Colocviu Filosofie

8/10/2019 Colocviu Filosofie

1/38

1.Coneptia despre lume i tipurile sale istorice. Problema fundamental a filosofiei.

Obiectul de sudiu al filosofiei i specificul cunotinelor filosofice n raport cu tiina,

religia, morala, estetica, dreptul i politica.

EtimologicFilos iubitor deSophia IntelepciuneFilosofie reprezinta o interpretare integrala despre lume , pentru a stabili locul si sensul omului inunivers si a ierarhiza formele de existenta in raport cu valoarea lor

Platon si aristotel :Filosofia este stiinta adevaruluiConc.desp.lume :Totalitatea despre cunostinte despre natura societate si om precum si raportul lui fata de aceastalume la baza cdl stau 3 intrebari1.Ce prezinta lumea inconjuratoare2.Cum trebuie sa traim3.Pentru ce traim noiTipurile istorice1. Conceptia mitologica2.

Conceptia istorica3. Conceptia filosofico-stiintifica(explica existenta)Sunt doua lumi Lumea naturala , lumea supranaturalaProblema fundamentala a filosofiiOntologica, gnoseologicaOntologie Onthos existent , Logos stiintaGnoseologie Gnoseos cunoastere , fac parte 2 curente1.Materialismu2.Idealismul

Obiectul de studiuConexiunea Lumea-omElementele conexiunii Lume-omStiinta-adevar>religia-credinta>morala-bine si rau >estetica-frumosul>dreptul-echitate>politica-putere2.Problema metodei n filosofie. Dialectica i metafizica. Funciile filosofiei. Filosofia,

tehnica i tehnologiile. Scientismul i antiscientismul.

Problema met.inf Dialectica si Metafizica, Functiile FilosofiiiFiecare stiinta are metodele sale, Insa filosofia reprezinta :

Teorie si metoda

Teoria-totalitatea cunostintelor ce descriu un domeniu al realitatiiMetoda-modul de cercetare si transformare a realitatii obiectiveDialectica- teoria despre cele mai generale legitati ale dezvoltarii existentei si cunoasterii,ce studiazalumea asa cum este ea in miscare, dezvoltare.Metafizica metoda de gandire contrara dialecticii care priveste fenomenele si procesele naturii caceva separate , incremenit fara dezvoltare si conexiune universala.

Functiile Filosofiii-Ontologica -Antropologica -Conceptuala-Gnoseologica - soceologica -axiologica

-Metodologica - Etica -Proxiologica-EsteticaFilosofia, tehnica ,tehnologiile


2/38

Conceptul modern de Tehnologie desi deriva din cuvintul grec Techne ceia ce inseamnadomeniu , abilitate si capacitate de a nu coincide total lui.Tot ceia ce facem , cu cateva exceptii estetehnica.Filosofia studiind tehnologia sa constatat ca aceasta reprezinta cunoasterea despre lumesischimbarile effectuate pentru a cunoaste.Scientismul Reprezinta o conceptie filosofica initiate la sfirsitul secolului XIX si se manifesta prinafirmarea multilaterala a spiritului stiintific.

Antiscientismul din gr.Anti - Inpotriva , Scienti Cunoastere , este opozitia scientismului , esteo atitudine critica a stiintei

3.Conceptul de tiin i obiectul su de studiu. tiina-institut social, sistem decunotine, proces de cunoatere.

Conceptul de Stiinta si obiectul sau de studii.Stiinta in prima lectura constituie o forma a constiintei sociale care inglobeaza un domeniu deactivitate al carui scop este acela de a studia fenomenele si procesele din natura , societatea sigandirea , insusirile si raporturile dintre ele, legitatile lor.-Stiinta institul-social

Apare in sec. XVII. Dar chiar la etapele ei initiale savantii se uneau in diverse scoli, care pe parcurs ausuportat schimbari enorme. Stiinta contemporana in principiu prezinta un domeniu puternic deproducere a cunostintelor cu o baza materiala imensa cu un sistem de comunicatie bine dezvoltat.Instiinta exista templu sau propriu construit cu fortele a multor lucratori si a putinelor arhitectori.-Un criteriu al stiintei este sistematizarea cunostintelor.4.Specificul cunotinelor biomedicale. Medicina i farmaceutica ca ramuri ale

tiinei contemporane. Filosofia i medicina. Filosofia contemporana- filosofie a

supravieuirii.

-Specificul cunostintelor biomedicaleNui altceva decat manifestarea umanismului in medicina, autoconstiinta critica a comunitatiiprofesionale a medicilor. In legatura cu programarea tehnico-stiintifica in medicina se schimba

viziunea despre norma si patologie , moral si amoral .

Medicina trebuie sa ofere argumente stientifice pentru fundamentarea bioetica, iar bioetica saprezinte postulate morale pentru justificarea deciziilor medicale-Medicina ca ramura a stiintei contemporaneMedicina este o ramura a stintelor care are ca scop pe deoparte studiul corpului omenesc si alfunctionarii lui , pe de alta parte pe baza acestor cunostinte conservarea si restabilirea sanatatii.Ea colaboreaza cu concepte mai noi sau mai vechi a altor siinte.-Medicina si filosofia

Ambele au centrul lor , omul si facultatile lui . Medicina se ocupa de trup iar filosofia deantrenamentul capacitatilor intelectuale. Filosofia exerseaza o forma a medicinii fiind consideratacapabila sa invinga diferite boli ale sufletului. Medicina la rindul ei se bizuia pe concepte filosofice.-Filosofia conteporana filosofie a supravietuirii

Actualmente este nevoie de o reflexie filosofica asupra problemelor globale. Deci filosofiacontemporana trebuie sa devina o filosofie a supravietuirii, un domeniu spiritual al existentei umane.Filosofia noua e menita sa elaboreze modele de solutionare a problemelor globale contemporane sacontribuie la orientare practica a omului in lumea actuala.5.Apariia filosofiei. Istoria filosofiei i problema periodizrii gndirii filosofice.

Paradigele n filosofie. Filosofia antic: periodizarea, caracteristica, direciile i

colile filosofice. Medicina (i Farmaceutia) n epoca antic.

-Apraritia filosofiei

Filosofia apare in antichitate atunci cand in societate se petrec schimbari radicale, cand se schimbamodul de viata obisnuit, sec. VII-VI i.h , cand se formeaza societatea cu clase .- Istoria filosofiei


3/38

Este o disciplina si filosofica si istorica , ea se ocupa cu legitatile aparitiei si dezvoltarii ideilorfilosofice- Clasificare , periodizare gandirii filosoficeConform primului principiu deosebim filosofie prereflexiva si reflexiva , prima avea un caractermitologic , omul nu se evedentia din lumea inconjuratoare , a 2-a apare cand activitatea spiritualadevine obiectul gandirii.Se diferentiaza urmatoarele tipuri de filosofie1. Filosofia antica

2.

Fil. Medievala3. Fil. Renasterii4. Fil. Epocii moderne5. Fil. Contemporana

- Paradigmele in filosofieParadigma este o totalitatea de viziuni si idei care servesc drept model de formulare si rezolvare aunor probleme . Inca din antichitate se evedintiaza 2 paradigme principale.Ontologia si Gnoseologica- Ontologica admiterea existentei ca realitate

-

Gnoseologica considera ca lumea este o constructie teoretica-Perioada Antica apare in Egipt , China , India , Grecia ant. In sec VII VI i.h si exista pina in sec. VId.h.Ea avea un caracter cosmocentric si se baza pe stiinta.Ea coincide cu societatea sclavagista. In Indiaantica erau scoli : Ortodoxale si Neortodoxale.- Medicina antica :Cele mai multe infirmatii provin de la celebrele papirusuri medicale. Medicina era practicata demedici laici . Medicii erau specializati fiecare ocupinduse de o grupa de boli.

6.Filosofia evului mediu .Patristica si scolastica.Doctrina lui Aureliu Augustin si

Thomas dAquino.

Epoca medieval este o perioad multiaspectual i contradictorie, ea nea lsat o arhitectursplendid, o miestrie a juvaierilor i pictorilor. Pentru filozofia medieval este caracteristic:

Teocentrism.Orientarea general i caracterul religios Dominaia religiei i bisericii.Ideea creaionismuluicrerii omului i naturii de ctre Dumnezeu.Interpretarea simbolic i alegorica realitii, concepia religioas obliga de a vedea n toateobiectele i fenomenele lumii nelepciunea i creaia lui Dumnezeu.Caracter retrospectiv, principala autoritate era antichitatea i cu ct mai vechi, cu att maiimportant.Filosofia Medievala se caracteriza prin 2 etape:Filosifia Patristica denumirea general a literaturii scris de prinii bisericii ce au pus temeliiledogmatelor cretine i le aprau de pgni. La patristic se refer Tertulian , Climent Alexandrinul,

Augustin Fericitul . Toi ei declarau incompatibilitatea credinei religioase cu filozofia antic.

FilosifiaScolastica Incerca sa gaseasca pe cai rationale de a demonstra adevarul fata de credinta.Filozofiei i se atribuia rolul de slujanc a religiei. Reprezentanii scolasticii au fost Ioan Scot Eriugena,Ioan Roscelin, Anselm de Canterburi ,P. Abelard ,Toma d'Aquino, Ioan Duns Scot ,Albertus Magnus,

W.Occam (1281-1274) .a. Toi ei argumantau unitatea credinei i raiunii, filozofiei i teologiei, cnatura este creat de Dumnezeu, c el este esena suprem, nceputul i scopul tuturor lucrurilor, cDumnezeu este nceputul, centrul i sfritul cosmosului. Principala problem n filozofia medieval afost raportul dintre credin i raiune, religie i tiin, filozofie i teologie.Ea s-a


4/38

rezolvat foarte original prin formularea teoriei adevrului dublu: sunt adevruri ale raiunii,filozofiei i adevruri ale credinei, religiei, ceea ce este adevrat n una poate fi neadevr n alta iinvers

Sistematizatorul scolasticii i definitivatorul teologiei catolice se socoateToma d'Aquino.Baznduse pe operele lui Aristotel ei sistematizeaz i fundamenteaz dogmatica cretin. Dumnezeueste cauza primar i nceputul suprem a existenei. Toma d'Aquino n explicarea lumii evideniazpatru trepte, cauze a existenei lucrurilor: treapta inferioar cauza material, a doua treapt cauzaformal, a treia cauza eficient i treapta superioar cauza final, sau forma ca atare, sufletul.

7.Filosofia epocii Renasterii.Umanismul si filosofia naturii in aceastaperioada.Antropocentrismul si heliocentrismul in conceptiile stiintifice-filosofice alerenascentismului.

Filozofia Renaterei

Pentru filozofia Renaterei este caracteristic:

Antropocentrism, orientarea spre om. n centrul cercetrilor filozofice se gsete omul.

Caracter umanistomul se nelegea ca fiin liber, creatorul de sine nsi i a lumiinconjurtoare.

Panteismul concepie care consider c Dumnezeu i natura sunt identice, c Dumnezeu estepeste tot locul.

Secularizarea eliberarea treptat a vieii spirituale i societii de sub tutela i dominaia religieii bisericii, trecerea la o via mai laic.

