MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUIAL REPUBLICII MOLDOVA

INSTITUTUL DE STAT DE RELAŢII INTERNAŢIONALEDIN MOLDOVA

TEZĂ DE MASTERAT

1. „Dezvoltarea şi eficienţa comertului electronic pe piaţa internaţională”

A masterandului anului II, grupa 2MCI1 – Organ Nicolae – specialitatea Comerţ Internaţional

Conducătorul ştiinţific: Conferenţiar universitar, Doctor în ştiinţe economice Cazacu Vitalie

CHIŞINĂU – 2012 –

1

Cuprins

Introducere………..……………………………………………………………………………...3

Capitolul I. ” Comerțul electronic”…...……...........................................................................5

§1. Istoria Comerțului Electronic ..................................................................................................5

§2. Abordări teoretice privind Comerț Electronic.....................................................………….....8

§3. Categoriile și modelurile comertului electronic ……....………………………………..........14

Capitolul II. ”Experiența Mondială în Domeniul Comerțului Electronic”............................23

§1. Internaţionalizarea în spaţiul virtual al internetului. Comerţul electonic internaţional....……23

§2. Implementarea e-comerţului în Republica Moldova. Gradul de asigurare a

condiţiilor necesare.......................................................................................................................35

§3. Dezvoltarea comerţului electronic în cadrul ţărilor Uniunii Europene …………….............39

Capitolul III. ”Eficiența comerțului electronic pe piața internațională ”…..................…....54

§1. Forţele comerţului electronic …..….............................……................................................54

§2. Eficiența și fucționarea comerțului electronic …………...............……........................…...56

§3. E-business……………………..................................................…................................…...60

§4 E-Marketing……………………..................................................……..................................64

§5 Sisteme electronice de plăţi……………………..........................................................……....70

§6 Beneficiile integrării digitale pentru ţările în curs de dezvoltare …………………………….79

Concluzii și propuneri ……………………………………………….....................................87

Bibliografie…………………………………………………………………………………..….93

2

Introducere

RELATIILE ECONOMICE INTERNATIONALE Progresul social-economic al oricârei târi

din lume la etapa contemporanâ depinde direct de gradul de integrare a ei în diviziunea internationalâ

a muncii, de caracterul schim-bului de bunuri materiale, tehnologiile existente, volumul de capital,

servicii etc. Astâzi nici una din cele mai dezvoltate târi de pe Pâmânt nu poate sâ se dezvolte izolat,

fârâ a întretine diverse relatii economice cu comunitatea statelor lumii. În industrie, de exemplu, au

apârut multe subramuri noi, dezvoltarea cârora numai într-o singurâ tarâ aparte, fie SUA sau Japonia,

ar fi fost imposibilâ fârâ colaborarea cu alte state. La etapa actualâ, pe lângâ schimbul simplu de

mârfuri, în relatiile economice internationale o importantâ deosebitâ o are cooperarea tehnicâ çi

çtiintificâ, comercializarea realizârilor çtiintifice çi tehnice (a licentelor, brevetelor), asistenta tehnicâ

çi schimbul de informatie, de tehnologii çi specialiçti, acordarea diferitor servicii etc. Una din

formele vechi traditionale de relatii economice externe este comertul exterior, care a apârut încâ în

timpurile strâvechi, cu mult înainte de aparitia capitalismu-lui. Însâ atunci productia de bunuri

materiale purta un caracter natural çi schimbul de mâr¬furi dintre târi era neînsemnat, cu un caracter

episodic, spontan çi limitat în spatiu. El de-servea necesitâtile în diferite obiecte de lux çi de consum

personal al pâturilor sociale avute. Înflorirea comertului exterior are loc abia în epoca capitalismului,

odatâ cu trecerea de la manufacturâ la productia industrialâ a mârfurilor. Çi în prezent comertul

exterior râmâne forma principalâ a relatiilor economice internationale. Volumul lui o constituie suma

de mârfuri exportate çi a celor importate exprimatâ în bani. Acest indice determinâ gradul de

participare a târii în diviziunea internationalâ a muncii. Raportul dintre import çi export este numit

balantâ de comert. Ea poate fi activa (pozitivâ) atunci când suma exportului întrece suma importului

çi pasivâ (negativâ) când importul întrece exportul. În cadrul economiei mondiale s-au conturat

câteva directii ale comertului exterior, fiecare având particularitâtile sale. Cel mai mare volum de

comert se înregistreazâ între tâ¬rile înalt industrializate, cârora le revine 40% din volumul

comertului mondial. Din ele se evidentiazâ SUA cu o pondere de 11%, Germania - cu 9%, Japonia -

cu 7%, Franta çi Marea Britanie - cu câte 5 %. În structura comertului dintre aceste state predominâ

produsele finite industriale. De exemplu, în structura importului SUA çi Germaniei, târi cu o

structurâ industrialâ foarte ramificatâ, produsele industriale finite prezintâ peste 1/3 din mârfurile

procurate. Este mare ponderea produselor industriale finite în structura schimbului de mârfuri dintre

târile Europei cu SUA çi Japonia. Ele predominâ çi în schimbul de mârfuri dintre Japonia çi SUA.

Altfel este caracterul schimbului de mârfuri dintre târile industrializate çi cele în curs de dezvoltare.

Târile dezvoltate exportâ în târile în curs de dezvoltare produse finite in¬dustriale (utilaje, mârfuri de

larg consum, produse alimentare industrializate) çi importâ materii prime çi combustibil. Comertul

dintre aceste douâ grupe de târi poartâ urmârile tre-cutului colonial. Preturile la materiile prime 3

exportate din târile în curs de dezvoltare cresc mai lent decât preturile la produsele industriale finite

importate de ele din târile industria¬lizate. Un astfel de schimb de mârfuri frâneazâ dezvoltarea

economicâ a târilor sub-dezvoltate, ele râmânând çi în perspectivâ furnizori de materii prime çi

produse agricole de origine tropicalâ pentru târile cu economia avansatâ. Lârgirea comertului dintre

însâçi târile în curs de dezvoltare deschid perspective largi de creçtere a economiei acestor state. O

altâ formâ importantâ a relatiilor economice este exportul de capital. Esenta constâ în deplasarea

capitalului din târile donatoare în alte târi cu scopul de a obtine profit, ori în scopuri politice. În

epoca colonialâ sfera principalâ de alocare a capitalului din metropole erau coloniile. Çi pânâ astâzi

investitiile principale de capital englez revin târilor din fostul imperiu colonial britanic. Totodatâ,

exportul de capital în perioada de fatâ este orientat spre târile dezvoltate, inclusiv în aça state ca:

SUA, Germania, Franta, Marea Britanic, Canada, Australia .

4

Capitolul I. ” Comerțul electronic”

Internetul reprezintă cel mai important evenimet tehnologic ce marchează graniţa dintre

mileniul doi şi trei. Se poate afirma că internetul schimbă istoria omenirii. Evoluţia comerţului

electronic este în prezent la nivel mondial extrem de dinamică. De la un an la altul apar modificări

substanţiale încât este greu de prevăzut ce ne va rezerva viitorul în acest domeniu.

De-a lungul istoriei omenirii,schimbul de produse şi servicii a cunoscut mai multe

forme.Dacă la început ,în condiţiile economiei naturale,schimbul lua forma trocului prin care

producătorii işi utilizau surplusul de producţie pentru a-şi satisface celelalte nevoi de consum,odată

cu adâncirea diviziunii muncii şi a apariţiei producţiei destinate schimbului,acesta ia amploare.Dar

comerţul propriu-zis se naşte cu adevărat doar odată cu aparitia banilor si a clasei sociale a

negustorilor,cei care intermediaza trecerea bunurilor de la producători la consumatori şi a cunoscut o

creştere continuă,înregistrând mai multe forme dealungul timpului.Evoluţia pe care a avut-o ulterior

societatea a permis îmbunătăţirea continuă a formelor de comerţ.

Dezvoltarea simultană a telecomunicaţiilor şi utilizării calculatoarelor a făcut posibilă

creşterea explozivă a Internet-ului şi crearea unor tehnologii specifice care vor influenţa esenţial

activităţile economico-sociale.În asemenea condiţii ,se va dezvolta extensiv comerţul electronic/ care

va revoluţiona conducerea afacerilor şi va dinamiza comerţul internaţional.Asemenea schimbări vor

oferi consumatorilor noi posibilităţi de alegere şi de căutare a celor mai competitive produse pe piata

mondială.

Comerţul electronic pe internet reprezintă o formă maturizată a comerţului electronic clasic

şi este in stransă legătură cu evoluţia Internet-ului şi gradul lui de penetrare în societate.

§1. Istoria Comerțului Electronic

Geneza comertului electronic Schimbarile survenite pe piata la rascrucea dintre milenii –

reconsiderarea economiei reale si globalizarea pietelor – au determinat cresterea cererii interne.

Acest lucru a fost posibil intrucat convergenta banilor cu comertul, cu informatizarea si reteaua de

calculatoare a pus bazele unui nou tip de piata, aflata in slujba consumatorului.

Astfel a luat nastere internetul si comertul electronic. In momentul in care internetul a devenit

cunoscut marelui public in 1994, numerosi jurnalisti au sustinut ca comertul electronic va deveni in

curand un sector economic de importanta majora. Totusi, a fost nevoie de patru ani pentru ca

5

protocoalele de securitate (asemeni HTTPS-ului) sa devina suficient de evoluate si permanent

accesibile.

Un numar mare de afaceri pe internet au dat faliment in 2000 si 2001 (“the dot com collapse”),

majoritatea datorita planurilor de afacere inadecvate si cheltuielilor exagerate pe publicitate si

marketing. Desi numeroase firme apartinand comertului electronic “pur” au disparut in acea criza,

acestea au avut un rol deosebit: au identificat noi piete de nisa.

In prezent, 67 dintre companiile prezente in clasamentul “Fortune 1000” au venituri provenite

din comert electronic mai mari de 10 milioane de dolari. Cele mai mari 5 companii din domeniul

comertului cu amanuntul sunt Amazon, Staples, Depot, Dell si Hewlett Packard.

Începând din 1990, comerţul electronic va include sistemele de Enterprise Resource Planning

(ERP), de data mining şi de depozitare de date.

În 1990, Tim Berners-Lee a inventat browser-ul web WorldWideWeb şi a transformat-o reţea

de telecomunicaţii academice, într-un sistem de comunicare la nivel mondial de zi cu zi numit

Internet / www. Societate comercială pe Internet a fost strict interzisă de către FSN până în 1995.

Deşi Internetul a devenit popular în toată lumea în anul 1994,după adoptarea a browser-ul web

mozaic, a fost nevoie de aproximativ cinci ani pentru a protocoalelor de securitate (de exemplu

criptarea SSL activat în browser Netscape 1.0 la sfârşitul anului 1994) şi DSL care a permis

conectarea permanentă la Internet. Până la sfârşitul anului 2000, multe companii europene şi

americane de afaceri au oferit serviciile lor prin intermediul World Wide Web. De atunci, oamenii au

început să se asocieze un cuvânt "comert electronic", cu capacitatea de cumpararea de diverse bunuri

prin Internet, utilizând protocoale sigure şi servicii electronice de plată.

Cronologie

1979: Michael Aldrich inventat de cumpărături on-line ;

1981: Thomson Holidays, Marea Britanie este primul shopping on-line B2B ;

1982: Minitel a fost introdus la nivel naţional în Franţa de către France Telecom şi folosite

pentru a comanda on-line;

1984: Gateshead SIS / Tesco este primul magazin online şi Mrs Snowball, 72, este primul

cumpărător on-line ;

1984: În aprilie 1984, CompuServe lansează Mall-ul electronic în Statele Unite ale Americii

şi Canada. Acesta este primul serviciu cuprinzător de comerţ electronic;

1985: Nissan UK vinde automobile, cu verificarea de credit pentru clientii online, de la

loturile dealerilor".

1987:. Swreg incepe sa ofere software-ul şi autorii shareware încep să-şi vândă produsele lor

online prin intermediul unui cont de comerciant electronic.

1992: Tim Berners-Lee scrie primul browser-ul web, WorldWideWeb, folosind un calculator

NeXT.

6

1992: Terry Brownell lansează primul complet grafic, iconic navigat cumpărături Buletinul

placa de sistem online, folosind RoboBOARD / FX.

1994: Netscape Navigator browser-ul de presă în octombrie sub numele de cod Mozilla.

Pizza Hut oferă comenzi online pe pagina sa web. Se deschide prima banca on-line. Încercările de a

oferi abonamente de livrare de flori şi reviste on-line. Materialelor pentru adulti, de asemenea, să

devină disponibile comercial, la fel ca masini si motociclete. Netscape 1.0 este introdus la sfârşitul

anului 1994 de criptare SSL, care a făcut tranzacţii sigure.

1995: Joi, 27 aprilie 1995, achiziţionarea unei cărţi de Paul Stanfield, Product Manager

pentru CompuServe Marea Britanie, de la magazinul WH Smith, în termen de CompuServe din

Marea Britanie Shopping Centre din Marea Britanie este primul serviciu online naţional de tranzacţie

cumpărături sigure. Serviciu de cumpărături de la lansarea prezentate WH Smith, Tesco, Virgin /

Pret, Magazine mari universale / GUS, Interflora, Dixons Retail, Times anterioare, PC World

(distribuitorului) şi inovaţii.

1995: Jeff Bezos Amazon.com lansează şi primul comercial-free de 24 de ore, internet-doar

posturi de radio, Radio HK şi NetRadio de pornire de radiodifuziune. Dell şi Cisco începe să utilizaţi

Internet agresiv pentru tranzacţiile comerciale. eBay este fondat de Pierre Omidyar programator ca

AuctionWeb.

1998: timbre poştale electronice pot fi cumparate si descarcate pentru imprimarea de pe Web.

1998: Alibaba Group este stabilit în China.

1999: Business.com vandut pentru US $ 7,5 milioane la eCompanies, care a fost achiziţionat

în 1997 pentru 149.000 dolari SUA. Peer-to-peer Napster lansează software-ul filesharing. Magazine

ATG lansează de a vinde obiecte decorative pentru casa on-line.

2001: Alibaba.com realizat profitabilitatea în decembrie 2001.

2002:,eBay dobândeşte PayPal cu 1.5 miliarde dolari nișa companiilor de retail şi Wayfair

NetShops sunt fondate cu conceptul de a vinde produse prin intermediul mai multor domenii

specifice,.

2003: Amazon.com postează primul profit anual.

2004: DHgate.com, China, prima platformă online de tranzacţii B2B, este stabilit, forţând alte

site-uri b2b să se mute departe de "galben pagini" model .

2005: Yuval Tal fonduri Payoneer - o sigură soluţie de plată online, de distribuţie

2007: Business.com achiziţionate de RH Donnelley pentru 345 milioane dolari.

2010: se pare Groupon respinge o oferta de 6 miliarde dolari de la Google. În schimb, grupul

de site-uri de cumpărare intenţionează să meargă mai departe cu o oferta publica initiala la mijlocul

anului 2011.

2011:. Quidsi.com, compania-mamă a Diapers.com, achiziţionată de Amazon.com pentru

500 milioane dolari în numerar plus $ 45 de milioane de datorii şi alte obligaţii GSI Commerce, o

7

companie specializata in crearea, dezvoltarea şi funcţionarea site-uri de cumpărături online pentru

întreprinderi cărămidă şi mortar, achiziţionate de către eBay pentru 2.4 miliarde dolari .

2012:. ECommerce SUA şi vânzările cu amănuntul online proiectate pentru a ajunge la 226

miliarde dolari, o crestere de 12 la sută faţă de 2011;

§2. Abordări teoretice privind Comerț Electronic

Comerţul electronic reprezintă multitudinea proceselor software şi comerciale necesare

proceselor de afaceri să funcţioneze, numai sau în primul rând, utilizând fluxuri digitale de date.

Comerţul electronic presupune utilizarea Internetului, a comunicaţiilor digitale şi a aplicaţii software

în cadrul proceselor de vânzare/cumpărare, el fiind o componentă a procesului de e-business.

În sens larg, comerţul electronic este un concept care desemnează procesul de cumpărare şi

vânzare sau schimb de produse, servicii, informaţii, utilizând o reţea de calculatoare, inclusiv

Internet-ul.

În sens restrâns, comerţul electronic poate fi analizat din patru puncte de vedere, şi anume:

- din punctul de vedere al comunicaţiilor – reprezintă furnizarea de informaţii, produse,

servicii, plăţi, utilizând linii telefonice, reţele de calculatoare sau alte mijloace electronice;

- din punctul de vedere al proceselor de afaceri – reprezintă o aplicaţie tehnologică îndreptată

spre automatizarea proceselor de afaceri şi a fluxului de lucru;

- din punctul de vedere al serviciilor – este un instrument care se adresează dorinţelor firmelor,

consumatorilor şi managementului în vederea reducerii costurilor şi creşterii calităţii

bunurilor şi a vitezei de servire.

- din punctul de vedere al accesibilităţii în timp real (online) – reprezintă capacitatea de a

cumpăra şi de a vinde produse, informaţii pe Internet sau utilizând alte servicii accesibile în

timp real.

O grupare a definiţiilor comerţului electronic,corespunzător lărgimii sensurilor ce le sunt

atribuite,este prezentat în figura următoare:

8

Fig.1 Gruparea definiţiilor comerţului electronic

Aşa cum se observă din figura comerţul electronic,în cel mai larg sens,include toate

activitătile economice bazate pe tranzacţii electronice şi infrastructura asociată.Într-un sens mai

restrâns,comerţul electronic cuprinde doar comerţul între organizaţii şi cel cu consumatorii

desfăşurat prin intermediul mediilor electronice.Cea mai îngustă acceptiune este aceea care limitează

comerţul electronic la tranzacţiile cu consumatorii finali şi care presupune un sistem electronic de

plăţi.

Fiecare dintre definiţiile prezentate este expansivă,incluzând nu numai tranzacţiile

comerciale dintre vânzător şi cumpărător,dar şi activităţile adiacente care fac posibile aceste

tranzactii.Necesitatea unor astfel de definiţii reflectă starea embrionară a comerţului electronic din

zilele noastre.Studiile efectuate relevă faptul că mai mult de jumătate din utilizatorii Internet-ului din

SUA si Canada l-au folosit pentru cumpărături on-line,dar,de fapt,doar 15% au achiziţionat efectiv

produsele sau serviciile,precum şi faptul că,în majoritatea cazurilor,plata s-a bazat pe transmiterea

prin fax sau prin telefon a numărului carţii de credit.

Comerţul electronic înseamnă mai mult decât existenta unui site Web,putând să includă home

banking,cumpărături on-line din magazine şi mall-uri virtuale,cumpărări de acţiuni,căutări de job-

uri,achiziţii prin licitaţii,colaborări electronice în cercetare,dezvoltare de proiecte etc.Toate acestea

reprezintă aplicaţii ale comerţului electronic,care necesită susţinere informaţională,sisteme şi

infrastructuri organizaţionale.O schemă sintetică a conţinutului şi componentelor sistemului de

comerţ electronic este prezentat în figura următoare:

Comerţ cu Consumatorii finali

coo

Comerţ cu consumatoriiComerţ între firme

Activităţi economice bazate pe tranzacţii electronice şi infrastructura asociată

9

APLICAŢII DE COMERŢ ELECTRONICStocuri,on-line banking,cumpărături si vânzări,mall-uri virtuale,home shopping,publicitate şi

marketing on line,anunţuri on-line,călătorii,cumpărări de acţiuni,căutări de job-uri,conducere de licitaţii,colaborări electronice în cercetare ,dezvoltare de proiecte

InfrastructuraInfrastructura Infrastructura distribu- Infrastructura Infrastructura de Infrastructuraserviciilor de ţiei informatiiilor şi publicării pe reţea şi reţea(telefonie, interfeţelorafaceri commune mesagerilor a conţinutului multi- cablul,TV,sateliţi, (ca bazele de (securitatea smart, (EDI,posta media radio,LAN,Intranet, date,cu clienţii card,autentificări, electronică, (HTML,JAVA, Internet,Extranet) cu aplicaţiile) plăţi electronice, HTTP) WWW.VRLM) cataloage electronice)

10

2.1 Avantajele comerțului electronic

Necesitatea comerţului electronic

Comerţul electronic este elementul de bază al noii economii, iar Internetul reprezintă principalul mediu

prin care acesta îşi face simţită prezenţa.

În ceea ce priveşte avantajele utilizării comerţului electronic, acestea pot fi analizate din trei puncte de

vedere: al companiei, al consumatorului şi al societăţii.

Avantajele companiei

- extinderea zonelor de activitate pentru pieţele naţionale şi internaţionale - cu un capital minim, o

companie poate rapid şi uşor să-şi localizeze clienţii, furnizorii potriviţi şi cei mai buni parteneri de

afaceri din lume;

- creşterea vitezei de comunicare;

- îmbunătăţirea eficienţei (datele sunt în format electronic, reducând astfel, de exemplu, erorile de

tastare);

- reducerea inventarului şi a managementului stocurilor;

- reducerea timpului dintre cheltuirea capitalului şi primirea produselor/serviciilor;

- reducerea unor costuri de creare, procesare, distribuţie, stocare, regăsire a informaţiilor bazate pe hârtii

(prin e-mail se reduc costuri privind mesageria, iar Electronic Data Interchange determină reducerea

stocurilor şi costurilor legate de ciclul de cumpărare);

- întărirea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii (site-ul Web conţine informaţii actualizate, utile tuturor

părţilor, iar Electronic Data Interchange implică o strânsă legătură a partenerilor pentru stabilirea

standardelor de comunicare);

- o cale rapidă şi modernă de furnizare a informaţiilor despre companie (prin paginile de Web);

- canale alternative de vânzare (prin Web).

Avantajele cumpărătorului

- efectuarea rapidă de cumpăraturi sau alte tranzacţii la orice oră, în orice zi;

- căutare rapidă de produse şi servicii, cu posibilităţi de comparare a preţurilor şi calităţilor potrivite;

- transport rapid a produselor, mai ales al celor digitale;

- permite participarea clienţilor la licitaţii virtuale, la reuniuni electronice din comunităţile virtuale, unde

au loc schimb de idei, de experienţe;

- comoditate sporită;

- facilitează competiţia, având ca rezultat reduceri substanţiale.

Avantajele comerciantului în urma introducerii comerţului electronic sunt:

- atragerea de noi clienţi prin intermediul unui nou canal de distribuţie;

- permite persoanelor angajate să lucreze de acasă, reducându-se astfel traficul şi poluarea;

11

- permite ca unele mărfuri să fie vândute la preţuri mai mici, astfel încât şi oamenii cu venituri mai mici

să poată cumpăra mai mult, ridicându-le standardul de viaţă;

- permite oamenilor din lumea a treia şi a celor din zonele rurale să aibă acces la produse şi servicii, care

altfel nu le-ar fi fost accesibile;

- facilitează furnizarea de servicii publice, cum ar fi sănătatea, educaţia, distribuirea serviciilor sociale

ale guvernelor la un cost redus şi cu o calitate îmbunătăţită.

Avantaje generale ale comerţului electronic:

- Internet-ul, mediul prin care comerţul electronic se realizează, este omniprezent, accesibil şi ieftin;

- accesul la resursele oferite de comerţul electronic se poate face printr-o gamă largă de tehnologii

(calculatoare, PDA-uri, telefoane mobile, televiziune digitală, cabine telefonice);

- este redus timpul dedicat cumpărăturilor;

- pot fi adaptate schemele de plăţi bazate pe card, deja existente;

- nu există limitări geografice;

- intermediarii pot fi eliminaţi din lanţul de aprovizionare;

- stocurile pot fi minimizate sau chiar eliminate prin procese de producţie „just-in-time”.

În ceea ce priveşte aspectele critice ale dezvoltării comerţului electronic putem să menţionăm:

- securitatea;

- acceptarea noilor modalităţi de plată (bani electronici/digitali);

- infrastructura adecvată de telecomunicaţii - insuficienţa lărgimii de bandă;

- costurile investiţiei;

- cadrul legal şi normativ: cadrul fiscal, drepturile asupra proprietăţii, protecţia datelor consumatorului;

- aspecte lingvistice şi culturale;

- dificultatea de integrare a Internet-ului şi a software-ului de comerţ electronic cu unele aplicaţii şi baze

de date;

- unele produse software de comerţ electronic nu se potrivesc cu unele sisteme hardware şi sisteme de

operare;

- imposibilitatea de a atinge obiectele sau de a „mirosi” online pentru clienţi;

- insuficienţa suportului de service – de exemplu, experţi pentru taxele de comerţ electronic sau

evaluatori de calitate sunt rari, centre de copyright pentru tranzacţiile de comerţ electronic nu există;

- accesul la Internet este încă scump pentru unii potenţiali clienţi;

- în multe domenii de activitate nu sunt suficienţi cumpărători şi ofertanţi pentru a avea operaţii

profitabile de comerţ electronic;

12

În practică, motivele pentru care o companie doreşte să se lanseze în comerţul electronic pe Internet

sunt următoarele:

posibilitatea de a-şi lărgi clientela: pe Internet, orice companie poate avea o prezenţă globală,

beneficiind de clienţi din toată lumea. De exemplu, oricine este conectat la Internet poate vizita

paginile Web ale unei companii, indiferent de localizarea geografică a utilizatorului.

reduceri drastice ale costurilor pentru distribuţie şi servicii pentru clienţi: utilizarea Internet-ului

duce la scăderea semnificativă costurilor, cu toate că prezenţa pe Internet implică unele costuri iniţiale,

care diferă în funcţie de serviciile dorite (e-mail, Web etc.), dar acestea se amortizează relativ repede.

De exemplu, trimiterea prin poştă a unei broşuri de prezentare a produselor implică un cost cu mult

mai mare decât cel al trimiterii broşurii în format electronic prin e-mail sau cel al plasării acesteia pe

un site Web. Un alt avantaj al costurilor mici de distribuţie este posibilitatea de a distribui mult mai

multă informaţie şi actualizarea rapidă a acesteia.

Avantajele menţionate mai sus decurg în principal din caracteristicile tehnice şi economice ale

Internetului (interoperabilitatea, caracterul global, WWW, costurile scăzute de conectare la Internet, uşurinţa

de utilizare a browser-elor Web).

2.2 Conceptul de comert electronic

Comertul electronic (E - Commerce), in conceptia Organizatiei Economice de Cooperare si Dezvoltare

(OECD), reprezinta desfasurarea unei afaceri prin intermediul retelei Internet, vanzarea de bunuri si servicii

avand loc offline sau online. Definit mai sugestiv, comerţul electronic reprezintă capacitatea de a realiza

tranzacţii care implică schimbul de bunuri şi servicii între două sau mai multe părţi, folosind instrumente şi

tehnici electronice. Astfel, comertul electronic reprezinta schimbul informatiilor de afaceri prin retele

informatice, fara documente materiale, utilizand EDI (Electronic Data Interchange), mail (posta electronica),

buletine electronice de informare, transferul electronic al fondurilor (Electronic Funds Transfer - EFT) si alte

tehnologii similare.

In anii 1990 compania IBM, printr-o campanie publicitara corespunzatoare, a facut popular si termenul

echivalent Electronic Business. Un termen inrudit este E-Trade, care se refera la tranzactiile bursiere

electronice.

Utilizarea tuturor mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comert electronic poarta

denumirea de tranzactie electronica. In cadrul comertului electronic pot fi tranzactionate bunuri si servicii

digitale, iar locul in care sunt tranzactionate aceste bunuri digitale poarta denumirea de piata electronica (e-

marketspace) – contextul virtual in care cumparatorii si vanzatorii se gasesc unii pe altii si tranzactioneaza

afaceri electronice.

13

Principiile de baza ale afacerilor online sunt aceleasi ca la orice afacere traditionala desfasurata in mediul

economic real. Marea diferenta cu un magazin virtual este ca se poate automatiza o mare parte din procesele

de vanzare si cumparare. Aceasta caracteristica se regaseste doar in comertul online.

In tranzactiile comerciale clasice se disting patru etape diferite:

- informarea comerciala referitoare la tranzactie: cercetarea de marketing;

- incheierea contractului comercial;

- vanzarea produsului sau a serviciului;

- plata produsului sau a serviciului.

Intr-un magazin normal exista angajati care sa ajute consumatorul sa cumpere.

Intr-un magazin virtual, angajatul este site-ul in sine. Cu singura diferenta ca acest nou tip de angajat nu se

imbolnaveste, nu isi ia concediu si munceste efectiv 7 zile din 7, 24 de ore pe zi pe parcursul intregului an. Si

mai mult de atat, salariul lui este unul foarte mic.

§3. Categoriile comertului electronic

Comerţul electronic permite participarea atât a persoanelor fizice şi juridice, cât şi a statului sau a

instituţiilor acestuia. În funcţie de relaţiile dintre aceşti participanţi au luat naştere mai multe categorii de

comerţ electronic.

B2B (business-to-business)

Este un model de comerţ electronic în care toţi participanţii sunt companii sau alte organizaţii. În

România domeniul B2B este o afacere foarte promiţătoare, datorită penetrării Internetului în firme la nivel

înalt. Studii recente arată că în România există mai mult de 1,1 milioane de utilizatori care intră pe Internet de

la locul lor de muncă (inclusiv şcoli şi universităţi), şi peste 42.000 de domenii de nivel înalt sunt înregistrate.

B2C (business-to-consumer)

Este un model de comerţ electronic în care companiile vând la cumpăratori individuali – persoane fizice.

În România, piaţa electronică B2C se află încă într-un stadiu de formare. Consumatorii încă experimentează

online, dar sunt încă multe obstacole ce trebuie să fie învinse înainte de a se schimba comportamentul

clienţilor; aceste probleme sunt legate de crearea securităţii tranzacţiilor, asigurarea protecţiei clienţilor,

mărirea vitezei de transfer în reţea sau chiar asigurarea accesului la Internet. Conform ITU (International

Telecommunication Union) in Romania erau 5,062,500 utilizatori Internet in August 2007, respectiv 23.9%

din populatie.

C2B (consumer-to-business)

Acest model de comerţ electronic se referă la persoanele fizice (consumatori) care utilizează Internetul

pentru a-şi vinde produsele sau serviciile firmelor şi pentru a căuta vânzători care să liciteze pentru produsele

sau serviciile de care au nevoie.

14

C2C (consumer-to-consumer)

Acest model se referă la consumatorii care vând direct la alţi consumatori. Un exemplu din acest domeniu

care are un succes enorm în întreaga lume este sistemul eBay.

E-government

Această formă de comerţ electronic este întâlnită în următoarele forme: B2G (business to government),

G2B (government to business), G2C (government to consumer). Aici prin "government" se înţelege

administraţia statului respectiv.

B2G (business-to-government)

Guvernele utilizează canale de comerţ electronic pentru creşterea eficienţei operaţiunilor şi îmbunătăţirea

serviciilor oferite cetăţenilor-clienţi. O arie de interes pentru guverne în domeniul afacerilor este intensificarea

utilizării Interentului şi a reţelelor VAN, pentru diseminarea informaţiei, a oportunităţilor, cotaţiilor primite de

la vânzători/furnizori de bunuri şi servicii.

Între anii 1980-1990 câteva guverne inovatoare au început să utilizeze B2G, folosind sistemul dial-up în

transmiterea "bulletin board services" (BBS), care asigură accesul online la cererile curente de informaţii,

oportunităţi, consultanţă. Acestă abordare a implicat din partea beneficiarului serviciilor BBS adaptarea la

aceeaşi tehnologie software pentru a putea utiliza informaţia.

