1Scrieri politice

Colec]ia EGO

2 F.M. Dostoievski

F.M. DostoievskiPolnoe sobranie socineii v trid]ati tovah, t. 23,

Izd-vo Nauka, Leningrad, 1980.

© 1998 by POLIROM Co SA Ia[i,pentru prezenta traducere

Editura POLIROMB-dul Copou nr. 3, P.O. Box 266, 6600 Ia[i

Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale:DOSTOEVSKIJ, FEDOR MIHAJLOVIÇ

Scrieri politice: evenimente interna]ionale /F.M. Dostoievski; trad. de Ilie Danilov

Ia[i : Polirom, 1998168 p., 18 cm (Ego. Scrieri)

ISBN : 973-683-183-3I. Danilov, Ilie (trad.)

CIP : 327(4)1873/1875Printed in Romania

3Scrieri politice

POLIROM1998

F.M. Dostoievski

SCRIERI POLITICEEvenimente interna]ionale

Traducere de Ilie Danilov

Prefa]\ [i note de Emil Iordache

4 F.M. Dostoievski

5Scrieri politice

PREFA}|

Textele reunite sub titlul Scrieri politice au fostconcepute de F.M. Dostoievski în perioada septem-brie 1873-ianuarie1874, cînd era redactor-[ef al revisteiGrajdanin (Cet\]eanul) [i publica într-o prim\ form\, înc\nici lui prea clar\, Jurnalul de scriitor. Firesc, ele trebuieprivite în contextul crea]iei din vremea respectiv\, mai alesc\ acum cititorul rom^n are posibilitatea s-o fac\, întrucîtprimul volum al Jurnalului a [i ap\rut anul acesta.

Dup\ cum ne amintim, Cuvîntul înainte care deschideJurnalul este de o voio[ie molipsitoare. Coinciden]a dintreaprobarea numirii sale ca redactor-[ef [i lectura unei [tiridespre c\s\toria prin]ului mo[tenitor al Chinei îi prileju-ie[te autorului considera]ii glume]e despre un Dostoievski--chinez: ~n China, a[ fi scris excelent; la noi e cu mult maigreu. Acolo totul e prev\zut [i reglementat pentru o mie deani, la noi, îns\, totul e cu fundul în sus pentru o mie deani. Acolo chiar [i f\r\ s\ vreau a[ fi scris pe în]eles; a[ac\ nu [tiu cine m-ar fi citit. La noi, ca s\ te faci citit trebuies\ scrii confuz1 . Urmeaz\, fire[te, considera]ii desprefaptul c\ ziari[tii care scriu prost, scriu de regul\ [i mult.

Ne-am a[tepta deci ca, pentru a evita acuza]iile c\ scrieprost, articolele [i episoadele din Jurnal s\ fie scurte.Nimic mai fals! Dostoievski b\nuie[te de pe acum c\,într-un viitor nu prea îndep\rtat, începînd cu 1876, va scriede unul singur o întreag\ revist\ (Jurnalul) [i parc\ î[iface mîna, î[i cerne temele de medita]ie, î[i verific\ stru-nele grave [i mai pu]in grave ale scriiturii, probîndu-le prinpublicare imediat\. Audien]a [i efemeritatea unei publica]iis\pt\mînale pare s\-l intereseze mai mult decît pagina deproz\ temeinic\, a[ezat\ (ceea ce nu înseamn\ c\ nu va mai

6 F.M. Dostoievski

da Adolescentul [i Fra]ii Karamazov); unii contemporanil-au acuzat c\-[i p\r\se[te pana de scriitor [i vrea s\devin\ profet; Vladimir Soloviov spunea despre el c\ afost profet. {i în posteritate atitudinile fa]\ de publicisticadostoievskian\ au fost împ\r]ite. Pentru c\ micul volumpropus acum se nume[te Scrieri politice, vom transcriecîteva fraze demolatoare dintr-un filosof foarte cunoscut:Dac\-l ascul]i pe Dostoievski, ]i se pare c\ inventeaz\ ideipe care guvernul ar trebui s\ le adopte ca îndreptar [i s\ letranspun\ în practic\. ~ns\ e suficient\ pu]in\ aten]ie [i v\ve]i convinge c\ Dostoievski nu a inventat absolut nici oidee politic\ original\. ~n aceast\ privin]\, tot arsenalul s\ul-a împrumutat de la slavofili, care [i ei au fost originali înm\sura în care, f\r\ ajutor dinafar\, traduceau din nem]e[tesau fran]uze[te «Russland über alles» prin înlocuireacuvîntului respectiv p\strînd chiar m\sura versului. Dar,[i acest lucru este extrem de important, nici slavofilii,cu glorificarea lor ruso-german\ a na]ionalit\]ii, niciDostoievski, care le-a cîntat în strun\, nu au izbutit s\înve]e nimic pe un reprezentant al puterii2 .

Ultima propozi]ie ar trebui subliniat\, pentru c\ scrii-torii nu se nasc pe lume pentru a trasa cursuri politice. Esteprea pu]in probabil ca [i Dostoievski s\ se fi gîndit c\ arputea influen]a în vreun fel istoria, participînd la ea cu openi]\ [i cîteva coli de hîrtie. Dar transcriindu-[i discursivcontemporaneitatea, încercînd s-o în]eleag\ [i s-o exprimetextual, el nu f\cea decît s\-[i caute un loc sub soare, s\descopere în lume voin]a lui Dumnezeu, pentru c\ altfel,dac\ acesta n-ar fi existat, ar fi putut (parafrazîndu-[i unpersonaj) s\ se întrebe ce fel de scriitor mai este [i el. {iera un scriitor mare, nu se îndoia de asta, dar [tia totodat\c\ harul nu-i acord\ vreun privilegiu în cuprinderearealului. Poate c\ [i rubrica de comentarii ale evenimentelorinterna]ionale [i-a asumat-o la Grajdanin dintr-un fel depornire de a se obliga s\ în]eleag\ preg\tindu-[i lec]iaîn vederea întîlnirii s\pt\mînale cu cititorii. Trebuie s\citesc o mul]ime de ziare, recunoa[te el într-o scrisoare.Lecturi efemere, în vederea umplerii unor coli de tipar care

Scrieri politice

7Scrieri politice

ar fi fost [i ele efemere, dac\ autorul lor n-ar fi fostDostoievski. Dar elaborarea articolelor nu era o joac\pentru creatorul atîtor romane, dimpotriv\, dup\ cum recu-noa[te în alt\ scrisoare, le compunea cu chin [i nervi.

Evenimentele comentate au trecut prin proba istorio-grafiei, tr\d\rile, inten]iile bune [i cele perfide au ie[it laiveal\, peste ele s-au a[ternut straturi groase de ideologie,pentru c\ textul istoric adeseori este investit cu sarcina de acamufla complexe. Deci, este suficient\ o descriere sumar\a lor. Cea mai mare parte este dedicat\ evenimentelor dinFran]a, aflat\ la r\scrucea dintre republic\ [i restaurareamonarhiei, nou-unificatei Italii [i raporturilor ei cu curiapapal\, rebeliunii carliste din Spania. Nu-i locul s\apreciem simpatiile [i antipatiile autorului; trebuie s\]inem cont [i de calitatea surselor pe care le avea laîndemîn\, de nivelul general al comentariului din presavremii. Dostoievski citeaz\ copios (nici nu s-ar putea altfelîntr-o rubric\ de actualitate, bazat\ pe telegrame [i diferitesurse de informa]ii), îns\, în dezvoltarea ideilor, se simte,ca s\ spunem a[a, ici-colo, gheara leului. Nu s-ar puteaspune c\ nu urm\re[te cu interes ceea ce se întîmpl\ înEuropa, dar, cert, n-o face cu simpatie. ~n eventualeleini]iative ale bisericii catolice întru apropierea de poporsimte suflul rece al socialismului cre[tin. Numele luiMarx [i Bakunin apar al\turi, ca ipostaze ale antihristului.~n rebeliunile spaniole vede o turm\ de tic\lo[i r\scula]i,sprijinit\ de clerul catolic, c\ruia îi este specific\superficialitatea de gîndire. Pe deasupra, lutheranismulgerman, prin legi precum c\s\toria civil\, ac]ioneaz\ nunumai împotriva bisericii catolice, ci împotriva oric\reibiserici cre[tine, al\turi de du[manii ei, atei[tii [i socia-li[tii. Recunoa[tem aici idei dintre cele puse pe buzeleprin]ului Mî[kin:Catolicismul roman e mai r\u decîtateismul însu[i (...) Ateismul nu face decît s\ predicezeroul, dar catolicismul merge [i mai departe: predic\ unHristos denaturat, pe care tot el l-a ponegrit [i profanat, unHristos contrar celui adev\rat! Catolicismul îl predic\ peAntihrist, v\ asigur de asta!3 .

Prefa]\

8 F.M. Dostoievski

~n plan istoric deci, Europa este dezbinat\, fiecare lupt\cu toat\ lumea, alian]ele sînt efemere [i nesincere. Singurapolitic\ altruist\ (consecvent altruist\!) a avut-o [i o areRusia, cu toate inten]iile perfide pe care observatorii (stîndei în[i[i cu degetul pe tr\gaci) i le atribuie, acuzînd-o deatentat împotriva civiliza]iei occidentale. Istoria este ooglind\ a luptei de idei, în decursul c\reia acela[i Occidentse sfî[ie, divizat în tabere antagoniste, dup\ felul cumfiecare în]elege necesitatea instaur\rii bisericii universale(catolice). Autoritatea papal\, care de secole s-a sprijinitpe puterea laic\ a împ\ra]ilor pentru a se impune, este,iat\, minimalizat\ [i aproape spulberat\ prin desfiin]areastatutului teocratic. Protestantismul german nu mai are rostîntrucît, devreme ce pentru catolicism a venit sfîr[itulsfîr[itului (în 1870, odat\ cu alipirea Romei la RegatulItaliei), nu mai are împotriva cui s\ protesteze. Cu altecuvinte, în logica lui Dostoievski, Europa este înghi]it\ deun vid religios, pentru c\ nimeni nu mai are de rostit uncuvînt nou. Pe de alt\ parte, pentru a te pune în frunteaunei na]iuni (referin]a este la Mac-Mahon), trebuie s\aduci o idee nou\, s\ spui un cuvînt nou, care într-adev\rar avea puterea de a mobiliza pentru lupta cu spiritul r\ual unui întreg secol de discordii, de anarhie [i de revolu]iifranceze f\r\ rost. Va spune catolicismul sau protestan-tismul acest cuvînt nou? Dostoievski este sigur c\ a[a cevanu se va întîmpla, c\ resursele dogmatice ale celor dou\religii sînt epuizate [i c\ acestea vor rosti un fals cuvîntnumai ca s\ nu-[i piard\ turma: Ce-l cost\ (pe catolicism- n.n.) s\ dea asigur\ri poporului ignorant [i pauper c\ [icomunismul este tot un cre[tinism [i c\ Iisus Hristos numaidespre asta a vorbit?. Socialismul ca prelungire a ideiicatolice universale este perspectiva pe care Dostoievski ocite[te în fr\mîntarea european\ contemporan\ lui [i nu areimportan]\ c\ peste mai pu]in de o jum\tate de veac aceast\previziune se va împlini chiar în altruista Rusie. S-aîn[elat doar în privin]a locului, nu [i a iminen]ei catas-trofei: Lumea se salveaz\ numai dup\ ce a fost bîntuit\

Scrieri politice

9Scrieri politice

de spiritul r\ului... Iar acest spirit este aproape, copiiino[tri s-ar putea s\-l vad\.

Ca s\ rotunjim ideea, vom apela la cîteva fraze dinvolumul al doilea al Jurnalului de scriitor, aflat sub tipar.Pentru Dostoievski, ideea rus\ (sau ideea slav\) esteechivalent\ cu ideea ortodox\. Iat\ cum vede el raportuleuropean de for]e, trei ani mai tîrziu: Germanul dispre-]uie[te ideea slav\ la fel ca [i pe cea catolic\, cu diferen]ac\ pe ultima a recunoscut-o întotdeauna ca pe un inamicputernic, viguros, iar ideea slav\ nici nu a recunoscut-oca atare pîn\ în ultima clip\. Situîndu-se în perspectivagerman\, scriitorul constat\ c\ obi[nuita opozi]ie eu-cel\laltse complic\, prin ad\ugarea înc\ unui element, doritors\-[i rosteasc\ [i el cuvîntul s\u nou. Chiar dac\ acestcuvînt rusesc nu a fost altruist istorice[te, remarc\mc\ Dostoievski era sigur c\ ortodoxia este adev\rata calespre mîntuire a omului ca individ [i a bisericii ca turm\ alui Hristos. Iar sinceritatea încrederii sale în ortodoxie nupoate fi taxat\ drept [ovin\. A pus aceast\ sinceritatepe hîrtie, în publicistica [i romanele sale, [i a-l iubi numaica scriitor, ignorîndu-i cel\lalt aspect al prezen]ei în lume,ar trebui s\ proced\m, împotriva unei exclama]ii a unuialt personaj: iubi]i-ne a[a murd\rei cum sîntem, c\ci,atunci cînd sîntem cur\]ei, ne iube[te toat\ lumea.Verdictele sale sînt ale unui om, [i nu omul este posesoruladev\rului absolut.

