Colec]ia E - WordPress.com · 2011. 11. 13. · devin\ profet; Vladimir Soloviov spunea despre el...

$Page 1: Colec]ia E - WordPress.com · 2011. 11. 13. · devin\ profet; Vladimir Soloviov spunea despre el c\ a fost profet. {i în posteritate atitudinile fa]\ de publicistica dostoievskian\$
1Scrieri politice

Colec]ia EGO

2 F.M. Dostoievski

F.M. DostoievskiPolnoe sobranie socineii v trid]ati tovah, t. 23,

Izd-vo Nauka, Leningrad, 1980.

© 1998 by POLIROM Co SA Ia[i,pentru prezenta traducere

Editura POLIROMB-dul Copou nr. 3, P.O. Box 266, 6600 Ia[i

Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale:DOSTOEVSKIJ, FEDOR MIHAJLOVIÇ

Scrieri politice: evenimente interna]ionale /F.M. Dostoievski; trad. de Ilie Danilov

Ia[i : Polirom, 1998168 p., 18 cm � (Ego. Scrieri)

ISBN : 973-683-183-3I. Danilov, Ilie (trad.)

CIP : 327(4)�1873/1875�Printed in Romania

3Scrieri politice

POLIROM1998

F.M. Dostoievski

SCRIERI POLITICEEvenimente interna]ionale

Traducere de Ilie Danilov

Prefa]\ [i note de Emil Iordache

4 F.M. Dostoievski

5Scrieri politice

PREFA}|

Textele reunite sub titlul Scrieri politice au fostconcepute de F.M. Dostoievski în perioada septem-brie 1873-ianuarie1874, cînd era redactor-[ef al revisteiGrajdanin (Cet\]eanul) [i publica într-o prim\ form\, înc\nici lui prea clar\, Jurnalul de scriitor. Firesc, ele trebuieprivite în contextul crea]iei din vremea respectiv\, mai alesc\ acum cititorul rom^n are posibilitatea s-o fac\, întrucîtprimul volum al Jurnalului a [i ap\rut anul acesta.

Dup\ cum ne amintim, Cuvîntul înainte care deschideJurnalul este de o voio[ie molipsitoare. Coinciden]a dintreaprobarea numirii sale ca redactor-[ef [i lectura unei [tiridespre c\s\toria prin]ului mo[tenitor al Chinei îi prileju-ie[te autorului considera]ii glume]e despre un Dostoievski--chinez: �~n China, a[ fi scris excelent; la noi e cu mult maigreu. Acolo totul e prev\zut [i reglementat pentru o mie deani, la noi, îns\, totul e cu fundul în sus pentru o mie deani. Acolo chiar [i f\r\ s\ vreau a[ fi scris pe în]eles; a[ac\ nu [tiu cine m-ar fi citit. La noi, ca s\ te faci citit trebuies\ scrii confuz�1 . Urmeaz\, fire[te, considera]ii desprefaptul c\ ziari[tii care scriu prost, scriu de regul\ [i mult.

Ne-am a[tepta deci ca, pentru a evita acuza]iile c\ scrieprost, articolele [i episoadele din Jurnal s\ fie scurte.Nimic mai fals! Dostoievski b\nuie[te de pe acum c\,într-un viitor nu prea îndep\rtat, începînd cu 1876, va scriede unul singur o întreag\ revist\ (Jurnalul) [i parc\ �î[iface mîna�, î[i cerne temele de medita]ie, î[i verific\ stru-nele grave [i mai pu]in grave ale scriiturii, probîndu-le prinpublicare imediat\. Audien]a [i efemeritatea unei publica]iis\pt\mînale pare s\-l intereseze mai mult decît pagina deproz\ temeinic\, a[ezat\ (ceea ce nu înseamn\ c\ nu va mai

6 F.M. Dostoievski

da Adolescentul [i Fra]ii Karamazov); unii contemporanil-au acuzat c\-[i p\r\se[te pana de scriitor [i vrea s\devin\ profet; Vladimir Soloviov spunea despre el c\ afost profet. {i în posteritate atitudinile fa]\ de publicisticadostoievskian\ au fost împ\r]ite. Pentru c\ micul volumpropus acum se nume[te Scrieri politice, vom transcriecîteva fraze demolatoare dintr-un filosof foarte cunoscut:�Dac\-l ascul]i pe Dostoievski, ]i se pare c\ inventeaz\ ideipe care guvernul ar trebui s\ le adopte ca îndreptar [i s\ letranspun\ în practic\. ~ns\ e suficient\ pu]in\ aten]ie [i v\ve]i convinge c\ Dostoievski nu a inventat absolut nici oidee politic\ original\. ~n aceast\ privin]\, tot arsenalul s\ul-a împrumutat de la slavofili, care [i ei au fost originali înm\sura în care, f\r\ ajutor dinafar\, traduceau din nem]e[tesau fran]uze[te «Russland über alles» � prin înlocuireacuvîntului respectiv p\strînd chiar m\sura versului. Dar,[i acest lucru este extrem de important, nici slavofilii,cu glorificarea lor ruso-german\ a na]ionalit\]ii, niciDostoievski, care le-a cîntat în strun\, nu au izbutit s\înve]e nimic pe un reprezentant al puterii�2 .

Ultima propozi]ie ar trebui subliniat\, pentru c\ scrii-torii nu se nasc pe lume pentru a trasa cursuri politice. Esteprea pu]in probabil ca [i Dostoievski s\ se fi gîndit c\ arputea influen]a în vreun fel istoria, participînd la ea cu openi]\ [i cîteva coli de hîrtie. Dar transcriindu-[i discursivcontemporaneitatea, încercînd s-o în]eleag\ [i s-o exprimetextual, el nu f\cea decît s\-[i caute un loc sub soare, s\descopere în lume voin]a lui Dumnezeu, pentru c\ altfel,dac\ acesta n-ar fi existat, ar fi putut (parafrazîndu-[i unpersonaj) s\ se întrebe ce fel de scriitor mai este [i el. {iera un scriitor mare, nu se îndoia de asta, dar [tia totodat\c\ harul nu-i acord\ vreun privilegiu în cuprinderearealului. Poate c\ [i rubrica de comentarii ale evenimentelorinterna]ionale [i-a asumat-o la Grajdanin dintr-un fel depornire de a se obliga s\ în]eleag\ preg\tindu-[i �lec]ia�în vederea întîlnirii s\pt\mînale cu cititorii. �Trebuie s\citesc o mul]ime de ziare�, recunoa[te el într-o scrisoare.Lecturi efemere, în vederea umplerii unor coli de tipar care

Scrieri politice

7Scrieri politice

ar fi fost [i ele efemere, dac\ autorul lor n-ar fi fostDostoievski. Dar elaborarea articolelor nu era o joac\pentru creatorul atîtor romane, dimpotriv\, dup\ cum recu-noa[te în alt\ scrisoare, le �compunea� cu chin [i nervi.

Evenimentele comentate au trecut prin proba istorio-grafiei, tr\d\rile, inten]iile bune [i cele perfide au ie[it laiveal\, peste ele s-au a[ternut straturi groase de ideologie,pentru c\ textul istoric adeseori este investit cu sarcina de acamufla complexe. Deci, este suficient\ o descriere sumar\a lor. Cea mai mare parte este dedicat\ evenimentelor dinFran]a, aflat\ la r\scrucea dintre republic\ [i restaurareamonarhiei, nou-unificatei Italii [i raporturilor ei cu curiapapal\, rebeliunii carliste din Spania. Nu-i locul s\apreciem simpatiile [i antipatiile autorului; trebuie s\]inem cont [i de calitatea surselor pe care le avea laîndemîn\, de nivelul general al comentariului din presavremii. Dostoievski citeaz\ copios (nici nu s-ar putea altfelîntr-o rubric\ de actualitate, bazat\ pe telegrame [i diferitesurse de informa]ii), îns\, în dezvoltarea ideilor, se simte,ca s\ spunem a[a, ici-colo, gheara leului. Nu s-ar puteaspune c\ nu urm\re[te cu interes ceea ce se întîmpl\ înEuropa, dar, cert, n-o face cu simpatie. ~n eventualeleini]iative ale bisericii catolice întru apropierea de poporsimte suflul rece al �socialismului cre[tin�. Numele luiMarx [i Bakunin apar al\turi, ca ipostaze ale antihristului.~n rebeliunile spaniole vede o turm\ de �tic\lo[i� r\scula]i,sprijinit\ de clerul catolic, c\ruia îi este �specific\��superficialitatea de gîndire�. Pe deasupra, lutheranismulgerman, prin legi precum c\s\toria civil\, ac]ioneaz\ nunumai împotriva bisericii catolice, ci �împotriva oric\reibiserici cre[tine, al\turi de du[manii ei, atei[tii [i socia-li[tii�. Recunoa[tem aici idei dintre cele puse pe buzeleprin]ului Mî[kin:�Catolicismul roman e mai r\u decîtateismul însu[i (...) Ateismul nu face decît s\ predicezeroul, dar catolicismul merge [i mai departe: predic\ unHristos denaturat, pe care tot el l-a ponegrit [i profanat, unHristos contrar celui adev\rat! Catolicismul îl predic\ peAntihrist, v\ asigur de asta!�3 .

Prefa]\

8 F.M. Dostoievski

~n plan istoric deci, Europa este dezbinat\, fiecare lupt\cu toat\ lumea, alian]ele sînt efemere [i nesincere. Singurapolitic\ �altruist\� (consecvent altruist\!) a avut-o [i o areRusia, cu toate inten]iile perfide pe care observatorii (stîndei în[i[i cu degetul pe tr\gaci) i le atribuie, acuzînd-o deatentat împotriva civiliza]iei occidentale. Istoria este ooglind\ a luptei de idei, în decursul c\reia acela[i Occidentse sfî[ie, divizat în tabere antagoniste, dup\ felul cumfiecare în]elege necesitatea instaur\rii bisericii universale(catolice). Autoritatea papal\, care de secole s-a sprijinitpe puterea laic\ a împ\ra]ilor pentru a se impune, este,iat\, minimalizat\ [i aproape spulberat\ prin desfiin]areastatutului teocratic. Protestantismul german nu mai are rostîntrucît, devreme ce pentru catolicism a venit �sfîr[itulsfîr[itului� (în 1870, odat\ cu alipirea Romei la RegatulItaliei), nu mai are împotriva cui s\ protesteze. Cu altecuvinte, în logica lui Dostoievski, Europa este înghi]it\ deun vid religios, pentru c\ nimeni nu mai are de rostit un�cuvînt nou�. Pe de alt\ parte, pentru a te pune în frunteaunei na]iuni (referin]a este la Mac-Mahon), �trebuie s\aduci o idee nou\, s\ spui un cuvînt nou, care într-adev\rar avea puterea de a mobiliza pentru lupta cu spiritul r\ual unui întreg secol de discordii, de anarhie [i de revolu]iifranceze f\r\ rost�. Va spune catolicismul sau protestan-tismul acest cuvînt nou? Dostoievski este sigur c\ a[a cevanu se va întîmpla, c\ resursele dogmatice ale celor dou\religii sînt epuizate [i c\ acestea vor rosti un fals cuvîntnumai ca s\ nu-[i piard\ turma: �Ce-l cost\ (pe catolicism- n.n.) s\ dea asigur\ri poporului ignorant [i pauper c\ [icomunismul este tot un cre[tinism [i c\ Iisus Hristos numaidespre asta a vorbit?�. Socialismul ca prelungire a ideiicatolice universale este perspectiva pe care Dostoievski ocite[te în fr\mîntarea european\ contemporan\ lui [i nu areimportan]\ c\ peste mai pu]in de o jum\tate de veac aceast\previziune se va împlini chiar în �altruista Rusie�. S-aîn[elat doar în privin]a locului, nu [i a iminen]ei catas-trofei: �Lumea se salveaz\ numai dup\ ce a fost bîntuit\

Scrieri politice

9Scrieri politice

de spiritul r\ului... Iar acest spirit este aproape, copiiino[tri s-ar putea s\-l vad\�.

Ca s\ rotunjim ideea, vom apela la cîteva fraze dinvolumul al doilea al Jurnalului de scriitor, aflat sub tipar.Pentru Dostoievski, �ideea rus\� (sau �ideea slav\�) esteechivalent\ cu �ideea ortodox\�. Iat\ cum vede el raportuleuropean de for]e, trei ani mai tîrziu: �Germanul dispre-]uie[te ideea slav\ la fel ca [i pe cea catolic\, cu diferen]ac\ pe ultima a recunoscut-o întotdeauna ca pe un inamicputernic, viguros, iar ideea slav\ nici nu a recunoscut-oca atare pîn\ în ultima clip\�. Situîndu-se în perspectivagerman\, scriitorul constat\ c\ obi[nuita opozi]ie eu-cel\laltse complic\, prin ad\ugarea înc\ unui element, doritors\-[i rosteasc\ [i el cuvîntul s\u �nou�. Chiar dac\ acestcuvînt rusesc nu a fost �altruist� istorice[te, remarc\mc\ Dostoievski era sigur c\ ortodoxia este adev\rata calespre mîntuire a omului ca individ [i a bisericii ca turm\ alui Hristos. Iar sinceritatea încrederii sale în ortodoxie nupoate fi taxat\ drept [ovin\. A pus aceast\ sinceritatepe hîrtie, în publicistica [i romanele sale, [i a-l iubi numaica scriitor, ignorîndu-i cel\lalt aspect al prezen]ei în lume,ar trebui s\ proced\m, împotriva unei exclama]ii a unuialt personaj: �iubi]i-ne a[a murd\rei cum sîntem, c\ci,atunci cînd sîntem cur\]ei, ne iube[te toat\ lumea�.Verdictele sale sînt ale unui om, [i nu omul este posesoruladev\rului absolut.

Vom încheia tot cu o remarc\ a lui {estov: �El(Dostoievski � n.n.), desigur, [tia c\ nu este profet, dar[tia [i c\ profe]i n-au fost vreodat\ pe p\mînt, iar cei careau fost nu au avut pentru acesta vreun drept mai maredecît el�4 .

Emil Iordache

Prefa]\

1 0 F.M. Dostoievski

Note

1. F.M. Dostoievski, Jurnal de scriitor, vol. I, EdituraPolirom, Ia[i, 1998, p. 4.

2. Lev {estov, ~nceputuri [i sfîr[ituri, Institutul European,Ia[i, 1993, p. 63.

3. F.M. Dostoievski, Idiotul, Editura Polirom, Ia[i, 1998,p. 543.

4. Lev {estov, op. cit., p. 66.

1 1Scrieri politice

SCRIERI POLITICE

Evenimente interna]ionale


1 3Scrieri politice

17 septembrie 1873

În ultimul timp, în Europa, s-au petrecut treievenimente capitale: 1) întrevederea de laFroschdorf1; 2) eliminarea definitivã a urmãrilorinvaziei inamice pe teritoriul francez, prin retragereaultimelor unitãþi germane2 ºi 3) vizita extraordinarãla Viena ºi Berlin a regelui Italiei3. Aceste treievenimente foarte importante pot avea consecinþeextraordinare pentru întreaga Europã ºi, ceea ce emai important, chiar în viitorul cel mai apropiat.

În momentul de faþã, în Franþa aproape toatãlumea îºi pune o singurã întrebare: ce-ar mai puteasã se întîmple chiar acum, în zilele urmãtoare?Nimeni nu se gîndeºte la viitorul îndepãrtat, nimeninu are grija felului în care se vor aranja lucrurilepînã la urmã; evenimentele curente au atins punc-tul de maximã încordare.

Pe 4 septembrie, de pildã, la Bursa din Paris s-arãspîndit zvonul (care mai tîrziu s-a dovedit a fifals) cã, pasãmite, contele de Chambord4 ar firenunþat la pretenþiile sale în favoarea contelelui deParis5. Zvonul a determinat o creºtere destul deimportantã a acþiunilor.

Aºa cã bieþii francezi se aflã într-o asemeneasituaþie, încît nici ei nu se mai îndoiesc cîtuºi depuþin cã de-acum se poate întîmpla cu ei absolutorice. Ei cred chiar ºi în posibilitatea venirii conteluide Chambord la tron ºi cea mai micã modificare a


situaþiei (?), adicã aducerea contelui de Paris îndiscuþie, este luatã drept ceva îmbucurãtor.

Însã zilele trecute s-a întîmplat un fapt, desigurprevãzut ºi ºtiut de toþi de multã vreme, dar carei-a emoþionat totalmente, ca ºi cum ar fi fost cevacu totul surprinzãtor. O publicaþie oficialã, la 4(16) septembrie, a tipãrit ºtirea urmãtoare:

�Conflans ºi Jarny, ultimele localitãþi ocupate, aufost degajate ieri, la ora 7 seara. La ora 9, armatelegermane au trecut frontiera. Teritoriul þãrii estedefinitiv eliberat�.

Pentru acest lucru s-a ºi format în urmã cu treiani actuala Adunare Naþionalã Francezã6; aflatã înpragul pieirii, naþiunea îi încredinþa atunci Adunãriimisiunea de a restabili ordinea, de a plãti miliardelepe care le avea ca datorii de rãzboi ºi de a evacuatrupele strãine de pe teritoriul þãrii. E drept cãîntotdeauna, iar în ultimul an mai mult ca oricînd,Adunarea Naþionalã a respins orice limitare a pre-rogativelor sale. De foarte multe ori a afirmat cã,înainte de a se dizolva, trebuie sã statorniceascãdefinitiv destinele Franþei. Dar cei mai mulþi depu-taþi ai minoritãþii din Adunare (aproape întreagaaripã stîngã) au luat drept limitã maximã a investi-turii doar eliberarea teritoriului. Opinia publicãfrancezã, poate în cea mai mare parte a sa, este, înaceastã privinþã, de partea minoritãþii din cameraparlamentarã. Cît timp ostaºii germani se mai aflauîn Franþa, problema era doar controversatã, aveauun obiectiv de îndeplinit. Nu conta dacã erau saunu de acord, nu se puteau înprãºtia atîta timpcît ultimul soldat german nu a pãrãsit teritoriulFranþei. ªi iatã cã acum, la 3 septembrie, obiectivul

1 5Scrieri politice

se îndeplineºte ºi toþi simt deodatã cã trebuie sãdea neapãrat un rãspuns rapid la întrebarea: �Cemai rãmîne acum de fãcut?�

Evident, rãspunsul se va da, în mod necesar, înforþã. Nu este posibil nici un fel de acord, faptdemonstrat de convenþia din 24 mai, cînd Thiers7 afost înlãturat de la putere. Rezolvarea în forþã a fostîncercatã de mult, însã acum, cînd întrebarea �ce-ide fãcut?� se pune din nou ºi deja cu foarte multãinsistenþã, activitatea tuturor partidelor, care, fireºte,continuã sã-ºi fie ostile reciproc, trebuie, desigur,sã se intensifice de zece ori. Judecînd dupã gravi-tatea evenimentelor, mai e foarte mult pînã cîndAdunarea, plecatã în vacanþã, îºi va relua lucrãrile.ªi dacã mãcar unul dintre partidele de acum aravea o posibilitate cît de micã sã dea o loviturã destat în forþã, ar face-o cu siguranþã.

O loviturã de stat în forþã ar putea-o înfãptuidoar mareºalul Mac-Mahon8, avînd armata în mîi-nile sale� Dar despre asta vom vorbi mai tîrziu.Existã posibilitatea ca Adunarea Naþionalã sã fieconvocatã înainte de termen.

Legitimiºtii9 au fost primii care au aplicat forþaîn rezolvarea problemei vitale: �Ce-i de fãcutacum?�. Nici mãcar n-a fost un fenomen politic;a fost ceva tensionat, precipitat, peste mãsurã deirascibil, febril, aºa cum se întîmplã uneori cuoamenii care, într-un mod c`t se poate de radical,de-o eternitate, nu-ºi înþeleg situaþia. (Seamãnã cumodul în care acþioneazã la noi, uneori, polonezii.)Acum este foarte clar cã alianþa din 24 mai a fostîncheiatã numai ºi numai pentru înlãturarea luiThiers. Se poate afirma aproape cu certitudine cãnimeni n-a scãpat o vorbã despre viitor ºi despre


atitudinea pe care o vor avea unii faþã de alþiiimediat dupã înlãturarea lui Thiers. Nu ºi-au fãcutunii altora nici un fel de promisiuni, cu excepþiacelor urgente, care acum þin de ziua de ieri ºi n-aunici o legãturã cu problema realã. ªtiau foarte binecã fiecare va acþiona doar în interesul partiduluisãu ºi cã imediat, chiar mîine, dacã va fi nevoie, sevor încãiera. Cel mai fervent ºi mai numeros dintreaceste partide10 a început de îndatã sã acþioneze cuo ciudatã ºi prin nimic justificatã încredere înforþele sale. Dar legitimiºtii ºi mai ales clericaliiau acþionat aºa întotdeauna, pe parcursul întregiiistorii mai recente a Franþei. Atunci ca ºi întot-deauna, legitimiºtii ºi clericalii au început prin adispreþui total opinia publicã, cu îngrãdirea preseiºi a adunãrilor publice, iar persecuþiile au începutimediat dupã aceea. Într-adevãr, în rîndurile popo-rului francez, la þarã ºi, parþial, la oraº (nu însã ºiprintre muncitorii din fabrici), în ultimii ani s-afãcut simþitã o miºcare religioasã destul de vizibilã.Clerul a exploatat de îndatã aceastã stare de lucruri,dar a fãcut-o fãrã mãsurã, fãrã a înþelege opiniapublicã, cu o insolenþã dãunãtoare religiei înseºi.În mod artificial, în întreaga Franþã au început sãfie organizate ºi provocate pelerinaje, arhiepiscopiirãspîndeau mesaje revoltãtoare, cereau credite pentruridicarea de noi biserici11, mai cã n-au legiferat cafiecare ºedinþã a Adunãrii Naþionale sã înceapã cuo rugãciune, ceea ce este de neconceput ºi absurdpentru francezi. În mod prostesc, chiar ºtiind cã-io prostie (adicã fãrã a se cruþa), interziceau toateovaþiile ºi cuvintele de recunoºtinþã la adresa luiThiers, persecutîndu-i pe cei care nu le dãdeauascultare. Nu au permis sã se sãrbãtoreascã nicãieri

1 7Scrieri politice

ziua eliberãrii teritoriului, astfel dînd singuri aînþelege cã nu se considerã autori sau participanþila respectiva eliberare. Cu ocazia acestui imensprilej de bucurie pentru Franþa, nu au vrut sã deanici cea mai micã amnistie, mãcar de formã, pentrudeþinuþii politici12, lucru pe care nici un guvern dinEuropa nu îl refuzã supuºilor sãi în zilele de marifestivitãþi sau bucurii naþionale. Într-un cuvînt,au acþionat cu dispreþ pentru cei din jur, cu oinimaginabilã încredere în forþele proprii. ªi iatãcã dintr-o datã artizanii acestei politici, fãrã sãmai facã deloc un secret din intenþia lor, au datfuga la contele de Chambord. A avut loc întîlnireadintre reprezentanþii dinastiilor (de Orléans ºi deBourbon13). Pînã în momentul de faþã, e greu deimaginat ce anume a vrut sã spunã prin asta contelede Paris. Dinastia Orléans, pe care o sprijinã cîþivasusþinãtori în Adunarea Naþionalã, aproape maipuþini decît oricare altul dintre partidele care sfîºieacum Franþa, are ºanse la tron. Aceastã dinastie,cea mai beneficã pentru Franþa în acest secol, carei-a dãruit optsprezece ani fericiþi14, i-a devenit totuºinesuferitã ºi acum Franþa n-ar mai accepta-o pentrunimic în lume. Pe deasupra, dinastia ºi-a trãit veaculºi þara are acum cu totul alte exigenþe. DinastiaOrléans, cu blîndeþea ei în conducere ºi cu libe-ralismul ei raþional, nu mai corespunde cursuluievenimentelor din prezent. Totuºi, întîlnirea a avutloc, ºi cele douã partide s-au unit ºi sperã sã obþinãmajoritatea în Adunarea Naþionalã. Dar ce-ar însemna aceastã Adunare, dacã l-ar proclama pecontele de Chambord Henric al V-lea, chiar dacãacest lucru ar fi posibil? Existã fapte istorice, cares-au petrecut demult ºi nu pot fi ignorate. Nu are


importanþã dacã sînt bune sau nu, dacã sînt dãtã-toare de viaþã sau aduc moartea cu ele � în problemade faþã e totuna. Principalul e cã ele existã ºi cãpeste ele nu se poate trece. Ca urmare a acestorfapte, francezii nu-l pot nicidecum accepta pe con-tele de Chambord, cu a sa autoritate �prin milalui Dumnezeu� (ºi cu dreptul sãu, cucerit în secolulal V-lea, am adãuga noi15). O, ei poate cã l-araccepta! Fiindcã doar cel mult a opta parte dinîntreaga naþiune crede în principiile anului �89 ºiºtie de ele. Ceilalþi nu-ºi doresc decît liniºte ºi unguvern puternic, asta ºi-o doresc atît de mult, încîtar fi de acord cu orice autoritate, numai sã fiecertã. Dar problema este cã în certitudinea autori-tãþii contelui de Chambord nimeni, în afarã delegitimiºti, nu poate crede la modul serios. Desigur,acum orice, absolut orice se poate întîmpla, pînã ºiChambord poate intra în Paris pe un cal alb� darpentru cel mult douã zile ºi numai în cazul în careMac-Mahon îºi va pune bastonul de mareºal înurna electoralã. Dar � fapt deosebit de important �se pare cã mareºalul Mac-Mahon este strãin deFroschdorf ºi de întreaga miºcare legitimistã16. Întot cazul, n-a venit de nicãieri vreo informaþiesigurã cã ar avea vreo legãturã cu asta. Într-uncuvînt, agitatorii nu se bizuie decît pe propriile lorforþe. Este remarcabil, de asemenea, cã, dintre toþilegitimiºtii, cei mai nerãbdãtori, mai intoleranþi,cei mai înfocaþi, mai plini de sine ºi cei mai rupþide realitate sînt clericalii, preoþimea.

Delegaþiile partidelor monarhice duc tratativedintre cele mai energice cu contele de Chambord,ca ºi cum totul ar depinde de el ºi de acordul sãu.

1 9Scrieri politice

Nimeni nu se gîndeºte ce opinie are naþiunea. Defapt, nici nu putea fi altfel: în orice caz, legitimiºtiipur-sînge au negat întotdeauna Franþa ºi asta audemonstrat-o perfect, istoriceºte. �L�état c�est moi,la nation c�est nous.�17 Extrem de comicã începesã iasã în evidenþã figura contelui de Chambord!Se pare cã ºi el e cît se poate de convins cã totuldepinde numai de acceptul lui de a deveni rege ºicã, dacã ºi-ar da asentimentul, întreaga Franþã s-ararunca de îndatã în genunchi în faþa lui. Se spunecã zilele trecute, într-o discuþie cu deputaþii dedreapta, referitoare la intenþia, care i se atribuie,de a începe rãzboiul cu Italia, a rãspuns cã asta arfi fost o absurditate din partea lui, pentru cã se ºtiecã Franþa nu poate purta un rãzboi: �Este necesar,a încheiat el, ca Franþa sã-ºi adune puterile [isã-ºi punã treburile la punct�, dar cã, pe deasupra,�trebuie sã i se lase prinþului de Bismarck18

întreaga libertate de acþiune, deoarece singur vademola ce a construit�.

Dacã într-adevãr contele de Chambord a spusaceste cuvinte despre Bismarck, atunci, fãr\ îndoialã,este un om profund ºi inteligent. Însã pînã acumnimeni nu a avut vreo informaþie despre marea luiinteligenþã, aºa cã, s-ar putea ca aprecierile refe-ritoare la Bismarck sã nu fie ale lui (dacã ele aufost rostite) ºi contele n-a fãcut decît sã repetecuvintele altuia, care, poate, le-a inventat specialpentru el. Cine ºtie? Uneori, pentru regii care seîntorc la popoarele lor se nãscocesc dictoane, pecare ei le rostesc la prima întîlnire. Dacã memorianu ne înºealã, parcã lui Ludovic al XVIII-lea19,cînd revenea în Paris, în 1814, dupã o îndelungatã


absenþã, Talleyrand20 i-a pregãtit maxima: �Rienn�est changé, il n�y a qu�un Français de plus�(�Nimic nu s-a schimbat; doar cã e cu un francezmai mult�)21. Nu ºtim dacã aºa vor fi stat lucrurile,însã contele de Chambord, chiar un om extrem deinteligent fiind, ar putea, totuºi, sã nu-ºi înþeleagãdefel naþiunea. Acolo unde adepþii regelui se organi-zeazã într-un partid, regele, chiar din ziua naºteriisale ºi pînã în moarte, nu-i vede doar pe cei dinpartidul sãu ºi, chiar dacã aude ºi despre oamenidin alte partide, cu siguranþã îi considerã plecaþicu sorcova. Contele de Chambord promite sã nudeclare rãzboi Italiei (adicã sã nu ia partea papei).Însã nu vorbeºte decît despre clipa de faþã, defaptul cã Franþa nu este încã pregãtitã de rãzboi.Aceastã întorsãturã a frazei trebuie sã însemne cã,dupã ce Franþa îºi va mai trage sufletul ºi se vapregãti de luptã, atunci� ªi el, un Bourbon �legi-tim�, veritabil, el, regele Franþei, îºi poate permitesã renunþe la secularul sãu titlu de �cel mai creºtinrege�22? De mult, din negura veacurilor, vecheaFranþã a trãit prin ideea catolicã, pe care a procla-mat-o mereu, þinînd sus steagul ei ºi apãrînd Roma,în opoziþie cu ideea germanã, care a ajuns pînã laurmã de partea Reformei, cu toate consecinþele ei.Acest lucru este atît de inseparabil de ideea primor-dialã ºi de naþiunea francezã, principala reprezen-tantã a seminþiei germano-romanice, încît în pofidaanului �89, Franþa, de-a lungul întregului secol alXIX-lea (Ludovic-Filip23, Napoleon al III-lea24,Thiers) a continuat tot timpul, în politica ei, sãapere catolicismul, Roma, sfîntul scaun papal.Acum, însã, tocmai în aceste momente, se poatepresimþi cã prima confruntare a Franþei, în fruntea

2 1Scrieri politice

celorlalte state catolice (dacã o asemenea alianþãcatolicã se va realiza), cu Germania se va producetocmai din cauza Romei, pentru reînvierea catoli-cismului roman în întreaga sa idee primordialã�Doar nu degeaba la Berlin s-a pornit cruciada prin�sînge ºi fier� pentru eradicarea totalã a �ideiiromane� în Germania ºi chiar, în locul tradiþio-nalului catolicism roman, a fost inventat �vechiulcatolicism�25 (livresc) pentru a i se împotriviceluilalt ºi a-i opune rezistenþã. ªi numai catoliciiromani din Germania, ei singuri, n-ar fi putut sã-ltulbure într-un asemenea hal pe contele Bismarck,n-ar fi putut sã ºi-l facã duºman. Aici este altcevala mijloc: se poate sã existe presimþirea cã ideearomanã va renaºte ºi cã steagul ei îl va ridicaextremul Occident al Europei, de unde ºi-au evacuatnu de mult ultimii soldaþi� Dealtfel, nu intenþio-nãm acum sã ne dezvoltãm ideea ºi s-o demonstrãmamãnunþit. Preferãm sã rãmînã doar o prezumþie�

În legãturã cu drapelul, cu cel tricolor, francez,republican, contele de Chambord n-a luat încã nicio decizie. Se pare, de altminteri, cã a avut un semnde la papã, cã ar trebui sã fie de acord, sã nu seîncãpãþîneze, sã facã aceastã concesie. N-a hotãrîtîncã nimic, dar se spune cã se va întîmpla camaºa: naþiunea (Adunarea Naþionalã) va veni la elsã-i înmîneze coroana ºi despre drapel nu va suflao vorbã, iar el, din proprie iniþiativã, îi va dãruiFranþei drapelul tricolor atît de drag ei, în semn demãrinimie, spre bucuria tuturor. Despre constituþies-a exprimat cã, dacã vechea chartã (din 1814), cucare au venit o datã Bourbonii26 (adicã a existat unprecedent), o va schimba cît de cît în funcþie desituaþia de acum, asta va fi, se pare, de ajuns. Se


înþelege cã, în acest caz, votul universal27, atît dedrag francezilor (de altfel, nu se ºtie de ce, fiindcãnimeni nu ar putea da exemplu de o invenþie maistupidã, chiar dacã ar avea de ales dintre toateneghiobiile care s-au întîmplat în Franþa secoluluinostru), se aboleºte. Dar ce treabã are el cu Franþa?Nu-i nici un dubiu cã în Franþa contele deChambord se întoarce cu cea mai sfîntã încredin-þare cã o va ferici ºi crede cã o va ferici; însãrevenirea lui seamãnã foarte bine, în reveriile lui, cuîntoarcerea unui moºierului binefãcãtor în satul sãu.

Nu, el nu le va permite sã îngenuncheze! Adicã,atunci cînd, în castelul Chambord (se aude cãdoreºte sã se mute pînã atunci la Chambord),Adunarea Naþionalã, cu coroana în mîini, se vaapuca sã-l implore sã �se restituie Franþei�, el,fireºte, nu-i va lãsa sã se arunce în genunchi.Înþelege, înþelege prea bine secolul! Dar� dacã eis-ar preface mãcar cã intenþioneazã sã-ºi îndoaiegenunchii, asta n-ar fi rãu deloc. Iar el, în semn derecunoºtinþã, nu i-ar lãsa pentru nimic în lume sãîngenuncheze, i-ar opri imediat, aºa cã pînã laurmã ar ieºi cã ei nici n-au început sã-ºi îndoaiegenunchii. În schimb, e sigur cã, în liniºteaFroschdorfului, imaginaþia inocentã a contelui avisat adeseori în ultimul timp cã, atunci cînd vaintra în Paris, cãlare pe un cal alb, pariziencele îivor arunca flori, iar poporul se va repezi sã sãrutecopitele armãsarului. Aici nu va opri pe nimeni ºile va permite tuturor sã sãrute copitele, pentru cãeste ceva natural, care onoreazã ambele pãrþi. Doarîi sãrutã oamenii copitele calului tot unui Bourbon,rudei sale, lui Don Carlos28, pretendentul la tronul

2 3Scrieri politice

Spaniei. Acolo, aºa ceva s-a întîmplat într-adevãrde cîteva ori, prin sate�

Totuºi, cine este primul om care ar putea împie-dica toate astea, intrãrile ºi celelalte tablouri fanatice,care se prefigureazã într-un viitor atît de apropiat?Se înþelege cã, dupã aceastã întrebare, în prim-planapare figura bãtrînului mareºal Mac-Mahon, desprecare începusem sã spunem cîte ceva. Înainte însã dea vorbi din nou despre el, vom aminti o împrejurarepoliticã ieºitã din comun, despre care pînã acum separe cã nimeni n-a spus un cuvînt în Europa, deºisituaþia se perpetueazã de trei luni ºi jumãtate,astfel cã revistei Grajdanin îi revine întîietatea înprivinþa ei.

Mareºalul Mac-Mahon, �bãtrînul mareºal�, �cin-stitul mareºal�, �viteazul mareºal�, �bãtrînul ºicinstitul soldat� etc., etc., pînã la 24 mai anulcurent a fost, desigur, o figurã cunoscutã în toatãEuropa, însã doar sub un aspect. A slujit, s-a bãtut,s-a remarcat ºi, cînd a trebuit, despre el s-a scrisîn ziare, însã tot atît cît s-a scris ºi despre alþimareºali, care au slujit ºi s-au fãcut remarcaþi. S-ascris chiar mai puþin decît despre alþii. Bazaine29,de exemplu, a fost întotdeauna mult mai cunoscutdecît el, iar dupã rãzboiul franco-prusac, în cares-a remarcat atît de mult, numele lui a devenitchiar extrem de cunoscut, acum, de pildã, cîndla Trianon30 i se pregãteºte procesul final, careemoþioneazã dinainte Europa ºi America, aproapemai mult decît orice expoziþie universalã31 sau decîtcãlãtoria ºahului32, de care lumea a uitat atît derepede (apropo, cînd ºi-a fãcut ºahul voiajul, acumvreo zece ani, nu-i aºa?). ªi iatã cã, dintr-o datã,


mareºalul Mac-Mahon, posesor al unei celebritãþiatît de mari ºi atît de obiºnuite, devine, dupã 24 mai,cînd a fost ales preºedinte al Republicii Francezeîn locul lui Thiers, extraordinar de cunoscut,enorm, colosal de cunoscut. Aceastã celebritate asa dureazã de aproape patru luni. ªi, în tot acesttimp, din prima zi ºi pînã în prezent, toate ziareledin lumea întreagã, iar cele franceze în primulrînd, se întrec sã punã pe seama mareºalului toateepitetele menþionate de noi ceva mai sus: �bãtrînulmareºal�, �cinstitul mareºal�, �bravul mareºal�,�bãtrînul ºi cinstitul soldat� etc. Cel mai mult s-apus accent pe douã cuvinte: �cinstit� ºi �viteaz�,care au fost ºi cel mai des utilizate. S-ar pãrea cãnimic n-ar putea fi mai mãgulitor pentru bãtrînul,bravul soldat, însã tocmai aici e hiba, cã totul s-aîntors împotriva lui. Aici s-a insinuat întotdeaunaun fel de viclenie, cea mai inocentã, dealtfel,aproape spontanã ºi inevitabilã, însã parcã toþi s-arfi înþeles între ei. ªi întotdeauna parcã s-a întîmplatîntocmai. Da, se pare cã aºa s-a ºi întîmplat. Nicio-datã nu s-a spus: �inteligentul nostru mare[al,clarvãzãtorul nostru mareºal�. ªi asta se spunea caîntr-adins, cu naivitatea cea mai sincerã ºi, deci,cea mai jignitoare, aºa cã totul era foarte clar. Cîndalþii erau lãudaþi pentru inteligenþa lor politicã,pentru clarviziune sau cînd se încerca a se dade capãt talmeº-balmeºului de dificile evenimentepolitice viitoare, întotdeauna, ca un fãcut, se auzea:�cinstitul mareºal�, �bravul ºi cinstitul soldat�,�pe el se va putea conta�. De lucrat, desigur, nu valucra el, ci noi (de altfel, n-are el minte pentru aºaceva), dar bravul soldat nu ne va trãda, cinstitulsoldat ne va pãzi, în preajma lui sîntem ca în sînul

2 5Scrieri politice

lui Avram, dar, cînd va veni timpul, îi vom luaceea ce ne aparþine, îi vom mulþumi, iar el va fifoarte bucuros, pentru cã este �bravul mareºal�,�cinstitul mareºal�, �bravul ºi cinstitul soldat!�.

Într-un cuvînt, sîntem ferm convinºi cã, oricîtar fi generalul Mac-Mahon de viteaz ºi de cinstit,totuºi pentru el nimic nu poate fi mai respingãtordecît epitetele de �viteaz� ºi �cinstit�. Nu trebuiesã ºtii prea multã psihologie, nici sã te pricepi preamult la oameni în general ºi la soldaþii viteji ºicinstiþi în special ca sã fii de acord cu asta.

