Colecflie coordonatã deSimona Reghintovschi

JUNG Biografie 1-314 c1.qxp 6/17/11 8:20 AM Page 1

Analiza viselorNotele seminarului susţinut între anii 1928 şi 1930

Volum editat de William McGuire

Traducere din engleză de Sofia‑Manuela Nicolae

C.G. JunG

Editori:Silviu DragomirvaSilE DEm. ZamfirEScu

Director editorial:magDalEna mĂrculEScu

redactor:raluca hurDuc

coperta:fabEr StuDio (magDa raDu)foto copertă: visul lui nabucodonosor, Speculum humanae salvationis, codex Palatinus latinus (vatican, sec. al v-lea)

Director producție:criStian clauDiu coban

Dtp:ofElia coȘman

corectură:roDica PEtcuEugEnia urSu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a RomânieiJUNG, CARL GUSTAV Analiza viselor : note ale seminarului susţinut între 1928-1930 / c. g. Jung; ed.: William mcguire; trad.: Sofia-manuela nicolae. - bucureşti: Editura trei, 2014. bibliogr. index iSbn 978-606-719-063-2

i. mcguire, Williamii. nicolae, Sofia manuela (trad.)

159.9

titlul original: DrEam analYSiS, notes of the Seminar given in 1928-1930autor: c.g. Jung

copyright © 1984 by routledge & Kegan Paul, london und Princeton university Press, Princetoncopyright © 1991 by Walter verlag ag, oltencopyright © 2007 by foundation of the Works of c.g. Jung, Zürich

copyright © Editura trei, 2014pentru prezenta ediție

o.P. 16, ghișeul 1, c.P. 490, bucureştitel.: +4 021 300 60 90 ; fax: +4 0732 25 20 20e-mail: comenzi@edituratrei.rowww.edituratrei.ro

iSbn 978-606-719-063-2

Analiza viselor n Cuprins

cuprins

9 Introducere19 Mulţumiri20 Nota redacţiei (ediţia din 1992)25 Visele, în ordine cronologică26 Nota editorului (pentru ediţia din 1992)27 Lista abrevierilor

29 Semestrul de iarnă. Partea întâi: noiembrie–decembrie 192831 Prelegerea I. 7 noiembrie 1928 43 Prelegerea a II‑a. 14 noiembrie 1928 55 Prelegerea a III‑a. 21 noiembrie 1928 58 Fragmente din Manuscrise Medievale 67 Prelegerea a IV‑a. 28 noiembrie 1928 79 Prelegerea a V‑a. 5 decembrie 1928 90 Prelegerea a VI‑a. 12 decembrie 1928

101 Semestrul de iarnă. Partea a doua: ianuarie–martie 1929103 Prelegerea I. 23 ianuarie 1929 110 Prelegerea a II‑a. 30 ianuarie 1929 119 Prelegerea a III‑a. 6 februarie 1929 129 Prelegerea a IV‑a. 13 februarie 1929 139 Prelegerea a V‑a. 20 februarie 1929 149 Prelegerea a VI‑a. 28 februarie 1929 161 Prelegerea a VII‑a. 6 martie 1929 171 Prelegerea a VIII‑a. 13 martie 1929

6

C.G. JUNG

183 Prelegerea a IX‑a. 20 martie 1929 193 Prelegerea a X‑a. 27 martie 1929

203 Semestrul II. Mai‒iunie 1929 205 Prelegerea I. 15 mai 1929 215 Prelegerea a II‑a. 22 mai 1929 228 Prelegerea a III‑a. 29 mai 1929 241 Prelegerea a IV‑a. 5 iunie 1929 253 Prelegerea a V‑a. 12 iunie 1929 266 Prelegerea a VI‑a. 19 iunie 1929 277 Prelegerea a VII‑a. 26 iunie 1929

291 Semestrul I. Prima parte: octombrie–decembrie 1929 293 Prelegerea I. 9 octombrie 1929 302 Prelegerea a II‑a. 16 octombrie 1929 311 Prelegerea a III‑a. 23 octombrie 1929 321 Prelegerea a IV‑a. 30 octombrie 1929 330 Prelegerea a V‑a. 6 noiembrie 1929 330 Simbolismul crucii 357 Prelegerea a VI‑a. 13 noiembrie 1929 357 Simbolismul semilunii şi semnificaţiile sale psihologice 379 Prelegerea a VII‑a. 20 noiembrie 1929 389 Prelegerea a VIII‑a. 27 noiembrie 1929 400 Prelegerea a IX‑a. 4 decembrie 1929 410 Prelegerea a X‑a. 11 decembrie 1929

421 Semestrul I. Partea a doua: ianuarie–martie 1930 423 Prelegerea I. 22 ianuarie 1930 427 Prelegerea a II‑a. 29 ianuarie 1930 438 Prelegerea a III‑a. 5 februarie 1930 444 Prelegerea a IV‑a. 12 februarie 1930 457 Prelegerea a V‑a. 19 februarie 1930 468 Prelegerea a VI‑a. 26 februarie 1930 481 Prelegerea a VII‑a. 5 martie 1930 495 Prelegerea a VIII‑a. 12 martie 1930 506 Prelegerea a IX‑a. 19 martie 1930 518 Prelegerea a X‑a. 26 martie 1930 520 Câteva sugestii despre visul cu şoarecele

7

Analiza viselor n Cuprins

533 Semestrul de vară. Mai–iunie 1930 535 Prelegerea I. 7 mai 1930 535 Raportul dr. Howells 554 Prelegerea a II‑a. 14 mai 1930 568 Prelegerea a III‑a. 21 mai 1930 583 Prelegerea a IV‑a. 28 mai 1930 597 Prelegerea a V‑a. 4 iunie 1930 611 Prelegerea a VI‑a. 11 iunie 1930 627 Prelegerea a VII‑a. 18 iunie 1930 642 Prelegerea a VIII‑a. 25 iunie 1930

657 Index 673 C.G. Jung – Opere complete

Analiza viselor n Introducere

Introducere

Seminariile lui Jung, în care el şi‑a expus conceptele psihologice şi metodele analitice, ca şi punctele de vedere asupra societăţii, individului, religiei, istoriei, pentru a face doar o enumerare succintă, au fost cunoscute numai câtorva jungieni. Numărul de auditori ai unui curs era limitat, iar transcrierile dactilografiate, realizate de membrii devotaţi ai seminariilor, nu erau publicate, ele circulând numai într‑un cerc restrâns de abonaţi. La volumele Notelor de seminar (aşa cum sunt pe drept cuvânt numite) din bibliotecile jungiene specializate nu aveau acces decât cititorii care deţineau aprobarea unui analist.1 Publicaţiile jungiene conţin referinţe ocazionale la Note, dar rareori citate. Deşi politica de restricţie avea consimţământul lui Jung, el a acceptat în cele din urmă publicarea Notelor de seminar alături de celelalte lucrări ale sale.

Cel mai vechi „seminar“ înregistrat în Bibliografia generală a lucrărilor lui Jung (GW 19) a fost ţinut în 1923, dar există dovezi că Jung a folosit metoda seminariilor încă din 1912. În acel an, el a acceptat în analiză o americancă, Fanny Bowditch, care‑i fusese trimisă de James Jackson Putnam, doctor în medicină, profesor de neurologie la Harvard şi primul preşedinte al Asociaţiei Psihanalitice Ameri‑cane (1911). Jung l‑a cunoscut pe Putnam în 1909, când, împreună cu Freud şi Ferenczi, a mers în Statele Unite pentru a conferenţia la Universitatea Clark. Putnam i‑a invitat pe cei trei în Adirondacks, pe un domeniu care aparţinea familiilor Putnam şi Bowditch2, iar acolo e posibil ca Jung s‑o fi cunoscut pe Fanny Bowditch (1874–1967).