Vom încheia tot cu o remarc\ a lui {estov: El(Dostoievski n.n.), desigur, [tia c\ nu este profet, dar[tia [i c\ profe]i n-au fost vreodat\ pe p\mînt, iar cei careau fost nu au avut pentru acesta vreun drept mai maredecît el4 .

Emil Iordache

Prefa]\

1 0 F.M. Dostoievski

Note

1. F.M. Dostoievski, Jurnal de scriitor, vol. I, EdituraPolirom, Ia[i, 1998, p. 4.

2. Lev {estov, ~nceputuri [i sfîr[ituri, Institutul European,Ia[i, 1993, p. 63.

3. F.M. Dostoievski, Idiotul, Editura Polirom, Ia[i, 1998,p. 543.

4. Lev {estov, op. cit., p. 66.

1 1Scrieri politice

SCRIERI POLITICE

Evenimente interna]ionale

1 2 F.M. Dostoievski

1 3Scrieri politice

17 septembrie 1873

În ultimul timp, în Europa, s-au petrecut treievenimente capitale: 1) întrevederea de laFroschdorf1; 2) eliminarea definitivã a urmãrilorinvaziei inamice pe teritoriul francez, prin retragereaultimelor unitãþi germane2 ºi 3) vizita extraordinarãla Viena ºi Berlin a regelui Italiei3. Aceste treievenimente foarte importante pot avea consecinþeextraordinare pentru întreaga Europã ºi, ceea ce emai important, chiar în viitorul cel mai apropiat.

În momentul de faþã, în Franþa aproape toatãlumea îºi pune o singurã întrebare: ce-ar mai puteasã se întîmple chiar acum, în zilele urmãtoare?Nimeni nu se gîndeºte la viitorul îndepãrtat, nimeninu are grija felului în care se vor aranja lucrurilepînã la urmã; evenimentele curente au atins punc-tul de maximã încordare.

Pe 4 septembrie, de pildã, la Bursa din Paris s-arãspîndit zvonul (care mai tîrziu s-a dovedit a fifals) cã, pasãmite, contele de Chambord4 ar firenunþat la pretenþiile sale în favoarea contelelui deParis5. Zvonul a determinat o creºtere destul deimportantã a acþiunilor.

Aºa cã bieþii francezi se aflã într-o asemeneasituaþie, încît nici ei nu se mai îndoiesc cîtuºi depuþin cã de-acum se poate întîmpla cu ei absolutorice. Ei cred chiar ºi în posibilitatea venirii conteluide Chambord la tron ºi cea mai micã modificare a

1 4 F.M. Dostoievski

situaþiei (?), adicã aducerea contelui de Paris îndiscuþie, este luatã drept ceva îmbucurãtor.

Însã zilele trecute s-a întîmplat un fapt, desigurprevãzut ºi ºtiut de toþi de multã vreme, dar carei-a emoþionat totalmente, ca ºi cum ar fi fost cevacu totul surprinzãtor. O publicaþie oficialã, la 4(16) septembrie, a tipãrit ºtirea urmãtoare:

Conflans ºi Jarny, ultimele localitãþi ocupate, aufost degajate ieri, la ora 7 seara. La ora 9, armatelegermane au trecut frontiera. Teritoriul þãrii estedefinitiv eliberat.

Pentru acest lucru s-a ºi format în urmã cu treiani actuala Adunare Naþionalã Francezã6; aflatã înpragul pieirii, naþiunea îi încredinþa atunci Adunãriimisiunea de a restabili ordinea, de a plãti miliardelepe care le avea ca datorii de rãzboi ºi de a evacuatrupele strãine de pe teritoriul þãrii. E drept cãîntotdeauna, iar în ultimul an mai mult ca oricînd,Adunarea Naþionalã a respins orice limitare a pre-rogativelor sale. De foarte multe ori a afirmat cã,înainte de a se dizolva, trebuie sã statorniceascãdefinitiv destinele Franþei. Dar cei mai mulþi depu-taþi ai minoritãþii din Adunare (aproape întreagaaripã stîngã) au luat drept limitã maximã a investi-turii doar eliberarea teritoriului. Opinia publicãfrancezã, poate în cea mai mare parte a sa, este, înaceastã privinþã, de partea minoritãþii din cameraparlamentarã. Cît timp ostaºii germani se mai aflauîn Franþa, problema era doar controversatã, aveauun obiectiv de îndeplinit. Nu conta dacã erau saunu de acord, nu se puteau înprãºtia atîta timpcît ultimul soldat german nu a pãrãsit teritoriulFranþei. ªi iatã cã acum, la 3 septembrie, obiectivul

1 5Scrieri politice

se îndeplineºte ºi toþi simt deodatã cã trebuie sãdea neapãrat un rãspuns rapid la întrebarea: Cemai rãmîne acum de fãcut?

Evident, rãspunsul se va da, în mod necesar, înforþã. Nu este posibil nici un fel de acord, faptdemonstrat de convenþia din 24 mai, cînd Thiers7 afost înlãturat de la putere. Rezolvarea în forþã a fostîncercatã de mult, însã acum, cînd întrebarea ce-ide fãcut? se pune din nou ºi deja cu foarte multãinsistenþã, activitatea tuturor partidelor, care, fireºte,continuã sã-ºi fie ostile reciproc, trebuie, desigur,sã se intensifice de zece ori. Judecînd dupã gravi-tatea evenimentelor, mai e foarte mult pînã cîndAdunarea, plecatã în vacanþã, îºi va relua lucrãrile.ªi dacã mãcar unul dintre partidele de acum aravea o posibilitate cît de micã sã dea o loviturã destat în forþã, ar face-o cu siguranþã.

O loviturã de stat în forþã ar putea-o înfãptuidoar mareºalul Mac-Mahon8, avînd armata în mîi-nile sale Dar despre asta vom vorbi mai tîrziu.Existã posibilitatea ca Adunarea Naþionalã sã fieconvocatã înainte de termen.

Legitimiºtii9 au fost primii care au aplicat forþaîn rezolvarea problemei vitale: Ce-i de fãcutacum?. Nici mãcar n-a fost un fenomen politic;a fost ceva tensionat, precipitat, peste mãsurã deirascibil, febril, aºa cum se întîmplã uneori cuoamenii care, într-un mod c`t se poate de radical,de-o eternitate, nu-ºi înþeleg situaþia. (Seamãnã cumodul în care acþioneazã la noi, uneori, polonezii.)Acum este foarte clar cã alianþa din 24 mai a fostîncheiatã numai ºi numai pentru înlãturarea luiThiers. Se poate afirma aproape cu certitudine cãnimeni n-a scãpat o vorbã despre viitor ºi despre

1 6 F.M. Dostoievski

atitudinea pe care o vor avea unii faþã de alþiiimediat dupã înlãturarea lui Thiers. Nu ºi-au fãcutunii altora nici un fel de promisiuni, cu excepþiacelor urgente, care acum þin de ziua de ieri ºi n-aunici o legãturã cu problema realã. ªtiau foarte binecã fiecare va acþiona doar în interesul partiduluisãu ºi cã imediat, chiar mîine, dacã va fi nevoie, sevor încãiera. Cel mai fervent ºi mai numeros dintreaceste partide10 a început de îndatã sã acþioneze cuo ciudatã ºi prin nimic justificatã încredere înforþele sale. Dar legitimiºtii ºi mai ales clericaliiau acþionat aºa întotdeauna, pe parcursul întregiiistorii mai recente a Franþei. Atunci ca ºi întot-deauna, legitimiºtii ºi clericalii au început prin adispreþui total opinia publicã, cu îngrãdirea preseiºi a adunãrilor publice, iar persecuþiile au începutimediat dupã aceea. Într-adevãr, în rîndurile popo-rului francez, la þarã ºi, parþial, la oraº (nu însã ºiprintre muncitorii din fabrici), în ultimii ani s-afãcut simþitã o miºcare religioasã destul de vizibilã.Clerul a exploatat de îndatã aceastã stare de lucruri,dar a fãcut-o fãrã mãsurã, fãrã a înþelege opiniapublicã, cu o insolenþã dãunãtoare religiei înseºi.În mod artificial, în întreaga Franþã au început sãfie organizate ºi provocate pelerinaje, arhiepiscopiirãspîndeau mesaje revoltãtoare, cereau credite pentruridicarea de noi biserici11, mai cã n-au legiferat cafiecare ºedinþã a Adunãrii Naþionale sã înceapã cuo rugãciune, ceea ce este de neconceput ºi absurdpentru francezi. În mod prostesc, chiar ºtiind cã-io prostie (adicã fãrã a se cruþa), interziceau toateovaþiile ºi cuvintele de recunoºtinþã la adresa luiThiers, persecutîndu-i pe cei care nu le dãdeauascultare. Nu au permis sã se sãrbãtoreascã nicãieri

1 7Scrieri politice

ziua eliberãrii teritoriului, astfel dînd singuri aînþelege cã nu se considerã autori sau participanþila respectiva eliberare. Cu ocazia acestui imensprilej de bucurie pentru Franþa, nu au vrut sã deanici cea mai micã amnistie, mãcar de formã, pentrudeþinuþii politici12, lucru pe care nici un guvern dinEuropa nu îl refuzã supuºilor sãi în zilele de marifestivitãþi sau bucurii naþionale. Într-un cuvînt,au acþionat cu dispreþ pentru cei din jur, cu oinimaginabilã încredere în forþele proprii. ªi iatãcã dintr-o datã artizanii acestei politici, fãrã sãmai facã deloc un secret din intenþia lor, au datfuga la contele de Chambord. A avut loc întîlnireadintre reprezentanþii dinastiilor (de Orléans ºi deBourbon13). Pînã în momentul de faþã, e greu deimaginat ce anume a vrut sã spunã prin asta contelede Paris. Dinastia Orléans, pe care o sprijinã cîþivasusþinãtori în Adunarea Naþionalã, aproape maipuþini decît oricare altul dintre partidele care sfîºieacum Franþa, are ºanse la tron. Aceastã dinastie,cea mai beneficã pentru Franþa în acest secol, carei-a dãruit optsprezece ani fericiþi14, i-a devenit totuºinesuferitã ºi acum Franþa n-ar mai accepta-o pentrunimic în lume. Pe deasupra, dinastia ºi-a trãit veaculºi þara are acum cu totul alte exigenþe. DinastiaOrléans, cu blîndeþea ei în conducere ºi cu libe-ralismul ei raþional, nu mai corespunde cursuluievenimentelor din prezent. Totuºi, întîlnirea a avutloc, ºi cele douã partide s-au unit ºi sperã sã obþinãmajoritatea în Adunarea Naþionalã. Dar ce-ar însemna aceastã Adunare, dacã l-ar proclama pecontele de Chambord Henric al V-lea, chiar dacãacest lucru ar fi posibil? Existã fapte istorice, cares-au petrecut demult ºi nu pot fi ignorate. Nu are

1 8 F.M. Dostoievski

importanþã dacã sînt bune sau nu, dacã sînt dãtã-toare de viaþã sau aduc moartea cu ele în problemade faþã e totuna. Principalul e cã ele existã ºi cãpeste ele nu se poate trece. Ca urmare a acestorfapte, francezii nu-l pot nicidecum accepta pe con-tele de Chambord, cu a sa autoritate prin milalui Dumnezeu (ºi cu dreptul sãu, cucerit în secolulal V-lea, am adãuga noi15). O, ei poate cã l-araccepta! Fiindcã doar cel mult a opta parte dinîntreaga naþiune crede în principiile anului 89 ºiºtie de ele. Ceilalþi nu-ºi doresc decît liniºte ºi unguvern puternic, asta ºi-o doresc atît de mult, încîtar fi de acord cu orice autoritate, numai sã fiecertã. Dar problema este cã în certitudinea autori-tãþii contelui de Chambord nimeni, în afarã delegitimiºti, nu poate crede la modul serios. Desigur,acum orice, absolut orice se poate întîmpla, pînã ºiChambord poate intra în Paris pe un cal alb darpentru cel mult douã zile ºi numai în cazul în careMac-Mahon îºi va pune bastonul de mareºal înurna electoralã. Dar fapt deosebit de important se pare cã mareºalul Mac-Mahon este strãin deFroschdorf ºi de întreaga miºcare legitimistã16. Întot cazul, n-a venit de nicãieri vreo informaþiesigurã cã ar avea vreo legãturã cu asta. Într-uncuvînt, agitatorii nu se bizuie decît pe propriile lorforþe. Este remarcabil, de asemenea, cã, dintre toþilegitimiºtii, cei mai nerãbdãtori, mai intoleranþi,cei mai înfocaþi, mai plini de sine ºi cei mai rupþide realitate sînt clericalii, preoþimea.

