaţiei dc djspnec(dificultate în respiraţie).

Page 334: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 334/422

APARATUL CARDIOVASCULAR

ANATOM IA APARATULUI CARDIOVASCULAR

I N I M A

In im a e st e o rg an ul c en tra l al apa ratului cardiovascu lar. Este situată în mediastin şi are

fonna unei piramide triunghiulare sau a unui con turtit, culcat pe diafragmă. Axul inimii este

o b lic d ir ija t în jo s , la st ân ga şi în ain te, a stfe l ca 1/3 din inimă este situată la dreapta şi 2/3 la

stânga planului mediosagital al софи1и1. Greutatea inimii este de 250-300 g, iar volumul este

as em ăn ăt o r pu m nu lui d rept. P rezintă o faţă conv exă , stem ocostală, şi o faţă plană, diafragmatică( f i g . 1 2 6 ) .

A . c a r o t id ă c o m u n ă s t ân g ă

A . s u b c l a v i e s t â n g ă—

С r o s a a o r t e i

L i2. arterial ^

A . p u l m o n a r ă s t g .

V e n e l e p u l m o n a r e s tg ___ 

V e n ep o s t e r i o a r e

V e n t r i c u l us t a n ?

TrunchiulbrahiocefalicAorta

^^Jl^ascendentă

^ Vv. pulmonare'drepte

Atriul stâne

AtriuJ

" drept

Vena cavă

inferioară

Ventr iculul

drept

/ i i» . 1 26 . C o r d u l ,   f a l a d / a f r a g m a l i c ă

Page 335: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 335/422

Page 336: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 336/422

3 3 6  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

L a niv cK il a triuk ii s tân g sun t patn\ orific ii de deschiderc ale venelor pulmonare, orificiul

de deschidere al urechiuşei stângi şi orif iciul atrioventricular prevăzut cu valvula bicuspidâ.

C e le d ou a a trii s un t sep ara te prin sep tul in teratrial. L a nivelul acestuia, în viaţa intrauterină

e x ist ă o rific iu l B o ta llo , prin ca re c ele două atri i com unică între ele. După naştere, acest orif iciu

se închide prin apariţia fosei ovale, înconjurată de un relief muscular numit l imbul fosei ovale

( V i e u s s e n s ) .D a că o rific iu l B o ta llo persistă după naştere, apare maladia albastră, datorită amestecării

sâ n g elu i a rter ial cu ce l v en os. Ind ivizii au tegum entele albăstrui , datorită neoxigenării sângeluiar ter ia l .

V e n tr ic u le le au o fo n n ă p iram idală triunghiulară, cu baza spre orificiul atrioventricular.

Pereţii lor nu sunt netezi, ci prezintă pe faţa internă nişte trabecule cărnoase. Trabeculele sunt

d e t r e i c a t e g o r i i ( f i g . 1 2 8 , 1 2 9 ) ;

• de or d in u l 1 - m u şch ii pa pila ri, de form ă co nică , prin baza lor aderând de pereţii

v e n tric u lilo r, iar vârfu l o ferind inserţie cord ajelor tendinoase care se prind pe valvulele

atnoventriculare. Cordajele tendinoase împiedică împingerea valvulelor spre atrii în

tim p u l s is to le i v en tricu lar e. E xis tă trei mu şchi papilari în ventriculul drept şi numai doi în v e n tr ic u lu l stân g .

• de ord in u l 11 - ca re se inse ra prin am be le cap ete pe pereţii ventriculari;

M i u f u i i J u l

V .sui>cri‘>ai'ă\

siăiiyâ^

O r i l u i u l u i c c l i ' u ş c i

V c n c L · p u l m o n a r e i l r c p t c

I y A ( r i u l s i ân g

.V . [ lulmunară

iri f . s lân^ă

*·' — CiliLI ru O V illă

Inelul fihrv)sC'uspidaposlfrioiiră

 Â~· ' ’  _  ____  _   viilvci nirioveli iciiliirc

Νΐίίημϊ

’( 4irda jctcncliniiasc

.VIiii, papilaii

Ч ‘ // ’ H i» (/ ""'^.M ioca rdu l

у i i i ic r v c n U i c u la r

l i a h c c u l c

\  V c u i r i n i l i i l s i a i ig

V j i l u l i ii i' iu i

lio.  I2S.

Page 337: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 337/422

^  p a r a t u l   c a r d i o v a s c u l a r  3 3 7 

C'iivă SU|1

Liinhul fosei ovule

TuhcrLuluI inlcrvcnos

Fosa ovală

V. cuvă iiif. ■—

Val vuia veneieave inf.

Orificiul sinusului

coronarVuivula sinusului

coronar

Cuspidii (K)slcrioarăa valvei tricuspide

M. papilar

Ventriculul drepi

Orificiile venei mici u inimiiSepiul inlcralrial

w\artii useendenlâ

■Mm. peclinali

Urcehiuşadreaptă

Sepiul inleralriaJ

Alriul drepl

Orif. alriovcniricular

dreplA. coronară dreaptă

Cuspida scplalăa valvei trieuspidc

Cuspida anterioarăa valvei tricuspide

Foi^a viscerală a jK-ricardului seros

M. papilar

Septul intcrveniricular,parlca musculară

■Trubeculasepto-marginală

Vârful inimii

Fig. 129. Hemicordul stâng (deschis)

• de ordinul 111 - care aderă pe toată întinderea lor de pereţii ventriculari, făcând relief în

interiorul ventriculilor.La baza ventriculilor se află orificiile atrioventriculare (drept şi stâng), fiecare prevă

zut cu valvuia atrioventriculară respectivă, cât şi orificiile arteriale prin care ventriculul stâng

coinuiiică cu aorta, iar cel drept cu trunchiul pulmonar. Fiecare orificiu arterial este prevăzut(rci valvule semi lunare sau sigmoide, care au aspect de cuib de rândunică cu concavitatea

' iiponor. in ju a il or ific iilor atrioventriculare şi arteriale există inele fibroase.Cele două ventricule sunt separate prin septul interventricular care este în parte mem-

bianos (în partea sujierioară), dar în cea mai mare parte musculos (în partea inferioară). Partea

'iicnibranoasă, mai mică, este îndreptată spre atrii.

 î  i 'R u c t l i r a   i n i m i i

Din punct de vedere stnictural, inima este alcătuită din trei tunici care, de la exterior

^Prc iiiicrior, sunt; epicardul, miocardul şi endocardul.

Epicardul cslc foita viscerală a pericardului seros şi acoperă complet exteriorul inimii.

Page 338: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 338/422

M io ca rd u l cuprind e miocardu l adult, con tract i l (de execu ţ ie) ş i miocardul embrionar , dc

comandă (ţesutul nodal) . Miocardul adult este un muşchi s tr iat din punct de vedere morfologic ,

dar are proprietăţ i le muşchiului neted din punct de vedere funcţ ional (contracţ i i automate ş i

invo luntare ) ; e l fom ieaz ă m uşch i separaţ i pentm atr i i, care sunt m ai subţ ir i ş i cu f ibre c irculare,

ş i muşchi separaţ i pentru ventr icule , mai groşi ş i cu f ibre obl ic spiralate .

M uş ch i i a tr i i lor ş i ven tr icul i lor se inseră pe inelele f ibroase d in jurul o r i f ic i ilor atrioven-tr iculare ş i arter ia le , cât ş i pe porţ iunea membranoasă a septului intei -ventr icular . Toate aceste

fomia ţ iu ni a lc ă tu iesc sc hele tu l f ibros a l in imi i .

Musculatura atr i i lor este complet separată de musculatura ventr icul i lor , legătura ana

tom ică ş i fun cţ ion ală f i ind re al izată de ţesutul em brionar , a lcătuit dintr-o musculatură specif ică ,

c e p ăs t rează c arac tere le em br ionare . M orfo log ic , ţesu tu l nodal se deoseb eş te de c e l de exec u ţ ie

prin ara njam en tul ne regu lat a l m iofib r i lelo r care t rec de la o celulă la a lta , formând reţele , ş i

p r in a b u n d e n ţ a s a r c o p l a s m e i , b o g a t ă î n g l ic o g e n .

şesu tu l nodal c u pr inde ;

• no du lu i s ino at r ia l K ei th -F lac k , în a t r iu l drept , în ve c ină ta tea vărsăr ii venei c aves u p e r i o a r e ;

• nod ului atr iov en tr icular A sch off-T aw ara , s i tuat deasupra or i f ic iului atr ioventr iculardrept ;

• fasc iculu l atr iov en tr icular H iss , care p leacă din nodului atr ioven tr icular ş i se găseşte la

nivelul po rţ iuni i m em bran oa se a septului interventr icular. D easupra porţ iuni i musculare

a septului interventr icular , fasc iculul atr ioventr icular se împarte în două ramuri , una

stâng ă ş i a l ta dreaptă , care cob oară în ventr iculul respect iv . C ele două ramuri se ramifică

f o m i â n d r e ţe a u a s u b e n d o c a r d i c ă P u r k in j e.

E n d o c a rd u l . înc ăp er i le in im i i su nt c ăptu ş ite de o fo i ţă endote l ia lă nu mită endoc ard. E ltrece fară întrerupere de la atr i i spre ventr icule , acoperind ş i valvulele , cordajele tendi-noase ş i

muşchi i papilar i . Endocardul de la nivelul atr i i lor se cont inuă cu int ima venelor , iar la nivelul

ve n tr icu l i lor cu int im a arterelor . End ocardu l inim ii drepte este independent de endocardul inimii

s tângi .

V A S C U L A R I Z A Ţ I A ŞI IN E R V A Ţ I A IN IM II

Inima este ir igată de cele două artere coronare (stângă ş i dreaptă) , cu or iginea în aorta

asce nd en tă . C oro na ra stân gă, dup ă un traiect scurt, se îm parte în două ramuri: una, numită inter-

ventr iculară anter ioară , coboară în şanţul interventr icular anter ior , ceala l tă , artera c ircumflexă,

s t răbate şanţu l c oronar s tâng .A rtera coro na ră d reaptă se an ga jează în şanţul co ronar drept şi apoi coboară prin şanţul

interventr icular poster ior . Din arterele coronare se desprind ramuri colaterale , care sunt de t ip

terminal , ingând anumite ter i tor i i din miocard ş i neanastomozându-se cu ramuri le colaterale

vecine. Dacă una din aceste colaterale se obstruează printr-un spasm prelungit sau printr-un

trom b (em b olu s) , ter i tor iul resp ect iv nu mai p rimeşte substanţe nutri tive şi O^, se necrozează şi

apare in farc tu l .

Sângele venos a l ini ini i este colectai de vene, ş i anume: vena mare a inimii , care urcă

prin şan ţul in terv en tricula r an terior, vena m ij loc ie a inim ii, care urcă prin şanţul intei'ventricular

poster ior , ş i vena mică a inimii , care străbate şanţul coronar drept . Sângele colectat de acesteve ne a jun ge , în Hnal, în colec toru l v en os principal al inim ii, sinusul coronar, care se află în şanţul

atrioventricular stâng. Sinusul coronar se deschide în atriul drept printr-un orificiu prevăzut cu

v a i v u l a T h e b e s i u s .

3 3 8  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 339: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 339/422

 A  p a r a t u l   c a u d i o v a s c u l a r   3 3 9

Limfa inimii ajunge în ganglionii traheobronşici şi mcdiastinali, după ce a iacul staţie

 în ganglion ii intermediari (descrişi de Fr. Rainer). Dintre aceşti ganglioni, unul se găseşte pefaţa anterioară a aortei ascendente.

Inervaţia extrinsecă a inimii este asigurată de nervii cardiaci, proveniţi din vag şi siinpatic.Din vag se desprind nervii cardiaci (superiori şi inferiori), cât şi nervii cardiaci toracali. Nervii

cardiaci simpatici sunt în număr de trei. Cel superior provine din ganglionul cervical superior,

cel mijlociu provine din ganglionul cervical mijlociu, cel inferior din ganglionul stelat.

Nervii cardiaci simpatici şi parasimpatici se împletesc formând plexul cardiac, situat

sub crosa aortei. în centrul acestui plex se află ganglionul descris de Wriesberg.

PERICARDUL

La exterior, inima este cuprinsă într-un sac fibros numit pericard. Pericardul fibros areforma unui trunchi de con cu baza la diafragmă şi vârful la nivelul vaselor mari de la baza inimii.

Feţele laterale vin în raport cu faţa mediastinală a plămânilor, faţa anterioară cu sternul şi coastele,iar faţa posterioară cu organele din mediastinul posterior. El este fixat de organele vecine pnn

ligamente (ligamentele stemo-pericardice îl fixează de stern, ligamentele vertebro-pericardice

 îl fixează de vertebrele toracale, iar ligamentele diafragmatico-pericardice de diafragm).La interiorul pericardului fibros se află pericardul seros, format din două foiţe: una in

ternă, epicardul, care căptuşeşte suprafaţa externă a miocardului, şi una externă, parietală, care

tapetează suprafaţa internă a pericardului fibros. Cele două foiţe se continuă una cu cealaltă la

nivelul vaselor mari de la baza inimii. între cele două foiţe ale pericardului seros se află cavitateapericardică virtuală, ce conţine o lamă fină de lichid pericardic.

ARBORELE VASCULAR

Arborele vascular este format din artere, vase prin care sângele încărcat cu O, şi sub

stanţe nutritive circulă dinspre inimă spre ţesuturi şi organe, capilare, vase cu calibru foartemic, 1п1ефизе între artere şi vene, la nivelul cărora se fac schimburile între sânge şi diferitele

ţesuturi, şi din vene, prin care sângele încărcat cu СО, este readus la inimă.Aiterele şi venele au în structura pereţilor lor trei tunici suprapuse, care de la exterior

spre interior sunt: adventiţia, media şi intima. Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie,cele mai mici fund arteriolele, care se continuă cu capilarele.

STRUCT URA ARTERELO R Şl VENELORAdventiţia este formată din ţesut conjunctiv, cu fibre dc colagen şi elastice. în structura

advcntiţiei arterelor, ca şi la vene, există vase mici de sânge care hrănesc peretele vascular (vasa

vasorum) şi care pătrund în tunica medie. în adventiţie se găsesc şi fibre nervoase vegetative,

cu rol vasomotor.Tu nic a m ijlo cie (media) are stnictură diferită, în funcţie de calibrul arterelor. La arterele

mari, numite artere de tip elastic, media este formată din lame elastice cu dispoziţie concentncă,

rare fibre musculare netede şi ţesut conjunctiv. în arterele mijlocii şi mici, nuiTiite artere de tip

muscular, media este groasă şi conţine numeroase fibre musculare netede, printre care suni

di.spcrsale fibre colagene şi elastice.

Page 340: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 340/422

T u n i c a i n t e r n ă , i n t i m a ( e n d o t e l i u ) , este alcătuită dintr-un rând de celule endoteliale

turti te , aşez ate pe o m em bran ă baz ală . Int ima se con t inuă cu endocardu l ventr icul ilor . La artere,

 în tr e a c e s te tr ei tu n ic i se a f lă d ou ă m em b ran e e la s tic e , m em b ran a e las tic ă in te rn ă, care se pară

intima de m edia , ş i m em brana e las t i c ă ex ternă , c a re separă media de advent iţ ie .

Peretele venelor , a l căror cal ibru creşte de la peri fer ie spre int imă, are în sta ic tura sa

aceleaşi t rei tunic i ca ş i la artere, cu câteva deosebir i ; cele t rei tunic i nu sunt bine del imitate ,

d e o a r e c e l ip s e s c c e l e d o u ă m e m b r a n e e l a s t i c e ; t u n ic a m i jl o c i e a v e n e l o r e s te m a i su b ţir e,

com pa rat iv cu cea a arterelor , ţesut i il m uscu lar neted al ven elor f i ind m ai redus; advent iţ ia este

mai groasă . Int ima de la nivelul venelor mari (venele cave) se cont inuă cu endocardul atr i i lor .

In venele s i tuate sub nivelul cordului , unde sângele c irculă în sens opus gravitaţ iei , endotel iul

acoperă din loc în loc valvule în formă de cuib de rândunică , care au rolul de a fragmenta ş i

d i r e c ti o n a c o l o a n a d e s â n g e .' O

S T R U C T U R A C A P I L A R E L O RSun t va se de ca l ibru m ic (4 -1 2 μ ) , răspândite în toate ţesuturile şi organele. în structura

lor dist ing em la exte r ior un p eri tel iu , ap oi o m em brană ba zală , iar la inter ior un endotel iu , care

este fonnat dintr-un s ingur rând de celule turt i te . Membrana bazală este bogată în mucopoliza-

haride ş i în f ibre de re t icul ină. Pe ri teliul este format din ţesut conjun ct iv cu f ibre colagen e şi de

ret i c u l ină , în c are se găsesc ş i f ibre nervoase vegeta t ive .

In f icat ş i glandele endocrine există capi lare de t ip special , numite s inusoide; e le au

c a l ib m m ai m are (1 0 -3 0 μ) , pe rete le în t reru pt din loc în loc, c eea c e favor izează schimbu ri le ,

nu au pentel iu ş i au un lumen neregulat , prezentând di latăr i ş i s t râmtorări .

M A R E A Ş I M I C A C I R C U L A Ţ I E

In alcătuirea arborelui vascular se af lă două ter i tor i i de c irculaţ ie : c irculaţ ia marc

(s is te iTi i că ) ş i c i r c u la ţ ia m ic ă (pu lm onară ) .

C i r c u l a ţ i a m i c ă

C ircu laţ ia pu lmo nară înce pe în ventr iculul drept, prin t runchiul arterei pulmonare, care

i r a n s p o r t â s p r e p l ă m â n s â n g e c u С О , .

Trunchiul pulmonar se împarte în cc le două artere pulmonare care duc sângele cu

СО., spre reţeaua capi lară peria lveolară unde-i cedează a lveolelor carc- l e l imină prin expiraţ ie .

Sâ n g ele cu este colec tat de ven ele pulm onare, câte două pentru f iecare plămân. Cele patru

vene pu lmonare s fârşesc în a t r iu l s tâng .

C i r c u l a ţ i a m a r e

C ircu laţia s iste m ică înce p e în ven triculul stâng, prin artera aortă care transportă sângele

cu O, şi substanţe nutrit ive spre ţesuturi şi organe. De Ia nivelul acestora, sângele încărcai cu

С О , es te preluat de ce le do uă ven e cav e care-1 duc în atr iul drept.

S IS T E M U L A O R T I C

Este fonnat din artera aortă şi din ramurile ei , care irigă toate ţesuliiri le şi organele

c oipu lu i omc nc sc ( f ig . 130 , 131 ) .

3 4 0 A s ΑΤΟΜΙΛ Ş l FIZIO LO GIA OMULUI 

Page 341: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 341/422

i C A K n i O r . i S C n i R.U i

Ν· v.ig iivilie,-; .

Λ . s u b c K i v i e d

Ν . l a r i n g c u r c c u r c n t d r .

T m i i c h i u l b r a l i ic c f n li c

A o r i a a s c e n d c n i a

V . a z y g o s

B r o n l i i a p p , d r

Y v . i n t e r c o s i a l epost_;_jii

L a n u i l s i m p a t i c

M m . i i i l c r

c o s t a l i i n t c r n '

M m . i n t e r -

c o s t a l i e x t e r n i

L a n t u l

Ν , l i e m cΛ, Mibc lavic s l^ ; .

<'ro.sa aorioi

Rr. l>roii>ice

Ν . l a r i n g e i i l e c d t c n l s i g

r. iiKiiişiec alc n, v.i), '

Hfo i i l i ia pp s tg .

k r o s o t a g i e i i c

R r f s o l . i g i e m ·  

I a lc II v aμ

■st ilagui

A n a s i o m o / a

V. a / y g o s c u

V. I i c n i i a z y g o s

A a . m l c r c o s

la lc post .

 λ . sp l a l i n ic ,

Ν . s p l a n h i i i c

Ν - s p l a n h n i c

m a r e

Ν . s p l a n h n i c

m i c

C o a s t a a X I I - a

A. şi V. sub

с os Ia Ν . s u b c o s t a l i l i o h i p o g a s l ri c

l ij; П((. Adi la ((niicicii şi iil)(l(iminalii.

Nervii şi vasele spaliiUn· i.Uereoslale pusterioare şi ...aliasiim.lui p«s(c.i«r

Page 342: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 342/422

342

 A n a t o m i a   s î   f i z i o l o g i a   o m u î

Ram fronial al a. tem porale su|>crf.

A. zigomalico- 

orbiiulă

Aa. temporale profunde '

A. sfeno-palaiină^^

A. alveolară sup-post^

Rumuri ulca. occipilulc

A. anculară

A. infraorbilală

A. lahialăsup. ' 7 ^  

A. palatină dcsccndenlă

A. bucală

A. mcnlonicră 

A. labială inf.

A. occipitală

A . p u l u li n ă a s c c n d c n l ă

Λ . c a r o t i d ă e x t e r n ă

A . car o t i d ă i n t er n ă

V. s u b i n c n t o n i e r ă д c a r o t i d ă c o m u n ă

Fig. 131. Artera carotidă

S i s te m u l a r t e r ia l

Artera RamuriAorta ascendentă, cu

o r i g i n e a î n v e n t r i c u l u l s t â n g

Artera coronară stângă şi dreaptă care ir igă inima. Cele

două artere coronare sunt de tip tenninal. Ramurile lor nu se

a n a s t o m o z e a z ă în tr e e le .

Arcul aortic, c a r e c o n t i n u ă

a o n a a s c e n d e n t ă

D e la dr eap ta la stân ga dă trei ram uri; trunchiul arterial

b ra h io ce fa l ic , caro t ida com ună s tângă ş i subc lavia stângă.

Trunchiul arterial brahiocefah'c

Se împarte în ; artera carot idă comună dreaptă şi artera

s u b c l a v i e d r e a p t ă .

Carotida comună d r e a p t ă  

ş i   stângăSe împart în; artera carotidă externă, artera carotidă internă.

La locui bifurcării există o dilataţic, numită sinusul carotic,

c a r e c o n i i n e c h e m o - ş i b a ro r ec e p to r i.

C a r o t id a   externă, c a r e

v a s c u l a r i z e a z ă f a ţ a ş j g â t u l

A re ram uri co iafe ra le; artera tiroidiană superioară, artera

linguală, artera facială, artera faringiană asccndentă, artera au

ricular ă p oste rioar â, artera occip itală , cât şi ramuri temiinale ;

i r te ra tem porală sup erf ic ia lă , ar te ra maxi lară inlcrnâ.

Page 343: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 343/422

 A  p a r a t u l   c a r d i o v a s c u l a r   3 4 3

S i s t e m u l a r t e r i a l - c o n lin iia re

A r t e r a

C arot i da

internă

A r t e r a  

subclavie 

dreaptă ş i 

stângă

Ramuri

PâtRinde în craniu, străbate canalul carotic ώη stânca temporalului. Participa la

vascularizaţia encefalului şi a orbitei. înainte de a se împărţi în ramurile sale temii-

nale , dâ o c olaterală importantă - artera oftalmicâ; aceasta pătrunde în orbită, vascu-

larizând ochiul ş i anexele lui. Ramurile colaterale sunt; artera cerebrală anterioară,

artera cerebrală medie şi artera comunicantă posterioară care leagă carotida inicmă

de artera cerebrală posterioară, provenită din trunchiul arterei bazilare.

Au mai multe ramuri colaterale, din care menţionăm: artera vertebrală, artera

tiroidiană inferioară, artera intercostală supremă (care furnizează primele două

intercostale posterioare) şi artera toracică internă, care furnizează arterele

intercostale anterioare. Artera vertebrală pătrunde în craniu, se uneşte cu opusa

sa şi formează tninchiul arterei bazilare: aceasta se împarte în cele două artere

cerebrale posterioare, care participă la vascularizarea encefalului. Din arterabazilară se desprind şi ramuri pentru cerebel şi trunchiul cerebral. ______________ 

A rt era

axi lară

Continuă artera subclavie şi, prin ramurile ei, vascularizează pereţii axilei. Se

continuă cu artera humerală care merge de-a lun^jul braţului. __________________ 

A r t e r a

brahială

Continuă artera axilară până la plică cotului. Dă următoarele ramuri: artera

radială, artera ulnară.

A rt era  

radială şi 

ulnară

La nivelul labei mâinii formează cele două arcade palmare: superficială,

profLindâ, ca re dau ramuri pentru palmă şi degete (arterele digitale co mune

şi proprii).__________________________________________________________________

A ort adescen

dentă

Continuă arcul aortei şi are un segment toracal şi unul abdominal. Ambeleporţiuni ale aortei descendente dau ramuri parietale şi ramuri viscerale.

A ort a

descen

dentă

toracică

Ramuri parietale: arterele intercostale posterioare (de la a 3-a până la

a 12-a) şi arterele diafragmatice superioare pentru diafragmă. Ramurile vis

cerale sunt: arterele bronşice, arterele pericardice şi arterele esofagiene.

A ort a

descen

dentă

abdominală

Ramuri parietale: arterele diafragmatice inferioare şi arterele lombare.

Ramuri viscerale: 1. Trunchiul celiac, care, după un scurt traiect, se împarte în

artera hepatică, artera gastrică stângă şi artera splenică. Artera gastrică stângă

merge pe mica curbură a stomacului, artera splenică irigă marea curbură a stomacului, splina, софи1 şi coada pancreasului. Artera hepatică irigă ficatul. Din

ea se desprinde artera gastro-duodenală, care irigă marca curbură a stomacului,

doudenul şi capul pancreasului. Tot din artera hepatică se desprinde şi artera

gastrică dreaptă, care participă la vascularizaţia micii curburi a stomacului. 2.

A rtera m ezen terică superioară - irigă duodenul, jejuno-ileonul, ce cul, ap endicele,

co lon ul ascen de nt şi 1/2 dreaptă a colonului transvers. 3. Artera suprarenală

stângă şi dreaptă - irigă glanda suprarenală respectivă. 4. Artera renală dreaptă şi

stângă - irigă rinichiul respectiv. 5. Artera testiculară (ovariană) stângă şi dreapta

irigă testiculele şi, respectiv, ovarele. 6. Artera mezenterică inferioară - ingă 1/2stângă a colon ului transvers, colonul descendent, colonul sigmoid şi 1/3 supe

rioară a rectului, prin artera rectală superioară (ramură a arterei mezenterice mfe-

noare). La nivelul vertebrei L^, aorta descendentă se împarte în cele două ramun

temunale ale sale: artera iliacă comună stângă şi dreaptă. ________________________ 

Page 344: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 344/422

344 I Ν i h ^ M H    <>(.'/ ( Q 

S i s t ^ r m u l a r h ' r i a i   - к \ ^ ы к п и . и г

Artera

Arterîi iliaoâ

comun Â

Vrtera iliacăinterna

Artera i l iaeâexternaA r t e r a f e m u ralăArtera popli-tee

Artera t ihialâanterio a râAl tei a tihialâ  po>teri()arâ

U a m n r i

Sv.' im pait o in аг к'га ιΙκκ\Ί v'Moina ilia^'a inioiiui (arlv'ia lupoi^asiiÎv'a),

n g a poiv ţi î \is co iv lo vlu\ pv'Kîs. K aimu i p;niolak\' aii^Mj s.'U'iata liiiei 

m ora ariora losic ia s i ipcnoaia , a iioia (омега т ( е т ' ; и ;1  :<i

\ilv'ra obu ir aio n o. Raniiu i \ is ee ia lo : a) oon um e la 1>;и l>ai lemeie: iii iei 

\e/iealâ interioara, artera г».чма1а medie ;ji ;ir(eia iii;>mOiis.» mienM, dm ei 

se desp rind artv'ra reet ala inferioara, eai ramiiii peiniii <mionele i'.em 

tale: b) dilente la femeie :ji barh.ii: l;i femeie; iiiieia iiieiiiKi 

barbat; artera piwstatiea ţ;i лe/ieiiK)-difeieiiţiala (peiilm eiiiialtil del'ereiK ţi 

\e7ieiila seminala'); e) eu eom poit.i re speeiala ariera omhilieala, eaie es( 

penneabila la tal. Pupa iia^aere se оЫмегеа/а ţ;i fiimi/ea/a, iliii puma ei  

porţ iun e, ar ie ia \е.меа!а ii_\ e/ ie a urmara).

Paraseţxie peKisul ^i ajunge la eoapsa, Aiii'ia femurala, eaic' i'onmiiia aiieii iliaeii extern.i.

A n c ra po pliio o. c ai v i ou im ua ai lora li-Mmirala.

Ariora iibiala anionoaia. ai ieia iihiala posU'i loaia

1 o n n o a /a aiwu ia diM sala a рк'им ulm.

IMantai.i miL'in.i, |4anlaia с\кмпа. .Ai i'.sk-a .st· imr.sr ,şi (v)mu'a/a au’ada 

plani.II a. clm ik'spi iiui ai U'icli· diijilali.· ro inim i' ,şi ]iu)]»i n

S I S l 1M l I \ 1 N O S

Sistcnuil \ L ' U o > al maiii i iiciilalii  ΐ ι .· ρΐ ι. ·/ (. ·ηΙ .ι Ι doua \i'iii· mau \i‘iia ra\a noai'.i Ş' \cna c.i\a mlciioaia

\ c i i a c aN a s i i p c i i o i i r : ! . S l i a n i ' c s ; m i 4 ‘ l c \ 4 mk). s d f l a r i c ‘ i r i , i a p , r a l . p i m \ ί ί ι ι · Ι ι · ) i i / : i i I î iu ·

u i l c r n c , d c 1.1 m c m b i c k ' s u p e i i D a i c , p i m w i u l c .s ii ht l av n i i l a u · , .şi d i· la I t xa i i· ( .s pa( ;i l <· i i i l c i i o . st a l c c .^Of .u. : h i o n l u i . p c r u ' a r d .şi d i a l i a ! ' ! ) ! ) . p i m . s i s k - m i i l а / у ) ’.о.ч ( l i r, I

D c l i c \ . a r c pa r ic . p n n u i m e a \ c i k ' i i i i r u l a i r m i c m a i u vi ' ii a .si il x l a v i c l a i i a ş i c u · v e na

bl , 1(1 10' c i 14 l  a .v l .Mr'M .şi d i ca j i i a la i p u n I i i / i i ) i iai ca acc.s loi ,i sc l ( мi i i ca /a \ 'c i ia l a \ a .si ipci mai a

\ c i ' .a b r a i iu >cc . a l I c a d l c a p i a L s i c m a i a | )i I ) a pi - d c v c i I k   a l a , i i i l im p c c м ‘ па h ia l iK кч ' / a l i i a . s( an/ ;a

c s i c m . i i i i u d i O I ’ / o i i l a l a .

\ c n a | u: .' 'i la Ki m l c / n . i sc l o i m c a / a i i i m l i a i o i i i l i i a i i m l i i i , i < i l <4  l a i id s a i i ; ' c l c v c i io . s iil  

s m u SUI 1Ьм ( \ ase sr ; ι ι . ικ · m ; ί os i i nea sepi m i l o i   d i i i e i i n . i lc i e i i i ' c l a l i i i · )

U i n i i e s i m i s i i n k · d u K- i m a i c i , m c ii ţ io i i .i i n

• s i n u s u l s a r i l ai s u p e i l o i, s i l n ai i i i d u ' p l i i l s n i m n s a r i la le l.i l o eu l d e i i i i i i c ; i l   eebn t lmin

I j a s c p a i i c l . i l c ;• s i n u ui s a r Hal m k i l oi s i ln a l d eas ii( )i ;i c oi | m i m ( a lo s,

• s j i m s u l l i a n s v c i .. i l 'i . i l p e l. ii .i t -j nl i)t l a m .u i . i a s< i i a n ic i o si i l i n im   <i)) i la l ,

• s i n u s u l c a 4 c r n o s . s i i u a l p i l a l a l a l i a a l a ,i ( o i p i i l n i o s n l m · , /<· ;κη( Ι

S i n u s u r i l e x e n o a s e s c p n n ii i 1е ; м 1т а < u v e n e l e е .чПас l a i n c n c | ) i n i n i . ş i e V i' / i e m / e i,

nч и п Ic e m i s ai с v e n o a с и п I m h a l o m i   i c d c m i l n ii n i и i d e l . i n i v e l u l i n i i i i i i l u i ( t n i i. ' .a i и /

- ’ . i l . i n a s l o i d . i Ί Π j ) . i i i e l d s i e n o i d i a n ;

Page 345: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 345/422

t n I , ι κ η ι ο ί IN U i

\ >ΊΙ,Ι Slll'( l,l\ I»· к I >111IIIILI \ ι ll.l ,1 μΙ ,Ι Ι .1 ι ИИ '( I ilhj' i ••ιΐηιΊ'Ιί \I ll<"> ilr Ii» ΙΙΠ Г IiiI llli m l· · i'li ||

^lip' l Ι' '· Ί >' ' 'IU>N (ΐΙ m r i l l b h 'l n i MI|U Ι lOilh' г ·1ι ι иКч ЫГ ιΙ. ιΙκΙΙ,Ι .1  ΙίΙι \. Ilitfl .■ ΙΗΐιΐΙ

pu 'lii iui чип ! siiiH ill· ιπΙ

\i lU'lr pldllll ldi' [Ui.lllil (UCi ;lşl ilcilllMllli”l II ,ΙΐΙιΊι Ι. ι .tu |ι Ill-iUli ' ι I ·ι Iч ' lll;t. .Illi (· Ь l l lU'l  ţ.1 ИИ|1>'‘ II (ill)Mlilli', ΙίΙιΙΐ,ΐΙι', llIlIdU', iMilIlI.cli') Mllll IIlMiIlli- ill 1.lli |||I|I>I b lli hll .l(l< ti I' 

III.III (iiiU'ia .imI.iiiI. iiilfui K-miiiiiLi) miiii.ii iK· o xiiiţ'iii.i vin.i

\ I - IU’ K· ,sl ipv ‘ l l l i l . l l i ' (Ml l ' l l l l i l l l i l l i ) M' J' I lM'M i l lu ' dl . l l snl> ρ ΐ ι Ί ι ' - ti -H ('t' l S I >li .1 ( It ·»« In u l  

l i li i i I I I 111 ( I i i i i s p i i i r i i ( i i , i l a l o i l i n n i l i i i i i | U M i i l l t . i Nl i r I l i' I UI l i i i u l i ' M . i i i i ' H l i' M M ' | И ' I I i i v r i i r l r  

p i v i l m i i l v · I .1 u i M ' l u l Im m· I.h' i i i | i ' ( ' l ii \ ι ί ι ι ι . ι μ ' D i i i I h · μ ί ι γ Ι ι · , ii | i. i l i i i i il i mk η | ΐι > ιι m i v > tt . i 

IV .1 ( i i u i i ' i · | H · L U i i ι Λ ί ι Ί ΐ ΐ ί ΐ u | | | и | 1 | | | | | Şl M' l i ' i m i i i . l I i i \ ι ί ι . ι   î i mI i i i i) n м ii i I m i I i i i m · i ^ ‘

V t l.ili>I ·*|ΐ

l i f l i 4i «r ii t« t»Ml

■lll

V I u 4 1   iiil 

I l (ţ I W S M i i i i i i l M l l l l » и/ \Ц|<*

Page 346: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 346/422

.U 6   Α  χ  ΠΟΜΙΑ   Şl FIZIOLOGIA OMVLVl

pc faţa internă a braţului ^i se temiinâ într-una din cele două vene brahiale). In vena eavâ su

perioara se temiină sistemul venelor ;i7ygos, tbmiat din marea venă azygos, situată la dreapta 

eoloaiiei \eiiebrale. şi mica \enă azygos, situată la stânga coloanei vertebrale. Mica venă azygos  

se deschide în marea venă azygos, la nivelul vertebrei T^. In sistemul azygosse termină venele 

mtercostale, diafragmatice superioare, bron^icc, periciudice ^i esofagiene.

Înainte de a se temiina în \ena cavă superioară, marea venă azygos descrie o crosă care încalecă pediculul pulmonar d,rept (crosa marei vene azygos).