În anul 1911, Fanny Bowditch suferea de o oarecare tulburare nervoasă, iar dr. Putnam, atât în calitate de prieten al familiei, cât şi de medic, a sfătuit‑o să se ducă la Jung, pe care încă îl considera un coleg psihanalist. Ajungând în Zürich la începutul anului 1912, Fanny Bowditch a început psihanaliza cu Jung, pare‑se

1 Dată de obicei în urma realizării unui anumit număr de ore de analiză jungiană.2 The Freud/Jung Letters, pp. 245–6. (Pentru referinţa completă, vezi lista de Abrevieri.)

10

C.G. JUNG

la locuinţa lui din Küsnacht. În luna mai, ea a început să‑şi facă însemnări într‑un caiet,3 scriind despre participarea la prelegerile săptămânale susţinute de Jung la Universitate. Conţinutul cursului, care purta titlul „Einführung in die Psycho ana‑lyse“ („Introducere în psihanaliză“) în programul Universităţii, aborda principiile generale ale psihologiei, psihanaliza (cu citate din scrierile lui Freud), experimentul asociativ, cazuri din practica analitică a lui Jung, precum şi material mitologic şi religios. Însemnările, făcute în limba engleză, continuă pe parcursul verii anului 1912 şi iau sfârşit în vara lui 1913, în limba germană (pe care Fanny o învăţase de la mama ei, de origine germană). Titlul „Seminar“ apare în caiet, în dreptul prele‑gerilor din 1913. Pe parcursul verii anului 1913, Fanny a scris, de asemenea, despre prelegerile de istoria religiei susţinute de prof. Jakob Hausheer — după câte se pare, un curs concomitent cu acela al lui Jung. Nu este surprinzător faptul că Fanny Bowditch, o femeie educată, s‑a putut înscrie la un curs de vară la Universitate; faptul că profesorul îi era şi psihanalist poate părea o procedură psihanalitică neconvenţională, dar Jung se îndepărtase deja de ortodoxismul freudian. În acea etapă a carierei sale, el utiliza formatul seminarului, primind un cursant care se afla în analiză (şi nu era doctorand în medicină) şi cooptând un profesor de religie.

În aprilie 1914, după nouă ani de activitate didactică, Jung a demisionat din postul de conferenţiar liber4 al Universităţii5; el nu va mai preda oficial până în 1933. Cu toate acestea, în octombrie 1916, Fanny (căsătorită acum cu Johann Rudolf Katz, un psihiatru olandez de orientare jungiană6) a dedicat un carnet de notiţe unui alt seminar susţinut de Jung. Sunt dovezi că, pe parcursul războiului, când Jung era medic militar al armatei elveţiene într‑un lagăr de prizonieri pentru ofiţerii britanici de la Canton Vaud, şi‑a continuat prelegerile private, în timpul permisiilor din Zürich.

După terminarea războiului, Jung a călătorit din nou — la Londra, pentru prelegeri în cadrul unor societăţi particulare, în 1919 şi la finele anului 1920; în Algeria şi Tunis în primăvara anului 1920; şi, în vara anului 1920, în Anglia, până la Cornwall, pentru primul său seminar în străinătate. Nu există nicio înregistra‑re, dar acest seminar de la Sennen Cove, din apropiere de Land’s End, a rămas în

3 Acest caiet, precum şi alte documente la care se face referire, se află în Colecţia familiei Bowditch Katz din Biblioteca de medicină Francis A. Countway, Boston. Materialul a fost consultat prin amabilitatea dr. Richard J. Wolfe, bibliotecar al manuscriselor şi cărţilor rare la Countway. Îi mul‑ţumesc, de asemenea, domnului Franz Jung, pentru unele informaţii despre cursurile susţinute de tatăl său la Universitate.

4 Privatdocent, conferenţiar plătit de studenţi. (N.t.)5 The Freud/Jung Letters, p. 551, n. 2.6 Vezi scrisorile adresate de Jung lui Fanny Bowditch (Katz), 22 oct. 1916 şi 30 iulie 1918, în

C.G. Jung: Letters, vol. 1.

11

Analiza viselor n Introducere

amintirea câtorva dintre cei doisprezece participanţi. A fost organizat de Constance Long, iar printre participanţi s‑au aflat M. Esther Harding şi H. Godwin Baynes — toţi trei medici britanici şi unii dintre primii aderenţi la psihologia analitică. Subiectul seminarului era o carte intitulată Authentic Dreams of Peter Blobbs and of Certain of His Relatives (Visele autentice ale lui Peter Blobbs şi ale anumitor rude ale sale). Primul seminar înregistrat a fost organizat tot în Cornwall, la Polzeath, în luna iulie 1923. A fost organizat de Baynes şi Harding; au fost 29 de membri, printre care Emma Jung şi Toni Wolff.7 Notiţele de mână, scrise de dr. Harding şi de psihiatra americană Kristine Mann, erau intitulate „Human Relationships in Relation to the Process of Individuation“ (Relaţii interumane asociate procesului individuării)8. Doi ani mai târziu, jungienii britanici au mai organizat un seminar, la Swanage, Dorset, unde au participat în jur de o sută de persoane — „cu mult mai multe decât şi‑ar fi dorit Jung“, ne spune Barbara Hannah, şi, cu siguranţă, mult prea multe pentru un seminar. Din nou supravieţuiesc notiţele de mână ale ale dr. Harding, intitulate „Dreams and Symbolism“ („Vise şi simbolism“), organizate în 12 prelegeri susţinute între 25 iulie şi 7 august; după acestea, Jung a vizitat British Empire Exposition de la Wembley şi a hotărât să facă bine‑cunoscuta sa călătorie în Africa de Est Britanică.9

Totuşi, la începutul anului 1925, între 23 martie şi 6 iulie, Jung a susţinut prima serie a seminariilor de la Zürich în limba engleză, care aveau să se desfăşoare de‑a lungul a paisprezece ani. Intitulat simplu „Psihologie analitică“, seminarul, alcătuit din 16 prelegeri, a fost consemnat de Cary F. de Angulo, care, curând după aceea, se va căsători cu H.G. Baynes. Jung a revizuit transcrierea, care a apărut ca un manuscris dactilografiat de 227 de pagini. Conţinutul a reprezentat o relatare a evoluţiei psihologiei analitice începând cu anul 1896, când Jung era student, şi oprindu‑se suficient de mult timp asupra relaţiei sale cu Freud. Câteva pasaje au fost încorporate de Aniela Jaffé în Amintiri, vise, reflecţii.10 Seminarul din 1925 conţine o serie dintre cele mai tranşante observaţii ale lui Jung referitoare la metoda sa.

La începutul lui noiembrie 1928 Jung a susţinut primul seminar despre Analiza Viselor, căruia îi este dedicat acest volum. S‑a desfăşurat pe parcursul unor şedinţe

7 Barbara Hannah, Jung: His Life and Work (New York, 1976), pp. 141, 149–53. Cartea despre familia Blobb (XVI + 42 p.) a fost scrisă de Arthur John Hubbard (1856–19??), doctor în medicină, „cu concursul doamnei Hubbard“, şi publicată de Longmans, Green, 1916. Jung deţinea un exemplar.

8 Text dactilografiat nepublicat, 38 pagini, aflat în Biblioteca Kristine Mann, Clubul de Psihologie Analitică din New York.

9 Hannah, pp. 164–165. Notiţele luate de Harding, text dactilografiat nepublicat, 101 pagini, aflat în Biblioteca Kristine Mann.