Delegaþiile partidelor monarhice duc tratativedintre cele mai energice cu contele de Chambord,ca ºi cum totul ar depinde de el ºi de acordul sãu.

1 9Scrieri politice

Nimeni nu se gîndeºte ce opinie are naþiunea. Defapt, nici nu putea fi altfel: în orice caz, legitimiºtiipur-sînge au negat întotdeauna Franþa ºi asta audemonstrat-o perfect, istoriceºte. Létat cest moi,la nation cest nous.17 Extrem de comicã începesã iasã în evidenþã figura contelui de Chambord!Se pare cã ºi el e cît se poate de convins cã totuldepinde numai de acceptul lui de a deveni rege ºicã, dacã ºi-ar da asentimentul, întreaga Franþã s-ararunca de îndatã în genunchi în faþa lui. Se spunecã zilele trecute, într-o discuþie cu deputaþii dedreapta, referitoare la intenþia, care i se atribuie,de a începe rãzboiul cu Italia, a rãspuns cã asta arfi fost o absurditate din partea lui, pentru cã se ºtiecã Franþa nu poate purta un rãzboi: Este necesar,a încheiat el, ca Franþa sã-ºi adune puterile [isã-ºi punã treburile la punct, dar cã, pe deasupra,trebuie sã i se lase prinþului de Bismarck18

întreaga libertate de acþiune, deoarece singur vademola ce a construit.

Dacã într-adevãr contele de Chambord a spusaceste cuvinte despre Bismarck, atunci, fãr\ îndoialã,este un om profund ºi inteligent. Însã pînã acumnimeni nu a avut vreo informaþie despre marea luiinteligenþã, aºa cã, s-ar putea ca aprecierile refe-ritoare la Bismarck sã nu fie ale lui (dacã ele aufost rostite) ºi contele n-a fãcut decît sã repetecuvintele altuia, care, poate, le-a inventat specialpentru el. Cine ºtie? Uneori, pentru regii care seîntorc la popoarele lor se nãscocesc dictoane, pecare ei le rostesc la prima întîlnire. Dacã memorianu ne înºealã, parcã lui Ludovic al XVIII-lea19,cînd revenea în Paris, în 1814, dupã o îndelungatã

2 0 F.M. Dostoievski

absenþã, Talleyrand20 i-a pregãtit maxima: Riennest changé, il ny a quun Français de plus(Nimic nu s-a schimbat; doar cã e cu un francezmai mult)21. Nu ºtim dacã aºa vor fi stat lucrurile,însã contele de Chambord, chiar un om extrem deinteligent fiind, ar putea, totuºi, sã nu-ºi înþeleagãdefel naþiunea. Acolo unde adepþii regelui se organi-zeazã într-un partid, regele, chiar din ziua naºteriisale ºi pînã în moarte, nu-i vede doar pe cei dinpartidul sãu ºi, chiar dacã aude ºi despre oamenidin alte partide, cu siguranþã îi considerã plecaþicu sorcova. Contele de Chambord promite sã nudeclare rãzboi Italiei (adicã sã nu ia partea papei).Însã nu vorbeºte decît despre clipa de faþã, defaptul cã Franþa nu este încã pregãtitã de rãzboi.Aceastã întorsãturã a frazei trebuie sã însemne cã,dupã ce Franþa îºi va mai trage sufletul ºi se vapregãti de luptã, atunci ªi el, un Bourbon legi-tim, veritabil, el, regele Franþei, îºi poate permitesã renunþe la secularul sãu titlu de cel mai creºtinrege22? De mult, din negura veacurilor, vecheaFranþã a trãit prin ideea catolicã, pe care a procla-mat-o mereu, þinînd sus steagul ei ºi apãrînd Roma,în opoziþie cu ideea germanã, care a ajuns pînã laurmã de partea Reformei, cu toate consecinþele ei.Acest lucru este atît de inseparabil de ideea primor-dialã ºi de naþiunea francezã, principala reprezen-tantã a seminþiei germano-romanice, încît în pofidaanului 89, Franþa, de-a lungul întregului secol alXIX-lea (Ludovic-Filip23, Napoleon al III-lea24,Thiers) a continuat tot timpul, în politica ei, sãapere catolicismul, Roma, sfîntul scaun papal.Acum, însã, tocmai în aceste momente, se poatepresimþi cã prima confruntare a Franþei, în fruntea

2 1Scrieri politice

celorlalte state catolice (dacã o asemenea alianþãcatolicã se va realiza), cu Germania se va producetocmai din cauza Romei, pentru reînvierea catoli-cismului roman în întreaga sa idee primordialãDoar nu degeaba la Berlin s-a pornit cruciada prinsînge ºi fier pentru eradicarea totalã a ideiiromane în Germania ºi chiar, în locul tradiþio-nalului catolicism roman, a fost inventat vechiulcatolicism25 (livresc) pentru a i se împotriviceluilalt ºi a-i opune rezistenþã. ªi numai catoliciiromani din Germania, ei singuri, n-ar fi putut sã-ltulbure într-un asemenea hal pe contele Bismarck,n-ar fi putut sã ºi-l facã duºman. Aici este altcevala mijloc: se poate sã existe presimþirea cã ideearomanã va renaºte ºi cã steagul ei îl va ridicaextremul Occident al Europei, de unde ºi-au evacuatnu de mult ultimii soldaþi Dealtfel, nu intenþio-nãm acum sã ne dezvoltãm ideea ºi s-o demonstrãmamãnunþit. Preferãm sã rãmînã doar o prezumþie

În legãturã cu drapelul, cu cel tricolor, francez,republican, contele de Chambord n-a luat încã nicio decizie. Se pare, de altminteri, cã a avut un semnde la papã, cã ar trebui sã fie de acord, sã nu seîncãpãþîneze, sã facã aceastã concesie. N-a hotãrîtîncã nimic, dar se spune cã se va întîmpla camaºa: naþiunea (Adunarea Naþionalã) va veni la elsã-i înmîneze coroana ºi despre drapel nu va suflao vorbã, iar el, din proprie iniþiativã, îi va dãruiFranþei drapelul tricolor atît de drag ei, în semn demãrinimie, spre bucuria tuturor. Despre constituþies-a exprimat cã, dacã vechea chartã (din 1814), cucare au venit o datã Bourbonii26 (adicã a existat unprecedent), o va schimba cît de cît în funcþie desituaþia de acum, asta va fi, se pare, de ajuns. Se

2 2 F.M. Dostoievski

înþelege cã, în acest caz, votul universal27, atît dedrag francezilor (de altfel, nu se ºtie de ce, fiindcãnimeni nu ar putea da exemplu de o invenþie maistupidã, chiar dacã ar avea de ales dintre toateneghiobiile care s-au întîmplat în Franþa secoluluinostru), se aboleºte. Dar ce treabã are el cu Franþa?Nu-i nici un dubiu cã în Franþa contele deChambord se întoarce cu cea mai sfîntã încredin-þare cã o va ferici ºi crede cã o va ferici; însãrevenirea lui seamãnã foarte bine, în reveriile lui, cuîntoarcerea unui moºierului binefãcãtor în satul sãu.

Nu, el nu le va permite sã îngenuncheze! Adicã,atunci cînd, în castelul Chambord (se aude cãdoreºte sã se mute pînã atunci la Chambord),Adunarea Naþionalã, cu coroana în mîini, se vaapuca sã-l implore sã se restituie Franþei, el,fireºte, nu-i va lãsa sã se arunce în genunchi.Înþelege, înþelege prea bine secolul! Dar dacã eis-ar preface mãcar cã intenþioneazã sã-ºi îndoaiegenunchii, asta n-ar fi rãu deloc. Iar el, în semn derecunoºtinþã, nu i-ar lãsa pentru nimic în lume sãîngenuncheze, i-ar opri imediat, aºa cã pînã laurmã ar ieºi cã ei nici n-au început sã-ºi îndoaiegenunchii. În schimb, e sigur cã, în liniºteaFroschdorfului, imaginaþia inocentã a contelui avisat adeseori în ultimul timp cã, atunci cînd vaintra în Paris, cãlare pe un cal alb, pariziencele îivor arunca flori, iar poporul se va repezi sã sãrutecopitele armãsarului. Aici nu va opri pe nimeni ºile va permite tuturor sã sãrute copitele, pentru cãeste ceva natural, care onoreazã ambele pãrþi. Doarîi sãrutã oamenii copitele calului tot unui Bourbon,rudei sale, lui Don Carlos28, pretendentul la tronul

2 3Scrieri politice

Spaniei. Acolo, aºa ceva s-a întîmplat într-adevãrde cîteva ori, prin sate

Totuºi, cine este primul om care ar putea împie-dica toate astea, intrãrile ºi celelalte tablouri fanatice,care se prefigureazã într-un viitor atît de apropiat?Se înþelege cã, dupã aceastã întrebare, în prim-planapare figura bãtrînului mareºal Mac-Mahon, desprecare începusem sã spunem cîte ceva. Înainte însã dea vorbi din nou despre el, vom aminti o împrejurarepoliticã ieºitã din comun, despre care pînã acum separe cã nimeni n-a spus un cuvînt în Europa, deºisituaþia se perpetueazã de trei luni ºi jumãtate,astfel cã revistei Grajdanin îi revine întîietatea înprivinþa ei.

Mareºalul Mac-Mahon, bãtrînul mareºal, cin-stitul mareºal, viteazul mareºal, bãtrînul ºicinstitul soldat etc., etc., pînã la 24 mai anulcurent a fost, desigur, o figurã cunoscutã în toatãEuropa, însã doar sub un aspect. A slujit, s-a bãtut,s-a remarcat ºi, cînd a trebuit, despre el s-a scrisîn ziare, însã tot atît cît s-a scris ºi despre alþimareºali, care au slujit ºi s-au fãcut remarcaþi. S-ascris chiar mai puþin decît despre alþii. Bazaine29,de exemplu, a fost întotdeauna mult mai cunoscutdecît el, iar dupã rãzboiul franco-prusac, în cares-a remarcat atît de mult, numele lui a devenitchiar extrem de cunoscut, acum, de pildã, cîndla Trianon30 i se pregãteºte procesul final, careemoþioneazã dinainte Europa ºi America, aproapemai mult decît orice expoziþie universalã31 sau decîtcãlãtoria ºahului32, de care lumea a uitat atît derepede (apropo, cînd ºi-a fãcut ºahul voiajul, acumvreo zece ani, nu-i aºa?). ªi iatã cã, dintr-o datã,

2 4 F.M. Dostoievski

mareºalul Mac-Mahon, posesor al unei celebritãþiatît de mari ºi atît de obiºnuite, devine, dupã 24 mai,cînd a fost ales preºedinte al Republicii Francezeîn locul lui Thiers, extraordinar de cunoscut,enorm, colosal de cunoscut. Aceastã celebritate asa dureazã de aproape patru luni. ªi, în tot acesttimp, din prima zi ºi pînã în prezent, toate ziareledin lumea întreagã, iar cele franceze în primulrînd, se întrec sã punã pe seama mareºalului toateepitetele menþionate de noi ceva mai sus: bãtrînulmareºal, cinstitul mareºal, bravul mareºal,bãtrînul ºi cinstitul soldat etc. Cel mai mult s-apus accent pe douã cuvinte: cinstit ºi viteaz,care au fost ºi cel mai des utilizate. S-ar pãrea cãnimic n-ar putea fi mai mãgulitor pentru bãtrînul,bravul soldat, însã tocmai aici e hiba, cã totul s-aîntors împotriva lui. Aici s-a insinuat întotdeaunaun fel de viclenie, cea mai inocentã, dealtfel,aproape spontanã ºi inevitabilã, însã parcã toþi s-arfi înþeles între ei. ªi întotdeauna parcã s-a întîmplatîntocmai. Da, se pare cã aºa s-a ºi întîmplat. Nicio-datã nu s-a spus: inteligentul nostru mare[al,clarvãzãtorul nostru mareºal. ªi asta se spunea caîntr-adins, cu naivitatea cea mai sincerã ºi, deci,cea mai jignitoare, aºa cã totul era foarte clar. Cîndalþii erau lãudaþi pentru inteligenþa lor politicã,pentru clarviziune sau cînd se încerca a se dade capãt talmeº-balmeºului de dificile evenimentepolitice viitoare, întotdeauna, ca un fãcut, se auzea:cinstitul mareºal, bravul ºi cinstitul soldat,pe el se va putea conta. De lucrat, desigur, nu valucra el, ci noi (de altfel, n-are el minte pentru aºaceva), dar bravul soldat nu ne va trãda, cinstitulsoldat ne va pãzi, în preajma lui sîntem ca în sînul

2 5Scrieri politice

lui Avram, dar, cînd va veni timpul, îi vom luaceea ce ne aparþine, îi vom mulþumi, iar el va fifoarte bucuros, pentru cã este bravul mareºal,cinstitul mareºal, bravul ºi cinstitul soldat!.