Departamentul de Apărare al Statelor Unite, pentru a atinge o audienţă naţională şi internaţională largă,

şi-a proiectat reţeaua VAN proprie. Această soluţie a cerut ca furnizorii să se aboneze la serviciile reţelelor de

provideri Internet şi să utilizeze capacităţile de comunicare cum ar fi software-ul necesar transmisiilor EDI.

Implicarea administraţiilor statale în comerţul electronic are un efect catalitic pe plan local, în mediul de

afaceri dintr-o anumită ţară. Guvernele, chiar şi în cele mai mari economii de piaţă, constituie cumpărătorii cei

mai mari de bunuri şi servicii de la sectorul privat. Construirea unei mase critice de cumpărători online, în

vederea sprijinirii apariţiei unei comunităţi de afaceri prin comerţul electronic, solicită o implicare activă din

partea guvernelor, nu numai din punct de vedere legislativ, ci şi ca participant la comerţul electronic, ca o

sursă ideală de training şi asistenţă tehnică pentru noile firme de e-commerce.

G2B (government-to-business)

Este un model de comerţ electronic în care o instituţie guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii

sau informaţii de la persoanele juridice.

G2C (government-to-consumer)

Acoperă relaţii guvern-cetăţeni la nivel de informare şi prestare servicii publice (exemplu: plata taxelor

online).

3.1 Modele de comert electronic

Comerţul electronic se poate desfăşura graţie diferitelor aplicaţii dezvoltate pe internet. Pot fi identificate

8 tipuri semnificative de comerţ electronic:

• magazin electronic (e-shop);

15

• aprovizionare electronică (eprocurement);

• magazin universal electronic (emall);

• piaţa unui terţ (3rd party marketplace);

• comunităţi virtuale (virtual communities);

• furnizor de servicii cu valoare pentru canale de comerţ electronic;

• platforme de colaborare;

• brokeraj electronic.

3.2 Marile platforme de comert electronic

eBay este in momentul de fata cel mai mare mediu organizat in care utilizatori din toata lumea (persoane

fizice sau companii) pot publica anunturi in legatura cu produse, pot licita pentru alte produse, le pot vinde si

pot incasa banii. eBay are propriul serviciu de plata PayPal, unul din cele mai bune servicii de acest gen din

lume. PayPal este un cont virtual in care poti sa transferi bani (de la unitatile autorizate - banci, Western

Union, card, etc) si din care sa transferi bani. Avantajul mare este cea mai cuprinzatoare "lista neagra" din

lume, ceea ce duce la o foarte mica posibilitate de frauda. Dezavantajul este lipsa unui serviciu de "escrow" -

adica de garantare ca marfa cumparata e intr-adevar cea reala si ca plata se va face 100%. Pe eBay puteti

vinde si cumpara de la banale ace de cusut pana la avioane.

Craigslist este in momentul de fata cel mai mare mediu in care se poate schimba informatie cu scop

comercial. Pornit de un student ca un proiect, ca de altfel multe din marile proiecte web, acest site a ajuns sa

fie vizitat zilnic de zeci de milioane de oameni si a luat locul ziarului de anunturi. Pentru ca doar asta veti gasi

aici - anunturi (spre deosebire de eBay unde puteti viziona produsele). Categoriile principale sunt cele de

interes maxim pentru orice om : Vanzari diverse, Locuri de munca, Servicii, Imobiliare, Relatii personale.

Ordonate foarte bine si segmentate dupa orase si tari, anunturile din acest site ii dau un grad foarte mare de

uzabilitate.

3.3 Comertul electronic - o noua oportunitate de crestere a competitivitatii

Impactul extraordinar al tehnologiilor informaţionale, tot ceea ce este sau devine „e”, îşi pune amprenta

asupra întregii vieţi economice, sociale, culturale, a omenirii şi guvernează practic toată lumea modernă. Într-

o lume dominată de micul „e”, într-o lume care nu conteneşte a vorbii despre e-business (afaceri electronice),

e-commerce (comerţ electronic) este un concept care pune în evidenţă una dintre cele mai importante facilităţi

oferite de reţeaua de Internet: capacitatea de tranzacţionare dincolo de graniţe, de timp şi spaţiu.

Mulţi oameni consideră comerţul electronic ca fiind orice tranzacţie condusă electronic pentru

cumpărarea unor produse. Dar, comerţul electronic are, în sens mai larg, un impact mult mai profund asupra

evoluţiei afacerilor şi cuprinde, în fapt, nu numai noile achiziţii comerciale ci şi totalitatea activităţilor care

susţin obiectivele de marketing ale unei firme şi care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzări, plăţi,

activităţi postvânzare, servicii către clienţi etc.

16

Principalele caracteristici ale comerţului electronic sunt:

● asigură o viteză ridicată de derulare a tranzacţiilor

● permite accesul la noi segmente de piaţă

● conferă o flexibilitate crescută politicilor comerciale

● determină reducerea costurilor de aprovizionare, de distribuţie, de promovare

● implică simplificarea procedurilor de tranzacţionare

● contribuie la creşterea competitivităţii la nivel de firmă şi implicit de ţară

● determină creşterea valorii tranzacţiilor prin stimularea cumpărătorilor

● oferă posibilitatea de a configura produse sau servicii şi de a vedea imediat preţurile reale ale acestora, în

comparaţie cu preţurile mai multor ofertanţi.

În prezent, comerţul electronic a devenit o componentă esenţială a politicilor de dezvoltare economică

promovată de către ţările dezvoltate, în special, dar şi de către cele în dezvoltare, devenind astfel şi o

componentă fundamentală a comerţului internaţional.

Comerţul electronic este cheia competitivităţii întreprinderilor în era informaţională, asigurând accesul la

noi segmente de piaţă, creşterea vitezei de derulare a afacerilor, flexibilitatea ridicată a politicilor comerciale,

reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere şi de publicitate, simplificarea procedurilor etc. Ca urmare

el devine o oportunitate de creştere a competitivităţii atât la nivel micro cât şi macroeconomic.

3.4 Internationalizarea in spatiul virtual al internetului. Comert electronic international

Conform studiului afisat de IBM, la nivelul anului 2006 exista deja un miliard de utilizatori de Internet.

Aceştia nu sunt împărţiţi corespunzător distribuţiei populaţiei pe zonele globului. Distribuţia lor prezintă chiar

o abatere semnificativă faţă de împărţirea populaţiei pe continente. Din această cauză oscilează semnificativ şi

pentru întreprinderi numărul clienţilor potenţiali în regiunile separate ale globului şi nu corespunde numărului

de consumatori de pe piaţa respectivă.

Internetul oferă posibilitatea legării de relaţii de afaceri rapid şi independent de distanţele geografice, a

obţinerii de informaţii şi a realizării de tranzacţii în cadrul economiei mondiale, începând de la comunicarea

mai simplă cu grupele ţintă internaţionale până la vânzarea către consumatori internaţionali. Mai mult,

disponibilitatea pe tot globul a bunurilor şi timpul scurt de acţiune şi reacţie sunt independente de distanţe, iar

costurile sunt relativ reduse. Prin noţiunea de comerţ electronic internaţional se inţelege iniţierea, negocierea

şi/sau încheierea de tranzacţii între subiecţi ai economiei mondiale. Internetul trebuie privit ca unica platformă

electronică a comerţului electronic. Aceasta înseamnă că întreprinderile îşi orientează permanent activităţile

de comerţ electronic susţinute de Internet, consecvent, către iniţierea, negocierea şi/sau încheierea de procese

de schimb a bunurilor.

O particularitate a Internetului o constituie virtualitatea, ceea ce are ca urmare inexistenţa, în sens clasic, a

sus-numitelor limite teritoriale care ar trebui depăşite. Cu atât mai mult în cazul Internetului, este vorba despre

un mediu global, constituit de toată suprafaţa globului. De aceea, depăşirea limitelor teritoriale implică

automat prezenţa pe Internet.

17

O pătrundere tehnică pe Internet nu este condiţia hotărâtoare pentru internaţionalitatea comerţului

electronic. Mai mult, trebuie remarcată diferenţa între comerţul electronic strict naţional, respectiv strict

internaţional în funcţie de scopurile şi forma măsurilor de marketing, precum şi de diversele grupuri ţintă.

Astfel, posibilitatea prezenţei globale pe Internet este un fapt pe jumătate adevărat şi este necesar ca pentru

realizarea unui marketing internaţional pe Internet să fie îndeplinite trei condiţii (pagina de web să fie

cunoscută clienţilor, aceştia să aibă încrederea necesară încheierii unei tranzacţii pe Internet şi în final să fie

luate în calcul şi variabilele ca limbă, valută, nivelul venitului, tendinţele de consum, drepturile şi condiţiile de

concurenţă).

O întreprindere care are în vedere intrarea pe Internet trebuie să aibă o anumită experienţă internaţională

câştigată în domeniu, un anumit know-how internaţional şi o infrastructură corespunzătoare mediului

internaţional. Prezenţa întâmplătoare a unei companii pe Internet nu presupune implicit că, în general,

cumpărătorii internaţionali vor cumpăra de la aceasta.

În altă ordine de idei, luarea în considerare a condiţiilor specifice fiecărei ţări şi a particularităţilor

grupurilor ţintă pare necesară în definirea comerţului electronic internaţional. Prin urmare, se vorbeşte de

comerţ electronic internaţional când se adresează consumatorilor de pe pieţele altor ţări, cu care întradevăr pot

fi încheiate tranzacţii. Forma comerţului electronic poate fi diferenţiată în funcţie de pieţele ţărilor respective

sau standardizată pentru mai multe dintre ele. De asemenea, se poate apela la forme mixte, anume pentru

unele pieţe să fie aplicate forme standardizate, iar pentru altele formele diferenţiate.

3.5 Comertul electronic si politica de reglementare. Beneficii si riscuri

Comerţul electronic este un domeniu relativ recent, dar cu un mare potenţial de creştere datorită

avantajelor pe care le oferă atât agenţilor economici, cât şi consumatorilor. Concomitent cu extinderea acestui

tip de faceri, apar anumite preocupări legate de reglementarea domeniului, inclusiv în ceea ce priveşte

respectarea regulilor de concurenţă.

Există şi încercări de soluţionare practică a chestiunii reglementarilor, aşa cum sunt liniile directoare

elaborate de OECD încă din 1998.

Beneficiile şi potenţialul de creştere al pieţelor virtuale depind în mare măsură de modul în care sunt

depăşite anumite limite şi bariere specifice. Apar astfel o serie de aspecte majore ale dezvoltării pieţelor

electronice, dintre care menţionăm:

• asigurarea unui mediu electronic sigur pentru desfăşurarea tranzacţiilor, cu protejarea confidenţialităţii

datelor personale;

• existenţa unui sistem de plăţi electronice simplu şi sigur, care să funcţioneze la scară internaţională sau chiar

globală;

• un sistem pentru livrarea în timp util şi în condiţii corespunzătoare a bunurilor (ceea ce pune probleme de

transport, certificare a calităţii şi vămuire, în cazul tranzacţiilor internaţionale) sau a serviciilor digitale (unde

este esenţial transmiterea la timp, în condiţiile unor reţele supraaglomerate).

3.6 Înselaciunea pe internet

18

O problemă majoră a pieţelor virtuale este posibilitatea mai mare decât în cazul pieţelor tradiţionale de

manifestare a unor comportamente frauduloase sau înşelătoare, dat fiind caracterul relativ anonim al

participanţilor. Ca urmare, alături de comercianţi oneşti este foarte posibil să opereze falşi vânzători care

înşeală cumpărătorii cu ajutorul unor site-uri atractive, a reclamei agresive, a promisiunii oferirii de produse

“minune” şi a unor reduceri incredibile de preţ, pentru ca în final să nu ofere nici pe departe ceea ce promit

sau să nu livreze nicio marfă. În plus, consumatorii se confruntă şi cu posibilitatea de furt a identităţii, prin

metode din ce în ce mai sofisticate (ex.: phishing). Seriozitatea problemei este indicată de creşterea numărului

de reclamaţiilor primite de la consumatorii înşelaţi. Astfel, în SUA s-au primit peste 685000 plângeri în 2005,

din care 63% au reprezentat fraudă şi 37% furt de identitate.

Înşelăciunea pe Internet este una din cauzele care pot împiedica comerţul electronic să-şi atingă

potenţialul deplin şi, în acelaşi timp, explică de ce tranzacţiile B2C continuă să rămână în urma celor B2B în

cele mai multe state.

Dezvoltarea comerţului electronic depinde şi de soluţionarea problemei mecanismelor de preţ sigure, care

să asigure protejarea datelor personale, siguranţa efectuării transferurilor de bani, costul în raport cu uşurinţa

efectuării operaţiunilor etc.

Un studiu din 2002, efectuat sub egida OECD, încă punea în evidenţă îngrijorarea şi reţinerea oamenilor

de a-şi lansa în spaţiul virtual datele personale şi ale instrumentelor de plată (OECD, 2002). În prezent,

mecanismele sunt mai sigure şi se înregistrează o diversificare a gamei instrumentelor de plată online: carduri

de debit (mecanism dominant în tranzacţiile online internaţionale), carduri de credit, e-banking, plăţi prin şi

din contul telefoanelor mobile, sisteme de mediere (ex.: PayPal), bani electronici, microplăţi (pentru transferul

sumelor foarte mici).

Ca urmare, se dezvoltă în prezent o adevărată “industrie” a plăţilor online, unde, alături de actorii

tradiţionali – băncile -, încep să opereze şi noi veniţi, cum sunt societăţile de telecomunicaţii sau firmele

specializate de servicii financiare online.

3.7 Conceptul de securitate

Unul din principalele impedimente care au temperat rata de crestere a activitatilor de comert electronic

este legat de securitate.

Eliberarea potenţialului de creştere a comerţului electronic, valorificarea avantajelor sale şi contracararea

barierelor menţionate impun un demers de reglementare din partea mediului de afaceri şi/sau guverne.

Direcţiile de acţiune pot fi de natură diferită:

socială, de pildă prin educarea consumatorilor;

tehnică, prin dezvoltarea unui instrumentar menit să asigure o protecţie mai mare a tranzacţiilor şi a

participanţilor (autentificare, filtre etc.) sau introducerea unor standarde de operare;

19

legislativă, de exemplu, prin instaurarea obligaţiei prezentării pe site de informaţii corecte şi complete,

actualizate permanent, incluzând toate detaliile relevante despre produse sau servicii şi referitoare la

preţ şi la eventualele costuri suplimentare.

Esenta problemei consta in faptul ca in mod normal mesajele de posta electronica sunt expediate

necriptate. Cu alte cuvinte oricine le intercepteaza, poate citi continutul fara probleme. Din acest motiv si

retinerea utilizatorilor in a-si trimite detaliile referitoare la propriul card de credit prin e-mail.

Cum sunt protejate atunci numerele de identificare ale cardurilor si tranzactiile? Tranzactiile dintre site-ul

web al comerciantului si cumparator sunt criptate folosind tehnologia SSL (Secure Socket Layer). Astfel se

elimina posibilitatea ca un intrus sa obtina numarul cardului, presupunand ca el intercepteaza datele astfel

criptate. Aceasta tehnologie prezinta insa si o deficienta si anume: SSL nu permite comerciantului sa se

asigure ca persoana care foloseste cardul intr-o tranzactie este chiar detinatorul acestuia. Similar, SSL nu ofera

nici o cale prin care clientul sa afle daca site-ul web al comerciantului este cu adevarat autorizat sa accepte

plata cu carduri si ca nu este doar un site pirat (fake) proiectat doar in scopul de a colectiona date despre astfel

de carduri.

Pentru a rezolva aceasta problema, MasterCard si Visa promoveaza SET (Secure Electronic Transaction),

o tehnologie mai sigura dezvoltata prin conjugarea eforturilor mai multor companii interesate. SET rezolva

problema autentificarii prin asignarea unor certificate digitale atat clientului cat si comerciantului. Mai mult,

SET ofera securitate sporita fata de cea existenta astazi pe piata comerciala traditionala. In loc de a-i oferi

comerciantului acces la numarul cardului, SET il encodeaza de o maniera care asigura faptul ca doar

consumatorul si institutiile financiare au acces la el.

Fiecare dintre actorii implicati intr-o tranzactie (comerciant, client sau institutie financiara) foloseste

certificatul SET privat, care joaca si rol de identificare. In practica, un tert ofera serviciul de a furniza

certificate digitale institutiilor financiare care emit carduri iar institutia financiara ofera certificate digitale

clientilor sai, detinatori de credit carduri. Cat priveste comerciantul, procesul este similar: in momentul

efectuarii unei cumparaturi on-line, inainte de a se face vreun schimb de date, softul care integreaza

tehnologia SET valideaza identitatea comerciantului si a detinatorului cardului; procesul de validare consta in

verificarea certificatelor digitale emise de furnizori de servicii autorizati (terti).

3.8 Politici Comerciale pentru Dezvoltarea Comertului Electronic

Atitudinea Uniunii Europene cu privire la comerţul electronic a fost întotdeauna consistentă şi

constructivă la nivel internaţional cu scopul dezvoltării şi sprijinirii acestuia în Europa.

Comerţul electronic, ca aplicaţie a Internetului s-a extins în ultimii 7 ani şi continuă să se dezvolte rapid pe

termen mediu. Această evoluţie a determinat un impact pozitiv asupra unor sectoare ale economiei - a

performanţelor economice, la nivel macroeconomic şi asupra politicilor economice. Standarde de securitate a

20

datelor mai bune, sisteme de plată şi furnizare mai flexibile şi un management al relaţiilor cu clienţii mai

inteleigent vor încuraja din ce în ce mai mult oamenii să cumpere online.

Comerţul electronic pune la dispoziţie un nou mod de conducere a tranzacţiilor comerciale. Potenţialul

acestuia atinge pe lângă implicaţiile economică şi socială multe faţete ale vieţii de zi-cu zi: mediu, munca,

rolul guvernelor. Modul clasic acceptat de a face comerţ va suferi schimbări profunde în viitor. Distanţele

economice dintre producători şi consumatori se contractă, tradiţionalii intermediari sunt inlocuiţi, creându-se

noi pieţe de desfacere şi produse, între oamenii de afaceri şi consumatori stabilindu-se o relaţie mai strânsă,

nouă, chiar şi între părţi diferite ale întreprinderilor globale. Din preocupările Comisiei Naţiunilor Unite

pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) face parte şi problematica Comerţului electronic şi a dezvoltării

acestuia. Astfel, raportul "Accesul la participarea în comerţul electronic" are două obiective: primul: stabilirea

actualului nivel de conectare al ţărilor şi grupelor de ţări implicate în comerţul electronic şi al doilea, de

identificare a principalelor arii de acţiune pentru a avea acces la participare la comerţul electronic.

Adevărata revoluţie în comerţul electronic s-a datorat internetului. Din punctul de vedere al jucătorilor

mici (întreprinderile mici şi mijlocii şi majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare), capacitatea de participare la

comerţul electronic mondial depinde direct de posibilitatea acestora de conectare la internet. Cu toate că

cifrele indica o creştere exponenţială a conectării în plan global, inegalităţi continua să existe, iîn ceea ce

priveşte capacitatea de a produce, disemina, stoca informaţie pe internet, care rămâne în continuare

concentrată în ţările puternic dezvoltate. Fenomenul nu poate fi inversat deoarece costurile de bază nu se

modifică: dacă accesul la internet rămâne mic şi destul de scump în ţările în curs de dezvoltare, participarea

lor în comerţul electronic va fi limitată la tradiţionalele relaţii de sub-contractori sau pre-contractori. Pentru a

imbunătăţi acest aspect guvernele trebuie să implementeze politici specifice, să identifice segmentele în care

e-commerce are şanse de a fi o sursă de profit în funcţie de specificul economiei naţionale, anume tranzacţii

B2B, B2C, B2G. Ultimii ani au relevat o explozie a utilizării Internetului, ca un canal pentru comerţul global,

care facilitează vânzarea de mărfuri virtuale şi tangibile, de către întreprinderi sau persoane individuale, din

ţări în curs de dezvoltare sau din economii în tranziţie care participă într-un anumit grad la comerţul

electronic.

Creşterea utilizării internetului a fost rezultatul creşterii dramatice a comerţului electronic în ţările

industrializate, ca efect al masei critice de utilizatori online. Creşteri importante s-au remarcat în numărul de

site-uri web, numărul de gazde Internet, precum şi veniturile din comerţul electronic. Ca evoluţie a veniturilor

din comerţul electronic se poate vorbi despre o crestere lentaă între anii 1980-1990, însă la mijlocul anilor 90

în aplicaţia Business to Business au intrat masiv fabricanţi din industrie (în industria producătoare de maşini

comenzile erau lansate prin furnizorii de automobile/distribuitori). Tot în această perioadă un număr mare de

firme de prestări servicii orientate către consumatori sau spre sectorul de afaceri, au îceput să-şi extindă

reţeaua internaţională sau de distribuţie, prin utilizarea reţelelor comerciale VAN.

De asemenea, apar noi provocaăi iî domenii cum ar fi taxele, unde rolul guvernelor va fi de continuare a

creşterii veniturilor fără a avea efecte negative asupra alegerilor economice şi tehnologice. Aceste schimbări

21

cer o reaşezare a politicilor comerciale guvernamentale, cât şi a practicilor şi procedurilor comerciale. În acest

sens se încadrează decizia OMC de a nu impune taxe vamale produselor livrate în variantă electronic, ceea ce

a stârnit o serie de controverse. În forma sa iniţială, acest angajament poate fi considerat drept temporar şi

politic, dar există premisele pentru a deveni durabil şi legal. Din momentul în care s-a stabilit ca acest tip de

comerţ să fie liber (exceptând protecţionismul creat de exemplu de standardele naţionale diferite), obiectivul

principal al susţinătorilor săi a devenit prevenirea introducerii unor restricţii în acest domeniu. Oricum

majoritatea încercărilor cu tentă protecţionistă şi care vizează acest sector, nu sunt din punct de vedere tehnic

fezabile deocamdată, dar probabil că dezvoltarea tehnologică va fae posibilă luarea unor astfel de decizii.

22

Capitolul II. ” EXPERIENŢA MONDIALĂ ÎN DOMENIUL COMERŢULUI

ELECTRONIC”

§1. Internaţionalizarea în spaţiul virtual al internetului. Comerţul electonic internaţional

La nivelul anului 2010 exista deja peste un miliard de utilizatori de Internet . Aceştia nu sunt împărţiţi

corespunzător distribuţiei populaţiei pe zonele globului. Distribuţia lor prezintă chiar o abatere semnificativă

faţă de împărţirea populaţiei pe continente. Din această cauză oscilează semnificativ şi pentru întreprinderi

numărul clienţilor potenţiali în regiunile separate ale globului şi nu corespunde numărului de consumatori de

pe piaţa respectivă.

Internetul oferă posibilitatea legării de relaţii de afaceri rapid şi independent de distanţele geografice, a

obţinerii de informaţii şi a realizării de tranzacţii în cadrul economiei mondiale, începând de la comunicarea

mai simplă cu grupele ţintă internaţionale până la vânzarea către consumatori internaţionali. Mai mult,

disponibilitatea pe tot globul a bunurilor şi timpul scurt de acţiune şi reacţie sunt independente de distanţe, iar

costurile sunt relativ reduse. Prin noţiunea de comerţ electronic internaţional se inţelege iniţierea, negocierea

şi/sau încheierea de tranzacţii între subiecţi ai economiei mondiale. Internetul trebuie privit ca unica platformă

electronică a comerţului electronic. Aceasta înseamnă că întreprinderile îşi orientează permanent activităţile

de comerţ electronic susţinute de Internet, consecvent, către iniţierea, negocierea şi/sau încheierea de procese

de schimb a bunurilor.

O particularitate a Internetului o constituie virtualitatea, ceea ce are ca urmare inexistenţa, în sens

clasic, a sus-numitelor limite teritoriale care ar trebui depăşite. Cu atât mai mult în cazul Internetului, este

vorba despre un mediu global, constituit de toată suprafaţa globului. De aceea, depăşirea limitelor teritoriale

implică automat prezenţa pe Internet.

O pătrundere tehnică pe Internet nu este condiţia hotărâtoare pentru internaţionalitatea comerţului

electronic. Mai mult, trebuie remarcată diferenţa între comerţul electronic strict naţional, respectiv strict

internaţional în funcţie de scopurile şi forma măsurilor de marketing, precum şi de diversele grupuri ţintă.

Astfel, posibilitatea prezenţei globale pe Internet este un fapt pe jumătate adevărat şi este necesar ca pentru

realizarea unui marketing internaţional pe Internet să fie îndeplinite trei condiţii (pagina de web să fie

cunoscută clienţilor, aceştia să aibă încrederea necesară încheierii unei tranzacţii pe Internet şi în final să fie

luate în calcul şi variabilele ca limbă, valută, nivelul venitului, tendinţele de consum, drepturile şi condiţiile de

concurenţă).

O întreprindere care are în vedere intrarea pe Internet trebuie să aibă o anumită experienţă

internaţională câştigată în domeniu, un anumit know-how internaţional şi o infrastructură corespunzătoare

mediului internaţional. Prezenţa întâmplătoare a unei companii pe Internet nu presupune implicit că, în

general, cumpărătorii internaţionali vor cumpăra de la aceasta.

23

În altă ordine de idei, luarea în considerare a condiţiilor specifice fiecărei ţări şi a particularităţilor

grupurilor ţintă pare necesară în definirea comerţului electronic internaţional. Prin urmare, se vorbeşte de

comerţ electronic internaţional când se adresează consumatorilor de pe pieţele altor ţări, cu care întradevăr pot

fi încheiate tranzacţii. Forma comerţului electronic poate fi diferenţiată în funcţie de pieţele ţărilor respective

sau standardizată pentru mai multe dintre ele. De asemenea, se poate apela la forme mixte, anume pentru

unele pieţe să fie aplicate forme standardizate, iar pentru altele formele diferenţiate.

1.1 Societatea informaţionlă – societatea viitorului

Cercetările din ultimele decenii au arătat că informaţia, având ca suport tehnologiile informatice

moderne, a devenit o resursă strategică în dezvoltarea societăţii, resursă deseori mai importantă chiar decât

materiile prime şi energia. Impactul implementării tehnologiilor informatice în diverse domenii ale activităţii

umane este atât de mare, încât se vorbeşte de o nouă fază în evoluţia societăţii – societatea informaţională.

Rezultatele cercetărilor savantului american Marc Porat arată [30, p.12-43] că ponderea forţei de

muncă în sectorul operării cu informaţiile în SUA a depăşit acest indice pentru industrie încă în 1956, care la

timpul său, în 1906, depăşise indicele respectiv pentru agricultură. În baza acestor date, M. Porat conchide că

în SUA până în 1906 a existat o economie agrară, în perioada 1906-1956 – industrială, iar începând cu 1956 –

informaţională.

Industria tehnologiilor informaţionale este una din cele mai mari în lume şi ponderea acesteia creşte în

continuare. Rata mondială de dezvoltare a tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC) este de 8 %.

Tendinţa în cauză se datorează contribuţiei semnificative a sectorului TI la creşterea economică.

Conform cercetărilor Departamentului Comerţului SUA, industria TI având o pondere de 8,3 % din totalul

economiei SUA a contribuit, începând cu anul 1995, cu 30 % la creşterea economică a SUA. Studiul efectuat

de către Census Bureau al SUA privind impactul informaticii asupra economiei a condus la concluzia despre

evoluţia spre o nouă economie – economia digitală (electronică) [26, p.22-56].

Suportul de infrastructură pentru e-economie şi e-societate în ansamblu îl constituie

reţeleleinformatice. Gradul de dezvoltare şi folosire a acestora poate servi ca indicator important privindstarea

edificării e-societăţii. În ultimii 10-15 ani reţelele informatice se bucură de o folosire din ce în ce mai largă.

Semnificativă în acest sens este comunitatea de reţele Internet.

La 1 iunie 2003 în Internet erau interconectate cca. 250 mln calculatoare, se foloseau de serviciile Internet

peste 680 mln persoane. S-a preconizat că spre sfârşitul anului 2004 numărul „internauţilor” să fie de 940 mln,

ceea ce ar constitui aproape 15 % din populaţie.

Undeva prin 2010, cca. 30 % din populaţia Terei se va folosi de facilităţile Internet. Nu e prea îndepărtat

timpul, când Internet va fi accesibil tuturor cetăţenilor activi de pe Glob. Atunci se va putea afirma despre o

nouă calitate în accesibilitatea reciprocă a „cetăţenilor” planetei Pământ. Depăşirea barierelor lingvistice,

inclusiv prin implementarea unor e-translatoare automate, va amplifica efectul în cauză.

24

Realizarea acestor programe implică investirea în domeniu a unor resurse financiare considerabile. De

exemplu, investiţiile companiilor din SUA în mijloace informatice (din totalul investiţiilor în echipamente) au

crescut de la 3 % în 1960 la 45 % în 1996. Industriile TI în SUA constituie principala sursă de investiţii în

cercetare-dezvoltare. În 1998 investiţiile în cercetare-dezvoltare a acestor industrii au constituit 1/3 din totalul

investiţiilor în domeniu al firmelor din SUA.

Deosebit de importantă, pentru edificarea Societăţii Informaţionale, este şi pregătirea de specialişti-

informaticieni, instruirea elementară în informatică a populaţiei. De importanţă majoră pentru edificarea

Societăţii Informaţionale sunt şi asemenea aspecte ca: crearea suportului legislativ, motivarea specială (fie şi

temporară) a activităţilor în domeniu ş. a.

1.2 Opinii ale clienţilor privind comerţul electronic

În rezultatul unui sondaj efectuat în SUA, compania NPD a stabilit că circa 90 % din cumpărătorii

online sunt satisfăcuţi, iar 57% - foarte sau extrem de satisfăcuţi de serviciile în cauză. Principala problemă

constă în neîncrederea în siguranţa tranzacţiilor. Alte probleme constau în costurile suplimentare cu livrarea

produselor şi insuficienţa bazei legislative în domeniu.

Una din problemele cu dezvoltarea e-afacerilor constă în atragerea clienţilor. Vizitatorii Web preferă

accesarea locaţiilor Web deja cunoscute. Celor mai vizitate 10 locaţii Web din lume le revine 60 % din întreg

traficul de date al utilizatorilor Internet.În SUA primii (după volumul de afaceri) 10 din furnizorii de servicii

Internet au acoperit în 2000 circa 65 % din venitul sumar în domeniu.

De menţionat că metode, tehnologii şi produse program pentru asigurarea securităţii

informaţiilor, a tranzacţiilor de e-afaceri există suficient de bune şi cercetările continuă. Un exemplu elocvent

este folosirea standardului DES, aprobat în SUA în 1977. Dacă pentru spargerea versiunii DES cu chei de 56

biţi, a fost necesară folosirea concomitentă a circa 3000 de calculatoare din Internet timp de aproape 3 luni

(iunie 1997), atunci versiunea acceptată în 1999 cu chei de 128 biţi se caracterizează printr-o complexitate de

3,09·10 ori mai mare [8, pag.2-45]. Chiar dacă s-ar folosi concomitent toate calculatoarele din Internet (~250

mln), pentru spargerea DES cu chei de 128 biţi sunt necesari 3000calc.·3luni - 3,09·10/ (250·10calc.), 11·10

luni . 10 ani.