Repetãm cu sinceritate cã socotim acest fapt,care a început sã se manifeste din 24 mai, ca fiindextrem de important (deºi pînã acum trecut cuvederea de factorii politici) ºi cã el va avea unimpact puternic, poate chiar într-un viitor apropiat,asupra evenimentelor celor mai importante dinEuropa. Cãci, de pildã, ce i-ar face acum cel maimult plãcere bravului ºi cinstitului mareºal? Fãrãîndoialã, cel mai mult i-ar plãcea sã demonstrezedeodatã ºi pe neaºteptate întregii Europe ºi maiales Franþei cã nu-i doar un mareºal bãtrîn ºi cin-stit, ci, în acelaºi timp, e ºi destul de inteligent.Este, se pare, un om minunat ºi de o nobleþeireproºabilã, dar taciturn, adicã este unul dintrecei care ºtiu sã tacã ºi sã þinã în ei. Vor spune uniicã-i înjositor sã te superi într-un asemenea hal,mai ales cînd ocupi un post atît de înalt. Însã astase întîmplã absolut inconºtient; ºi pe deasupra �cine ºtie? � poate cã are dreptate, în sensul cã esteun mareºal destul de inteligent. Unele fapte parcãar sugera-o. Se înþelege cã la început, adicã imediatdupã 24 mai, n-a prea putut sã-ºi spunã pãrerea, nuse ajunsese la lucruri foarte importante: el era


doar un fel de nod, care lega ceea ce nu se putealega, ºi datoritã acestei situaþii toþi puteau sã trã-iascã ºi sã se miºte cum-necum. Însã iatã cã toþi auînceput într-adevãr sã trãiasc\ ºi sã se miºte puter-nic. Partidele ºi-au dat arama pe faþã ºi continuã totmai mult sã-ºi arate colþii. A apãrut Froschdorful,apoi ºi-au fãcut apariþia bonapartiºtii turbaþi ºiîndîrjiþi33. Republicanii de toate culorile îºi aºteaptãºi ei momentul prielnic pentru a da lovitura ºi a seimpune. Ce se va întîmpla dacã Adunarea Naþionalãîl va alege într-adevãr pe Chambord? Atunci cinsti-tul soldat se va ridica, se va înclina ºi îi va ofericelui ales frîiele? Însã nouã începe din ce în cemai mult sã ni se parã cã asta o va face numai încazul în care nu-i decît un soldat cinstit. Dimpo-trivã, ni se pare cã va dori neapãrat sã-ºi arateinteligenþa, sã demonstreze întregii Europe cã tocmaiel e în stare sã inventeze ceva cu mult mai inteligentdecît alegerea contelui de Chambord. Mai alescînd are în mînã o asemenea forþã, armata! Dupãpãrerea noastrã, este pus într-o situaþie atît dedificilã, încît este chiar dator sã inventeze singur,cu propria-i minte, ceva foarte inteligent ºi originalºi pentru nimic în lume nu poate proceda altfel,deoarece riscã sã rãmînã, de data asta pentrutotdeauna, �bãtrînul nostru soldat, cinstitul nostrusoldat, bravul nostru soldat�, dar� numai atît.

*

Dar despre aceastã situaþie a preºedinteluiFranþei, despre cauzele ei ºi despre tot ce se referãla venerabilul mareºal în raporturile sale cu mo-mentul actual, vom vorbi mai pe larg într-un numãr

2 7Scrieri politice

viitor; acum se pare cã ºi aºa am depãºit spaþiulacordat de redacþie. În schimb, în fiecare numãr alrevistei Grajdanin, vom continua descrierea eveni-mentelor internaþionale ºi nãdãjduim cã vom aveaposibilitatea sã þinem pasul cu ele� Încheind aceastãcronicã importantã, vom anticipa ºi vom da citireunei telegrame extrem de `nsemnate din Berlin:

�Berlin (24 septembrie). La dineul oficial de ieri,care a avut loc în salonul alb al palatului din Berlin,împãratul Wilhelm34 a rostit urmãtorul toast: «Însãnãtatea fratelui ºi prietenului meu, regele Italiei»,la care regele Victor-Emmanuel a rãspuns ºi el cuun toast: «În sãnãtatea prietenului meu, a vechiuluialiat, majestatea sa împãratul german!».Contele Bismarck va sosi astãzi la Berlin la oraºase seara.�

Despre regele Italiei ºi despre voiajul sãu promi-tem sã vorbim mai pe larg, pentru cã evenimentuleste, poate, unul dintre cele mai notabile din toatecîte s-au petrecut anul acesta. Acum vom observadoar, anticipînd din nou, cã regelui Victor-Emmanuelnu-i place deloc sã cãlãtoreascã. Este un rege--gentleman, simplu, mîndru ºi cu un extraordinartact. El n-ar fi plecat pentru nimic în lume dinItalia dacã nu l-ar fi îndemnat cele mai înalteraþiuni. Se înþelege cã, în asemenea cazuri, trebuieîntotdeauna sã dai la repezealã încredinþãri cãla mijloc nu-i nici un scop politic; ambasadorulFranþei s-a interesat oficial la guvernul italian: cevrea, la o adicã, sã însemne aceastã cãlãtorie? � ºii s-a rãspuns cã asta înseamnã niºte sentimentefierbinþi ºi prieteneºti, pe care ºi le nutresc demultã vreme cei doi monarhi ºi altele de genul


acesta. În limbajul diplomatic, asta s-ar traducecam aºa: sînteþi prea curios. ªi într-adevãr, diplo-matul respectiv a manifestat o curiozitate cam preainocentã!

În schimb, puþini s-au bucurat de o primireatît de exuberantã la Berlin, cum i s-a rezervatregelui Italiei. Sosirea lui la Berlin este popularã ºinaþionalã35. ªi la Viena a fost primit bine, dar nu cala Berlin, ceea ce este explicabil�

24 septembrie 1873

De data aceasta, cedãm spaþiul nostru dinGrajdanin altor comentarii. Redãm numai textelecele mai interesante din telegramele politice desãptãmîna trecutã.

�Versailles, 13 (25) septembrie. Astãzi a avut locºedinþa comisiei permanente a Adunãrii Naþionale,în cadrul cãreia nu s-a întîmplat nimic deosebit.Apoi a avut loc o întrunire a ºaizeci de deputaþiaparþinînd diferitelor fracþii ale partidului conser-vator. Au fost examinate, una dupã alta, toatepiedicile ce mai existã încã în calea restaurãriimonarhiei. Participanþii au manifestat un deplinacord în toate problemele dezbãtute.��Paris 13 (25) septembrie. O telegramã oficialã,primitã din Spania, anunþã cã o bandã de carliºti,care asedia Tolosa36, a luat-o la fugã la vedereatrupelor guvernamentale, care înaintau sub comandalui Moriones37. Moriones a intrat în Tolosa.��Berlin 14 (26) septembrie. Astãzi, la ora zeceseara, regele italian pleacã din Berlin spre patrie.Ieri, contele Bismarck i-a vizitat la palat pe miniºtriiitalieni, cu care a avut o îndelungatã întrevedere.�

2 9Scrieri politice

�Paris 15 (25) septembrie. Biroul subsecþiilor aripiidrepte va avea o ºedinþã pe 22 septembrie (4 oc-tombrie) pentru elaborarea programului, care vafi supus aprobãrii Adunãrii Naþionale ce se vaîntruni pe data de 27 septembrie (9 septembrie).Dacã Adunarea va aproba acest program, atunci înnumele acesteia se va trimite o scrisoare conteluide Chambord înainte de deschiderea sesiuniiAdunãrii Naþionale. În aceastã scrisoare vor fiexpuse condiþiile definitive ºi ferme ale adepþilorrestaurãrii monarhiei în Franþa.Prinþul Napoleon38 a aderat la uniunea republicanãbonapartistã propusã de ziarul Avenir National39.Mîine la Périgueux40 se dã un banchet în onoarealui Gambetta.�41

�Berlin 14 (26) septembrie, noaptea. Regele Italieia plecat astãzi la ora zece seara pe tronsonul de caleferatã ce duce spre Görlitz. La gara acestei liniiferate ºi-a luat în modul cel mai cordial rãmasbun de la împãratul Wilhelm. Cei doi monarhis-au sãrutat, s-au îmbrãþiºat. Despãrþirea regeluide prinþul moºtenitor42 ºi de prinþul Karl43 a fostdintre cele mai amicale. Gara a fost iluminatã defocuri bengaleze; o mulþime imensã l-a ovaþionatpe regele Victor-Emmanuel la plecare.��Paris 16 (28) septembrie. Ziarul La RépubliqueFrançaise44 dezminte unirea cu bonapartiºtii, afir-mînd cã republicanii nu vor sã aibã de-a face nici cupartizanii Bourbonilor, nici cu adepþii imperiului.��Madrid 15 (27) septembrie. Fregatele insurgen-þilor Numancia ºi Mendez-Nunez au bombardatpe 14 (26) septembrie oraºul Alicante, timp deºapte ore. Oraºul a suferit mari distrugeri, dar s-aapãrat cu vitejie ºi a provocat navelor avarii atît deserioase, încît le-a obligat sã se retragã.�


�Paris, 17 (29) septembrie, seara. În alocuþiunearostitã ieri la Périgueux, cu ocazia banchetuluidat în onoarea sa, Gambetta a afirmat cã Franþa,respingînd monarhia ereditarã, doreºte procla-marea definitivã a republicii de cãtre AdunareaNaþionalã nou aleasã.��Paris 18 (30) septembrie. Conform ultimelor ºtiri,discursul atribuit lui Gambetta la dineul de laPérigueux nu reprezintã altceva decît niºte supoziþiiale unui reporter, fãcute pe baza unei conversaþii cuGambetta.��Versailles, 18 (30) septembrie. În JurnalulOficial45 s-au publicat decretele privitoare la înfi-inþarea a optsprezece corpuri de armatã. Acestecorpuri urmeazã sã fie dislocate în optsprezeceunitãþi teritoriale administrative, cîte va cuprindeFranþa. Prin aceleaºi decrete au fost numiþi ºicomandanþii corpurilor de armatã, între care senumãrã generalii: Clinchant46, prinþul de Aumale47,Ducrot48, Bourbaki49 ºi Aurelle de Paladines50. Aufost, de asemenea, date publicitãþii decretele înlegãturã cu formarea de noi regimente. În total, vorfi o sutã patruzeci ºi patru de regimente de infan-terie, ºaptezeci de regimente de cavalerie, treizeciºi opt de regimente de artilerie. Încã nu s-a luat ohotãrîre definitivã în legãturã cu împãrþirea Franþeiîn optsprezece unitãþi administrativ-teritoriale.��Paris 18 (30) septembrie. Scrisoarea contelui deChambord, adresatã celor doi deputaþi ai departa-mentului Hérault, respinge cu hotãrîre zvonurileconform cãrora el i-ar incrimina pe radicali,contele exprimîndu-ºi intenþiile liberale ºi de re-conciliere. Mac-Mahon, ºeful statului, l-a primitpe contele Armin51 ºi pe ambasadorul turc. PrinþulSerbiei52 pleacã în aceastã searã ºi se va opri sãviziteze tabãra de la Bourget.�

3 1Scrieri politice

�Paris 19 septembrie (1 octombrie), seara. În dis-cursul rostit la Périgueux, Gambetta s-a exprimatcã republica ar fi ieºit cîºtigãtoare din lupta cuGermania, dacã monarhiºtii n-ar fi þinut sã încheiepace. Autoritãþile locale au interzis vînzareaziarului Republicain de Dordogne, în care a fostpublicatã cuvîntarea lui Gambetta.Thiers a plecat din Lausanne ºi se întoarce la Paris.��Paris, 20 septembrie (2 octombrie). Azi dimi-neaþã Thiers a sosit la Paris. Revue de Genève afirmãcã plecarea lui Thiers din Elveþia a fost grãbitãca urmare a scrisorilor pe care le-a primit din Parisºi prin care era rugat sã se întoarcã în þarã cîtmai repede.�

*

În numãrul viitor vom analiza în amãnunþimesemnificaþia acestor foarte importante telegramedin Europa. Acum, vom spune doar cîteva cuvinte.Cele mai multe ºtiri sînt din Paris, ca ºi cum celemai banale întîmplãri din Franþa ar avea pentruEuropa o importanþã cu mult mai mare decît celemai semnificative evenimente de pe alte meleaguriale lumii. Agitaþia partidului biruitor continuã.Comisia permanentã a Adunãrii Naþionale, caresuplineºte întreaga Adunare Naþionalã în intervaluldintre sesiuni, are o activitate palidã, ºi, dupãcum atestã telegrama din 13 septembrie, la ultimaºedinþã a acesteia nu s-a întîmplat nimic deosebit.Ea pare sã ignore miºcarea actualã a principaluluipartid în favoarea restaurãrii Bourbonilor. De altfel,ea însãºi, în marea ei majoritate, este compusã dinmonarhiºti. În schimb, ºedinþele fracþiunilor dedreapta de toate nuanþele sînt pline de pasiune ºi


neliniºte. Restaurarea contelui de Chambord a fosthotãrîtã. Se mai poartã discuþii în legãturã cudrapelul: cum sã fie, tricolor sau alb? Este ceamai importantã problemã în toatã aceastã afacere.Tricolorul înseamnã recunoaºterea aºa-ziselor prin-cipii ale anului �89. Drapelul alb ar însemna rene-garea istoriei ºi întoarcerea la vremea lui Ludovical XIV-lea. Toþi monarhiºtii sperã în asta. Seconfirmã zvonurile cã la Roma unele cercuri vorsã-l convingã pe contele de Chambord sã acceptedrapelul tricolor. Dupã cum am mai spus datatrecutã, partidul continuã sã fie pe deplin convinscã totul se va rezolva numai prin decizia AdunãriiNaþionale. La popor ºi la armatã nu se gîndeºtenimeni. Aceastã convingere, aproape oarbã, a parti-dului ar putea sã dea de înþeles cã existã un sprijinsecret din partea mareºalului Mac-Mahon.

Totuºi, în toate celelalte partide franceze se factot mai mult simþite discordia ºi un fel de teamãfaþã de pregãtirile monarhiºtilor. Se scrie de foartemulte cazuri de trãdare ºi trecere de la un partid laaltul. Unii republicani aleargã la bonapartiºti (cade exemplu ziarul Avenir National), sub pretextulrealizãrii uniunii între bonapartiºti ºi republicani.În realitate, în loc sã se uneascã, bonapartiºtii ºirepublicanii îºi fac doar reproºuri unii altora ºiîºi aduc acuze jenante. Liderii republicani au ocomportare enigmaticã, pentru cã, probabil, nu ºtiuce sã facã.

Gambetta, vizitînd o parte din Franþa, nu ºtiedacã sã vorbeascã sau sã nu vorbeascã la banchete.Thiers se întoarce la Paris pentru �a începe sãacþioneze� ºi s-ar putea sã fie puþin cam tîrziu.Între timp, ziarele din Berlin, vorbind despre vizita

3 3Scrieri politice

regelui italian, confirmã în mod direct alianþadintre cele douã state împotriva �acþiunilor neliniº-titoare ale unor naþiuni�, fãcînd, bineînþeles, aluziela Franþa ºi visînd la posibila renaºtere a ideiicatolice, fapt despre care am vorbit în numãrulprecedent al revistei Grajdanin. Din telegrameleprimite reiese de asemenea cã ºi Franþa este puter-nic preocupatã de înarmare ºi de reforma forþelorsale armate.

Guvernul lui Castelar53 a început rãzboiul cuduºmanii republicii, se pare cã destul de energic,dar deocamdatã nu avem multe motive sã dãm uncredit prea mare acestor ºtiri. Se vorbeºte despreniºte lovituri puternice aplicate lui Don Carlos,însã aceste informaþii vin numai din Madrid. Estedrept cã adunarea cortesilor a pus la dispoziþianoului guvern al lui Castelar mijloace uriaºe (finan-ciare ºi dreptul de a ridica o armatã considerabilã).În afarã de asta, a fost decretatã legea marþialã,adicã pedeapsa cu moartea pentru încãlcarea disci-plinei, dar presupunem cã toate acestea au rãmas,cum se spune, mai mult pe hîrtie, iar disciplina,odatã pierdutã, nu se mai reface repede. Între timp,separatiºtii se dedau la acte cumplite în sud.Escadra oraºului Cartagena (asediat de forþele guver-namentale) a bombardat oraºul Alicante pentrua obþine bani ºi provizii. Atacul banditesc s-aînfãptuit sub privirile nepãsãtoare ale escadrelorprusacã, francezã ºi englezã. Doar cea prusacãar fi vrut sã-i împiedice pe mîrºavii bandiþi, dars-a abþinut, fiindcã escadrele francezã ºi englezãn-aveau intenþia de a acþiona ºi ele, preferîndsã rãmînã neutre. Nefericiþii locuitori ai oraºuluiAlicante i-au telegrafiat, totuºi, lordului Grandville54,


implorîndu-l sã-i ajute, însã acordul acestuia, nuse ºtie din ce motive, n-a mai venit. Hai sã spunemcã guvernul spaniol ar fi pedepsit vreunul din ora-ºele sale rãzvrãtite, dar, desigur, pentru guverneleAngliei ºi Franþei, aceºti bandiþi sînt niºte indiviziabsolut necunoscuþi. Orice lege moralã sau de altãnaturã obligã pe oricine sã împiedice înfãptuireaunei nelegiuiri, dacã ea are loc sub ochii lui ºi dacãel are puterea de a acorda ajutor.

Oraºul Alicante, lãsat singur, a ripostat deosebitde energic, cu forþe proprii, la bombardamenteleinamice, încît douã din navele bandiþilor, Mendezºi Numancia, serios avariate, au fost nevoite sã seîntoarcã la Catargena fãrã sã fi obþinut nimic. Înlegãturã cu acest atac banditesc, guvernul spaniola fãcut din nou o declaraþie înfocatã ºi locvace,recunoscînd cã este pe deplin conºtient de necesi-tatea înnãbuºirii revoltei separatiºtilor. Culmea arfi sã nu conºtientizeze o asemenea necesitate!

În sudul Spaniei îºi fac de cap comuniºtii, iar înnord, clericalii. Unii economiºti sînt convinºi cãaceastã eterogenitate a revoltei s-a produs din cauzãc\, în nord, pãmîntul este împãrþit între numeroºiproprietari mãrunþi (de unde conservatorismul,Don Carlos). Sudul þãrii aparþine aproape în între-gime marilor latifundiari, iar populaþia este aproapetotal lipsitã de pãmînt, de unde ºi proletariatul,comunismul, dorinþa de a acapara proprietatea cuforþa ºi de a o împãrþi. Cã rolul comunismului înactuala rãzmeriþã din Spania este uriaº � nu poatefi pus la îndoialã.

3 5Scrieri politice

1 octombrie 1873

Îi invitãm pe cititorii noºtri sã citeascã în numãrulde azi al revistei Grajdanin articolul colaborato-rului nostru Z.Z, Despre lupta statului cu bisericaîn Germania55. Este o continuare a articolului cuacela[i nume publicat în numãrul 34 al revistei ºiaduce în atenþia publicului cititor ultimele noutãþiîn legãturã cu aceastã luptã fatalã. Deºi se pare cãîn momentul de faþã interesul politic se focalizeazãasupra unui alt colþ al Europei, articolul colabo-ratorului nostru atinge tocmai acel punct important,fundamental, în jurul cãruia, în vremurile noastre,oscileazã parcã întreg viitorul politic al Europei.Nu-i vorba doar de lupta catolicismului roman ºi aideii romane pentru supremaþia universalã (ideecare va dispãrea, poate, doar odatã cu sfîrºitullumii), ci, într-un stadiu embrionar, de lupta cre-dinþei cu ateismul, de lupta principiului creºtin cunoul principiu viitor al noii societãþi care va sãvinã, societate care viseazã sã-ºi punã tronul înlocul tronului Divin. Prinþul Bismarck, desigur,fãrã sã fie prea conºtient de asta, prin poziþia sadispreþuitoare ºi despoticã faþã de bisericã în noulºi colosalul imperiu, la întemeierea cãruia ºi-a aduso contribuþie atît de mare prin politica sa de �sîngeºi fier�, parcã dã mîna cu noii oameni, cu ateii ºisocialiºtii. Sã ne amintim de dictonul atribuit con-telui de Chambord în legãturã cu tenacele prinþ:�Trebuie lãsat în pace ºi va distruge singur ceea cea creat�. Considerãm cã aceastã colosalã expresiea fost rostitã de contele de Chambord tot cu ooarecare dozã de inconºtienþã, cel puþin într-un


sens politic ceva mai restrîns. Nu ne vine a crede,judecînd dupã fapte, cã astfel de gînduri îi pottrece prin cap contelui de Chambord.

Din nou vom face loc mai jos unui mare numãrde telegrame politice sosite din Europa în decursulîntregii sãptãmîni, care, iarãºi, sînt aproape toateprimite de la Paris. Este în afara oricãrui dubiu cãîn Europa, de aproape o sutã de ani, totul începecu Franþa ºi, se pare, aceastã realitate se va menþineîncã mult timp. Existã cauze pentru asta. De altfel,în ciuda abundenþei telegramelor, sînt prea puþinelucruri noi ºi esenþiale. Ne-am oprit asupra tur-neului regelui italian la Viena ºi Berlin, care agenerat un entuziasm imens, ºi la nemþi ºi laitalieni. Regele s-a întors de o sãptãmînã în Italia,însoþit de declaraþii fierbinþi de prietenie din parteaîmpãratului german ºi a familiei sale. La rîndulsãu, regele a conferit ordinul de l�Anunciade56 (careconsfinþeºte titlul de vãr al regelui) fiului cel mareal moºtenitorului tronului57, feldmareºalului Moltke58

ºi primului ministru Roon59. Prinþul Bismarck, careavea deja acest ordin, a primit din mîna regeluiportretul acestuia în acuarelã. Telegrama anunþãcã la Roma, pe 21 septembrie, la împlinirea unuian de la plebiscitul prin care Regiunea Bisericiia fost alipitã la regatul italian60, au fost organizatede poporul cuprins de exaltare jocuri de artificiiºi, din focuri aprinse, s-a alcãtuit un tabloucare-i reprezenta pe împãratul Austriei, pe cel alGermaniei ºi pe regele Italiei strîngîndu-ºi mîinile.Astfel, italienii îºi dau foarte bine seama ºi sîntsatisfãcuþi cã au rupt pentru mult timp legãturilelor vechi (catolice) cu extremul Occident alEuropei ºi cã s-au apropiat de principiul german

3 7Scrieri politice

(protestant). În orice caz, susþinerea politicã aregatului italian era deocamdatã asiguratã destul desolid. Despãrþindu-se pentru totdeauna de colosalaidee romano-catolicã a dominaþiei universale apapei, moºtenitã direct din ideea dominaþiei mon-diale a Romei antice, italienii îºi privesc destinulcu ochii mult îngustaþi, în schimb într-un modpozitiv ºi materialist, ºi, în ciuda prozaismuluipreocupãrii lor, se zbat necontenit pentru a-ºiasigura viitoarea fericire mic-burghezã sub steagulItaliei reunite într-un regat unitar ºi constituþional.Se prea poate ca sã fi ales calea cea bunã. Totuldepinde de geniul poporului, de mãsura în care seapreciazã corect ºi are conºtiinþã de sine. În acestcaz, parcã sare în ochi o analogie stranie ºi nu preaîndepãrtatã între italienii contemporani ºi noii loraliaþi, germanii. Aceºti cetãþeni cinstiþi, care pri-veau extaziaþi la tabloul sus-amintit, terminînd-ocu papa în scopul consolidãrii nou-creatului lorregat italian, ºi-au jertfit într-un fel o parte dinsentimentul religios, ca ºi nemþii, care � tot înscopul consolidãrii noului lor imperiu colosal �aplaudã acum exaltaþi noile legi cu privire la bise-ricã, emise de prinþul Bismarck.

Analizînd toate telegramele pariziene, ajungem,fãrã voie, la o concluzie inevitabilã: cã în Franþa,se pare, republicii îi vine sfîrºitul. Adicã nu repu-blicii de acum, ci �principiul� ei. ªi dacã de dataaceasta ea nu-i va rezista lui Chambord, e posibilsã nu mai renascã niciodatã în Franþa. De altfel,nu Chambord este cheia problemei; contele deChambord, chiar dacã-i greu de presupus, s-arputea sã nu ajungã rege. Dar republica nu maipoate exista în continuare, fiindcã tuturor în Franþa


li s-a fãcut lehamite de ea. ªi, în fond, ce reprezintãrepublica lui Thiers, care are cei mai mulþi adepþiîn întregul partid republican francez? Însuºi Thiersa calificat nu o datã republica sa drept �indispen-sabilã în primul rînd pentru cã acum în Franþanu poate exista un alt guvern sau un alt partid�.Aceastã calitate negativã nu poate satisface Franþaobositã, avidã de ordine cu orice preþ ºi de o forþãcare s-o menþinã. ªi cu atît mai mult, cu cît aceastãformã negativistã ºi, probabil, unicã de guvernareîn Franþa de azi nu eliminã celelalte partide; leincitã ºi le iritã tocmai prin negativismul ei; cãcifiecare alt partid este, dimpotrivã, convins cã ducecu sine ceva pozitiv ºi definitiv pentru Franþa, încomparaþie cu republica negativistã. Sã defineºtirepublica aºa cum o defineºte Thiers înseamnã sãnu crezi în ea. Iatã de ce fiecare francez priveºterepublica, fãrã voia sa, doar ca pe ceva tranzitoriu,aproape ca pe un rãu mai mult sau mai puþininevitabil. Situaþia este insuportabilã ºi trebuie sãse rezolve de la sine. Ar mai fi putut sã reziste cuThiers în frunte, pentru cã Thiers a fost o forþã;mai ales cã Thiers ºi nu republica lui era totul. Însãacum Thiers nu mai este o forþã. Bineînþeles cã elîncã nu-ºi dã seama de asta; prea puþin timp atrecut de cînd nu mai e în fruntea Franþei! Dar întimp ce a stat ºi a fãcut pregãtiri, momentul azburat pentru totdeauna. Fãrã îndoialã, va fi osurprizã pentru el sã afle acum, dintr-odatã, cãnu-i decît o importantã figurã istoricã, debarcat\definitiv în domeniul istoriei, iar dupã asta � nimicaltceva. Probabil cã o va afla cît de curînd.

Cel mai sigur e cã n-o sã-i vinã a crede ºide aceea cu atît mai amarã îi va fi dezamãgirea.

3 9Scrieri politice

Nimeni nu poate fi de acord aºa, din senin, cuabsoluta sa inutilitate. Acum s-a întors la Paris (dinGeneva) ºi e gata sã acþioneze la modul serios:cam prea mult a durat plimbarea sa. S-a postatîn fruntea opoziþiei, care combate majoritatea dinAdunarea Naþionalã, ºi, în eventualitatea catastrofeiapropiate a proclamãrii Franþei drept regat, se pre-gãteºte sã ia conducerea mai întîi a centrului-stînga(locul preferat al lui Thiers în camera deputaþilor),apoi, dacã va fi posibil, a aripii de stînga din cadrulcentrului de dreapta ºi, la urmã, dacã va aveaposibilitatea, a întregii stîngi a Adunãrii. Subor-donarea de cãtre Thiers a întregii aripi stîngi aAdunãrii pare posibilã. Se aude cã extrema stîngãi-a ºi trimis un împuternicit ca sã-i spunã cã nu vaintra în polemicã ºi-l va alege drept lider. Cu toatecã nu scrie nicãieri despre asta, ni se pare cã înaceastã decizie a extremei stîngi se simte mînaabilã a inteligentului Gambetta. Însã acestepreparative, cu siguranþã, nu vor fi încununate desucces: la momentul crucial, nu numai mulþi depu-taþi de centru, dar ºi cei de stînga nu vor îndrãznisã nu-ºi dea votul contelui de Chambord, dacãtotul va începe ºi se va sfîrºi, cum presupune toatãlumea, doar cu hotãrîrea Adunãrii Naþionale. Chiarºi în acest caz e greu de presupus cã se va ajungela dezbateri în Adunare: legitimiºtii sînt imper-tinenþi ºi vor acþiona cu neobrãzare, în forþã, ºichiar, poate, nu-i vor permite nici lui Thiers sãvorbeascã (iar el îºi pregãteºte probabil un discursextraordinar). De pe acum, legitimiºtii afirmã sus ºitare cã, în ziua aceea crucialã, Adunarea Naþionalãtrebuie sã fie încercuitã de armatã. Ca întotdeauna,nimeni nu se gîndeºte la mareºalul-preºedinte, iar


legitimiºtii sînt întru totul convinºi de docilitatealui. Dar ce se va întîmpla dacã într-adevãr mare-ºalul nu e decît un soldat cinstit? Atunci, desigur,contele de Chambord va fi încoronat� pentrucîteva zile. Adepþii sãi nici nu vor sã ºtie ce se vaîntîmpla a doua zi dupã încoronare: vor doar sãocupe locul ºi atît. Este edificatoare expresia con-telui de Chambord, care îi scria unui deputat cã �nuse poate imagina fi rege al unui partid oarecare�.Ce-ºi imagineazã el cã va fi dupã asta?

În Spania � nici o ameliorare, dimpotrivã, totule mai rãu. Madridul se laudã cã Don Carlos eaproape distrus; dar, cu siguranþã, în aceste afir-maþii nu-i nici urmã de adevãr. În sudul Spanieisituaþia este din ce în ce mai rea, iar lîngãCartagena trupele guvernamentale trec în tabãrainsurgenþilor. În loc de o sutã de milioane, guvernula reuºit sã gãseascã un împrumut doar de zecemilioane de reali. S-a hotãrît procurarea banilor cuorice preþ, prin contribuþii ºi taxe. În adunareacortesilor sînt disensiuni ºi marea lor majoritatepãrãseºte guvernul. Se vor proclama, probabil,multe pronunciamiento61 noi62�

8 octombrie 1873

Transcriem comentariile cotidianului englezDaily News63 în legãturã cu recentele evenimentedin Franþa:

�Existã semne cã în Franþa se pune la cale o nouãloviturã de stat, care este cu atît mai ilegalã, cu cîtse realizeazã sub acoperirea formelor ºi autoritã-þilor parlamentare. Însã Adunarea de la Versaillesnu poate fi nicidecum consideratã parlament. A

4 1Scrieri politice

încetat sã fie parlament din clipa în care, aro-gîndu-ºi suprema responsabilitate guvernamentalã,a frustrat alegãtorii ºi þara de orice rãspundere.Acum nu este decît o oligarhie iresponsabilã ºiindependentã, care se menþine la putere, abuzîndde prerogativele ce i-au fost încredinþate.�

ªi, în continuare, despre contele de Chambord:

�Dupã toate aparenþele, pretendentul la tronulFranþei este un om onest, deºi se aflã în eroare.Dacã existã un punct asupra cãruia n-ar trebui sãcedeze pentru nimic în lume, acesta e, desigur,problema drapelului alb... Se spune, de altfel, cã afost stipulatã condiþia ataºãrii pe drapelul naþionala unei panglici albe sau a unui panaº alb. Dar ce rostmai are simbolul, dacã este suprimatã cauza pe careel o reprezintã? Contele de Chambord însuºi nueste altceva decît un simbol. În afara monarhieitradiþionale, a cãrei emblemã este gata s-o sacrifice,el n-are nici o valoare. Adoptînd drapelul revoluþiei,el devine fie un monarh creat de revoluþie, fieacceptã prefãcãtoria� Sã accepþi constituþia nu esteprea greu: pentru asta este de ajuns un singurminut, o trãsãturã din condei, dar sã fii toatã viaþaloial constituþiei, sã-i respecþi litera ºi spiritul încele mai diferite condiþii ºi circumstanþe, s-o res-pecþi mulþi ani la rînd este o problem\, o încercareîn decursul cãreia contele de Chambord s-ar puteafoarte uºor abate din drum, datoritã anumitorinfluenþe. E greu sã-þi schimbi natura: educaþia,relaþiile, tabieturile, convingerile adînc înrãdãci-nate trebuie sã învingã fermitatea iniþialã, în pofidasinceritãþii intenþiei� Dacã îºi va trãda proprianaturã, contele de Chambord va fi fidel Franþei?Noi nu-l credem în stare de perfidie; dar el ºi-a


arãtat slãbiciunea, care este o ispitã ºi un pericol destat� Adunarea nu poate decît sã-l facã pe contelede Chambord doar rege al Adunãrii, dar nu e capa-bilã sã-i înrãdãcineze puterea în solul francez.Ducele Broglie64 ºi prietenii sãi îºi imagineazã cãceea ce a fost posibil în 1789 ar fi posibil ºi în 1873.Ei fac abstracþie de un întreg secol ºi de ordineapublicã instauratã de acest secol în Franþa� ªcoala«restauratorilor istoriei» (ducele Broglie este repre-zentantul ei tipic) este compusã în întregime dinrevoluþionari-pedanþi ale cãror planuri se reduc la«vechea noutate». Ei sînt anticari, nu conservatori.�

Alãturi de articolul din Daily News reproducem,tot fragmentar, cîteva opinii pe aceeaºi temã,extrem de caracteristice, iar în clipa de faþã deosebitde remarcabile, ale lui Louis Veuillot65, apãrute înrevista iezuitã Univers:

�Bãtrînii hughenoþi66 rãmaºi credincioºi lui Henrical IV-lea spuneau cîndva, pentru a-i scuza deviereade la protestantism: «Paris vaut bien une messe(Parisul meritã o liturghie)»67. În jurul lui Henrical V-lea68 roiesc acum politicieni de aceeaºi facturãºi încearcã sã-l convingã în acelaºi fel cã «Parisulmeritã ca el sã intre un pic în cîrdãºie cu revo-luþia»... În ce-i priveºte, nimic mai simplu. Regele,totuºi, are altã pãrere. Ceea ce este de fãcut, spuneel, nu poate fi fãcut altfel decît la dorinþa tuturor ºicu ajutorul tuturor, sub conducerea liderului alesde cãtre toþi. Eu sînt omul care-i uneºte acum pe toþiºi-i dezbinã cel mai puþin. Însã în mîinile voastream sã fiu doar asemeni vouã, dar imediat voi ajungeîn dezacord ºi cu voi, ºi cu mine însumi�.

�Politicienii-intriganþi îl contrazic ºi susþin cã nupoporul a fost creat pentru rege, ci regele pentru

4 3Scrieri politice

popor. Regele le rãspunde cã aºa crede ºi el ºi deaceea nu renunþã la dificila meserie de rege, meseriasa ereditarã, dar cã ei nu sînt nicidecum poporul ºinu-l reprezintã pe rege [i, dacã s-ar da pe mînapartidului lor, nu-ºi va îndeplini nici obligaþia pecare o are faþã de sine însuºi, nici faþã de popor. Eiîi replicã din nou; dar regele anunþã în sfîrºit cã etimpul sã punã capãt discuþiei ºi el nu-i precupeþ.�

�Cam aºa stau lucrurile acum: regele tace ºi vizi-tatorii pleacã fãrã sã fi obþinut nimic. Acum esteclar cã Henric al V-lea nu ºi-a trãdat cu nimicprogramul iniþial. Aici nu-i vorba de mãrinimie, cide convingere. Anarhia nu poate fi vindecatã decîtprin monarhie, care este destinul firesc alfrancezilor� Doar monarhia poate învia pentrutotdeauna ordinea în Franþa, orice alt sistem deguvernare fiind util doar pentru un timp, chiar ºiîn cazul în care ar înregistra succese. Doar submonarhie Franþa s-a simþit liberã, exact ca un omsãnãtos care trãieºte în concordanþã cu tempera-mentul sãu. Henric al V-lea spune: «Eu însemnmult ºi pot face multe, rãmînînd credincios princi-piului cãruia îi servesc drept reprezentant. Însã înafara acestui principiu nu sînt nimic, îmi pierdputerea de a întreprinde ceva ºi, în acest caz,desigur, n-am sã vã pot ajuta. Prin ataºamentul faþãde principiul meu, voi vindeca atmosfera otrãvitãcare sufocã Franþa; renunþînd la principiul meu,voi deveni unul din acele dopuri cu care, iatã, de osutã de ani încoace, vã astupaþi gãurile, schim-bîndu-le mereu ºi înlocuindu-le. Rãmîneþi cudl Broglie sau readuceþi-l pe dl Thiers, ori � dece nu? � încercaþi cu dl Gambetta, iar pe minelãsaþi-mã în pace. Vã speriaþi de steagul meu;degeaba. În tot cazul, n-am sã renunþ la el ºi trebuiesã înþelegeþi cã am dreptate� Nu-i o bravadã, nu-i


un capriciu. E o necesitate, fie ºi doar din punctde vedere politic� Acest drapel este simbolulprincipiului meu. Cînd îl veþi adopta cu toþii, am sãînþeleg cã am ajuns la reconciliere, la o concilieresincerã, cã aþi uitat de toate supãrãrile voastre ºiîmi iertaþi tot rãul pe care mi l-aþi pricinuit. Dacãmi-aº trãda steagul ºi l-aº adopta pe al vostru, voin-aþi putea sã mã respectaþi. V-aþi uita la mine cumse uitã învingãtorii la cel învins. Mi-aþi aminti înfiecare clipã de sîngele înaintaºilor mei, pe carel-aþi fãcut sã curgã pe eºafod69, iar pe mine m-aþiacuza clipã de clipã cã nu-l uit. Nu cer decît ceeace-mi pretinde onoarea, iar onoarea mea este ºi avoastrã. De ce vreþi ca, urcîndu-mã pe tron, sã amînfãþiºarea unui pãcãtos care se cãieºte? Nu v-amcerut nimic, nu v-am cerut nici o favoare; acced latron în virtutea unui drept legitim, nu prin forþã, nucu sabia în mînã. Întrucît dreptul meu a coincis cudorinþa voastrã, atunci ºi steagul cu care mã întorcºi pe care îl detestaþi pînã ºi în clipa de faþã trebuiesã fie din acest moment la fel de iubit ºi de gloriospentru voi, cum este pentru mine. Altfel nu se poate.În astfel de reconcilieri, demnitatea personalã ºiadevãrul trebuie puse mai presus de orice. Nu sîntnici pe departe un pãcãtos care se cãieºte, dar nusînt nici hoþ. Se cade oare sã fur steagul napoleonianºi sã risc o asemenea acuza]ie? Îi cedez caseiNapoleon steagul ei, de la Arcole ºi pînã la Sedan70.Steagului alb îi este suficientã ºi propria glorie. Fieca el sã pãtrundã în Franþa fãrã sã lupte cu franceziiºi acest marº va fi cea mai înaltã glorie a sa.»�

�Iatã cum ar putea sã vorbeascã Henric al V-lea,adaugã Louis Veuillot, însã el tace, ºi aºa e ºi maibine. La ce bun sã explici ceea ce Franþa înþelegeºi fãrã explicaþii? Cauza sa va triumfa fãrãdiscursuri� Monarhie sau anarhie, monarh sau

4 5Scrieri politice

nimic! Aceastã coroanã, care este necesarã pentrusalvarea noastrã, nu-i nicidecum chiar atît de nece-sarã pentru gloria sa. El poate sã ºi-o punã cu gloriepe cap, dar cu mai multã glorie o poate refuzapentru a nu-ºi pãta onoarea. Niciodatã n-a existato situaþie mai fericitã pentru destinele oamenilor,mai promiþãtoare ºi mai suveranã. Acest învingãtornu are nevoie nici de armatã, nici de sfaturi. Nu aresoldaþi, nu are comori, nu are complotiºti. El îºi vaatinge þelul în ciuda numeroaselor obstacole dificileºi nu va rãmîne dator nimãnui pentru asta, nimeninu va avea dreptul sã-l acuze de ingratitudine. Vaintra fãrã vãrsare de sînge, de unul singur, cu acelaºidrapel cu care a fost izgonit.�

*

Ambele comentarii despre contele de Chambord,publicate în douã ziare europene atît de diferiteunul de celãlalt, sînt extrem de interesante. Înesenþa problemei, ele sînt cam de aceeaºi pãrere.Daily News se indigneazã doar pentru faptul cãChambord a manifestat slãbiciune ºi a fãcut con-cesii. Louis Veuillot afirmã cã n-a fost vorba denici un fel de concesii, cã, dimpotrivã, contele estevizitat tot timpul de emisari de la Paris ca sã-ismulgã o concesie cît de micã, dar cã �regelecontinuã sã pãstreze tãcerea�. Informaþiile lui LouisVeuillot se pare cã sînt mai exacte decît celelalte.