In filosofia Renasterii se pun 3 probeme:

Problema umanist problema omului i locul lui n lume, unitatea lui fizic i spiritual.Umanitii dezvoltau idei despre libertatea i demnitatea omului, despre valoarea vieii pmnteti,criticau viciile i neajunsurile societii, considerau c filozofia scolastic este inutil pentruorientarea n via.

Problema naturfilozoficelaborarea tabloului naturalist-tiinific al lumii i studierea naturii.Problema naturfilozofic n epoca Renaterei avea un caravter panteist. Crearea unui nou tablou allumii i studierea naturii erau n strns legtur cu dezvoltarea modului de producie, navigaieimaritime, noile descoperiri geografice.

Problema sociologic se refer la crearea teoriilor despre societate i relaii sociale, politic irelaii politice, stat si formele de guvernare .a.

ANTROPOCENTRISM(din gr. anthropos- om i lat. centrum- centru) - concepie filosoficpotrivit creia omul este centrul i scopul universului, interesele omului au un caracter prioritar.

Dac filozofia medieval era teocentrist, mai nti se vorbea despre Dumnezeu i peurm despre om,atunci n filozofia Renaterei pe primul plan se pune omul iar apoi se discuta despre Dumnezeu.

8.Filosofia clasica germana:caracteristica generala.Aparitia filosofiei marxiste.

Filosofia clasic german a fost ca o teorie german a revoluiei franceze. Pentru ea este caracteristic:

-Generalizarea tuturor ideilor filosofice precedente.


5/38

-Divizarea existenei n lumea naturii i lumea omului.-Se studiaz nu numai istoria uman, dar i esena omului. Principala problem este problemaomului, trecerea de la cultul omului abstract la oameni reali considerai n aciunea lor istoric.-Se subliniaz rolul filosofiei n rezolvarea problemei umanismului.-nelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii i idei.-Formularea dialecticii ca concepie integral.MARXISMUL este totalitatea de idei filosofice, economice i social-politice, formulate iniial deMarx i Engels i dezvoltate mai departe de ctre V.Lenin. n marxism se abordeaz un ir deprobleme extrem de importante referitor la existen, contiin, legitile dezvoltrii i funcionrii

societii.

Apariia marxismului a fost condiionat de urmtoarele premise:

-Social-economice generalizarea micrii revoluionare din acea perioad (rscoalele din Silezia,Lion, micarea ciartist).-Naturalist-tiinifice formularea teoriei celulare, legii conservrii i pstrrii energiei i teoriaevoluionist a lui Darvin.-Izvoarele teoretice socialismul utopist francez, economia politic englez i filosofia clasicgerman .

9.Orientarile principale ale filosofiei contemporane.

Filosofia contemporan reprezint un teritoriu imens. Sfera acesteia se extinde de la sfritul sec. XIX(cu excepia filosofiei clasice germane) pn n zilele noastre. Principalele curente filosofice dinaceast perioad sunt: neokantianismul, pozitivismul, filosofia vieii, pragmatismul, existenialismul,neotomismul, personalismul, freudismul, hermeneutica.

Pozitivismuleste un curent filozofic a crui tez principal este c singura cunoatere autentic esteceatiinific,iar aceasta nu poate veni dect de la afirmarea pozitiv ateoriilorprin aplicarea strictametodei tiinifice.

Pragmatismulse refer la comportamentul uman de a pune deoparte un ideal, pentru a urmri unalt ideal, cu o importan mai mic, dar mai uor de realizat.

Existenialismul-variant distinct afilozofiei existeniale- este o doctrin filozofic i de aciunecaracterizat printr-o accentuare a individualitii, propagarea libertii individuale i asubiectivitii.

10.Etapele evoluarii medicine si farmaciei:caracteristica generala.

6.1 Medicina n perioada greco-roman 6.2 Medicina n evul mediu

6.3 Medicina n perioada Renaterii

6.4 nceputurile medicinei moderne

6.5 Medicina n secolul al XIX-lea

6.6 Medicina n secolul al XX-lea i n prezent11.Noiunea existen. Ontologia, foreleg existenei, specificul existenei umane.

Existena categorie filosofic care desemneaz lumea obiectiv, materia, natura ce existindependent de contiin, de asemenea procesul vieii materiale a oamenilor. Existena este noiunea

cea mai general care cuprinde tot ce fiineaz independent de voina omului, tot ce exist: realitateamaterial-obiectiv, valorile spirituale iexistena omului. Aceast noiune des se confund cu aaexpresii ca lumea, realitatea, universul.Problema existenei presupune cteva momente. Ce exist?
http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tiin%C8%9B%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tiin%C8%9B%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tiin%C8%9B%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoriehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Teoriehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Teoriehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Metoda_%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Metoda_%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Metoda_%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Filosofie_existen%C8%9Bial%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Filosofie_existen%C8%9Bial%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Filosofie_existen%C8%9Bial%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_perioada_greco-roman.C4.83http://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_perioada_greco-roman.C4.83http://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_perioada_greco-roman.C4.83http://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_evul_mediuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_perioada_Rena.C8.99teriihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_perioada_Rena.C8.99teriihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_perioada_Rena.C8.99teriihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#.C3.8Enceputurile_medicinei_modernehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_secolul_al_XIX-leahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_secolul_al_XX-lea_.C8.99i_.C3.AEn_prezenthttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_secolul_al_XX-lea_.C8.99i_.C3.AEn_prezenthttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_secolul_al_XX-lea_.C8.99i_.C3.AEn_prezenthttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_secolul_al_XX-lea_.C8.99i_.C3.AEn_prezenthttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_secolul_al_XIX-leahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#.C3.8Enceputurile_medicinei_modernehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_perioada_Rena.C8.99teriihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_evul_mediuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83#Medicina_.C3.AEn_perioada_greco-roman.C4.83http://ro.wikipedia.org/wiki/Filosofie_existen%C8%9Bial%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Metoda_%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoriehttp://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tiin%C8%9B%C4%83


6/38

Lumea. Unde exist? Aici i peste totul. Ct de mult exist? Acum i totdeauna. Lumea a fost, este iva fi, ea este netrectoare. Lucrurile concrete sunt finite, trectoare.Deosebim urmtoarele tipuri de existen:

Existena naturii i lucrurilor n natur.Natura ca totalitate este venic i netrectoare, eaeste infinit n timp i spaiu, iar componentele naturii finite, schimbtoare i trectoare. Existenanaturii este independent de voina oamenilor, ea exist ca atare, nemijlocit i este egal cu sineinsi ce se exprim prin noiunea existena n sine.

Existena omului.El este ca organism viu, ca reprezentant a speciei Homo sapiens, ca fiincugettoare, ca fiin social-istoric. Specificul existenei umane n activitatea de munc, n munci prin munc omul se formeaz i se manifest.

Existena spiritualului cuprinde diferite procese psihice i contiente a activitii umane,cunotinele materializate n limb i sistemele simbolice. La spiritual deasemenea se refer normelei principiile comunicrii umane,

Existena socialeste procesul real al activitii vitale a oamenilor, procesul de reproducere avieii materiale a oamenilor. Ea se divizeaz n existena individual (existena unui individ nsocietate i istorie) i existena sociumului, a societii n ntregime.

12.Peoblema substanei. Dualismuli monismul. Concepia privitor la substan i

promaerie.

Formele existenei ne arat diferite moduri de fiinare a lumii. ns apare problema esenei lumii,

temeliei interne a existenei. Ea i gsete oglindire n categoria de substan.

Substana (din lat. Substania esen, ceea ce st la temelie) n sensul larg al cuvntului estesinonimul materiei, corporalitii. n filozofie substana este temelia a tuturor ce exist, ceva stabil,neschimbtor n comparaie cu strile i nsuirile schimbtoare. Substana exist prin sine nsi,este cauza primar a existenei i tuturor schimbrilor.

Dup interpretarea temeliei lumii se poate evidenia:

Monism concepie care recunoate ca temelie aexistentului o substan unic fie eamaterial ori spiritual. n istorie a existat monism materialist i idealist. Dualism - concepie ce afirm dou substane egale (care nu se reduc una la alta),dou nceputuri n explicarea lumii material i spiritual. Reprezentanii dualismului au fostPlaton, R.Descartes.

Pluralism - teorie ce admite o multitudine de nceputuri ori tipuri de existen. Dreptexemplu pot servi concepiile lui Democrit, Empedocle, Anaxagora .a.13.Definiia cetegorial i gnoseologic a materiei. Principalele niveluri de

organizare a materiei.

Materia-este multitudinea infinit de obiecte i sisteme care exist n lume, exist real,independent de contiina omului.nc din antichitate filosofii se struiau s deie definiia materiei pentru a explica lumea

nconjurtoare, ns aceast noiune avea diferit coninut n diferite perioade istorice.

Prima etapera reprezentarea concret-senzorial a materiei. n Grecia Antic ea era ca temelia,

substratul, nceputul tuturor lucrurilor i se nelegea ca ceva omogen, nechimbtor, necreabil iindiscutabil.


7/38

A doua etap nelegerea materiei ca substrat (substan). Aristotel nelegea materia casubstrat, ca ceva pasiv, amorf, acalitativ, ca material pentru obiecte i fenomene. n epoca medievalidealismul i religia care dominau nu contribuia la studierea experimental a naturii. A treia etap reprezentarea filosofico-gnoseologic a materiei. Materialitii francezi Diderot,Holbach, Helveius .a. neag concepia despre materie ca o substan omogen i inert. Dupprerea lor materia n general este tot aceia ce corespunde realitii obiective i afecteaz simurilenoastre ntr-un mod oarecare.14.Atribuele materiei micarea, spaiul i timpul. Micarea i dezoltarea.

Materia este obiectiv, universal, necreabil i indiscutabil, se gsete n micare, timp ispaiu. Ea exist ca substan i cmp. Materia ca substan este realitatea obiectiv corporal, tot ceare mas de repaos. Cmpul este o varietate a materiei, care n-are mas de repaos i depinde dediferite interaciuni i relaii a corpurilor materiale. Materia ca substan exist ca diferite tipuri desisteme materiale cu anumite niveluri structurale: particulele elementare, atomii, moleculele,corpurile macroscopice, organismele vii, biocenozele, societatea uman, sistemele geologice, MICAREA- mod de existen, atribuit inerent al materiei, este orice schimbare n genere, oritotalitatea schimbrilor ce au loc n univers(natur, societate). Exist dou concepii despre micarei dezvoltare dialectic i metafizic.- Concepia metafizic recunoate micarea, ns o inperpreteaz n mod limitat, unilateral. - Concepia dialectic reies din aceea, c ntreaga natur constituie un sistem, o conexiune unitar

de corpuri i fiindc aceste corpuri se afl n legtur reciproc deacum rezult, c ele acioneaz unulasupra altuia i aceast influen reciproc tocmai i este micarea.- Concepia dialectic socoate c n realitate exist o multitudine calitativ de forme de micarea materiei. Sub forma de micare se nelege un anumit tip de interaciune ntre obiecte i fenomenei un purttor material specific al acestei micri

Micarea, spaiul i timpul sunt categorii filosofice, atribute ale materiei care exprim modul ei deexisten: variabilitatea (micarea), diversitatea (spaiul) i dezvoltarea succesiv legic (timpul).

Spaiul este modul de existen a materiei ce exprim proprietatea obiectelor i fenomenelor de aavea ntindere, dimensiuni, structuralitate i interaciune.