:· -v'

Fig . 133 . Prin cipale le vene abdominale . I - vena cavă inferioară , 2 - vena porlă ,

3 - \enă l ienalâ , 4 - venă mezenlerică inferioară , 5 - venă renală s lâ i i^ă ,

6 - venă mezenterică superioară , 7 - ( runcl i i splenomezenieric , 8 - venă { ias ir ică s lân^ă

\ e n a c a \ 'ă i n l c r i o i i r ă . A d u n ă s â n g e l e v e n o s d c l a m e m b r e l e i ii le r i o a r c , d e la p e r e ţi i .şi

\ i s c e r e l c d i n b a z i n , d e I a r i n i c h i , su p r a r e n a l e , t e s l ic u l e ( r e s p c c l i v o v a r e ) , d c la p e r d e l e p o s l er io r

a l a b d o m e n u l u i ( v e n e l e l o m b a r e ) , câ l şi d c la ll c a l ( v e n e l e h c p a l i c e ). V e na c a v ă i n l e r io a i ă (d g .

1 3 3 ) SC f o m i e a z â p r i n u n i r e a v e n e i i l i a c c c o m u n e sl â n g i c u c e a d r e a p lă . L a râ m i ii l c i , l lc c a r c

\ 'c n ă i li a c ă c o m u n ă c s l e f o r m a l ă p r in u n i re a v e n e i i l i a c c e x l c r n c c u v e n a il ia c ă i n te rn ă . V en a

i l i a c ă i n t e r n ă c o l e c l e a z â s â n g e l e d c l a p e r e ţ i i ş i v i s c e r e l e d i n b a / i n . C a ş i l a a r l e r a o m o n i m ă ,

Şl în c a z u l v e n e i i l i a c c i n t e r n e d i s l in g e m v e n e p a n c l a l c ( v e n a s a c r a la i n f e r io a r a , ve n a il c o lo m -

b a r ă , v e n a f e s i e r ă s u p e r i o a r ă , v e n a f e s i e r ă i n f e r io a r a ş i v e n a o b l u r a l o r i c ) şi v e n e v i s c e r a le c a rcs u n i c o m u n c l a b ă r b a t ş i l a f e m e i e ( v e n a v c z i c a l a , r c c l a l a m e d i c şi v e n a ru ş in o a s ă i n (c ri iă ) şi

d i f e r i t e , l a b ă r b a t ( ven a p r o s la l i c ă , ven a vc / ic u lo - d i f c r c n ţ ia la ) ş i l a f em eie ( ven a u lc r i i i ă ş i ven a

\ a g i n a l ă ) .

Page 347: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 347/422

(/ΊΛ· 4 t ' l  ( <W/)/OI (ЛС('/ IW

Vlmui i Ik i c î i   oxlcnm CDitliinKi νοίκι k'miiKilii c;iu‘ siriiiijic s.'mţrcic vnios de l.i mvfliil

nicnibniliii mlorior. (";ι iji l;i membrul superior, scclislmg veni.· suiu-rlu i.ile şi vnie ριοΙιιικΚ- (»,ii

;ii'cle;i^i carack'iv), clar eu ineuliuiiea ea la memhnil iiilenor exiMa dona vene unu e, ven.i |x>

|ililee vena leiiuiiala, eelelalle sunt câte tloiui vene pentru artera oniomma eale doua digitale,

ubiale, iibulare.

Dinlre venele superfieiale alo membiului inl'crior noi.mi vena salena marc, eare uiea pe

liiţa interna a gambei şi ei)apsei iji se lemiina în vena leimirala, deserimd la accsi nivel o eiosa,

v;i vena sale na m ieă , ее urea pe (ala poslero -lalerala a gambei şi se tcnnin a in vena pop liiec

Vena eavâ inferioara, formata prin unirea eelordoua vene iliaee comune, un .1  la ilreapla

coloanei ve rte br ale , stra b;ite iliafragm ul şi se termina în atriul drept pnntr un orilieiu preva/iit eu

vaivula lui l 'uslaeliio. In traiectul ci abdominal, ea primeşte afluenţi: venele reii.de, suprarenale,

lestieularc (rcspeeliv, ovarienc), lombare, diafragmatiee inferioare şi hepatice (2-.Ъ.() vena aparte a mărci circulaţii este vena por(iS (llg. 134), care incepc prin capilare in

pereţii tubului digestiv subdiafragmatic şi sfârşeşte prin capilaro in (leat (smusoule licpalice).

l ij». 134. Vena poriii >i 

anusloiuo/t- (lorlu-cave

1- vi'iia cuva infi-rioard

2- vena lu'palica ilri-a|)la

3- vena hepulica ч1апца

4- plexul hepalir sinuviiilel

5- ramul lu-pilic ilrepl 

al venei purle

6- ramul liepalic \(йпц 

al venei purle

7-   vena |)orlrt

K- vena ga^lriea М^пца 

Ч- plexul veno4 ечпГац1ап

10- vena (>aslriea dreapta11-vena puruomhiliralâ 

12· veiia nie/enlericA

supeiioarik

13- Irunchiul \pleno- 

me/enlerie

14- vena lienala

15- vena me/enlerica  

inferioara

16- vena coliea metlie

17- vene jejun ale >1 ileale IN- vena leelala superioai a 

I*)- vena reelalâ inedie

20- vena reelal.i inlerioară

21- plexul redai

2 2 -  vena iliaea inlerni

23- vena iliaia evlei na

Page 348: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 348/422

Vena portă transportă spre ficat sânge încărcat cu substanţe nutrit ive rezultate în urnia absorbţiei

intestinale . Ea se fo m ieaz â înap oia colului p ancreasului , din unirea venei m ezcnter ice superioare

cu trunchiul m ez en tero -sp lenic , rezu ltat din unirea venei m eze nter ice infer ioare cu vena sple

n ic ă .

Ven a m ezen ter ică su perioară st i'ânge sângele de la je juno -i leon (prin venele je juno-i leale),

c e c , ape nd ic e , pr in v ena i l eo c o l i c ă , c o lon asc endent ş i ju m ăta tea dreaptă a co lonu lu i transvers ,

pr in vena c o l i c ă dreaptă .

Ven a m eze nte r ică infer io ară strânge sâng ele de la jum ătatea stânga a colonului transvers,

de la colon ul d escen den t , pr in vena c o l ică stângă, de la colonu l s igm oid, prin venele s igmoidiene,

ş i de la t reim ea s up erioară a rectu lui , pr in vena rectală superioară . Vena splenică strânge sângele

de la spl ină, pancreas ş i mai 'ea curbură a stomacului .

Vena portă prezintă anastomoze atât cu vena cavă superioară , cât ş i cu vena cavă in

fer ioară . Anastomoza c u vena c avă su per ioară are loc la n ive lu l esofagu lu i . Sângele venos a l

eso fag ulu i ab do m inal a jun ge în ven a portă, iar cel al esofagului toracal în sistemul azygos, tributar

ven ei c av e su p er ioare . An astom oza c u vena c avă in ferioară are loc la n ive lu l rectu lu i . Sângeledin treimea superioară a rectului a junge în vena mezenter ică infer ioară , dec i în vena portă , iar

din ce le dou ă treim i in fer ioa re a jung e în vena i l iacă internă, dec i în vena cavă infer ioară . Atunci

când apar o b stac o le în c ircu laţ ia sângelui pr in vena portă spre f icat , sângele din vena portă este

deviat spre locul celor două anastomoze porto-cave ş i constatăm di lataţ ia venelor esofagului

(var ic e ) ş i a le rec tu lu i (hemoroiz i ) .

S I S T E M U L L IM F A T I C

Prin s istemul l imfat ic c irculă l imfa, care face parte din mediul intem al organismului

şi ca re, în f ina l , a jun ge în c ircula ţ ia veno asâ. L im fa, ca ş i l ichidul intersti ţia l, are o compo ziţiease m ăn ăto are cu a plasm ei san gv ine, cu menţ iunea existenţei unui procent mai m ic de proteine

fa ţă de plasma sangvină .

Sistem ul l im fat ic se d eose beşte de s istem ul c irculator sangvin prin două caractere:

• este ada ptat la fun cţia de drenare a ţesuturilor, din care cauză capilarele sale fom iează

reţele tem iinale , spre d eoseb ire de capi larele sangvine care ocupă o poziţie intemiediară

 în tr e s istem u l a rte n a l şi cel venos. Pe lâ ngă aceasta , cap ilarele lim fatice su nt m ai sinuoase

ş i foar te neregu la te ;

• pe reţ i i va selo r l im fat ice sunt mai subţ ir i decât cei a i vaselor sangvine.

S iste m ul l im fat ic încep e cu cap i larele l im fat ice , care au capătul de or igine în “fund de

sac ’ . Ele depăşesc, ca diametru, capilarele sangvine, prezentând pe traiectul lor strâm-torări şi

d i la tăr i ( c a l ibru neu ni fonr i ) .

A u ace ea şi s tructură ca ş i cap i larele sangvine, celu lele endo telia le f i ind mai turti te .

C ap ilar ele l im fa tice sunt foa rte răspândite, ele găsindu-se în toate organele şi ţesuturile.

Prin co nflu en ţa ca p i lare lor l im fat ice se fonn ează va se l im fat ice care sunt prevă-zute la inter ior

c u va lvu le semi lu nare c e în lesnesc c i rc u la ţ ia l imfe i .

Pe reţ i i va selo r l im fat ice au o structură asem ănătoare venelor , prezentând, ca ş i acestea

din urmă, cele trei tunici care sunt mai subţiri , şi , ca şi la vene, nu sunt net delimitate între ele

( i lg . 13 5) . Pe t raseul v ase lor l im fat ice ş i , mai a les , la locul unor confluenţe a le acestora , se

găsesc o ser ie de fonnaţ iuni caracter ist ice , numite ganglioni l imfat ic i , pr in care l imfa trece în

mod ob l iga tor iu .

3^5'  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 349: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 349/422

 A p a r a t u l   c a r d i o v a s c u l a r  

349

Fig. 135. Sistemul limfatic

Ganglionii limfatici au forme variate, cu dimensiuni medii de 2-5 mm, putând ajunge

şi la 1-2 cm. în mod nomial au o consistenţă relativ moale, dar când sunt inflamaţi se măresc,

devin duri şi dureroşi la palpare (hipertrofie gangiionară).

 în general, gan glionii sunt grupaţi în gnipe ganglionare. Exista însă şi ganglioni solitan

(ganglionul epitrohleean, situat în vecinătatea epicondilului medial al humerusului).

Principalele grupe ganglionare sunt:ganglionii pericranieni, situaţi în cerc în jurul capului (ganglionii occipitali, masloidieni,

paratiroidicni, submandibulari, submentaii); ei strâng limfa extremităţii cefalicc;

ganglion ii cer vicali, situaţi la gât, în junil venei jugulare interne; accşti ganglioni adună

limfa strânsă de ganglionii pericranieni, cât şi limfa de la viscerele capului şi gâiului;

* ganglionii axilar i, situaţi la baza membrukii superior, în axilă; colcctcază limfa dc la

loracc, glanda maniară şi membrul superior;

Ш

Page 350: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 350/422

3 5 0  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m v l v i Π

ganglionii inghinali, situaţi la baza memlmilui inferior; colcctcază limfa membrului]

inferior, de asemenea, limfa de la organele genitale externe, cât şi de la peretele anterior]al abdomenului;

gan glionii iliaci, situaţi de-a lungul vase lor iliaee co m un e, cole ctea ză limfa de la pereţiişi organele din pelvis;

ganglionii mediastinali, situaţi în mediastin, colectează limfa de la pereţii toracelui şide la organele din torace;

ganglionii celiaci, situaţi între mica curbură a stomacului şi faţa inferioară a ficatului,colectează limfa de la f icat, stomac, splină, duoden şi pancreas;

ganglionii lombo-aortici, situaţi în regiunea lombară în jurul aortei, strâng limfa de larinichi, uretere şi glandele suprarenale;

ganglionii mezenterici superiori, situaţi în vecinătatea vaselor mezenterice superioare,

strâng limfa de la jejuno-ileon, cec, colon ascendent şi jumătatea dreaptă a colonuluitransvers;

gan glionii m ezenterici inferiori, situaţi în jurul vaselor m ezenterice inferioare, colecteazălimfa de la jum ătatea stângă a colon ului transvers, colonu l descendent, sigmoid şi parteasuperioară a rectului.

S tru ct u ra ga ng lion ilor. La exterior, ganglionii sunt înveliţ i într-o capsulă f ibroasă, din

care pătrund spre in terior septuri co nju n ctivo -vaseulare ce d elimitează o serie de loji în care este

cuprins parenchimu! glandular, care are o zonă corticală şi una medulară.

In cor ticală , unde sep turile sunt mai rare, se află foliculii lim fatici, formaţi din aglomerări

de lim foc ite. In m edulară, ţesutul lim foid se dispune sub fo nn ă de cordoane folieulare, anasto-m ozate între ele.

Atât în medulară, cât şi în corticală se află o serie de spaţii numite sinusuri, în care sedesch id \ asele lim fatice aferen te ale gan glionilor. A ceste vase pătrund în ganglion, străbătând

capsula fibroasă de la periferia acestuia.

Vasele limfatice eferente ies din ganglion prin hilul acestuia, prin care pătrund şi vasele

nutritive ale ganglionului. Ganglionii limfatici realizează mai multe funcţii: produc limfocite

şi monocite, fomiează anticoq^i, au rol în circulaţia limfei, opresc pătixinderea unor substanţe

străine : la persoanele tatuate, ganglionii regionali sunt coloraţi deoarece au reţinut substanţa cu

car e s-a făcu t tatua jul), au rol de barieră în întinderea in fecţiilor (în cazul unor infecţii, ganglionii

'"cgionali sunt hipertrofiaţi) .Lim fa c o lec tată din diferitele ţesuturi şi organe , după ce a străbătut gang lionii regionali

unde s-a îmbogăţit cu limfocite şi monocite, circulă prin vasele eferente ale ganglionilor, spre

trunchiunle l imfatice mari . Aceste trunchiun l imfatice mari sunt:trunchiul jugu lar (stâng şi drept), care c olectea ză limfa de la cap şi gât;trunchiul subclavicular (stâng şi drept), care colectează limfa de la membrul superior,

peretele anterior al toracelui şi de la glanda mamară;trunchiul bronho-mediastinal (stâng şi drept), care colectează limfa de la pereţii şi

viscerele din torace;trunchiul lombar (stâng şi drept), care colectează limfa membrului inferior, de la pereţii

şi viscerele din pelvis;trunchiul intestinal (unic), care colcctează limfa de la ganglionii mezenterici superiori

Şl inferiori.Toate aceste trunchiuri ajung, în final, în cele două colectoare limfatice mari: canalul

toracic şi vena limfatică dreaptă.

Page 351: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 351/422

Cnn^ilul toracic . Este ccl mai marc colcclor limfalic înccpc prinir-u (Jiiaiain;numită cisternă chyli (cistcrna Pccquct), situată înainlca vcrlcbrci I.,, Urca anterior (Jccoloana vertebrală, înapoia aortei, străbate diafragma şi pătrunde in lorace. unde, iniţia),

este situat în mediastinul posterior. Ajuns la nivelul vcrtcrci se îndreaptă spre plângăşi înainte pentni a se deschide în unghiul vcnos, format din unirea venei jugulare inicmc

din stânga cu vena subclavicularâ stângă (unghiul Pirogoff). În ultima sa porţiune scaflă în mediastinul superior. Canalul toracic are o lungime de 25-30 cm ,>i un calibru dc2-3 mm, fiind prevăzut eu vaivule la interior. Canalul toracic strânge limfa din 1/4 inferioarastângă şi dreaptă şi din 1/4 superioară stângă, primind ca afluenţi trunchiurile lombare istâng şidrept), tainchiul intestinal şi trunchiurile jugular, subclavicularşi bronhomediastinal din parteastângă.

Vena limfatică dreaptă. Are o lungime de 1-2 cm şi colectează trunchiurdc jugular,subclavicular şi bronhomediastinal din partea dreaptă. Se deschide în locul dc unire dintre vena

 jugulară internă din dreapta cu vena subclaviculară dreaptă.

 A  p a r a t u l   c a r d i o v a s c u l a r    j 5 /

S P L I N A

Este un organ abdominal intraperitoneal, nepereche, care aparţine sistemului circulator. Ea formează limfocite (este organ limfopoetic), distruge hematiile bătrâne, inter

vine în metabolismul fierului şi este un organ de depozit sangvin (200-300 g sânge) pecare-1 trimite în circulaţie în caz de nevoie (hemoragii, efort fizic).

Splina ocupă loja splenică, cuprinsă între colonul transvers şi diafragm, la stânga lojcigastrice. Are o culoare bnin-roşcată şi o greutate de 180-200 g. Forma splinei este adesea comparată cu cea a bobului de cafea. Splinei i se descriu trei feţe, trei margini, un vârf şi o bazâ.Feţele splinei sunt: diafragmatică, în raport cu diafragma, gastrică, în raport cu faţa posterioaraa stomacului (această faţă conţine şi hilul splinei) şi renală, în raport cu faţa anierioară a rinichiului stâng. Vârful este îndreptat în sus şi înapoi, spre coloana vertebrală, baza este situată învecinătatea colonului transvers. La nivelul bazei se observă impresiunea colică a splinei. Dintre

marginile splinei, cea anterioară este crenelată.Structura splinei. Splina este învelită, la extenor, de peritoneu, care, continuându-sc

pe organele vecine, fonriează două ligamente care leagă splina de pancreas (ligamentul pan-creatico-splenic) şi de marea curbură a stomacului (ligamentul gastro-splenic). Sub pcntoncuse află capsula splinei, care conţine fibre de colagen, elastice şi fibre musculare netede cc secontractă sub acţiunea adrenalinei.

Dc pe faţa profundă a capsulei se detaşează septuri, de-a lungul cărora pătrund în splinavasele şi nervii splinei.

Parenchimul splenic are în stnictura sa pulpa albă şi pulpa roşie. Pulpa albă a splinei esteformată dm ţesut limfatic dens, dispus în jurul sistemului arterial. Acest ţesut limfatic esic diNpus,pe de o parte, sub fonnă de teci limfoide perivasculare, iar pe de altă parte se structurea/i subforma unor noduli, numiţi софи5 си111 lui Malpighi (foliculi splcnici).Tccile limfoide penanerialc^unt formate din limfocitele mici, limfocitele T. Structura nodulilor splenici este asemânatoarc

cca a structurilor similare din ganglionii limfatici.Spre deosebire dc foliculii din ganglionul limfatic, nodulii .splenici sunt situaţi injunji

Linci arierc, localizate fie central, Пе periferic.

Page 352: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 352/422

Pulpa roşie se prezintă ca fiind fon na tă dintr-un sistem lacunar, reprezentat prin sinusurilr

venoase, şi dintr-un sistem de cordoane, cordoanele lui Bilroth sau cordoanele splenice.

Cordoanele lui Bilroth sunt situate în spaţiile dintre două sinusuri adiacente şi sunt

fonnate din: l imfocite, plasmocite, macrofage, numeroase hematii , cât şi neutrofile.

Vascularizaţia arterială a splinei este realizată de artera splenică, ram din trunchiul celiac.

Ea ajunge la splină, mergând de-a lungul marginii superioare a софикй şi cozii pancreasului.

Sângele venos este colectat în vena splenică. Aceasta participă la fomiarea venei porte.

Limfocitele splinei sunt colectate în ganglionii pancreatico-lienali. Inervaţia splinei este

asigurată de plexul splenic, care provine din plexul celiac şi ajunge la splină de-a lungul artereisplenice.

 j 5 2 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

Aparatul cardiovascular asigură circulaţia sângelui şi a limfei în organism. Prin aceastase îndeplinesc două funcţ i i majore:

• distribu irea sub stan ţelor nutritive şi a oxigen ului tuturor celule lor din organism;

• co lecta rea pro du şilor tisulari de cata bo lism pentru a fi excretaţi.

Forţa motrice a acestui sistem este inima, arterele reprezintă conducte de distribuţie,

venele sunt rezervoare de sânge, asigurând întoarcerea acestuia la inimă, iar microcirculaţia

(arteriole, metaarteriole, capilare, venule) constituie teritoriul vascular la nivelul căniia au loc

schimburile de substanţe şi gaze.Ventriculul stâng al inimii pompează sângele prin vasele sangvine arteriale ale circu

laţiei sistemice către capilarele tisulare (marea circulaţie). Sângele se întoarce la inimă, în atriul

său drept, pe calea venoasă sistemică, fund pompat apoi, de către ventriculul drept, în plămâni,

de unde se reîntoarce la cord, şi anume în atriul stâng (mica circulaţie). Acest fapt este posibil

datontă celei mai importante funcţii a inimii: aceea de pompă.

FIZIOLOGIA INLMII 

IN I M A C A P O M P Ă

Rolul fundamental al inimii este acela de a pompa sânge. Ea poate fi considerată ca

fiind alcătuită din două pompe dispuse în serie (pompa stângă şi cea dreapă), conectate prin

circulaţiile pulmonară şi sistemică. Ficcare paite a inimii este echipată cu două seturi de valve

care, în mod nonnal, impun deplasarea fluxului sangvin într-un singur sens.

V^alvele atr io -v e n tri cu la re (m itra lă şi tricusp idă ), care separă atriilc dc ventricule,

se deschid în timpul diastolei pentru a pemiite sângelui să umple ventriculele. Aceste valve se

 în chid în tim pul sis to le i, in te rzic ând tr ecerca sângelu i înap oi în atrii.

V alv ele s cm ilu n a re (a o rti că şi p u lm on ar ă) .se deschid în timpul sistolei pentru a

pemiite expulzia sângelui în artere .şi se închid în diasiolă, împiedicând revenirea sângelui în

ventricule.

Page 353: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 353/422

Ven tricu lul drept are pereţii mai subţiri şi pompează în circulaţia pulmonară volume

relativ mari de sânge, la presiuni relativ mici. Ventriculul stâng are pereţii mult mai groşi, dcoarcce

trebuie sâ po mpeze îm potriva presiunilor mari existente în circulaţia sistc-mică. în consccinţă,

lucnil m ecanic al ventriculului stâng este mai mare decât al celui drept, fapt ce explică afcclarea

mai frecventă a ventriculului stâng de diferite procese patologice.

Activitatea de pompă a inimii se poate aprecia cu ajutorul unui parametru, denumit

debitu l c a rd ia c , ca re reprezintă volumul de sânge expulzat de fiecare ventricul într-un minut.

El este egal cu volumul de sânge pompat de un ventricul la fiecare bătaie (volum - bătaie)

 înmulţit cu frecvenţa cardiacă. Volumul bătaie al fiecărui ventricul este, în medie, de 70 ml, iar

frecvenţa cardiacă nomială este de 70-75 bătăi/min; astfel, debitul cardiac de repaus esle deaproximativ 5 litri pe minut. Frecvenţa cardiacă este sub control nervos. Activitatea sistemului

nervos simpatic determină creşterea frecvenţei cardiace, în timp ce activitatea parasimpatică(vagală) o scade. Volumul - bătaie variază cu forţa contracţiei ventriculare, presiunea arterială

şi volumul de sânge aflat în ventricul la sfârşitul diastolei. în eforturi fizice intense, frecvenţa

card iacă po ate creşte până la 200 bătăi pe minut, iar volumul - bătaie până la 150 ml, determinând

o creştere a debitului cardiac de la 5 la 30 litri, deci de 6 ori. în somn, debitul cardiac scade; înfebră, sarcină şi la altitudine creşte.

Funcţia de pompă a inimii se realizează cu ajutorul proprietăţilor muşchiului cardiac

(excitabilitatea, automatismul, conductibilitatea şi contractilitatea).

ST RU C TU RA Şl PR O PR IET Ă şILE FUNDAMENTALE ALE MIOCARDULUIMuşchiul cardiac (miocardul) este alcătuit din celule cardiace distincte, conectate electric

 între ele prin joncţiuni gap. Depolarizarea unei celule cardiace este transmisă celulelor adiacente

prin aceste joncţiuni, ceea ce transfonnă miocardul într-un sinciţiu flmcţional. De fapt, inima

funcţionează ca două sinciţii: unul atrial şi unul ventricular, izolate din punct de vedere electric,

 în mod nonnal, exis tă o singură conexiune funcţională electrică între atrii şi ventricule; nodul

atrio-ventricular şi continuarea sa, fasciculul His.

Musculatura cardiacă este alcătuită din două tipuri de celule musculare;

• celule care iniţ iază şi conduc impulsul;

• celule ca re , pe lângă conducerea impulsului, răspund la stimuli prin contracţie; acestea

reprezintă miocardul de lucru.Evident, ambele tipuri de celule simt excitabile, dar, contrar situaţiei întâlnite la muşcluul

striat, excitaţia este generată în interiorul organului însuşi (în celulele de tip 1); acest fapt con

stituie autoritmicitatea sau automatismul inimii.

E x cit a b il it a te a reprezintă proprietatea celulei musculare cardiace de a răspunde la

stimuli printr-un potenţial de acţiune. Unele manifestări ale excitabilităţii (pragul de excitabili-

ifiie, legea ”tot sau nimic”) sunt comune cu ale altor celule excitabile (musculare netede sau

striate, glandu lare sau ne rvoa se). Inima prezintă particularitatea de a fi excitabilă numai în fazade relaxare (d iastolă ) şi inexc itabilă în faza de contracţie (sistolă). Aceasta reprezintă legea

'nexcitabilitătii periodice a inimii. In timpul sistolei, inima se afla în penoada refractară abso-

oricât dc putcrn ic ar fi stimulul, el rămâne fară efect. Această particularitate a excitabilităţii

miocardice prezintă o mare importanţă pentai conservarea funcţiei dc pompă ritmică. Stimulii

cu frecvenţă mare nu pot tetaniza inima prin sumarea contracţiilor. Explicaţia stării refractarc a

inimii rezidă din fomia particulară a potenţialului de acţiune al fibrei miocardice.

 A  p a r a t u l   c a r d i o v a s c u l a r  

Page 354: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 354/422

Potenţialul de repa us a l mem branei .  C e lule le m iocard ice m enţ in o d i fe renţă de potenţial I

de -6 0 -9 0 m V de o par te ş i de a l ta a m em bran e i lor ce lu lare , in ter io iu l ce lu le i f iind negat iv , :

com parat iv cu ex ter iom l . A ces t potenţ ia l e s te generat datori tă perm eabi l ită ţ ii m emb ranare d ifer ite

penti-u d i fe r i ţ i ion i ş i da tor i tă d i fe re nţe lo r de con cen traţ ie ion ică d in tre exter iom l ş i in teriorul

c e l u l e i .

Potenţ ia lu l prag .   C e l u l e l e e x c i t a b i l e s e d e p o l a r i z e a z ă ra p id d a c ă p o t e n ţi a lu l d e me m

brană a t inge u n n ive l c r i t i c , nu m it potenţia l prag . Od ată acesta a t ins , depo lar izarea es te spontană .

A c e a s t ă p r o p r i e ta t e s e n u m e ş te l e g e a “ t o t s au n i m i c ” .

Poten ţialul de acţiune card iac  se referă la mo dificări le potenţialului de mem brană ce apar

după ce ce lu la a pr imit un s t imul adecvat . După forn ia ş i v i teza de conducere a le potenţ ia lu lui

de ac ţ iu ne , ce lu le le m ioca rd ice se împ art în două grupe ; f ibre len te şi f ibre rapide .

F ib re le le nte su nt prezen te în m od no nn al doar în nodurile s ino-a tr ial ş i atr io-ventricular ,

cu un potenţ ia l de repaus var i ind în t re -50 ş i -70 mV. E le prez in tă în membrana lor ce lu lară

aşa-numite le canale ion ice len te , iar v i teza de conducere a potenţ ia lu lui de ac ţ iune es te de0 , 0 2 - 0 , 1 m / s .

F ib re le len te prez in tă per ioadă re frac tară abso lută (de f in i tă mai sus) ş i perioadă re frac

tară re la t iv ă , c e durează c âteva m i li secund e ş i în care un s timul t rebuie să f ie m ai pu tem ic decât

n o n n a l p e n t r u a d e c l a n ş a p o t e n ţi a lu l d e a c ţi u n e.

C e lu le le m iocard ice nom iale a t r ia le şi ventr iculare , precum ş i ce lu le le ţesumlui spec ia

l izat de conducere al in imii sunt f ibre rapide. Potenţialul lor membranar de repaus este cuprins

 în tre - 8 0 şi - 9 0 m V . E le p re z in tă în m em b ra n ă ca n a le io n ice de sod iu , iar dura ta pote nţi alu lu i de

ac ţ iu ne va r iază , c ea m ai lungă f i ind c ea a f ibre lor Purk in je ş i fasc iculului His. A cest fapt as igură

p r o t e c ţ ia î mp o t r iv a u n o r ar it mi i .Vitezele de conducere ale potenţialului de acţ iune variază de la 0 ,3-1 m/s în ce lule le

m ioca rd ice la 4 m/s în f ibre le P urk in je . A ceastă v i teză mare de conducere as igură depolar iza

rea ap roap e instan tane e a în t regului m iocard , ceea ce îmbu nătăţeş te e f ic ien ţa contrac ţie i

m i o c a r d i c e .

Fazele potenţialului de acţ iune sunt în număr de 5 , f iecare f i ind detemiinată de eveni

me n t e b i n e s t a b i l i t e .

A u tom at is m u l reprezin tă propr ieta tea in im i i de a se autoexci ta . A cesta nu este spec i f ic

in im i i . S co as ă d in с о ф , in ima co nt inuă să bată . în l ipsa in f luenţe lor ext r insec i nervoase, ve

getat ive Şl umorale , in ima îşi continuă act ivitatea r i tmică t imp de ore sau zi le , dacă este ir igatăcu un l ich id nu tritiv sp ecial . A utom atism ul es te generat în anumiţ i centri ce au în alcătuirea lor

ce lu le ce in iţ iază şi con du c imp ulsuri le . în mod non na l , în in im ă există trei centri de automatism

c a r d i a c .N odu l sino-atrial .  La a cest n ivel ( f ig . 136 ) , frecvenţa descărcări lor este mai rapidă, de

70 - 80 pe minut , ş i , din această cauză, in ima bate , în mod nonnal , în r i tm sinusal .

Nodul atrio-ventricular (joncţiunea atrio-ventriculară).  La acest n ivel , frecvenţa

d escă rcăr i lor este de 4 0 p oten ţiale de acţiune/minut. D e aceca , acest centru nu se poate manifesta

 în m od n o n n a l , deşi el fu n cţio n ea z ă p en na n en t şi în p arale l cu nodul sin o-a tr ia l. D acă centrul

sinusal este scos din funcţ iune, comanda inimii este preluată de nodul atr io-ventricular , care

imprimă r i tmu l nodal sau jon cţ ion al .

Fasc iculul His şi reţeaua Purkinje. A ici, frecvenţa de descărc are este de 25 impulsuri pe

minut. Acest centni poate comanda inima numai în cazul întreruperii conducerii atrio-ventriculare

(bloc atno-ventricular de gradul I I I ) , imprimând ri tmul idiovcntricular

3 5 4  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   OMULun

Page 355: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 355/422

Aceşti centri funcţionează după regula stratificării ierarhice, adică cel cu frecvenţa ceamai mare îşi impune ritmul. Prin rărirea frecvenţei se constată fenomenul de abdicare, iar princreşterea frecvenţei apare fenomenul de игифаге.

Ritmul funcţional al centrului de comanda poate fi modificat sub acţiunea unor factoriexterni. Căldura, excitarea sistemului nervos simpatic, adrenalina accelerează ritmul inimii(tahicardie), în timp ce răcirea nodului sinusal, excitarea parasimpaticului şi acetil-colina rărescbătăile caidiace (bradicardie). De asemenea, automatismul este mfluenţat şi de concentraţiileplasmatice ale ionilor de sodiu, potasiu şi calciu.

Geneza automatismului cardiac.  în cord există celule capabile să-şi autoreglezevaloarea potenţialului de membrană (celule autoexcitabile), aceasta datorindu-se capacităţii lorde depoiarizare lentă diastolică. Depolarizarea lentă diastohcă este posibilă datorită propnetăţilorspeciale ale canalelor ionice existente în membrana lor celulară.

Conductibilitatea reprezintă proprietatea miocardului de a propaga excitaţia la toatefibrele sale; după cum am văzut, viteza de conducere însă diferă. Din momentul descărcăriinodului sinusal şi până la completa invadare a atriilor şi ventriculelor de către stimul trec0,22 s. Mai întâi, stimulul se propagă de ia nodului sinusal la atrii, pe care le activează în 0,1 s,provocând s istola atrială. Unnează o întârziere de 0,04 s, corespunzătoare propagării mai lentea shmulului prin nodul atrio-ventricular. Această întârziere se datorează conduceni extrem delenlc a impulsului prin nodul atrio-ventricular (0,02-0,05 m/s) şi asigură timpul necesar pentru

apariţia contracţiei atriale, care creşte umplerea ventriculară, mai ales în cazul frecvenţelor car-diacc rapide. Dc asemenea, această viteză lentă de conducere, asociată cu perioada refractarălungă a celulelor nodului atrio-ventricular, limitează numărul de impulsuri ce poate fi condus

prin nodul atrio-ventricu lar spre ventricul la aprox. 180 bătăi/min. Astfel, vcntriculii sunt protejaţi dc o stimulare prea frecvcntă, care poate reduce eficienţa pompei cardiace. Există situaţii

palologice în care impulsul atrial poate fi complet blocat la acest nivel.

Page 356: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 356/422

Page 357: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 357/422

 A r iKATl l. C iRPIO i a s c î    l a r  tS'

Efec tu l Frank-Starlinş’ (Legeu Starlinf; a inimii)  ( Inul (Jmiro liu lom со controleii/ ii

lorKi co iiirac ţic i ca rd iiicc este lungimea uiiţiala (sau pr csa ain a) fibrei muscularc \'.iMa(ii .ilc

lungimii Hbrci muscularc modifica numânil de legături cc se poate reali/a intre lilamentelc de

actină ii miozină, prin schimbarea gradului lor de suprapunere. în cordul normal, presarcmadep inde de volum ul d c sânge aflat in ventricule imediat înaintea începerii ccintracţiei Creşterea

acestui volum dctemiină alungirea fibrelor cardiace, care, pana într-un anumit punct, favon/ca/i

fomiarca mai multor punţi acto-miozinice, pen^iţând inimii să dezvolte o forţa mai mare de

co ntracţ ie. A stfe l, o p rcsarcin ă crescută produce o contracţie mai puternică .şi un volum mai ma rc

de sânge va fi pompat de către inimă. Explicaţia ac-ceptată pontni această relaţie între luniţiine

şi forţa de c on tra cţie , este a ctivarea lungime dependenta, prin care creşterea sen.sibilitaţii la c a l

ciu este factorul major ce explică această creştere a forţei de contracţie, pe măsură cc lungimea

iniţială a sarcomerului crcşte.La nivel m olecu lar, se presupune că o creştere a lungimii sensibilizezâ tropomna Г Ια

acţiunea calciului citosolic.

C I C L U L C A R D I A C

Un c iclu sau o revo luţie cardiacă este fomiat dintr-o sistolâ şi o diastola. Datorită întâr

zierii propagării stimulului pnn nodul atrio-ventricular, există un asincronism între sistola atnilor

şi cea a ventriculelor; sistola atrială precede cu 0,10 s pe cea a ventriculelor. Durata unui ticlu

cardiac este invers proporţională cu frecvenţa. La un ritm de 75 bătăi pe minut, ciclul cardiac

durează 0,8 s. El începe cu sistola atrială cc durează 0,10 s. Vcntricu-lele se află la stărşituldiastolei, sunt aproape pline cu sânge, iar sistola atrială definitivează aceasta umplere, ea asi

gurând 15 - 20 % din umplerea ventriculară. In timpul sistolei atriale are loc o creş tere a presiun ii

din alrii. Sângele nu poate retlua spre venele mari datorită contracţiei fibrelor muscularc dm

 ju m l o rif iciil o r de vărsare a vene lor în atrii. Singura ca le deschisă o reprezintă on fic iil e atrio-

ventriculare. Sistola atrială este urmată de diastola atrială, care dureaza 0,70 s. La începutul

acesteia are loc sistola ventriculară, care durează 0,30 s şi se desfaşoara în doua faze.

Faza de contracţie izovolumetrică   începe în momentul închiderii vahelor atno-ven

triculare şi se termină în momentul deschiderii valvelor semilunarc. în acest interval dc timp

ventriculul se contractă ca o cavitate închisă, asupra unui lichid incompresibil. fapt care duce

la o crcştere foarte rapidă a presiunii intracavitare. în momentul când presiu-nea ventriculara o

depăşeşte pe cea din artere, valvele semilunare se deschid şi are loc ejecţia sângelui.