Însă implementarea metodelor, tehnologiilor şi produselor de asigurare a securităţii informaţiilor, a

tranzacţiilor de i-afaceri lasă încă de dorit. O asemenea stare de lucruri este cauzată de lipsa de informaţii şi

experienţă, iar uneori şi de costurile relativ înalte a produselor şi serviciilor respective.

Dezvoltarea rapidă a e-afacerilor este condiţionată de multitudinea de avantaje pe care acestea le oferă.

De rând cu avantajele comune ale informatizării pentru diverse activităţi şi domenii, i-afacerilor le sunt

caracteristice şi anumite particularităţi.

Deosebit de semnificative sunt avantajele e-comerţului, o bună parte din care interferează cu cele

referitoare la e-afaceri. Este recunoscut faptul că desfăşurarea operaţiunilor de comerţ prin intermediul

25

ciberspaţiului contribuie la reducerea costurilor aferente tranzacţiilor comerciale, sporeşte eficienţa şi implică

modificări importante în gestiunea afacerilor.

Conform rezultatelor cercetării, în SUA procentul reducerii costurilor aferente procurărilor în

industrie determinată de trecerea de la sistemele tradiţionale de procurări la e-comerţul B2B, variază de la 2 %

pentru cărbune şi 15-25 % pentru produsele din lemn până la 39 % pentru componentele electronice. Aceste

reduceri, se conchide în cercetarea în cauză, reprezintă efectul cumulativ al reducerii costurilor tranzacţiilor şi

sporirii competiţiei dintre furnizori.

În ce priveşte avantajele e-comerţului din punctul de vedere al consumatorilor de produse şi servicii,

se poate afirma că acestea au multe în comun cu cele ce se referă la producători.

Ţinând cont de caracterul bilateral al avantajelor cauzate de desfăşurarea tranzacţiilor comerciale prin

intermediul ciberspaţiului, se poate afirma că dezvoltarea e-comerţului este benefică pentru societate în

general.

Este cunoscut că începând cu anul 1995 SUA, ţară lider în aplicarea tehnologiilor informaţionale, a

înregistrat o creştere semnificativă a PIB, o accelerare a creşterii productivităţii în diverse sectoare ale

economiei, o rată mică a şomajului, o rată redusă a inflaţiei, precum şi o diminuare a deficitului fiscal.

Conform rezultatelor cercetării,aceasta se datorează implementării pe larg a mijloacelor informatice.

Rezultatele cercetării (2000) referitor la impactul macroeconomic al e-comerţului B2B în cinci din cele mai

dezvoltate state ale lumii (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie şi Franţa) au arătat că e-comerţul B2B va

contribui cu 50% la creşterea anuală de 5 % a PIB-ului acestor state până în 2010.

Pe lângă multiplele avantaje ale utilizării ciberspaţiului în desfăşurarea activităţilor de e-afaceri, există

şi un şir de constrângeri şi riscuri pe care aceasta le implică pentru producători: creşterea rapidă a

concurenţei pe piaţa de produse şi servicii şi, respectiv, majorarea cheltuielilor cu menţinerea competitivităţii

lor; riscul de apelare la un sistem de plăţi nesigur; riscul de aplicare a unei strategii nereuşite de utilizare a e-

comerţului etc. De asemenea, ca şi la orice tehnologie nouă, implementarea e-afacerilor se confruntă şi cu

anumite dificultăţi.

De menţionat că gravitatea dificultăţilor cu implementarea şi folosirea e-afacerilor este cu atât mai

mare cu cât este mai slabă economic ţara, firma etc. Deşi pot fi şi cazuri ieşite din comun. De asemenea, dacă

în ţările economic dezvoltate lucrurile se pot dezvolta relativ bine şi de la sine prin eforturile şi cooperarea

unităţilor economice prospere, atunci pentru ţările slabe economic se cere o susţinere orientată din partea

statului, determinarea priorităţilor, eşalonarea şi monitorizarea respectivă a lucrărilor.

Multe ţări, în primul rând cele dezvoltate economic, duc o politică de stat activă privind e-afacerile.

Au creat comisii sau grupuri de lucru şi centre de cercetare speciale privind e-afacerile nu numai aşa ţări ca

SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, dar şi ţări în curs de dezvoltare cum sunt: Peru (1998), Cuba (1999),

Philipines (1999) ş.a.

26

Infrastructura informatică şi utilizare Internet

Implementarea pe scară largă a e-afacerilor presupune existenţa unei infrastructuri informatice

dezvoltate. Unele informaţii privind infrastructura informatică şi utilizarea Internet în R. Moldova, în SUA,

România, Rusia şi în arie globală sunt prezentate în tabelul 2.1.2.

Tabelul 2.1 Infrastructura şi utilizare Internet către 1 iulie 2003

Denumire indicatori Global SUA R.Moldova Russia România

Calculatoare

personale

folosite

Total 650 mln 190 mln 80 mii 13 mln 1 mln

La 100 de

locuitori

10 util 66 util 1,8 unit 8,9 unit 4,1 unit

Utilizatori

Internet

Total 860 mln 170 mln 75 mii 16 mln 2 mln

La 100 de

locuitori

10 util 60 util 1,9 util 12 util 8,1 util

Fluxul

sumar de e-

date la

abonaţi

Total 1Tbps 22 Mbps 100 Mbps 80 Mbps

La 100 de

locuitori

300bps 500 bps 400 bps 450 bps

Conform datelor Global Reach în iulie 2003 numărul de utilizatori Internet în lume constituia 680 mln [37,

p.12-34]. Peste 1 bln de utilizatori Internet vor fi în 2010. Ponderea utilizatorilor Internet în lume constituie:

SUA – 34%, Europa – 29%, Asia-Pacific (inclusiv Japonia) – 16%, Japonia – 10%.

Compania Nielson NetRatings a stabilit [21, p.22-45] că în Coreea de Sud 95% (15,8 mln) din utilizatorii de

la domiciliu ai Internet folosesc conexiuni de bandă largă (ˇÝ384 Kbps), în Hong Kong – 53%, Taiwan - 35%,

Singapoore – 24% şi Australia - 5%. Rezultatele cercetărilor efectuate de către SBC Communications (SUA),

arată că utilizatorii consideră serviciul DSL (acces la reţele de transfer date) şi PC-urile cele mai importante

tehnologii la domiciliu: aproape toţi respondenţii (96 %) considera accesul de înaltă viteză (ˇÝ 384 Kbps) la

Internet o tehnologie importantă la domiciliu, mai importantă decât cuptoarele cu microunde (88%) şi TV prin

cablu (70%). Accesul de înaltă viteză este folosit pentru: cumpărături online (95 %), transmiterea de imagini

foto prin poşta electronică (76 %), accesarea video (64 %), accesarea MP3 (61 %), crearea paginilor Web (49

%) etc. [18, p.12-34].

În SUA în 2001 din cei circa 69 mln abonaţi Internet (150 mln utilizatori) au acces: prin reţelele telefonice

60 mln (36 %), prin reţele de modeme pentru cabluri – 5 mln (3 %), prin linii DSL – 2,4 mln (1,4 %) şi prin

serviciul Internet TV – 1,2 mln abonaţi (0,7 %) [19, p.22-46].

27

Au acces la Internet de la locul de muncă 66% din angajaţi [20, p.21-35]. Circa 60% din reţelele magistrale

liceale (K-12) şi 91 % din reţelele magistrale pentru instituţiile superioare de învăţământ din SUA sunt pe

bază de fibră optică.

În acelaşi timp, în SUA traficul sumar de date, generat de cererile utilizatorilor în orele de vârf, constituia 1

Tbps în 2000, şi se aşteaptă 4,6 Tbps în 2005 [23, p.13-34]. Pentru a face faţă necesităţilor, în SUA sunt

construite reţele magistrale de transfer date de mare capacitate, una din care cu canale magistrale de 10 Gbps

este Abilene (2002, din 2000 de 2,5 Gbps). O reţea similară în Canada este CA*Net4 (10 Gbps în 2002 şi 2,5

Gbps în 2000).

Unul din avantajele globalizării afacerilor, accelerate de facilităţile surprinzătoare ale Internet, constă în

distribuirea şi integrarea raţională a resurselor. Compania Hewlett-Packard, care are mai mult de 1500 locaţii

Web va reorganiza această reţea de locaţii astfel ca ea să funcţioneze pentru utilizatori ca o singură locaţie (un

sistem unic) [21, pag.23-34]. Doar trecând la elaborarea centralizată a conţinutului locaţiilor Web, Hewlett-

Packard preconizează să reducă cheltuielile respective cu circa 25%.

Capacităţile de procesare a datelor de către un procesor cresc cu mai mult de un ordin la fiecare 5 ani. Cel

mai puternic supercalculator din lume la 1 iunie 2003 este X1 lansat de Cray Research în octombrie 2002 (52

Tflops). În anul 2007 au fost construite hipercalculatoare cuantice cu viteza de lucru de circa 1 Pflops.

Folosirea eficientă a facilităţilor Internet, a e-afacerilor necesită anumite cunoştinţe privind tehnologiile

informatice moderne. În această privinţă sunt utile informaţiile referitoare la specialiştii cu studii superioare în

diverse ţări (în descreştere, %): Australia – 34, SUA – 32, Canada – 31, Marea Britanie – 31,..., Japonia –

23,..., Germania – 16,..., R.Moldova – 11,2 .

Baza legislativă a e-afacerilor.

Folosirea e-afacerilor implică noi condiţii, aspecte, care necesită dezvoltarea considerabilă a suportului

legislativ respectiv. În ţările economic avansate cadrul legislativ este completat cu noi legi şi alte documente

legislative aferente.

Comisia de Drept în Comerţul Internaţional a Naţiunilor Unite (UNICITRAL – United

Nations Commission on International Trade Law) a aprobat în 1996 „Legea Model privindComerţul

Electronic” („A Model Law on Electronic Commerce”).

Bineînţeles şi în SUA sunt aprobate mai multe documente legislative în domeniul e-afacerilor, inclusiv legea

„Tranzacţii Electronice” (Uniform Electronic Transactions) aprobată în iulie 1999.

Este foarte semnificativ faptul că documente legislative similare sunt aprobate nu doar în ţările economic

dezvoltate ci şi în asemenea ţări ca: Rusia, România, Georgia, Kyrgyzstan, Azerbaidjan, Mongolia, Peru,

Chile, Cuba, etc.

28

Se poate concluziona că vânzările directe prin e-comerţ au crescut de la an, la an, trecând peste pedimentele

create de practicarea unui nou tip de comerţ.

§2. Implementarea e-comerţului în Republica Moldova. Gradul de asigurare a

condiţiilor necesare

Infrastructura informatică şi folosire Internet. Unele informaţii privind infrastructura informatică şi

utilizarea Internet în R. Moldova sunt prezentate în Anexa 5. Datele din acest tabel arată că dotarea cu

calculatoare personale în R. Moldova (10,3 PC la 100 locuitori) este de 7,38 de ori mai joasă decât în SUA

(76,2 PC la 100 locuitori), de 4,74 ori mai joasă decât în Estonia (48,9 PC la 100 locuitori), de 1,09 ori mai

joasă decât în România (11,3 PC la 100 locuitori) şi de 5,6 ori mai joasă decât în mediu în plan global (10 PC

la 100 locuitori).

Folosirea Internet în RM este practicată de 21,2 % din populaţie (pentru comparaţie: în România –

20,8 %, în Rusia – 15,2%, în Estonia – 51,9 %, în SUA - 63 %). Şi mai slabă este starea de lucruri dacă de luat

în consideraţie durata de lucru a utilizatorilor în Internet.

Conform rezultatelor UIT, în anul 2006 după nivelul de utilizare a Internetului Republica Moldova se

plasează pe locul 74 (79 in 2005) din 211 (2006 in 2005) ţări ale lumii, deţinînd în Europa locul 34 (38 in

2005)

29

Figura 2.2.1 Utilizatori Internet la 100 de locuitori în comparaţie cu alte ţări

Traficul sumar de date, generat în republică de către cererile utilizatorilor Internet în orele de vârf, constituia

aproape 22 Mbps în 2000, şi se aşteaptă 15 Mbps în 2009, adică de cca. 600 ori mai mic la 100 locuitori

decât în SUA.

În reţelele de transfer date în funcţiune din R. Moldova capacitatea maximă a canalelor este de până la 16

Mbps. Mai mult ca atât, în R. Moldova există reţele speciale pentru transfer de date ce ar acoperi întreaga arie

a republicii. Serviciile de acces la Internet oferite de Moldtelecom S.A. şi alte câteva companii au deficienţe

substanţiale. Conectarea prin canale comutate telefonice, acceptabilă financiar unei părţi semnificative a

populaţiei, lasă mult de dorit în ce priveşte calitatea. Accesul sigur de calitate relativ bună (există unele

rezerve şi aici), chiar la trafic de date foarte jos, este posibil doar la folosirea unor canale dedicate sau canale

ISDN, ceea ce în cadrul R. Moldova încă este îndreptăţit, de regulă, din punct de vedere financiar.

2.2 Pregătirea informatică a populaţiei. Implementarea şi folosirea eficientă a e-comerţului

necesită anumite cunoştinţe privind tehnologiile informatice moderne. În această privinţă estes emnificativ că

specialiştii cu studii superioare constituie în R. Moldova – 11,2 %, iar în Germania– 16 % conform sitului

oficial al biroului de statistica a RM .

30

Prin eforturile de mai mulţi ani ale Ministerului Educaţiei şi, parţial, cele ale Ministerului Muncii şi

Protecţiei Sociale la susţinerea Guvernului sunt întreprinse unele măsuri de instruire în informatică a elevilor,

studenţilor şi, în unele cazuri, ale altor pături ale populaţiei. Un aport considerabil în această privinţă l-a adus

dotarea cu clase de calculatoare pentru instruire a 821 instituţii preuniversitare (şcoli primare, şcoli medii,

gimnazii, licee, şcoli normale, şcoli polivalente, colegii) din republică în anii 1997-1998.

Dar ulterior upgradarea acestora nu a mai avut, practic, loc, ceea ce nu permite, nu că creşterea, ci doar

menţinerea nivelului deja atins de asigurare informatică a instruirii în şcoli şi licee. O parte din aceste 821

instituţii sunt conectate la Internet. Puţin mai bună este starea de lucruri în învăţământul universitar, suportul

informatic necesar al instruirii în cadrul acestora fiind asigurat, în mare parte, din contul mijloacelor financiare

proprii. O impulsionare a accesibilităţii serviciilor Internet a avut loc prin proiectul Fundaţiei Soros Moldova

de creare a reţelei interuniversitare Moldnet. Aceasta interconecta reţelele locale ale Universităţii de Stat din

Moldova, Universităţii Tehnice a Moldovei, Academiei de Studii Economice şi Academiei de Ştiinţe a

Moldovei cu acces la Internet printr-un nod al Fundaţiei Soros Moldova, ulterior reorganizat în Asociaţia

DNT.

Deosebit de important în susţinerea pregătirii informatice a salariaţilor este rolul unităţilor economice

private. Conducătorii acestora, conştientizând rolul strategic al folosirii tehnologiilor şi mijloacelor

informatice ca suport strategic al activităţilor cotidiene, au susţinut reciclarea şi perfecţionarea personalului în

domeniu. Mai mult ca atât, ei au motivat dezvoltarea cunoştinţelor informatice la potenţialii angajaţi,

orientând la instruirea suficientă în informatică a tinerilor specialişti.

Cu toate acestea majoritatea populaţiei nu stăpâneşte cunoştinţele în informatică necesare pentru folosirea

elementară a facilităţilor calculatoarelor personale şi Internet.

2.3Practicarea e-comerţului. În formele de date statistice primare domeniul nu este evidenţiat aparte, ceea

ce face dificilă analiza stării de lucruri privind practicarea i-afacerilor în R. Moldova. Analiza poate fi

efectuată doar în baza unor cercetări speciale şi, indirect, folosind unele date statistice oficiale tangenţiale. O

asemenea analiză necesită eforturi considerabile şi în condiţiile existente nu va îmbunătăţi considerabil

rezultatele unei analize de ordin mai general, deoarece din start este clar că starea de lucruri în domeniu este,

practic, în faza de evoluţie.

De aceea în această secţiune sunt prezentate unele informaţii de ordin relativ general. La activităţile de e-

comerţ practicate în RM se referă:

• transferurile financiare electronice interbancare;

• plăţile electronice - achitarea de plăţi pentru produse şi servicii folosind cartelele bancare (cardurile) şi

terminale electronice de comerţ - POS (point of sales) instalate în magazinele mari şi la unele unităţi

economice de alte genuri;

• eliberarea automată de bani în numerar folosind cartelele bancare şi bancomatele -

31

automate de eliberare a numerarului (ATM);

• informarea online privind starea conturilor bancare ale clienţilor;

• transferul de pe un cont pe altul prin intermediul accountuluio utilizatorului;

• cardurile cu microcipuri;

• reclamă online de produse şi servicii folosind tehnologiile Web ş.a.;

• accesul utilizatorilor din republică la locaţiile Web ce practică e-comerţul din Internet-ul global;

• posibilitatea de e-comerţ pentru utilizatorii din R. Moldova, folosind accesul telefonic implementat în acest

scop în unele ţări (de exemplu, SUA, Japonia, Marea Britanie). Această cale este folosită, de obicei pentru

procurarea de produse program, cărţi, echipamente electronice ş. a.

Folosirea reţelelor informatice pentru medierea afacerilor în R. Moldova a demarat, mai întâi, în sistemul

bancar. Este ceva şi firesc, deoarece efectuarea activităţilor de e-comerţ necesită, de regulă, şi achitarea de

plăţi online. Asemenea plăţi se efectuează prin intermediul sistemelor de plăţi electronice, gestionate, de

regulă, în cadrul sistemului bancar.

De asemenea, starea economică a sistemului bancar din republică este mai bună, decât a multor alte domenii.

Sistemul bancar este şi astăzi cel care deţine o pondere mai mare în e-comerţ în republică.Integrarea în

sistemul bancar internaţional impunea şi folosirea instrumentelor de plată moderne – a sistemelor de plăţi

electronice. În lume o mare parte din activităţile de e-comerţ se efectuează prin intermediul cartelelor

bancare.

În scopul asigurării condiţiilor normative pentru folosirea sistemelor de plăţi electronice, Banca Naţională a

Moldovei a aprobat Regulamentul nr. 58/11-02 din 25 mai 1997 privind organizarea de către bănci a plăţilor

cu cartele bancare pe teritoriul Republicii Moldova şi Regulamentul nr. 404 în 25 decembrie 1998 privind

numerotarea cartelelor emise de băncile autorizate de Banca Naţională a Moldovei. Dezvoltarea ulterioară a

serviciilor de plată cu cartele bancare a demonstrat ctualitatea actelor normative nominalizate.Aceasta lege a

fost implementată la 24.02.2005 în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.36-38/124 din04.03.2005.

BNM este proprietarul şi gestionarul unui sistem interbancar de plăţi, care realizează şi transferul de

credit electronic de fonduri atât în numele băncilor participante, cât şi în numeleclienţilor lor. Referitor la

sistemele de plăţi cu cartele, BNM şi-a asumat rolul de reglementaregenerală a dezvoltării şi supraveghere a

respectării drepturilor consumatorilor prin elaborarearegulamentelor, analiza riscurilor şi tendinţelor şi prin

efectuarea controalelor tematice privindaplicarea prevederilor actelor normative. O funcţie importantă a BNM

este decontarea finală prinintermediul sistemului interbancar de plăţi al BNM a poziţiilor zilnice ale băncilor

comercialeînregistrate ca rezultat al tranzacţiilor cu cartele efectuate pe teritoriul Republicii Moldova de către

rezidenţi .

32

În sistemul bancar din republică plăţile fără numerar efectuate de către persoanele juridice au loc, de

regulă, prin transfer de credit iniţiat pe suport de hârtie de către plătitor.Majoritatea plăţilor fără numerar

efectuate de către persoanele fizice au loc prin intermediul cartelelor bancare de debit.Cartelele bancare

completează nomenclatura instrumentelor de plată fără numerar cu amănuntul.

Dezvoltarea şi administrarea sistemelor de plăţi cu amănuntul este prerogativa băncilor comerciale.

Emiterea cartelelor bancare în republică a început în 1997, când banca comercială Victoriabank a devenit

membră a sistemului internaţional de plăţi cu cartele Visa International.

În Republica Moldova funcţionează sisteme de plăţi cu cartele atât cu câte o singură bancă emitentă

(sistemele internaţionale de plăţi cu cartele Visa International şi Union Cartelă precum şi sistemul local de

plăţi cu cartele “Decartmediapay”), cât şi două sisteme de plăţi cu cartele cu mulţi emitenţi [41, p.22-34].

Colectarea tranzacţiilor în sistemul “Moldcartelăsystem” este efectuată de către fiecare bancă emitentă

de la comercianţii săi. Fiecare bancă separă tranzacţiile efectuate cu cartelele proprii, întocmeşte şi face

schimb de fişiere de tranzacţii cu celelalte bănci participante în sistem. În baza totalelor fişierelor de tranzacţii

recepţionate de la celelalte bănci, fiecare din băncile participante iniţiază pe suport de hârtie transferuri de

credit pe care le transmite spre decontare finală şi irevocabilă la BNM prin sistemul interbancar electronic

de transfer de credit.

În ce priveşte sistemul internaţional de plăţi cu cartele Europay International, la acesta în 2000 au

aderat opt bănci din republică. În acest sistem colectarea tranzacţiilor în moneda naţională efectuate cu

cartelele emise de băncile rezidente are loc la Centrul de procesare European central prin intermediul centrelor

de procesare locale.

Câteva bănci gestionează reţele proprii de automate bancare de numerar (Moldova

Agroindbank, Banca de Economii, Victoriabank, Banca Socială, Mobiasbanca ş.a.) şi terminale POS. Către 1

martie 2001 la unităţile economice de comercializare erau instalate aproape 200 de terminale POS; funcţiona,

de asemenea, o reţea din 14 bancomate.

După introducerea iniţială a sistemelor de plăţi electronice, au fost operate şi anumite dezvoltări. În

scopul facilitării procesului de comunicare financiară cu clientela un şir de bănci a implementat sistemele

electronice “Client-Bancă”. În cadrul proiectului “Două cartele la un cont bancar” deţinătorii cartelelor VISA

au primit şi cartele Europay, ambele cartele fiind legate de un singur cont de cartelă al deţinătorului.

2.3 Rolul deosebit al e-comerţului pentru R. Moldova. Una din cauzele principale ale

decăderii economiei naţionale a republicii în ultimul deceniu constă în ruperea relaţiilor de realizare a

produselor industriale şi agricole. Aceasta se referă nu numai la relaţiile internaţionale, dar şi la cele din

interiorul ţării, deşi în mai mică măsură. În foarte multe cazuri s-au înrăutăţit condiţiile de întâlnire a cererii şi

ofertei de produse şi servicii cauzate şi de deficitul de informaţii. Prin diminuarea influenţei factorului

33

geografic, asigurarea publicităţii produselor şi serviciilor (cu cheltuieli mult mai joase decât prin modalităţi

tradiţionale), folosirea i-afacerilor ar accelera restabilirea şi dezvoltarea relaţiilor de realizare a produselor

industriale şi agricole.

E-comerţul ar putea constitui unul din factorii principali de promovare a comerţului exterior şi

dezvoltare a formelor moderne de comerţ în cadrul republicii, diminuând astfel decăderea, iar apoi şi

susţinând semnificativ creşterea economiei naţionale.

R. Moldova ar putea profita de pe urma utilizării posibilităţilor oferite de i-afaceri prin valorificarea

avantajelor comparative, inutilizabile în cadrul „vechii economii”. E-comerţul oferăîntreprinderilor mici şi

mijlocii oportunitatea de a accesa pieţele internaţionale, anterior dificil depenetrat din cauza costurilor

tranzacţionale sporite, deseori a distanţelor relativ mari şi multitudiniide bariere tarifare şi netarifare.

Acum serviciile laborioase pot fi prestate online, oferind astfel noi oportunităţi de creştere economică

îndeosebi statelor cu braţe de muncă ieftine cum este Republica Moldova.

Datorită e-comerţului, întreprinzătorii din ţările în curs de dezvoltare pot beneficia de servicii

asociate comerţului (spre exemplu informaţii financiare sau de afaceri) de calitate mai înaltă şi la preţuri

reduse, evitând astfel necesitatea apelării la monopolurile locale. În sfârşit, e-comerţul poate stimula creşterea

economică a acestor ţări prin sporirea transparenţei operării pieţelor şi agenţiilor publice.

Bineînţeles, comerţul exterior deţine un loc important în dezvoltarea economică a fiecărei ţări, însă

rolul acestuia este deosebit de important în dezvoltarea economică a ţărilor mici. La asemenea ţări, cota

volumului comerţului exterior în volumul total al comerţului este mai mare decât la ţările relativ mari.

Totodată dezvoltarea comerţului internaţional poate fi accelerată anume prin intermediul intensificării e-

comerţului.

Deosebit de semnificative în acest sens sunt datele referitoare la comerţul internaţional

prezentate în tabelul 2.2 Din acest tabel se poate observa ritmul mai înalt de creştere a comerţului

internaţional la ţările în curs de dezvoltare comparativ cu ţările economic dezvoltate. În baza unor cercetări

suplimentare [31,pag.56-78] s-a stabilit că în ţările în curs de dezvoltare în perioada 1990-2006 exporturile de

servicii au înregistrat o rată de creştere mai înaltă comparativ cu exporturile de produse, pe când în ţările

dezvoltate situaţia este inversă.

Tabelul 2.2.1 Exportul şi importul global de mărfuri şi servicii

Global Ţările dezvoltate Ţările în curs de

dezvoltare

Export Import Export Import Export Import

Total în anul 7,69 7,65 5,65 5,65 1,94 2,00

34

2006(trln USD)

Cota în volumul

global(%)

100 100 74,4 73,9 25,6 26,1

Total în anul

2005(trln USD)

3,90 4,16 3,12 3,28 0,784 0,875

Cota în volumul

global (%)

100 100 80 79 20 21

Creşterea anuală în

perioada 2005-2006

6,8 6,8 5,7 5,8 9,9 8,3

Acest fapt se poate explica, prin contribuţia categoriilor de servicii ce pot fi livrate online. Dacă

livrarea online a produselor este mai dificilă, atunci livrarea e- serviciilor este mult mai uşor de desfăşurat

(atât cercetarea şi penetrarea pieţei, cât şi livrarea propriu zisă).

O altă particularitate, de o rezonanţă foarte puternică negativă, constă în aceea că R.Moldova este şi

una din ţările cu cea mai mare corupţie din lume (locul 100-105, în ordinea creşterii corupţiei, pe când

Slovenia pe locul 29, Estonia pe locul 33-34, iar România pe locul 83-85 din 133 ţări cercetate [44, p.23-45].

Folosirea e-comerţului ar permite diminuarea acestui fenomen printr-o transparenţă mult mai largă a

activităţilor , eliminarea sau reducerea rolului intermediarilor în afaceri ( e- licitaţii, e- marketing, e-

negocieri, e-contracte, inclusiv directe între producători şi cumpărători, etc.).Alternative edificării societăţii

informaţionale nu există. Iar prioritare, în avangarda edificării e-societăţii în Republica Moldova trebuie să fie

e-afacerile. Aceasta va asigura treptat creşterea economică şi respectiv suportul financiar pentru avansarea şi a

altor domenii.

Intr-o lume fără hotare geografice semnificative economic, se vor modifica şi regulile de efectuare a

afacerilor. Companiile vor avea acces la cele mai bune resurse: braţe de muncă talentate, tehnologii avansate,

pieţe largi de desfacere, bunuri şi servicii mai ieftine şi bune. Totodată vor fi foarte înalte competiţia şi,

respectiv, riscurile în afaceri. În final va avea de câştigat populaţia, care va avea posibilitatea să procure

produsele şi serviciile anume necesare de calitate adecvată, ieftine şi în termeni reduşi.

2.4 Existenţa site-urilor web cu posibilităţi de comandă şi procurare a bunurilor şi serviciilor online

Evoluţia tehnologiilor informaţionale, în calitate de proces strâns legat de conţinutul necesităţilor

economico-sociale ale întregii comunităţii, a determinat apariţia unui nou tip de servicii în spaţiul web, şi

anume, cel legat de efectuarea de tranzacţii online. În viaţa cotidiană componenta tranzacţională este întâlnită

în majoritate domeniilor de activitate fapt ce a contribuit în mare măsură la transpunerea acesteia pe Internet.

Având la bază principiile orientate spre maximizarea nivelului de satisfacere a consumatorilor de servicii şi

35

minimizarea costurilor implicate în prestarea acestor servicii, dar şi un cadrul legal benefic, procurare de

bunuri şi servicii în regim online a căpătat într-o perioadă relativ scurtă o răspândire destul de largă.

Conţinutul unei tranzacţii online include câteva elemente, realizarea cărora poate fi efectuată fie parţial, fie

în totalitate prin intermediul Internetului. În cadrul prezentului studiu vom analiza următoarele elemente ale

unei tranzacţii online:

1. Formarea

2. Comanda

3. Procurarea

4. Livrarea

Astfel, putem identifica 2 tipuri de tranzacţii legate de achiziţia de bunuri şi servicii online:

1) Complete – care presupun parcurgerea în regim online a etapelor 1-3, în cazul procurării de bunuri, şi

1-4, în cazul achiziţiei serviciilor.

2) Parţiale – care prevăd ca prin Internet vor fi efectuate doar etapele 1-2, iar etapele 3-4 vor fi realizate

prin mijloace tradiţionale.

Existenţa tranzacţiilor parţiale este determinată, în mare parte, de insuficienţa utilizării card-urilor ca

instrument de plată. Privite în dinamică, acestea reprezintă o etapă premergătoare a tranzacţiilor complete.

Situaţia generală pentru site-urile instituţiilor analizate denotă nivelul destul de slab al implementării

mecanismelor de efectuare a tranzacţiilor online. Există, totuşi, câteva site-uri din categoria pieţei virtuale care

fac excepţie.

Din rândul instituţiilor pieţei virtuale au fost identificate 6 care efectuează tranzacţii online parţiale.

Acestea sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul 2.2.5 Instituţii care efectuează tranzacţii online

Nr. Denumirea instituţiei Adresa în Internet

1 CD Riscom http://cd.riscom.com

2 Ergolemn http://www.mobila.md/

3 Hotels.md http://www.hotels.md/

4 Online Shopping http://www.shoponline.md/

5 Multievo http://www.multievo.md/

6 AcasaShop http://www.acasashop.md/

Utilizarea Internetului ca metodă de interacţiune pentru site-urile sus menţionate presupune că utilizatorii îşi

creează online profilul şi formează coşul de cumpărături. Plata pentru aceste bunuri şi servicii este efectuată la

livrarea serviciului, utilizând datele furnizate prin Internet.

36

O altă categorie de site-uri oferă vizitatorilor posibilitatea de a efectuat tranzacţii online complete.

Tabelul 2.3.6 Lista siturilor care oferă tranzacţii online complete.

