Coloana cerului

notiţe

Domenii botaniceMitoogia botanică = aspect al mitologiei generale de tip

arhaic în care se reflectă o concepţie străveche despre comuniunea spirituală la autohtoni (p.9)

Etnobotanică_ ramură a etnografiei care urmăreşte, pe de o parte influenţa mediului vegetal asupra civilizaţiei şi culturii, şi, pe de altă parte, modul cum vegetaţia se reflectă în credinţe, obiceiuri, tradiţii, cunoşţtinţele ştiinţifice şi operele de artă ale unui popor

Cercetările de etnobotanică încept cu mitologia botanică şi sfârşesc cu adaptarea bregnului vegetal la nevoile materiale şi spirituale ale comunităţilor etnice.

(14)

Obiectiv

• Reconstituirea formei originare şi a conţinutului mitologic al unui

• monument al culturii arhaice româneşti• Produs specific agropastoral• Încadrarea în contextul creaţiei populare universale

Materiale studiate

-Documente de tipul :• Relicte etnolografice• Reminiscenţe folclorice

de pe teritoriul României care s-au menţinut parţial şi izolat prin tradiţie până în sec. XX

- Documente descoperite pe baza materialelor arheologice• Documente etnografice şi folclorice de arhivă din feudalism • Documente paleoetnografice şi paleofolclorice

Probleme studiate

• Poligeneza formelor contingente• Polimorfismul structural • Semnificaţia mitologică a monumentului cultural de-a lungul istoriei

românilor

Importanţa şi contribuţia cercetării

• Evaluarea importanţei coloanei cerului pentru mitologia română→

• Creerea unor perspective mai complexe pentru deschiderea unor direcţii de – aprofundare a concepţiei arhaice autohtone despre viaţă şi

lume,– a viziunii estetice de ansamblu – Trăsături caracteristice ale creaţiei artistice populare

române

Dificultăţi ale cercetării

între ideaţia mitică primitivă a arborelui sacru adorat ca arbore cosmic, ca arbore ceresc sau ca arbore al vieţii şi formele etnoculturale ale acestei adorări constatăm de multe ori hiatusuri, fapt care nu trebuie să ne facă să susţinem că există o discontinuitate evidentă a temei pe care o cercetăm. Ceea ce trebuie luat în consideraţie este mai degrabă lipsa de interes a contemporanilor, combinată cu lipsa noastră de informaţie ştiinţifică, în condiţiile unei cercetări disparate, ocazionale şi intensive. (21)

Complexitatea conceptului de arbore al vieţii

Dinamica transferului semiotic în mitologie

În străvechiul alfabet simbolic al arborilor sacri la irlandezi, arborele cosmic se confundă cu cel ceresc şi acesta, la rîndul lui, cu arborele vieţii, deşi pentru fiecare tip de arbore există o ideogramă simbolică diferită. Ceea ce înseamnă că între semnificaţia primară şi semiotica mitologică există corelaţii mai mult sau mai puţin sesizabile în perspectiva cercetărilor noastre actuale. (21)

Ipoteze

• Retrospecţia faptelor istorice de cultură populară revelează :– Timpul, modul şi felul în care au avut loc în concepţia mitologică românească

modificări de ordin tematic, simbolic şi stilistic care însă, nu au afectat decât parţial şi superficial substanţa monumentului cultural care a supravieţuit până în sec. XX în forme dezafectate de izolare etnografică şi folclorică

– În formele ei succesive coloana cerului şi-a păstrat, prin tradiţie feudală, puterea dominantă de instituţie culturală, pierzându-şi, totuşi, conţinutul mitologic şi păstrându-şi doar caracteristicile estetice şi artistice

Cercetarea se constituie într-un suport demonstrativ al existenţei unei mitologii uranice autohtone bazat pe documentări etnologice de fapte recoltate din sate izolate de munte

Cercetarea monumentelor etnoculturale similare şi conexe care în cursul culturii populare române prezintă structuri paralele şi funcţiuni analoge şi care se înfăţişează uneori ca derivate sau substitute, alteori ca succedanee sau simulacre

Toate aceste vechi şi străvechi monumente săteşti fac parte integrantă din restul culturii, cu aceeaşi viziune etnoestetică şi tehnică de creaţie artistică

Metode

• Surprinderea implicaţiilor axiologice ale monumentului sătesc : – Materiale integrativ-istorice carpato-balcanice

– Materiale comparativ-istorice extraeuropene şi general-umane

• Fundamentarea antropologică în timp şi spaţiu

• Comparaţia şi analogia cu alte monumente similare sau contingente

Metode

cercetarea tuturor monumentelor etnoculturale similare şi conexe care în cuprinsul culturii populare române prezintă structuri paralele şi funcţiuni analoge şi care se înfăţişează uneori ca derivate sau substitute, alteori ca succedanee sau simulacre, în totalitatea lor, aceste vechi şi străvechi monumente săteşti alcătuiesc o categorie de creaţii populare unitar cu restul culturii, ce au la baza lor aceeai viziune etnoestetic i aceeai tehnic de creaie artistic.

