Ahsandre
Rizboiul femeilor vol t/2Rizboiul femeildr vol 212
Cavalerul D'Harmental vol Ll2Cavalerul D'Harmental vol 212
Sfinxul Rogu vol 1BSfinxul Rogu vol 213
Sfinxul Rogu vol 313
Laleaua neagrdCavalerul reginei vol 1,2Cavalerul reginei vol 212
Regina Margot vol 1/3
Regina Margot vol2BRegina Margot vol 3/3
AbsanCre @umas
tglterul wgtnuvol I
Autor: Alexandre Dumas
Titlu original: Le collier de la reineTitlu: Colierul reginei 1/3Editor Dexon Office, BucuregtiEdilie completatd gi revizuitS
@ by Dexon Office, 2018
Toate drepturile pentru aceastd versiune aparlin Dexon Officelnformalii, comenzi rambursEmail [email protected] 978-973 -701-7 50-5
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rom6nieiDUMAS, ALEXANDRE
Golierul reginei / Alexandre Dumas. - Bucuregti :
Dexon, 20183 vol.rsBN 978-973-701 -763-5Vol. 1. -2018. - ISBN 978-973-701-750-5
821.133.1
Capitolul 1
Un bdtrdn gentilom gi un bdtr6n majordom
Cam in primele zile ale lunii aprilie 1784, in jurul ceasurilor trei qi unsf-ert dupd-amiazd,bdtrdnuT maresal de Richelieu, vechea noastrd cunoq-lin{6, dupi ce i;i imbibase el insuqi sprincenele cu o vopsea parfumatd,impinse cu m6na oglinda pe care o linea valetul s6u - urmasul care nul-a putut niciodatb egala pe devotatul Rafe - gi, cldtindnd capul intr-unl'el care era numai al lui, zise:
- Sd mergem, e destul de bine aqa - qi, ridicdndu-se de pe fotoliu,scuturd cu un gest tineresc pulberea de pudrd albd ce zburase din perucdpe pantalonii de catifea albastru-deschis. Apoi, dupd ce fbcu de cdtevaori inconjurul cabinetului, examindndu-;i cu inc6ntare pasul incd elastic,strig6: SI vind majordomul!
Cinci minute mai tdrzit majordomul se prezentd in costum de cere-rnonie. Maregalul lud un aer grav, aqa cum o cerea situalia.
- Domnule - spuse el - presupun cd mi-ai preg6tit o masd bund.
- Desigur, monseniore.
-Ai primit lista invitalilor mei, nu-i aqa?
- $i am refinut numdrul cu exactitate, monseniore. Noud tacdmuri,rru este aga?
- Sunt tacdmuri ;i tac6muri, domnule!
- Da, monseniore, dar...Mareqalul il intrerupse pe majordom, schilAnd un gest de nerSbdare,
rrtenuat. ce-i drept, de finuta sa maiestuoasd.
- Dar.. nu este un rdspuns, domnule gi de fiecare datd cdnd audcuv6ntul dar qil-am auzit de multe ori in optzeci de ani, ei bine, domnule,tlc fiecare datd cdndl-am a.uzit, sunt dezolat cd trebuie sd !i-o spun, insoleao prostie.
- Monseniore!...
- Mai intdi, la ce ord vei servi masa?
- Monseniore, burghezii mdndncd la doud, magistralii la trei, nobi-lirnea la patru.
- $i eu, domnule?
- Monseniorul va mdnca astdzila ora cinci.
- Oh! Oh! La ora cinci!
- Da, monseniore, ca regele.
$i de ce ca regele?Pentru ca pe lista pe care monseniorul mi-a l?cut cinstea sa mi-o
lrirnitd se afld numele unui rege.
a Aloomdra Qunas
- Nu este adevirat, domnule, te inqeli; printre invitatii mei de aziruse afld decdt simpli gentilomi.
- Monseniorul vrea fbri indoial5 sd glumeascd cu umilul sdu servitorqi ii mulfumesc pentru cinstea pe care mi-o face, dar domnul conte de
Haga, care este unul dintre invitalii monsenioru1ui...
- Ei bine?
- Ei bine, contele de Haga este un rege.
- Nu cunosc nici un rege care sd se numeascS astfel.