Faza de ejectie  începe cu deschiderea valvelor semilunare şi se temiină în momentul

 în chid cr ii acesto ra . La început arc loc o ejecţie rapidă (aproximativ 2/3 din debitul sistolic es te

expulzat în prima treime a sistolei), umiată de o ejecţie lentă. Expul/ia sângelui dm ventriculul

drept începe înaintea celei din ventriculul stâng şi continua şi dupa ce aceasta a luat slârşit

Deoarece ambii ventriculi expulzează în medie acelaşi volum de sânge, vite/a de expul/ie dm

ventricu lul drept este mai mică decât ce a dm ventriculul stâng. Volumul de .sânge eieclat in timpulunei sistole este de 70-75 ml în stare de repaus şi poate creşte până la 150-200 ml în clortutilc

fizice înlense. Dupa sistola urmează diastola ve ntr icu lară, ce dureaza 0,5 0 s Datorita relaxam

miocardului, presiunea intracavitară scade rapid. Când presuineadin ventnculedevine înlctuurj

celei dm arterele mari, are loc închiderea valvelor semilunare care împiedica reîntoarcerea viiigC'

Iu i  in venlncule. Pentru scuil timp, veninciilele devin cavitaţi incluse (dia.stola i/ovolumetiu . 0

Page 358: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 358/422

în acest timp, presiunea intraventriculară continuă să scadă până la valori inferioare celei din 

atrii, penniţând deschiderea valvelor atrio-ventriculare. în accst moment începe umplerea cu sânge a ventriculelor (faza de umplere este şi ea diferenţiată în faza de umplere rapidă şi cea de umplere lentă). Umiează o perioadă de 0,40 s, numită diastolă generală, în care atriile şi ventriculele se află în stare de relaxare. La sfârşitul acestei faze are loc sistola atrială a ciclului 

cardiac umiător.Lucrul mecanic al inimii reprezintă travaliul efectuat de pompa cardiacă în timpul sistolei ventriculare. El se calculează înmulţind volumul sistolic (75 ml) cu presiunea arterială medie (100 mmHg). Valoarea travaliului este de 100 g/sistolă la ventriculul stâng şi 20 g la ventriculul drept. Calculat pe 24 de ore, pentru întreaga inimă el reprezintă 10 ОООkg.

MANIFESTĂRI CE ÎNSOŢESC CICLUL CARDIACîn timpul activităţii sale, cordul produce o serie de manifestări electrice, mecanice şi 

acustice.

Manifestările electrice reprezintă însumarea vectorială a biocurenţilor de depolarizare şi repolarizare miocardică. înregistrarea grafică a acestora reprezintă electrocardio-grama, metodă foarte larg folosită în clmică pentm cercetarea activităţii inimii.

Manifestările mecanice sunt reprezentate de şocul apexian şi pulsul arterial. Şocul apexian reprezmtă o expansiune sistolică a peretelui toracelui în dreptul vârfului inimii. Pulsul arterial este o expansiune ritmică a peretelui arterelor, provocată de variaţiile ritmice ale presiunii sângelui.

Manifestările acustice sunt reprezentate de zgomotele cardiace. Zgomotul I, sistolic,  este mai lung, de tonalitate joasă şi mai intens. El este produs de închiderea valvelor atrio- 

ventriculare şi vibraţia miocardului la începutul sistolei ventriculare. Zgomotul II, diastolic, este mai scurt, mai acut şi mai puţin intens. Este produs, la începutul diastolei ventriculare, de închiderea valvelor semilunare. în intei-valele dintre zgomote se inteφun pauze de linişte. Zgomotele cardiace pot fl înregistrate grafic, rezultând o fonocardiogramă.

 Α  λ  Ά то  m i  а  Ş l FIZ IOLOG IA OMUL VI \

F IZ IO L O G IA C IR C U L A Ţ I E I S ÂN G E LU I

Cu studiul c irculaţ iei sângelui se ocupă hemodinamica. Sângele se deplasează în c ircuit

 în c h is Şl  în tr -u n s in g u r sen s. D e la v en tr ic u lu l stâ ng p ână la atr iu l dre pt, sân g ele străb ate m areacirculaţ ie (c irculaţ ia s is teinică) , iar de la ventr iculul drept până la atr iul s tâng parcurge mica

c i r c u l a ţ ie ( c i r c u l a ţ ia p u l m o n a r ă ).M ica ş i m area c irc u laţ ie sunt dispuse în ser ie . De aceea , volumul de sânge pom pat de

ven tr iculul s tâng , într-un m inut , în m area c irculaţ ie este egal cu cel pom pat de ventr iculul drept

 în m ic a c irc u la ţie .L eg i le ge nera le a le h idrodinam ic ii su nt apl i c ab i le şi l a hemo dinamic ă .

C I R C U L A Ţ I A A R T E R IA L A

Arterele sunt vase pnn care sângele iese din inimă.

A r t e r e l e e l a st i ce

S t r u c t u r ă . A o r t a ş i r a m u r i l e ci   mari (carotidele, i l iacele şi arterele axilare) prezintă o

tunică medie bogată în elast ină ş i cu doar câteva celule musculare netede. Această s imctură le

Page 359: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 359/422

 AV A RA W L CARDIOVASCULAR j § f j

face distensibilc, aslfel încât preluarea volumelor de sânge cxpulzale dc mima determina doar

creşteri moderate ale presiunii la nivelul lor.

Pro p rie tă ţi : complianţa (arterele elastice servesc ca rezervoare), distcnsibilitatca, e las

ticitatea.Elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a se lăsa destinse când cre.ştc presiunea

sângelui şi de a reveni la calibrul iniţial când presiunea a scăzut la valori mai mici. în timpul

sistolei ventriculare, în artere este pompat un volum de 75 ml sânge peste cel conţinut în aceste

vase. Fiind incompresibil, suφIusul de sânge ar putea provoca o creştere una.şă a presiunii

arteriale, ducând la niptiira vaselor. Datorită elasticitătii, unda de şoc sistolică este amortizată.

Are loc îruTiagazinarea unei părţi a energiei sistolice, sub formă de energie elastică a pereţilor

arteriali. Această energie este retrocedată coloanei de sânge, în timpul diastolei. în felul acesta,

arterele mari suferă o diastolă elastică în timpul sistolei ventriculare şi o sistolă elastică în

timpul diastolei ventriculare. Prin aceste variaţii pasive ale calibrului vaselor mari se produce

transfomiarea ejecţiei sacadate a sângelui din inimă în curgere continuă a acestuia prin artere.

Arterele musculare

Sunt cele mai numeroase artere din organism.

Structură; tunica medie conţine un număr crescut de fibre musculare netede, al căror

număr scade pe măsură ce ne depărtăm de cord. Servesc drept canale de distribuţie către dife

ritele organe.

Suprafaţa totală de secţiune a arborelui circulator creşte marcat pe măsură ce avansămspre periferie. Deoarece aceeaşi cantitate de sânge traversează fiecare tip de vase în unitatea de

timp, viteza de curgere va fi invers proporţională cu suprafaţa de secţiune.

Arteriolele

Structură; un strat foarte gros de celule musculare netede constituie media, iar lumenul

are un diametni foarte mic. Arteriolele îşi pot modifica marcat diametrul lumenului pnn contrac

tarea/relaxarea muşchilor netezi din peretele lor (contractilitate). Acest fapt permite un control

fm al distribuţiei debitului cardiac către diferite organe şi ţesuturi.

Tonusul musculaturii netede depinde de activitatea nervilor simpatici, de presiuneaarterială, de concentraţia locală a unor metaboliţi şi de mulţi alţi mediatori.

Autoreglarea este mecanismul care permite organelor şi ţesuturilor să-şi ajusteze

rezistenţa vasculară şi să-şi menţină un debit sangvin constant, în ciuda variaţiilor presiunii ar

teriale. Este foarte bine reprezentat la nivelul rinichilor, creierului, inimii, muşchilor scheletici

şi mezentenilui. Există mai multe teorii ce încearcă să explice acest mecanism.

Teoria metabolică  sugerează că o creştere a presiunii arteriale determină creşterea locală

a debitului sangvin, ceea ce duce la îndepărtarea din zona respectivă a substanţelor vasodilata-

toaie; consecutiv, are loc creşterea rezistenţei vasculare şi, astfel, debitul sangvin local revine

la nonnal. S-a sugerat implicarea următoarelor substanţe vasodilatatoare; C 0 „ H’, adenozina,

prostaglandinele, ionii fosfat sau scăderea concentraţiei de O,. Totuşi, autoreglarea nu poate fi

explicată în toate circumstanţele prin modificări ale concentraţiei acestor substanţe.

Teo ria miogenică arată că muşchiul neted vascular se contractă atunci când este stimu

lat prin întindere, ceea ce se întâmplă când presiunea arterială creşte confomi legii Laplace, în

luncţic dc debit şi raza vasului. Astfel, creşterea presiunii arteriale detemimă creşterea tensiunii

Page 360: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 360/422

parietale, iniţiind întinderea fibrelor musculare netede vasculare; ca răspuns, apare contracţia

acestor fibre şi revenirea tensiunii parietale la nivele de control. Scăderea diametrului lumenului

vascular detemiină creşterea rezistenţei vasculare, umiată de scăderea debitului sangvin.

Hiperemia reactivă este un fenomen ce se instalează consecutiv ocluziei unei artere pc

o penoadă limitată de timp. După dispariţia ocluziei, debitul sangvin local este mult mai mare

decât nivelul său de control pentru o perioadă variabilă de timp. Mecanismul implicat estemetabol ic .

P R E S lU N E A A R T E R IA L Ă

Sângele circulă în vase sub o anumită presiune, care depăşeşte presiunea atmosferică

cu 130 m m Hg în timf)ul sistolei ventriculare stângi (presiune aiterială m aximă sau sistolică) şi

cu 80 mm Hg în timpul diastolei (presiime arterială minimă sau diastolică). între aceste valori

se situează presiunea arterială medie, de 100 mm Hg. Aceasta nu reprezintă media aritmetică

a celorlalte două, ci se calculează după o fomiulă specială. Presiunea sângelui se poate măsura

direct, introducând în lumenul arterei un cateter, aflat în legătură cu un manometru. în practicamedicală curentă, la om, presiunea sângelui se apreciază indirect, prin măsurarea tensiunii ar

teriale. Aceasta se detennină măsurând contrapresiunea necesară de a fi aplicată la exteriorul

arterei pentru a egala presiunea sângelui din interior.

F ac t o r i i d e t ermi n an ţ i a i p res i u n i i a r t e r i a l e . Cauza principală a presiunii sângelui

este activitatea de pompă a inimii, care realizează debitul cardiac. Un alt factor important îl

reprezintă rezistenţa periferică pe care o întâmpină sângele la curgerea sa prin vase. Confomi

legii Poiseuille, rezistenţa este invers proporţională cu puterea a 4-a a razei vasului şi cu π şi

direct proporţională cu vâscozitatea sângelui şi lungimea vasului. Cea mai mare rezistenţă se

 în tâln eşte la n iv elu l arteriolelor. Str ăbătâ nd te ri to ri i cu re zis tenţe cre scute , sângele pierde mult

din energia sa, fapt ce se constată din căderile de presiune sangvină întâlnite dincolo de aceste

tentoni. Sângele intră în arteriole cu o presiune de 90 mm Hg şi le părăseşte cu o presiune de

3 0 m m H g.

Presiunea de intrare în capilare este de 30 mm Hg şi de ieşire de 10 mm Hg. Rezistenţa

la curgere se datorează frecării dintre straturile paralele de lichid circulant, fenomen ce poartă

numele de vâscozitate. Datorită vâscozităţii, straturile de sânge aflate în centrul vasului curg

mult mai repede decât cele din apropierea peretelui. Cu cât vasul este mai îngust şi mai lung,

cu atâi rezistenţa pe care o opune curgerii sângelui este mai mare. Volumul sangvin circulant,voiemia. este alt factor determinant al presiunii sângelui. Volemia variază concordant cu variaţia

lichidelor extracelulare (LEC). în scăderi ale volumului LEC, scade şi volemia şi se produce o

scădere a presiunii arteriale (hipotensiune); în creşteri ale LEC, creşte volemia şi se produce o

creştere a presiunii arteriale (hiper-tensiune).Presiunea sângelui mai depinde şi de elasticitatea arterelor, care scade cu vârsta, deter

minând la bătrâni creşteri ale presiunii sangvine. între debitul circulant, presiunea sângelui şi

rezistenia la curgere există relaţii matematice. Debitul este direct proportional cu presiunea şi

invers proportional cu rezistenţa: D = P/R.

Viteza sângelui în artere, ca şi presiunea, scade pc măsură ce ne depărtăm de inimă, în aortă , v iteza este de 5 0 0 mm/s, ia r în capil are de 0 ,5 mm/s, dec i dc o m ie de ori mai redusă.

AceasUî se d atorea ză creş terii sup rafeţei de secţiu nc a teritoriului cap ilar de o m ic dc ori faţă de

cea a aortei.

3 6 0  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 361: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 361/422

 / i PARAT UL CA RD IOVA SCUL AR  J 6 I 

Hipertensiunea arterială reprezintă crcşterca presiunii arteriale sistolice .«ji/sjii diasio-

licc peste 140 mm Hg, respectiv 90 mml Ig. l iipcrtensiuneadctcmiinacrcîjterea lucrului i aniiac

şi poale duce la afectarea vaselor sangvine şi a altor organe, mai ales a riniciiilor, curdiilui şiocliilor. Cauza MTA poate ft necunoscută sau secundara altor boli.

PULSUL ARTERIA LReprezintă o expansiune sistolică a peretelui arterei datorită creşterii bruşte a prc-Munii

sângelui. El se pcrcepe comprimând o arteră superficială pe un plan dur(osos), de exemplu arteraradială. Viteza de propagare a undei pulsatile este de 10 ori mai marc decât viteza sângelui. Γηηpalparea pulsului obţinem informaţii privind volumul sistolic, frecvenţa cardiacă şi ritmul inimii. îmegistrarea grafică a pulsului se numeşte sfigmogramă. Ea ne dă informaţii despre artere şidespre modul de golire a ventriculului stâng.

MICROCIRCULAŢIACuprinde toate vasele cu diametrul sub 100 μ şi include; metaarteriolcle, artcriolelc,

capilarele şi venulele postcapilare. Schimburile de substanţe dintre LEG şi sistemul vascular auloc la nivelul capilarelor şi al venulelor postcapilare (fig. 137).

Metaarteriolă Cana^prefcrcnţial

F i g . 1 3 7. S t r u c t u r a

p a t u l u i c a p i l a r

Microcirculaţia este o reţea de vase fine ce distribuie sânge fiecărei celule din organism.Capilarele se fomiează direct din arteriole sau din metaarteriole. La locul de ongine al multorcapilare există sfincterul precapilar (constituit din fibre musculare netede). Nu toate capilareleunui ţesut sunt fimcţionale în acelaşi timp. în condiţii bazale, 1%-10% djn capilare sunt funcţionale. în timpul unor activităţi metabolice intense, mult mai multe capilare devin funcţionale, cecace creşte aportul de oxigen şi substanţe nutritive la ţesumri. Deschiderea şi închiderea acestorvase şi modificările consecutive în debitul sangvin constituie vasomotricitatea capilarelor.

Microcirculaţia este locul unde se realizează schimbunle între sânge şi lichidele mtcr-stiliale, care, la rândul lor, se echilibrează cu conţinutul celulelor. La acest nivel, suprafaţa totalăde secţiune este de 0,4 -0,5 m% ceea ce determină o viteză de circulaţie a sângelui de 0.3-0,4 mm s

 în capilare, dar aceasta poate varia muJt mai mult (0-1 mm/s) ţinând cont de va.somotricilatcaacestui sector. Microcirculaţia asigură o suprafaţă de schimb totală de aproximativ 700 m' intresistemul circulator şi compartimentul interstiţial.

Schimburile cc se realizează la acest nivel sunt posibile datorită pemieabilităţii capilare,aceasta fiind cea de-a doua proprietate a capilarelor, alâturi de vasomotncitate.

Permeabilitatea este proprietatea capilarelor de a pemiite transfeml de apa şi substantetlizolvale, prin cndotelml lor. Această proprietate se datorea/â stmctuni particulare a peretelui·' ιpilar, ai cărui pori pot Πstrăbătuţi de toţi componenţii plasmei, cuexcepţi.i proteinelor I c 'ile

Page 362: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 362/422

)

care guvernează schimburile capilar - ţesut sunt legi fizice, ale difuziunii, osmozei şi Filtrării.O parte dm schimburi se fac şi prin pinocitoză.

Difuziunea este principalul mecanism de schimb la nivelul microcirculaţiei şi este

cai'acterizată de rata de difuziune care depinde de solu bilitatea substanţei respective în ţesuturi,

de temperatură şi de suprafaţa de schimb disponibilă, precum şi de mărimea moleculelor şi dedistanţa la care se realizează.

Filtrarea. Existenţa unei diferenţe de presiune hidrostatică de o parte şi de alta a

endoteliului capilar detemiină filtrarea apei şi a solviţilor din capilare în ţesuturi. Prezenţa

m ole cu lelo r m ari (piOteine, mai ales album ină) în sânge exer cită o forţă (presiunea onco-

tică) care contracarează filtrarea. Balanţa filtrare - reabsorbţie a apei şi a solviţilor depinde de

diferenţa dintre presiunile hidrostatică din capilar, care favorizează filtrarea apei spre ţesuturi.

Şl presiunea oncotică a proteinelor plasmatice (25 mmHg), care se opune filtrării, detemii-

nând reabsorbţia apei. Filtrarea apei este ajutată şi de presiunea oncotică a proteinelor din

lichidul intercelular, cu valoare de 5 mm Hg. La capătul arterial, suma presiunilor favorabile

filtrării este de 35 mmHg (presiunea hidrostatică 30 mmHg + presiunea oncotică tisulară5 m m H g) şi d epăşeşte cu 10 m m Hg presiunea opozantă a proteinelor plasmatice. Din acest motiv,

apa iese din ca pila r în ţesut, antrenând cu ea şi sub stanţele nutritive dizolvate. La capătul venos

al capilarului, fenomenele se produc în sens invers; apare o presiune de resorbţie de 9 mm Hg,

care detemiină reintrarea apei în capilar şi, o dată cu ea, şi a produşilor de catabolism celular,

 în treaga activ it ate m eta b olică celu la ră depinde de buna desfăşu ra re a acestu i schim b necontenit.

In fiecare minut, membrana capilară este traversată, în ambele sensuri, de un important volum

de apă. Pe retele ca pilar poa te fi străbătut şi de leuco cite.

Creşterea presiunii sangvine în vasele microcirculaţiei şi scăderea concentraţiei pro

teinelor plasmatice detemiină filtrarea unei mai mari cantităţi de lichid din capilare; acumulareade lichid în exces în ţesuturi se numeşte edem.

D ep lasar ea ga zelo r respiratorii se fa ce în sensul dictat de diferenţele de presiuni parţiale.

Oxigenul difuzează din sângele capilar, unde presiunea sa parţială este de 100 mm Hg, spre

ţesuturi, unde aceasta este de 40 mm Hg. Dioxidul de carbon difuzează de la presiunea tisulară

de 46 mm Hg spre capilar, unde presiunea sa parţială este de 40 mm Hg.

C IR C U L A Ţ I A V E N O A S ÂVenele sunt vase prin care sângele se întoarce la inimă. Volumul venos este de trei

ori mai mare decât cel arterial, deci în teritoriul venos se află circa 75% din volumul sangvin.Presiu nea sâng elui în v ene este foarte joa să : 10 mmH g la originile sistemului venos şi zero mm

Hg la vărsarea venelor cave în atriul drept. Deoarece suprafaţa de secţiune a venelor cave este

m ai m ică d ecâ t a cap ilare lor , viteza de circu laţie a sângelui c reşte de la periferie (0,5 mm/s) spre

inimă, atingând valoarea de 100 mm/s în cele două vene cave.Proprietăţile venelor. Datorită structurii pereţilor lor, ce conţin cantităţi mici de ţesut

elastic .şi muscular neted, venele prezintă distensibilitate şi contractilitate.

Distensihilitatea  este proprietatea venelor de a-.şi mări pasiv calibrul sub acţiunea pre

siunii sângelui. Prin disicnsie, capacitatea sistemului venos creşte, venele putând înmagazina

volume sporite de sânge. Deosebit de distensibile sunt venele hepatice, splenice şi subcutanate,care îndcplinesc rol dc rezci'voare dc sânge.

ContvaaiUlutca   csie prupnciatca venelor de a-şi varia în mod activ calibrul prin con

tracţia sau relaxarea muşchilor netezi din peretele lor. Prin contracţia venelor are loc mobiliza-

 A n a t o m i a   ş j   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 363: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 363/422

rea sângelui clin organele de rezervă şi deplasarea lui către inimâ, ccea cc determina crcjjicreadebitului cardiac.

FACTORII CARE DETERMINĂ ÎNTOARCEREA SÂNGELUI LA INIMĂCauza principală a întoarcerii sângelui la inimă este însăşi activitatea dc pompă cardi

acă a acesteia. Inima creează şi menţine permanent o diferenţă dc presiune între aortă (100 mm

Hg) şi atriul drept (zero mmHg). Deşi presiunea sângelui scade mult la trecerea prin arteriole şi

capilare, mai rămâne o forţă de împingere de 10 mm Hg cc se manifestă la începutul sistemului

venos. Inima funcţionează simultan ca o pompă aspiro-respingătoare. Ea respinge sânge spre

aortă, în timpul sistolei ventriculare, şi, concomitent, aspiră sângele din venele cave în atriuldrept. Aspiraţia atrială dreaptă se datorează creşterii bruşte a capacităţii atriului, ca umiare a

deplasării în jos a planşeului atrio-ventricular, în timpul fazei de ejecţie a sistolei ventnculare.

Aspiraţia toracică reprezintă un factor ajutător care contribuie la menţinerea unor valoriscăzute ale presiunii în venele mari din cavitatea toracică. Ea se manifestă mai ales în inspir.

Presa abdominală reprezintă presiunea pozitivă din cavitatea abdominală care împingesângele spre inimă. în inspir, datorită coborârii diafragmului, efectul de presă este accentuat.

Pompa musculară. în timpul contracţiilor musculare, venele profunde sunt golite desânge, iar în perioadele de relaxare dintre două contracţii ele aspiră sângele din venele super

ficiale. Refluxul sangvin este împiedicat de prezenţa valvulelor (la nivelul venelor membrelorinferioare).

Gravitaţia are efect negativ asupra întoarcerii sângelui din venele membrelor inferioare.

Ea favorizează curgerea sângelui din venele situate deasupra atriului drept, la nivelul gambei

presiunea hidrostatica find de 100 mmHg, când persoana stă în picioare, nemişcată; ea scade la20-25mm Hg în timpul mersului.

M asaju l p ulsatil efectuat de artere asupra venelor omonime, aflate împreună în acelaşi

pachet vascular, are efect favorabil asupra întoarcerii venoase.

 întoarcerea sângelui la inimă are o mare importanţă pentru reglarea debitului cardiac,deoarece o inimă sănătoasă pompează, conform legii inimii, atât sânge cât primeşte prin afluxvenos.

PRESIUNEA VENOASĂ CENTRALĂDeoarece sângele din venele sistemice este condus spre atriul drept, presiunea de la

acest nivel este denumită presiune venoasă centrală. Valoarea ei normală este de Omm Hg,

adică egală cu presiunea atmosferică. Este reglată de echilibrul dintre capacitatea cordului dc a

pompa sângele din ventriculul drept şi de tendinţa sângelui de a se deplasa din venele penfencespre alnul drept.

KEGLAREA NERVO ASĂ A CIRCULAŢIEI SANGVINE

Sistemul nciA^os controlează în special funcţiile globale, ca, dc exemplu, rcdistribuiia^^'iigvina în diverse teritorii ale organismului, creşterea activităţii pompei cardiace, şi asigură

^-^>nlro!ul rapid al presiunii arteriale. Sistemul nervos controlează circulaţia e.xclusiv prin in-

** 'πκ4ϋα1 sistemului ncrv'os vegetativ, mai ales prin sistemul nervos simpatic; sistemul nerx'os

P‘iiasimpalic este important în reghirca funcţiilor cordului.

 A  p a r a t u l   c a r d i o v a s c u l a r     J6 3

Page 364: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 364/422

3 6 4  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Toate vasele sangvine, cu excepţia capilarelor, sfmcterelor precapilare şi a majorităţii metaarteriolelor, sunt iner\ ate simpatic. Incitaţia arterelor mici şi a arteriolelor face ca stimularea smipatică să crească rezistenţa acestora, astfel modifieându-se debitul sangvin prin ţesuturi. Iner- vaţia vaselor mari, în special a venelor, face posibil ca stimularea simpatică sâ modifice volumul vascular şi volumul sistemului circulator periferic. Alături de fibrele nervoase simpatice vasculare, 

o parte din fibrele simpatice merg la inimă; stimularea lor detemiină o creştere importantă a activităţii cordului, crescând frecvenţa şi forţa contracţiei cardiace. Singuml efect important al sistemului parasimpatic asupra circulaţiei este controlul frecvenţei cardiace (stimularea vagală determină scăderea frecvenţei cardiace).

S i s t e m u l v a s o c o n s t r i c t o r s i m p a t i c ş i c o n t r o l u l l u i d e c ă t r e S N C

Nervii simpatici conţin un număr foarte mare de fibre vasoconstrictoare şi doar puţine fibre vasodilatatoare. Fibrele vasoconstrictoare sunt distribuite tuturor segmentelor aparatului circulator, fiind mai mare în unele ţesuturi (rinichi, intestin, splină şi piele).

Centrul vasomotor şi controlul lui de către sistemul vasoconstrictor   (fig. 138).în substanţa reticulată bulbară şi în treimea caudală pontină, bilateral, se află centrul vasomotor. Acest centru transmite impulsiui eferente prin măduva spinării şi, de aici, prin fibre simpatice vasoconstrictoare. Ia aproape toate vasele sangvine. Există câteva zone importante la nivelul acestui centru:

1. Aria vasoconstnctoare, C-1, localizată în părţile anterolaterale ale bulbului, superior, bilateral. Neuronii acestor arii secretă noradrenalina; fibrele lor sunt distribuite în măduva spinării, excitând neuronii vasoconstrictori ai sistemului nervos simpatic.

2. Aria vasodilatatoare, A-1, localizată în părţile anterolaterale ale jumătăţii inferioare 

bulbare, bilateral; fibrele neuronale se proiectează cranial spre aria vasoconstrictoare, inliibând acti\ itatea vasoconstrictoare a acesteia şi producând vasodilataţie.

Page 365: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 365/422

 ΑΡΑΚΛΤυΐ. CARDIOVASCULAR  J65

3. Aria scnzilivă, Λ -2 , localizată in traclul solitar in părţile posicrolalcrak- hiilluu·

şi ale punţii inferioare, bilateral. Neuronii accsiei arii primcsc semnale nervoase scn/invc,

 în spcc ial dc la nervul vag şi glosofaringian, emiţând, la rândul lor, semnale nervoase te

controlează activ itatea arii lor vasoconslrictoare şi vasodilatatoare, dclernnnănd un controlreflex al multor funcţii circulatorii. în condiţii normale, aria vasoconstricloarc a ccntrului

vasomotor transmite continuu semnale către fibrele nervoase vasoconslrictoare simpa

tice, determinând o descărcare continuă şi lentă dc impulsuri a accstor llbrc, cu o raia dc

0,5-2 impulsuri/secundă. Aceste descărcări continui reprezintă tonusul simpatic vasoconstnctor.

Ele menţin o stare de vasoconstricţie parţială, numită tonus vasomotor.

Controlul efectuat de către centrul vasomotor asupra acimtăţii cardiace.  Centrul

vasomotor controlează, în acelaşi timp, gradul contracţiei vasculare şi activitalca cordului.

Porţiunile laterale ale centrului vasomotor transmit, prin intermediul fibrelor ncrvoaic simpa

tice, impulsuri excitatorii cordului, crescând frecvenţa şi contractilitatea cardiacă. Porţiunilemediale, situate în apropierea nucleului dorsal al vagului, transmit cordului, prin nervii vagj,

impulsuri care determină scăderea frecvenţei cardiace. în acest mod, centrul vasomotor poate

fie să crească, fie să descreascâ activitatea cordului, aceasta crescând de obicei concomitent cu

vasoconstricţia periferică şi scăzând concomitent cu inhibiţia vasoconstricţiei.

Controlul exercitat de către centrii nervoşi superiori asupra centrului vasomotor  Un număr mare de arii din substanţa reticulată pontinâ, mezencefalică şi diencefalicâ pot

să stimuleze sau să inhibe centrul vasomotor. In general, porţiunile laterale şi superioare aie

substanţei reticulate detem iină stimularea centrului vasomotor, în timp ce porţiunile infenoarc şi

mediale detemiină inh ibiţia acestuia. Hipotalamusul joa că un rol special în controlul sistemuluivasoconstrictor, deoarece poate exercita efecte stimulatorii sau inhibitorii puternice asupra lui.

Regiunile posterolaterale ale hipotalamusului determină în special excitaţie, în timp ce regiuiule

anterioare pot de tem iina fie o uşoară excitaţie, fie inhibiţie, în funcţie de zona stimulata a hipota-

lamusului anterior. Hipotalamusul asigură integrarea activităţii cardiovasculare cu alte activitaţi

vegetative, precum: termoreglarea, digestia, funcţiile sexuale. Stresul emoţional influenţea/â,

de asemenea, frecvenţa cardiacă şi presiunea arterială.

Diferite regiuni ale cortexului cerebral pot excita sau inhiba centrul vasomotor. Snmularca

cortexului motor ex cită centrul vasomotor ca urmare a impulsurilor tran.smise spre hipotaiamus

Şl, de aici, spre centail vasomotor. Astfel, arii corticale întinse pot intluenţa profund funcţia

aparatului cardiovascular.

Controlul presiunii arteriale se face prin mecanisme ce acţionează rapid, pe termen

mediu şi pe tenrien lung.

Rolul sistemului nervos în controlul rapid al presiunii arteriale

Sistemul de control al barorecepiorilor arteriali, reflexe baroreceptoare  Biuorccep-

torii sunt lenTiinaţiuni nervoase ramificate localizate în sinusul carotidian (la bifurcaţia anerelor

carotide) şi în arcul aortic. Sunt stimulaţi dc distensia pereţilor vasculan; impulsunle nervoaserezultă sunt transmise sistemului nervos central pe calea nerv'ilor glosofaringian şt vag şi <lc

‘lici spre nucleul tractului solitar bulbar, apărând semnale ner\Oa.se secundiu-e ce inhiba ccntnii

vasoconstrictor bulbar şi excită centrul vagal. Efectele sunt următoarele:

* vasod ilata ţie vcnoasă şi artcriolară la nivelul sistemului circulator pcnfenc;

scăderea frccvenţei cardiace şi a forţei dc contracţie a cordului.

i

Page 366: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 366/422

A s tfe l , s t im ular ea ba r or ece plor i lor prin pr es iun i le ar te r ia le c r cs cu tc d e temi in ă s căderea

ref lex ă a pres iuni i ar ter iale d ator i tă scăder i i rezis tenţei vase ularc p er i fer ice ş i debitului cardiac.

Răs pun s ul ba r or ecep tor i lor la m od i f icăr i l e pr es iun ii apar l a va lori a le aces te ia de pes te 60 mm

Hg ş i es te maxim la 180 mm Hg, f i ind extrem de rapid. Ei au rol ş i în menţinerea constantă a

pres iuni i ar ter iale la m od if icăr i le poz i ţ ie i соф и кй . Nu au im portanţă în reglarea pe temien lung a

pres iun i i ar ter iale deo arec e se ad apteaz ă, după un anum it intentai de timp, la va lor i le pres ionale

m a r i ( f e n o m e n d e r e s e ta r e ) .

Ch em oreceptori i carotidieni şi aortic i sunt ce lule ch em osen zi t ive , sensibi le la scăderea

0 „ la exc esu l de СО. , sau al ion i lor H"". Ei sunt local izaţi la n ivelul unor organe mici de 1-2 mm:

d o i с о ф 1  ca r o t id ien i ş i m ai m ul ţ i соф1 aor t i c i. S em n a le le n er voas e de la c li emor eceptor i a jun g

la een tm l v as o m otor pe ca lea n er\ 'i lor IX ş i X ; ar e loc s t imu larea aces tu ia , un n ată de creş terea

pres iu ni i ar ter ia le . A ce st re f lex nu este un s is tem pu ternic de control al pres iuni i ar ter iale atunci

cân d acea s ta v ar iază în l imi te n o n n ale , d eoar ece ch em or eceptor i i n u s unt putemic s timulaţ i decât

la va lor i a le pr es iun i i ar te r ia le s ub 8 0 m m H g ; devin e im por tan t în s ă la pr esiun i s căzute .

R eflexe le atriale ş i cele d e la nivelul arterei pulmon are.  Atri i le, cât şi arterele pul

monare prezintă în pereţi i lor receptor i de înt indere s imilar i cu baroreceptor i i d in ar terele mari

a le c i r cu laţ i e i s i s tem ice , d en um iţi r ecepto r i pen tru p r esiun e joa s ă . Ace ş t ia au ro l importan t în

m in im al izar ea e fec te lo r m od i f icăr i lor de vo lum as upra pres iun i i arte ria le .

R ăspu nsu l la isch em ie a l SNC, con trolul presiunii arteriale de către centrul vasomotor ca răspu ns la sc ăd ere a flux u lui sang\'in cerebral.   Atunci când fluxul de sânge la centrul

vasomotor din trunchiul cerebral infer ior scade suf ic ient de mult pentru a produce un def ic i t

n utn ţ ion al , ad ică i s ch c : : i c cer ebr a lă , n eur on i i cen tmlui vas omotor r ăs pun d d i r ec t l a ac ţ iun ea

ac es te ia , deve nind p u tem ic s t imu laţi . Când are loc un astfe l de fenom en, pres iunea arterialăs i s tem ică c r eş te l a n ive lu l m ax im la car e pompa ca r d iacă poate face faţă. Cr eş terea pr es iun ii

ar ten ale ca r ăs pun s la i s ch emia cer ebr a lă es te cun os cută ca r ăs pun s ul SNC la i s ch emie .

M e c a n i s m e l e d e r e g l a r e p e t e r m e n m e d i u a p r e s i u n i i a r t e r i a l e

Ex is tă mai mul te mecan is me de con tr o l a l pr es iun i i ar te r ia le ce in ter v in s emn i f i ca t iv

doar l a câ teva min ute după o modi f i car e acută a pr es iun i i ar te r ia le . Aces tea s un t ; mecan is mul

vas ocon s tr i c tor r en in ă - an g io ten s in ă ; r e lax ar ea vas e lor s an g vin e ; t r an s fer ul b id i r ec ţ ion al de

l ichid pn n p ere te le ca p i lar în ş i dinspre arbo rele c irculator pentru reajustarea volumului sangvin

 în fu n c ţie d e n ev o i.A ce s te t re i m eca n is m e devin op er at ive to ta l în apr ox im at iv 30 min ute pân ă la câ teva

or e . E fec tu l lo r poa te dur a , dacă es te n eces ar , câ teva z i le . C on com i ten t, mecan ism ele n er voas e

se epuizează ş i devin din ce în ce mai puţin ef ic iente ( f ig . 139) .

M e c a n i s m e l e d e r e g l a r e p e t e r m e n l u n g a p r e s i u n i i a r t e r i a l e

Im plică pa rt ic ipare a renală. M ecan ism ul de control r in ichi - volum sangvin ( lichide

exiracelulare) neces i tă câteva ore pentru a deveni evident . El dezvoltă un mecanism de control

feed ba ck cu o e f i c i en ţă şi pu tere in f in i tă . Ace s t m ecan is m poate r estabi li în în tr eg im e pres iun ea

arter ială la acel n ivel pres ional care sâ as igure o excreţ ie renală de apă ş i sodiu normală. Exis tămai mu lţi faeto n care pot inf luen ţa act ivi tatea acestui m ecanism . Unul dintre ei es te aldosteronul ,

iar un al tul im plică interacţ iunea dintre s is temu l renină - angiotensină - aldosteron ş i mecanismul

r in ich i - l i ch ide le ex tr ace lu lar e ( f ig . 140) .