Uniunea tuturor partidelor de dreapta, speriatãde miºcarea surprinzãtoare a întregului partid repu-blican din Adunarea Naþionalã, care manifestã înultimul timp o activitate extrem de energicã, pregã-tindu-se sã le riposteze monarhiºtilor, a numit ocomisie finalã sub preºedinþia lui Changarnier71,


pentru a se înþelege asupra ultimelor propuneri ceurmeazã a fi fãcute contelui de Chambord, astfelîncît rãspunsul primit la ele sã fie definitiv).ªedinþele tuturor acestor comisii se desfãºoarã,bineînþeles, în cel mai desãvîrºit secret dar, cutoate acestea, rezultatele se ºtiu. Este cunoscut, deexemplu, faptul cã acordul întregii aripi drepte ºi acentrului-dreapta continuã sã fie de nezdruncinat.Se mai ºtie cã ultima delegaþie a ºi fost trimisã lacontele de Chambord cu propunerile definitive.Aceastã delegaþie trebuie sã se înapoieze cît decurînd cu rezultatul final. Este demnã de luat înseamã ºtirea, cu totul corectã, se pare, apãrutã înultimele ziare primite, conform cãreia, în cazulcînd contele de Chambord refuzã categoric sãadopte drapelul tricolor, uniunea tuturor partidelorva continua sã existe ºi dupã pierderea tuturorsperanþelor de a proclama monarhia. A circulat unzvon, destul de stupid, cã ºi în acest caz se vaproclama monarhia, iar rege va fi contele de Paris.Mult mai exactã, dupã pãrerea noastrã, este o altãinformaþie, conform cãreia monarhiºtii din Adunare,în cazul unui rãspuns nesatisfãcãtor al contelui deChambord, imediat dupã convocarea Adunãrii (pe5 noiembrie), vor proclama necesitatea de a seprelungi mandatul mareºalului Mac-Mahon, dar,evident, fãrã a mai proclama republica. Astfel,aceastã inacceptabilã ordine a lucrurilor se va pre-lungi sine die: adicã nu va fi nici o asigurarepentru Franþa, ci pãstratã o incertitudine, cît încãse mai poate, cu baionetele; aceeaºi luptã acerbãîntre partide; nici monarhie, nici republicã. ªi toateacestea cu singurul scop de a amîna cît mai multdizolvarea Adunãrii Naþionale ºi pãstrarea pentru

4 7Scrieri politice

cît mai multã vreme a prerogativelor acesteia. Celmai probabil e cã aºa se va ºi întîmpla, dar ni separe imposibil ca legitimiºtii sã renunþe, mãcarpentru un timp, la contele de Chambord, în cazulcînd el va refuza compromisurile. Îl vor accepta ºifãrã concesii, îl vor accepta chiar ºi cu drapelulalb, fiindcã lucrurile au mers prea departe, iarpartidul monarhist este iritat ºi înfierbîntat lamaximum. Se prea poate sã se gãseascã o soluþiepentru pãstrarea coaliþiei din Adunare, chiar ºi încazul acceptãrii drapelului alb. Existã cîteva indiciiîn acest sens, de pildã articolul lui Louis Veuillot.Aceasta este pãrerea revistei Univers, cea maimonarhistã publicaþie din Franþa ºi, bineînþeles alui Louis Veuillot, cea mai supusã slugã a luiHenric al V-lea. Tonul articolului sãu este extremde ridicat. Dar dacã pretendentul, dupã opiniaziarului Daily News, s-a decis deja sã facã niºtecompromisuri, atunci cum i-ar putea fi favorabilarticolul din Univers? Reiese cã cei din tabãralegitimiºtilor sînt deja convinºi de posibilitateaînscãunãrii contelui de Chambord chiar ºi fãrãconcesii din partea acestuia sau, mai bine spus, înorice condiþii. Un singur fapt rãmîne limpede: nuexistã nici un fel de informaþii privind hotãrîreadefinitivã a contelui de Chambord. Preºedinteleconsiliul de miniºtri, ducele Broglie, la un banchetdat la Neville-Dubone, cu ocazia inaugurãrii uneinoi cãi ferate, a rostit un discurs, în care a declaratpe faþã cã este monarhist, cã Adunarea Naþionalãare dreptul de a proclama acea formã de guver-nãmînt pe care o va considera potrivitã pentruFranþa (adicã monarhia), ca urmare a investiriiAdunãrii cu puterea constitutivã, dînd în acelaºi


timp asigurãri cã �formele organizãrii civile, atîtde preþioase pentru noi toþi, vor rãmîne intan-gibile�. Cu alte cuvinte, el promitea cã Chambordva accepta drapelul tricolor ºi principiile anului�89. Toatã lumea ºtie cã ducele Broglie este unuldin primii propagandiºti ai restaurãrii monarhiei ºicã nu face altceva decît cã depune toate diligenþelepentru a-i pune pe toþi de acord ºi a le face tuturorpe plac, adicã pentru ca Chambord sã acceptetricolorul. Dar mai interesant decît orice este faptulcã un membru al guvernului republican, preºedin-tele consiliului de miniºtri, ºi-a permis sã fie atîtde sincer într-o adunare publicã, declarînd pe faþãcã este pentru monarhie. Aceastã �faptã frivolã� aducelui, cum au calificat-o unele ziare, este ceamai concludentã dovadã a încrederii depline, oarbea monarhiºtilor cã victoria va fi de partea lor. Altfelo persoanã cu o funcþie de stat atît de înaltã nuºi-ar fi permis sã facã o astfel de afirmaþie.

Într-un cuvînt, în viitorul cel mai apropiat, pestevreo trei sãptãmîni, se pot întîmpla extraordinarde multe lucruri ºi chiar absolut surprinzãtoare,pentru cã ºi cea mai neînsemnatã întîmplare inter-venitã în derularea normalã a evenimentelor poateschimba pentru o bucatã de vreme cursul istoriei.Veuillot, în imaginea pe care i-a schiþat-o lui Henrical V-lea, ne-a oferit un tip superior. Se poateîntîmpla ca Chambord sã renunþe într-adevãr latron ca sã-ºi respecte principiile. Tot la fel de binese poate întîmpla, în pofida drapelului, ca Adunareasã voteze candidatura ºi sã obþinã o oarecare majo-ritate, de la unu pînã la zece voturi, iar el sã refuzetronul din pricina jenantei majoritãþi nesemnifica-tive a celor care l-au ales. Se poate ca iezuiþii sã-l

4 9Scrieri politice

liniºteascã pe loc în acest caz ºi primul care li se vaalãtura va fi Louis Veuillot, demonstrîndu-i con-telui de Chambord cã nu trebuie sã dea cu piciorulunui asemenea ºanse, cã poporul s-a dezobiºnuitde monarhie, cã este necioplit, chiar nebotezat, ºicã, chiar dacã s-ar împotrivi ºi s-ar revolta, trebuieprofitat de docilitatea mareºalului Mac-Mahon ºide hotãrîrea Adunãrii Naþionale, pentru a accede latron cu orice preþ, mãcar ºi pentru a boteza acestpopor prost ºi stupid ºi pentru a-l obliga, fie [i cuforþa, sã devinã religios ºi fericit, cã asta estevocaþia monarhiei constituþionale, cã e un fel decruciadã etc., etc. Nouã ne-ar plãcea mai mult dacãChambord n-ar abdica de la principiile sale ºi arrefuza tronul, ne-ar plãcea numai pentru cã altru-iºtilor din lumea asta li s-ar mai adãuga unul, iarlumea are nevoie acutã sã vadã cît mai mulþi oamenidemni de respect. În sfîrºit, se poate întîmpla ca înmomentul decisiv sã cîºtige republicanii ºi atuncise va dizolva Adunarea, iar în locul ei se va alegealta, care va proclama republica pentru totdeauna.Vom lãsa la o parte pentru cîtva timp aceste amã-nunte, toate aceste argumente pro ºi contra, ºi vomîncerca sã clarificãm o problemã interesantã, multmai generalã, care ne preocupã în mod deosebit înmomentul de faþã.

Sã presupunem mai întîi cã Chambord s-a urcatdeja pe tron, republicanii sînt învinºi, Mac-Mahondocil, þara se liniºteºte încetul cu încetul, mãcar înaparenþã, ºi, în sfîrºit, lucrurile merg destul debine pe noul fãgaº. Astfel, eliminãm chiar ºi �ziuade mîine�. Doar unii legitimiºti ne dau asigurãri cã�în tot cazul, contele de Chambord le va oferifrancezilor vreo 18 ani de liniºte ºi pace�. Noi am


fi de acord ºi numai cu vreo cîþiva ani de liniºte,dacã nu cu optsprezece. Problema e: ce va urma?În ce fel vor fi orînduite destinele Franþei, chiar cuChambord urcat pe tron, în ce mod se vor liniºtiEuropa ºi lumea?

Aceasta este întrebarea. Veuillot ne asigurã cãpunctul forte al pretendentului este sã nu se abatãcu nici un milimetru de la principiile sale ºi cãnumai în acest caz îi rãmîne intactã posibilitatea dea salva ºi liniºti Franþa. Da, dar ce anume va facenoul rege pentru a salva Franþa ºi, în acest caz, ceanume înseamnã cuvîntul posibilitate?

Esenþa principiilor contelui de Chambord constã,mai întîi de toate, în faptul cã puterea lui estelegitimã; mai departe urmeazã o confuzie atît demare, încît nu mai înþelegi cum pot exista în reali-tate niºte lucruri atît de ideale. Adicã, sã zicem,sînt prea clare ºi neideale toate resorturile careîmping acum întregul partid sã proclame monar-hia; însã Henric al V-lea ºi toþi cei care gîndesc lafel ca el (cãci trebuie sã fie ºi din aceºtia printreadepþii sãi) sînt apariþii absolut fantastice. Nu-ivorba de faptul cã regele însuºi va fi convins delegitimitatea puterii sale, ci de faptul cã toþifrancezii trebuie sã creadã acest lucru. Dacã s-arîntîmpla aºa ceva, Franþa n-ar mai avea ce sã-ºidoreascã; ar fi din nou puternicã, pentru primadatã unitã într-un singur tot pe întreg parcursulsecolului, ar fi fericitã ºi liberã în cel mai înaltgrad. Împãratul Napoleon al III-lea, de-a lungulîntregii sale domnii, a fost nevoit sã-ºi canalizezetoate eforturile în direcþia consolidãrii ºi înrãdã-cinãrii dinastiei sale în Franþa. Dacã ar fi fost scutitde aceastã fatalã ºi neîntreruptã grijã, probabil cã

5 1Scrieri politice

ar fi rezistat la tron ºi nu s-ar fi ajuns la catastrofade la Sedan. Însã, urmãrind acest þel fatal, a fostnevoit sã întreprindã multe acþiuni ce nu aveaudrept scop fericirea Franþei, ci doar consolidareacasei Napoleon. Francezii înþelegeau bine acestlucru, întrucît aproape toate actele iniþiate nu numaicã nu erau pentru fericirea Franþei, ci chiar spreevidenta ei nefericire. Astfel, chiar în pofida extra-ordinarei aureole de glorie ºi forþã, francezii aucontinuat sã se simtã, în tot decursul domniei luiNapoleon al III-lea, într-o stare nedefinitã ºi insta-bilã; cãci, dacã însuºi conducãtorul guvernului nucredea în stabilitatea puterii sale, cu atît mai puþinputeau crede francezii. Însã, dacã se va întîmplaminunea ca în cele din urmã toþi sã creadã înlegitimitatea puterii contelui de Chambord ºi el,prin urmare, va fi cu totul scutit de grija fatalã a luiNapoleon al III-lea, atunci, desigur, toate þelurilevor fi atinse. Regele, vãzînd cã supuºii cred în el,nu poate sã nu aibã ºi el încredere în ei. Atunci,fãrã sã se mai teamã de comploturi ºi vicleºuguriîndreptate împotriva sa, le-ar da supuºilor sãi toatelibertãþile: a presei, a întrunirilor, a administraþieilocale, libertatea de a trãi, libertatea de a introducechiar ºi comunismul, numai cu condiþia ca toateacestea sã nu dãuneze întregului, tuturor. Dar unasemenea consens este un ideal imposibil de reali-zat. Nu vom repeta opiniile din Daily News sau dinTimes, pe cele ale lui Thiers sau Tocqueville72 dinrecentul sãu discurs, în care susþinea cã Franþa esteo þarã preponderent democraticã ºi de aceea aicilegitimismul este imposibil. Democratismul fran-cez, pe parcursul întregului secol, a fost obiectulunor mari dezbateri ºi problema n-a fost nici pe


departe rezolvatã. Nu vom aminti decît faptul cã înFranþa s-a înrãdãcinat o pãrere preconceputã desprevechea monarhie, dupã ce oamenii s-au dezobiºnuitde un secol de ea, cãpãtînd noi deprinderi pe par-cursul a ºase-ºapte generaþii care au trãit dupãmonarhie, iar poporul, poporul simplu a uitat cudesãvîrºire de vechea monarhie ºi, neavînd despreea nici o idee precisã, probabil cã acum nu înþe-lege: pentru ce sã-i jure credinþã lui Chambord,sã-i presare drumul cu flori ºi sã sãrute copitelecalului sãu alb? Contele de Chambord a declaratcã el nu este regele unui partid ºi cã, prin urmare,vrea sã fie ales de toþi. Însã visul lui e pe de-a-ntre-gul fantastic pentru cã, se pare, are într-adevãrdeplina convingere cã o asemenea alegere esteposibilã! �Francezii nu pot fi fericiþi dacã nucad cu toþii de acord asupra legitimitãþii puteriiregelui�, spun legitimiºtii. Fie, dar cum sã obþiiacest acord general, cum sã sari peste aceºti o sutãde ani? Totul e un fel de vis. Repetãm: toþi cei celuptã sã proclame monarhia sînt de înþeles; darcontele de Chambord, care crede cu sinceritate cãar putea fi dorit de toatã lumea ºi cã nu este omulunui partid, îþi creeazã, fãrã voie, impresia unuiom cu mintea tulburatã.

Legitimiºtii care nu acþioneazã la întîmplare,doar ca sã-ºi asigure un loc, ºi cei care nu fac partedin tabãra clericalilor (aceºtia îºi urmãresc scopu-rile lor deosebite, speciale, þintesc un status instatus * al lor) trebuie sã aibã un plan raþional,doar nu vor fi crezînd cu adevãrat într-un mira-culos acord general, care sã pice de-a gata, pe

* Stat în stat (lat.).

5 3Scrieri politice

neaºteptate, de undeva din cer. Dacã-i aºa, atuncicare-i planul? Nu-i suficient sã intri în Franþa, sãurci pe tron, înconjurat de baionetele docile ale luiMac-Mahon, ºi sã începi sã domneºti; trebuie sãºi faci ceva. Trebuie sã aduci o idee nouã, sã spuiun cuvînt nou care într-adevãr sã aibã puterea de aintra în luptã cu spiritul rãu al unui întreg secol dediscordii, de anarhie ºi de revoluþii franceze fãrãnici un rost. Observaþi cã acest spirit rãu aduce cusine o credinþã pãtimaºã ºi, prin urmare, nu acþio-neazã doar prin paralizia negãrii, ci prin ispitacelor mai atrãgãtoare promisiuni: el aduce o nouãcredinþã anticreºtinã, adicã îi aduce societãþii niºteprincipii morale noi; susþine cã poate reconstruidin temelii întreaga lume, cã îi va face pe toþi egaliºi fericiþi ºi cã va finaliza pentru eternitate strãve-chiul turn al Babilonului, aºezîndu-i ultima piatrã.Printre adepþii acestei credinþe se numãrã oamenidin pãturile superioare ale intelectualitãþii; cred înea, de asemenea, toþi cei �mici ºi orfani�, trudiþi ºiîmpovãraþi, care au obosit sã mai aºtepte împãrãþialui Hristos; toþi cei cãrora li s-au refuzat bunurilepãmînteºti, toþi nevoiaºii (care, în Franþa, se numãrãcu milioanele) ºi, toate acestea, sînt aproape, �lauºã�. Prin urmare, contele de Chambord trebuieneapãrat sã spunã ºi sã facã ceva. Altfel ce rost aresã mai vinã? ªi, în fond, ce se va întîmpla înrealitate? Cel mai probabil, se va popula ºi se varenova suburbia Saint-Germain73, se vor îmbogãþiipopii, vor apãrea viconþii ºi marchizii. Vor ieºimode noi, o mulþime de noi vorbe de spirit, vaapãrea ceva inedit în eticheta curþii ºi toate celelaltecurþi europene se vor grãbi sã imite aceste noutãþi,vor ap\rea inovaþii în ceea ce priveºte balurile ºi


baletul, vor ap\rea bomboane noi ºi noi bucãtari.În minuscula camerã a deputaþilor, cãreia i se vorda niºte fãrîmituri ale puterii, vor ap\rea pe de oparte doctrinarii74, iar pe de alta micii eroi ai aripiistîngi care, oricum, va fi mai stupidã decît ceadreaptã, în situaþia ei ingratã. Dupã aceea, va creºtenemulþumirea mocnitã în popor; spiritul cel rãu,încã foarte tînãr, se va maturiza între timp ºi se vaînrãi definitiv. Apoi, într-o bunã dimineaþã, regeleva semna niºte ordonanþe� Parisul va începe sã clo-coteascã, trupele vor pune mîna pe arme ºi spiritulrãului, de-acum cu mîna fermã, va bate la uºã�

Nu, probabil cã ºi acum legitimiºtii au printreei oameni, chiar cu contele de Chambord (neapã-rat), care viseazã sã procedeze cu totul altfel, alecãror intenþii sînt mai profunde ºi mai nobile. Eisînt cei avizi de lupta cu spiritul rãului, vor sã-lînvingã. Iatã þelul lor, iatã ce vor sã facã! Dardorinþa ºi fapta sînt douã lucruri diferite. Problemaeste cum sã intri în luptã cu noul principiu caredezorganizeazã societatea. Prin constrîngere ºiimpertinenþã clericalã nu se mai poate obþine nimic.Fireºte, rãspunsul este clar: primul pas spresucces, prima iniþiativã o reprezintã restaurareasuveranitãþii laice a papei75.

O, în zadar legitimiºtii puri vor da din mîini,respingînd aceastã idee! În zadar însuºi contele deChambord va da, ca ºi pînã acum, asigurãri cã nuva începe rãzboiul datoritã papei, cã nu va aducecu el un guvern de preoþi, cum îi scria zilele trecutedeputatului Rodez-Banavan76. Ei nu pot evita aceastãcale! Vor fi împinºi spre ea, vor fi obligaþi s-ourmeze. Unii observatori presupun de pe acum cãtoatã aceastã miºcare legitimistã, care s-a împînzit

5 5Scrieri politice

aºa, deodatã, ºi cu atîta forþã în toatã Franþa, nueste, poate, decît un tertip al clericalilor ºi cuvîntulei de ordine a pornit de la Roma, fiind orientat înfavoarea restaurãrii suveranitãþii papale. Clericalii,desigur, nu l-au inventat nici pe Chambord, nici pelegitimiºti, în schimb îi dominã. Sînt semne înaceastã privinþã. Miºcarea de la Roma s-a rãspînditîn ultima jumãtate de an în toatã Europa, contelede Chambord ºi Don Carlos, agitaþia romano-cato-licã în Germania, susþinutã de nemulþumireaexplicabilã a catolicilor imperiului împotriva noilorlegi bisericeºti, încercãrile de a se apropia de poporîn Franþa, în Germania ºi Elveþia printr-o nouãinvenþie (organizarea în rîndul maselor a unor pele-rinaje populare, unele extravaganþe democratice,nemaiauzite pînã acum, ale înalþilor prelaþi înGermania, cu apeluri cãtre populaþie), toate acesteaduc cu gîndul la o agitaþie de proporþii, iniþiatã declerici concomitent ºi în tot locul în favoarea unuipapã infailibil, dar fãrã adãpost77. Apropo, esteextrem de interesant în acest sens conþinutul a douãscrisori care au fost date publicitãþii recent: scri-soarea papei cãtre împãratul Wilhelm ºi rãspunsulîmpãratului. Le vom publica la locul potrivit. Dartoatã aceastã miºcare a clericalilor este importantãprin faptul cã reprezintã, probabil, ultima încercarea catolicismului roman de a cere încã o datã, pentruultima datã, ajutor de la regi ºi de la mai-mariilumii acesteia, ºi, totodatã, ultima speranþã în ei.Dacã nu se vor împlini aceste ulttime speranþe,atunci Roma, pentru prima oarã în cei 1500 de ani,va înþelege cã trebuie s-o rupã cu mai-marii acesteilumi ºi sã-ºi ia gîndul de la regi! ªi, credeþi-mã,Roma va ºti sã se adreseze poporului, acelui popor


pe care l-a respins întotdeauna cu trufie ºi de careascundea chiar ºi Evanghelia lui Hristos, inter-zicînd traducerea acesteia. Papa va ºti sã iasã înfaþa poporul, pe jos ºi desculþ, umil ºi gol, cu oarmatã de douãzeci de mii de iezuiþi încercaþi înconvertirea sufletului omenesc. Vor putea sã-i þinãpiept acestei armate Karl Marx ºi Bakunin78? Mãîndoiesc; catolicismul se pricepe atît de bine (lanevoie) sã facã ºi concesii, sã concilieze orice.Ce-l costã sã dea asigurãri poporului ignorant ºipauper cã ºi comunismul este tot un creºtinism ºicã Iisus Hristos numai despre asta a vorbit? Doarºi acum existã socialiºti79 deºtepþi ºi inteligenþi,care sînt convinºi cã nu existã diferenþã între cre-dinþã ºi ateism ºi-l iau pe antihrist drept Hristos.

În primul rînd, Henric al V-lea nu va puteaevita rãzboiul pentru papã, deoarece perioadaactualã ºi cîþiva ani în viitorul apropiat sînt poatesingurul moment cînd rãzboiul pentru papã sepoate bucura de popularitate în Franþa ºi ar fiacceptat cu simpatie chiar ºi de cãtre populaþie.Dacã Henric al V-lea ar fi în stare sã-[i ia revanºaîn faþa Germaniei pentru miliardele pierdute ºipentru recentele umilinþe, sã redobîndeascã Alsaciaºi Lorena, ºi-ar consolida astfel tronul cel puþin peperioada domniei sale. Dar, devenind rege, dacã ardeclara rãzboi Germaniei, nimeni nu l-ar sprijini ºinici mãcar nu l-ar lãsa sã-l declare: le e fricãºi riscul e prea mare. Dar papa, persecutat deGermania, îºi va atrage neîntîrziat simpatia înFranþa. ªi cine va fi atunci principalul adversar alpapei �infailibil�, dacã nu Germania? Germaniatrateazã restaurarea suveranitãþii acestuia ca pe ceamai importantã problemã ºi va veni cu toate forþele

5 7Scrieri politice

în ajutorul Italiei. Încetul cu încetul, de la tratativela indignare, de la indignare la fapte, ºi problemapapei, în cazul încoronãrii contelui de Chambord,se va rezolva în mod sigur printr-un imens ºi invo-luntar rãzboi între Franþa ºi Germania. Franceziinu vor porni rãzboiul doar pentru Alsacia, însãpuþin cîte puþin, fãrã sã-ºi dea seama, se vor lãsatîrîþi, convinºi cã-i vin în ajutor papei, ºi rãzboiulpoate cãpãta popularitate. Contele de Chambordnu poate rata o astfel de ocazie.

Sã admitem cã el va ieºi învingãtor din rãzboi,cã Franþa se va acoperi din nou de glorie, îºi varecîºtiga provinciile ºi însuºi papa va intra în Parispentru a pune piatra de temelie a unei noi catedrale(cum i s-a ºi propus nu demult). Ce va fi maideparte? Nu conteazã cã, poate, pe Henrical V-lea, dupã faptele sale glorioase, îl vor lãsasã moarã liniºtit pe tronul sãu. Important este:monarhia legitimã se va înrãdãcina prin contelede Chambord în Franþa, o datã pentru totdeauna,ºi ce-i va aduce ea în mod deosebit? Ce fel defericire? Îi va aduce liniºtea, dupã ani de chinuriºi hãrþuialã? Va alunga pentru totdeauna spiritulrãu, care e deja aproape, la �uºã�?

Ce-ar fi dacã papa va intra în Paris ºi romano--catolicismul se va reinstaura cu o nouã ºi nebãnuitãstrãlucire? Papa cel triumfãtor ºi �infailibil� (nucel �ce merge pe jos ºi desculþ�) sã alunge spiritulrãu, sau iezuiþii lui, clericalii frivoli, cu al lorstatus in statu, unºi cu toate alifiile ºi plehivanifãrã ruºine? Nu, spiritul rãu e mai puternic ºi maicurat decît ei! Nu cu ajutorul unei asemeneaarmate contele de Chambord îºi va putea rosti noulsãu cuvînt. ªi atunci cu ajutorul cui? Fãrã sã vrei,


începi acum sã crezi cã, într-adevãr, contele deChambord este o fiinþã superioarã, o fiinþã cu inimacea mai curatã. ªi înþelege cu siguranþã, în extazulspiritului sãu, cã întreg cuvîntul sãu nou este toc-mai lupta pentru Hristos, lupta împotriva teribiluluiantihrist care va sã vinã, cã Franþa trebuie salvatã,orientîndu-i minþile luminate cãtre Dumnezeu ºiumplînd inimile miilor de muncitori �nebotezaþi�cu harul lui Hristos ºi arãtîndu-le pentru primadatã chipul Sãu luminos. Altfel cum ar salva Franþacel mai creºtin dintre regi? Doar el însuºi spune cãvine s-o salveze ºi el însuºi crede cã o va salva.Doar ºtie foarte bine cã pe teren francez e hãrãzitsã aibã loc primele lupte ale teribilei societãþiviitoare împotriva vechii ordini a lucrurilor. El ºtiecã din aceastã cauzã se frãmîntã întreaga societatefrancezã, toþi cei puternici ºi dãruiþi cu virtuþilepãmînteºti, cã de aceea aºteaptã ºi jinduiesc ei cudisperare un guvern cît de cît ferm, cautã unde-iputerea ºi n-o gãsesc; pentru a opune rezistenþãacestui nou inamic ce va sã vinã, l-au acceptat ºipe Napoleon al III-lea pe tron ºi, dacã acum îl voraccepta pe contele de Chambord, o vor face numaiîn speranþa cã acesta va aduce cu el o nouã forþãcare sã-i apere. ªi dacã-i aºa, atunci de unde sã iael oamenii potriviþi pentru o asemenea luptã crîn-cenã? Este oare el capabil s-o înþeleagã? Cu toatãbunãtatea sa sufleteascã, probabil cã nu. Poate sãnu fie îngrijorat din pricina teribilei lipse de mij-loace cu care este nevoit sã acþioneze? În cazul încare asta îl lasã rece, cum sã nu fie luat drept un ommãrginit ºi ignorant sau, dacã lucrurile stau altfel,cum sã nu fie considerat aproape de nebunie?Unde putem gãsi rãspunsul la întrebarea noastrã?

5 9Scrieri politice

Cum, cu ce forþe va putea legitimismul sã salvezeºi sã vindece Franþa? Aici nu s-ar descurca nicimãcar un profet lui Dumnezeu, ca sã nu mai vorbimde contele de Chambord. ªi profetul va fi bãtut.Spiritul cel nou va veni, noua societate va triumfa,neîndoielnic, ca singura purtãtoare a unei idei noi,pozitive, ca unicã soluþie hãrãzitã întregii Europe.Nu existã nici o îndoialã în aceastã privinþã. Lumease va mîntui numai dupã ce va fi bîntuitã de spiritulrãu� Iar acest spirit este aproape: copiii noºtris-ar putea sã-l vadã�

Punîndu-ne aceastã problemã ºi analizînd-o pemãsura posibilitãþilor, n-am vrut decît sã justificãmdouã rînduri din articolele noastre precedente depoliticã externã, ºi anume cã Chambord, �dacãse va încorona, se va încorona doar pentru douãzile�� N-am dorit s\ fim acuzaþi de superficiali-tate; ne-am strãduit doar sã scoatem în evidenþãfaptul cã legitimismul, nu numai acum, este impo-sibil, ci ºi cã e cu totul inutil pentru Franþa; nu-iva fi de folos nici acum, nici în viitor, pentru cã arecele mai puþine mijloace de a o salva.

Însã Franþa trebuie sã aleagã ori monarhia, orirepublica; altã formã de guvernãmînt nu este posi-bilã. Însã ºi despre republicã am afirmat cã tuturorle e �lehamite� de ea ºi cã acum este imposibilã.Vom încerca sã justificãm ºi aceastã afirmaþie anoastrã, pentru ca sã nu fie luatã drept calambursau drept o frivolitate intenþionatã, ceea ce vomºi face într-unul dintre articolele noastre despre�evenimentele internaþionale�.


15 octombrie 1873

În ultimul nostru articol pe teme de politicãinternaþionalã (publicat în numãrul 41 al revisteiGrajdanin), vorbind despre faptul cã existã semnede agitaþie politicã romano-catolicã în favoarearestaurãrii suveranitãþii laice a papei, semne carepot fi observate în Europa, am amintit, printrealtele, de douã scrisori interesante: cea a papei,adresatã împãratului Wilhelm, ºi cea a ÎmpãratuluiWilhelm cãtre papã. Am promis sã dãm acestescrisori publicitãþii. Ele dateazã încã din august,anul curent, însã au fost fãcute cunoscute la Berlinîn Buletinul Oficial abia pe 14 (2) octombrie. Iatãscrisoarea lui Pius al IX-lea:

�Vatican, 7 august 1873. Maiestatea Voastrã. Toatemãsurile luate de cîtva timp încoace de guvernulMaiestãþii Voastre tind din ce în ce mai mult cãtreîngrãdirea catolicilor. Recunosc cã, întrebîndu-mãasupra motivelor care au determinat aceste mãsuriextrem de dure, nu sînt în stare sã înþeleg în ceconstau ele. Pe de altã parte, sînt informat cãMaiestatea Voastrã nu aprobaþi cu modul în careacþioneazã guvernul dumneavoastrã ºi nici cu seve-ritatea mãsurilor pe care le ia împotriva credinþeicatolice. Dacã într-adevãr Maiestatea Voastrã nueste de acord cu toate acestea (iar scrisoriledumneavoastrã precedente îmi demonstreazã cã nusînteþi de acord cu ceea ce se petrece acum), repet,dacã Maiestatea Voastrã nu aprobã faptul cã guver-nul dumneavoastrã continuã sã ia mãsuri severeîmpotriva bisericii lui Hristos, slãbind-o, nu credeoare Maiestatea Voastrã cã aceste mãsuri pot facedoar sã vi se clatine tronul? O spun cu sinceritate,

6 1Scrieri politice

pentru cã deviza mea este adevãrul; vorbesc aºapentru cã socot de datoria mea sã spun tuturor,chiar ºi necatolicilor, adevãrul, cãci fiecare om carea primit botezul aparþine într-o mãsurã mai maresau mai micã (nu pot explica acum în amãnunþimede ce), aparþine, spun, mai mult sau mai puþinpapei. Nutresc convingerea cã Maiestatea Voastrãva primi aceste consideraþii ale mele cu bunãtateacare vã caracterizeazã ºi veþi lua mãsurile pe carele impune situaþia de faþã. Exprimîndu-mi sen-timentele de devotament ºi de respect faþã deMaiestatea Voastrã, mã rog lui Dumnezeu sã aºezedeasupra dumneavoastrã ºi a mea acoper\mîntulîndurãrii sale�.

Iatã rãspunsul împãratului german:

�Berlin, 3 septembrie 1873. Mã bucur cã Înalt PreaSfinþia Voastrã, ca în vremurile de odinioarã, m-aþionorat cu o scrisoare, cu atît mai mult cu cît aceastaîmi dã ocazia sã corectez inadvertenþele, care,judecînd dupã scrisoarea din 7 august a Înalt PreaSfinþiei Voastre, s-au strecurat în rapoartele pre-zentate Înalt Prea Sfinþiei Voastre în legãturã cuproblemele germane. Dacã aceste rapoarte ar fifost conforme adevãrului, atunci Înalt Prea SfinþiaVoastrã n-ar fi putut nicicum sã conceapã cã guver-nul meu urmeazã o cale pe care eu nu o aprob.Conform constituþiei statului meu, acest lucru esteexclus, pentru cã în Prusia legile ºi toate mãsurileguvernamentale trebuie sã fie promulgate de mine.Spre marea mea mîhnire, o parte din supuºii meicatolici au constituit deja, de doi ani, un partidpolitic care, prin tertipuri ostile guvernului,încearcã sã tulbure pacea religioasã existentã înPrusia de la începutul începuturilor. Din pãcate,prelaþii catolici nu numai cã au aprobat aceastã


miºcare, dar, aderînd la ea, se împotrivesc fãþiºlegilor. Nu e treaba mea sã caut motivele care i-audeterminat pe clericii ºi credincioºii unei confesiunicreºtine sã-i ajute pe vrãºmaºii oricãrei ordinipolitice, cu scopul de a doborî aceastã ordine. Dareu sînt obligat sã apãr în stat, prin autoritatea pecare mi-a conferit-o Dumnezeu, liniºtea internã ºisã asigur respectul faþã de lege. ªtiu cã voi dasocotealã în faþa lui Dumnezeu pentru modul cumîmi îndeplinesc aceastã îndatorire ºi, în ciudaoricãror atacuri, voi susþine ordinea ºi legea înstatul meu, atîta timp cît Dumnezeu îmi va permites-o fac. Sînt obligat sã fac asta în calitate mea demonarh creºtin, chiar în cazurile cînd, spre mîhni-rea mea, trebuie sã mã achit de aceastã îndatorireîmpotriva slujitorilor unei biserici care, dupãcum ºtiu, ca ºi biserica evanghelicã80, recunoaºteporunca supunerii faþã de autoritãþile civile ca peo poruncã a lui Dumnezeu datã oamenilor. Dinpãcate, multe feþe bisericeºti din Prusia, care sesupun Înalt Prea Sfinþiei Voastre, neagã aceastãporuncã a creºtinismului ºi obligã guvernul meu,care-ºi are sprijinul în majoritatea imensã a cre-dincioºilor mei supuºi, de confesiune catolicã ºievanghelistã, sã recurgã, pentru respectarea legilorstatului, la mãsuri specifice puterii laice. Aº vreasã sper cã Înalt Prea Sfinþia Voastrã, dupã ce vã veþifi edificat asupra situaþiei reale, nu veþi pregetasã faceþi uz de autoritatea dumneavoastrã pentruîncetarea agitaþiei care a fost stîrnitã de regretabiledeformãri ale realitãþii ºi de interpretarea abuzivãa drepturilor clerului. Mãrturisesc Înalt PreaSfinþiei Voastre, în faþa lui Dumnezeu, cã religialui Iisus Hristos nu are nimic în comun cu acesteuneltiri, la fel ca ºi adevãrul sub steagul cãruia mãaliniez necondiþionat, alãturi de Înalt Prea Sfinþia

6 3Scrieri politice

Voastrã. Este încã o expresie în scrisoarea ÎnaltPrea Sfinþiei Voastre, faþã de care care nu pot sã nuprotestez, chiar dacã expresia nu este rezultatulraporturilor false, ci al concepþiei dumneavoastrereligioase: este vorba de convingerea cã orice omcare a primit botezul îi aparþine papei. Credinþaevanghelicã al cãrei adept, dupã cum Înalt PreaSfinþia Voastrã o ºtie, sînt, ca ºi strãmoºii mei, caºi majoritatea supuºilor mei, în raporturile noastrecu Dumnezeu, nu ne permite sã recunoaºtem altmijlocitor în afara Domnului nostru Iisus Hristos.Diferenþele confesionale nu mã împiedicã, totuºi,sã trãiesc în pace cu adepþii altor religii ºi sã exprimÎnalt Prea Sfinþiei Voastre sentimentele mele dedevotament ºi respect�.

Aceste douã scrisori sînt cu totul excepþionale.Fãrã îndoialã cã papa, avînd în vedere reala pri-goanã a catolicilor fideli lui din Germania (adicã acelor care mãrturisesc dogma infailibilitãþii) ºi care,în Germania, ca ºi oriunde, sînt cu mult mai maimulþi decît cei care nu mãrturisesc aceastã nouãdogmã, n-a putut sã nu-ºi rosteascã discursulpastoral. Pe de altã parte, nici împãratul Wilhelmnu putea sã-i trimitã papei un alt rãspuns, decît celpe care abia l-am citit, aºa cã scrisoarea papei, cutoate cã rãspunsul se ºtia dinainte, a fost scrisã fãrãnici o speranþã de succes ºi, probabil, era menitãdoar sã constituie un protest al suveranului bisericiifaþã de acþiunile întreprinse de suveranul uneijumãtãþi din Europa. Dar ceea ce este extrem decaracteristic ºi de insolit în scrisorea papei esteconþinut în sfîrºitul acesteia.

În primul rînd, papa îºi exprimã în mod directpãrerea cã toate aceste �mãsuri de severitate împotriva


bisericii lui Hristos� duc la slãbirea acesteia ºi sîntîn mãsurã sã �clatine� tronul împãratului german.Sînt cuvinte exprimate cu fermitate de o persoanãcare nu se îndoieºte cã are dreptul sã vorbeascãaºa; mai mult, de o persoanã care se considerãchiar obligatã sã-i previnã pe suverani, apãrînd�adevãrul� fãrã sã þinã cont de interlocutor ºiafiºînd o autoritate de om care deþine puterea.

Apoi, în scrisoarea papei urmeazã cele maiincredibile cuvinte dintre toate cîte se puteauaºtepta de la capul romano-catolicismului: �Vor-besc aºa pentru cã socot de datoria mea sã spuntuturor, chiar ºi necatolicilor, adevãrul, cãci fiecareom care a primit botezul aparþine într-o mãsurãmai mare sau mai micã (nu pot explica acum înamãnunþime de ce), aparþine, spun, mai mult saumai puþin papei�

Iatã niºte cuvinte care þintesc departe! Demultn-a emis catolicismul roman idei de acest fel ºi oasemenea doctrinã! Prin urmare, toþi aceºti eretici,toþi aceºti protestanþi, turbulenþii ºi schismaticii,care, la timpul lor, s-au ridicat împotriva �înlocui-torului lui Dumnezeu� cu sabia în mînã ºi proferînddemascãri injurioase, toþi aceºti �pãcãtoºi pier-duþi�, care, la timpul lor, au fost blestemaþi pînã launul, la toate sinodurile posibile, toþi sînt acum dinnou copiii papei, ºi e de-ajuns sã fie doar botezaþipentru a avea dreptul sã-i aparþinã, dreptul laprotecþia lui pãrinteascã în faþa monarhilor ºi aputernicilor lumii acesteia! Este, într-adevãr, oviziune largã, fiindcã pînã nu demult, în ochiibisericii romane, ereticul nu numai cã nu era con-siderat creºtin, dar era privit chiar mai rãu decîtun pãgîn. ªi aceste idei le proclamã însuºi papa,

6 5Scrieri politice

infailibil mijlocitor între Dumnezeu ºi omenire!Trebuie sã recunoaºtem cã ideea este mãreaþã ºi,fãrã îndoialã, nouã. Ea anunþã o nemaiîntîlnitãlãrgire a concepþiilor catolicismului roman, sugereazãnoi orizonturi, noi cãi de acþiune, noi intenþii înviitor. Deosebit de important e ºi faptul cã aceastãidee este exprimatã atît de tranºant ºi ultimativ,într-un document atît de important, adresat celuimai puternic suveran, reprezentant al protestan-tismului ºi, prin credinþa sa, duºman al catolicis-mului. Aceastã nouã pretenþie a suveranului pontif,exprimatã în aceste condiþii, devine un interesantfapt istoric cel puþin în planul viitorului, al viito-rului Europei, mai neclar acum decît oricînd ºi maiîndepãrtat de raþiunile umane.

Împãratul protestant a rãspuns ferm, coerent ºicu o extraordinarã demnitate la noua pretenþie a�suveranului bisericii�. El îi aminteºte în mod directcã �Credinþa evanghelicã al cãrei adept, dupã cumÎnalt Prea Sfinþia Voastrã o ºtie, sînt, ca ºi strãmoºiimei, ca ºi majoritatea supuºilor mei, în raporturilenoastre cu Dumnezeu, nu ne permite sã recunoaº-tem alt mijlocitor în afara Domnului nostru IisusHristos�. Cu toate acestea papa, desigur, trebuie sãse simtã pe un teren mult mai solid decît cel pecare ºi-l închipuie împãratul german. Papa ºtiefoarte bine (iar Roma aºteaptã asta de mult) cãfoarte, foarte mulþi din aceºti oameni mîndri, careau respins cîndva rolul de �mijlocitor� al papei,despre care vorbeºte împãratul Wilhelm, ºi care aurecunoscut drept singurã autoritate în problemelecredinþei lor doar propria lor conºtiinþã, resimt demultã vreme aceastã libertate a lor ca pe o povarã.Roma ºtie cã cele trei secole de experienþã le-au


fost suficiente multora dintre aceºti �eretici� ca sãse trezeascã; ºtie cã unii smeriþi ºi (ce-i mai impor-tant) cu sufletul curat, în toatã Europa protestantã(în Anglia, de pildã), sînt gata sã se întoarcã la�mijlocitor�, mai ales avînd în vedere cãile careacestei turme smerite le sînt ar\tate de fraþii lorputernici, de minþile trufaºe, de reprezentanþii forþeiºi ai intelectualitãþii (de oamenii de ºtiinþã, deteologii ateiºti, de preoþii creºtini care neagã îngura mare divinitatea lui Iisus Hristos ºi sîntsusþinuþi în acest sens de guvern, de oamenii destat, care, în timpul nostru, izoleazã religia ºi oexclud ca pe un rãu, luînd mãsuri împotriva ei ºiîncercînd s-o þinã la distanþã ca pe o molimã sau cape o nãpastã). Roma presimte o posibilã reveniretreptatã a celor rãtãciþi ºi îºi modificã programul,vorbeºte de niºte noi cãi, despre niºte noi concepþiiale sale, care le-ar putea suci minþile.