10 Introducere (de Aniela Jaffé), pp. vii/11.

12

C.G. JUNG

săptămânale, întrerupte de vacanţe de o lună sau mai mult, şi a durat până la finalul lunii iunie a anului 1930. Membrii se întâlneau în dimineţile de miercuri în încăperile Clubului psihologic din Zürich, situat într‑o vilă cu turle, acoperită de iederă, de pe Gemeindestrasse, pe care Edith Rockefeller McCormick o cum‑părase pentru club. S‑au păstrat puţine însemnări administrative referitoare la seminar sau la club. Conform amintirilor membrilor aflaţi încă în viaţă, nu se plătea nicio taxă; era doar o mică sumă pentru ceai. Pentru a participa, era obligatorie permisiunea lui Jung şi toţi membrii se aflau sau se aflaseră în analiză cu Jung sau cu altul dintre ceilalţi puţini analişti din Zürich. Deşi nu există o listă de prezenţă, în transcrierea seminarului apar numele a circa cincizeci de persoane care au contribuit la discuţii. Desigur, mai erau şi alţi membri, care nu vorbeau, precum Mary Foote.

Lui Mary Foote i se datorează în principal înregistrarea seminariilor lui Jung între 1928 şi 1939. Născută în Noua Anglie în 1872, Mary Foote a devenit o portretistă destul de cunoscută, care a locuit la New York, Paris şi Beijing.11 Printre prietenii ei se numărau Isadora Duncan, Henry James, Mabel Dodge (mai târziu Luhan), Gertrude Stein şi scenograful Robert Edmond Jones, din New York, care, după ce a fost el însuşi analizat de Jung şi de Toni Wolff, a convins‑o pe Mary să meargă la Zürich. Ea a ajuns în ianuarie 1928 şi a rămas acolo pentru următorul sfert de secol. Analiza sa cu Jung trebuie să fi început curând după instalarea ei la Hotelul Sonne din Küsnacht şi ea probabil că a participat la Seminarul de analiza viselor încă de la prima sa şedinţă, din noiembrie.

Mai multe persoane au contribuit la redactarea notiţelor seminarului. După plecarea lui Cary de Angulo la Carmel, California, împreună cu soţul ei, H.G. Baynes, şedinţele din toamna lui 1928 au fost consemnate de Anne Chapin, profesoară la Mount Holyoke College, Massachusetts, şi au fost transcrise, dactilografiate şi puse în circulaţie printre membri. Şedinţele din prima jumătate a anului 1929 au fost înregistrare de o altă americancă, Charlotte H. Deady. Mary Foote a participat la consemnarea şedinţelor începute în octombrie 1929, iar scrisorile pe care i le‑a adresat Jung în decembrie12 stau mărturie a faptului că ea redacta transcrierea (realizată pe baza notiţelor mai multor membri) şi că i‑o trimitea lui Jung pe porţiuni, pentru revizie. Ea a îndeplinit acest rol până la finalizarea seminarului, în iunie, anul următor. Întreaga „primă ediţie“, multi‑plicată după materialul dactilografiat, a apărut în cinci volume format in‑cvarto. În 1938 Mary Foote a scos o „nouă ediţie“, în care notiţelor luate de Chapin li s‑au

11 Edward Foote, „Who Was Mary Foote“, Spring 1974, p. 256ff.12 Ibid., p. 262, şi C.G. Jung: Letters, vol. 2, p. xxxiiii.

13

Analiza viselor n Introducere

adăugat „notiţele mai complete stenografiate de domnişoara Ethel Taylor“; notiţele luate de Deady au fost reeditate de Carol Baumann; notiţele cursive din perioada octombrie‒decembrie 1929 au fost scrise de Mary Foote şi de alţii, cu „mult ajutor“ din partea lui Cary Baynes şi Mary Howells; notiţele din ianuarie‑mar‑tie 1930 sunt, de asemenea, cursive şi au fost scrise de doamna Baynes, doamna Deady, Barbara Hannah, Joseph Henderson şi domnişoara Foote; iar secţiunea mai‒iunie 1930 a fost, după cum a scris Mary Foote, „redactată pe baza notiţelor stenografiate de doamna Köppel şi a notiţelor mele luate cursiv“. Desenele de pe parcursul întregului volum au fost opera doamnei Deady. Emily Köppel, o englezoaică măritată cu un elveţian, a devenit secretara lui Mary Foote în 1930 şi a continuat să primească transcrieri, să dactilografieze, să aranjeze multiplicarea materialelor şi să se ocupe de toate detaliile administrative, până când războiul a pus capăt seriilor seminariilor.

La început, Mary Foote şi‑a finanţat munca din subscripţii, suplimentate cu propriile sale resurse. Spre sfârşitul anilor 1930, fondurile au venit din partea lui Alice Lewisohn Crowley şi a lui Mary şi Paul Mellon. Contribuţia lui Jung nu a fost solicitată, iar el a primit exemplare gratuite ale Notiţelor de seminar.

Pe parcursul războiului, Mary Foote a rămas în Zürich, ea revenind în Noua Anglie de‑abia în anii 1950. A murit în data de 28 ianuarie 1968, înconjurată de prieteni, undeva la ţară, în Connecticut, la vârsta de 96 de ani.13 Lucrările sale, printre care şi schiţe succesive ale Notiţelor de seminar, se află acum în Biblioteca Universităţii Yale.

În octombrie 1930, la câteva luni după finalizarea seminarului dedicat analizei viselor, Jung a început un alt seminar în limba engleză, intitulat „Interpretarea viziunilor“, bazat pe picturile realizate de o pacientă americană, înfăţişând imaginile pe care le văzuse în procesul de „imaginaţie activă“. Acest seminar, care este considerat o expunere utilă a tehnicilor jungiene de „imaginaţie activă“ şi de amplificare, a continuat până în martie 1934. Transcrierea sa a fost redactată de Mary Foote în unsprezece volume, plus un volum cu 29 de ilustraţii. O nouă ediţie, realizată cu ajutorul unei donaţii din partea familiei Mellon, a apărut între 1939 şi 1941. Într‑o vacanţă din octombrie 1932, Jung, împreună cu J.W. Hauer, profesor de indologie la Universitatea din Tübingen, a susţinut un seminar pe tema „Kundalini yoga“, desfăşurat pe parcursul a şase şedinţe şi publicat ulterior de Mary Foote într‑o ediţie ilustrată de 216 pagini, urmată un an mai târziu de o versiune germană.

13 Edward Foote, loc. cit.

14

C.G. JUNG

La două luni după încheierea seminarului despre viziuni, în data de 2 mai 1934, Jung a început un seminar în limba engleză cu titlul „Psychological Analysis of Nietzsche’s Zarathustra“ („Analiza psihologică a operei lui Nietzsche, Zarathustra“). L‑a continuat până în data de 15 februarie 1939, cu câteva lungi întreruperi, când a predat în Statele Unite în 1936 şi 1937, a călătorit în India în iarna 1937–1938 şi s‑a întors bolnav de dizenterie. Din nou, Mary Foote a redactat transcrierea, în zece volume.14