Alte lucrări româneşti

Cerectările româneşti din literatura de specialitate sunt puţine, şi incongruente, “nu au marcat sintetic distincţiile şi nu au delimitat analitic faptele”, limitându-se la vagi menţionări în cadrul mitologiei generale.

Acestea pot fi găsite în lucrări de istorie, arheologie, paleogeografieşi paleosociologie (vezi nota), dar şi în cercetările paleofolclorice ale lui Ovidiu Papadima asupra prezenţei pădurii în lirica populară românească.

(p.11)

Alte studii româneşti“Deşi s-a susţinut deci de toţi cercetătorii vieţii materiale şi

spirituale a comunei primitive şi ai vieţii feudale că autohtonul protoromânul sînt produse umane ale pădurii de munte şi de silvostepă şi, în consecinţă, că românul este frate cu codrul, nu s-a conceput încă un studiu amplu relativ la comuniunea spirituală, de-a lungul secolelor, dintre autohton şi codru.”

(vezi nota)

Deci e clar, o altă lucrare de mare amploare, dedicată în totalitate analizării relaţiei dintre om şi plantă nu exista la data când a scris Vulcănescu, şi e foarte probabil să nu existe nici azi.

Mitologia botanică-bibliografie străină

• Wilhelm Mannhardt, : Der Baumkultus des Germanen, 1875 ; Wald und Feldkulte (Berlin, 1875-1877, 2 vol.) ; Mythologische Forschungen, 1884

• Angelo de Gubernatis, Mythologie des plantes ou les legendès du règne végétal (Paris, 1878-1882, 2 vol.)

• James Frazer, The Golden Bough (Londra, 1891, 2 vol.iniţial)

MannhardtSurse de identificare a mitologiei

Surse de identificare a mitologiei :

Tradiţii populare

Uzanţe

Credinţe

Jocuri ale copiilor

Studiul culturilor şi riturilor vegetaţiei

Fitomitologia – mitologie agrară

De Gubernatis – arbori sacri

• Catalog de superstiţii şi credinţe

• Istorie mitologică a plantelor miraculoase

• Categorii de arbori sacri :

– Cei care îndeplinesc o funcţie demiurgică (arborii cosmogonici şi arborii antropogonici)

– Cei care îndeplinesc o funcţie apotropaică (arborii funerari, arborii siniştri, arborii magici, arborii medicali etc.)

p.8

Frazer – regicidul juridic

Mitologia botanicăMetode şi obiective

Analiza conceptului de sacru în domeniul vegetal

Stabilirea

-conţinutului, fazelor şi gradelor de ideaţie în comuna primitivă

-importanţei lui pt. mitol. arhaică

- relictele şi reminiscenţele târzii în mitologiile tuturor popoarelor cu referinţe speciale la mitologia daco-romană, şi prin aceasta la mitologia populară română

Faze de dezvoltare ale comuniunii mitice dintre plantă şi om

Mitoogia botanică = aspect al mitologiei generale de tip arhaic

Falii conceptuale=faze de dezvoltare ale comuniunii mitice dintre plantă şi om :

1.totemismul arboricol = faza elementară a comuniunii pe plan social-cultural în perioada organizării gentilice în comuna primitivă

2. cultul arborilor = faza intermediară, de tranziţie de la totemismul arboricol la dendrolatrie – respectiv – de la organizarea gentilică la uniunea de triburi

3. dendrolatria = ultima fază a mitologiei arhaice, corespunzătoare concepţiei teriomorfice despre lume şi viaţă şi care a avut loc în comuna primitivă (p.9)

Totemismul arboricol-relaţia om-arbore

Încadrare : Înrudit cu totemismul zoologic, Face parte din totemismul botanic

Dacia : Domesticirea animalelor şi a arborilor, înrudirea cu arborii-apariţia arborelui-totem colectiv sau particular

Relaţii de tip vegetal om-arbore-filiaţiunea arbore-om

Importanţa totemismului arboricol

În raport cu alte forme de totemism non-vegetal, V. consideră că totemismul arboricol prezintă un rol mult mai mare în istoria spirituală a omenirii datorită : diversităţii altor aspecte ale totemismului arboricol şi multiplicitatăţii explicaţiilor mitologice pe care le sugerează (p.12)