Credem cã avem toate motivele sã tragem con-cluzia, din aceste fapte noi, cã biserica romano--catolicã ºi capul acesteia nu numai cã nu se consi-derã slãbiþi dupã pierderea Romei ºi a suveranitãþiilaice, dar îºi fac planuri mai încrezãtoare decîtoricînd ºi se pregãtesc pentru cea mai îmbelºugatãviaþã în viitor.

*

Ziarele germane sînt pline de ºtiri privindrecenta vizitã a împãratului german81 (împreunãcu membrii familiei sale ºi prinþul Bismarck) înAustria. Ziarele vieneze prezintã aceastã vizitã cuentuziasm, drept unul din cele mai importanteevenimente politice. Nu vom expune amãnuntele

6 7Scrieri politice

privind reuniunea de la Viena a auguºtilor oaspeþi,dineurile, spectacolele de galã de la teatru, vînãto-rile de la Leizer Tiergarten82 ºi toate celelalte.Ne oprim totuºi asupra toasturilor cu totul excep-þionale, rostite la dineu de cei doi împãraþi.Reproducem o telegramã:

�Viena, 9 (21) octombrie, noaptea. La dineul degalã de astãzi de la palat, împãratul Franz-Joseph83

a rostit urmãtorul toast: «Întrucît, cu ocaziaexpoziþiei internaþionale, s-a împlinit vechea meadorinþã fierbinte de a-l saluta la Viena pe împãratulWilhelm, ridic cu bucurie paharul în sãnãtatealui!». În rãspunsul sãu, împãratul Wilhelm a mul-þumit atît pentru urãrile sincere ale împãratuluiFranz-Joseph, cît ºi pentru primirea cordialã fãcutãsoþiei ºi copiilor lui la Viena. Împãratul Wilhelmºi-a exprimat satisfacþia pentru faptul cã întîlnireade la Berlin, de anul trecut, între împãratul rusºi cel austriac, s-a repetat anul acesta la Viena, întimpul expoziþiei universale. În încheiere, împã-ratul Wilhelm a spus: «Ideile, pe care le-amschimbat atunci ºi asupra cãrora am cãzut acum pedeplin de acord, constituie o chezãºie pentru paceaEuropei ºi pentru bunãstarea popoarelor noastre.Beau în sãnãtatea împãratului Austriei ºi regeluiUngariei, alesul meu prieten!»�.

Aceastã telegramã nu are nevoie de comentarii;importanþa deosebitã a cuvintelor rostite de împãra-tul german se relevã de la sine. Iatã, însã, comenta-riul Corespondenþei Provinciale, oficiosul berlinez,despre vizita la Viena a împãratului Wilhelm:

�Prin acestã vizitã, împãratul doreºte încã o datãsã sublinieze ce preþ mare pune el pe bunele relaþiicu casa imperialã austriacã ºi cu monarhia


austro-ungarã, atît personal, cît ºi în interesulpoliticii europene pe ansamblu. Apropierea dintremonarhul rus ºi cel austriac, începutã anul trecut,s-a consolidat în aceastã varã la Viena; alianþaîncheiatã între cei trei împãraþi, care are drept scopmenþinerea pãcii în Europa, s-a lãrgit în urma viziteirecente a regelui Italiei la Viena ºi Berlin84.Întrevederea de la Viena dintre împãratul german ºicel austriac poate fi consideratã drept o acþiunefoarte importantã pentru încheierea acelei alianþelargi, care trebuie sã asigure pacea în Europa ºi sãprevinã noi conflagraþii...�.

Pe 11(23) octombrie, împãratul Wilhelm a plecatdin Viena.

*

În Franþa, încordarea situaþiei a atins, dupã cîtese pare, punctul culminant. Din clipa cînd Thierss-a întors la Paris ºi s-a instalat în fruntea opoziþieice îi combate pe legitimiºti, partidul liberal dinîntreaga Franþã parcã ar fi renãscut ºi a început sãse pregãteascã extrem de energic pentru bãtãliacare urma. Mulþi dintre membrii centrului-stîngaal Adunãrii, dintre care unii nici mãcar nu s-augîndit vreodatã sã devinã republicani, acum autrecut în unanimitate de partea acestora, pentru anu-ºi dispersa forþele. Recentele alegeri pentru celepatru locuri vacante în Adunare au fost cîºtigate derepublicani cu o majoritate uriaºã85. Nenumãratedeclaraþii, semnãturi, proteste, scrisori venite dintoate pãrþile atestã profunda indignare a naþiuniifaþã de complotul legitimiºtilor, dar ºi teama gene-ralã. Toþi se declarã republicani. Asta nu înseamnãcã francezii au ajuns cu toþii, dintr-o datã, sã

6 9Scrieri politice

dorescã republica, ci doar cît de tare s-au speriat eide restaurarea �monarhiei legitime�. Acum, toatãlumea ºtie cã intrarea contelui de Chambord laParis va duce inevitabil la revoluþie, ceea ce-iînspãimîntã pe toþi francezii cinstiþi ºi întregi laminte; cãci, dacã Thiers ºi toþi �moderaþii� nu-ivor birui pe legitimiºti ºi-i vor lãsa sã triumfe,atunci în revoluþia care se prognozeazã în viitor nuse ºtie dacã va mai fi posibilã instaurarea partiduluimoderaþilor în fruntea guvernului, în condiþiile încare au pierdut o datã. De aceea, în societate, înclipa de faþã, domneºte o spaimã vecinã cu panica.Cel mai mult trezeºte indignare revoltãtoarea situa-þie cã Adunarea Naþionalã dominã întreaga þarã, cao oligarhie. Toþi s-au convins demult (cãci faptelesînt prea evidente) cã Adunarea Naþionalã, aleasãcu aproximativ trei ani în urmã în circumstanþe cutotul excepþionale, în perioada cea mai grea ºi maiexcentricã, a încetat de mult sã mai reprezintevoinþa realã a þãrii [i cã, prin urmare, faptul cã seaflã la putere în prezent nu este decît un abuz. Princhemarea la tron a contelui de Chambord, datoritãîncãpãþînãrii unor guralivi ºi smintiþi, clericali ºi�anticari�, Adunarea jigneºte naþiunea ºi-i uimeºtepe toþi cei cu mintea sãnãtoasã, avînd în vedere cãexistã deplina ºi stupida posibilitate ca vreo cîþivaoameni, care nu ºtiu decît de bunul lor plac, împo-triva voinþei întregii Franþe, pot ºi au chiar dreptulsã-i impunã acesteia un regim nedorit, rãmînîndcu desãvîrºire nepedepsiþi pentru tot cortegiul denenorociri pe care îl provoacã. Iar presupunereacã, imediat dupã proclamarea lui Henric al V-lea,revoluþia este iminentã se prezintã, din pãcate, cafiind pe deplin fundamentatã. Lãsînd la o parte


furia þãrii, faptul cã, în cazul în care vor triumfa,legitimiºtii vor începe neapãrat cu teroarea albã, leva grãbi cãderea, iar dupã asta, desigur, va fiinevitabilã ºi revoluþia. Chiar ºi pe Thiers legiti-miºtii îl ameninþã cu închisoarea sau cu deportareaîn Cayenne86. Nimic nu poate fi mai revoltãtordecît logica lor, în clipa de faþã. Fiecare declaraþiea naþiunii în favoarea republicii ºi, în general,împotriva intenþiilor lor, nu numai cã nu le bagãminþile în cap, ci-i face sã turbeze: �Demult ar fitrebuit sã proclamãm monarhia, spun ei, încã puþinºi veþi vedea cã întreaga Franþã va fi împotrivanoastrã; de aceea trebuie sã ne grãbim sã procla-mãm monarhia!�. Prin urmare, gîndul cã mergîmpotriva voinþei celei mai mari pãrþi a naþiunii nunumai cã nu-i tulburã, ci, dimpotrivã, le dã maimultã insistenþã în realizarea þelului lor nelegitim.La ce liniºte se poate aºtepta Franþa de la asemeneaoameni?

Delegaþia care l-a vizitat pe contele de Chambordla Salzburg (reºedinþa lui actualã), despre carene-am informat cititorii în nr. 41 al revisteiGrajdanin, s-a ºi întors, se spune, ºi a avut succesdeplin; contele, se pare, a acceptat totul: consti-tuþia, drapelul, �instituþiile atît de dragi tuturorfrancezilor� etc. Dupã asta, membrii centrului--dreapta, care încã mai ezitau, s-au alãturat defi-nitiv ºi cu entuziasm alianþei generale a legiti-miºtilor. Totuºi, dacã ne aplecãm cu mai multãatenþie asupra acestor ºtiri, nu vom putea în nici unfel sã conchidem cã Chambord, chiar ºi de aceastã(ultimã) datã, s-a exprimat tranºant ºi definitivîn privinþa �concesiilor�; dimpotrivã, este foarteprobabil (conform altor ºtiri) cã hotãrîrea definitivã

7 1Scrieri politice

asupra concesiile continuã sã ºi-o rezerve pentrumomentul cînd va fi `n Paris, dupã ce va fi procla-mat rege. Totuºi, legitimiºtii jubileazã ºi alianþa loreste într-adevãr mai strînsã decît oricînd. Conformultimelor telegrame, nimic nu-i încã decis în pri-vinþa convocãrii anticipate a Adunãrii Naþionale,cum încercau unii sã ne convingã nu cu mult timpîn urmã. De altfel, termenul este ºi aºa destul deapropiat. Întreaga soartã a Franþei atîrnã de un firde pãr. Peste douã sãptãmîni, se poate sã auzimlucruri incredibile.

Colac peste pupãzã, se zice cã �bãtrînul mare-ºal� ºi-a spus cuvîntul: s-ar fi declarat definitivsluga supusã ºi docilã a majoritãþii din Adunare. Încazul proclamãrii regelui, cicã, ºi-ar pãrãsi imediatscaunul ºi, în aºteptarea venirii lui Henric al V-lea,l-ar pune în locul lui pe generalul Ladmirault87.Toate astea sînt, desigur, numai zvonuri�

Din nefericita Spanie primim ºtirile cele maiconfuze ºi mai imprecise. Conform unor informaþiidin Madrid, trupele lui Don Carlos, de atîtea oriînfrînte ºi decimate, se þin, se pare, mai tare caînainte. În tot cazul, comandantul suprem al for-þelor guvernamentale, generalul Moriones (dupãuna din surse), cere, pentru succesul acþiunii anti-carliste, o suplimentare a trupelor cu zece mii deoameni! În sud, escadrele rãsculate se plimbãnestingherite, angajeazã lupte cu navele guverna-mentale ºi, conform ultimei telegrame, vaselebandiþilor cartagenezi se pregãtesc sã bombardezeValencia, tot pentru a o prãda, cum au fãcut laAlicante, ºi tot sub observaþia pasivã a escadrelorfrancezã ºi englezã. Guvernul nu este încã în staresã întãreascã blocada Cartagenei dinspre uscat nici


mãcar cu un singur soldat. O blocheazã aceeaºiarmatã jalnicã de patru mii de solda]i, care dezer-teazã mereu ºi trec de partea rãsculaþilor. E greude imaginat cum se vor sfîrºi toate acestea. Poatecã ºi Don Carlos îºi pune speranþele în încoronarealui Henric al V-lea88.

22 octombrie 1873

Cu aproape o lunã în urmã, în Franþa, laTrianon, a început procesul mareºalului Bazaine.În ciuda momentului �fierbinte� ºi a apropiateieventualitãþi a unor uriaºe schimbãri politice ºiseisme în destinele întregii Franþe, procesul mare-ºalului Bazaine nu-ºi pierde din interes pentrufrancezi ºi pentru întreaga Europe; chiar stîrneºtedin ce în ce mai multã curiozitate. Pe scena socialãse desfãºoarã din nou, în culori vii, tabloul unuitrecut recent ºi fatal pentru francezi, începutulaproape fantastic al teribilului rãzboi, cãderea rapidã,nemaipomenitã, a dinastei, care a fost liderulpolitic al Europei89; apoi, toate aceste enigme,nedezlegate pînã acum, ezitãrile oamenilor, dez-binarea, intrigile, într-un moment cînd Franþa fãceaapel la toþi sã-i vinã în ajutor. Dacã francezii ar fiacum în stare sã rabde într-o epocã atît de fierbintepentru ei toþi, sã profite de mãreaþa lecþie a istoriei,atunci, poate, ar sesiza-o în acest �proces Bazaine�,care a scos în evidenþã cu atîta claritate, chiar ºiacum, încã din stadiul sãu incipient, principalaplagã fatalã de care suferã Franþa de atîta vreme�

Mareºalul Bazaine a fost deferit justiþiei pentrucã, baricadîndu-se în excelenta cetate Metz împre-unã cu o uriaºã armatã, cu tot bagajul militar

7 3Scrieri politice

aferent ºi avînd provizii suficiente pentru un timpîndelungat, s-a predat nemþilor cu toatã armata sa,fãrã se opune asaltului (nemþii nici mãcar n-auasediat cetatea, ci doar au înconjurat-o), cum prevãdlegile militare pentru toate armatele din lume, cutoate cã era într-o poziþie favorabilã pentru abatereaºi slãbirea forþelor inamice, care atacau Franþa.ªi-a predat armata cu armamentul, cu bagajul, cudrapelele pe care în mod intenþionat nu le-a distrus,ºi, fãrã îndoialã, a fãcut-o la cererea nemþilor, cucare, probabil, avusese convorbiri secrete ºi spe-ciale, fãrã nici o legãturã cu arta militarã. Iatãesenþa acuzãrii. La tribunal, desigur, se vor clari-fica multe, dar multe vor rãmîne în continuarenecunoscute, pînã cînd nu le va lãmuri istoria. Înfinal, mareºalul este acuzat de trãdare, dar a cui?Sã ne oprim asupra acestei probleme. Ea esteinteresantã din punctul de vedere al stãrii actualea francezilor.

În timpul lui Napoleon al III-lea, la sfîrºituldomniei sale, mareºalul Bazaine era consideratdrept unul dintre cei mai capabili generali ai arma-tei imperiale. Cu vreun an ºi jumãtate în urmã,cînd a început sã se vorbeascã ºi sã se scrie din ceîn ce mai insistent despre deferirea lui justiþiei,unul dintre camarazii sãi, tot mareºal (ne pare rãu,dar am uitat care dintre ei, poate chiar �soldatulcel cinstit�), a exclamat: �Ce pãcat! Il était pour-tant le moins incapable de nous tous!�, adicã:�Totuºi el era cel mai puþin incapabil dintre noitoþi�. ªi iatã, acest �cel mai puþin incapabil�mareºal primeºte comanda unor unitãþi militareînsemnate, în acest rãzboi cu prusacii, începutatît de rapid ºi de fantastic. Pe atunci nu exista


comandant suprem; nefiind militar ºi nearo-gîndu-ºi titlul de comandant suprem, împãratuldãdea totuºi foarte multe dispoziþii, care, seînþelege, stînjeneau acþiunile militare, însã nu deaici venea toatã nenorocirea, Toþi aceºti bãtrînigenerali, Canrobert90, Niel91, Bourbaki, Frossar92,Ladmirault etc., citaþi acum ca mrtorila proces,vorbesc despre Bazaine cu cel mai mare respect.Depoziþiile lor sînt foarte interesante pentru asistenþã.Important e cã toþi certificã neasemuita vitejie a luiBazaine, în bãtãlia de la Saint-Privat93, de exemplu,cînd el personal, deºi era cel care comanda desfãºu-rarea luptei, s-a aflat în primele rînduri, printrecombatanþi � �chiar dacã n-a înþeles semnificaþiaacestei bãtãlii�, cum adaugã unii dintre mareºali.A înþeles sau nu, în aceastã luptã s-a ajuns ca,avînd muniþie insuficientã, soldaþii s\ fie nevoiþi sãtragã doar cîte un singur cartuº la fiecare douãminute ºi cei mai mulþi dintre ei au intrat în luptãdupã ce nu mîncaserã nimic o zi ºi o noapte. Darnici mãcar de aici nu li s-a tras nenorocirea, cutoate cã, dupã cum se ºtie, întreaga Europã a fostuimitã de neregulile în aprovizionarea armateifranceze de atunci cu hran\ ºi armament. Ne amin-tim telegrama pe care împãratul Napoleon al III-leai-a expediat-o la Paris împãrãtesei Eugenia94 (cumult înainte de Sedan), cu rugãmintea de a co-manda rapid la Paris douã mii de cazane de fontã.Telegrama era îmbucurãtoare prin faptul cã, deºifrancezii n-aveau în ce face mîncare, cel puþinaveau ce gãti, altfel n-ar fi avut nici un sens sãse comande cazane prin telegraf. Însã iatã, dindepoziþia generalului Canrobert aflãm cã, laSaint-Privat, soldaþii au luptat fãrã sã fi mîncat

7 5Scrieri politice

nimic o zi ºi o noapte, cã nici a doua, în sfîrºit,nici a treia zi n-au mîncat� Desigur, la acea datãcazanele vor fi sosit de la Paris, dar� cu întîrziere,cum totul a întîrziat la francezi în acest rãzboineobiºnuit. ªi împãratul a întîrziat sã se retragã latimp spre Paris cu toate forþele armate rãmase înurma înfrîngerilor, iar retragerea ar fi însemnatpentru el, dacã nu salvarea, cel puþin cea mai bunãsoluþie de ieºire din nenorocire. Lui i s-a întîmplatexact ceea ce am spus nu demult, într-unul dinarticolele noastre, vorbind despre trãsãtura cea maicaracteristicã ºi mai fatalã a domniei sale, ºi anumefaptul cã, pentru a-[i întãri dinastia ºi pentru a oînrãdãcina în Franþa, a fost nevoit, tot timpul cîts-a aflat pe tron, sã întreprindã mereu acþiuni carenu numai cã nu tindeau sã le aducã francezilorfericirea, ci, în mod evident, erau îndreptate sprenefericirea lor. Astfel, în realitate, acest suveranputernic a fost ºi a continuat sã fie, chiar ºi pe tron,nu un francez, ci doar un om al partidului sãu,doar conducãtorul principal al acestuia. S-a temutsã se retragã spre Paris cu armata înfrîntã, care,însã, era totuºi o armatã ºi ar fi putut sã-i fie demare ajutor Franþei în lupta ce avea sã urmeze; îiera fricã de nemulþumirea þãrii, de pierderea farme-cului personal în ochii ei, de revoltã, de revoluþie,de Paris, ºi a preferat sã capituleze necondiþionat laSedan, lãsîndu-ºi propria persoanã ºi dinastia ladiscreþia mãrinimiei inamicului. Fãrã îndoialã,istoria încã nici acum nu ºtie tot ce s-a spus atuncila întîlnirea lui cu regele prusac. Toate secretelevor fi explicate, probabil, mult mai tîrziu; însãnu poþi sã nu ajungi la concluzia cã, predîndu-se


necondiþionat, cu tot cu armatã, împãratulNapoleon al III-lea spera cã aceasta este calea ceamai sigurã pentru a-ºi pãstra tronul� ªi predîndu-ºisoldaþii, desigur, credea cã astfel va slãbi forþeleduºmanilor sãu, revoluþionarii� Omul partiduluinu s-a gîndit nici mãcar o clipã la Franþa.

Nu s-a gîndit la ea nici mareºalul Bazaine.Baricadîndu-se apoi în cetatea Metz cu o armatãextrem de importantã, aproape cã a ignorat guver-nul Apãrãrii Populare95, apãrut la Paris imediatdupã capturarea împãratului. ªi el a preferat sã sepredea ºi astfel mai cã nu a lãsat Franþa fãrã ceadin urmã armatã, care, chiar blocatã la Metz, puteafi extrem de utilã patriei mãcar fãcînd sã întîrzie,pentru a o asedia, o mare parte a forþelor invada-toare. E greu de închipuit cã, predîndu-se într-unmod atît de umilitor ºi de prematur, mareºalulBazaine n-a încheiat ºi el niºte înþelegeri secrete cuinamicul, sau cã n-a primit cel puþin niºte promi-siuni� care, desigur, n-au fost respectate. Dar,chiar dacã n-ar fi primit nici o promisiune, estetotuºi evident cã ºi mareºalul, aidoma împãratuluisãu, a preferat mai degrab\ sã-ºi predea armataprusacilor, decît s-o pãstreze� în folosul revoluþiei.

Mareºalul, chiar dacã minte acum �cu vitejie�96

în faþa tribunalului ºi, probabil, intenþioneazã sãmintã ºi mai mult, mãcar în parte nu-ºi ascundeimpresiile ºi sentimentele de atunci. Spune de-adreptul cã atunci nu exista un guvern legitim ºi cãhaosul din Parisul acelor zile nu-l putea lua dreptun guvern serios; în tot cazul, acesta este cusiguranþã sensul cuvintelor pe care le-a rostit îninstanþã. Dar �dacã pentru dumneavoastrã guver-nul nu exista, «la France existait!» («Franþa încã

7 7Scrieri politice

exista!»)�, a exclamat ducele de Aumale, preºe-dintele tribunalului.

ªi iatã punctul de plecare al tribunalului. Acestecuvinte ale ducelui au produs o extraordinarãimpresie asupra auditoriului ºi a întregii Franþe.Mareºalului vinovat i-au fost spuse ele, cu sigu-ranþã, pentru a-i da de înþeles cã, în fond, nu-ljudecã un partid, o revoluþie, un oarecare guvernnelegitim, pe care, dacã vrea, poate sã nu-l recu-noacã nici acum, ci Franþa, pe care el a vîndut-o peun �guvern legitim�, patria pe care a trãdat-o dinpricina intereselor partidului sãu.

Nu existã nici o justificare pentru un trãdãtor alpatriei, dar vor fi avînd oare dreptate cei care-ljudecã pe acest trãdãtor? Iatã aspectul asupra cãruiavrem sã atragem atenþia. Oare nu cumva, dimpo-trivã, sînt vinovaþi ºi judecãtorii de principalulflagel ce secãtuieºte organismul marii naþiuni, denenorocirea ce atîrnã ca un nor negru deasupra ei?Înþeleg ei oare nenorocirea ºi sînt capabili s-oînþeleagã? ªi nu cumva mareºalul seamãnã cuvechiul þap ispãºitor, asupra cãruia sînt îngrãmãditepãcatele întregului popor?

În fond, ce putea el sã vadã atunci `n Metz?Dacã cetãþeanul din el s-ar fi dovedit mai tare decîtomul de partid ºi, vãzîndu-ºi patria în necaz, ar fidorit cu sinceritate s-o slujeascã, ce-ar fi putut elsã vadã în Parisul de atunci? Ce-i drept, revoluþiacare a triumfat la 4 septembrie nici nu-ºi spunearepublicã, ci �guvern de Apãrare Popularã�. Darlui Bazaine, general combatant, care, om de partid,era totuºi un om de acþiune, energic, cei care s-aupus în fruntea guvernului nu puteau sã nu-itrezeascã o repulsie fireascã. Generalul Trochu97,


acest maniac incapabil, inºi alde Garnier-Pagès98,Jules Favre99, chiar demni de tot respectul caoameni cinstiþi, nu sînt decît niºte mumii decrepite,lipsite de har, nu sînt decît eroii limbuþi din primazi a fiecãrei revoluþii pariziene, care, deveniþidemnitari, îi mai plictisesc ºi astãzi � vai! � peparizieni, care încã nu s-au sãturat de ei. Iatã pecine vedeau atunci, de la Metz, inteligenþa ºi ochiullui iscoditor. Dar sã zicem cã sînt netalentaþi! Sãzicem cã orice iniþiativã, pe care au avut-o cît s-auaflat la putere ºi acum, ºi în 1848, a murit din faºã,însã sînt cetãþeni, oameni cu inima curatã, fii ade-vãraþi ai patriei! Ba bine cã nu. Nu-s decît repu-blicani. �La république avant tout, la républiqueavant la France� (�Republica înainte de toate,republica înaintea Franþei�) � iatã deviza lordintotdeauna! ªi de aceea mareºalul, chiar dacã arfi dorit sã fie cetãþean ºi sã renege partidul, mãcarpe moment, pentru a-ºi salva patria, ar fi trebuit sãse alãture nu unor salvatori ai patriei, ci tot unoroameni de partid� Dar Bazaine ura acest partid ºi,bineînþeles, nu se putea decide sã-i vinã în ajutor!Ceva mai tîrziu, din acest grup comic ºi netalentantde guvernanþi uzurpatori, s-a desprins doar un omºi a trecut cu balonul în celãlalt capãt al Franþei100.Cu de la sine putere, s-a proclamat ministru derãzboi ºi întreaga naþiune, avidã de un guvern cîtde cît viabil, oricare ar fi fost el, l-a declarat înaceeaºi clipã dictatorul ei. El nu s-a pierdut, nicin-a fãcut mofturi ºi, într-adevãr, a devenit dictator.Acest om dãdea dovadã de multã energie, conduceaFranþa, crea unitãþi militare ºi le echipa. Unii îlacuzã acum, între altele, cã a cheltuit banii în vanºi cã ar fi putut cu aceste sume sã înfiinþeze ºi sã

7 9Scrieri politice

echipeze de cinci ori mai multe unitãþi militare.Gambetta le poate rãspunde cu curaj acuzatorilorsãi cã, dacã ar fi fost în locul lui, ar fi cheltuitpoate de cinci ori mai mult decît el ºi n-ar fi fost înstare sã scoatã la ivealã nici mãcar un singur soldat.ªi iatã cã acest om inteligent ºi energic, care amuncit cu adevãrat pentru Franþa ºi cu care nu i-afost ruºine lui Bazaine sã colaboreze, proclamãtotuºi: La république avant la France! Acum nuva mai spune ce-ar avea de spus; ºiret ºi rãbdãtor,aºteaptã sã-i vinã rîndul ºi, cînd va fi cazul, îl vasusþine cu ardoare pe marele cetãþean Thiers, carei-a luat locul acum trei ani. Dar în sinea lui ºtie cãLa république avant tout ºi cã, înainte de toate, eleste totuºi un om de partid. (Se pare cã în primulrînd datoritã acestei calitãþi le este atît de dragrepublicanilor.)

Prin urmare, pretutindeni sînt numai partide ºioameni de partid. E drept cã, în decursul acestuian negru, francezii parcã au avut parte ºi de cîtevamomente îmbucurãtoare. ªuanii101 bretoni, legiti-miºti înnãscuþi, au venit cu liderii lor sã se batãpentru patrie ºi s-au bãtut vitejeºte. Cu chipulMaicii Domnului pe stindardul lor, s-au alãturattemporar guvernului republicanilor ºi �ateilor�.Ducii de Orléans102 au luptat ºi ei cu inamicul înrîndurile noii armatei franceze. Dar au luptat pentrupatrie? Acum e clar cã nu. Vãzînd rolul pe care-ljoacã acum în Franþa complotul lor împotriva þãrii,pentru �regele legitim�, ne e permis sã tragemconcluzia cã ºi acum trei ani s-au pus în miºcare,presimþind cã, în sfîrºit, existã o bunã ºansã ºipentru partidul lor, care o aºtepta de atîta timp. ªi,într-adevãr, nu s-au înºelat în privinþa posibilitãþii


unei ºanse: la primele alegeri dintr-o Franþ\înspãimîntat\, au intrat în numãr mare în AdunareaNaþionalã, iar acum ºi-au creat aici o majoritateoligarhicã.

Peste tot numai partide! E drept cã, dacã amaduna toate aceste partide la un loc, atunci numãrultotal al adepþilor (poate doar cu excepþia partiduluicomuniºtilor103) ar fi extrem de mic în comparaþiecu numãrul tuturor francezilor. Restul francezilorsînt indiferenþi. La fel ca înainte de apariþia luiGambetta în acel an fatal, ei tînjesc dupã un dicta-tor care sã-i cuprindã sub puterea lui ºi sã le asigureviaþa ºi averea. Devizã le este un proverb de-al lor:�Chacun pour soi et Dieu pour tous� (�Fiecarepentru sine, iar Dumnezeu pentru toþi�). Dar, prinurmare, ºi aici, conform acestei devize, fiecare omparcã ar aparþine propriului sãu partid, ºi ce înseam-nã pentru un asemenea om cuvîntul �patrie�?

Iatã flagelul Franþei: pierderea ideii generalede unitate, completa ei absenþã! Se spune desprelegitimiºti cã încearcã sã învie ºi sã împãmînte-neascã aceastã idee cu forþa! Dar nici mãcar ceimai buni dintre ei nu se gîndesc la aºa ceva, civiseazã doar la triumful partidului lor. Cei maiînfocaþi dintre ei nu se gîndesc nici mãcar la legiti-mism. Încoronarea contelui de Chambord înseamnãpentru ei doar viitorul triumf al papei ºi al cato-licismului (Union104, Univers). E vorba de un partidîn partid.

Prin urmare, ni[te oameni de partid îl judecãacum pe mareºalul Bazaine pentru cã a r\mas adeptal partidului sãu! ªi nu seamãnã el acum cu acelþap ispãºitor, din antichitatea evreilor, cu care l-amcomparat mai înainte?� S-a ajuns în situaþia cã

8 1Scrieri politice

acum un evident delict de trãdare a patriei nu poatefi judecat în Franþa cum trebuie, din cauzã cã nuexistã judecãtori, deoarece toþi sînt la fel, oamenide partid� Judecîndu-l pe Bazaine, vor înþelegeoare francezii acest lucru?

*

Trecerea în revistã a evenimentelor din Europa(de altfel, destul de sãrace în ceea ce priveºtevarietatea, în ultima sãptãmînã) o amînãm pentrunumãrul viitor. Vom aminti doar decesul, în ziuade 17 (29) septembrie, la Pillnitz, al lui Ioan, regeleSaxoniei, dupã o lungã suferinþã (astm). (S-a nãscutîn 1801, a urcat pe tron în 1854.) Ca om, a fostprofund respectat de cãtre supuºii sãi.

29 octombrie 1873

Conspiraþia monarhicã împotriva Franþei, pe carea pus-o la cale majoritatea din Adunarea Naþionalã,s-a încheiat în modul cel mai rãu pentru ea. Preten-dentul a respins în ultima clipã drapelul tricolor.Ideea proclamãrii lui ca rege al Franþei a cãzut dela sine, numai pentru un timp, se înþelege. Darconspiratorii din Adunarea Naþionalã au trecut înaceeaºi clipã la un nou complot: prelungirea cuorice preþ a mandatul, chiar împotriva legii. Dacãei vor reuºi � ºi, judecînd dupã telegrama de laVersailles, din 24 octombrie (5 noiembrie), se parecã vor reuºi � consecinþele vor fi cele mai lamen-tabile pentru þarã.

În precedenta noastrã trecere în revistã(Grajdanin, nr. 5), ne-am oprit asupra faptului cã,speriat de rigiditatea ºi fermitatea republicanilor ºi


a întregii aripi stîngi a Adunãrii strîns unite în jurullui Thiers, dar ºi de ºtirile sosite din întreaga Franþãîn legãturã cu furia ºi disperarea þãrii, care s-auînmulþit progresiv ºi care au ajuns la niºte aspectecu totul caracteristice ºi nemaiîntîlnite pînã acum(despre care vom vorbi mai jos), comitetulChangarnier, cu alte cuvinte comitetul permanental tuturor fracþiilor din aripa dreaptã, a hotãrît sãtrimitã la Salzburg, la pretendent, ultima delegaþie,pentru a-i smulge, în sfîrºit, acordul asupra �con-cesiilor�, pe care cititorii noºtri le cunosc deja. Înciuda repetatelor declaraþii ale monarhiºtilor, cesusþineau cã între ei ºi pretendent totul este defi-nitiv clarificat, aceastã delegaþie demonstra, printrealtele, cã în realitate nimic n-a fost aranjat încã ºicã aceºti inºi uºuratici ºi grãbiþi nu înºelau numaiFranþa, ci chiar se înºelau unii pe alþii, cã, poate,fiecare se înºela pe sine. Articolul nostru precedentl-am încheiat cu ºtirea cã delegaþia s-a întors ºi araportat comitetului cã Chambord acceptã totul:�principiile anului �89, dragi tuturor francezilor�,constituþia ºi chiar drapelul tricolor. E greu deimaginat cã toþi aceºti domni vioi s-au înºelatsinguri pînã la ultimul, însã ceva de genul acestatrebuie sã se fi întîmplat cu siguranþã. ªi deodatãa început sã se vorbeascã în gura mare, ºi laVersailles, ºi la Paris, cã raportul privind înþelege-rea cu pretendentul a fost redat inexact de c\tredelegatul care l-a adus, cã Chambord n-a promisnimic, cã n-a fãcut nici o concesie. De îndatã ce auînceput sã se rãspîndeascã astfel de zvonuri, alar-mat, comitetul Changarnier a trimis din nou lacontele de Chambord, la Salzburg, alte persoanede încredere, cu rugãmintea de a confirma ceea ce

8 3Scrieri politice

trimisul lor precedent, Chesnelong105 (împreunã cualte trei persoane), a transmis comitetului în legã-turã cu decizia contelui privind drapelul tricolor;dar, în loc de confirmarea aºteptatã, a apãrut dintr-odatã în ziarul Union scrisoarea pretendentului,adresatã lui Chesnelong, în care se respinge defi-nitiv fiecare dintre cele trei �concesii�, de dragulcãrora conspiraþia majoritãþii s-a zbãtut pînã acumºi a terorizat întreaga Franþã, pentru a face cîtde cît posibilã proclamarea ca rege a contelui deChambord. Comitetul Changarnier, la rîndul sãu,a publicat imediat raportul referitor la ºedinþa sa,în care a fost prezentat raportul Chesnelong asupraconvorbirilor sale de la Salzburg. Iatã acest raport,consemnat în procesul-verbal. În felul sãu, estefoarte caracteristic.

Reiese, în primul rînd, cã Chambord, în timpultratativelor ºi chiar cu doi ani înainte, cînd (înmasã) veneau la el membrii Adunãrii Naþionaledoar aºa, cum s-ar zice, în vizitã, i-a tratat pe toþifoarte de sus. La întrevederea de la Salzburg,contele de Paris, se zice, n-a scos (sau n-a îndrãznitsã scoatã) nici un cuvînt despre politicã sau desprecine ºtie ce condiþii. Toþi emisarii, Chesnelong &Co., se pare cã n-au îndrãznit nici mãcar sã seaºeze în faþa lui. Fireºte cã Chambord a tãcut ºii-a privit de sus, dacã delegaþii n-au îndrãznit sãsufle o vorbã despre condiþii. N-a îndrãznit niciChesnelong, chiar ºi în acest din urmã ceas, cutoate cã fusese trimis sã aducã, în aceste momentefierbinþi, ultimul cuvînt, de care atîrna soartamonarhiei, a contelui însuºi, a întregii Franþe ºi,mai ales, a întregii majoritãþi înverºunate ºi lacome,care îi adresa pretendentului ultima întrebare: a fi


sau a nu fi ? Mai întîi de toate, Chesnelog, tremu-rãtor ºi linguºitor, i-a declarat contelui, care i-afãcut �onoarea de a-i acorda o audienþã�, cã nicipe departe nu a venit din partea comitetului casã �îndrãzneascã a-i propune niºte condiþii�, cinumai, ca sã zicem aºa, pentru �a lãmuri cu respectstarea lucrurilor� (este expresia din raport, adlitteram). Contele i-a rãspuns (desigur, cu voceacea mai blîndã ºi mai plãcutã cu putinþã) cã �n-aavut ºi nu va avea vreodatã orgoliul mãrunt de adori puterea de dragul puterii; dar mã voi consi-dera fericit, a adãugat el, dacã voi reuºi sã-i dedicFranþei forþele ºi viaþa mea� Am suferit departede ea; nici ei nu i-a fost uºor, despãrþitã de mine.Avem nevoie unul de altul�. Apoi Chesnelong aînceput, ca sã zicem aºa, s-o scalde, enunþîndproblemele cu care fusese trimis ºi asupra cãroraera rugat cu insistenþã sã ajungã la un acordcategoric. În privinþa constituþiei, i-a transmis cãdorinþa comitetului ar fi sã-ºi înainteze propriapropunere Adunãrii în privinþa restaurãrii monar-hiei pe principiul recunoaºterii puterii monarhuluica ereditarã, stipulatã într-o chartã, care �sã nu-ifie impusã regelui ºi nici sã nu fie dãruitã de rege,ci analizatã împreunã de rege ºi de Adunare�106.(Cel mai uimitor e cã aceste formulãri ºi definiþiifundamentale au fost amînate, dupã cum se vedeacum, pînã în ultimul moment! Oare chiar n-auîndrãznit sã vorbeascã despre toate acestea maidevreme?) În continuare, pomenind în treacãt unelelucruri, cum ar fi, de exemplu, menþinerea dreptu-rilor cetãþeneºti ºi religioase, egalitatea în faþa legiisau faptul cã puterea legislativã va aparþine atîtregelui, cît ºi Adunãrii, Chesnelong a început

8 5Scrieri politice

imediat sã se scuze. �Enumerarea respectivelordrepturi, a declarat el, nu a fost fãcutã, desigur,din neîncredere faþã de contele de Chambord, ciare doar rolul de a elimina orice confuzie care arputea sã deruteze opinia publicã.� Abordînd pro-blema drapelului, Chesnelong a început sã se scuzeºi mai tare ºi sã-i gãseascã justificãri comitetului(Changarnier), pentru faptul cã �împrejurãrile auobligat comitetul sã opteze pentru formularea:«Drapelul tricolor se pãstreazã ºi nu poate fimodificat decît pe baza acordului dintre rege ºiAdunare»�. (Sã remarcãm aceastã formulare:înseamnã cã dupã încoronare, chiar a doua zi,regele împreunã cu Adunarea pot aboli tricolorul,asigurîndu-ºi � ceea ce-i foarte uºor de realizat! �un singur vot în plus pentru majoritatea simplã.Despre Franþa ºi acordul ei în aceastã privinþã nicimãcar n-a fost vorba.) Contele �mi-a permis (sîntcuvintele reale din raport) sã mã exprim respectuosºi liber ºi mi-a fãcut onoarea sã mã asculte cu ceamai binevoitoare atenþie�. Nu a comentat nimic,însã �ºi-a manifestat dorinþa de a pãstra intangibile,în interesul þãrii, douã prerogative: inviolabilitateaprincipiilor ºi independenþa caracterului sãu�. Dealtfel, pentru a-ºi mai atenua spusele, �a avut ama-bilitatea de a lãuda drapelul tricolor�. �A adãugat,informeazã Chesnelong, cã respectã ataºamentularmatei faþã de tricolorul înroºit cu sîngele solda-þilor� n-a avut niciodatã intenþia sã înjoseascã þaraºi drapelul, sub care au luptat vitejeºte ostaºii ei.�(Intenþia de a înjosi ar mai fi lipsit!) Apoi contele,conform asigurãrilor date de Chesnelong, ºi-arezumat hotãrîrea în urmãtoarele douã puncte:1) �contele de Chambord nu pretinde nici un fel de


modificare a drapelului, pînã cînd puterea nu vatrece în mîinile sale ºi 2) el însuºi va propuneAdunãrii o hotãrîre, compatibilã cu onoarea sa,care va satisface ºi poporul, ºi Adunarea�.