- Atunci si md ierte monseniorul - spuse majordomul, inclindn-du-se - dar am crezut, am presupus...
- Datoria dumitale nu este sd crezi, domnule! Datoria dumitale nueste sd presupui! Ceea ce ai dumneata de frcut, este sb citeqti ordinele pe
care !i le dau, frrd sd adaugi nici un comentariu. CAnd vreau sI se ;tie unlucru, spun; cdnd nu spun, inseamni cd nu vreau sb se qtie'
Majordomul se inclind a doua oard qi de data aceasta mai respectuospoate decdt dacd ar fi vorbit unui rege.
Prin urmare, domnule - continu6 bbtr6nul mareqal - de vreme
ce nu am la masd decdt gentilomi, vei binevoi sd md serveqti la ora patru,ora mea obi;nuitd.
Nici dacS qi-ar fi auzit condamnarea la moarte, bdtrdnul slujitor nu s-ar
fi posomorAt mai tare cala auztl acestui ordin. Palid, copleqit de povaramustrdrii, se clitind ca qi c6nd ar fi primit o loviturd. Apoi, revenindu-gi,spuse cu curajul pe care 1i-l de numai disperarea:
- intdmpla-se ce s-o intdmpla, monseniore, dar nu ve{i lua masa
decdt la ora cinci.
- Cum asta? strigd Richelieu, ridicdndu-se din fotoliu.
- Deoarece este absolut imposibil ca monseniorul s-o fac6 inainte de
aceastd o16.
- Domnule - rosti bdtrdnul mareqal indl!6ndu-qi seme! capul inc[tdndr qi vioi - eqti pare-mi-se de doudzeci de ani in serviciul meu, nu-ia;a?
- Doudzeci gi unu, o lund gi dou[ siptdmdni, monseniore.
- Ei bine, domnule, acestor doudzeci qi unu de ani, o lund qi doub
sbptdmdni nu le vei mai adduga nici mdcar o z|nicimdcar o o16, infelegi?strlgd mdnios bdtrdnul, incruntdndu-qi sprdncenele vopsite ;i miqcAndu-qineryos btzele subliri. Incepdnd din aceastd seard ifi vei c5i'fia alt stdpdn. Incasa mea nu ingddui sb fie rostit cuvdntul imposibil. E prea tdrziu pentrumine si mai inv6! acest cuvdnt. Nu am timp de pierdut.
Majordomul se inclind pentru atreia oard.
- Me veli concedia, monseniore, astd-sear[, dar numai dupd ce-mivoi fi fbcut datoria a$a cum se cuvine, pdnd in ultima clip6. Fdcu apoi doipaqi de-a-nddrdtelea, retr6g6ndu-se spre ug6.
@olierul rsginei L 7
- Ce intelegi dumneata prin se cuvinel strigi maregalul. Aflfldomnule, cd lucrurile trebuiesc ficute aici cum imi place mie, iatd ceea cese cuvine. Ori eu am hotdrdt s[ iau masa la patru gi nu ingddui ca atuncic6nd vreau sd iau masa la patru, dumneata sd mi-o serveqti la cinci.
- Domnule maregal - replicd sec majordomul - am fost pivnicerla domnul prin! de Soubise qi intendent la domnul prinl cardinal Louisde Rohan. La primul, maiestatea sa, rdposatul rege al Franlei, lua masa odatl pe an;la al doilea, maiestatea sa impdratul Austriei lua masa o datdpe lund. $tiu deci cum trebuiesc servifi zuveranii, monseniore. in zadar,cdnd lua masa la domnul de Soubise, regele Ludovic al XV-lea treceadrept baronul de Gonesse, tot rege era; in zadar, cdnd afldla domnul deRohan, impdratul Joseph trecea drept contele de Fockenstein, tot impiratcra. Dumneavoastrd, domnule maregal, primili astizi un oaspete careiqi zice, chipurile, contele de Haga; contele de Haga nu este altul decdtregele Suediei. Domnule mareqal, sau voi p5rdsi in seara asta palatul, saudomnul conte de Haga va fitratat ca un rege.