Nr. Denumirea instituţiei Adresa în Internet

1 Flowers delivery in Chisinau, Moldova http://www.flowerstomd.com

2 Benefis http://www.benefisshop.com

3 Lumea ceasurilor http://www.watch.md

4 Produse on-line http://www.produse.com

5 Flowers2moldova.com http://www.flowers2moldova.com

Prin intermediul acestor site-uri pot fi efectuate cumpărături de produse, inclusiv şi plata pentru aceste

cumpărături, folosind card-urile bancare acceptate pentru plăţi online. Deşi, la ora actuală, nomenclatorul de

produse comercializate prin intermediul acestor site-uri nu este suficient de larg caracterizându-se printr-un

grad înalt de specializare, funcţionarea acestor site-uri a creat premise pentru lansarea de site-uri noi prin

intermediul cărora, la ora actuală, pot fi efectuate tranzacţii online parţiale.

Încă o categorie de site-uri ce funcţionează după principiul tranzacţiilor online complete include site-urile

băncilor comerciale.

Tabelul 2.3.7 Lista bancilor comerciale ce oferă tranzacţii online

Nr. Denumirea instituţiei Adresa în internet

1 Euro Credit Bank http://www.telebank.md

2 Banca Sociala http://www.socbank.md/

3 Bank Ipotechnyi http://www.ipotekabank.com

4 Econom http://www.econom.md/

5 Energbank http://www.energbank.com/

6 Fincombank http://www.fincombank.com/

7 Mobiasbanca http://www.mobiasbank.com/

8 Moldincombanc http://www.moldindconbank.com/

9 Moldova Agroindbank http://www.maib.md/

10 Unibank http://www.unibank.md/

11 Universalbank http://www.universalbank.md/

12 VictoriaBank http://www.victoriabank.md/

13 PayPal Moldova http://mcc.md/zeppelinaus/index.html

În concluzie instituţiile bancare oferă clienţilor săi posibilitatea de a gestiona online contul său, inclusiv

efectuarea plăţilor. Totodată, pentru a efectua astfel de operaţiuni utilizatorii site-ului trebuie să fie clienţi ai

37

băncii respective. Până a fi transpus pe web, mecanismul de gestiune a conturilor deschise la bancă era

înfăptuit prin intermediul programelor de tip „Client-Bank”. Ulterior ele au evoluat până la cele pe care le

găsim astăzi pe site-urile instituţiilor bancare sub denumirea „Internet banking”, „Telebanking”. Pentru

accesarea acestor servicii clientul băncii trebuie să dispună doar de conexiune la Internet.

38

§3. Dezvoltarea comerţului electronic în cadrul ţărilor Uniunii Europene

E-procesele interne ale companiilor. Studii recente arată ca cel mai mare impact al e-commerce-

ului are loc în modul în care este perceput în interiorul firmelor. În fapt, cele mai multe companii beneficiază

de facilităţile oferite de IT&C pentru îmbunătăţirea comunicaţiilor între diferite departamente. Eficienţa se

bazează pe implementarea unor procese şi aplicaţii simple, care nu necesită software specializat.

Aceste aplicaţii sunt folositoare pentru companii mici şi mijlocii, în timp ce întreprinderile mari, vor

folosi aceste mijloace tot mai puţin, odată ce suportul pentru alte aplicaţii oferit de departamentele de IT ale

acestora este în creştere. Partajarea documentelor în reţea, pentru un randament crescut la muncii în echipă a

devenit o obişnuinţă în cadrul întreprinderilor, cu excepţia celor mici. 40% dintre angajaţi lucrează în

companii unde partajarea documentelor este posibilă.

Tabel 2.4.1. Folosirea de aplicaţii online pentru îmbunătăţirea comunicării interne a firmelor(%)

Dupa sectoare de activitate Partajar

ea de

docume

nte

Automatizarea

activităţilor

legate de

călătoriile

personalului

Verificarea

productivităţii

şi orelor de

muncă ale

angajaţilor

Managmentul

activităţii de

resurse

umane

Învăţare

online

Ind.Alimentară şi tutunului 34 6 17 13 6

Industria chimică 55 18 34 29 8

Industria produselor electrice şi

electronice

54 26 36 36 26

Transportul 50 17 41 33 18

Comerţul cu amănuntul 27 7 9 11 9

Turism 32 5 9 13 11

Servicii IT&C 72 36 52 47 37

Dupa mărimea companiilor

Mici (0-29 angajaţi) 18 3 6 6 6

Mijlocii(30-149 angajaţi) 45 11 27 21 12

Mari peste 250 angajaţi 61 22 34 34 19

Pe ţări

Germania 39 19 28 19 19

Spania 37 11 14 18 10

Franţa 36 1 14 17 7

Italia 34 12 20 18 10

UK 47 14 23 28 17

39

Răspândirea altor soluţii IT pentru aplicaţii mai speciale este mai puţin cunoscută. În proporţie de

22% companiile folosesc aplicaţii bazate pe Internet pentru verificarea productivităţii şi orelor de muncă ale

angajaţilor, 21% dintre firme folosesc Internet-ul pentru management-ul activităţii de resurse umane, 31% -

pentru automatizarea activităţilor care ţin de călătoriile personalului în interesul companiei iar 14% pentru

procesul de învăţare on-line (e-learning). Există şi alte soluţii software e-business care urmăresc

îmbunătăţirea procesului de muncă în interiorul companiilor (de exemplu, software tip CRM sau unelte

“Knowledge Management”), însă acestea nu sunt încă larg

răspândite.

E-procesele externe ale companiilor. Ideea principală din spatele conceptului de

“întreprindere extinsă” este aceea că o întreprindere nu este reprezentată doar prin managementul pe care îl

practică, angajaţi şi mijloace de producţie, dar şi printr-o reţea solidă de parteneri de afaceri. Coordonarea şi

managementul unei asemenea reţele include adesea relaţii cu terţi menţinute în numele clineţilor.

Într-o economie bazată pe cunoaştere, întreprinderea nu trebuie sa îşi îmbunătăţească numai procesele

interne dar trebuie să conducă aceasta reţea în mod eficient, furnizand membrilor acesteia exact informaţia de

care aceştia au nevoie. Aplicaţiile IT&C-ul joacă un rol esenţial în managementul relaţiilor cu terţii. În 1990 e-

mail-ul a fost o revoluţie în ceea ce priveşte viteza comunicaţiilor.

Pornind de la aceasta, noile aplicaţii trebuie construite şi dezvoltate pentru a facilita şi mai mult

cooperarea şi comunicarea dintre diferite afaceri şi coordonarea proiectelor ce implică mai multi parteneri.

Câteva soluţii de e-commerce destul de complicate şi concepte precum reţele EDI, managementul legăturilor

între furnizori (“supply chain management (SCM)”) precum şi multiple platforme de schimb pe care ele oferă

internet-ul, sunt considerate unelte necesare ‘întreprinderii extinse”. O cerinţă necesară pentru colaborarea

on-line cu partenerii de afaceri externi o constituie transformarea informaţiei pe structură digitală pentru o

uşoară operabilitate şi procesare automată.

Tabel 2.4.2. Folosirea de aplicaţii on-line pentru îmbunătăţirea comunicării cu exteriorul a firmelor

Dupa sectoare de activitate Proiectarea

anumitor

produse şi

servicii

Colaborarea

online pentru

previzionarea

cererii pentru

un produs

Managmentul

online a

capacităţii de

producţie

Operabilitate

documente

electronice în

relaţia cu

furnizorii

Operabilitate

documente

electronice în

relaţia cu

clienţii

Ind.Alimentară şi tutunului 11 12 12 44 41

Industria chimică 15 14 21 43 44

Industria produselor

electrice şi electronice

21 17 17 47 43

40

Transportul 44 20 19 55 59

Comerţul cu amănuntul 12 11 13 41 32

Turism 13 11 20 37 31

Servicii IT&C 44 26 21 50 61

Dupa mărimea companiilor

Mici (0-29 angajaţi) 12 10 9 37 28

Mijlocii(30-149 angajaţi) 18 13 16 42 39

Mari peste 250 angajaţi 22 18 22 49 44

Pe ţări

Germania 20 10 12 38 34

Spania 12 16 16 51 42

Franţa 21 18 13 45 42

Italia 18 12 19 34 28

UK 24 19 20 53 43

Statistic vorbind, 42% dintre angajaţii UE lucrează în companii care operează cu documente în formă

electronică (în anul 2003). 12% dintre companii (ce au angajat 21% din forţa de muncă) folosesc sisteme

online pentru îmbunătăţirea procesului de proiectare al produselor, iar 10% din totalul firmelor folosesc aceste

sisteme pentru a ţine evidenţa produselor fabricate şi vândute într-o anumită perioadă.

Comparativ cu anul 2002, procentul companiilor care folosesc sisteme online pentru

operabilitatea documentelor în format digital (în schimbul cu furnizorii şi clienţii) se pare că este în scădere.

Totodată însă, numărul de companii care raportează activităţi prin procurare de materii prime prin metode

online este în creştere, ceea ce pare în neconcordanţă cu statisticile UE.

Aceasta indică faptul că instrumentele pentru monitorizarea activităţii de e-commerce şi legăturile

acestea cu lanţul de furnizori, în mod particular cu alte activităţi, în afară de cele de vânzări şi cumpărări

directe online, trebuie examinate cu mai multă atenţie

şi, la nevoie, ajustate după noile cerinţe.

Numărul de companii care susţine că a achiziţionat cel puţin o parte a materiilor prime pentru

producţie prin mijloace online, au crescut de asemenea numărul de angajări de la 43% (iunie 2002) la aproape

50% în martie 2003. Aceasta confirmă faptul că revoluţia în comerţul electronic se desfăşoară de fapt în

sectorul de business to business (B2B).

Figura 2.4.1. Adoptarea tranzacţiilor online de către companii pe sectoare de activitate.

41

Creşterea observată în intervalul 2002/2003 se raportează în special în cadrul firmelor de dimensiuni

medii şi mari. Deşi, şi în cadrul firmelor de dimensiuni mai mici se observă o creştere uşoară, diferenţa între

aceastea şi clasa superioară este mult mai pronunţată la capitolul B2B decât în cazul altor indicatori de e-

business. Comerţul on-line folosit în mod uzual nu este un teren cu prea mulţi jucători.

Figura 2.4.2. Adoptarea tranzacţiilor online de către companii după mărimea acestora.

Creşterea tranzacţiilor încheiate on-line a avut loc în cadrul majorităţii sectoarelor industriei, cu excepţia

domeniului IT&C care a atins de mult un nivel de la care creşteri ulterioare vor avea loc la rate de creştere

mult mai mici.

Procentul de firme care fac tranzacţii online au crescut în special în domeniul industriei

chimice (de la 30% la 38%) precum şi în industria de transporturi (de la 33% la 37%).

În orice caz, creşterea numărului de companii care fac tranzacţii online nu este proporţională cu creşterea

volumului de bunuri şi produse tranzacţionate prin aceste mijloace.

Tabel 2.4.3. Adoptarea tranzacţiilor online de către companii (%)

Dupa sectoare de activitate Fac tranzacţii Tranzacţii şi Tranzacţii cu Au în vedere

42

online bunuri folosite

indirect în

producţie

materii prime

folosite direct

în producţie

începerea

tranzacţiilor

online

Ind.Alimentară şi tutunului 36 67 41 6

Industria chimică 51 58 50 5

Industria produselor electrice

şi electronice

59 72 61 3

Transportul 63 66 55 5

Comerţul cu amănuntul 37 53 55 6

Turism 44 62 51 6

Servicii IT&C 76 70 59 5

Dupa mărimea companiilor

Mici (0-29 angajaţi) 33 59 60 4

Mijlocii(30-149 angajaţi) 50 73 47 7

Mari peste 250 angajaţi 58 63 50 5

Pe ţări

Germania 63 69 57 6

Spania 27 42 45 3

Franţa 30 65 58 6

Italia 35 61 58 6

UK 59 58 49 6

Larga abordare şi sofisticarea continuă a activităţilor de procurare online de bunuri ridică întrebări legate de

individualitatea întreprinderilor şi a lanţurilor de valori ale sectoarelor de activitate. Avantajele pe care

companiile încearcă să le atragă includ reducerea costurilor legate de tranzacţiile online, relaţii mai bune cu

furnizorii,îmbunătăţirea proceselor interne, precum şi creşterea varietăţii furnizorilor. De fapt, acestea

reprezintă ariile în care companiile ce fac afaceri legate de e-commerce observă un impact pozitiv. Aproape

60% dintre companii au raportat efecte pozitive cu respectarea costurilor de achiziţionare şi a eficienţei

proceselor interne.

Tabel 2.4.5. Impactul tranzacţiilor online (martie 2004)

43

Aria de impact Foarte apreciat Apreciat Neapreciat

Costurile de

achiziţionare

16 43 4

Relaţiile cu furnizorii 12 38 6

Procesele interne ale

firmei

16 41 2

Costurile legate de

logistică şi inventar

12 28 3

Există o anumită controversitate cu privire la tranzacţiile online care vor conduce la

concentrarea marilor jucători ai pieţei în jurul câtorva furnizori, odată cu intenţia companiilor multinaţionale

de a scădea drastic numărul de furnizori odată cu folosirea tranzacţiilor online.

După cum s-a observat în studiile întreprinse în 2004, această statistică nu este susţinută de faptele reale.

Starea de fapt este diferită în funcţie de sectoarele de activitate. Astfel, în industria produselor electrice şi

electronice, sunt angajaţi mai mulţi oameni în companii care raportează o scădere a numărului de furnizori

datorită tranzacţiilor online decât în cadrul companiilor care şi-au lărgit numărul de furnizori.

3.1 Activitatea de marketing electronic şi vânzări online. Marketingul şi vânzările online nu au cunoscut o

creştere la fel de spectaculoasă în ultimul an (la fel ca activitatea de aprovizionare cu materii prime şi

materiale). În două linii majore situaţia în UE se prezintă astfel:

- Procentul de companii din cele 7 sectoare de activitate studiate aici care sunt prezente într-o

formă sau alta pe internet aveau 71% din numărul total de angajaţi ai UE în 2002 şi 69% în

2003.

- 16% din totalul companiilor (cu 21% din forta de muncă angajată) au raportat vânzări online în

2002 în creştere cu 1% în anul 2003 (cu 19% din forţa de muncă angajată)

Acest fapt confirmă că numărul de companii care fac vânzări online nu este într-o creştere rapidă şi

constantă. Aceasta poate fi privită cu surprindere având în vedere că marea majoritate a corporaţiilor (cu

excepţia micro-întreprinderilor) sunt prezente pe internet. Era de aşteptat ca prezenţa lor pe internet să fie

folosită pentru creerea de noi canale de vânzare, însă se pare că nu se urmează întotdeauna calea cea mai

simplă.

Tabel 2.4.6 Marketing online: companii cu website.

44

Dupa sectoare de activitate Companiile

care au deja

web-site

Companiile

care planuiesc

un web-site

Folosesc un

sistem de

management

online

Ind.Alimentară şi tutunului 56 13 8

Industria chimică 84 5 21

Industria produselor electrice şi electronice 87 6 34

Transportul 88 3 26

Comerţul cu amănuntul 78 12 32

Turism 44 10 33

Servicii IT&C 90 3 43

Dupa mărimea companiilor

Mici (0-29 angajaţi) 44 13 29

Mijlocii(30-149 angajaţi) 80 9 25

Mari peste 250 angajaţi 89 4 29

Pe ţări

Germania 78 8 22

Spania 56 14 43

Franţa 62 8 40

Italia 62 8 40

UK 70 11 34

În concluzie, comerţul electronic de tip bussines-to-consumer (B2C) nu va avea un impact

semnificativ în sectoare şi companii, care, în viitor, nu vor adera la aceste trenduri importane. Având în

vedere că locul de vânzare cu amănuntul devine un factor tot mai puţin important (cu excepţia industriei

alimentare şi a utilităţilor zilnice), ceea ce este un pas cu adevarat important pentru comercianţii locali.

Recente studii de piaţă arată că cumpărăturile online de către utilizatorii casnici este într-o creştere rapidă,

chiar dacă această creştere este relativ mică măsurată la nivelul creşterii totale a vânzărilor şi are loc numai pe

anumite pieţe ale UE.

Pentru a înţelege cu adevărat impactul pe care Internet-ul îl are asupra vânzărilor către

consumatori finali prin acest mediu, va trebui să ne focalizăm nu atât asupra volumului de vânzări cât mai ales

asupra conceptului de vânzări “influenţate de prezenţa pe net a companiilor”. Aceasta abordare consideră că

rolul important al Internet-ului rezidă în capacitatea de informare în faza de preachiziţie, prin căutări de oferte

şi comparaţii de preţuri.

45

Un exemplu pozitiv pentru studiul trendelor şi impactelor în e-commerce sunt platformele de licitaţii

pe Internet, având site-ul eBay ca promotor. Aceste platforme tind să evolueze din foste conexiuni de tip

peer-to-peer (existând doar două părţi implicate într-o tranzacţie) în adevarate pieţe electronice cu funcţii

duale: în timp ce vânzările de tip peer-to-peer şi licitaţiile continuă să se dezvolte, anumite companii cu forţa

comercială continuă cu succes să îşi desfacă produsele şi serviciile pe aceste tipuri de platforme (fie la preţuri

fixe sau prin licitaţie).

Tabel 2.4.7. Vânzările online de servicii şi produse în cazul B2B.

Dupa sectoare de activitate Vînzări online Folosesc servere

securizate (SSL) pentru

vînzări online

Permit

plata

online

Furnizează

servicii

postvînzare

online

Ind.Alimentară şi tutunului 6 25 13 19

Industria chimică 9 63 39 58

Industria produselor electrice

şi electronice

14 59 51 83

Transportul 16 48 24 4

Comerţul cu amănuntul 16 52 29 48

Turism 36 47 42 33

Servicii IT&C 28 51 46 62

Dupa mărimea companiilor

Mici (0-29 angajaţi) 16 42 36 47

Mijlocii(30-149 angajaţi) 22 55 28 39

Mari peste 250 angajaţi 18 61 36 45

Pe ţări

Germania 26 50 19 40

Spania 16 65 53 60

Franţa 12 42 42 36

Italia 14 54 38 43

UK 19 57 54 44

În anumite segmente, în special în domeniul bunurilor electronice de larg consum, vânzările online au

deja o cotă foarte importantă din totalul acestei pieţe, iar pieţe electronice de vânzare precum eBay au o cotă

importantă din această piaţă. Renumitul domeniu amazon.com, a început de curând să imite modelul eBay

46

oferindu-se să vândă cărţile folosite ale consumatorilor prin intermediul propriului website, colectând în acest

mod comisioane din tranzacţiile reuşite.

Acesta se ocupă de întregul proces de la plasarea ofertei şi până la aranjarea modalităţilor de plată şi

plata efectivă ca un intermediar de încredere.

Aceste dezvoltări se aplică şi în cazul tranzacţiilor de tip business-to-business. În domeniul afacerilor

se foloseşte aceeaşi platformă ca şi în cazul B2C, însă există diferente semnificative între structura B2B şi

B2C în ceea ce priveşte relaţia vânzător-cumpărător.

Factorul critic care stă la baza succesul online, este acela că sistemele create trebuie să

îndeplinească o listă de cerinţe minime. Aceste cerinţe includ aspecte legate de conţinut (interfaţăcât mai uşor

de folosit şi de accesat, informaţii structurate după importanţă, etc) precum şi cerinţetehnice (un proces de

comandă trebuie să fie securizat de către un server specializat).

Sisteme de e-commerce avansate permit plată online (în cele mai multe cazuri prin cărti de credit sau

carduri de debit) precum şi confirmarea automată a ordinului şi a plăţii via e-mail. La nivel de companie

acest sistem va fi integrat cu sistemele electronice ale companiei precum şi cu toate procesele automatizate

care ţin de bunul mers al firmei (contabilitate, furnizare directă, etc).

Studii realizate în 2004 au arătat ca 16% din companiile UE realizeară tranzacţii online, 7% folosesc

servere securizate, 6% permit plata online, dar numai 1% dintre toate companiile au sisteme de e-commerce

integrate cu structura de intranet a companiei.

Deoarece sistemele de e-commerce sunt încă la începuturile existenţei lor, acestea sunt

în multe cazuri rudimentare şi nu sunt compatibile cu cerinţele sporite de securitate

în ceea ce priveşte tranzacţiile încheiate on-line.

Din acest punct de vedere nu este o surpriză faptul că mai mult de 40% dinre firmele cu

activitate on-line au declarat că au înregistrat vânzări online de sub 5% din totalul încasărilor. Într-o mare

măsură e-commerce-ul este în faza de testare, deşi peste 25% din totalul firmelor cu vânzări online au raportat

încasări de aproape 10 % din total volum de vânzări.

Figura 2.4.4. Companii cu activitate de tranzacţii online

47

3.2 Semnificaţia şi impactul noţiunii de e-commerce. Ca concluzie generală, aproape 60%

dintre companii au declarat (în 2003) că prezenţa lor în categoria de e-business a avut o anumită importanţă

din punct de vedere operaţional, ceea ce reprezintă o creştere procentuală de aproximativ 5% comparativ cu

anul 2002. Aproape 11% dintre firmele care au activitate în UE au declarat că e-commerce-ul reprezintă o

parte importantă a activităţii desfăşurate.

Figura 2.4.5. Importanta e-commerce-ului în cadrul sectoarelor

Procentual, numărul de companii care atribuie o oarecare importanţă activităţii de e-commerce în cadrul

activităţii desfăşurate fac parte din toate cele 3 categorii de mărime, însă cele mai multe fac parte din clasa

superioară (cu peste 250 de angajaţi).

Figura 2.4.6. Companii care susţin că e-commerce-ul are o oarecare importanţă din punct de vedere

operaţional

48

Pe sectoare de activitate, percepţia asupra e-business este eterogenă. În mod deloc surprinzător, serviciile de

tip IT&C precum şi industria produselor electronice fac parte dintre sectoarele unde activitatea de e-business

este considerată mult mai importantă

decât în alte sectoare ( ex: ind. alimentară).

Figura 2.4.7. Companii cu acces la Internet (pe ţări în 2002)

Tabel 2.4.8. Semnificaţia e-commerce aşa cum este percepută de către companii.

Dupa sectoare de activitate Are un rol Are un Nu Nu influenţează

49

important in

operabilitatea

companiei

oarecare rol in

cadrul

companiei

influenţează

acrivitatea

companiei

acrivitatea

companiei în

momentul de

faţă şi nici nu o

va face în viitor

Ind.Alimentară şi tutunului 7 36 55 61

Industria chimică 7 52 40 51

Industria produselor electrice şi

electronice

14 53 32 46

Transportul 5 73 21 58

Comerţul cu amănuntul 7 39 52 55

Turism 18 43 38 40

Servicii IT&C 33 51 15 38

Dupa mărimea companiilor

Mici (0-29 angajaţi) 14 35 49 48

Mijlocii(30-149 angajaţi) 15 48 36 49

Mari peste 250 angajaţi 11 55 33 52

Pe ţări

Germania 14 58 28 61

Spania 17 30 57 70

Franţa 4 37 48 80

Italia 23 38 38 40

UK 8 49 42 40

În total, conform studiilor întreprinse, companiile sunt satisfăcute sau foarte satisfăcute de activitatea de e-

business întreprinsă (aprox 90 % din total). Rămâne o companie din 10 care este (foarte) dezamăgită de

efectele de activităţii de e-business întreprinse. Aceasta situaţie nu diferă în funcţie de mărimea companiei sau

de sectoare de activitate, aşa cum se poate observa şi în tabelul următor:

Tabel 2.4.9. Satisfacţia companiilor cu privire la e-commerce în 2003

Dupa sectoare Foarte Satisfacut Dezamăgit Foarte

50

de activitate satisfacut dezamăgit

Ind.Alimentar

ă şi tutunului

9 85 6 0

Industria

chimică

10 79 11 0

Industria

produselor

electrice şi

electronice

13 76 11 0

Transportul 10 81 9

Comerţul cu

amănuntul

16 75 9 1

Turism 22 70 8 1

Servicii IT&C 19 69 12 0

Dupa mărimea companiilor

Mici (0-29

angajaţi)

20 70 9 1

Mijlocii(30-

149 angajaţi)

10 81 8 0

Mari peste 250

angajaţi

14 79 8 0

Pe ţări

Germania 13 75 11 1

Spania 25 71 4 0

Franţa 10 80 10 1

Italia 21 69 10 0

UK 15 77 8 0

3.3 Infrastructura ITC ca factor determinant. Fără ajutorul unei infrastructuri de reţea

adecvate, atât la nivel macro (reţele regionale, externe întreprinderii) cât şi la nivel micro (conectivitatea la

nivelul întreprinderii), acţiunile de acest gen nu pot culege roadele tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor.

De realizarea acestei infrastructuri şi de calitatea ei la nivel regional depinde în bună măsură o creştere

economică riguroasă. Cu toate acestea, dezvoltarea unei asemenea infrastructuri diferă între ţări care au

acelaşi PIB, în funcţie de moştenirile acestor reţele, diferitele politici adoptate precum şi de factori geografici.

Aceasta reprezintă o sarcină şi o provocare pentru politica economică de a promova şi de a permite crearea

51

unei pieţe competitive şi susţinute pentru crearea infrastructurii reţelei necesare afacerilor electronice şi, în

acelaşi timp, de promovare în vederea creării cererii necesare pentru folosirea reţelelor create. Se ştie deja că

domeniul ITC nu poate promova singur creşterea economică prin aceste mijloace, dar un

multiple sectoare el reprezintă o unealtă indispensabilă pentru creşterea productivităţii.

În toate economiile informaţionale avansate, accesul la Internet a devenit indispensabil în lumea

afacerilor şi a atins deja punctul de saturaţie, neexistând nici o diferenţă

între EU, SUA sau Japonia la acest nivel. Există în schimb diferenţe în ceea ce priveşte tipul conexiunii

folosite, după cum se poate observa din graficele următoare. Per total, există o migrare masivă către conexiuni

permanente (nu dial-up) cu acces mai rapid şi cu bandă de transfer mult mai mare.

Figura 2.4. 8. Tipuri de conexiuni la Internet (pe ţări în 2002)

Răspândirea de reţele locale (LAN-uri), Intranet-uri şi Extranet-uri este de asemenea destul de omogenă între

cele 3 arii geografice (UE, SUA şi Japonia).

Figura 2.4. 9. Răspândirea LAN-urilor intranet-urilor şi extranet-urilor

52

Ca o concluzie generală a acestor observaţii se poate spune că răspândirea infrastructurii ITC, cel

puţin la nivelele de bază, nu prezintă diferenţe importante la nivel regional. Diferenţele (dacă sunt) se pot

observa la nivel de natură a aplicaţiei precum şi ca volum de activităţi întreprinse online. Chiar şi regiunile

precum şi sectoarele avansate din acest punct de vedere, diferă în intensitatea şi complexitatea cu care

folosesc departamentele ITC pentru susţinerea proceselor de e- business.

Cerere de e-commerce pentru tranzacţii de tip B2C în ţările UE. Din punct de vedere a cererii în

particular în categoria de business-to-consumer, e-commerce-

ul este mult mai popular în SUA decât în Europa. Conform studiilor “SIBIS” în 2002, aprope 20% din totalul

populaţiei au cumpărat produse sau servicii online, în timp ce în Europa, doar Danemarca, Suedia şi UK se

apropie de statisticile înregistrate în SUA. În particular, numărul de utilizatori frecvenţi de e-commerce este

mult mai ridicat în America de Nord decât în majoritatea ţărilor europene.

Existenţa factorilor de natură culturală care duc la aceste diferenţe este de necontestat, iar acest fapt se

poate observa în special în diferenţa dintre majoritatea statelor membre ale UE şi cele 10 state care doresc

aderarea în cadrul Uniunii Europene (printre care şi România). Dintre acestea din urma se remarca în mod

deosebit Estonia. Aici e-commerce-ul este la fel de răspândit că şi în majoritatea ţărilor membre ale UE. În

celelalte ţări aderante la UE nivelul de e-commerce în categoria B2C este scăzut (în cele mai multe cazuri

sub 5% din populaţie folosesc aceste servicii).

Aceasta reflectă răspândirea redusă a accesului la internet în locuinţe. Acest fapt limitează la rândul

sau potenţialii clienţi. Cererea scăzută pentru e-commerce are implicaţii mai mari la nivelul companiilor în

special datorită faptului că acestea comercializează de obicei către consumatori

finali. De aceea motivaţia acestora de a se implica în e-commerce este mai scăzută decât în ţările membre ale

UE, în care cererea de e-commerce din partea utilizatorului final a atins în multe cazuri nivele critice.

Capitolul III. ”Eficiența comerțului electronic pe piața internațională ”

53

§1. Forţele comerţului electronic Comerţul electronic este alimentat de cel puţin trei forţe

conducătoare: forţele economice, forţele de interacţiune dintre marketing şi clienţi şi tehnologia, în

particular multimedia.

Forţele economice: unul din cele mai evidente avantaje ale comerţului electronic este eficienţa

economică ce rezultă din reducerea costurilor de comunicare, costuri scăzute în ceea ce priveşte infrastructura

tehnologică, tranzacţii electronice mai rapide şi mai ieftine cu fur nizorii, costuri mai scăzute în privinţa

partajării globale a informaţiei şi alternative ieftine pentr u ser viciile oferite clienţilor. Integrarea economică

este fie internă, fie externă. Integr area externă se referă la reţeaua electronică creată între corporaţii, furnizori,

clienţi/potenţiali clienţi şi contractori independenţi, toţi aceştia comunicând într -un mediu virtual, pe baza

Internetului. Integr area internă, pe de cealaltă parte, presupune legarea atât a diferitelor departamente dintr-o

organizaţie, cât şi a operaţiilor şi proceselor de afaceri, permiţând astfel stocarea informaţiei într-o formă

digitală care po ate fi obţinută şi transmisă în mod cvasi-instantaneu. Integrarea internă este cel mai bine

exemplificată prin

intraneturi la nivel de organizaţie.

Forţele de piaţă: organizaţiile sunt încur ajate să utilize ze comerţul electronic în marketing şi promo

vare cu scopul obţinerii de pieţe internaţionale, mari şi mici. Internetul este utilizat ca mediu pe ntru

îmbunătăţirea relaţiilor şi suportului oferit

Forţele tehnologie: dezvoltarea ICT este unul din factorii cheie de dezvoltare a comerţului electronic.

De exemplu, avans area tehnologică în digitizarea conţinutului, compresia şi promo vare a sistemelor deschise

au pavat drumul pe ntru converge nţa serviciilor de comunicaţie într-o singur ă platformă. Aceasta a f ăcut

comunic aţiile mai eficiente, mai rapide şi mai ieftine, fiind eliminată ne voia de a instala reţele separate de

telefonie, televiziune sau acces Internet. Atât din punctul de vedere al firmelor, cât şi al consumatorilor,

existenţa unui singur furnizor de informaţii înseamnă costuri de

comunicare mai reduse. Mai mult, principiul accesului universal poate fi atins prin convergenţă: în pre zent,

instalarea de linii în arii rurale rar sau slab po pulate este descurajantă pentru companiile de telecomunicaţii în

privinţa instalării liniilor telefonice clasice. Totuşi, instalarea acestor linii poate fi atractivă do ar în cazul în

care avantajele cuprind şi tele viziunea prin cablu şi conexiunea la Internet. Această dezvoltare asigur ă acces

egal şi ieftin la informaţii. Tre buie să avem în ve dere faptul că e-commerce nu înseamnă numai existenţa

unei firme şi a unui site web al c ărui scop este vânzarea de produse prin Internet. Pentru ca e-commerce să fie

o alternativă competitivă f aţă de comerţul tradiţional şi pentru ca firmele să maximizeze beneficiile obţinute

din comerţul electronic, trebuie

avute în ve dere un număr de considerente. Astfel, o tranzacţie tipică de comerţ electronic presupune următorii

jucători majori şi necesităţile corespunzătoare acestora:

54

1. vânzătorul ar trebui s ă deţină următoarele:

a) un site web cu facilităţi de comerţ electronic (un ser ver care permite

b) tranzacţii securizate);

c) un intranet la nivel de organizaţie, astfel încât ordinele sunt procesate

d) într-o manieră eficientă;

e) angajaţi IT, care să gestioneze fluxul informaţional şi care să menţină

f) sistemul de comerţ electronic.