În fond, doar cu atîta s-a ales Chesnelong.Tocmai soluþia asupra drapelului a fost gãsitã decomitetul conspiratorilor într-atît de satisfãcãtoareºi de capabilã sã-i liniºteascã pe toþi, încît a decissã trimitã o nouã delegaþie la Salzburg, ca sã-lroage pe contele de Chambord s-o confirme cît mairepede. Însã contele n-a confirmat-o. Din partea saa venit un document extrem de important în aceastãprivinþã, o scrisoare scrisã chiar de mîna lui, princare a pus capãt tuturor confuziilor. Nu vom repro-duce scrisoarea în întregime, vom cita doar ºtireatelegraficã pe marginea ei, care, de altfel, îi rezumãsensul. Iatã ce-i scrie contele lui Chesnelong:�Întrucît, în ciuda eforturilor dumneavoastrã, stareade confuzie încã persistã, declar cã nu mã dezic denimic, nu diminuez cu nimic din cerinþele meleanterioare. Pretenþiile din ajunul încoronãrii mãpun în gardã asupra revendicãrilor de mai tîrziu.Nu pot fi de acord sã-mi încep domnia restaura-toare ºi viguroasã printr-un act de slãbiciune. Aintrat în obiºnuinþã asocierea fermitãþii lui Henrical V-lea cu abilitatea lui Henric al IV-lea, dar aºvrea sã ºtiu cine ar îndrãzni sã-l sfãtuiascã sãrenunþe la drapelul de la Arques ºi Ivry��107

�Slãbit astãzi (scrie contele mai departe), voideveni mîine neputincios. Este vorba de repunereasocietãþii, profund zguduite, pe bazele ei fire[ti, deafirmarea energicã a autoritãþii legilor. E nevoie sãaducem din nou bunãstarea în þarã, sã încheiemalianþe solide, sã nu ne temem de folosirea forþei în

8 7Scrieri politice

slujba ordinii ºi justiþiei�. În continuare, Chambordface observaþia cã nici contele de Paris nu i-a pusnici un fel de condiþii ºi cã nici lui Mac-Mahon(acest Bayard108 al timpurilor noastre) nu i s-aucerut garanþii, cînd a fost ales preºedinte. Franþanu poate sã piarã (exclamã spre sfîrºit contele),deoarece Hristos îi mai iubeºte încã pe francii sãiºi, �cînd Domnul Dumnezeu s-a hotãrît sã salvezeun popor, el are grijã ca sceptrul dreptãþii sã fie datîn mîini destul de puternice pentru a-l putea þine!�.

Am fi putut sã scriem, ca ºi mai înainte, cã �s-amãrit cu încã un om numãrul mãrinimoºilor�, cumam fãcut-o într-unul din articolele noastre anteri-oare. Sã refuzi tronul pentru a nu-þi încãlca princi-piile e, fãrã îndoialã, o chestiune de mãrinimie.Acum însã, trebuie sã recunoaºtem, întrucît conteleºi-a expus punctul de vedere, cã avem o pãrereîntrucîtva diferitã. Problema e cã pretendentul nuprea pare a refuza domnia. Aceastã scrisoare, carei-a hotãrît pentru o vreme soarta, lasã sã se înþe-leagã cã existã ºi alte calcule. Nouã ni se pare chiarcã Chambord n-a fost niciodatã mai convins caacum cã va urca pe tron. Este mai convins caoricînd cã �Franþa are nevoie de el� ºi sigur îºiface socoteala cã, chiar dacã încoronarea se vaamîna pentru moment, asta nu va fi decît înavantajul lui, pentru cã, la urma urmei, nu se vordescurca fãrã el ºi-l vor accepta cu toate�principiile�, dar de aceastã datã nemaiîndrãznindsã-i punã condiþii. Continuã sã creadã orbeºte înputerea pe care o are partidul sãu în AdunareaNaþionalã. Susþine cã iubeºte Franþa, dar, se pare,se gîndeºte în realitate prea puþin la ea ºi, probabil,o confundã cu partidul sãu. Scrisoarea lui este


caracteristicã ºi în privinþa faptului cã face publice,în sfîrºit, ºi mijloacele prin care, dupã încoronareasa, nãdãjduieºte sã salveze Franþa. Aceste mijloacesînt severitatea [i �sã nu ne temem de folosireaforþei pentru a înrãdãcina liniºtea�. Recunoaºtemcã bãnuiam cã nu mai are ºi alte mijloace atuncicînd, într-unul din articolele noastre precedente,ne puneam întrebarea: �Cu ce sperã legitimismulcã va putea salva Franþa ºi cum anume plãnuieºtes-o salveze?�. În fine, foarte ciudat ni s-a pãrutînsuºi tonul scrisorii. În ziarul sãu, Louis Veuillotn-are decît sã-i punã, în mod fictiv, cuvinte mãreþeîn gurã. Însã contelui s-ar pãrea c\ nu-i prea stãbine, vorbind de-acum în numele sãu, în documenteatît de importante, sã spunã în auzul tuturor cã�am suferit departe de ea (de Franþa) ºi nici ei nui-a fost bine fãrã mine�, sau cã �respectã ataºa-mentul armatei faþã de tricolor, cã niciodatã n-aavut intenþia sã înjoseascã þara ºi drapelul sub careau luptat cu vitejie ostaºii ei�. E interesant de ºtiutcum ºi-i imagineazã el, din Salzburgul sãu, pefrancezii care s-au obiºnuit cu egalitatea lor ºi care,citind, vor afla cã existã undeva un om ce le acordãfavoarea de a ºi-l alege drept salvator. Ar fi chiarpãcat sã-i tulbure aceastã încredere infantilã în sine,aceastã, ca sã zicem aºa, �orbire din naºtere� înînþelegerea lucrurilor ºi fenomenelor.

ªi acest om doreºte ºi pretinde sã salveze Franþa!Dupã publicarea acestei scrisori, pierderea spe-

ranþelor �majoritãþii� din Adunare era gata-gatasã ducã la destrãmarea partidului. Aproape toatefracþiunile de dreapta au primit ºtirea cu furie.Dar s-a vãzut cã s-a restabilit imediat consensul ºinu doar datoritã abilitãþii liderilor, cît prin forþa

8 9Scrieri politice

împrejurãrilor: �majoritãþii� i s-a pãrut mai avan-tajos sã-ºi pãstreze cu orice preþ puterea oligarhicãîn Adunare, decît sã se ajungã la certuri. În timp cerepublicanii, în frunte cu Thiers, jubilau ºi savuraucu anticipaþie victoria, comitetul Changarnier adecis sã introducã în Adunare proiectul de legeprivind prelungirea prerogativelor lui Mac-Mahoncu încã zece ani ºi cu noi garanþii date acestuia109,iar Adunarea sã nu se dizolve ºi sã-ºi continueactivitatea încã cel puþin doi ani ºi jumãtate. Înaceastã situaþie, mareºalul Mac-Mahon a îndrep-tãþit încrederea �majoritãþii�, care are atît de mareîncredere în el. Încã de acum douã sãptãmîni adeclarat cã, dacã actuala majoritate din Adunarepierde puterea, îºi va da ºi el demisia din funcþia depreºedinte. Astfel, fidelitatea ºi ataºamentul sãufaþã de cei care l-au ales ºi-l susþin au atinsapogeul! Nu majoritatea din Adunare o serveºtemareºalul Mac-Mahon, ci numai pe cea actualã.Cu alte cuvinte, pentru el Adunarea Naþionalã ºivoinþa acesteia nu înseamnã nimic, fiindcã, dacã sedestramã actuala majoritate, va apãrea o alta, careo va înlocui pe cea de acum ºi va exprima voinþaAdunãrii, însã el nu se va mai pune în serviciul ei.ªi asta într-un moment cînd þara (ºi el ºtie foartebine acest lucru) are nevoie de el, cãci are o mareinfluenþã în armatã! Ataºamentul lui de sclav faþãde binefãcãtori e aproape emoþionant. ªi iatã cãacest �soldat cinstit ºi viteaz�, în care Franþa ºi-apus atîtea speranþe, nu-i decît un om de partid ºi nuatît un om de partid, cît un acolit al acestuia. Undemai pui cã ºi contele de Chambord l-a mîngîiat pecreºtet ºi l-a numit Bayard! E un Bayard, desigur,numai cã dintr-un alt unghi de vedere.


Totul s-a petrecut exact aºa cum a presupuscomitetul Changarnier. Pe 5 noiembrie (dupã noulstil), s-au deschis, în sfîrºit, dupã o îndelungatãvacanþã, lucrãrile Adunãrii Naþionale. A fost cititmesajul preºedintelui republicii. Între altele, înmesaj se spunea cã �actuala putere executivã nuare destulã viabilitate ºi forþã. Guvernul nu estesuficient de pregãtit pentru a frustra partidele deorice speranþã de succes�. (Dar guvernul însuºiacum nu-i ºi el un partid?) Se vorbeºte de ase-menea ºi despre isprãvile presei, care tulburã stareade spirit a populaþiei (asta dupã nenumãrate ºiinsolente represiuni împotriva presei!) ºi se argu-menteazã necesitatea reformei municipalitãþii.

Dupã aceea, în Adunare a fost supusã dezbateriipropunerea generalului Changarnier, privitoare laprelungirea cu însã zece ani a mandatului mare-ºalului Mac-Mahon. A fost citit un raport alguvernului în favoarea dezbaterii neîntîrziate aacestei propuneri. Dufaure110, fãrã a se opune regi-mului de urgenþã, a cerut ca propunerea sã fietrimisã spre dezbatere comisiei de analizã a proiec-telor constituþionale. Guvernul, la rîndul sãu, ainsistat ca propunerea lui Changarnier sã fie remisãunei comisii speciale. Propunerea lui Dufaure, sespune în telegramã, a fost respinsã cu 362 de voturila 348.

Astfel, �majoritatea� monarhicã a repurtat vic-toria la o diferenþã de paisprezece voturi. Rezultatule cã Franþa va rãmîne încã zece ani în aceeaºisituaþie de incertitudine. Nici monarhie, nici repu-blicã! În condiþiile modificãrii legislaþiei munici-piilor, în condiþiile reprimãrii presei ºi a forþei

9 1Scrieri politice

nelimitate a majoritãþii oligarhice din Adunare,care urmãreºte restaurarea monarhiei, Franþa s-aasigurat ºi pentru viitorii zece ani c\ în AdunareaNaþionalã vor fi aleºi intriganþi ºi oligarhi deaceeaºi teapã. Sînt garantate, de asemenea, rãz-boiul permanent cu republicanii, uneltirile partidelorºi, în mod cert, o viitoare revoluþie. Haosul caredomneºte acum este, fãrã îndoialã, mai rãu decîtîncoronarea contelui de Chambord, cãci Chambordar fi fost cu siguranþã înlãturat, chiar foarte repede,ºi, dupã îndepãrtarea lui, încã s-ar mai fi pututimpune o republicã moderatã, pe cînd acum, cîndse profileazã o viitoare revoluþie iminent\, e greude crezut cã vor birui moderaþii.

Ce-i drept, marea speranþã a francezilor o con-stituie baionetele docile ale armatei devotate luiMac-Mahon, care sã le asigure liniºtea, sã-i aperede comuniºti etc. La începutul articolului nostru,am amintit de niºte �particularitãþi cu totulcaracteristice ºi nemaiîntîlnite pînã acum� înmanifestarea nemulþumirilor þãrii ºi promiteam sãvorbim despre ele mai jos. Vom semnala doar unuldin aceste fenomene. Cu vreo douã sãptãmîni înurmã, un oarecare Bellmare111, general de brigadã,i-a trimis din Périgueux o scrisoare ministrului derãzboi cu urmãtorul conþinut:

�D-le ministru, de treizeci ºi trei de ani, subdrapelul tricolor, slujesc Franþa ºi guvernul repu-blicii, dupã cãderea imperiului. Nu voi sluji subdrapelul alb ºi nu-mi voi pune spada la dispoziþiaunui guvern monarhic, reinstaurat împotriva voinþeipoporului. Deci, dacã, în pofida aºteptãrilor,actuala Adunare Naþionalã ar restaura monarhia,


dupã acest vot, vã rog cu respect, d-le ministru,sã-mi acceptaþi demisia din funcþia pe care mi-aþiîncredinþat-o. Generalul Bellmare�.

Imediat dupã înaintarea acestei scrisori, generalulBellmare a fost demis din funcþie. Ministrul derãzboi le-a cerut comandanþilor de divizie informaþiiprivind starea de spirit a trupelor în actualele împre-jurãri, cînd, în conformitate cu rapoartele ajunse lael, dupã cum ne încredinþeazã presa, în armatãdomneºte o atitudine ostilã faþã de restauraþie(adicã, altfel spus, faþã de Adunarea Naþionalã).

Iatã o situaþie indiscutabil nouã. Niciodatã pînãacum armata francezã n-a �gîndit�, ci doar a exe-cutat ordinele venite de sus, aºa cum îi stã bineoricãrei armate, ºi bine a fãcut. La ce i-a trebuitgeneralului Bellmare, aºa, dintr-o datã, sã declarecã nu recunoaºte voinþa Adunãrii Naþionale în cazulîncoronãrii contelui de Chambord? Ar fi trebuit sãaºtepte pînã atunci ºi apoi sã treacã în rezervã, fãrãsã facã declaraþii anticipate, fãrã surle ºi trîmbiþe.Asta nu înseamnã oare cã armata vrea �sã îndrãz-neascã a avea opinia ei�? Generalul Bellmare avrut, fãrã îndoialã, sã dea un exemplu. Prinurmare, francezii n-ar trebui sã se bazeze prea multpe baionetele generalului Mac-Mahon, sperînd cã vafi liniºte. Dacã mandatul lui Mac-Mahon, prelungitpentru încã zece ani, nu va mai fi, în mod cert,începutul unui cezarism, ci al unui adevãratdespotism militar (guvernare pe care Franþa încãn-a cunoscut-o în forma ei cea mai purã), atunciscrisoarea lui Bellmar nu este oare începutul unuipronunciamiento? Asta îi mai lipsea bietei Franþe!Totul ar fi însã în firea lucrurilor: despotismul

9 3Scrieri politice

militar trebuie în mod obligatoriu sã atragã dupãsine începutul unui pronunciamiento.

5 noiembrie 1873

În Germania, aproape toatã presa, chiar ºi ziareleprusace oficiale, a primit cu bucurie vestea cãlegitimiºtii francezi ºi-au pierdut speranþele înrestaurarea �monarhiei legitime�. Scrisoarea con-telui de Chambord este consideratã în Germania cao eliminare finalã ºi deja eternã a oricãrei tentativeulterioare a legitimiºtilor. În modul cel mai direct,bucuria presei germane este motivatã de faptul cã,aºa cum spuneam mai înainte, încoronarea conteluide Chambord ar fi atras dupã sine, mai devremesau mai tîrziu, ºi încercarea de restaurare a suvera-nitãþii laice a papei. ªi întrucît, dupã restaurareamonarhiei, Franþa n-ar fi putut sã nu pãºeascãpe aceastã cale, ea s-ar fi confruntat, în aceastãprivinþã, cu Germania ºi, poate, ar fi fãcut-o chiarcu oarecare satisfacþie, cu toate cã s-ar fi temut deriscul teribil ce ar fi aºteptat-o. Dacã satisfacþiaactualã a germanilor poate fi explicatã în acestmod, atunci e curios cã, în Germania, niºte forurirespectabile au putut lua în serios nu numai posi-bilitatea încoronãrii efemere a pretendentului, cisã ºi creadã cã ulterior acest succes va fi stabil.Nemþii cred puþin cam prea mult în succesul �sîn-gelui ºi fierului�. Nouã ni se pare cã în actualacrizã din Franþa, cînd minþile ºi dorinþele sînt frã-mîntate (altfel nu ºtim cum sã ne exprimãm), înaceast\ þarã constrîngerea e aproape imposibilã,pentru cã n-are cine s-o aplice. Adicã s-ar gãsiamatori ºi, ce-i mai curios, s-ar gãsit acolo chiar o


majoritate covîrºitoare, care sã doreascã sincer sã ise aplice (ºi cît se poate mai repede) constrîngerea,cu scopul instaurãrii definitive a ordinii; darpentru ca, în aceastã þarã, constrîngerea sã fieîncununatã de succes, nu-i de ajuns doar forþa ºinici mãcar asentimentul celor constrînºi. Constrîn-gerea are nevoie de autoritate, de o autoritate fie ºitratatã cu urã, fie ea ºi neautenticã, dar incon-testabilã, este nevoie ca forþa care acþioneazã sã fierecunoscutã drept putere. Contele de Chambordn-a avut o astfel de autoritate ºi ne îndoim cã înforþa lui ar mai crede mulþi dintre adepþii sãi. ªi deaceea � repetãm cele spuse de noi ºi mai înainte �nu existã nici o îndoialã cã ar fi fost expulzatrepede, iar aceastã întorsãturã a lucrurilor ar fifost, poate, mai utilã Franþei decît prezenta starede haos, mai utilã, fie ºi prin faptul cã partideles-ar fi împuþinat cu unul ºi ar fi fost din nouposibilã dominaþia republicanilor moderaþi.

Unele organe conservatoare din Germania,observînd bucuria pe care eºecul pretendentuluile-a produs-o ziarelor liberale, parcã nu cred înmotivele de bucurie pe care le etaleazã liberalii,adicã în temerile cã Franþa ar putea-o apuca pecalea unei politici ultramontaniste112. Ziarul Crucii113,de exemplu, a anunþat în mod direct cã toþi liberaliidin lumea întreagã sînt solidari între ei; cã încadrul radicalismului dispar naþionalitãþile ºi deaceea se ºi bucurã radicalii germani pentru succe-sele confraþilor lor francezi. S-ar putea ca aceastãdenunþare severã ºi posacã sã nu fie lipsitã deadevãr. Observaþia în legãturã cu solidaritatea spiri-tualã dintotdeauna a radicalilor din lumea întreagãºi cu puterea radicalismului de a ºterge diferenþele

9 5Scrieri politice

dintre naþionalitãþi este destul de corectã. Estecurios cã aceastã observaþie, cu un fel de reproº ºide circumspecþie, a fost fãcutã într-o þarã unde, înclipa de faþã, ideile naþionaliste se bucurã de unmare succes, unde, dupã recenta victorie asupraFranþei, sentimentul automulþumirii naþionale a ajunspînã aproape de limita trivialitãþii, unde pînã ºiºtiinþa aproape cã a devenit ºovinã. O fi adevãrat cãºi în Germania e deja puternic radicalismul cosmo-polit, cã ºi la porþile ei bate de-acum doctrinafrancezã, comunismul? Dacã aproape de la înce-putul secolului firoscoºii europeni obiºnuiesc sã iaRusia drept un colos ameninþãtor cu picioarele delut (în timp ce, în fapt, dacã noi avem ceva sãnãtosºi întreg, atunci asta este temelia, adicã poporul pecare Rusia se sprijinã de cînd lumea ºi se va sprijiniîn continuare), oare n-ar trebui sã-i aplicãm, mãcarîn parte, ºi noului colos german aceeaºi sintagmã?

Apropo, în Prusia s-au încheiat alegerile pentruseim114, care au scos la ivealã extraordinara agitaþiea partidelor politice din Germania. Guvernulprusac protejeazã acum partidele naþional-liberalede toate nunaþele, îndepãrtînd partidul junkerilor ºipartidul catolic. Victoria liberalilor în alegeri afost incontestabilã, ºi guvernul prusac, desigur,poate miza pe majoritatea în seim. Este însã curiosfaptul cã aºa-numitul partid clerical sau, maiprecis, toþi cei nemulþumiþi de noile legi bisericeºti,a constituit o uniune destul de puternicã (în care auintrat, de exemplu, resturile vechiului partid aljunkerilor, decimat cu desãvîrºire, pe care nu cumult timp în urmã, doar cu cîþiva ani, guvernul l-asusþinut atît de puternic). ªi, dacã am numãra înamãnunt toate forþele aliaþilor în Landstagul115 nou


ales, partidul clerical poate conta pe o minoritatechiar destul de puternicã. Astfel, se va putea con-stitui o opoziþie redutabilã. Landstagul s-a deschisdeja de la 1 noiembrie. În februarie, sînt aºteptatealegerile pentru Reichstagul116 german ºi clericaliisperã la un succes ºi mai mare. Ce-i drept, înPrusia guvernul nu e prea obiºnuit sã þinã cont deopoziþiile landstagurilor sale, iar în vremurile nuprea îndepãrtate le dizolva cu calm în caz de nevoie,ºi îºi vedea mai departe de treburi. Iar dupã ulti-mele mari succese, pe care le-a obþinut, imaginea luia devenit ºi mai atractivã. Mai ales acum Prusiei îiplace sã vadã o forþã în guvernul sãu. În tot cazul,majoritatea elitei intelectuale este întru totul departea lui: atît de îndelungat e farmecul victoriei!

*

În articolul trecut spuneam cã, dupã spulberareatuturor speranþelor partidului monarhist din Franþa,majoritatea fracþiunilor de dreapta, la începutstupefiatã de respectiva scrisoare a contelui deChambord, a reuºit din nou sã se uneascã strîns ºisã elaboreze un nou proiect privind prelungirea cuîncã zece ani a mandatului mareºalului Mac-Mahon.Proiectul a fost conceput într-un mod extrem dearogant ºi purta amprenta întregii insolenþe frivoleºi nelimitate cu care a acþionat acest faimos �partidal luptei� din chiar momentul victoriei sale, de la24 mai, pînã în prezent. La început, imediat dupãscrisoarea contelui de Chambord, multora le-avenit ideea sã-l numeascã �vice-rege� pe unul dinprinþii de Orléans ºi sã-i transfere lui putereaexecutivã. Astfel Franþa, chiar fãrã rege, ar fi

9 7Scrieri politice

devenit monarhie. Cel mai absurd lucru în acestproiect ne apare pãrerea acestor oameni pierduþi,dar la fel de insolenþi ca înainte, asupra Franþei ºifrancezilor; e greu de imaginat cã ar putea cinevaspera, înþelegînd cît de cît cum stau lucrurile, cãprintr-un asemenea proiect, care nu rezolvã nimic,s-ar putea întrona în þarã liniºtea ºi pacea!Absurditatea unei astfel de propuneri, într-o altãepocã, mai zdravãnã, ar fi trebuit, se pare, sã ducãdestrãmarea totalã partidului, la pierderea tuturormembrii lucizi din Adunre, care l-au urmat pînãacum. Nu s-a produs însã nici o destrãmare, deºiproiectul a cãzut de la sine, pentru cã prinþii deOrléans sînt oameni cu capul pe umeri ºi nu ºi-audat acordul pentru o asemenea prostie. Atunci,aruncîndu-se în toate pãrþile, au încercat sã-linvesteascã drept vice-rege pe Mac-Mahon, dar ºimareºalul a refuzat aceastã onoare, spunînd cã nupoate fi vice-rege într-un regat unde nu existã rege.În aceste condiþii, au fost nevoiþi sã opteze pentruideea prelungirii cu zece ani a prerogativelormareºalului în calitatea de ºef al guvernului, iarAdunarea sã nu se dizolve încã vreo trei ani deacum încolo. Aici, cinstitul mareºal, cãruia, separe, de la 24 mai puterea a început sã-i placã, apropus ni[te condiþii, pe de o parte rezonabile, dar,pe de altã parte, lipsite de clarviziune, întrucîtFranþa este consideratã în continuare tabula rasa.Mareºalul a cerut sã i se dea niºte garanþii, speciale,precise, pentru orice eventualitate, ºi dacã, deexemplu, în aceºti zece ani, s-ar dizolva actualaAdunare ºi în locul ei ar veni altã Adunare, carear avea o majoritate radicalã, atunci el, ca ºefal guvernului, sã aibã dreptul s-o dizolve ºi sã


guverneze în continuare fãrã Adunare cel puþinzece ani, sã prezideze fãrã nici o piedicã ºi sãrestabileascã ordinea prin mãsurile pe care le credede cuviinþã. (Trebuie sã fii militar ºi sã te bazezi pebaionetele tale ca sã-þi treacã prin cap asemeneaenormitãþi pentru Franþa). ªi totuºi, proiectul acesteidictaturi militare, nemaiîntîlnite în Franþa, a fostadoptat imediat de cãtre întreaga aripã dreaptã ºi afost introdus în Adunarea Naþionalã chiar în primazi, pe 5 noiembrie (stil nou), de cãtre preºedintelecomitetului tuturor fracþiunilor aripii drepte, bãtrî-nul general Changarnier.

Dupã citirea propunerii, s-a cerut dezbaterea eiîn regim de urgenþã. Dufaure, membru al centruluistînga, fãrã sã obiecteze împotriva regimului deurgenþã, a cerut doar ca proiectul sã fie încredinþatcomisiei de analizã a proiectelor constituþionale.Aripa dreaptã, dimpotrivã, a insistat ca proiectulsã fie remis într-o comisie specialã, care trebuiacreatã atunci. S-a votat, ºi aripa dreaptã, cum seºtie, a obþinut majoritatea, avînd cu paisprezecevoturi mai mult.

Cu aceastã ºtire, încheiam articolul nostru dinnumãrul precedent. Între timp, s-a întîmplat cevaabsolut caracteristic, suficient pentru a descifraparþial starea de lucruri din aceastã Adunare,cãreia i-a fugit pãmîntul de sub picioare. Cînd (pe7 noiembrie) Adunarea s-a împãrþit pe secþii învederea alegerii noii comisii pentru analizarea pro-iectului lui Changanier, comisie obþinutã prin votulmajoritãþii, brusc, între cei cincisprezece membriai comisiei, majoritatea i-a revenit aripii stîngi aAdunãrii. Rémusat117, membru al centrului stînga,care nu demult s-a declarat republican, a fost ales

9 9Scrieri politice

preºedinte al comisiei, în care a intrat ca membruºi Léon Say118, liderul centrului-stînga.

Astfel, aripa stîngã, care se temea de comisiaspecialã ºi a insistat ca propunerea lui Changarniersã fie analizatã în comisia generalã de analizãa proiectelor constituþionale (în care, de altfel,dreapta a avut întotdeauna majoritatea), a repurtato victorie acolo unde nu se aºtepta; iar aripadreaptã, care a þinut atît de mult sã se creezecomisia specialã, crezînd, desigur, cã aºa îºi vaapropia succesul, a fost învinsã cu propriile arme.

Toþi au întrebat ºi mai continuã s\ întrebe cepoate însemna acest fapt? Nimic altceva decît cãAdunãrii Naþionale i-a fugit pãmîntul de subpicioare, cã ºi-a pierdut orice fir cãlãuzitor ºi cãnici un partid nu mai crede în puterea sa. O datã cuabandonarea ideii de proclamare imediatã a monar-hiei legitime, legitimiºtii, foºtii lideri ai majoritãþii,au rãmas numai cu dorinþele, însã, fãrã sã-ºi deaseama, au pierdut forþa conducãtoare faþã demajoritatea care-i urma orbeºte. Propunerea luiChangarnier, cu toate cã a reunit din nou majori-tatea, în schimb a eliminat definitiv ideea iniþialãcare-i unea pe toþi. Iar în noua idee a reuniuniia ieºit imediat la ivealã dezbinarea. Regaliºtiiextremiºti, de exemplu, susþinînd proiectul luiChangarnier, au declarat cã, chiar dacã Mac-Mahona refuzat rolul de vice-rege, va fi nevoit sã fievice-rege, aºa cã, dacã ar trebuit sã-l proclame dinnou pe rege, preºedintele Mac-Mahon, cu toate cãfost ales pe zece ani, va trebui sã-i cedeze locul deîndatã. În cu totul alþi termeni a susþinut proiectulChangarnier centrul dreapta, care pînã acum a fostîntru totul de acord cu legitimiºtii; el cere ca

1 0 0 F.M. Dostoievski

Mac-Mahon sã nu fie proclamat ºef al statului pezece ani, cum doresc legitimiºtii, ci preºedinte alrepublicii pe zece ani, în vederea lichidãrii defini-tive a situaþiei neclare ºi, chiar dacã va avea puteredictatorialã, ea sã fie totuºi temeinic limitatã însens parlamentar.

La fel, dupã cele douã mari fracþiuni ale aripiidrepte, s-au separat ºi toate celelalte fracþiuni aleei; fiecare este de acord cu prelungirea prero-gativelor mareºalului, însã fiecare o sprijinã în felulei, avînd un mod propriu de a privi lucrurile.Fracþiunile s-au divizat apoi în cercuri, în nunaþeºi, în cele din urmã, s-a produs ceea ce trebuianeapãrat sã se producã: uniunea a r\mas doarexterioarã, sensul ei s-a pierdut, þelurile au devenitdiferite ºi partidul majoritãþii, pînã nu demult atîtde unanim în opinii, atît de puternic, o datã cupierderea speranþei în contele de Chambord, aînceput, fãrã voie, sã se împrãºtie în toate pãrþile.Ne putem aºtepta, desigur, ºi la dezmembrareatotalã. În acest fel s-a vãzut cã, atunci cînd minþileoscileazã sau o iau razna, mulþi dintre cei careaparþineau, de pildã, centrului dreapta, au pututs\ voteze dinadins, pentru comisia specialã, camembri ai centrului stînga, întru realizarea maisigurã a noilor lor dorinþe ºi þeluri. Fãrã îndoialã,au avut loc ºi aranjamente secrete, trãdãri.

Prin urmare, specificul Adunãrii la ora actualãîl constituie dezbinarea totalã, pentru cã ºi aripastîngã, nemaivãzîndu-ºi foºtii adversari, împotrivacãrora s-a unit trecînd peste disensiunile dintrefracþiunilor ei, a început, se pare, ºi ea sã seclatine puþin. Conform ultimelor ºtiri, Rémusat ºiLéon Say, membri ai comisiei speciale, angajeazã

1 0 1Scrieri politice

tratative cu Mac-Mahon. Fãrã îndoialã, activitateacomisiei se va încheia prin alegerea mareºalului caºef al statului, dacã nu pentru zece ani, mãcarpentru cinci, însã de data aceasta cu titlul de�preºedinte al republicii�, proclamîndu-se repu-blica ºi punîndu-se condiþia examinãrii neîntîrziatea legilor constituþionale propuse încã în timpulguvernului Thiers.

În Adunarea Naþionalã, se va forma, de ase-menea, un partid puternic, care va face apel directla popor ºi va susþine votarea republicii printr-unreferendum. Thiers, mai încrezãtor ca oricînd învictorie, le spune tuturor celor din jurul sãu: �Cereþidizolvarea Adunãrii ºi consultarea poporului�.

De altfel, ideea consultãrii poporului a atras departea stîngii majoritatea bonapartiºtilor, care auaproape treizeci de locuri în Adunare. La început,ei pãreau sã se fi decis sã acþioneze în felulurmãtor: dacã legitimiºtii vor încerca sã procla-meze monarhia, atunci sã voteze împotrivã, alãturide republicani. Dacã însã republicanii vor voi sãproclame republica, atunci sã se alãture din noumonarhiºtilor; adicã, în esenþã, aveau de gînd sãle punã beþe în roate ºi unora, ºi celorlalþi. Însãideea manifestului cãtre popor, ai cãrei susþinãtoriau fost chiar de la început, le surîde ºi de aceea, înmarea lor majoritate, deºi cu foarte multã pre-cauþie, se alãturã republicanilor.

Conform ultimelor telegrame, Mac-Mahon zoreºtecomisia specialã sã rezolve mai repede problemaalegerii sale. Se pare cã este gata sã-ºi coboaremult din tonul iniþial ºi sã-ºi diminueze pretenþiile.Cel mai bine ar fi fost ca �omul cinstit�, cruþîndu-ºiînalta funcþie, sã nu se fi amestecat în toatã aceastã


comedie jalnicã a monarhiºtilor ºi sã nu fi apãrutîn postura deplorabilã de adept al acestui partid.Franþa l-ar fi privit acum ca pe o mare speranþã ºicu profund respect, iar în Adunare, poate, ar fiexistat mai multã unitate, ca urmare a încrederii îndorinþa lui onestã de a fi folositor patriei. E olecþie pentru �omul cinstit�.

*

În urmã cu cîteva zile, s-a telegrafiat de laBayonne ºtirea cã Don Carlos ar fi învins definitivarmata guvernului de la Madrid ºi cã l-ar fi fãcutprizonier pe Moriones, comandantul forþelor guver-namentale. Însã zilele acestea telegramele sositede la Madrid afirmã cã, dimpotrivã, Moriones arepurtat o mare victorie asupra carliºtilor. Nici unadintre aceste ºtiri nu a fost confirmatã cu gradulnecesar de veridicitate.

Din Madrid se transmite, de asemenea, cã dinorã în orã se aºteaptã capitularea Cartagenei. Înacest fel, guvernul ar anihila principalul punctal rebeliunii din sud. Deocamdatã, însã, niciCartagena nu a capitulat�

12 noiembrie 1873

Deschiderea Reichsratului119 austriac a produso mare agitaþie în întregul imperiu, dar nu în favoa-rea guvernului. Chiar ºi vastitatea programuluiviitoarelor acþiuni ale guvernului a fost supusãatacurilor: �Sã te încarci dintr-o datã cu atîteasarcini, spun adversarii guvernului, înseamnã sãn-o iei în serios pe nici una�. Pe primul plan în


discursul tronului s-a situat, se înþelege, promi-siunea de a se opune energic crizei financiare cares-a abãtut anul acesta asupra imperiului120.Revitalizarea creditului, punerea comerþului ºieconomiei naþionale pe un fãgaº mai puþin riscant �iatã unul din primele puncte pe care împãratul ile-a sugerat Reichsratului. Apoi au urmat indicaþiiprivind modificarea întregului sistem de impozi-tare, reconstituirea privilegiilor Bãncii Naþionale,reforma sistemului acþionar ºi bursier, noile regula-mente ale cãilor ferate [i meseriilor etc. Dupã aceea,a fost afirmatã necesitatea reformelor în domeniulcodului penal, al procedurilor juridice, necesitatearevizuirii codului civil ºi, mai ales, �stabilirea unornoi relaþii între stat ºi biserica catolicã�.

Ungurii, grãbindu-se sã punã la adãpost pro-priile interese, cer acum dualism ºi pentru reglareafinanþelor regatului lor: despãrþirea Bãncii Naþionaleîn austriacã ºi maghiarã etc. Mãsurile adoptate decãtre Depretis, ministrul finanþelor, au provocat oagitaþie ºi o decepþie generalã. Acþiunile la bursãau scãzut. Se aºteaptã o opoziþie ameninþãtoare;guvernul este acuzat în presã din toate pãrþile [i dincele mai diverse puncte de vedere, de altminteri însensuri foarte variate. Ziarele germane, replicîndcelor maghiare, declarã în mod direct cã pentruAustria ar fi convenabilã mai degrabã despãrþireatotalã de imperiu a regatului maghiar, proclamareadeplinei lui independenþe, decît extinderea dualis-mului politic ºi asupra finanþelor Austro-Ungariei.Ziarele poloneze atacã discursul tronului cuîndîrjire, iar cehul Pokrok121 declarã cã discursulîmpãratului din Reichstagul austro-ungar �nu arenici o legãturã cu naþiunea cehã�. Organizaþiile


ultramontaniste au resimþit ºi ele ameninþarea dincuvîntarea împãratului în privinþa stabilirii �unor�noi relaþii ale statului cu biserica. Comunismulpoartã cu sine nimicirea totalã a religiei, sînt depãrere ultramontaniºtii austrieci, însã este de preferatdistrugerea, pentru cã e mai grosolanã decît libe-ralismul rafiant al guvernelor actuale, care încearcãsã-i transforme pe episcopi ºi pe preoþi în simplislujbaºi, iar credinþa într-un mijloc de guvernare.

*

Partidul ultramontanist nu doarme nici înlandstagul prusac, deschis recent, dupã cum amamintit deja în numãrul 45 al revistei Grajdanin,cînd am fãcut trecerea în revistã a evenimentelorinternaþionale. Dupã cum observam ºi cu alte ocazii,politica ultramontaniºtilor se apropie din ce în cemai mult de fãgaºul democratic. Ei au reuºit, depildã, sã introducã în camerã douã noi proiecte delegi: votul universal pentru alegerea deputaþilor înparlament ºi scutirea ziarelor de la plata taxei detimbru. Pe de altã parte, este foarte caracteristicãºi absolut remarcabilã depeºa din Berlin, din 13noiembrie, publicatã în ziarul Times:

�Împãratul, avînd în vedere faptul cã vreo cîtevasute de comunitãþi catolice duc în prezent lipsã depãstori spirituali (N.B. � desigur, ca urmare a mãsu-rilor severe luate de guvern, care reprimã aspiraþiileultramontaniste ale catolicismului german), ºi-afãcut public, dupã lungi oscilaþii, acordul asupradezbaterii proiectului privind obligativitatea cãsã-toriei civile122 ºi a obligaþiei autoritãþilor laice de aþine registrele de stare civilã. Aceastã lege este


extrem de importantã, îndeosebi în Germania, undeclasele educate, independente atît de bisericaprotestantã, cît ºi de cea catolicã, se supuneauritualului religios la sãvîrºirea cãsãtoriilor, bote-zurilor ºi înmormîntãrilor, în primul rînd pentru cãacest lucru era stipulat prin lege. De îndatã cecãsãtoria va deveni o formalitate pur civilã, vaapãrea ºi necesitatea amenajãrii unor cimitire des-chise pentru toþi, indiferent de confesiune, fiindcãpreoþii vor refuza sã înmormînteze persoanele careau trãit într-un cuplu nesfinþit de bisericã. În fapt,cimitirele au început de pe acum sã-ºi piardã carac-terul lor exclusivist, întrucît, în ciuda protestelorpreoþilor *, «vechii catolici» ** sînt înmormîntaþi, cusprijinul poliþiei, în interiorul curþilor cimitirelor.Noua lege va fi importantã ºi pentru faptul cã vastimula încheierea cãsãtoriilor între creºtini ºievrei, ºi se ºtie cã aceºtia din urmã reprezintã, înGermania, o clasã numeroasã ºi foarte influentã��.

ªtirea despre un asemenea proiect de lege,asupra cãruia ºi-a dat acordul evlaviosul împãratgerman, se remarcã cel mai mult prin faptul cã nezugrãveºte neînduplecarea de fier cu care politicaprusacã din zilele noastre persecutã miºcarea ultra-montanistã din Imperiu. Importanþa noului proiectde lege divulgã ºi amploarea temerii cu care guver-nul îºi priveºte duºmanul ºi dimensiunile pe care ile conferã. Dar, plivind ogorul de buruieni, existãriscul sã fie smuls grîul. ªi-aºa indiferentismul

* Romano-catolici.** �Vechii catolici� � o nouã sectã religioasã ºi de stat din

Germania, bine protejatã de guvernul de la Berlin,despre care am vorbit de mai multe ori cu cititorii.


religios n-are nevoie, în prezent, de încurajare.Este remarcabil ºi faptul cã liberalismul religios,indiferentismul ºi, în sfîrºit, ateismul au fost,întotdeauna, în toate secolele ºi în toate vremurile,niºte boli ale pãturilor superioare, aristocratice.Ultramontaniºtii, însã, dupã cîte se observã, fie ºinumai dupã anumite semne, dupã seculara ºi tru-faºa lor înstrãinare de popor, se îndreaptã acum,cel puþin în Germania, cãtre o politicã democraticã.O amestecare destul de ciudatã a rolurilor, caredemonstreazã o oarecare subtilitate în gîndireacelor mai noi romano-catolici�

*

Comisia specialã, formatã din cincisprezecemembri, numitã de Adunarea Naþionalã din Versaillespentru dezbaterea proiectului lui Changarnierprivitor la prelungirea mandatului prezidenþial almareºalului Mac-Mahon ºi în care, aºa cum amarãtat deja, republicanii deþin, absolut surprinzãtor,majoritatea, ºi-a încheiat lucrãrile ºi a supus raportulîn dezbaterea Adunãrii pe 4 (16) noiembrie.Referent a fost Laboulaye123. E greu de imaginat unproiect mai ponderat, mai conciliant ºi mai consis-tent (avînd în vedere condiþiile în care a lucratcomisia) decît cel prin care majoritatea liberalã dincomisie a înlocuit proiectul lui Changarnier.

�Prelungirea cu zece ani a prerogativelor ºefuluiputerii executive, a raportat Laboulaye Adunãrii,într-o þarã unde autoritãþile sociale nu sînt încãorganizate ºi limitele împuternicirilor lor nu sîntîncã definite, reprezintã un fapt fãrã precedent înistoria legislaþiei. Acest fapt provoacã multe dubii,


care pot fi eliminate numai pe calea unor ipoteze cenu au un fundament solid� Minoritatea din comisie(N.B.: cei ºapte membri monarhiºti), a continuatLaboulaye, însufleþitã de dorinþa instaurãrii neîntîr-ziate a unei puteri, care sã stea deasupra tuturorpartidelor, a decis cã putem chiar acum prelungiprerogativele ºefului statului, amînînd stabilirea ºiorganizarea lor; majoritatea însã, dimpotrivã, nua considerat cã este posibilã prelungirea necondiþio-natã a exerciþiului unei puteri, ale cãrei dimensiunin-au fost definite, fiind de pãrere cã, în afaragaranþiilor constituþionale, orice putere, indiferentde moderaþia celui care este investit cu ea, repre-zintã o dictaturã mai mult sau mai puþin mascatã.Franþa are nevoie de un guvern cu totul altfel��

Iatã cuvintele introductive din referatul luiLaboulaye; cu toate acestea, comisia a fost nevoitãsã ia o decizie chiar în sensul guvernului �de careFranþa nu are nevoie�.