Prelegerile susţinute de Jung în limba germană la Eidgenössische Technische Hochschule — ETH (Institutul Tehnic Federal) din Zürich sunt de obicei introduse în aceeaşi categorie cu seminariile, dar ele au fost adresate unui public general într‑un mare amfiteatru universitar şi respectă stilul de prelegere adecvat. Pentru Jung, aceasta a reprezentat o revenire la situaţia sa de lector universitar din urmă cu mai bine de douăzeci de ani. Prelegerile ETH, susţinute în după‑amiezile de vineri, au început în data de 20 octombrie 1934 cu tema generală „Psihologia modernă“ şi au continuat, cu obişnuitele vacanţe academice, până în iulie 1935. Au fost stenografiate de secretara lui Jung, Marie‑Jeanne Schmid, şi tipărite apoi în traducere engleză de Elizabeth Welsh şi Barbara Hannah, în acelaşi format ca seminariile. Jung a continuat să conferenţieze sporadic la ETH până în iulie 1941; a tratat subiecte precum: „Texte orientale“, „Exerciţiile spirituale ale Sf. Ignatius de Loyola“, „Visele copiilor“, „Literatura veche despre interpretarea viselor“ şi „Alchimie“. Majoritatea prelegerilor au fost traduse şi publicate de Barbara Hannah.15

Fiecare volum al seminariilor şi al prelegerilor ETH era însoţit de un avertisment ce prevedea că „sunt doar pentru uz privat şi nicio parte din ele nu poate fi copiată sau citată spre publicare fără permisiunea scrisă a Profesorului Jung“. Când au fost publicate noi ediţii ale seminarului „Analiza viselor“ şi ale prelegerilor „Psihologie modernă“, sub auspiciile reunite ale Clubului Psihologic şi Institutului

14 Cu permisiunea lui Jung, extrase din seminarul „Interpretarea viziunilor“, aranjate de Jane A. Pratt, au fost publicate în zece episoade în Spring (revista anuală a Clubului de Psihologie Analitică din New York), în perioada 1960–1969. Acestea, împreună cu trei episoade concluzive pregătite de Patricia Berry şi cu un postscript de Henry A. Murray, au fost publicate în The Visions Seminars (Zürich: Spring Publications, 1976; 2 vol.). / Cele patru prelegeri cuprinzând „Psychological Commentary on the Kundalini Yoga“ („Comentariul psihologic despre Kundalini yoga“) al lui Jung, parte a seminarului din 1932, au fost publicate în Spring, 1975 şi 1976. (În perioada 1970–1977, Spring, fiind încă revista Clubului de psihologie analitică din New York, a fost publicată la Zürich; după aceea, sub altă conducere, a fost publicată de Spring Publications, Inc., în Dallas, Texas.) / Un extras din „The Psychological Analysis of Nietzsche’s Zarathustra“ a fost publicat în numărul din 1972 al revistei Spring.

15 Extrase din prelegerile cu tema „Exercitia Spiritualia of St. Ignatius of Loyola“ au fost publicate în Spring, numerele din 1977 şi 1978. / Toate seminariile şi prelegerile de la ETH sunt enumerate cronologic în GW 19: Bibliografie generală, pp. 209–15.

15

Analiza viselor n Introducere

C.G. Jung, acelaşi avertisment a fost tipărit în prefaţă, în numele Clubului şi al Institutului. Volumele puteau fi cumpărate numai de persoanele care parcuseseră o analiză şi aveau o aprobare de la un profesionist. Cu toate acestea, copiile şi‑au făcut drum în bibliotecile de uz general şi în mâinile intermediarilor de carte.

Când stocul s‑a epuizat şi a fost planificată publicarea unor noi ediţii în 1954, Institutul a propus ca textele să fie revizuite de un scriitor profesionist, pentru a fi atenuate ceea ce se considerau a fi erori de stil şi expresie. La sfatul expres al lui R.F.C. Hull şi al altora, Jung a scris Curatoriumului Institutului: „Doresc să vă aduc la cunoştinţă că, în urma unei analize mature şi a solicitării unor opinii competente, am decis ca Seminariile mele să fie publicate neschimbate, la fel ca înainte. Am fost rugat în mod expres să nu permit aducerea niciunei modificări stilului lor“. El a propus ca la fiecare publicare să apară în prefaţă aceste rânduri: „Sunt pe deplin conştient că textul acestor seminarii conţine o serie de erori şi alte inadvertenţe care necesită corectură. Din nefericire, nu mi‑am putut asuma eu însumi această lucrare. Prin urmare, rog cititorul să treacă aceste materiale prin filtrul propriului simţ critic şi să le utilizeze cu circumspecţie. Ele oferă în general, datorită talentului descriptiv al lui Mary Foote, o imagine vie şi fidelă a reuniunilor, aşa cum s‑au petrecut la vremea aceea“. Până la urmă adnotarea nu a fost tipărită în noile ediţii, dar era evidentă preocuparea lui Jung faţă de erorile apărute în transcrieri. Acum se vehicula ideea publicării seminariilor pentru publicul general. Michael Fordham, unul dintre editorii Operelor Complete, a recomandat cu tărie publicarea. În data de 24 mai 1956, Jung i‑a scris lui Gerhard Adler, de asemenea unul dintre editorii Operelor Complete: „Aş dori să revin asupra discuţiei noastre din data de 14 mai. Sunt absolut de acord cu publicarea «Notelor de Seminar» ca anexă a Operelor Complete şi aş dori ca dumneavoastră şi dr. Fordham să eliminaţi sau să corectaţi erorile existente, după cum e necesar. Materialul stenografiat nu a fost întotdeauna foarte exact. În ceea ce priveşte stilul, acesta ar trebui, pe cât posibil, să nu fie modificat“. Putem conchide că Jung a devenit conştient de inutilitatea restricţionării accesului la textele seminariilor sale; şi era evident conştient de valoarea lor pentru analiştii în formare şi pentru masa mai mare de studenţi dedicaţi. Într‑o scrisoare din 19 august 1957, adresată Fundaţiei Bollingen, el a declarat în mod oficial: „Confirm prin aceasta acordul meu pentru includerea scrierilor menţionate în scrisoarea dumneavoastră (adică Notele de Seminar şi corespondenţa) în Opere Complete“.

Lucrurile au trenat până după moartea lui Jung, în iunie 1961. Între timp, planul original de a publica Notele de Seminar şi Scrisorile în cadrul Operelor Complete a fost modificat. Editarea corespondenţei a fost delegată, cu aprobarea lui Jung (1957), dr. Adler în calitate de redactor‑şef, Mariannei Niehus‑Jung şi

16

C.G. JUNG

Anielei Jaffé.16 Întrucât Jung acceptase ca seminariile să fie editate de R.F.C. Hull, traducătorul Operelor Complete în limba engleză, proiectul a fost amânat până când Hull va avea timp disponibil — adică, până când era prevăzută finalizarea Operelor Complete. Pe la mijlocul anilor 1960, Fundaţia Bollingen i‑a cerut lui Hull să schiţeze un plan de lucru al publicării, în colaborare cu Herbert Read, familia Jung, Adler, Fordham, Cary Baynes, Jessie Fraser, Joseph Henderson, Aniela Jaffé, Henry A. Murray şi Jane A. Pratt. Proiectul, în cinci sau şase volume, urma să includă Seminarul din 1925, „Analiza viselor“, „Interpretarea viziunilor“, „Kundalini Yoga“, „Analiza lui Zarathustra de Nietzsche“ şi, provizoriu, o selecţie din Prelegerile ETH. Moştenitorii lui Jung şi‑au dat acordul de principiu. Hull a putut începe redactarea abia în vara lui 1972, când s‑a mutat în New York. Mai avea încă de lucru la traducerea părţii lui Jung din The Freud/Jung Letters, scrisorile selectate scrise în limba germană (în jur de jumătate) şi la O.C. 18: Viaţa simbolică. Totuşi, în ciuda declinului treptat al sănătăţii şi energiei sale, Hull a reuşit să facă o primă redactare şi adnotare a aproape jumătate din seminarul Analiza viselor, sprijinindu‑se pe cercetările întreprinse de Lisa Ress şi pe sfaturile lui Edward F. Edinger, M.D., în privinţa chestiunilor de substanţă. În primăvara anului 1973, Hull s‑a întors la reşedinţa sa din Mallorca, starea sănătăţii fiindu‑i potrivnică oricărui fel de activitate profesională; el a decedat în Anglia, în decembrie 1974. Materialele la care lucra au fost păstrate de văduva sa şi trimise în cele din urmă la Princeton. Cu toate acestea, preluând în 1980 responsabilitatea editării semi‑narului Analiza viselor, am luat‑o de la început.