2. partenerii de afaceri cuprind:

a) instituţii banc are ce oferă servicii de clearing pentru tranzacţii

b) (procesarea plăţilor prin carduri de debit/credit, transferul electronic

c) al fondurilor);

d) companii naţionale şi internaţionale de transport, care să permită

e) transferul fizic al bunurilor în ţară şi în afara acesteia. Pentru

f) tranzacţiile de tip business-to-consumer, sistemul trebuie să ofere un

g) mijloc eficient de transfer al pachetelor de dimensiuni mici (de

h) exemplu, c umpărarea de c ărţi din Internet nu ar trebui să fie cu mult

i) mai scumpă decât ac hiziţia de la o libr ărie locală) ;

j) autoritate de autentificare, ce serveşte ca o terţă parte pentru

k) asigurarea integrităţii şi securităţii tranzacţiilor;

3. Consumatorii (pentru tranzacţii business-to-consumer):

a) Formează o mas ă critică de populaţie cu acces la Internet şi care au

b) ve nituri c are permit utilizare a pe scară lar gă a cărţilor de credit;

Posedă o atitudine în favoare a ac hiziţiei de bunuri prin Internet şi nu

a inspectării fizice a acestora înainte de achiziţie;

4. Organizaţiile/afacerile (pentru tranzacţii business-to-business), care

a) formează împreună o masă critică de companii (mai ales în lanţul de

b) apro vizionare) cu acces la Internet şi cu facilităţi pe ntru plas area şi execuţia

c) ordinelor prin Internet.

5. Guvernul, pentru stabilirea:

a) unui c adr u legal c are să guver neze tranzacţiile de comerţ electronic

b) (inclusiv documente electronice, semnături electronice etc.);

c) instituţii legale care s ă gestioneze cadrul le gal şi care să protejeze

d) consumatorii şi afacerile de fraudă, de e xemplu;

6. Internetul, de utilizarea cu s ucces a căr uia de pind următoarele:

a) o infrastructură Internet robustă şi eficientă;

55

b) o structură de preţuri care nu pe nalizează consumatorii pe ntrupetrecerea timpului şi cumpăr area

bunurilor prin Internet (de exemplu tarife atât pentru accesul la ISP, cât şi pentru convorbirile

telefonice locale necesare conectării la Internet). Pentru creşterea comerţului electronic sunt necesari

toţi factorii şi necesităţile asociate acestora. Cel mai puţin dezvoltat f actor sau „veriga cea mai slabă”

va de veni un impe diment pentr u creşterea comerţului electronic ca întreg. De exemplu, o ţar ă cu o

excelentă infrastructur ă Internet nu va ave a cifre mari în ceea ce priveşte comerţul

electronic dacă băncile nu oferă suport şi execuţie pentru tranzacţiile e -commerce. În ţările care au cifre

semnificative de utilizare a comerţului electronic se va crea, î n schimb, un feed-back po zitiv, care va

îmbunătăţii fiecare din factorii implicaţi, descrişi mai sus.

§2. Eficiența și fucționarea comerțului electronic

Comerţul electronic serveşte ca un „egalizator”, permiţând întreprinderilor noi, întreprinderilor mici

sau mijlocii să ajungă în piaţă globală. Cu toate acestea, trebuie avut în ve dere faptul că fără ostrategie adec

vată de e-business, comerţul electronic poate face discriminare împotriva întreprinderilor mici şi mijlocii,

deoarece va scoate în evidenţă informaţii proprietare/secrete referitoare la structura preţului. Un plan de e -

business bun nu va ignora valorile vechii economii, nefuncţionare a „dotcom”-ului fiind dovada acesteia.

Comerţul electronic face posibilă „personalizare a de masă”. Aplicaţiile de comerţ electronic din această arie

cuprind sisteme de comenzi uşor de utilizat c are permit clienţilor să aleagă şi să cumpere produse în f uncţie

de specificaţii personale şi unice. De e xemplu, o companie producătoare de auto vehicule cu o strategie e -

ommerce va permite ca prin ordinele online să se construiască o maşină conform specificaţiilor

consumatorilor. Acest lucru po ate fi mai eficient dac ă procesul de fabricaţie este avansat şi integrat în

sistemul de come nzi date de clienţi. Comerţul electronic permite „producţia de reţea” – acest lucru se referă la

împărţirea procesului de producţie către contractori care sunt dis persaţi din punct de vedere geogr afic, dar

care sunt conectaţi unii cu alţii prin reţele de calculato are. Printre beneficiile producţiei în reţea se număr ă:

reducerea costurilor, marketing direct şi facilitarea vânzărilor de produse şi ser vicii adiţionale la mome ntul la

c are e nevoie de acestea. Tot prin pro ducţia în reţea, o companie po ate distribui anumite sarcini care nu fac

parte din competenţele sale de bază către fabrici din întreaga lume, care suntspecializate în asemenea produse

(exemplu: asamblarea de componente specifice).

Din punct de ve dere al cons umatorilor, aceştia au o mai mare influe nţă în alegerea mo dalităţii de

creare a produselor şi de efectuare a serviciilor, mai ales în tranzacţiile C2B, lărgind astfel aria de ale gerea a

cons umatorilor. Comerţul electronic permite de asemene a aflarea informaţiilor despre produse şi des pre

piaţă ca întreg, crescând în acelaşi timp transparenţa preţului, permiţând astfel clienţilor să ia cea mai bună

decizie în c unoştinţă de cauză. Pentru organizaţii, comerţul electronic leagă clienţii, muncitorii, furnizorii,

distribuitorii şi competitorii în reţele, în care firmele mici depind de firmele partenere pentru f urnizarea de

bunuri şi servicii pentr u îndeplinirea mai eficientă a cererilorconsumatorilor. Pentru gestiunea acestui lanţ de

reţele care leagă clienţi, furnizori, distribuitori etc., este nevoie de o soluţie integrată şi extinsă de tip Supply

Chain Management (SCM) . SCM este definit ca şi procesul de super vizare al materialelor, informaţiilor şi

56

finanţelor în drumul acestora de la furnizor, la pro duc ător, la angrosist, la detailist şi la consumator,

presupunând coordonarea şi integrarea acestor fluxuri atât în interiorul organizaţiei, cât şi între organizaţii.

Scopul oricărui sistem eficient de gestiune a lanţului de apro vizionare este apro vizionarea din timp cu bunuri

şi ser vicii a următoarei legături din lanţ, reducând astfel nivelul stocurilor la fiecare nivel.

În manageme ntul lanţului de apro vizionare există trei fluxuri principale:

- fluxul produsului, care cuprinde mutarea bunurilor de la furnizor către client,

ca şi toate retur urile de la clienţi, precum şi to ate serviciile necesare;

- fluxul informaţiei, care presupune transmiterea comenzilor şi

actualizarea stării transferurilor;

- fluxul financiar, care constă în termene de creditare, planificări de plăţi şi

aranjamentele privind transferul şi proprietatea titlurilor de valoare. Unele aplicaţii SCM sunt bazate pe

modele deschise de date, care suportă partajarea datelor atât în interiorul cât şi în exteriorul organizaţiei; în

acest caz, organizaţia mai este numită organizaţie extinsă şi cuprinde furnizorii cheie, produc ători şi

consumatorii finali ai unei anumite organizaţii. Datele partajate rezidă în diverse sisteme de baze de date sau

în depozite de date aflate în diverse site-uri şi companii. Partajarea datelor „în sus ”, cu furnizorii, şi „în jos”,

cu clienţii, permite aplicaţiilor SCM să îmbunătăţească timpul de ieşire pe piaţă al produselor şi reducerea

costurilor. Permite de asemenea tuturor părţilor din lanţul de apro vizionare să gestioneze mai bine resursele

curente şi să f acă planificări pentru viitor.

Figura 100: Re laţiile între producător ş i cons umatori în vechea ş i noua economie .

E-Business

E-business este un alt termen utilizat uneori pentru a defini acelaşi proces. Totuşi, între cele două

există anumite diferenţe. Astfel, în comerţul electronic, tehnologia i nformaţiei şi comunicării (ICT) este

utilizată între afaceri sau în tranzacţiile inter-organizaţii şi în tranzacţiile de tip business-to-consumer. În

ebusiness, pe de altă parte, ICT este utilizată pentru a îmbunătăţi propria af acere, cuprinzând aici orice proces

pe care organizaţia (cu sau non-profit, guvern etc.) îl creează printr-o reţea gestionată de un c alculator. O altă

definiţie a e -business este „transformarea proceselor organizaţiei pentru creare de valoare adăugată prin

aplicarea tehnologiilor, filosofiei şi paradigmelor calculatoarelor din no ua economie”.

În e-business sunt îmbunătăţite în principal trei procese primare:

57

- Procesele de producţie, procese care cuprind procur area, ordinul şi actualizarea stocurilor, procesarea

plăţilor, legături elec tronice cu furnizorii, procesele de control ale producţiei etc.;

-Procese orientate-client, care cuprind eforturile promoţionale şi de mar keting, vânzare a prin Internet,

procesarea ordinelor de vânzare şi plată ale clienţilor, suportul clienţilor;

-Procesele interne de management, care presupun serviciile destinate angajaţilor, training, schimbul intern de

informaţii, video -conferinţe şi recrutare. Aplicaţiile electronice îmbunătăţesc fluxul informaţional între

producţie şi forţele de vânzare, cu scopul de a creşte productivitatea forţelor de vânzare. Comunic area în gr

up şi publicarea electronică a informaţiilor interne de afaceri sunt astfel mai eficiente.

Reţelele sunt fundaţia economiei digitale şi a „erei inteligente de reţea”. În ve hea economie, fluxul

informaţional era fizic: bani, cecuri, facturi, rapoarte, întâlniri faţă-în-faţă, apeluri prin telefonie analogă, hărţi,

fotografii etc. Strategiile pentru vec hea economie au scos în evidenţă probleme ale bunurilor fizice. Industria

vec hii economii este caracterizată prin intensitatea capitalului, structuri industrial oligopolistice şi

imperfecţiuni ale pieţei, datorate în mare parte barierelor de schimb. Firmele din aceste industrii au urmărit

creşterea în mărime şi eficientizarea prin restructurări, consorţii şi outsourcing-ul proceselor mai puţin

importante. În noua economie, informaţia în toate formele ei se reduce la biţii stocaţi în calculatoare şi la conc

ursurile ţinute cu viteza luminii în reţele. Noua economie este o economie a cunoştinţelor bazată pe aplicarea

know-how-ului la tot ceea ce se produce. În no ua economie, din ce în ce mai multă valo are adăugată va fi

creată de mintea omenească şi nu de forţă fizică.

58

Noua economie poate fi caracterizată prin următoarele teme:

- Cunoaştere: noua economie este o economie a cunoaşterii, în care bunurile cheie ale organizaţiei sunt

bunurile intelectuale, care se concentrează pe knowledge-wor ker. După cum a spus Peter Drucker,

„gestionarul de cunoştinţe este unicul şi cel mai mare bun al organizaţiei”;

- Digitizare: noua economie este o economie digitală. În vec hea economie, informaţia era fizic ă sau analo gă.

În no ua economie, informaţia e xistă sub formă digitală, putând fi compresată şi transmis ă extrem de r apid;

-- Virtualizare a: pe măsur ă ce informaţia se transformă din informaţie analogă

în cea digitală, lucrurile fizice devin virtuale, schimbând metabolismul economiei, tipurile instituţiilor şi

relaţiilor posibile şi chiar însăşi natura economiei. Printre exemple putem număra magazinele virtuale sau

corporaţiile virtuale;

-Molecularizare a: no ua economie este o economie moleculară. Vec hea corporaţie este dezagregată, înlocuită

cu molecule dinamice şi clustere ale indivizilor şi entităţilor care formează baza activităţii economice. Ea

înlocuieşte mass media, producţia de mas ă prin producţia media moleculară

etc.;

-Inte grare/intercooperare: noua economie este o economie de reţea, integrand moleculele în clustere care se

leagă unele de altele pentru crearea bunăstării. Noua economie are interconexiuni bo gate în interiorul

organizaţiei şi între organizaţii;

-Dezinterme diere: funcţiile de mijlocitori între producători şi consumatori sunt eliminate prin creare reţelelor

digitale. Totuşi, pot apărea noi forme de intermediere;

-Conver genţă: în noua economie, sectorul economic dominant este creat de convergenţa a trei industrii:

calculatoarele, comunicaţiile şi conţinutul, care oferă la rândul lor infrastructura pe ntru creare bunăstării în

toate sectoarele;

-Ino vaţia: noua economie este bazată pe ino vaţie, care este cheia activităţii neconomice şi a succesului de af

aceri;

-Timp-real: no ua economie este în timp real, comerţul de ve nind electronic, în timp ce tranzacţiile de afaceri

şi comunic aţiile se desfăşoară c vazi - instantaneu;

-Globalizare a: noua economie este una globală, deoarece „c unoştinţele nu cunosc gr aniţe”, iar tehnologia

elimină „locul” din „locul de muncă”;

Transformarea digitală

Transformarea digitală este procesul prin care o companie de vine o afacere electronică. Af acerea

electronică şi e-business în general sunt legate, făr ă putinţă de tăgadă, de web şi de distribuirea informaţiilor

în format digital. Transformarea digital se referă la conversia tuturor informaţiilor – text, imagini, audio, video

– în format digital pentru partajare, stocare, indexare/căutare. Odată cu această transformare vor apărea şi mo

dificări ale proceselor asociate ele de exemplu, informaţiile partajate pe hârtie (factură s au comandă de c

umpăr are) vor fi schimbate sau partajate în format digital şi distribuite către mai mulţi „abo naţi” în acelaşi

timp, făr ă a fi necesară copierea prealabilă. La nivelul întregii afaceri, transformare a digitală va include cei

59

patru „C”: comerţ, conţinut, comunitate şi colaborare. Transformarea în digital va transforma felul în care tr

anzacţionăm (facemcomerţ), informaţia pe c are o utilizăm (conţinutul), o ame nii cu care

interacţionăm(comunitate a) şi mijloacele prin c are interacţio năm c u aceştia (colaborarea).

Figura 102: Vite za ş i valoare a în trans formare a digitală.

Strategiile de s ucces pentru afaceri electronice presupun măsur area transformării digitale pe do uă

axe: valoare şi viteză, între care va t rebui să apar ă o anumită balansare: dac ă transformăm pre a repede

oricare dintre cei patr u „C” f ără o contramăsură în creşterea valorii, riscăm confuzionarea clientului. Dacă ne

concentr ăm prea mult pe valoare şi nu destul pe viteză, se riscă o erodare a lo ialităţii consumatorului.

„Costul” şi „Cultur a” s unt alte două as pecte ale transformării digitale, care sunt deseori mai puţin luate în

calcul. Cu to ate acestea, costurile presupun şi schimbările culturale necesare, iar acestea pot avea ca efect o

perioadă de incubaţie în exteriorul firmei. Tehnologia este un alt factor care poate fi avut în vedere, după

rezolvarea problemelor de vite ză şi valoare. Pentru prima dată în istoria afacerilor moderne, tehnologia a

încetat să mai fie o unealtă şi a de venit un de terminant al strategiei de afaceri.

§3. E-business

Există şase categorii de trenduri conducătoare ale e -business: consumatorul, eservice,organizaţionale,

angajaţi, tehnologia la nivel de organizaţie, tehnologia generală.

Tre ndurile orientate către consumatori sunt:

- Ser vicii mai rapide: consumatorii ţin cont de viteza serviciului ca motiv de a face af aceri cu o

anumită companie. Companiile de succes trebuie s ă asigurefaptul că aplicaţiile e-business

elimină timpul în care consumatorii aşteaptă un ser viciu. Procesele de afaceri, indiferent de

aplicaţiile care le suportă, trebuie să fie reorientate către servicii rapide oferite clienţilor;

60

- Self-service: consumatorii sunt capabile să facă cumpăr ături în orice moment, oriunde şi cât

timp s unt conectaţi la Internet, acest lucru însemnând faptul că e-business ar trebui să fie

orientat-utilizator şi nu orientattehnologic;

- O mai mare posibilitate de alegere: utilizarea portalurilor online oferite de companii pune la

dispoziţia consumatorilor o mulţime de i nformaţii. În momentul în care serviciile de bandă lar

gă vor fi disponibile la preţuri acceptabile, va fi dispo nibil conţinut video pentru multe produse

şi ser vicii. Iar prin influenţarea cons umatorilor în a-şi lăs a informaţii legate de profilul lor şi

urmărirea mişcărilor în site-uri, pot conduce la personalizarea experienţei consumatorilor;

- Soluţii integrate: consumatorii doresc servicii de afaceri integrate, c are să le rezolve toate

nevoile într-o singur ă oprire.

Trenduri e-service:

- Vânzări şi service integrate: relaţiile cu clienţii sunt cheia creşterii afacerii. Cele mai multe

companii văd în vânzări şi în servicii două f uncţii separate, dar firmele trebuie să îşi asume

responsabilitate satisfacţiei consumatorilor printr-o experienţă de tip „vrei-cumperi-utilize zi”.

În acest scop trebuie dezvoltate noi modele organizaţionale pentru îngustarea spaţiului dintre

vânzări şi ser vice;

- Suport: unul dintre cele mai importante trenduri din economia actuală este existenţa unui

service consumator uşor şi orientat c ătre soluţii. Companiile trebuie să adopte aplicaţii de ser

vice integrate care rezolvă întreaga relaţie cu clientul şi nu concentr area pe soluţii departame

ntale, care adresează numai o parte din relaţia dezvoltată c u clientul;

- Distribuirea flexibilă a ser viciilor: dezvoltare a lanţului de apro vizionare integrat este, de

departe, cel mai important trend e-business. Supply Chain Manageme nt este o combinaţie de

trenduri în de zvoltare în producţie şi distribuţie: apropierea de cons umatori, reducerea risipei

din lanţul de apro vizionare; asigurarea accesului în timp real la informaţiile disponibile între

pentru consumatori şi furnizori, construirea de parteneriate cu coordonare virtuală;

- Creşterea vizibilităţii procesului: vizibilitatea procesului oferă consumatorilor afacerii cu

informaţii precise şi la timpul potrivit, c u privire la starea comenzilor, preţuri şi dis ponibilitate

a produselor;

Trendurile organizaţionale:

- Outsourcing: externalizarea aşează f undaţia pentr u întreprinderea virtuală, inima conceptului

e-business;

- Contracte de pro ducţie: pentru o bţinerea unei mai bune utilizări a bunurilor, companiile

utilizează tehnologia pentru a separa marketingul de producţie prin dezvoltarea rapidă de

contracte şi parteneriate globale ;

- Distribuţia virtuală: noii intermediari, numiţi distribuitori virtuali, apar în pieţe multi-

cumpărător/multi-vînzător. Tre nduri la nivel de angajaţi

61

- Angajarea celor mai buni: comerţul electronic presupune c ă organizaţiile vor creşte, vor oferi

servicii mai bune s au preţuri mai reduse. Companiile trebuie să utilizeze mai bine tehnologia

pentr u a atrage şi selecta cei mai buni candidaţi în ve derea angajării;

- Reţinerea angajaţilor talentaţi: suportul şi susţinerea unei culturi de succes şi ino vatoare nu

este numai o cerinţă ci şi o necesitate pentru e-business; Trenduri tehnologice la nivel de

întreprindere:

- Inte grarea aplicaţiilor de întreprindere: aplicaţii precum SAP s au PeopleSoft ajută companiile

să conecteze sisteme separate, oferind un acces mai bun la informaţii şi în acelaşi timp o mai

bună legătură c u angajaţii, partenerii şi clienţii;

- Integrarea multi-canal: aceasta este mai mult o problemă de management, fiind

responsabilitatea acestui departament de revizuire a întregului canal de servicii oferite de firmă;

Trenduri tehnologice generale:

- Aplicaţii wireless pentru we b, comerţ mobil: afacerile viitorului vor fi realizate prin

dispozitive mo bile, integrate şi personale. Companiile vor face afaceri printr-o infr astructură

wireless;

- Conver genţa infrastructurii: un trend major în infrastructura pentru ebusiness este convergenţa

diferitelor tipuri de reţele de date şi voce, în reţele globale bazate pe IP;

- Software Application Ser vices Providers (ASP) ca şi ser vicii „de înc hiriat”: decizia de a face

sau de a cumpăra a de ve nit decizia de a f ace vs. a cumpăra vs. a închiria.

To ate trendurile de mai sus au patru puncte comune: conv nienţă, eficienţă, eficacitate şi integare.

3.2 Riscurile şi obstacolele e-business

E-Business nu înseamnă afaceri fără riscuri. Presa de afaceri de specialitate esteplină de studii de caz

cu „dot-com”-uri falimentare atât în dome niul B2B, cât şi în domeniul B2 C. Mult dintre acestea reprezintă

rezultatele lipsei de bani, a c heltuielilor ieşite de sub control sau a modelului de afaceri adoptat, total greşit.

Ultima pro blemă este de o importanţă deosebită, deo arece sugerează c ă multe cazuri au intrat în aria e -

business fără să dezvolte mai întâi o strategie de integrare a activităţilor de comerţ electronic cu strategie

generală de af aceri a firmei, planificarea strategic ă fiind de o importanţă co vârşitoare în acest caz. Cele mai

importante riscuri e-business sunt: direcţia strategică, me diul competitiv, depe nde nţa de alţii, securitatea,

reputaţia, cultur a, tehnologia, guvernarea, manageme ntul proiectului, oper aţiile, legislaţia, resursele umane,

controalele procesului de afaceri, taxele. Aceste riscuri pot fi mapate într -o hartă triunghiulară cu trei

categorii majore: riscurile strategice, financiare şi operaţionale ocupă cele trei colţuri (figura următoare). Fiind

dat obiectivul strategic al firmei, un anumit risc poate fi caracterizat în unul din următoarele moduri:

periculos, nesiguranţă sau oportunitate. Pe măsură ce aplicaţiile şi tehnologiile e-business se dezvoltă, există

puţine obstacole care să stea în calea impleme ntării unei strategii de succes. Acestea sunt: infrastructure

62

variate în diferite ţări, probleme legate de incompatibilitatea sistemelor, limba, standar de comune, bariere

culturale, bariere individuale, bariere organizaţionale şibariere legale.

Cele mai semnificative obstacole în implementarea unei strategii de e-business de succes sunt

reprezentate de necesitatea refacerii procesului de afaceri, combinată cu lipsa abilităţilor e-business şi

integrarea sistemelor front-end cu cele back-end. Deoarece economia globală de vine norma acceptată, e-

business-ul global nu este numai o oportunitate ci şi o necesitate. Problemele legate de infrastructura de reţea,

managementul conţinutului, le gislative, f actorii culturali şi sociali sunt f actorii cheie pe care organizaţiile

trebuie să-i ia în considerare pentru aşezarea cu succes a fundaţiei pentru o strategie e-business globală.

Figura 103: Riscurile E-Business.

Pentru a crea valori acceptate de consumatori în secolul XXI şi pe ntru a creşte compania şi veniturile

acesteia, o companie trebuie să-şi schimbe modelul de afaceri şi să se angajeze în e-business. Fără angajarea

anumitor riscuri, companiile nu pot profita de oportunităţi şi nu se vor de zvolta în e-lume a actuală.

3.3 Modele E-Business

Modelul comerciantului reprezintă vânzarea pe we b de bunuri şi servicii de către angrosiştilor sau

detailiştilor. Bunurile şi serviciile ar putea fi unice pe web sau magazinul ar putea fi o extensie a unui magazin

fizic tradiţional. Acest model cuprinde şi afacerile care au decis să-şi completeze catalogul de preze ntare al

firmei cu un site we b sau au decis să migreze în totalitate către web. Printre beneficiile acestui model se

numără cererea în creştere de bunuri şi ser vicii printr-o intr are pe piaţă globală, un cost potenţial mai mic al

promo vărilor şi vânzărilor, servicii clienţi şi comenzi 24/7 şi marketing personalizat unul-la-unul. Modelul

licitaţie reprezintă implementarea unui mecanism de publicitate prin intermediul prezentării media a bunurilor

şi serviciilor. Veniturile sunt obţinute din licenţierea platfomelor, taxe de tranzacţii şi publicitate. Modelul

producătorului utilizează we b-ul pe ntru a micşora canalul de distribuţie, astfel încât, în locul utilizării

intermediarilor pentr u distribuirea produselor şi serviciilor pe piaţă, clienţii ajung direct la produc ător, prin

63

intermediul Internetului. De exemplu, Dell Computer Corporation utilizează acest model pentru a vinde direct

consumatorilor prin intermediul site-ului web (aproximativ 50% din vânzările Dell se fac prin web).

Modelul de afiliere este un model de tip „plată pentr u performanţă”, în c are veniturile sunt obţinute în

momentul în care consumatorii utilizează link-urile şi banner-ele pentru a cumpăr a bunuri şi servicii.

Marketingul afiliat are loc în momentul în care un site web (afiliatul) promo vează produsele şi serviciile altui

site web (comerciantul), în schimbul unui comision. Afiliatul câştigă un comision (de e xemplu 10% din

valoare a vânzărilor), în timp ce comercianţii o bţin o vânzare de la un site web partener (afiliatul). Prin mar

ketingul de afiliere, comercianţii îşi pot plas a banner –ele publicitare şi legăturile pe diverse site-uri din

întreaga lume, plătind comisionul numai în momentul în care acele link-uri generează o vânzare sau a

„direcţionare” c alificată. Site-urile de conţinut afiliate îşi pot converti conţinutul în comerţ electronic prin

popularea acestuia cu legături generatoare de ve nit. Modelul de publicitate: ca şi în modelele de afaceri

tradiţionale de publici tate, modelul de publicitate web oferă conţinut şi servicii (e -mail, chat, forumuri,

licitaţii etc.) care sunt suportate prin intermediul publicităţii prin banner -e şi alte forme de publicitate online.

Unele modele de publicitate sunt numite şi portaluri (precum AOL, Yahoo! şi AltaVista) în timp ce altele sunt

numite „modele libere” (precum Blue Mountain Arts – www.bluemountain.com), în timp ce cadourile ieftine

(precum felicitările electronice sau invitaţiile) ajută în crearea unui volum mare. Modelul infome diar este un

model we b în care „infomediarii” colectează date de la utilizatori, date pe c are le vând altor af aceri.

Utilizatorii sunt aduşi în site –ul infomediarilor de oferte gratuite, precum acces la Internet gratuit sau

hardware gratuit. Modelul de subscriere este cel în care utilizatorii plătesc accesul la un site şi la conţinutul cu

valoare mare pentru ei pe care doresc să-l acceseze. Unele modele oferă conţinut gratuit, pe lângă acest

existând şi conţinut „special” (premium) , dis ponibil numai abonaţilor. Modelul de publicitate poate aduce de

asemene a o parte din ve nituri. Modelul de brokeraj reprezintă un creator de piaţă we b care aduce împreună

cumpăr ătorii şi vânzătorii. Aceste model variază de la mall-urile online la intermediarii de acţiuni şi bonuri de

valoare, putând cuprinde B2B, B2C şi C2 C. Ve niturile sunt generate de taxe pe tranzacţii sau comisioane.

Modelul comunităţii virtuale – facilitează interacţiune a online între membrii unei comunităţi de utilizatori

(membrii, clienţi, parteneri, studenţi etc.). Acest model are ca scop uşurare a adăugării de conţinut în

comunitatea online de c ătre membrii acesteia. Veniturile sunt generate de taxele de abonare şi de cele

obţinute prin publicitate.

Modelul logistic: o afacere care utilizează Internetul pentr u a ajuta alte afaceri

să gestioneze f uncţiile logistice precum plăţile electronice, sistemele de comenzi sau

serviciile de distribuţie. Veniturile sunt o bţinute pe baza taxelor.

§4 E-Marketing

Marketingul este o operaţiune critică şi în acelaşi timp complexă a afacerii, care are ca simplu scop

maximizarea ve niturilor şi susţinerea operaţiunilor. Cu un asemenea scop lar g, marketingul integrează o

mulţime de procese, tehnologii şi strategii de afaceri. Internetul este unul din multele instrumente care pot fi

aplicate în mar keting, iar afacerile în creştere încorporează această mare reţea în strategiile de marketing

64

business-to-business. Utilizarea Internetului ca un instrument de marketing orientat c ătre consummator este

din ce în ce mai utilizată şi a fost acceptată ca instrument standard de marketing de către cea mai mare parte a

comunităţii de afaceri. În acelaşi timp, web-ul, e-mail-ul,

grupurile de dialog etc. sunt instrumente larg utilizate de programele de afaceri business-to-business. Dacă

este înţeles în mod corespunzător, Internetul po ate fi utilizat ca şi un complement al pr acticilor de marketing

existente, extinzând operaţiunile şi creând în acelaşi timp noi o portunităţi. Cheia mar ketingului de succes pe

Internet este aplicarea în modalităţi ino vative a puterilor acestui mediu în combinaţie cu practicile tradiţionale

de mar keting.

În mod tradiţional, cei patru „P ” ai marketingului (preţ, produs , piaţă şi promo vare) au fost

consideraţi ca fiind baza marketingului firmei. Utilizarea web-ului ca instrument de mar keting B2B sau B2C

aduce, pe lângă aceşti patru piloni, un al cincilea, persoanele.