- Iatd ce md ostenesc in zadar sd te impiedic, domnule incdp6!6nat;contele de Haga dore;te cel mai strict, cel mai desdv6rqit incognito. Lanaiba! Recunosc acum toate ridicolele voastre vanitdli cu gervetul pe bra!!Nu regalitatea o onorali, ci pe voi ingivd v6flatali cu banii nogtri.
- Presupun - rdspunse acru majordomul - ci senioria voastrd glu-meste, desigur, pomenind de bani.
- La dracu! exclamd mareqalul, aproape umilit. Cine vorbeqte desprebani? Nu incerca s5 schimbi vorba, gi-1i repet, cd nici nu weau s-auddespre prezefia weunui rege la aceastd mas6.
- Dar, domnule mare;al, drept cine md luafi? Credeli ci sunt unidiot? Dar nu va fi nici o clipi vorba despre vreun rege.
- Atunci nu te mai incip6!6na qi servegte masa la ora patru.
- Nu pot, domnule mareqal pentru cd la ora patru nu voi fi primit ceeaoe aqtept.
- Dar ce agtepli? Un peqte? Intocmai ca domnul Vatel.
- Domnul Vatel, domnul Vatel... - repetd majordomul.
- Ei bine! Te revoltd aceasta comparafie?
- Nu; numai cd din pricina unei nenorocite de lovituri de sabie, cucare domnul Vatel gi-a strdpuns trupul, iati-l nemuritor.
- Ah! Ah! $i dumneata, domnule, gdsegfi prea ieftin plitit6 aceastdglorie?
- Nu, monseniore, dar sunt atdlia al!;ri printre noi care induri sufe-rinle qi umilinte de o sutd de ori mai grele decdt o loviturl de sabie, lucrucore nu le aduce de loc nemurirea.
- Ei, domnule, incd n-ai aflat cd, pentru a fi nemuritor, ffebuie sau sd
lii mort, sau sE faci parte dinAcademie.
B Aksdna?o @unm
- Dacd este aga, stdp6ne, mai bine sd rlmdi ?n via!6 qi sd-!i faci datoria.in loc sd md omor, voi incerca sb slujesc a$a cum ar fi slujit gi Vatel dacidomnul prin! de Condd ar fi avut rdbdare sd agtepte o jumdtate de ord-
- Dar bine, domnule, dumneata fbgdduiegti minuni; eqti tare iscusit.
- Minuni? Nici vorbb, monseniore.
- Dar, in sfhrqit, ce agtepli?
- Monseniorul doreqte s6-i spun?
- Pe legea mea, mor de curiozitate.
- Ei bine, monseniore, agtept o sticld cu vin.
- O sticlb cu vin?! Lucrul incepe sd m[ intereseze, domnule. Expli-cd-mi.
-latddespre ce este vorba, monseniore. Maiestatea sa regele Suediei,
sd-mi fie iertat, am vrut sd spun, excelenfa sa contele de Haga, nu bea
altceva decdt vin de Tokay.
- Ei bine^, n-ai sd-mi spui cd sunt atdt de s[rac incAt sd nu am Tokay inpivni{a mea! in acest caz, va trebui s6-l concediem numai decdt pe pivnicer.
- Dimpotrivd, monseniore, mai aveli cel pulin qaizeci de sticle.
- Ei bine, doar n-ai sdpretinzi cb domnul conte de Hagabea gaizeciqi una de sticle de vin la o singurd mas6!
- Rbbdare, monseniore. Cdnd domnul conte de Haga a venit pentruprima datd in Franla qi nu era decdt moqtenitorul tronului, a luat masala rdposatul rege, care primise doudsprezece sticle de Tokay din partea
maiestdfii sale impdratul Austriei. $ti!i cd Tokay-ul din cea mai bunb pod-gorie este rezervatpivnilelor imperiale qi cd ceilalli suverani nu beau dinel decdt atunci cdnd maiestatea sa impdratul binevoiegte sd le trimitS?
- $tiu.
- Ei bine, monseniore: din aceste doulsprezece sticle din care agustat prinful moqtenitor qi pe care le-a preluit in mod deosebit, din aceste
doudsprezece sticle, astdzi nt mai existd decdt dou6.
- oh! oh!