 A n a t o m ia   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 367: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 367/422

CIRCULA ŢIA LIMFATICĂ

Limfa este partea mediului intern care circulă în vasele limfatice. Circulaţia are loc

dinspre capilarele limfatice din ţesuturi spre marile ducturi limfatice care deverscazâ luTifa în

conlluenţii venoşi de la baza gâtului. Circulaţia limfatică reprezintă o cale derivată de întoarcere

spre inimă a apei extravazate din capilarele sangvine.

Formare a limfei.  în fiecare minut se filtrează, la nivelul capilarelor artcnale, 16 ml apa.

Din acest volum, 15 ml se resorb în sânge, la nivelul capătului vcnos al capilarelor. Volumul

de apă restant în ţesuturi nu stagnează, ci ia calea capilarelor limfatice. Debitul limfatic mediucsle în ju r de 1500 ml/zi, însă poale varia mult în luncţic dc factoni hcmodinainici locali.

Compoziţia limfei. La început, limfa arc aceeaţii compoziţie cu a LEC şi cu a plasmei

(de carc se deosebeşte prin conţinutul mai sărac în proteine). După trecerea prin ganglionii

^"iiliitici, limfa se îmbogăţeşte cu elcmenic celularc şi cu proteine. Compoziţia limfei vana/ă

Page 368: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 368/422

36S  A n a t o m ia   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l l

Legendă:-l iniecontinuă=creştereaparametrului-l inieîntreruptă=scădereaparametrului- EGA=EnzimadeConversiea^ngiotensinei-PNA=PeptidulЛ/atriuretic/4tnal

-RFG= Rata Filtrării Glomeruiare

Anglotensinogen----► Angiotensină I —► Angiotensină

secreţie de aidosteron din CSR

Fig. 140. Controlul activităţii cardiovasculare

 în fu n cţie de teritoriu l drenat: lim fa provenit ă din in te st inul subţire este mai bogată în lip ide,

ceea ce îi conferă un aspect lăptos; limfa provenită din ficat este bogată în proteine şi enzime,

iar cea din glandele endocrine conţine honnoni.

C ircu laţia limfe i se fa ce cu viteză foarte m ică. Portele motrice care detenriină înaintarea

limfei sunt extrinseci şi intrinseci. Cele extrinseci sunt presiunile tisulare şi factorii ce favorizează

 în toarcerea v en oasă. C ele in trin seci su nt repre zentate de contracţii le rit m ic e ale vaselo r lim fa tice

mari. Aceste contracţii, a căror amplitudine este proportjonală cu debitul limfatic, creează o

presiun e de înaintare. Sensu l de scurgc re este asigurat de prezenţa valv elor lim fatice.

Roiurile sistemului limfatic sunt următoarele:

• consti tuie o cale auxil iară de întoarcere a l ichidului extracelular în s istemul venos;

blocajul căilor l imfatice duce la apariţia edemelor;

Page 369: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 369/422

• drenează continuu proteinele tisulare extravazate din capilare, în special la nivel hcpaticşi intestinal; o acumulare de proteine în ţesuturi ar produce edeme;

• contribuie la transportul lipidelor absorbite din intestinul subţire;• participă la în sistemul de apărare antiinfecţioasă al organismului, prin efectul dc barieră

al ganglionilor limfatici şi prin elementele celulare şi anlicoφii produşi de accştia.

TERITORII SPECIALE ALE CIRCULAŢIEI SANGVINECirculaţia coronară. Inima este irigată de arterele coronare, dreapta şi stingă. Debitul

sangvin coronarian reprezintă aproximativ 5% din debitul cardiac de repaus. Este important deinţeles că, în timpul sistolei ventriculare, tensiunea intraparietală miocardică creşte şi producco compresie a vaselor din teritoriul coronarian, ceea ce măreşte rezistenţa la fluxul sangvin. Deaceea, debitul coronarian în vasele coronariene stângi este maxim 1л timpul penoadei de relaxareizovolumetrică, valorile presiunii arteriale fiind încă mari, iar miocardul relaxat.

Circulaţia cerebrală. Arterele principale ce irigă creierul sunt cele carotide. întreruperea fluxului sangvin cerebral doar pentru 5-10 s provoacă pierderea conştienţei, iar opnrcacirculaţiei pentru 3-4 minute determină alterări ireversibile ale ţesutului cerebral.

ŞOCULEste acea stare patologică caracterizată printr-un flux sangvin inadecvat către organele

vitale, cum ar fi: inima, creierul, ficatul, rinichii, tractul gastrointestinal.Cauzele sale sunt multiple şi, în funcţie de acestea, şocul poate fi:

• primar (sincopa sau leşinul), provocat de dilataţie arteriolară şi/sau scăderea frecvenţeicardiace;

• hipovolemic, detenOÎnat de un volum sangvin circulant scăzut;• cardiogen, detemiinat de o funcţionare inadecvată a inimii;

septic, provocat de infecţii grave.

^  p a r a t u l   c a r d i o v a s c u l a r    _____________________________________________________________________________________ 3 6 9

Page 370: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 370/422

ANATOMIA APARATULUI EXCRETOR

RINICHIUL

Rinichii sunt aşezaţ i profund în cavitatea abdominală, s imetric de o parte şi de alta a

co loa ne i v er teb ra le , în reg iun ea lom bară . E i se pro iec tează de la n ivelul u l timelor două verte

bre tora ca le ( Т ц , Т^,) , pân ă la vertebra a tre ia lom bară, r inichiul drept fi ind si tuat ceva mai jos ,cu a pr ox im ativ o jum ăta te de v ertebră faţă de ce l stâng, din cauza prezenţei ficatului în partea

dreaptă .

Rinichii ocupă o lo jă proprie , lo ja renală, del imitată de o fascie f ibroasă, fascia renală,

ca re p rezin tă o po rţ iune pre rena lă şi al ta retrorenală. în interiorul lo je i renale se găseşte un strat

de g răs im e, gr ăs im ea p eriren ală, c are în veleşte r inich ii . în afara lo je i se găseşte un alt strat de

gră sim e, gră sim ea pa raren ală, m ai groa să posterior . A tât grăsim ea prerenală cât ş i cea pararenală

au ro l pro tec tor împotr iva t raumat ismelor d in reg iunea lombară .

R in ic h i i au o fon nă asem ănătoa re cu cea a unui bob de faso le , de culoare bmn-roşcată ,

lun gim e de apro xim ativ 12 cm , lăţ ime de 6 cm şi grosim e de 3 cm ; greutatea medie a f iecăruir in i c h i e s t e î n j u r d e 1 2 0 g .

Rinichiului i se descriu două feţe , două margini ş i doi poli .

F eţe le r inichiu lui sunt una anterioară şi al ta posterioară. Faţa anterioară este convexă şi

are raporturi diferite în dreapta şi în stânga. în dreapta, faţa anterioară vine în raport cu ficatul,

cu d uod enu l (por ţ iunea d escen den tă) ş i cu colonu l ascend ent , cu unghiul col ic drept şi cu ansele

inte st in ale , în t imp ce în stânga v ine în raport cu sp lina (faţa renală) , stomacul (faţa posterioară),

cu coada pancreasului , cu colonul descendent , cu unghiul col ic stâng, iar în partea inferioară cu

ans^iC intest inale .Faţa posterioară este tot convexă şi are raporturi cu perete le posterior al cavităţ i i ab

d om ina le , fo rm at de m uşc hii ps oa s şi pătratul lombar. Vine în raport ş i cu nervii i l io inghinal şi

i l i o h i p o g a s i r i c .

M arg inile sunt una extern ă şi alta intem ă. M arginea extem ă este conv exă, iar cea internă

este c o nc av ă num ai in po rt iunea m ij locie , cea care corespunde hilului renal , adică locului de

in trare ş i ie ş i re a e lemente lor vasculo -nervoase , ş i baz ine tului .

Po lii rin ichiu lui su nt unul su p erio rşi altul inferior. Polul su perior vine în raport cu glanda

suprarenală .

S T R U C T U R A R IN I C H I U L U I

Rinichiul este alcătuit din două părţi : capsula renală şi ţesutul sau parenchimul renal.

Capsula renală sc prez in tă sub forma unui înve l iş f ibro -c las t ic , carc acopcră toată

suprafaţa nnch iului ş i carc aderă la parcnch imul subiacent .

Page 371: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 371/422

 A  p a r a t u l   e x c r e t o r   3 7 J 

P arc nchim ul ren al este alcătuit din clouâ zone; o zonă centrală, numita medulara; и

zonă periferică, numită corticală (fig. 141).

 Medulara   prezintă, pe secţiiinc, nişte formaţiuni de aspcct triunghiular, numite pira

midele lui Malpighi. în număr de 7 până la 14, ele sunt orientate cu baza spre periferie, catrccorticală, şi cu vârfiil spre centru, către hilul renal. Vârfurile acestor piramide sunt rotunjite

şi poartă numele de papile renale. Suprafaţa fiecărei papile renale este perforata de un număr

variabil de orificii (15-20) care alcătuiesc aria ciuruită (aria cribrosa). Prin accste onficii sc scurge

urina prin tubii colectori Bellini în calicele renale mici. Suprafaţa piramidelor renale arc aspect

striat, determinat de tubii colectori Bellini şi de arterele drepte adevărate care străbat piramidele

Malpighi în tot lungul lor, de la bază la vârf. Fiecare piramidă Malpighi are semnificaţia unui

lob renal, ceea ce înseamnă că un rinichi are tot atâţia lobi câte piramide Malpighi are. între

piramide se găsesc coloanele Bertin, care sunt prelungiri ale corticalei în medulară.

Corticala prezintă pe secţiune formaţiuni de aspect triunghiular, numite piramide Fenrein, în număr de 300-500 pentru fiecare piramidă Malpighi. Aceste piramide Ferrein sunt orientate

invers decât piramidele malpighiene, adică cu baza spre centru, la baza piramidelor Malpighi, şi

cu vârful spre periferie, fară să atingă capsula renală. Fiecare piramidă Ferrein are semnificaţia

unui lobul renal şi reprezintă prelungiri ale medularei în corticală. între piramidele Ferrein sc

află aşa-numitul labirint, în care se găsesc coφusculii renali, vase sangvine şi tubi urinifen in

direcţii variate.

Cortex renal

Piramide renale

Calice mare

Sinus renal

Pelvis renal

Calice mare

Calice mic

Ureter.

I 'îi· 141. Structura rinichiului

Page 372: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 372/422

Nefronul r e p r e z i n t ă u n i ta t e a a n a t o m i c ă şi f u n c ţ i o n a l ă a r in i c h i u lu i ( fi g . 1 4 2 ) . N u m ă r u ln e f r o n i l o r e s t e m a r e , m a i m u l t d e u n m i li o n p e n t ru f i e c a r e r in i c h i . în a l c ă tu i r e a un u i n e fr o n in tr ă

d o u ă p ă r ţ i; c a p s u l a B o w m a n ş i u n sis te m tu b u la r.

C a p s u la B o w m a n   r e p r e z i n t ă p o r ţ iu n e a i n i ţ i a l ă a n e fr o n u l u i . E a e s t e s i tu a t ă în c o r t ic a l ă

ş i a r e f o m i a u n e i c u p e c u p e r e ţ ii d u b l i, p r e z e n t â n d d o i p o l i;

• u n p o l v a s c u l a r , p n n c a r e in t r ă î n c a p s u l ă a r t e r io l a a f e r e n t ă c a r e s e c a p i l a ri z e a z ă Γο πΉ έη ά

u n g h e m d e c a p i l a r e , n u m i t g l o m e r u l u l r e n a l M a l p i g h i , ş i p r in c a r e ie s e d in c ap s u l ă

a r t e r i o l a e f e r e n t ă ;

• u n p o l u r i n a r , s i t u a t î n p a r t e a o p u s ă c e l u i v a s c u l a r .

F o i ţ a i n t e r n ă a c a p s u l e i B o w m a n e s t e f o n n a t ă d in c e l u l e t u rt it e ş i s e m u l e a z ă i nt im p eg h e m u l d e c a p i l a r e a l g l o m e r u l u l u i r e n a l M a l p i g h i . F o i ţ a e x te r n ă a c a p s u le i se co n t in u ă c u tu b ul

c o n t o r t p r o x i m a l . C a p s u l a B o w m a n , îm p r e u n ă cu g lo m c R i lu l re n a l, fo n n e a z ă c o ip u s c u l u l re n al

M a l p ig h i .

S i s t e m u l t u b u l a r,   s i t u a t î n c o n t i n u a r e a c a p s u l e i B o w m a n , e s t e a l c ă t u i t d i n m a i m u l t e

s e g m e n t e , c a r e , î n t o t a li ta t e , m ă s o a r ă 3 - 4 c m . A s tf e l su n t;

• t u b u l c o n t o r t p r o x i m a l , c u o l u n g i m e d e 15 m m , e s t e un t u b î n c o l ă c i t , s it u a t î n c o r t ic a l ă ,

 în im e d ia ta a p r o p ie r e a c a p s u le i B o w m a n . P re z in tă în s tru ctu ra sa un e p itc li u sim plu

c u b i c c u m a r g i n e î n p e r i e , c a r e r e p r e z i n t ă su b s t r a tu l m o r f o l o g i c al u n ei i n t e n s e a c ti v it ă ţi

d e r e s o r b ţ i e ;

• a n s a H e n l e , s i t u a t ă î n c o n t i n u a r e a t u b u lu i c o n t o r t j ir o x i m a l , e s t e f o r m a t ă d in d ou a

r a m u r i ;

a . u n r a m d e s c e n d e n t , m a i s u b ţ i r e , c a r e t r e c e d i n c o r t i c a l ă î n m e d u l a r ă , u n d e

f a c e o b u c l ă n u m it ă a n s ă p ro p r i u -z i să ;

b . u n r a m a s c e n d e n t , m a i g r o s , c a r c s c r c î n t o a r c e d i n m e d u l a r ă î n c o r l i c a l ă ;

( f u n c i i o n a l , a n s a M c n l e p a r t i c i p ă l a p r o c c s u l d c c o n c e n l r a l i c ş i d i l u l i c ) .

Page 373: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 373/422

ArAHAWL EXCKETOR 3 7 3

• tubul co nlor i dis tal, un tub răsucit, situat în curticalii, in continuarea ansei Hcnlc, I ubul

contorl distal este format din două porţiuni: o porţiune dreaptă şi o porţiune coritniiâ

(întortocheata). Limita dintre cele două porţiuni ale tubului contort distal este marcata

de prezenţa unei staicturi de tip particular, numită macula densa, care face parte dinaparatul juxtagiomerular. La exterior, această limilă corespundc punctului dc contact

dintre segmentul distal şi corpusculul renal dc care aparţine. Contactul sc face la

nive lul polu lui vasc ular al coφusc uIu]ui. Aparatul juxta-glomerular are rolul dc a regla

activitatea rinichilor şi de a secreta renina şi eritro-poictina.

Mai mulţi tubi conlorţi distali se varsă într-un tub colector Bellini, care nu face porte dm

nefron. într-un tub co lec tor B ellini drenează între 5000 -60 00 tubi contorţi distali. Tubul colec tor

Bellini trece din eortieală în medulară, străbătând piramidele Malpighi de la bază până la vârf,

unde se varsă în calicele renale mici prin orificiile de pe suprafaţa papilelor renale.

 în tr eg si st em ul tubular al rinich ilor are o lungime de 60-8 0 km şi o suprafaţă totala decirca 5

Vascularizaţia rinichiului este asigurată de artera renală, ramură viscerală din aorta

abdominală. Artera renală pătrunde în rinichi prin hilul renal şi dă la acest nivel ramuri prepic-

lice (2-4), care trec înaintea bazinetului şi ramuri retropielice (de obicei una), care trec înapoia

bazinetului. De aici pornesc arterele interlobare (fig. 143) care merg printre piramidele renale

Malpighi, în coloanele Bertin. Ajunse la baza piramidelor Malpighi, arterele interlobare devin

artere arcuate şi merg la limita dintre medulară şi eortieală. Au un caracter terminal, adica nu

se anastomozează între ele.

Artera şi vena

arcuată

Strii medulare

Capsularenală

Cortex u

Medular;extern;

Reţeacapsulară

Arterăinter-

^ lobuiară/ / f N

Artera şi vena

inter lobare

Calice man

Fi^;. 143. Schema sistemului vascular inirarenal

Page 374: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 374/422

Page 375: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 375/422

Raporturile urcleailiii diferă in ccie două porţiuni ale Idi. în porliunea abdominala

prczinlâ două segmente, unui superior sau lombar, carc ţine dc la ba/incl pana la crcasla diata,

şi altul inferior sau iliae, de ia creasta iliacă până la strâmtoarea superioară a ba/inului.

In segmentul abdominal, ureterul este situat anterior dc muşchiul psoas şi este încrucişaianterior de vasele testiculare la bărbat şi ovariene la femeie. Lateral, arc în dreapta colonul as

cendent, iar în stânga pe cel descendent. Medial de ureter se găsesc, în dreapta, lanţul .simpatic

drept şi vena cavă inferioară, iar în stânga lanţul simpatic stâng şi aorta abdominala.

 în segm entul iliac , ureterul încrucişează vasele iliacc şi este încrucişat în dreapta dcmezenter, iar în stânga de mezosigmoid.

In porţiunea pelviană, la bărbat, vine în raport anterior cu canalul deferent şi veziculeleseminale, iar Ia femeie cu artera uterină.

Uretenil are un perete alcătuit din trei tunici:

• una externă, fibroasă, numită şi adventice;• una mij loc ie, musculară, cu fibre musculare netede (longitudinale la exterior, circulare

la mijloc şi din nou longitudinale la interior);

• una internă, mucoasă, care căptuşeşte lumenul ureterului. Mucoasa ureterului arc unepiteliu de tranziţie impermeabil (uroteliu).

Vascularizaţia ureterului este asigurată de arterele ureterale, care, în porţiunea supenoară,

vin din artera renală, iar în cea inferioară din arterele vezicale.Sângele venos este colectat de venele ureterale satelite arterelor

Inervaţia este vegetativă, simpatică şi parasimpatică. Ea vine din plexul renal, pentru

portiunea superioară, şi din cel hipogastric, pentru porţiunea inferioară a ureterului.

VEZICA URINARĂ

Este un organ musculo-cavitar, fiind porţiunea cea mai dilatată a căilor unnare. Ea acumulează urina, care se elim ină în mod continuu prin uretere, şi o evacuează în mod discontinuu,ritmic, de 4-6 ori în 24 de ore, prin actul micţiunii. Vezica urinară este aşezată în pelvis, pe care

 îl depăşeşte în sus atunci când este plină. La adult are o formă globuloasă, prezentând două feţe,două margini, o b ază şi un vâ rf orientat în sus. Feţele sunt una anterioară şi alta posterioară. Faţa

anterioară se găseşte înapoia simfizei pubiene. între faţa anterioară vezicală şi simfiza pubiană se

delimitează un spaţiu prevezical. Faţa posterioară are raporturi diferite Ia bărbat şi la femeie. Labărbat vine în raport cu rectul, de care este despărţită prin peritoneu, care formează aici fundul

de sac retrovezical sau Douglas. La femeie, vezica urinară vine în raport posterior cu uterul, între cele două peritoneul formând fundul de sac vezico-uterin. Marginile vezicii urinare sunt

una dreaptă şi alta stângă.Baza (fundul ve zicii) este situată în jos şi se întinde până la fundul de sac recto-vezical Ia

bărbat sau până la fundul de sac vezico-uterin la femeie. Baza vezicii vine în raport cu prostata.

CLI ve zicu lele seminale şi canalele deferente la bărbat, iar la femeie, cu vaginul şi colul uterin.

Peretele vezicii urinare este alcătuit din trei tunici;

• o tunică externă, seroasă, reprezentată de peritoneu, care acoperă vezica numai pe faţa ciposterioară şi superioară, în rest fiind înconjurată de un strat de ţesut conjunctiv lax,

• o tunică m ijlocie , musculară, alcătuită din trei straturi de fibre musculare netede, un

strat superficial longitudinal, unul mijlociu cu fibre circulare şi altul profund cu fibre

longitudinale;o tunică internă, mucoasă, care căptuşeşte suprafaţa interna a vezicii urinare şi este

culală.

 A  p a r a t u l   e x c r e t o r    j 7 5

Page 376: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 376/422

I

Epi te l iu l es te un ul de t r an zi ţ i e (ur o te l iu) , impemieabi l . O s in g ur ă zon ă d in mucoas a

vezic i i e s te n e tedă (n u ar e cute ) ş i an ume o zon ă t r iun g h iular ă , n umi tă t r ig on vezica l , de l imi ta t

 în tre o r if ic i i le u re te ra le şi c e l u re tr a l.

Vas cular izaţ ia vez ic i i ur in ar e es te as ig ur ată de ar te r e le vez ica le , d in ar te r a i l i acă in

te r n ă , ş i de ve zica la s upe r ioar ă , d in par tea pe m ieab i lă a ar te r e i om bi l i ca le . Sâ n g e le ven os este

co lec ta t de ven e le vezica le s a te l i te a le ar te r e lor . E le con duc s ân g e le ven os în ven a i l i acă in ter n ă( h i p o g a s t r i c ă ) .

L i m f a e s t e c o l e c t a t ă d e v a s e l e l i m f a t i c e c a r e u m i e a z ă t ra i e ct u l v e n e l o r ş i a j u n g în ga n

g l ion i i i l i ac i .

Inerx^aţia vezici i es te vegetat ivă, as igurată de s is temul nervos s impatic ş i paras impatic

d in p l e x u l v e z i c a l c u o r ig i n e a î n p l e x u l h i p o g a s t r ic .

U R E T R A

U r etr a es te un con du ct car e , l a băr bat , are o lun g ime m edie de 1 4-16 cm , iar l a f emeie ,

de 4 -5 cm. Repr ezin tă s eg men tul evacuator a l apar atu lu i ur in ar pr in car e ur in a es te e l imin ată

d in vezica ur in ar ă în t impul mic ţ iun i i .

L a bă rba t es te un organ com un atât aparatului ur inar , cât ş i ce lui gen i tal , servind pentru

micţiune ş i pentru e jaculare , ş i are un lunien mai îngust . Uretra prezintă t i ' e i segmente ;

• ur e tr a pr o s ta t i că , avân d pe pe r e te le e i po s ter ior o pr oem in en ţă cen tr a lă , n um i tă co li cu l

s emin al , l a n ive lu l căr uia s e des ch id can ale le e jaculatoar e ş i can ale le pr os ta t i ce . Sub

ve zică , l a n ive lu l u r e ter e i pr os ta t i ce , s e a f lă s fm cter ul in tern , cu f ibr e m us cular e n e tede

ş i cu con tr ac ţ i e in vo lun tar ă ;

• uretra m em bran oasă traverseaz ă per ineul ş i prezintă un s fm cter extern cu f ibre musculares tn ate ş i con tr ac ţ i e vo lun tar ă ;

• uretra pe nian ă prez intă g lan de le uretrale ş i se desch ide în vârful g landului pr in meatul

un n ar .

La femeie , uretra es te un organ care serveşte numai pentru e l iminarea ur ini i din vezica

un n ar ă ş i are un lum en m ai l arg . U r e tra l a f em eie pr ez in tă două s eg m en te ;

• un segm ent pe ivin , s i tuat în pe lvis , anter ior de rect ş i înapoia vag inei ;

• un segm ent pe r ineal , care s trăbate per ineul ş i se desch ide în vulvă.

E a are un o rificiu m terior. Ia nivelul ve zici i u rinare, ş i altul exterior, în vestibulul vaginal,

fun d pr evă zută cu un s fm cter ex ter n s t ria t (vo lun tar ).

5 7(ί ^ Α'4τ ο  μ ι α   Ş I FIZIO L OGIA OMUL UI 

FIZIOLOGIA APARATULUI EXCRETOR

Rin ich i i au două fun cţ i i major e ;

De a excreta cea mai mare parte a produşi lor f inal i de metabol ism ai organismului .

D e a controla co ncen traţ i i le m ajon tăţi i con ti tuienţi lor organismului , ei contr ibuind astfe l

la menţinerea homeostazie i ş i a echi l ibrului acido-bazic al organismului .

Alătur i de acestea, r in ichi i mai   au unriătoarele roluri ;

fon n a r ea ş i e l iber ar ea r en in e i;

Page 377: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 377/422

/irARATUL EXCKETOR i 7 7

G l o m e n j l

Apara l

 ju x ia g lo m eru la r

Arleriola

aferentă

Tubptoximal Tubcoleclor 

cortlcal

S e g m e n i u I d e s c e n d e n t

sau subţire al ansei Henie

Duet (tub) colector ■

Nefron cortical

Di Ic,Ki». 144. Nefrunul

 Д din tre cele do uă tipuri dc ncfroni:

"ilion «loineruliir; И- ncfroii juxtamedular

• formarea ş t c l ib c n t r ea c r i i r o *

poiciinci;

• activÎirca v tiam inci P , .

• g luconcogcneza (în am im itc

silua(ii).

Cei doi nnichi conţin împre

ună 2 milioane de nefrom, ficcare

nefron fiind apt să paxlucă urină.

Unitatea funcţionala a rini

chiului, nefronul, este alcătuita din

glomerul, ce are asociate artenolelc

aferentă şi eferentă, şi din tub renal(fig. 144).Glomerulul este alcătuit din

capsula Bowman şi 20-40 an.se ca

pilare, adăpostite de aceasta.

Tubul renal începe cu cap

sula Bowman şi se continuă cu tubul

proximal; acesta este urmat de ansa

HenIe (alcătuită dintr-o porţiune

descendentă subţire şi o porţiune ascendentă prevăzută cu două segmente,

unul subţire şi unul gros), mbul distal,

tubul colector cortical şi tubul colec

tor medular (sau tub colector). Mai

multe tuburi colectoare confluează,

formând tuburi colectoare din ce în

ce mai mari, care se vor deschide la

nivelul pelvisului renal pnn vârful

papilelor renale. Papilcle sunt proeminenţe conice ale medularei, care

proemină în calicele renale şi care sunt

recesuri ale pelvisului renal. în fiecare

rinichi sunt aproximativ 250 tubun

colectoare mari, fiecare adunând unna

de la aproximativ 4000 de nefrom

(fig. 145).Tipuri de nefroni 1. Согп- 

cali,  reprezentând 85% din numărultotal de nefroni, au glomerulul situat

 în cortexul renal (porţiune externa a

rinichiului) şi au ansa llenle sturtâ

ce ajunge doar în stratul extern ai

medularei renale (porţiune interna a

rinichiului). 2.  Juxtamedulari  - au

glomerulul situat la joncţiunea dintre

Page 378: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 378/422

 A n a t o m ia   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i  

cort icalâ ş i medulară , având

anse Henle lungi , ce coboară

a d â n c î n m e d u l a r ă , u n e o r i

ajungând la nivelul papilelor

renale. Ei sunt extrem de im

po r t an ţ i î n m e c an i sm u l c o n -

t racurent , pr in care r in ichiu lproduce urina concentrată.

 în ju r u l î n t r e g u l u i

s is tem tubular a l r in ichiu lu i

există o reţea bogată de capi

l a r e , n u m i t ă r e ţ e a c a p i l a r ă  

p e r i t u b u l a r ă . A c e a s t ă r e ţ e a

primeşte sânge din arteriolele

eferente , sânge care a t recut

de ja pr in g lomerul . Cea maimare parte a reţelei de capilare

peri-tubulare se gă seşte în cor

texul renal de-a lungul tubilor

p r o x i m a l i , t u b i l o r d i s ta l i ş i

tubilor colecton cort ical i . Din

po r ţ i u n i l e m ai pr o fu n de a l e

Arteriolă efercntă Glomerul

Aparat jux ta-glomerular

Arteriolă^ F

aferentă

Tub proximal

Tub

colectorcortical

Segment descendental ansei Henle

Duetcolector

Fig. 145. Nefronul funcţional

I

acestei reţele se desprind ramuri capilare lungi, care fomiează anse, numite vasa recta,  ce intră

adânc în medulară, însoţind ansele Henle până la papilele renale. Apoi, ca şi ansele Henle, se

reîntorc în cortex şi se varsă în venele corticale.Debitul sangvin renal este de aproximativ 1200 ml/min (420 ml/100 g ţesut/min). în

con diţii baz ale, d ebitul san gvin renal reprezintă 20 % din debitul cardiac de repaus.

Există două paturi capilare asociale nefronului; giomenilul şi capilarele peritubulare.

Patul c ap ilar g lom erular prim eşte sânge din arteriola aferentă, iar din această reţea capilară sângele

ajun ge în patul cap ilar pentubu lar, prin a rteriola eferen tă, care opune o rezistenţă considerabilă

la fluxu l de sân ge. Prin un na re, patul cap ilar glom erular este un pat cap ilar de înaltă presiune, în

timp ce cap ilarele peritubulare sunt un pat cap ilar de joa să presiune. Datorită presiunii ridicate

din glomerul, acesta funcţionează într-un mod similar cu capătul arterial al capilarelor tisulare,

lichidul filtrând în penrianenţă din glometail în capsula Bowman. Pe de altă parte, presiunea

scăzută din capilarele peritubulare face ca acestea să funcţioneze în acelaşi mod ca şi capătul

venos al capilarelor tisulare, lichidul fiind absorbit continuu în capilare. Un segment particular

al sistemului capilar pentubular î l reprezintă vasa recta,  care are un rol deosebit în procesul

de concentrare a urinii. Doar un mic proccnt din debitul sangvin renal curge prin vasa recta (  1-2% ).

Pr esiu n ile în circ u laţ ia ren ală . în arterele arcuate, presiunea sângelui este de aproxi

mativ 100 mm Hg, iar în venele ce drenează sângele este, în final, de 8 mm Hg. Zonele prin

cipale de rezistenţă sunt: arterele renale mici, arteriola aferentă şi arteriola eferentă. La nivelulglomerulului, presiunea este de aproximaliv 60 mm Hg, iar în capilarele peritubulare 13 mm

H g (fig . 146 ). Fo rm area urinii finale este rezultatul un nătoarelor proces e; filtrarea glomcrularâ,

reabsorbţia şi secreţia tubularâ.

Page 379: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 379/422

 А PAHATUL Ё \ с RETOR 3 7 9

Presiunea fluidului

intersti|ial - 6 mm Hg

Fig. 146. Valorile aproximative ale presiunilor în diferitele puncte ale vaselor şi tubilor nefronilor

şi în lichidul interstiţial (în mm Hg)

Celulă endotelială capilarăMembrana bazaJăCelulă epitelială

Filtrat

‘’ ''πestlчцiiPori "fante"

* 147. Si ru ctura funcţională

<· nu'm hranci jilonicru lare

FIITRA R l:A G LOM Г R U1Λ R A $ I

i-ILÎRATULGLOfVIf:RUI.ARLichidul carc П1(гса/а prm

glomerui în capsula liuwman csic

numit filtrat gJomcrular, iar membranacapilarelor giomcrularc este numitamembrană glomcrularâ ţii arc câtevaparticularităţi, fiind alcătuita din câtcvastraturi importante;

• endoteliul capilar;• membrană bazală;• un strat de celulc epiteliale

/fig. 147). în pofida numărului de straturi,

permeabilitatea membranei glome-rulare este de 100 - 500 ori mai maredecât a capilarelor obişnuite. în acelaşitimp, ea are o selectivitate foarte mare

 în privinţa dimensiunii moleculelorce trec prin ea; substanţele cu masamoleculară de 5200 filtrează la felde uşor ca apa, dar dm proteinele cumasă moleculară de 69 ООО filtreazădoar 0,5%; din acest motiv, practic,putem considera că membrana glo-merulară este aproape impermeabilăpentru proteinele plasmatice, dar are opermeabilitate foarte mare pentru toatecelelalte substanţe dizolvate în plasmanormală.

Compoziţia Filtratului glomerularFiltratul glomerular are aproape aceeaşi com

poziţie ca şi lichidul care filtrează în interstiţii

la capătul arterial al capilarelor. Nu are deloc

eritrocite şi conţine cam 0.03% proteine. Se

consideră că, practic, filtratul glomerular este

o plasmă care nu conţine proteine in cantitaţi

semnificative.

Debitul filtrării glomerulare. Cantitatea de filtrat glomerular care se formea/a

 într-un minut prin toţi nefronii ambilor nnichi

se numeşte debitul filtrării glomerulare. Nor

mal, acesta este de apro.ximativ 125 ml mm

(zilnic, 180 l). Peste din filtrat este rcab-

sorbit în mod normal în tubii unniferi. re>tul

trecând în urma.

Page 380: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 380/422

ί 

F ra c ţia de filt ra re este procenUiJ din debitul plasm atic renal care de\ ine filtrat glomeru-

lar. Dacă debitul plasmatic prin ambii rinichi este de 650 ml /min, iar debiml nonnal al filtrării

glom erulare este de 125 m l m in. amnci fracţ ia de f il trare este de aproximativ 20% .

D ina m ica f i l t r ă r i i p r in m em b ran a g lom eru lară . Forţe le care real izează fil trarea la

niv elul glom eru lulu i în caps ula Во\\тпап sunt; 1. Presiim ea din cap ilarele glom erulare (valoarea

sa medje este de 60 mm Hg), care determină filtrarea. 2. Presiunea din capsula Bowman, în

exteriorul capilarelor, care se opune filtrării (aproximativ 18 ram Hg). 3. Presiunea coloid-

osmotică a proteinelor plasmatice din capilare, care se opune filtrării (deoarece 20% din plasma

din cap ilare filtreaz ă în cap sula Bow m an, con cen traţia proteinelor creşte cu 20 % pe măsură

ce sângele curge de la capătul anerial la cel venos al capilarului glomerular; în mod normal,

presiunea c olo id-o sm otică este de 28 mm Hg la intrarea în capilarele glom erulare, creşte la 36

mm Hg la ieşirea din aceste cap ilare, iar presiunea coloid-osm otică medie este de 32 mm H g).

4 . Presiunea coloid-osmotică a proteinelor din capsula Bowman (considerată 0) .

.\stfel, presiunea efectivă de filtrare este de 60 mm Hg - 18 mmHg - 32 mm Hg = 10

m m H g .F a ct o ri i c ar e in f lue n ţea ză f i l t ra re a g lom eru lară . 1. Creş terea debi tului sangA'in

la nj\ el ren al d eterm m ă cre ştere a debitului f iltrăm glom erulare, deoarece are loc creşterea

presiunii dm capilarele glomerulare, cât şi scăderea presiunii coloid-osmotice medii (prin mărirea

cantităţii de plasmă ce intră în glomeruli, filtrarea lichidului din plasmă va produce o creştere

m ică a con cen traţiei pro tem elor şi a presiunii coloid -osm otice). 2. C onstricţia arteriolei aferente

scade debitul sang\ in prin glomerul şi, de asemenea, şi presiunea glomerulară; ambele efecte

scad debitul filtrării. Invers, dilatarea arteriolei aferente creşte debitul filtrării glomerulare.

3. Constricţia aneriolei eferente creează un baraj la ieşirea sângelui din glomerul. Ca urmare,

presiunea glomerulară va creşte, ducând la o mănre a debitului f iltrării glomerulare. Totuşi,

 în a ce la şi tim p. scad e flu xu l sang\ in . ia r dacă constric ţia an erio le i efe rente este moderată sau

mare, plasma \a rămâne un timp mai îndelungat în glomerul şi cantităţi suplimentare de lichid

se \ or filtra din c ap ilare. .A.ceasta va duce la o creşte re e xce sivă a presiunii coloid-osmo tice,

ceea ce va determina o scădere paradoxală a debitului filtrării glomerulare, în pofida presiunii

glomerulare crescute .

Controlul debi tului f i l t răr i i g lomerulare ş i a l debi tului sangvin renal . în cea mai

ma.re pane. debitul sangMn renal şi cel al filtrării glomerulare sunt reglate împreună prin meca-

njsme locale de control pnn feedback, cu ajutorul cărora aceste debite sunt menţinute la niveleconstante, adică sunt “autoreglate ' .