Cea mai mare parte a marketingului pe Internet este similară marketingului tradiţional. Fie c ă este

bazat pe Internet, fie că este tradiţional, fiecare operaţiune de mar keting adresează cele cinci constante de mar

keting:

- Persoanele: cine sunt consumatorii ţintă? Companii precum Neilson, Forrester şi alţii, fac

numeroase studii în privinţa constantelor demografice pe Internet;

- Preţul: ce politici de preţ şi de plată acceptă consumatorii cu venituri suficiente? Dezvoltare a

tehnologiilor Internet ajută companiile să-şi reducă o parte din costuri, rezultând de aici preţuri

mai mici. În timp cenumărul de fur nizori ai unei firme a scăzut în gener al în ultimii ani,

deoarece companiile se angaje ază în marketingul relaţiilor care conduce la contracte pe termen

lung c u un număr mic e f urnizori, e xistă un trend între companiile care utilizează we b-ul în

creşterea număr ului de furnizori, mai ales în externalizarea unui număr de ser vicii

neproductive ;

- Produsul: Care sunt produsele care întâlnesc aşteptările consumatorilor? În timp ce service-ul

este o componentă importantă a produs ului unei companii, web-ul permite firmei să ofere

informaţii mai bune, ser vicii mai bune şi, deci, un produs mai bun. Există de asemene a

companii al căror produs este îns uşi site-ul web al companiei;

- Piaţa: unde va opera af acerea (locaţie fizică/geografică sau virtuală). Internetul poate fi utilizat

de către af aceri sub forma unui c anal de distribuţie, permiţând vânzări directe către

consumatori. Lanţul de apro vizionare este scurtat deoarece firmele pot să conduc ă tranzacţii

directe între furnizori şi utilizatorii finale, fără amestecul intermediarilor, la ora actuală toate

companiile mari având site -uri care permit acest lucru;

- Promovarea: ce formă de promo vare va ajunge la cons umatori (publicitate, broşuri, agenţi de

vânzare, suport-clienţi etc.)? Cele mai multe companii care deţin un site we b îl utilizează

pentru simpla promo varea a produselor. Aceste companii ar pute a achiziţiona „publicitate prin

banner-e” pe alte site-uri we b pentru a atr age tr afic către propriul site. Utilizarea

65

promoţională a we b-ului cuprinde de asemenea atragerea atenţiei media as upr a unei utilizări

no vatoare a Internet-ului de către o companie. Planul de mar keting este strategia de bază care

defineşte cele cinci constante de mai sus şi scoate în e videnţă cu se integrează diferitele

procese, tehnologii şi strategii. Mixul de marketing este configur aţia actuală a acestor

componente. Mar ketingul este în mod normal o operaţiune ino vativă care amestecă în mixul

de mar keting atât tehnologiile de comunicaţie deja clasice, cât şi pe cele mai noi. Internetul

este una din componentele „interesante”, adăugate de multe afaceri la mixul lor de marketing,

prezentând mijloace viabile de a extinde tacticile tradiţionale ale planului de marketing şi de a

întări şi mai mult puterile tehnologiilor care stau la bazalui. Cunoaşterea pieţei ţintă este

crucială, iar revizuirea bazei de consumatori existente este un bun punct de plecare pentru

dezvoltarea unui profil a tipului clientelei. Totuşi, revizuirea trebuie să ia în considerare şi alte

grupuri de potenţiali consumatori. Chiar şi cu o iniţiativă de cercetare concertată, mult firme

ide ntifică pieţele ţintă numai după testarea pieţei.

4.1 Mar ketingul pe Internet necesită ca analiza de mar keting să fie împărţită în două arii:

- Profilul de acces la Internet;

- Analiza pieţei ţintă.

Prin identificarea celor mai probabile gr upuri ţintă, riscul unei „reparări” aplanului de marketing este

redus. Cercetarea ar putea cuprinde studii demografice, conduse intern prin studii online şi campanii e-mail,

sau externe, prin consultanţi de piaţă specializaţi. Cercetarea preliminară ar trebui să cuprindă:

- Profilul de acces la Internet:

- Capacităţile tehnologice: care sunt facilităţile/capacităţile hardware şi software de acces la

Internet ale grupului ţintă? Strategia de mar keting ar trebui creată în jur ul acestor capacităţi;

- Mijloace de acces: cum şi unde accesează Internet gr upul ţină (acas ă, la ser viciu, la

bibliotecă, etc)? Desingul planului de mar keting ar trebui să reflecte aceste punct de acces.

Cum se compar ă acestea cu media tradiţională? Poate fi necesară utilizarea unei combinaţii de

media pe ntru a c âştiga acces la audienţa dorită;

- Utilizare: care sunt motivaţiile consumatorilor ţintă pentr u utilizarea Internetului? Adunarea de

informaţii, cumpărături, interacţiuni? Există şabloane de utilizare? Aceşti utilizatori sunt

utilizatori frecvenţi de Internet, ocazionali etc.?

- Capacităţile de comerţ electronic: există prejudecăţi împotriva comerţului electronic? Dac ă da,

c analele media alternative ar putea să le contra-atace etc.

- Atitudini şi psiho-grafice: care sunt sistemele de valori şi credinţe ale audienţei ţintă?

- Restricţii guvernamentale: există restricţii privitoare la vânzarea anumitor bunuri şi servicii?

- Media şi recreere: ce tip de media utilizează gr upul ţintă? Acest tip ar putea fi utilizat atât

pentru a ajuta prezenţa pe Internet, c ât şi în campaniile publicitare directe.

Analiza pieţei ţintă:

66

1. analiza pieţei ţintă: cine are nevoie sau doreşte produsele şi serviciile companiei? Întrebări

adiţionale: cine sunt clienţii companiei? Care sunt ne voile clienţilor? Ce fac din aceste organizaţii

potenţiali clienţi? Care sunt scopurile şi obiectivele companiei? Care sunt resursele companiei? Cine sunt

competitori şi cum se poate face diferenţa de aceştia? Care sunt riscurile şi veniturile identificabile? Care sunt

problemele financiare?

2. care este cea mai bună nişă de piaţă: care sunt forţele şi slăbiciunile competitorilor? Există

oportunităţi de niş ă pe ntru afacere? Există avantaje faţă de competiţie? Cum se poate diferenţia preţul de cel

al competiţiei? Care s unt forţe le şi slăbiciunile produselor? Care sunt ariile industriale în care se doreşte

vânzareaproduselor/seviciilor? Care este poziţia companiei pe piaţă? Ce fac

competitorii pe Internet?

3. generaţia pilot şi atragerea celor care prospectează: identificarea generaţiei pilot şi a activităţilor

de mar keting, asignare de responsabilităţi de mar keting celor care au interesul şi posibilităţile, implementarea

de sisteme administrative pentr u execuţia activităţilor de marketing, dezvoltarea unui program al campaniei

de marketing;

4. construirea relaţiilor prin convertirea celor care prospectează piaţa în clienţi pe termen lung:

ce activităţi şi paşi se pot adăuga la planul de marketing pentru a face tranziţia de la client potenţial (în

prospectare) la client „stabil”? Care sunt materialele necesare suportului procesului de construire a relaţiilor?

5. imagine: Ce imagine au clienţii despre companie ? Ce imagine sedoreşte a fi avută de c ătre clienţi

despre companie (Compania,Produsul companiei, Ser viciul clienţi din companie, Încrederea în companie,

Costul serviciilor etc. – toate parte a procesului online debranding);

6. procesul de vânzare: Ce tipuri de c umpăr ători vor fi atrase de produsele şi serviciile oferite? Ce

ne voi s unt s atisfăcute de produsele/serviciile oferite? Cu se poate prezenta soluţia companiei în faţa

clienţilor? Ce se formează o propunere care să reflecte imagine a si produsele companiei? Cum se pot

îmbunătăţi abilităţile de ne gociere şi „apro piere” de clienţi?

7. perspectiva clienţilor: Ce informaţii caută clienţii? Clienţii caută informaţii despre produse, ser

vicii, servicii-suport, alte modalităţi de utilizare ale produsului, detalii tehnice? Cum utilize ază Internetul

clienţii companiei? Internetul oferă un mediu unic pentr u mar keting, combinând cele mai dezirabile aspecte

ale mediilor conveţionale cu c apacităţile de acţiune instantanee ale consumatorilor potenţiali. Deoarece

utilizatorii Internet trebuie să găse ască compania pe Net, aceştia pot fi atraşi şi identificaţi într-o piaţă mai

îngustă decât în mediile tradiţionale. Co nsiderându-i potenţialul, Internetul este un mediu irezistibil.

4.2 Utilizarea serviciilor Internet în marketing

Cea mai frec ventă utilizare a mar ketingului tr adiţional pe web este crearea de magazine virtuale. Un

marketer on-line poate crea o pagină we b care să includă imagini spectac uloase despre produs (caracteristici,

detalii, utilizare, preţ) aşa c um sunt acestea în vitrinele reale pentr u a atrage ate nţia cons umatorilor. Un cons

umator interesat de un anumit produs prezentat pe pagina Web poate comanda direct prin WWW. Totuşi

securitatea pe Web nu este garantată. De aceea multe companii îşi onorează comenzile prin metodele clasice

67

de plată. O altă utilizare frecve ntă a web-ului este crearea unor “afişe” s au spoturi publicitare. Acestea sunt

exact ca cele văzute în mass media, deosebindu-se doar prin faptul că ele apar pe monitor. De exemplu, când

motorul de căutare NetSearch este lans at apar o mulţime de afişe si/sau spoturi împreună cu rezultatele

căutării. Aceste afişe conţin legături către site-urile Web de care aparţin.

4.3 Marketingul social pe Internet

Internet-ul are o istorie proprie faţă de cea a ser viciilor comerciale. În primul rând Internetul asigur ă

comunic are rapidă şi ieftină. Probabil astfel se explică faptul că aproximativ 90% din site-uri sunt

necomerciale. Tocmai această trăs ătur ă vine în susţinerea marketingului din domeniile nelucr ative. Kotler

propune următoarea de finiţie a mar ketingului social: „elaborarea, punerea în aplicare şi controlul

programelor urmărind creşterea adezi unii la o idee, cauză sau la un comportament social, în cadrul unui sau

mai multor grupuri vizate ”. Astfel, faţă de marketingul economic, în marketingul social obiectul schimbului

nu-l constituie neapărat un produs material, iar „răs plata” acţiunilor nu se e valuează ne apăr at în bani. Mar

ketingul social, prin gene za s a, îşi propune rezolvarea unor problem sociale globale (mondiale). Spre

deosebire de marketingul bunurilor de larg consum care este în primul rând o abordare microeconomică,

marketingul social este o abordare macroeconomică. De aici rezultă, într-o anumită măsur ă, trăsăturile şi

problemele specifice acestui domeniu. Principalul obstacol în realizarea acestui obiectiv îl constituie lipsa

unor fonduri financiare substanţiale. Aceste obstacole de vi n mai mari cu cât aria geogr afică a acţiunilor de

marketing social creşte, deoarece costul comunicaţiilor sporeşte proporţional cu distanţa. Pe Internet însă

distanţa nu contează, costul comunicaţiilor este acelaşi, este mic. Iată de ce marketingul din domeniile

nelucrative îşi găseşte o largă aplicabilitate, dar şi justificare pe Internet. Do vada o constituie raportul

superior al site-urilor necomerciale faţă de cele comerciale.

4.5 Marketingul serviciilor pe Internet

Marketingul serviciilor s-a dezvoltat puternic în ultimul deceniu şi pare că se buc ură de un s ucces

nemaipomenit şi pe Internet. În marketingul ser viciilor, personalul în contact (comunicaţiile pe care le

realizează) are cel mai important rol, urmat de ambianţă. Web-ul se do vedeşte a fi un s ubstituent excelent

atât pentru personal - datorită interactivităţii sale, cât şi pentru ambianţă - datorită posibilităţilor multimedia. O

firmă de servicii poate comunica cu clientul (prezenta şi oferi servicii) în timp real într-o ambianţă încântăto

are (multimedia) , indiferent de distanţă. Pe Internet se observă îndeosebi o proliferare a site-urilor agenţiilor

de turism şi de trans port internaţional, datorită oportunităţilor oferite de acest nou me dia.

4.6 Marketingul bunurilor de larg consum pe Internet

Marketerii şi-au impus preze nţa pe Web prin site-uri comerciale când corporaţiile, în special cele

produc ătoare de hardware şi software, au realizat că Webul este populat de oameni care au influe nţă

deosebită în luarea deciziilor de cumpăr are în firmele în care lucrează. Companiile au publicat informaţii on-

line despre produselelor în speranţa că profesioniştii, în mome ntul în c are se vor pregăti s ă f acă cumpăr

aturi, se vor gândi şi la produsele văzute pe Web.

68

4.7 Marketingul relaţiilor publice

Afacerile de succes recunosc valo are mar ketingului relaţiilor. Internetul este utilizat cu succes pentru

acest tip, prin utilizarea e-mail-ului şi a formularelor bazate pe we b. Clienţii pot să se înregistreze în cadrul

firmei, construindu-se astfel o bază de date care va fi utilizată pentr u colectarea şi calificarea relaţiilor cu

clienţii. Utilizarea Internetului pentru comunicaţia cu clienţii costă mult mai puţin decât utilizarea telefoanelor

în acelaşi scop.

Serviciul clienţi . Internetul permite companiilor să efectueze servicii pentru client în mod direct, la

costuri mult scăzute şi cu o conve nienţă mult mai mare decât la telefon. Fe dEx pretinde c ă a redus mult c

heltuielile prin faptul c ă permite clienţilor să verifice starea pachetelor prin site-ul web, făr ă a vorbi la telefon

cu un reprezentant al firmei.

Construirea încrederii . Încrederea este un factor semnificativ în marketing. Companiile pot utiliza

Internetul pentr u a încur aja clienţii să transmită mes aje în forum-urile de discuţii în chat, ceea ce presupune

comunicare deschisă şi construire încrederii.

Îmbunătăţirea imaginii . O companie mică poate acţiona pe Internet nu într-o manieră care să conduc

ă la suspiciune ci într-una care săi îmbunătăţe ască imagine a, mărime a percepută a firmei fiind un factor

important de influenţă pentru cumpărătorii din domeniul de afaceri.

4.7 Publicitatea on-line

Cu promisiunea unui viitor mai strălucit, firmele stau la pândă să atace utilizatorii Internet şi s ă-i

inunde c u informaţii despre pro dusele-la-cerere. Viitorul ne pregăteşte o nouă piaţă digitală, o lume unde

fiecare serviciu nu este prestat de un „c ăr ăuş ”, ci prin mo dem şi mo use. Cumpărături, plata comenzilor,

consultarea conturilor bancare, recreere - toate sunt gata s ă intre în cas a fiecăruia printr-un canal mult mai

eficient, la un cost redus. Interesant pare faptul că toţi vorbesc despre acest viitor, dar nimeni nu precizează cât

de curând vor ave a loc toate aceste schimbări pe

Internet. Unele schimbări au avut loc şi promit să redefinească stilul de viaţă al fiecărui bărbat,

femeie, copil de pe planetă. Publicitatea4, variabilă importantă a politicii promoţionale a întreprinderii

moderne, reprezintă unul din mijloacele cele mai utilizate în activităţile de piaţă – unii specialişti considerând-

o nervul politicii de comunicaţie a întreprinderii. Ea constituieunul din mijloacele prin care întreprinderea se

implică şi se raportează la e voluţia pieţei, îmbrăţişând o întreagă paletă de tehnici, proprii mai multor

discipline (sociologie, grafică, psihologie etc.). In esenţă, publicitatea cuprinde toate acţiunile care au drept

scop prezentarea indirectă - orală s au vizuală - a unui mesaj în le gătură c u un produs , serviciu, marcă sau

firmă de către orice susţinător. Car acteristic publicităţii este faptul ca e a reprezintă un mijloc de comunicaţie

de masă. In forma lor moderna mecanismele publicităţii corespund criteriilorcomunicaţiilor de mas ă, întruc

ât: mesajele publicităţii nu sunt transmise unui singur individ, ci unui întreg grup, mai mult sau mai puţin

numeros, de persoane ; rapo rtul între emiţătorul mesajului şi destinatar ul acestuia nu s unt directe, ci se

stabilesc prin intermediul unui anal de comunicaţie de masa (presa, radio, tele viziune, Internet).

69

Publicitatea online reprezintă, probabil, cea mai frec vent me nţionată mo dali tate de a f ace

marketing pe Internet. Dac ă, din punct de ve dere al mar ketingului „tradiţional”, există o confuzie regretabilă

între publicitate şi marketing, termenul generic de „publicitate” acoperind inclusiv concepte distincte ca

„promo varea vânzărilor” s au „relaţii publice”, şi în marketingul on-line această conf uzie s-a păstrat.

Conceptul de publicitate on-line are în vedere îns ă doar acţiunile prin c are organizaţia tr ansmite unei

audienţe generale s au specificate informaţii privind produsele şi ser viciile sale, despre mărcile sale sau

despre sine îns ăşi. Ca şi în marketingul „tr adiţional”, este necesară operarea diferenţei dintre publicitatea

plătită, denumită în continuare „publicitate on-line” şi publicitatea gratuită, oferită fără nici un fel de pretenţii

financiare organizaţiilor de către alte organizaţii (ponderea acesteia este, datorită gratuităţii mult mai

pronunţate a Internetului, mult mai mare prin comparaţie cu marketingul tradiţional). Succesul publicităţii on-

line depinde în mod semnificati v de buna cunoaştere a domeniului (publicitatea) în ge neral cât şi de

cunoaşterea Internetului ca mediu de comunicare. Spre deosebire de publicitatea „tr adiţională”, în publicitatea

on-line nu există o separare foarte clar ă între beneficiarul de ser vicii de publicitate şi furnizorul acestora,

putând exista situaţia în care un beneficiar poate de veni fur nizor de servicii de publicitate (de exemplu,

atunci când închiriază spaţii de publicitate pe propriul site we b altor firme, la r ândul s ău fiind preze nt cu

banner-e publicitare pe alte site-uri). Spre deosebire de publicitatea „tradiţională” şi modul în care decurge

comunicaţia de mar keting tradiţională prin interme diul acesteia, în publicitatea on-line elementul perturbator

are un efect mult mai semnificativ. Există un nivel destul de ridicat de conf uzie şi chiar de de zinformare în

reţea pentr u ca banner -ele publicitare ale diferitelor organizaţii să nu fie văzute sau diferenţiate de cele ale

competitorilor.

Publicitatea on-line este văzută de către specialişti ca fiind mai eficientă decâtpublicitatea "tr

adiţională". Principalele argume nte ale acestora se referă la:

- calitatea mai bună a audienţei vizate (din punct de ve dere al ve niturilor, nivelului de instruire,

preocupării pentru problemele de ordin tehnic şi tehnologie);

- selectivitate a mai bună (număr ul şi rata de creştere a site -urilor web foarte specializate

depăşeşte semnificativ aceleaşi referinţe pentru mediile de comunicare tr adiţionale - presa,

radioul sau televiziunea);

§5 Sisteme electronice de plăţi

Acest nou tip de comerţ a stimulat însă cererea pentru noi metode adec vate de plată. În c adr ul noului

concept de „sat global”, dezvoltarea unor activităţi comerciale între participanţi situaţi la mari distanţe

geografice unii de alţii nu poate fi concepută fără folosirea unor sisteme electronice de plăţi. Aceste noi

mijloace de plată permit transferarea comodă, sigură şi foarte rapidă a banilor între partenerii de af aceri. De

asemenea, înlocuirea monedelor şi bancnotelor (actualele forme tradiţionale de numerar) prin ceea ce

denumim bani electronici conduce, pe lângă reducerea posturilorde emitere şi menţinere în circulaţie a

numerar ului, şi la o sporire a flexibilităţii şi securităţii sistemelor de plăţii.

70

În dome niul mijloacelor electronice de plată, cercetările sunt în plină desfăşurare. Există numeroase

sisteme în curs de cheie ale acestor demersuri. Câte va sisteme de plăţi electronice mai cunoscute, grupate în

patr u cate gorii sunt:

1. sisteme cu carduri bancare;

2. sisteme on-line;

3. microplăţi;

4. cecuri electronice.

5.1 Sisteme de plăţi în Internet bazate pe carduri bancare (SET)

Multe cumpărări de bunuri şi servicii prin Internet se fac plătindu-se cu carduri bancare obişnuite

(Visa, MasterCar d etc.). Însă tranzacţiile cu carduri conţin informaţii confidenţiale privind car dul şi

informaţiile personale ale clienţilor, informaţii ce pot fiinterceptate în timpul transmisiei prin Internet. Fără o

aplicaţie specială, orice persoană care monitorizează traficul pe reţea poate citi conţinutul acestor date

confidenţiale şi le poate folosi ulterior. Este necesară elaborarea unor standarde s pecifice sistemelor de plăţi,

c are să permită coordonarea părţilor legitime implicate în transfer şi folosirea corectă a metodelor de

securitate. În 1996, MasterCard şi Vis a au convenit s ă consolideze standardele lor de plăţi electronice într-

unul singur, numit SET (Secure Electronic Transaction). Protocolul

5.2 SET îşi propune şapte obiective de securitate în e-commerce:

1. să asigure confidenţialitate a instrucţiunilor de plată şi a informaţiilor de comandă, c are sunt transmise

odată c u informaţiile de plată;

2. să gar ante ze integritate a tuturor datelor transmise;

3. să asigure autentificarea cumpărătorului precum şi faptul că acesta este utilizatorul le gitim al unei mărci de

card;

4. să asigure autentificarea vânzătorului precum şi faptul că acesta accept tranzacţii cu card-uri prin relaţia sa

cu o instituţie financiar ă achizitoare ;

5. să folosească cele mai bune metode de securitate pe ntru a proteja părţile antrenate în comerţ;

6. să fie un protocol care să nu de pindă de mecanismele de securitate ale transportului şi care s ă nu împie

dice folosirea acestora;

7. să faciliteze şi să încurajeze interoperabilitatea dintre furnizorii de soft şi cei de reţea.

Aceste cerinţe sunt satisfăc ute de următo arele caracteristici ale acestei specificaţii:

1. Confidenţialitatea informaţiei – pentru a facilita şi încuraja comerţul electronic folosind cărţile de credit,

este necesară asigurarea deţinătorilor de cartele ca informaţiile de plată să fie în sigur anţă. De aceea, contul

cumpăr ătorului şi informaţiile de plată trebuie să fie securizate atunci când traversează reţeaua, împiedic ând

interceptarea numerelor de cont şi datele de expirare de către persoane ne autorizate. Criptarea mesajelor SET

asigură confidenţialitatea informaţiei;

2. Integritatea datelor – aceste specificaţii garantează că nu se alterează conţinutul mesajelor în timpul

transmisiei acestora prin reţea. Informaţiile de plată trimise de cumpărător la vânzător conţin informaţii de

71

cerere, date personale şi instrucţiuni de plată. Dacă una din aceste informaţii este modificată, tr anzacţia nu se

va face corect. Protocolul SET foloseşte semnătura digitală pentru integritate a datelor;

3. Autentificarea cumpăr ătorului – vânzătorul are ne voie de un mijloc de verificare a clientului sau, a

faptului c ă acesta este utilizatorul legitim al unui număr de cont valid. Un mecanism care face legătura dintre

posesorul cărţii de credit şi un număr de cont specific va reduce apariţia fraudei şi, prin urmare, costul total al

procesului de plată. SET utilizează semnătura digital şi certificatele cumpăr ătorului pentr u aute ntificarea

acestuia;

4. Autentificarea vânzătorului – această specificaţie furnizează un mijloc de asigurare a clientului c ă fur

nizorul are o relaţie cu o instituţie financiar ă, permiţându-i acestuia s ă accepte cărţile de credit. SET

utilizează semnătura digitală şi certificatele vânzătorului pentru autentificarea acestuia

5. Interoperabilitate – protocolul SET trebuie să fie aplicabil pe o varietate de platforme har dware şi soft.

Orice cumpăr ător trebuie să poată să comunice, cu softul său, sau orice vânzător. Pentru interoperabilitate,

SET foloseşte formate de mes aje şi protocoale specifice;

6. Cumpărarea electronică – într-un scenariu tipic de e-commerce, etapele procesului de c umpărare sunt

următoarele:

- Cumpăr ătorul po ate căuta bunuri şi ser vicii având mai multe posibilităţi:

- Foloseşte un browser pentru a consulta cataloage online din

pagina de Web a vânzătorului;

-consultă un catalog s uplime ntar aflat pe un CD-rom;

-consultă un catalog pe hârtie.

-Cumpăr ătorul ale ge bunurile pe c are doreşte să le cumpere;

-Cumpăr ătorului îi este prezentată o listă a bunurilor, incluzând preţul acestora şi preţul total, cu tot cu taxe.

Ace astă listă trebuie furnizată electronic de serverul vânzătorului sau de softul de cumpăr are electronică din

calculatorul clientului. Uneori se acceptă negocierea preţului;

-Cumpăr ătorul alege mijloacele de plată. De exemplu po ate fi aleasă ca mijloc de plată cartela de credit

(cardul) ;

-Cumpăr ătorul trimite vânzătorului o cerere împreună cu instrucţiunile de plată. În această specificaţie,

cererea şi instrucţiunile de plată sunt semnate digital de c ătre cumpărătorii care posedă certificate;

-Vânzătorul solicită autorizaţia de plată a clientului sau de la instituţia financiară a acestuia;

-Vânzătorul trimite confirmarea cererii;

-Vânzătorul trimite bunurile sau înde plineşte serviciile solicitate în cerere;

-Vânzătorul solicită plata bunurilor şi serviciilor de la instituţia financiară a cumpărătorului

5.3 Elementele şi participanţii cei mai des întâlniţi în procesarea online a plăţilor sunt următorii:

Acquiring Bank: în procesarea onli ne a plăţilor, o „Acquiring Bank” oferă conturi de comerciant

Internet. Un comerciant trebuie să deschidă un „Internet Merchant Account” cu o astfel de bancă pentr u a

72

activa autorizarea şi procesarea online a plătilor prin car d de credit. Intre exemplele de Ac quiring Bank se

număr ă „Merchant eSolutions”, precum şi cele mai mari bănci;

Autorizarea: procesul prin care cardul de credit al clientului este verificat ca fiind activ şi că e xistă

credit dis ponibil pentr u a efectua o tranzacţie. Pentru plăţile online este verificată de asemenea potrivirea

între informaţiile de facturare oferite de client şi informaţiile deţinute de compania emitentă a cardului de

credit;

Credit Car d Association: o instituţie financiar ă care oferă servicii pentru carduri de credit, ser vicii

recunoscute şi distribuite de banca emitentă a clientului (Customer Issuing Bank). Între exemple se numără

Vis a şi MasterCard;

Clientul: deţinătorul instrume ntului de plată (car d de credit, de de bit sau cec electronic);

Banca emitentă a clientului: o instituţie financiară care oferă clientului un card de credit sau un alt

instrument de plată. In timpul procesului de achiziţie, banca emitentă a clientului verifică f aptul că informaţia

transmisă comerciantului este validă iar clientul are fonduri s au o limită de creditare

suficientă pe ntru a se putea efectua ac hiziţia propusă;

Mechant Account: un cont special dintr-o „Ac quiring Bank” c are permite comercianţilor să accepte

carduri de credit prin Internet. Comerciantul plăteşte de obicei o taxă de procesare pentru fiecare tranzacţie

încheiată, cunoscută sub numele de „discount rate”. Procesul prin care un comerciant îşi crează un cont de

acest tip este similar procesului efectuat pentru luarea unui împr umut de la o bancă;

Comerciantul: o persoană juridică ce vinde produse sau ser vicii;

Ser viciul de procesare a plăţilor (PPS): un serviciu c are oferă conectivitate între comerciant, client şi

reţelele financiare, în vederea procesării autorizărilor şi plăţilor. Acest serviciu este operat de obicei de o terţă

parte, precum VeriSign;

Procesorul: un centru de date care procesează tr anzacţii de cărţi de credit şi transferă fondurile către

comercianţi. Procesorul este conectat la site –ul comerciantului în numele „Acquiring Bank”, prin intermediul

serviciului de procesare a plăţilor;

Transferul (încheierea): procesul prin care tranzacţiile cu coduri de autorizare sunt transmise

procesorului pentr u plata c ătre comerciant. Prin acest proces electronic sunt transferate toate fondurile

obţinute din tranzacţie către „Ac quiring Bank”, pentr u depozitare. Procesarea plăţilor online este similară

procesării plăţilor în „lume a offline”, cu câte va excepţii. Astfel, în lume a online, magazinul şi tranzacţia

sunt virtuale, însemnând f aptul că nu este preze nt cardul de credit, iar informaţiile despre tranzacţie sunt tr

ansmise şi procesate prin intermediul reţelei comerciantului. Din această cauză, comercianţii sunt consideraţi,

de către asociaţiile de carduri de credit, responsabili legal pentru tranzacţii fraudulente. Pentru e vitarea

acestui lucr u, comercianţii trebuie să fac ă paşi adiţionali pe ntru protejarea de frauda online, paşi care

cuprind verificarea faptului c ă informaţiile despre car d s unt transmise de c ătre ade văratul proprietar şi

protecţie împotriva încercărilor de pătr underi ne autorizate în infrastructura reţelelor şi aplicaţiilor acestora.

Procesarea plăţii po ate fi divizată în două faze majore: autorizarea şi înc heierea (transferul). Autorizare a

73

verifică atât disponibilitatea şi activarea cardului de credit, cât şi disponibilitatea unui credit suficient pentru

efectuarea tranzacţiei. Transferul presupune transferul banilor din contul clientului în contul comerciantului.

Paşii sunt următorii:

1. Clientul decide să facă achiziţii pe site-ul comerciantului, face verificarea finală şi introduce informaţiile

despre car dul de credit;

2. Site-ul web al comerciantului recepţionează informaţiile de la client şi le transmite către serviciul de

procesare a plăţilor (Payme nt Processing Service);

Figura 104: Autorizare a plăţii de pe un card de cre dit pe ntru e fectuare a de cumpărături online .

3. Ser viciul de procesare al plăţilor transmite informaţia c ătre Procesor;

4. Procesorul transmite informaţia către banc a emitentă a car dului de credit al clientului;

5. Banca emitentă transmite rezultatul tranzacţiei (autorizare sau negare) către Procesor;

6. Procesorul transmite rezultatul tranzacţiei către serviciul de procesare a plăţilor;

7. Ser viciul de procesare a plăţilor transmite rezultatele către comerciant;

8. Comerciantul acceptă s au respinge tranzacţia şi transferă bunurile, dacă e necesar. Comerciantul trebuie să

aibă în vedere precauţii adiţionale pentru a asigura faptul că clientul este ade văr atul posesor al cardului sau

că acesta (c ardul) nu a fost fur at

Figura 105: Transferul fondurilor din contul de card al clientului în contul comerciantului.

74

Procesul de înc heiere/transfer transferă fondurile către banca comerciantului din contul de card al clientului.

Procesul este acelaşi ca şi în cazul în care tranzacţia este offline, după cum se poate obser va şi în figura de

mai sus.

5.6 CyberCash

Fondată în august 1994, firma CyberCas h Inc. din SUA pro pune în aprilie 1995 un mecanism sigur

de tranzacţii de plată cu c arduri bazat pe un ser ver propriu şi oferind servicii client pentru vânzători.

Folosirea serverului CyberCas h asigură posibilitatea de urmărire şi control imediat a tranzacţiilor. Pe de altă

parte, trecerea prin ser ver face sistemul mai lent şi dependent de timpii de răspuns ai acestuia. Acest e lucruri

fac CyberCas h mai puţin confortabil şi mai costisitor, în special pentru tranzacţiile de plată c u sume mici. Îns

ă criptarea c u chei publice asigură un nivel înalt de securitate. CyberCash implementează un sistem care

realizează protecţia cardurilor de credit folosite în Internet. Compania, care furnizează soft atât pentru

vânzători, cât şi pentru cumpărători, o perează un gateway între Internet şi reţelele de autorizare ale

principalelor firme ofertante de carduri. Cumpăr ătorul începe prin a descărca softul specific de portofel, cel

care accept criptarea şi prelucr area tranzacţiilor. La fel ca un portofel fizic care poate conţine mai multe car

duri banc are diferite, portofelul soft al cumpărătorului poate fi folosit de către client pentru a înregistra mai

multe carduri, c u c are va f ace ulterior plaţiile. Un soft similar furnizează ser vicii la vânzător.