Timpul este modul de existen a materiei care reflect durata, coexistena, succesiunea schimbriii dezvoltrii sistemelor materiale. n istoria filosofiei au fost diferite reprezentri, c spaiul itimpul exist ca atare, exist independent de materie

15.----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

16. Problema constiintei in isoria filosofiei. Notiunile reflectare si informatie.

Contiina i gndirea noastr, sunt produsul unui organ material, corporal, produsul creerului. Dinpunct de vedere genetic contiina s-a format ca rezultat al dezvoltrii unei nsuiri generale amateriei ca reflectarea.

Reflectareaeste proprietatea unor obiecte, sisteme materiale de a nregistra, pstra i reproduceurmele interaciunii altor obiecte ori sisteme materiale. Ea este o proprietate universal, atribut almateriei. n dependen de nivelul de organizare a materiei se deosebesc mai multe forme dereflectare. n natura anorganic se ntlnete reflectarea mecanic, fizic, chimic. n natura organicapare reflectarea biologic excitabilitatea.

Cu formarea omului i societii apare forma superioar de reflectare contiina.

Pe baza reflectrii apare informaia. Aceasta este o reflectare cifrat, codificat, transmis. Pe bazainformaiei apar cunotinele (informaia asimilat, prelucrati sistematizat). Iar pe baza

cunotinelor se formeaz contiina.


8/38

Contiina -este capacitatea omului de a se evidenia pe sine nsi din lumea nconjurtoare, de aida seama despre lumea sa intern i atitudinii sale ctre ali oameni i societate, ea este o reflectareconceput, neleas. Ea prezint coninutul lumii spirituale a omului, cunotinele, convingerile,dorinele lui, voina, demnitatea, sperana, credina, dragostea. Contiina este esena personalitii,este o realitate specific - realitate ideal, subiectiv.

Dezvoltareacontiinei se ncepe de la Contiina de sine- capacitatea individului de a se nelegei aprecia pe sine nsi ca subiect cunosctor, simitor i activ. Formarea contiinei ncepe de la

reflectarea propriei sale existene corporal, psihic, social. n dezvoltarea individului ea se ncepe aforma de la vrsta de 3 ani i presupune anumite etape de cunoatere pe sine nsi. Deosebirea sa dealii se ncepe de la nsuirea numelui su, corporalitii sale, dispoziiei i strilor sufleteti,aciunilor sale i calitilor personale. Urmtoarea etap este evidenierea sa din lumeanconjurtoare,orientarea i nelegerea locului su n aceast lume, nelegerea sa ca reprezentanta anumitui grup social, colectiviti. Etapa superioar este legat de apariia eului capersonalitatei se manifest nu numai prin distincia sa de alii i mediul nconjurtor, dar iaprecierea sa ce se manifest prin aa noiuni ca ruinea, cinstea, demnitatea, datoria .a.

17. Aspectul ontologic, gnoseologic, de subsrat si socioistoric al constintei. Structura

constintei: intelectul, gindirea, memoria, emotiile, sentimentele, vointa.Inconstientul, aprecierea pozitiei lui S. Freud si a neofreudismului privitor la acest

subiect.

Aspectul ontologic, care presupune s rspund la ntrebarea ce prezint contiina ? Din acestpunct de vedere contiina este privit ca o realitate specific - realitate subiectiv, ideal. Ea esteprodusul dezvoltrii materiale i n acest sens este un fenomen secundar. Filozofia afirm caracterulsecundar al contiinei n raport cu existena, n raport cu substratul material i din punct de vederegenetic. Ca realitate subiectiv contiina este lumea intern a omului, coninutul spiritualitiilui,cunotinele, convingerile, dorinele, voina, demnitatea, sperana, credina i dragostea lui.Aspectul gnoseologicprivete contiina dinpunct de vedere a coninutului ei - ca reflectare a

realitii obiective ntr-o multitudine infinit de cunotine, legturi i relaii, ca fenomen ideal.Coninutul contiinei sunt cunotinele.Aspectul de substratanalizeaz contiina din punct de vedere a mecanismelor realizriiprocesului de reflectare.Aspectul social-istoricconcretizeaz apariia i esena contiinei ca produs legic a devenirii ifuncionrii formei sociale de micare a materiei. Contiina esteprodusul ntregii istorii mondiale,totalitatea dezvoltrii multiseculare a activitii practice i de cunoatere a mai multor generaii deoameni.

Structura contiinei:

Gndirea este capacitatea de analiz i sintez, de a cpta cunotine noi i de a le folosi n diferite

condiii.Intelectuleste capacitatea individului de a nelege i folosi raional cunotineleMemoria este capacitatea individului de a nregistra, pstra i reproduce cunotinele, informaia.Fr memorie nu pot exista cunotinele.Emoiile i sentimentele sunt reflectri apreciative a realitii, ele unesc situaia exterioar cunecesitie omului.Voina este un mecanism deosebit de reglementare a activitii propriu numai omului, este unautocontrol a personalitii..n structura contiinei evidenien dou niveluri: contient i incontient. Nivelul contientincludeacele procese psihice de care noi ne dm seama, le nelegem, se gsesc n centrul ateniei noastre.Incontient - domeniu al psihicului ce const dintr-o totalitate de procese, operaii i stri ce nu

sunt reprezentate n contiina subiectului.O concepie specific despre incontient a fost dezvoltat de S Freud (1856-1939), n care

absolutiza incontientul i instinctele. Dup prerea lui psihicul omului este format din trei niveluri:


9/38

Nivelul inferior Eul-ambigen este subsolul,aici este ntuneric, domin misterul, pasiunile,aceasta este lumea incontientului unde totul dicteaz instinctele. Al doilea nivel este Eul sferafenomenelor contiente, autocontiina individului. Al treilea nivel Super-Eul cenzura, lumeanormelor sociale i interdiciilor (tabu), morala.Freudism -este absolutizarea rolului proceselor incontiente, recunoaterea conflictului dintrecontiin i incontient,dintre personalitate i societate, este concepie ce d prioritate pasiunilor nmotivarea i explicarea faptelor omului. Esena freudismului (psihoanalizei) const n analizaraional a fenomenelor incontiente pentru a se debarasa de ele. Neofreudism concepie ce

ncearc de a revedea ideile lui S.Freud n direcia socializrii lor. Reprezentanii ei,neagbiologismul i determinismul sexual freudian, mai puin atenie atrag factorului incontient ncomportamentul individului, dar mai mult se ocup de rolul incontientului n elucidareafenomenelor sociale.

18. Geneza constiintei; roll muncii, comuncrii s limbii in devenirea acesteia. Limba si

gindirea. Constinta si creerul. Rolul cuvintlui in terapie.

n procesul apariiei contiinei un rol important au jucat munca, limba, i comunicarea.

Munca este o activitate sistematic de interaciune a omului cu mediul nconjurtor prin

intermediul uneltelor de munc, este un proces de folosire permanent a uneltelor de munc. La omapare un nou canal de transmitere a informaiei care este mai puternic dect codul genetic. Informaiase transmite prin uneltele de munc, n procesul muncii. Pentru a exista el trebuie s munceasc, darmuncind omul asimileaz informaia acumulat n uneltele de munc.

Interacionnd activ cu natura prin intermediul uneltelor de munc, omul i dezvolt capacitilesale, apare i se dezvolt vorbirea articulat, se complic relaiile sociale.

Limba este un sistem format din totalitatea semnelor i regulilor gramaticalede formare apropoziiilor i frazelor cu sens. Limba este o totalitate de semne care servesc ca mijloc pentru

comunicarea interuman, pentru nregistrarea, prelucrarea, pstrarea i transmiterea informaiei.Limba este forma material de existen i exprimare a gndirii umane. Prin intermediul limbii serealizeaz cunoaterea lumii, n limb se obiectiveaz contiina personalitii.Ea ndeplinete funciade cunoatere, comunicare i expresiv-afectiv.Cuvntul n medicin are un efect psihoterapeuticfiindc acioneaz asupra contiinei pacientului, se asociiaz cu aciunile medicului i activitateamedicamentelor. Aceasta trebuie de avut n vedere deoarece cuvntul poate avea nu numai efectcurativ, ci i invers provoac iatrogenii. Limbajul este ocapacitate comun tuturor oamenilor, iarlimbile concrete sunt moduri particulare de realizare a limbajului.

Activitatea n comun este imposibil fr comunicare. Comunicarea este o trstur important a

existenei umane. Fr ea nu se pot forma i asimila valorile spirituale, contiina, formarea idezvoltarea personalitii. Comunicarea este acel canal prin care se transmite experiena, deprinderilei cunotinele, mbogirea reciproc a oamenilor.

19. Constiinta sociala, esenta, foreleg si nivelurile sale.

Contiina social este categoria filosofic pentru desemnarea laturii spirituale a vieii societii,totalitatea de idei, concepii, viziuni, reprezentri ce reflect existena social.

n structura contiinei socialedeosebim: contiina obinuit i teoretic, psihologia social i

ideologia, diferite forme (politica, dreptul, morala, religia, arta, tiina i filosofia).


10/38

La formele contiinei sociale se refer politica, dreptul, morala, religia, arta, tiina i filosofia.Politica este sfera activitii claselor i grupurilor sociale referitor la cucerirea, meninerea ifolosirea puterii de stat.

Dreptul este totalitatea de norme i legi juridice ce reglementeaz relaiile dintre indivizi, relaiiledintre individ i colectivitate, dintre diferite instituii sociale.

Morala este totalitatea de reguli i norme ce reglementeaz comportamentul oamenilor n viaa lorpersonal i social, ea reflect realitatea prin noiunile de bine i ru.

Religia - form specific a contiinei sociale, care se caracterizeaz prin credina n fiine sau formespirituale, prin oficierea unui cult i prin existena unor instituii i organizaii corespunztoare;confesiune, credin.

Arta - una din formele contiinei sociale; o reflectare a realitii prin imagini concret-senzoriale;form specific de activitate, n procesul creia se creaz imagini artistice i se personific atitudineaestetic a omului fa de lume; unul dintre procedeele principale de nsuire estetic a lumii.

tiina - sfer a activitii umane, scopul creia este studierea obiectelor i proceselor naturii i

societii, una dintre formele contiinei sociale

Filozofia (gr. phileo - iubesc i sophia -nelepciune) - form a contiinei sociale; domeniu alculturii spirituale; nvtur despre principiile fundamentale ale existenei i cunoaterii, desprelumea i omul n ansamblu, despre raportul omului fa de lume; tiin despre cele mai generale legide dezvoltare a naturii, societii igndirii umane.

20. Caile dialecticii: Hegel si Marx. Dialectica ca teorie si metoda. Dialectia obiectiva

si suiectiva. Unitatea dialecticii, logicii si teoriei cunoasterii. Dezvoltarea si

progresul. Dezvoltarea si securitatea.

Dialectica - noiune filosofic, care nseamna arta dialogului, miestria de a ajunge la adevr prindiscuie, prin descoperirea contrazicerilor n raionamentul oponentului.