Debitul filtrării glomerulare rămâne în mod normal constant, având variaţii foarte mici,

chiar 51   in cazul unor variaţii ale presiunii arteriale sistemice man (de la 75 mm Hg la 160 mm

Hgj. Acest efect este numit autoreglarea debitului f iltrăm glomerulare şi este foarte impor

tant pentm asigurarea eliminănlor prin urină a substanţelor nefolositoare şi reabsorbţia celor

necesare .Precizia cu care trebuie să se autoregleze debitul f iltrăni glomerulare face necesară

existenţa unui sistem foarte eficient care să controleze debitul filtrării. Fiecare nefron este prevăzut

cu două mecanisme speciale de feedback de la tubul distal la artenolele periglome-rulare: 1. un

mecanism de feedback vasodilatator al arteriolei aferente; 2. un mecanism de feedback vaso-

co ns tn cto ral an en ole i eferente. Co m binaţia cclo r două este numită feedback tubulo-glomcnilar

Şl este posibilă cu a jutorul com plexului juxta glom erular

_____________________________________________________________________ А.\.4Т0ЧГ4 Ş l F IZIOLOGIA O.Ml LL f 

Page 381: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 381/422

4r.4KATL'. EXCRETOR

Complexu l ju xta glo m erular. Porţiunea iniţială а tubului distal, imediat după capătulsegmentului îngroşat al porţiunii ascendente a ansei Henle, trece în unghiul dintre anerioleleaferentă şi eferentă, practic învecinându-se cu cele două arteriole (fig. 148). Mai mult, celuleleepiteliale ale tubilor care vin în contact cu arteriolele sunt mult mai dense decât celelalte ccluletubulare şi sunt denumite macula densa. Celulele maculei densa par a secreta anumite substanţe în arteriole. deoarece aparatul Golgi, organit secretor intracelular, este plasat spre arteriole şinu spre lumenul tabular, aşa cum este la celelalte celule epiteliale tubulare. Celulele muscularenetede din peretele arteriolei aferente şi eferente sunt mai umflate şi, acolo unde vin în contactcu macula densa, conţin granule. Aceste celule sunt numite celule juxtaglomerulare, iar granulelesunt alcătuite în special din renină inactivă. întregul complex format de macuJa densa şi celulele

 ju.xtaglomerulare se numeşte complex juxtaglomerular.Structura anatomică a aparatului juxtaglomerular sugerează că lichidul din nibul djstal

 joacă un rol important în controlul funcţiei nefronului, fiirnizând semnale feedbackatâtartcnoleiaferente, cât şi celei eferente.

-Mecanismul de feedback vasodilaiator al arteriolei aferente. Un debit redus alluxului tubular produce reabsorbţia exagerată a ionilor de sodiu şi clor în porţiunea asccndentâii ansei Henle şi astfel scade concentraţia acestor ioni la nivelul raaculei densa, ceea ce iniţiazăun semnal dilatator al arteriolei aferente, având ca punct de plecare macula densa. Ca urmare, vacreşte debitul sangvin prin glomerul, ceea ce va readuce debitul liltrării glomcnilare la nivelulopiim.

Astfel, SC instituie un mecanism tipic de feedback negativ care controlea/a debitulGlirarii glomerularc. Prin aces t mecanism se realizează, în acelaşi timp. şi autoreglarea fluxuluiWngvin renal.

Page 382: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 382/422

I

M ecanism ul de feedb ack va soco nstr ic tor ai arteriolei eferente . O con centra ţie redusă

a ionilor de sodiu şi clor la nivelul maculei densa detemiină eliberarea de renină activă de către

celu lele glo m erulare, iar aceasta, la rândul ei, detemiină fom iarea angiotensinei, care va produce

vasoconstricţia, în special a arteriolei eferente, deoarece ea este mult mai sensibilă la acţiunea

ang ioten sinei II decâ t arteriola aferentă. A stfel se instituie un alt m ecanism de feedback negativ

care intervine în menţinerea constantă a debitului de filtrare.In f l u en ţ a p res i u n i i a r t e r i a l e as u p ra d eb itu lu i u r i n a r (fenom enul de diureză presio-

nală). Scăderea presiunii arteriale medii de la valoarea normală de aproximativ 100 mm Hg la

50 mm Hg detem iină oprirea co m pletă a debitului urinar, în timp ce dublarea valorii normale a

presiunii arteriale medii detemiină creşterea de 7 până la 8 ori a debitului urinar. Orice creştere

a filtrării g lon iem lare de tem iină autom at creşterea debitului urinar, din mom ent ce reabsorbţia

tubula ră nu cre şte în m od o bliga toriu atunci cân d creşte presiunea arterială. A cest efe ct pronunţat

al presiunii arteriale asupra debitului urinar este numit “diureză presională” .

E fe ctu l st im ulă rii s im pa ticului asu pr a deb itului sangvin renal şi al fi l trării glome

ru l are . Nervii simpatici inervează atât arteriola aferentă, cât şi pe cea eferentă, precum şipa rţial tubii ur iniferi. Stim ula rea sim pa tică m oderată sau uşoară are efe ct redus asupra debitului

sang vin renal şi al filtrării g lom erulare, prob abil pentru că m ecanism ele de autoreglare sunt mai

eficiente decât stimularea nervoasă. Stimularea simpatică puternică, bruscă, poate produce o

vasoconstricţie putemică a arteriolelor renale, astfel încât debitul urinar să scadă până la zero

pentru câteva minute, efect ce poate fi contracarat de creşterea presiunii arteriale.

R E A B S O R B Ţ IA Ş I SE C R E Ţ IA Ţ U B U L A R Ă

Filtratu l glo m em lar străb ate d iferitele porţiuni ale tubilor uriniferi şi pe tot acest parcurs

su bsta nţe le su nt abs orb ite sau secr etate sele ctiv de către epiteliul tubular, iar lichidul care rezultă în urnia aces to r p ro cese in tr ă în pelv is ul renal su b fo n n ă de urină finală .

R e a b s o r b ţ ia t u b u l a ră . Majoritatea compuşilor urinii primare sunt substanţe utile. Ele

sunt recup erate p rin reabso rbţie. Ce lulele tubilor uriniferi sunt adaptate m orfologic şi biochimic

pentru a realiza această funcţie. Morfologic, nefrocitele au la polul apical numeroşi microvili

care cre sc con sidera bil suprafaţa activă , iar la polul bazai au numeroase m itocondrii care fabrică

A TP ne cesa r procesului de absorbţie . B ioch im ic, m embranele celulelor tubulare conţin pompe

m etab olice care partic ipă Ia transportul activ.

 în ra port cu en erg ia u ti lizată pen tru reabsorbţia substa nţe lo r de deosebesc transportul

activ Şl transportul pasiv.Transportul pasiv  se face în virtutea unor legi fiz ice, ale d ifuziunii (în gradient chimic,

electric sau eiectrochimic) şi osmozei, precum şi a diferenţelor de presiuni hidrostatice. Acest

transport nu necesită energie şi nu este limitat de o capacitate maximă de transport a nefrocitu-

lui. Prin acest mecanism se reabsoarbe apa (în gradient osmotic), ureea (în gradient chimic) şi

o parte dm Na şi CI (în gradient electric şj electrochimic).

Transportul activ  se datorează travaliului metabolic al nefrocitului. Se face cu consum

de energie şi oxigen (consum de ATP) şi împotriva gradientelor de concentraţie sau electrice.

Forta pompelor metabolice este limitată de capacitatea lor maximă de a transporta o substanţă

pe unitatea de timp (Tmax). De exemplu, toţi cei două milioane de nefroni ai ambilor rinichi

nu pot rcabsorbi activ mai mult de 350 mg glucoza pe minut. în mod normal se filtrează 125

mg glu coz a în fie care m inut, deci există o ca pa citatc suficientă de reabsorbţie pentru a preveni

glucozuria. La diabetici, crescând glicemia, creşte şi cantitatea glucozei filtrate, capacitatea de

transport maxim a glucozci este depăşită şi apare glucozuria. O altă caracterislică a transportului

3 8 2  A n a t o m ia   ş i    f i z i o l o g i a   o m u l u i  

Page 383: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 383/422

ϊ activ este caracterul selectiv. Celula consumă energie numai pentru recuperarea subiantcior

utile, lăsând cataboliţii în urina. Există numeroase mecanisme celulare specifice de transport

activ care funcţionează în raport cu debilul de filtrare a substanţei rcab.sorbite şi cu necesitâlile

orgaiusmului. Prin transport activ se reabsorb glucoza, aminoacizii, unele vitamine, polipeptidelc,precum şi majoritatea sărurilor minerale (Na^ K^ CI', HCO/, fosfaţi, sulfaţi, uraţi etc.).

R eabso rb ţia apei. Toate segmentele nefronului pot reabsorbi apă, dar în proporţii

diferite. Cea mai importantă reabsorbţie are loc în două porţiuni;

1. La nivelul tubului contort proximal are loc absorbţia a 80% din apa filtrată. Aceasta

este o reabsorbţie obligatorie, apa fiind atrasă osmotic din tub în interstiţiu ca urmare a reab-

so rbţiei sănirilor, glucozei şi a altor compuşi utili.

2. La nivelul tubilor contorti distali şi, mai ales, al tubilor colectori are loc absorbţia a

15% din apa filtrată. Aceasta este o reabsorbţie facultativă, în lipsa ADH, reabsorbţia faculta

tivă nu se produce, eliminându-se un volum de 20-25 1urină diluată în 24 de ore. în prezenţa

ADH, această reabsorbţie se produce şi, ca urmare, în 24 ore se elimină 1,81 urină concentrată,

 în restul nefronului se reabsoarbe 4% din apă, în urina definitivă eliminându-se numai 1% din

apa filtrată. Reabsorb ţia facultativă permite adaptarea volumului diurezei la starea de hidratare

a organismului. în acest segment al nefronului intervin mecanismele de reglare a diurezei şi a

eliminănlor de Na şi K.

Secreţia tubulară. Principala modalitate de curăţire a plasmei de cataboliţii azotaţi

neutilizabili este filtrarea. Secreţia tubulară completează funcţia de eliminare a unor substanţe

acide sau toxice, precum şi a unor medicamente. Prin secreţie, rinichii intervin şi în reglareaconcentraţiei plasmatice a unor constituienţi obişnuiţi (K^ acid uric, creatinină). Mecanismele

secreţiei sunt la fel cu ale reabsorbţiei: active şi pasive. Sensul transportului este inversat; din

interstiţiul peritubular înspre interiorul tubului. Procesele de secreţie pot avea loc pe toată lungi

mea nefronului.

Secreţia de Mecanismul este activ, iar sediul principal este tubul contort pro.ximal.

Secretând ionii de hidrogen, rinichiul participă la reglarea echilibrului acido-bazic. în acidoze,

pH-ul urinar poate să scadă până la 4 ,5 , iar în alcaloză poate creşte până la 7,5. Secreţia de

protoni poate avea loc şi în restul nefronului. Astfel, la nivelul tubului contort distal existămecanisme de transport prin schimb ionic, ce reabsorb Na* şi secretă K"· sau H·", în funcţie de

pH-ul mediului intern. Acest mecanism este activat de aldosteron.

Secreţia de are loc mai ales în tubul contort distal, prin mecanisme active (schimb

Onic) şi pasive. Prin secreţie de potasiu, rinichiul asigură menţinerea normală a potasemiei.

Secreţia de NH^. La nivelul celulei tubulare proximale se află o enzimă (glutaminaza)

care desface glutamina în amoniac şi acid glutamic. Amoniacul este eliminat în urmă, iar acidul

glutamic este reabsorbit în sânge. în afară de efectul antitoxic, amoniogeneza renală reprezintă

Ş' o modalitate de excreţie suplimentară de protoni, fara o acidifiere suplimentară a urinii. Sur-P'usul de protoni eliminaţi se leagă de NHj rezultând ionul amoniu, carc se elimină împreună

cu clorul, sub fomiă de clomră de amoniu.

Conceptul de “ clearance plasm atic” este folosit pentru a exprima capaciiatea nnichiu-

^ epura plasma de diferite substanţe. Clearance-ul plasmatic al oricărei substanţe poale ti

C‘'lculat dupa lorm ula; Clcara nce plasmatic (ml/min) = [Debil urinar (ml/min) x Conccniratic

(mg/ml)) /Concentraţia plasmallcă (mg/ml).

 / { p a r a t u l e x c r e t o r 583

Page 384: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 384/422

M e ca ni sm ul dc e x cr e ţ i e a e x ce sul ui de a pă : e x cr e ţ i a une i ur i ni d i l ua t e . Una dintre

cele mai importante funcţi i a le rinichiului este controlul osmolalităţ i i l ichidelor organismului.

Când osmo lalitatea scade prea mult sau l ichid ele d evin prea d iluate, m eca nism ele nervoase şi

umorale detemiină excreţia în exces a apei de către rinichi . Aceasta înseamâ eliminarea unei

urini foarte diluate, astfel eliminându-se mari cantităţi de apă din organism, cu revenirea la nor

mal a osmolalităţ i i mediului intern. Invers , când osmolalitatea l ichidelor organismului creşte ,rinichii secretă solviţi în exces, astfel readucând osmolalitatea lichidelor organismului Ia normal,

excretând în acelaşi t imp o urină conce ntrată .

Semnalul care infonnează rinichiul asupra necesităţ i i excreţiei unei urini diluate sau

concentrate este ADH.

M ecanism ul renal de excre ţ ie a urini i di luate . Filtratul glo m en ilar are aceeaşi osmo-

lalitate cu a plasmei, de aproximativ 300 mosm/1. Pentru a excreta excesul de apă este necesară

diluarea filtratului, pe măsură ce acesta trece prin tubi, prin reabsorbţia mai intensă a solviţilor

şi mai puţin a apei. Segmentele distale ale sistemului tubular au în stmctura lor epitelii aproapeimp em ieabile pentru apă atunci când rinichii secretă urină diluată .

Partea ascenden tă a ansei H enle şi segm entul de diluţie al tubului d istal sunt permanent

total im pe m ieabile pentru apă, în timp ce p orţiunea term inală a tubului distal, po rţiunile corticale

ale tubilor colecto ri şi restul tubilor colec tori d evin com plet im pe nu ea bile la apă num ai în absenţa

ADH în l ichidele circulante. Reabsorbţia solviţ i lor în aceste segmente dista le a le s is temului

tubular este intensă şi activă. în porţiunea groasă a seg-mentului ascendent al ansei Henle are

loc reabsorbţia extrem de intensă a ionilor de sodiu, potasiu, clor, iar osmolalitatea lichidului

tubular la ieşirea din acea stă porţiune scade la 100 mosm/1, prin rea bso rbţia c ele i m ai mari părţi

a solviţilor şi rămânerea apei în tubi. Apoi, pe măsură ce lichidul curge mai departe prin ţubi,

reabsorbţia suplimentară a unor solviţi, în special ioni de sodiu, detemiină diluţia şi mai mare a

lichidului tubular, osmola-litatea lui scăzând până la 65-50 mosin/l la ieşirea din tubul colector

 în c a lic e le m ic i. L ip sa reabso rbţiei apei în tu bii d is ta li apare num ai în ab sen ţa A D H .

M e ca ni sm ul de e x cr e ţ ie a e x ce sului de so lv i ţi : m e ca ni sm ul de co n t r a cu r e n t pentru  

excreţ ia unei urini concentra te . Pentni concentrarea urinii , r inichii prezintă un mecanism

com plex, num it m ecanismul de contracurent . Ace sta depinde de dispoziţ ia anato m ică specială a

anse lor Henle şi a vasa recta în med ulara renală. O cin cim e până la o treime d in nefroni pătnmd

adânc în medulară şi apoi se reîntorc în corticaiă. în paralel cu aceste anse Henle sunt şi anselecapilare peritubulare, numite vasa recta.

Primul pas pentru excreţia unei urini concentrate este acela de a crea o presiune os

motică foarte mare în lichidul interstitia! medular. La acest nivel, osmolalitatea lichidului este

mai mare decât a plasinci şi cu atât mai mare cu cat coborâm mai adânc în medulară (până la

1400 la nivelul vârfului papilelor renale). Cauza principală a acestei osmolalităţi crescute este

transportul activ în interstiţiu al ionilor de sodiu şi al altor ioni din porţiunea groasă a segmen

tului ascendcnt al ansei Henle şi din tubul colector. Sodiul şi ionii săi asociaţi se concentrază în

lichidul interstitial şi sunt transportaţi în medulara profundă dc către iTuxul sangvin descendentdin ansele desccndcnte ale vasa recta si prin difuziune spre poiiiunca subţire descendentă a

ansei Henle. Sub acţiunea ADH, porţiunea terminală a tubului distal, a tubului colector corti-

cal şi a tubului colector medular devin permeabile pentru apă, în contrast cu starea lor nomială

dc impcnneabilii ' ii ' j apioape ab.soluta la apă. Pe măsură ce lichidul din tubi traversează aceste

 A n a  t o m i   а   ş i   f i   z i  o l   o g i a   o m u l   u i  i

Page 385: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 385/422

 A  p a r a t u l   e x c r e t o r   385

porţiuni, apa trece prin osmoză în lichidul cu concentraţie extrem de marc din interstiliul medular.

Această pierdere de apă determină concentrarea lichidului tubular, astfel câ, atunci când ajunge

 în pelvisul renal, urina are o concentraţie de circa 1200 mosm/l, aproape egală cu concentraţia

solviţilor din interstiţiul medularei din vecinătatea papilei renale.Fluxul sangvin prin interstiţiul renal, fără un sistem vascular medular corespunzător,

ar îndepărta rapid excesul de solviţi din medulara renală, împiedicând creşterea osmolalităţii.

 într-adevăr, fluxu l sangvin medular are două caracteristici importante pentru menţinerea unei

concentraţii ridicate a solviţilor în lichidul interstiţial medular; este foarte redus, fiind de doar

1-2 % din debitul sangvin renal total; vasa recta funcţionează ca un mecanism de schimb pnn

contracurent care diminuă spălarea solviţilor din medulară (un mecanism de schimb prin con-

tracurent de lichid este unul în care lichidul curge printr-un tub lung, foarte permeabil, în formă

de U, având cele două ramuri ale tubului foarte apropiate, astfel încât lichidul şi solviţii trec cuuşurinţă dintr-un ram în celălalt. Deoarece lichidul şi solviţii celor doi curenţi paraleli străbat

membrana capilară extrem de rapid, este posibilă menţinerea unor concentraţii foarte mari ale

solviţilor la vârful ansei în condiţiile unei îndepărtări reduse a solviţilor din interstiţiu).

Pe m ăsură ce sângele curge pe ramura descendentă a anselor capilare peritubulare, clo-

шга de sodiu şi ureea difuzează din interstiţiu în sânge, în timp ce apa iese în interstiţiu. Aceste

schimburi de apă şi de sare determină creşterea progresivă a osmolalităţii sângelui capilar până

la concentraţia m aximă din vârful ansei vasa recta, de 1200 mosmA. Apoi, pe măsură ce sângele

se întoarce pe ramura ascendentă a capilarului, aproape tot excesul de sare şi uree difuzează înlichidul interstiţial, datorită permeabilităţii mari a membranei capilare, în timp ce apa trece în

sânge. De aceea, când sângele iese din medulară, osmolalitatea sa este doar cu puţin mai mare

decât cea pe care a avut-o când a intrat în vasa recta. Deci, sângele care trece prin vasa recta

 îndepărtează doar o mică parte din solviţii medularei (fig. 149, 150).

Pig. 149. Formareaşi concentrarea uriniicând nivelul de ADH

este ridicat

Page 386: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 386/422

3S6  A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l  ,

Vasa reda mOsm/l

Inlersliţiiil medular mOsm/l

30 0

Solviţi - 

Solviţi-  

Solviţi'

60 0

Ч80 0

Ч

^ '1000

. HjO - '60 0

-H j O -80 0

- HjO -1000

3f 60 0

/1

80 0

У1000

1200

1200

■'Solviţi

'Solviţi

'Solviţi

30 0

600

90 0

1200

F i g . 1 5 0 . M c c a n i s m u l de c o n t r a c u r c n t în v a sa r c c t a

M icţ iu nea este procesul de golire a vezicii urinare atxinci când este plină. în esenţă, vezica urinară se umple progresiv, până ce tensiunea intraparietală atinge o anumită valoare prag, moment în care se declanşează un reflex nenOS, numit reflex “de micţiune”, care fie detemiină micţiunea, fie, dacă nu este posibil, produce o dorinţă conştientă de a urina.

Anatomia funcţională şi conexiunile nervoase ale vezicii urinare. Vezica urinară este o cavitate cu pereţi alcătuiţi din musculatură netedă, fomiată din două părţi: софи1, care este cea mai mare parte a vezicii, în care se acumulează urina, şi colul, care este o prelungire sub formă de pâlnie a софи1и1, continuându-se în jos cu uretra. Muşchiul neted vezical este cunoscut sub numele de detrusor. Fibrele sale musculare se orientează în toate direcţiile şi, atunci când se contractă, poate creşte presiunea intravezicală până la 40-60 mniHg. Un potenţial de acţiune se poate răspândi în întregul detrusor şi detennină contracţia sincronizată a întregii vezici urinare.

Pe peretele posterior al vezicii urinare, imediat deasupra colului vezical, intră cele două urctere. La locul de intrare al uretcrelor, acestea trec oblic prin detrusor şi apoi încă 1-2 cm pe sub mucoasa \ezicală, înainte de a se deschide în vezica urinară.

Muşchiul colului vezical este denumit adeseori şi sfincter intern. Tonusul său natural împiedică în mod nonnal pătrunderea urinii la nivelul colului vezical şi al uretrei posterioare, oprind astfel golirea vezicii înainte ca presiunea să atingă pragul critic.

Uretra posterioară străbate diafragma urogenitală, care conţine un strat muscular numit sfinctcrul extern al vezicii urinare. Accst muşchi este un muşchi scheletic, controlat voluntar, spre deosebire de sfincterul intern, care este în întregime muşchi neted. Sfincterul extern este 

controlat de către sistemul nervos şi poate preveni micţiunea, chiar şi atunci când controlul involuntar tinde să o iniţieze,Incrvaţia vezicii urinare. Inervaţia principală a vczicii urinare(fig. 151) provine de la 

ncr\ ii pelvici, care transmit impulsuri de la măduva spinării, prin intermediul plexului sacrat, în special de la nivelul segmentelor S, - S^ mcdulurc. Nervii pelvici sunt nervi micşti, conţinând atât fibre sen/itive, cât şi fibre motorii. Fibrele .senzitive sesizează în spccial gradul dc tensionare al

Page 387: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 387/422

peretelui v ez ica l. Se m n al el e de întindere de la uretra posteriară sunt deosebit de intense şi sunt

responsabile de iniţierea reflexelor care determină golirea vezicii urinare.

Fibrele motorii din nervii pelvici sunt fibre parasimpatice. Acestea se termină în ganglio

nii din p er etele ve zic al. A po i, detrusorul este inervat de fibre nervoase postganglionare scurte.

 în afa ră de nerv ii p elv ic i mai exis tă fibre le moton i către musculatura sc hele tică , irans-

inise pe calea nervilor Rişinoşi până la nivelul sfincterului vezical exem. Aceste fibre somalicc

inervează şi controlează voluntar muşchiul striat al sfincterului extern.

T R A N S P O R T U L U R I N I I P R I N U R E T E R E

Ureterele sunt mici tuburi musculare netede care încep în pcivisul fiecărui nmchi >i

coboară până la vezica urinară. Pe măsură ce urina colectează în pelvis, presiunea din pelvis

creşte şi iniţiază o contracţie peristaltică ce se răspândeşte de-a lungul ureterului până la vezica

urinară. Unda peristaltică poate deplasa urina împotriva unui obstacol cu o presiune de pâna la

50-100 nimHg. Transmiterea undei peristaltice se produce probabil datorită unui potenţial de

acţiunc care se propagă de-a lungul muşchiului neted sinciţial al peretelui ureteral. Stimularea

parasimpatică poate creşte, iar stimularea simpatică poate scădea frecvenţa undelor pcnstalticc

şi, probabil, pot a fec ta şi intensitatea contracţiei.

 în port iu nea in ferio ară , ureterul pe netrează oblic vez ica unnară. Ureterul trece câţiva

cenlimeiri sub epiteliul vezical, astfel că presiunea intravezicală comprimă ureteruJ, prevenind

rclluxul urinii în uretcr în timpul micţiunii, când presiunea din vezica unnară crcştc foarte

mult.

T O N U S U L I N T R A P A R I E T A L V E Z I C A L Ş l C I S T O M E T R O G R A M A

Î N T I M P U L U M P L E R I I V E Z I C A L E

Cistomeirograma arată variaţiile presiunii intrave/icale pc masura cc acca>ta sc unpic

urma. Când în vczică s-au adunat .10-50 ml de urină, presiunea creşte la 5-10 cm apa Acu-

iniilarca in vezica urinara a 200-300 ml urmă determină o creştcre de numai câţiva ccntnmctn

a presiunii intravezicale; acest nivel aproape constant al presiunii este re/ultaiul it>nusului

Page 388: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 388/422

 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

intrinsec a l peretelui vezical . Dacă volumul de urină depăşeşte 300-400 ml, presiunea creşte

foarte mult şi rapid.

R E F L E X U L D E M IC Ţ IU N E

Pe măsură ce vezica urinară se umple, încep să apară multiple contracţii de micţiune

suprapuse peste tonusul de fond. A ce stea sunt rezultatul unui re flex de d istensie, in iţiat de pre-

soreceptorii din peretele vezical, în special de receptorii din uretra posterioară, stimulaţi atuncicând vezica se umple cu urină la presiuni intravezicale mari.

Stimulii de la aceşti receptori sunt conduşi, pe căile aferente ale nervilor pelvici, până

la segmentele sacrate medulare şi de aici, pe calea eferentă a f ibrelor parasimpatice din cadrul

aceloraşi nervi , înapoi la vezică . Re f lexu l de m icţiune odată iniţ iat se autoam plif ică .

A stfel, con tracţia iniţială a vezicii creşte d escărcarea de impulsuri de la receptorii vezicali

şi ai uretrei posterioare, ceea ce va duce la accentuarea contracţiei reflex, acest ciclu repetân-

du-se până când detrusorul ajung e la o contra cţie puternică. Ap oi, după câtev a secunde sau chiar

un minut, reflexul începe să se stingă, ciclul reflex se întrerupe şi detrusorul se relaxează.

D acă ref lexul de micţiune d eclanşat nu reuşeşte să golească v ezica urinară, e lementelenervoase ale acestui reflex rămân inliibate timp de câteva minute sau uneori o oră sau chiar mai

mult înainte ca un alt refle x să fie iniţiat. Totu şi, pe măsură ce v ezic a se um ple cu urină, reflexele

de micţiune se produc din ce în ce mai des şi sunt din ce în ce mai intense, până ce apare un alt

reflex care este transmis pe calea nervilor ruşinoşi până la sfmcterul vezical extern pentru a-l

inluba. Dacă această inhibiţie este mai puternică decât comanda voluntară constrictoare venită

de la scoarţa cerebrală, se va declanşa micţiunea. Dacă nu, micţiunea nu se va produce până

când um plerea vezici i un nare este su f icientă pentru a declanşa un ref lex m ai puternic.

R eflexu l de m icţiune este un reflex controlat în întregime de m ăduva spinării, dar poate fi

stimulat sau inliibat de centrii nervoşi superiori din trunchiul cerebral şi din cortexul cerebral.

Page 389: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 389/422

APAR ATU L GENITAL FEMININ

OVARUL

Situat în cavitatea pelvianâ, este un organ pereche, cu funcţie mixtă, exocrină, producândovulele, şi endocrină, secretând doi hormoni: foliculina şi luteina (progesteronul). Are forma

unui ovoid turtit, de 6-8 g, cu diametrul mare de 3-5 cm. Prezintă două feţe, două margini şidouă extremităţi. Faţa laterală se află pe peretele lateral al cavităţii pelviene, în fosa ovariană,faţa medială este acoperită de pavilionul trompei. Marginea anterioară dă inserţie mezoovaru-liii (plică peritoneală), care uneşte ovarul cu ligamentul lat al uterului; aici se găseşte hilulovarului, ce conţine elemente vasculare şi nervoase. Marginea posterioară (liberă) este maigroasă. Extremitatea superioară (tubară) dă inserţie ligamentului suspensor al ovarului şi celuitubo-ovarian, iar extremitatea inferioară (uterină) dă inserţie ligamentului propnu al ovarului(ligamentul utero-ovarian) (fig. 152).

Structură. Ovarul este acoperit la suprafaţă de un epiteliu simplu, sub care se găseşte

un înveliş conjunctiv numit albugineea ovarului, care se continuă iară delimitare netă cu stromacorticalei acestuia. în interior se află parenchimul glandular, cu cele două zone caractenstice:medulară şi corticală.

P l ic i a m p u l a r e a l e ___  _

tubei u ter ine

PavilioriLil

tubei

C a v i t a t e a u t e r i n ă .Fundul uterului

ρ ο φ υ ΐ u terin

var

L i g a me n t u l

L i g a me n t u l

rotund al

uterului

ColulOrif iciul uteruluicolului

uterin

Page 390: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 390/422

3 9 0  A n a t o m ia   s i   f i z i o l o g i a   o m l 

OvLila|ie

С о ф g a l b e nacliv

FoliculIerliar

Со ф ga lben în re gres ie

С о ф

Foliculsecundi

Foliculatretic

Celuleintersti-ţiale

F o l i c u l i

primari

Zona medu lară es te

fonnată d in ţesu t con j u ct iv

l a x , î n c a r e s e g ă s e s c e l e

m e n t e v a s c u l a r e s a n g v i n e

şi l imfatice , cât ş i f ibre ner

voase vegeta t ive .

Z o n a c o r t i c a l ă c o n

ţ i n e e l e m e n t e c u v a l o a r e

f u n c ţ i o n a l ă : f o l i c u l i i o v a -

rieni în diferite faze ev olutive

(fig. 153).

Fol iculi i pr imordial i

( p r i m a r i ) r e p r e z i n t ă f o r m a

i n i ţ i a l ă , c u a s p e c t u l u n o rс о ф и з с и И s f e r o i d a l i p l i n i ,

alcătuiţi dintr-o celulă mare,

sferică , situată central (ovoc it

I), iar periferic dintr-un strat

de celule mici (celule fo l icu-

lare) . Matunzarea fol iculi lor

 în c e p e la p u b e rta te şi ţin e

p â n ă l a m e n o p a u z ă , f i i n dsu b contro lu l FSH (hormon

folicu- lost imulator) secretat

de lobul anterior al liipofizei.

In ambele ovare există c irca

400 ООО foliculi, din care se

m a t u r i z e a z ă 3 0 0 - 4 0 0 ( u n u l

l u n a r ) ; r e s t u l i n v o l u e a z ă .

E p i t e l i u l f o l i c u l a r p r o l i f e

r e a z ă ; d e v i n e p l u r i s t r a t i f i -

c a t ( c o n s t i t u i n d m e m b r a n agranuloasă); acest stadiu reprezintă foliculii secundari (evolutivi). între celulele granuloasei se

formează o cavitate ce se umple cu lichid folicular.

Ovocitul, înconjurat de membrana pellucida (groasă, rezistentă, cu rol  trofic), este situat

la periferia foliculului, fiind ataşat de membrana granuloasă.

 în acelaşi tim p, ia p erif eria fo liculu lu i secundar plin, apoi cavitai', se consti tiiie, pe seama

stromei corticalei ovarului, cele două teci caracteristice foliculului; internă şi externă.

Teaca internă, cu funcţie cndocrină, secretă estrogenii sub influenţa homionului luteini-zant antehipofizar (LH),  cea externă are structură conjunctivă. Lichidul folicular este vâscos şi

co nţin e ho m ion ii ovarieni activi - estroge nii, produşi de celuicle tecii interne.

Majoritatea  fo licu lilor   secundari cavitari involuează şi, în mod obişnuit în fiecare lună,

 în cepând cu apariţ ia ciclu lu i şi  până la menopauză, unul devine  folicul  matur

Foliculul matur tcrtiar sau veziculos (de Graaf),  constituie stadiul de dezvoltare com

pletă a foliculului .şi este cel mai voluminos. Esle  format din:  leaca exlernă, tcaca inleiiui şi

priinordiali

Fig. 153. Ovarul la mamifere

Page 391: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 391/422

 / i p a r a t u l    g e n i t a l 391

membrana granuloasâ. Foliculiil conţinc cavilatca foliciilară (cu lichid folicular), delimitată dcmembrana granuloasâ.

OvocitLil, localizat periferic, se află într-o porţiune îngroşata a membranei granuloaso

(cumulus proliger). Celulele foliculare din imediata apropiere a ovocitului se dispun radiar , ι

fomiează coroana radiată, care va însoţi ovocitul expulzat în decursul evoluţiei, asigurându-inutriţia. Ovocitul din foliculul matur, iniţial de ordinul I (diploid), suferă înainte de ovulaţie

prima diviziune de maturare şi devine ovocit II (haploid), formă sub carc este expulzat în timpul

o v u l a ţ i e i .

După eliminarea ovocitului, foliculul ovarian matur sc transformă în соф galben, care

ia naştere prin transfomiarea celulelor foliculare în celule endocrine ce secretă progesteron.Există două tipuri de соф galben:

• софи! galben periodic, care se formează în fiecare lună în perioada de fertilitate a femeii

(de la pubertate până la menopauză); are o existenţă de circa 10 zile (din a 16-a zi a

ciclului până în ziua a 26-a);• софи1 galben de sarcină, care se formează în cazul când ovulul a fost fecundat; el

funcţionează în primele trei luni de sarcină.

Софи1 alb reprezintă cicatricea care înlocuieşte софц1 galben involuat (periodic saude sarcină).

Vascularizaţia ovarului este asigurată de artera ovariană, ramură a aortei abdominale,

şi de o ramură ovariană din artera uterină. Venele sunt reprezentate de vena ovananâ dreaptă,

care se varsă în vena cavă inferioară, şi de vena ovariană stângă, care se deschide în vena renală

stângă. O parte din sângele venos al ovarului ajunge în vena uterină. Limfaticele conduc limfa

 în ganglionii iliaci şi lom bari.Inervaţia este asigurată de nervi din plexurile vegetative aortice şi hipogastric.

CALEA GENITALĂ

TROMPELE UTERINETrompele uterine (tubele uterine) sunt conducte musculo-membranoase care se întind

de la ovare până la uter, cu care comunică prin orificii numite ostii uterine. Extremitatea late

rală prezintă ostiul abdominal ce se deschide în cavitatea abdominală. Au o lungime dc 7-12cm şi se împart în patru porţiuni; intrauterină (lungă de 1 cm, situată în peretele uterin); isrniul

trompei (3-4 cm, se întinde de la marginea laterală a utenilui până la polul inferior al ovarului);

ampula tubei (7-8 cm, mai dilatată, se întinde de la polul inferior la polul superior al ovarului);

'nfundibukil (2 cm, de fomia unei pâlnii cu pereţii prevăzuţi cu franjuri numite fimbrii, cu rol

captarea ovulului expulzat de către foliculul matur). Această parte se aplică pe faţa medială a

ovarului. Tubele sunt situate la marginea superioară a ligamentului lat al uterului, de care sunt

'egale prin mezosalpinge.

S tr u ctu ra anato m ică. La exterior, sub seroasa peritoneală (carc formează şi un mezou),

tuba prezintă o tunică adventiţială, conjunctivă, sub carc se găseşte tunica musculară, formată

hbrc netede, pe două straturi - longitudinal, la exterior, şi altul mtcra, circular. Pnn mi;>cari

P^^Hstaliice asigură transportul ovulului spre cavitatca uterină. în interior sc află submucoa-ia şi

'iiÎicoasa, puicrnic cutată şi prevăzuta cu celule ciliate şi neciliate ce uşurează trecerca .spcrma-Iw.oi? 'lor şi a ovulului în trompă.

Page 392: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 392/422

V a s c u l a r i z a ţ i a este asigurată de ramuri tubare ce provin din artera ovariană şi uterinâ.

Venele sunt omonime aiterelor. Limfa este drenată spre ganglionii i l iaci şi lombari.

I n e r v a ţ i a vegetativă provine din plexurile ovarian şi hipogastric.

U T E R U L

Este situat în cavitatea pelviană, între vezica urinară şi rect; este un organ musculos,

cav itar şi impar.