Într-un cuvînt, sîntem ferm convinºi cã, oricîtar fi generalul Mac-Mahon de viteaz ºi de cinstit,totuºi pentru el nimic nu poate fi mai respingãtordecît epitetele de viteaz ºi cinstit. Nu trebuiesã ºtii prea multã psihologie, nici sã te pricepi preamult la oameni în general ºi la soldaþii viteji ºicinstiþi în special ca sã fii de acord cu asta.

Repetãm cu sinceritate cã socotim acest fapt,care a început sã se manifeste din 24 mai, ca fiindextrem de important (deºi pînã acum trecut cuvederea de factorii politici) ºi cã el va avea unimpact puternic, poate chiar într-un viitor apropiat,asupra evenimentelor celor mai importante dinEuropa. Cãci, de pildã, ce i-ar face acum cel maimult plãcere bravului ºi cinstitului mareºal? Fãrãîndoialã, cel mai mult i-ar plãcea sã demonstrezedeodatã ºi pe neaºteptate întregii Europe ºi maiales Franþei cã nu-i doar un mareºal bãtrîn ºi cin-stit, ci, în acelaºi timp, e ºi destul de inteligent.Este, se pare, un om minunat ºi de o nobleþeireproºabilã, dar taciturn, adicã este unul dintrecei care ºtiu sã tacã ºi sã þinã în ei. Vor spune uniicã-i înjositor sã te superi într-un asemenea hal,mai ales cînd ocupi un post atît de înalt. Însã astase întîmplã absolut inconºtient; ºi pe deasupra cine ºtie? poate cã are dreptate, în sensul cã esteun mareºal destul de inteligent. Unele fapte parcãar sugera-o. Se înþelege cã la început, adicã imediatdupã 24 mai, n-a prea putut sã-ºi spunã pãrerea, nuse ajunsese la lucruri foarte importante: el era

2 6 F.M. Dostoievski

doar un fel de nod, care lega ceea ce nu se putealega, ºi datoritã acestei situaþii toþi puteau sã trã-iascã ºi sã se miºte cum-necum. Însã iatã cã toþi auînceput într-adevãr sã trãiasc\ ºi sã se miºte puter-nic. Partidele ºi-au dat arama pe faþã ºi continuã totmai mult sã-ºi arate colþii. A apãrut Froschdorful,apoi ºi-au fãcut apariþia bonapartiºtii turbaþi ºiîndîrjiþi33. Republicanii de toate culorile îºi aºteaptãºi ei momentul prielnic pentru a da lovitura ºi a seimpune. Ce se va întîmpla dacã Adunarea Naþionalãîl va alege într-adevãr pe Chambord? Atunci cinsti-tul soldat se va ridica, se va înclina ºi îi va ofericelui ales frîiele? Însã nouã începe din ce în cemai mult sã ni se parã cã asta o va face numai încazul în care nu-i decît un soldat cinstit. Dimpo-trivã, ni se pare cã va dori neapãrat sã-ºi arateinteligenþa, sã demonstreze întregii Europe cã tocmaiel e în stare sã inventeze ceva cu mult mai inteligentdecît alegerea contelui de Chambord. Mai alescînd are în mînã o asemenea forþã, armata! Dupãpãrerea noastrã, este pus într-o situaþie atît dedificilã, încît este chiar dator sã inventeze singur,cu propria-i minte, ceva foarte inteligent ºi originalºi pentru nimic în lume nu poate proceda altfel,deoarece riscã sã rãmînã, de data asta pentrutotdeauna, bãtrînul nostru soldat, cinstitul nostrusoldat, bravul nostru soldat, dar numai atît.

*

Dar despre aceastã situaþie a preºedinteluiFranþei, despre cauzele ei ºi despre tot ce se referãla venerabilul mareºal în raporturile sale cu mo-mentul actual, vom vorbi mai pe larg într-un numãr

2 7Scrieri politice

viitor; acum se pare cã ºi aºa am depãºit spaþiulacordat de redacþie. În schimb, în fiecare numãr alrevistei Grajdanin, vom continua descrierea eveni-mentelor internaþionale ºi nãdãjduim cã vom aveaposibilitatea sã þinem pasul cu ele Încheind aceastãcronicã importantã, vom anticipa ºi vom da citireunei telegrame extrem de `nsemnate din Berlin:

Berlin (24 septembrie). La dineul oficial de ieri,care a avut loc în salonul alb al palatului din Berlin,împãratul Wilhelm34 a rostit urmãtorul toast: «Însãnãtatea fratelui ºi prietenului meu, regele Italiei»,la care regele Victor-Emmanuel a rãspuns ºi el cuun toast: «În sãnãtatea prietenului meu, a vechiuluialiat, majestatea sa împãratul german!».Contele Bismarck va sosi astãzi la Berlin la oraºase seara.

Despre regele Italiei ºi despre voiajul sãu promi-tem sã vorbim mai pe larg, pentru cã evenimentuleste, poate, unul dintre cele mai notabile din toatecîte s-au petrecut anul acesta. Acum vom observadoar, anticipînd din nou, cã regelui Victor-Emmanuelnu-i place deloc sã cãlãtoreascã. Este un rege--gentleman, simplu, mîndru ºi cu un extraordinartact. El n-ar fi plecat pentru nimic în lume dinItalia dacã nu l-ar fi îndemnat cele mai înalteraþiuni. Se înþelege cã, în asemenea cazuri, trebuieîntotdeauna sã dai la repezealã încredinþãri cãla mijloc nu-i nici un scop politic; ambasadorulFranþei s-a interesat oficial la guvernul italian: cevrea, la o adicã, sã însemne aceastã cãlãtorie? ºii s-a rãspuns cã asta înseamnã niºte sentimentefierbinþi ºi prieteneºti, pe care ºi le nutresc demultã vreme cei doi monarhi ºi altele de genul

2 8 F.M. Dostoievski

acesta. În limbajul diplomatic, asta s-ar traducecam aºa: sînteþi prea curios. ªi într-adevãr, diplo-matul respectiv a manifestat o curiozitate cam preainocentã!

În schimb, puþini s-au bucurat de o primireatît de exuberantã la Berlin, cum i s-a rezervatregelui Italiei. Sosirea lui la Berlin este popularã ºinaþionalã35. ªi la Viena a fost primit bine, dar nu cala Berlin, ceea ce este explicabil

24 septembrie 1873

De data aceasta, cedãm spaþiul nostru dinGrajdanin altor comentarii. Redãm numai textelecele mai interesante din telegramele politice desãptãmîna trecutã.

Versailles, 13 (25) septembrie. Astãzi a avut locºedinþa comisiei permanente a Adunãrii Naþionale,în cadrul cãreia nu s-a întîmplat nimic deosebit.Apoi a avut loc o întrunire a ºaizeci de deputaþiaparþinînd diferitelor fracþii ale partidului conser-vator. Au fost examinate, una dupã alta, toatepiedicile ce mai existã încã în calea restaurãriimonarhiei. Participanþii au manifestat un deplinacord în toate problemele dezbãtute.Paris 13 (25) septembrie. O telegramã oficialã,primitã din Spania, anunþã cã o bandã de carliºti,care asedia Tolosa36, a luat-o la fugã la vedereatrupelor guvernamentale, care înaintau sub comandalui Moriones37. Moriones a intrat în Tolosa.Berlin 14 (26) septembrie. Astãzi, la ora zeceseara, regele italian pleacã din Berlin spre patrie.Ieri, contele Bismarck i-a vizitat la palat pe miniºtriiitalieni, cu care a avut o îndelungatã întrevedere.

2 9Scrieri politice

Paris 15 (25) septembrie. Biroul subsecþiilor aripiidrepte va avea o ºedinþã pe 22 septembrie (4 oc-tombrie) pentru elaborarea programului, care vafi supus aprobãrii Adunãrii Naþionale ce se vaîntruni pe data de 27 septembrie (9 septembrie).Dacã Adunarea va aproba acest program, atunci înnumele acesteia se va trimite o scrisoare conteluide Chambord înainte de deschiderea sesiuniiAdunãrii Naþionale. În aceastã scrisoare vor fiexpuse condiþiile definitive ºi ferme ale adepþilorrestaurãrii monarhiei în Franþa.Prinþul Napoleon38 a aderat la uniunea republicanãbonapartistã propusã de ziarul Avenir National39.Mîine la Périgueux40 se dã un banchet în onoarealui Gambetta.41

Berlin 14 (26) septembrie, noaptea. Regele Italieia plecat astãzi la ora zece seara pe tronsonul de caleferatã ce duce spre Görlitz. La gara acestei liniiferate ºi-a luat în modul cel mai cordial rãmasbun de la împãratul Wilhelm. Cei doi monarhis-au sãrutat, s-au îmbrãþiºat. Despãrþirea regeluide prinþul moºtenitor42 ºi de prinþul Karl43 a fostdintre cele mai amicale. Gara a fost iluminatã defocuri bengaleze; o mulþime imensã l-a ovaþionatpe regele Victor-Emmanuel la plecare.Paris 16 (28) septembrie. Ziarul La RépubliqueFrançaise44 dezminte unirea cu bonapartiºtii, afir-mînd cã republicanii nu vor sã aibã de-a face nici cupartizanii Bourbonilor, nici cu adepþii imperiului.Madrid 15 (27) septembrie. Fregatele insurgen-þilor Numancia ºi Mendez-Nunez au bombardatpe 14 (26) septembrie oraºul Alicante, timp deºapte ore. Oraºul a suferit mari distrugeri, dar s-aapãrat cu vitejie ºi a provocat navelor avarii atît deserioase, încît le-a obligat sã se retragã.

3 0 F.M. Dostoievski

Paris, 17 (29) septembrie, seara. În alocuþiunearostitã ieri la Périgueux, cu ocazia banchetuluidat în onoarea sa, Gambetta a afirmat cã Franþa,respingînd monarhia ereditarã, doreºte procla-marea definitivã a republicii de cãtre AdunareaNaþionalã nou aleasã.Paris 18 (30) septembrie. Conform ultimelor ºtiri,discursul atribuit lui Gambetta la dineul de laPérigueux nu reprezintã altceva decît niºte supoziþiiale unui reporter, fãcute pe baza unei conversaþii cuGambetta.Versailles, 18 (30) septembrie. În JurnalulOficial45 s-au publicat decretele privitoare la înfi-inþarea a optsprezece corpuri de armatã. Acestecorpuri urmeazã sã fie dislocate în optsprezeceunitãþi teritoriale administrative, cîte va cuprindeFranþa. Prin aceleaºi decrete au fost numiþi ºicomandanþii corpurilor de armatã, între care senumãrã generalii: Clinchant46, prinþul de Aumale47,Ducrot48, Bourbaki49 ºi Aurelle de Paladines50. Aufost, de asemenea, date publicitãþii decretele înlegãturã cu formarea de noi regimente. În total, vorfi o sutã patruzeci ºi patru de regimente de infan-terie, ºaptezeci de regimente de cavalerie, treizeciºi opt de regimente de artilerie. Încã nu s-a luat ohotãrîre definitivã în legãturã cu împãrþirea Franþeiîn optsprezece unitãþi administrativ-teritoriale.Paris 18 (30) septembrie. Scrisoarea contelui deChambord, adresatã celor doi deputaþi ai departa-mentului Hérault, respinge cu hotãrîre zvonurileconform cãrora el i-ar incrimina pe radicali,contele exprimîndu-ºi intenþiile liberale ºi de re-conciliere. Mac-Mahon, ºeful statului, l-a primitpe contele Armin51 ºi pe ambasadorul turc. PrinþulSerbiei52 pleacã în aceastã searã ºi se va opri sãviziteze tabãra de la Bourget.

3 1Scrieri politice

Paris 19 septembrie (1 octombrie), seara. În dis-cursul rostit la Périgueux, Gambetta s-a exprimatcã republica ar fi ieºit cîºtigãtoare din lupta cuGermania, dacã monarhiºtii n-ar fi þinut sã încheiepace. Autoritãþile locale au interzis vînzareaziarului Republicain de Dordogne, în care a fostpublicatã cuvîntarea lui Gambetta.Thiers a plecat din Lausanne ºi se întoarce la Paris.Paris, 20 septembrie (2 octombrie). Azi dimi-neaþã Thiers a sosit la Paris. Revue de Genève afirmãcã plecarea lui Thiers din Elveþia a fost grãbitãca urmare a scrisorilor pe care le-a primit din Parisºi prin care era rugat sã se întoarcã în þarã cîtmai repede.