Un merit deosebit n elaborarea dialecticii ca teorie a dezvoltrii i conexiunii universale a avut -o Hegel. El formula dialectica ca metod de cunoatere prin intermediul crei se atinge unitateacontrariilor. Dialectica este o metod de raionare prin care prile contrare nu se anuleaz, ci secompleteaz i echilibreaz una pe alta.Dialectica lui Hegel prezint ntreaga lume istoric ispiritual sub forma unui proces unic n continu micare, schimbare, transformare, dezvoltare de latreptele inferioare la cele superioare. Meritul lui Hegel const n aceea, c generaliznd isistematiznd ideile filosofice precedente el a elaborat un sistem dialectic armonios ce cuprinde toate

sferele realitii. El a formulat principiile i legile fundamentale ale acestei dezvoltri (legea unitii iluptei contrariilor, legea trecerii schimbrilor cantitative n schimbri calitative i invers, legea negriinegaiei), a elaborat un sistem de categorii ale dialecticii (esen i fenomen, coninut i form, cauzi efect, necesitate i ntmplare . a.) prin care a exercitat o mare influen asupra gndirii filosoficeulterioare. ns dialectica lui Hegel a fost elaborat pe o temelie idealist. Dup Hegel, micarea,dezvoltarea exist datorit unei idei absolute, unui spirit universal, care gndete, formuleaz noiuni,prin micarea crora ideea absolut se autocunoate i n procesul acestei micri creaz natura isocietatea.

Dialectica marxisteste fundamental opus dialecticii lui Hegel: dac Hegel a luat ca temelie

a dezvoltrii ideea apoi Marx i Engels au pus la baza dezvoltrii realitatea material. Hegel formuladialectica gndirii, dialectica subiectiv ca ceva de sinestttor, pe cnd marxismul a formulatdialectica subiectiv ca o reflectare a dialecticii obiective, fr de care nu poate s existe. n filosofia


11/38

marxist dialectica e neleas i ca teorie a cunoaterii, i ca logic. E vorba despre unitatea dintredialectica, logic i teoria cunoaterii, care rezult din faptul, c i lumea obiectiv i cunoaterea, igndirea uman se supun unor i acelorai legi. Dar aceasta nu nseamn identitatea lor. Dacconexiunile generale i dezvoltarea realitii obiective exist n afar i independent de contiinaomului, atunci legturile i dezvoltarea gndirii care cunoate, reflectnd conexiunile i dezvoltareaobiectiv, se supun principiilor sale gnoseologice i logice specifice. Dialectica, logica i teoriacunoaterii se deosebesc dup obiectul de studiu, dar sunt identice prin metod. Marx i Engels auformulat dialectica ca nvtira despre cele mai generale legi de dezvoltare a naturii, societii i

gndirii umane i ca metod universal de cunoatere i transformare a realitii..Principiu - sunt acele elemente relativ stabile ale cunotinelor tiinifice care reflect cele mai

generale legturi i relaii a fenomenelor lumii obiective i care servesc ca temelie, nceput logicpentru formularea teoriei.

Principiul conexiunii universale - concepie conform creia toate obiectele i fenomenelerealitii se gsesc n diferite relaii, legturi i interdpendene.

Principiul conexiunii universale const nu numai n recunoaterea c toate obiectele i fenomenele segsesc n relaii i legturi, dar ne oblig nc: a) pentru a cunoate lucrurile trebuie s cunoatem

relaiile i legturile, fiindc nsuirile obiectelor semanifest n aceste legturi i relaii; b) scuprindem maximal legturi i relaii, asta ne-a asigura de greeli i abordri unilaterale; c) din toaterelaiile i legturile trebuie s gsim acele cu caracter legic, de sistem, pentru c ele ne dezvlueesena lucrurilor i fenomenelor.

Principiul dezvoltrii - concepie conform creia toate obiectele i fenomenele realitii se gsescn permanent schimbare, dezvoltare.. Deosebim trei tipuri de dezvoltare - progresiv, regresiv iuniplanic. Progresuleste dezvoltare de la simplu la compus, de la inferior la superior i care ducela acumularea structurii i funciei, mrete independena relativ a sistemelor, posibilitiledezvoltrii n viitor. Regresuleste dezvoltarea de la superior la inferior, de 31. Dialectica

procesului de cunoastere.Unitatea cunoasterii senzoriale si rationale.Diagnoza dreptfenomen al cunoasterii.

Dialectic- teorie general a principiilor devenirii naturii,societiiigndirii;teorie i metod decunoatere a existenei. In procesul de dezvoltare a gandiri umane s-au format doua mari paradigme:

. empirism ( practica senzoriala e unica si principala sursa a cunoasterii). rationalism ( curent filosofic care recunoaste constiinta drept fundament al cunoasterii

umane,respectiv adevarul despre existenta se afla doar prin ratiune.

In procesul cunoasterii are loc interactiunea dialectica a doua trepte:-treapta senzoriala (senzatia,perceptia si reprezentarea)-treapta rationala(notiunea,judecata si rationamentul)

Notiunea- este o forma a gandirii,care reflecta insusirile comune si de baza ale obiectelor.Judecataforma a logicii formale prin care se reflecta realitatea in gandirea noastra prin afirmaresi negare despre obiectul studiat, insusirile acestui obiect in raport cu ele insusi. Se cunosc judecatisimple si compuse, afirmative si negative, universale,particulare si singulare.Rationamentuleste operatie logica cu ajutorul caruia din doua sau mai multe judecati,obtinem o

judecata noua. Poate fi deductiv( cind gandim de la general la particular) sau inductiv ( de laparticular la general).
https://www.marxists.org/romana/dictionar/s/Societate.htmhttps://www.marxists.org/romana/dictionar/s/Societate.htmhttps://www.marxists.org/romana/dictionar/s/Societate.htmhttps://www.marxists.org/romana/dictionar/g/Gindire.htmhttps://www.marxists.org/romana/dictionar/g/Gindire.htmhttps://www.marxists.org/romana/dictionar/s/Societate.htm


12/38

21. Categoriile dialecticii general, particular, singular; esenta si fenomenul si

importanta cunoasterii acestora pentru medicina:

Singular, particular si general categorii filosofice care reflecta diverse conexiuni obiective aleuniversului; precum si treptele gnoseologice ale acestor conexiuni.

Singularuleste categoria ce reflecta insusirile si tresaturile irepetabile a obiectelor sifenomenelor, aceea ce este characteristic numai pentru lucrul dat, pentru un obiect caatare.

Particularuleste categorie filosofica ce exprima trasaturile specifice a unei clase de obiecte,ceea ce le deosebeste de alte clase ori grupuri de obiecte.

Generalul este categoria care reflecta insusirile asemanatoare, comune, comparabile aobiectelor materiale.Singular, particular si general sunt numai insusiri, laturi a obiectelor materiale.

Esenta si fenomensunt categorii filosofice care reflecta diferite laturi necesare ale tuturorobiectelor si proceselor realitatii.

Esentaeste continutul intern, totalitatea de conexiuni , relatii, legi care determina insusirileprincipale ale obiectului si tendintele dezvoltarii lui.

Fenomenuleste manifestarea exterioara a esentei, forma ei exterioara de existenta. Esenta semanifesta printr-un sir de fenomene, dar niciodata nu coincide cu fenomenul, ele se regasesc in relatiicontradictorii.In medicina esenta coincide cu patogeneza, iar fenomenul cu manifestarile bolii. Cunoastereasimptomelor ne vorbeste despre esenta bolii, iar cunoscind patogeneza putem presupunemanifestarile bolii. Sarcina principal a medicinei ca stiinta consta in a cunoaste esenta bolii.

Categoriile dialecticii:forma si continut, parte si intreg si importanta cunoasterii acestora inmedicina.

Continut si forma categorii filosofice care exprima legaturile structurale ale obiectelor sifenomenelor.

Continutul este totalitatea elementelor, laturilor, trasaturilor, relatiilor, tendintelor sicontradictiilor obiectivelor

Forma este modul de organizare, exprimare si manifestare a continutului

Parte si intreg categorii filosofice care reflecta legaturi structurale, raportul dintre diferiteobiecte si laturile, elementele lor si legatura dintre ele.

Intreg este asa obiect sau unitate de obiect, care include in sine legatura partilor, elementelor sicare poseda asa insusiri ce nu se gasesc in partile componente

Partea exprima nu un obiect absolut singular, deosebit de lumea materiala, ci asa obiect luat inraport cu alt obiect, referitor la care se manifesta ca parte la intreg.

- Continutul bolii este totalitatea procesului patologic, ansamblu schimbarilor fiziologice si

morfologice. Forma bolii este modul de manifestare a ei acuta ori cronica, forma usoara ori grea.Pentru medicina important este princpiul integritatii , care ne obliga sa studiem toate legaturile si


13/38

relatiile dintre parte si intreg , ori dintre diferite tipuri de intreg. Studierea acestor legaturi ne daposibilitatea de a evidentia esentialul si specificul.

22.Categoriile dialecticii : necesitate si intimplare ; posibilitate si realitate siimportanta cunoasterii acestora pentru medicina.

Necesitatea este o modalitate de existenta sau de manifestare a unor stari, proprietati , raporturisau tendinte ale sistemelor , care decurge din natura interna a acestora.

Intimplarea este opusa rezistentei, ea reprezinta o modalitate de exstenta sau de manifestare a unorstari care decurge din factorii exteriori. Desi ele se opun ; necesitatea si intimplarea se coreleazareciproc.Necesitatea reprezinta totalitatea proceselor esentiale ce il ajuta pe om sa-si realizeze functiile

biologice pentru a asigura starea de bine a organismului.Posibilitatea si realitatea sunt categorii filosofice ce exprima tendinta obiectiva de dezvoltare, legaturaintre nou si vechi in procesul dezvoltarii.

Posibilitatea este totalitatea premiselor necesare si suficiente care determina in mod logicaparitia unuia sau altui fenomen.

Realitateaeste rezultatul realizarii posibilitatii. In sens larg realitatea este totalitateaposibilitatilor realizate, este lumea inconjuratoare.In medicina aceste doua categorii filosofice exprima tendinta de dezvoltare, aparitia unor noitehnologii si metode de tratament pe baza celor existente dj, dar care au devenit ineficiente.

Categoriile dialecticii : cauza si efect, element si structura si importanta cunoasterii acestora pentrumedicina.

Cauza si efect sunt categoriile filosofice care exprima caracterul determinativ a conexiuniiuniversale a fenomenelor si obiectivelor. Cauza este un fenomen care preceda si provoaca altfenomen- efectul. Cauzalitatea este asa interactiune a unui obiect asupra altuia, cind schimbarileprimului obiect (cauza) preceda si duc inevitabil la schimbarile altuia (efect)Pentru activitatea practica important este evidentierea cauzei fenomenelor. Daca nu cunoastemcauza, atunci nu putem patrunde in esenta fenomenelor (daca nu cauza bolii, atunci nu putemdiagnostica si trata aceasta boala.

Structura este totalitatea legaturilor stabile a obiectului care asigura integritatea si identitatea lui cusine insasi, este stabilitatea trasaturilor principale la diferite schimbari interne si externe.