F o r m ă şi r a p o r t u r i . Uterul este int eφ u s între tromp ele uterine şi vagin; fixat prin liga

m entele late, uterosa crale, şi chin ga m uşchilor ridicători anali. Are fom iă de pară, cu extremitatea

mare orientată superior şi uşor turtit antero-posterior. Prezintă trei porţiuni: софи1 uterului, la

extrem itatea sup erioară, de fo m iă triunghiulară, a cărui bază se num eşte fundul uterului; istmul

uterului este porţiune a intermed iară între со ф şi colul uterin. Софи1 are două feţe: anterioară

(ve zica lă) şi po sterioară (recta lă). P e m arginile lui se află arterele uterine. Colul se continuă cu

segmentul unnător al aparatului genital feminin, vagina, în care proemină. Din cauza inserţiei

vaginei pe col, colul are două porţiuni: una supravaginală, în raport cu vezica urinară anterior,

cu rectul posterior, cu arterele uterine lateral, şi una intravaginală, în raport cu pereţii vaginei.

Софи1 uterului este învelit de peritoneu, care, în părţile laterale, formează ligamentele late ale

uterului. Ligamentele late unesc marginile laterale ale софиЫ! uterului cu pereţii laterali aicavităţi i pelviene.

S t r u c t u r ă . Uterul este alcătuit din trei tunici: tunica seroasă (perimetru), formată din

pentoneul uterin, care aderă puternic în regiunea fundului şi софикп; tunica musculară (mi-

ometru) este formată din fibre musculare netede, stratul cel mai dezvoltat al uterului. Acestea

sunt dispuse în trei straturi : intern - fom iat din fibre radiare spiralate; m ijlociu - din fascicule

musculare cu dispoziţie plexiformă, gros, care conţine în ochiurile reţelei vase sangvine provenite

din artera uterină; extern - fon na t din fascicu le longitudinale, oblice şi circularc.

Tunica mucoasă (endometiii l) căptuşeşte cavitatea uterină, având o stmctură diferită,

 în fu n cţie de vârstă şi de cic lu l ovari an.

M u c o a s a u t e r i n ă , fonnată dintr-un epiteliu cilindric, este bogată în glande tubuloase

ce pătrund până în miometru. Endometnil are o evoluţie ciclică lunară şi în timpul sângerării

menstruale se elimină în cea mai mare parte (pătura superficială), ca în ciclul unnător să se

refacă din epiteliul fundului glandelor uterine, care nu se elimină.

 în in te rio rul utc iailui se găseşte cav it ate a ute rinâ, tu rtită în se ns ante ro -p osterior; ocup ă

atât софи1, cât şi colul, comunicând în jos cu vagina prin orificiul uterin extern, iar sus-lateral

cu cele două trompe.

Cavitatea uteiailui este divizată printr-o strangulare situată la nivelul istmului în două

com pa rtim ente : c av itatea ο οφ υ ΐυ ί, m ai mare, şi canalul cerv ical, situat la nivelul colului uterin.

Cavitatea софикп are trei orificii : două laterale, foarte înguste, ce corespund deschiderii tube

lor, Şl orificiul inferior, ce conduce în canalul cervical. Canalul cci-vical, de aspect fuzifomi,

prezintă orificiul intern, ce conduce în cavitatea uterină; orinciul extern este chiar ostiul uterin

şi se deschide în vagină.

Vascularizaţia este asigurată de arterele uterine, ramuri din artera iliacă internă. Din

acestea se desprind colaterale care irigă vagina, trompele uterine şi ovarele. Venele uterine

se deschid în vena iliacă internă. Limfaticele conduc limfa spre ganglionii lombari, iliaci şi

inghinali .Inervaţia este asigurată dc plexul uterin provenit din plexul hipogastric.

 j ^ 2  A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Page 393: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 393/422

VAGINA

Este un conduct musculo-conjuncii v, lung de 7-9 cm, median şi impar, carcprin exircmi-

talea superioară sc inserâ pe colul uterin, iar prin cea inferioară (orificiul vaginalj se descinde

 în vestibulul vag inal, spaţiu delimitat de cele două labii mici. Membrana himenala inchidc

incomplet orificiul vaginal.Vagina prezin tă un perete posterior în raport cu rectul şi cu fundul desac Douglas, unde

peritoneul este în contact cu peretele vaginal şi un perete anterior, care vine în raport cu fundul

vezicii urinare şi cu uretra. în părţile laterale vagina aderâ de marginea mediala a muşchilorridicători anali.

Structura. Peretele vaginal este alcătuit din: adventice, la exterior, formată din ţesut

conjuctiv; tunica musculară cuprinde fibre circulare netede la interior şi longitudinale la exterior;

tunica mucoasă este formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat, care, macroscopic, prezintănumeroase cute transversale (rugae vaginales), iar pe linia mediană a celor doi pereţi, în axullung al vaginei, se află câte o creastă longitudinală (columnae rugarum).

Spre bătrâneţe, aces te cute se şterg. Mucoasa nu are glande, epiteliul vaginei fiind acoperit de mucusul secretat de glandele colului uterin şi de secreţia glandelor Bartholin.

V ascula rizaţia este asigurată de artera vaginală, cât şi de ramuri vaginale ce provin dinartera uterină, artera rectală m ijlocie, artera vezicală inferioară şi artera ruşinoasă internă. Venele

alcătiuesc plexul utero-vaginal ce se deschide în vena iliacă internă, iar limfaticele conduc limfa în ganglionii iliaci şi inghinali.

Inervaţia este dată de plexul vegetativ perivaginal, format din ramuri ale plexului

hipogastric.

4FARATUL GENITAL 393

O R G AN EL E G E N IT A L E E X T E R N E

V U L V AAre forma unei fante, alungită în sens sagital şi mărginită lateral de către două repliuri

cutanate, labiile mari şi mici.Labiile m ari sunt două repliuri cutanate (7-9 cm lungime) cu două feţe, ambele aco

perite de tegument, cea laterală prevăzută cu păr şi glande sebacee mari. Se unesc anterior, spresimfiza pubiană, prin co misura anterioară a labiilor, situată pe un relief median, acoperit de păr,

numit muntele lui Venus, iar posterior se unesc prin comisura postenoară, la câţiva centunetnanterior de anus.

Labiile mici sunt două cute simetrice, situate medial de labiile mari şi despărţite de eleprin şanţul interlabial. Spaţiul mărginit de labiile mici, pe linia mediană, se numeşte vestibul

^^ginal, la care deosebim două zone: anterioară (deschiderea orificiului extern al uretrei) şi pos-

'cnoară (orificiul vaginal, care lateral prezintă deschiderile canalelor glandelor vulvo-vaginale

CC umectează intrarea în vagin). Anterior, labiile mici se dedublează fiecare în două'‘^pliuri; unul trccc anterior de clitoris (organ erectil, impar, omologat cu penisul) şi sc uneşte

cel de partea opusă, formând prepuţul clitorisului, iar celălalt trece posterior dc clitons şi

^'rmca/a cu ccl dc partea opusă frâul clitoridian.Organele erectile ale vulvei sunt: clitorisul şi bulbii vestibulari (două organe analoage

^^T>ului cavernos al uretrei la bărbat, situaţi la baza labiilor mari). Ca şi penisul, clitorisul

'^ in ta gland, corp si rădăcină ataşată de ramurile ischio-pubiene. Clitorisul are o lungime dc

Page 394: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 394/422

Vascularizaţ ia este asigurată de ramuri ale arterei ruşinoase interne; venele se dcscliid

 în vena il iaca inte rn ă, ia r lim fa tice le d renează lim fa în g an g li on ii inghin ali su perfic ia li .

I ne r v a ţ i a o r g a ne l o r g e ni t a l e e x t e r ne este somatică şi vegetativă; cea somatică este

dată dc nei-vul ruşinos intern şi nervul ilio-inghinal, iar cea vegetativă de plexul hipogastric.

M A M E L A

Este fomiată din glanda mamară şi diferite părţi moi (ţesut conjunctiv, adipos) care o

 în con jo ară . E ste o gla ndă pereche, an exa a apara tu lu i genit al fem in in , sit uată pe perete le toracic

anterior, în intervalul dintre coastele 111-Vll, de origine cutanată (ectodemială).

M am ela este vascular izată de artere le interco stale ( I l-l V ), cât şi de artera toracica internă,

ramură din artera subclavic.

V ene le mam elei sunt colec tate de vena toracică internă. L im fatice le ajung în ganglionii

axilari. Inervaţia mam elei este asigurată de nei-vii intercostali ( ll -IV ).

Glandele mamare, deşi prezente la ambele sexe, au dimensiuni şi semnificaţii morfo-

func ţionale co m plet deo sebite. La bărbat, glandele reprezintă organe nid ime ntare, cu o structură

puţin complexă.

La fem eia adultă, însă, gland ele m amare au o structură com plex ă, hormono-dependentă,

având o deosebită importanţă biologică şi patologică. Ele asigură secreţia de lapte, alimentul

esenţial al noului născut, şi sunt, dc asemenea, sediul a numeroase procese patologice, dintre

care cancerele sunt cele mai importante.

Fiecare glandă mamară este formată dintr-un număr de 10-25 lobi glandulari separaţi

prin ţesut conjunctiv în care, în timpul pubertăţii, s-a depozitat ţesut adipos. Fiecare lob glandular

este o glandă tubulo-acinoasă ram illcată .

Canalele acestor glande sunt colectate de duete mai mari, numite canale galactofore,

care se deschid la nivelul mamelonului. în structu ra can a lc lo r g alacto fo re se g ăsesc celu le m io ep ite lia le , care se co ntractă sub

acţiunea ox itocin ci , favorizând e jecţ ia laplchii.

^ g 4  A n a t o m ia   .у/ f i z i o l o g i a   о м  т о п

APARATUL GENITAL MASCULIN

T E S T I C U L U L

fes t icu l i i l (organ pcrcchc) cs ic g landa gcni la lă mascul ină ce îndepl ineş te două

funcţii.

• spcrm atogeneza, formarea cclulclor sexuale (spcrmii) , ce se desfăşoară la nivelul lubilor

scm ini feri con lorii;

• funcţia end ocr ina, prin carc cc lu lcle inier siilialc I cyd ig ale parenchim ului lesticular

secrclă hormonii andiogcni (tcsU^sIcroiuiI), ce (Icicrnnnâ maturizarea organelor sexuale

•Şl slimulea/a cv (jliilia ca ra cle iclo r sexu ale scciiiu larc m asculine.Iniţial, Icsiiculii se lormca/a îii regiunea lombara, apoi, începând tlin luna a 3-a, co-

boara jirin canalul inghinal in bursele scrolalc. Coboiărea icsliculului în b u rse l e sc ro ta l e esic

dcicrmiiială dc leinpcr.iiii.M in.n coboiala din burse (36,5"), Icmpcralură la care procesul cic

Page 395: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 395/422

ArAKATUL GENITAL 395

spcrmalogcneză se p oaic desfăşura în condiţii oplimc. în ca/ ca tcsiiciilii rtii coboa/a in bursele scrotalc, vorbim de cctopic (csticiilară, carc poale fi uni sau biJalcraJa. în (csi;cuiul cciopic mi arc

loc procesul de spermatogenexa. Tesficulul arc o greulatc de aproximativ 25 g şi cslc un organ

pcreclie, având ionna unui ovoid turtii transversal, siluat în bursa scrolală, la nivelul pcTincuhiianterior. Dc fiecarc testicul este anexat un organ alungit, cpididimu), carc reprezintă primul seg

ment extratesticular al conductelor seminale. Epididimul are lungnnca dc 5-6 cm, fornia unei

virgule, aşezat pe extremitatea superioară şi marginea posterioara a testiculului, pânâ la polul

inferior al acestuia. Distingem epididimului un cap mai voluminos, situat la polul superior al

testiculului. Conţine canalul epididimar, care se continuă cu canalul deferent (fig. 154). Testiculul

esic învelit la suprafaţă de o membrană conjunctivă dc culoare albă-sidefie, numită albuginee,

rezisienlâ şi inexlcnsibila, ţinând în tensiune parenchimul teslicular (rol în progresiunea spermiilor

de-a lungul epididimului şi canalului deferent). La marginea postero-superioară a testicu-

Vâ rfu l ve z i c i i

Co rp u l ve z i c i i

Fig. 154. Schcma organelor genitale la bârbal

Tr i g o nu ! ve z i ca l

Ori f ic iu l ş i colul vezical

— U t r i cu l a p r o s ta t ic ă

LJre t ra m e m bra no a săG l a n d ă b u i b o u r e tr a lă

C oip cav ern os penian ^Artera epigastrică

Or i f i c i i l e g l a nde l o r

bulboureu-ale Vezica uriniiră

Ureter

Uretra

GlaiKl penian-*M e a t u i c tr a l

C a n a l d e f e r e n t ___ 

Prostata

S i m f i z a p u b ia n ă

C o r p c a v e r n o s

C o r p s p o n g i o s

u retră i

T u n i c a

a l b u g i n e e

Ligament

pubo-vezical

Capul epididimului

- T e s t icu l

’ C oip cavernos penian

'С о ф sp o ng io s u rel ra l

'M eat urinar

Page 396: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 396/422

lului, albugineea prezintă o îngroşare de fomiă piramidală, numită mediastinul testiculului.

De la mediastin pleacă radiar septuri conjunctive ce străbat parenchimul, delimitând lobulii

testiculului (care conţin parenchimul glandei), de forniă piramidală, cu vârful spre mediastin.

Lobulii testiculari, spermatici, sunt în număr de 250-300 pentru fiecare testicul; sunt formaţi

din 2-3 tubi subţiri sinuoşi, încolăciţi, numiţi tubi seminiferi contorţi (400-800 într-un testicul),

 în care se desfaşoară spem ia togeneza, şi din ţesu t conju nctiv in te rs ti ţial (celu le le Leydig),situat între tubii seminiferi contorţi, cu rol în secreţia endocrină a testiculului. Tubii seminiferi

contorţi încep printr-o extremitate liberă în fundul de sac la baza piramidelor. în structura lor

intră o membrană bazală şi un epiteliu stratificat cu celule seminale, care prin spemiatogeneză

fomiează spenniile, şi cu celule cu rol trofic şi de susţinere, celulele Sertoli.

La vârful fiecăru i lob ul, în apropiere de m ediastin, tubii sem iniferi con torţi iau un traiect

rectilmiu şi devin tubi drepţi (primul segment al căilor spermatice), pătrund în mediastin, unde

confluează, constituind o reţea anastomozată, numită reţeaua testiculară (rete testis), care repre

zintă al doilea segment al căilor spemiatice. Din această reţea se desprind 10-15 canale eferente

car e trec din med iastin în capul ep ididimului şi se desch id într-un canal unic, canalul epididimar

(este foarte încolăcit şi are o lungime de 4-6 m). El alcătuieşte софи1 şi coada epidimului şi se

continuă cu canalul deferent. Epiteliul canalelor eferente şi al canalului epididimar secretă un

lichid ce intră în compoziţia spemiei.

Vascularizaţia testiculului şi epididimului este asigurată de: artera testiculară, ramură

din aorta abdominală, şi din artera diferenţială, ramură din artera iliacă internă. Venele formează

plexul pampinifonn, din care rezultă vena testiculară, care se varsă în vena cavă inferioară la

dreapta, în timp ce vena testiculară stângă se deschide în vena renală homolaterală.

Inervaţia este asigurată de plexul testicular, provenit din cel aortic, şi de plexul defe-renţial, cu originea în plexul hipogastric.

3 9 6 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

CONDUCTELE SPERMATICE

Căile spennatice sunt conducte de eliminare a spenniilor şi lichidului spemiatic. Ele

sunt inlratesticulare şi extratesticulare.

Căile intratesticulare sunt reprezentate de tubii seminiferi drepţi şi reţeaua testiculară,

constituind primele două segmente ale căilor spermatice.

Căile extratesticulare sunt; canalele eferente, canalul epididimar, canalul deferent,

ejaculator şi uretra. Canalul deferent continuă canalul epididimar şi are o lungime de 50 cm,

ple acă de la co ada e pididimului, terminând u-se la baza p rostatei, prin porţiunea ampulară (mai

dilatată), care se uneşte cu duetul excrctor al veziculei seminale, fomiând duetul ejaculator care

străbate prostata şi se deschide în uretra prostatică, la nivelul coliculului seminal. Distingem

canalulului deferent o porţiune epididimo-testiculară, situata în bursele scrotale, o porţiune

inghinală, când străbate canalul inghinal, şi o porţiune pciviană situată în pelvis. Porţiunea

pelvină se termină cu particula ampulară a canalului deferent.Structura anatomică. Canalul deferent este format dintr-o tunică conjunctivă externă,

o tunică musculară cu trei straturi de fibre netede (circulare, longitudinale la mijloc şi din nou

circulare la interior) şi dintr-o tunică internă, mucoasa (epiteliu prismatic).

Page 397: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 397/422

 / {  p a r a t u l   g e n i t a l  

^ ^ D E L E A N E X E

VEZICULA SEMINALĂ

Este un organ pereche, situat deasupra prostatei, între vezica urinară §i rect, lateral deampulele deferenţiale. Are rol secretor, produsul adâugându-se lichidului seminal.

Vezicula seminala are formă ovoidalâ, lungă de 4-5 cm şi lată de 2 cm. Fa este un tub

întortochiat,cu multe sinuozităţi unite prin tracturi fibroase, dându-i un aspect ve/icular (alveo

lar). în interior, cavitatea veziculei seminale este neregulată, cu lumenul compartimentat în

mai multe diverticule, formate de plici ale mucoasei şi care comunică unele cu altele. Peretele

veziculei este format dintr-o tunică conjunctivă externă, o tunică musculară (strat longitudinal

la exterior şi circular la interior) şi o mucoasă epitelială, cubică, cu celule secretoare.

Vascularizaţia este asigurată de artera deferenţială, artera vezicală inferioară şi artera

rectală mijlocie; venele formează plexul seminal care se deschide în plexul vezico-prostatic.

Limfaticele merg spre ganglionii iliaci.

Inervaţia este dată de ramuri ale plexului hipogastric.

PROSTATA

Este un organ glandular (funcţie exocrină), impar, situat în jurul porţiunii iniţiale a ure-trei, produsul de secreţie participând la formarea spemiei. Este localizată în cavitatea pelvianâ,

 în loja prostatică, cuprinsă între vezica urinară (superior), rect (posterior), penneu (inferior) şi

simfiza pubiană (anterior).

Uretra străbate prostata vertical (aproape de faţa anterioară), iar cele două canale ejacu-

latoare o străbat oblic, dinapoi-înainte, deschizându-se în uretra prostatică. Are forma unui con

turtit, cu vârful îndieptat în jos şi înainte, şi i se descriu: o bază, vârful, faţa anterioară şi faţa

posteri oară.

Structură. Prostata este alcătuită dintr-o stromă conjunctivo-musculară şi un parcnchim

glandular, predominant. Stroma formează la exterior o capsulă conjunctivo-musculară groasă,

care trimite spre interior septuri conjunctivo-musculo-elastice, împărţind parenchimul glandular

 în lobuli. Un lobul corespunde unei glande prostatice. Lobulii glandulari (20-30) se deschid

Pnntr-un număr mai mic de orificii în uretra prostatică. Substanţa glandulară (parenchimul) este

fonnată din glandele periuretrale, mici, mucoase, situate în ţesutul din jurul uretrei, şi glandele

prostatice propriu-zise (30-50), de tip tubulo-alveolar, lungi şi putemic ramificat. Prostata seCTeiă

"1 lichid lactescent, care se adaugă spermei cu miros caracteristic şi reacţie uşor alcalină, fa-^O'izând mobilitatea spemiiilor.

Vascularizaţiaesteasiguratăderamurialeartereiprostatice,câtşialeartereivezicale

'nicrioarâşi artere i recta le m ij lo c ii; venelesedeschid înplexulvezico-prostatictributarvenei

interne. Lim fatic e le ajung laga nglioniii l iaci.

Inervaţia aparţine plexului hipogastric.

Page 398: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 398/422

G L A N D E L E B U L B O -U R E T R A L E

Sunt două fomiaţiimi glandulare ovoide, de dimensiunile unui sâmbure de cireaşă, situate

de o parte şi de alta a bu lbulu i uretral. Se de sch id, prin două can ale, în lu'etra spo ng ioasă . Secreta

un l ichid c lar , vâsco s, asem ănător cu cel p rostatic , care se adaugă l ichidului spen natic .

3 9 8  A n a t o m ia   ş i    f i z i o l o g i a   o m u l u i  

O R G A N E L E G E N IT A L E E X T E R N E  

P E N I S U L

Organ genital şi urinar, este situat deasupra scrotului, înaintea simfizei pubiene. Prezintă

o porţiune perineală, rădăcina penisului şi o porţiune liberă, coipul penisului, care, la extremi

tatea sa anterioară, se tennină cu o paite mai voluminoasă, numită gland. Rădăcina este fixată,

prin cei doi со ф ! cav em oş i, de ramu rile ischio-pu bien e ale coxalu lui, iar софи1 este fixat de

simfiza pubiană prin l igamente fibroase, unul superior şi altul inferior.

Соф и1 pen isului are fom iă cil indrică , u şor turtit, prezentând o faţă superioară (dorsum

penis) şi una inferioară, uretrală.

G landul cu ba za sa înco njoa ră circum ferinţa co φ u lu i, depăşindu-1 ca o coroană, la acest

nivel existând şanţul balano-prepuţial. La vârful său, orientat spre faţa uretrală, se află orificiul

extern al uretrei .

 în v e li şu l te gu m entar al p enis ulu i se contin uă, la n iv elu l gla ndulu i, cu prepuţu l, un

manşon cutanat care se temiină în fund de sac. Spaţiul dintre prepuţ şi gland conţine glandele

prepuţiale care secretă smegma.

Structură. Penisul este forniat dintr-un aparat erectil şi învelişuri . Organele erectile

sunt formaţiuni fibro-musculare areolate, fi ind reprezentate de doi соф 1  cavemoşi şi un соф

spongios, ş i care, umplute cu sânge, detemiină erecţia . Cei doi соф 1  cavemoşi au formă cil in

drică şi fonnează cea mai mare parte a penisului, ocupând faţa dorsală, laturile şi, parţial, faţa

uretrală. Extremităţile lor posterioare se inseră pe ramurile osoase ischio-pubiene.

Corpii cavem oşi   se unesc pe linia mediană prin intemiediul unui sept conjunctiv, iar

extr em ităţile an terioare vin în con tact cu faţa posterioară a glandului, printr-o lamă conjunctivă.Sunt acoperiţi de un înveliş fibros, foarte rezistent, numit tunica albuginee, de la сш'е pornesc

septuri conjunctive care separă un sistem cavernos ce conţine ţesutul erectil vascular.

Corpul spongios al uretrei  este o fonnaţiune unică ce intră în alcătuirea penisului,

ocupând spaţiul me dian dintre ο ο φ ϋ cav em oşi. E ste fom iat din ţesut cav em os şi înveleşte uretra

care-1 străbate de la un capăt la altul. Extremitatea sa posterioară începe prin(r-o porţiune mai

dilatată - bulbul uretral , iar cea anterioară se continuă cu glandul. La exterior, софи1 spongios

este înv elit de o tunică albu gine e, iar ţesutul său spong ios este format din cav cm e ce corespund

lacunelor venoase.învelişurile penisului.  Penisul este învelit de piele, carc sc continuă cu pielea scrotului

şi a regiunii pubiene. Sub aceasta se găseşte o lamă musculară subţire carc formează dartosul

penian.

Page 399: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 399/422

 în interior se află o tunică conjunctivă laxă, în care se afla vase superficiale, iar mai

profund fascia penisului, continuare a fasciei superficiale a abdomenului care înveleşte софп

spongios şi cavernoşi.

Vascularizaţia este asigurată de ramuri din artera ruşinoasă internă; venele se deschid în vena ruşinoasă internă şi de aici în vena iliacă internă. Limfaticele sunt superficiale, tributare

ganglionilor inghina li, şi profunde, tributare ganglionilor illiaci.

Inervaţia învelişurilor este dată de nervul ruşinos şi de ramuri genitale ale plexului

lombar, iar a organelor erectile de ramuri simpatice şi parasimpatice ale plexului hipogastnc,

cu rol dilatator.

SCROTUL (BU RS EL E SCROTALE)

Fomiează partea organelor genitale externe în care sunt localizate testiculele. Este unsac median, situat sub penis, format din mai multe tunici concentrice, care se continuă cu pla

nurile peretelui anterior al abdomenului şi cu învelişurile penisului. La exterior apare ca o pungă

cutanată, situată în partea inferioară a peretelui abdominal, având pe faţa antero-inferioară un

şanţ longitudinal median, corespunzător rafeului scrotal, care separă cele două burse scrotale.

 în stnictura scrotului intră următoarele tunici, care corespund straturilor peretelui ab

dominal: p ielea - prelungirea tegumentului abdominal, cu numeroase cute transversale, peri,

glande sebacee şi sudoripare; tunica dartos, lamă musculară formată din fibre musculare netede,

ce ia parte la formarea peretelui dintre bursele testiculare; fascia spermatica externă, ce provine

din aponevroza muşchiul oblic extern; fascia cremasterică ce conţine fibre din aponevroza

muşchiului oblic intern şi a muşchiului transvers abdominal; muşchiul cremaster conţine fibre

care provin din muşchiul oblic intern şi muşchiul transvers abdominal; fascia spennatică interni,

care continuă fascia transversală a peretelui abdominal; tunica vaginală este seroasă şi acoperă

testiculul şi epididimuL Ea prezintă o foiţă viscerală şi una parietală. Aceste foiţe delimitează

cavitatea vaginală.

Arterele care vascularizează scrotul sunt: arterele ruşinoase externe (din artera femurală)

şi ramuri scrotale (din artera ruşinoasă internă). Sângele venos este drenat prin venele ruşinoase

externe în vena femurală şi prin venele ruşinoase interne în vena hipo-gastrică.

Inervaţia este asigurată de ramuri ale plexului lombar.

 A p a r a t u l g e n i t a l 399

Page 400: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 400/422

METABOLISMUL

I

Organismul este un sistem deschis care face schimb de substanţă şi energie cu mediul

extern. Acest schimb pemianent reprezintă metaboUsmul.

Metabolismul începe o dată cu ingestia alimentelor şi sfârşeşte cu excreţia produşilor

neutilizabili. El se desfaşoară în trei etape; digestivă, celulară şi excretorie. Legătura dintre

aceste etape o asigură sângele şi circulaţia acestuia.

 în e ta p a d ig esti vă, sub acţ iu nea un or ferm enţi specif ic i, are loc fragm entarea hidro-

litică a macromoleculelor organice din alimente şi transforaiarea lor în molecule simple, fară

specificitate, absorbabile (glucoză, acizi graşi, glicerină, aminoacizi).

 în e ta p a ce lu la ră , principiile alimentare su feră numeroase transformări. Totalitateatransformărilor biochimice care au loc la nivel celular reprezintă metabolismul intermediar.

Deci, metabolismul intermediar reprezintă schimbul de substanţe şi energie dintre celulă şi

mediul intern. Reacţiile metabolice din celule sunt de două feluri: reacţii anabolice, de sinteză

a unor constituienţi celulari sau de rezervă, şi reacţii catabolice, de scindare a substanţelor până

la produşi finali neutilizabili (apă, dioxid de carbon, substanţe azotate simple).

Prin reacţii anabolice are loc reînnoirea pemianentă a structurilor celulare uzate, sunt

sintetizate o serie de substanţe active (enzime, homioni), este asigurată creşterea şi înmulţirea

celulelor, precum şi încărcarea lor cu material nutritiv de rezervă.

Reacţiile catabolice generează energie. Ele se desfaşoară în două faze succesive. într-o

primă fază are loc metabolizarea incompletă, pe căi specifice, a substanţelor nutritive, până la

stadiul de aceti l co en zim â A şi acid oxalo ace tic, produşi intermediari comuni glucidelor, lipidelor

şi proteinelor. în această fază se eliberează o cantitate redusă de energie. în faza a doua are loc

metabolizarea completă a produşilor intennediari.

Această fază este comună tuturor substanţelor nutritive. Ea constă din reacţii de oxido-

red uce re pn n care se elibere ază p este 90 % din energia chim ică a m oleculelo r O parte din aceste

reacţii se desfăşoară ciclic, în cadrul ciclului acidului citric sau ciclul lui Ki'ebbs, iar o altă

parte are loc la nivelul lanţului sau catenei respiratorii celulare. Toate aceste reacţii constau, înese nţă, d in “a rderea"’ alim en telo r în prezenţa oxigenului. Oxidarea lor poate avea Ioc şi în bomba

calorimetricâ, obţinându-se aceiaşi produşi finali şi aceeaşi cantitate de energie.

 în organism , en ergia se eliberează treptat, în etape su cces iv e, şi nu se transfomiă toată în

căldură, ci o parte se depozitează. Ciclul Krebbs şi catena respiratorie au sediul în mitocondrii,

unde se desfăşoară respiraţia celulară.

Reacţiile anabolice necesită energie, iar cele catabolice eliberează energie. Din această

cauză ele se desfăşoară cuplat.

Energia chimică nu poate fi utilizată direct; mai întîi, ea este înmagazinată sub fonna

de compuşi chimici macroergici, al căror reprezentant principal este acidul adenozintrifosforic(AT P). De poz itarea en ergiei sub fonnă de legături fosfatmacroe rgice reprezintă 40 % din energia

ch im ică elibera tă prin pro cese le de oxidare m etabolică. Restul se pierde sub fomiă de căldura.

Totalitatea schimburilor energetice organism - mediu reprezintă metabolismul energetic.

Page 401: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 401/422

j JJ^X A B O L IS M U L IN T E R M E D IA R A L G LU CiD EL OR

Glucidele sunt substanţe organice alcătuite din C, O şi H. Se mai numesc hidra|i de

carbon, deoarece conţin oxigen şi hidrogen în aceleaşi proporţii ca apa. în natură se întâlnescglucide cu moleculă simplă - monozaharidele şi dizaharidele - sau cu moleculă complexă - poli-

zaharidele. Reprezentanţii principali ai monozaharidelor sunt pentozele (riboza, dezoxinboza)

şi mai ales hexozele (glucoza, fructoza şi galactoza). Polizaharidele sunt polimeri ai glucozei.

La plante există celuloza şi amidonul, iar la animale glicogenul.

r o l u l f i z i o l o g i c  a l  g l u c i d e l o r

Ca orice principiu alimentar, glucidele îndeplinesc trei categorii de roluri;

• Rol energ etic. Prin oxidarea până la dioxid de carbon şi apă a unui gram de glucoză seeliberează 4,1 Kcal.

• Rol plastic. Glucidele participă la construcţia unor stnjcturi celulare şi intercelulare.

• Rol funcţional . O serie de glucide intră în molecula unor compuşi biochimici, cu mare

valoare biologică. Astfel, riboza şi dezoxiriboza fac parte din structura acizilor nucleici.

Moleculele macroergice de ATP conţin riboză, iar heparina, un anticoagulant natural,conţine glucoză.

CÂILE ME TAB OL ICE A LE GLUCIDELORGlucidele se absorb sub formă de monozaharide (pentoze şi, în special, hexoze). Princi

palul glucid metabolizat în organism este glucoza. După absorbţie, aceasta ajunge, prin circulaţia

portală, în ficat, iar de aici trece în circulaţia generală, de unde este preluată de toate celulele

οοφίιΐϋί. Concentraţia glucozei în sânge (glicemia) are valoare constantă de 100 mg la 100 ml

plasmă. După mese, această concentraţie creşte puţin (hiperglicemie postprandialâ).

Glucoza este utilizată, în primul rând, ca material energetic. Glucidele reprezintă o sursă

energetică foarte convenabilă pentru organism, deoarece ele sunt catabolizate integral până la

dioxid de carbon şi apă, substanţe netoxice, pe care organismul le poate elimina uşorCatabolismul glucozei mai prezintă avantajul că, în faza metabolizării incomplete,

dintr-o moleculă de glucoză poate fi generată o moleculă de acid citric, substanţă cheie a ciclu

lui Kiebbs. La nivelul fiecărei celule, glucidele suferă reacţii metabolice similare: catabolizare

pană la CO^ şi H ,0 , polimerizare sub formă de glicogen, transformare în lipide. Aceste reacţii

P''ezmtă o amploare deosebită la nivelul ficatului, al ţesutului muscular şi adipos, organe cu rol

''■nportant în metabolismul hidraţilor de carbon.

Catabolismul glucozei (glicoliza) are loc în două etape. Prima etapă se mai numeşteS'icoliză anaerobă, deoarece poate avea loc şi în absenţa oxigenului. Ea corespunde etapei me-

^ ohzani incomplete a glucozei. Glicoliza începe cu fosforilarea glucozei şi fonnarea estenilui'co?.a-6 .fo5fgţ^ reacţic catalizată de glucokinază. Urmează un şir de transfonnări chimice prm

^ Ппс\1, din hecare moleculă de glucoză rezultă două molecule de acid piruvic. în absenţa

hidrogenat la acid lactic, produsul final al glicolizei anaerobe. Dacă

ΐη ^' 4 pi inieşte oxigen, acidul lactic se acumulează, provoacă acidoză şi blocarca ghcolizei.

i'cidul piruvic este transformat în acetil coenzima A (Acetil-CoA) şi acid oxalo-

micm-iedian, indispensabili pentni faza umtătoare a degradăm glucozei.

 M e t a b o l i s m u l 401

Page 402: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 402/422

Etapa a doua, num ită gUcoliză aerobă, corespunde fazei m etabolizării complete a glu

cozei şi nu se poate desfăşură în absenţa oxigenului. Este fomiată din ciclul lui Krebbs şi lanţul

respirator celular ce reprezintă căi com une de oxidare a tuturor principiilor alimentare.

C iclul lui K reb bs înce pe cu fom iarea acidului citric, în umia condensării acetil CoA cu

acidul oxalo-acetic. Acidul citric este degradat enzimatic în reacţii succesive, în cursul căroraau loc deca rbo xilări şi dehidrogenări ce d uc, în final, la regenerarea mo leculei de acid oxalo-

ace tic. Ace asta , împreună cu o nouă m olecu lă de ace til-Co A , reface acidul citric şi ciclul se reia.

 în unna d ecarboxilărilor re zultă CO^ care difuzează în afara celu le i şi este transportat de sânge

spre plămâni, pentru a fi eliminat. Reacţiile de dehidrogenare a compuşilor ciclului Krebbs

sînt rezultatul acţiunii unor enzime oxido-reducătoare numite dehidrogenaze. Prin intemiediul

dehidrogenazelor, atomii de hidrogen sunt transportaţi pe lanţul respirator celular.

A ces ta, în afară de de hidrogenaze , conţine enzime respiratorii celulare, bogate în fier,

num ite cito cro m i. C itoc rom ii preiau num ai electronu l de pe atomul de hidrogen, eliberând H""

 în m ediu l celu lar. L a capătu l lanţului de citocrom i, perechi de electroni sunt trecute pe atomul

de oxigen care se încarcă cu două valenţe negative. Ultimul act al acestui proces este unirea

oxigenului cu hidrogenul şi sinteza moleculei de apă. Apa este produsul final al reacţiilor de

oxid o-re du cer e celula ră. în timpul ace stor reacţii oxidative , se eliberează cantităţi mari de energie

pentru a forma ATP, proces numit fosforilare oxidativă.

Sediul glicolizei anaerobe este citoplasma, iar al celei aerobe îl constituie mitocondri-

ile.

Bilan ţul e nerg etic al glicolizei. Prin degradarea com pletă, pînă la СО , şi H ,0 , a unui

mol gram de glucoză (180 g) se eliberează 680 kilocalorii, din care circa 300 (deci 45%) se de

pozitează sub formă de moli de ATP, iar 380 se pierd sub fomiă de căldură. în faza anaerobă se

eliberează numai 50 kcalorii (cu fonnare de 2 moli ATP); restul energiei este generată în faza

aerobă (cu formare de 38 moli ATP). O moleculă de ATP conţine două legături fosfat macroer-

gic e, a 8 k cal fiecare. M olecu la de acid lactic conţine încă o cantitate de energie chimică. Acidul

lactic generat în faza anaerobă este transportat de sânge la ficat, unde, în prezenţa oxigenului,

are loc reconvertirea sa în acid piruvic.