*

În numãrul viitor vom analiza în amãnunþimesemnificaþia acestor foarte importante telegramedin Europa. Acum, vom spune doar cîteva cuvinte.Cele mai multe ºtiri sînt din Paris, ca ºi cum celemai banale întîmplãri din Franþa ar avea pentruEuropa o importanþã cu mult mai mare decît celemai semnificative evenimente de pe alte meleaguriale lumii. Agitaþia partidului biruitor continuã.Comisia permanentã a Adunãrii Naþionale, caresuplineºte întreaga Adunare Naþionalã în intervaluldintre sesiuni, are o activitate palidã, ºi, dupãcum atestã telegrama din 13 septembrie, la ultimaºedinþã a acesteia nu s-a întîmplat nimic deosebit.Ea pare sã ignore miºcarea actualã a principaluluipartid în favoarea restaurãrii Bourbonilor. De altfel,ea însãºi, în marea ei majoritate, este compusã dinmonarhiºti. În schimb, ºedinþele fracþiunilor dedreapta de toate nuanþele sînt pline de pasiune ºi

3 2 F.M. Dostoievski

neliniºte. Restaurarea contelui de Chambord a fosthotãrîtã. Se mai poartã discuþii în legãturã cudrapelul: cum sã fie, tricolor sau alb? Este ceamai importantã problemã în toatã aceastã afacere.Tricolorul înseamnã recunoaºterea aºa-ziselor prin-cipii ale anului 89. Drapelul alb ar însemna rene-garea istoriei ºi întoarcerea la vremea lui Ludovical XIV-lea. Toþi monarhiºtii sperã în asta. Seconfirmã zvonurile cã la Roma unele cercuri vorsã-l convingã pe contele de Chambord sã acceptedrapelul tricolor. Dupã cum am mai spus datatrecutã, partidul continuã sã fie pe deplin convinscã totul se va rezolva numai prin decizia AdunãriiNaþionale. La popor ºi la armatã nu se gîndeºtenimeni. Aceastã convingere, aproape oarbã, a parti-dului ar putea sã dea de înþeles cã existã un sprijinsecret din partea mareºalului Mac-Mahon.

Totuºi, în toate celelalte partide franceze se factot mai mult simþite discordia ºi un fel de teamãfaþã de pregãtirile monarhiºtilor. Se scrie de foartemulte cazuri de trãdare ºi trecere de la un partid laaltul. Unii republicani aleargã la bonapartiºti (cade exemplu ziarul Avenir National), sub pretextulrealizãrii uniunii între bonapartiºti ºi republicani.În realitate, în loc sã se uneascã, bonapartiºtii ºirepublicanii îºi fac doar reproºuri unii altora ºiîºi aduc acuze jenante. Liderii republicani au ocomportare enigmaticã, pentru cã, probabil, nu ºtiuce sã facã.

Gambetta, vizitînd o parte din Franþa, nu ºtiedacã sã vorbeascã sau sã nu vorbeascã la banchete.Thiers se întoarce la Paris pentru a începe sãacþioneze ºi s-ar putea sã fie puþin cam tîrziu.Între timp, ziarele din Berlin, vorbind despre vizita

3 3Scrieri politice

regelui italian, confirmã în mod direct alianþadintre cele douã state împotriva acþiunilor neliniº-titoare ale unor naþiuni, fãcînd, bineînþeles, aluziela Franþa ºi visînd la posibila renaºtere a ideiicatolice, fapt despre care am vorbit în numãrulprecedent al revistei Grajdanin. Din telegrameleprimite reiese de asemenea cã ºi Franþa este puter-nic preocupatã de înarmare ºi de reforma forþelorsale armate.

Guvernul lui Castelar53 a început rãzboiul cuduºmanii republicii, se pare cã destul de energic,dar deocamdatã nu avem multe motive sã dãm uncredit prea mare acestor ºtiri. Se vorbeºte despreniºte lovituri puternice aplicate lui Don Carlos,însã aceste informaþii vin numai din Madrid. Estedrept cã adunarea cortesilor a pus la dispoziþianoului guvern al lui Castelar mijloace uriaºe (finan-ciare ºi dreptul de a ridica o armatã considerabilã).În afarã de asta, a fost decretatã legea marþialã,adicã pedeapsa cu moartea pentru încãlcarea disci-plinei, dar presupunem cã toate acestea au rãmas,cum se spune, mai mult pe hîrtie, iar disciplina,odatã pierdutã, nu se mai reface repede. Între timp,separatiºtii se dedau la acte cumplite în sud.Escadra oraºului Cartagena (asediat de forþele guver-namentale) a bombardat oraºul Alicante pentrua obþine bani ºi provizii. Atacul banditesc s-aînfãptuit sub privirile nepãsãtoare ale escadrelorprusacã, francezã ºi englezã. Doar cea prusacãar fi vrut sã-i împiedice pe mîrºavii bandiþi, dars-a abþinut, fiindcã escadrele francezã ºi englezãn-aveau intenþia de a acþiona ºi ele, preferîndsã rãmînã neutre. Nefericiþii locuitori ai oraºuluiAlicante i-au telegrafiat, totuºi, lordului Grandville54,

3 4 F.M. Dostoievski

implorîndu-l sã-i ajute, însã acordul acestuia, nuse ºtie din ce motive, n-a mai venit. Hai sã spunemcã guvernul spaniol ar fi pedepsit vreunul din ora-ºele sale rãzvrãtite, dar, desigur, pentru guverneleAngliei ºi Franþei, aceºti bandiþi sînt niºte indiviziabsolut necunoscuþi. Orice lege moralã sau de altãnaturã obligã pe oricine sã împiedice înfãptuireaunei nelegiuiri, dacã ea are loc sub ochii lui ºi dacãel are puterea de a acorda ajutor.

Oraºul Alicante, lãsat singur, a ripostat deosebitde energic, cu forþe proprii, la bombardamenteleinamice, încît douã din navele bandiþilor, Mendezºi Numancia, serios avariate, au fost nevoite sã seîntoarcã la Catargena fãrã sã fi obþinut nimic. Înlegãturã cu acest atac banditesc, guvernul spaniola fãcut din nou o declaraþie înfocatã ºi locvace,recunoscînd cã este pe deplin conºtient de necesi-tatea înnãbuºirii revoltei separatiºtilor. Culmea arfi sã nu conºtientizeze o asemenea necesitate!

În sudul Spaniei îºi fac de cap comuniºtii, iar înnord, clericalii. Unii economiºti sînt convinºi cãaceastã eterogenitate a revoltei s-a produs din cauzãc\, în nord, pãmîntul este împãrþit între numeroºiproprietari mãrunþi (de unde conservatorismul,Don Carlos). Sudul þãrii aparþine aproape în între-gime marilor latifundiari, iar populaþia este aproapetotal lipsitã de pãmînt, de unde ºi proletariatul,comunismul, dorinþa de a acapara proprietatea cuforþa ºi de a o împãrþi. Cã rolul comunismului înactuala rãzmeriþã din Spania este uriaº nu poatefi pus la îndoialã.

3 5Scrieri politice

1 octombrie 1873

Îi invitãm pe cititorii noºtri sã citeascã în numãrulde azi al revistei Grajdanin articolul colaborato-rului nostru Z.Z, Despre lupta statului cu bisericaîn Germania55. Este o continuare a articolului cuacela[i nume publicat în numãrul 34 al revistei ºiaduce în atenþia publicului cititor ultimele noutãþiîn legãturã cu aceastã luptã fatalã. Deºi se pare cãîn momentul de faþã interesul politic se focalizeazãasupra unui alt colþ al Europei, articolul colabo-ratorului nostru atinge tocmai acel punct important,fundamental, în jurul cãruia, în vremurile noastre,oscileazã parcã întreg viitorul politic al Europei.Nu-i vorba doar de lupta catolicismului roman ºi aideii romane pentru supremaþia universalã (ideecare va dispãrea, poate, doar odatã cu sfîrºitullumii), ci, într-un stadiu embrionar, de lupta cre-dinþei cu ateismul, de lupta principiului creºtin cunoul principiu viitor al noii societãþi care va sãvinã, societate care viseazã sã-ºi punã tronul înlocul tronului Divin. Prinþul Bismarck, desigur,fãrã sã fie prea conºtient de asta, prin poziþia sadispreþuitoare ºi despoticã faþã de bisericã în noulºi colosalul imperiu, la întemeierea cãruia ºi-a aduso contribuþie atît de mare prin politica sa de sîngeºi fier, parcã dã mîna cu noii oameni, cu ateii ºisocialiºtii. Sã ne amintim de dictonul atribuit con-telui de Chambord în legãturã cu tenacele prinþ:Trebuie lãsat în pace ºi va distruge singur ceea cea creat. Considerãm cã aceastã colosalã expresiea fost rostitã de contele de Chambord tot cu ooarecare dozã de inconºtienþã, cel puþin într-un

3 6 F.M. Dostoievski

sens politic ceva mai restrîns. Nu ne vine a crede,judecînd dupã fapte, cã astfel de gînduri îi pottrece prin cap contelui de Chambord.

Din nou vom face loc mai jos unui mare numãrde telegrame politice sosite din Europa în decursulîntregii sãptãmîni, care, iarãºi, sînt aproape toateprimite de la Paris. Este în afara oricãrui dubiu cãîn Europa, de aproape o sutã de ani, totul începecu Franþa ºi, se pare, aceastã realitate se va menþineîncã mult timp. Existã cauze pentru asta. De altfel,în ciuda abundenþei telegramelor, sînt prea puþinelucruri noi ºi esenþiale. Ne-am oprit asupra tur-neului regelui italian la Viena ºi Berlin, care agenerat un entuziasm imens, ºi la nemþi ºi laitalieni. Regele s-a întors de o sãptãmînã în Italia,însoþit de declaraþii fierbinþi de prietenie din parteaîmpãratului german ºi a familiei sale. La rîndulsãu, regele a conferit ordinul de lAnunciade56 (careconsfinþeºte titlul de vãr al regelui) fiului cel mareal moºtenitorului tronului57, feldmareºalului Moltke58

ºi primului ministru Roon59. Prinþul Bismarck, careavea deja acest ordin, a primit din mîna regeluiportretul acestuia în acuarelã. Telegrama anunþãcã la Roma, pe 21 septembrie, la împlinirea unuian de la plebiscitul prin care Regiunea Bisericiia fost alipitã la regatul italian60, au fost organizatede poporul cuprins de exaltare jocuri de artificiiºi, din focuri aprinse, s-a alcãtuit un tabloucare-i reprezenta pe împãratul Austriei, pe cel alGermaniei ºi pe regele Italiei strîngîndu-ºi mîinile.Astfel, italienii îºi dau foarte bine seama ºi sîntsatisfãcuþi cã au rupt pentru mult timp legãturilelor vechi (catolice) cu extremul Occident alEuropei ºi cã s-au apropiat de principiul german

3 7Scrieri politice

(protestant). În orice caz, susþinerea politicã aregatului italian era deocamdatã asiguratã destul desolid. Despãrþindu-se pentru totdeauna de colosalaidee romano-catolicã a dominaþiei universale apapei, moºtenitã direct din ideea dominaþiei mon-diale a Romei antice, italienii îºi privesc destinulcu ochii mult îngustaþi, în schimb într-un modpozitiv ºi materialist, ºi, în ciuda prozaismuluipreocupãrii lor, se zbat necontenit pentru a-ºiasigura viitoarea fericire mic-burghezã sub steagulItaliei reunite într-un regat unitar ºi constituþional.Se prea poate ca sã fi ales calea cea bunã. Totuldepinde de geniul poporului, de mãsura în care seapreciazã corect ºi are conºtiinþã de sine. În acestcaz, parcã sare în ochi o analogie stranie ºi nu preaîndepãrtatã între italienii contemporani ºi noii loraliaþi, germanii. Aceºti cetãþeni cinstiþi, care pri-veau extaziaþi la tabloul sus-amintit, terminînd-ocu papa în scopul consolidãrii nou-creatului lorregat italian, ºi-au jertfit într-un fel o parte dinsentimentul religios, ca ºi nemþii, care tot înscopul consolidãrii noului lor imperiu colosal aplaudã acum exaltaþi noile legi cu privire la bise-ricã, emise de prinþul Bismarck.