23. Legea trecerii reciproce a cantitatii in calitate si importanta sa pentru medicina.

Legea trecerii schimbarilor cantitative in calitative este una din legile fundamentale ale dialecticii,conform careia schimbarea calitatii obiectului are loc atunci, cind acumularile schimbarilorcantitative ating o anumita limita. Schimbarile cantitative se acumuleaza treptat si daca depasesclimita masurii, duc cu necesitate la schimbari cantitative. Aceasta lege descrie mecanismul cel maigeneral al dezvoltarii. Ea a fost formulata de Heghel si poarta un caracter obiectiv si universal.Procesul schimbarii radicale a calitatii date ruptura vechiului si geneza noului se numeste salt. Elprezinta in sine o trecere de la calitatea veche la cea noua de la o masura la alta. Transformareaunui fenomen in altul este o interactiune a schimbarilor cantitative si calitative, care trec prin citevafaze interimare.

Pentru medicina aceasta lege are importanta in intelegerea proceselor patologice, diferentierea lor sideterminarea tacticii tratamentului. Boala si sanatatea, norma si patologia in esenta sunt diferite


14/38

calitati. Trecerea de la o calitate la alta are loc ca diferite schimbari cantitative pe care medicul trebuiesa le ia in consideratie(pentru a preintimpina dezvoltarea consecintelor nedorite) Actiuneamedicamentelor deasemenea depinde de doza si combinatia preparatelor medicamentoase.

24. Legea unitatii si luptei contrariilor si importanta sa pentru medicina

Legea unitatii si luptei contrariilor este una din legile fundamentale ale dialecticii, care dezvaluiesursa automiscarii si dezvoltarii obiectelor si fenomenelor. Ea exprima esenta dialecticii, deci reflectaprocesele din profunzime. Orice obiect si fenomen prezinta unitatea si lupta partilor contrare.

Contrariile sunt acele laturi si tendinte ale obiectelor si fenomenelor ce se exclud si se conditioneazareciproc. Ele au caracter obiectiv si universal si interactiunea lor formeaza contradictia dialectica.Laturile ei dunt unitatea si identitatea (armonia), deosebirea si contrariu(disarmonia),contradictia(conflictul, lupta). Contradictia dialectica acutizindu-se duce la conflict, iar ultimul cunecesitate trebuie sa fie rezolvat. In procesul rezolvarii contradictiilor se lichideaza numai acelemomente care s-au invechit si frineaza dezvoltarea. Cu rezolvarea unor contradictii apar altele si astaare loc permanent.Boala apare ca rezultatul a interactiunii partilor contrare, factorul nociv si fortelor de rezistenta aorganismului. Insa pentru medic este important nu numai de a cunoaste care-s partile contrare , dar

si caracteristica lor concreta (patogenitatea microorganismului starea fortelor de rezistenta abolnavului).

25. Legea negarii negatiei si importanta sa pentru medicina.

Legea negarii negatieieste un proces al dezvoltarii , prin care vechiul este negat de catre nou , iarnoul la rindul sau este negat de ceva si mai nou. Legea negarii negatiei a fost formulata de Hegel, careevidentia prin ea trei etape. Dezvoltarea incepe de la prima etapa teza, ce in procesul de negare setransforma in partea sa contrara antiteza, iar negarea antitezei (sau negarea negatiei) duce lasinteza. Sinteza este unitatea dialectica a contrariilor (tezei si antitezei) si nu-i altceva decitreintoarcerea la etapa initiala la un nivel mai inalt. Esenta legii negarii negatiei consta in rezolvareacontradictiilor prin negarea dialectica , ce se caracterizeaza prin continuitate, succesiune,repetabilitate si caracterul de spirala a dezvoltarii.

26) Continutul si esenta informaticii in raport cu cibernetica medicala : aspect

filosofice si sociometodologice.

Cibernetica a aparut pentru a solution anumite contradictii in dezvoltarea societatii. Ea faceconexiunea dintre organismele vii si masini. Putem evidentia urmatoarele premise : stiintifice (necesitatea in integrarea cunostintelor) ; tehnice (pentru mecanizarea proceselor informationale);de producere (in modul de producer telmologic).

Cibernetica poate fi reprezentata ca o orientare stiintifica integral, care poarta un caracter generalstiintific regional. Ea se bazeaza pe interactiunea a trei grupe stiintifice - sociale, naturaliste sitehnice. Principiul ciberneticii este principiul conexiunii informationale. Informatica medicala estefoarte importanta pentru a putea facilita din lucrul personalului medical. Informatica este stiintadespre prelucrarea informatiei cu ajutorul computerului.

27) Problema Trombozei informationale. Informatizarea ca process si legitate.

Activitatea medicala, etapele si directiile informatizarii medicinii.Explozia informationala acompaniata de lipsa informationala duce la aparitia trombozei

informationale.Tromboza informationala apare din cauza a 3 momente de baza :


15/38

1) posibilitatile limitate ale omului de a prelucra si precepe informatia;

2)fluxul in cantitati marite de informatii;

3)incalcarea integritatii sistemelor comunicatiilor sociale.

Activitatea medicala se caracterizeaza printr-un sir de particularitati : specificul obiectului demunca al ei. Obiectul de munca al ei fiind Omul, sanatatea, boala. Specificul activitatii medicaleconsta ca medical are de a face cu informatia despre pacient care este codificata in diferite

simptome si sindrome care trebuie descifrata si interpretata. Culegerea informatiei se complica inpermanenta aici se include diverse mijloace tehnice, fizice, chimice, biologice.

Tehnica si tehnologia computerizata introduce modificari principale in activitatea medicala,trecerea treptata de la sistemul binar medic-pacient la medic-tehnica-pacient

Etapele informatizarii medicale sunt :

I elaborearea metodelor de diagnosticare computerizata alegerea tratamentului ;

II crearea metodelor de formationale ale diverselor boli;

III crearea sistemelor operationale de automatizare a proceselor de diagnosticare si tratament.

28) Informatica sociala. Revolutia informationala , societatea informationala.

Fenomenele rudimentare si subtil-vibratile in societate.

Informatica sociala este disciplinacare studiaza legitatile si tendintele interactiunii a societatiisi infomaticii. Informatica sociala are 3 sarcini :1. cercetarea consecintelor sociale ale informatizarii;

2. studierea conditiilor si premizelor sociale ale infomatizarii;

3. evidentierea si cercetarea proceselor si tendintelor sistemelor socioinformationale om-computer.

Societatea informationala este un pregres social aparut in mersul prgresului istoric.

Notiunile principale ale informaticii sociale sunt memoria si intelectul social. Memoria sociala seacumuleaza pe parcursul dezvoltarii social istorice si se transmite din generatie in generatie.

Intelectul social este capacitatea societatii de a intelege si utiliza cunostintele pe care le are.

Evolutia societatii a determinat aparitia fenomenului lumii subtil-vibratile sociale. In studierea lorevidentiem 2 tipuri de mecanisme: Initiale si obtinute. Structurile si mecanismele subtil-vibratilesunt cele mai superioare, sunt sensibile fata de progress iar revolutia informational tehnologica le alansat pe primul plan.


16/38

29) Sisteme informationale in activitatea medicala si caile computerizarii sferii

biomedicale. Problemele si perspectivele informatizarii medicine.Deoarece fluxul de informative creste permanent, iar specialistul nu este in stare sa cuprinda

toata informatia s-a petrecut informatizarea sferei medicale prin intermediul sistemelorinformationale.

Clasificarea:

-sis. Informationale de cautare a mamolelor

-sis inform de prellucrare a in form.

-sist de cercetare

-sist de diagnosticare

-sist de tratament

Computerizarea si informatizarea in activitatea medicala se afla in centrul atentiei. Dar exista unsir de problem pe care le intimpina pregatirea cadrelor medicale pentru munca in medicina

informatizata nu corespunde timpului ; o alta problema unificarea notiunilor medicale. Nu toatesimptomele si toti termenii medicali pot fi exprimati cantitativ. O mare prooblema este sinonimia.Si totusi cite greutati nu am intilni in caile de informatizare a medicine sunt cele mai diverse.

30.Cunoaterea ca obiect al analizei filozofice. Scepticismul i agnosticismul.

Cunoaterea ca reflectare.Obiectul i subiectul cunoaterii.

Scepticism (din l.gr.skeptikos - ce examineaz, cerceteaz, critic) - concepie i orientarefilosoficce exprimndoialn ceea ce privete posibilitatea atingerii adevrului. Scepticii pun la

ndoial posibilitatea unei cunoateri sigure i nu admit adevrul de valoare general. Esenascepticismului const n subiectivism i relativism, care practic neag deosebirea i contradiciadintre adevr i eroare i prin aceasta exclud posibilitatea judecilor adevrate.Scepticii considerau c trebuie s ne abinem de la orice judeci pentru atingerea unei liniti

sufleteti (ataraxie) iar prin ea i a fericirii, ce este i scopul filosofieiAgnosticism (din l.greaca - negare i gnosis cunoatere, ceea ce nu este accesibil cunoaterii)- doctrin i curent filosofic care neag complet sau parial posibilitatea cunoaterii lumii.

Agnosticismul sub diferite forme se ntlnete n decursul istoriei filosofiei, dar cei mai de seamreprezentani au fost n Anglia epocii victoriene. Termenul a fost ntrodus de T.H.Huxley n 1869.Formclasicagnosticismul a cptat datoritideilor gnoseologice a lui D.Hume i I.Kant.Cunoaterea este un fenomen socio-uman foarte complex, un domeniu vast al raporturilor dintre

om i realitate.Orice cunoatere este o interaciune dintre ceva ce se cunoate i un cineva careefectuiazcunoaterea.Subiectul este omul activ care cunoate i transform realitatea obiectiv n procesul activitiisale practice.Sub noiunea de subiect a activitii de cunoatere se nelege mai nti de toateomenirea n dezvoltarea ei istoric, cu toate c cunoaterea se realizeaz prin activitatea unorindivizi, grupuri de oameni, comuniti istorice, clase, generaii i a. Obiectul este existena nafari independent de contiina noastr, este lumea exterioar, realitatea inclus n activitateapractic a subiectului. Obiectul nemijlocit al cunoaterii este acea parte a realitii, care esteevideniatdin ea i spre care este orientatactivitatea subiectului. Interaciunea dintre subiect iobiect n procesul cunoaterii trebuie privitdialectic. Obiectul exist independent de subiect, caprimar n raport cu subiectul, iar subiectul cunosctor ca secundar referitor la realitatea obiectiv,

iar dacprivim interaciunea dintre subiect i obiect ca relaie a douforme de realitate obiectiv,atunci i subiectul i obiectul snt primare.31.---------------------------------------------------------------------------------------------------------------


17/38

32. Problema adevarului si al practicii in filosofie si medicina.Cunoasterea medicalain conditiile informatizarii sociumului.

Adevaruleste o categorie filosofica care se refera la coincidenta imaginii omului cu obiectul,acunostintelor cu realitatea obiectiva.Cunoastem 3 tipuri de adevar: obiectiv absolut

relativIn activitatea medicala principala forma de cunoastere este diagnosticarea. Astfel, stabilirea diagnozeieste procesul de reflectare a legitatilor obiective existente in constiinta medicului (farmacistului).

Veridicitatea diagnozei depinde de corespunderea concluziilor medicului cu procesul patologic. Dacaele nu coincid,atunci apare greseala medicala.Specificul activitatii medicale consta in faptul ca medicul are de a face cu informatia care estecodificata in diferite simptome si sindroame care trebuie si necesita foarte bine descifrate siinterpretate.