Principiile mele redacţionale au diferit oarecum de cele ale lui Hull. Am şters şi am modificat textul cât mai rar cu putinţă, introducând note de subsol în cazul oricărei modificări semnificative. Am eliminat, de regulă, numai acele pasaje pe care Jung le‑a repetat pentru informarea noilor membri ai seminarului. Am făcut modificări nesemnificative ale textului, în ceea ce priveşte punctuaţia, ortografia, gramatica şi claritatea. Inserarea multor semne de punctuaţie precum punct şi punct şi virgulă în structura propoziţională mai degrabă lipsită de formă a transcrierii nu alterează stilul lui Jung. Majoritatea adnotărilor realizate de Hull şi de Lisa Ress au fost păstrate şi considerabil îmbogăţite. Notele interpretative ale lui Hull sunt marcate cu iniţialele sale. O diferenţă considerabilă faţă de politica lui Hull este menţinerea numelor acelor membri ai seminarului care au făcut comentarii. Mulţi dintre ei sunt persoane cunoscute, chiar eminente în lumea jungiană şi în afara ei, şi majoritatea sunt decedaţi. Toţi cei patru despre care ştiam

16 Doamna Niehus‑Jung a decedat în 1965. Jaffé a editat apoi ediţia germană/elveţiană „in Zusam‑menarbeit mit Gerhard Adler“; a apărut în trei volume, în perioada 1972–1973. Adler a editat ediţia americană/engleză „în colaborare cu Aniela Jaffé“; a apărut în două volume, în perioada 1973–1975.

17

Analiza viselor n Introducere

că sunt în viaţă în anul 1982 — domnişoara Hannah, dr. Henderson, dr. Kirsch şi domnişoara Gaskell — şi‑au dat permisiunea pentru folosirea numelor lor. Este posibil ca, din cele aproximativ zece persoane pe care nu le‑am putut localiza sau măcar identifica, unele să se afle în viaţă; dacă este aşa, fac apel la îngăduinţa lor. Desigur, nimic din ceea ce s‑a spus nu este de natură să provoace regretul cuiva, cincizeci de ani mai târziu. De asemenea, niciunul dintre materialele de caz pre‑zentate în seminar nu poate fi asociat vreunei persoane reale.

Nu am precupeţit niciun efort pentru a păstra „o imagine vie şi fidelă a reuniunilor, aşa cum s‑au petrecut la vremea aceea“, întocmai cum spera Jung în 1954, şi am reprodus diagramele şi ilustraţiile direct din primele ediţii ale seminariilor.

Notele de Seminar au o importanţă considerabilă în ansamblul operelor lui Jung: pe lângă acest fapt evident, ele mai sunt caracterizate şi prin alte câteva aspecte semnificative. Caracterul discursului lui Jung — stilul lui conversaţional — este redat cu fidelitate: toţi cei care îl cunoşteau bine sunt de acord în această privinţă şi, mai ales, toţi cei care au participat la oricare dintre întâlnirile semi‑narului. „Notele au realitatea unei transcrieri după înregistrare, într‑o vreme în care înregistrarea electronică nu era nici măcar un vis“, a remarcat unul dintre membrii seminarului. Aceasta o datorăm abilităţii celor care au luat notiţele — abilitate care era cu atât mai remarcabilă în acele zile de început, când notiţele erau scrise neprescurtat şi însăilate. Efortul de redactare al lui Mary Foote s‑a concentrat asupra fidelităţii înregistrării, atât în ceea ce priveşte stilul, cât şi conţinutul.

Nivelul la care Jung stăpânea limba engleză, demonstrat de aceste transcrieri, nu trebuie să ne surprindă. Studiase engleza la şcoală, iar la începutul anilor 1900 petrecuse o vară la Londra.17 La Clinica Burghölzli, unde Jung fusese asistentul lui Bleuler, veneau medici americani şi britanici pentru a învăţa şi a observa: Ricksher, Peterson, Macfie Campbell, Gibson, Burrow, printre alţii.18 Iar pacienţii vorbitori de limbă engleză — ne atrag atenţia Harold F. McCormick şi soţia sa, Edith Rockefeller McCormick, din Chicago — au devenit destul de curând respon‑sabilitatea lui Jung. Începând cu anul 1909, a făcut vizite frecvente în Anglia şi America, marcate de prelegeri, conferinţe şi întâlniri analitice cu discuţii purtate în limba engleză. Până în 1920, cercul studenţilor şi analizanţilor aflaţi în jurul lui Jung în Zürich era format din tot atâţia vorbitori de limbă engleză, pe cât vorbitori

17 Informaţie furnizată de domnul Franz Jung.18 Vezi The Freud/Jung Letter, index, pentru detalii legate de aceşti psihiatri.

18

C.G. JUNG

de limbă germană. (Franceza era în minoritate.) Jung scria şi vorbea în engleză aproape tot atât de frecvent ca în germană sau în germana elveţiană, limba lui maternă.19

În cele din urmă, dialogurile din seminariile lui Jung sunt bogate în material care nu poate fi găsit sau care este doar insinuat în lucrările publicate. Pentru Jung, au fost germinative: el adesea dezvolta idei pe măsură ce vorbea. Seminarul publicat în acest volum oferă cea mai completă descriere a metodei jungiene a amplificării în analiza viselor unui pacient şi cea mai detaliată înregistrare a tratamentului unui pacient de sex masculin realizat de Jung însuşi.20 Considerând toate acestea, seminariile ne înfăţişează un Jung încrezător în sine, relaxat, direct şi nediplomat, lipsit de respect faţă de instituţii şi personaje exaltate, adesea amuzant, chiar licenţios, deosebit de erudit în ceea ce priveşte referinţele directe şi indirecte, sensibil întotdeauna la cele mai subtile rezonanţe ale cazului discutat şi permanent fidel sieşi şi vocaţiei sale.

WILLIAM McGUIRE

19 Vezi C.G. Jung: Word and Image, pp. 142–4.20 Cazul prezentat în Psychologie und Alchemie (GW 12), conţinând o serie de vise în care pre domină

simbolismul mandalei, era cazul unui pacient de sex masculin analizat de unul dintre colegii lui Jung.