- Una din ele se afla incd in pivnilele regelui Ludovic al XVI-lea.
- $i cealaltd?
- Tocmai asta e, monseniore. Cealaltd sticld, ei bine! Cealalti, a dis-pdrut - rosti cu un surds triumfttor majordomul, care vedea apropiin-du-se pentru el o victorie binemeritatd
- $i cine a fbcut-o s5 dispar6?
- Unul dintre prietenii mei care-mi este foarte obligat: pivnicerulrdposatului rege.
-Aha! $i care !i-adat-o dumitale.
- Desigur, monseniore - rosti cu mdndrie majordomul.
- $i ce-ai frcut cu ea?
-Am depus-o cu mare grijd in pivnila stdpdnului meu.
@olierul xeginei t s
- A stdpdnului dumitale? $i cine era stdp6nul dumitale pe vremeaaceea, domnule?
- Monseniorul cardinal prinlul Louis de Rohan.
-Ah, Dumnezeule! La Strasbourg?
- La Saverne.
- Si ai trimis s[ mi se aducd mie aceasti sticl6?! strigl bdtrdnul marqal.
- Intocmai, monseniore - rdspunse majordomul, cu tonul cu care arfi spus:,,Nerecunoscdtorule!"
Ducele de Richelieu strdnse mdna bdtrdnului servitor, exclamdnd:
- Domnule, ili cer scuze, egti regele majordomilor!
- $i dumneavoastrd md alungali! rlspunse acesta, cu o miscare aumerilor qi a capului ce nu se poate reda.
- Dimpotrivd, voi pldti o sutd de pistoli pentru aceasti sticl5.
- $i cu incd o sutd cdt il va costa pe domnul mareqal cheltuieliledrumului, fac doud sute de pistoli. Dar monseniorul va admite cd este onimica toatd.
- Admit tot ce vrei, domnule qi in plus, incepdnd de astdzi ?!i dublezleafa.
- Monseniore, nu o merit, nu mi-am frcut decdt datoria.
- Dar, in sfirqit, cdnd va apare curierul dumitale valordnd o sutd depistoli?
- Monseniorul sd judece singur dacd mi-am pierdut timpul: cAnd alifixat dineul?
- Cred ci acum trei zile.
- Unui curier de nddejde ii trebuiesc doudzeci gi patru de ore la dus,doudzefi qi patru la intors.
- Ili mai rdmdneau doudzeci gi patru de ore. Prin! al majordomilor,cum ai folosit aceste doudzeci gi patru de ore?
- Vai, monseniore, le-am pierdut. Ideea nu mi-a venit decdt a douar,i iltpd ce mi-ali dat lista invitafilor. Mai pune{i la socotealS gi timpulrrecesar negocierilor qi-o sd vede{i, monseniore, cd cerdndu-vd un rdgazpindla ora cinci, nu v-am cerut decdt strictul necesar.
- Cum? Sticla nu este incl aici?
- Nu, monseniore.
-Dumnezeule! Dar ce se intdmplddacd colegul dumitale din Saveme
cste la fel de de-votat domnului prinf de Rohan cum imi egti dumneatarnie?
- Ei bine, monseniore?...
- Dacd varefuza sd predea sticla, cum ai fi fbcut qi dumneata?
- Eu, monseniore?
- Dd, dumneata, binuiesc cd dumneata n-ai fi ddruit o asemen€asticld dacd ea s-ar fi aflat in pivnilele mele?
to Abeana?s Qumar
- Cer cu umilinfa iertare monseniorului, dar dacd un confrate ar fitrebuit sd serveascd un rege qi mi-ar fi cerut cea mai bund sticlS de vin pe
care o ave{| i-aq fi dat-o imediat.
- Oho! exclamd mareqalul, cu o uqoard strdmbdturd.
- Numai ajutAnd, putem fi ajutali, monseniore.
- Iatd-md ceva mai liniqtit - suspind mareqalul - deqi ghinionulincd ne mai poate urmdri.
- Cum anume, monSeniOre?
- Dacd sticld se sparge?
- Oh, monseniore, n-am mai auzit cd un om sd fi spart vreodatd o
sticld de vin preluind doud mii de livre.
-Ai dreptate, sd nu mai vorbim despre asta.La ce ord vine curieruldumitale?