33.Logica formala ca stiinta,obiectul sau de studiu,etapele istorice ale dezvoltarii sisemnificatia sa in teoria si practica medicala. Structura logicii formale.

Gandirea este corecta daca ea in ganduri leaga realitatea.Acest moment inseamna daca noireprezentam realitatea in idei,implica deja corectitudinea gandului,expus sau redat si astfel avemnevoie de ceva formal, care tine de continut. Cu acest aspect se ocupa logica formala.

Structura logicii formale:a) Notiunea - este o forma a gandirii,care reflecta insusirile comune si de baza ale obiectelor.

b) Judecata forma a logicii formale prin care se reflecta realitatea in gandirea noastra prinafirmare si negare despre obiectul studiat, insusirile acestui obiect in raport cu ele insusi. Se cunosc

judecati simple si compuse, afirmative si negative, universale,particulare si singulare.c) Rationamentul este operatie logica cu ajutorul caruia din doua sau mai multe judecati,obtinem

o judecata noua. Poate fi deductiv( cind gandim de la general la particular) sau inductiv ( de laparticular la general).

34. Notiunea drept forma fundamentala a gandirii. Continutul si volumulnotiunii,definitia si clasificarea notiunilor. Notiunile medicinei.

Notiunea - este o forma a gandirii,care reflecta insusirile comune si de baza ale obiectelor. Fiecarenotiune are continut( descrie notiunea) si volum. Orice notiune trebuie sa fie definita.Definitia este o operatie logica care dezvaluie continutul notiunii. A defini o notiune inseamna aevidentia continutul ei, a arata insusirile esentiale si fundamentale (de baza) a obiectelor sifenomenelor.

Daca definitia notiunii are ca scop de a descoperi continutul ei,atunci pentru a stabili volumulnotiunii este necesar de o alta operatie logica ,numita diviziunea notiunii. A dezvalui volumulnotiunii,inseamna a arata speciile subordonate notiunii date. Un mod specific de divizare anotiunilor este clasificarea.

Clasificarea notiunilorDupa sfera :1. cognitive sau pragmatice;

2. vide sau nevide;3. individuale sau generale;


18/38

4. colective sau divizive (distributive);

5. precise sau imprecise (vagi).

Dup coninut:

1. concretesau abstracte;

2. relativesau nerelative(absolute);

3.pozitive sau negative.

35. Judecata ca forma de definire a gandirii, structura si varietatile sale.Rationamentul si silogismul. Rolul judecatii si rationamentului in procesul stabiliriidiagnozei.

Judecataeste o forma a logicii formale prin care se reflecta realitatea in gandirea noastra prinafirmare si negare despre obiectul stdiat,insusirile acestui obiect in raport cu ele insusi. Deosebimurmatoarele tipuri de judecati :- Judecati simple si compuse- Judecati afirmative si negative- Judecati sub forma universala,particulara si singulara.

Rationamentul - este operatia logica cu ajutorul caruia din doua sau mai multe judecati obtinem ojudecata noua.Rationamentele pot fi:- Deductive ( cind gandim de la general la particular)- Inductive ( cind gandim de la particular la general)R. deductive i-au forma silogismului. Silogismul sau rationamentul deductiv este acel rationamentcare din doua judecati (una dintre ele trebuie sa fie neaparat universala) se poate formula o alta

judecata.

Silogismul se foloseste mai ales atunci cind trebuie sa sumam un fapt individual sau particular uneiteze generale,unei legi pentru a trage cu privire la ea o consecinta necesara.la compus la mai simplu, cu limitarea posibilitilor sistemelor.

36.Legile fundamentale le logicii formale si importanta acestora pentru semiologie.

Legile logice exprim trsturile fundamentale ale gndirii corecte: determinarea, lipsa decontradicie, consecvena i fundamentarea logic. Fr respectarea legilor logice nu se poate ajungela o cunoatere adevrat. Greelile n diagnosticare sunt nu att rezultatul calificrii medicaleinsufuciente, ct consecina inevitabil a necunoaterii ori nclcrii celor mai elementare cerine alogicii formale. n logica formal sunt patru legi fundamentale.

Legea identitiintr-un raionament, ntr-o discuie dat, fiecare noiune trebuie s fientrebuinat n unul i acelai sens. Legea identitii interzice de a schimba arbitrar, nemotivat inentemeiat coninutul i volumul noiunei. Folosirea n medicina clinic a noiunilor n diferit sensface diagnosticarea neconcret, confuz, neclar. Nu trebuie s fie diferite numiri a bolii la medicul dela sector, salvare, la policlinic i din staionar. Deasemenea nu trebue s fie divergen n numirea

bolii de ctre unii medici i clasificarea de stat i internaional a bolilor.Legea contradiciei dou exprimri contrare nu pot fi amndou adevrate n acelai timp i subacelai raport. Dac s-a stabilit c o anumit judecat este adevrat, rezult n mod necesar c

judecata contradictorie este fals; i invers.. nclcarea legii are loc atunci, cnd nu se iau n

consideraie condiiile concrete, locul i timpul obiectului i fenomenului dat i reflectarea lor ngndire. Spre exemplu, hipo- i hipertireoz, hipo- i hipertonia nu pot exista concomitent la una iaceeai persoan, dar n diferit timp aceste stri pot exista.


19/38

Legea terului exclus din dou judeci contradictorii una este totdeauna adevrat, cealalt estefals, iar o a treia nu poate s existe. Legea terului exclus se refer numai la judecile contradictorii.Dac judecile nu exprim o alternativ, atunci ele nu-s contradictorii, ci contrare.Legea raiunii suficienteorice gndire adevrat trebuie s fie ntemeiat. Gndurile noastre norice raionare trebuie s fie legate ntre ele, s decurg logic unele din altele, s ntemeieze unele pealtele. Legea este ndreptat contra gndirii alogice care accept concluziile numai la credin, fr

ntemeierea suficient. Nu-i de ajuns de a afirma adevrul unei judeci, dar trebuie de adusargumente ce ar indica temelia veridicitii.

SEMIOLOGE-Parte a medicinii care se ocup cu descrierea simptomelor i a semnelor diferitelorboli, precum i a metodelor de a le pune n eviden i de a le diagnostica; simptomatologie.37. Ipoteza,intuitia, argumentarea si dezmintirea in stiinta si practica medicala (si

farmaceutica).

Ipoteza este o form specific a gndirii care const n formularea presupunerii despre cauza,coninutul, specificul unui fenomen i verificarea acestei presupuneri. Ipoteza se folosete nurmtoarele cazuri: cnd procesul, cauza fenomenelor, faptele sunt inaccesibile cercetrii nmomentul dat; cnd faptele cunoscute sunt insuficiente pentru explicarea fenomenelor. Ipoteza este oform de dezvoltare a cunotinelor de la cunoscut spre necunoscut, de la observaii sumare iinsufuciente la o concepie tiinific argumentat. Practic ipoteza apare spontan, dar ea se bazeazpe un material bogat, pe generalizarea unor fenomene i evenimente deja cunoscute. Ipoteza apare ncazuri neobinuite, cnd se creiaz o problem ce nu poate fi rezolvat cu ajutorul metodelor tiinificeexistente. Deosebim cteva feluri de ipoteze general, particular, de lucru i versiune.Intuiia este un termen folosit pentru a desemna diferite forme ale cunoaterei nemijlocite, care sedeosebete de cunoaterea logic mijlocit, discursiv. Intuiia este o noiune care marcheaz privireacontemplativ nemijlocit, adic capacitatea de a ptrunde nemijlocit n adevr. Intuiia este o formde cunoatere imediat, este capacitatea creerului uman de a face un salt n calea cunoatereiadevrului pe baza cunotinelor i experienei acumulate. De obicei se distinge intuiia empiriccare se raporteaz la un obiect al lumii, i intuiia raional care sesizeaz un raport ntre dou idei.

Demonstraia (argumentarea) este o operaie logic, n procesul creia confirmm adevrul uneijudeci cu ajutorul altor judeci, al cror adevr este deja dovedit prin practic. Ea este o reflectaren contiina noastr a conexiunii universale din realitatate, dintre obiecte i fenomene.Demonstrarea este o legtur logic ntre argumentei tez. Ea se desfoar n form deraionament ori ir de raionamente i trebuie s corespund regulilor raionamentului. A demonstranseamn a arta, c teza decurge n mod logic dup anumite reguli din argumentele aduse.Combaterea se numete procedeul logic, prin care demonstrm falsitatea sau lipsa de temei a uneiteze. Cel mai efectiv mod de combatere este prin fapte. Ea poate fi ndreptat mpotriva tezei,argumentelor i procedeului de demonstrare. Teza poate fi combtut prin demonstrareaantitezeisau prin stabilirea falsitii consecinelor ce rezult din tez. Combaterea argumentelor const nstabilirea falsitii judecilor, prin care se dovedete teza supus combaterii. Combatereaprocedeului de demonstrare const n determinarea regulilor nclcate la stabilirea argumentelor cuteza.

38. Devenirea, obiectul de studiu si locul sinergeticii in sistemul cunostintelor

stiintifie contemporane.Sinergetica drept stiinta postneoclasica,o noua viziunee a

lumii. Sinergetica-mteorie a autoorrganizarii.Stilul de gindire si tabloul sinergetic al

lumii.Paradigma aliniaritatii.Sinergetica ca teorie a autoorganizrii constituie domeniultiinei despre interaciunea prilor componente ale sistemului care tinde spre autoorganizare. Ea

soluioneaz problema referitoare la principiile universale de evoluie ale sistemelor dezechilibratei apariia n rndul acestora a structurilor noi. Altfel spus e vorba de o nou concepie despre lume -


20/38

concepia sinergetic, pe care trebuie s-o posedm toi, mai ales savanii. viziune contrar opuspromoveaz tiina clasic,ncepnd cu Aristotel. Din tiin se elimin ntmplarea, particularul,singularul, unicul. n opinia adepilor paradigmei clasice tiina despre ntmplare devine imposibil.Sinergetica provoac, cum am menionat, o nou imagine a lumii i un mod nou de concepere aproceselor de dezvoltare. Aceast paradigm se deosebete substanial de cea tradiional carepredomin n tiina clasic - tiina lui Newton i Laplas. Aici ntmplarea era exclus, fiindinterpretat ca ceva superficial i neesenial.Schimbrile revoluionare n plan ontologic i logico-gnoseologic n tiin n jumtatea sec. al XX-lea au provocat apariia i devenirea unui nou stil de

gndire - stilul de gndire neliniar, iar n continuare i un nou tablou al lumii - tabloul tiinificneliniarbazat peparadigma aliniaritii.Coninutul categoriilor structurii nominalizate extindei nbogete conceperea fenomenelor complicate, neliniare ce au loc permanent n fizic, chimie,

biologie, societate, n toate domeniile de activitate uman, care contribuie nemijlocit la supravieuireaomenirii.Aliniaritatea este o noiune neclasic i coninutul ei nu se reduce (limiteaz) la o negareabstract a liniaritii. Ea preconizeaz dezechilibrul sistemului, ceea ce discrimineaz noiunea detraiectorie n sensul clasic i duce la o revizuire cardinal a modurilor anterioare de abordare aproblemei ireversibilitii.