Analiza viselor n Mulțumiri

Mulţumiri

Mi‑am exprimat gratitudinea faţă de R.F.C. Hull, Lisa Ress şi Edward F. Edinger, pentru munca depusă într‑o primă etapă a redactării. Le sunt în mod special recunoscător celor trei membri ai seminarului care au participat la întruniri între 1928 şi 1930 şi care au răspuns călduros, împărtăşindu‑mi amintiri ale „şedinţelor reale“ şi clarificându‑mi anumite necunoscute, în special referitoare la identitatea altor membri ai seminarului: Barbara Hannah, Joseph Henderson şi James Kirsch. De asemenea, le mulţumesc tuturor persoanelor enumerate în continuare, care au răspuns întrebărilor mele fie direct, fie îndrumându‑mă spre sursele de consultat: Gerhard Adler; Doris Albrecht; John Alden; Nora Bangs; John T. Bonner; C. Marston Case; Margaret H. Case; Gerald Chapple; Margot Cutter; Ivan R. Dihoff; K.R. Eissler; Jay Fellows; Marie‑Louise von Franz; Patrick Gardiner; Felix Gilbert; Rosamond Gilder; Beat Glaus; Leon Gordenker; Norbert Guterman; John Hannon; Martyn Hitchcock; Aniela Jaffé; James Jarrett; Lilly Jung; Violet de Laszlo; Phyllis W. Lehmann; Michael S. Mahoney; Mary Manheim; Bruce M. Metzger; Paul Meyvaert; Joseph P. O’Neill; Emmy Poggensee; Edith Porada; Frank H.T. Rhodes; Richard Rorty; Angela Richards; Merle Greene Robertson; Beata Sauerlander; Gershom Scholem; Marjorie Sherwood; Elisabeth Rüf; Richard Taylor; Pamela Teske; S.G. Thatcher; Elizabeth Thomas; Părintele Chrysogonus Waddell; Charles F. Westoff; Hellmut Wilhelm; John F. Wilson; James E.G. Zetzel şi Herbert S. Zim.

Pentru permisiunea de a introduce citate din traducerea lui Faust (1951) de Goethe21 în limba engleză, semnată de Louis MacNeice, le mulţumesc cu recu‑noştinţă editurilor Oxford University Press, New York, şi Faber and Faber, Londra.

W. M.

21 Citatele în limba română au fost extrase din traducerea lui Şt. A. Doinaş, Univers, 1983. (N.t.)

20

C.G. JUNG

Nota redacţiei (ediţia din 1992)

Prezenta ediţie cuprinde următoarele seminarii: Analytical Psychology (1925), editat de William McGuire, publicat în 1989; Nietzsche’s Zarathustra (1934–1939), editat de James L. Jarrett, publicat în 1988.

Analiza viselor n Membrii seminarului

Membrii seminarului

În continuare sunt enumerate persoanele ale căror nume apar în transcriere; fără îndoială că au fost şi alţi participanţi, ale căror nume nu au fost consemnate. Nu s‑a găsit niciun registru care să cuprindă numele membrilor seminarului. În transcriere sunt date numai nume de familie, iar prenumele şi ţara de reşedinţă au fost adăugate în măsura posibilului. Asteriscul indică un membru care, din ce se ştie în prezent, a fost sau a devenit ulterior analist. În coloana din dreapta este trecută data seminarului la care apare pentru prima dată numele fiecărui membru. Vezi, de asemenea, şi indexul acestui volum.

Bacon, domnul Leonard (S.U.A.) 4 decembrie 1929 Barrett, dr. William G. (S.U.A.) 6 noiembrie 1929 Baumann, domnul Hans H. (Elveţia) 11 iunie 1930* Baynes, dr. Helton Godwin (Marea Britanie) 29 ianuarie 1930 Baynes, doamna Cary F. (S.U.A.) 6 noiembrie 1929* Bertine, dr. Eleanor (S.U.A.) 22 mai 1929* Bianchi, domnişoara Ida (Elveţia) 13 martie 1929 Binger, dr. Carl (S.U.A.) 6 februarie 1929 Binger, doamna Carl (S.U.A.) 28 februarie 1929 Chapin, domnişoara Anne (S.U.A.) 28 februarie 1929 Crowley, domnul Bertram (Marea Britanie) 21 mai 1930 Crowley, doamna Alice Lewisohn (S.U.A.) 22 mai 1929 Deady, dr. Henderson (S.U.A.) 5 decembrie 1928 Deady, doamna Charlotte H. (S.U.A) 6 martie 1929 Dell, domnul W. Stanley (S.U.A.) 22 mai 1929 Draper, dr. George (S.U.A.) 23 octombrie 1929 Eaton, prof. Ralph M. (S.U.A.) 18 iunie 1930* Fierz, doamna Linda (Fierz‑David) (Elveţia) 5 martie 1928 Flenniken, domnişoara Margaret Ansley (S.U.A.) 19 martie 1930

22

C.G. JUNG

Gibb, domnul Andrew (S.U.A., orig. din Marea Britanie) 30 ianuarie 1929

Gibb, doamna Helen Freeland (S.U.A.) 30 ianuarie 1929 Gilman, dr. 26 iunie 1929* Hannah, domnişoara Barbara (Marea Britanie) 13 februarie 1929* Harding, dr. M. Esther

(S.U.A., orig. din Marea Britanie) 9 octombrie 1929* Henderson, domnul Joseph L. (S.U.A.) 16 octombrie 1929* Henley, doamna Eugene H. (Helen) (S.U.A.) 12 februarie 1930 Holdsworth, domnul 26 februarie 1930 Hooke, prof. Samuel Henry (Marea Britanie) 21 mai 1930 Howells, domnişoara Naomi (S.U.A.) 26 iunie 1929* Howells, dr. Mary (S.U.A.) 9 octombrie 1929* Jaeger, doamna Manuela (Germania) 25 iunie 1930* Kirsch, dr. James

(Guatemala, apoi Germania, Palestina, S.U.A.) 5 iunie 1929 Kirsch, doamna Eva

(Germania, apoi doamna Gaskell, Marea Britanie) 5 iunie 1929* König, domnişoara Olga,

baroneasă von König Fachsenfeld (Germania) 20 noiembrie 1929 Leavitt, dr. 15 mai 1929 Müller, doamna 20 februarie 1929* Nordfeldt, doamna Margaret D. (S.U.A.) 14 mai 1930 Ordway, domnişoara Katherine (S.U.A.) 12 februarie 1930 Pollitzer, domnişoara 26 februarie 1930 Richmond, domnul 11 iunie 1930 Rogers, domnul 13 februarie 1929 Roper, domnul 30 ianuarie 1929 Sawyer, doamna Carol Fisher

(apoi doamna Hans Baumann) (S.U.A.) 6 noiembrie 1929 Schevill, doamna Margaret E. (Schevill‑Link) (S.U.A.) 30 ianuarie 1929 Schlegel, dr. jur. Eugen (Elveţia) 6 februarie 1929 Schlegel, doamna Erika (Elveţia) 20 februarie 1929* Schmaltz, prof. Gustav (Germania) 29 mai 1929 Schmitz, dr. Oskar A. H. (Germania) 15 mai 1929 Sergeant, domnişoara Elizabeth Shepley (S.U.A.) 21 mai 1930* Shaw, dr. Helen (Marea Britanie/Australia) 21 noiembrie 1928 Sigg, doamna Martha Böddinghaus (Elveţia) 6 februarie 1929

23

Analiza viselor n Membrii seminarului

Taylor, domnişoara Ethel 8 decembrie 1928* Wolff, domnişoara Toni (Elveţia) 30 octombrie 1929 Zinno, doamna Henri Fink (S.U.A.) 6 martie 1929

Analiza viselor n Visele, în ordine cronologică

Visele, în ordine cronologică

Toamna, 1928 1. Copilul surorii bolnav; amfiteatru ale cărui scaune sunt aşezate cu spatele la masă .......................................................................................... 35

Iarna şi primăvara 1929 2. Croitoreasă bolnavă de tuberculoză ........................................................... 104 3. Compresor realizând un tipar ..................................................................... 114 4. Fuga puilor de găină ..................................................................................... 121 5. Sciatică; movilă de pietriş ameninţată de valurile oceanului ................. 139 6. Cumnatul spune că afacerile nu merg cum trebuie ................................. 156 7. Maşină ciudată pentru smulgerea buruienilor ......................................... 157 8. Circuit în apropiere de Riviera .................................................................... 158 9. Scenă intimă cu soţia ..................................................................................... 163 10. Mecanism: inimă dublă cu arc de oţel ........................................................ 165 11. Baie în mare: discuţie de afaceri cu Prinţul Omar .................................... 167 12. Băieţel dezbrăcat care mănâncă pâine albă ............................................... 178 13. Compartimente marine; bordel; bonetă maro .......................................... 200 14. Plantaţie de bumbac infestată de viermi .................................................... 229 15. Cireş plin de cireşe coapte şi copac tânăr fără fructe ............................... 246 16. Maşină stricată; fiică mică având fusta găurită ......................................... 257 17. Legănându‑se de la un copac la altul; ajunge la o clădire cu curte ........ 270

Toamna, 1929 18. Călătorie în Polonia, mecanic care repară magnetul................................ 296 20. Colibă în Egipt; cazan cu cruci şi semiluni ................................................ 309 19. Băiat frumos, aducând cu Münchner Kindl* ............................................. 416 21. Câmpie întinsă gri; oameni lucrând la fâşii ............................................... 417* Aceste vise nu fac parte din serie.