Ar fi o direcţie de cercetare : comparaţie între totemismul arboricol şi cel vegetal, mitologie zoologică (bestiarul) şi vegetală (dafi)

Rudenia omului cu arborele

Arborii domesticiţi – rude de rang vegetal

Relaţii genetice instaurate de familie, gintă, clan

-relaţii de filiaţiune dintre om şi arbore – antecesor fiind primul care a avut această idee sau care a pus-o în parctică

Ideea corelaţiei fireşti dintre arbori şi oameni a dus la ideea înrudirii omului cu întreaga lume vegetală. Arborii totemizaţi au fost consideraţi

cînd strămoşi cosubstanţiali ai oamenilor,

cînd rude emblematice de grade indefinite în ierarhia uman.

Puterea magică a arborilor afost concepută pe alt plan decît cel uman, în alte forme şi cu alte resurse decît acelea cunoscute de oameni, însă pusă în slujba intereselor comune omeneşti.

(13)

Arborii în imaginaţia mitopeică a predacului

– arborele devine simbol social-cultural al comuniunii naturale cu lumea vegetală

-este venerat pt. calităţi şi foloase

-folosit ca blazon al economiei domestice de grup social

Marchează intrările şi centrul vital al aşezărilor : porţi, frontoane, acoperişuri, pereţi, uşi

(13)

Totem colectiv şi totem parţial

Totem colectiv sau integral – totemizarea arborelui ca întreg

Totem parţial – totemizarea părţilor componente ale arborelui : rădăcină, trunchi, frunze, flori, fructe, ceea ce a dus la :

→ Aniconismul totemic (=?)

p.13, vezi citatul în notă

Arbori totemizaţi

Din fondul arboricol carpatic :

Brad

Fag

Stejar

Măr

Nuc

Cireş

Salcie

plop

Etnobotanica - Studiul arborilor sacri

Ramură a etnografiei care urmăreşte:

-influenţa mediului vegetal asupra civilizaţiei şi culturii,

-modul cum vegetaţia se reflectă în credinţe, obiceiuri, tradiţii, cunoştinţe ştiinţifice şi opere de artă ale unui popor

Cercetările de etnobotanică încep cu mitologia botanică şi sfârşesc cu adaptarea regnului vegetal la nevoile materiale şi spirituale ale comunităţilor etnice

p.14

Totemul bradului

Cel mai frecvent şi semnificativ totem arboricol prezent în materialele istorico-documentare studiate :

tatuat pe corp pictat pe obiecte de cult ţesut pe veşminte de cult etc.

p.14

Referiri româneşti la totemismul arboricolSimeon Florea Marian – Bradul la poporul român, în “Albina

Carpaţilor”, IV, oct., 1879-sept. 1880, Sibiu, p.88-89

Lazăr Şăineanu, Basmele române în comparaţie cu legendele antice clasice şi în legătură cu basmele popoarelor învecinate şi ale tuturor popoarelor romanice, Bucureşti, 1895, p.6-20, 21-30

Importanţa antropologică şi etnologică a basmelor

Urme de cultură străveche de perfectare a vieţii umane, denumite mai târziu toitemism şi tabuism

Fiecare grup etnic îşi pune amprenta proprie pe credinţe general-umane referitoare la arbori

Arborii sacri la autohtoni apar în diferite ipostaze epice bine redate în basme şi numai cu ajutorul exegezei povestirilor etiologioce despre aceşti arbori se pot desluşi o parte din mitologia daco-romană (16)

Totemul arborelui cosmic prezent pe obiecte arhaice

Coloana cerului, pp.15-16

Specii fantastice de arbori sacri după funcţiunea lor mitică

Formă superioară de comuniune cu omul

William Sherwood Fox, Mythology of all races- XII vol. Text, XIII vol. Index, New York, 1964 ; L'arbre sacré, revista Atlantis, nr.249, Paris, 1968

20 specii fantastice de arbori sacri după funcţiunea lor mitică:

Arbori semnificativi pentru cultul lor comunitar

Arborele ceresc

Arborele lunar

Arborele stelar

Arborele luminos

Arborele de foc

Arborele nor

Arborele zeu

Arborele om

(17)

Cultul arborilor

Cultul arborilor se referă, dup Edm. Saglio, atît la arborii individuali, cît şi la arborii în grup sau la unele păduri sacre. Arborii individuali, privii a atribute ale forei divine, ca receptacule ale unei diviniti sau ca metamorfoze le vieii unei diviniti, sînt adorai de toate popoarele lumii în perioada primitiv, leminiscene ale acestei adoraii persist pînă în plin perioad feudal, dac iu i mai tîrziu. Sub raport filologic, legendele i miturile arborilor sacri redau la nodul epic viaa zeilor, a semizeilor, eroilor i eroiarzilor populari care au avut raporturi cosmogonice cu ei.