Actualmente se poate contura (constata) prezenaa dou direcii de investigaie ale fenomenuluide aliniaritate, orientate spre constituirea unui nou tablou tiinific al lumii.n primul rnde vorba deapariia metodelor matematice de for pentru rezolvarea ecuaiilor difereniale neliniare ce austimulat devenirea sinergeticii - teoriei de autoorganizare a sistemelor neliniare deschise. n aldoilea rnd,evideniem cercetrile ce in de studiul legitilor neliniare n teoriile fundamentale alefizicii i ale altor tiine. Rezultatul acestor cercetri este apariia i devenirea unui nou tablou al lumii- tabloul tiinific neliniar.39.Categoriile si principiile fundamentale ale sinergeticii.Manifestarea

autoorganizarii, bifurcatiaa, atractorului, disiparii, ordinii si haosului,fluctuatiei,

indurabilitatii, posibilitatii, intimplarii,realitatii etc. in sistemele vii si cele sociale.Odat cu ciberneticaapare fenomenul de autoorganizare.Autoorganizarea constituie un proces pe

parcursul cruia se creaz, se reproduce sau se perfecioneaz organizarea sistemelor deschisedinamice..Sinergetica are limbajul su tiinific extrem de specific. Aici, cum deja am menionat,

ntlnim aa noiuni ca atractor i bifurcaie, fractal (dimensiune fractal) i haosuldeterminat, disipare i aliniaritate.

Noiunea de atractor este foarte aproape conform semnificaiei de categoria scop, conceputn sensul cel mai larg, extrauman, ca o tendin de comportare a sistemului neliniar, ca situaie finala sistemului. Atractorul reprezint nu altceva dect o micare conform legilor dinamice, iar ultimile,posednd un caracter ireversibil, permite existena diversilor atractori. Se disting cteva tipuri deatractori:Atractorulpunctiform ,Atractorulperiodic.Bifurcaian sens matematic nseamn ramificarea soluiilor ecuaiei difereniale neliniare. Sensulfizic al acestei noiuni esteurmtorul: fenomenul de bifurcaie l constituie punctul de ramificare alcilor de evoluie a sistemului. Reieind din cele expuse putem da o nou definiie a sistemuluineliniar: sistemul neliniar este un aa sistem care ascunde, tinuiete n sine bifurcaia Fractaliile sau obiectele fractale(sau o mulime) constituie nc un fenomen curios care sestudiaz n teoria autoorganizrii. Fractalii se numesc aa obiecte care posed nsuire deautoasemnare, sau altfel spus le este caracteristic o invarian mare de proporie. Aceasta nseamnc un fragment mic al structurii unui obiect este asemntor cu alt fragment mai voluminos al ei, orichiar seamn cu structura n ntregime.

Tabloul neliniar tiinific al lumii poate fi caracterizat prin intermediul unui sistem categorial

bine determinat care, n opinia noastr, ar include n sine urmtoarele noiuni generale: ntmplareai necesitatea, posibilitatea i realitatea.Haosul constituie sursa constructiv, baza procesului dedezvoltare.


21/38

Disipareaconstituie procese de difuziune (dispersie, mprtiere) a energiei, de transformare aacesteia n forme mai puin organizate i anume, n energie de cldur, care-i sunt prezente

viscozitatea, frecarea etc. n fond, disiparea constituie haosul la micronivel.El construiete nimicindceea ce este de prisos, suplimentar. Procesele disipative, disiparea ca atare constituie nu ruintorul,nu factorul distrugtor, dar o proprietate semnificativ a proceselor de autoorganizare, necesar de apurcede la atractor, de a crea o structur disipativ complicat ntr-un sistem neliniar deschis.ns pentru ca ntmplarea s-i poat croi calea spre macronivel este necesar o stare deosebit asistemului neliniar. Aceast situaie specialitii o numescindurabilitate. Indurabilitatea mediului

neliniar exprim sensibilitatea acestuia fa de fluctuaiile mici. n indurabilitate sunt fixateconexiunile dintre micro - i macro-proporii.La drept vorbind, dac este absent indurabilitatea apoinu exist nici dezvoltare. Indurabilitatea constituie dezvoltare. Sau altfel spus, dezvoltarea are locprin intermediul indurabilitii, prin intermediul bifurcaiei, prin intermediul ntmplrii.

Sinergetica este prima care a descoperit mecanismul apariiei ordinii prin fluctuaie, haos.Fluctuaiilese amplific pe contul dezechilibrului, ele clatin (zdruncin) structura veche i purced launa nou: din dezordine apare ordinea. Proceselor de autoorganizare le sunt proprii aa tendinecontradictorii ca indurabilitatea i durabilitatea, dezorganizarea i organizarea, dezordinea i ordinea.

Una din structura de categorii desemnate o constituie categoria pereche a posibilitii -categoria de realitate.Aceast categorie este interpretat aici drept obiectivitate n accepia eiconcret-istoric. Paradigma neliniar d alt sens acestei orientri. Realitatea din obiectivitate, prinintermedierea ei cu activitatea efectiv a omului, se transform ntr-o totalitate a fluxului general alexistenei de autoaciune, spontan autoorganizat pe baza interaciunei elementului i sistemului,prii i ntregului, omului i Universului.40.Sinergetica si teoria evolutionista.Sinergetica si biosfera. Sinergetica si

organismul uman. Sanatatea drept balanta subtila dintre haos si ordine.Notiunea

,,maladie dinamica.Cantitatea haosului si norma sanatatii. Sinergetica ne permite de ainventa i a dezvolta moduri de abordare netradiionale, necorespunztoare standardelor, care potstimula soluionarea celor mai imperioase (vitale) probleme legate de supravieuirea omenirii. Stilul

de gndire neliniar constituie un stil de cugetare contemporan i n acelai timp este un stil concret-istoric, prin urmare conine n sine elemente ce n viitor pot fi negate, dezvoltate n alte forme.ntradevr, dezvoltarea tiinei, revoluiile tehnico-tiinifice au argumentat pe parcursul secolelornecesitatea apariiei unei noi mentaliti n organizarea tiinei, a unui nou tablou tiinific, chiar aunui nou tip de tiin noosferic.E cunoscut faptul c particularitatea fundamental a sistemului viuo constituie istorismul acestuia. Oriice organism se dezvolt n timp i pstreaz n memoriasamomente din evoluia anterioar.Fr ndoial c organismul, specia, populaia, biosfera reprezint

n sine nite structuri disipative, adic sisteme haotice, deschise, dezechilibrate. Modelele unor astfelde sisteme sunt descrise prin intermediul ecuaiilor difereniale neliniare. Analiza lor ne vorbete cpentru anumite valori ale parametrilor sistemului n ultimul apar indurabiliti i, deci, bifurcaii ce

brusc schimb starea lui.n teoria evoluionist contemporan are loc o discuie aprins dintrereprezentanii gradualismului i punctualismului. Primii afirm c formarea speciilor se efectuiaztreptat, puin cte puin, ultimii cred c ea se realizeaz ntr-un timp comparabil scurt, cu mult mairedus dect perioada stasisului, adic existena stabil a speciei. Metodele sinergetice tot mai mult ifac cale i n medicin, mai ales cnd e vorba de analiza diverselor aspecte ale funcionriiorganismului uman. Pentru funcionarea normal a tuturor sistemelor de activitate vital a omuluieste necesar un oarecare regim intermediar dintre haos i ordine, de regimul haosuluideterminat.Dup cum vedem, sinergetica actualmente radical influeneaz metodele i mijloacele deinvestigare n tiinele medico-biologice. E necesar deci, ca toi ce-i ce sunt antrenai n cercetrile

acestor domenii tiinifice s se familiarizeze profesional cu metodologia sinergetic, care va avansaspre noi performane n dezvoltarea teoriei i practicii medicale.


22/38

Un sistem ordonat este un sistem la care putem defini starea lui viitoare functie de starea incare se afla la un moment dat. Opusul acestei notiuni este haosul conform careia nu putem cunoastestarea unui sistem in functie de conditiile initiale.Haosul, cum n-ar suna de straniu, devine constructiv prin caracterul su distructiv, prindistructivitatea lui. El construiete nimicind ceea ce este de prisos, suplimentar. Procesele disipative,disiparea ca atare constituie nu ruintorul, nu factorul distrugtor, dar o proprietate semnificativ aproceselor de autoorganizare, necesar de a purcede la atractor, de a crea o structur disipativcomplicat ntr-un sistem neliniar deschis.

41.---------------------------------------------------------------------------------------------------------------42.---------------------------------------------------------------------------------------------------------------

43. Coninutul noiunilor individ, individualitate i personalitate n filosofie.

Personalitatea i rolul acesteia n societate. Omul n lumea informaional

Pentru a nelege omul este necesar de a clarifica noiunile cheie: om, individ, individualitate,personalitate.

Noiunea de om este o noiune abstractcare exprimtrsturile generale, proprii speciei umane.

Individ e numit de obicei un om aparte, un reprezentant al speciei umane. Fiecare individ, fiind

reprezentant al colectivitii umane, prezintn acelai timp o individualitate irepetabil.

Individualitatea este expresia aptitudinilor naturale i proprietilor psihice ale omului memoria, imaginaia, temperamentul, caracterul. Individualitatea este mai mult o noiunepsihologic.

Personalitateaeste o totalitate relativ stabil, dinamic,social-determinatde caliti spirituale,social-politice i moral-volutive a omului, Personalitatea este o nsuire a omului, iar omul estepurttorul acestei nsuiri, personalitatea este realitatea individului ca fenomen social.

Existmai multe criterii pentru clasificare:1 Social-istoric2 Personalitate antic3 Personalitate sclavagist4 Personalitate feudal

5 Personalitate capitalistetc.6 Rolul istoric7 Personalitate obinuit8 Personalitate istoric9 Personalitate proeminent

10 Particularitile psihologice- Cugettor- Activist- Umanist- Martir, erouDupconcepia despre lume1 Personalitate mitologic2 Personalitate religioasPersonalitate ideologicetc.

Personalitatea este expresia esenei omului.Noiunile de om i personalitate coincid n sensulctoate personalitile sunt oameni. Dar dupconinut aceste noiuni se deosebesc:a) omul este o integritate,


23/38

- - fiinbiosocial,- - purttorul material al personalitii

b) personalitatea este o parte, un atribul al omului;- - latura sociala omului;- - exprimnsuirea sociala omului.

Omul este unitatea dialectica generalului (trsturile general-umane), particularului (nsuirileformaionale, clasiale) i singularului (modul de existenindividual).Omul n lumea informaional-Activitatea omului devine o forgeologicputerea crei poate

fi comparatcu puterea naturii, iar uneori chiar o depete. Multe procese naturale s-au schimbat nrezultatul activitii umane. Omul a devenit o forgeologicplanetar. Apare o noua tiinnoosferologia ca teorie despre noosferi activitate raionala oamenilor. RTn-are alternative, altcale n dezvoltarea socialnu poate exista. De aceea trebuie de prentmpinat consecinele negativea progresului tehnico-tiinific. Tehnica daciese de sub controlul omului devine o forgroaznic.