- La ora patru fix.
- Atunci ce ne impiedicd sd cindm la ora patru - relud maregalul,incdpSldnat ca un catdr de Castilia.
- Monseniore, am nevoie de o orb pentru ca vinul meu sb se lim-pezeascd gi asta numai datoritd unui procedeu inventat de mine. Altfel,mi-ar fi trebuit trei zile.
Plecdnd capul, mareqalul se recunoscu incd o dati infrdnt in fa{a slu-jitorului sau.
- De altfel - continud acesta - invitafii monseniorului, gtiind cd aucinstea de a lua masa cu domnul conte de Haga, nu vor sosi decdt la orapatru gijumdtate.
-Alta acum!
- Fdrd indoiald, monseniore; invitalii monseniorului sunt: domnulconte de Latnay, doamna contesd Du Barry, domnul de La P6rouse,domnul de Favras, domnul de Condorcet, domnul de Cagliostro qi domnulde Taverney?
- Ei bine?
- Ei bine, monseniore, sd proceddm metodic: domnul de Launay vinede la Bastilia; qi cu ghefuqul care acoperb acum drumurile, va face trei orebune de la Paris.
- Da, dar va pomi la drum imediat dupd masa definulilor, deci ladoubsprezece; asta o qtiu gi eu.
- Iertare, monseniore; dar de c6nd monseniorul a fost la Bastilia, oramesei s-a schimbat. Bastilia mdndncd la ora unu.
- inv6!5m in fiecare zi cdte ceva, domnule. ContinuS.
- Doamna Du Barry vine de la Luciennes pe un drum care coboardtot timpul qi cu polei...
- O, asta nu o va impiedica sd fie punctuald. De cdnd nu mai estedecdt favorita unui duce, nu mai face pe regina decdt cu baronii. Dar
€=
@olierul reginei t ttinlelege si dumneata cd trebuie si m6ncdm devreme, din pricina dom-nului de La Pdrouse, care pleacd astS-seard qi care nu va voi, de bundseam6, sdintdrzie.
- Monseniore, domnul de La Pdrouse e la rege: discutd cu maies-tatea sa geografie, cosmografie. Deci regele nu-l va l6sa pe domnul de LaP6rouse si plece devreme.
- Posibil.
- Sigur, monseniore. Tot aqa se vi intdmpla cu domnul de Favras,care se afldla domnul conte de Provence gi care ii vorbegte fhrd indoialidespre piesa domnului Cabon de Beaumarchais.
- Despre Nunta lui Figaro.
- Da, monseniore.
- Ftii cb eqti un adevdrat literat, domnule!
- In timpul liber citesc, monseniore
- Mai rdm6ne domnul de Condorcet, care, in calitatea sa de geo-lnetru, gtie foarte bine ce inseamnd exactitatea.
- Da, insd se va cufunda intr-un calcul, iar cdnd va sfAr;i, se va aflaintr-o intdrziere de o jumbtate de or5. in ce-l priveste pe contele de Cagli-ostro, acest senior este strIin gi locuieqte de pu{in timp la Paris, astfef c[s-ar putea sd nu cunoascd incd perfect viala de la Versailles gi se va l6saruqteptat.
- Bine - spuse maresalul - in afaru lui Tavemey, ai numit pe toliinvitafii qi ai ftcut-o intr-o ordine demnd de Homer qi de bietul meu Rafe.
Majordomul se inclin6.
- Nu am vorbit incd despre domnul de Taverney - spuse el -pentrucir domnul de Tavemey este un vechi prieten, care se va conforma uzan-[clor. Iatd, cred, monseniore, cele opt tac6muri de ast6-sear5, nu este aqa?
- Perfect! Unde ne serveqti masa, domnule?
- in sala cea mare, monseniore.
- Vom inghela.
- O incdlzesc de tra zile, monseniore gi am reglat temperatura laoptsprezece grade.
- Foarte bine! Dar iatd cd bate jum6tate... Maregalul aruncd o privirespre penduld: Este ora patru gi jumdtate, domnule.
- Da, monseniore ;i iatd un cal care intra in curte; este sticla mea cuvin de Tokay.