(Ch. Daremberg et Edm. Saglio, Dictionnaire des antiquites grecques et romaines, vol. I (A), Paris, p.356-362.) în Vulcănescu, Coloana cerului, p.17

Cultul arborilor în Europa

Dac ne referim numai la Europa, constatm că stelarul consacrat lui Jupiter, palmierul zeiţei Ceres, pinul Cybelei i al lui Atys, măslinul Minervei, mirtul lui Venus etc. îndeplinesc multiple funcţiuni sacre. Pentru conservarea lor, arborii sacri individuali erau închii în incinte circulare de piatr de tipul abatonului sau protejai de edicule descoperite de tipul temenosu-lui, pentru ca astfel profanii s nu ia contact direct cu ei. Indiferent de formele de protecie material, li se acorda o atenie special; erau îngrijii de un corp de oficiani, împodobii în zile de srbtoare. Se spune că în ramurile lor se atîrnau obiecte votive (de exemplu, în pinul Cybelei i al lui Atys se atîrnau un syrinx, clopoei, patere, sigilii, psri sacre, toate aceste piese fcînd parte din instrumentarul de cult al Mamei zeilor) i bandelete de lîn alb, simboluri ale consacrrii. Pe altarele din faa lor se aduceau sacrificii i ofrande în animale, vegetale i obiecte domestice.

(Ch. Daremberg et Edm. Saglio, Dictionnaire des antiquites grecques et romaines, vol. I (A), Paris, p.356-362.) în Vulcănescu, Coloana cerului, p.17

Arbori-idoli, arbori posedaţi şi arbori trăsniţi în Grecia, Macedonia şi Tracia

Pe lîngă arborii sacr-'trofee (ce prezumau prezenţa spiritului unui zeu în ei), Edm. Saglio menionează, pentru mitologia greacă, şi ideaţia arborilor-idoli, de tipul celor consacraţi lui Bachus.

Tot în categoria arborilor sacri intr şi arborii trăsniţi (arbor fulgurita), deoarece aceţtia erau consideraţi că se «sustrag lumii profane» prin efectele materiale ale trăsnetului.

În Grecia actuală etnologii menionează tradiţia aşa-zişilor arbori posedaţi şi cultul lor particular în Macedonia şi Tracia. Arborii posedaţi sînt înconjuraţi, pe lîngă veneraţia localnicilor, şi de cutume juridice străvechi. Agg.N. Defteru

Ch. Daremberg et Edm. Saglio, Dictionnaire des antiquites grecques et romaines, vol. I (A), Paris, p.356-362.) în Vulcănescu, Coloana cerului, p.17

Bradul-arborele coloană care sprijină cerul

Ion Horaţiu Crişan. Ceramica geto-dacică, ilustraţia nr.15, cană de lut din faza I a ceramicii geto-dace prezintă pe gât ideograma unei coloane arboricole în formă ∩ care poate fi identificată cu una din ideogramele cunoscute până atunci şi care reprezintă cerul sprijinit de arborele-coloană care este bradul

Coloana cerului, pp.15-16

Exauguraţia In ansamblul lor, arborii sacri individuali nu puteau fi mutilai, tiai sau

transplantai decît dac li se «exaugura caracterul lor sacru», i atunci prin corn-plicate rituri expiatorii.

Prin exauguraţie se înelegea în dreptul criptic ritul special destinat să distrug, printr-un act contrar, efectul actului inaugural al sacralizrii. Aceast operaie o constatm i astzi la popoarele care practic cultul arborilor.

Coloana cerului, pp.18

Păduri sacre

Arborii în grup sau aa-zisele pduri sacre erau numite la greci "AXoo i la romani lucus. Formele exterioare ale cultului pdurilor sacre le descrie Henry Thedenat18 în aceeai lucrare lexicografic ca i Edm. Saglio. Pdurile sacre au fost inaugurate în istoria popoarelor în condiii diferite de via social-cultural. Numele lor fanteziste, transmise prin tradiie oral sau scris, atest un sistem de superstiii i credine deosebit de variate de la un popor la altul. Ele scot în eviden zeitile, semidivinitile i geniile pdurilor, printre care un loc deosebit remarcm c îl dein: Faunus, Liber Pater, Pales, Picus,

Silvanus. Dac ne oprim la cazul lui Silvanus i lum drept bun susinerea unor mitologi c numele i cultul lui s-au rspîndit la popoarele cucerite de romani, mai ales în travestiul unui vîntor i al unui cioban, putem susine i noi c în mitologia popular român se întîlnesc reminiscene folclorice i ecouri rituale din figurarea acestui geniu al pdurilor.