O cin cim e din ace sta este oxida t până la dioxid de carbon şi apă în ciclul lui bCreb

catena respiratorie, iar restul de patru cincimi este utilizat pentru resinteza glucozei. Numărul

relativ mare al reacţiilor care duc la degradarea substanţelor alimentare este necesar pentru

eliberarea treptată a energiei lor chimice.

G lu co ne o ge n ez a. Re acţiile de degradare a glucoze i din faza anaerobă se pot desfăşură şi

 în se ns in vers, dinspre m etaboliţi i intennediari ai glicolizei înap oi la g lu co ză. A ceasta reprezintă

glucogeneza. Dacă metaboliţii intemiediari rcspcctivi provin din precursori neglucidici (lipide

sau proteine), procesul de sinteză a glucozei se numeşte neoglucogeneză sau gluconeogeneza.

Gluconeogeneza prezintă o mare importanţă pentru organism, în special pentru ţesutul

nervos care este mare consumator de glucoză. în lipsa glucidelor ahmentare sau în stări deinaniţie, organismul produce glucoza din cetoacizi (rezultaţi din dezaminarea aminoacizilor) şi

dm glicerolul lipidelor.Prin cipa lele organe în care are loc gluc one oge nez a sunt ficatul şi rinichiul. A cest proces

este stimulat de homionii izlucocomcoizi, tiroidicni şi de glucagon, fiind inhibat de insulinâ.

4 0 2  A n a t o m i a ş i f i z i o l o g i a o m u l u i

Page 403: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 403/422

Calca fosfogluconatuiui. Glicoliza reprc/inta principala calc de degradare а {’lucti/ci în albiră de aceasta, glucoza mai poale fi catabolizată pc calea ciclului oxidaiiv ai foslogluco-natului, din care, în afară de energic, rezultă şi o scrie dc substanţe donatoare dc loni dc hidrogen

necesari tuturor proceselor anabolice celulare.Glicogenogeneza. Toate celulele corpului pol sintetiza glicogcn, prin polimcnzarca

glucozei. Organele specializate în acest proces sunt ficatul şi muşchiul. Ficatul con(mc 150g glicogen, iar muşchii 350 g. Aceasta este forma de depozit a glucozei. Sinteza glicogenului începe tot cu o reacţie de fosforilare şi formarea dc estcr glucozo-1 -fosfat, care este transfunnat în uridin-disfosfat glucoza, iar sub acţiunea unor glicogen-sintetaze arc loc glicogenogenc/a.Ficatul poate produce glicogen şi din fructoză şi galactozâ, pe care le converte;jte, în prealabil, în glucozâ. Sinteza hepatică de glicogen creşte în timpul absorbţiei glucidelor din intestm, iar în celelalte ţesuturi în timpul hiperglicemiilor postprandiale. Glicogenogeneza este stimulată

de insulină şi de parasimpatic.Glicogenoliza. Când glicemia creşte, procesul de glicogenogeneza se intensifică, iar

când glicemia scade, glicogenogeneza încetează şi se produce depolimcrizarea glicogenului.Prin glicogenoliză, fiecare celulă poate folosi propriile ei rezerve glucidice. Cu excepţia celuleihepatice şi a celei musculare, rezervele celulare de glicogen sunt reduse, încât majoritatea celulelor trăiesc pe seama glucozei sangvine. Un rol esenţial în constanţa glicemiei îl are ficatul,care, prin glicogenoliză, asigură atât necesarul de glucozâ pentru propnile celule, cât şi pentrurestul софи1и1. Aceasta se explică în felul următor: glicogenoliza este iniţiată enzimatic defosforilaze active. Sub acţiunea lor, din macromolecula de glicogen se desprind molecule de

glucozo-1-fosfat. Acestea pot fi recaptate în glicogen când glicemia este normală. în hipoglice-mie, esteail glucozo-1-fosfat este transformat în ester glucozo-6-fosfat, iar acesta, sub acţiuneaunei fosfataze hepatice, este hidrolizat în acid fosforic şi glucoză care iese din hepatocit şi trece în sânge. Muşchiul nu are această fosfatază şi nu poate fiimiza glucoză mediului intern. Activarea fosforilazelor hepatice se face sub acţiunea glucagonului, a adrenalinei şi sub acţiuneasistemului nervos simpatic.

Lipogeneza. Glucidele pot fi convertite în grăsimi şi depuse astfel sub formă dc rezervelipidice în ţesuturi. Când aportul de glucide este excesiv, capacitatea celulelor de a se încărca cuglicogen este depăşită, iar suφlusul de glucoză este transformat în lipide, putând duce la apanţia

obezităţii. în mod nomial, sinteza de trigliceride şi depunerea lor ca rezerve nu poate avea loc înlipsa glucozei. Fenomenul se datorează faptului că trigliceri-dele nu se pot resintetiza din glicerolşi acizi graşi, ci din alfa glicero-fosfat (un metabolit intermediar al glicolizei anaerobc) şi acizigraşi (glucoza poate fi convertită şi în acizi graşi, prin intermediul acetil-CoA). Lipogenezji dinglucide se intensifică sub acţiunea insulinei, care favorizează pătrunderea glucozei în cclule.

I^EGLAREA m e t a b o l i s m u l u i  GLUCIDICUtilizarea celulară a glucozei este reglată prin mecanisme localc şi generale.

Mecanismele locale sunt reacţii dc autoreglare prin feedback biochimic. Creştereaconcentraţiei de ADP intcnsifică glicoliza, iar creşterea concentraţiei de ATP o frânează.Mecanismele generale de reglare sunt mult mai complexe. Ele se realizează cu

P‘H'iiciparca sistemului nervos şi a glandelor endocrine. Elementul reglat este glucoza■''‘"igvina, a cărei concentraţie este menţinută la valon stabile prin intcr\'cnţia unor mcca-

ncuro-cndocrine. Centrii glicoreglatori sunt localizaţi în hipotalamus, Ιί   sunt excitaţi^'"cci dc conceniraţia glucozci şi de gradul ei de utilizare dc către neuronii hipotalannci. Oncc

a glicemici pune în acţiune, prin feedback negativ, mecanismc hip<)glicomi;i4tc, care

 j[lETAHOUSMUL 403

Page 404: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 404/422

I

detemiină scăderea glicem iei, iar orice scădere a glicem iei pune în acţiune m ecanisme de fced-

back negativ, cu efect hiperglicemiant (care cresc glicemia).

Hipoglicemia se produce sub acţiunea insulinei, epifizei şi a parasimpaticului. Efect

hipoglicemiant au efortul fizic şi reducerea aportului alimentar de hidraţi de carbon.

Hiperglicemia este produsă de glucagon, adrenalină, glucocorticoizi, hormonul soma-totrop, tiroxina şi sistemul nervos simpatic. Alimentaţia exagerată cu glucide are efect similar.

Reglarea metabolismului glucidic se face în concordanţă cu reglarea celorlalte metabolisme

intermediare. Rol important are ficatul, care, în caz de hiperglicemie, captează glucoza şi o

fixează sub formă de glicogen sau lipide, iar în caz de hipoglicemie alimentează mediul interncu glucoză prin glicogenoliză şi gluconeogeneză.

Nivelul g licem iei reflectă ech ilibrul dinamic dintre consumul tisular de glucoză (cuefect hipoglicemiant) şi eliberarea glucozei din ficat (cu efect hiperglicemiant).

La aceste două procese permanente se adaugă creşteri intermitente ale glicemiei legatede mese - hiperglicemia postprandială. în timpul hiperglicemiilor postprandiale, ficatul depune

glucoza sub formă polim erizată - glicogenog eneza. Dep ozitarea glucozei sub formă de glicogen

are loc şi în celule musculare. Deosebirea dintre depozitele hepatice şi cele din muşchi constă în faptu l că glu co za elibera tă prin g licogenoliză hepatică poate difuza din hepato ci t în mediul

intern, contribuind la menţinerea glicemiei, putând fi deci utilizată de oricare ţesut (în special

cel n erv os), în timp ce gluco za rezultată din glicoge no liză m usculară nu poate părăsi miocitul, ci

foloseşte ca sursă de energie exclusiv pentru muşchiul respectiv. Orice intensificare a glicogeno-

lizei h epa tice duce la hip erglice m ie, iar a celei m usculare nu. D e aici rolul deoseb it al ficatului în

ho m eosta zia glice m ică. El funcţioneaz ă ca un comutator cu dublu sens. P em iite intrarea glucozei

şi depozitarea ei în timpul hiperglice-miilor postprandiale şi permite mobilizarea rezervelorglucidice şi ieşirea glucozei în sânge când organismul este ameninţat de hipoglicemie. Acest

rol al ficatului este dovedit şi prin dozarea glucozei postprandial din vena porta, concomitentcu ven ele sup rahepatice. în vena portă, concentraţia glucozei po ate atinge 3-4 g la 1 litru, iar în

ve ne le suprah epa tice este de 1,5 g/l, demo nstrând fixarea ei la nivel hepatic.

t u l b u r ă r i l e   m e t a b o l i s m u l u i   g l u c i d i c

U tilizarea gluco zei la nivel celular depinde de insulină. Dim inuarea sau absenţa secreţiei

insulinice provoacă boala diabet zaharat, caracterizată prin scăderea depozitelor celulare de

glicogen Şl lipide, hiperglicemie şi glucozurie (eliminarea glucozei prin urină). Hipersecreţia

de insulina provoacă o exagerare a depozitării glucidelor în rezerve, o intensificare a glico-

lizei, însoţită de scăderea marcată a concentraţiei glucozei sangvine (hipoglicemie). Deoareceţesutul nervos utilizează preferenţial glucoza drept combustibil, iar neuronii nu au rezerve mari

de glicogen. hipoglicemia afectează, în special, funcţiile sistemului nervos, provocând severe

tulburări vegetative şi de reglare a funcţiilor (transpi-raţii, hipotensiune arterială), precum şi de

conştienţă (leşin, comă hipoglicemică).

4 0 4  A n a to m ia ş i   f i z i o l o g i a о м и ш \

M ETABO LISMUL LNTERMEDIAR AL LIPIDELO R

Lipidele sunt substanţe organice alcătuite, ca şi glucidele, din C, O şi H, dar, spre deosebire de acestea, conţin mult hidrogen şi puţin oxigen. Unele lipide pot conţine şi fosfor. Din

punct de vedere chimic, lipidele sunt esteri ai acizilor graşi cu alcooli superiori. Acizii graşi

 în tâln iţi mai frecvent sunt ac idul palm it ic (16 atomi de carbon) şi ac idul oleic (1 8 atom i de

Page 405: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 405/422

carbon). Alcoolul col mai frecvent este glicerolul. Lipidele sunt o clasă hetcrogena de substanţe,insolubile în apă, solubile în solvenţi organici. Principalele lipide din organism sunt trighcenddc,colesterolul şi fosfolipidele. Sursele de lipide pot fi atât de origine animala, cât '>i vegetala.

r o l u l  f i z i o l o g i c  a l   l i p i d e l o r

Rol energetic. Datorită abundenţei atomilor de hidrogen din molccula lor, lipideledegajă prin ardere o mare cantitate de căldură. Un gram de lipid catabolizat până la dioxid dccarbon şi apă eliberează 9,3 kcal. Organismul foloseşte în egală măsură lipidele şi glucidele camaterial energetic. Metabolizarea lipidelor este dependentă de a glucidelor. O altă caracteristicăa rolului energetic al lipidelor este posibilitatea stocării energiei sub formă dc rezerve lipidicc, inca nt ităţi însemnate. Catabolismul exagerat al lipidelor prezintă inconvenientul generării în cxcesa οοφίΙοΓ cetonici. şesutul nervos nu catabolizează lipide, ci numai glucide. Cel mai important

rol energetic îl au trigliceridele.Rol plastic. Lipidele intră în constituţia tuturor membranelor celulare şi intracelulare.

Teaca de mielină a nervilor este foarte bogată în lipide şi exemplele pot continua. Cei mai important rol plastic îl au fosfolipidele.

Rol funcţional. Lipidele de natură sterolică (colesterolul) reprezintă precurson ai acizilorbiliari şi ai homionilor corticosuprarenalieni şi sexuali. Unii acizi graşi nesaturaţi (linolic, linoleicşi arahidonic) nu pot fi sintetizaţi în organism; ei se numesc acizi graşi esenţiali şi reprezintăvitamina F. Lipidele se depun subcutanat şi în jurul organelor interne, îndeplinind rol protector

mecanic. Stratul subcutanat lipidic mai are rol de izolator termic, iar abundenţa colesterolului în stratul comos al epidermului îl face impermeabil la apă.

CÂILE METABOLICE ALE LIPIDELORLipidele se absorb sub formă de acizi graşi, monogliceride, glicerol, colesterol şi

fosfolipide. Primul act al metabolismului lipidic are loc chiar în enterocit, care resintetizeazătrigliceridele din a - glicerofosfat şi acizi graşi.

Al doilea act al metabolismului intermediar lipidic are loc mai ales la nivelul adipocitelorşi al hepatocitelor. Principalele transformări suferite de lipide în organism sunt; I. depunere ca

rezerve, adipogeneză (lipogeneză); 2. lipoliză (catabolizare); 3. cetogeneză; 4. gluconeogeneză(transfomiare în glucide).

Lipogeneză. Sinteza lipidelor de rezervă are loc în ficat şi ţesutul adipos. Pnncipalaformă de depozit o reprezintă trigliceridele. Pentru sinteza acestora este nevoie de acizi graşi şialfa glicerofosfat. Acizii graşi provin din alimente sau sunt produşi din glucide ori unii amino-acizi. între grăsimile neutre plasmatice şi cele de rezervă există un schimb permanent ce asigurăconstanţa lipemiei. Când iipemia creşte, are loc depunerea excesului de grăsimi ca rezerve tisulare, iar când scade sunt mobilizate rezervele lipidice. Lipogeneză este condiţionată de aportulglucidic. Când se consumă hidrocarbonate în cantităţi mari, excesul de glucoza este transformat

 în lipide de rezervă şi are loc îngrăşarea. în lipsa glucozei, lipogeneză încetează, iar organismulconsumă din rezervele lipidice proprii.

Lipoliza. Mobilizarea rezervelor lipidice se datorează unor lipazc tisulare activaic deadrenalină, glucagon, tiroxină şi sistemul simpatic. Sub acţiunea lipazelor arc loc hidroliza'rigliceridelor în acizi graşi şi glicerol. Aceştia trec în sânge şi sunt utilizaţi de toate ţcsufunlc.cil excepţia ţesutului nervos. Catabolismul glicerolului are loc pe calea glicoli/ci, iar caiabo-

acizilor graşi pe calea beta-oxidării sau spiralei Lynen.

 M  e t a b o l i s m u l   405

Page 406: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 406/422

Be ta-ox idare a corespun de etapei m etabolizarii incom plcte a acizilor graşi şi constă din

fragmentarea succesivă a acestora în molecule de acetil CoA, cu eliberare de energie. Acetatul

activ este degradat în continuare, pe calea comună, oxidativă, a ciclului Krebbs şi catenei

respiratorii, pînă la dioxid de carbon şi apă, cu eliberarea unei mari cantităţi de energie. Din

catabolismul unui mol de acid stearic rezultă circa 2500 Kcal, din care 1200 se înmagazinează

 în 146 m oli ATP. Energia eliberată de aciz ii gra şi depinde de lungim ea lanţului aces tora . Atât

sinteza, cât şi degradarea acizilor graşi are loc la nivelul mitocondriilor.Cetogeneza. O particularitate a catabolismului lipidic este geneza coφilor cetonici

(acidul acetil-acetic, acetona şi acidul β-ΟΗ butiric etc.), substanţe acide cu efect toxic în

concentraţie mare. In mod nonnal, coφii cetonici se află în concentraţie redusă şi îndeplinesc

roluri metabolice la nivel celular. Pot fi degradaţi prin cetoliză până la dioxid de carbon, apă

Ş l energie, proces mai puţin intens la nivelul ficatului, dar prezent în toate celulele софи1и1.

Cetogeneza se intensifică proporţional cu catabolismul acizilor graşi. în diabet sau în inaniţie,

utilizarea exc esiv ă a ac izilor graşi duce la creşterea со ф ^о г ceton ici în sânge. Are loc acidifiereamediului intern (ceto-acidoza).

Gluconeogeneza. Aşa cum s-a arătat la metabolismul intermediar al glucidelor, celula

hepatică şi cea adipoasă pot sintetiza glucoză din glicerolul lipidelor, folosind energia rezultatădin catabolismul acizilor graşi.

R E G L A R E A M E T A B O L IS M U L U I IN T E R M E D I A R LIP ID IC

Se face prin mecanisme neuro-umorale complexe, care reglează şi metabolismul in-

temiediar glucidic. Acest lucru este explicabil date fiind numeroasele intersecţii ale acestor

două metabolisme. Factorul principal care dinamizează metabolismul lipidic şi glucidic este

reprezentat de nevoile energetice ale organismului.C a Ş l glicem ia, valoar ea lipemiei se menţine constantă în jurul a 70 0 mg la 100 ml plasmă,

ceea ce înseamnă 7 g lipide la litru (vezi compoziţia plasmei). Valoarea lipemiei depinde şi ea

de echilibrul ce se stabileşte între consumul tisular lipidic (în special musculatura) şi depozitele

de grăsimi (ficatul, dar mai ales ţesutul adipos). Spre deosebire de depozitele de glicogen, care

reprezintă maximum 500 g pentru un organism adult, depozitele de lipide sunt de ordinul kilo

gramelor sau ai zecilor de kilograme. Ţinând seama de puterea calorică a glucidelor, se obţin

2000 cal, ceea ce acoperă necesarul minim energetic pe numai 24 ore. Prin oxidarea completă

a 10 kg lipide se obţin 90 ООО kcal, asigurând energia necesară pe timp de 45 zile.

Mecanismele de depozitare a lipidelor în rezervele adipoase depind de activarea uneienzime, lipoprotein-lipaza, care desface lipoproteinele circulante şi permite depozitarea tisu

lară a lipidelor sub fonnă de trigliceride. Mobilizarea lipidelor din ţesutul adipos se face sub

acţiunea triglicerid-lipazei, care hidrolizează grăsimile, eliberând acizii graşi ce vor lua calea

sangvină. Honnonii anabolizanţi lipidici (insulina, h. sexuali) favorizează depunerea de rezerve

de grăsim e, lar h on n on ii catabo lizanţi lipidici (som atotropul, glucocorticoizii, h. tiroidieni, glu-

cagonul şi caiccolammcle) au acţiune adipokinctică. Un rol important în reglarea echilibrului

lipemic îl joacă centrii hipotalamici ai foamei şi saţietăţii, precum şi sistemul limbic, fonnaţiuni

ce conlucrcază unitar la reglarea actelor de comportament alimentar, asigurând echilibrul din

tre indigestia de alimente şi chcltuiclile encrgetice ale organismului. Dereglarea homeostazieilipidice se poate produce fie printr-o exagerare a adipogenezei, fie a adipolizei. Exagerarea

adipogenezei, obezitatea, arc drept cea mai frecventă cauză hiperalimcntaţia şi sedentarismul.

Exagerarea adipolizei, pierderea în greutate până la caşcxic, arc în primul rând cauze endocrine.

 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i   '

Page 407: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 407/422

Deficitul de anabolizaiiţi lipidici şi cxccsul de h. catabolizanţi (in spccial hipcrtiroidia) duc la

 însemnate pierderi în greutate.

Ateroseleroza este o boală a arterelor mari şi medii, în care, pc fala înlemă a pereţilor

arteriali, se dezvoltă plăci de aterom, care conţin iniţial colesterol, şi evoluează spre siructura

mult mai complexă. Apariţia acestor leziuni determină scăderea elasticităţii pereţilor arteriali,cu consecinţe foarte importante pentru funcţionarea sistemului cardiovascular Factorul cel mai

important, ce determină ateroseleroza, este creşterea concentraţiei plasmatice a colesterolului,

aflat în plasmă sub o anumită forma (de lipoproteine cu densitate mică). Cea mai importantă

măsură de prevenire a acesei boli este o dietă cu conţinut redus de lipide (lipide nesaturate, cu

conţinut mic de colesterol). Alţi factori, care determină apariţia aterosclerozei, sunt; diabetulzaharat, hipotiroidismul şi fumatul.

 M e t a b o l j s m u l 407 

M E T A B O L I S M U L I N T E R M E O L U i A L P RO TEIN ELO R

Proteinele sunt substanţe organice formate din carbon, oxigen, hidrogen şi azot; unelemai conţin fosfor şi sulf. Unităţile elementare de construcţie a proteinelor sunt arainoacizii.Aminoacizii derivă din acizii graşi cu lanţ scurt. Sursele de proteine pot fi de origine animală(came, peşte, ouă, lactate) sau vegetală (pâine, fructe, legume). La nivelul Uibului digestiv,

proteinele sunt hidrolizate, sub acţiunea enzimelor proteolitice, până la arainoacizi, formă subcare se absorb la nivelul intestinului subţire.

ROLUL FIZIOLOGIC AL PROTEINELORRol energetic. Proteinele pot fi utilizate ca sursă energetică. Organismul apelează la

energia aminoacizilor numai în condiţii particulare, când nu are sau nu poate utiliza glucoza.Prin arderea unui gram de proteine în bomba caloriraetrică rezultă 5,3 kcal, dar în organism seobţin numai 4,1 kcal. Această diferenţă se explică prin incompleta metabolizare a proteinelor în organism.

Astfel, ureea, acidul uric, creatinina şi alţi produşi finali ai catabolismului proteic maiconţin în molecula lor o importantă cantitate de energie, care nu poate fi utilizată. Un alt in-covenient al folosirii proteinelor în scopuri energetice este reprezentat de efectul toxic al unor

produşi intenBediari ai catabolismului proteic (amoniac, indol, fenol, соф1 cetonici).Rol plastic. Proteinele sunt substanţe plastice prin excelenţă. Toate structunle vii conţin

din abundenţă proteine. Viaţa însăşi nu poate avea loc în lipsa acestora.Rol funcţional. Proteinele şi aminoacizii care provin din ele îndepluiesc numeroase

roluri funcţionale;

* Rol de enzim e. Toate enzimele sunt proteine şi toate reacţiile metabolice sunt

cnzimatice.* Rol de pigmenţi respiratori ai sângelui (hemoglobina) şi ai ţesutunlor (citocroniii).

Rol de anticoqoi - gamaglobulinele plasmatice.

Rol în coagularca sângelui - factorii plasmatici ai coagulăni.Rol în geneza presiunii eoloid-osmotice, importantă în formarea urinii şi în schimburile

capilar - ţesut.

Page 408: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 408/422

 A n a t o m ia   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i  

• Ro l în con tracţ ia m usculară - proteinele contract i le .

• Rol de sisteme tampon în reglarea echil ibm lui acido-b azic .

• R ol de precu rsori ai ciclu lui K reb bs. U nii am inoa cizi (acidul gluta m ic, acidul aspartic,

alanina etc . ) pot intra direct în ciclu l K rebb s, asigurând astfel energo genez a celulară.

• R ol de precursori ai am inelor biog ene. Prin deca rboxilarea unor am inoacizi rezultă amine

bioge ne cu a ct ivitate bio log ică m are; din hist idină rezultă histam ina, iar din triptofan

serotonina.

C Ă IL E M E T A B O L IC E A L E A M IN O A C I Z IL O R

După absorbţie, aminoacizii ajung, pe cale portală, în ficat, iar de aici în circulaţia

sangvină generală. Aminoacidemia este de 50 mg la 100 ml plasmă. în f icat , ca şi în restul

organelor , am inoacizii pot um ia două căi metabol ice ;

• C alea sintez ei de proteine şi a altor substanţe.

• Ca lea degradări i catab olice .

B io s inte z a pr o te ine lo r . Fiecare celulă îşi sintetizează proteinele proprii . Pe aceastăba ză e ste asigurată reînn oirea pem iane ntă a com po nen telor celulare, repararea structurilor uzate,

creşterea şi diviziunea celulară, stocarea de infonnaţi i sub formă de memorie etc .

Unele celule (hepatice, glandulare) au proprietatea de a produce şi proteine pentru “export”.

Ficatul sintet izeaz ă p roteinele plasm atice , glandele exocrine proteinele enzima tice , iar cele en

docrine proteine-hormoni. Zi lnic , în organism se reînnoiesc 500 g proteine, ceea ce înseamnă

că, după circa 100 zi le , toate proteinele sunt noi .

Sed iul ce lular al sinteze i pro teice sunt reticulul citoplasm atic rugos şi ribozom ii. Tiparul

(matricea) după care este sintetizată proteina are o mare specificitate. El este elaborat la nivelul

nucleului printr-un proces de transcripţie a informaţiei genetice de pe molecula de ADN pe ceade ARN - mesager .

Fiecare proteină se produce după modelul adus în citoplasmă de către ARN mesager.

Ordinea în care se vor lega aminoacizii în lanţul viitoarei proteine este prescrisă sub forma

codului gen etic . Poziţ ia f iecărui am inoacid se află ci frată la nivelul m oleculei de A RN mesager,

sub forma unui număr de trei nucleotide - triplete. în citoplasmă se mai află molecule specifice

de A R N solu bil care “ recu no sc” , leagă şi transportă diferiţi am inoacizi. AR N s olubil, purtător al

unui anumit aminoacid, “recunoaşte” codul de pe lanţul de ARN mesager şi se dispune la locul

corespunzător. în felul acesta, prin alinierea într-o succesiune strict determinată a moleculelor

de ARN solubil, rezultă alinierea într-o secvenţă precisă a aminoacizilor purtaţi de aceştia. Sub

acţiunea unor enzime, aminoacizii vecini se unesc prin legături peptidice şi , când lanţul este

complet, molecula proteică nou formată este eliberată. Datorită acestui mecanism de sinteză,

potrivit codului genetic , macromoleculele proteice au personali tate biochimică, prezintă un

mare grad de specificitate. Pătrunderea în organism a unor proteine străine detemiină riposta

aparatului imun al gazdei, care “recunoaşte” molecula străină (non seif) şi detennină sinteza de

anticoφi specif ic i , care neutral izează sau distaig agentul străin.

Biosinteza proteică, fiind un proces anabolic, foloseşte energia provenită din hidro-

l iza ΑΊ Ρ. în afară de part icipa rea la sinteza pro teică, unii am inoac izi pot fi ut il izaţ i caprecursori ai glucidelor (giuconeogeneza). Aminoacizii care pot fi tranformaţi în glucoză se

numesc glucoformatori (acidul glutamic, acidul aspartic, alanina etc.). Aceştia, mai întâi sunt

introduşi în ciclul K reb bs, unde sunt transfon naii în acid ox alo ace tic, de la care, prin inversarea

Page 409: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 409/422

reacţiilor glicolizei, este resintetizatâ glucoza. Ficatul şi rinichii sunt sedii de gluconeogeneză.Din 100 g proteine pot rezulta 60 g glucoza. Toţi hormonii care cresc catabolismul proteicstimulează gluconeogeneza (tiroxina, glucocorticoizii).

Unii aminoacizi sunt precursori ai hormonilor raedulosuprarenali şi liroidieni (feni-lalanina).

Lipogeneza din proteine reprezintă o altă cale de utilizare a aminoacizi lor. Iniţial, amino-acizii sunt degradaţi până la stadiul de a cetoacizi şi соф1 cetonici (aminioacizi cetogeni).

Corpii cetonici pot fi catabolizaţi până la dioxid de carbon, apă şi energie sau pot fitransformaţi în acizi graşi. Din unii aminoacizi, ficatul sintetizează creatina, care leagă macro-ergic acidul fosforic trecând în creatinfosfat (CF). Această substanţă se depune în cantitate marela nivelul fibrei musculare şi al ţesutului nervos, asigurând, pnn descom-punerea ei, energianecesară refacerii moleculelor de ATP. Din două molecule de creatină rezultă creatinina, produs

final al metabolismului creatinei, eliminat urinar.Catabolismul proteic. Degradarea proteinelor se face în două etape. O prima etapă

este descompunerea hidrolitică a macromoleculei proteice în aminoacizi componenţi. Acestereacţii au loc în tubul digestiv şi în interiorul oricărei celule. Hidroliza digestivă a proteineloreste opera enzim elor proteolitice locale, iar hidroliza proteică celulară este realizată de proteazetisulare conţinute în lizozomi.

Aminoacizii rezultaţi intră în fondul metabolic comun al aminoacizilor. A doua etapă adegradării proteinei constă în catabolismul aminoacizilor. Ca şi în cazul glucozei sau al acizilorgraşi, catabolismul aminoacizilor începe cu o fază de degradare pe căi specifice şi continuă cu

faza finală de degradare pe cale oxidativă, comună tuturor substanţelor nutritive. Catabolismulspecific al am inoacizilor constă din trei tipuri de reacţii: dezaminarea oxidativă, decarboxilareaşi transaminarea.

Dezaminarea   constă din descompunerea aminoacidului în amoniac şi a cetoacid.Amoniacul este o substanţă foarte toxică. El ajunge pe cale sangvină la ficat, unde este trans-fonnat în uree, substanţă netoxică. Ureogeneza reprezintă o fiincţie antitoxică a ficatului. Zilnicsunt produse 10-20 g uree care se elimină prin urină. Creierul are un mecanism suplimentar deprotecţie. Amoniacul, rezultat din catabolismul aminoacizilor din neuroni, este legat de acidulglutamic care se transformă în glutamină, substanţă netoxică, ce transportă amoniacul până lannichi. în tubul contort distal, glutamina este desfăcută în amoniac, care este secretat în urină, şiacid glutamic, care se reîntoarce Ia creier, asigurând transportul unor noi molecule de amoniac,a cetoacidul poate fi catabolizat prin ciclul Krebbs până la СО,, apă şi energie sau poate luacalea gluconeogenezei, a lipogenezei sau a resintezei unui nou aminoacid.

Decarboxilarea  constă din îndepărtarea moleculei de CO^ şi transformarea aminoacizilor  în amine biogene. Unele amine au rol de mediatori chimici (histamina, serotonina).Decarboxi larea aminoacizilor are Ioc şi în intestinul gros, sub acţiunea unor enzime ale floreitle pu trefacţie.

Transaminarea  constă din transferul unei grupări NH^ de la un aminoacid sau de laglutamină pe un a  cetocid, cu sinteza unui nou aminoacid. Peste jumătate din amino-acizii dm

coip pot fi sintetizaţi de către celule în acest mod. Reacţiile sunt catalizate de enzune numiteiransaminazc. Unii am inoacizi (triptofanul, arginina, histidina şi fenilalanina etc.) nu au în organism a cetoacidul precursor. Neputând fi sintetizaţi prin transaminare, ei trebuie ingeraţi cuaJimenlele şi de aceea se numesc aminoacizi esenţiali. Etapa finală a catabolismului aminoa-•-'i^ilor se produce în ciclul Krebbs şi catena respiratorie. Aminoacizii pătrund în ciclul Krebbs

 M e t a b o l i s m u l 409

Page 410: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 410/422

sub formâ dc acid a ceto glu tan c, acid oxalo ace t ic sau acid piruvic . Unii am inoacizi , cu nucleu

hexagonal, pentagonal sau heterociclic (triptofan şi fenilalanma), nu pot fi oxidaţi complet.

Partea ciclică din molecula lor generează cataboliţi toxici, cum sunt indolul (din triptofan) sau

fenolul (din fenilalanină). Aceste substanţe sunt neutralizate de ficat sau rinichi prin procese dc

conjugare cu sulful şi cu glicocolul şi eliminate apoi în urină.

R E G L A R E A M E T A B O L IS M U L U I IN T E R M E D I A R P R O T EIC

Biosinteza proteinelor celulare este guvernată de legi genetice şi are un înalt grad de

autonomie. Caiabolismul proteic este, de asemenea, reglat la nivelul celular prin mecanisme

de feedback enzimatic. Factorii dc reglare supracelulari, la nivelul întregului organism, sunt

reprezentaţi de sistemul nervos vegetativ, cu centrul în hipotalamus, şi de sistemul endocrin.

Reglarea nervoasă asigură menţinerea echil ibrului dintre procesele anabolice şi cata-

bolice . St imularea hipotalamusului posterior intensif ică procesele oxidative, catabolice , iar a

celui anterior anabolismul proteic .

R eg la re a u m or ală se real izează sub influenţa hormon ilor anabolizanţi şi catabolizanţi.

Efect anabolizant proteic au hormonul somatotrop, aldosteronul, insulina şi hormonii sexuali.

Efect caiabolizant proteic au corticotropina, hormonii glucocorticoizi şi hormonii t iroidieni în

can t itatc crescută .

Efe ctul catab olizan t nu trebuie iπteφ гetat în sens exclusiv destructiv. Sub acţiunea hor

m on ilor catabo lizanţi crc şte fondul m etabolic al am inoaci/ilor A cesta permite atât transformarea

proteinelor în alte substante, cât şi resinte/a dc proteine din excesul de aminoacizi.

Procesele anabolicc ţj i caiabolicc se alia într-un echil ibru dinamic. în copilăne, anabo

lism u l pro teic este foarte intens, asigu râm l crcştc rca ţ.i dezvo ltarea org an ism ulu i. I.a bătrâni,

proccsele anabolice, dc rclaccrc a u/urilor celulare, dimmuă. Reacţiile catabolice generatoare dc

energie sunt intense şi in copilărie, in special a glucidelor şi lipidelor La bătrâni se intcnsificâ şi

ca iab o lism u l protcic D aio n ia interrclatilor metabolice la nivel celular, reglarea metabolismului

proteic este corelata cu reglarea metabt)lismului lipiclic şi gluculic.

4 1 0  A n a t o m ia   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i  

M t : T A l i O L I S M l I . f N F . K f . l · : ! I C

г oiiscrvarca simctunior ş i pcrrcciioiuirca lor, rcfaccrea i i/unkir necesita multa energic

pe care sistemele vii o prcuui clin mccluil inconjuratoi, sub forma de legaturi chimice ale ma-

cromoleculelor, si o redau mcclmlin sub forina ile căldură.

Metabol ismul encrgcl ic s Hk Ik i / ; i  g cn c/a .■?! u tili/a re a energ ici c him ice a substanţelor

alimeniarc. l inerL' ia esie cl ibcraia la nivelul celulelor ( în s j iecial în mnocoiulm) prin reacţii

(le oxulare a lipidelor si gliiculclor, uneori .şi a proicmelor Aceasta energie este înniaga-

/ in at a m ai în iâi sub forma unor noi Icgaiu ri ch im ice , bogate în energie (legaturi fosfat

rnac roe rgice de A l I’ şi ( ’P). I lecare celu la foloseşte АГ Р ca sursă prim ară de energie, pentni

 în d e p li n ir e a fu n c lii lo r sa le c a ra c le r is lic c . ( ’ e lu le le acţio nea/a ca ailevăra ţi tran sform atori ai

energiei chimice a substanţelor în energie mecanica, clccinca, calorică, osmotică.

Page 411: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 411/422

d e t e r m i n a r e a  m e t a b o l i s m u l u i   e n e r g e t i c

Deoarece toate transformările energetice din once sistem duc, in fina), la apanţia de

energie calorică, schimburile energetice organism - mediu pot fi evaluate pnn calorimetne şi

exprimate in calorii. Metodele calonmetrice pot fi directe şi indirecte.

Calorimetria directă constă din măsurarea căldurii degajate de un organism viuinir-un interval de timp. Se folosesc camere calorimetnce. Producţia calorică a organismului

este evaluată cu ajutorul unor sisteme termoelectrice.

Calorimeiria indirectă. Se bazează pe faptul că toată producţia calorică a organis

mului provine din reacţii de oxidare. în organism, ca şi în bomba calonmetncă, alimentele sunt

-arse" in prezenţa oxigenului care se consumă. în organism, ardenle sunt mult mai lente, au

loc in etape succesive, iar enegia se eliberează treptat. Prin determinarea consumului de o.xigen

intr-un interval de timp se poate calcula calorigeneza corespunzătoare. Trebuie să cunoaştem

puterea calorică (echivalentul caloric) a oxigenului şi volumul de oxigen consumat de orga

nism. Ştiind că un litru de oxigen, prin oxidarea alimentelor, eliberează 4,83 kcal, se obţine

pnn calcul calorigeneza. Cifra de 4,83 reprezintă valoarea medie a coeficienmlui, deoarece

un liiru de oxigen generează mai multă căldură când oxidează glucide şi mai puţină când arde

iniGC sau proteine. Explicaţia rezidă în proporţia mai mare a oxigenului în molecula glucidelor

! ; j de a celorlalte alimente. Pentru a calcula mai exact, este necesară cunoaşterea substranilui

alimoniar “ars” în momentul determinării consumului de oxigen. Acest lucru se poate afla prin

ucicmimarea coeficientului respirator, care reprezintă raporuil dintt-e volumul de СО, degajat

Mdo (λ consum at în unitatea de timp. Valoarea variază între 0,7, aUinci când în organism s-au

' u.si\ lipide, 1 când s-au ars exclusiv glucide şi 0,8 pentru proteine.