44.Problema vieii i morii n experiena spirituala omenirii. Aprecierea iautoaprecierea vieii umane. Esena vieii. Viaa drept valoare etern. Moartea inemurirea

Viaa i moartea sunt probleme venice, ele se discutncepnd din antichitate i pnn zilele

noastre. B.Spinoza Omul liber despre nimic mai mult nu gndete ca despre moarte, darnelepciunea lui constn cugetarea nu despre moarte, ci despre via. L.Tolstoi valoarea vieiieste invers propori-onalpatratului distanei pnla moarte.A. Camus - toatlumea tie cviaanu meritsfie trit. Bichat X.(1771-1802) anatomist i fiziolog francez: viaa este opuneremorii. Viaa este totalitatea funciilor organismului orientate la pstrarea lui. Viaa a fostconsideratntotdeaune un mister, o tain.

Problema sensului vieii, valorii ei i interesezpe toi oamenii deoarece de ea depinde activitateaomului, relaiile dintre om i om, om i societate, comportamentul lui. Sensul vieiinu existde lasine nsi ca un atribut al realitii n genere, el este o manifestare a personalitii umane,

constn contientizarea de ctre individ a propriei sale existene. Exprimareasensului vieii captformde concepie despre lume.

Sensul vieii este o noiune regulativ(cluzitoare) care justifici interpreteaznormele ivalorile morale, care aratpentru ce este necesaractivitatea respectiv.Sensul vieii o sarcinstrategicce are o valoare sociali personal, devine convingere a personalitii i se realizeaznactivitatea ei social. Omul singur trebuie scaute rspuns la aceste probleme, folosind pentru astaforele spirituale proprii. Acumn determinarea sensului vieii trebuie sreeim dintr-un sistem de

valori.

Sensul vieii omului are douaspecte individual i social,viaa pentru sine i viaa pentrualii.

Viaa fiecrui individ este, dintr-o parte, autorealizarea omului, manifestarea capacitilor,necesitilor, posibilitilor creatoare a luii, din altparte, aceastrealizare are loc nlumea obiectiv, mai nti de toate ntr-un anumit mediu social,care formeazanumitecerine ctre individ. Viaa omului este o valoare absolut:

- Pentru cviaa este condiia necesara realizrii altor scopuri- Numai omul contientizeazcvaa nu-i venic- Fiind valoare absolutviaa are diferit pre(sens).Se evideniazmai multe abordri referitor la sensul vieii:1 Fatalistviaa este predeterminat de soarti sensul ei constn a realiza aceia cei


24/38

predestinat2 Naturalist - viaa este determinatde fenomenele biologice i trebuie tritdupplcereaproprie3 Voluntaristviaa ca libertate nelimitati independena individului de societate4 Funcionalde a realiza un scop important de a sliji lui Dumnezeu, societii, progresului5 Axiologicutilizarea acelor valori ce dau sens vieiiNu se exclud i alte abordri:- hedonism

- ascetism- stoicism- categorico-imperativist- religios- activitaional-umanistDin acestea reiescviaa ca atare nu conine n sine nici un sens. Sensul se introduce nviade ctre om. El este scopul principal pe care omul l alege, dar care mai departe determincomportamentul, modul de trai, viaa lui. Sensul vieii este un scop strategic contient alvieii omului,o problempe o perioaddestul de ndelungatori pe toatviaa. Sensul vieii ncontiina i comportamentul individului captformde datorii i idealuricare nu i se impunforat individului, ci sunt acceptate de el benevol i se manifestca libertatea voinei. Sensul vieii serealizeazn munc, n viaa familiar, n educarea copiilor, n ocuparea cu tiina, literatura i arta,n activitatea obteasc.a. ns munca i producerea nu-s scopuri n sine, dar suntprimize necesare pentru crearea condiiilor n care orice individ ar putea sseautorealizeze. Conceperea justa sensului vieii se formeaz cnd omul poate deosebi valorileadevrate de false, cnd nelege zdrnicia individualismului, absurditatea vieii numai pentru sine.

Viaa are sens atunci, cnd omul dezvolttoate capacitile sale i le realizeazn activitatea sapentru binele oamenilor, societii.Anume aa sens al vieii are cea mai mare recunotin i nacelai timp aduce omului cea mai mare satisfacie sufleteasci fericire.

Conceperea sensului vieii este imposibilfra ptrunde n taina morii. Moartea este sfritulvieii, negarea ei ca o valoare suprem. I.Mecinikov nimeni nu moare de moarte natural. Toatviaa contienta omului este ptrunsde o contradicie ntre intenia nemuririi i mortalitatea luireal, contientizatde el. Aceastcontradicie se rezolvprin crearea concepiilor nemuririi omuluii respectiv concepii despre valoarea vieii. Concepiile religioase promit nemurirea sufletului i decio viavenic(n rai sau iad) n lumea cealalt. Sensul morii i depirea ei depinde de aceea cumnoi nelegem sensul vieii. Cercetrile cazurilor de suicid arat, cviaa devine insuportabilnumai pentru acei oameni care nu vd nici un scop n via, nici aa ceva datoritcruia aresens strieti, nu vd nici un sens a vieii. Dacsensul vieii este conceput n aspectul ei social,atunci i moartea poate fi depit. Poetul tatar Musa Djalil spunea, ctrebuie de trit aa, ca i dupmoarte snu mori. n structura vitala omului putem deosebi patru grupuri de necesiti careformeazstrategia activitii i respectiv intenia imortalitii:

- omului i este propriu intenia imortalitii individuale, care se exprimn tendina deautopstrare, de a ocoli moartea;

45.Revoluia tehnico-tiinificcontemporan: esen, coninut i consecine. Noiunede progres social. Progresul i securitatea sociumului. Informatizarea inoosferizarea n progresul socialRevoluia tehnico-tiinific(RT) este schimbarea calitativradicala tehnicii pa

baza unirii descoperirilor tiinifice cu uneltele de munc, tehnicaprin intermediulcunotinelor aplicative. RTeste aa situaie cnd marele descoperiri n tiin, revoluiiletiinifice coincid cu revoluiile n tehnic, cnd practic dispare intervalul dintre descoperirile


25/38

tiinifice i realizarea lor n practic[1]. [1] Spre exemplu, de la descoperirea efectului fotografiei ipnla realizarea ei n practicau trecut 100 de ani, pentru legtura telefonic50, radio 35,radiolocaia 15, televiziunea 12, bomba atomic6, tranzistorul 5, scheme integrale 3 ani.RTapare n a doua jumtate a secolului XX i este legatde microelectronic,cndrevoluia tiinificcoincide cu revoluia tehnologic. tiina din forma cunoaterei setransformn mijloc important de transformare a lumii.

Apare un fenomen social nou progresul tehnico-tiinific (PT) n care tiina ca fenomen spiritualde cptare a cunotinelor esenial se unete cu tehnica ca component al culturii materiale iinstrument de prelucrare a conotinelor. tiina se tehnizeaz, iar tehnica se scientizeaz.Pentru RTeste caracteristic

1 ptrunderea n microlume,n adncul materiei, studierea particulelor elementare n lumeaanorganic; studierea lumii organice la nivelul molecular i submolecular;

2 ptrunderea m megalume, cosmos;

3 descoperirea noilor tipuri de energie i utilizarea lor;

4

crearea meterialelor noi sintetice.RTa dus la revoluia tehnologicschimbarea vechilor i apariia noilor tehnologiibazate pe cele mai noi descoperiri tiinifice i aplicarea lor nu numai n industrie, ci in alte sfere sociale (tehnologii informaionale, biotehnologii, clonarea .a.). Revoluiatehnologica dus deasemenea i la schimbarea locului i rolului omului n activitateasocial. Automatele i tehnica nlocuiau numai fora musculara omului, dar dirijarea procesuluide muncrmnea pe responsabilitatea omului. Astzi omul este nlocuit i n domeniul dirijrii icontrolrii. El nu-i legat de producere, dar i rmne funcia creatoare construirea i programareamainelor.

1 Consecinele PT-se accelereaztoate procesele i ritmurile sociale

2 se schimbinteraciunea omului cu tehnica n procesul muncii

3 se scimbcaracterul i coninutul muncii n direcia creterii cotei lucrtorilor ispecialitilor de o calificare nalt

4 crete cota muncii intelectuale n toate sferele sociale

se micoreazcantitatea celor ocupai n sfera produciei materiale i se mrete

cantitatea lucrtorilor din sfera neproductivi deservire. Spre exemplu, n SUA nsfera industriei i serviciilor informaionale sunt ocupai aproape 80% din toilucrtorii, mai puin de 20% activeazn indusrtia tradiionali ceva mai puin de 3%n agricultur. n rile europene n industria i serviciile informaionale suntocupai 70 75% din lucrtori

1 se schimbstructura social, dispare deosebirea dintre clase

2 are loc diviziunea muncii n dimensiuni mondiale, tot mai amplu se desfoarprocesele decooperare, integrare i globalizare.

3

ca rezultat al accelerrii proceselor sociale se mrete presiunea psihoemoionalasupra omului.Ritmurile biologice nu dovedesc sse acomodeze la ritmurile sporite sociale


26/38

4 se schimbi structura patologiei umane.Aa numite boli a civilizaiei sunt cauzate deconsecinele negative a dezvoltrii sociale accelerate.

5 n comparaie cu secolul trecut dominbolile cronice i neinfecioase. 80% din toatmortalitatea este din cauza bolilor cardiovasculare (52,5%), oncologice (16 20%), neuropsihice itraumatism.

Deasemenea rspndite sunt bolile ereditare, medicamentoase i iatrogeniile.

RTcontemporanpoate fi numitncrevoluie informaional- schimbarea radicalabazei tehnico-materiale de pstrare, prelucrare i transmitere a informaiei, precum ia volumului de informaie accesibil pentru utilizare de ctre populaie.Specificul eiconstn aceea, cea cuprinde nu numai sfera produciei materiale, dar i a producieispiritualeRTradical schimblumea omului i caracterul existenei lui. Azi omul triete nlumea informaional(cu un component al ei realitatea virtual) ce modificmentalitatea,atitudinile i valorile lui.

Progresul - Concepia materialista istoriei afirm, cdezvoltarea ascendent, progresivasocietii este o legitate general.Dezvoltarea societii este determinatde caracterul creator al

muncii, capacitatea societii de a produce i reproducerea lrgita bunurilor materiale si spirituale.

Progresul -este dezvoltarea n formascendentde la inferior la superior, de la simplu la complex.

Regresul -este o dezvoltare descendentde la superior la inferior, de la complex la simplu. Dacprogresul este o tendindominantun dezvoltare, regresul este o abatere, o criz, decdere, orentoarcere la formele nvechite.

Progresul i regresul sunt doutipuri contrare a dezvoltrii i practic existmpreun,progresul n unele domenii este nsoit de regres n altele. Ele caracterizeazdezvoltarea att asistemului n ntregime, ct i elementelor lui.

Progresul socialeste o legitate obiectivce caracterizeazdezvoltarea ascendenta tuturorsferelor sociale.

Coninutul progresuluisocial este dezvoltarea multilateral, cantitativi calitativaelementelor societii- forelor de producie, tehnicii, cunotinelor tehnice i naturaliste, culturiimateriale i spirituale, moralei, artei, structurilor sociale i politice .a.

Izvorul progresuluisocial sunt contradiciile modului de producie, rezolvarea crora duce laperfecionarea, dezvoltarea ascendenta societii.

Forele motrice i subiectul progresuluisocial sunt masele populare, grupurile

Date post:	02-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	asot
View:	288 times
Download:	1 times

Colocviu Filosofie

Documents