Rolul civil al pădurilor sacre

Pe lîng rolul lor mitic, pdurile sacre au avut în Antichitate i un rol civil; au fost locuri de convocare i de adunare a poporului, de înjghebare de tîrguri, de refugiu i bejenii.

Coloana cerului, pp.18

Rolul arborilor sacri de intermediari între divinitate şi om

Bisericuţele dintr-un lemnÎn jurul arborilor socotiţi sacri pentru presupusul lor rol de

intermediari între divinitate şi om s-au creat cu timpul incinte, altare, temple. Tradiţia primitivă a lăcaşurilor

sacre în scorburile arborilor seculari a stat şi la baza a ceea ce în cultura popular român s-a numit mai apoi, în perioada feudală, «bisericuţele dintr-un lemn», adică alctuite numai din lemnul unui arbore.

Coloana cerului, pp.18

Dendrolatria

Ultima şi cea mai evoluată treaptă a mitologiei botanice

Încheagă concepţia despre lume şi viaţăAdorarea arborilor sacri ca divinităţi propriu-zise

Arborii devin divinităţi proteice şi demiurgice

-deţin simboluri şi transsimboluri ale viziunii cosmogonice şi antropogonice

- se crede că au capacitatea de a influenţa geneza, formele, evoluţia şi destinul omenirii

p.19

Teme ale dendrolatriei

Teme majore

Arborele cosmic – şi echivalenţii :

Arborele ceresc

Arborele vieţii

Teme minore

Arborii consacraţi eroilor civilizatori şi salvatori şi ai eroilor eponimi

(19)

Arborele cosmic şi variantele sale – moduri de interpretare etnoculturală

Un arbore imens care imaginează cosmosul

Varianta pozitivă :cu rădăcinile în pământ şi coroana spre cer : simbol : emergenţa capacităţii vitale în pământ

Varianta negativă : cu rădăcinile în cer şi coroana în pământ – simbol : influxul cosmic pe pământ

(Coloana, 19-20)

Cele două variante sînt în măsură să ne facă să sesizăm diferitele moduri de interpretare etnoculturală a acestei teme majore a dendrolatriei. (20)

Alţi arbori sacri sau sacralizaţi

Paralel cu imaginea arborelui cosmic, a arborelui ceresc şi a arborelui vieţii şi morţii, se formează în comuna primitivă, epoca bronzului şi a fierului, şi imaginea altor arbori sacri, sau sacralizaţi ca întrupări şi ca metamorfoze ale unor divinităţi botanice, ale unor divinităţi agreste, ale unor divinităţi ce patronau rituri de iniţiere şi mistere orfice. (20)

Dendroforiile

La grecii antici urme de dendrolatrie au fost pstrate în srbtorile numite dendroforii (SsvSpov -f- <popsw ), în onoarea unor diviniti ce patronau mistere sacre, cum ar fi Apollon, Demeter, Dionysos, Hecate, Muzele. Numele acestor srbtori se schimba de la o divinitate la alta, dup natura arborilor folosii în procesiuni (arbori sacri sau arbori consacrai), dup riturile arboricole practicate în procesiune, dup simbolurile i transsimbolurile mitice (imaginile zeilor, cum ar fi Dionysos "Ev&evSpoc; din

Beotia, Dionysos <DuTY]x6jj.o ) etc.(Ch. Daremberg et Edm. Saglio, op. cit., voi. II (D-E), Paris, 1892, p. 100).

Vulcănescu, 20

Arbor intrat

In mitologia latină dendroforiile s-au păstrat pînă la începutul erei noastre. La romani, dendroforiile aveau loc la 22 martie şi erau închinate la dou diviniti: Mamei Zeilor (Magna deum Mater) şi lui Silvan, socotit de adoratori zeul dendrofor prin excelenţă. în cinstea Mamei Zeilor, în echinocţiul de primvară, care avea loc în preajma lui 22 martie, se alegea un pin falnic, care era purtat în procesiune în Capitoliu, după ce în prealabil era curăţat de ramurile mari. Aici era instalat drept, fixat cu funii aurite. De ramurile lui mici se legau bandelete de lînă albă şi bucheţele de violete, simbol al tinereţii, al primăverii. La Roma această zi era numită Arbor intrat. în cinstea lui Silvan se tăia tot un pin, care se fixa cu acelaşi ritual în mijlocul unui cîmp înverzit. Se împodobea la fel cu bandelete şi flori de cîmp. Se mînca şi juca în jurul lui pînă noaptea tîrziu. (20)

Dendroforii pe teriotoriul imperiului roman

în metropole şi colonii, dendroforiile erau confrerii religioase care aveau adoratori şi iniţiai, organizai în cete. în faţa instanţelor administrative ale statului roman, dendroforiile aveau obligaţii şi imunităţi, în vremea noastră au fost descoperite documente istorice care relatează despre prezenţa dendroforiilor în Galia romană, în Caesareea, în Africa de nord.