- Dacd aq putea fi servit incd doudzeci de ani in felul acesta spusebiltr6nul mareqal, intorcdndu-se spre oglindd in timp ce majordomulllorgb la datorie.
- Doudzeci de ani! rosti o voce exuberantd, chiar in clipa in carerhroele se indrepta spre oglindd - douizeci de ani, scumpul meu maresal,Ii-i doresc. Atunci insd eu voi avea qaizeci gi voi fi bdtran5.
12 Absntdra @unas
- pumllsnvoastrd, contesS! strigd mareqalul. Dumneavoastrd prima!?
Dumnezeule, cdt de proaspdtd Ei de frumoasa sunteli!
- Spuneli mai bine cdt de inghelatd sunt, duce.
- Vd rog, treceli cdt mai repede in budoar.
- Ah! Un t0te-a-t6te, maregale?
- in trei - replicd o voce sPartd.
- Tavemey! exclamd mareqalul. Pacostea care stricd dispozilia
futuror! qopti el la urechea contesei.
- Un infumurat! murmurd doamna Du Barry, tdzdnd in hohote.
Trecurd tofi trei in camera de alSturi.
Capitolul 2La P6rouse
ln aceeaqi clip6, huruitul surd al mai multor trdsuri pe pavajul vdtuit de
omdt il avertizd pe mareqal cd oaspefii sdi sosiserd qi, la scurt timp dupd
aceasta, gralie punctualitdtli majordomului sdu, opt persoane se a$ezau
in jurul mesei ovale din sufragerie. Opt lachei, tbcu{i ca niqte umbre'
sprinteni fdrd a fi grdbili, prevenitori fird a fi inoportuni, lunecdnd pe
*noar", treceau printre invitali fard a le atinge bralele, frrd a se ciocnide fotoliile inc[rcate de bldnuri ce cbdeaup6nd lapicioarele invitalilor. $ioaspelii mareqalului se ldsard in voia pldcutei cdlduri a sobelor, a aromei
fripturilor, a parfumului vinurilor qi zumzetului primelor disculii ce se
infiripau dupb supd.Nici un
-gomot ntrdzbdteaprin jaluzelele trase; inafara zgomotuluiftcut de comeseni, in sal6 domnea o liniqte desdvdrqitS; farfuriile i9ischimbau locul frrb sd se audd un sunet, argintdtia trecea din bufete pe
masd frrd cel mai slab clinchet, iar majordomul pdrea mut, poruncea dinochi.
Astfel, dupd primele zece minute, comesenii se simlird cu desbvdrEire
singuri in aceastd incapere; pdreau c6 sunt surzi qi muli acegti servitori,aproape fantomatici.
Domnul de Richelieu fu primul care rupse tdcerea solemnd ce domnea
in timp ce se servea supa spundnd vecinului sdu din dreapta:
- Domnul conte nu bea?
Cel cdruia ii erau adresate aceste cuvinte era un bdrbat de treizeci 9iopt de ani, blond, scund, cu umerii largi; ochii sdi de un albastru-deschis
s-lipeau uneori cu vioiciune; cel mai ades ins6, pireau melancolici: pe
fruntea sa inaltd qi generoasd sta inscrisd noblelea cu o forla de net6g6duit.
- Nu beau decdt ap6, mareqale - zise el.
@olieru[ reginet t 13
- Cu exceplia vizitelor la regele Ludovic XV-lea - rispunse ducele.Am avut cinstea de a cina cu domnul conte gi atunci a binevoit sd bea vin.
- imi reamintili un moment agreabil, domnule mareqal; da,in l77l;cra vin de Tokay din podgoria imperiald.
- In aceastb clip[, majordomul meu are onoarea sd v[ toarne unullusemdndtor, domnu-le conte - rdspunse Richelieu, inclindndu-se.
Contele de Haga ridicb paharul la indlfimea ochilor, privindu-l inIumina slesnicelor.
Vinul sclipea in pahar ca un rubin lichid.
- Este adevdrat, domnule maregal. Multumesc. Si contele rosticuvdntul mullumesc, cu un ton atdt de nobil ;i gratios, incAt intreaga asis-lcntd se ridicd in acela;i timp, strigdnd, electrizatd:
- Trdiascd maiestatea sa!
