Școli filosofice românești

A realizat: ISTRATI NATALIA din gr.FE17Z

Specialitatea : Limba și literatura franceză și

limbă engleză

Ministerul Educației al Republicii MoldovaUniversitatea de Stat ”Alecu Russo„ din Bălți

Facultatea de Litere

Cuprins1. Gândirea luministă Românească

Școala Ardeleană Filosofia pașoptiștilor Școala lui Titu Maiorescu

2. Materialismul mecanicist la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX

Vasile Conta3. Orientarea raționalistă a filosofie

Constantin Rădulescu-Motru4. Tendințe spiritualiste ale filosofiei românești

Lucian Blaga Constantin Noica – inițiatorul Școlii de la Păltiniș

Școala Ardeleană

Se caracterizează prin analiza amplă și soluționarea progresistă a celor

mai importante probleme ale vremii:

lupta românilor

pentru drepturi și

libertăți politice

pentru dezvoltarea culturii naționale

critica ordinii de drept și a

ordinii economice

feudale

răspândirea științei și culturii în

rândul maselor,

promovarea filosofiei

raționaliste, luministe

critica superstițiilor

scrierea istoriei

poporului român

dezvoltarea

învățământ-ului în limba

română

Orientările Școlii ArdeleneOrientarea moderată

Exagerare a latinismului istoric și filologic, prin

încrederea în reformele „de sus”, în spiritul de

dreptate al absolutismului „luminat”

Samuil Micu Petru Maior Gheorghe Șincai

Orientarea radicală

Declanșată din momentul în care s-a văzut că libertatea nu va fi

niciodată acordată de cei puternici ci cucerită de popor prin luptă, se

promovează idei apropiate de democratismul revoluționar,

criticându-se deschis exploatarea feudală.

Ion Budai-Deleanu

Paul Iorgovici

Reprezentanți

Inochentie Micu Samuil Micu

Gheorghe Șincai Petru Maior

Ion-Budai DeleanuGheorghe Lazăr

Inochentie Micu(1692-1768)

Cerea un tratament demn pentru locuitori, desființarea iobăgiei pe pământul regesc și dreptul la

liberă mutare a iobagilor. Inochentie Micu a cerut ca reprezentanții românilor

să fie primiți în dieta Transilvaniei, să participe la guvernare iar națiunea română să fie socotită a patra

națiune în stat, egală cu maghiarii, sașii, secuii.

Samuil Micu(1745-1806)

Voia să instituie filosofia ca

domeniu distinct al culturii și ca disciplină de

gândire în societatea

românească.

Sfera filosofiei se împarte mai întâi în două mari părți: filosofia teoretică, contemplativă („privitoare cu mintea”) și filosofia practică, adică „lucrătoare” asupra faptelor și obiceiurilor umane

Două sunt începuturile sau temeiurile cunoașterii umane: „începutul zicerii împotrivă” (principiul noncontradicției) și „începutul pricinei destule” (principiul rațiunii suficiente).

Gheorghe Şincai (1754-1816)A înființat peste 300 de școli populare românești, editează o

gramatică latină-română, scriind și un catehism, două abecedare și o artmetică.

În lucrarea Chronica românilor şi a mai multor neamuri, dovedește latinitatea poporului român și continuitatea lui pe

teritiriul Transilvaniei.

Luministul considera că moartea împăratului Iosif al II-lea a frânat procesul de înlăturare a iobăgiei.

A criticat biserica arătând discrepanța între ceea ce se propovăduia de la amvon și practicile reale; adresându-se „neamului” îl îndemna la

neîncredere în cei ce promit lumea de dincolo răpindu-le oamenilor bunurile pământești.

Petru Maior (1760-1821)

Prin lucrările sale, precum Istoria pentru începuturile românilor în Dacia dovezile privind latinitatea

poporului român şi continuitatea lui. Argumentele sale au fost în special de natură lingvistică. În lucrarea de

tineteţe Procanon luministul critică dogma infailibilităţii Papei, arătându-se ostil, în genere,

clerului superior. El visa la o biserică universală în care să lipsească practicile specifice acestuia.

Ion Budai-Dealeanu (1760-1820) A criticat, în lucrarea sa

fundamentală, Ţiganiada, scolastica, religia și biserica. Într-o formă, e-adevărat, parodică, el a expus și

analizat diverse doctrine ale puterii politice care circulau în epocă. Punând față în față monarhia,

anarhia, republica, democrația și forme eclectice ale acestora, el

optează pentru republica democratică, în care se afirmă

egalitatea tuturora și se asigură demnitatea umană.

Gheorghe Lazăr (1779-1823)

El a tradus o serie de lucrări cu caracter luminist, a elaborat manuale şi a predat o serie de discipline, printre care şi filosofia.

A predat logica şi metafizica după lucrările lui Kant, fapt ce marchează un prim contact al culturii române cu filosofia criticistă.

Filosofia pașoptiștilor

Au fost abordate probleme vitale ale istoriei şi cul turii românilor;

Se caracterozează prin preocuparea pentru dezvoltarea conştiinţei naţionale şi introducerea

spiritului critic în istorie, ştiinţă, artă, ceea ce avea să se repercuteze şi asupra gândirii filosofice a vremii.