Deşi nu posedăm pînă în prezent documente istorice referitoare la dendroforii pe teritoriul Daciei romane, nu excludem ipoteza prezenţei lor şi aici. Subliniem această ipoteză pentru că, aşa cum vom vedea din expunerea materialelor noastre de teren, totul ne îndreptăţeşte să conchidem în acest sens.(20)

Arborele ceresc în basmele române

Şăineanu : cerul – reprezentat ca un arbore imens a cărui ramificaţie se întinde deasupra capetelor oamenilor

- dincolo de ramuri (sau în ramuri) – o lume fantastică, populată de fiinţe cu puteri supranaturale

- tărâm supraterestru – identificat uneori cu paradisul

- arborele nu poate fi abordat şi această lume nu este accesibilă decât anumitor persoane dotate cu însuşiri speciale – şamani

- motivul arborelui ceresc – asociat cu motivul şamanist al ascensiunii în cer şi al tehnicii călătoriei aeriene tipice şamanismului în formele lui general-umane (Coloana, 21)

Arborii consacraţi

O bună parte din arborii consacraţi provin din grupa arborilor sacri, în acest caz relaţia mitică arbore-om, care era exprimată la modul general în cazul adorării arborilor sacri, se exprimă la modul particular în adorarea arborilor consacraţi.

Arborele consacrat devine un suport material al mitului unui strămoşi considerat erou pentru că a descoperit sau inventat ceva util comunităţii tribale sau comunităţii etnice, pentru că a apărat comunitatea de opresori şi a eliberat-o de asupritori, pentru că a creat aşezări stabile şi le-a instaurat un statut de viaţa proprie. (21)

Arbori sacri

arbori sacri, sau sacralizaţi ca întrupări şi ca metamorfoze ale unor divinităţi botanice, ale unor divinităţi agreste, ale unor divinităţi ce patronau rituri de iniţiere şi mistere orfice. (coloana, 20)

Pentru riturile i ceremoniile care se desfurau sub arborele sacru se ! invocau acte de rugciune, de divinaie, de magie propriatorie, prezena vegetal < a zeului uranic sau chtonian substituit prin el, a eroului civilizator i salvator sau a eroului eponim care 1-a

consacrat. Aceasta pentru c în concepia magico-mitologic a omului primitiv arborele sacru

îndeplinea alte funciuni decît arborele consacrat: era metamorfoza unui zeu sau substitut divin, un substitut ritual sau ceremonial al unei hierofanii

(coloana, 28)

Arbori consacraţi

O bună parte din arborii consacraţi provin din grupa arborilor sacri

arborele consacrat era simbolul unei puteri comunitare, semnul unei instituii social-culturale de tip legendar

Arborelui consacrat i se comemorau numai vîrstav

Istprică ş i rolul eroului civilizator sau eponim (coloana, 28)

Arborii solstiţiali şi echinocţiali

arbori legaţi de evenimente mitice de ordin calendaristic: arborele de anul nou, arborele Sfîntului Gheorghe, arborele de mai, arborele Sfîntului Ion etc.

In esenţa lor, toţi aceşti arbori soistiţiali sau echinocţiali îşi exercitau prezenţa mitică în viaţa comunităţilor rurale din sud-estul Europei sub două forme botanice: una vie, concretă, şi alta ideală, abstractă.

Pentru a fi transplantaţi din mediul lor silvanic în acela rural, arborii sacri sau consacraţi au trebuit să fie vii, în puterea lor biologică proprie mediului lor natural. Cînd însă au fost transplantaţi ca arbori morîi, ce figurau numai morfologic simbolul lor sacru sau cel de consacraţie, aceştia au fost dezrădăcinaîi, descoronaţi şi fasonaţi ca stîlpi arborigeni.