Într-adevãr, este greu de imaginat o situaþie maiabsurdã decît aceea în care s-a aflat aceastã ciudatãcomisie. Ea trebuia sã ratifice o putere aproapenelimitatã într-o þarã care, chiar dacã se numeºterepublicã (asupra titlului de �preºedinte al repu-blicii� au cãzut, în cele din urmã, de acord ºi aripadreaptã, ºi minoritatea din comisie), nu are nici olege organicã prin care sã defineascã aceastã repu-blicã, sã-i dea o formã oarecare ºi, în acest fel, sãdefineascã sensul ºi semnificaþia, dimensiunile ºianvergura puterii de care ar putea sã dispunã guver-nul ei. Se confirmã puterea preºedintelui republiciipe zece ani, în timp ce nu existã încã nici mãcarlegea organicã în care sã se stipuleze cã în aceastãrepublicã trebuie sã existe un preºedinte, mai mult


chiar, cã aceastã republicã este republicã. În legã-turã cu întrebarea apãrutã în comisie chiar de laprima ei ºedinþã: �Are dreptul deplin actualaAdunare Naþionalã sã numeascã un preºedinte pe operioadã mai îndelungatã decît termenul de exerci-tare a prerogativelor ei?� �, comisia a consideratcã nu e cazul sã-ºi piardã timpul cu aºa ceva.În ciuda precedentelor exemple ºi rezoluþii aleAdunãrii, care a dat un rãspuns negativ chestiuniiîn cauzã, comisia s-a vãzut nevoitã sã rãspundã, deaceastã datã, afirmativ.

�Numirea mareºalului Mac-Mahon ca preºedinteal unei republici legal constituite, a conchisLaboulaye în faþa Adunãrii, este consideratã de noica singurul mijloc de a-i asigura puterea; dar esteoare posibilã prelungirea mandatului preºedinteluifãrã sã cunoaºtem ce termen i se va fixa prin legileorganice? În asta constã dificultatea aproape insur-montabilã, ºi majoritatea comisiei regretã faptul cãparlamentul a respins propunerea înþeleaptã de adezbate concomitent legile constituþionale ºi pro-blema prelungirii prerogativelor. Dacã nu ne-amoprit în faþa acestei dificultãþi e numai pentru cãsîntem într-o situaþie din care trebuie sã ieºim cuorice preþ��

Sub presiunea circumstanþelor deosebite, dincare trebuia ieºit �cu orice preþ�, majoritateacomisiei a înaintat urmãtorul proiect de lege caamendament la proiectul lui Changarnier:

Articolul 1. Mandatul mareºalului Mac-Mahon,preºedintele republicii, i se încredinþeazã pentruun termen de cinci ani, începînd cu ziua convocãriinoii sesiuni a camerei.


Articolul 2. El îºi va exercita puterea în condi-þiile actuale, pînã la votarea legilor constituþionale.

Articolul 3. Prevederile cuprinse în articolul 1vor fi incluse în legile organice ºi vor cãpãta carac-ter constituþional numai dupã votarea acestor legi.

Articolul 4. La trei zile dupã publicarea acesteilegi, va fi numitã, prin votul secþiilor camerei, ocomisie formatã din treizeci de membri, pentrudezbaterea legilor constituþionale înaintate AdunãriiNaþionale la 19 ºi 20 mai 1873124.

Aici, cele mai importante sînt articolele 3 ºi 4.Prin articolul 3 se eliminã din proiectul de legeprivind prerogativele puterii caracterul constituþio-nal al acestora, pînã în momentul votãrii legilororganice ale republicii.

În articolul 4, majoritatea comisiei stabileºteordinea alegerii celor treizeci de membri, cîþi tre-buie sã cuprindã viitoarea comisie, care urmeazãsã fie aleasã de Adunare, pentru dezbaterea faimoa-selor legi constituþionale (ale lui Thiers), prezentateîncã de pe 20 mai ºi rãmase pînã acum, dupãînlãturarea lui Thiers, nepuse în discuþie. Comisiacelor cincisprezece propune ca aceastã comisie,formatã din treizeci de membri, sã fie aleasã �desecþiile Adunãrii� (mizînd din nou pe o majoritateliberalã), în timp ce proiectul concurent (al mino-ritãþii din comisia celor cincisprezece) propunealegeri comune, în întreaga Adunare.

�Nu poate fi imaginatã o propunere mai ponderatãprin caracterul ei, decît cea prin care comisia celorcincisprezece a înlocuit proiectul lui Changarnier,scrie ziarul Times. Demnitatea ºi puterea mare-ºalului sînt protejate cu grijã. Cel mai cunoscut


general, cel mai experimentat om de stat, cel mairespectabil patriot ar putea fi mãguliþi de propu-nerile liberarilor ºi, conform concepþiilor noastredespre constituþie, sîntem gata sã afirm\m cã ei nicinu ºi-ar fi putut dori mai mult��

ªi totuºi, generalul Mac-Mahon nu numai cãºi-a dorit mai mult, dar s-a ºi supãrat. Imediatdupã citirea raportului lui Laboulaye, el a adresatun mesaj Adunãrii Naþionale. �În momentul cîndîncep dezbaterile în legãturã cu prelungirea man-datului meu, scria mareºalul, consider cã e necesarsã-mi exprim punctul de vedere asupra tipului decondiþii pe care le consider oportune în acest caz.Franþa, care cere fermitate ºi stabilitate a puterii destat, nu s-ar putea mulþumi cu un guvern a cãruiexistenþã este condiþionatã, chiar din start, de clauzece îl fac dependent de adoptarea sau neadoptarealegilor constituþionale. Astfel, peste cîteva zile, artrebui sã modificãm ceea ce decidem astãzi� Înþe-leg perfect bunele intenþii ale persoanelor (N.B.:adicã ale membrilor monarhiºti din comisie), careau propus prelungirea mandatului meu pentru încãzece ani, cu scopul asigurãrii unui spaþiu mai largdezvoltãrii activitãþii sociale. Însã, dupã o maturãchibzuinþã, am ajuns la concluzia cã un termen deºapte ani ar corespunde mai bine forþelor pe carele-aº putea consacra slujirii patriei mele. Puterea,care îmi va fi încredinþatã, o voi dedica ocrotiriiprincipiilor conservatoare, fiind convins cã mareamajoritate a þãrii încuvinþeazã aceste principii.�

Comisia celor cincisprezece a procedat la exa-minarea acestui mesaj, însã n-a renunþat la hotã-rîrea ei iniþialã ºi n-a modificat proiectul de lege pe


care l-a propus. Mai tîrziu, în ºedinþa de searã dindata de 8 (20) noiembrie, totul a mers ca pe roate:proiectul majoritãþii din comisia celor cincispre-zece a fost respins de Adunare ºi, în locul sãu,a fost adoptat proiectul minoritãþii, prezentat deDepeyre125. Primul ministru, ducele Broglie, a rostito cuvîntare, în care a apãrat modul de acþiune alguvernului ºi nu a fost de acord cu paragraful 3 alproiectului de lege propus de majoritatea comisiei,deoarece prin acesta se exprimã neîncrederea înspusele lui Mac-Mahon, care a declarat cã doreºteinstituirea legilor constituþionale. Cu 378 de voturipentru ºi 310 împotrivã, Adunarea a adoptat proiec-tul lui Depeyre privind stabilirea prerogativelor luiMac-Mahon pentru ºapte ani ºi alegerea viitoareicomisii, compuse din treizeci de membri, nu de cãtresecþiile Adunãrii, ci pe liste, în plenul camerei.

În acest fel, repetînd ceea ce am afirmat ºi maiînainte, Franþei i s-a întîmplat ce era mai rãu dintot ce-o putea aºtepta în condiþiile actuale! Nicimonarhie, nici republicã ºi cea mai incertã situaþiea puterii! Este un exemplu elocvent, din care sedesprinde toatã raþiunea politicã a conducãtorilorei: mareºalul respinge exact ceea ce i-ar fi pututconsolida puterea, conferindu-i un caracter orga-nic, sperînd doar într-o dictaturã, adicã în bunulplac al puterii personale. Pentru a nu-l supãra pemareºal, contele Broglie preferã sã dea Franþa pemîinile unui guvern neîngrãdit de nici o lege funda-mentalã a statului, supunînd-o în fond unei dictaturinelimitate. Indiferent de ilegalitatea pe care mare-ºalul ar comite-o acum în activitatea sa politicã, elpoate rãspunde la toate reproºurile: �Unde-i legeacare ar putea sã-mi impunã limite sau sã-mi dea


vreo indicaþie?�. Îºi zice preºedinte al republicii,dar, în acelaºi timp, este sclavul docil al majoritãþiicare nu-ºi ascunde deloc pornirile ultramonarhiste.Pretinde o dictaturã teribilã, ca �sã se instaurezeordinea ºi sã se potoleascã partidele�, dar, de fapt,cine a încãlcat cel mai mult ordinea ºi cine seamãnãmai bine a partid, dacã nu acea majoritate pe careel o slujeºte? În sfîrºit, pot oare sã se liniºteascãfrancezii acum, cînd nimeni nu e în stare sã rãs-pundã nici mãcar la întrebarea: �A cui putereeste mai presus, a Adunãrii sau a preºedintelui?�.Într-adevãr, în cazul unor neînþelegeri, aceastã pro-blem\ nu s-ar putea rezolva decît prin forþã. Dintoatã aceastã istorie, în sfîrºit, din toatã aceastãintrigã, a ieºit la ivealã o sete de nelegalitate;mareºalul Mac-Mahon este mai curînd încîntat debunul sãu plac dictatorial, decît de o putere regle-mentatã strict prin lege. Se va întîmpla exact lucrulîmpotriva cãruia are de gînd mareºalul sã seînarmeze, adicã se va deschide cîmp larg intrigilorde tot felul ºi situaþia Franþei va deveni insupor-tabilã. În tot cazul, a început despotismul militar�ªi e greu de imaginat ce i s-ar mai putea întîmplaFranþei în aceste condiþii!

17 decembrie 1873

În sfîrºit, pe data de 12 (24) decembrie, s-aprimit din Berlin o ºtire cît de cît satisfãcãtoaredespre ameliorarea sãnãtãþii împãratului german.Iatã telegrama:

�În Îndreptarul imperial126, se anunþã cã guturaiulîmpãratului Wilhelm are o evoluþie normalã.


Dereglarea organismului din cauza bolii se ate-nueazã vizibil. Astãzi împãratul nu ºi-a mai petrecutîntreaga zi în pat�.

*

O telegramã tipicã din Paris, din 11 (23) decem-brie, în ciuda faptului cã cuprinde doar cuvinteleunei singure persoane ºi aceea destul de puþincunoscutã, a fãcut totuºi ocolul tuturor ziarelorEuropei ºi a fost remarcatã de toatã lumea. Iat-o:

�Ieri, prietenii pãcii au oferit un banchet în onoa-rea lui sir Henry Richard127, care, expunîndu-ºipropunerile în legãturã cu arbitrajul internaþional,a spus, printre altele, cã «nici o idee nu se pune înpracticã fãrã protecþia Franþei, a cãrei influenþãnu are egal, limba ºi literatura cãreia rãmînuniversale»��.

Tot farmecul acestor cuvinte e în faptul cãFranþa (în pofida umilinþei sale) rãmîne încã onaþiune de frunte, �a cãrei influenþã nu are egal�.Cuvintele acestea, pe care, la Paris, �umiliþii�francezi le-au prins cu lãcomie din zbor ºi le-auetalat, au fost imediat remarcate în Germania detriumfãtorii lor rivali, iar apoi în întrega Europã,mulþi primindu-le, desigur, cu o grimasã intero-gativã pe faþã ºi cu o clãtinare din cap128. Dupãpãrerea noastrã, fiecare cuvînt din alocuþiunea luisir Richard exprimã un adevãr. Noi împãrtãºim întotalitate pãrerea unui profesor rus (de care, evident,francezii n-au habar), exprimatã de la o catedr\universitarã (N.B.: în timpul domniei rãposatuluisuveran!), cã francezii sînt o naþiune eminamente


genialã, una din acele naþiuni care, ca sã zicemaºa, domnesc peste omenire prin influenþa pe careo au, cã Franþa ºi influenþa ei în Europa pot ficomparate cu Atena anticã ºi cu influenþa ei asupravechii civilizaþii. Aceastã comparaþie cu Atena,chiar dacã nu-i întru totul motivatã, este totuºiatrãgãtoare ºi place foarte mult. Poate aºa o fi,poate nu, însã problema e cã la Paris cuvinteprecum cele rostite de sir Richard sînt considerateextraordinare ºi interesante, deºi, nu cu mult timpîn urmã, ele nu ar fi fost în nici un fel remarcate înFranþa, fiind considerate un tribut obligatoriu, onecesitate, ceva sine qua non, de care nici numeritã sã pomeneºti!

Geniala naþiune, care a moºtenit lumea anticãºi, timp de cincisprezece secole, s-a aflat în frunteaseminþiilor romane din Europa, iar în ultimelesecole a avut o indiscutabilã influenþã de prim rangasupra tuturor neamurilor europene, aproape cu osutã de ani în urmã ºi-a pierdut acea forþã vie, carea pus-o în miºcare [i a nutrit-o atîtea secole!Aceastã forþã vie constã în faptul cã Franþa a avutprioritatea în reprezentarea catolicismului european,aproape din primele momente ale creºtinismului înApusul Europei. (Aceastã reprezentare poate fi,într-un fel, comparatã cu felul în care Rusia s-aaflat în fruntea creºtinismului oriental, ortodox,pregãtindu-se ºi, în parte, chiar reprezentîndu-lpînã la venirea împãratului Petru I.) Însã la sfîrºitulsecolului al XVIII-lea, rupînd-o complet, conºtientºi vital cu ideea catolicã epuizatã (nu din vinaFranþei), care i-a dat viaþã în decursul atîtor secole,Franþa (progresistã, dar, în tot cazul, intelectualã),într-o frenezie entuziastã, s-a proclamat drept


inovatoare a lumii pe principii noi, drept principalapurtãtoare ºi pãstrãtoare a acestor principii. �Cutoþii, cu toþii veniþi la mine!�, chema ea într-unextaz sibilinic. Aceste noi principii, noi ºi inde-pendente, ale viitoarelor societãþi omeneºti, careemanã din ele însele ºi din ele însele îºi absorbenergia vitalã, erau cele pe care umanitatea euro-peanã le cunoºtea datoritã civilizaþiei pe care ºi-aufãurit-o, adicã erau ºtiinþa, statul ºi visul dedreptate, bazate exclusiv pe legile raþiunii. Franþa aproclamat doar cã aceste principii sînt indepen-dente revoluþionar, adicã a proclamat totala lorindependenþã de religie ºi, odatã cu ea, de orice felde tradiþii. Aºa ceva se întîmpla pentru prima oarãîn viaþa omenirii ºi în asta a constat esenþa revo-luþiei franceze.

N-am abordat toatã aceastã problemã extrem deimportantã pentru ca, într-un fugar articol de presã,al cãrui obiect îl constituie redarea sensului clipeicurente a vieþii politice din Europa, sã elucid\mprincipiile revoluþiei, care, iatã, încã de acum osutã de ani, au fost proclamate de Franþa, aflatã înfruntea Europei, ºi nu avem intenþia sã le analizãmîn fondul lor. Am vrut doar sã facem observaþia cãFranþa, luîndu-ºi atîtea ºi atîtea pe umerii sãi,pentru sine ºi pentru omenire (deºi n-ar fi pututrefuza, chiar dacã ar fi vrut), n-a fost niciodatã atîtde strivitã de propria-i povarã ca în acest ultimsecol, care-i încheie istoria. Povara s-a dovedit a fimult peste puterile genialului popor, ºi conducã-toarea omenirii a fost nevoit sã recunoascã, dupãultimele sale nenorociri, prin glasul celor mai bunireprezentanþi ai sãi, cã ºi-a pierdut aproape completprincipiul vieþii vii, cã izvorul a secat ºi s-a uscat.


În clipa de faþã, genialul popor nu-i decît un spec-tacol straniu ºi el însuºi înþelege perfect acest lucru.Caracterul lui rezidã în faptul cã partea intelectualãºi dominantã din punct de vedere politic a acesteinaþiuni s-a afundat în autoconservare, s-a dezis înmod conºtient ºi tragic aproape de toate ideile pecare le-a clamat cu atîta entuziasm, ºi, fãrã cre-dinþã, dar cu fricã pentru existenþa sa, care atragedupã sine despotismul ºi violenþa, pîndeºte, ca unpoliþist, cealaltã parte a naþiunii, bogatã în credinþacã se va înnoi ºi va învia pe baza principiilor noiale viitoarei societãþi, dar sãracã în bunuri pãmîn-teºti, care a suferit mult timp ºi de aceea, precumun cîine flãmînd, este gata sã se repeadã ºi sã-ºisf`ºie fraþii norocoºi. Executîndu-l pe Babeuf129, peprimul om care, încã acum 80 de ani, a spus cã,fãrã fondul problemei, toatã revoluþia lor nu este oreaºezare a societãþii pe baza unor principii noi, cidoar victoria unei clase puternice asupra alteia,conform devizei: Ôte-toi de là, que je m�y mette *,executîndu-l pe acest grobian de frunte, supãrãtor,conducãtorii republicii ºi ai revoluþiei au început sãvadã, încetul cu încetul ºi tot mai clar, cã viaþaFranþei se transformã tot mai mult într-un miraj,într-un fel de tablou fantastic ºi îºi pierde oriceatribut al vitalitãþii ºi necesitãþii. Toate acesteperioade (primul Imperiu, Restauraþia, împãrãþiileburgheze sub ducii de Orléans, al doilea Imperiuetc.) au fost mai degrabã un miraj decît o realitate;fiecare din aceste fenomene putea nici sã nu existeºi marea naþiune putea sã se descurce foarte bine ºifãrã necesitatea lor. Toatã aceastã fantasmagorie

* �Carã-te, iar eu o sã-]i iau locul� (fr.).


trecãtoare n-a dat nimic substanþial ºi nici n-ainoculat nimic în sufletul mãreþei naþiuni, caretînjea permanent dupã o viaþã adevãratã. În fine,ultima catastrofã a îngrozitorului rãzboi, la fel defantastic ºi de inutil, prin care s-au nãruit în Franþatoate mirajele ºi s-au deschis toþi ochii, aceastãcatastrofã a spus parcã fiecãrui francez: �Uite cîtai fost de sãrac, ºi de orb, ºi de calic, ºi de gol, ºide neînsemnat în existenþa ta de fantezie ºi miraj,ºi asta de un veac!�130.

Va supravieþui oare geniala naþiune sub povarageniului sãu, pe care ºi-a luat-o pe umeri acum unsecol ºi pe care trebuie sã-l poarte pînã la sfîrºit,sau îºi va pãstra geniul? Iatã întrebarea! Geniul eiva rezista oare acestor chinuri? Nu se va prãbuºioare totul ºi Dumnezeu îi va hãrãzi unei alte naþiunigeniale sã conducã umanitatea occidentalã? Toateaceste întrebãri sînt, desigur, vorbe goale din punc-tul de vedere al oamenilor chibzuiþi ºi de acþiune.Cu toate acestea, de mult timp, permanent, multeinimi ºi minþi s-au aplecat ºi se apleacã asupraacestor întrebãri în întreaga Europã. În aceastãîntrebare fatalã despre viaþa ºi despre moarteaFranþei, despre învierea sau stingerea mãreþului eigeniu, simpatizat de întreaga omenire, poate cã seascunde problema vieþii ºi morþii întregii Europe,orice-ar spune în privinþa asta nemþii, recenþii învin-gãtori ai Franþei. Poate exista Europa fãrã Franþa?Aceastã întrebare e de neconceput pentru mulþi,chiar ºi acum, ºi nu numai pentru capetele seci,nedemne de secolul nostru pragmatic. ªi totuºi,punînd întrebarea ºi, se înþelege, lãsînd-o fãrã niciun rãspuns, vom spune, în treacãt, în calitate dereporter al momentului prezent, cã existã unele


indicii ºi fenomene care atestã faptul cã genialanaþiune vrea din rãsputeri sã trãiascã ºi cã de aicipot rezulta, chiar într-un viitor nu prea îndepãrtat,foarte multe bãtãi de cap pentru Europa�

În urmã cu o sãptãmînã, s-a petrecut în Franþao întîmplare cu totul excentricã, ce a provocat rîsulcîte unuia din oamenii importanþi ai Europei, pentrucã, într-adevãr, ea e un picuþ comicã, dar din cauzaei, cu siguranþã, multe din cele mai luminate minþiale Germaniei ºi-au încreþit frunþile. Acum, înFranþa, în Adunarea Naþionalã, au loc rectificareaºi aprobarea bugetului de stat pentru anul viitor. Înparanteze fie spus, contrar obiceiului, în AdunareaNaþionalã francezã, de aceastã datã ºi guvernul, ºiaripa dreaptã au avut o atitudine binevoitoare faþãde suplimentarea propusã pentru bugetul ministe-rului educaþiei naþionale. Dar, conform tradiþiei, înFranþa, ca ºi în toate parlamentele europene, buge-tele ministerelor de rãzboi sînt supuse întotdeaunacelor mai puternice atacuri din partea opoziþiei.Întotdeauna se gãsesc în camere reprezentanþi aiprogresului, umanitarismului ºi liberalismului, carede-abia aºteaptã apariþia miniºtrilor de rãzboi cupretenþiile lor (e drept cã acestea sînt întotdeaunaindecent de uriaºe, comparativ, de exemplu, cubugetele ministerelor educaþiei din toate þãrileEuropei, acestea fiind întotdeauna respingãtor dedetaliate), ca sã-i atace aproape la persoanã. Începreproºuri cumplite la adresa cererilor imense, caresînt neproductive, neprogresiste ºi inutile pentrunaþiune. Miniºtrii în[iºi mai cã nu sînt acuzaþicã de-abia aºteaptã sã verse sînge ºi, întrucîtîntr-adevãr toate guvernele Europei îºi împovãreazãan de an þãrile cu noi credite pentru bugetele


militare, ei suportã uneori, în timpul dezbaterilorpentru buget, momente destul de neplãcute ºi chiardificile, ceea ce este un obicei aproape general. ªibrusc, de data aceasta, în Franþa s-a întîmplat cutotul altceva...

De îndatã ce ministrul de rãzboi, generalul DuBarail131, a apãrut cu bugetul sãu, a fost nãpãdit dintoate colþurile de învinuiri grele, rostite cu vehe-menþã, pentru faptul cã bugetul pe care îl cere estesãrac ºi neînsemnat. I s-au reproºat încetinealarestructurãrii armatei, lipsa de cadre, puþinãtateaschimbãrilor în domeniul material, faptul cã cereprea puþini bani. Au fost presupuse cîteva corecþiinemoderate ale bugetului; guvernul a fost mustrat,i s-au fãcut reproºuri.

În cele din urmã, dupã îndelungi dezbateri,fîstîcit, ministrul de rãzboi a ieºit învingãtor. Recu-noscînd cu smerenie sãrãcia bugetului actual, aanunþat în liniºtea deplinã a camerei cã viitorulbuget va fi neînchipuit de mare. Aceastã declaraþiea creat o dulce impresie de împãcare. Însã cîndducele Audiffret-Pasquier132 a adãugat cã numaipentru modernizarea materialã a armatei va finevoie, nu mai tîrziu decît anul viitor, de cel puþino mie trei sute optzeci de milioane de franci(1.380.000.000 fr.), aceastã declaraþie a avut, sespune, un efect de dezmeticire totalã ºi suplimen-tãrile excesive au fost retrase�

Deºi, neîndoielnic, s-a renunþat la suplimentãri,efectul de trezire la realitate n-a fost chiar atît decomplet cum se bãnuia. ªi în rîndul publicului, ºiîn presã s-au fãcut auzite ecouri ciudate, iar atacu-rile asupra guvernului ºi a ministrului de rãzboin-au încetat nici pînã în prezent. Se scot la ivealã,


sînt demascate fãrã milã toate defectele armateiactuale. Bien Public, organul de presã al lui Thiers(care ºtie cîte ceva, în orice caz nu mai puþindecît alþii), a declarat cã, în multe privinþe, armatafrancezã actualã este doar o fantezie, cã are cadreslabe, lipsite de valoare, cã sînt companii cu numaitreizeci sau patruzeci de oameni etc., etc.

Am spus cã geniala naþiune þine morþiº sã trã-iascã cu orice preþ. Nu vom sta sã judecãm dacãaceºtia sînt paºii cei mai potriviþi pe care s-ar cãdeasã-i facã acum geniala naþiune. O fi frumos cuvîn-tul �rãzbunare�, care s-a fãcut din nou auzit înîntreaga Franþã pe marginea incidentului cu buge-tul? ªi nu-i oare un miraj, o fantasmã de cea maiînaltã speþã aceastã �viaþã a rãzbunãrii�, acceptatãîn unanimitate de geniala naþiune, care a plãtitcinci miliarde despãgubiri ºi-i gata, în aceeaºi una-nimitate, sã cheltuiascã alte miliarde, numai sãse rãzbune pe insolentul inamic pentru înjosireamoralã ºi militarã tr\it\? Fãrã sã rãspundem laaceste întrebãri, nu puteam totuºi sã nu observãmcã, într-o þarã atît de divizatã din punct de vederemoral, care este deprimatã ºi scepticã de atîta timp,unde singurul sentiment comun nu este decît celmai îngust spirit al autoconservãrii ºi unde chacunpour soi este prima regulã, nu putem deci sã nuobservãm cã în aceastã þarã, brusc ºi pe neaºtep-tate, s-a gãsit ceva ce a putut sã reuneascã cele maieterogene elemente ale ei, ceva acceptat în tãcerede toate partidele ei, de toate minþile, de toatetendinþele, de toate direcþiile ºi pãturile ei. Nu, sevede treaba cã popoarelor nu le seacã atît de repedeizvorul vieþii nemijlocite.


Poate ca acest sentiment �al rãzbunãrii� le dãfrancezilor puterea de a suporta fãrã sã cîrteascã ºiactualul lor guvern, pe care nu-l pot înghiþi. Pe dealtã parte, poate, guvernului i se iartã multe fie ºipentru simplul motiv cã se cheamã guvern. Cunumai o lunã ºi jumãtate în urmã, acest guvernmãcar avea un scop: el visa sã-l încoronezepe Chambord. Acum, însã, s-a transformat doarîntr-un guvern al intrigilor ºi continuã s\ reziste, înmodul cel mai surpinzãtor, împreunã cu enigma-ticul sãu preºedinte. Dar, despre intrigi ºi desprechestiunile arzãtoare vom vorbi cu altã ocazie.

*

Nu putem, totuºi, sã trecem cu vederea unadintre ultimele telegrame din Spania, care este onostimadã extraordinarã:

�San-Sebastian, 11(23) decembrie. Aici au sositzece vapoare pentru a prelua armata generaluluiMoriones, care e înconjuratã de carliºti, în numãrde 30.000, ºi nu se mai poate miºca nimic fãrãpierderi uriaºe.�

Aºadar, iatã pînã unde a ajuns comandantulforþelor guvernamentale, care (judecînd dupã tele-gramele din Madrid) l-a învins de atîtea ori pe DonCarlos!

Pe de altã parte, Cartagena, care, conform tele-gramelor, încã de acum douã luni, trebuia sã sepredea mîine, rezistã ºi în prezent, iar telegrameledin Madrid, ca ºi acum douã luni, promit cã vor fitrimise chiar mîine întãriri împotriva insurgenþilorcartegenezi.


Este foarte posibil ca, în Spania, toate acesteminuni sã reprezinte starea normalã a þãrii. Nucumva, peste vreo sutã de ani sau mai curînd, ºiFranþa va fi pînditã de aceeaºi soartã?

29 decembrie 1873

De data aceasta, ne vom limita doar la prezen-tarea celor mai recente ºi mai interesante ºtiri dinSpania. În numãrul 51 al revistei Grajdanin, ne-amîncheiat articolul cu prezentarea telegramelor dinSpania despre succesele deplorabile pe care gene-ralul Moriones le-a repurtat împotriva armatei luiDon Carlos ºi despre realizãrile infime aleguvernului de la Madrid la Cartagena, împotrivarebeliunii din sud. Aceste douã fapte, fãrã îndoialã,ar putea fi o dovadã asupra slãbiciunii covîrºitoarea guvernului spaniol condus de Castelar. Aceasta,în ciuda tonului laudativ-exaltat al tuturor declara-þiilor ºi comunicatelor cãtre naþiune ºi Europa, încare se laudã succesele sale, a arãtat aproape înîntreaga perioadã a guvernãrii ºi un fel de depri-mare. Întotdeauna a declarat cã trebuie sã se iamãsuri energice, sã se ridice moralul armatei, sã seadune bani, sã fie centralizatã puterea ºi chiar,mãcar temporar, sã fie reduse unele libertãþi fire[tiale fiecãrui spaniol, ca sã zicem aºa, trebuiestrunitã anarhia aproape generalã, mãcar pentru ovreme, pentru binele tuturor. Aceste declaraþii auîntotdeauna timide ºi ºovãielnice, cam confuze,ºi aproape de fiecare datã s-au finalizat prinexprimarea unor deziderate. Guvernul n-a îndrãznitniciodatã sã întreprindã ceva decisiv pentru întã-rirea puterii sale ºi strunirea anarhiei, ºi asta nu


atît din cauza neputinþei reale de a întreprinde cevaîn acest sens, cît din cauza propriilor convingeri,intime ºi de o cumsecãdenie liberal\. �Mai bine sãpiarã totul ºi sã se prãbuºeascã, decît sã atentez fieºi pentru o clipã la libertãþile fireºti ale fiecãruispaniol.� Iatã ideea care trebuie s-o fi înrãdãcinatîn inima acestui guvern, care nutrea atîtea intenþiibune ºi nãzuia sã fie atît de energic. De altfel, înultimul timp, dl Castelar a purces parcã la acþiuniceva mai energice: a început sã vorbeascã despreprelungirea mandatului sãu ºi despre asigurareaacestuia, a început sã viseze la noi prerogative. Lasfîrºitul lui decembrie, a încercat chiar sã anulezedispoziþiile anterioare în legãturã cu presa ºi s-adecis sã suprime acele edituri ºi ziare din Spaniacare vor incita prea fãþiº la jafuri ºi alte nelegiuiri.Dar iatã cã, în sfîrºit, s-au adunat cortesurile133

convocate ºi telegramele comunicã urmãtoareleºtiri uimitoare. Castelar, cu o majoritate puternicã(120 de voturi), n-a fost validat de cortesuri, dreptcare ºi-a dat imediat demisia. Domnii parlamentarin-au gãsit cu cale sã susþinã cererile ºi intenþiile luiCastelar ºi au preferat sã ia totul de la capãt �singura ºi de multe ori repetata stare de lucruri dnaceastã biatã þarã, care cere, cel puþin prin cea maiserioasã ºi cea mai raþionalã parte a populaþieisale, perseverenþã, stabilitate ºi energie din parteaguvernului, ca sã salveze þara de suferinþã ºi, dacãnu de la pieire, mãcar de la barbaria inevitabilãîntotdeauna dupã perioade atît de îndelungate derãzboaie civile.

Cînd dl Castelar ºi-a dat demisia ºi parlamen-tarii se pregãteau sã treacã imediat la alegereaunui nou cabinet, Pavia134, generalul-cãpitan al


Madridului, s-a adresat deodatã în scris dluiSalmeron135, preºedintele cortesurilor, cerîndu-i sãdizolve neîntîrziat adunarea parlamentarã. Salmeron(de fricã, desigur) a început sã-l roage pe Castelarsã rãmînã în fruntea guvernului. Dl Castelar (atîtde profund jignit de cortesuri) a refuzat. Atunci,conform relatãrii unei telegrame mai vechi, gene-ralul Pavia s-a nãpustit (în sensul cazon alcuvîntului) asupra aleºilor poporului cu soldaþi ºitunuri; a asediat sala cortesului ºi i-a izgonit peparlamentari pînã la unul: iatã, pasãmite, cam ceînseamnã pentru noi reprezentanþa popularã! Apoi,o telegramã din 23 decembrie (4 ianuarie) relateazãcã s-a format un nou minister sub preºedinþialui Serrano136, compus din domnii Sagasta137,Figuerola138, Zabala139, Echegaray140, Ruiz141 ºiamiralul Topete142.

Ce va face acest nou guvern, dacã va rezista?Ce caracter va avea el? Cum va lua �totul de laînceput�? Cum se va rezolva problema infinit dedificilã a pacificãrii ºi consensului þãrii, sufocatãde pretendenþi, de bandiþi, de comuniºti, de partideneghioabe, care aproape au încetat sã mai înþeleagãgraiul omenesc, de slãbiciunea internã, de anarhieºi, dupã cîte se pare, de �normalitatea� fãrãdelegiideja înrãdãcinate? E o întrebare dificilã, cãreianici mintea, nici chiar imaginaþia nu-i pot da niciun rãspuns. Fãrãdelegea s-a înrãdãcinat într-atît înaceastã þarã, încît, se pare, a început sã fie luatãdrept libertate civilã ºi, prin urmare, e privitã caun drept firesc al fiecãrui spaniol, punct de vedereîmpãrtãºit în parte ºi de celelalte guverne aleSpaniei, cel puþin dacã am judeca dupã cele întîm-plate în ultimul an. Niciodatã Spania n-a mai fost


împinsã într-o asemenea situaþie dezastruoasã.Revoluþia, care a durat ºapte ani, ºi rãzboiul civildin anii �30 ai acestui secol nu se pot compara custarea de atunci, pentru cã atunci rãzboiul civil s-alimitat doar la douã partide, al christiniºtilor143 ºial carliºtilor, ºi ambele partide aveau aceeaºi cre-dinþã ºi fiecare era convins c\ scopurile atinse deel vor împãca Spania ºi o vor face fericitã pentrumult timp. E greu de imaginat cã acum mãcar unsingur partid, chiar ºi al lui Don Carlos (în ciudasuperficialitãþii politice, specificã, în general, cle-rului catolic, ai cãror reprezentanþi îl sprijinã ºi-lînsoþesc pe pretendent), greu de imaginat, repet,cã mãcar un singur partid crede la modul serios înîmpãcarea întregii Spanii chiar ºi în cazul cînd îºiatinge scopurile. Numai partidul comuniºtilor, care,cu toate cã fiinþeazã doar de puþinã vreme, a prinscu succes rãdãcini tari în solul pregãtit, se pare cãnu stã deloc pe gînduri ºi crede în posibilitatea casãracii sã-i jefuiascã pe toþi bogaþii, dacã nu acum,atunci într-un viitor foarte apropiat. Ce-i drept, înparlament existã un partid al republicanilor extremde idealiºti ºi stilaþi, puri, necontaminaþi de comu-niºti, care cred în mod serios în republicã ºi înfaptul cã numai prin proclamarea republicii se vorvindeca toate rãnile Spaniei. Parþial, acestui partidi-a aparþinut în ultimul timp ºi guvernul Spaniei,dar e puþin probabil ca ºi el sã creadã chiar atît deferm în sine. Unde ºi cum biata naþiune îºi varecãpãta unitatea pierdutã ºi liantul civic? Iatã oîntrebare, care, de altfel, este atît de obiºnuitãacum, vãzînd destinul aproape întregii jumãtãþioccidentale a continentului european.


P.S. Iatã o telegramã transmisã recent, pe 26decembrie (7 ianuarie), din Madrid:

�Ministrul afacerilor interne a trimis o circularãguvernatorilor de provincii, în care laudã energiaºi abnegaþia general-cãpitanului Madridului, Pavia.În circularã se spune cã deputaþii, condamnîndmaniera înþeleaptã în care a acþionat Castelar, auprocedat în acest fel ca ºi cum ar fi luat decizia defãrîmiþare a þãrii. Guvernul, cum scrie în circularã,nu a încãlcat legile, a devenit o expresie a voinþeipopulare ºi va încerca sã restabileascã ordinea prinmãsuri energice�.

Aºadar, s-ar pãrea cã noul guvern se conso-lideazã.

Laudã maniera de acþiune a general-cãpitanuluiºi, poate, are dreptate. Dupã toate informaþiile,Madridul a primit cu calm noua loviturã de stat,iar din provincie guvernul a primit deja cîtevafelicitãri pentru succesul repurtat. Se pare cã guver-nul doreºte sã aibã un caracter provizoriu ºi cã afost format doar pentru eliberarea teritoriului ocu-pat de carliºti ºi de rebeli. Dupã aceea spaniolilorli se vor restitui drepturile, iar problema formei deguvernãmînt va fi rezolvatã prin referendum.

Parlamentarii l-au înlãturat pe Castelar, dupãcum scrie presa, din cauza neînþelegerile lui cuSalmeron, preºedintele camerei, care i-a cerutlui Castelar unele concesii ºi îndepãrtarea unorpersoane suspecte (între care se numãra ºi gene-ralul-cãpitan Pavia). Se spune cã membrii nouluiguvern [i ai noului minister sînt cu toþii adepþi aipretendentului Don Alfonso144 ºi cã înclinã mai


degrabã spre o manierã de guvernare liberal--monarhicã, decît spre republicã.

7 ianuarie 1874

Anul care a trecut n-a adus prea multe clarificãriºi rezolvãri în viaþa politicã a Europei; dimpotrivã,a lãsat în urma lui multe disensiuni extrem deimportante.

Ne referim la Europa. În ceea ce priveºte Rusia,anul care a trecut, pentru politica ei externã, amarcat cîteva evenimente extrem de plãcute. Cuce-rirea hanatului din Hiva145 le-a oferit ruºilor încãun prilej de a se mîndri cu armata lor, iar înEuropa, unde de data aceasta unii au ºtiut sã apre-cieze importanþa evenimentului, victoria armateiruse a provocat chiar uimire. Faptul cã Europaeste, în sfîrºit, plãcut surprinsã de vitejia soldatuluirus reprezintã adevãrata �importanþã militarã� aacestui eveniment; însã, în ceea ce priveºte avan-tajele noastre materiale propriu-zise de pe urmaocupãrii Hivei, ele sînt lãmurite de mult ºi socotimcã ar fi o pierdere de timp sã le enumerãm. Înorice caz, politica Rusiei în Asia Mijlocie poateacum sã spere cã îºi va atinge pe deplin þelurile.

În momentul de faþã, ºi la noi, ºi în Europa,mulþi sînt convinºi cã pînã ºi Anglia a început sãpriveascã cu mai mare încredere succesele noastreîn Asia. Totul depinde, iarãºi, de viitor.

Cu toate cã viitoarea cãsãtorie a Alteþei SalePrinþul Alfred cu Alteþa Sa Imperialã, MareaPrinþesã Maria Aleksandrovna146 nu poate fi tratatãnumai din punct de vedere politic, acest eveniment


minunat ºi binecuvîntat de pãmîntul rusesc nu poatesã nu aib\ influenþ\ ºi asupra întãririi simpatiilorreciproce dintre cele douã mari naþiuni, sã nu fie onouã chezãºie a dispoziþiei amicale reciproce, carear putea sã dea în viitor mãreþe rezultate.

Rusia nu se teme sã se facã din ce în ce maimult cunoscutã în Europa; dimpotrivã, doreºteacest lucru. E drept cã, în aceastã privinþã, Europan-a prea avut încredere în Rusia. Întreaga viaþãpoliticã a Rusiei, poate chiar pe parcursul între-gului secol al nouãsprezecelea, n-a fost marcatãdecît de faptul cã Rusia ºi-a sacrificat aproape toateinteresele de dragul Europei. ªi care a fostrezultatul? A crezut vreodatã Europa în altruismulpolitic al Rusiei? N-a suspectat-o aproape de fie-care datã de cele mai perfide intenþii împotrivacivilizaþiei europene? Este drept ºi cã Rusia a fostuneori atît de altruistã, încît pînã ºi un observatorindiferent putea sã nu creadã pînã la urmã înfenomenala ei iubire pentru Europa ºi, fãrã voiasa, putea s-o suspecteze de viclenie politicã, denesinceritate ºi minciunã; cu atît mai mult unobservator interesat care, chiar el, avea tot timpulpufuºor pe botiºor!