26

C.G. JUNG

Iarna, 1930

22. Maşină formată din cilindri rotitori ............................................................ 427 23. Slujbă în biserică; hermafrodit care tulbură corul .................................... 457 24. Exerciţii de gimnastică în pătuţ de copil; un şoarece fuge ...................... 501 26. Soţia sa naşte tripleţi* .................................................................................... 525

Primăvara, 1930

— Rezumat al seriei de vise, începând cu primul, realizat de dr. Howell ..... 535 25. Bărbat care cade dintr‑un aeroplan triunghiular, rănindu‑se la mâna dreaptă ............................................................................................. 542 27. Exportul cafelei; compte‑joint cu Michel & Jalaubout ............................. 586 28. Copil care îl conduce la broasca ţestoasă care scuipă un copil ............... 601 29. Agenţi care cumpără prea mult bumbac de calitate superioară ............ 611 30. Străbunică atacată de pitecantrop ............................................................... 616

Nota editorului (pentru ediţia din 1992)

Îi mulţumesc dr. Edward F. Edinger pentru că mi‑a atras atenţia asupra notei care atribuia nr. 18 visului din data de 28 iulie 1929. El remarcă, pe bună dreptate, că visul nr. 17, „Legănându‑se de la un copac la altul“, trebuie să fi fost urmat în experienţa visătorului de visul nr. 19, „Călătorie în Polonia“, întrucât, în prelegerea din 26 iunie 1929, Jung se referă la „următorul vis… o călătorie cu automobilul spre Polonia“; prin urmare, a apărut înainte de 26 iunie. Astfel, numerotarea viselor 18 şi 19 a fost inversată, deşi nu s‑au putut corecta referinţele la numere în index. — W. M.

Analiza viselor n Lista abrevierilor

Lista abrevierilor

B.S. = Bollingen Serries.C.G. Jung: Letters. Coord. Gerhard Adler în colaborare cu Aniela Jaffé. Traduceri din limba germană de R.F.C. Hull. Princeton (B.S. XCV) şi Londra, 1973, 1975. 2 vol.C.G. Jung: Word and Image. Coord. Aniela Jaffé, trad. Krishna Winston. Princeton (B.S. XCVII:2), 1979.C.G. Jung Speaking: Interviews and Encounters. Coord. William McGuire şi R.F.C. Hull. New York şi Princeton (B.S. XCVII) şi Londra, 1977.GW = Gesammelte Werke, Patmos Verlag. 20 vol.1

ETH = Eidgenössische Technische Hochschule (Institutul Tehnic Federal), Zürich.The Freud/Jung Letters. Coord. William McGuire; trad. Ralph Manheim şi R.F.C. Hull. Princeton (B.S. XCIV) şi Londra, 1974.Floarea de Aur = Secretul Florii de Aur, tr. din lb. chineză de Richard Wilhelm, cu un comentariu de C.G. Jung; tr. în lb. engl. de Cary F. Baynes. New York şi Londra, 1931; revizuită şi îmbunătăţită, 1962.2

I Ching = I Ching, Cartea schimbărilor. Traducerea lui Richard Wilhelm a fost redată în lb. engleză de Cary F. Baynes, ediţia a treia, Princeton (B.S. XIX) şi Londra, 1967.3

LCL = Loeb Classical Library.Letters = C.G. Jung: Letters, q.v.

1 Pentru volumele traduse în limba română, referinţele sunt citate: O.C. (Opere Complete), făcându‑se referire la volumele publicate de Editura Trei. (N.t.)

2 În limba română, cartea a fost tradusă cu numele Secretul Florii de Aur. Cartea Conştiinţei şi Vieţii şi a fost publicată la Editura Herald, în anul 2005. (N.t.)

3 Publicată în limba română în anul 2012, la Editura Herald, cu titlul Yi King. Cartea prefacerilor, în traducerea lui W. Fotescu. (N.t.)

28

C.G. JUNG

AVR = Amintiri, vise, reflecţii, de C.G. Jung. Înregistrată şi coordonată de Aniela Jaffé; Editura Humanitas, Bucureşti, 2004.R.F.C.H. = R.F.C. Hull.Sems = ediţiile anterioare ale prezentului seminar. Numărul indică ediţia menţionată.Spring: An Annual of Archetypal Psychology and Jungian Thought. New York, 1941–1969; Zurich, 1970–1977; Dallas, 1978–Wandlungen und Symbole der Libido. Leipzig şi Viena, 1912.The Zofingia Lectures. Ed. William McGuire; trad. Jan van Heurck. (supliment al CW, vol. A.) Princeton (B.S. XX:A) şi Londra, 1983.

SEMEStrul DE iarNĂ

Partea întâi: noiembrie–decembrie 1928

Analiza viselor n Prelegerea I. 7 noiembrie 1928

PreLegerea I 7 noiembrie 1928

Dr. Jung:Doamnelor şi domnilor: analiza viselor este problema centrală a tratamentului

analitic, ea reprezentând cea mai importantă tehnică de deschidere a unui drum către inconştient. După cum ştiţi, principalul obiectiv al acestui tratament este accesul la mesajul inconştientului. De obicei, pacientul se adresează analistului atunci când se află într‑un impas sau cul‑de‑sac, aparent fără ieşire, şi presupune că doctorul1 va găsi o soluţie. Dacă doctorul e sincer, recunoaşte că nici el nu ştie ieşirea. Dar, uneori, doctorii nu sunt: cu numai 150 de ani în urmă, doctorii erau acei şarlatani care umblau prin bâlciuri şi extrăgeau dinţi, realizau cure miraculoase etc., iar această atitudine persistă încă într‑o oarecare măsură şi în zilele noastre în profesia medicală — există peste tot fiinţe umane rele! În analiză trebuie să fim foarte precauţi, să nu presupunem că ştim totul despre pacient sau că ştim cum poate scăpa de dificultăţi. Dacă doctorul îi spune care poate fi, după opinia lui, problema, pacientul urmează sugestiile doctorului şi nu trăieşte el însuşi experienţa. Sugestiile pot funcţiona o vreme, dar, aflat departe de doctor, pacientul clachează, deoarece nu are contact cu sine însuşi şi nu‑şi urmează propriul drum, ci pe al doctorului. Atunci trebuie să revină la doctor pentru noi sugestii şi, după un timp, situaţia devine deplorabilă pentru amândoi. Este important ca doctorul să‑şi recunoască neştiinţa; atunci ambii sunt gata să accepte faptele imparţiale ale naturii, realităţile ştiinţifice. Opiniile personale sunt mai mult sau mai puţin judecăţi arbitrare şi pot fi complet greşite; nu suntem niciodată siguri că avem dreptate. Prin urmare, trebuie să căutăm faptele furnizate de vise. Visele sunt fapte obiective. Ele nu răspund aşteptărilor noastre şi nu le‑am inventat noi; dacă îţi propui să visezi anumite lucruri, vei descoperi că este imposibil.