(coloana, 30)

Arborii solstiţiali şi echinocţiali

Arborii solstiţiali şi echinocţiali au făcut parte iniţial din flora sălbatică locală

Sub influenţa religiei feudale ei au fost substituiţi cu arbori domestici bradul şi stejarul au fost înlocuiţi cu mărul, nucul si cireşul. Substituirea s-a efectuat mai ales în planul elaborărilor mitice. Arborii sacri de origine sălbatica capătă altă valoare mitică, deoarece pentru viaţa omului sînt consideraţi a avea un destin independent.

Contrariu, arborii domestici devin dependenţi numai de om. în acest caz, sacralitatea lor setransforma într-una de ordin secundar, de împrumut şi rezerve.

(coloana, 30)

Definirea conceptului de monument arhaic

Metodă :

-analiza monumentului sătesc de factură tradiţională care cuprinde relicte etnografice şi reminiscenţe folclorice relative la trecutul îndepărtat

-sinteza monumentelor săteşti de factură arhaică

(p.23)

Monumentul sătesc de factură tradiţională

În trecut

→ Creaţie general-umană care se referă la un eveniment cultural în care fantezia creatorului popular reflectă, nestingherită de ingerinţele tehnicii, ideea monumentalizării

Azi

→ o fostă operă de civilizaţie, care s-a impus în comunitatea etnică în forma şi grandoarea ei materială şi spirituală sau

→ o fostă operă de cultură, care s-a impus în comunitatea etnică prin conţinutul şi splendoarea ei spirituală (p.23-24)

Monumentul arhaic

Monumentele arhaice în retrospecţia lor sunt creaţii comunitare de ordin :

-magic

-mitic

-legendar (p.24)

Monumente arhaice magice

→ acele opere de artă aparent arhitectonică sau sculpturală care au fost idate şi realizate în trecutul îndepărtat şi ale căror relicte artistice au supravieţuit până la sfârşitul perioade feudale

24

Monumente arhaice mitice

→ opere arhitectonice sau sculpturale care au promovat o sacralitate sau o consacrare diferenţiate gradual

- simbolice : evocarea analogică a lucrurilor absente, idei şi realităţi abstracte

promovarea în general a însemnul unui rit sau al

unei ceremonii

• Monumente dendromorfe

• Monumente stiliforme

- alegorice : evocarea plastică, prin imagini metaforice a ideilor şi sentimentelor comune şi active ale vieţii spirituale a grupului spiritual

(24)

Monumente arhaice mitice simbolice

Relevate de

-Totemismul arboricol

-Cultul arborilor sacri şi consacraţi

-Dendrolatrie

Monument dendromorfic = arbore monumental căruia I s-au acordat în anumite condiţii istorice o funcţiune şi o valoare spirituală deosebite.... (p.26) :

Monumente dendromorfeModalităţi de monumentalizare dendromorfe

Arborele cosmic

Arborele ceresc

Arborele vieţii

- Derivate şi substitute :

• Arborele de naştere

• Arborele de nuntă

• Arborele fertilizator

• Arborele de judecată

• Arborele funerar

• Arborele de pomană

Monumente dendromorfeModalităţi de monumentalizare stilimorfă

-Stîlpul cerului

-Coloana cerului

-sucedanee şi simulacre (27) :

• Stîlpii ciclului calendaristic– Stâlpul de sec– Stâlpul de arminden sau maialul– Stâlpul de Sâmedru– Stâlpul de pluguşor

• Stâlpii ciclului vieţii– Stâlpul de naştere– Stâlpul de nuntă– Stâlpul de judecată– Stâlpul profilactic– Stâlpul funerar– Troiţe, rugi,lemne

Monumente arhaice legendare

→ opere arhitectonice sau sculpturale ce ajung la forme complexe în feudalism, care au fixat în memoria colectivă a obştii săteşti, un eveniment considerat cândva realmente important sau presupus ab initio a fi istoriceşte important

-fantazează asupra aspectelor primare sau secundare ale reminiscenelor folclorice relative la eroii civilizatori sau salvatori, ca i asupra contemporaneitii unor eroi eponimi ai microregiunii culturale care le-a edificat (24) :

movilele, cetile fantastice, unii arbori seculari :

Valum-uri : ex. Brazda lui Novac

Stânci mirifice : Babele din Bucegi

Arbori consacraţi : Gorujnul sacru/Gorunul lui Horea

(25)

Incinte sacre

Locuri de amplasare a monumentelor arhaice (magice, mitice sau legendare)

Temenos

Peribol

Abaton

(25)

Caracterul magico-mitic şi cel artistico-estetic al monumentelor arhaice

In procesul de dezvoltare istoric a monumentelor arhaice constatm un raport invers proporional între involuia caracterelor lor magico'mitologice şi evoluia caracterelor lor estetico-artistice. Cu cît ne apropiem de perioada feudală, cu atît monumentele dendromorfe şi stilimorfe devin mai exoterice, mai accesibile înelegerii estetice a figurării semnificaiei lor artistice. (26)