- E adevdrat - replic6 contele de Haga - trdiascb maiestatea sarcgele Franlei! Nu sunteli de pdrerea mea, domnule de La P6rouse?
- Domnule conte - rdspunse cdpitanul, cu tonul familiar dar tot-odatb respectuos al omului obignuit sd vorbeascb capetelor incoronate -l-am pdrisit pe rege acum o ord qi regele a fost atdt de bun cu mine, incdtnimeni nu va striga mai convins: ,,triiasc[ regele". Numai c5, deoareceintr-o ord datoria md obligd sd fiu pe mare, unde md aqteaptd cele doudvase de rdzboipe care regele mi le-a pus la dispozilie, odatd plecat de aici,vir cer permisiunea de a striga ,,trdiascb" pentru un alt rege, pe care mi-arlirce mare pldcere s6-l servesc, dacd n-aq avea unul atAt de bun.
$i ridicdnd paharul, domnul de La Pdrouse salutb cu profund respect
1rc contele deHaga.
- Aceastb urare de sdnltate pe care ali ficut-o - zise doamna Dullarry aflatd la stdnga mareqalului .- suntem cu tolii gata sd o suslinem.lia trebuia insi si fie exprimatd de cbtre decanul nostru de vdrstS, cums-ar fi spus in Parlament.
- Invitalia !i se adeseazb !ie, Taverney, sau mie! replicd rdzdndmare-lllul gi uitdndu-se spre vechiul sdu prieten.
- Nu cred - addugd un personaj plasat in fala maresalului deIt ichelieu.
- Ce nu credefi, domnule de Cagliostro? intrebd contele de Haga,i r rtl rept6ndu-qi privirea pdtrunzdtoare spre interlocutorul sdu.
- Nu cred, domnule conte - relud Cagliostro, inclin6ndu-se - cdrlonrnul de Richelieu este decanul nostru de vdrstS.
- Iatd. ceva care-mi place - rbspunse maregalul. Se pare c5 eqti tu,'lirvcrney.
- Sd fim serioqi, am cu opt ani mai pufin decAt tine. Sunt contingentul1704 - replic6 bdtrdnul senior.
14 Absmdra @unm
- cetd ingratitudine! exclamd mareqalul. imi dezvaluie cei optzeci
de ani.
- cu neputinla, domnule duce! chiar ave[i optzeci de ani? intrebd
domnul de Condorcet.
- Ah, Dumnezeule! Da. Este un calcul ugor de fbcut qi prin aceasta
aproape o"d"rno de un matematiciande calibrul dumneavoastra,marchize'
S""t ain secolul trecut, din marele secol, cum il numim. 1696,iatb o dat6!
- Imposibil - sPuse de LaunaY.
- Ei, dac6 tat[l dumneavoastrd ar fi aici, domnule guvernator al Bas-
tiliei, nu ar spune imposibil, deoarece am fost prizonierul lui in 1714.
- Decanul de vdrstS, aici, este cu siguranld, vinul pe care domnul
conte de Haga il are in acest moment in paharul s6u - spuse domnul de
Favras.
- Un Tokay de o sutb dou6zeci de ani; aveli dreptate, domnule de
Favras - rbspunse contele. Acestui Tokay ii revine deci cinstea de a
inchina in sdndtatea regelui.
- Un moment, domnilor - interveni Cagliostro, indl!6ndu-9i fruntea
sa larg6 strblucind de vigoare qi inteligen!6. Protestez. -
--lp1stss1r1i asupra dreptului de intdiul ndscut al TokayJui?! strigard
in cor invitalii.
- Bineinleles - replicl liniqtit contele - pentru ca eu insumi l-am
sigilat in sticld.
- fgrnns4yoastr[?
-Da, e]u,in 1664,in ziuavictoriei lui Montecuccolli asupra turcilor.
Aceste cuvinte pe care Cagliostro le rosti cu o imperturbabild gravitate
furd primite cu un imens hohot de rds'^ lindnd seama de acest lucru, domnule - zise doamna Du Barry
- dumneavoastrd avefi cam o sutd treizeci de ani, pentru cd trebuie s6 fiavut cel pulin zece ani ca sd fi putut pune acest minunat vin intr-o sticl6.