Reprezentanți:

Nicolae Bălcescu Ion Heliade Rădulescu

Nicolae Bălcescu((1819-1852)Factorul determinant al lumii și al isto riei este Providenţa, omenirea îna intând

neîncetat spre ținta arătată de Dumnezeu. El credea, de asemenea, în valoarea de adevăr a ideii nemuririi sufletului și a păstrării personalității omenești și după

moarte. Bălcescu nu s-a ocupat cu predilecție de probleme filosofice generale. El nu a dat o teorie generală despre existență și nici n-a încercat un discurs teoretic

despre categorii filosofice.

Condiția dezvoltării morale a individului era, în viziunea lui Bălcescu, statul moral, iar statui moral era înțeles de el ca statul politic în care sunt asigurate

libertatea poporului și egalitatea în drepturi.

El consideră că știința istoriei nu are a se ocupa cu „biografia stăpînitorilor" ci cu studiul instituțiilor, indus triei, comerțului, al culturii intelectuale și morale, al

obiceiurilor și al chipului de viață. Constituirea istoriei ca știință implică în mod obligatoriu, din punct de vedere al gânditorului, depășirea empirismului, a

factualismului și a evenimențialismului.

Ion Heliade-Rădulescu (1802-1872)Principala lui contribuție a fost teoria echili brului

între antiteze sau trinitarismul.

Unitatea nu poate fi simplă, cum credeau unitariștii, nici că ar exista două principii, ci unitatea este compusă, adică trinitară.

Termenii sunt nu numai pozitivi şi de natură diferită (Timpul-Spațiul, Spirit universal-Materie universală, Suflet-Corp, Progres-Conservație, Drept-Datorie, Libertate-Fatalitate, Guvern-Popor, Profesor-Elev, Bărbat-Femeie etc.), dar și co

relativi, paraleli, simpatetici, armonici.

Aceste dualități sunt definite ca dualităţi naturale, ele corespund ,,legilor naturii și sunt, de aceea, „baza oricărei creațiuni”. Orice alt tip de dualitate în care termenii nu

sunt unul activ, iar altul pasiv sau nu sunt corelativi, simpatici, paraleli, ci opuși, în luptă, anti nomici, sunt fie dualităţi himerice, fie dualităţi monstruoase. Dualitățile hi merice (Ființă-Nimic, Cald-Frig) sunt astfel, deoarece primul termen arată o existență

iar al doilea termen este negativ, „adică o neființă, o lipsă, nimic” ; dualitățile .monstruoase sunt realităţi care se compun din doi ter meni pozitivi dar de

aceeași natură (doi domni la același tron).

Școala lui Titu Maioresu(1840-1917)

Obiectul de studiu al filosofiei sunt, așadar, relațiile pure. Concepția lui este idealistă, un idealism raționalist, care contestă existența relației la nivelul lumii obiective,

plasând-o în sfera inteligibilului și aprioricului.

Considera că prima parte a filosofiei este psihologia. Psi hologia, scria el, este ştiinţa relaţiilor dintre reprezentări.

A doua parte a filosofiei este logica, ea având drept obiect relațiile dintre concepte. A treia parte a filosofiei, estetica, are ca obiect fru mosul.

Ultima parte a filosofiei este metafizica. Obiectul cercetării metafi zicii sunt relațiile de contradicție.

A predat pentru prima oară filosofia la noi la un nivel european și a fost mentorul unei

generații de filosofi importanți.

Vasile Conta(1845-1882)

Primul gânditor român care a elaborat un sistem filosofic

materialist

Susține că în lume nu există decât materie care se mișcă și se

metamor fozează până la infinit în spațiu și în timp, ascultând în

toate mișcările și metamorfozele sale de legi fatale.

El concepe constituirea diverse lor „unități” sau a ordinelor

corespunzătoare acestora ca o simplă acumu lare cantitativă de

atomi. Pe de altă parte, el a redus materia la substanță, chiar dacă a

admis divizibilitatea atomului.

Metafizica lui Conta este o metafizică a Totului, a Principiului, a Ipo-teticului;

ea este fundamentul culturii. Principiile fundamentale ale metafizicii, sunt :

Existenţa, Realitatea, Relativul şi Absolutul, Cantitatea, Numărul infinit,

Forma, Calitatea şi Substanţa, Reducerea la unitate, Unitatea

înţelegerii și, deci, Unitatea lumii.

Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957)

Concepția sa este denumită personalism energetic pentru că pune în centrul ei personalitatea

umană, pe care o pune în legătură cu energiile naturii,

socotind-o o formă superioară a acestora.

Concepția sa este una dinamică, având ca scop practic

descoperirea vocațiilor românești pentru a le face fecunde

neamului și omenirii. Promovează intervenția omului în mersul societății și al naturii,

subliniind rolul activ, creator, înnoitor al omului.

Lucian Blaga (1895-1961)Punctul de pornire în abordarea problemei progresului îl constituie chiar începutul absolut, izvorul unic al tuturor

lucrurilor.

Filosofia este cel mai nobil risc al spiritului uman deoarece face incursiuni dincolo de cele palpabile, tatonabile, în vreme ce știința

are un spațiu de mișcare strict circumscris.

Constantin Noica (1909-1987)

Considera că filosofia se opune științei. Știința e teoretică,

obiectivă, un univers închis. Filosofia reacționează împotriva teoreticului pur, se întoarce spre concret, coboară pe pământ, își

asumă un univers deschis.

În adevăr, omul mai și tinde către adevăr, către infinitatea lui, după cum în lume ceea ce este tinde

spre ceea ce trebuie să fie.

Pentru Noica filosofia este suprema valoare umană și transumană, ea este

locul în care rațiunea umană se întâlnește cu rațiunea însăși.

Mulțumesc pentru atenție