Analizînd toate telegramele pariziene, ajungem,fãrã voie, la o concluzie inevitabilã: cã în Franþa,se pare, republicii îi vine sfîrºitul. Adicã nu repu-blicii de acum, ci principiul ei. ªi dacã de dataaceasta ea nu-i va rezista lui Chambord, e posibilsã nu mai renascã niciodatã în Franþa. De altfel,nu Chambord este cheia problemei; contele deChambord, chiar dacã-i greu de presupus, s-arputea sã nu ajungã rege. Dar republica nu maipoate exista în continuare, fiindcã tuturor în Franþa

3 8 F.M. Dostoievski

li s-a fãcut lehamite de ea. ªi, în fond, ce reprezintãrepublica lui Thiers, care are cei mai mulþi adepþiîn întregul partid republican francez? Însuºi Thiersa calificat nu o datã republica sa drept indispen-sabilã în primul rînd pentru cã acum în Franþanu poate exista un alt guvern sau un alt partid.Aceastã calitate negativã nu poate satisface Franþaobositã, avidã de ordine cu orice preþ ºi de o forþãcare s-o menþinã. ªi cu atît mai mult, cu cît aceastãformã negativistã ºi, probabil, unicã de guvernareîn Franþa de azi nu eliminã celelalte partide; leincitã ºi le iritã tocmai prin negativismul ei; cãcifiecare alt partid este, dimpotrivã, convins cã ducecu sine ceva pozitiv ºi definitiv pentru Franþa, încomparaþie cu republica negativistã. Sã defineºtirepublica aºa cum o defineºte Thiers înseamnã sãnu crezi în ea. Iatã de ce fiecare francez priveºterepublica, fãrã voia sa, doar ca pe ceva tranzitoriu,aproape ca pe un rãu mai mult sau mai puþininevitabil. Situaþia este insuportabilã ºi trebuie sãse rezolve de la sine. Ar mai fi putut sã reziste cuThiers în frunte, pentru cã Thiers a fost o forþã;mai ales cã Thiers ºi nu republica lui era totul. Însãacum Thiers nu mai este o forþã. Bineînþeles cã elîncã nu-ºi dã seama de asta; prea puþin timp atrecut de cînd nu mai e în fruntea Franþei! Dar întimp ce a stat ºi a fãcut pregãtiri, momentul azburat pentru totdeauna. Fãrã îndoialã, va fi osurprizã pentru el sã afle acum, dintr-odatã, cãnu-i decît o importantã figurã istoricã, debarcat\definitiv în domeniul istoriei, iar dupã asta nimicaltceva. Probabil cã o va afla cît de curînd.

Cel mai sigur e cã n-o sã-i vinã a crede ºide aceea cu atît mai amarã îi va fi dezamãgirea.

3 9Scrieri politice

Nimeni nu poate fi de acord aºa, din senin, cuabsoluta sa inutilitate. Acum s-a întors la Paris (dinGeneva) ºi e gata sã acþioneze la modul serios:cam prea mult a durat plimbarea sa. S-a postatîn fruntea opoziþiei, care combate majoritatea dinAdunarea Naþionalã, ºi, în eventualitatea catastrofeiapropiate a proclamãrii Franþei drept regat, se pre-gãteºte sã ia conducerea mai întîi a centrului-stînga(locul preferat al lui Thiers în camera deputaþilor),apoi, dacã va fi posibil, a aripii de stînga din cadrulcentrului de dreapta ºi, la urmã, dacã va aveaposibilitatea, a întregii stîngi a Adunãrii. Subor-donarea de cãtre Thiers a întregii aripi stîngi aAdunãrii pare posibilã. Se aude cã extrema stîngãi-a ºi trimis un împuternicit ca sã-i spunã cã nu vaintra în polemicã ºi-l va alege drept lider. Cu toatecã nu scrie nicãieri despre asta, ni se pare cã înaceastã decizie a extremei stîngi se simte mînaabilã a inteligentului Gambetta. Însã acestepreparative, cu siguranþã, nu vor fi încununate desucces: la momentul crucial, nu numai mulþi depu-taþi de centru, dar ºi cei de stînga nu vor îndrãznisã nu-ºi dea votul contelui de Chambord, dacãtotul va începe ºi se va sfîrºi, cum presupune toatãlumea, doar cu hotãrîrea Adunãrii Naþionale. Chiarºi în acest caz e greu de presupus cã se va ajungela dezbateri în Adunare: legitimiºtii sînt imper-tinenþi ºi vor acþiona cu neobrãzare, în forþã, ºichiar, poate, nu-i vor permite nici lui Thiers sãvorbeascã (iar el îºi pregãteºte probabil un discursextraordinar). De pe acum, legitimiºtii afirmã sus ºitare cã, în ziua aceea crucialã, Adunarea Naþionalãtrebuie sã fie încercuitã de armatã. Ca întotdeauna,nimeni nu se gîndeºte la mareºalul-preºedinte, iar

4 0 F.M. Dostoievski

legitimiºtii sînt întru totul convinºi de docilitatealui. Dar ce se va întîmpla dacã într-adevãr mare-ºalul nu e decît un soldat cinstit? Atunci, desigur,contele de Chambord va fi încoronat pentrucîteva zile. Adepþii sãi nici nu vor sã ºtie ce se vaîntîmpla a doua zi dupã încoronare: vor doar sãocupe locul ºi atît. Este edificatoare expresia con-telui de Chambord, care îi scria unui deputat cã nuse poate imagina fi rege al unui partid oarecare.Ce-ºi imagineazã el cã va fi dupã asta?

În Spania nici o ameliorare, dimpotrivã, totule mai rãu. Madridul se laudã cã Don Carlos eaproape distrus; dar, cu siguranþã, în aceste afir-maþii nu-i nici urmã de adevãr. În sudul Spanieisituaþia este din ce în ce mai rea, iar lîngãCartagena trupele guvernamentale trec în tabãrainsurgenþilor. În loc de o sutã de milioane, guvernula reuºit sã gãseascã un împrumut doar de zecemilioane de reali. S-a hotãrît procurarea banilor cuorice preþ, prin contribuþii ºi taxe. În adunareacortesilor sînt disensiuni ºi marea lor majoritatepãrãseºte guvernul. Se vor proclama, probabil,multe pronunciamiento61 noi62

8 octombrie 1873

Transcriem comentariile cotidianului englezDaily News63 în legãturã cu recentele evenimentedin Franþa:

Existã semne cã în Franþa se pune la cale o nouãloviturã de stat, care este cu atît mai ilegalã, cu cîtse realizeazã sub acoperirea formelor ºi autoritã-þilor parlamentare. Însã Adunarea de la Versaillesnu poate fi nicidecum consideratã parlament. A

4 1Scrieri politice

încetat sã fie parlament din clipa în care, aro-gîndu-ºi suprema responsabilitate guvernamentalã,a frustrat alegãtorii ºi þara de orice rãspundere.Acum nu este decît o oligarhie iresponsabilã ºiindependentã, care se menþine la putere, abuzîndde prerogativele ce i-au fost încredinþate.

ªi, în continuare, despre contele de Chambord:

Dupã toate aparenþele, pretendentul la tronulFranþei este un om onest, deºi se aflã în eroare.Dacã existã un punct asupra cãruia n-ar trebui sãcedeze pentru nimic în lume, acesta e, desigur,problema drapelului alb... Se spune, de altfel, cã afost stipulatã condiþia ataºãrii pe drapelul naþionala unei panglici albe sau a unui panaº alb. Dar ce rostmai are simbolul, dacã este suprimatã cauza pe careel o reprezintã? Contele de Chambord însuºi nueste altceva decît un simbol. În afara monarhieitradiþionale, a cãrei emblemã este gata s-o sacrifice,el n-are nici o valoare. Adoptînd drapelul revoluþiei,el devine fie un monarh creat de revoluþie, fieacceptã prefãcãtoria Sã accepþi constituþia nu esteprea greu: pentru asta este de ajuns un singurminut, o trãsãturã din condei, dar sã fii toatã viaþaloial constituþiei, sã-i respecþi litera ºi spiritul încele mai diferite condiþii ºi circumstanþe, s-o res-pecþi mulþi ani la rînd este o problem\, o încercareîn decursul cãreia contele de Chambord s-ar puteafoarte uºor abate din drum, datoritã anumitorinfluenþe. E greu sã-þi schimbi natura: educaþia,relaþiile, tabieturile, convingerile adînc înrãdãci-nate trebuie sã învingã fermitatea iniþialã, în pofidasinceritãþii intenþiei Dacã îºi va trãda proprianaturã, contele de Chambord va fi fidel Franþei?Noi nu-l credem în stare de perfidie; dar el ºi-a

4 2 F.M. Dostoievski

arãtat slãbiciunea, care este o ispitã ºi un pericol destat Adunarea nu poate decît sã-l facã pe contelede Chambord doar rege al Adunãrii, dar nu e capa-bilã sã-i înrãdãcineze puterea în solul francez.Ducele Broglie64 ºi prietenii sãi îºi imagineazã cãceea ce a fost posibil în 1789 ar fi posibil ºi în 1873.Ei fac abstracþie de un întreg secol ºi de ordineapublicã instauratã de acest secol în Franþa ªcoala«restauratorilor istoriei» (ducele Broglie este repre-zentantul ei tipic) este compusã în întregime dinrevoluþionari-pedanþi ale cãror planuri se reduc la«vechea noutate». Ei sînt anticari, nu conservatori.

Alãturi de articolul din Daily News reproducem,tot fragmentar, cîteva opinii pe aceeaºi temã,extrem de caracteristice, iar în clipa de faþã deosebitde remarcabile, ale lui Louis Veuillot65, apãrute înrevista iezuitã Univers:

Bãtrînii hughenoþi66 rãmaºi credincioºi lui Henrical IV-lea spuneau cîndva, pentru a-i scuza deviereade la protestantism: «Paris vaut bien une messe(Parisul meritã o liturghie)»67. În jurul lui Henrical V-lea68 roiesc acum politicieni de aceeaºi facturãºi încearcã sã-l convingã în acelaºi fel cã «Parisulmeritã ca el sã intre un pic în cîrdãºie cu revo-luþia»... În ce-i priveºte, nimic mai simplu. Regele,totuºi, are altã pãrere. Ceea ce este de fãcut, spuneel, nu poate fi fãcut altfel decît la dorinþa tuturor ºicu ajutorul tuturor, sub conducerea liderului alesde cãtre toþi. Eu sînt omul care-i uneºte acum pe toþiºi-i dezbinã cel mai puþin. Însã în mîinile voastream sã fiu doar asemeni vouã, dar imediat voi ajungeîn dezacord ºi cu voi, ºi cu mine însumi.

Politicienii-intriganþi îl contrazic ºi susþin cã nupoporul a fost creat pentru rege, ci regele pentru

4 3Scrieri politice

popor. Regele le rãspunde cã aºa crede ºi el ºi deaceea nu renunþã la dificila meserie de rege, meseriasa ereditarã, dar cã ei nu sînt nicidecum poporul ºinu-l reprezintã pe rege [i, dacã s-ar da pe mînapartidului lor, nu-ºi va îndeplini nici obligaþia pecare o are faþã de sine însuºi, nici faþã de popor. Eiîi replicã din nou; dar regele anunþã în sfîrºit cã etimpul sã punã capãt discuþiei ºi el nu-i precupeþ.