- Aveam mai mult de zeie ani cdnd am indeplinit aceasti operafie,
doamnS, deoarece a treia zi am avut cinstea de a fi insdrcinat de cltremaiestaiea sa impdratul Austriei s5-1 felicit pe Montecuccolli, care, prin
victoria de la saint-Gothard, ardzbunat zi]U'a de la Especk din Esclavonia,
ziin carenecredinciogii au b6tut atdt de r6u trupele imperiale, prietenii qi
tovar[qii mei de arme in 1536.
-bi - zise contele de Haga, la fel de rece ca qi Cagliostro - domnul
avea cel pulin zece anila acei dat6, devreme ce a asistat in persoan6 la
acea memorabild bdtdlie.
- Un dezastru ingrozitor, domnule conte! rdspunse Cagliostro, incli-ndndu-se.
- Cu toate astea, mai pulin dureros dec6t dezastrul de la Cr6cy -spuse Condorcet, sur0zdtor.
@olierul reginei t t5
- Este adevdrat, domnule - rbspunse Cagliostro, zdmbind gi el.Bitdlia de la Cr6cy a fost teribild prin aceea ci nu o armatd a fost invins6,ci insiqi Franla. Dar trebuie si spunem cd infrdngerea noastri n-a fosto victorie pe deplin meitatA pentru Anglia. Regele Eduard avea tunuri,lucru pe care Filip de Valois il ignori cu desdv6rgire, sau, mai exact, lucrupe care Filip de Valois nu voia s6-l creadS, cu toate c6 il prevenisem, cutoate cd ii spusesem cd am vdzut cu ochii mei aceste patru piese de arti-lerie pe care Eduard le cumpdrase de la venefieni.
- Ah! exclamd doamna Du Barry. Ah, l-a!i cunoscut pe Filip de Valois?
- DoamnS, am avut cinstea sd md numir printre cei cinci senioricare l-au escortat cdnd a pirbsit c6mpul de bdtaie - rSspunse Cagliostro.Venisem in Franfa cu sdrmanul bdtrdn rege al Boemiei, care eraorb qi cares-a l5sat omordt cind i s-a spus cd totul este pierdut.
- O, Doamne! interveni La P6rouse. Dumneavoastrd, domnule, nicinu veli crede cdt de mult regret cd", in loc sd asistafi labdt5'lia de la Cr6cy,nu afi asistat la cea de laActium.
- $i de ce, domnule?
- Pentru cd ali fi putut s6-mi dali ambnunte nautice, care, cu toatdliumoasa descriere a lui Plutarh, mi-au rdmas foarte neldmurite.
- Care, domnule? Ag fi fericit dacd ag putea sd vd fiu de oarecare folos.
- Ati fost deci?
- Nu, domnule, atunci eram in Egipt. Fusesem insircinat de cdtreregina Cleopatra sd reorganizez biblioteca din Alexandria, lucru pe careoram cel mai indicat s6-1 fac, deoarece cuno$team personal pe cei maibuni autori din antichitate.
- $i ali vdzttt-o pe regina Cleopatra, domnule de Cagliostro? intrebdcontesa Du Barry.
- Cum vd v6d, doamni.
- Era chiar atdt de frumoasd, cum se spune?
- Doamnd contes6, dumneavoastrd gtili cd frumuselea e relativd. Fer-rnccdtoarea regini a Egiptului ar fi fost la Paris doar o femeiugci dri-grllaqd.
- Nu vorbili de rdu femeiuqtile, domnule conte.
- S5 m6 pdzeascl Dumnezeu!
- Astfel, Cleopatra era...
- Micd, sub{ire, vioaie, spirituald, cu ochii mari qi migdalafi, un nas
F,rccesc, dinfii ca perlele gi m6na cd a dumneavoastr[, doamnS; o mdndrlemnd de un sceptru. Iat[ un diamant pe care mi l-a dat qi pe care il aveatlc la fratele ei Ptolemeu: il purta la degetul mare.
- La degetul mare?! Se mird doamna Du Barry.
- Da, aga era moda egipteand gi eu, dupl cum vedefi, il port de-abiapc degetul mic.