Unii comentatori politici definesc anul trecut caan al întîlnirilor monarhilor europeni. Într-adevãr,au avut loc destule întîlniri ºi foarte importante.Cea mai importantã, se înþelege, a fost întîlnireadintre þarul Rusiei ºi împãratul Germaniei, laSankt-Petersburg147. Apoi întîlnirea þarului rus cuîmpãratul austro-ungar la Viena. Dupã aceea,la Viena, întîlnirea dintre împãratul Germanieiºi cel al Austro-Ungariei. Prinþul moºtenitor al


Germaniei148 l-a vizitat pe regele Danemarcei149 ºipe cel al Suediei150. Regele Victor-Emmanuel afost la Berlin ºi chiar la Viena, la fostul sãu inamic,împãratul austro-ungar.

Aceste întîlniri ale regelui Italiei cu doi dintrecei mai puternici mari suverani ai Europei au stîrnitentuziasm în rîndul supuºilor sãi din Roma ºi dinîntreaga Italie. Da, fãrã nici o îndoialã, toate acesteîntîlniri ale monarhilor Europei, pline de prietenieºi de o înaltã sinceritate, trebuiau sã bucure Europaºi sã le dea speranþe pesimiºtilor. Cu toate acestea,anul care a trecut lasã în urma sa cîteva importanteenigme care fac ca unele minþi, mãcar cele careau timp sã reflecteze, sã priveascã viitorul cuneîncredere, evident, viitorul Europei. În conti-nuare, ne vom referi propriu-zis la Europa.

Anul care a trecut, �anul întîlnirilor monarhiloreuropeni�, poate fi numit ºi anul intensificãriidiscordiilor religioase. Ar fi fost, fãrã îndoialã,ciudat ca în secolul al nouãsprezecelea, atît deluminat, cineva sã prezicã reînvierea învrãjbirilorsau chiar a rãzboaielor religioase, care nu sîntpotrivite decît barbariei din Evul Mediu. Noi nuprezicem ºi chiar n-avem nici cea mai micã intenþies-o facem; totuºi, sîntem înclinaþi sã considerãmcã toatã aceastã �chestiune religioasã�, atît depregnantã în anul trecut, este una dintre cele maiimportante enigme ale anului. Lunã de lunã, amfãcut în Grajdanin dese referiri la aceastã ches-tiune. Noi vedem problema în felul urmãtor: �Nonpossumus�151 rostit de pap\ îl considerãm într-atîtde serios, încît vedem în el viaþa ºi moartea religieiînseºi în Europa. Despre credinþele protestante nici


nu vrem sã mai amintim, pentru cã, dacã ardisp\rea catolicismul roman, în ce mod s-ar maiputea menþine cultele, a cãror raþiune o constituieprotestul împotriva catolicismului? Dacã n-aiîmpotriva cui protesta, ce sã mai faci cu protestul?Dar biserica romano-catolicã � repetãm: în formape care o are acum � nu poate exista. Ea singurã afãcut public acest lucru, anunþînd astfel cã împã-rãþia ei este din lumea asta ºi cã Hristos al ei �nupoate rezista pe lume fãrã împãrãþia pãmînteascã�.Biserica a pus mai presus de adevãr ºi deDumnezeu ideea suveranitãþii laice a catolicismuluiroman; în acelaºi scop, a proclamat ºi infaili-bilitatea conducãtorului ei, ºi a proclamat-o atuncicînd la porþile Romei bãtea ºi intra puterea laicã:o excelentã coincidenþã, care vesteºte �sfîrºitul sfîr-ºitului�. Pînã la cãderea lui Napoleon al III-lea,biserica romanã mai putea spera încã în protecþiaîmpãraþilor, pe care se sprijinea (ºi mai ales peFranþa) de atîtea secole. De îndatã ce Franþa apãrãsit-o, a scãzut ºi suveranitatea laicã a Bisericii.Totuºi, biserica catolicã nu va ceda pentru nimic înlume, niciodatã ºi nimãnui, aceastã putere a sa ºiaccept\ mai degrabã sã piarã creºtinismul cu totul,decît sã-ºi piardã dominaþia laicã. ªtim cã mulþidin înþelepþii lumii acesteia vor întîmpina ideeanoastrã cu un zîmbet, clãtinînd din cap; însã noine-o apãrãm ºi afirmãm încã o datã cã în Europanu existã o problemã mai greu de rezolvat ca pro-blema catolicã; ºi cã nu este ºi nu va fi nici deacum încolo în Europa vreo dificultate politicã ºi�socialã� cãreia sã nu i se asocieze problemacatolicismului roman. Într-un cuvînt, pentru Europa


nu-i nimic mai dificil decît rezolvarea acesteiprobleme în viitor, deºi 99% dintre europeni poatecã nici nu se gîndesc la asta în momentul de faþã.

Pe parcursul anului, le-am adus la cunoºtinþãcititorilor noºtri unele observaþii cu privire lasituaþia curioasã cã, dupã anumite semne, s-aradeveri presupunerea cã biserica catolicã, pentrurestaurarea privilegiilor sale, înclinã sã se apropiede poporul simplu ºi cã nu se va mai sprijini deacum înainte pe regi (e drept cã înºiºi regii aupãrãsit-o). Nu ne vom opri acum în mod deosebitasupra acestei presupuneri, dar vom repeta ceea ceam mai spus înainte, cã unul din cele mai impor-tante evenimente politice din ultima perioadã înEuropa a fost corespondenþa papei cu împãratulgerman. În rãspunsul sãu, papa a declarat cã ÎnsuºiDumnezeu l-a pus pãrinte ºi ocrotitor al tuturorcreºtinilor, de orice confesiune ar fi ei ºi indiferentdacã-l recunosc sau nu drept cap al bisericii, ajungedoar sã fie creºtini.

Cînd guvernul din Roma a aprobat trei milioanede franci ºi le-a oferit papei ca subvenþie anualã152,desigur, a crezut cît de cît ºi a sperat cã el vaaccepta acest buget, de altfel destul de plãcut. Dacãpapa l-ar fi acceptat, ar fi fost astfel de acord cu unstatu quo * ºi s-ar fi terminat cu romano-catoli-cismul, iar în locul sãu ar fi început ceva cu totulnou ºi încã necunoscut. Unii sperã acum cã îl vaaccepta urmãtorul papã. Papa Pius al IX-lea, învîrstã de 84 de ani, deºi se teme îngrozitor demoarte (aºa se spune), ºtie totuºi cã nu mai are

* Situaþia existentã (lat.).


mult de trãit, dar mai ºtie cã ºi cel care-i va urma,oricine va fi acesta, nu va accepta nici el nici unfel de subvenþie bugetarã ºi va rãspunde tuturor ºifiecãruia: �Non possumus�, ca ºi el, Pius al IX-lea.

De altfel, chiar dacã împãratul german, în rãs-punsul sãu la scrisoarea papei, a fost ferm ºi l-atratat de sus, în Germania, dupã cîte se pare, stareabisericii romano-catolice este privitã cu ceva maimultã seriozitate decît cea arãtatã de guvernulitalian. Altfel cum s-ar explica ciudata prigoanã,parcã exageratã, a catolicismului roman (ultra-montanist) din Germania? Putem sã ne gîndim lamodul serios cã noul ºi colosalul imperiu, care areatîtea dificultãþi ºi atîtea probleme inedite pentruel, abordeazã catolicismul ca pe cea mai importantãproblemã dintre toate. ªi, în fond, se pare cã aºa-i!Este ciudat, desigur, sã ne imaginãm cã un stat atîtde puternic, avînd în frunte conducãtori atît deredutabili, ar putea sã se sperie de niºte pretenþiiultramontaniste �ridicole�, avansate de un jalnicmonah, lipsit de putere ºi � cînd asta? � `n secolulal nouãsprezecelea, în secolul filosofiei, al maºi-nilor ºi al acestui iluminism! Pe deasupra, în toiulindiferentismului, sã provoci fanatismul religiosprin mãsuri represive împotriva bisericii ar fi ogreºealã grosolanã, care nici o clipã nu le-ar apãreafoarte clar unor oameni atît de culþi, cum este, deexemplu, contele Bismarck. Mai mult, luînd mã-suri împotriva bisericii ºi, în special, prin ultimelelegi privind cãsãtoria civilã, contele Bismarck,dupã toate aparenþele, acþioneazã în aceeaºi direcþiecu duºmanii bisericii ºi nu numai a celei catolice,ci împotriva oricãrei biserici creºtine, alãturi de


duºmanii ei, de ateiºti ºi socialiºti. Astfel, din douãpãrþi opuse sînt provocate douã fanatisme, contrarunul celuilalt, fanatismul credinþei ºi al negãrii. Ofi comod acest lucru pentru un mare om de stat,cum este contele de Bismarck? ªi nu reiese oarede aici faptul cã problema romanã rãmîne în atenþiaunor asemenea oameni de stat ca una din cele maiimportante în destinele viitorului Imperiu german?Altfel nu ºi-ar fi jertfit ei, pentru rezolvarea ei,atîtea interese majore.

Nu ne vom apuca acum, desigur, sã rezolvãmniºte probleme atît de importante precum cele pecare le-am amintit, dar vom repeta numai dilemape care am tot abordat-o în decursul anului: ce seva întîmpla dacã Bismarck, sau mai bine zis, dacãGermania considerã cã viitorul ei conflict, defi-nitiv, cu francezii, este cel mai posibil ºi maiapropiat pe terenul catolicismului roman? Sã negîndim doar la un singur lucru: oricît de fortuit arfi fost teribilul rãzboi franco-prusac din trecut,acum, dupã încheierea acestuia, nici Germania ºinici Franþa nu pot privi fosta confruntare cumplitãdintre ele ca pe un incident politic, napoleonian.Germania, care timp de atîtea secole a avut totul �bogãþie, civilizaþie, ºtiinþã �, ºi n-a avut doar unsingur lucru, cel mai de dorit � unitatea politicã,trebuia, la urma urmei, sã se convingã (ceea ce, dealtfel, ºtia de sute de ani) cã n-a avut ºi nu poateavea unitate politicã atîta timp cît în fruntea Europeistã geniul Franþei; cã ea, Germania, nu se poatemulþumi cu un rol secundar în Europa, precum oItalie oarecare, ºi cã Europa n-ar putea avea doilideri în acelaºi timp. Cã aici, în sfîrºit, este o


problemã de spirit, de viaþã a idealurilor, cã idea-lurile civilizaþiei catolice occidentale sînt diferitede cele germane ºi chiar incompatibile. Cã rãzboiulfranco-prusac n-a fost altceva decît o confruntareîntre douã civilizaþii europene, catolicã ºi protes-tantã, francezã ºi germanã, incompatibile ºi opuse,care se pregãteau de multe secole sã se ciocneascã.Pe de altã parte, Franþa, care, de un mileniu, seaflã în fruntea catolicismului occidental, nu poatesã nu înþeleagã, nici mãcar acum, cã va continua sãfie lidera întregului catolicism european, chiar ºiîn condiþiile decãderii lui evidente, doar dacã varãmîne fidelã catolicismului ºi ideilor acestuia.

Vrem doar sã spunem cã renaºterea catolicis-mului, în sensul de idee de bazã a naþiunii, nueste, poate, chiar atît de imposibilã în Franþa, cumconsiderã mulþi. Tot ce s-a întîmplat în Franþa îndecursul ultimului secol, secolul unor neîntrerupteoscilaþii revoluþionare, ar putea confirma în partesupoziþia de care vorbeam. Nu vom scormoni acumtrecutul, dar vom aminti mãcar faptul cã toateguvernele Franþei, atît de variate (monarhiile, repu-blicile, Napoleon al III-lea), toate l-au susþinut pepapã cu sabia în mînã sau au fost pregãtite sã-lsusþinã, toate erau pentru Roma ºi pentru suverani-tatea laicã a acesteia. Contele Bismarck nu poatesã nu presimtã, mãcar în parte, cã niciodatã Franþanu va fi de acord cu un rol secundar în Europa,cã nu se va împãca niciodatã cu gîndul eºeculuimilitar ºi cã pentru ea acest lucru este un fel de�Non possumus�. De ce n-ar prevedea ºi cã aceastãFranþã, care recent nu a fost nimicitã, ci doarstrivitã, care, într-o bunã zi, a putut uimi întreaga


lume cu bogãþia ºi (mai ales) cu creditul ei (ceea cepentru contele Bismark a fost o adevãratã surprizã),cã aceast\ Franþã, în sfîrºit, în nenorocirea ei, ºi-aatras atîtea simpatii în Europa (ceea ce acum esteevident ºi pentru Germania, care priveºte aceastãrealitate cu invidie), deci, de ce n-ar prevedea cãFranþa nu-i nici pe departe zdrobitã, cã încã oconfruntare este inevitabilã, cã o nouã disputãasupra întîietãþii este iminentã, chiar judecînd dupãlogica lucrurilor, ºi cã disputa va fi pe viaþã ºi pemoarte? Ar putea sã-ºi dea seama cã lucrurile nus-au încheiat, ci abia încep. ªi, în fine, întrucîtaceastã disputã a douã civilizaþii europene atît dediferite va fi decisivã ºi definitivã, atunci de cen-ar presupune el cã ciocnirea finalã se va axa pepunctele principale ale acestor civilizaþii atît deostile, ºi anume pe perspectiva catolicistã ºi pe ceaprotestantã, care o neagã?

Nu vom dezvolta aceastã idee atît de vastã;pentru noi e suficient ºi faptul cã am pus-o atît detranºant. Am vrut doar sã spunem c\, dîndu-icatolicismului lovitura de graþie chiar în centrulsãu, contele Bismarck continuã, poate, campaniafranco-prusacã ºi se pregãteºte pentru una nouã.Dacã acþioneazã destul de abil sau nu, este o ches-tiune discutabilã, însã privirea îi e foarte agerã.

*

Aproape în acelaºi spirit, a fost trimis\ o tele-gramã de datã recentã, extrem de tipicã. Iatã desprece este vorba.

Cu vreo douã sãptãmîni în urmã, în Franþa ºiGermania, s-a acordat o atenþie exageratã ºi fãrã


motiv unui incident destul de neînsemnat. Doiepiscopi francezi, de Nîmes ºi de Angers, au decla-rat în public enoriaºilor cã, în Germania, bisericalor are de suferit, este persecutatã etc., etc. Laprima vedere, ce-ar putea fi atît de important înceea ce doi popi le-au spus propriilor credincioºi?Totuºi, în întreaga Franþã s-a rãspîndit zvonul cãambasadorul Germaniei, contele Arnim, a protestatºi s-a plîns cu insistenþã guvernului francez. Presaa reacþionat imediat ºi încã destul de alarmatã: eadevãrat sau nu? Dacã e adevãrat, atunci ce arãspuns guvernului? Cu sau fãrã demnitate?E adevãrat cã a fost emisã în acest sens o circu-larã dojenitoare a guvernului francez, adresatãclerului?

(N.B. În parantezã fie spus, prelaþii francezi,care înainte de sinod ºi chiar în timpul sinoduluierau atît de porniþi împotriva dogmei infailibilitãþii,dupã proclamarea dogmei ºi dupã scãderea ime-diatã a puterii papei, s-au transformat, în mareamajoritate a reprezentanþilor lor, au devenit, printrecatolicii întregii Europe, cei mai fanatici adepþi ainoii dogme. Faptul este extrem de remarcabilpentru aprecierea forþei ideii catolice în Franþa, ºiacum, ºi în viitor.)

Pînã la urmã, a reieºit cã interpelarea a existat,cã guvernul a rãspuns ºi a dat explicaþii evazive,punîndu-i-se în vedere contelui de Armin cã el,guvernul, nu are o influenþã atît de mare asupraepiscopilor, cum se întîmplã la ei, în Germania;totuºi, i-a promis cã va emite o circularã cãtreepiscopi ºi, într-adevãr, circulara a fost emisã, ce-idrept în niºte termeni prea blînzi, ca sã-l liniºteascã


pe contele Bismarck, însã destul de jenanþi pentruguvernul francez. Dar, ceea ce-i mai important,faptul cã Germania a dat dimensiuni politice atîtde mari unui incident insignifiant ºi a venit cuniºte pretenþii, aproape uitînd cã ºi-a retras soldaþiidin Franþa ºi cã acum ar fi trebuit sã vorbeascãpe un alt ton, nu i-a mirat cîtuºi de puþin pemembrii guvernului francez ºi nici chiar pe fran-cezii de rînd.

Mai mult, iritarea continuã ºi, chiar dacã atrecut o bunã bucatã de timp, iatã o telegramã dinBerlin, pe care o reproducem:

�Berlin, 3 (15) ianuarie. În Gazeta Pangermanã deNord153, a fost publicat azi un articol despre relaþiiledintre Germania ºi Franþa, în care se afirmã cãmotivele de neînþelegere sînt furnizate exclusiv decãtre Franþa, însã ele nu ating interesele politicegermane. Perspectivele pãcii, conform gazeteicitate, depind de atitudinea pe care guvernul francezo va lua în privinþa ultramontaniºtilor. Speranþelede pace vor fi pierdute, dacã politica francezãse va pune la dispoziþia revendicãrilor laice alepapalitãþii�.

Expresii precum �perspectivele pãcii� ºi �spe-ranþele de pace vor fi pierdute� sînt, cel puþin,ciudate; nu-i nici o îndoialã cã au un caracteroficios (dacã nu oficial). Este greu de afirmat,dupã toate acestea, cã Germania nu-ºi dã seama cãdiferendul ei cu Franþa se va produce pe terenulcatolicismului.


*

În anul care urmeazã, se menþine încã o enigmã.Este vorba de actualul guvern francez. E imposibilsã nu ne imaginãm cã, în anul care vine, nu va maifi nici o rãsturnare de guvern în Franþa. Totul s-afãrîmiþat în partide ºi fosta majoritate, care l-aînlãturat pe Thiers, ºi-a pierdut demult coeziuneade altãdatã. Despre ultimele evenimente din Franþa,destul de puþin importante, de altfel, chiar dacã-stipice, vom vorbi într-un viitor articol.

*

Ultimele telegrame anunþã, în sfîrºit, capitu-larea Cartagenei154. Se cunosc, deocamdatã, preapuþine amãnunte. Cel mai curios e cã generalulContreras155 (principalul conducãtor al ticãloºilorrãsculaþi, care a jefuit oraºele spaniole vecine ºi i-aameninþat pe locuitori cã va arunca oraºul în aer,dacã vor da dovadã de laºitate, ºi care i-a spusconsulului german cã, în cele din urmã, cantonulMurcia va trebui sã declare rãzboi Imperiuluigerman), apoi Galvez156 (care a susþinut cã toatãaverea cartagenezilor le aparþine lor, ºefilor rebe-liunii) ºi, în sfîrºit, toþi membrii juntei dinCartagena ºi majoritatea rebelilor, în numãr de2500 de oameni, au capturat, în momentul decisiv,cuirasatul Numancia ºi au fugit în Ouahran (peþãrmul african), unde s-au predat francezilor. Cusiguranþã, asta au prevãzut-o demult ºi chiar au puslucrurile la cale din timp. Astfel, dupã ºase luni de


rebeliune ºi jafuri, n-au avut decît sã fugã cu prada,trecînd aproape cu onor pe lîngã cinci nave militare.Se înþelege cã acum vor deveni cei mai respectabiliemigranþi politici ºi, la prima ocazie, îºi vor faceapariþia în Spania pentru a tîlhãri din nou.


Note*

1. Este vorba de prima `ntrevedere din septembrie 1873dintre reprezentan]ii partidelor de dreapta din AdunareaNa]ional\ a Fran]ei [i contele de Chambord, pretendentla tron, care locuia la Froschdorf (Austria). Majoritateareac]ionar\ a Adun\rii era divizat\. Roiali[tii s-auscindat `n legitimi[ti (adep]i ai contelui de Chambord)[i orleani[ti (adep]ii contelui de Paris). Dup\ ce `ntrepretenden]i a avut loc o conciliere [i s-a `ncheiat unacord, au devenit posibile ac]iuni ̀ ntreprinse ̀ n comunde ambele frac]iuni monarhiste; delega]iile lor l-auvizitat pe de Chambord: una `n septembrie (despre carescrie Dostoievski), alta `n octombrie. Ca urmare atratativelor, s-a ajuns la urm\toarea strategie: AdunareaNa]ional\ `l instaleaz\ pe tron pe Henric al V-lea(contele de Chambord) [i, dup\ moartea lui, ̀ ntruc`t nuavea copii, ̀ l va declara rege pe Filip al VII-lea (contelede Paris).

2. Conform tratatului de pace de la Frankfurt (7 aprilie1871), care punea cap\t r\zboiului franco-prusac, pel`ng\ cedarea Alsaciei [i Pomeraniei r\s\ritene, Fran]atrebuia s\ pl\teasc\ uria[e desp\gubiri de r\zboi (5miliarde de franci). Datorit\ unor campanii de `mpru-muturi, desp\gubirile au fost achitate foarte repede[i, la 15 septembrie 1873, cu [ase luni `naintea terme-nului stabilit, ultimul soldat german a p\r\sit teritoriulFran]ei.

* Notele care urmeazã sînt preluate ºi adaptate dupãediþia: F.M. Dostoievski, Polnoe sobranie socineii vtridþati tovah, t. 23, Izd-vo Nauka, Leningrad, 1980.


3. ~n septembrie 1873, Victor-Emmanuel al II-lea (1861--1878), regele recent unificatei Italii, aflat `n rela]ii dedu[m\nie cu curia papal\ [i tem`ndu-se de o eventual\`nterven]ie francez\ `n treburile interne italiene, avizitat capitalele Germaniei [i Austro-Ungariei, ca s\se asigure de sprijinul acestor state.

4. Contele de Chambord, Henri Charles Ferdinand MarieDieudonné, duce de Bordeaux (1820-1883), ultimulreprezentant al vechii linii a Bourbonilor, fiul duceluide Berry, ucis `n 1820 de un adept al lui Napoleon I,nepotul lui Carol al X-lea (1824-1830). Titlul nobiliarprovine de la castelul Chambord (departamentul Loire[i Cher). A locuit `n Sco]ia, apoi la Froschdorf, undecu el s-au purtat tratative asupra condi]iilor revenirii sale`n Fran]a.

5. Contele de Paris � prin]ul Ludovic Filip Albert deOrléans (1838-1894). A locuit `n Germania [i Anglia,a luptat ̀ n r\zboiul civil din SUA (1861-1865) de parteanordi[tilor [i ̀ n r\zboiul franco-prusac. ~n 1873 a recu-noscut prioritatea la tron a candidatului legitimi[tilor(v. nota 11).

6. Adunarea Na]ional\ Francez\ a fost aleas\ la 8 februa-rie 1871 ̀ n timpul r\zboiului franco-prusac, dup\ capi-tularea Parisului; era alc\tuit\ din elemente favorabilesemn\rii tratatului de pace impus de Birmarck. Dup\e[ecul tentativei de a reinstaura imediat monarhia,majoritatea din Adunare nu [i-a pierdut speran]ele [i,`n legea privitoare la mandatul de [apte ani al pre[e-dintelui, ì oferea acestuia `mputerniciri apropiate dedrepturile unui rege constitu]ional, ceea ce, `n condi]iifavorabile, ar fi f\cut posibil\ revenirea la monarhie.Planurile monarhi[tilor nu s-au realizat din cauzaschismei din propria lor tab\r\ [i din pricina opozi]ieipopulare. Adunarea s-a dizolvat la 30 decembrie 1875.

7. Thiers, Adolphe (1797-1856), istoric [i om politic fran-cez; a ocupat posturi ministeriale `n timpul dinastieiOrléans (1830-1848); ̀ n anii celui de-al doilea Imperiu(1852-1870), a fost unul dintre liderii opozi]iei dincadrul Corpului Legislativ; `n timpul r\zboiului

Note


franco-prusac, dup\ capitularea Parisului, dup\ armis-ti]iu [i alegerile `n Adunarea Na]ional\, a fost [efulputerii executive (`ncep`nd cu februarie 1871); ]in`ndcont de faptul c\ masele populare erau antimonarhiste,dar r\m`n`nd orleanist `n suflet, Thiers a devenit denevoie adept al republicii conservatoare. �Republicava fi sau conservatoare, sau nu va fi deloc�, a declaratel la 13 noiembrie 1872. Acordul la care se refer\Dostoievski este rezolu]ia prin care, la 24 mai 1873,frac]iunile monarhiste din Adunare recomandau c\�pentru lini[tirea ]\rii este necesar s\ se conferepoliticii guvernului un caracter strict conservator�;rezolu]ia reprezenta, de fapt, un vot de ne`ncrederepentru Thiers, care a fost nevoit s\ demisioneze.

8. Mac-Mahon, Patrice, duce de Magenta (1808-1893),mare[al; dup\ demisia lui Thiers, a devenit [efulputerii executive [i primul pre[edinte al celei de-a treiaRepublici. ~n ianuarie 1879, a demisionat, c`nd iluziilesale monarhiste s-au spulberat ca urmare a faptului c\`n ambele camere ale parlamentului republicanii audevenit majoritari.

9. Legitimi[ti � de la cuv`ntul francez légitimisme (legi-timism), care desemna principiul impus la Congresulde la Viena (1814-1815), pentru ap\rarea drepturilora[a-numitei dinastii legitime a Bourbonilor (`nl\turat\de la putere `n 1792, `n timpul Marii Revolu]iiFranceze). Din epoca revolu]iei burgheze din 1830,adep]ii ideii de readucere pe tron a Bourbonilor au`nceput s\ se numeasc\ legitimi[ti. ~n anii Monarhieidin Iulie (1830-1848), ai celui de-al doilea Imperiu(1852-1870), ei s-au aflat `n opozi]ie fa]\ de guvernelelui Louis-Philippe [i Napoleon al III-lea, pe care-iconsiderau uzurpatori ai puterii legitime. Dup\pr\bu[irea celui de-al doilea Imperiu, `n AdunareaNa]ional\ au p\truns circa 200 de legitimi[ti, care, `nalian]\ cu reprezentan]ii celeilalte frac]iuni monarhiste,orleani[tii, au pus bazele �partidului ordinii�, caredorea restaurarea monarhiei `n Fran]a. ~n plan social,legitimi[tii se sprijineau pe mo[ierii de provenien]\

Scrieri politice


aristocratic\ [i pe reprezentan]ii `naltului cler catolic,numi]i de Dostoievski clericali.

10. Dostoievski se refer\ la legitimi[ti, ̀ ns\ cei mai nume-ro[i `n Adunare erau orleani[tii.

11. Este vorba despre orientarea politicii dup\ demisia luiThiers, c`nd mul]i func]ionari republicani au fost`nlocui]i de monarhi[ti, c`nd se organizau numeroaseprocesiuni religioase, pelerinaje [i demonstra]ii f\]i[antirepublicane. La 22 iunie 1873, la propunerea arhi-episcopului de Paris, Adunarea Na]ional\ a decis c\ `nMontmartre (cartierul parizian unde a ̀ nceput revolu]iadin 18 martie 1871) se va construi o biseric\ dedicat\inimii lui Iisus (Sacré Coeur), `n memoria victorieirepurtate asupra Comunei.

12. Se face referire la repetatele respingeri de c\tre AdunareaNa]ional\ a proiectelor de amnistiere a participan]ilorla Comuna din Paris.

13. Se are `n vedere vizita pe care contele de Paris af\cut-o `n ziua de 5 august 1873 la re[edin]a conteluide Chambord din Froschdorf, `n timpul c\reia primula declarat: �Vin, pentru ca `n numele meu [i al mem-brilor familiei noastre s\ v\ exprim respectele noastrenu numai `n calitatea dvs de lider al casei noastre, ci [i`n cea de unic reprezentant al partidului monarhistdin Fran]a�.

14. Perioada de domnie a dinastei de Orléans, a[a-numitaMonarhie din Iulie (1430-1848), este caracterizat\ deDostoievski oarecum idilic ca �ani ferici]i�.

15. Autorul face aluzie la originea monarhiei franceze,adic\ la cucerirea, `n secolul al V-lea, de c\tre franci(o uniune de triburi germanice) a teritoriului viitoareiFran]e.

16. Aici, Dostoievski se `n[eal\: Mac-Mahon era monar-hist convins [i aproba tratativele cu pretenden]ii la tron.

17. Prima parte a frazei, �L�Etat c�est moi� (�Statul s`nteu�) i se atribuie regelui Ludovic al XIV-lea (1643--1715), care ar fi rostit-o `n 1655, la o [edin]\ a parla-mentului; ulterior `ns\, s-a constatat c\ replica nuexist\ `n procesele-verbale ale forului respectiv; alte

Note


surse i-o atribuie reginei Elisabeta I a Angliei(1558-1603); a doua parte a frazei, �la nation c�estnous� (�poporul s`ntem noi�) este o ironie a luiDostoievski.

18. Bismarck, Otto Eduard Leopold von Schönhausen,prin] (1815-1898), om politic german. De la `nteme-ierea Imperiului German (1871) [i p`n\ `n 1890 a fostcancelar. ~n 1871 l-a ajutat decisiv pe Thiers `nreprimarea Comunei din Paris. ~n deceniul al VIII-lea,cu scopul consold\rii Germaniei unificate sub egidaPrusiei, a luptat cu opozi]ia clericalo-catolic\ ce mani-festa tendin]e separatiste (�Kulturkampf�). ~n politicaextern\, a fost ini]atorul alian]ei celor trei imperii(Germania, Austria, Rusia), apoi al Triplei Alin]e.

19. Ludovic al XVIII-lea (1755-1824), rege al Fran]ei(1814-1824), fratele regelui Ludovic al XVI-lea(1774-1792). ~n timpul revolu]iei din 1791, a fugit `nstr\in\tate [i, ̀ mpreun\ cu fratele s\u, contele d�Artois(1757-1836), viitorul rege Carol al X-lea (1824-1830),s-a pus `n fruntea emigra]iei contrarevolu]ionare.S-a `ntors `n Fran]a dup\ o absen]\ de 23 de ani, `nmai 1814.

20. Talleyrand-Périgord, Charles Maurice de, prin] deBénévent (1754-1838), diplomat [i om politic francez.

21. Se consider\ c\ fraza respectiv\ nu a fost rostit\ deLudovic al XVIII-lea, ci de contele d�Artois. Dup\abdicarea lui Napoleon I [i reinstaurarea dinastieiBourbonilor, Ludovic al XVIII-lea (care, bolnav fiind,`nt`rzia s\ revin\ `n Fran]a), l-a numit vice-rege pefratele s\u, contele d�Artois. La intrarea sa solemn\ `nParis (12 aprilie 1814), contele d�Artois, `n discursul]inut `n fa]a membrilor guvernului provizoriu, ar fispus: �Nu mai exist\ `mp\r]iri `n partide, exist\ unsingur lucru: pacea [i Fran]a, am v\zut-o din nou [iam g\sit c\ nimic nu s-a schimbat `n ea, poate c\ doarfrancezii au devenit cu unul mai mul]i�. Totu[i, ultimafraz\ nu a fost rostit\ de contele d�Artois, ci a ap\rut`n raportul pulicat `n ziarul oficial Moniteur [i a fostinventat\ de Talleyrand.

Scrieri politice


22. Titlul de �cel mai cre[tin rege� (�le rois très chrétien�)sau de �majestatea sa cea mai cre[tin\� (�sa majestétrès chrétien�) le-a fost acordat regilor Fran]ei `nsecolul al XV-lea.

23. Ludovic-Filip sau Louis-Philippe I (1773-1850), regeal Fran]ei din 1830 p`n\ ̀ n 1848 (Monarhia din Iulie);a sprijinit puterea laic\ a papei [i chiar, protej`nd-o der\scoalele populare, a ocupat Ancona.

24. Napoleon al III-lea, Charles-Louis-Napoléon Bonaparte(1808-1873), fiul Hortensiei de Beauharnais, fiica vitreg\a lui Napoleon, [i al fratelui `mp\ratului, Louis. ~n1836 [i 1840, a avut c`te o tentativ\ de lovitur\ de stat,dar, e[u`nd, a evadat din ̀ nchisoare [i a tr\it ̀ n exil p`n\la Revolu]ia din februarie 1848. Primind aprobareaguvernului provizoriu, revine `n ]ar\ [i, sprijinindu-sepe voturile ]\ranilor nemul]umi]i de sistemul de impo-zite, la 10 decembrie 1848 a fost ales pre[edinte alrepublicii. La 2 decembrie 1851, a `nf\ptuit o lovitur\de stat, iar la 2 decembrie 1852 a fost proclamatNapoleon al III-lea, `mp\rat al francezilor. Regimulcelui de-al doilea Imperiu s-a pr\bu[it `n timpul r\z-boiului franco-prusac, c`nd Napoleon III a fost `nvins[i luat prizonier. ~n 1849, pe c`nd Louis Bonaparte erapre[edinte al republicii, Fran]a a reprimat republicaitalian\, a reinstaurat suveranitatea laic\ a papei [i amen]inut la Roma (aproape f\r\ `ntrerupere, p`n\ `nseptembrie 1870) o garnizoan\ ca sprijin al scaunuluipapal.

25. Cur`nd dup\ numirea sa ̀ n func]ia de cancelar al Prusiei(30 septembrie 1862), la o [edin]\ a unei comisii debuget, Bismarck a spus, printre altele: �Germania nuse uit\ la liberalismul Prusiei, ci la puterea ei [i (...)nu prin discursuri [i decizii ale majorit\]ii se rezolv\marile probleme ale contemporaneit\]ii � asta ar fimarea gre[eal\ a anilor 1848 [i 1849 � ci �prin fier [is`nge�. Aceast\ expresie a devenit o defini]ie comun\pentru politica lui Bismarck, care urm\rea unificareaGermaniei sub autoritatea Prusiei. Dostoievski ofolose[te pentru a caracteriza politica coercitiv\ a lui

Note


Bismarck, `ndreptat\ `mpotriva opozi]iei biserice[ti(�Kulturkampf�). Vechiul catolicism este un curentdesprins din catolicism dup\ Conciliul de la Vatican(1869-1870), ale c\rui decizii �vechii catolici� le-aurespins. Printre altele, ei negau dogma infailibilit\]iipapei, nefiind de acord cu celibatul preo]ilor [i culiturghia `n limba latin\. Primul congres al �vechilorcatolici� s-a desf\[urat la München ̀ n 1871. ~mpotrivaacestei mi[c\rii s-a pronun]at clerul catolic oficial.Vechii catolici au `nceput s\ fie persecuta]i. Bismarcki-a luat sub protec]ia sa, deoarece `mprejurul bisericiicatolice oficiale s-au consolidat for]e care exprimautendin]e antiprusace, separatiste, mai active `n parteade vest [i sud-vest a Germaniei. La alegerile din martie1873, cercurile catolice au creat partidul catolic decentru; acest partid a ob]inut 63 de locuri ̀ n Reichstag[i a devenit o serioas\ for]\ de opozi]ie. Pentru a-[isubordona clerul [i pentru a submina partidul de centru,guvernul lui Bismarck a emis o serie de legi antibiseri-ce[ti: interzicerea ca preo]ii s\ fac\ agita]ie politic\(1871), interzicerea dreptului clerului de a supraveghea[colile (1872), preluarea de c\tre stat a dreptului denumire `n func]iile ecleziastice (1873), introducereac\s\toriei civile (1874), alungarea iezui]ilor etc. Spriji-nit de Papa Pius al IX-lea, clerul nu s-a supus acestorlegi, av`nd de suportat represalii din partea guver-nului; la acestea se refer\ Dostoievski.

26. Referin]a este la charta constitu]ional\ semnat\ deLudovic al XVIII-lea la 4 iunie 1814. Restabilind nume-roase privilegii ale nobilimii, ea men]inea [i princi-palele cuceriri ale burgheziei din perioada revolu]iei [idin cea napoleonian\. Conform chartei de la 1814,parlamentul era alc\tuit din dou\ camere: din ceaereditar\, camera pairilor, numit\ de rege, [i dincamera deputa]ilor, care erau ale[i pe baza averii, acensului v`rstei [i a censului de sedentaritate (din ceitreizeci de milioane de cet\]eni ai Fran]ei, doar vreosut\ de mii aveau drept de vot.)

Scrieri politice


27. Votul universal a fost introdus ̀ n Fran]a la 2 decembrie1851. ~n cazul urc\rii pe tron, Chambord ar fi revenitla un sistem electoral foarte limitativ.

28. Don Carlos cel T`n\r (1848-1909), nepotul lui DonCarlos cel B\tr`n (1788-1855), conduc\torul curen-tului politic clerical-absolutist, care reunea for]ele feu-dale din Spania (carli[tii) [i se sprijinea pe cler, pearistocra]ie [i pe liderii armatei. Don Carlos cel T`n\r,care `[i spunea Carlos al VII-lea, pretindea la tronulspaniol [i `n 1872 a declan[at a[a-numitul al doilear\zboi carlist (primul a avut loc ̀ n 1833-1840, ̀ n timpullui Don Carlos cel B\tr`n). R\zboaiele carliste s`nrr\zboaiele dinastice dintre cele dou\ ramuri spanioleale Casei Bourbonilor. Carli[tii (sprijini]i [i din str\in\-tate) au re[it la ̀ nceput s\ cucereasc\ o parte important\din Catalonia [i Valencia, dar ̀ n 1876 Don Carlos a fost`nvins [i, cu un grup de adep]i, a[a-numitul �batalional `nver[una]ilor�, a fugit `n Fran]a.

29. Bazaine, Achille François (1811-1888), mare[al. ~ntimpul r\zboiului franco-prusc, comanda armataRinului pe care, dup\ e[ecul avut `n dou\ lupte, aretras-o `n fort\rea]a de la Metz, unde a fost asediat deprusaci. La 27 octombrie 1870, a predat inamiculuifort\rea]a, cu mari rezerve de alimente, armament [icu `ntreaga armat\ de o sut\ de mii de osta[i. La acestepisod se refer\ afirma]ia ironic\ a lui Dostoievski:�s-a remarcat at`t de mult�. ~n 1873 a fost condamnatla degradare [i pedeapsa cu moartea, comutat\ `ndou\zeci de ani de ̀ nchisoare. ~n martie 1874, a evadat.A murit `n Spania.

30. Este vorba de Micul Trianon, palatul `n care func]ionatribunalul `n care era judecat Bazaine.

31. Referirea este la Expozi]ia universal\ de la Viena, acincea de acest fel din lume (prima fiind organizat\ laLondra, `n 1851). Inaugurat\ cu mare pomp\ de `mp\-ratul Franz-Joseph al II-lea, la 1 mai 1873, trebuia s\ridice prestigiul monarhiei austro-ungare, create decur`nd (1867). Expozi]ia a avut aproximativ [apte mili-oane de vizitatori.

Note


32. {ahul Iranului (Persiei) Nasr-ed-din (1829-1896), aflatpe tron din 1848, a `ntreprins trei fastuoase c\l\toriiprin ]\rile europene (`n 1873, 1878 [i 1889). ~n timpulcelei dintì, [ahul a ]inut un jurnal, care a fost editat `nAnglia `n anul 1874.

33. Dup\ alegerile suplimentare din 27 aprilie 1873,num\rul adep]ilor institu]iei imperiale (de-abia abo-lite) ajunsese la treizeci `n Adunare. S-a intensificatpropaganda bonapartist\ [i cei care uzau de ea,profit`nd de scindarea frac]iunilor parlamentare, aureu[it s\ ob]in\ c`teva succese (de exemplu, ridicareasechestrului de pe averile familiei Bonaparte). Cu toatediscursurile lor g\l\gioase, �bonaparti[tii turba]i [i`nd`rji]i� nu reprezentau un pericol serios.

34. Wilhelm I Hohenzollern (1797-1888), `mp\ratulGermaniei din anul 1871.

35. Sosirea regelui Italiei la Berlin este caracterizat\ deDostoievski drept �popular\ [i na]ional\�, `n luminaunor considerente istorice. La Berlin era ̀ nc\ proasp\t\participarea Italiei ca aliat al Prusiei `n r\zboiul acesteiacu Austria (1866), care a favorizat unificarea Germaniei`mprejurul Prusiei. ~ns\ la Viena se sim]eau vechilefric]iuni austro-italiene: preluarea Lombardiei [i Vene]ieide c\tre Austria, ca urmare a Congresului de la Viena(1814-1815), r\zboiul cu Austria (1848-1849), repri-marea de c\tre austrieci a revolu]iei din Italia de Nord,r\zboiul din 1859 pentru Lombardia, `n urma c\ruiaaceast\ provincie a fost alipit\ la Regatul Sardiniei [i,`n sf`r[it, r\zboiul din 1866, `n care Italia a fost aliataPrusiei [i a ob]inut Vene]ia, ceea ce a ̀ ncheiat unificarea]\rii. Ce-i drept, na]ionali[tii italieni considerau c\ subasuprire austriac\ se mai afl\ c`teva teritorii italienedin apropierea M\rii Adriatice (a[a-numita �Italiener\scump\rat\�).