Cam aºa stau lucrurile acum: regele tace ºi vizi-tatorii pleacã fãrã sã fi obþinut nimic. Acum esteclar cã Henric al V-lea nu ºi-a trãdat cu nimicprogramul iniþial. Aici nu-i vorba de mãrinimie, cide convingere. Anarhia nu poate fi vindecatã decîtprin monarhie, care este destinul firesc alfrancezilor Doar monarhia poate învia pentrutotdeauna ordinea în Franþa, orice alt sistem deguvernare fiind util doar pentru un timp, chiar ºiîn cazul în care ar înregistra succese. Doar submonarhie Franþa s-a simþit liberã, exact ca un omsãnãtos care trãieºte în concordanþã cu tempera-mentul sãu. Henric al V-lea spune: «Eu însemnmult ºi pot face multe, rãmînînd credincios princi-piului cãruia îi servesc drept reprezentant. Însã înafara acestui principiu nu sînt nimic, îmi pierdputerea de a întreprinde ceva ºi, în acest caz,desigur, n-am sã vã pot ajuta. Prin ataºamentul faþãde principiul meu, voi vindeca atmosfera otrãvitãcare sufocã Franþa; renunþînd la principiul meu,voi deveni unul din acele dopuri cu care, iatã, de osutã de ani încoace, vã astupaþi gãurile, schim-bîndu-le mereu ºi înlocuindu-le. Rãmîneþi cudl Broglie sau readuceþi-l pe dl Thiers, ori dece nu? încercaþi cu dl Gambetta, iar pe minelãsaþi-mã în pace. Vã speriaþi de steagul meu;degeaba. În tot cazul, n-am sã renunþ la el ºi trebuiesã înþelegeþi cã am dreptate Nu-i o bravadã, nu-i

4 4 F.M. Dostoievski

un capriciu. E o necesitate, fie ºi doar din punctde vedere politic Acest drapel este simbolulprincipiului meu. Cînd îl veþi adopta cu toþii, am sãînþeleg cã am ajuns la reconciliere, la o concilieresincerã, cã aþi uitat de toate supãrãrile voastre ºiîmi iertaþi tot rãul pe care mi l-aþi pricinuit. Dacãmi-aº trãda steagul ºi l-aº adopta pe al vostru, voin-aþi putea sã mã respectaþi. V-aþi uita la mine cumse uitã învingãtorii la cel învins. Mi-aþi aminti înfiecare clipã de sîngele înaintaºilor mei, pe carel-aþi fãcut sã curgã pe eºafod69, iar pe mine m-aþiacuza clipã de clipã cã nu-l uit. Nu cer decît ceeace-mi pretinde onoarea, iar onoarea mea este ºi avoastrã. De ce vreþi ca, urcîndu-mã pe tron, sã amînfãþiºarea unui pãcãtos care se cãieºte? Nu v-amcerut nimic, nu v-am cerut nici o favoare; acced latron în virtutea unui drept legitim, nu prin forþã, nucu sabia în mînã. Întrucît dreptul meu a coincis cudorinþa voastrã, atunci ºi steagul cu care mã întorcºi pe care îl detestaþi pînã ºi în clipa de faþã trebuiesã fie din acest moment la fel de iubit ºi de gloriospentru voi, cum este pentru mine. Altfel nu se poate.În astfel de reconcilieri, demnitatea personalã ºiadevãrul trebuie puse mai presus de orice. Nu sîntnici pe departe un pãcãtos care se cãieºte, dar nusînt nici hoþ. Se cade oare sã fur steagul napoleonianºi sã risc o asemenea acuza]ie? Îi cedez caseiNapoleon steagul ei, de la Arcole ºi pînã la Sedan70.Steagului alb îi este suficientã ºi propria glorie. Fieca el sã pãtrundã în Franþa fãrã sã lupte cu franceziiºi acest marº va fi cea mai înaltã glorie a sa.»

Iatã cum ar putea sã vorbeascã Henric al V-lea,adaugã Louis Veuillot, însã el tace, ºi aºa e ºi maibine. La ce bun sã explici ceea ce Franþa înþelegeºi fãrã explicaþii? Cauza sa va triumfa fãrãdiscursuri Monarhie sau anarhie, monarh sau

4 5Scrieri politice

nimic! Aceastã coroanã, care este necesarã pentrusalvarea noastrã, nu-i nicidecum chiar atît de nece-sarã pentru gloria sa. El poate sã ºi-o punã cu gloriepe cap, dar cu mai multã glorie o poate refuzapentru a nu-ºi pãta onoarea. Niciodatã n-a existato situaþie mai fericitã pentru destinele oamenilor,mai promiþãtoare ºi mai suveranã. Acest învingãtornu are nevoie nici de armatã, nici de sfaturi. Nu aresoldaþi, nu are comori, nu are complotiºti. El îºi vaatinge þelul în ciuda numeroaselor obstacole dificileºi nu va rãmîne dator nimãnui pentru asta, nimeninu va avea dreptul sã-l acuze de ingratitudine. Vaintra fãrã vãrsare de sînge, de unul singur, cu acelaºidrapel cu care a fost izgonit.

*

Ambele comentarii despre contele de Chambord,publicate în douã ziare europene atît de diferiteunul de celãlalt, sînt extrem de interesante. Înesenþa problemei, ele sînt cam de aceeaºi pãrere.Daily News se indigneazã doar pentru faptul cãChambord a manifestat slãbiciune ºi a fãcut con-cesii. Louis Veuillot afirmã cã n-a fost vorba denici un fel de concesii, cã, dimpotrivã, contele estevizitat tot timpul de emisari de la Paris ca sã-ismulgã o concesie cît de micã, dar cã regelecontinuã sã pãstreze tãcerea. Informaþiile lui LouisVeuillot se pare cã sînt mai exacte decît celelalte.

Uniunea tuturor partidelor de dreapta, speriatãde miºcarea surprinzãtoare a întregului partid repu-blican din Adunarea Naþionalã, care manifestã înultimul timp o activitate extrem de energicã, pregã-tindu-se sã le riposteze monarhiºtilor, a numit ocomisie finalã sub preºedinþia lui Changarnier71,

4 6 F.M. Dostoievski

pentru a se înþelege asupra ultimelor propuneri ceurmeazã a fi fãcute contelui de Chambord, astfelîncît rãspunsul primit la ele sã fie definitiv).ªedinþele tuturor acestor comisii se desfãºoarã,bineînþeles, în cel mai desãvîrºit secret dar, cutoate acestea, rezultatele se ºtiu. Este cunoscut, deexemplu, faptul cã acordul întregii aripi drepte ºi acentrului-dreapta continuã sã fie de nezdruncinat.Se mai ºtie cã ultima delegaþie a ºi fost trimisã lacontele de Chambord cu propunerile definitive.Aceastã delegaþie trebuie sã se înapoieze cît decurînd cu rezultatul final. Este demnã de luat înseamã ºtirea, cu totul corectã, se pare, apãrutã înultimele ziare primite, conform cãreia, în cazulcînd contele de Chambord refuzã categoric sãadopte drapelul tricolor, uniunea tuturor partidelorva continua sã existe ºi dupã pierderea tuturorsperanþelor de a proclama monarhia. A circulat unzvon, destul de stupid, cã ºi în acest caz se vaproclama monarhia, iar rege va fi contele de Paris.Mult mai exactã, dupã pãrerea noastrã, este o altãinformaþie, conform cãreia monarhiºtii din Adunare,în cazul unui rãspuns nesatisfãcãtor al contelui deChambord, imediat dupã convocarea Adunãrii (pe5 noiembrie), vor proclama necesitatea de a seprelungi mandatul mareºalului Mac-Mahon, dar,evident, fãrã a mai proclama republica. Astfel,aceastã inacceptabilã ordine a lucrurilor se va pre-lungi sine die: adicã nu va fi nici o asigurarepentru Franþa, ci pãstratã o incertitudine, cît încãse mai poate, cu baionetele; aceeaºi luptã acerbãîntre partide; nici monarhie, nici republicã. ªi toateacestea cu singurul scop de a amîna cît mai multdizolvarea Adunãrii Naþionale ºi pãstrarea pentru

4 7Scrieri politice

cît mai multã vreme a prerogativelor acesteia. Celmai probabil e cã aºa se va ºi întîmpla, dar ni separe imposibil ca legitimiºtii sã renunþe, mãcarpentru un timp, la contele de Chambord, în cazulcînd el va refuza compromisurile. Îl vor accepta ºifãrã concesii, îl vor accepta chiar ºi cu drapelulalb, fiindcã lucrurile au mers prea departe, iarpartidul monarhist este iritat ºi înfierbîntat lamaximum. Se prea poate sã se gãseascã o soluþiepentru pãstrarea coaliþiei din Adunare, chiar ºi încazul acceptãrii drapelului alb. Existã cîteva indiciiîn acest sens, de pildã articolul lui Louis Veuillot.Aceasta este pãrerea revistei Univers, cea maimonarhistã publicaþie din Franþa ºi, bineînþeles alui Louis Veuillot, cea mai supusã slugã a luiHenric al V-lea. Tonul articolului sãu este extremde ridicat. Dar dacã pretendentul, dupã opiniaziarului Daily News, s-a decis deja sã facã niºtecompromisuri, atunci cum i-ar putea fi favorabilarticolul din Univers? Reiese cã cei din tabãralegitimiºtilor sînt deja convinºi de posibilitateaînscãunãrii contelui de Chambord chiar ºi fãrãconcesii din partea acestuia sau, mai bine spus, înorice condiþii. Un singur fapt rãmîne limpede: nuexistã nici un fel de informaþii privind hotãrîreadefinitivã a contelui de Chambord. Preºedinteleconsiliul de miniºtri, ducele Broglie, la un banchetdat la Neville-Dubone, cu ocazia inaugurãrii uneinoi cãi ferate, a rostit un discurs, în care a declaratpe faþã cã este monarhist, cã Adunarea Naþionalãare dreptul de a proclama acea formã de guver-nãmînt pe care o va considera potrivitã pentruFranþa (adicã monarhia), ca urmare a investiriiAdunãrii cu puterea constitutivã, dînd în acelaºi

4 8 F.M. Dostoievski

timp asigurãri cã formele organizãrii civile, atîtde preþioase pentru noi toþi, vor rãmîne intan-gibile. Cu alte cuvinte, el promitea cã Chambordva accepta drapelul tricolor ºi principiile anului89. Toatã lumea ºtie cã ducele Broglie este unuldin primii propagandiºti ai restaurãrii monarhiei ºicã nu face altceva decît cã depune toate diligenþelepentru a-i pune pe toþi de acord ºi a le face tuturorpe plac, adicã pentru ca Chambord sã acceptetricolorul. Dar mai interesant decît orice este faptulcã un membru al guvernului republican, preºedin-tele consiliului de miniºtri, ºi-a permis sã fie atîtde sincer într-o adunare publicã, declarînd pe faþãcã este pentru monarhie. Aceastã faptã frivolã aducelui, cum au calificat-o unele ziare, este ceamai concludentã dovadã a încrederii depline, oarbea monarhiºtilor cã victoria va fi de partea lor. Altfelo persoanã cu o funcþie de stat atît de înaltã nuºi-ar fi permis sã facã o astfel de afirmaþie.

Într-un cuvînt, în viitorul cel mai apropiat, pestevreo trei sãptãmîni, se pot întîmpla extraordinarde multe lucruri ºi chiar absolut surprinzãtoare,pentru cã ºi cea mai neînsemnatã întîmplare inter-venitã în derularea normalã a evenimentelor poateschimba pentru o bucatã de vreme cursul istoriei.Veuillot, în imaginea pe care i-a schiþat-o lui Henrical V-lea, ne-a oferit un tip superior. Se poateîntîmpla ca Chambord sã renunþe într-adevãr latron ca sã-ºi respecte principiile. Tot la fel de binese poate întîmpla, în pofida drapelului, ca Adunareasã voteze candidatura ºi sã obþinã o oarecare majo-ritate, de la unu pînã la zece voturi, iar el sã refuzetronul din pricina jenantei majoritãþi nesemnifica-tive a celor care l-au ales. Se poate ca iezuiþii sã-l

4 9Scrieri politice

liniºteascã pe loc în acest caz ºi primul care li se vaalãtura va fi Louis Veuillot, demonstrîndu-i con-telui de Chambord cã nu trebuie sã dea cu piciorulunui asemenea ºanse, cã poporul s-a dezobiºnuitde monarhie, cã este necioplit, chiar nebotezat, ºicã, chiar dacã s-ar împotrivi ºi s-ar revolta, trebuieprofitat de docilitatea mareºalului Mac-Mahon ºide hotãrîrea Adunãrii Naþionale, pentru a accede latron cu orice preþ, mãcar ºi pentru a boteza acestpopor prost ºi stupid ºi pentru a-l obliga, fie [i cuforþa, sã devinã religios ºi fericit, cã asta estevocaþia monarhiei constituþionale, cã e un fel decruciadã etc., etc. Nouã ne-ar plãcea mai mult dacãChambord n-ar abdica de la principiile sale ºi arrefuza tronul, ne-ar plãcea numai pentru cã altru-iºtilor din lumea asta li s-ar mai adãuga unul, iarlumea are nevoie acutã sã vadã cît mai mulþi oamenidemni de respect. În sfîrºit, se poate întîmpla ca înmomentul decisiv sã cîºtige republicanii ºi atuncise va dizolva Adunarea, iar în locul ei se va alegealta, care va proclama republica pentru totdeauna.Vom lãsa la o parte pentru cîtva timp aceste amã-nunte, toate aceste argumente pro ºi contra, ºi vomîncerca sã clarificãm o problemã interesantã, multmai generalã, care ne preocupã în mod deosebit înmomentul de faþã.

Sã presupunem mai întîi cã Chambord s-a urcatdeja pe tron, republicanii sînt învinºi, Mac-Mahondocil, þara se liniºteºte încetul cu încetul, mãcar înaparenþã, ºi, în sfîrºit, lucrurile merg destul debine pe noul fãgaº. Astfel, eliminãm chiar ºi ziuade mîine. Doar unii legitimiºti ne dau asigurãri cãîn tot cazul, contele de Chambord le va oferifrancezilor vreo 18 ani de liniºte ºi pace. Noi am

5 0 F.M. Dostoievski

fi de acord ºi numai cu vreo cîþiva ani de liniºte,dacã nu cu optsprezece. Problema e: ce va urma?În ce fel vor fi orînduite destinele Franþei, chiar cuChambord urcat pe tron, în ce mod se vor liniºtiEuropa ºi lumea?