' 11 1 \ )L IS M UL e n e r g e t i c  d e   b a z ă  (METABOLISMUL BAZAL)

I iccarc organism prezintă două feluri de cheltuieli energetice; cheltuieli fixe, mmime,

Г,- menţinerii funcţiilor vitale (respiraţie, circulaţie, activitatea sistemului ner\os). şi

'■b-ciii ic 'ile \anabile , în funcţie de activitatea musculară, digestivă sau termoreglatoare. Pnmele

P ^vinia metabolism ul bazai, iar ultimele metabolismul energetic vanabU.

^ictabolismul bazai se determină în anumite condiţii speciale;

Kcpaus fizic şi psihic.

Kcpaus diges tiv de 12 ore şi post proteic de 24 ore. Ingestia de proteine creşte

■noiabol isimil bazai cu 30% , fenomen denumit acţiunea dinamică specifică a proteinelor

( \DS).

i<cpaus lonnoreglator . Determinarea se face la o temperatură ambiantă de confon, astfel

organismul să nu facă efort nici împotriva călduni şi nici a frigului.

'^'arc dc \cghc. Metoda de detemiinare este calorimetncă indirectă. Consumul calonc^'biinut SC exprim ă în kcal pe 24 ore (valoarea medie nonnală este dc 1500 kcal) sau în

kcal pc m- de suprafaţă софогаш şi pe oră (valoarea nomială este de 40 kcal). Valorile

^^'biinuic se compară cu valorile ideal standard pentru indivizii de acelaşi sex, vârstă,

i'ialtinic Şl greutate şi se exprimă în procente faţă de aceste valori,

ş, ^^^niial, mclabolism ul bazai al unui individ nu trebuie să vâneze cu mai mult dc + 13%

’ PÎ'Un dc -1 0 % fată dc valoarea standard.

lifETABOLISMUL 411

Page 412: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 412/422

M etab olism ul bazai v ariază în funcţie de num eroşi factori f iziolog ici : vârsta - este mai

m are la tineri; se x - este m ai m are la bărb aţi; felul de viaţă - este mai m are la sportivi şi la cei ce

m un cesc f izic ; zo na c lim atică - este mai m are în zonele reci faţă de cele tropicale . Variază şi în

stări pa tolo gic e, fiind cresc ut în hip ertiroidism, în hiperfuncţia hipofizei şi a medulosuprarenalei,

şi scăzut în hipofuncţie t iroidiană, precum şi la vegetarieni.

M E T A B O L IS M U L E N E R G E T IC V A R IA B IL

C he ltuie lile en erge tice ale organismului pot creşte în cursul eforturilor fizice de 10-20 de

ori faţă de ce le baz ale . M unc a f izică n ecesită m ultă energie, care trebuie acoperită prin consum

sporit de alimente energetice. în raport cu gradul efortului fizic prestat, cheltuielile energetice

se c las i f ică în c inc i categor i i ;

• C he ltuie li en erg etice de repaus - reprezintă consumul de calorii necesar termoreglării,

digestiei şi activităţii intelectuale; este de 2500 Kcal/24 ore.• C h eltu ieli en erg etice din efortu l fizic uşor - m unca de birou, dac tilografia, desenul;

reprezintă 3000 kcal/24 ore.

• C h eltuie li en erge tice dm efortul fizic mediu - croitori, cizmari, şoferi de autoturisme;

este de 35 00 kcal/24 ore.

• C h eltu ieli en erg etic e în efortul fizic greu - şoferi pe basculan te, tractorişti, dulgheri;

reprezintă 40 0 0 - 450 0 kcal/24 ore.

• C h eltu ieli en erg etice în efortul fizic foarte greu - m unca minerilor, a siderurgiştilor,

cositul manual. Este de 5000 kcal/24 ore.

^ 1 2 A n a t o m i a   ş i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

T E R M O R E G L A R E A

Animalele cu temperatura οοφυΐυί constantă, indiferent de variaţiile temperaturii ex

terioare, se numesc homeoterme. Homeotemiia se menţine datorită unor mecanisme de reglare

care asigură un echilibru permanent pentru producerea căldurii (temiogeneza) şi pierderea ei

( termoliză) .

Acest echilibru este deplasat într-o parte sau alta, în funcţie de temperatura ambiantă.

Când organismul homeoteπΉ se află în mediu rece, are loc o intensificare a tenriogenezei şi o re

ducere a termolizei. în condiţiile unui mediu cald, ponderea celor două procese se inversează.

M E C A N IS M E L E T E R M O G E N E Z E l

La baza termogenezei stau reacţiile cataboiice, de oxido-reducere celulară. Tennoge-

neza este prop orţională cu consumu l de oxigen. Uzinele tennice ale celulei sunt mitocondriile.

Toţi horm onii ca re stim ulează consum ul de oxigen cresc tennogeneza. Tiroida este considerată

gland a ter m og en etică a organism ului. A ctivitatea ei creşte iarna şi diminuă vara, este mai intensăla populaţiile din zonele temperate şi reci şi mai redusă la cele din zonele tropicale.

Hormonii medulosuprarenali şi sistemul nervos simpatic au, de asemenea, rol termo-

genetic. Când nevoia de căldură este mare. Ia procesul de termogeneză participă şi muşchi

scheletici, prin frisonul termic.

Page 413: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 413/422

 încă lzirea οοφίιΐυ ί este rezultatul termogenczci din ficcarc cclula. Cei mai mari pro

ducători de căldură sunt ficatul şi inima, în condiţii de repaus, şi muşchii scheletici, prin frisonsau activitate voluntară.

MECANISMELE TERMOLIZEI

Pierderea de căldură se bazează mai ales pe mecanisme fizice, de schimb termic între

organism şi mediu. Transferul de energie calorică dinspre organism spre софигИс din jur arcloc prin patru mecanisme;

• Iradierea reprezintă pierderea de căldură sub formă de raze infraroşii pe carc Ic emiteorganismul.

• Conducţia reprezintă pierderea de căldură prin contact direct între suprafaţa софи1и1 şi

obiectele din jur.• Co nvecţia reprezintă pierderea de căldură prin încălzirea moleculelor de gaz sau lichidce se deplasează pe suprafaţa софи1и1.

• Evaporarea reprezintă vaporizarea sudorii de la suprafaţa софи1и1, pnn care se potpierde importante cantităţi de căldură.

Pierderi neimportante de căldura se realizează şi prin respiraţie, urină şi materii fccalc.

Ponderea diferitelor mecanisme termolitice variază în funcţie de temperatura ambiantă. Când

aeail şi obiectele din jurul nostru au o temperatură inferioară temperaturii medii cutanate (30®

C), temioliza se realizează prin iradiere, conducţie, convecţie. Când temperatura exterioară este

mai mare decât temperatura medie cutanată, aceste trei modalităţi termolitice devin ineficiente

şi chiar dăunătoare, transformându-se în mecanisme de su-praîncălzire. Singurul mecanism ter-

molitic eficient rămâne evaporarea sudorii. Cantitatea de sudoare ce se pierde în cursul expunerii

 în mediu hiperterrnic poate creşte de la valori normale de 1,5 1la 12 I în 24 ore.

MECANISMELE TERMOREGLĂRIl

Temperatura софикп este reglată, aproape în întregime, prin mecanism nervoase de

control prin feedback şi aproape toate funcţionează prin intermediul unui centru al termoreglâni

localizat în hipotalamus. însă, pentru ca aceste mecanisme să poată funcţiona, este necesarăexistenţa unor detectori pentru temperatură. Unii dintre aceşti receptori sunt descnşi în continuare.

R ecepto rii term ici. Probabil cei mai importanţi receptori termici sunt neuronii speciali

zaţi sensibili la cald din aria preoptică din hipotalamus. Cea mai mare parte a acestor neuroni îşi

cresc descărcările de impulsuri, pe măsură ce temperatura creşte, şi îşi scad rata descărcărilor pe

măsură ce temperatura scade. Câţiva dintre ei, însă, funcţionează exact invers. Pe lângă aceştia,

există şi alţi receptori tenriosensibili, care sunt: 1. termoreceptorii din piele - receptori atât pentru

cald cât şi pentru rece -, dar cei pentru rece sunt de patru până la zece ori mai numeroşi decâtcei pentru cald; ei transmit impulsuri ner\'oase către măduva spinării şi de aici către regiunea

hipotalamică; 2. receptorii din măduva spinării, din abdomen şi, posibil, dm alte structuri m-

lerne, ce transmit semnale mai ales pentru rece, către sistemul nervos central. Semnalele de la

rcccptorii periferici sunt transmise hipotalamusului posterior unde sunt integrate cu semnalele

rcceptoarc dc la aria preoptică pentni a produce semnalele finale pentru controlul tcrmgene/ci şi

al tcrmolizei. De accea, se vorbeşte în general despre mecanismul global hipotalamic dc control

iil icmperaturii ca fiind reprezentat de temiostatul hipotalamic.

 M  e t a b o l i s m u l   ^  j j

Page 414: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 414/422

4 1 4  A n a t o m i a   s i   f i z i o l o g i a   o m u l u i

Supraîncălzirea ariei prcoptice creşte rata pierderilor de căldură din organism prin două moduri principale; 1. stimularea glandelor sudoripare pentru a produce pierdere de căldură prin evaporare; 2. prin inhibarea centrilor simpatici din hipotalamusul posterior, care va determina vasodilataţie.

între centrii termoreglatori şi cei alimentari (foame şi saţietate) există relaţii funcţionale, 

în condiţii de mediu rece sunt stimulaţi şi centri foamei, care determină o ingestie suplimentară de material energetic; în mediu hipertemiic, ingestia de alimente diminuâ, ca umiare a stimulării centtTjlui saţietăţii. La unele animale, care nu transpiră (câini), temaoliza se realizează mai  ales prin intensificarea respiraţiei (polipnee temiică), iar la altele (şobolani) răcirea софи1и1 se realizează prin evaporarea salivei secretată în exces şi depusă de animal pe suprafaţa blănii.

 VITAMINELE

Vitaminele sunt substanţe organice indispensabile metabolismului celular. Nu pot fi sintetizate în organismul uman. Sunt active în cantităţi infime, jucând rol de biocatalizatori (alături de enzime şi homioni) în reglarea proceselor metabolice.Vitaminele sunt ingerate fie ca atare, fie sub fomiă inactivă de provitamine.

Principalele vitamine din raţia alimentară a omului sunt redate în tabelele unnătoare.

Vitamine hidr oso hibile

D e n u m ire S u rs e în  

n a t u r ă

Rol fiz iologic B o l i c o n s e c u t i v e  

c a r e n ţ e i

V i t am i n a В 1

(t iamina , aneu-

rina)

tărâţe

dro jdie

ouă , f ica t

- co en zim a de ca rb o xila ze lo r - b eri-b er i

- paralizii

- spa sm e

V i ta m i n a B 2

(r ibof la v in a )

tărâţe

dro jdie

ouă , f ica t

- coenzima unor

dehidrogenaze

- rol în oxidoreducerea

celulară

- leziuni epiteliale şi

m u c o a s e

V i t a m i n a B 6

(p in d o x in a , a d er -

m in a )

tărâţe

dro jdie

ouă , f ica i

- coen z im a t r a n sa m in a z e lor - txilburări cutanate, în

specia l la extremităţ i

V i t a m in a PP(ant ipelagroasâ .

n ico t in a m id a )

ca m e, ouă ,ficat , lapte

- coeixzima unor dehidrogenaze

- rol în oxidarea biologică

- a fectarea epite l i i lor- tulburări nei*voase

- tulburări digestive

- semne a le pelagrei

V i ta m in a B l 2

(ant ianemică ,

coba la m in a )

ficat , r inichi,

splină

- s t imulează hematopoieza ş i

bios inteza proteică

- a n e m i e m e g a l o b l a s-

t ică

Vitamina С (acid

ascorbic , an-

t iscorbulicâ)

leg um e .şi fructe

proaspete ,

ouă, lapte, f icat

- s t imulează procese de

oxidoreducere celulară

- creşte rezistenţa la infecţii- creşte cap acita tea de efort

fizic

- prote jează endotel iul vaselor

- sc orb u t

- hemoragi i cutanate ş i

m u c o a s e- a n em ie

I

Page 415: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 415/422

 M  e t a b o l i s m u l 41 5

Vitamine hidrosoluhile - continuare

Denumire Surse în natură Rol fiziologic Boli consccufivc 

carenţeiVitamina P

(Vitamina

permeabilităţii)

legume şi fructe

proaspete, ouă,lapte, ficat

- menţine permeabilitatea şi

integritatea capilarelor- scorbut

- hemoragii cutanate şimucoase- anemic

Vitamine liposolubile

Denumire Provitamina Surse în natură Roi fiziologic Boli consecutive  carenţei

VitaminaD (antira-hitică)

- dehidroco-lesterol activat

 în piele subacţiunea razelor UV- colecalci-ferol, activat

 în ficat şi înrinichi sub

acţiunea PTH

- uleiuri vegetale,grăsimi animale,morcovi, ouă, ficat- retinol; lapte, ouă,ficat- caroten: legume,fineţe.

- reglarea metabolismuluifosfocalcic- favorizează mineralizarea osoasă- creşte absorbţiaintestinală decalciu

- la copil, rahitism- la adult,osteomalacie

Vitamina E(tocoferol,vitaminafertilităţii)

- uleiuri vegetale,grăsimi animale,morcovi, ouă, ficat, lapte, ouă, legume, fructe, germeni de seminţe

- asigură bunafuncţionare aaparatului genital

- sterilitate. Ia barbat- avort, la femeie

VitaminaК (antihe-moragică)

- leguminoaseverzi (K l)- sintetizată deflora de fermentaţie (K2)

- participă la sinteza hepatică a unorfactori plasmaticiai coagulării

- sindrom hemora-gipar

Vitamina F(acizi graşiesenţiali)

- uleiuri, grăsimi - reglarea funcţiilor sexuale, protecţia epiteliilor

- leziuni cutanate şimucoase- tulburări sexuale

Vitamina A(axeroftol,retinei)

- caroten,activat în ficatşi intestin

- uleiuri vegetale,grăsimi animale,morcovi, ouă, ficat- retinol: lapte, ouă,

ficat- carotcn: legume,fructe

- pigment vizual(rodopsină)- protecţia epiteliilor

- proteinogeneză- osteogeneză

- nictalopie, tulburări de adaptare la întuneric- xeroftalmic,

uscarea şi ulccrareacorneei (keratomala-

cic)

Page 416: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 416/422

Bibliografie selectivă

1. Armour, J. A.: Neurocardiology, New York, Oxford University Press, 1994.2. Bishop , M. L-, et al.: Clinical Cheraistry: Principies, Procedures, Correlations,

2“·' Edition, Philadelphia, J. B. Lippincott, 1992.

3. Braunw ald, E.; Heart Disease. A textbook o f Cardiovascular Medicine, 5 '

Edition, W. B. Saunders, 1997.4. Catterall, W. A.: Cellular and molecular biology o f voltage-gated sodiura

chaniiels, Physiol. Rev., 72(Suppl.) S I 5, 1992.

5. Clem ente, D. C.: Anatomy. A regional Atlas o f the Human Body, 2"“Edition,Urban & Schwarzenberg, Baltimore - Munich, 1981.

6. Dampney, R. A.: Funcţional organization of central pathways regulating thecardiovascular system, Physiol. Rev, 74:323, 1994.

7. Davidson, V. L., Sittman, D. B.: Biochemistry, Edition, Harwal Publishing,1994.

8. Fallon , J. Т.: Cardiovascular Pathophysiology: A Problem-Orientated Approach,Philadelphia, J. B. Lippincott, 1994.

9. Guyton, A.: Fiz iologie, Ediţie în limba română, sub redacţiaProf univ. Dr. R. Cârmaciu, Editura Amaltea, 1996.

10. Guyton, A., Hali, J. : Textbook o f Physiology, 9th Edition, W. B. Saunders,1996.

11. Hyde, R. М.: Immunology, William & Wilkins, 1995.12. Julian, D. G., Camm A. J. , Fox, K. М., Hali, R. JC., Poole -Wiison, Ph. A.:

Diseases of the Heart, 2·^ Edition, Saunders, 1996.13. Katz, A. М.: Physiology o f the Heart, 2"“Edition, Raven Press, 1992.14. Kelley, W. N.: Textbook o f Intemal Medicine, Philadelphia, J. B. Lippincott,

1991.15. Milaire, J. , Rooze, М.: Anatomie Humaine, J. J. Pastecls Presses Universitaires

de Bruxelles, 1990.

] 6. Nicolescu, £ .: Fiziologia glandelor endocrine, Editura universitară “CarolDavila”, J995.

] 7. Niculcscu, C. Th., Ciomu, N., Niţă, C.: Anatomia funcţională a capului şi

gâtului. Editura Infomedica, 1999.

Page 417: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 417/422

18 . N i c u l e s c u , С . T h . , V o i c u l e s c u , В . : A n a t o m i a o r g a n el o r t o ra c a le , E d it u ra

T e h n o p l a s t C o m p a n y S . R . L . B u c u r e ş ti , 1 9 9 7.

19 . N o l t e , J . : T h e H u m a n B r a i n . A n In t ro d u c t io n t o its F u n c ţ io n a l A n a t o m y ,

3 '“ E d i t io n , M o s b y - Y e a r B o o k , I n c ., 1 9 9 3 .2 0 . P a n s k y , B . ; R e v i e w o f G r o s A n a to m y , 4"’   E d i ti o n , M a c m i ll a n P u b l i s h in g С о .

I n c . , 1 9 7 9 .

2 1 . R o d n i tz k y , R . L . ; V a n A l le n ’s P i c to r ia l M a n u al o f N e u r o l og i c T e s t s,  3^  

E d i ti o n , Y e a r B o o k M e d i c a l P u b l is h er s, 1 9 8 8 .

2 2 . R o i t t , I . ; E sse n t ia l I m m un olog y , 5 * E d i t ion , B la c k w el l Sc ien t i f i c Pu bl ica t ion ,

1 9 8 4 .

2 3 . R o w e l l , L . B . : R e f l e x c o n t r o l o f r e gio n a l c ir c u la ti o n s in h u m a n s, J . A u t o n o m .

N e r v . S y s t . , 1 1 : 1 0 1 , 1 9 8 4 .

2 4 . S o b o t t a , J . , B e c h e r , H . : A t la s d e r A n a t o m i e d e s M e n sc h e n , U r b an &

S c h w a r z e n b e r g , M i in c h e n - B e r li n - W ie n, 1 97 2.

2 5 . S p o e n d l i n , H . : T h e in n e r v a t io n o f t he o r ga n o f C o r t i , J . L a r y n g o l. O t o l, 8 1 : 7 1 7 ,

1 9 6 7 .

2 6 . V e i t h , F . J . , e t a l . : L o ca l m od u la tion o f t he a d r en er g ic n eu r oef fec t or in t er a c t ion

i n t h e b l o o d v e s s e l w a l l , P h y s i o l . R e v . , 6 1 : 1 5 1 , 1 9 8 1 .

2 7 . W e s t m o r e l a n d , B . F . , B e n a r r o c h , E . E . , D a u b e , J . R . , R e a g a n T . J . , S an d o k , B . A . :

M e d i c a l N e u r o s c i e n c e s . A n A p p r o a ch t o A n a to m y , P a th o lo g y a n d P h y s i o lo g y b y

Sy s t em s a n d L ev e ls , 3'" E d i t ion , L i t tle , B r ow n an d C om pa n y , 1 9 9 4 .

2 8 . W i l le r s o n , J . T , an d C o h n , J . N . : C a r d i o v a s cu l a r m e d i c in e , N e w Y o r k , C h u r c h i ll

L i v i n g s t o n e , 1 9 9 4 .

2 9 . W i l li a m s , P. L . , B a n n i s te r , L . H . , B e r ry , M . М . , C o l l in s , P , D y s o n , М . , D u s s e k ,

 J . E . , F e r g u s o n , M . W . J . : G r a y ’s A na tom y , 38'*· E d itio n , P ea rso n P ro fe ss io n a l

L i m i t e d , 1 9 9 5 .

30.  M o o r e , J . K . : T h e h u m a n a u d it o ry b r a in s te m : a c o m p a r a t iv e v i ew , H e a ri n g

R e s 2 9 : 1 - 3 2 , 1 9 8 7 .

31 ■ P r i n z m e t a l , М . , S i m k i n , B . , B e r g m a n H . C . , K r u g e r H . E .: S tu d i es o n th e

c o r o n a r y c i r c u l a t i o n . A m . H e a r t . J . A n a t . , 3 3 : 4 2 0 - 4 4 0 , 1 9 4 7 .

Z i p e s , D . P , a n d J a l i f e , J . : C a rd i a c E l e c tr o p h y s i o lo g y : F r o m C e l l to B e d s i d e ,

P h i l a d e l p h i a , W . B . S a u n d e r s С о . , 1 9 9 0 .

32

Page 418: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 418/422

CuprinsCuvânt-înainte / 5

 )

C E L U L A(Cezar Th. Niculescu, Radu Cărmaciu, Carmen Sălăvăstru, Cristian Niţă) G e n e r a l it ă ţ i / 7

S t r u c t u r a c e l u l e i / 7

Mem brana celulară /7

Citoplasma /7

Nucleul /9

C e l u l e le s e x u a l e / 1 0

Ovulul /10Sperm ia / 11Spermatogeneza / 12

Ovogeneza / 12

Propr ie tă ţ i le ce lu le i /13

Excitabilitatea / 13• Biofizica excitaţiei / 14

• Parametrii excitabilităţii / 16

Contractilitatea / 17

Activitatea secretorie / 17

Ţ E S U T U R I L E(Cezar Th. Niculescu, Radu Cărmaciu, Ca rm en S ălăvăstru, Cristian Niţă) C l a s i f i c a r e a ţ e su t u r i lo r / 18Ţesutul epi te l ia l /19

Epitelii de acoperire /20Epitelii glandulare /21

Epitelii senzoriale (senzitive) /23

Ţ e s u t u l c o n j u n c t iv / 23

Ţesutun conjunctive moi /24

Ţesutul conjunctiv semidur /25

ŢesuUil osos /26

Ţ e s u t u l m u s c u l a r / 2 7Ţesutul muscular neted /27

Ţesutul muscular striat /28

Ţ esutul muscular striat de tip

cardiac (miocardul) /30

Ţesutul nervos /30

Neuronul /30

• Organizarea structurală a neuronului /31

Nevroglia / 32

Sângele /33

Proprietăţile sângelui /33

Componentele sângelui /35

• Elementele figurate ale sângelui /35

• Plasma sangvină /42

Hemostaza /42

• Timpul vasculo-plachetar (hemostazaprimară) /42

• Timpul plasmatic - coagularea sângelui /42

• Timpul trombodinamic al hemostazei /44

Funcţia de apărare a sângelui /45

Alte funcţii ale sângelui /46

Grupele sangvine - Transfuzia /46

• Sistemul OAB /46

• Sistemul Rh/ 47

A P A R A TU L L O C O M O T O R  Α Ν Α Τ Ο Μ Ι Α S I S Ţ E M U L U I O S O S /48

(Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu) Structura osului /48

Dezvoltarea şi creşterea oaselor/49

ScheletTil capului /50

Scheletul trunchiului /59

Coloana vertebrală /60Scheletul toracelui /65

Scheletul membrelor /65

A rticulaţ ii le /78

Sinartrozele / 78

• Sindesmozele /78

• Sincondrozele /79

• Sinostozele /80

Diartrozele /81

• A m f ia r troze le / 81

• Ar t rod i i ie / 82

Page 419: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 419/422

41

FIZIOLOGIA SISTEM UL UI O SOS /8!(Radu Cărmaciu, Carmen Sălăvăstru) Com poziţia chim ică a oaselor /82

Metabolismul osului /82Osteogeneza şi osteoliza - Remodelareaosului /84

ANATOMIA SISTEMULUIM U S C U L A R / 8 5

(Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu) Structura muşchiului /85

Principalele grupe de muşchi somatici /86Muşchii capului /86

Muşchii gâtului /88Muşchii trunchiului /90Muşchii membrelor /95

• Muşchi i membrulu i sup er ior/9 5

• Muşchii membrului inferior / 102

FIZIOLOGIA. SISTEMULUIMUSCULAR/110(Radu Cărmaciu, Carmen Sălăvăstru) Compoziţia biochimică a muşchiului /110

Proprietăţile muşchilor /111Contracţia fibrei musculare striate /112

Mecanismul contracţiei şi relaxăriimuşchiului /113Manifestările contracţiei musculare /115Oboseala musculară /118Remodelarea morfofuncţionalăa muşchiului /118Hipertrofia şi atrofia musculară /118Unitatea motorie /118

 Joncţiunea neuromusculară /119Contracţia muşchiului neted /120

Controlul nervos şi hormonalal contracţiei muşchiului neted / 121

SISTEMUL NERVOS Noţiuni generale / 123

Mecanisme generale de reglare /123Compartimentele funcţionaleale sistemului nervos /125Reflexul / 126Creieail ca un calculator electronic /129

FIZIOLOGIA NEURON ULUIŞl SINAPSEI /130

(Radu Cărmaciu, Cătălina Ciornei) Fiziologia neuronului /130

Fiziologia sinapsei / J31

ANATOMIA M Ă D U V E I SPINĂRII / 134

(Cezar Th. Niculescu. Bogdan Voiculescu) Configuraţia externă / 134

Aşezare, raporturi / 134Aspectul exterior al mâduvei / 134Meningele spinale / 134Structura mâduvei spinăni / 135

• Substanţa cenuşie / 135

• Substanţa a lbâ/ 136

Căile ascendente (ale sensibilităţii) /138Căile sensibilităţii exteroceptive / 138

• Calea sensibilităţii termice şi dureroase / 138

• Calea sensibil i tăţi i tacti le grosiere / 138

•CaJea sensibilităţii tactile epicntice (finâj / 139Căile sensibilităţii proprioceptive /139

• Ca lea sensib il i tăţii kin este zice / 139

• Calea sensibil i tăţi i proprioceptive

de control a l m işcării / 140

Căile sensibilităţii interoceptive /140Căile descendente (ale motricităţii) /141

Calea sistemului piramidal /141Calea sistemului extrapiramidal / 142

Nervii spinali /142

FIZIOLOGIA MÂ DUV EI SPINĂR II /145(Radu Cărmaciu, Cătălina Ciornei) Proprietăţile reflex elor spinale / 145Reflexele spinale somatice /147Reflexele spinale vegetative /148ENCEFALUL/ 150

(Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu) Meningele cerebrale /150Bariera hem atoencefa licâ /151Circulaţia lichidului cefalorahidian / 151Anatomia trunchiului cerebral /152

Structura trunchiului cerebral / 154Nervii cranieni / 156

• C lasif icarea nervilor cranieni / 157

Fiziologia trunchiului cerebral /161

(Radu Cărmaciu. Cătălina Ciornei)Reflexele trunchiului cerebral / 161Funcţiile motoni ale trunchiuluicerebral / 162Formaţia reticulară /165

• Fun cţi i le specif ice / 165

• Funcţi i le nespecif ice/ 165

Page 420: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 420/422

4 2 0

)

• Alte conexiuni ale formaţiei reticulare

a tainchiului cerebral /167

Anatomia cerebelului /168

(Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu) Structura cerebelului / 169Aferentele cerebelului /171

Eferenţele cerebelului / 172

Fiziologia cerebelului /172

(Radu Cânnaciu, Cătălina Ciornei) Anatomia diencefalului /173

(Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu) Talamusul / 174Metatalamusul /175Epitalamusul / 175

Hipotalamusul / 176Subtalamusul / 177

Fiziologia diencefalului /178

(Radu Cărmaciu, Cătălina Ciornei) Talamusul / 178

Hipotalamusul / 179

A natom ia e m isfere lor cerebra le /181

(Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu) Feţele emisferelor cerebrale / 182

• Faţa supero-lateraiă / 182• Faţa medială / 183

• Faţa bazală /183

Structura emisferelor cerebrale / 184

•С оф11  striaţi / 184

• Scoarţa cerebrală / 185

• Substanţa albă a emisferelor cerebrale / 187

Localizări corticale / 188

Sistemul limbic / 192

• Calea olfactivă / 192

” Substanţa perforată anterioară / 192

• Софи1 amigdalian/ 192

• Stria teiminală / 192

• A r ia s ep ta lă / 192

• Hipocampul (cornul lui Ammon)/ 192

Fiziolog ia em isferelor cerebrale / 193

(Radu Cârnwciu, Cătălina Ciornei)

Generalităţi / 193Funcţiile neocortexului / 193

• F u n c ţ i i l e s e n z i t i v e / 1 9 3

• Funcţiile asociative /194

• Funcţiile motorii /197

Funcţiile paleocortexului / 199

• Fuiicţia olfactivă /199

• Actele de comportament instinctiv / 199

• Stările afective, emoţiile, sentimentele,

pasiunile /200

Bazele fiziologice ale activităţiinervoase superioare /200

• Reflexele condiţionate /200

• Procesele nervoase fundamentale /201

• Veghea şi somnul /202

Activităţi cerebrale cognitive /204

• învăţarea /204

• Memoria /205

Activităţi cerebrale volitive /206Activităţi cerebrale afective /208

A N A T O M I A S I ST E M U L U I N ER V O SV E G E T A T F V / 2 0 8

(Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu) Centiii nervoşi vegetativi şi legătura lor

cu efectorii /208Centrii sistemului nervos vegetativ /209Căile sistemului nervos vegetativ /209Locul sinapsei între fibra preganglio-nară şi fibra postganglionară /210

Mediatorii chimici /210

Plexurile vegetative /210Plexuri vegetative la nivelulextremităţii cefalice /211Plexuri vegetative în torace /211Plexuri vegetative din cavitateaabdomino-pelvină /212

F I Z IO L O G I A S I S T E M U L U I N E R V O S

V E G E T A T I V / 2 1 2(Radu Cărmaciu, Cătălina Ciornei) Neurotransmiţâtorii /214

(Bogdan Voiculescu)Neuropeptide /215Monoamine biogene /215

Aminoacizi /215

• Aminoacizii excitatori / 215

• Aminoacizi inhibitori / 215

Mediatori non-peptidergici /216• Acel i l col ina /21 6

AN AT OM IA AN A L IZAT O RIL OR /216

(Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu) Analizatoiail cutanat /217

Page 421: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 421/422

421

Pielea/217

• Epidermul /217

• Dermui /217

• Hipodermul /218

•Firul de păr/218Unghiile /218Glandele sudoripare /218Glandele sebacee /218Glandele mamare /219Receptorii cutanaţi /219

Analizatorul kinestezic /220Analizatorul olfactiv/221

Analizatorul gustativ /222Analizatorul vizual /222

Anexele ochiului /226Calea optică /226

Analizatorul acustico-vestibular /226Receptorii vestibulari /231Segmentele intermediar şi central /232

FIZIOLOGIA ANALIZATORILOR /232(Cătălina Ciornei)

Generalităţi /232Mecanismul recepţiei excitanţilor /232Transmiterea informaţiei de Ia receptorla centrii nervoşi /233Proiecţia corticală a excitaţiilorrecepţionate la periferie /234

Clasificarea analizatorilor /235Analizatorii somestezici /235Organele de simţ /235

Fiziologia analizatorului exteroceptiv /235

Segmentul periferic /235Segmentul intermediar /236Segmentul cortical /236

Fiziologia analizatorului interoceptiv /238Segmentul periferic /238Segmentul intermediar /238Segmentul cortical /238

Fiziologia analizatorului proprioceptiv/ 238Funcţia somestezică /240

Fiziologia analizatomlui vizual /241

Procesele fotochimice din retină /244Segmentul corticalal analizatorului vizual /248Câmpul vizual, vederea binocularăşi stereoscopică /250

Fiziologia analizatorului acustic /250

Mecanismul recepţiei auditive /250Fiziologia analizatorului vestibular/253

Segmentul periferic /253

Segmentul intermediar/254Segmentul cortical /254Fiziologia analizatorului gustativ /255

Segmentul periferic /255Segmentul intermediar/256Segmentul cortical /256

Fiziologia analizatorului olfactiv /257Segmentul periferic /257Segmentul intermediar /257Segmentul central /258

S I S T E M U L E N D O C R IN  (Radu Cărmaciu, Carmen Sălăvăstru) Hipofiza /259

Adenohipofiza/ 260Lobul intermediar /263Lobul posterior (neurobipofiza) /263

Glanda suprarenală /264Corticosuprarenala /264

Medulosuprarenala /268Tiroida /268Paratiroidele /270Pancreasul endocrin /272Glanda pineală (epifiza) /274Glandele sexuale /274

Testiculul /274Ovarul /275

Timusul /276

A P A R A TU L D I G E S TIV  ANATOMIA APARATULUIDIGESTFV/277(Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu) Cavitatea bucală /277Limba /278Dinţii /279Faringele /280Esofagul /281Stomacul /282Intestinul subţire /284

Duodenul /284 Jejuno-ileonul /285

Intestinul gros /285Cecul şi apendicele vermiform /286

Page 422: Compendiu de Anatomie Umana

8/13/2019 Compendiu de Anatomie Umana

http://slidepdf.com/reader/full/compendiu-de-anatomie-umana 422/422

4 2 2

Colonul /286

Rectul /287

Structura tubului digestiv

subdiafragmatic /288

Stomacul /288Duodenul /288

 Je juno -ileon ul /290Colonul /290

Rectul /290

Glan dele ane xe ale tubului digestiv /291

Glandele salivare /291Ficatul /29 2

Pancreasul /296

F I Z I O L O G I A A P A R A T U L U ID I G E S T I V / 2 98

(Carmen Sălăvăstru)D igestia bucală /298

Digestia gastrică /301

Digestia la nivelul intestinului subţire /303

Digestia la nivelul intestinului gros /308

APAR\TUL RESPIRATOR  A N A T O M IA A P A R A T U L U I

R E S P I R A T O R / 3 1 1

(Cezar Th. Nicu/escu. Bogdan Voiculescu) Căile respiratoni /311

Cavitatea nazală /311Faringele /312Laringele /312Traheea /316

Bronhiile /316

Plămânii /317

Structura plămânilor /31 9

Vasculanzaţia plămânilor /321

Pleura /321Mediastinul /322F I Z IO L O G I A A P A R A T U L U I

R E S P I R A T O R / 3 2 2

APARATUL CARDIOVASCULAR A N A T O M I A A P A R A T U L U I

C A R D I O V A S C U L A R /334

(Cezar Th. Nicidescu, Cristian Ήiţă)Inima /334

Cavităţile inimii /335Structura inimii /337Vascularizaţia şi inervaţia inimii /338

Pericardul /339A rborele vascular /339

Structura arterelor şi venelor /339Structura capilarelor /340Marea şi mica circulaţie /340

• C i r c u l a ţ i a m i c ă / 3 4 0

• Circulaţia mare /3 4 0

Sistemul aortic /340Sistemul venos /344

Sistemul limfatic /348

Splina /351

F I Z IO L O G I A A P A R A T U LU I

C A R D I O V A S C U L A R / 352

(Radu Cârmaciu, Carmen Sălăvăstru) Fiziologia inimii /352

Inima ca pompă /352Structura şi proprietăţile fundamentale

ale miocardului /353Ciclul cardiac /357Manifestări ce însoţesc ciclul cardiac /

35 8Fiz iolog ia circulaţiei sângelui /358

Circulaţia arterială /358

• A r t e r e l e e l a s t i c e / 3 5 8

• A r t e r e l e m u s c u l a r e / 3 5 9

• A r t e r i o l e l e / 3 5 9

Presiunea arterială /360Pulsul arterial /361

Microcirculaţia /361

Circulaţia venoasă /362


Recommended