1 În perioada de început a psihanalizei, majoritatea psihoterapeuţilor aveau formare medicală. (N.red.)

32

C.G. JUNG

Visăm despre dilemele, despre dificultăţile noastre. Se spune că mirele nu visează niciodată mireasa. Aceasta, deoarece o are în realitate; o visează doar mai târziu, când apar necazuri — iar atunci este de obicei soţia lui. Suntem incapabili să ne influenţăm visele, iar materialul visului nu este dat neapărat de ceea ce ne înconjoară. Chiar şi atunci când se întâmplă ceva foarte important sau fascinant, adesea este de negăsit în visele noastre. Cât am stat în Africa2 am fost foarte dezamăgit, întrucât în toate visele mele nu era nici urmă de Africa, în ciuda unor experienţe dintre cele mai impresionante; niciun singur vis în care să apară vreun peisaj african sau negri — cu excepţia unuia, după trei luni, şi în care negrul s‑a dovedit a fi un frizer care, mi‑am amintit mai târziu, mă tunsese în Chattanooga (în America)3.

Într‑un mod din cele mai bizare, visele noastre sunt independente de conştiinţă şi deosebit de valoroase, deoarece nu pot trişa. Sunt dificil de descifrat, aşa cum au fost întotdeauna faptele fiziologice. Aşa cum e nevoie de o tehnică serioasă pentru a da un diagnostic în cazul inimii, ficatului, rinichilor etc., şi noi a trebuit să punem la punct o tehnică serioasă pentru a descifra faptele imparţiale ale viselor. Imparţialitatea faptelor este de necontestat, dar cu atât mai contestabilă este descifrarea lor; prin urmare, există mai multe puncte de vedere — cel freudian, de exemplu. Nu pot discuta aici diversele metode, dar prefer să vă ofer material de lucru. Vom încerca să‑l descifrăm împreună şi de aici dumneavoastră puteţi trage concluzii. Visele alese pentru discuţie sunt visele obişnuite ale unuia dintre pacienţii mei, deoarece sunt mai multe de învăţat din visele obişnuite. Visele mai interesante sunt foarte incitante, dar sunt mai uşor de înţeles decât cele minore.

Primitivii cred în două tipuri de vise: ota, viziunea măreaţă, mare, semnificativă şi având o importanţă colectivă; şi vudota4, visul mărunt, obişnuit. Ei neagă de obicei că ar avea vise obişnuite sau, dacă după îndelungi insistenţe recunosc faptul că ele apar, spun: „E o nimica toată, toată lumea le are!“ Visele mari şi importante sunt foarte rare şi numai o persoană cu adevărat importantă are vise mari — şefii, vracii, oamenii dotaţi cu mana. Spuneau că şi eu aş avea o mare viziune, deoarece

2 Jung a condus o expediţie în estul Africii, din toamna anului 1925 până în primăvara lui 1926, prin Kenya şi Uganda şi în josul Nilului până în Egipt. Vezi AVR, cap. IX, partea a treia.

3 Nu există vreun document care să ateste că Jung ar fi fost în Chattanooga, Tennessee, deşi e posibil să se fi oprit acolo într‑o excursie cu trenul de la New Orleans la Washington D.C., întreprinsă în ianuarie 1925. Vezi W. McGuire, „Jung in America“, 1924–1925, Spring, 1978, pp. 44–45.

4 Acurateţea acestor termeni în limba swahili este contestabilă, putând fi vorba de greşeli de transcriere (sau Jung a auzit un dialect). Conform punctului de vedere obţinut de la Programul de limbă africană susţinut la Universitatea Yale, ota este o formă verbală care înseamnă „a visa“; forma vudota nu este cunoscută şi poate fi o eroare de transcriere a substantivului ndoto, pur şi simplu „vis“.

33

Analiza viselor n Prelegerea I. 7 noiembrie 1928

eram un mare domn, în vârstă de o sută de ani întrucât aveam părul alb şi puteam citi cartea cea mare, Coranul. Prejudecata noastră comună împotriva viselor — că nu au niciun înţeles — este, probabil, doar vechea tradiţie primitivă conform căreia visele obişnuite nu merită băgate în seamă. Exploratorii relatează că, atunci când un şef sau oricine dotat cu mana avea un vis mare, convoca întotdeauna sătenii, iar aceştia se aşezau şi ascultau, aşteptau şi reflectau şi adesea urmau sfatul primit.

Probabil ultimele urme ale unor vise de o asemenea însemnătate publică pot fi găsite în vremurile Imperiului Roman. Fiica unui senator a visat că i s‑a arătat o zeiţă care i‑a reproşat că templul său este neglijat şi se deteriorează şi i‑a cerut să fie reconstruit. Atunci, ea s‑a dus în Senat şi şi‑a povestit visul, iar senatorii au decis să reconstruiască templul5.

Un alt caz a avut loc în Atena, când un faimos poet a visat că un anumit om furase un preţios vas de aur din templul lui Hermes şi îl ascunsese într‑un anumit loc. Nu credea în vise, iar prima dată când l‑a visat, l‑a respins. Dar când l‑a visat a doua şi a treia oară s‑a gândit că ar putea fi adevărat, dacă zeii insistau. Aşa că s‑a dus la Areopag, echivalentul Senatului roman, şi şi‑a anunţat visul. Atunci s‑au făcut cercetări, hoţul a fost găsit şi vasul returnat6.

Primitivii africani nu mai ascultă acum de visul vraciului, ci de englezi. Conform opiniei generale, vraciul sau şeful de trib nu mai are astfel de vise de când englezii se află acolo. Spuneau că acum guvernatorul ştie totul — până unde se întinde războiul sau hotarele pământurilor, cine a ucis oile etc. Aceasta arată că visul avea iniţial o funcţie socială şi politică, liderul primindu‑şi gândurile direct din ceruri, conducându‑şi poporul direct din inconştient.

Rasmussen a auzit de la un eschimos (fiul unei femei de origine eschimosă şi al unui danez, care locuise cu el în Groenlanda) o minunată poveste despre un vraci bătrân, care, ghidat de un vis, şi‑a condus tribul din Groenlanda, de‑a lungul golfului Baffin, până în America de Nord. Tribul creştea rapid, hrana era pe sponci şi el a visat despre o ţară îndepărtată unde erau o mulţime de foci, balene, cai de mare etc., un ţinut al abundenţei. Întregul trib l‑a crezut şi au pornit dincolo de gheţuri. La jumătatea drumului, anumiţi bărbaţi bătrâni au început să se îndoiască, aşa cum se întâmplă întotdeauna: este viziunea bună sau greşită? Deci jumătate din trib s‑a întors, spre propria pieire, în timp ce el şi‑a continuat drumul cu cealaltă jumătate şi a ajuns pe ţărmul Americii de Nord7.

5 Vezi Prelegerile de la Tavistock (1935), O.C. 18, par. 250. Este vorba de zeiţa Minerva.6 Vezi ibid. Poetul este Sofocle, templul este al lui Heracles, iar visul a fost relatat în „Life of

Sophocles“ (Viaţa lui Sofocle), sec. 12, în Sophoclis Fabulae, ed. A.C. Pearson (Oxford, 1924), p. XIX.7 Knud Rasmussen, Across Arctic America (New York, 1927), cap. III: „A Wizard and His Household“

(Un vrăjitor şi oamenii săi). Vezi Viaţa simbolică (1939), O.C. 18, par. 674.