Aceasta este întrebarea. Veuillot ne asigurã cãpunctul forte al pretendentului este sã nu se abatãcu nici un milimetru de la principiile sale ºi cãnumai în acest caz îi rãmîne intactã posibilitatea dea salva ºi liniºti Franþa. Da, dar ce anume va facenoul rege pentru a salva Franþa ºi, în acest caz, ceanume înseamnã cuvîntul posibilitate?

Esenþa principiilor contelui de Chambord constã,mai întîi de toate, în faptul cã puterea lui estelegitimã; mai departe urmeazã o confuzie atît demare, încît nu mai înþelegi cum pot exista în reali-tate niºte lucruri atît de ideale. Adicã, sã zicem,sînt prea clare ºi neideale toate resorturile careîmping acum întregul partid sã proclame monar-hia; însã Henric al V-lea ºi toþi cei care gîndesc lafel ca el (cãci trebuie sã fie ºi din aceºtia printreadepþii sãi) sînt apariþii absolut fantastice. Nu-ivorba de faptul cã regele însuºi va fi convins delegitimitatea puterii sale, ci de faptul cã toþifrancezii trebuie sã creadã acest lucru. Dacã s-arîntîmpla aºa ceva, Franþa n-ar mai avea ce sã-ºidoreascã; ar fi din nou puternicã, pentru primadatã unitã într-un singur tot pe întreg parcursulsecolului, ar fi fericitã ºi liberã în cel mai înaltgrad. Împãratul Napoleon al III-lea, de-a lungulîntregii sale domnii, a fost nevoit sã-ºi canalizezetoate eforturile în direcþia consolidãrii ºi înrãdã-cinãrii dinastiei sale în Franþa. Dacã ar fi fost scutitde aceastã fatalã ºi neîntreruptã grijã, probabil cã

5 1Scrieri politice

ar fi rezistat la tron ºi nu s-ar fi ajuns la catastrofade la Sedan. Însã, urmãrind acest þel fatal, a fostnevoit sã întreprindã multe acþiuni ce nu aveaudrept scop fericirea Franþei, ci doar consolidareacasei Napoleon. Francezii înþelegeau bine acestlucru, întrucît aproape toate actele iniþiate nu numaicã nu erau pentru fericirea Franþei, ci chiar spreevidenta ei nefericire. Astfel, chiar în pofida extra-ordinarei aureole de glorie ºi forþã, francezii aucontinuat sã se simtã, în tot decursul domniei luiNapoleon al III-lea, într-o stare nedefinitã ºi insta-bilã; cãci, dacã însuºi conducãtorul guvernului nucredea în stabilitatea puterii sale, cu atît mai puþinputeau crede francezii. Însã, dacã se va întîmplaminunea ca în cele din urmã toþi sã creadã înlegitimitatea puterii contelui de Chambord ºi el,prin urmare, va fi cu totul scutit de grija fatalã a luiNapoleon al III-lea, atunci, desigur, toate þelurilevor fi atinse. Regele, vãzînd cã supuºii cred în el,nu poate sã nu aibã ºi el încredere în ei. Atunci,fãrã sã se mai teamã de comploturi ºi vicleºuguriîndreptate împotriva sa, le-ar da supuºilor sãi toatelibertãþile: a presei, a întrunirilor, a administraþieilocale, libertatea de a trãi, libertatea de a introducechiar ºi comunismul, numai cu condiþia ca toateacestea sã nu dãuneze întregului, tuturor. Dar unasemenea consens este un ideal imposibil de reali-zat. Nu vom repeta opiniile din Daily News sau dinTimes, pe cele ale lui Thiers sau Tocqueville72 dinrecentul sãu discurs, în care susþinea cã Franþa esteo þarã preponderent democraticã ºi de aceea aicilegitimismul este imposibil. Democratismul fran-cez, pe parcursul întregului secol, a fost obiectulunor mari dezbateri ºi problema n-a fost nici pe

5 2 F.M. Dostoievski

departe rezolvatã. Nu vom aminti decît faptul cã înFranþa s-a înrãdãcinat o pãrere preconceputã desprevechea monarhie, dupã ce oamenii s-au dezobiºnuitde un secol de ea, cãpãtînd noi deprinderi pe par-cursul a ºase-ºapte generaþii care au trãit dupãmonarhie, iar poporul, poporul simplu a uitat cudesãvîrºire de vechea monarhie ºi, neavînd despreea nici o idee precisã, probabil cã acum nu înþe-lege: pentru ce sã-i jure credinþã lui Chambord,sã-i presare drumul cu flori ºi sã sãrute copitelecalului sãu alb? Contele de Chambord a declaratcã el nu este regele unui partid ºi cã, prin urmare,vrea sã fie ales de toþi. Însã visul lui e pe de-a-ntre-gul fantastic pentru cã, se pare, are într-adevãrdeplina convingere cã o asemenea alegere esteposibilã! Francezii nu pot fi fericiþi dacã nucad cu toþii de acord asupra legitimitãþii puteriiregelui, spun legitimiºtii. Fie, dar cum sã obþiiacest acord general, cum sã sari peste aceºti o sutãde ani? Totul e un fel de vis. Repetãm: toþi cei celuptã sã proclame monarhia sînt de înþeles; darcontele de Chambord, care crede cu sinceritate cãar putea fi dorit de toatã lumea ºi cã nu este omulunui partid, îþi creeazã, fãrã voie, impresia unuiom cu mintea tulburatã.

Legitimiºtii care nu acþioneazã la întîmplare,doar ca sã-ºi asigure un loc, ºi cei care nu fac partedin tabãra clericalilor (aceºtia îºi urmãresc scopu-rile lor deosebite, speciale, þintesc un status instatus * al lor) trebuie sã aibã un plan raþional,doar nu vor fi crezînd cu adevãrat într-un mira-culos acord general, care sã pice de-a gata, pe

* Stat în stat (lat.).

5 3Scrieri politice

neaºteptate, de undeva din cer. Dacã-i aºa, atuncicare-i planul? Nu-i suficient sã intri în Franþa, sãurci pe tron, înconjurat de baionetele docile ale luiMac-Mahon, ºi sã începi sã domneºti; trebuie sãºi faci ceva. Trebuie sã aduci o idee nouã, sã spuiun cuvînt nou care într-adevãr sã aibã puterea de aintra în luptã cu spiritul rãu al unui întreg secol dediscordii, de anarhie ºi de revoluþii franceze fãrãnici un rost. Observaþi cã acest spirit rãu aduce cusine o credinþã pãtimaºã ºi, prin urmare, nu acþio-neazã doar prin paralizia negãrii, ci prin ispitacelor mai atrãgãtoare promisiuni: el aduce o nouãcredinþã anticreºtinã, adicã îi aduce societãþii niºteprincipii morale noi; susþine cã poate reconstruidin temelii întreaga lume, cã îi va face pe toþi egaliºi fericiþi ºi cã va finaliza pentru eternitate strãve-chiul turn al Babilonului, aºezîndu-i ultima piatrã.Printre adepþii acestei credinþe se numãrã oamenidin pãturile superioare ale intelectualitãþii; cred înea, de asemenea, toþi cei mici ºi orfani, trudiþi ºiîmpovãraþi, care au obosit sã mai aºtepte împãrãþialui Hristos; toþi cei cãrora li s-au refuzat bunurilepãmînteºti, toþi nevoiaºii (care, în Franþa, se numãrãcu milioanele) ºi, toate acestea, sînt aproape, lauºã. Prin urmare, contele de Chambord trebuieneapãrat sã spunã ºi sã facã ceva. Altfel ce rost aresã mai vinã? ªi, în fond, ce se va întîmpla înrealitate? Cel mai probabil, se va popula ºi se varenova suburbia Saint-Germain73, se vor îmbogãþiipopii, vor apãrea viconþii ºi marchizii. Vor ieºimode noi, o mulþime de noi vorbe de spirit, vaapãrea ceva inedit în eticheta curþii ºi toate celelaltecurþi europene se vor grãbi sã imite aceste noutãþi,vor ap\rea inovaþii în ceea ce priveºte balurile ºi

5 4 F.M. Dostoievski

baletul, vor ap\rea bomboane noi ºi noi bucãtari.În minuscula camerã a deputaþilor, cãreia i se vorda niºte fãrîmituri ale puterii, vor ap\rea pe de oparte doctrinarii74, iar pe de alta micii eroi ai aripiistîngi care, oricum, va fi mai stupidã decît ceadreaptã, în situaþia ei ingratã. Dupã aceea, va creºtenemulþumirea mocnitã în popor; spiritul cel rãu,încã foarte tînãr, se va maturiza între timp ºi se vaînrãi definitiv. Apoi, într-o bunã dimineaþã, regeleva semna niºte ordonanþe Parisul va începe sã clo-coteascã, trupele vor pune mîna pe arme ºi spiritulrãului, de-acum cu mîna fermã, va bate la uºã

Nu, probabil cã ºi acum legitimiºtii au printreei oameni, chiar cu contele de Chambord (neapã-rat), care viseazã sã procedeze cu totul altfel, alecãror intenþii sînt mai profunde ºi mai nobile. Eisînt cei avizi de lupta cu spiritul rãului, vor sã-lînvingã. Iatã þelul lor, iatã ce vor sã facã! Dardorinþa ºi fapta sînt douã lucruri diferite. Problemaeste cum sã intri în luptã cu noul principiu caredezorganizeazã societatea. Prin constrîngere ºiimpertinenþã clericalã nu se mai poate obþine nimic.Fireºte, rãspunsul este clar: primul pas spresucces, prima iniþiativã o reprezintã restaurareasuveranitãþii laice a papei75.

O, în zadar legitimiºtii puri vor da din mîini,respingînd aceastã idee! În zadar însuºi contele deChambord va da, ca ºi pînã acum, asigurãri cã nuva începe rãzboiul datoritã papei, cã nu va aducecu el un guvern de preoþi, cum îi scria zilele trecutedeputatului Rodez-Banavan76. Ei nu pot evita aceastãcale! Vor fi împinºi spre ea, vor fi obligaþi s-ourmeze. Unii observatori presupun de pe acum cãtoatã aceastã miºcare legitimistã, care s-a împînzit

5 5Scrieri politice

aºa, deodatã, ºi cu atîta forþã în toatã Franþa, nueste, poate, decît un tertip al clericalilor ºi cuvîntulei de ordine a pornit de la Roma, fiind orientat înfavoarea restaurãrii suveranitãþii papale. Clericalii,desigur, nu l-au inventat nici pe Chambord, nici pelegitimiºti, în schimb îi dominã. Sînt semne înaceastã privinþã. Miºcarea de la Roma s-a rãspînditîn ultima jumãtate de an în toatã Europa, contelede Chambord ºi Don Carlos, agitaþia romano-cato-licã în Germania, susþinutã de nemulþumireaexplicabilã a catolicilor imperiului împotriva noilorlegi bisericeºti, încercãrile de a se apropia de poporîn Franþa, în Germania ºi Elveþia printr-o nouãinvenþie (organizarea în rîndul maselor a unor pele-rinaje populare, unele extravaganþe democratice,nemaiauzite pînã acum, ale înalþilor prelaþi înGermania, cu apeluri cãtre populaþie), toate acesteaduc cu gîndul la o agitaþie de proporþii, iniþiatã declerici concomitent ºi în tot locul în favoarea unuipapã infailibil, dar fãrã adãpost77. Apropo, esteextrem de interesant în acest sens conþinutul a douãscrisori care au fost date publicitãþii recent: scri-soarea papei cãtre împãratul Wilhelm ºi rãspunsulîmpãratului. Le vom publica la locul potrivit. Dartoatã aceastã miºcare a clericalilor este importantãprin faptul cã reprezintã, probabil, ultima încercarea catolicismului roman de a cere încã o datã, pentruultima datã, ajutor de la regi ºi de la mai-mariilumii acesteia, ºi, totodatã, ultima speranþã în ei.Dacã nu se vor împlini aceste ulttime speranþe,atunci Roma, pentru prima oarã în cei 1500 de ani,va înþelege cã trebuie s-o rupã cu mai-marii acesteilumi ºi sã-ºi ia gîndul de la regi! ªi, credeþi-mã,Roma va ºti sã se adreseze poporului, acelui popor

5 6 F.M. Dostoievski

pe care l-a respins întotdeauna cu trufie ºi de careascundea chiar ºi Evanghelia lui Hristos, inter-zicînd traducerea acesteia. Papa va ºti sã iasã înfaþa poporul, pe jos ºi desculþ, umil ºi gol, cu oarmatã de douãzeci de mii de iezuiþi încercaþi înconvertirea sufletului omenesc. Vor putea sã-i þinãpiept acestei armate Karl Marx ºi Bakunin78? Mãîndoiesc; catolicismul se pricepe atît de bine (lanevoie) sã facã ºi concesii, sã concilieze orice.Ce-l costã sã dea asigurãri popo