36. Tolosa, ora[ din nordul Spaniei.37. Moriones y Murillo (1823-1881), general spaniol; `n

timpul celui de-al doilea r\zboi carlist, a comandat(`ncep`nd cu luna mai 1872) o divizie a armatei guver-namentle.

Scrieri politice


38. Este vorba despre Napoleon Joseph-Charles-Paul(1822-1891), fiul lui Jérôme Bonaparte (fratele luiNapoleon I) [i v\rul lui Napoleon al III-lea, poreclit�prin]ul Napoleon�, ofi]er [i om politic francez.

39. Avenir National (Viitorul Na]ional), ziar de sear\,`nfiin]at la 10 ianuarie 1865 de publicistul M.A. Peyrat(1812-1891), `n programul c\ruia intrau lupta pentrulibertatea g`ndirii, pentru democra]ie etc. ~n 1872, dup\plecarea lui Peyrat din redac]ie, ̀ n condi]iile pericoluluirestaur\rii monarhiei prin eforturile comune ale legi-timi[tilor [i orleani[tilor, orientarea ziarului s-a modi-ficat `ntruc`tva, datorit\ apropierii de bonaparti[ti,`nl\tura]i de cur`nd de la putere [i deci inofensivi,pentru contracararea monarhi[tilor uni]i.

40. Périgueux, ora[ din sud-vestul Fran]ei (departamentulDordogne).

41. Gambetta, Léon Michel (1832-1882), avocat [i ompolitic francez. ~n anii celui de-al doilea Imperiu, s-aeviden]iat ca un orator influent al aripii de st`nga aburgheziei republicane de opozi]ie. ~n 1869, a fost ales`n Corpul Legislativ pe baza programului s\u, carepropunea o serie de reforme democratice radicale.Dup\ Revolu]ia din 1870, este ministru de interne alGuvernului de Ap\rare Na]ional\ [i adept al conti-nu\rii r\zboiului cu Prusia (dar adversar al r\zboiuluirevolu]ionar). A condus a[a-numita delega]ie de laTours (v. [i nota 100). Dup\ o scurt\ emigra]ie (martie--mai 1871), s-a `ntors `n Fran]a [i s-a manifestat carepublican de st`nga. Totu[i, chiar `n aceast\ perioad\se apropie de republicanii burghezi de dreapta dinAdunarea Na]ional\. ~n anii celei de-a treia Republici(`n primul deceniu), a condus lupta `mpotriva clerica-lilor [i ̀ mpotriva tentativelor de restaurare a monarhiei`n Fran]a.

42. Prin]ul mo[tenitor german, Friedrich Wilhelm (1831--1888); `mp\rat al Germaniei (Friedrich al III-lea)pentru 99 de zile (a urcat pe tron la 9 martie [i a muritla 15 iunie 1888).

Note


43. Prin]ul Karl Hohenzollern (1801-1883), fratele `mp\-ratului Wilhelm I.

44. La République Française, cotidian politic republican,`nfiin]at de Gambetta la 9 noiembrie 1871.

45. Referin]a este la Ziarul oficial (Journal Officiel de laRépublique Française), organ al guvernului, care, la5 septembrie 1870, [i-a schimbat vechea denumire,Journal Officiel d�Empire.

46. Clinchant, Justin (1820-1888), general, participant lar\zboaiele din timpul celui de-al doilea Imperiu. Dup\c`teva e[ecuri, `n timpul r\zboiului franco-prusac, afost internat `ntr-un lag\r din Elve]ia.

47. Este vorba de Henri Eugène Louis d�Orléans, ducede Aumale (1822-1897), al cincilea fiu al regeluiLouis-Philippe (1830-1848), ofi]er. ~n februarie 1871este ales `n Adunarea Na]ional\; `n 1873 a fostpre[edintele tribunalului care l-a judecat pe Bazaine(v. nota 31).

48. Ducrot, Auguste Alexandre (1817-1882), general fran-cez, participant la r\zboaiele din timpul celui de-aldoilea Imperiu; ̀ n timpul r\zboiului franco-prusac, ̀ nlupta de la Sedan, mare[alul Mac-Mahon, r\nit, i-a`ncredin]at lui comanda.

49. Bourbaki, Charles (1816-1897), general francez deorigine greac\.

50. Aurelle de Paladines, Louis Jean Baptiste (1804-1877),unul dintre cei mai reac]ionari generali bonaparti[ti.La 3 martie 1871 a condus garda na]ional\ parizian\.Faptul c\ `n acest post a fost numit un monarhist,celebru prin cruzimea sa, a provocat indignarea popu-lar\, gr\birea revolu]iei [i crearea Comunei din Paris.

51. Arnim, Harry (1824-1881), ministru plenipoten]iar (dinaugust 1871), apoi ambasador al Germaniei la Paris.

52. Este vorba despre Milan Obrenoviè (1854-1901), prin-]ul Milan al IV-lea (din 1868) [i rege al Serbiei(1882-1889).

53. Castelar y Rapele, Emillo (1832-1899), om politicspaniol, de orientare moderat-republican\, scriitor,istoric, profesor al Universit\]ii din Madrid; dup\

Scrieri politice


proclamarea republicii spaniole, a devenit (la 7 septem-brie 1873) ministru-pre[edinte cu `mputerniciri aproapedictatoriale, `n vederea luptei cu rebeliunea carlist\.S-a retras din aceast\ func]ie la 2 ianuarie 1874.

54. Lord George Grandville (1815-1891), pe atunci minis-trul de externe al Angliei.

55. Articolul citat se nume[te Biserica [i statul ̀ n Germania[i este continuarea altuia, care poart\ titlul amintitde Dostoievski. Autorul care semneaz\ Z.Z. esteKonstantin Petrovici Pobedonos]ev (1827-1907), ompolitic cu vederi reac]ionare, profesor de drept civil laUniversitatea din Moscova; `ncep`nd cu 1872 estemembru al Consiliului de Stat; `n 1880 avea s\ devin\prim-procuror al Sf`ntului Sinod.

56. Ordine de l�Annonciade (Ordinul Bunei Vestiri) a fost`nfiin]at ̀ n 1364 de ducele Amedeu al VI-lea de Savoia.Conform noului statut al ordinului, adoptat la 3 iunie1869, ̀ n timpul ̀ mp\ratului Victor-Emmanuel al II-lea,acesta se acorda capetelor `ncoronate [i unor persoanede vaz\.

57. Fiul cel mare al mo[tenitorului tronului era Wilhelm,care, la 15 iunie 1888, dup\ moartea subit\ a tat\luis\u, Friedrich al III-lea (v. nota 43), a devenit Wilhelmal II-lea, rege al Prusiei [i ̀ mp\rat al Germaniei; a fostdetronat de revolu]ia din noiembrie 1918.

58. Moltke, Helmut, conte (1800-1891), ofi]er [i teore-tician militar german. Din 1871, este feldmare[al, [efal statului major [i, de facto, comandantul suprem alarmatei germane `n timpul r\zboiului franco-prusac;cu sprijinul lui Bismarck a efectuat o serie de reforme`n armat\.

59. Roon, Albrecht Theodor Emil, conte (1803-1879),general-feldmare[al; din 1873 � ministru-pre[edinteal Prusiei.

60. La 21 septembrie 1870, cur`nd dup\ p\trunderea tru-pelor regelui italian `n Roma, s-au desf\[urat alegerigenerale ̀ n r`ndul popula]iei, care p`n\ atunci se subor-dona papei. Referendumul a legiferat alipirea Romei laRegatul Italiei. Astfel s-a `ncheiat `ndelungata lupt\

Note


pentru unificarea na]ional\ a Italiei. Oficial, regeleVictor-Emmanuel al II-lea a intrat `n Cetatea etern\ la2 iulie 1871 [i de atunci Roma este capitala Italiei unite.

61. Pronunciamiento (span.), denumirea unei lovituri de stat(de obicei militare) ̀ n Spania [i ]\rile Americii Latine.

62. ~n revista Grajdanin, sub semn\tura lui Dostoievski(�D.�), sînt inserate ºaisprezece telegrame, care cons-tituie un fel de anex\ la text.

63. Daily News, ziar de orientare liberal\, ̀ nfiin]at ̀ n 1846de Charles Dickens.

64. Broglie, Victor Albert, duce (1821-1901), om politicfrancez, regalist. ~n 1871-1875, liderul monarhi[tilor--orleani[ti din Adunarea Na]ional\. A jucat un rolimportant `n alegerea lui Mac-Mahon ca pre[edinte.De dou\ ori (`ntre 1873-1874 [i `n 1877) a conduscabinetul de mini[tri. ~n 1873 a trecut prin parlamentlegea privitoare la mandatul de [apte ani al pre[e-dintelui. ~n mai 1877, `mpreun\ cu Mac-Mahon, aorganizat tentativa de lovitur\ de stat [i, dup\ e[eculacesteia, a demisionat.

65. Veuillot, Louis (1813-1833), liderul aripii conserva-toare extreme a clericalilor francezi. Dup\ demisia luiThiers, s-a pronun]at pentru reinstaurarea dinastieiBourbon. O lung\ perioad\ de timp a fost redactorul-[efal ziarului Univers (`nfiin]at `n 1836), �cea maimonarhist\ publica]ie din Fran]a�, dup\ p\rerea luiDostoievski.

66. Hugheno]i � adep]i ai protestantismului (de orientarecalvinist\) `n Fran]a secolelor XVII-XVIII.

67. Expresia �Parisul merit\ o liturghie� i se atribuie luiHenric al IV-lea (1533-1610), care le-a r\spuns astfelcelor care-l acuzau c\ se dezice de protestantism.Despre acest lucru se aminte[te pentru prima dat\ `ncartea unui autor anonim, Recueil général des caquetsde l�accouchée, editat\ `n 1622. Sensul expresiei esteacela de a accepta un compromis avantajos.

68. Chambord era numit de regali[ti Henric al V-lea.69. Referire la executarea lui Ludovic al XVI-lea [i a

reginei Maria-Antoaneta, `n timpul Marii Revolu]iiFranceze.

Scrieri politice


70. S`nt avu]i `n vedere Napoleon I (1769-1821) [iNapoleon al III-lea (1808-1873). Lupta de la Arcole(Italia de Nord, provincia Verona) din 15-17 noiembrie1796, `n cursul primei campanii italiene a generaluluiNapoleon Bonaparte, s-a `ncheat cu victoria acestuiaasupra trupelor austriece. Sedan � ora[ [i cetate `nFran]a (departamentul Ardennes), unde a fost `nvins\,`ncercuit\ [i capturat\ (1-2 septembrie 1870) o armat\francez\ de o sut\ de mii se oameni, printre care se afla[i ̀ mp\ratul Napoleon al III-lea; acest eveniment a dusla pr\bu[irea celui de-al doilea Imperiu. La Arcole, `nclipa decisiv\ pentru cucerirea unui pod, generalulBonaparte s-a repezit `nainte cu steagul `n m`n\, atr\-g`ndu-i pe solda]i dup\ el. Astfel, dac\ steagul de laArcole este simbolul gloriei, cel de la Sedan estesimbolul ru[inii [i falimentului dinastiei bonapartiste.

71. Changarnier, Nicolas (1793-1877) general [i om politicfrancez. Ales `n 1871 `n Adunarea Na]ional\, a consti-tuit un mic grup regalist [i, la 24 mai 1873, a cerutdemiterea lui Thiers

72. Este vorba de Hyppolit de Tocqueville (1812-?), fratelecelebrului scriitor, istoric [i om politic Alexis deTocqueville (1805-1859). H. de Tocqueville a fost unfoarte activ om politic dup\ r\zboiul franco-prusac,deputat ̀ n Adunarea Na]ional\. ~n discursurile sale din2 [i 3 octombrie [i `n altele (despre unul din aces-tea aminte[te Dostoievski) spunea c\ ̀ nflorirea Fran]eieste imposibl\ �f\r\ consolidarea insttu]iilor repu-blicane�.

73. ~nainte de de Marea Revolu]ie Francez\, suburbia pari-zian\ Saint-Germain era locuit\ de aristocra]i.

74. ~n perioada de restaura]ie a Bourbonilor (1815-1830),doctrinari erau numi]i membrii unui cerc politic, alc\-tuit din c`]iva liberali burghezi modera]i, adep]i aimonarhiei constitu]ionale, bazate pe charta din 1814.Denumirea ironic\ de doctrinari li s-a atribuit pentruc\ erau `nclina]i s\ trateze toate problemele din punctde vedere abstract, filosofic.

75. Suveranitatea laic\ a papei `n statul teocratic, careocupa a[a-numita regiune papal\, a ap\rut ̀ n 756, c`nd

Note


Pepin cel Scurt (714-768) i-a d\ruit Papei {tefan alII-lea (751-757) ora[ul Roma [i Pentapolisul (teritoriilecelor �cinci ora[e�: Rimini, Pesaro, Fano, Sengallia[i Ancona) [i exarhatul Ravennei. ~n decursul secolelor,grani]ele statului papal s-au modificat de multe ori, iar`n timpul Marii Revolu]ii Franceze [i a Imperiuluinapoleonian acesta [i-a pierdut independen]a. Dup\c\derea lui Napoleon I [i dup\ Congresul de la Viena(1814-1815), suveranitatea laic\ a papei a fost rein-staurat\. ~n 1848, Roma a devenit unul dintre cele maiputernice centre revolu]ionare ale Italiei [i ̀ n februarie1849 suveranitatea papei a fost abolit\, proclam`ndu-seRepublica Roman\, reprimat\ de trupele franceze, careau sus]inut [i ulterior autoritatea papei. Din septembrie1870, dup\ alipirea Romei la Regatul Italiei, suvera-nitatea laic\ a papei a ̀ ncetat s\ existe. De-abia ̀ n 1929a fost creat statul Vatican.

76. Rodez-Banavan, deputat legitimist ̀ n Adunarea Na]ional\din partea departamentului Hérault, i-a scris conteluide Chambord o scrisoare `n care se pl`ngea de ampli-ficarea propagandei republicane `n departamentul s\u[i-l ruga pe pretendentul la tron s\-[i precizeze pozi]ia.~n r\spunsul publicat la 30 septembrie 1873 `n ziarelepariziene, Chambord nega afirma]iile c\ el, devenindrege, va reveni la ordinea feudal\ [i c\ ar avea inten]iade a relua r\zboiul cu Italia pentru reinstaurarea suve-ranit\]ii laice a papei.

77. Se are `n vedere dogma infailibilit\]ii papei, adoptat\la Conciliul de la Vatican (1869-1870) [i faptul c\ papafusese frustrat de suveranitatea laic\.

78. Bakunin, Mihail Aleksandrovici (1814-1876), anarhistrus; `ntemeietorul a[a-zisului revolu]ionarism anar-hist `n Europa.

79. Dostoievski se refer\, probabil, la socialismul cre[tin,ap\rut ̀ n Fran]a [i Anglia ̀ n prima jum\tate a secoluluitrecut.

80. Aici, prin biseric\ evanghelic\, se `n]elege luthera-nismul.

81. Vizita lui Wilhelm I (octombrie 1873) la Expozi]iauniversal\ de la Viena era prima pe care `mp\ratul

Scrieri politice


german o efectua dup\ r\zboiul austro-prusac din 1866,`n urma c\ruia, `nvins\, Austria pierduse posibilitateade a se amesteca `n treburile germane.

82. Leizer Tiergarten � gr\din\ zoologic\ [i rezerva]ie dev`n\toare din apropierea Vienei.

83. Franz-Joseph al II-lea (1830-1916), ̀ mp\rat al Austriei[i rege al Ungariei; domnia sa este una dintre cele mai`ndelungate `n istoria modern\; a urcat pe tron dup\abdicarea `mp\ratului Ferdinand al II-lea, la 2 decem-brie 1849, [i a murit `n toiul primului r\zboi mondial.

84. Este vorba de alian]a din 1873 a `mp\ra]ilor Rusiei,Germaniei [i Austriei, care urm\rea izolarea Fran]eipe plan interna]onal [i pre`nt`mpinarea unor posibilecoali]ii antigermane cu participarea ei. Politica alian]eiera departe de �men]inerea p\cii�, ceea ce s-a v\zutcur`nd, cu prilejul a[a-numitei �alarme militare din1875�, c`nd Germania, sper`nd `n aceast\ alian]\, erac`t pe ce s\ provoace un nou conflict cu Fran]a. Vizitaregelui Italiei nu a �l\rgit� alian]a.

85. La 12 octombrie 1873, au avut loc alegeri pentruAdunarea Na]ional\ `n patru departamente. Au fostale[i trei republicani modera]i [i un adept al monarhieiconstitu]ionale.

86. Cayenne, colonie francez\ `n Guyana. Loc de depor-tare `nc\ din timpul Marii Revolu]ii Franceze, dar maiales dup\ lovitura de stat contrarevolu]ionar\ din 2decembrie 1851 [i `n anii celui de-al doilea Imperiu(1852-1870). Aici au fost expedia]i [i mul]i participan]ila Comuna din Paris.

87. Ladmirault, Louis René Paul de (1808-1898), generalfrancez, guvernator militar al Parisului `n perioada1871-1878.

88. Probabil, se are `n vedere speran]a c\, devenind rege,Henric al V-lea va duce fa]\ de Spania politica tradi-]ional\ a Bourbonilor, ceea ce le va permite carli[tilors\ aib\ mai mult succes `n lupta cu inamicii lor. Cu 50de ani `nainte, `n timpul lui Ludovic al XVIII-lea,trupele franceze reprimaser\ cea de-a doua revolu]iespaniol\ (1820-1823).

Note


89. Fran]a a declarat r\zboi Prusiei la 19 iulie 1870, dar,ca urmare a completei destr\m\ri a regimului celuide-al doilea Imperiu, a putut `ncepe opera]iunile mili-tare de-abia ̀ n 2 august; este vorba de atacarea ora[uluiSaarbrücken, care le-a adus francezilor primul [i ulti-mul succes; la 4 august, trupele germane au trecutfrontiera [i francezii au `nceput s\ piard\ lupt\ dup\lupt\; la 2 septembrie, a urmat catastrofa de la Sedan,capturarea `mp\ratului Napoleon al III-lea, iar pestedou\ zile, la 4 septembrie, s-a declan[at revolu]ia carea dus la c\derea dinastiei.

90. Canrobert, François (1809-1895), mare[al francez;dup\ capitularea de la Metz, a fost prizonier p`n\ lasf`r[itul r\zboiului franco-prusac.

91. Niel, Adolphe (1802-1869), mare[al francez, ministrude r\zboi `ncep`nd cu 1867.

92. Frossard, Charles Auguste (1807-1875), inginer militarfrancez, general; la capitularea ora[ului Metz a fostmembru `n consiliul militar care a luat hot\r`rea de apreda cetatea.

93. Saint-Privat-La-Montagne este satul l`ng\ care, la 18august 1870, armata francez\ a fost ̀ nvins\ [i s-a retrasspre Metz.

94. Eugenia-María de Montijo de Guzmán (1826-1920),so]ia `mp\ratului Napoleon al III-lea. ~mprejurul ei segrupau cei mai `nver[una]i partizani ai r\zboiului cuGermania. La ̀ nceputul r\zboiului franco-prusac, dup\plecarea lui Napoleon al III-lea pe front, a fost regent\(p`n\ la revolu]ia din 4 septembrie 1870).

95. Dup\ revolu]ia din 4 septembrie [i proclamarea repu-blicii, puterea a fost preluat\ de un grup de oamenipolitici, care au format a[a-numitul Guvern de Ap\rareNa]ional\ (�Popular\�, cum scrie Dostoievski, ase-meni `ntregii prese ruse de pe atunci).

96. Parafraz\ dup\ poemul Contele Nulin, de Pu[kin, `ncare servitoarea Para[a �minte cu vitejie ̀ n fa]a doamnei�.

97. Trochu, Louis Jules (1815-1896), general [i om politicfrancez. A participat la cucerirea Algeriei, ̀ n R\zboiulCrimeii (1853-1856) [i `n r\zboiul austro-franco-italian

Scrieri politice


(1859). Cu pu]in timp `nainte de r\zboiul franco-pru-sac, a devenit cunoscut ca adversar al opiniei oficialeprivitoare la faptul c\ Fran]a ar fi preg\tit\ de r\zboi(public`nd [i bro[ura Armata francez\ `n 1867). Acestfapt l-a f\cut popular [i a dus la numirea sa (18 august1870) `n func]ia de guvernator militar al Parisului,av`nd sarcina de a preg\ti ora[ul pentru ap\rare;necrez`nd `n posibilitatea de a ap\ra Parisul, a fostpasiv. Dup\ revolu]ia din 4 septembrie 1870, a condusGuvernul de Ap\rare Na]ional\ (v. nota 100 supra),r\m`n`nd guvernator militar al Parisului asediat degermani. Tem`ndu-se de mi[c\rile populare, afi[`nd `nmod demagogic un plan de ap\rare, preg\tea de faptpredarea capitalei. Dup\ 1873, a ie[it din scena politic\.

98. Garnier-Pagès, Louis Antoine (1803-1878), om politicfrancez, republican moderat, important financiar,membru ̀ n Guvernul de Ap\rare Na]ional\, ̀ n care n-ajucat nici un rol.

99. Favre, Claude Jules (1809-1880), avocat [i om politicfrancez; dup\ revolu]ia din 4 septembrie 1870, a fostministru de externe ̀ n Guvernul de Ap\rare Na]ional\,purt`nd tratative secrete cu Bismarck pentru predareaParisului, dar rostind ̀ n public declara]ii patriotice dincele mai hot\r`te. Ales `n Adunarea Na]ional\, a `nde-plinit func]ia de ministru de externe `n guvernul luiThiers; din 1876, a fost senator al celei de-a treiaRepublici.

100. Este vorba de Gambetta (v. nota 41 supra), care, la 7octombrie 1877, a zburat cu un balon din Parisulasediat [i ̀ n ora[ul Tours s-a pus ̀ n fruntea a[a-numiteidelega]ii de la Tours a Guvernului de Ap\rareaNa]ional\, lu`nd `n mìnile sale ministerele de r\zboi[i de interne.

101. ªuani � denumire datã insurgenþilor din Bretania ºiNormandia în timpul revolu]iilor franceze de la sfîr-ºitul secolului al XIII-lea (fr. couan, cf. Jean Chouan,conducãtorul insurgenþilor).

102. Referin]a este la contele de Paris (v. nota 5), care `ntimpul r\zboiului franco-prusac (dup\ detronarea lui

Note


Napoleon al III-lea) a revenit `n ]ar\ [i a intrat `narmat\; de asemenea, este vorba [i de contele deAumale (v. nota 49).

103. Probabil c\ Dostoievski se refer\ aici la adep]iiComunei din Paris, reprimat\ recent. De altminteri,`ntrebuin]area cuv`ntului �comunist� este destul denediferen]iat\ `n aceste Scrieri politice.

104. Union, ziar politic francez al partidului legitimist [iclerical; a fost `nfiin]at la 2 februarie 1847.

105. Chesnelong, Pierre Charles (1820-1899), om politicfrancez, orator talentat. ~n 1872, a fost ales `nAdunarea Na]ional\ [i li s-a al\turat legitimi[tilor. Aac]ionat `mpotriva lui Thiers [i a contribuit la `nl\tu-rarea acestuia. ~n 1873 a condus tratativele cu contelede Chambord, pretendentul la tronul Fran]ei. Despreaceast\ perioad\ a l\sat memorii [i lucr\ri istorice:La campagne monarchique d�octobre 1873 (1895);Les derniers jours de l�Empire et le gouvernement deM. Thiers (f.a.)

106. Dostoievski se refer\ aici la dou\ constitu]ii: la ceaelaborat\ ̀ n anii Marii Revolu]ii Franceze din 1791, pecare a fost nevoit s-o accepte Ludovic al VI-lea, [i lacharta din 1848 (v. nota 28), cunoscut\ ca fiind�d\ruit\�, deci c\ regele ar fi dat-o din voin]a sa,de[i `n realitate documentul nu-i putea conveni luiLudovic al XVIII-lea.

107. Arques [i Ivry, dou\ localit\]i legate de luptele reli-gioase din Fran]a, `ntre oastea hugheno]ilor, condus\de Henric al IV-lea (1589-1610) [i for]ele Ligii Catolice;la Arques, Liga Catolic\ a fost `nvins\ [i `mpins\dincolo de fluviul Somme; la Ivry, oastea LigiiCatolice a fost definitiv ̀ nvinsã, ceea ce i-a consolidatlui Henric al III-lea pozi]ia de pretendent la tronulFran]ei.

108. Bayard, Pierre Terrail, senior de (1746-1524), cavalerfrancez din timpul r\zboaielor italiene ale regilor (dindinastia Valois), Carol al VIII-lea (1483-1498),Ludovic al XII-lea (1498-1515) [i Francisc I(1515-1547), supranumit de biografi �cavalerul f\r\fric\ [i repro[�.

Scrieri politice


109. Refuzul lui Chambord de a accepta tricolorul a ̀ mpie-dicat restaurarea imediat\ a monarhiei [i atuncimonarhi[tii din Adunarea Na]ional\ au decis s\-[iconsolideze pozi]iile `n Adunare [i s\ le p\streze pentruun moment mai favorabil. Pentru aceasta, se avea `nvedere prelungirea prerogativelor lui Mac-Mahon depre[edinte al republicii. Ca un compromis ̀ ntre adep]iimandatului de zece ani [i cei ai mandatului de cinciani, a fost adoptat\ legea mandatului de [apte.

110. Dufaure, Armand Jules (1798-1881), om politicfrancez, avocat, membru `n Adunarea Na]ional\;ministru de justi]ie ̀ n cabinetul lui Thiers; ̀ n perioada18-24 mai 1873 a condus cabinetul de mini[tri.

111. Carrey de Bellmare, Adrian Adolphe Alexandre(1824-1905), ofi]er francez. ~n perioada luptei dinAdunarea Na]ional\ pentru restaurarea monarhiei, s-aopus acestei ac]iuni [i, la 25 octombrie 1873, i-aadresat ministrului for]elor armate scrisoarea pe careo citeaz\ Dostoievski. Pentru atitudinea sa republi-can\, a fost concediat.

112. De la ultramontanism, denumirea unui curent extre-mist în cadrul catolicismului, apãrut în secolul alXV-lea, care susþinea infailibilitatea papei ºi puterealui nelimitatã în chestiunile bisericeºti ºi laice.

113. Ziarul Crucii (Kreuzzeitung) denumirea frecvent\ aNoului ziar prusac (Neue Prussische Zeitung), pefrontispiciul c\ruia era reprezentat\ crucea de fier;organul central al partidului conservator german, fon-dat la Berlin `n 1848.

114. Dostoievski se refer\ la alegerile din Germania(octombrie 1873), care au dus la ̀ nfr`ngerea partiduluiconservator [i la cre[terea num\rului de deputa]i cato-lici de centru [i liberali.

115. Landstag, de la cuvintele germane Land (p\m`nt,]ar\) [i Tag (adunare).

116. Reichstag, de la cuvintele germane Reich (stat) [i Tag(adunare).

117. Rémusat, Charles François Marie (1797-1875), minis-tru de externe al Franþei din august 1871. La alegerilesuplimentare în Adunarea Naþionalã (27 aprilie 1873),

Note


candidatura lui Rémusat a fost înaintatã de moderaþiºi orleaniºti, fiind susþinutã oficial de Thiers. Înfrîn-gerea lui Rémusat în alegeri a fost o loviturã datã luiThiers ºi a constituit una dintre cauzele demisiei acestuia.

118. Say, Jean-Baptiste Léon, economist [i om politicfrancez, unul dintre proprietarii ziarului Journal desDébats, colaborator la alte publica]ii; din decembrie1872 � ministru de finan]e `n cabinetul lui Thiers.

119. Reichsrat � de la cuvintele germane Reich (stat) [i Rat(consiliu); parlamentul bicameral adoptat `n Austriadup\ ce, `n 1867, a luat fiin]\ monarhia dualist\ `nImperiul austro-ungar.

120. ~n 1873, `n Austro-Ungaria, a `nceput o `ndelungat\criz\ de supraproduc]ie, care a cuprins diferite sec-toare ale economiei, inclusiv finan]ele, extinz`ndu-seapoi `n alte ]\ri europene [i `n SUA.

121. Pokrok (Progresul), ziar politic ceh, ap\rut la Praga`ntre 1869 [i 1885.

122. Legea privind c\s\toria civil\ a fost adoptat\ la 9martie 1874, fiind una dintre pu]inele m\suri legis-lative p\strate [i dup\ �Kulturkampf�.

123. Laboulaye, Eduard René (1811-1883), jurist, istoric [iom politic francez. ~n 1871 a fost ales `n AdunareaNa]ional\, unde li s-a al\turat republicanilor modera]i.

124. Se au `n vedere proiectele privind legea organiz\riiputerii publice (19 mai) [i legea electoral\ (20 mai).Ca urmare a `mpotrivirii majorit\]ii monarhiste, acestelegi au fost adoptate de-abia `n 1875.

125. Este vorba de legea privitoare la mandatul de [apte anial pre[edintelui; Depeyre, Octave Victor (1825-1891),deputat monarhist al Adun\rii Na]ionale, adversar allui Thiers [i sus]in\tor al lui Mac-Mahon.

126. ~ndreptarul imperial (Deutscher Reichssanzeiger),ziar oficial editat la Berlin din 2 ianuarie 1818, mai`ntì cu titlul de Allgemeine Preussischer Staatszeitung,apoi de Preussischer Staatsanzeiger. Dup\ unificareGermaniei a devenit Deutscher Reichssanzeiger.

127. Richard, Henry (1812-1888) om politic englez,adept al rezolv\rii pe cale pa[nic\ a conflictelor

Scrieri politice


interna]ionale. ~n iulie 1873, `n Camera Comunelor,a `nceput o campanie `n ap\rarea ideilor sale [i `ntoamna aceluia[i an a efectuat o c\l\torie prin Europa,pentru a-[i face cunoscut\ doctrina. Banchetul ̀ n onoa-rea sa a fost dat la Paris, ̀ n ziua de 22 decembrie 1873.

128. Cf. Psalmi 43, 15-16:�Pusu-ne-ai pe noi ocar\ veci-nilor no[tri, batjocur\ [i r`s celor dimprejurul nostru.Pusu-ne-ai pe noi pild\ c\tre neamuri, cl\tinare decap `ntre popoare�. ~n Biblie cl\tinarea din cap`nseamn\ dezaprobare [i batjocur\. Cu acela[i sens(din p\cate, nedecriptat de traduc\torii rom^ni), expresiaapare [i ̀ n Crim\ [i pedeaps\, rostit\ de Marmeladov:�Nu m\ ru[inez de cl\tinarea asta de cap�.

129. Babeuf, François Noël (zis Grachus) (1760-1797),revolu]ionar francez, comunist-utopist, conduc\torulmi[c\rii �pentru egalitate� `n perioada reac]ieitermidoriene [i a Directoratului. Babeuf a fost ghilo-tinat (`n textul lui Dostoievski apare: �executat prin`mpu[care�).

130. Parafraz\ dup\ Apocalipsa 3,17: �{i nu [tii c\ tu e[ticel tic\los [i vrednic de pl`ns, [i s\rac, [i orb, [i gol!�.

131. Du Barail, François Charles (1820-1902), ofi]er [i ompolitic francez. ~n perioada 25 mai 1872-22 mai 1873a fost ministrul for]elor armate ̀ n cabinetul lui Broglie.

132. Audiffret-Pasquier, Edme Armand Gaston (1821-1905)om politic, deputat `n Adunarea Na]ional\ (din 1871),pre[edinte al acesteia (1875), senator pe via]\, pre[e-dinte al senatului `n 1876 [i 1879.

133. Cortes � parlament în Spania ºi Portugalia; Dostoievskiîi desemneazã prin el ºi pe parlamentari.

134. Pavia y Rodriguez de Alburquerque, Manuel (1828--1896), general spaniol. Dup\ demisia lui Castelar, ̀ ndiminea]a zilei de 3 ianuarie 1874, a ocupat Madridul[i a dizolvat cortesurile constituante. ~mpreun\ cumare[alul Serrano (v. nota 137 infra), a instaurat dic-tatura militar\; a sus]inut lovitura de stat monarhist\din 25 decembrie 1874, care l-a adus la putere pe fiulreginei Isabella a II-a (1883-1868), Alfonso al XII-lea(1874-1885).

Note


135. Salmeron y Alonso, Nicolas (1838-1908), om politicspaniol, republican; din 1865 � membru al comite-tului republican din Madrid; `n 1871 a fost ales `ncortesurile constituante; din 1873 � ministru de jus-ti]ie, apoi pre[edinte al cortesurilor.

136. Serrano y Dominguez, Francisco, duce de Torre (1810--1885), general [i monarhist spaniol; `n 1868-1860 �[eful guvernului provizoriu; `n 1869-1871 � regent;`n 1871-1874 � prim-ministru.

137. Sagasta, Práxedes Mateo (1805-1903), om politicspaniol, liderul partidului liberal; ministru de interne(1871-1872), ministru de externe (1874), [ef al cabine-tului de mini[tri (22 decembrie 1871-22 mai 1872).

138. Figuerola, Laureano (1816-1903), economist [i poli-tician spaniol. ~ntre 1868 [i 1874 a fost ministru definan]e.

139. Zabala y de la Puente, Juan (1804-1879), generalspaniol, monarhist, participant la r\zboiul civildin timpul celei de-a cincea Revolu]ii spaniole(1868-1874).

140. Echegaray y Eizaguirre, José (1832-1916), matema-tician, dramaturg [i om de stat spaniol.

141. Ruiz Carpedon, Trinitario (1836-1911), politician spa-niol, liberal, participant la revolu]ia din 1868-1874;`n activitatea jurnalistic\ [i editorial\ a colaborat cuSagasta [i Serrano.

142. Topete y Carballo, Juan Batista (1821-1885), amiral [iom politic spaniol.

143. Christiniºti � adepþi ai reginei Maria-Christina, soþiaregelui Ferdinand (1806-1878), ajunsã regentã aSpaniei dupã moartea acestuia.

144. Alfonso al XII-lea (1857-1885), regele Spaniei din1874; a reprimat rebeliunea carli[tilor.

145. Hanatul din Hiva avea grani]ele cuprinse `ntre MareaAral [i fluviul Amu-Daria. ~ncep`nd cu Ivan celGroaznic, Rusia a `ncercat f\r\ succes s\ cucereasc\acest hanat. La 4 decembrie 1872, ]arul Alexandru alII-lea a decis o campanie `npotriva hanatului, care a`nceput `n prim\vara lui 1873 [i, `n luna august a

Scrieri politice


aceluia[i an, s-a `ncheiat un tratat de pace, prin carehanul Muhammed Rahim al II-lea ceda teritoriile depe ]\rmul drept al Amu-Dariei [i se recuno[tea dreptvasal al Rusiei.

146. La 23 ianuarie 1874, Alfred Ernest Albert, duce deEdinburg (1844-1900), al doilea fiu al reginei Victoriaa II-a a Angliei (1819-1901), s-a c\s\torit MariaAleksandrovna (1853-1920), fiica ]arului Alexandrual II-lea (1818-1881).

147. Este vorba despre vizitele reciproce, menite a stabilialian]a celor trei `mp\ra]i. Wilhelm I (`nso]it deBismarck [i Moltke) a vizitat, `n mai 1873,Petersburgul, c`nd a fost semnat\ conven]ia ruso--german\. ~n luna iunie a aceluia[i an, Alexandru alII-lea a sosit la Viena, semn`nd, la 6 iunie, pactulruso-austriac, c\ruia, la 28 octombrie 1873, i s-aal\turat [i Germania.

148. E vorba de prin]ul mo[tenitor, viitorul `mp\ratFriedrich al III-lea.

149. Christian al IX-lea (1818-1906), regele Danemarcei.150. Oscar al II-lea (1829-1907), regele Suediei [i

Norvegiei.151. �Non possumus� � `nceputul r\spunsului dat de

apostoli la repro[urile care li se aduceau (Cf. Fapte 4,20: �C\ci noi nu putem s\ nu vorbim cele ce am v\zut[i auzit�). ~n enciclicele papale, expresia a devenitformula refuzului hot\r`t, a dezacordului cu cerin]eleautorit\]ilor laice. Pentru prima dat\ a fost `ntre-buin]at\ `n acest sens de Papa Clement al VII-lea, lacererea lui Henric al VII-lea de a-i permite desfacereac\s\toriei cu Ecaterina de Aragonia.

152. Dup\ ce papei i s-a confiscat suveranitatea laic\, prina[a-numita �lege a garan]iilor� (adoptat\ la 2 mai1871), au fost stabilite drepturile papei, care r\m`neaconduc\torul spiritual al lumii catolice; i se puneaula dispozi]ie palatele Vatican [i Lateran, precum [i oremunera]ie anual\ de 3.220.000 de franci.

153. Este vorba de ziarul Norddeutsche Allgemeine Zeitung,fondat la Berlin ̀ n 1861; din 1862 a devenit purt\torul

Note


de cuv`nt al lui Bismarck, motiv pentru care i se spuneaKanzlerblatt (Foaia Cancelarului).

154. Cartagena a fost cucerit\ la 12 ianuarie 1874.155. Contreras (1807-1881), general spaniol, conduc\torul

r\scoalei cantonale de la Cartagena.156. Galvez, Antonio, deputat al cortesurilor constituante,

ini]iatorul rebeliunii din Cartagena.

Scrieri politice


Cuprins

Prefa]\ ....................................................... 5

Scrieri politice. Evenimente interna]ionale ........... 11

Note ........................................................ 140



Colecþia EGO

� romane� jurnale� memorii� prozã scurtã� scrieri� interviuri

au apãrut:

1. Mariana Codruþ � Casa cu storuri galbene2. Doina Jela � Telejurnalul de noapte3. Iosif Sava � Poli(tico)fonii4. Gabriel Andreescu � Solidaritatea alergãtorilor de

cursã lungã5. Anamaria Beligan � Încã un minut cu Monica Vitti6. F.M. Dostoievski � Idiotul7. Cornel Ungureanu � A muri în Tibet8. Dan Stanca � Muntele viu9. Cristian Tudor Popescu � Copiii fiarei (scrieri)10. Bulat Okudjava � L�amour toujours11. F.M. Dostoievski � Jurnal de scriitor (Vol. I)12. Ion Vianu, Matei Cãlinescu � Amintiri în dialog13. Grigore Ilisei � Oleacã de taifas14. Cristian Tudor Popescu � Vremea Mînzului Sec15. Alexandru Cãlinescu � Interstiþii16. Stelian Tãnase � L.A. vs. N.Y. Jurnal american17. Iosif Sava � Claviaturile timpului. Jurnal pe portative18. Cristian Tudor Popescu � Timp mort19. Dorin Spineanu � Nataºa Blues20. F.M. Dostoievski � Scrieri politice

în pregãtire:

F.M. Dostoievski � Jurnal de scriitor (Vol. II)Miguel de Unamuno � Jurnalul intimSerge Moscovici � Cronica anilor irosiþiDan Stanca � Ultimul omDaniel Vighi � Moarte ºi iubire în Land


Bun de tipar : decembrie 1998. Apãrut : 1998Editura Polirom, B-dul Copou nr. 3 � P.O. Box 266,

6600, Iaºi � Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111 ; (032) 217440 (difuzare) ; E-mail: [email protected]

Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7 ;Tel. : (01) 3138978; E-mail : [email protected]

Tiparul executat la Polirom S.A., 6600, Iaºi Calea Chiºinãului nr. 32

Tel. : (032) 230323 ; Fax : (032) 230485

Valoarea timbrului literar este de 2% din preþulde vînzare ºi se adaugã acestuia. Sumele se vireazã

la Uniunea Scriitorilor din România,cont nr. 45106262, BCR-SMB.

Date post:	10-Mar-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

Colec]ia E - WordPress.com · 2011. 11. 13. · devin\ profet; Vladimir Soloviov spunea despre el...

Documents