5.7 Sistem on-line de plată cu moneda electronică ECash

Ecash reprezintă un exemplu de sistem electronic de plăţi, care foloseşte poşta electronică sau Web-ul

pentru implementarea unui concept de portofel virtual. A fost dezvoltat de către firma DigiCas h Co . din

Olanda, firmă fondată de David Chaum. Prima demonstraţie a fost făcută în 1994 la prima conferinţă WWW,

printr -o legătură Web între Ge ne va şi Amsterdam. Ulterior a fost implementată de bănci din SUA (Mark

Twain Bank of Missouri), Finlanda şi din alte ţări. Este prima soluţie totalme nte soft pentru plăţile

electronice. ECash reprezintă un sistem de plăţi complet anonim, ce foloseşte conturi numerice în bănci şi

tehnica semnăturilor oarbe. Tranzacţiile se desfăşoară între cumpăr ător şi vânzător, care trebuie s ă aibă

conturi la aceiaşi banc ă. Cumpăr ătorii trebuie să înştiinţeze banca cu privire la f aptul că doresc să transfere

bani din conturile lor obişnuite in aşa numitul cont eCash Mint. In orice moment, cumpărătorul poate

interacţiona de la distanţă, prin calc ulatorul s ău, cu contul Mint şi, folosind un client soft, poate retrage de

aici fonduri pe discul calculatorului său. Acestor fonduri sunt protejate criptografic. Ca urmare, discul cumpăr

ătorului de vine un veritabil, „portofel electronic”. Apoi, se pot executa plăţi între personae individuale sau

către firme, prin intermediul acestor eCash. Principiul funcţionării lui ECash - ECash are un caracter privat:

deşi banca ţine o evide nţă a fiecărei retrageri eCash şi a fiecărui de pozit Mint, este imposibil ca banca să

stabile ască utilizarea ulterioară a lui eCas h. Ace astă proprietate se datorează folosirii unor criptosisteme cu

chei publice RSA, cu o lungime a cheii de 768 biţi. Pe lângă anonimitatea plăţilor, eCash asigură şi no

nrepudierea, adică rezolvarea oricăror dispute între cumpărător şi vânzător privind recunoaşterea plăţilor. De

asemene a, prin verificare în baza de date a băncii, este împiedicată orice dublă cheltuială din e Cash.La fel ca

75

şi banii reali (banc note, monede), banii electronici eCash pot fi retraşi sau depozitaţi pe ntru a fi

tranzacţionaţi. De asemenea, ca şi în c azul banilor fizici, o persoană po ate transfera posesia unui cont eCash

unei alte pers oane. Insă, s pre deosebire de banii conve nţionali, atunci când un client plăteşte unui alt client,

banca electronică joacă un rol aparent modest, dar esenţial, după cum se va o bserva şi în continuare.

ECash reprezintă o soluţie de plăţi soft on-line, care constă în interacţiunile dintre 3 entităţi:

- Banca - emite monede, validează mone dele existente şi schimbă monede reale pentru eCash;

- Cumpăr ătorii - au cont în bancă, în care pot încărca mone de reale pentru utilizare cu eCash;

- Vânzătorii - acceptă mo nede eCash în schimbul unor bunuri sau servicii; eCash este

implementat folosind criptografia cu chei publice RSA. Fiecare utilizator are propria-i pereche

de c hei (publică-E şi privată-D). De aceea, este nevoie de un soft special pentru gestiunea

eCash:

- La nivel de client - un program numit portofel electronic (cyberwallet);

- La nivel de vânzător - un program special eCash

5.7 Retragerea de mo nede eCash de la bancă

Software-ul cyberwallet al clientului calculează câte mone de digitale şi de ce valori sunt necesare pe

ntru a satisface cererea de plată. Apoi, programul generează în mod aleator numere de serie pentru aceste

monede. Aceste numere sunt suficient de mari (100 de cifre zecimale) pentru c a să fie foarte mică

probabilitatea c a altcineva să genereze aceleaşi valori. Aceste numere de serie sunt apoi făcute „ano nime”, cu

ajutorul tehnicii semnăturilor oarbe. Acest lucru se realizează prin multiplicare a lor cu factor aleator. Aceşti

bani „anonimi” sunt apoi împachetaţi într -un mesaj, semnaţi digital cu cheia pri vată a clientului, cifraţi cu

cheia publică a băncii şi apoi trimişi electronic la bancă. Când banca recepţionează mesajul, ea verifică

semnătur a. Apoi s uma retrasă poate fi debitată din contul clientului care a semnat cererea. Banc a semnează

moneedle electronice cu cheia sa privată şi le returnează la client, criptate cu cheia publică a

acestuia. Prin folosirea semnăturii oarbe, se previne ca banc a să po ată recuno aşte monedele ca

venind dintr-un anumit cont. În loc ca banc a să creeze monede electronice „al be”, calculatorul unui utilizator

este cel care creează în mo d aleator aceste monede. Apoi ascunde aceste monede, fiecare într-o anvelopă

digitală specială, şi le trimite pe rând către banc ă. Banca retrage, la fiecare recepţie, moneda din cont şi

verifică validarea digitală a monedei.

5.8 NetCash

NetCas h reprezintă un alt exemplu de sistem electronic de plăţi de tip on-line, fiind elaborat la Information

Science Institute de la University of Southern California. Cu toate că sistemul nu asigur ă anonimitatea totală

a plăţilor, la fel ca eCash (banii pot fi identificaţi), NetCas h oferă alte mijloace prin care să se asigure plăţilor

un anumit grad de anonimitate şi securitate. Sistemul se baze ază pe mai multe servere de monede distribuite,

la care se poate face schimbul unor cecuri electronice (inclusiv NetCheque) în mo neda electronică. Sistemul

76

NetCas h constă din următoarele entităţi:

- Cumpăr ători;

- Vânzători;

- Ser vere de mo nedă ( SM).

O organizaţie care doreşte să administreze un se rver de monedă va trebui să obţină o aprobare de la o

autoritate centrală de certificare. Ser verul de mone dă va genera o pereche de chei RSA, publică şi privată.

Cheia publică este apoi certificată prin semnătura autorităţii centrale de certificare. Acest certificat conţine

identificator (id), numele serverului de mone dă, cheia publică a ser verului de mone dă, datele de eliberare şi

expirare, to ate semnate de autoritatea centrală.

Monedele electronice eliberate de ser verul SM constau în următoarele:

1. Nume SM;

2. Adresa de reţea a SM;

3. Data expirării;

4. Număr ul de serie;

5. Valoarea.

Banii sunt apoi semnaţi cu cheia privată a ser verului SM. SM ţine e vide nţa

tuturor seriilor de bani emişi de el. În acest caz, validitatea şi o dublă cheltuire pot fi verificate de fiecare dată

când se face o cumpărare sau un schimb de cec. Atunci când se face verificarea unor bani ce se cheltuiesc,

seriile lor sunt şterse din baza de date a SM iar banii sunt înlocuiţii cu alte serii. Un cec electronic poate fi

schimbat la un SM cu bani electronic.

Pentru asigur area anonimităţii plăţilor, SM nu este autorizat să memorize persoanele şi adresele lor.

Destinatorii unor astfel de mone de pot naviga apoi la orice alt SM, pentru a schimba modele obţinute anterior

cu altele, obţinându-se în acest fel o mai mare anonimitate.

Tr anzacţia de c umpăr are folosind NetCas h se face în 4 paşi:

1. Cumpăr ătorul trimite monedele electronice, în cadrul mesajului de plată existând şi ide ntificatorul

serviciului de c umpărare, o cheie secretă generată doar pentru acea tranzacţie şi o cheie publică de sesiune,

toate criptate cu cheia publică a vânzătorului. Cheia secretă va fi folosită de vânzător pe ntru a stabili un canal

criptat cu cumpărătorul. Cheia publică este folosită ulterior pentru verificarea cererilor de plată ve nite de la

acel cumpărător;

2. Vânzătorul trebuie să verifice validitate a mo nedelor electronice primite. Pentru aceasta, le va trimite către

un SM pe ntru a le schimba cu alte monede electronice sau cu un cec. Vânzătorul ge nerează o nouă c heie

secretă simetrică de sesiune pe care o va trimite împreună cu banii la SM. Întreg mesajul este criptat c u cheia

publică a ser verului;

3. Ser verul SM verifică faptul că banii s unt valizi, consultând baza s a de date. Un ban este valid dac ă număr

ul său de serie apare în baza de date. SM va returna vânzătorului noi mone de electronice sau un cec, criptate

cu c heia secretă de sesiune a vânzătorului;

77

4. Primind noii bani (sau cecul), vânzătorul se convinge că a fost corect plătit de cumpărător. Acum el va

returna acestuia o confirmare, semnată cu c heia sa privată şi cifrată cu c heia secretă de sesiune a cumpăr

ătorului. Avantajele folosirii NetCash sunt scalabilitatea sistemului şi securitatea. El este scalabil, întruc ât se

pot instala SM multiple. Securitatea este asigurată de protocoalele sale criptografice. Spre deosebire de eCash

îns ă, sistemul NetCas h nu este complet ano nim. Este dificil, dar nu imposibil, pe ntru un SM s ă păstreze

înregistrări despre persoanele cărora li se emit monede şi de la care se primesc aceşti bani înapoi.

Abilitatea cu care se folosesc mai multe ser vere SM creşte gradul de anonimitate al

plăţilor.

5.8 Sisteme de micro-plăţi

Există deja, aşa c um s-a văzut până ac um, un număr de protocoale de plată în comerţul electronic

destinate unor tranzacţii „mari”, de 5 USD, 10 USD şi mai mult. Costul per tranzacţie este, de obicei, de

câţiva cenţi plus un procent din suma vehiculată. Atunci când aceste costuri sunt aplicate la tranzacţii cu valori

mici (50 de cenţi sau mai puţin), costul de vine semnificativ în preţul total al tranzacţiei. Ca urmare, pentru a

obţine efectiv un preţ minim pe ntru anumite bunuri şi servicii „ieftine” ce urmează a fi cumpăr ate, vor fi

utilizate noi protocoale. Există o serie de servicii on-line, care promo vează ziare, magazine, referinţe de

muncă şi altele, toate oferind articole individuale care sunt ieftine dacă s unt vândute separat. Avantajul de a

cumpăra articole individuale ieftine poate face aceste servicii mai atractive utilizatorilor ocazionali ai

Internetului. Un utilizator care nu agreeaz ă idea de a deschide un cont de 10 dolari cu un e ditor de public aţii

necunoscut, po ate fi dispus să cheltuiasc ă câţiva cenţi pe ntru a cumpăra un articol interesant la prima

ve dere. O aplicaţie „ieftină” frecve ntă o reprezintă plata vizitării situ-rilor în Internet. Sub forma de concept

şi proiecte experimentale, micro -plăţile se adresează ne voii existenţei unei scheme simple, ieftine, care să

poată suporta economic plăţi foarte mici, câţiva dolari, cenţi şi chiar fracţiuni de cenţi.

5.9 Interacţiunea dintre Client, Broker şi Vânzător

Paşii pentru o sesiune completă MilliCent, incluzând cumpăr area de către broker a scrip-ului

vânzătorului:

1. pas ul iniţial se petrece doar o singur ă dată pe sesiune. Clientul face o conexiune sigur ă cu broker-

ul pentru a o bţine un scrip de la broker. Clientul cere un scrip de la broker, de exemplu la începutul zilei.

Brokerul returne ază scrip-ul broker iniţial şi secretul asociat;

2. al doilea pas se petrece de fiecare dată când clientul nu mai are scrip pentru un vânzător. El

contactează broker-ul, folosind scrip-ul brokerului pe care îl deţine din pasul 1, cerând s ă cumpere un scrip

vânzător;

3. al treilea pas apare doar dacă broker-ul trebuie să contacteze vânzătorul pentru a cumpăr a scrip.

Dacă broker-ul nu are deja scrip de la vânzător, îl cumpără. Va cere un scrip de la vânzător iar acesta i-l va

returna

împreună cu secretul asociat;

78

4. în al patrulea pas, broker-ul fur nize ază scrip-ul vânzătorului c ătre client. Broker-ul returne ază la

client scrip-ul vânzătorului şi restul (în scrip broker).

5. în al cincilea pas clientul, utilizând scrip-ul, face o c umpărare de la vânzător. Acesta returne ază

restul (în scrip-ul vânzătorului) la client. Într-o tranzăcţie tipică MilliCe nt, atunci când clientul are deja scrip-

ul vânzătorului, îl utilizează direct pentru a face o cumpărătură. Aici nu există vreun mesaj suplimentar sau

interacţiune cu broker-ul.

5.10 CyberCoin

Sistemul de micro-plăţi CyberCoin poate realiza în Internet plăţi de la sume mici de câţiva cenţi, până

la zece dolari, acoperind astfel o zo nă în c are sistemul ce utilizează cărţile de credit nu este economic.

Vânzătorii de pe Web care oferă ser vicii şi produse la preţuri foarte mici şi doresc să livreze ime diat

respectiva marfă, au ne voie de o metodă de plată diferită de cartelele cu microprocesor, dar asemănătoare cu

plata cash ce se efectuează şi în magazine. Ser viciul CyberCoin de la CyberCash a fost lansat în septembrie

1996, ca un prim sistem de micro-plăţi în Internet. Consumatorii pot folosii conturile existente deja în bănci

pentr u a tr ansfera valori în softul portofel electronic propriu. Altă posibilitate este de a înc ărca fonduri

directe de pe o carte de credit, printr-o tranzacţie obişnuită cu astfel de mijloace. În ambele cazuri, banii reali

rămân în custodia băncilor. Odată portofelul „umplut” cu fonduri, consumatorul poate începe să efectueze

micro-plăţi pe site-uri web ce sunt înregistrate de CyberCoin şi deţin un progr am numit CashRegister. Acest

soft suportă, de asemene a, şi plăţi cu c ărţi de credit (Vis a, MasterCar d, American Express şi Discover) şi

cecuri electronice PayNow. Din perspectiva utilizatorului, comerciantul pre zintă în pagina s a web o adresă

de plată (payment URL), împreună cu preţul afişat, adresă la care utilizatorul final trebuie să navighe ze.

Utilizatorului nu-i r ămâne decât s ă selecteze adresa URL respectivă pe ntru a achiziţiona bunul sau ser viciul

ales. Serviciul CyberCoin este implementat utilizând un concept cunoscut sub numele de CyberCoin. O

sesiune îndeplineşte o singură f uncţie primar ă: iniţierea unui sub-cont tranzitoriu, sub contul portofelului,

pentru fiecare sumă c are este cheltuită sau colectată. O sesiune poate semăna cu un car net de cecuri ce

conţine n cecuri. Fiecare „cec” poate fi utilizat do ar o singur ă dată. Sesiunea se termină atunci când s -au

consumat toate cecurile sau acestea au expirat. Un cec poate fi folosit doar pentru o singură plată s au depozit.

§6 Beneficiile integrării digitale pentru ţările în curs de dezvoltare

Succesul în Era Informaţiei depinde de răspândirea cât mai amplă a tehnologiilor IT societate. Noi

valori apar pe măsură ce oamenii acceptă şi înţeleg utilitatea ICT. Această schimbare în atitudine şi

comportament duce la soluţii creatoare şi la noi modele care pot reformula radical felul în care lucrează

firmele, spitalele, şcolile şi chiar administraţia publică. În societăţile avansate, nu numai o infrastructură mai

solidă vine în sprijinul tehnologiilor IT, cât mai ales ceea ce stă la fundamentul societăţii - educaţia şi

sănătatea. Spre deosebire de ţările avansate, lumea în curs de dezvoltare încă suferă în aceste domenii din

cauza bugetelor publice deficitare şi a distribuţiei inegale de resurse.

79

Puterea din ce în ce mai mare a răspândirii computerului ca mod de lucru, preţurile din ce în ce mai

scăzute pentru cip-urile de silicon sau electronice, precum şi avansul rapid al telefoniei mobile au făcut toate

aceste tehnologii accesibile către părţi ale lumii care de-a lungul istoriei au fost în urmă în adoptarea noilor

tehnologii. Dintr-o dată, această accesibilitate îngăduie ţărilor aflate în curs de dezvoltare să dobândească prin

Integrarea Digitală beneficii comune semnificative, mai ales dacă obiectivele de dezvoltare se sincronizează la

nivel local cu dorinţa comunităţilor de a se auto-evalua.

Noile ICT sunt un instrument puternic dar în acelaşi timp neutru, care poate fi folosit pentru rezolvarea

mai multor probleme comunitare. Totuşi, puterea lui reală constă în abilitatea de a susţine procese de

dezvoltare holistice care promovează beneficii sociale şi economice pe termen-lung. Mai precis, dacă

tehnologiile informaţiei şi comunicării sunt folosite eficient, ele pot ajuta la crearea unei forţe de muncă

instruite şi pot construi o economie de succes.

Valoarea unei reţele se măreşte pe măsură ce numărul membrilor care o formează creşte. Prin

participarea la reţeaua globală de informaţie, ţările în curs de dezvoltare nu numai că adaugă valoare, dar

profită în acelaşi timp de beneficiile reţelei pe care o folosesc pentru a comunica şi a face comerţ cu ceilalţi

clienţi. Iată încă un motiv în plus pentru ca ţările în curs de dezvoltare să se auto-evalueze şi să se lanseze în

lumea conectată digital.

Integrarea digitală creează noi oportunităţi de piaţă pentru companii şi indivizi, elimină barierele care

suprimă în mod tradiţional circuitul informaţiei şi lasă să circule bunurile către şi dinspre ţările în curs de

dezvoltare, promovând eficienţa ca scop final. Studenţii pot învăţa mai multe despre lume şi despre ei înşişi

prin folosirea reţelei globale. Oamenii de afaceri pot afla despre noi oportunităţi de desfacere pe piaţă şi

despre tehnici de management care să îmbunătăţească mersul firmei. Oficiile guvernamentale centrale şi

locale pot furniza mai eficient servicii publice. Persoane individuale pot comunica cu prietenii şi familia lor şi

se pot informa virtual despre orice se află în aria interesului lor.

Integrarea digitală poate oferi ţărilor în curs de dezvoltare metode noi de îmbunătăţire a vieţii sociale,

economice şi politice. Ideile şi oportunităţile pentru o viată mai bună sunt din ce în ce mai uşor de accesat pe

măsură ce tehnologiile informaţiei şi comunicării devin din ce în ce mai ieftine.

După automatizările de tip “back office” (sisteme de susţinere a infrastructurii) şi “front office”

(sisteme de acces la infrastructură) făcute de marile companii şi de organizaţiile guvernamentale în perioada

mainframe-urilor (calculatoare industriale) şi cea a PC-urilor(calculatoare personale), Internetul a adus o

schimbare mult mai radicală. El asigură accesul la economia electronică globală, în cadrul căreia

întreprinderile mici şi mijlocii pot concura la acelaşi nivel cu competitori mult mai mari, atâta timp cât posedă

o infrastructură capabilă să le susţină afacerea. Iar faptul că Internetul reprezintă o bună parte din această

infrastructură înlătură multe dintre barierele tehnice şi financiare ale acelor pieţe care, chiar cu cinci ani în

urmă, erau de neabordat. Mai mult, dezvoltarea accelerată a tehnologiilor mobile, în special a aplicaţiilor

WAP (Wireless Application Protocol), precum şi creşterea vitezei de transmitere prin dispozitive fără fir face

ca Internetul şi tranzacţiile bazate pe Internet să devină accesibile unui număr tot mai mare de oameni,

80

indiferent de localizare. Aceasta este o veste încurajatoare pentru economiile în curs de dezvoltare care sunt

formate, în majoritate, din întreprinderi mici şi mijlocii.

1.4. Factorii de success ai economiei digitale.

La începutul mileniului al doilea în care abia am păşit, una din cele mai importante schimbări la care

lumea trebuie să facă faţă este trecerea către o societate bazată pe Internet.

Aşa cum am mai menţionat într-unul din paragrafele anterioare, pe facilităţilor de comunicare dincolo de

graniţe, spaţiu şi timp oferite de Internet, economia „ortodoxă” (2) s-a transformat într-una „digitală”,

noua economie fiind dominată de micul „e”

Pe măsură ce economia digitală devine o caracteristică tot mai largă şi mai importantă a economiilor

naţionale, analizele comparative la nivel internaţional vor deveni esenţiale pentru înţelegerea diferenţierilor

între naţiuni şi pentru începerea unui dialog internaţional privitor la aspectele tehnologice, economice şi

politice implicate de construcţia comună a economiei digitale.

Câtele aspecte centrale (5) care trebuie luate în considerare de către guvernele lumii în cadrul noii

etape a construcţiei economiei digitale sunt:

arhitectura Internet şi a tehnologiilor legate de reţele;

legislaţia cu privire la conţinutul informaţional al InternetuluiThe regulation of informational

content on the Internet;

stabilirea cadrului legal necesar pentru crearea şi susţinerea noilor pieţe electronice şi a

noului mediu virtual de derulare a afacerilor electronice;

politicile guvernamentale cu privire la aspectele sociale cu implicaţii profunde ridicate de

importanţa tot mai mare a comunicaţiilor digitale..

Obiectivul major al politicilor guvernamentale este acela de a asigura o conexiune pe scară largă a

unui numar cât mai mare de oameni cu costuri cât mai reduse.

81

Politica privitoare la economia digitală nu e doar o problemă de programe guvernamentale, ci ea presupune

un dialog continuu cu firmele şi organizaţiile în ceea ce priveşte politicile şi legile care sunt necesare şi

dezirabile..

Competiţia pe piaţa electronică virtuală diferă faţă de competiţia pe piţele tradiţionale. În noul context

digital, specialiştii au sesizat câteva aspecte cu impact major asupra competiţiei:

pieţele electronice reduc costurile pentru producerea informaţiilor;

vânzătorii sunt forţaţi să reducă preţurile şi/sau să-şi îmbunătăţească serviciile către clienţi,

facilitându-le acestora găsirea de produse mai ieftine şi mai bune;

comparaţiile rapide permit clienţilor sau consumatorilor să obţină produsele şi serviciile

dorite într-un timp mult mai scurt;

comerţul electronic permite o mai facilă diferenţiere a produselor şi serviciilor, precum şi o

mai mare adaptare a acestora la nevoile clienţilor;

vânzătorii oferă produse şi servicii la preţuri mai mici datorită posibilităţilor de producere a

acestora cu costuri mai reduse.

Alţi factori competitivi care pot fi de asemenea luaţi în considerare sunt

mărimea firmei poate să nu mai reprezinte un avantaj competitiv semnificativ;

distanţa geografică faţă de consumator va putea avea un rol insignifiant;

barierele lingvistice vor putea fi uşor înlăturate.

Pentru a obţine o competiţie perfectă este necesar să se asigure următoarele condiţii:

să nu existe bariere pentru pătrunderea pe piaţă atât a cumpărătorilor, cât şi a vânzătorilor;

să nu existe influenţe individuale de nici un fel în cadrul pieţei;

să nu se practice diferenţieri între produse similare;

să se asugure o informare perfectă, atât a cumpărătorilor, cât şi a vânzătorilor, cu privire la

produsele şi participanţii de pe piaţă.

Într-o economie digitală asemenea condiţii pot fi realizate.

Competiţia pe piaţa virtuală este în creştere. Tot mai mulţi vânzători pătrund pe piaţă şi tot mai multe

informaţii devin disponibile atât pentru cumpărători, cât şi pentru vânzători. Micii comercianţi străini, care

anterior participau doar la competiţia pe piţele lor locale, . Small an foreign vendors, who previously

competed in their local markets, pot opera acum la nivel global. Companiile oferă o tot mai largă

diferenţiere şi costumizare a produselor oferite. În fine, aceste pieţe virtuale devin tot mai eficiente.

Unii autori (4)¤ au identificat câţiva factori de succes în economia bazată pe Internet. În Tabelul nr. 1.4 se

prezintă patru contributori principali la succesul pe piaţa electronică, împreună cu caracteristicile acestora.

82

Tabelul nr. 6.1

Contributorii la succesul pe piaţa electronică

Contributori Caracteristici

Produsele

digitizarea produselor şi a distribuţiei

acestora;

preţuri scăzute

adaptarea la dorinţele consumatorilor;

mai multe standarde şi informaţii

privind produsul;

folosirea multimediei la prezentarea

produselor

Industriile

diminuarea canalelor de distribuţie;

diminuarea inventarierilor;

rolul schimbat al partenerilor în

cadrul canalelor de

aprovizionare;

intermedierea electronică în locul

celei fizice;

rolul intermediarilor este de a potrivi cerinţele

speciale ale consumatorilor cu capabilităţile

vânzătorilor

Vânzătorii

reducerea costurilor şi a timpului de căutare pentru

consumator

preţuri mai mici datorate costurilor mai mici (lipsa

serviciilor fizice, inventarieri minime, ş.am.d.);

chiar şi companiile mici au o şansă

mare;

servicii superioare pentru

consumatori

83

CONSUMATORII

pieţele electronice afectează procesul de achiziţie al

consumatorului;

digitizarea mecanismelor de piaţă reduc costurile de

căutare (bani, timp şi efort cheltuit pentru obţinerea

preţului produsului, a informaţiilor legate de calitate

şi caracteristici ale produsului);

modalităţile de plăţi electronice vor deveni tot mai

larg folosite;

satisfacţie mărită pentru consumatori;

Un studiu asupra afacerilor în cadrul erei informaţion relevă următorii factori de influenţă asupra cererii

în cadrul economiei digitale (vezi Fig. 1.7):

1. o cultură care înţelege şi acceptă tehnologiile digitale

2. preţurile

3. nivelurile de îndemânare a utilizatorilor

4. infrastructura

5. macroeconomia

Pe de altă parte, parteneriatul în cadrul erei informaţionale pune în evidenţă următorii patru factori de

influenţă asupra aprovizionării în cadrul economiei digitală:

6. competitivitatea industriilor furnizoare

7. dorinţa şi abilitatea de a investi

8. accesul la forţa de muncă calificată

9. legislaţia

84

Figura 6.2 – Impactul celor 9 factori asupra economiei digitale

(situaţie comparativă: lider mondial vs. medie)

Dintre toţi aceşti factori care au un impact mai mare sau mai mic asupra economiei digitale (vezi scala de

la 1 la 10), evidenţiem doi dintre ei:

cultura ar putea fi cel mai semnificativ factor de succes. Într-o cultură pot pot exista câteva din

barierele cheie pentru o folosire mai mare a tehnologiilor digitale. În acest sens, populaţia, la toate

nivelurile (la domiciliu, la nivel de afaceri mici sau consilii de administraţie) ar trebui să realizeze

beneficiile şi să nu fie indiferentă sau ezitantă în ceea ce priveşte tehnologia informaţiei şi a

comunicaţiilor.

îndemânarea (aptitudinile) utilizatorilor în folosirea echipamentelor TI în mod eficace este de

asemenea foarte importantă, deoarece aceasta influenţează potenţialul crescut al pieţei.

În concluzie, reţelele digitale şi strategiile legate de comerţul electronic contribuie la transformarea

organizaţiilor şi a practicării activităţilor economice. Productivitatea crescută şi valurile scucesive ale

inovaţiilor vor genera avantaje economice durabile măsurabile pe scala e-economiei şi a reţelelor care o

definesc.

85

Mediile de afaceri de pretutindeni sunt din ce în ce mai încrezătoare în capacitatea şi performanţa

reţelelor informatice pentru a se integra în economia digitală globală. Lipsa de specialişti în domeniul reţelelor

rămâne punctul cel mai slab privind capacitatea acestor ţări de a face parte din economia bazată pe Internet.

Nici o ţară nu a descoperit încă strategia cea mai eficientă pentru combaterea lipsei cronice de astfel de

specialişti.

Oportunitatea de a obţine o astfel de eficienţă este aproape egală atât pentru ţările în curs de

dezvoltare, cât şi pentru concurentele lor de pe piaţa Europei occidentale. Există câteva soluţii pentru această

problemă care devine din ce în ce mai acută în fiecare an:

Promovarea unui sistem pertinent de calificare academic, instruirea cât mai multor specialişti sau

aducerea acestora din altă parte;

Reinstruirea profesioniştilor din industria non-IT este o opţiune viabilă, dar necesită o planificare

atentă şi investiţii considerabile în cursuri. Aceşti profesionişti trebuie mai apoi asistaţi şi susţinuţi

pentru a nu considera această perfecţionare profesională ca fiind o cale rapidă de obţinere a unor locuri

de muncă mai favorabile în străinătate ;

În mare măsură, experţii în reţele îşi pot stabili propriul lor preţ iar dinamica acestora este doar una

dintre consecinţele creşterii salariilor în domeniu. Costul activităţilor constante de recrutare şi instruire

reprezintă o cheltuială pe care nici o companie nu şi-o doreşte. Acest fapt afectează taxele locale,

inhibă crearea de noi locuri de muncă şi are impact negativ asupra economiilor locale.

Pe termen lung, lipsa competenţelor în domeniul reţelelor poate inhiba creşterea economiei în ţările în

care explozia Internetului reprezintă o oportunitate mult aşteptată pentru aderarea la economia digitală

globală, pe o bază cu adevărat competitivă.

Este deosebit de important ca fiecare ţară să vină în întâmpinarea aspiraţiilor de globalizare ale

întreprinderilor lor mici şi mijlocii pentru care Internetul reprezintă un adevărat imbold în atingerea

obiectivelor la scară mare.

Acţiuni efective adoptate cât mai curând pot să îmbunătăţească radical şansele de succes ale acestor

ţări, într-o perioadă de timp relativ scurtă

86

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În baza cercetărilor efectuate se menţionează că lucrarea tratează o problemă de mare actualitate, şi

anume, ea reflectă analiza evoluţiei, implementării şi dezvoltării comerţului electronic în întreaga lume,

dar mai ales în România. Ca rezultat se pot trage următoarele concluzii:

1. Se constată creşterea rolului furnizorului pentru asigurarea aplicaţiilor şi a infrastructurii necesare,

clientul concentrându-se asupra activităţilor specifice specializării sale. Există posibilitatea ca astfel să se

obţină o reducere a costului, ca un efect de scară, prin utilizarea în comun a aceleiaşi resurse. Furnizorul

devine furnizor de aplicaţii (ASP –“Application Service Provider”).

2. Noile metode de comerţ vor deschide noi pieţe pentru ele. Schimburile interactive de informaţii pe cale

electronică între societăţi şi administraţii vor simplifica procedurile. Datorită creări de documente

electronice în formate standard, birocraţia impusă întreprinderilor de către administraţie (în sectorul fiscal,

al formularelor etc.) va fi eliminată.

87

3. Tehnologiile informaţiei permit reducerea la minimum a costurilor de distribuţie, de exemplu, vânzarea

şi distribuţia programelor informatice într-o reţea de comunicaţii. Va putea fi posibilă, deci, reducerea

costurilor de distribuţie de la un capăt la altul al lanţului de distribuţie. Legăturile electronice între

producători şi detailişti permit diminuarea costurilor, reducând tranzacţiile pe hârtie şi/sau înlocuindu-le

în întregime prin tranzacţii electronice.

4. Se evidenţiază nevoia de securitate în sistemele informatice, aceasta reieşind din următoarele: fraudele

financiare cunosc o scădere considerabilă, în mare parte datorită implementărilor de tehnologii moderne

de securitate; atacurile de refuz al serviciului (DoS) care au ca principală ţintă site-urile firmelor ce fac

vânzări on-line cunosc o creştere alarmantă; furtul de informaţie (proprietate intelectuală) se menţine la

cote ridicate, similar cu anul anterior, ca urmare avem o rată a pirateriei ridicată.