Monumente dendromorfe

Printr-un monument dendromorfic înelegem un arbore monumental căruia i s-au acordat în anumite condiii istorice o funcţiune şi o valoare spirituale deosebite în cultura unei comunităţi etnice restrînse sau extinse, de tip primitiv, retardat sau evoluat. Acest arbore a putut fi el însuşi un exemplar rar al florei locale, prin vîrsta, proporţiile, grandoarea şi consideraţia acordată, dar a putut fi şi un exemplar comun al florei generale, prin calităţile lui utilitare.

Cea mai arhaică forăm de monumentalizare mitologică este aceea relevată de totemismul silvanic, de cultul arborilor sacri şi consacraţi, şi de dendrolatrie. (26)

Monumente dendromorfeModalităţi de monumentalizare dendromorfe

Arborele cosmic

Arborele ceresc

Arborele vieţii

- Derivate şi substitute :

• Arborele de naştere

• Arborele de nuntă

• Arborele fertilizator

• Arborele de judecată

• Arborele funerar

• Arborele de pomană

Monumente dendromorfeModalităţi de monumentalizare stilimorfă

-Stîlpul cerului

-Coloana cerului

-sucedanee şi simulacre (27) :

• Stîlpii ciclului calendaristic– Stâlpul de sec– Stâlpul de arminden sau maialul– Stâlpul de Sâmedru– Stâlpul de pluguşor

• Stâlpii ciclului vieţii– Stâlpul de naştere– Stâlpul de nuntă– Stâlpul de judecată– Stâlpul profilactic– Stâlpul funerar– Troiţe, rugi,lemne

Arborele monumentalizat

Caracteristici

26

Monumentalizarea arborelui

26

Relicte etnografice şi reminiscenţe folclorice

Arborele cosmic

Arborele ceresc

Arborele vieţii

27

Totemizarea mod de reflectare spirituală

Funcţii ale arborilor

27

Cultul arborilor sacri în sud-estul Europei

28

Funcţiile arborelui sacru şi funcţiile arborelui consacrat

Arbori sacri şi arbori consacraţi la români

28-33

Diferenţieri – cei trei arbori

33

Arborele cosmic

33-45

Arborele ceresc

În structura lui ideativă, arborele ceresc este un concept mitologic de ordin dendrolatric derivat din arborele cosmic, care simbolizează mezocosmosul. El este închpuit în centrul lumii concrete pentru a susţine bolta cerească. Locul în care este implantat este deosebit de la un popor la altul şi e sacru pentru fiecare popor luat în parte, deoarece în jurul lui se desfăşoară mitic întreaga activitate terestră. Ideea de centru al lumii se referă mai ales la axa lumii, la centrul de sprijin al cerului. în substanţa lui dialectică, acest concept diminuează imago mundi la cerul vizibil şi reduce axis mundi la centrul aparent-al cerului. Astfel conceput, arborele ceresc, prin poziţia lui verticală şi prin ramurile înfipte în cerurile impare, de echilibru şi rezistenţă învelişurilor miraculoase ale pămîn-tului în fiecare loc luat în parte.

45-46

Arborele vieţii

46-

Teorii asupra originii mitice

Simbolizaţi ai arborelui vieţii, 46-47

Mărul ca arbore al vieţii

48-49

Derivate şi substitute

51-52

Arborele de naştere

52-56

Arborele de nuntă

56-64

Arborele fertilizator

64-66

Arborele de judecată

67-68

Arborele funerar

68-73

Arborele de pomană

73-75

Monumente stiliforme

75-77

Stâlpul cerului

77-85

Coloana cerului

86-102

Succedanee şi simulacre

102-103

Stâlpii calendaristici

103

Stâlpul de sec

104

Stâlpul de arminden

104-106

Stâlpul de Sâmedru

106-107

Stâlpul de pluguşor

107-108

Stâlpii ciclului vieţii

108

Stâlpul de naştere

108-109

Stâlpul de nuntă

109-112

Stâlpul de judecată

112-113

Stâlpul profilactic

114-115

Stâlpul funerar

117-118

Troiţe, rugi, lemne

118-132

Cartografierea

133-141

Tehnica feudală a construcţiei

143-163

Funcţii polivalente

165

Funcţia magică

165-182

Funcţia mitică

182-193

Funcţia artistică

193-216

Instituţie culturalăde valoare universală

217-220

Postfaţă

221-225