5. Comerţul electronic este un astfel de mijloc care facilitează şi susţine asemenea schimbări pe scară

globală. El ajută companiile să fie mai eficiente şi flexibile în operaţiile interne, să conlucreze mai strâns

cu furnizorii şi să fie mai receptive la nevoile şi aşteptările clienţilor. În acelaşi timp, el permite

companiilor să selecteze cei mai buni furnizori indiferent de localizarea geografică a acestora şi să se

adreseze unei pieţe globale.

6. Comerţul electronic reprezintă tehnologia schimbării. Companiile care îl vor considera numai ca un

mijloc adiacent modului prezent de a-şi desfăşura afacerile vor obţine un beneficiu limitat. Beneficiile

majore vor reveni acelora care sunt dispuse să-şi schimbe modul de organizare şi desfăşurare a afacerilor

astfel încât să exploateze la maximum oportunităţile oferite de comerţul electronic.

7. Comerţul electronic oferă oportunităţi furnizorilor, precum şi avantaje comensurabile clienţilor:

prezenţa globală/alegere globală; competitivitate mărită/calitatea serviciilor; producţie pe scară largă

individualizată/produse şi servicii personalizate; scurtarea sau înlăturarea lanţului de aprovizionare /

răspuns rapid la cerinţele beneficiarilor; reducerea costurilor/preţuri mai mici; oportunităţi pentru noi

afaceri/produse şi servicii noi.

8. Comerţul electronic este într-o permanentă creştere, dar există numeroase aspecte ce trebuie clarificate

şi rezolvate înainte ca întregul potenţial al acestuia să fie atins: globalizarea, probleme contractuale şi

financiare, proprietatea, dreptul la intimitate şi securitate, interconectivitatea şi interoperabilitatea,

implementarea.

9. Dezvoltarea comerţului electronic, asociată creării de centre comerciale „virtuale”, ar putea conduce la

apariţia noilor operatori de distribuţie. Vor exista şi noi tipuri de distribuitori care utilizează sisteme

destinate distribuirii fizice a bunurilor, adaptate pentru livrarea directă de la producător la consumator sau

în cooperare cu un negociator electronic sau un „market maker”.

88

10. Comerţul electronic de tip bussines-to-consumer (B2C) nu va avea un impact semnificativ în sectoare

şi companii care, în viitor, nu vor adera la aceste trenduri importante. Răspândirea infrastructurii ITC, cel

puţin la nivelurile de bază, nu prezintă diferenţe importante la nivel regional. Diferenţele (dacă sunt) se pot

observa la nivel de natură a aplicaţiei, precum şi ca volum de activităţi întreprinse on-line. Chiar şi

regiunile, precum şi sectoarele avansate din acest punct de vedere, diferă în intensitatea şi complexitatea

cu care folosesc departamentele ITC pentru susţinerea proceselor de e-commerce.

11. Prin e-commerce se elimină prelucrările manuale ale datelor comerciale şi se permite aplicaţiilor

interne ale diferitelor companii să schimbe direct informaţiile faţă de comerţul tradiţional în care atât

sistemul informatic al cumpărătorului, cât şi al vânzătorului pot fi automatizate intern, dar ele rămân

izolate între ele.

12. Mutaţiile pe care societăţile vor trebui să le opereze pentru a se adapta la noile tehnologii vor avea

repercusiuni asupra ocupării în comerţ. Natura exactă a acestor repercusiuni va depinde de partea de piaţă

care va reveni vânzărilor „virtuale”. Comerţul electronic pare să fie în măsură a acapara o parte importantă

a pieţei şi, în această ipostază, o nouă diviziune a pieţei se va opera, probabil, în detrimentul formelor de

vânzare tradiţionale cum ar fi micile magazine, cu riscul de supraefective pe scară mare, în special în

magazinele cu suprafaţă mare. Este totuşi prematur de a

ignora posibilitatea ca elanul participării la o piaţă planetară lărgită să poată lăsa un spaţiu suficient

formelor de comerţ tradiţionale pentru a-şi păstra volumul în noua infrastructură, chiar dacă ar deţine o

parte redusă.

13. E-comerţul se înscrie într-un proces vast de evoluţie economică, socială şi culturală care se

caracterizează prin modelarea pieţei şi prin trecerea la o economie fondată pe învăţătură şi informaţie.

El poate să fie o formidabilă sursă de dezvoltare şi creştere şi un important agent social prin aceea că ajută

la crearea de instituţii sociale puternice.

14. Comerţul electronic pune la încercare utilitatea lanţurilor de aprovizionare lungi şi complexe. E-

comerţul oferă firmelor posibilitatea de a reacţiona mai rapid la oportunităţi şi de a se orienta după cerere.

15. Comerţul electronic reprezintă un canal de distribuţie alternativ faţă de cele clasice. Distribuţia prin

mai multe canale este utilizată de firmele comerciale cu scopul de a satisface mai bine sau mai multe

categorii de consumatori. Apelând la mai multe canale de distribuţie, firmele obţin avantaje importante: o

mai bună acoperire a pieţei, costuri de distribuţie mai mici, o “personalizare” mai accentuată a procesului

de vânzare.

89

16. Comerţul electronic poate fi privit şi ca un tip aparte de serviciu comercial, oferit în cadrul unei forme

de comerţ “în afara magazinelor”, care realizează tranzacţii comerciale on-line în care nu există vânzător

şi nici magazin fizic.

17. Din punctul de vedere al resurselor mobilizate pentru acest tip de afacere, comerţul electronic

înglobează elemente metodologice, tehnologice şi practice de ultimă oră: cele mai noi concepte de

dezvoltare a politicii de marketing a firmei de comerţ, tehnologii în domeniul tehnicii de calcul şi

telecomunicaţiilor, metode şi instrumente de plată, metode şi instrumente de proiectare a aplicaţiilor

informatice bazate pe cel mai nou instrument de comunicare la scară planetară: Internetul.

18. Implicarea Guvernului în dezvoltarea comerţului electronic din România se poate face în trei direcţii:

elaborarea reglementărilor şi ajustărilor legislative necesare creării unui climat propice afacerilor

electronice; susţinerea părţii de educaţie şi, nu în ultimul rând, poziţia de beneficiar direct al activităţilor

de comerţ electronic, odată cu trecerea la e-government, ceea ce va presupune ca majoritatea fluxurilor

informaţionale şi financiare ale administraţiei publice să folosească mijloacele electronice şi Internetul.

19. Deşi Internetul reprezintă forţa de schimbare a multor companii care desfăşoară activităţi tradiţionale,

avansul în tehnologie este dificil de prezis. Aşadar, există o limită în considerarea Internetului ca mediu

perfect de schimbare. Multe companii tradiţionale implementează acum serviciile de Internet, dar pentru a

putea avea succes nu este suficient numai acest lucru, ci îmbunătăţirea permanentă a acestora în funcţie de

cerinţele noului consumator.

20. Optarea pentru implementarea unei soluţii integrate de e-commerce implică unele riscuri pentru

întreprindere legate de volumul mare al investiţiilor iniţiale, costuri ascunse semnificative, incertitudini

privind adaptabilitatea ei şi responsabilităţile sporite încredinţate personalului.

21. Estimarea costurilor aplicaţiilor de e-commerce conduce la constituirea bugetelor pentru proiectele

care au drept scop realizarea unor astfel de aplicaţii. Dimensionarea corectă a bugetelor proiectelor

conduce la o mai mare şansă de reuşită a acestora, precum şi realizarea lor la timp în condiţiile de calitate

şi funcţionalitate dorite. Modelele pentru estimarea costurilor dezvoltate în cadrul acestui proiect au drept

scop atingerea acestor obiective.

1. Aplicarea noilor tehnologii informaţionale în domeniul comerţului este o cerinţă în mediul de afaceri

din zilele noastre. O securitate excesivă poate fi însă la fel de dăunătoare, precum lipsa acesteia.

Securitatea presupune implementarea unor măsuri adecvate, dar mai ales menţinerea acelor măsuri la

condiţiile impuse de atacurile tot mai complexe. În aceste condiţii, securitatea trebuie să fie o stare

90

permanentă. În condiţiile actuale date, sursa principală de atac o constituie hackerii şi (paradoxal) propriii

angajaţi. Cu alte cuvinte, trebuie să ne ferim de atacurile din exteriorul firmei, dar şi de atacurile din partea

propriilor angajaţi. Pentru a avea o securitate sporită la nivelul firmei, trebuie să fim conştienţi de

aceasta.

2. Internetul ca mod de comunicare modern, folosit şi de reţeaua globală TIPS, trebuie să găsească un

ecou imediat în rândul întreprinderilor, pentru a deveni un mijloc de utilizare în masă nu doar un

instrument de elită.

3. Întreprinderile de comerţ trebuie să-şi reexamineze strategia şi organizarea, activitate care va avea

repercusiuni în ceea ce priveşte formarea conducătorilor de întreprinderi şi a salariaţilor din perspectiva

de a-i pregăti şi motiva în vederea mutaţiilor permanente care se impun. Întregul lanţ de distribuţie de la

producător la consumator va trebui să se reorganizeze şi să-şi adapteze structurile şi strategiile în

consecinţă. De asemenea, se vor modifica relaţiile cu consumatorul. Este esenţial să sensibilizăm cetăţenii,

consumatorii şi conducătorii de întreprindere şi să analizăm nu numai efectele pozitive şi noile

perspective oferite comerţului şi consumatorilor, ci şi să studiem riscurile şi efectele colaterale negative pe

care le-ar putea provoca societatea informaţiei.

4. În afara vânzărilor directe consumatorilor finali, întreprinderile trebuie să fie interesate să

studieze şi perspectivele „întreprindere-întreprindere”. Poate fi vorba aici de cataloage sau de broşuri de

societăţi, permiţând întreprinderilor comerciale să-şi extindă gama de furnizori şi parteneri potenţiali, de

informaţii financiare şi de solvabilitate privind concurenţii sau furnizorii, precum şi de informaţii asupra

pieţelor şi asupra problemelor de reglementare, vizând în special pieţele locale.

5. Dezvoltarea comerţului electronic trebuie să fie în principal lăsată sectorului privat ca răspuns la forţele

pieţei, iar participarea la comerţul electronic trebuie să se realizeze printr-o piaţă competitivă, deschisă şi

corectă.

6. Intervenţia guvernului atunci când este necesară, trebuie să promoveze un mediu legal internaţional stabil,

să permită o alocare corectă a resurselor deficitare şi să protejeze interesul public. Asemenea intervenţii nu

trebuie să depăşească strictul necesar şi trebuie să fie clare, transparente, obiective, nediscriminatorii,

proporţionale, flexibile şi neutre din punct de vedere tehnologic.

7. Trebuie avut în vedere promovarea şi folosirea pe scară largă în toate ţările a mecanismelor care să asigure

input-ul sectorului privat precum şi implicarea acestuia în luarea deciziilor.

91

8. Pentru sporirea încrederii consumatorilor în utilizarea comerţului electronic trebuie acţionatastfel, încât

printr-un efort comun instituţionalizat firmele comerciale, vânzătorii de sisteme decalcul, asociaţiile

comerciale, organele şi organismele statului să coinştientizeze responsabilităţilece le revin.

9. Este necesară dezvoltarea infrastructurii informaţionale şi câştigarea încrederii în economiadigitală; o

structură informaţională solidă este atuul creşterii şi dezvoltării e-commerce.Funcţionalitatea stabilă şi

eficace a reţelelor are o importanţă fundamentală pentru viitorulcomerţului electronic.

10. Pentru a adera la e-commerce din lumea întreagă, sunt necesare norme comune în materie deoperabilitate:

accesul facil şi neîngrădit la infrastructura informaţională; protecţia consumatorului;promovarea unor politici

în domeniul financiar contabile/impozitare adaptate la comerţul electronic; protecţia proprietăţii intelectuale.

11. Pentru realizarea potenţialului e-comerţului este necesară o infrastructură informaţională globală

echitabilă. În plus, e-comerţul implică abordarea şi rezolvarea a o serie întreagă de alte probleme tehnice şi

juridice legate de criptarea şi monitorizarea fluxurilor informaţionale, crima transfrontalieră, tranzacţiile

financiare transfrontaliere, protecţia consumatorilor, frauda globalizată.

12. Elaborarea, de către specialişti în probleme bancare, a unui studiu privind modul cum se poate dezvolta în

sistemul bancar moldovenesc o soluţie de plată pe Internet acceptată de majoritatea băncilor, precum şi rolul

pe care TransFond poate (trebuie) să-l joace în acest sens. O colaborare între asociaţiile din domeniul IT&C,

Banca Naţionala a Moldovei şi Asociaţia Naţionala a Băncilor ar trebui să fie dezvoltată pentru a se putea

implementa un sistem funcţional de comerţ electronic.

13. Trebuie avute în vedere susţinerea unor programe pentru informarea IMM în privinţa avantajelor

comerţului electronic.

14. Se impune promovarea unor programe prin care să se mărească numărul de utilizatori Internet, în special

prin accesul de la domiciliu şi să se determine creşterea numărului de calculatoare destinat utilizării

personale. Ar putea fi utilă în acest sens experienţa altor ţări care au utilizat diverse metode cum ar fi

deducerea din impozitul pe venitul global a costurilor legate de achiziţionarea unui calculator. Proiectul RITI,

prin cele 2 componente ale sale RITI dot-Gov şi RITI – Acces, va încerca să încurajeze crearea Telecentrelor

Comunitare în zonele rurale. O altă soluţie ar putea fi crearea diverselor stimulente pentru cetăţeni în a utiliza

Internetul, cu acelaşi efect ca şi extinderea sistemului electronic de achiziţii publice în promovarea comerţului

B2B. Posibile acţiuni în acest sens ar fi plata pe Internet a utilităţilor publice sau obligarea administraţiilor

publice locale şi naţionale de a utiliza poşta electronică ca o metodă oficială de comunicare cu persoanele

fizice şi juridice.

92

15. Este necesară susţinerea şi crearea metodelor alternative de rezolvare a disputelor şi a codurilor de

conduită în domeniul comerţului electronic.

16. Trebuie iniţiate măsuri diverse pentru crearea încrederii utilizatorilor în economia digitală – de tipul

iniţierii unui sistem de mărci de încredere pentru site-urile de comerţ electronic. Aceste măsuri ar trebui

corelate cu ceea ce se întâmplă la nivelul Uniunii Europene.

17. Întărirea, de către Banca Naţionala a Moldovei, a reglementărilor privind protecţia consumatorului în ceea

ce priveşte utilizarea cardurilor de debit/credit pe Internet.

18. Trebuie efectuate îmbunătăţiri sau adăugiri cu privire la acest domeniu sau altele considerate adiacente

(ca reglementarea criptografiei, notarul electronic, marca temporală).

19. Este necesară integrarea aplicaţiilor de orice tip din cadrul unei firme cu Web. Sintagma "nu eşti pe

Internet, deci nu exişti", afectează sistemul informaţional al unei firme sub toate aspectele de comunicare cu,

spre, şi dinspre acesta.

20. Se impun o serie de modalităţi necesare scăderii costurilor realizării aplicaţiilor de e-commerce cum ar fi:

alegerea personalului calificat; automatizarea proceselor şi activităţilor de dezvoltare; documentarea

corespunzătoare a tuturor activităţilor; începerea verificării şi validării încă din fazele iniţiale ale ciclului de

dezvoltare software; alegerea unui criteriu bun de oprire a testării.

Bibliografie

1. Afaceri electronice: teorie si practica. ASEM, 2002-431p. (Sub red. I.Bolun s.a., lucrarile

conferinteitehnico-stinntifice din 18-19 octombrie 2001).

2. Anderton,A., Economics, Causeway Press, Oxford, 1991.

3. Andrew Tanenbaum Retele de calculatoare. Agora, 1997, pag.780.

4. Art. 2, Proiect de lege privind comerţul electronic

5. AOL/Roper Starch Cyberstudy, 1999, Internet Research.

93

6. Apreutesei, Paula – Modele de estimare a costurilor aplicaţiilor de reţea, Academia de

StudiiEconomice, Bucureşti, 2000.

7. Assadi, Djamchid - „Intelligence economique sur Internet”, Publi-Union Editions, Paris,

1998.

8. Baciu, Achim T.– Costurile – organizare, planificare, contabilitate, calculaţie, control şi

analiză Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.

9. Baum, D; Dessaux, C ; Taluktar, N:: e - Business Integration Oracle Magazine Sept-Oct

2000.

10. Bălăceanu Stolnici, C., Cunoaştere şi ştiinţă, Editura Fundaţiei “Andrei Şaguna”,

Constanţa, 1997.

11. Becker, S.G., Economic Theory, Alfred a Knapf Inc., New York, 1971.

12. Bibere, C.C., Vătuiu, T., „Payment Systems Ysing Electronic Checks”, Simpozionul

Internaţional multidisciplinar „Universitaria Ropet 2004”, Universitatea din Petrosani, Stiinte

economice şi management, 15-16 octombrie 2004.

13. Bibere,C.C., „C-Commerce – The Future of B2B”, Conferinta Stiintifica Internationala,

„Romania-Exigente in procesul dezvoltarii din perspectiva integrarii in anul

2007”,Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Stiinte Economice, 6-7 mai 2004.

14. Bibere,C.C., „Comertul electronic-provocarea mileniului III”, „Scentia”, nr.7/2004,

Fundaţia Naţionala pentru copii si tineret „Ecaterina Teodoroiu”, Tg-Jiu, Universitatea „Jiul

de Sus”.

15. Bibere,C.C., „Comerţul electronic”, Congresul al 28-lea ARA, Universitatea „Constantin

Brâncuşi”, Tg-Jiu, 3 – 8 iunie 2003.

16. Bibere,C.C., „Comerţul electronic-provocarea mileniului III”, Simpozionul Internaţional

„Impactul relaţiilor economice internaţionale asupra economiilor naţionale”, Societatea

Internaţională de Management, ULIM, Chişinău, 28 februarie 2004.

94

17. Bibere,C.C., „Globalizarea afaceriilor faţă în faţă cu pirateria tehnologică”, revista

„Economie şi Sociologie”, nr. 2, Chişinău, 2005.

18. Bibere,C.C., „ISDN – reţeaua digitală cu servicii inteligente”; Sesiune de comunicări

ştiinţifice cu participare internaţională – Universitatea „C-tin Brâncuşi”, Tg-Jiu – 24 – 26 mai

2002.

19. Bibere,C.C., „Plăţile electronice”, Congresul al 28-lea ARA, Universitatea „Constantin

Brâncuşi”, Tg-Jiu, 3 – 8 iunie 2003.

20. Bibere,C.C., „Proiectele EDI”, „Scentia”, nr.8/2004, Fundatia Nationala pentru copii si

tineret „Ecaterina Teodoroiu”, Tg-Jiu, Universitatea „Jiul de Sus”.

21. Bibere,C.C., „Protocoale de cumparare in comertul electronic”, Proceedings of the 1st

International Scientific Conference, Economy an Gobalisation, „C-tin Brincusi” University of

Tg-Jiu, Faculty of Economics, Romania, 4-5 iunie 2004.

22. Bibere,C.C., „Semnătura digitală”; Sesiune de comunicări ştiinţifice cu participare

internaţională – Universitatea „C-tin Brâncuşi” Tg-Jiu – 24 – 26 mai 2002.

23. Bibere,C.C., „Sisteme informatice pentru managementul comertului electronic si al

comunicarii”, „Scentia”, nr.9/2004, Fundatia Nationala pentru copii si tineret „Ecaterina

Teodoroiu”, Tg-Jiu, Universitatea „Jiul de Sus”.

24. Bibere,C.C., „Transferuri bancare prin Internet”; Sesiunea de comunicări ştiinţifice 26-

27 aprilie 2002,„Symposia Professorum”, Seria Economie, Chişinău, 2002.

25. Bibere,C.C., Popescu M.M., „Implementarea tehnologiilor de securitate a informaţiei”,

Conferinţa Ştiinţifică cu participare internaţională, Universitatea „Constantin Brâncuşi”,

Facultatea de Inginerie, Tg-Jiu, 4-5 noiembrie 2005.

26. Bibere,C.C., Popescu, M. M., „The advantages and the risks of the electronic trade”,

Conferinta Stiintifica Internationala ECOTREND 2005, Universitatea „C-tin Brâncusi”, Tg-

Jiu, Facultatea de Stiinte Economice, iunie 2005.

95

27. Bibere,C.C., Popescu, M.M.„Confidenţialitatea poştei electronice”, Conferinţa Ştiinţifică

cu participare internaţională, Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Facultatea de Inginerie, Tg-

Jiu, 4-5 noiembrie 2005.

28. Bibere,C.C., Popescu, M.M., „Tipologia pieţelor electronice globale şi problemele

acestora”, Conferinta Stiintifica Internationala ECOTREND 2005, Universitatea „C-tin

Brâncusi”,Tg-Jiu, 2005.

29. http://www.statistica.md

30.http:// www.bnm.md

31.http:// www.lex.md

32. http:// www.molddata.md

33. http:// www.infocom.md

34. http:// www.mdi.gov.md

35. http:// www.abm.md

36. http://www.arraydev.com/commerce/JIBC

37. http://www.cc.gatech.edu/gvu/user_surveys.htm

38. http://www.cisco.com/warp/public/750/johnchambers/internet_economy/white_pape

39. http://www.corp.aol.com/press/study/cyberstudy.pdf

40. http://www.dc.com

41. http://www.e.trade.btinternet.co.uk/questionnaire.htm

42. http://www.ecommerce.gov/framework.htm

96

43. http://www.economist.com/editorial/justforyou/current/index-surveys.html

44. http://www.economist.com/editorial/justforyou/library/index_foci.html

45. http:// www.economist.com/editorial/justforyou/library/index-surveys.html

46. http:// www.forrester.com/ER/Press/Release/01769114FF.html

47. http:// www.kpmg.co.uk/services/manage/pubs

48. „Securing the Cloud. A Survey of Digital Security”, in The Economist, October 26th-

November 1st, 2002, Volume 365, Number 8296

49. The National Strategy to SECURE CYBERSPACE, February 2003, The White House,

Washington, whitehouse. gov/ pcipb /cyberspace_strategy

50. W. Schwartan, Information Warfare, 2nd edition, Thunder’s Mouth Press, New York,

1996

51. W. Schwartan, Information Warfare, 2nd edition, Thunder’s Mouth Press, New York,

1996

52. Revista Informatica Economica, nr. 3(23)/2002

53. Conferinţa de presă de la sediul Asociatiei pentru Integrare din America Latina - The

Latin American Integration Association (LAIA) - Montevideo, Uruguay care a fost prezidată

de către Directorul Centrului Regional pentru America Latina - dl. Esteban Valenti si de

Directorul Biroului TIPS - Uruguay - dl. Daniel Barios, 7 iulie 2001.

54. http:// www.icann.org

55. http:// www.mdi.gov.md/news_mdi_2007_md/132193/

56. http:// www.itu.int/wsis/index.html

57. http:// www.businessnfinance.net/

58. http:// www.indiana.edu/~tisj/

59. http:// www.dirkw.com/

60. D. Fotache, L. Hurubean - Soluţii informatice integrate pentru gestiunea afacerilor –

ERP, Ed. Economică, Bucureşti, 2004

61. M. Ursăcescu - Sisteme informatice. O abordare între clasic şi modern, Ed. Economică,

Bucureşti, 2003

97

62. M. Sabău - Soluţii pentru probleme economice, Net Report nr.125, februarie 2003

Anexe

Anexa 1 pag 1

Indicii activităţii în cadrul sistemului de plăţi cu carduri bancare din Republica Moldova pe anul 2008

98

Sursă: http:// www.bnm.md

Anexa 1 pag 2

99

Anexa 2

100

Transferuri de mijloace băneşti

din străinătate efectuate de persoane fizice (rezidente şi nerezidente)

prin băncile din Republica Moldova pentru perioada (ianuarie – decembrie 2008)

Remarcă: Persoanele fizice care transferă banii pot avea cetăţenia oricăror state. Provenienţa şi

destinaţia banilor transferaţi pot fi diferite.

Sisteme de transfer internaţional de bani (STIB) utilizate in Republica Moldova:

Blizko,Caspian Money Transfer,Contact,Inter Expres,Migom,Leader,Money Gram,Privat

Money,Anelik,Strada Italia,Travelex,Western Union,Xpress Money,Poşta rapidă,Unistream,Uno Money

Transfers etc.

Anexa 3

101

Modelul conceptual al comerţului electronic

Modelul conceptual al CE este construit pe baza a patru coordonate esentiale:

         Modelul economic - defineste entiatile structural economice ale sistemului

         Modelul proceselor - descrie procesele economice fundamentale care au loc in cadrul sistemului.

         Modelul obiectelor - traduce domeniului aplicatie intr-o specificatie cvasi-tehnica pe baza unor metode specifice analizei obiectuale. Rezultatul consta intr-o serie de obiecte economice descrise intr-un vocabular comun analistilor economici si informaticienilor.

102

         Modelul serviciilor - defineste la nivel tehnologic elementele constituente ale sistemului, formând alaturi de modelul obiectelor documentul initial utilizat in proiectarea si implementarea aplicatiei sof

Anexa 4 pag 2

Diagrama de desfăşurare surprinde imaginea statică a configuraţiei hardware şi a componentelor software necesare pentru rularea aplicaţiei.

ClientVanzariDirecte<<Standard EXE>>

ServiciiVanzariDirecte

<<COM>>

_IScannerCoduriBare

_ISertarCasaMarcat

_IScannerCartiCredit

__ICreditCardScanner

ServiciiCasaMarcat

<<COM>>

ServiciiUtilizatori

<<COM>>

ServiciiCartiCredit

<<COM>>

_IAutorizareUtilizator

_IClerk

_IAutorizareCartiCredit

_IManagementCasaMarcat

_ICasaMarcat

ServiciiStoc

IProdus

IStocProdus

ServiciiVanzari

<<COM>>

_ILinieVanzare

_ITranzactieVanzare

__IBarCodeScanner

Anexa 4 pag 3

103

S-au considerat a fi necesare următoarele resurse reprezentate în diagrama de mai jos:

- pentru întreg sistemul dezvoltat:

1. Server de baze de date

2. Server de aplicaţii

3. Reţea de tip WAN

4. Server Depozit

- pentru sistemul Vânzări Directe (cerinţe pentru fiecare magazin)

1. Server VD

2. Client VD (zero sau mai mulţi pentru fiecare magazin)

3. Cititor de coduri de bare, Cititor de cărţi de credit, Imprimantă chitanţe pentru fiecare Client

VD

- pentru sistemul Comert Electronic

1. server de Web

2. Reţea Internet

3. Client Browser (zero sau mai mulţi)

Anexa 4 pag 4

Modelul structural-funcţional a unui obicet de afecere electronică

104

Client VD

Cititor Coduri Bare

CititorCartiCredit

Server WebClient Browser

Corp. Application Server

Corp. Database Server

Server VD

Internet<<network>>

WAN<<network>>

0..n clienti internet

0..n magazine StatieLucruAnja

gat 0..n satii de lucru angajati

Server Depozit

Imprimanta Chitante

0..n clienti pe magazin

Anexa 5

Computere personale la 100 de locuitori în Republica Moldova comparativ cu alte ţări

105

Conform rezultatelor UIT, în anul 2005 după numărul de computere personale la 100 de locuitori, Republica Moldova se plasează pe locul 71 din 206 ţări ale lumii, deţinînd în Europa locul 32.

Sursa: Uniunea Internaţională a telecomunicaţiilor, 2006

INSTITUŢII ALE PIEŢEI VIRTUALE anexa 6

n/o Denumirea Site Acces1. Anunturi on-line http://www.999.md da

106

2. Anunturi on-line http://www.555.md da3. Makler on-line http://www.makler.md da4. Locuri de munca on-line http://www.joblist.md da5. Locuri de munca on-line http://moldovajob.ournet.md da

6.Camib. Suport Informational si Servicii Marketing

http//www.camib.com da

7. Federaţia Naţională Agroinform www.agravista.md da8. Banca de Economii www.bem.md da9. Euro Credit Bank http://www.telebank.md da10. Studioul on-line http: //ournet. md/~studio da11. Comercializare automobile şi servicii auto http://www.drive.md da

12.MDinto.biz - Portalul Businessului in Moldova

http://www.mdinto.biz da

13. PCMarket.MD http://pcmarket.md/gift.phpnu se

acceseează

14. CD Riscom http://cd.riscom.com da15. CD.from.md http://cd.from.md da16. Benefis http://www.benefisshop.com da17. Lumea ceasurilor http://www.watch.md da18. Produse on-line http://www.produse.com da19. Flowers2moldova.com http://www.flowers2moldova.com da20. Banca Sociala http://www.socbank.md/ da21. Bank Ipotechnyi http://www.ipotekabank.com da22. Banca Nationala a Moldovei http://www.bnm.org/ da23. Econom http://www.econom.md/ da24. Energbank http://www.energbank.com/ da25. Eximbank http://www.eximbank.com da26. Fincombank http://www.fincombank.com/ da27. Mobiasbanca http://www.mobiasbank.com/ da28. Moldincombanc http://www.moldindconbank.com/ da29. Moldova Agroindbank http://www.maib.md/ da30. Trans-Dniester Republican Bank http://www.cbpmr.net/ da31. Unibank http://www.unibank.md/ da32. Universalbank http://www.universalbank.md/ da33. VictoriaBank http://www.victoriabank.md/ da

34. Valerie http://www.valerie.moldsat.mdnu se

acceseează

35. PayPal Moldova http://mcc.md/zeppelinaus/index.html da36. AutoDatabase http://www.automarket.md da37. imobiliare.md http://www.imobiliare.md/ da38. Ergolemn http://www.mobila.md/ da39. Hotels.md http://www.hotels.md/ da40. Flowers delivery in Chisinau, Moldova http://www.flowerstomd.com da41. Online Shopping http://www.shoponline.md/ da42. Multievo http://www.multievo.md/ da43. AcasaShop http://www.acasashop.md/ da

Anexa 7

107

Comerţul electronic: creştere pe fondul crizei

Cît priveşte, insă, creşterea procentuala, observam că, în 2008, in timp ce numarul de site-uri active din

categoria Afaceri/Comerţ a crescut cu doar 21,35%, cel din categoria Comerţ electronic a crescut cu 40,25%.

Evoluţia numarului de vizitatori pentru cele doua categorii ofera cateva informaţii interesante:

- in primele luni din 2008, numarul de vizitatori inregistraţi de ambele categorii a avut o tendinta

descendenta;

- categoria Afaceri/Comert a cunoscut o descreştere abrupta şi, in perioada aprilie 2008 - august 2008,

numarul de vizitatori ai celor doua categorii a fost aproximativ egal;

- la finalul lunii august, cînd mass-media au inceput sa vorbeasca despre criza financiara mondiala, ambele

categorii au cunoscut o tendinţa ascendenta in prvinţa numarului de vizitatori. Cresterea categoriei Comerţ

electronic a fost mai susţinuta, aceasta depăsind, pentru prima data, categoria Afaceri/Comerţ;

- în octombrie, luna in care criza financiară a devenit subiectul predilect în mass-media, in timp ce numarul de

vizitatori al categoriei Comerţ electronic a continuat să crească, cel din categoria Afaceri/Comerş a intrat din

nou intr-o curba descendentă;

- deşi evoluţia din luna decembrie poate fi explicată prin comportamentul pe care utilizatorii îl au de obicei în

această perioadă a anului, evoluţia celor doua categorii în ultima perioadă a anului 2008 indică un interes

crescând faţa de site-urile din categoria Comerţ electronic.

108

Sursă: articol semnat de Underclick News ; sursa Trafic.ro

109